Coordonatele politicii fiscalbugetare promovată de Guvernul Boc şi efectele acesteia

Profesor coordonator:
Lect. Dr. Bogdan – Gabriel ZUGRAVU

Student realizator:
Petruș – Gabriel FRON

Universitatea Al. I. Cuza – Iaș i 2012

I. Noțiuni teoretice privind politica fiscal-bugetară
Politica economică (politica macroeconomică) reprezintă ansamblul măsurilor luate de stat în scopul asigurării creşterii economice, ocupării forţei de muncă, echilibrării balanţei de plăţi externe, stabilităţii preţurilor, reducerii inegalităţilor şi asigurării independenţei naţionale. Într-o altă accepţie, politica economică reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către stat, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat rezonabil, pe teritoriul naţional. Se poate vorbi deci de politică economică atunci când se decide creşterea deficitului bugetar, pentru a se asigura utilizarea muncii, sau când se stabilesc norme ale creşterii preţurilor şi veniturilor, pentru a limita inflaţia. Datorită complexităţii şi diversităţii obiectivelor şi instrumentelor utilizate de politica economică, aceasta poate fi analizată şi construită prin prisma componentelor sale: politica monetară, politica fiscală, politica bugetară, politica preţurilor, politica veniturilor.

1.1. Aspecte generale privind politica fiscala-concept, obiective, instrumente
În literatura de specialitate, politica fiscală, în sens larg, se constituie în cadrul activităţii autorităţii publice de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de bunuri şi servicii publice. O asemenea activitate declanşează un amplu proces de redistribuire, care este condus printr-o seamă de componente strâns legate între ele: politica fiscală (în sens restrâns), care operează cu instrumente de natura prelevărilor fiscale, politica bugetară sau alocativă, care operează prin intermediul subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare, şi politica soldului bugetar, vizând finanţarea deficitelor bugetare şi valorificarea excedentelor bugetare. Conţinutul actelor decizionale este influenţat de utilitatea pe care politica fiscală o prezintă pentru decidentul public. Opiniile cu privire la utilitatea politicii fiscale au generat diverse curente de gândire, care, alături de opţiuni politice şi constrângeri de natură financiară, economică şi socială, au influenţat deciziile autorităţilor publice. Opiniile formulate au fost influenţate de evoluţia rolului statului, au purtat amprenta evenimentelor politice, fiind totodată orientate de permanenta transformare a mediului economico-financiar şi de opinia publică. Prin politica fiscală se stabilesc volumul şi provenienţa resurselor financiare publice, metodele de prelevare a veniturilor fiscale, facilităţile fiscale - dacă se acordă, sub ce formă, finalităţile vizate - obiectivele de ansamblu ale politicii fiscale, precum şi modalităţile concrete de realizare a acestora.

Deciziile care orientează politica fiscală reflectă suveranitatea fiscală de care dispune autoritatea publică naţională. Opţiunea în materie de politică fiscală implică. precum şi programele financiare de perspectivă îndelungată formează cadrul strategiei financiare. „Raportând noţiunile de strategie şi tactică la politica financiară a statului. statul trebuie să intervină să o corecteze şi să realizeze justiţia socială. respectarea principiilor de bază ale impunerii. şi nu neapărat rentabile din punct de vedere economic. Întrucât concurenţa nu este perfectă.” Pentru îndeplinirea în condiţii cât mai bune a rolului care îi revine în cadrul politicii economice în ansamblul său. realizarea justiţiei fiscale prin stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de capacitatea contributivă. cel puţin la reglarea conjuncturii. la raportul dintre impozitele directe şi cele indirecte. inflaţie etc. un rol important revine strategiei alese şi tacticii adoptate. Statul urmăreşte satisfacerea maximă a nevoilor sociale. adică producerea de bunuri utile societăţii. la urmărirea ratei presiunii fiscale. iar pe de altă parte.Politica fiscală reprezintă ansamblul de măsuri guvernamentale privitoare la metodele şi tehnicile de impozitare. pe perioade scurte. adoptarea acestora în raport cu sensul şi evoluţia previzibilă a variabilelor economice interne şi internaţionale şi cu preferinţele membrilor societăţii. utilizarea profitului obţinut în producţie cu preponderenţă la investiţii productive etc. se poate considera că deciziile care stabilesc coordonatele politicii financiare pentru fiecare etapă de dezvoltare istoriceşte determinată. în baza dreptului constituţional şi juridic de a institui impozite. dacă nu la stabilizarea economiei. politica fiscală poate fi folosită pentru: favorizarea progresului economic. stabilirea de preţuri juste. iar actele administrative de planificare. Spre deosebire de individ. este necesar ca Statul să vegheze. care nu comportă profituri excesive. Obiectivele urmărite de stat prin intermediul politicii fiscale. în scopul influenţării dezvoltării economice şi vieţii sociale. pot fi sintetizate astfel: realizarea bunăstării. la stabilirea canalelor de procurare a veniturilor fiscale. Autorităţile publice trebuie să urmărească utilizarea raţională a resurselor. sub aspectul ei de componentă a politicii economice. a justiţiei sociale şi a securităţii sociale. reglarea conjuncturală prin impozite şi investiţii. pe de o parte. de a modifica anumite elemente constitutive specifice impozitelor sau de evitare a dublei impuneri. În acest context. la realizarea securităţii sociale. care urmăreşte realizarea profitului personal. Astfel. politica fiscală trebuie adaptată permanent cerinţelor specifice ale fiecărei etape de dezvoltare economico-socială.). ca şi măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor specifice unei . În acest sens. Allain Barrère afirma: „În condiţiile în care crizele economice produc efecte deosebit de grave asupra economiei şi a condiţiilor de viaţă ale oamenilor (şomaj.

nivelul ratei presiunii fiscale.metodele şi tehnicile de prelevare fiscală. ţin de domeniul tacticii şi al activităţii operative”. deduceri. Coordonatele politicii bugetare Prin politica bugetară se stabilesc. ci şi ca pârghii cu ajutorul cărora se intervine în economie. scutiri de impozite) pentru atingerea unor obiective precise în plan economic sau social. În ceea ce priveşte volumul resurselor financiare publice. Ca orice politică economică. De asemenea. menţionez: .provenienţa resurselor financiare publice.nivelul resurselor financiare publice.perioade sau alteia. amplasare în zone defavorizate etc. De aceea.modalităţi de combatere şi limitare a evaziunii fiscale. se constată că nu există o egalitate deplină între veniturile publice cu caracter ordinar şi cheltuielile publice în cadrul anului bugetar. Instrumentele politicii fiscale sunt impozitele. ceea ce generează deficite bugetare a căror sursă de finanţare este de natura creditelor publice. . producţie. . .. finalităţile vizate –. în principal. pentru a influenţa procesele economice şi sociale. cuantumul acestora este dictat în cea mai mare parte de nivelul cheltuielilor publice din perioada considerată. . Dintre coordonatele politicii bugetare.posibilităţi de menţinere/asigurare a echilibrului bugetar. fie în sensul incitării la investiţii. În practica finanţelor publice din ultimii ani.2. . precum şi modalităţile concrete de realizare a acestora. obiectivele de ansamblu ale politicii fiscale. acordarea/neacordarea de facilităţi fiscale etc. între instrumentele de natură fiscală se încadrează şi utilizarea de către factorii de decizie a facilităţilor fiscale (reduceri.numărul/multitudinea prelevărilor fiscale. facilităţile fiscale – dacă se acordă. sub ce formă. şi politica fiscală operează cu anumite instrumente. 1. Politica macroeconomică foloseşte instrumentul impozitului pentru atingerea unor obiective majore ca reducerea inflaţiei şi reducerea şomajului. încât să răspundă cerinţelor de influenţare a activităţilor economice. metodele de prelevare a veniturilor fiscale. . economisire. care nu trebuie privite doar ca simple canale de procurare a veniturilor fiscale. ele trebuie astfel instituite. volumul şi provenienţa resurselor financiare publice. fie în sensul reducerii unor activităţi sau comportamente. .

pentru surse neinflaţioniste de finanţare a deficitului bugetar şi posibilităţi de sporire. O importantă coordonată a politicii bugetare constă în provenienţa resurselor financiare publice: din surse ordinare sau extraordinare.de preferinţă . de la persoane fizice sau juridice. de eficienţa activităţilor desfăşurate de agenţii economici. social sau politic. În ceea ce priveşte impozitarea persoanelor fizice şi juridice. o decizie importantă în privinţa provenienţei resurselor financiare publice este legată de modul de impozitare a agenţilor economici privaţi. În cazul apelului la credit public. a veniturilor publice. acesta trebuie împletit cu împrumutul public extern. dezvoltată sau mai puţin dezvoltată sub raport economic. în numeroase situaţii. „În orice ţară. ar fi de preferat ca statul să se împrumute cât mai puţin (având în vedere opinia conform căreia creditul public este un impozit amânat) şi provenienţa acestuia să fie piaţa internă de capital. ponderea cea mai mare trebuie să revină resurselor financiare ordinare. şi apelul la creditul extern este limitat. Apelul la credit public generează noi coordonate ale politicii fiscal-bugetare. din perioada de tranziţie. întrucât acesta poate fi condiţionat de diverse clauze. Emisiunea monetară fără acoperire reprezintă o sursă de venituri publice prezentată doar în plan teoretic. mare sau mică. pentru a nu periclita şi mai mult acest proces prin fenomenul de evicţiune. în sensul optării . simple sau compuse (cele din urmă răspunzând cel mai fidel principiului de echitate . Într-o economie în plin proces de restructurare. dar şi de soluţiile adoptate de autorităţile publice referitoare la modul de satisfacere a necesităţilor sociale şi de finanţare a cheltuielilor pe care le antrenează. satisfacerea nevoilor sociale trebuie să se bazeze în primul rând pe forţele proprii şi numai în subsidiar pe mijloace străine”. ceea ce presupune transferuri de la bugetul central spre celelalte componente bugetare. comparativ cu societăţile cu capital majoritar de stat şi cu regiile autonome. în special a celor fiscale. Dar cum într-o economie ca a ţării noastre. de ordin economic. Autoritatea fiscală poate promova o politică bugetară care să-i trateze pe toţi aceştia în acelaşi mod sau diferit. din cauza efectelor puternic inflaţioniste pe care ea le provoacă. capitalul autohton este insuficient pentru a sprijini dezvoltarea economică. se poate avea în vedere o impozitare proporţională sau în cote progresive. procurarea celor ordinare pe calea impozitelor directe sau indirecte.Dezechilibrele dintre veniturile şi cheltuielile publice se pot localiza la diferite verigi ale bugetului general consolidat. Volumul resurselor financiare publice susceptibil a fi mobilizat la buget este strâns legat de nivelul de dezvoltare a economiei naţionale. Trebuie avut în vedere că. Desigur. În mod normal. de mare importanţă este provenienţa internă sau externă a acestuia. comparativ cu procurarea prin credit public. în viitor.

legiuitorul poate stabili cote de impozitare în funcţie de domeniul de activitate. socială sau de altă natură din perioada în cauză. grupa socio-profesională din care face parte (salariat. în funcţie de venit. agricultor ş. capacitatea de muncă (integrală sau parţială). precum şi cel de asigurare a unui nivel de trai decent pentru contribuabilii cu venituri mici şi mijlocii. pe persoane fizice şi juridice.). astfel încât orice măsură în plan fiscal să nu producă efecte adverse. astfel încât să se realizeze obiectivul de justiţie socială. politica bugetară va opta pentru asigurarea echităţii fiscale orizontale şi/sau verticale. zona geografică sau sediul agentului economic. liber profesionist. de mecanismele proprii de funcţionare. situaţia personală (căsătorit sau nu.percepute la vânzarea bunurilor sau la prestarea serviciilor. precum şi asupra economiei în ansamblu. Tot în acest context. între care unul dominant) se mai regăsesc printre autorii teoriilor fiscale recente. de altfel. Pentru persoanele fizice. taxelor. Din anumite considerente. pe baza unor criterii cum sunt: puterea contributivă a plătitorului.sau impozite indirecte . şi să coreleze nivelul acesteia cu volumul veniturilor fiscale încasate la buget. cu copii sau alte persoane în întreţinere) etc. De aceea. egal repartizată sau diferenţiată.a. de fenomenul de repercusiune a impozitelor. practica pledează pentru o multitudine de canale de prelevare. prelevările fiscale stabilite prin politica bugetară pot viza o încărcare a sarcinii fiscale. avere sau alte criterii. Chiar dacă susţinătorii impozitului unic (sau ai unui număr foarte restrâns de impozite. constând într-o contribuţie în bani sau în natură de aceeaşi mărime pentru toţi contribuabilii) şi diferenţierea impozitării. şi anume: impozite directe . ceea ce s-a repercutat în restrângerea impozitării sub forma capitaţiei (specifică. După cum va răspunde unor asemenea aspecte. Practica fiscală a renunţat de mult la egalitarismul fiscal.fiscală verticală). precum şi de impactul produs la introducerea prelevărilor fiscale sau la modificarea celor existente. decidentul fiscal trebuie să ţină seama de efectele diferite pe care ele le produc asupra fiecărui plătitor. La opţiunea pentru o pondere mai mare a uneia sau alteia dintre cele două grupe. la nivelul agentului economic şi la nivel individual. responsabilii din domeniul politicii bugetare trebuie să urmărească permanent evoluţia presiunii fiscale în economie. pensionar. perioadei antice şi Evului Mediu. percepute la termene precise. dată de volumul veniturilor sau mărimea averii. De o mai mare importanţă decât numărul impozitelor.stabilite individual. fără o repartizare prealabilă pe plătitori. dinainte stabilite . dimensiunea. trebuie să se ţină seama de caracteristicile lor. care permit o mai bună soluţionare a problemelor fiscale. . contribuţiilor este felul instrumentelor fiscale utilizate. corespunzător obiectivelor economice. Prin politica bugetară se stabilesc totodată prelevările obligatorii sub aspectul numărului şi al modalităţilor de prelevare.

analizele trebuie să vizeze aspecte ca: diferenţa dintre volumul cheltuielilor publice şi cel al resurselor financiare publice posibil de mobilizat în condiţii normale la buget. raportul dintre deficitul bugetar şi produsul intern brut (în condiţiile în care trebuie respectate recomandările organismelor internaţionale în acest domeniu). limitarea şi prevenirea fenomenului de evaziune fiscală. politicienilor şi factorilor de decizie au diferit considerabil în privinţa modului de abordare a acesteia. ca o condiţie esenţială a integrării în Uniunea Europeană. cu cât deficitul bugetar este format prin creaţie monetară”.a. Posibilităț i de acț iune a politicii fiscal-bugetare Dacă (la nivel declarativ) a existat unanimitate de păreri privind necesitatea reformei economice în România. punctele de vedere ale economiştilor. măsurarea. Între acestea. sursele de acoperire a deficitului bugetar ş.a. valutară. ea ar avea infime şanse în ambiţiosul scop al relansării. astfel că. în cazul ipotetic în care politica fiscal-bugetară ar acţiona singură. Activităţile fiscale şi monetare ale autorităţilor trebuie coordonate pentru evitarea anulării reciproce a acţiunilor fiecăreia dintre ele.3. care implică atingerea unui nivel ridicat al competitivităţii naţiunii.monetară. eficacitatea administraţiei. din cel puţin două considerente majore: pentru a acţiona eficient. „incidenţele monetare ale acţiunilor bugetare sunt cu atât mai evidente. duritatea sancţiunilor prevăzute în cazurile de evaziune fiscală şi fermitatea aplicării lor etc. prin menţinerea echilibrului bugetar. Politica bugetară a statului are un rol important în asigurarea echilibrului economic general. Măsurile bugetare nu pot fi aplicate independent de cele monetare. cercetătorilor. deoarece există interacţiuni între aceste politici. dar nu se poate stabili o relaţie exclusiv biunivocă între cele două. La aceasta conlucrează: iniţiativa şi rigoarea conducătorilor de întreprinderi. gradul de colectare a prelevărilor fiscale. nu în ultimul rând ca importanţă. socială ş. 1. gradul de realism în stabilirea în buget a veniturilor fiscale. În această privinţă. de credit. o importanţă deosebită revine unor aspecte cum sunt: nivelul fiscalităţii. nivelul de profesionalism al activităţii de control fiscal. Aportul primei componente a fost afectat de . Şi aceasta. politica fiscală trebuie corelată cu celelalte politici macroeconomice . Cel de-al doilea considerent are în vedere complexitatea ridicată a procesului de relansare a economiei. În cadrul acestei problematici. cea mai apropiată corelaţie se stabileşte cu politica monetară.O altă coordonată de mare importanţă în planul politicii bugetare constă în depistarea. a veniturilor. disciplina muncitorilor şi. Politica fiscal-bugetară are partea sa indiscutabilă de contribuţie la stimularea şi susţinerea proceselor economice. ele acţionând într-un adevărat tandem.

lipsă de fermitate în instituirea şi menţinerea disciplinei financiare. să-şi menţină un comportament discreţionar în activitate. doar pe această bază. iar pe de altă parte. Astfel.sau chiar anulări ale unor datorii fiscale ale agenţilor economici. Administraţia publică – cea de a treia componentă . sau nul. politica fiscal-bugetară trebuie să acţioneze. astfel că nivelul productivităţii muncii se menţine scăzut.repetate şi dese . au repercusiuni majore în plan fiscal (deficit bugetar cvasifiscal. de credit. arierate etc. desfăşurarea pe criterii de eficienţă şi eficacitate a activităţilor din domeniul public. realizarea unei combinaţii funcţionale a politicilor macroeconomice trebuie să fie grefată pe măsuri de reformă care să acţioneze asupra cauzelor structurale ale dezechilibrelor din economie prin: închiderea întreprinderilor cu pierderi şi a celor neviabile. a veniturilor. deoarece . Creşterea economică şi inflaţia sunt pozitiv corelate când rata inflaţiei este scăzută.se confruntă în ţara noastră cu numeroase tare: aparat birocratic stufos. pe de o parte. Componenta referitoare la disciplina muncitorilor are o contribuţie insuficientă la competitivitatea naţiunii. efectul inflaţiei asupra creşterii economice este dăunător. deşi se consideră că ţara noastră dispune de o forţă de muncă bine pregătită. comportament discreţionar al unor manageri din administraţia macroeconomică ce dispun amânări . aceasta nu este pe deplin valorificată. În schimb. pe un teren pregătit. Pentru a fi eficace. în strânsă corelaţie şi cu celelalte componente ale politicii economice: monetară. sporirea veniturilor. au apărut numeroase situaţii în care în funcţionarea „firmelor căpuşă” au fost implicaţi unii dintre aceşti manageri. apare cu atât mai importantă corelarea tuturor acestor politici. Cu alte cuvinte. în cazul unor rate înalte.). însoţite de ameninţări cu schimbarea guvernului) dese măriri ale salariilor. Având în vedere locul factorului fiscal în fundamentarea deciziilor microeconomice. nu rareori. administraţia publică se caracterizează prin ineficienţă. Mai mult decât atât. de preţuri etc. valutară. îmbunătăţirea calităţii gestiunii firmelor în urma privatizării şi restructurării.menţinerea unor confuzii cu privire la dreptul de proprietate ceea ce i-a determinat pe unii manageri ai întreprinderilor de stat să se detaşeze de obiectivele şi interesele acestora şi. adică în strânsă legătură cu politicile industriale şi sectoriale. astfel încât poate ajuta la „gresarea” economiei. comercială etc. ceea ce nu-i împiedică pe muncitori să solicite (chiar şi prin blocări de şosele. ceea ce înseamnă că aportul său la competitivitatea naţiunii este nesemnificativ. astfel încât managementul financiar la nivel macroeconomic să opereze cu un mix al acestora. precum şi faptul că unele decizii guvernamentale de natură monetară. creşterea productivităţii muncii şi.

de bunuri străine. Experienţele ţărilor care au avut succese în scăderea inflaţiei arată că reducerea semnificativă a deficitelor bugetare are efecte favorabile asupra inflaţiei. există anumite limite între care inflaţia poate favoriza creşterea. Cu sau fără un asemenea protecţionism.anticiparea acestei tendinţe majorează costul achiziţionării capitalului. cum sunt cele destinate acoperirii pierderilor din economie. de 1-3 ani -doar în scopul modernizării şi retehnologizării şi în condiţiile unor scheme de personal adecvate. prin respectarea disciplinei financiare. mai devreme sau mai târziu. Concomitent. să se acorde subvenţii . determinând scăderea acumulărilor de capital. paralel cu măsuri concrete de creştere a productivităţii muncii şi a rentabilităţii firmelor. evitarea deficitelor fiscale nesustenabile se bazează pe degrevarea bugetului de cheltuieli inutile. în cadrul cărora un rol aparte revine austerităţii bugetare. iar în cazurile de întârziere la plată. cu repercusiuni asupra creşterii economice. atât timp cât firmele autohtone nu vor fi competitive. scăderea ratei dobânzii ar permite ieşiri de capitaluri. ceea ce ar genera o (nouă) depreciere monetară. În plus. este necesar în opinia noastră. De asemenea. politicilor industriale le revine un rol hotărâtor. iar nivelul salariilor să poată fi corelat cu cel al productivităţii muncii efective. ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor. în măsura în care este nevoie. Măsuri restrictive ar trebui luate şi pe planul politicii de credit. În acest fel. să nu se mai accepte situaţii de neplată a obligaţiilor faţă de buget. se creează premisele ca întreprinderile să producă doar în concordanţă cu cererea pieţei.de preferinţă explicite pe perioade limitate. majorările şi penalităţile vor trebui să compenseze pierderile de venituri datorate inflaţiei. ceea ce ar însemna o creştere nesustenabilă a producţiei. ratele mari ale inflaţiei au şi inconvenientul că ecranează semnalele preţurilor relative. ceea ce se repercutează negativ în planul dezvoltării economice. întrucât există pericolul ca rate preferenţiale ale dobânzii să faciliteze accesul la credite întreprinderilor cu pierderi sau care nu au pieţe de desfacere. iar protejarea firmelor româneşti împotriva concurenţei străine să acţioneze pe perioade limitate de timp. care ar . pentru ca. Aşadar. pieţele româneşti vor fi invadate. Numeroşi economişti consideră că reducerea inflaţiei se poate realiza în contextul unor politici macroeconomice restrictive. ca în acele sectoare şi domenii considerate ca înscriindu-se în aşa-numita „masă critică a schimbării”. politica bugetară trebuie să opereze cu constrângeri bugetare stricte. La nivel macroeconomic. Pentru aceasta. ele trebuind să pună accentul pe promovarea competiţiei corecte. Pentru aceasta. Costurile pe termen lung ale protecţiei s-au dovedit mai mari decât în cazul unei liberalizări a concurenţei. întrucât la rate foarte scăzute ale inflaţiei manifestarea unei rigidităţi a preţurilor relative împiedică ajustările la şocurile reale.

Măsuri de politică fiscal-bugetară în contextul crizei financiare actuale 2. 6. etc. 7.1. vânzări. importexport. încasări la bugetul de stat. întârziind ieşirea din criză. ceea ce presupune utilizarea unui set de măsuri şi instrumente ale politicilor fiscală. Schimbarea politică din SUA (alegerile prezidenţiale şi parlamentare). II. al organizaţiilor de afaceri în general. indici bursieri. agravat şi prelungit fenomenele de criză. fondurilor de investiţii. Rolul prea mare acordat pieţei. Efectele crizei financiare asupra economiei româneș ti O criză economică este o stare de tensiune în economie. Hipertrofierea pieţei imobiliare în SUA după 1998 (“Balonul imobiliar”) şi a creditării acesteia. salarii. creşterea şomajului şi reducerea unor indicatori micro.) Principalele cauze actualei crize economico-financiare 1. . amplificat. Falimentul în lanţ al băncilor. scăderea nivelului unor activităţi. 5.şi macro-economici (producţie.impune înăsprirea politicii monetare (şi o scădere a credibilităţii pe plan internaţional). Dezvoltarea necontrolată în SUA a practicii garantării creditelor imobiliare cu produse “toxice” ale pieţei de capital – derivative (“sub-prime mortgages”). consumul populaţiei. de credit şi a datoriei publice interne. care au anticipat. 4. PIB. monetară. efectele crizei economice mondiale au inceput sa se manifeste si în România. 3. Manipularea pieţei de capital a valorilor mobiliare prin tranzacţii speculative masive. investiţii. urmate de căderea ei în primăvara lui 2008. Panica şi psihoza iraţionale şi nejustificate. Analiza macroeconomica a evolutiei economiei românesti arată că în trimestrul IV 2008. despre care s-a crezut că reacţionează raţional şi că are capacitatea internă de autoreglare (concepţia neo-liberală). confuzie. mediatizarea excesivă. manifestată prin stres. pieţei de capital (burselor de valori şi de mărfuri). panică. Creşterea economică se cere a fi susţinută şi prin măsuri de relaxare fiscală orientată spre stimularea economisirii şi investirii. 2.

respectiv de 6. Pe ansamblul anului 2008. fata de 4. Totusi.2%. productia industriala s-a redus in termeni reali cu 13% (serie bruta). pentru prima data incepând cu anii 2000. 1: Evolutiile sectoriale 2009 fată de 2008 -8. Ca urmare. productia industriala din luna martie fiind cu 21. metalurgie. În primul trimestru 2009. Ministerul Finanț elor Publice arata ca valoarea adaugata bruta industriala a crescut cu 1. alte activitati extractive). valoarea adaugata bruta din sectorul tertiar s-a majorat cu 5.1% +4.3% +26. .1%. fata de 31. mobilier) si diminuarii cresterilor inregistrate in prima parte a anului.3% pe ansamblul anului 2008.Tabel nr.4% +5. În trimestrul I 2009.4% fata de trimestrul I 2008. Valoarea adaugata bruta din constructii a inregistrat in anul 2008 un spor de 26.8% pe primele 9 luni. ca urmare a inaspririi conditiilor de creditare care au condus la o diminuare a volumului de activitate in sistemul bancar si restrângerii volumului de activitate in sectorul industrial. in alte ramuri cu contributii importante in productia industriala (alimente si bauturi. evolutiile lunare arata o anumita revenire.5% Indici Valoarea adăugată brută industrială Valoarea adăugată brută din constructii Valoarea adăugată brută din sectorul tertiar 2008 fata de 2007 +1. În cazul serviciilor . energie electrica si termica. masini si aparate electrice. conform datelor statistice neajustate sezonier. in special ca urmare a scaderii industriei prelucratoare cu 15.1% in primele 9 luni. respectiv comertul cu amanuntul si serviciile prestate populatiei. s-a inregistrat o contractie a economiei românesti. ca urmare a declinului unor ramuri industriale in trimestrul IV (produse textile. efectele crizei s-au facut resimtite in special in activitatea comerciala. industria auto.1% +9.1%.5% peste nivelul inregistrat in luna ianuarie 2009 si cu 21% mai mare decât cea din luna decembrie 2008.76% Sursa: Ministerul Finantelor Publice În ceea ce priveste evolutiile sectoriale.

Importurile intracomunitare au fost de 38. 2. dintre care Ministerul Finanț elor Publice mentioneaza fabricarea produselor din tutun (+23.8% +1% Sursa: Ministerul Finantelor Publice Populatia activă in vârsta de muncă a scazut in anul 2008 cu 0. rata somajului inregistrat a crescut la 4. activitati ce asigura 36% din producț ia industriei prelucratoare au realizat o productie superioara nivelului din luna martie 2008.4 mld. reprezentând 70.4% din total exporturi. fabricarea altor mijloace de transport (+20.7 mii persoane. cu efecte directe in cresterea somajului. iar a importurilor de bunuri de 9.8%.4%. fata de 3.3%).9% in septembrie 2008 si 4.1% din totalul importurilor. reprezentând 69.3% +4. volumul lucrarilor de constructii s-a majorat cu 4. Ca urmare. Este de semnalat ca in luna aprilie numarul somerilor inregistrati s-a majorat doar cu 1%. În aceasta perioadă.0% in anul 2007. iar exporturile extracomunitare au fost de 10 mld. Exporturile intracomunitare au fost in valoare de 23. Piata muncii Indici Populaț ia activă Rata ș omajului 2008 faț ă de 2007 -0. . euro. ajungând la 517.8% fata de trimestrul I 2008.1%. fiind evidenta o reorientare a comertului românesc spre zonele extracomunitare. Cresterea inregistrata de importurile intracomunitare a fost de 6. În trimestrul I 2009. fata de 26. s-au resimtit mai ales la nivelul somajului inregistrat. iar cea a importurilor extracomunitare de 18.2%). iar cele extracomunitare de 17.3% in anul 2007.7 mld. Dificultatile de pe piata muncii. tiparirea si reproducerea pe suporturi a inregistrarilor (+1.9 mld.8% in 2008.in luna martie 2009 productia industriala a fost doar cu 8. În luna martie. euro.4% 2009 fată de 2008 -1. prelucrarea lemnului (+6.5%). Numarul mediu de salariati (din sectorul civil) s-a redus cu 1. Tabel nr. Cresterea exporturilor a fost de 13. numarul de salariati a continuat sa se reduca. industria alimentara (+0.4%). fabricarea autovehiculelor de transport rutier (+7. ca urmare a reducerii de activitate din ultimul trimestru 2008. fata de 14.1%).4%.1% ). euro.0% in decembrie 2007.4% in decembrie 2008.5% sub cea din martie 2008. euro.3% fata de 2007.

care s-au situat la 1456 milioane euro comparativ cu 1691 milioane euro in trimestrul I ale anului 2008. reducere inferioara celei inregistrate in primele doua luni (-26. comparativ cu 7. totuşi şomajul ridicat şi consumul privat timid inhiba relansarea economiilor în orizontul aşteptat. Deficitul contului curent s-a majorat cu 1.4% in termeni nominali faț ă de euro. deficitul acestuia diminuându-se cu 82. În trimestrul I 2009. euro (12. 2.3% din PIB).9 mld. euro inregistrate in anul 2007.9%. euro. Este de mentionat cresterea puternica a exporturilor de bunuri cu 23. moneda nationala a inregistrat o depreciere de 13.1 mld.4% (de la începutul recesiunii din decembrie 2007 6.4%. În primul trimestru al anului 2009. care au cumulat 9. exporturile de bunuri si-au continuat trendul descendent inregistrat in ultimul trimestru din anul trecut.0% in luna martie 2009 fata de februarie 2009. Deficitul de cont curent a fost finantat integral din investitii straine directe. dar este necesară diferenţierea dintre evoluţiile favorabile pe termen scurt şi potenţialul pentru o creştere robustă şi sustenabilă pe termen lung. importurile de bunuri s-au redus in primul trimestru al acestui an cu 35. În primele patru luni. ajungând la nivelul de 16. comparativ cu perioada similara a anului anterior. Analiza politicii fiscal-bugetare in România perioada 2008-2010 Datele macroeconomice globale rămâneau pozitive în primul semestru al anului 2009. Contracţia economică s-a redus la doar 1% în SUA în trimestrul II iar şomajul s-a înjumătăţit în iulie 2009 faţă de luna anterioară.9% la 40. rata anuala a inflatiei a atins un nivel de 6. se constata o imbunatatire structurala a exporturilor concretizata in majorarea ponderii exporturilor de masini si echipamente de transport in total exporturi de bunuri cu 6. contul curent al balantei de plati externe s-a imbunatatit.8% prin investitii straine directe.În trimestrul I 2009.0%). fiind finantat in proportie de 53. În schimb.4% fata de aceeasi perioada a anului 2008.7 milioane persoane şi-au . euro. Estimările sugerau că economiile G8 converg către reluarea uşoară a creşterii economice în semestrul al doilea al anului 2009.6%). deficitul comercial FOB – CIF s-a redus cu 61%. rata anualizată a şomajului a scăzut de la 9. comparativ cu perioada similara din anul anterior. ca urmare a reducerii cererii externe. Corespunzator acestei evolutii a comertului exterior. diminuându-se cu 19.1% pâna la valoarea de 709 mil.3 mld. În primele 3 luni ale anului 2009.7% (de la 33.3% in anul 2008.5% la 9. din cauza diminuarii declinului exporturilor in luna martie la doar 6.2.71%.

7% în perioada anterioară).%.3% în trimestrul II.2%.pierdut locurile de muncă în SUA).9% în trimestrul I.9% în trimestrul II faţă de 11.6% faţă de 6.4%.2% (date ajustate sezonier).8% în trimestrul II 2009 faţă de perioada corespunzătoare din anul 2008.6%. 1 Sursa: Ministerul Finantelor Publice. iar comparativ cu trimestrul I 2009 cu 1. . Creşterea economică a revenit în teritoriul pozitiv la 0. În zona euro. Declinul anual al PIB s-a accelerat în economiile emergente din Europa în trimestrul II faţă de perioada similară din 2008. acesta a înregistrat o scădere cu 8. Potrivit primelor estimări Institutului Naț ional de Statistică privind evoluţia PIB.5% în Italia (comparativ cu -2. Letonia 19. reducerea PIB în 2009 a fost de 8. exporturile în Germania au avansat cu 7% în iunie faţă de luna anterioară (dar rămâneau la -22. Astfel. Ungaria 7. Estonia -16.7% în primul trimestru. statele baltice fiind cele mai afectate: Lituania -22. de asemenea Slovacia a înregistrat o contracţie de 5. Graficul nr.3% faţă de iunie 2008) iar producţia industrială s-a redus cu doar 0.3% în trimestrul II faţă de trimestrul I în Germania şi Franţa şi s-a stabilizat peste aşteptări la doar -0.

8% în trimestrul IV 2008. Evolutia produsului intern brut pe componente de cheltuieli în 2009 Produsul intern brut Cererea internă.Formarea brută de capital fix Exportul de bunuri şi servicii Importul de bunuri şi servicii Sursa: Ministerul Finantelor Publice Evoluț ia economiei reale din primele 9 luni 2009 a fost puternic afectată de criza economică şi financiară care a început să se manifeste uşor în România încă din trimestrul III 2008. după ce în trimestrul IV 2008 creşterea PIB a fost de doar 2.1%.6 1.7 -12. ceea ce a determinat o contribuț ie pozitivă la creşterea reală a PIB (+8.2 -25. fiind de 4.5 -12.7 -15.9 -28. iar formarea brută de capital fix s-a redus cu 22. scăderea produsului intern brut s-a accentuat.1%.Consumul final colectiv al administratiei publice . din care: .2 Trim.3%. În trimestrul I 2009.7%.1% faț ă de trimestrul I şi cu 0.6%.3 4.7 Trim.6% în trimestrul III faț ă de trimestrul II 2009. pentru ca în trimestrul IV să acț ioneze mai vizibil. În concluzie.6% faț ă de trimestrul IV 2008. Reducerea a fost determinată de diminuarea cererii interne cu 13.6 -12. datele statistice privind evoluț ia produsului intern brut faț ă de trimestrul precedent evidenț iază tendinț a de diminuare încă din trimestrul III 2008. Datele statistice evidenț iază o reducere a exporturilor de bunuri şi servicii cu 10.3 1.1%. fiind de 7.4 1.1% faț ă de trimestrul II. În trimestrul III reducerea s-a mai diminuat.2 -13.7% şi a celei externe cu 10. când s-a redus cu 0. seria brută – s-a redus cu 6.9% faț ă de trimestrul IV 2007. în trimestrul I 2009 produsul intern brut – în termini reali.1 -12.Tabel nr.3 -26.4 9 luni -7.9 -0.1% şi a importurilor cu 24.6 -15. În cadrul cererii interne consumul final a scăzut cu 11. Astfel.3 -19. I -6.2% faț ă de trimestrul I 2008. produsul intern brut reducându-se cu 1.0 -0.Consumul final individual al populatiei . În condiț ii de comparabilitate a sezonalităț ii.2 -12. urmată de o reducere cu 2.4 -13. II -8. III -7.1 -24.3. în anul 2009 impactul negativ al crizei s-a reflectat în reducerea produsului intern brut cu 7.3 -10.6 -10.4.7 .6 -31.3 -22.6 Trim. iar în trimestrul II cu 8. În trimestrul II declinul economic a început să-şi reducă amplitudinea.

aceasta a avansat într-un ritm relativ lent având în vedere amploarea contracţiei cererii agregate. de ajustarea cu un decalaj a dinamicii salariilor relative la evoluţia productivităţii muncii în unele . în condiţiile în care preţurile mărfurilor alimentare au scăzut cu 0.77% faţă de luna anterioară. în România.2% iar in zona euro s-a înregistrat o deflaţie de 0. media UE a fost de 0. Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni (august 2008 iulie 2009) faţă de precedentele 12 luni (august 2007 .32% faţă de luna iunie 2009. iar tarifele serviciilor cu 0.5%. Deşi reducerea inflaţiei este semnificativă în trimestrul II. România a avut în luna iulie cea mai ridicată inflaţie anuală din Uniunii Europene (potrivit Eurostat).7%. În graficul următor este evidenț iată evoluț ia creș terii economice trimestriale.iulie 2008) determinată pe baza Indicelui Preț urilor de Consum (IPC) cât şi cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 6.2 Sursa: Institutul Naț ional de Statistică.14%. preţurile mărfurilor nealimentare s-au majorat cu 0. România a înregistrat o rată anuală a inflaţiei de 5. Graficul nr.procente). Relativa persistenţă a inflaţiei a fost alimentată de manifestarea unor rigidităţi structurale în economie.06% faţă de luna iulie 2008 şi o scădere de 0.6%. În luna iulie 2009. în perioada 2006-2009.

0%. preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au înregistrat o creştere cu 0.6% comparativ cu luna precedentă şi s-au situat aproape la acelaşi nivel cu cel înregistrat faţă de luna corespunzătoare din anul 2008. Graficul nr.8%. în timp ce cheltuielile au înregistrat ponderi în PIB din ce în ce mai mari.1-38. În perioada 2004-2009 veniturile bugetare au înregistrat ponderi în PIB care s-au situat între 30. Dacă în perioada 2004-2007 România a respectat cu stricteț e criteriul deficitului bugetar menț inându-l sub plafonul de 3% din PIB.3: Evoluț ia principalilor indicatori bugetari. În luna iunie 2009. depăşind cu mult pragul admis de 3% din PIB.sectoare precum şi de posibile efecte ale incertitudinii ridicate. situate între 32. începând cu anul 2008 ponderea deficitului bugetar în PIB a cunoscut un derapaj semnificativ. Nu au fost exploatate oportunităț ile oferite de nivelul produsului intern brut peste potenț ial pentru a reduce deficitul structural prin consolidarea cheltuielilor.7-32. Procesul dezinflaţionist a continuat în sectorul industrial şi la nivelul trimestrului II 2009 sub presiunea restrângerii cererii şi în condiţiile temperării volatilităţii cursului de schimb. Execuț ia bugetului general consolidat în perioada 1 ianuarie – 31 noiembrie 2009 a înregistrat un deficit . Sursa: Ministerul Finantelor Publice. Se poate conchide că atitudinea prociclică a politicii fiscale a reprezentat un risc major la adresa procesului de dezinflaț ie şi a stat la baza recomandării Comisiei Europene în direcț ia unei politici contraciclice.

faț ă de un deficit de 36. conform acordului Stand–by revizuit. având un trend descrescător reflectat şi în graficul prezentat mai jos. dar se menț in în limitele aprobate. în principal a reducerii încasărilor din impozitul pe profit (-11. reprezentând 6. .4%. Aceste reduceri au fost parț ial compensate de creşterea încasărilor din impozitul pe venit cu 1. înregistrează o creştere de 4.2%) şi taxe vamale (-32. 4. Cheltuielile de personal pe primele unsprezece luni ale anului în curs. reprezentând 89.9 miliarde lei. impozite si taxe pe proprietate cu 4. încheiat cu FMI.3%).7%.8% faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Veniturile bugetului general consolidat înregistrează un decalaj faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent de 6.7%. accize cu 13. Cheltuielile bugetului general consolidat s-au cifrat la 172. înregistrând o creştere de 2. Graficul nr. precum şi a celor din TVA (-18.5% din PIB. Cu toate acestea. Cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au redus cu 7.0 % din PIB. faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent. creşterea fiind în principal consecinț a majorărilor salariale aprobate în a doua parte a anului 2008. respectiv 1.5 miliarde lei.4%). ca urmare a măsurilor de reducere a volumului cheltuielilor bugetare aprobate prin Ordonanț a de urgenț ă a Guvernului nr. ca urmare. prevăzut ca obiectiv anual.2% din prevederile anuale.0%.7% faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent.2% faț ă de perioada similară a anului precedent. din analiza datelor în termeni comparabili rezultă o diminuare a acestora faț ă de anul precedent. Sursa: Ministerul Finanț elor Publice.6 miliarde lei.estimat de 29.

8% de aceeaşi perioadă a anului precedent. precum şi transferuri pentru programele de dezvoltare au fost. faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent. gradul de îndatorare publică a fost sub 28.5 milioane lei) s-a datorat atât volumului contractat de . Cheltuielile cu dobânzi au crescut cu 65. la nivelul de 10%.8% din PIB. s-a reuşit reducerea treptată a dobânzilor.Cheltuielile cu asistenț a socială s-au majorat cu 20.25 %). Sursa: Ministerul Finanț elor Publice. în timp ce. ca urmare a majorării punctului de pensie în octombrie 2008 şi acordării pensiei sociale minim garantate începând cu luna aprilie 2009.0% din produsul intern brut. 5. dobânda la titlurile de stat era apropiată de dobânda de facilitate de credit lombard (14. indexarea pensiilor cu 3% de la 1 aprilie 2009 şi 2% de la 1 octombrie 2009. La 31 octombrie 2009. care includ cheltuielile de capital.c.6 miliarde lei. De menț ionat faptul că. respectiv 5. majorarea venitului minim garantat cu 15%. Cheltuielile pentru investiț ii. În valoare absolută creşterea datoriei publice la 31 octombrie 2009 faț ă de datoria înregistrată la sfârşitul anului 2008 (28. nivel net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Graficul nr. la sfârşitul lunii noiembrie în sumă de 28. nivelul acestora situându-se..2 miliarde lei. în la sfârș itul lui 2009. începând cu luna februarie a. pentru a diminua efectele crizei economice şi financiare asupra categoriilor sociale vulnerabile. Totodată.052. asigurată în întregime de la bugetul de stat. la începutul anului 2009. Guvernul a adoptat o serie de măsuri de protejare a categoriilor sociale cu venituri reduse: acordarea pensiei sociale minime pentru pensionarii cu venituri mici (până la 300 de lei de la 1 aprilie 2009 iar diferenț a până la 350 de lei de la 1 octombrie 2009).

9 milioane lei. s-au înregistrat creș teri la încasările din venituri nefiscale cu 802. lei. au crescut în termeni nominali cu 5. în creştere cu 27.8%. lei.  Cheltuielile de personal sunt mai mici cu 965 de mil.045.  perioadă a anului precedent.9 miliarde lei. Ministerul Finanț elor Publice a dat publicităț ii luni. ceea ce reprezintă cca. impozitul pe venit cu – 6.1% din PIB.datorie pentru acoperirea necesităț ilor de finanț are a deficitului bugetar.  Încasarile din contribuț ii de asigurări sociale s-au redus de asemenea cu – 4.6% faț ă Cheltuielile cu bunuri ș i servicii s-au redus la bugetul de stat cu – 5. 1. ca procent din PIB:  La principalele venituri fiscale se menț in diminuări importante ale încasț rilor faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent: taxa pe valoare adaugată cu – 7.6% mai reduse faț ă de realizările perioadei corespunzătoare din anul precedent.4% în timp ce la accize s-a înregistrat o creș tere de 20 mil. 2. impozitul pe profit cu – 2. Veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost în suma de 64. .7 miliarde lei. Potrivit unui comunicat al MFP. dar pe ansamblul bugetului general consolidat sunt mai mari cu 3.7%. ”conform datelor provizorii. 4. prin emiterea de titluri de stat pe piaț a internă. execuț ia bugetului general consolidat în perioada 1 ianuarie – 31 mai 2010.4%. Datoria publică guvernamentală la 31 octombrie 2009 a fost în sumă de 127. Cheltuielile bugetului general consolidat în suma de 80.7%*.  De asemenea. lei ceea ce reprezintă +0.1%. ca urmare a cresș erii înregistrate la bugetele administraț iilor locale cu 10.6% faț ă de aceeaș i de aceeaș i perioadă a anului trecut.6 milioane lei faț ă de sfârşitul anului 2008.2 miliarde lei. reprezentând 3.6 puncte procentuale.0 mil.4% faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent. 28 iunie 2010. dar s-au redus cu 0. cât şi aprecierii datoriei publice în valută ca urmare a fluctuaț iei monedei naț ionale faț ă de principala valută (EUR) în care este denominată datoria publică în valută. în principal ca urmare a finanț ării deficitului bugetar şi refinanț ării datoriei publice preponderent în lei.7% faț ă de aceeaș i perioadț a anului precedent.559. execuț ia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 16. lei precum ș i a sumelor restituite de Comisia Europeană în contul plăț ilor efectuate pentru proiecte cu finanț are europeană cu 915 mil. cu 1.

 Cheltuielile cu asistenț a socială s-au majorat cu 13. Cheltuielile pentru investiț ii. care propune noi reglementări privind cheltuielile cu bunuri ș i servicii. ca urmare a creș terii în termeni nominali a deficitelor bugetare acumulate din anii precedenț i ș i angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora. III.4% faț ă de cele din aceeaș i perioadă De asemenea.  Cheltuielile cu dobânzi s-au majorat cu 19. privind eficientizarea administraț iei publice locale ș i reducerea cheltuielilor bugetare ale autorităț ilor administraț iei publice locale. Proiectul de OUG propune aceste schimbări după recomandarile Fondului Monetar Internaț ional. cea mai mare creș tere (+102. precum ș i a ajutoarelor acordate pentru nou născuț i. în suma de 9.1. încălzirea locuinț ei. fiind centrat pe ajustarea sustenibilă a cheltuielilor publice. dar ș i pe măsuri fiscale care au în vedere lărigirea bazei de impozitare ș i care să prevină îndatorarea ț ării la nivelul la care accesul la sursele de finanț are ar fi foarte dificil. la nivelul administraț iilor locale au crescut cheltuielile cu asistenț a socială a anului precedent. în comparaț ie cu aceeaș i perioadă a anului precedent. la nivelul administraț iei publice locale. Strategia fiscal bugetară în perioada 2011-2013 3. pentru constituirea familiei. * Ministerul Finanț elor ș i Ministerul Administraț iei ș i Internelor au elaborat un proiect de OUG de modificare a Legii finanț elor publice locale. dar necesare. . Măsurile de austeritate centrate pe ajustarea sustenibilă a cheltuielilor publice Programul economic pe orizontul de referinț ă 2011-2013 este un program care prevede măsuri austere.  ca urmare a majorării venitului minim garantat începând cu 1 iulie 2009. cu circa 3 puncte procentuale din PIB mai mare decât cel programat.5% faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent . ale Comisiei Europene ș i ale Băncii Mondiale. care includ cheltuielile de capital precum ș i transferuri pentru programele de dezvoltare.Fără acest program ambiț ios de reformă se estima că deficitul fiscal ar fi ajuns la 9% din PIB la sfârș itul anului 2010.5%. precum ș i un nou mod de calcul al numărului maxim de angajaț i din administraț ie.8 miliarde lei.4%) înregistrându-se la asigurările pentru somaj. s-au majorat cu 6.

. sectorul privat ar putea beneficia de pe urma eventualei reduceri a costurilor de finanț are. cât ș i în rândul consumatorilor.Creș terea transparenț ei ș i predictibilităț ii în domeniul fiscal ar contribui la consolidarea încrederii atât în cadrul mediului de afaceri. vor exercita un intens efect de evicț iune pe pieț ele de credit internț ionale . Obiectivele mixului de politici economice: Politica fiscală va fi orientată pe restituirea unor finanț e publice sănătoase . .Astfel. pe fondul deteriorării bugetelor publice din ț ări mari din Europa.Caracterul impredictibil al politicii fiscale reprezintă un factor permanent generator de riscuri ș i are o relevanț ă sporită pentru perioada de referinț ă.asigurearea sustenabilităț ii finanț elor publice pe termen mediu ș i lung. ameliorarea anticipaț iilor inflaț ioniste. Obiectivele economice ș i fiscale ale Guvernului pe termen mediu . fiscal-bugetare. În accelaș i timp.Aceste ț ări prin împrumutările masive pe care le vor avea în anii ce vin. Menț inerea mixului de politici monetare.repartizarea echitabilă între generaț ii a sarcinii fiscale ș i a cheltuielilor . Situaț ia ar feveni foarte dificilă. din SUA. pe măsură ce băncile comerciale îș i vor ajusta standardele de creditare odată cu scăderea riscului general asociat mediului economic.2.susț inerea politicii monetare. în sensul facilitării deciziilor legate de elaborarea planurilor de afaceri ș i a deciziilor de consum. de venituri ș i a reformelor structurale pe coordinate convenite cu UE ș i FMI au drept scop atenuarea rigidităț ilor structurale ale economiei româneș ti. în situaț ia prelungirii aplicării pe perioade mai îndelungate de timp a măsurilor de restabilire a echilibrului bugetar ce afectează cu precădere veniturile angajaț ilor din sectorul bugetar . menț inerea stabilităț ii financiare ș i relansarea durabilă a activităț ii economice. în particular funcț ionarea sustenibilă a stabilizatorilor automaț i pentru limitarea volatilităț ii activităț ii economice. ț inându-se cont de limitele unei consolidări în actualul context economic dificil.3.

Guvernul va fi pregătit să implementeze măsuri suplimentare. . Reformele structurale au ca obiectiv crearea unei poziț ii fiscale sustenibile ș i a unei creș teri economice sănătoase. dacă este necesar pentru a-ș i menț ine angajamentul privind stabilitatea economică. Politica bugetară va avea în vedere procesul de reformă a cheltuielilor publice simultan cu atragerea masivă de fonduri europene. Politicile monetare ș i financiare se vor concentra pe menț inerea stabilităț ii economice. o revigorare mai rapidă a dinamicii economice datorate sectorului privat ar putea asigura menț inerea unui echilibru al pieț ei forț ei de muncă inclusiv prin reintegrarea în activităț i productive a unei părț i a persoanelor afectate de procesul de disponibilizare. În funcț ie de derularea acestor politici. ceea ce ar putea să ajute economia să îș i mărească potenț ialul de creș tere. care pot suplimenta bugetul naț ional.ș i nivelul ocupării forț ei de muncă din acest sector.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful