Coordonatele politicii fiscalbugetare promovată de Guvernul Boc şi efectele acesteia

Profesor coordonator:
Lect. Dr. Bogdan – Gabriel ZUGRAVU

Student realizator:
Petruș – Gabriel FRON

Universitatea Al. I. Cuza – Iaș i 2012

I. Noțiuni teoretice privind politica fiscal-bugetară
Politica economică (politica macroeconomică) reprezintă ansamblul măsurilor luate de stat în scopul asigurării creşterii economice, ocupării forţei de muncă, echilibrării balanţei de plăţi externe, stabilităţii preţurilor, reducerii inegalităţilor şi asigurării independenţei naţionale. Într-o altă accepţie, politica economică reprezintă ansamblul deciziilor adoptate de către stat, în vederea orientării activităţii economice într-un sens considerat rezonabil, pe teritoriul naţional. Se poate vorbi deci de politică economică atunci când se decide creşterea deficitului bugetar, pentru a se asigura utilizarea muncii, sau când se stabilesc norme ale creşterii preţurilor şi veniturilor, pentru a limita inflaţia. Datorită complexităţii şi diversităţii obiectivelor şi instrumentelor utilizate de politica economică, aceasta poate fi analizată şi construită prin prisma componentelor sale: politica monetară, politica fiscală, politica bugetară, politica preţurilor, politica veniturilor.

1.1. Aspecte generale privind politica fiscala-concept, obiective, instrumente
În literatura de specialitate, politica fiscală, în sens larg, se constituie în cadrul activităţii autorităţii publice de percepere şi utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public şi furnizării de bunuri şi servicii publice. O asemenea activitate declanşează un amplu proces de redistribuire, care este condus printr-o seamă de componente strâns legate între ele: politica fiscală (în sens restrâns), care operează cu instrumente de natura prelevărilor fiscale, politica bugetară sau alocativă, care operează prin intermediul subvenţiilor şi alocaţiilor bugetare, şi politica soldului bugetar, vizând finanţarea deficitelor bugetare şi valorificarea excedentelor bugetare. Conţinutul actelor decizionale este influenţat de utilitatea pe care politica fiscală o prezintă pentru decidentul public. Opiniile cu privire la utilitatea politicii fiscale au generat diverse curente de gândire, care, alături de opţiuni politice şi constrângeri de natură financiară, economică şi socială, au influenţat deciziile autorităţilor publice. Opiniile formulate au fost influenţate de evoluţia rolului statului, au purtat amprenta evenimentelor politice, fiind totodată orientate de permanenta transformare a mediului economico-financiar şi de opinia publică. Prin politica fiscală se stabilesc volumul şi provenienţa resurselor financiare publice, metodele de prelevare a veniturilor fiscale, facilităţile fiscale - dacă se acordă, sub ce formă, finalităţile vizate - obiectivele de ansamblu ale politicii fiscale, precum şi modalităţile concrete de realizare a acestora.

iar actele administrative de planificare. utilizarea profitului obţinut în producţie cu preponderenţă la investiţii productive etc. în scopul influenţării dezvoltării economice şi vieţii sociale. statul trebuie să intervină să o corecteze şi să realizeze justiţia socială. pe de o parte. la stabilirea canalelor de procurare a veniturilor fiscale. pot fi sintetizate astfel: realizarea bunăstării. la realizarea securităţii sociale. Autorităţile publice trebuie să urmărească utilizarea raţională a resurselor. la raportul dintre impozitele directe şi cele indirecte. de a modifica anumite elemente constitutive specifice impozitelor sau de evitare a dublei impuneri. politica fiscală trebuie adaptată permanent cerinţelor specifice ale fiecărei etape de dezvoltare economico-socială. Astfel. Allain Barrère afirma: „În condiţiile în care crizele economice produc efecte deosebit de grave asupra economiei şi a condiţiilor de viaţă ale oamenilor (şomaj. respectarea principiilor de bază ale impunerii. şi nu neapărat rentabile din punct de vedere economic. În acest sens. Întrucât concurenţa nu este perfectă.” Pentru îndeplinirea în condiţii cât mai bune a rolului care îi revine în cadrul politicii economice în ansamblul său.Politica fiscală reprezintă ansamblul de măsuri guvernamentale privitoare la metodele şi tehnicile de impozitare. pe perioade scurte. dacă nu la stabilizarea economiei. sub aspectul ei de componentă a politicii economice. stabilirea de preţuri juste. Obiectivele urmărite de stat prin intermediul politicii fiscale. „Raportând noţiunile de strategie şi tactică la politica financiară a statului. Deciziile care orientează politica fiscală reflectă suveranitatea fiscală de care dispune autoritatea publică naţională. În acest context. Spre deosebire de individ. iar pe de altă parte.). realizarea justiţiei fiscale prin stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de capacitatea contributivă. în baza dreptului constituţional şi juridic de a institui impozite. a justiţiei sociale şi a securităţii sociale. inflaţie etc. un rol important revine strategiei alese şi tacticii adoptate. precum şi programele financiare de perspectivă îndelungată formează cadrul strategiei financiare. Statul urmăreşte satisfacerea maximă a nevoilor sociale. politica fiscală poate fi folosită pentru: favorizarea progresului economic. este necesar ca Statul să vegheze. Opţiunea în materie de politică fiscală implică. la urmărirea ratei presiunii fiscale. reglarea conjuncturală prin impozite şi investiţii. ca şi măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor specifice unei . adoptarea acestora în raport cu sensul şi evoluţia previzibilă a variabilelor economice interne şi internaţionale şi cu preferinţele membrilor societăţii. cel puţin la reglarea conjuncturii. se poate considera că deciziile care stabilesc coordonatele politicii financiare pentru fiecare etapă de dezvoltare istoriceşte determinată. adică producerea de bunuri utile societăţii. care nu comportă profituri excesive. care urmăreşte realizarea profitului personal.

nivelul ratei presiunii fiscale. ele trebuie astfel instituite.posibilităţi de menţinere/asigurare a echilibrului bugetar. facilităţile fiscale – dacă se acordă. Politica macroeconomică foloseşte instrumentul impozitului pentru atingerea unor obiective majore ca reducerea inflaţiei şi reducerea şomajului. Dintre coordonatele politicii bugetare. producţie. se constată că nu există o egalitate deplină între veniturile publice cu caracter ordinar şi cheltuielile publice în cadrul anului bugetar. . cuantumul acestora este dictat în cea mai mare parte de nivelul cheltuielilor publice din perioada considerată. între instrumentele de natură fiscală se încadrează şi utilizarea de către factorii de decizie a facilităţilor fiscale (reduceri. ci şi ca pârghii cu ajutorul cărora se intervine în economie. . precum şi modalităţile concrete de realizare a acestora.perioade sau alteia. deduceri. pentru a influenţa procesele economice şi sociale.nivelul resurselor financiare publice. încât să răspundă cerinţelor de influenţare a activităţilor economice. amplasare în zone defavorizate etc. economisire. metodele de prelevare a veniturilor fiscale. menţionez: . . volumul şi provenienţa resurselor financiare publice. ţin de domeniul tacticii şi al activităţii operative”. În practica finanţelor publice din ultimii ani. scutiri de impozite) pentru atingerea unor obiective precise în plan economic sau social.. Ca orice politică economică. fie în sensul incitării la investiţii.provenienţa resurselor financiare publice. De asemenea. acordarea/neacordarea de facilităţi fiscale etc. . ceea ce generează deficite bugetare a căror sursă de finanţare este de natura creditelor publice.numărul/multitudinea prelevărilor fiscale. 1. . care nu trebuie privite doar ca simple canale de procurare a veniturilor fiscale. . şi politica fiscală operează cu anumite instrumente. în principal.modalităţi de combatere şi limitare a evaziunii fiscale. sub ce formă. În ceea ce priveşte volumul resurselor financiare publice. De aceea. Coordonatele politicii bugetare Prin politica bugetară se stabilesc.metodele şi tehnicile de prelevare fiscală. obiectivele de ansamblu ale politicii fiscale. finalităţile vizate –.2. . fie în sensul reducerii unor activităţi sau comportamente. Instrumentele politicii fiscale sunt impozitele.

ar fi de preferat ca statul să se împrumute cât mai puţin (având în vedere opinia conform căreia creditul public este un impozit amânat) şi provenienţa acestuia să fie piaţa internă de capital. a veniturilor publice. „În orice ţară. În cazul apelului la credit public.Dezechilibrele dintre veniturile şi cheltuielile publice se pot localiza la diferite verigi ale bugetului general consolidat. întrucât acesta poate fi condiţionat de diverse clauze. se poate avea în vedere o impozitare proporţională sau în cote progresive. În mod normal.pentru surse neinflaţioniste de finanţare a deficitului bugetar şi posibilităţi de sporire. de eficienţa activităţilor desfăşurate de agenţii economici. dar şi de soluţiile adoptate de autorităţile publice referitoare la modul de satisfacere a necesităţilor sociale şi de finanţare a cheltuielilor pe care le antrenează. o decizie importantă în privinţa provenienţei resurselor financiare publice este legată de modul de impozitare a agenţilor economici privaţi. comparativ cu procurarea prin credit public. social sau politic. din perioada de tranziţie. satisfacerea nevoilor sociale trebuie să se bazeze în primul rând pe forţele proprii şi numai în subsidiar pe mijloace străine”. simple sau compuse (cele din urmă răspunzând cel mai fidel principiului de echitate . pentru a nu periclita şi mai mult acest proces prin fenomenul de evicţiune. şi apelul la creditul extern este limitat. în sensul optării . în viitor. Trebuie avut în vedere că. acesta trebuie împletit cu împrumutul public extern. ponderea cea mai mare trebuie să revină resurselor financiare ordinare. de ordin economic. de la persoane fizice sau juridice. din cauza efectelor puternic inflaţioniste pe care ea le provoacă. Dar cum într-o economie ca a ţării noastre. Desigur. Apelul la credit public generează noi coordonate ale politicii fiscal-bugetare. Volumul resurselor financiare publice susceptibil a fi mobilizat la buget este strâns legat de nivelul de dezvoltare a economiei naţionale. mare sau mică. de mare importanţă este provenienţa internă sau externă a acestuia. Emisiunea monetară fără acoperire reprezintă o sursă de venituri publice prezentată doar în plan teoretic. dezvoltată sau mai puţin dezvoltată sub raport economic. ceea ce presupune transferuri de la bugetul central spre celelalte componente bugetare. Într-o economie în plin proces de restructurare. capitalul autohton este insuficient pentru a sprijini dezvoltarea economică. comparativ cu societăţile cu capital majoritar de stat şi cu regiile autonome. în numeroase situaţii. procurarea celor ordinare pe calea impozitelor directe sau indirecte. În ceea ce priveşte impozitarea persoanelor fizice şi juridice. în special a celor fiscale. Autoritatea fiscală poate promova o politică bugetară care să-i trateze pe toţi aceştia în acelaşi mod sau diferit. O importantă coordonată a politicii bugetare constă în provenienţa resurselor financiare publice: din surse ordinare sau extraordinare.de preferinţă .

politica bugetară va opta pentru asigurarea echităţii fiscale orizontale şi/sau verticale. între care unul dominant) se mai regăsesc printre autorii teoriilor fiscale recente. percepute la termene precise. pe baza unor criterii cum sunt: puterea contributivă a plătitorului. După cum va răspunde unor asemenea aspecte. astfel încât orice măsură în plan fiscal să nu producă efecte adverse. care permit o mai bună soluţionare a problemelor fiscale. Chiar dacă susţinătorii impozitului unic (sau ai unui număr foarte restrâns de impozite. zona geografică sau sediul agentului economic. De o mai mare importanţă decât numărul impozitelor. prelevările fiscale stabilite prin politica bugetară pot viza o încărcare a sarcinii fiscale. dată de volumul veniturilor sau mărimea averii. de altfel. corespunzător obiectivelor economice. cu copii sau alte persoane în întreţinere) etc. de fenomenul de repercusiune a impozitelor. perioadei antice şi Evului Mediu.sau impozite indirecte . La opţiunea pentru o pondere mai mare a uneia sau alteia dintre cele două grupe. pensionar. şi să coreleze nivelul acesteia cu volumul veniturilor fiscale încasate la buget. ceea ce s-a repercutat în restrângerea impozitării sub forma capitaţiei (specifică. trebuie să se ţină seama de caracteristicile lor.stabilite individual. precum şi cel de asigurare a unui nivel de trai decent pentru contribuabilii cu venituri mici şi mijlocii. constând într-o contribuţie în bani sau în natură de aceeaşi mărime pentru toţi contribuabilii) şi diferenţierea impozitării. de mecanismele proprii de funcţionare. precum şi de impactul produs la introducerea prelevărilor fiscale sau la modificarea celor existente. egal repartizată sau diferenţiată. dimensiunea. avere sau alte criterii. liber profesionist.).percepute la vânzarea bunurilor sau la prestarea serviciilor.fiscală verticală). decidentul fiscal trebuie să ţină seama de efectele diferite pe care ele le produc asupra fiecărui plătitor. Practica fiscală a renunţat de mult la egalitarismul fiscal. agricultor ş. în funcţie de venit. situaţia personală (căsătorit sau nu. capacitatea de muncă (integrală sau parţială). pe persoane fizice şi juridice. socială sau de altă natură din perioada în cauză. la nivelul agentului economic şi la nivel individual. De aceea. practica pledează pentru o multitudine de canale de prelevare. Tot în acest context. şi anume: impozite directe . legiuitorul poate stabili cote de impozitare în funcţie de domeniul de activitate. Din anumite considerente. dinainte stabilite . Prin politica bugetară se stabilesc totodată prelevările obligatorii sub aspectul numărului şi al modalităţilor de prelevare. precum şi asupra economiei în ansamblu. contribuţiilor este felul instrumentelor fiscale utilizate. responsabilii din domeniul politicii bugetare trebuie să urmărească permanent evoluţia presiunii fiscale în economie. grupa socio-profesională din care face parte (salariat. Pentru persoanele fizice. astfel încât să se realizeze obiectivul de justiţie socială. taxelor.a. . fără o repartizare prealabilă pe plătitori.

„incidenţele monetare ale acţiunilor bugetare sunt cu atât mai evidente. analizele trebuie să vizeze aspecte ca: diferenţa dintre volumul cheltuielilor publice şi cel al resurselor financiare publice posibil de mobilizat în condiţii normale la buget. disciplina muncitorilor şi. în cazul ipotetic în care politica fiscal-bugetară ar acţiona singură. a veniturilor. Posibilităț i de acț iune a politicii fiscal-bugetare Dacă (la nivel declarativ) a existat unanimitate de păreri privind necesitatea reformei economice în România. gradul de colectare a prelevărilor fiscale. În cadrul acestei problematici. Politica bugetară a statului are un rol important în asigurarea echilibrului economic general. Între acestea. nu în ultimul rând ca importanţă. dar nu se poate stabili o relaţie exclusiv biunivocă între cele două. sursele de acoperire a deficitului bugetar ş. cea mai apropiată corelaţie se stabileşte cu politica monetară. 1. care implică atingerea unui nivel ridicat al competitivităţii naţiunii. gradul de realism în stabilirea în buget a veniturilor fiscale. cu cât deficitul bugetar este format prin creaţie monetară”. măsurarea. Activităţile fiscale şi monetare ale autorităţilor trebuie coordonate pentru evitarea anulării reciproce a acţiunilor fiecăreia dintre ele. politica fiscală trebuie corelată cu celelalte politici macroeconomice . din cel puţin două considerente majore: pentru a acţiona eficient. eficacitatea administraţiei. prin menţinerea echilibrului bugetar. ea ar avea infime şanse în ambiţiosul scop al relansării. raportul dintre deficitul bugetar şi produsul intern brut (în condiţiile în care trebuie respectate recomandările organismelor internaţionale în acest domeniu). Aportul primei componente a fost afectat de . valutară. Politica fiscal-bugetară are partea sa indiscutabilă de contribuţie la stimularea şi susţinerea proceselor economice. socială ş. duritatea sancţiunilor prevăzute în cazurile de evaziune fiscală şi fermitatea aplicării lor etc. deoarece există interacţiuni între aceste politici. astfel că.O altă coordonată de mare importanţă în planul politicii bugetare constă în depistarea. cercetătorilor. ca o condiţie esenţială a integrării în Uniunea Europeană. nivelul de profesionalism al activităţii de control fiscal. Măsurile bugetare nu pot fi aplicate independent de cele monetare. limitarea şi prevenirea fenomenului de evaziune fiscală. politicienilor şi factorilor de decizie au diferit considerabil în privinţa modului de abordare a acesteia. de credit. Cel de-al doilea considerent are în vedere complexitatea ridicată a procesului de relansare a economiei. Şi aceasta.monetară. o importanţă deosebită revine unor aspecte cum sunt: nivelul fiscalităţii.a.3. La aceasta conlucrează: iniţiativa şi rigoarea conducătorilor de întreprinderi.a. punctele de vedere ale economiştilor. ele acţionând într-un adevărat tandem. În această privinţă.

au repercusiuni majore în plan fiscal (deficit bugetar cvasifiscal. Mai mult decât atât. au apărut numeroase situaţii în care în funcţionarea „firmelor căpuşă” au fost implicaţi unii dintre aceşti manageri. îmbunătăţirea calităţii gestiunii firmelor în urma privatizării şi restructurării. Cu alte cuvinte. realizarea unei combinaţii funcţionale a politicilor macroeconomice trebuie să fie grefată pe măsuri de reformă care să acţioneze asupra cauzelor structurale ale dezechilibrelor din economie prin: închiderea întreprinderilor cu pierderi şi a celor neviabile. comportament discreţionar al unor manageri din administraţia macroeconomică ce dispun amânări . desfăşurarea pe criterii de eficienţă şi eficacitate a activităţilor din domeniul public. Pentru a fi eficace.se confruntă în ţara noastră cu numeroase tare: aparat birocratic stufos. adică în strânsă legătură cu politicile industriale şi sectoriale. ceea ce nu-i împiedică pe muncitori să solicite (chiar şi prin blocări de şosele. aceasta nu este pe deplin valorificată. arierate etc.). astfel încât poate ajuta la „gresarea” economiei. să-şi menţină un comportament discreţionar în activitate. În schimb. sporirea veniturilor. iar pe de altă parte. de preţuri etc. administraţia publică se caracterizează prin ineficienţă. precum şi faptul că unele decizii guvernamentale de natură monetară. Având în vedere locul factorului fiscal în fundamentarea deciziilor microeconomice. pe de o parte. a veniturilor. de credit. ceea ce înseamnă că aportul său la competitivitatea naţiunii este nesemnificativ. deoarece . creşterea productivităţii muncii şi. Astfel. astfel că nivelul productivităţii muncii se menţine scăzut. pe un teren pregătit. în cazul unor rate înalte. efectul inflaţiei asupra creşterii economice este dăunător.sau chiar anulări ale unor datorii fiscale ale agenţilor economici. Componenta referitoare la disciplina muncitorilor are o contribuţie insuficientă la competitivitatea naţiunii. doar pe această bază. astfel încât managementul financiar la nivel macroeconomic să opereze cu un mix al acestora. comercială etc.menţinerea unor confuzii cu privire la dreptul de proprietate ceea ce i-a determinat pe unii manageri ai întreprinderilor de stat să se detaşeze de obiectivele şi interesele acestora şi. Administraţia publică – cea de a treia componentă . lipsă de fermitate în instituirea şi menţinerea disciplinei financiare. Creşterea economică şi inflaţia sunt pozitiv corelate când rata inflaţiei este scăzută. sau nul. apare cu atât mai importantă corelarea tuturor acestor politici. însoţite de ameninţări cu schimbarea guvernului) dese măriri ale salariilor. deşi se consideră că ţara noastră dispune de o forţă de muncă bine pregătită.repetate şi dese . valutară. nu rareori. politica fiscal-bugetară trebuie să acţioneze. în strânsă corelaţie şi cu celelalte componente ale politicii economice: monetară.

iar nivelul salariilor să poată fi corelat cu cel al productivităţii muncii efective. Experienţele ţărilor care au avut succese în scăderea inflaţiei arată că reducerea semnificativă a deficitelor bugetare are efecte favorabile asupra inflaţiei. se creează premisele ca întreprinderile să producă doar în concordanţă cu cererea pieţei. politica bugetară trebuie să opereze cu constrângeri bugetare stricte.anticiparea acestei tendinţe majorează costul achiziţionării capitalului. Pentru aceasta. ca în acele sectoare şi domenii considerate ca înscriindu-se în aşa-numita „masă critică a schimbării”. iar protejarea firmelor româneşti împotriva concurenţei străine să acţioneze pe perioade limitate de timp. La nivel macroeconomic. Costurile pe termen lung ale protecţiei s-au dovedit mai mari decât în cazul unei liberalizări a concurenţei. Numeroşi economişti consideră că reducerea inflaţiei se poate realiza în contextul unor politici macroeconomice restrictive.de preferinţă explicite pe perioade limitate. ceea ce ar genera o (nouă) depreciere monetară. politicilor industriale le revine un rol hotărâtor. cum sunt cele destinate acoperirii pierderilor din economie. cu repercusiuni asupra creşterii economice. de 1-3 ani -doar în scopul modernizării şi retehnologizării şi în condiţiile unor scheme de personal adecvate. de bunuri străine. ceea ce se repercutează negativ în planul dezvoltării economice. Cu sau fără un asemenea protecţionism. există anumite limite între care inflaţia poate favoriza creşterea. scăderea ratei dobânzii ar permite ieşiri de capitaluri. majorările şi penalităţile vor trebui să compenseze pierderile de venituri datorate inflaţiei. ratele mari ale inflaţiei au şi inconvenientul că ecranează semnalele preţurilor relative. care ar . pieţele româneşti vor fi invadate. Pentru aceasta. determinând scăderea acumulărilor de capital. întrucât la rate foarte scăzute ale inflaţiei manifestarea unei rigidităţi a preţurilor relative împiedică ajustările la şocurile reale. în cadrul cărora un rol aparte revine austerităţii bugetare. să nu se mai accepte situaţii de neplată a obligaţiilor faţă de buget. ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor. în măsura în care este nevoie. ceea ce ar însemna o creştere nesustenabilă a producţiei. întrucât există pericolul ca rate preferenţiale ale dobânzii să faciliteze accesul la credite întreprinderilor cu pierderi sau care nu au pieţe de desfacere. În acest fel. În plus. evitarea deficitelor fiscale nesustenabile se bazează pe degrevarea bugetului de cheltuieli inutile. atât timp cât firmele autohtone nu vor fi competitive. Măsuri restrictive ar trebui luate şi pe planul politicii de credit. să se acorde subvenţii . mai devreme sau mai târziu. Aşadar. paralel cu măsuri concrete de creştere a productivităţii muncii şi a rentabilităţii firmelor. prin respectarea disciplinei financiare. ele trebuind să pună accentul pe promovarea competiţiei corecte. este necesar în opinia noastră. iar în cazurile de întârziere la plată. Concomitent. De asemenea. pentru ca.

7. care au anticipat. urmate de căderea ei în primăvara lui 2008. investiţii. creşterea şomajului şi reducerea unor indicatori micro. 5. Hipertrofierea pieţei imobiliare în SUA după 1998 (“Balonul imobiliar”) şi a creditării acesteia. PIB. agravat şi prelungit fenomenele de criză. panică. 3.şi macro-economici (producţie. confuzie. etc. Schimbarea politică din SUA (alegerile prezidenţiale şi parlamentare).impune înăsprirea politicii monetare (şi o scădere a credibilităţii pe plan internaţional). întârziind ieşirea din criză. ceea ce presupune utilizarea unui set de măsuri şi instrumente ale politicilor fiscală. efectele crizei economice mondiale au inceput sa se manifeste si în România. 4. Rolul prea mare acordat pieţei. monetară. încasări la bugetul de stat. importexport. indici bursieri. 2. . consumul populaţiei. II. Dezvoltarea necontrolată în SUA a practicii garantării creditelor imobiliare cu produse “toxice” ale pieţei de capital – derivative (“sub-prime mortgages”). mediatizarea excesivă. al organizaţiilor de afaceri în general. 6. vânzări. manifestată prin stres. Măsuri de politică fiscal-bugetară în contextul crizei financiare actuale 2.1. Manipularea pieţei de capital a valorilor mobiliare prin tranzacţii speculative masive. Falimentul în lanţ al băncilor. salarii. Creşterea economică se cere a fi susţinută şi prin măsuri de relaxare fiscală orientată spre stimularea economisirii şi investirii. fondurilor de investiţii. Panica şi psihoza iraţionale şi nejustificate. amplificat. despre care s-a crezut că reacţionează raţional şi că are capacitatea internă de autoreglare (concepţia neo-liberală). pieţei de capital (burselor de valori şi de mărfuri).) Principalele cauze actualei crize economico-financiare 1. scăderea nivelului unor activităţi. Analiza macroeconomica a evolutiei economiei românesti arată că în trimestrul IV 2008. Efectele crizei financiare asupra economiei româneș ti O criză economică este o stare de tensiune în economie. de credit şi a datoriei publice interne.

3% pe ansamblul anului 2008.1% +9. conform datelor statistice neajustate sezonier. ca urmare a inaspririi conditiilor de creditare care au condus la o diminuare a volumului de activitate in sistemul bancar si restrângerii volumului de activitate in sectorul industrial. s-a inregistrat o contractie a economiei românesti.1%. productia industriala s-a redus in termeni reali cu 13% (serie bruta).Tabel nr.4% +5. industria auto. energie electrica si termica. masini si aparate electrice. in alte ramuri cu contributii importante in productia industriala (alimente si bauturi. pentru prima data incepând cu anii 2000.1% +4. mobilier) si diminuarii cresterilor inregistrate in prima parte a anului.2%.4% fata de trimestrul I 2008. ca urmare a declinului unor ramuri industriale in trimestrul IV (produse textile. fata de 31. efectele crizei s-au facut resimtite in special in activitatea comerciala. În trimestrul I 2009. fata de 4. .76% Sursa: Ministerul Finantelor Publice În ceea ce priveste evolutiile sectoriale. valoarea adaugata bruta din sectorul tertiar s-a majorat cu 5. Ca urmare. Totusi. Ministerul Finanț elor Publice arata ca valoarea adaugata bruta industriala a crescut cu 1. În cazul serviciilor . productia industriala din luna martie fiind cu 21.8% pe primele 9 luni.5% peste nivelul inregistrat in luna ianuarie 2009 si cu 21% mai mare decât cea din luna decembrie 2008.1%. evolutiile lunare arata o anumita revenire. in special ca urmare a scaderii industriei prelucratoare cu 15.3% +26. alte activitati extractive).5% Indici Valoarea adăugată brută industrială Valoarea adăugată brută din constructii Valoarea adăugată brută din sectorul tertiar 2008 fata de 2007 +1. În primul trimestru 2009. respectiv de 6. Valoarea adaugata bruta din constructii a inregistrat in anul 2008 un spor de 26.1% in primele 9 luni. Pe ansamblul anului 2008. 1: Evolutiile sectoriale 2009 fată de 2008 -8. respectiv comertul cu amanuntul si serviciile prestate populatiei. metalurgie.

3%). reprezentând 70.4% din total exporturi.9% in septembrie 2008 si 4.2%). euro.3% fata de 2007. industria alimentara (+0. Piata muncii Indici Populaț ia activă Rata ș omajului 2008 faț ă de 2007 -0.3% +4. Este de semnalat ca in luna aprilie numarul somerilor inregistrati s-a majorat doar cu 1%.7 mld. Cresterea inregistrata de importurile intracomunitare a fost de 6.3% in anul 2007. dintre care Ministerul Finanț elor Publice mentioneaza fabricarea produselor din tutun (+23.1% ). fata de 26.4 mld. Importurile intracomunitare au fost de 38. În luna martie. reprezentând 69. volumul lucrarilor de constructii s-a majorat cu 4. iar cele extracomunitare de 17. În aceasta perioadă.9 mld.1% din totalul importurilor. euro. iar a importurilor de bunuri de 9. .1%.4% in decembrie 2008.7 mii persoane. iar cea a importurilor extracomunitare de 18.4% 2009 fată de 2008 -1. Numarul mediu de salariati (din sectorul civil) s-a redus cu 1.8% fata de trimestrul I 2008.4%. Dificultatile de pe piata muncii. activitati ce asigura 36% din producț ia industriei prelucratoare au realizat o productie superioara nivelului din luna martie 2008.5% sub cea din martie 2008.5%). ca urmare a reducerii de activitate din ultimul trimestru 2008. cu efecte directe in cresterea somajului. fata de 14.8% +1% Sursa: Ministerul Finantelor Publice Populatia activă in vârsta de muncă a scazut in anul 2008 cu 0. 2. s-au resimtit mai ales la nivelul somajului inregistrat.1%). ajungând la 517.8%. Ca urmare. rata somajului inregistrat a crescut la 4. prelucrarea lemnului (+6.0% in decembrie 2007. Tabel nr. fiind evidenta o reorientare a comertului românesc spre zonele extracomunitare. fabricarea altor mijloace de transport (+20. tiparirea si reproducerea pe suporturi a inregistrarilor (+1. euro.8% in 2008. iar exporturile extracomunitare au fost de 10 mld.in luna martie 2009 productia industriala a fost doar cu 8. euro. fabricarea autovehiculelor de transport rutier (+7. numarul de salariati a continuat sa se reduca. fata de 3. Cresterea exporturilor a fost de 13. Exporturile intracomunitare au fost in valoare de 23.4%.0% in anul 2007.4%). În trimestrul I 2009.

ca urmare a reducerii cererii externe. Analiza politicii fiscal-bugetare in România perioada 2008-2010 Datele macroeconomice globale rămâneau pozitive în primul semestru al anului 2009. fiind finantat in proportie de 53. În primele 3 luni ale anului 2009. care s-au situat la 1456 milioane euro comparativ cu 1691 milioane euro in trimestrul I ale anului 2008.2.0%). euro. comparativ cu perioada similara a anului anterior. 2. euro (12. care au cumulat 9. euro.6%). deficitul acestuia diminuându-se cu 82. În primele patru luni. În trimestrul I 2009. Deficitul contului curent s-a majorat cu 1. Deficitul de cont curent a fost finantat integral din investitii straine directe. rata anuala a inflatiei a atins un nivel de 6.9% la 40. comparativ cu 7. diminuându-se cu 19. reducere inferioara celei inregistrate in primele doua luni (-26. Estimările sugerau că economiile G8 converg către reluarea uşoară a creşterii economice în semestrul al doilea al anului 2009.8% prin investitii straine directe. se constata o imbunatatire structurala a exporturilor concretizata in majorarea ponderii exporturilor de masini si echipamente de transport in total exporturi de bunuri cu 6. rata anualizată a şomajului a scăzut de la 9. dar este necesară diferenţierea dintre evoluţiile favorabile pe termen scurt şi potenţialul pentru o creştere robustă şi sustenabilă pe termen lung. Contracţia economică s-a redus la doar 1% în SUA în trimestrul II iar şomajul s-a înjumătăţit în iulie 2009 faţă de luna anterioară. comparativ cu perioada similara din anul anterior.3 mld. totuşi şomajul ridicat şi consumul privat timid inhiba relansarea economiilor în orizontul aşteptat. În schimb.7% (de la 33.0% in luna martie 2009 fata de februarie 2009. Este de mentionat cresterea puternica a exporturilor de bunuri cu 23.4% (de la începutul recesiunii din decembrie 2007 6. euro inregistrate in anul 2007.4%. moneda nationala a inregistrat o depreciere de 13. deficitul comercial FOB – CIF s-a redus cu 61%.1 mld.3% din PIB). exporturile de bunuri si-au continuat trendul descendent inregistrat in ultimul trimestru din anul trecut.4% fata de aceeasi perioada a anului 2008.71%. din cauza diminuarii declinului exporturilor in luna martie la doar 6.În trimestrul I 2009. ajungând la nivelul de 16.9%.1% pâna la valoarea de 709 mil.7 milioane persoane şi-au .9 mld. importurile de bunuri s-au redus in primul trimestru al acestui an cu 35. contul curent al balantei de plati externe s-a imbunatatit. În primul trimestru al anului 2009.5% la 9.4% in termeni nominali faț ă de euro.3% in anul 2008. Corespunzator acestei evolutii a comertului exterior.

7% în perioada anterioară).6%. Estonia -16.5% în Italia (comparativ cu -2. reducerea PIB în 2009 a fost de 8. statele baltice fiind cele mai afectate: Lituania -22.6% faţă de 6.9% în trimestrul I.3% în trimestrul II.pierdut locurile de muncă în SUA).2% (date ajustate sezonier). Ungaria 7. În zona euro.8% în trimestrul II 2009 faţă de perioada corespunzătoare din anul 2008. exporturile în Germania au avansat cu 7% în iunie faţă de luna anterioară (dar rămâneau la -22.3% în trimestrul II faţă de trimestrul I în Germania şi Franţa şi s-a stabilizat peste aşteptări la doar -0. Potrivit primelor estimări Institutului Naț ional de Statistică privind evoluţia PIB. Letonia 19. 1 Sursa: Ministerul Finantelor Publice. Creşterea economică a revenit în teritoriul pozitiv la 0.4%. iar comparativ cu trimestrul I 2009 cu 1. Declinul anual al PIB s-a accelerat în economiile emergente din Europa în trimestrul II faţă de perioada similară din 2008. . acesta a înregistrat o scădere cu 8.3% faţă de iunie 2008) iar producţia industrială s-a redus cu doar 0.9% în trimestrul II faţă de 11. Graficul nr.7% în primul trimestru. Astfel. de asemenea Slovacia a înregistrat o contracţie de 5.%.2%.

4 -13. iar formarea brută de capital fix s-a redus cu 22.1%.7 -15.2 -12.3 4. datele statistice privind evoluț ia produsului intern brut faț ă de trimestrul precedent evidenț iază tendinț a de diminuare încă din trimestrul III 2008.3 -19.6% faț ă de trimestrul IV 2008. Evolutia produsului intern brut pe componente de cheltuieli în 2009 Produsul intern brut Cererea internă. În concluzie.9% faț ă de trimestrul IV 2007.6 -15.Formarea brută de capital fix Exportul de bunuri şi servicii Importul de bunuri şi servicii Sursa: Ministerul Finantelor Publice Evoluț ia economiei reale din primele 9 luni 2009 a fost puternic afectată de criza economică şi financiară care a început să se manifeste uşor în România încă din trimestrul III 2008.Consumul final colectiv al administratiei publice .7 Trim.1%.4 1.6%.0 -0.1% şi a importurilor cu 24. după ce în trimestrul IV 2008 creşterea PIB a fost de doar 2.8% în trimestrul IV 2008.3 -10.3 -26.1 -24. seria brută – s-a redus cu 6. când s-a redus cu 0. produsul intern brut reducându-se cu 1.Consumul final individual al populatiei .7% şi a celei externe cu 10.6% în trimestrul III faț ă de trimestrul II 2009. În trimestrul III reducerea s-a mai diminuat. În trimestrul II declinul economic a început să-şi reducă amplitudinea.2 Trim.1% faț ă de trimestrul I şi cu 0.2 -25. II -8.9 -0. Astfel.5 -12.3 1. pentru ca în trimestrul IV să acț ioneze mai vizibil. fiind de 7.9 -28.2% faț ă de trimestrul I 2008.7%.6 Trim. ceea ce a determinat o contribuț ie pozitivă la creşterea reală a PIB (+8. Reducerea a fost determinată de diminuarea cererii interne cu 13.2 -13. Datele statistice evidenț iază o reducere a exporturilor de bunuri şi servicii cu 10. În cadrul cererii interne consumul final a scăzut cu 11.6 -31.6 -12. în anul 2009 impactul negativ al crizei s-a reflectat în reducerea produsului intern brut cu 7.1 -12. În condiț ii de comparabilitate a sezonalităț ii.4 9 luni -7.4. fiind de 4. urmată de o reducere cu 2. În trimestrul I 2009.3%.7 . I -6.6 -10. din care: . scăderea produsului intern brut s-a accentuat.3 -22.1%. în trimestrul I 2009 produsul intern brut – în termini reali. III -7.1% faț ă de trimestrul II.7 -12.3. iar în trimestrul II cu 8.Tabel nr.6 1.

În graficul următor este evidenț iată evoluț ia creș terii economice trimestriale.5%. de ajustarea cu un decalaj a dinamicii salariilor relative la evoluţia productivităţii muncii în unele . media UE a fost de 0. România a înregistrat o rată anuală a inflaţiei de 5.32% faţă de luna iunie 2009. Deşi reducerea inflaţiei este semnificativă în trimestrul II. iar tarifele serviciilor cu 0. România a avut în luna iulie cea mai ridicată inflaţie anuală din Uniunii Europene (potrivit Eurostat). aceasta a avansat într-un ritm relativ lent având în vedere amploarea contracţiei cererii agregate.6%.procente).2 Sursa: Institutul Naț ional de Statistică. Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni (august 2008 iulie 2009) faţă de precedentele 12 luni (august 2007 .06% faţă de luna iulie 2008 şi o scădere de 0. În luna iulie 2009.7%. Graficul nr. preţurile mărfurilor nealimentare s-au majorat cu 0.iulie 2008) determinată pe baza Indicelui Preț urilor de Consum (IPC) cât şi cea determinată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este 6. în România.77% faţă de luna anterioară. în condiţiile în care preţurile mărfurilor alimentare au scăzut cu 0.2% iar in zona euro s-a înregistrat o deflaţie de 0. Relativa persistenţă a inflaţiei a fost alimentată de manifestarea unor rigidităţi structurale în economie. în perioada 2006-2009.14%.

1-38. preţurile producţiei industriale pe total (piaţa internă şi piaţa externă) au înregistrat o creştere cu 0.7-32.0%. Procesul dezinflaţionist a continuat în sectorul industrial şi la nivelul trimestrului II 2009 sub presiunea restrângerii cererii şi în condiţiile temperării volatilităţii cursului de schimb. Nu au fost exploatate oportunităț ile oferite de nivelul produsului intern brut peste potenț ial pentru a reduce deficitul structural prin consolidarea cheltuielilor. în timp ce cheltuielile au înregistrat ponderi în PIB din ce în ce mai mari. Graficul nr.8%. Sursa: Ministerul Finantelor Publice. situate între 32. începând cu anul 2008 ponderea deficitului bugetar în PIB a cunoscut un derapaj semnificativ. Execuț ia bugetului general consolidat în perioada 1 ianuarie – 31 noiembrie 2009 a înregistrat un deficit . Se poate conchide că atitudinea prociclică a politicii fiscale a reprezentat un risc major la adresa procesului de dezinflaț ie şi a stat la baza recomandării Comisiei Europene în direcț ia unei politici contraciclice.3: Evoluț ia principalilor indicatori bugetari.sectoare precum şi de posibile efecte ale incertitudinii ridicate. În perioada 2004-2009 veniturile bugetare au înregistrat ponderi în PIB care s-au situat între 30. depăşind cu mult pragul admis de 3% din PIB.6% comparativ cu luna precedentă şi s-au situat aproape la acelaşi nivel cu cel înregistrat faţă de luna corespunzătoare din anul 2008. Dacă în perioada 2004-2007 România a respectat cu stricteț e criteriul deficitului bugetar menț inându-l sub plafonul de 3% din PIB. În luna iunie 2009.

2% din prevederile anuale. respectiv 1. încheiat cu FMI.9 miliarde lei. Aceste reduceri au fost parț ial compensate de creşterea încasărilor din impozitul pe venit cu 1. înregistrează o creştere de 4. Cheltuielile cu bunuri şi servicii s-au redus cu 7.8% faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent.6 miliarde lei.2%) şi taxe vamale (-32. creşterea fiind în principal consecinț a majorărilor salariale aprobate în a doua parte a anului 2008. Cheltuielile bugetului general consolidat s-au cifrat la 172. accize cu 13.0 % din PIB. faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent.2% faț ă de perioada similară a anului precedent.3%).5 miliarde lei. ca urmare a măsurilor de reducere a volumului cheltuielilor bugetare aprobate prin Ordonanț a de urgenț ă a Guvernului nr. 4. reprezentând 89. Veniturile bugetului general consolidat înregistrează un decalaj faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent de 6.estimat de 29. în principal a reducerii încasărilor din impozitul pe profit (-11. Cheltuielile de personal pe primele unsprezece luni ale anului în curs. din analiza datelor în termeni comparabili rezultă o diminuare a acestora faț ă de anul precedent. dar se menț in în limitele aprobate.7% faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent. .34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale. Graficul nr. Sursa: Ministerul Finanț elor Publice. înregistrând o creştere de 2. conform acordului Stand–by revizuit.4%). Cu toate acestea.0%. precum şi a celor din TVA (-18.7%.7%. reprezentând 6. având un trend descrescător reflectat şi în graficul prezentat mai jos.5% din PIB. prevăzut ca obiectiv anual. impozite si taxe pe proprietate cu 4. faț ă de un deficit de 36. ca urmare.4%.

pentru a diminua efectele crizei economice şi financiare asupra categoriilor sociale vulnerabile. precum şi transferuri pentru programele de dezvoltare au fost. nivelul acestora situându-se.052. la nivelul de 10%. în timp ce.. respectiv 5.6 miliarde lei.0% din produsul intern brut. La 31 octombrie 2009. asigurată în întregime de la bugetul de stat.25 %). începând cu luna februarie a. s-a reuşit reducerea treptată a dobânzilor. faț ă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Cheltuielile cu dobânzi au crescut cu 65.8% de aceeaşi perioadă a anului precedent. nivel net inferior plafonului de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht. indexarea pensiilor cu 3% de la 1 aprilie 2009 şi 2% de la 1 octombrie 2009. la sfârşitul lunii noiembrie în sumă de 28. care includ cheltuielile de capital. majorarea venitului minim garantat cu 15%. Cheltuielile pentru investiț ii. Sursa: Ministerul Finanț elor Publice. În valoare absolută creşterea datoriei publice la 31 octombrie 2009 faț ă de datoria înregistrată la sfârşitul anului 2008 (28. ca urmare a majorării punctului de pensie în octombrie 2008 şi acordării pensiei sociale minim garantate începând cu luna aprilie 2009. De menț ionat faptul că. Graficul nr.c.2 miliarde lei.8% din PIB. gradul de îndatorare publică a fost sub 28. 5. în la sfârș itul lui 2009.Cheltuielile cu asistenț a socială s-au majorat cu 20. dobânda la titlurile de stat era apropiată de dobânda de facilitate de credit lombard (14.5 milioane lei) s-a datorat atât volumului contractat de . Totodată. Guvernul a adoptat o serie de măsuri de protejare a categoriilor sociale cu venituri reduse: acordarea pensiei sociale minime pentru pensionarii cu venituri mici (până la 300 de lei de la 1 aprilie 2009 iar diferenț a până la 350 de lei de la 1 octombrie 2009). la începutul anului 2009.

045.9 milioane lei. impozitul pe venit cu – 6.559. ceea ce reprezintă cca.8%. în principal ca urmare a finanț ării deficitului bugetar şi refinanț ării datoriei publice preponderent în lei. . cât şi aprecierii datoriei publice în valută ca urmare a fluctuaț iei monedei naț ionale faț ă de principala valută (EUR) în care este denominată datoria publică în valută.datorie pentru acoperirea necesităț ilor de finanț are a deficitului bugetar.6 puncte procentuale.2 miliarde lei. în creştere cu 27.9 miliarde lei. execuț ia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale anului s-a încheiat cu un deficit estimat de 16. lei.4% în timp ce la accize s-a înregistrat o creș tere de 20 mil. 4.1% din PIB.  Cheltuielile de personal sunt mai mici cu 965 de mil. ”conform datelor provizorii. ca procent din PIB:  La principalele venituri fiscale se menț in diminuări importante ale încasț rilor faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent: taxa pe valoare adaugată cu – 7.7%.7% faț ă de aceeaș i perioadț a anului precedent.4%.6% faț ă Cheltuielile cu bunuri ș i servicii s-au redus la bugetul de stat cu – 5. cu 1.  perioadă a anului precedent. impozitul pe profit cu – 2. 28 iunie 2010. Veniturile încasate la bugetul general consolidat au fost în suma de 64. Cheltuielile bugetului general consolidat în suma de 80. dar pe ansamblul bugetului general consolidat sunt mai mari cu 3. lei precum ș i a sumelor restituite de Comisia Europeană în contul plăț ilor efectuate pentru proiecte cu finanț are europeană cu 915 mil. au crescut în termeni nominali cu 5.0 mil. lei. lei ceea ce reprezintă +0. prin emiterea de titluri de stat pe piaț a internă.6 milioane lei faț ă de sfârşitul anului 2008.7 miliarde lei. 2.6% faț ă de aceeaș i de aceeaș i perioadă a anului trecut. Datoria publică guvernamentală la 31 octombrie 2009 a fost în sumă de 127.  Încasarile din contribuț ii de asigurări sociale s-au redus de asemenea cu – 4. s-au înregistrat creș teri la încasările din venituri nefiscale cu 802.6% mai reduse faț ă de realizările perioadei corespunzătoare din anul precedent. Potrivit unui comunicat al MFP. dar s-au redus cu 0.1%. Ministerul Finanț elor Publice a dat publicităț ii luni.  De asemenea. execuț ia bugetului general consolidat în perioada 1 ianuarie – 31 mai 2010.7%*.4% faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent. reprezentând 3. ca urmare a cresș erii înregistrate la bugetele administraț iilor locale cu 10. 1.

pentru constituirea familiei. s-au majorat cu 6. fiind centrat pe ajustarea sustenibilă a cheltuielilor publice. dar necesare. dar ș i pe măsuri fiscale care au în vedere lărigirea bazei de impozitare ș i care să prevină îndatorarea ț ării la nivelul la care accesul la sursele de finanț are ar fi foarte dificil. în suma de 9. la nivelul administraț iei publice locale. ca urmare a creș terii în termeni nominali a deficitelor bugetare acumulate din anii precedenț i ș i angajării împrumuturilor pentru acoperirea acestora. precum ș i a ajutoarelor acordate pentru nou născuț i. . Măsurile de austeritate centrate pe ajustarea sustenibilă a cheltuielilor publice Programul economic pe orizontul de referinț ă 2011-2013 este un program care prevede măsuri austere.8 miliarde lei.4% faț ă de cele din aceeaș i perioadă De asemenea. la nivelul administraț iilor locale au crescut cheltuielile cu asistenț a socială a anului precedent. încălzirea locuinț ei.5% faț ă de aceeaș i perioadă a anului precedent .1.4%) înregistrându-se la asigurările pentru somaj. care includ cheltuielile de capital precum ș i transferuri pentru programele de dezvoltare. ale Comisiei Europene ș i ale Băncii Mondiale.5%. care propune noi reglementări privind cheltuielile cu bunuri ș i servicii. III. cea mai mare creș tere (+102. Proiectul de OUG propune aceste schimbări după recomandarile Fondului Monetar Internaț ional. Strategia fiscal bugetară în perioada 2011-2013 3.  Cheltuielile cu asistenț a socială s-au majorat cu 13. cu circa 3 puncte procentuale din PIB mai mare decât cel programat. în comparaț ie cu aceeaș i perioadă a anului precedent.  ca urmare a majorării venitului minim garantat începând cu 1 iulie 2009. * Ministerul Finanț elor ș i Ministerul Administraț iei ș i Internelor au elaborat un proiect de OUG de modificare a Legii finanț elor publice locale.Fără acest program ambiț ios de reformă se estima că deficitul fiscal ar fi ajuns la 9% din PIB la sfârș itul anului 2010. precum ș i un nou mod de calcul al numărului maxim de angajaț i din administraț ie.  Cheltuielile cu dobânzi s-au majorat cu 19. privind eficientizarea administraț iei publice locale ș i reducerea cheltuielilor bugetare ale autorităț ilor administraț iei publice locale. Cheltuielile pentru investiț ii.

.repartizarea echitabilă între generaț ii a sarcinii fiscale ș i a cheltuielilor . În accelaș i timp. Obiectivele mixului de politici economice: Politica fiscală va fi orientată pe restituirea unor finanț e publice sănătoase . în situaț ia prelungirii aplicării pe perioade mai îndelungate de timp a măsurilor de restabilire a echilibrului bugetar ce afectează cu precădere veniturile angajaț ilor din sectorul bugetar . ț inându-se cont de limitele unei consolidări în actualul context economic dificil. fiscal-bugetare.Caracterul impredictibil al politicii fiscale reprezintă un factor permanent generator de riscuri ș i are o relevanț ă sporită pentru perioada de referinț ă. de venituri ș i a reformelor structurale pe coordinate convenite cu UE ș i FMI au drept scop atenuarea rigidităț ilor structurale ale economiei româneș ti. . sectorul privat ar putea beneficia de pe urma eventualei reduceri a costurilor de finanț are. vor exercita un intens efect de evicț iune pe pieț ele de credit internț ionale .2.Aceste ț ări prin împrumutările masive pe care le vor avea în anii ce vin. pe fondul deteriorării bugetelor publice din ț ări mari din Europa. menț inerea stabilităț ii financiare ș i relansarea durabilă a activităț ii economice. Situaț ia ar feveni foarte dificilă. din SUA. cât ș i în rândul consumatorilor. în sensul facilitării deciziilor legate de elaborarea planurilor de afaceri ș i a deciziilor de consum. în particular funcț ionarea sustenibilă a stabilizatorilor automaț i pentru limitarea volatilităț ii activităț ii economice. pe măsură ce băncile comerciale îș i vor ajusta standardele de creditare odată cu scăderea riscului general asociat mediului economic.asigurearea sustenabilităț ii finanț elor publice pe termen mediu ș i lung.Astfel.3. Obiectivele economice ș i fiscale ale Guvernului pe termen mediu .susț inerea politicii monetare. Menț inerea mixului de politici monetare.Creș terea transparenț ei ș i predictibilităț ii în domeniul fiscal ar contribui la consolidarea încrederii atât în cadrul mediului de afaceri. ameliorarea anticipaț iilor inflaț ioniste.

Guvernul va fi pregătit să implementeze măsuri suplimentare. ceea ce ar putea să ajute economia să îș i mărească potenț ialul de creș tere. care pot suplimenta bugetul naț ional.ș i nivelul ocupării forț ei de muncă din acest sector. În funcț ie de derularea acestor politici. dacă este necesar pentru a-ș i menț ine angajamentul privind stabilitatea economică. Politica bugetară va avea în vedere procesul de reformă a cheltuielilor publice simultan cu atragerea masivă de fonduri europene. Reformele structurale au ca obiectiv crearea unei poziț ii fiscale sustenibile ș i a unei creș teri economice sănătoase. Politicile monetare ș i financiare se vor concentra pe menț inerea stabilităț ii economice. . o revigorare mai rapidă a dinamicii economice datorate sectorului privat ar putea asigura menț inerea unui echilibru al pieț ei forț ei de muncă inclusiv prin reintegrarea în activităț i productive a unei părț i a persoanelor afectate de procesul de disponibilizare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful