Introducere

În 1951 la Paris, Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda au creat Comunitatea Europeană a oţelului şi Cărbunelui (CECO) - viitoarea Uniune Europeană, prima grupare economică cu caracter supranaţional din lume care avea drept scop controlarea producţiei de oţel şi cărbune a ţărilor membre. Organismul era condus de un parlament, un consiliu de miniştri şi o curte de justiţie. În 1956 la Veneţia „cei şase” au adoptat declaraţia privind crearea unei pieţe comune. În 1957 la Roma s-au semnat două noi tratate:  Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană în Energie Atomică Tratatul privind crearea Comunităţii Economice Europene (CEE). „EURATOM”;

În 1992 la Maastricht s-a scris „constituţia Uniunii Europene”; prin Tratatul de la Maastricht, Comunitatea Economică Europeană s-a transformat în Uniunea Europeană. Tratatul a intrat în vigoare în 1993 deoarece procesul de rectificare a întâmpinat multe dificultăţi, sursa neîncrederii opiniei publice a fost că tratatul s-a semnat cu uşile închise fără ca cetăţenii să fie informaţi asupra perspectivelor. În 1997, prin tratatul de la Amsterdam s-a revizuit ce s-a scris la Maastricht, ca urmare a unor revoluţii şi cauze interne din cadrul uniunii care dispuneau de un nou cadru comun. Fenomenele care au adâncit procesele de integrare şi de aderare a ţărilor din Europa centrală şi de est sunt:    Schimbări rapide în cadrul economic şi politic internaţional; Globalizarea econpmiei şi repercusiunile asupra economiei comunitare; Necesitatea creşterii competitivităţii paralel cu necesitatea creării de noi Creşterea intensităţii terorismului, a criminalităţii organizate şi a traficului Presiunea exercitată de fenomenul imigraţiei ilegale; Dezechilibre ecologice; Procesul de extindere al Uniunii Europene, fenomen necesar şi inedit dar şi

locuri de muncă în UE;  de droguri; 

o mare necunoscută.
1

Tratatul de la Nisa discută pe lângă problemele de la Amsterdam, o nouă problemă şi anume „Protocolul asupra extinderii uniunii” adică crearea cadrului instituţional comunitar care permite primirea a doisprezece noi membri. Nici aici, ca şi în celelalte tratate nu i se oferă cetăţeanului european transparenţă şi accesibilitate, ci dimpotrivă accentuează opacitatea mecanismelor şi procedurilor care asigură funcţionarea uniunii. Germania devine cel mai influent stat din comunitate. La 13 decembrie 2007, la Lisabona, şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat. Acesta va pune la dispoziţia Uniunii Europene instituţii moderne şi metode de lucru optimizate pentru a face faţă, în mod eficient, provocărilor lumii contemporane. Într-o lume în evoluţie rapidă, europenii aşteaptă de la UE abordarea unor probleme precum globalizarea, schimbările climatice şi demografice, securitatea şi energia. Tratatul de la Lisabona va consolida democraţia în Uniunea Europeană, precum şi capacitatea acesteia de a promova, zi de zi, interesele cetăţenilor săi.

Procesul de extindere
Extinderea este una dintre cele mai importante instrumente de politică ale Uniunii Europene, întrucât, aşa cum evenimentele recente ne-au demonstrat, unul dintre principalele motive care au stat la baza transformării statelor Europei centrale şi de est în state moderne şi cu democraţii funcţionale a fost tocmai dorinţa de a adera la Uniune. Extinderea Uniunii Eropene este un proces gestionat atent care ajută ţările implicate să se dezvolte, promovează pacea, stabilitatea, prosperitatea, democraţia, drepturile omului, primatul statului de drept şi economia de piaţă pe tot teritoriul european. În 1993, la Consiliul European de la Copenhaga, Uniunea a convenit că statele asociate care doresc să devină state membre ale Uniunii Europene trebuie să îndeplinească unele condiţii, numite ulterior „Criteriile de la Copenhaga”, şi anume:

Stabilitatea instituţiile ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile

omului şi protecţia minorităţilor. Acest criteriu a fost desfăşurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondată în baza condiţiilor de libertate, democraţie, respectarea drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, supremaţiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre” (art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii; • Existenţa unor economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a a face faţă presunii concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană. Ca şi criteriu de aderare, o
2

economie funcţională înseamnă o economie care asigură printr-o creştere de durată, reducerea decalajelor de productivitate şi a celor cu standardul de viaţă în spaţiul Europei. Economiile de piaţă funţionale se evaluează după următoarele criterii:  Echilibrul dintre cerere şi ofertă se stabileţte prin interacţiunea liberă a forţelor pieţei;  Nu există bariere de nici o latură la înfiinţarea, desfiinţarea, lichidarea sau Sistemul juridic include reglementarea dreptului de propriatate privată; Existenţa unui sistem bancar bine dezvoltat care canalizează economiile Existenţa unei stabilităţi macroeconomice care înseamna stabilitatea Existenţa unui larg consens la nivelul societăţii în legătură cu probleme Capacitatea de asumare a obligaţiilor de membru, inclusiv cele privind falimentul unei firme;
 

către investiţii productive;  preţurilor; 

esenţiale ale politici economice; aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare. Acquis-ul comunitar reprezintă Legislaţia Uniunii structurată pe 31 de capitole care radiografiază societatea în ansamblu. Aquis-ul este format din:

Tratatele Comunităţilor Europene la care se adaugă toate acordurile Directive, regulamente şi decizii emise de instituţiile Uniunii ca şi acte

semnate pentru primirea de noi membri;  normative cu valoare obligatorie. Există şi acte normative cu caracter de recomandare cum sunt declaraţii, strategii comune, acţiuni comune, poziţii comune şi altele.  Acorduri semnate cu ţările candidate; Consiliul European de la Luxemburg, a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o nouă condiţie:

Capacitatea Uniunii Europene de a absoarbe noi membri şi de a menţine, în

acelaşi timp, procesul de integrare. Extinderea nu trebuie să fie mai costisitoare decât procesul de integrare şi nu trebuie să pericliteze realizările Comunităţii şi procesul de integrare convenit la Maastricht. Criteriile expuse la summitul de la Copenhaga vin să completeze condiţia de bază pentru a deveni membru al Uniunii Europene: „identitatea europeană”, care a fost

3

237 („orice stat european poate deveni membru al Uniunii Europene”). primul document al viitoarei Uniuni Europene. Franţa. Irlanda În ceea ce priveşte aderarea. Irlanda era una dintre cele mai sărace ţări din Europa de vest şi poate fi considerată el mai bun exemplu de dezvoltare din interiorul Uniunii Europene. iar în august 1961 a depus alături de Danemarca şi Irlanda o cerere oficială de aderare la Piaţa Comună. Anglia a adresat din nou oficial cererea dde aderare la CEE. În 1992. Belgia. Irlanda a parcurs aceeaşi paşi ca Anglia şi Danemarca. Danemarca Politica externă a Danemarcei se bazează pe închieierea de alianţe şi pe respectarea acordurilor internaţionale. (Tratatele de aderare din 22 ianuarie 1972). de aceea Danemarca beneficiază de unele excepţii de la preveferile acestuia în ceea ce priveşte participarea în sfera uniunii politice. Luxemburg şi Olanda semnează Tratatul de la Paris. însă este ţara care a cunoscut cea mai interesantă evoluţie istorică dintre ţările Europei. 52% dintre danezi s-au opus ratificării Tratatului de la Maastricht. Germania. Momente cheie în extinderea Uniunii Europene: • 18 aprilie 1951: pe baza planului Schuman. iar tratatul de aderare s-a semnat în ianuarie 1972 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1973. 4 . În anii ’50 – ’60. ca mijloace de asigurare a securităţii şi a dezvoltării economice. art. Danemarca participă deplin la cea de-a doua etapă a Uniunii Economice şi Monetare dar nu şi la cea de-a treia etapă privind adoptarea Euro şi politica monetară unică.Danemarca. Anglia Anglia a semnat tratatul de constituire a AELS în 1959 . În 1967. • 1 ianuarie 1973: Primul val al extinderii Uniunii Europene . a apărării şi a justiţiei şi a afacerilor interne. negocierile au început în 1970 şi s-au încheiat în 1971. a politicii monetare. Italia. Danemarca a depus o cerere de aderare la UE în 1967 cu îneperea negocierilor în 1970 şi semnarea tratatului de aderare în 1972. Cererea a fost respinsă în 1963 de către generalul De Gaulle datorită neîncrederii faţă de angajarea Angliei în favoarea integrării europene.consacrată prin Tratatul de la Roma din 1958. Irlanda şi Marea Britanie aderă la UE.

• 1 ianuarie 1981: Al doilea val al extinderii . care implicase acest stat într-o serie de războaie în Africa. Consiliul de Miniştri nu a ţinut cont de acest fapt şi a aprobat candidatura din motive politice. odată cu restabilirea regimului democratic. Portugalia Portugalia a căutat să adere la comunităţile europene încă de la începutul anilor 1960. (Tratatul de aderare din 28 mai 1979). • 1 ianuarie 1995: Al patrulea val al extinderii . negocierile de aderare au fost finalizate abia în martie 1985. Finlanda şi Suedia sunt înregistrate ca state membre ale UE. solicitare primită cu ostilitate de majoritatea statelor membre. dar suspiciunea statelor europene faţă de regimul autoritar si faţă de politica colonială. care se temea de concurenţa produselor agricole spaniole.(Tratatul de aderare din 12 iunie 1985).Spania şi Portugalia aderă la Uniunea Europeană.Austria. Deşi comisia europeană îşi dăduse avizul negativ privind aderarea Greciei. Grecia a reînceput să primească asistenţă economică şi tehnică din partea UE. Drumul său către aderarea la UE a fost blocat în 1967. Acordul economic anterior a constituit un avantaj în cadrul negocierilor. din cauza neîndeplinirii condiţiilor economice necesare integrării. 5 . când. • 1 ianuarie 1986: Al treilea val al extinderii UE . foarte complicate datorită atât situaţiei economice spaniole. În cele din urmă. Candidatura Portugaliei a fost depusă official în martie 1977. au împiedicat o apropiere de Europa. În 1977 Spania a depus candidatura oficială pentru aderarea la UE. Negocierile au debutat oficial în octombrie 1978 şi s-au încheiat în 1985. printr-o lovitură de stat militară a fost înlăturat guvernul democratic şi s-a instaurat „regimul coloneilor”. Abia în 1974. Grecia a deţinut statutul de membru asociat la comunităţile europene încă din 1962.Grecia devine stat membru al Uniunii Europene. semnând doar prezenţa unor probleme economice care stăteau în calea integrării. cât şi opoziţiei Franţei. Comisia Europeană a dat un aviz favorabil aderării Portugaliei. Astfel. Spania În februarie 1962. este acceptată doar semnarea unui acord economic cu Spania. Guvernul democratic ales în 1976 a iniţai imediat demersurile pentru obţinerea statului de membru deplin al Comunităţilor Europene. pentru a descuraja repetarea altor derapaje autoritare în această ţară. guvernul spaniol solicită oficial să devină membru al Comunităţii Europene.

Bulgaria şi România devin state membre ale Uniunii Europene. Lituania. Estonia. 6 . Aceasta a dorit doar o aderare economicănu şi politică. Cehia. încep negocierile la Bruxelles. Slovacia. tratatul fiind semnat în vara lui 1994. al cărui principiu a fost rapid (Consiliul European de la Copenhaga din 1993). • 1 ianuarie 2007: A doua parte a valului al cincilea al extinderii . pentru a surmonta definitiv împărţirea continentului european. România. Cele mai importante repere ale acestei perioade sunt semnarea unui acord de liber schimb dintre Suedia şi Comunitatea Europeană în 1972 şi tratatul din 1992 care pun bazele spaţiului economic european. primul ministru suedez depune candidatura oficială a ţării sale. După 1990 şi-a reconsiderat atitudinea şi a recunoscut locul central al Uniunii în dezvoltarea politică şi economică a întregii Europe. Statele membre ale organizaţiei europene aveau responsabilitatea istorică de a primi în cadrul lor aceste ţări nou democratice. În prezent există trei ţări care au obţinut statutul de ţări candidate la aderare: Croaţia. Letonia. Suedia Momentul aderării Suediei a reprezentat punctul final al unei lungi perioade de integrare şi cooperare cu ţările membre ale UE. Polonia. Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. iar martie 1992 şi-a depus cererea de aderare la Uniune. Zece dintre aceste ţări s-au alăturat Uniunii la 1 ianuarie 2004. Numeroase state au înaintat atunci cereri de adrare la Uniunea Europeană: Polonia. a durat atât de mult timp.Austria Austria a depus cererea de candidatură la Uniunea Europeană în 1989. Bulgaria. de aceea procesul de extindere. Ungaria. Negocierile au început în 1993 şi s-au finalizat în 1994. Aceste ţări aveau însă destule lipsuri. însă ulterior a revenit cu o cerere de aderere normală. Slovenia şi Ungaria aderă la UE. Prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa de Est în cursul anilor 1989-1990 a pus Comunităţilor Europene apoi Uniunii Europene o provocare majoră. • 1 mai 2004: Al cincilea val al extinderii . Slovenia. şi s-au finalizat în 1994. Malta. Slovacia. La 1 iulie 1991. Finlanda Finlanda a păstrat o rezervă faţă de relaţiile cu Uniunea Europeană până in anii `90. Cipru şi Malta. Lituania. iar în februarie 1993. Republica Cehă. Estonia.Cipru. Negocierile de aderare au început în 1993. Acestea au durat aproximativ un an. Letonia.

urmărind ocuparea deplină şi progresul social. care au influenţat în sens pozitiv dar şi în sens negativ evoluţia dezvoltării ei . a valorilor sale şi bunăstarea popoarelor membre. ale cetăţenilor. o economie socială de piaţă înalt competitivă.). avantaje: Necesitatea apartenenţei la o zonă sau la un spaţiu economic şi social altul decât naţional. securitate şi justiţie fără frontiere interne şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă şi nedistorsionată.E. ci şi opiniile societăţii civile. creşterea stabilităţii sale. De-alungul timpului. formarea pieţei comune agricole. Germania. stabilite în mod natural şi instituţional de-alungul timpului. constituirea Uniunii Economice şi Monetare. economic.Motivaţiile uniunii Necesitatea integrării. transformată recent în Uniunea Europeană. la data respectivă numindu-se Comunitatea Economică Europeană (C. liberalizarea circulaţiei capitalurilor şi a forţei de muncă. 7 . precum şi relaţii mai strânse între ţările participante. Belgia. Procesul de asociere în vederea integrării în UE. astfel încât să se asigure dezvoltarea armonioasă a activităţii economice.E. Uniunea Europenă a fost constituită în anul 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma. Ideea unei Europe unite datează de aproape două milenii. Uniunea Europeană a anunţat intenţia de a crea o piaţă comună unică şi de apropiere progresivă a politicilor economice ale statelor membre. Scopul Uniunii Europene este promovarea păcii. apariţia ei fiind legată de necesitatea menţinerii unui climat stabil din punct de vedere social. Italia şi Olanda. Uniunea oferă cetăţenilor un spaţiu de libertate. ca şi de nevoia menţinerii unei relative securităţi militare. ea promovează procesul ştiinţific şi etnic. efectele dorite. un nivel ridicat de protecţie şi ameliorare a calităţii mediului. continuă să amplifice legăturile cu ţările din vestul Europei.Totodată Uniunea urmăreşte realizarea unei Europe a dezvoltării durabile fondată pe o creştere economică echilibrată. expansiunea continuă a acesteia. Luxemburg. ţările din spaţiul central est european.Membrii fondatori au fost: Franţa. s-a manifestat în diferite momente ale evoluţiei societăţii omeneşti. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. politic. A apărut necesitatea ca viitorul Europei să aibă drept punct de plecare nu numai scenariile reprezentanţilor instituţiilor politice europene şi naţionale. sporirea standardului de viaţă.Pentru finalizarea acestui scop s-au urmărit în mod prioritar realizarea Uniunii Vamale. şi-au consolidat structurile economice în funcţie de interesele marilor puteri ale timpului. Încă de la înfiinţare.

Beneficiile extinderii pentru Uniunea Europeană Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. Extinderea este astfel o continuare a obiectivului iniţial al Uniunii. 450 milioane de oameni) să dea un nou impuls investiţiilor şi creării de locuri de muncă. de fapt. divizat în urma ultimului război mondial. securitatea şi libertatea. incluzând un grup mai mare de state şi consolidând procesul de tranziţie politică şi economică derulat în Europa Centrală şi de Est. 8 . Aderarea statelor candidate la Piaţa unică a Uniunii Europene (care numără. precum şi în procesul de consolidare şi conservare a modelului social european. acela de a elimina diviziunile şi de a crea o uniune mai puternică între popoarele Europei. este mai important decât oricând să fie creată o Europă unită care să asigure pacea. reunificarea continentului european. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă Extinderea Uniunii Europene este considerată o “oportunitate istorică” de a uni Europa într-un mod paşnic. Extinderea va aduce Uniunea Europeană într-o mai bună poziţie în procesul globalizării. Consumatorii vor beneficia de preţuri mai mici şi de o posibilitate mai largă de a alege. peste 370 milioane de locuitori) va conduce la crearea celui mai larg spaţiu economic din lume. După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Prin aderarea la Uniunea Europeană. creşterii nivelului de trai în Europa. Pe de altă parte. stabilitatea şi prosperitatea Uniunii Europene se vor extinde. Acest val de extindere. cu sprijinul actualelor state membre. Prin integrarea unor noi state care respectă criteriile politice de aderare. începând din 1989. iar afacerile vor avea un set comun de reguli la nivel european şi vor beneficia de un comerţ extins şi de o competiţie mai intensă. în prezent. în întreaga Uniune vor fi consolidate pacea şi prosperitatea. va conferi Uniunii Europene forţă şi coeziune şi va mări influenţa sa în lume. cât şi în cele vechi.Astfel.după mai multe secole de conflicte şi diviziuni. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. atât în noile state membre. extinderea va duce la crearea a numeroase oportunităţi economice pe o piaţă mai largă. Prin întărirea stabilităţii şi securităţii acestor ţări. ca şi cele anterioare. noile state membre îşi vor consolida integrarea economică. Se aşteaptă ca o piaţă de asemenea mărime (aprox. Uniunea Europeană îşi reafirmă valorile fundamentale care au stat la baza construcţiei europene.

reguli comerciale şi proceduri administrative. că extinderea a reprezentat un succes economic. ci şi. pentru a asigura continuitatea relaţiilor transfrontaliere şi pentru a permite statelor din vecinătate să beneficieze de extindere. extinderea va însemna creşterea Pieţei unice. Procesul de Stabilizare şi de Asociere din Vestul Balcanilor asigură liberalizarea comercială şi strânsa cooperare în multe domenii importante. ceea ce înseamnă ca extinderea va conduce mai degrabă la scăderea tarifelor. în special cele care au frontieră comună cu viitoarele State Membre. cu beneficii nu numai pentru noii membri. pentru ţările "vechii Europe". Multe state. Pe măsură ce Uniunea Europeană se extinde. Din punct de vedere economic. la doi ani de la aderarea a zece noi membri. extinderea va creşte stabilitatea politică în Europa şi va permite Uniunii Europene să trateze problemele internaţionale mai eficient. tarifele din Uniunea Europeană sunt mai scăzute decât cele din statele în curs de aderare. pentru a extinde pacea. decât la creşterea lor. în mai mică măsură. UE a adoptat o strategie şi un plan de acţiune pentru combaterea terorismului. Uniunea extinsă va continua să sprijine dezvoltarea durabilă a statelor în curs de dezvoltare şi integrarea lor în economia mondială. sunt interesate de efectele extinderii: care vor fi consecinţele unei frontiere comune cu Uniunea Europeană? cum va schimba acest lucru schimburile comerciale tradiţionale sau cooperarea transfrontalieră. În general. stabilitatea şi prosperitatea pe tot continentul european. Extinderea relaţiilor Uniunii Europene cu restul lumii Extinderea va oferi noi oportunităţi ţărilor din afara Uniunii Europene şi nu va permite apariţia unor diviziuni ale Europei.Uniunea Europeană poate considera. statele din spaţiul mediteranean. Uniunea Europeană dezvoltă relaţiile sale cu toate statele vecine. cum îi va afecta pe cei care lucrează în străinătate? Statele ne-membre sunt în special interesate de modul în care extinderea ar influenţa relaţiile lor comerciale cu viitoarele state membre. iar Parteneriatul EuroMediteranean aduce statele partenere mediterneene mai aproape de Uniunea extinsă. Din punct de vedere politic. precum Rusia şi Ucraina. o decizie-cadru privind terorismul şi diferite iniţiative 9 . Una din importanţele Extinderi a fost combaterea Terorismului şi dimniuarea sau chiar exterminarea imigraţiei clandestine. devine din ce în ce mai necesară continuarea procesului de parteneriat politic şi cooperare economică cu alte ţări. în care exportatorii din statelene-membre vor avea de a face cu un singur set de tarife.

domnia legii. şi statul de drept. şi anume: • • • • • comunitare. Articolul 6(1) prevede că “Uniunea are la bază principiile de libertate. dar fiecare ţară aspirantă trebuie să îndeplinească criteriile stabilite de către Consiliul European cu ocazia reuniunii sale de la Copenhaga din iunie 1993. Uniunea Europeană a identificat drept potenţiali candidaţi statele din regiunea vestică a Balcanilor. Limitele geografice Din punct de vedere oficial.pentru consolidarea cooperării dintre statele membre şi dintre acestea din urmă şi instituţiile europene. respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor. economice şi cele poltice care fiecare în parte au rolul lor în importanţa extinderi. cu sprijinul Coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului. capabile să facă faţă presiunii concurenţiale specifice economiei 10 . democraţie. care au în proiect aderarea în viitor la Uniunea Europeană. Conform articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană "orice stat european care respectă principiile stabilite în articolul 6(1) poate depune cererea de aderare la Uniunea Europeană”. Procesul de Stabilizare şi de Asociere. care este cadrul politicii Uniunii Europene în Vestul Balcanilor. principii comune statelor membre”. cele trei limite joacă un rol foarte important. democraţie. în anii următori alte state putând să depună cererea de aderare. • capacitatea de a-şi asuma. inclusiv fosta Iugoslavie. Limitele extinderii Printre posibilele limite ale procesului de extindere amintim limitele geografice. respecta şi implementa efectiv aşa-numitul acquis comunitar. Uniunea Europeană nu şi-a definit (până acum) limite geografice. oferă perspectiva aderării la Uniune şi un program de asistenţă care să sprijine pregătirea acestor state. respect al drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale. existenţa unei economii de piaţă funcţionale. În prezent sunt implicate 27 state în procesul de extindere.

• • interne Consecinţele economice ale realizării pieţei unice sunt apreciate de analişti prin efectele ei directe şi indirecte.a. La rândul lor. atractivitatea pieţelor pentru producători şi investitorii din Uniune. UE a elaborat o strategie (adoptată de Consiliul European) de pregătire a ţărilor asociate pentru a accede la statutul de membru 11 . ponderea agriculturii în populaţia activă şi în PIB. ţările din centrul şi estul Europei se simt atrase de UE din considerente politice (ca foste partenere ale ţărilor din Uniune în anii antebelici). Ajustarea politicii agricole comune şi a politicii externe si de securitate Dimensiunea socială (politică de securitate socială şi externă comune).). Dimensiunea politică (acţiuni comune în domeniile justiţiei şi al politicii Dimensiunea economică a integrării (piaţa unică şi uniune economică - comună pentru a putea funcţiona cu un număr mai mare de membri. ale adâncirii concurenţei etc. Schimbările pe care ar trebui să le opereze UE în interiorul sau vizează: • Restructurarea instituţională şi a sistemului de adoptare a deciziilor. resursele naturale si de forţa de muncă de care dispun aceste ţări. Extinderea spre est a UE a propus realizarea prealabilă a unor ajustări structurale menite să pregătească lărgirea Uniunii de la 15 membri la 27 sau chiar mai mulţi. care reprezintă tot atâtea pierderi dacă nu s-ar realiza. Interesul pentru extinderea relaţiilor către est este reciproc. dar şi economice: tratamentul comercial preferenţial de care ar beneficia ca membre şi accesul liber pe piaţa UE. Pornind de la nivelul precar al indicatorilor ce marchează situaţia economico – socială a ţărilor din zonă (PIB pe locuitor. Pentru UE el este motivat de importanţa economică şi politică a zonei: marile nevoi de modernizare a capacităţilor de producţie şi a tehnologiilor. posibilitatea obţinerii de subvenţii şi acces la fondul de dezvoltare regională.) şi efecte generale asupra bunăstării (creşterea ocupării. Vor apare astfel beneficii directe rezultate din înlăturarea barierelor vamale. fondul pentru agricultură şi alte forme de sprijin şi atragerea de investiţii străine. deficitele bugetare şi ale balanţei de plăţi ş. beneficii indirecte prin integrarea completă a pieţei (efecte de scară. diminuări de preţuri). cererea de consum dinamică.Limitele economice Uniunea Europeană se sprijină pe trei piloni: • monetară). • • Simplificarea procesului legislativ.

fapt apreciat ca fiind în general pozitiv. în schimbul promisiunii făcute de Croaţia că va coopera întru totul cu Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război pentru Fosta Iugoslavie de la Haga.deplin. Limitele politice Istoria Uniunii Europene este o extindere continuă a democraţiei. Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. apoi la 25 de state în 2004 şi 27 în 2007. Consiliul European a conferit Croaţiei în mod oficial.să îşi exprime poziţia faţă de această cerere. care prevede şi măsuri de sprijinire ca ţările candidate la aderare să-şi perfecţioneze infrastructura. De la primele şase state democrate postbelice din vestul Europei s-a ajuns la 12. Pentru a Îndulci hapul amar pe care l-au administrat Croaţiei. În prezent există trei ţări care au obţinut statutul de ţări candidate la aderare: Croaţia. apoi la 15. Pe 16 martie 2005 Croaţia a bifat o nedorită premieră prin amânarea începerii negocierilor de aderare la UE. care deja depăşesc limitele geografice ale continentului european. ministrii UE intruniţi în cadrul Consiliului. miniştrii UE au hotarât totuşi asupra cadrului viitor al negocierilor cu Zagrebul. comisarul european pentru extindere. să realizeze armonizarea legislaţiei şi a politicilor de securitate internă. au reproşat nearestarea unui general croat inclupat de TIFI. ca de exemplu în politica mediului şi la adoptarea acquis-ului UE. Comisia şi-a făcut publică poziţia cu privire la depunerea candidaturii de către Croaţia. In acelaşi scop. statutul de candidat. Aceasta s-a petrecut deoarece nu toate membrele UE au fost convinse de voinţa Zagrebului de a acolabora pe deplin cu Tribunalul Internaţional de la Haga pentru Fosta Iugoslavie (TIFI). Consiliul European a stabilit şi termenul de începere a negocierilor de aderare: 17 martie 2005. Cu puţin timp înainte de Crăciunul anului 2004. În special. iar în aprilie Consiliul a rugat Comisia – aşa cum este prevăzut în Tratate . Prin urmare. Olli Rehn. Nu va fi posibil ca UE să avanseze în Asia şi Africa fără a-şi pierde identitatea sau a-şi risca ieşirea de pe scena politică. transporturile. sistemul enrgetic. În aprilie 2004. a subliniat că evenimentele de atunci nu vor avea un 12 . cercetarea ştiinţifică şi protecţia mediului. Croaţia Croaţia şi-a depus candidatura la aderare la 21 februarie 2003. în iunie 2004. dar amintind şi domenii în care acest stat candidat mai are mult de lucrat. În mod evident. procesul de extindere va continua cel mult până la Turcia şi Ucraina.

Grecia. Lituania. El a sugerat că UE va putea să ia o noua decizie în această privinţă peste o lună. pentru a discuta despre această dispută. El a spus în faţa eurodeputaţilor: "Declar cu toată responsabilitatea că. Italia şi Germania. Primul ministru croat Ivo Sanader a fost foarte dezamăgit de decizia miniştrilor UE. cooperăm pe deplin cu Haga şi nu avem nici o informaţie că generalul Gotovina ar fi in Croaţia". Generalul Ante Gotovina a fost inculpat de Tribunalul ONU pentru crime de război savârşite în cadrul conflictului iugoslav din 1991-1995. Conform rapoartelor. aratând: "Croaţia este o ţară candidată. Ministrul de externe luxembourghez Jean Asselborn a declarat că deşi miniştrii UE au luat decizia amânării începerii negocierilor de aderare aceasta nu înseamna că uşa ar fi fost închisă în faţa Croaţiei. Slovacia ţi Slovenia s-au declarat convinse de sinceritatea eforturilor făcute de Zagreb pentru capturarea generalului. nu este tocmai clar ce poate însemna o "deplină" colaborare. Pe data de 17 martie. a declarat Olli Rehn. El este însă considerat de mulţi croaţi ca fiind un adevarat erou. Austria. Deşi miniştrii au căzut de acord că negocierile de aderare vor fi deschise imediat ce Croaţia va colabora pe deplin cu TIFI. fiind sprijinite în acest sens de Belgia. Franta. Olanda şi Suedia au continuat să se opună deschiderii negocierilor. la Bruxelles. când miniştrii UE se vor întâlni din nou. Comisarul pentru Extindere al UE. Spania. Rehn s-a întâlnit cu miniştrii de Externe ai celor douătţări. Planul ar trebui să ofere celor două ţări un început nou pentru negocierea unei soluţii. Rehn a declarat că o nouă soluţie a fost propusă sub forma unui acord comun prin care ambele laturi se vor asigura că graniţele existente nu vor fi prejudiciate cu absolut nimic. nimic nu s-a schimbat în aceastî privinţă". Croaţia este pe drumul finalizării negocierilor de aderare. dar a subliniat că autorităţile croate şi cele slovene trebuie să adopte o abordare „constructivă” pentru rezolvarea problemei graniţei. aşa cum au fost ele trasate odată cu destrămarea Iugoslaviei în 1991. Ungaria. Malta şi Ciprul au fost de asemenea în favoarea începerii negocierilor. Irlanda. de aceea gestiunea prinderii şi trimiterii sale la Haga este destul de controversată în ţara sa.impact major asupra procesului de aderare al Croaţiei. 13 . pentru finele acestui an. însă Marea Britanie. Propunerea doreşte să rezolve cererea Sloveniei prin care Croaţia a încercat să îi prejudicieze graniţele în documentele de aderare trimise către UE.

Rehn a încurajat Croaţia să caute o soluţie. ca parte din Regatul Iugoslaviei. A 5-a Armată Bulgară.Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) este o ţară în Peninsula Balcanică în Europa de sud-est. Bulgaria şi Serbia. a fost numită „Vardar Banovina”. Ohrid. Consiliului Europei. Ţara este membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite. În 1941. Croaţia va trebui să continue eforturile de reformă. Serbia a fost incorporată în Regatul Sârbilor. şi urmează să devină membră a NATO. După primul război mondial. spunând că blocajul de trei luni al eforturilor Croaţiei din partea Sloveniei.000 de evrei din Skopje şi Bitola. bazată în Skopje. Iugoslavia a fost ocupată de Puterile Axei. incluzând Republica Macedonia de astăzi. stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană. Stip şi Strumica. mare parte din teritoriile europene ocupate de otomani au fost împărţite între Grecia. Are mai multe oraşe mai mici. Capitala este oraşul Skopje ce are peste 600 000 locuitori. şi împărţit în provincii denumite banovine. Organizaţiei Mondiale a Comerţului. în ceea ce priveşte lupta împotriva criminalităţii organizate şi drepturile minorităţilor. cum ar fi Bitola. şi Vardar Banovina a fost împărţită între Bulgaria şi Albania (aceasta din urmă sub ocupaţie italiană). de care avea nevoie în procesul de aderare. a fost responsabilă de deportarea a peste 7. Kumanovo. Regatul a fost denumit oficial Regatul Iugoslaviei. Macedonia Republica Macedonia sau Macedonia. Teritoriul de azi al Republicii Macedonia (Macedonia Vardarului) a fost numit atunci „Serbia de Sud”. În cazul în care Croaţia atinge la timp toate obiectivele de referinţă rămase. Albania la vest. Se mărgineşte cu Serbia (şi disputatul teritoriu Kosovo) la nord. în special în sectorul judiciar şi al administraţiei publice. OSCE. i-a determinat pe mulţi 14 . Veles. faţă de deschiderea capitolelor de negociere a costat Zagrebul timp preţios. În 1929. Grecia la sud şi Bulgaria la est. uneori numită FYROM (Former Yugoslav Republic of Macedonia . Tetovo. este. Prilep. şi destrămării Imperiului Otoman. membru asociat al La Francophonie. Serbia de Sud. Faptul că erau oprimaţi de forţele ocupatoare. a declarat Rehn în urma întâlnirii. Croaţilor şi Slovenilor. începând cu decembrie 2005.„Aceasta ar fi o măsură de consolidare a încrederii şi un pas în direcţia corectă”. Scurt istoric În urma celor două Războaie Balcanice din 1912 şi 1913. negocierile de aderare s-ar putea încheia anul viitor.

funcţiile guvernului local au fost repartizate între 78 de municipalităţi (opstini). Muncipalităţile învecinate pot stabili acorduri de cooperare. Skopje. este de asemenea o sărbătoare recunoscută la nivel oficial. În 1944. membrii fiind aleşi la un interval de patru ani. referindu-se la referendumul care a stabilit independenţa faţă de Iugoslavia. Lipsa echilibrului de puteri dintre acestea a dus la războiul scurt din 2001. În urma schimbării numelui federaţiei în Republica Socialistă Federală Iugoslavia în 1963. şi preşedintele Consiliului de Securitate a Statului. şi cu alegerile din 2005. parlamentul Republicii a aprobat o legislaţie care 15 . Republica Populară Macedonia a devenit una din cele şase republici ale Federaţiei Iugoslave. puterea adevărată deţinând-o preşedintele guvernului. respectiv minoritatea albaneză. Principala divergenţă din ţară este între partidele bazate pe criterii etnice. dar legalizând participarea într-o viitoare uniune cu foste state ale Iugoslaviei. pe 2 august. Muncipalităţile în Republica Macedonia sunt unităţi ale guvernelor locale. După sfârşitul celui de-al doilea război mondial. a fost creată Republica Populară Federală Iugoslavia. Rolul preşedintelui este mai mult ceremonial. Preşedintele este ales la fiecare cinci ani. având şi o Curte Constituţională. denumite colectiv „Oraşul Skopje”. În august 2004. Ţara serbează oficial ziua de 8 septembrie 1991 ca fiind Ziua Independenţei (Den na nezavisnosta). A renunţat la „socialistă” în 1991. ca făcând parte din Iugoslavia Populară Federală. Preşedintele este comandantul forţelor armate. şi poate obţine maxim două mandate. Aniversarea începerii Revoltei Ilinden (Ziua Sfântului Ilie). atunci când s-a desprins în mod paşnic de Iugoslavia. un parlament unicameral şi o putere judecătorească independentă.Republica Populară Macedonia. Adunarea AntiFascistă pentru Eliberarea Naţională a Macedoniei (ASNOM) a proclamat statul macedonean . cu un guvern executiv format dintr-o coaliţie de partide. Capitala. care s-a încheiat cu un acord impus de NATO.macedoneni să sprijine partizanii comunişti şi mişcarea de rezistenţă a lui Josip Broz Tito. Politică Republica Macedonia este o democraţie parlamentară. reprezentând majoritatea macedoneană. ceea ce a cauzat Războiul de Eliberare Naţională a Macedoniei. Adunarea are 120 de scaune. este guvernată de zece muncipalităţi. Cu aprobarea unei noi legi. ASNOM a fost guvernul ţării până la sfârşitul războiului. Republica Populară Macedonia a fost redenumită Republica Socialistă Macedonia.

Taxa unică pe economie a fost 12% în 2007. scăzând de la 33. în zonele unde aceştia sunt predominanţi. Economie Recent Macedonia a fost clasificată pe locul 4.000 de locuitori sunt albanezi. Macedonia este o ţară cu o mare diversitate etnică. vin şi legume. reprezentând 64% din total. dând o autonomie mai substanţială etnicilor albanezi. Macedonia a avut o creştere economică lentă. crescând de la 54. S-a prezis că acest procent va creşte la 5.9%. muntenegreni. în 2005.2% între 2006 şi 2010. mai mult de jumătate din exporturi fiind din acest sector.1% în 2005. Mai mult.recontura frontierele legale. împiedică dezvoltarea economică a statului. croaţi.1% din PIB. De asemenea mai trăiesc în Macedonia şi sârbi. dar stabilă. Minorităţi mai mici sunt reprezentate de turci (78. oţel.7%). şomajul în Macedonia a fost de 37. 16 recomandă . „economia gri” a ţării este estimată la aproape 20% din PIB.000 sau 3. sârbi (36.8%) şi Vlahi (Aromâni şi meglenoromâni) cum apar în recensământ (9695 sau 0.000 de locuitori s-au declarat macedoneni. Corupţia. A adoptat strategii privind atragerea investitorilor străini. Din 1996. reprezentând 25% din total. Guvernul a avut parte de succese în ceea ce priveşte combaterea inflaţiei.300.000 sau 2.2% şi în 2006 rata de sărăcie atingea 22%. Statul a dezvoltat o economie deschisă. sloveni şi romi (ei se autodenumesc aici drept "egipteni"). Sectorul industrie reprezintă 29. comerţul aportând 90% din PIB în anii recenţi.000 sau 1. UE deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia. Aceştia trăiesc în special în zona vestică şi nord-vestică. şi redusă la 10% în 2008. Republica are unul din cele mai reduse venituri pe cap de locuitor din Europa. în urcare de la 12%. într-un clasament al Băncii Mondiale referitor la statele cu cele mai bune reforme.2% în 2000.4%).8% din total. Cel mai mare grup etnic este reprezentat de macedoneni slavi. din 178 de ţări.7% în 2000. Macedonia a făcut multe reforme economice de la independenţa sa. La ultimul recensământ aproximativ 1. Alte exporturi importante includ fier. din 2005 sectorul de servicii reprezintă 57. Macedonenii slavi musulmani (sau torbeşi) reprezintă 0. În ciuda acestor reforme. țigani (54. în timp ce agricultura reprezintă doar 12. PIBul crescând cu 3.3% din PIB. rata acesteia fiind de doar 3% în 2006 şi 2% în 2007. Aproximativ 500. În ceea ce priveşte structurarea economiei. şi un sistem legislativ relativ ineficient. Textilele reprezintă cel mai important sector pentru comerţ.9%).

Mai multe ţări din fosta Iugoslavie. ONU menţionează statul drept “Fosta Republică Iugoslavă Macedonia”. a decis să recomande deschiderea negocierilor de aderare. printre altele. în blocul comunitar. considerând că acesta aparţine exclusiv patrimoniului istoric naţional grec. 17 . în 2004. NATO. iar acestea s-ar putea încheia în vara lui 2010. la mijloc fiind revendicări teritoriale. Comisia Europeană şi-a exprimat. cetăţenii din Macedonia. Comisia a decis să recomande deschiderea negocierilor cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei". Grecia este deranjată de numele republicii. care împiedică din 1991 recunoaşterea internaţională a Macedoniei sub acest nume. Aderarea Macedoniei la Uniune este împiedicată de o dispută de 17 ani cu Grecia. "Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a realizat progrese importante şi a ţinut cont de priorităţile din parteneriatul pentru aderare. dar apropierea sa de blocul comunitar este blocată de Grecia. precum şi Albania. după aderarea Sloveniei. căreia. La începutul lui 2010.Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Macedonia. Ţinând cont de progresele constatate. a administraţiei publice şi a finanţării partidelor politice. un simbol asociat vechiului Regat al Macedoniei. urmând ca aderarea să aiba loc un an mai târziu. i se oferă perspectiva includerii. împreună cu celelalte ţări din Balcanii de Vest. Muntenegru şi Serbia nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în spaţiul UE. În 1992. Stadiul negocierilor a intrat în etapa finală cu Croaţia. Imediat. Denumirea republicii este o problemă destul de sensibilă. Skopje a obţinut statutul de ţară candidată la UE în decembrie 2005. arată un raport al executivului european privind progresele ţărilor aspirante la statutul de candidate la Uniunea Europeană. se afla printre aspirantele la UE. denumirea fiind adoptată şi de UE. Grecia a insistat ca republica să renunţe la denumirea de Macedonia. dorinţa ca Macedonia să adopte legile privind funcţionarea Parlamentului. Dacă între Croaţia şi Slovenia diferendul este unul clasic. la 3 iulie 1998. la un moment dat. autorităţile au decis includerea Spoarelui de la Vergina în drapelul naţional. în consecinţă. deoarece elenii au o provincie cu acelaşi nume. Comisia apreciază că Skopje îndeplineşte criteriile politice decise de Consiliului European de la Copenhaga şi stabilite în cadrul procesului de stabilizare şi asociere şi.

FMI. dar. Comitetul Internaţional Olimpic. legat de numele fostei republici iugoslave. dintre care aproximativ 97% in Asia si 3% in Europa Limba predominanta: turca Religia predominanta: Islamul Moneda nationala: lira turceasca Speranta de viata: 68 de ani (barbati). Republica Macedonia. Turcia Date generale Populatia: 73.3 milioane Capitala: Ankara Suprafata: 779. Conducătorii macedoneni acceptă denumirea. nu se va angaja în diferendul dintre Skopje şi Atena. Cetăţenii macedoneni sunt conştienţi de importanţa acestui raport al Comisiei Europene. pe toate documentele semnate de ei apare denumirea constituțională. alături de Germania. Pentru deschiderea negocierilor de aderare este necesară unanimitatea celor 27 de ţări membre UE.452 kilometri patrati. susţin candidatura Macedoniei pentru aderarea la UE şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). otel Scurt istoric Turcia este o ţară în sud-estul Europei şi Peninsula Anatolia din Asia. Grecia şi-a folosit în aprilie 2008 dreptul de veto pentru a bloca aderarea Macedoniei la NATO şi ameninţă să facă acelaşi lucru în legătură cu aderarea la UE. textile si haine. ceea ce pentru Skopje riscă să fie greu de obţinut. Eforturile de aderare ale Macedoniei se înscriu în politica "de integrare euroatlantică a Balcanilor" promovată de Sofia. Este continuatoarea statului istoric numit Imperiul otoman. 18 . sub egida ONU. 73 de ani (femei) Principalele produse exportate: fructe si legume. Totuşi. Bulgaria. iar Macedonia va continua activ şi într-o manieră constructivă să negocieze. inclusiv a Greciei. pentru a găsi o soluţie la diferendul cu Grecia.

dar negocierile de aderare nu au început pentru că ea nu îndeplinea criteriile politice. Un alt aspect important se refera la faptul ca perioada Republicii a fost cea mai lunga perioada de pace in istoria Turciei. in care sunt respectate drepturile omului. dar după lovitura de stat militară Uniunea Europeană a îngheţat relaţiile. acestea vor fi sancţionate prompt. Dacă se vor remarca rămâneri în urmă. incluzând adoptarea a 80 de mii de pagini de legislaţie europeană. Turcia. pe deasupra şi membru al NATO. La reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene de la Helsinki. nu a aşteptat atât de mult la rând la Bruxelles. a demonstrat ca democratia si islamul pot coexista. care a adoptat principiile statului de drept. a carei populatie este majoritar musulmana.Aderarea Turciei va conduce la 19 . când Turcia a semnat un acord de asociere cu UE. "de a atinge nivelul civilizatiei contemporane". Astazi. În 1987 Turcia a făcut oficial cerere de aderare. Aderarea Ambiţiile europene ale Turciei datează de la Acordurile de la Ankara din 1963. Tucia este tara democratica. În 1999 la reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene de la Helsinki a obţinut statutul de ţară candidată la UE. dar după 10 ani a fost respinsă din cauza situaţiei drepturilor omului. in perioada Republicii. Comisia Europeană va monitoriza îndeaproape procesul de aderare a Turciei. Turcia a devenit membru al tuturor institutiilor europene importante. care a intrat în vigoare un an mai târziu. Datorita acestei perioade de pace au avut loc in Turcia evolutii deosebit de importante. iar negocierile foarte lungi şi dificile pot fi suspendate la cea mai mică abatere de la cerinţele UE. din anul 1999. Vocatia europeana a Turciei se evidentiaza clar in cadrul relatiilor sale cu Uniunea Europeana. s-au realizat reforme foarte importante. Cu aceste caracteristici. La baza acestuia se afla principiul conform caruia suveranitatea se bazeaza pe vointa poporului. Nici un alt stat. In cadrul transformarilor care au avut loc de la inceputurile Republicii s-a evidentiat vocatia europeana a Turciei. In lumina obiectivului definit de intemeietorul Republicii. laica. au avut loc mari schimbari. După o aşteptare de 41 de ani. In acest sens. Turcia a fost recunoscuta ca tara candidata.Republica Turcia a fost intemeiata la 29 octombrie 1923. Turcia trebuie să facă eforturi serioase pentru a îndeplini cerinţele de aderare la Uniunea Europeană. Consiliul European de la Bruxelles din 15 decembrie 2004 a luat o hotărâre istorică prin decizia începerii negocierilor de aderare cu Turcia la 3 octombrie 2005. Condiţiile sunt însă foarte dure. Republica a insemnat un nou mod de viata pentru cetatenii turci. marele om de stat Mustafa Kemal AtatUrk.

economice si culturale intre membrii actuali. cand se preconizeaza ca Turcia va intra in clubul tarilor europene. Turcia creeaza un precedent. dupa aderarea Romaniei si Bulgariei. in prezent. avand ca aliat Statele Unite. Cu toate acestea. Uniunea Europeana si-a definit viitorul pentru o lunga perioada de timp. Acceptarea cererii facute de Turcia pentru deschiderea negocierilor de a deveni membru cu drepturi depline. in locul extinderii. in special atunci cand vine vorba de Turcia. decizie urmata la cateva zile de reluarea negocierilor cu Croatia.rezultate importante atat din punctul de vedere al Turciei. Marea Britanie. Cetatenii europeni nu doresc extinderea Uniunii. Germania sunt statele care au acceptat cel mai greu procesul de extindere. Este cea mai mare si cea mai saraca tara. cea mai diferita din punct de vedere cultural. trebuie intarite legaturile politice. De-abia 20 . La data de 3 octombrie 2005. granite cu Siria. Nu trebuie omis. chiar daca. cat si al Uniunii Europene. Turcia este diferita de toate celelalte state. Motivatiile strategice au predominat. din toata aceasta ecuatie. Statele care s-au desprins din fosta Iugoslavie se afla si ele pe parcursul integrarii. Pe scurt. peste 10 sau 15 ani. faptul ca Turcia este un membru deosebit de important al NATO. interesul global pentru cresterea securitatii in lume. Schimbarea de regim de la. este un puternic sustinator al Ucrainei. dar in acelasi timp intretine relatii stranse cu Federatia Rusa. In acest fel. Iar extinderea nu se va opri aici. si. semnifica renuntarea la curentul de opinie conform caruia. a facut presiuni imense pentru extinderea Uniunii. O privire in viitor: Uniunea Europeana va avea. oficialii de la Bruxelles imping granitele UE catre Balcani. Uniunea Europeana va numara cel mai probabil intre 32 si 37 de state membre. In ultimii ani. sustinerea aspiratiilor sale europene si de catre SUA sunt de natura a grabi procesul de integrare a tarii in Uniunea Europeana. care a fost invitata pentru inceperea negocierilor. oficial. Acceptarea Turciei ca posibil membru va impinge granitele Uniunii pana in Caucaz si Orientul Mijlociu. Polonia. Franta. care a aderat anul trecut. in 2015. care da sperante Ucrainei de a se integra si ea in structurile Uniunii Europene si ale NATO. sau 27 in 2007. insa mai are inca multe etape de parcurs pana cand va ajunge sa indeplineasca toate cerintele impuse pentru aderare. dupa ce Turcia se va integra deplin. totodata. fata de 25. Turcia s-a transformat profund. raspunsul Bruxelles-ului a fost deocamdata negativ. aflandu-se in diverse stadii ale negocierilor. aderarea Turciei la Uniunea Europeana va avea o mare influenta pe calea realizarii concilierii dintre civilizatii.

este ca se suprapune in cea mai mare parte cu granitele atinse de Imperiul Roman in perioada sa de maxima inflorire. cu stabilirea parcursului. nu a primit inca aprobarea populara.atunci. fara a mai tine cont de parerea propriilor cetateni. adoptand decizii care implica profund viitorul celor 25 de state membre. austriaca. In 21 . Dupa rezultatul negativ al plebiscitului din primavara. Este posibil ca negocierile sa dureze chiar mai mult. puterea Parlamentului si a Comisiei Europene fiind mai slaba in noua viziune. Deschiderea capitolelor de negociere va incepe peste cateva luni. Continuarea extinderii europene inseamna sfarsitul conceptului de State Unite ale Europei. Decizia luata pe 3 octombrie 2005. Gradul de integrare. Respingerea Constitutiei europene a insemnat fara echivoc: „Nu pentru o uniune «sans frontieres»“. va fi mai redus. Turcia avand de armonizat nu mai putin de 35 de capitole importante in legislatia nationala. in final s-ar putea ca nici sa nu fie admisa. cu Turcia si Ucraina. Uniunea se pare ca si-a pierdut gustul pentru consultarile cu propria populatie. mai ales in cazul Turciei. mai ales in domeniul politic. O mare tara. un statut privilegiat in relatia cu Uniunea Europeana. aceasta formula ii va conferi statutul de mare putere mondiala. a Rusiei. fiind o contrapondere SUA. Teoretic. Constructia politica va fi insa mai descentralizata. Turcia nu va adera inainte de 2014. dar saraca. a termenelor-limita pentru implementarea noii legislatii. Opinia publica. care este deja elaborat. din cauza constrangerilor financiare la care este supusa. nici cele nationale nu au fost intrebate ce cale trebuie aleasa. Nici Parlamentul European. Acest lucru nu este cuprins in bugetul 2007 – 2013. Chinei si Japoniei. in loc sa-i protejeze. insa pana in prezent nici o candidatura nu a fost respinsa de catre Comisia Europeana. care va avea nevoie de o finantare substantiala imediat dupa aderare. 42% din cetatenii francezi considera ca identitatea lor este mai degraba amenintata de planurile de extindere ale Bruxelles-ului. in aceasta constructie geopolitica a mileniului trei. germana etc. este departe de ceea ce inseamna un proces democratic. Despre granitele sudice. Insa. Tot acest proces. probabil. in special cand vine vorba de Turcia. de incepere a negocierilor cu Turcia. vor fi stabilite granitele estice definitive. de definire a traseului care va fi urmat in anii ce vor veni. in marea ei majoritate. Interesant. Federatia Rusa avand. Aceste cuvinte se pot citi in presa franceza. Sondajele de opinie realizate in ultimul timp confirma aversiunea fata de aderarea a noi state. nu vrea ca Uniunea Europeana sa continue procesul de extindere. deocamdata nu se poate anticipa daca vor ramane cele actuale sau daca tari precum cele magrebiene nu vor purta si ele negocieri pentru a se alatura Uniunii. fiind impusa impotriva vointei populare.

oferind posibilitatea accelerarii negocierilor pe teme economice. in cursul lunii noiembrie. Iran.Ecourile deciziei de a deschide portile pentru aderarea Turciei cu drepturi depline la Uniune sunt complet diferite pe cele doua maluri ale Atlanticului. si nu de o extindere reala a granitelor Europei. incheierea procesului de extindere. Ankara va intampina dificultati pentru a se alinia la practicile europene in ceea ce priveste protectia mediului. Insa. care a fost dat publicitatii pe 9 noiembrie 2005. membra de anul trecut a Uniunii Europene. “Pe ei nu ii incinta nici perspectiva integrarii in comunitatea europeana a unei populatii musulmane de 100 de milioane de oameni.mod special. Nu este un secret pentru nimeni ca Washingtonul a exercitat mari presiuni asupra statelor care doreau sa ofere Turciei doar un statut de rang inferior in cadrul Uniunii. iar comunitatea internationala nu a recunoscut partea din Cipru ocupata de trupele turce. a adaugat sursa citata de Reuters. Aceasta inseamna deschiderea capitolelor de negociere economice si trebuie sa serveasca stabilitatii economiei si sporirii investitiilor straine”. agentiei Reuters. probabil ca nu-i da pace comunitatii europene”. Aceasta ar fi insemnat. Armenia si Gruzia. sa elimine orice fel de discriminare. Pana acum. Etape Un prim pas spre aderarea Turciei la UE va fi recunoasterea de catre Comisia . in acelasi timp. a declarat un oficial UE. spune analistul politic Armen Poghosian. Azerbaidjan. iar ajutoarele acordate regiunilor sarace si anumitor ramuri industriale vor fi suspendate. a statutului de „economie de piata functionala”. Irak. Confirmarea functionarii unei economii de piata este una dintre conditiile cerute membrilor Uniunii Europene si o recompensa a comisiei consemnate in raportul anual privind progresele facute de Turcia. practic. Stingerea acestui conflict istoric si depasirea ultimului obstacol pentru admiterea Turciei in Uniunea Europeana va reprezenta. conferentiar de geografie socialpolitica la Universitatea de Stat din Erevan. cit se pare ca va numara populatia Turciei peste 15-20 de ani”. Tucia a refuzat sa recunoasca Cipru. „In raportul de tara se va consemna pentru prima data ca Turcia este asimilata cu o economie de piata functionala. 22 . eventuala admitere a unor mici state tinand mai mult de o problema de imagine. avand de investit miliarde de euro. cea mai grea sarcina de indeplinit o va reprezenta rezolvarea diferendului dintre Turcia si Grecia privind Republica Cipru. legislatia muncii si a protectiei sociale vor trebui refacute. un mare succes al diplomatiei de la Bruxelles. “Gindul ca Uniunea Europeana va avea in curind granita imediata cu tari ca Siria.

in tegritatea si coeziunea Euro pei. Printre problemele ridicate in rezolutie se numarau si recunoasterea genocidului armean si ridicarea blocadei.Desi procesul integrarii Turciei poate dura 15 ani si integrarea inca nu este deloc garantata. Unde se afla astazi Turcia din perspectiva asigurarii acestor valori si a drepturilor omului? Turcia continua sa nege trecutul. “Aceasta are legatura imediata cu interesele Armeniei. iar Europa trebuie sa ridice aceasta chestiune”. Primul 23 . Catolicosul Aram I al Marii Case a Ci liciei si-a exprimat indoiala in legatura cu graba dovedita de anumite state europene chestiunea aderararii Turciei la Uniunea Europeana . invazia trupelor de ocupatie turcesti in Cipru refuzul de a se supune nu meroaselor rezolutii ale ONU condamnind divizarea arbi trara a acestui stat. Parlamentul European a adoptat o rezolutie fara caracter obligatoriu pentru partile implicate in negocieri. Mesrob Mutafian. cind summit-ul de la Bruxelles a decis inceperea negocierilor de aderare cu Turcia. Exista valori care asigura identitatea. cele doua “chestiuni armenesti” urmeaza imediat dupa prima conditie de aderare care este recunoasterea de catre Ankara a integritatii Ciprului”. este putin diferita: “Nenorocirea din anul 1915 este un subiect foarte bun pentru speculatii. dintre care una s-a desfasurat luna trecuta la Bruxelles. Cu doua zile inainte de ziua de 15 decembrie. Parerea patriarhului armean de la Constantinopol. Chestiunea aderarii probabile a Turciei la Uniunea Europeana a stirnit un puternic ecou printre armeni. spune Poghosian. intrucit creaza posibilitatea ca punctele de vedere armenesti sa fie mai des exprimate. precum si negarea drepturilor mino ritatii kurde fac astazi imposibila aderarea turciei la Uniunea Europeana. In declaratia Congresului Mondial Armean se spunea: “Congresul Mondial Armean crede ca refuzul Turciei de a condamna crima genocidului armean. atentia societatii si cercurilor politice din Armenia deja s-a concentrat asupra a doua puncte legate de aceasta problema: recunoasterea genocidului armean de catre Ankara si ridicarea blocadei turcesti impotriva Armeniei. Federatia Revolutionara Armeana Dasnaktutiun a organizat manifestatii de protest. aceste doua puncte pot deveni factori decisivi de care partile vor fi nevoite sa tina seama.”. genocidul armenilor. “Comunitatea Europeana nu este o comunitate bazata exclusiv pe interese economice si coo perare politica. refuzul de a aplica normele de drept international in chestiuni litigioase cu Grecia. Prin importanta lor. Si reprezentantii clerului armean s-au exprimat aceasta privinta. Ministrul de externe Vartan Oskanian si o seama de analisti sint de parere ca. in timp.

“Pozitia optimista in chestiunea posibilei aderari a Turciei la Uniunea Europeana manifestata de anumiti reprezentanti ai clasei politice conducatoare din Armenia nu se justifica prin actualele evolutii istorice”. isi vor gasi negresit locul in evolutiile viitoare ale acestei probleme”. “Acestia ignora cu totul faptul ca aderarea Turciei la Consiliul Europei nu o opreste sa blocheze 268 de kilometri ai spatiului politic european. acestea isi vor gasi expresia”. adica granita cu Armenia. Dupa parerea acestora. a spus pe 15 decembrie ministrul de externe Vartan Oskanian. a declarat pe 17 decembrie la Bruxelles ca. Pe 17 decembrie punctele armenesti nu au fost abordate. recunoasterea genocidului armean si ridicarea blocadei. desi amindoua statele sint membre ale OMC. a subliniat ca aceasta problema trebuie lasata in seama istoricilor. spune analistul Armen Poghosian. 24 . care a recunoscut genocidul armean cu putin timp in urma. Cu toate acestea. in ultima instanta. Slovacia. granita comuna cu Uniunea Europeana va favoriza integrarea Armeniei in aceasta. iar discutiile s-au purtat in principal in jurul chestiunii recunoasterii Ciprului de catre Turcia. mai ales ca negocierile dintre Uniune si Turcia incep in al 90-lea an de la declansarea genocidului armean. Presedintele Frantei. analistii politici cred ca. ca o conditie prealabila ridicata in fata Ankarei. atunci “Parisul va boicota negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeana“. intrun fel sau altul. Jacques Chirac.Multe organizatii politice din Armenia leaga anumite sperante de Adearea Turciei la Uniunea Europeana.ministru al Turciei. Aceasta atitudine a Erevanului a fost determinata de existenta in rezolutie a celor doua puncte armenesti. Dintre partidele influente doar FRA Dasnaktutiun se exprima ferm impotriva intrarii Turciei in UE. “Aceste doua principii de baza. a indemnat la rindul ei Turcia sa-si revizuiasca pozitia in aceasta chestiune. daca Ankara nu va recunoaste genocidul armenilor si Republica Cipru. Aderarea Turciei la Uniunea Europeana va favoriza pacea in regiune”. Recep Erdoghan. Autoritatile de la Erevan au salutat rezolutia adoptata de Parlamentul European pe 15 decembrie. “Nu pot spune cum vor fi abordate acestea la summit dar. in ajunul summitului la virf al Uniunii Europene. Acelasi lucru poate fi spus si in cazul Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). mai devreme sau mai tirziu. Nu este deloc clar de ce ar trebui Turcia sa respecte valorile Uniunii Europene in cazul in care ar deveni membra a acesteia”. rezolutie in care se facea apel catre liderii tarilor europene sa inceapa negocierile cu Turcia. Turcia declara pe fata despre imposibilitatea respectarii principiului de stabilire a relatiilor comerciale deschise cu Armenia. punctele armenesti vor fi la rindul lor reflectate in dezbateri.

un actor important pe scena internaţională. Această perspectivă i-a divizat pe politicienii Uniunii: unii consideră că Turcia nu va putea fi absorbită. Turcia are o puternică tradiţie seculară. crede parlamentarul francez Pierre Lequillier. Este în interesul pe termen lung al Europei ca Turcia să fie ferm ancorată în Uniune. este de altă părere: "din motive de stabilitate. nu numai strategic. deşi religia populaţiei este Islamul. În Turcia. Cei care susţin aderarea mai spun şi că nu trebuie descurajată o ţară care oferă un exemplu democratic celorlalte ţări islamice din Orientul Apropiat. al Europei. Şi în al treilea rând. In concluzie. Parlamentarul francez Pierre Lequillier este contra. La momentul aderării. Turcia trebuie primită în Uniune. Turcia este membru NATO. Directorul unui centru de studii europene. alţii cred că este esenţial ca Turcia să devină şi un partener politic. va fi mai mică de 50 la sută. care va plăti pensiile celorlalţi. În plus mai sunt şi avantajele economice. forţa ade muncă activă va fi de două treimi". trebuie să devină o uniune politică. "o Europă în stare să vorbească cu aceeaşi voce în lume. Se află lângă republicile din Caucaz. Prin urmare trebuie să îşi definească frontierele. Giles Meritt. Analistul BBC Paul Reynolds consideră că există trei factori care indică un posibil succes al cererii Turciei în viitor." "Uniunea nu poate fi doar o zonă de comerţ liber.Este importanta aderarea Turciei? Aderarea Turciei ar însemna ca Uniunea Europeană să se învecineze cu Irakul. Iar acest lucru va conta. forţa de muncă activă în Europa. şi asta nu e posibil dacă aderă Turcia. În primul rând. România şi vestul Balcanilor avem nevoie de o politică de "vecinătate" sau "proximitate" şi nu de integrare". Iranul şi ţările din Caucaz şi ar aduce pentru prima oară în Uniune o ţară cu o populaţie majoritar musulmană." "Faţă de ţările aflate dincolo de Bulgaria. pe baza progreselor facute in domeniul 25 . In urmatoarele randuri mai jos voiu prezenta doua opinii diferite in lrgatura cu aderarea Turciei la Uniunea Europeana. "Aş vrea o puternică Europă Politică". În al doilea rând. Siria. punctele fierbinţi din Asia centrală şi din Orientul Mijlociu. să zicem în 2020. spune el. apărând Europa căreia acum încearcă să i se alăture. Comisia Europeana a recomandat anul trecut inceperea negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeana. Turcia şi-a demonstrat dorinţa de a se adapta la standardele europene şi a înregistrat progrese certe în democratizare şi în respectarea drepturilor omului. spune domnul Meritt. Este o putere regională şi exercită o influenţă stabilizatoare în regiune.

Rolul armatei in politica statului a fost limitat pentru a corespunde criteriilor europene. 2004) Aderarea Turciei la Uniunea Europeana semnifica pentru Ankara o schimbare majora in structurile de productie si pentru satele turcesti. Despre toate acestea a avertizat Comisarul pentru agricultura al Uniunii. UE ii acorda deja un miliard de euro. Oficial. Guvernul Turciei a reusit sa reduca inflatia si sa obtina o crestere economica de 5% in 2004. Turcia si-a liberalizat sistemul politic si a relaxat restrictiile din domeniul libertatii presei si al dreptului la libera asociere si exprimare. Islanda Islanda. Minoritatile au capatat dreptul de a studia si de a se exprima in limba materna. el a subliniat ca “ un acord favorabil in ceea ce priveste candidature Turciei nu va semnifica ca procesele si conceptele de integrare in Politica Agricola Comuna utilizate pentru celelalte zece noi state membre vor putea fi aplicate si in cazul Turciei”. gratie deschiderii pietelor comunitare. Este de inteles ca numeroase cercuri financiare europene se asteapta la profit de pe urma acestei extinderi si este de asteptat ca largirea inseamna si delocalizarea industriei europene. In sfarsit.dar performantului . care cuprinde insula Islanda şi insuliţe sale periferice pe partea 26 . Ankara a abolit pedeapsa cu moartea si a luat masuri pentru a elimina tortura in timpul interogatoriilor.” (Financial Times. ca ajutor annual. AFI: este o ţară din Europa de Nord. Reformele constitutionale din 2001 si 2004 au fost completate prin pachete legislative. doar in sectorul agricol.complex militar israeliano-turc in concurenta directa cu industriile europene. va fi mai mare decat pentru cele 10 tari recent admise in UE. Turcia cere aderarea la Uniunea Europeana pentru intarirea economiei sale. oficial Republica Islanda (islandeză Ísland sau Lýðveldið Ísland. Este dificil sa se avanseze o cifra exacta a acestor costuri si de aceea e important sa se faca o anliza a impactului” a adaugat Franz Fischler. a reformat sistemul juridic. In prezent. iar pentru Bruxelles un cost aditional care poate fi comparat in mare cu cel al largirii care a avut loc la data de 1 mai. dar si intrarea micului .drepturilor omului si al economiei. Franz Fischler: “Costul anual al acestei aderari pentru bugetul european. care a condus de-a lungul vremii la abuzuri ale armatei in regiune. 10 sept. In sud-estul Turciei a fost ridicata starea de urgenta impusa de confruntarile cu minoritatea kurda. Sa nu mai vorbim de forta de munca ieftina.

primul din lume. Familiile au fost însoţite de servitori şi sclavi. numind zona. şi a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. Cu toate că se spune că a fost deviat de la ruta stabilită. a fost înfiinţat în anul 930. apoi a Danemarcei. El a format prima aşezare în Groenlanda. conform legendei. Islanda a redevenit independentă în 1944. care este. celţi. în anul 870. care a supravieţuit doar timp de un an.Norse). Este cea mai mică ţară nordică după populaţie şi cea penultimă după suprafaţă — are aproximativ 313. Capitala Islandei şi cel mai mare oraş al său este Reykjavík. Acest parlament. după ce Regatul Islandei.000 de locuitori şi 103. a devenit republică. Se consideră că el a întemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows în Newfoundland. Scurt istoric Islanda a fost colonizată în secolole IX şi Secolul X de scandinavi. de altfel. pentru a atrage noi colonizatori. scrisă în 1122-1133 pretinde că norvegianul Ingólfur Arnarsona fost primul localnic (colonist. Conform anumitor scrieri literare. pe care l-au numit Althing. Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor). Călugării Irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de aşezarea locuitorilor nordici.000 km² de suprafaţă.nordică a Oceanului Atlantic între restul Europei şi Groenlanda. Erik cel Roşu. o parte din ei fiind Celţi sau Picţi din Scoţia şi Irlanda (cunoscuţi de către nordici şi drept Oamenii din Vest . în jurul acestei perioade. industria metalurgică (pentru neferoase). Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor. industria 27 . sau Eirikur Þorvaldson. a fost exilat pentru crimă în 980. în uniune personală cu Danemarca. după care a intrat succesiv sub suzeranitatea Norvegiei. în jurul anului 1000. dar nu s-a descoperit nici o dovadă arheologică. Fiul lui Erik. pune piciorul în America în cele din urmă. Islanda a rămas independentă timp de 300 de ani. ocupant) al Islandei. în Reykjavík. Alte două tentative de colonizare întreprinse de către fratele său s-au finalizat cu eşec.) şi prelucrarea peştelui. Economie Principalele ramuri industriale sunt: pescuitul (locul 1 pe glob la cantitatea de peşte pescuită/loc. mult mai probabil este că era în căutarea teritoriului indicat (decoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câţiva ani mai devreme. irlandezi şi scoţieni. Leifr Eiriksson.

serviciilor financiare şi a pieţei muncii. însă problemele economice majore 28 . a fost transmisă o scrisoare Comisiei Europene la Bruxelles. confecţii. Produce: nave. Elveţia şi Lichtenstein. Morgunbladid. echipamente electrice. care împreună cu ţările UE formează Spaţiul Economic European (SEE) din 1994. Islanda are afaceri prospere şi în domeniul editorial. a caror piata primordiala este Marea Britanie. care deţine în acest semestru preşedinţia Uniunii Europene. confecţii. în Islanda se aplică deja cam treisferturi din legislaţia comunitară. alături de Norvegia. Islanda este membru al spaţiului Schengen. o companie americană a construit o fabrică de diatomită (un mineral folosit în filtrele industriale). În 1968. Este stat membru al Asociaţiei Europene a Liberului Schimb (AELS). Islanda are patru ziare: cel mai mare. Althingi. cu cea mai mare cantitate de peşte pe cap de locuitor. îngraşăminte şi produse alimentare. Alte industrii produc: ciment. centrale geotermice). parlamentul ţării. In industria pescuitului islandezii sunt numărul unu mondial. Pescuitul asigură peste 70% din veniturile obţinute din exporturi. dar nu aparţin spaţiului Schengen. Guvernul islandez îşi dezvoltă industria cu ajutorul celorlalte ţări. a votat o rezoluţie prin care decide să solicite oficial aderarea la Uniunea Europeană. a fost fondat în 1913. cea mai mare teamă a Reykjavikului este ca nu cumva preţul peştelui pe piaţa internaţională să scadă brusc. îngrăşăminte şi produse alimentare. echipamente electrice. dar nu şi a politicilor agricole şi monetare ale Uniunii. în cuvintele preşedintelui Islandei. conserve. precum şi guvernului suedez. 28 voturi împotrivă şi 2 abţineri. Tocmai din cauza temerii că îşi vor pierde controlul asupra resurselor piscicole care au un caracter strategic pentru ei. adică ţara este parte a pieţei unice în privinţa investiţiilor. ciment. O fabrică de aluminiu construită de suedezi a intrat în producţie la începutul anilor 1970. În timp ce toate economiile lumii sunt atente la fluctuaţiile pretului petrolului. Votul a fost la limită: 33 voturi pentru. În consecinţă. Ca urmare a apartenenţei la SEE. Aproape o treime din lucrătorii industriali sunt femei. islandezii circulând în UE mai liber decât britanicii. islandezii au refuzat constant să devină membri ai Uniunii Europene. O mare parte a populaţiei Islandei nu este de acord cu aderarea. În plus. care sunt membri de jure ai Uniunii. ţara este membră a ‘’părţii celei mai bune a UE’’. Adică. ulei de balenă. În pragul falimentului. Islanda cere aderarea la Uniunea Europeană După probleme economice grave prin care a trecut Islanda.energetică (bazată pe resurse naturale: hidrocentrale.

mulţi cetăţeni şi oameni politici au început să-şi schimbe opinia faţă de adoptarea euro.8% dintre islandezi erau favorabili integrării europene. deşi oficialii comunitari avertizaseră anterior că introducerea monedei unice nu se poate face fără aderarea la Uniune . proeuropean. care a devenit apoi una economică.cu care s-a confruntat ţara de circa 300. a format o comisie pentru a cerceta posibilitatea de aderare la UE în 2011. dar aşa cum am menţionat aceste demersuri vor constitui prea puţin şi vor veni prea târziu pentru a întări poziţia Partidului Independenţei. Aceste demonstraţii se vor amplifica cu violenţe până în ianuarie 2009. coaliţia guvernamentală era formată din Partidul Independenţei (conservator). De asemenea 72. au arătat că umbrela Uniunii Europene şi a monedei unice europene ar fi făcut criza mai suportabilă. "Este o zi istorică pentru Islanda". şi 48. condiţionat însă de reglementarea litigiului referitor 29 . propunând la 7 noiembrie un împrumut nespecificat. care era o importanta sursa de venit. În faţa problemelor economice care se agravau zilnic şi a schimbării de atitudine a cetăţenilor. în cooperare cu partenerii noştri europeni". potrivit EUObserver. "Ca naţiune europeană. a determinat o creştere semnificativă a sprijinului pentru aderarea ţării la UE. Ossur Skarphendisson. Astfel. Mai mult. şi Partidul Social Democrat. când numai 55. Haarde a anuntat de asemenea că formaţiunea sa va organiza o conferinţă referitoare la integrare în ianuarie 2009. Islandezii şi-au manifestat mereu opoziţia faţă de aderarea la UE. suntem deja integraţi în structurile europene. Criza financiară. neputând face faţă şi unui şomaj prognozat să crească în 2009 de la 1% la 11%. La rândul său. la demonstraţiile împotriva guvernului condus de conservatorul Geir Haarde din faţa clădirii Parlamentului au fost fluturate steaguri ale UE. şi a deprecierii masive a kronei islandeze in toamna lui 2008. Haarde a făcut un pas în direcţia integrării şi la 17 noiembrie. Dar in urma prăbuşirii pe burse a sectorului bancar privat islandez.5% dintre cei intervievaţi erau de acord cu introducerea monedei unice europene. Comisia Europeană a venit în ajutorul Islandei. când Haarde va demisiona.000 de locuitori. spre deosebire de februarie 2008.9% în septembrie 2007. Aşteptăm cu nerăbdare să facem următorul pas logic. la putere de 18 ani şi cu poziţii tradiţional eurosceptice.1% considerau necesară aderarea la structurile europene. În momentul izbucnirii crizei. a declarat ministrul de Externe. un sondaj efectuat la 27 octombrie 2008 de cotidianul Frettabladid arăta că 68. a adăugat acesta.

membru PSD. Croaţia şi Islanda ar putea adera în paralel”. răspunzând astfel unei propuneri în acest sens a premierului Geir Haarde.după alegerile anticipate. iar noul Partid Cetăţenensc de stânga a obţinut 4 mandate. cu 9 mai puţine. care a anuntat imediat 2011 ca termen pentru integrarea europeana. În plus. care necesitau patru-şase luni pentru implementare. social democraţii au anunţat intenţia lor de modifica Constituţia. Mai mult.euro) şi olandezi (1. In opinia sa Islanda. comisarul european pentru extindere.. a avertizat colegii de guvernare că va părăsi coaliţia dacă acest demers integrării nu va fi iniţiat până la sfârşitul lunii ianuarie. “Nu avem nevoie de un referendum asupra acestui subiect”. a obţinut 16 mandate.. Olli Rehn. Obiectivul aderării la UE este echilibrarea bugetului de stat până în 2013 şi un plan ambiţios de creare de noi locuri de muncă “pentru a restabili poziţia Islandei printre ţările cele mai energice şi competitive din lume până în 2020″. În acest scop. Partidul Independenţei. una din băncile islandeze naţionalizate pentru a fi salvate. liderul Federaţiei Industiilor Islandeze. iar negocierile vor fi rapide.5 % dintre islandezi erau în favoarea începerii negocierilor de aderare. PSD a obţinut 20 de mandate. împrumutul european cerea şi unele reforme structurale. considerat răspunzător de gestionarea crizei economice. la o rată de participare de 85. din totalul de 63 de mandate cât are Althing-ul islandez.6 mild euro) la banca Icesave. conform Johannei Sigurdardottir. După căderea guvernului conservator la sfârşitul lui ianuarie 2009 s-a format un guvern interimar alcatuit din social-democratii proeuropeni si ecologistii mai eurosceptici. în timp ce numai 19. Un nou sondaj de opinie publicat la începutul lui ianuarie 2009 de cotidianul Morgunbladid arăta că 65. sugera într-un interviu acordat lui The Guardian din 30 ianuarie: “Dacă Islanda va depune o cerere curând. În acest context. Ministrul islandez de externe Ossur Skarphedinsson a supus Parlamentului la 28 mai un proiect de lege pentru aderarea Islandei la UE.1%. una dintre cele mai vechi democraţii din lume. ministrul de externe islandez. avand ca premier pe social -democrata Johanna Sigurdardottir. Această problemă a fost soluţionată de-abia în luna iunie 2009. La scrutinul anticipat din 26 aprilie. iar aliaţii lor ecologişti 14 mandate. a declarat pentru acest ziar Jon Steindor Valdimarsson. ar reprezenta un câştig pentru Uniune din punct de vedere strategic şi economic.7% se opuneau.la activele îngheţate ale unor clienţi britanici (1 mld. Parlamentul islandez a aprobat la 16 30 .

A doua zi dupa votul din parlament. Serbia nu recunoaşte succesiunea Kosovo. A fost un final plin de tensiune al unor dezbateri maraton cu un scor strâns. Având în vedere şansele reale pe care le are Islanda de a deveni membră a UE. Pe baza acestui raport. Consiliul UE şi Parlamentul European vor lua o decizie cu privire la acceptarea candidaturii. Kosovë. Kosovo Kosovo (albaneză Kosova. 28 au fost împotrivă. ambasadorul islandez la Stockholm a prezentat candidatura tarii sale Ministerului suedez de Externe si simultan ambasadorul islandez la UE a prezentat candidatura la Comisia Europeana. în mod normal fiind nevoie de cel puţin un an.iulie 2009 începerea negocierilor pentru aderare. a apreciat favorabil decizia legislativului islandez. Dacă UE acceptă candidatura. care vor dura timp de un an sau doi. Islanda va organiza un referendum. sârbă Косово sau Косово и Метохија. deoarece dispune de o economie de piaţă avansată şi stabilă şi de instituţii democratice. juridic şi politic al Islandei. Jose Barroso. decizia a fost luată rapid de către miniştrii de externe. Kosovo sau Kosovo i Metohija) este o regiune disputată din Balcani. Alexander Stubb. Danemarca şi Finlanda au anunţat că vor ajuta Islanda să adere la UE. Comisia Europeană urmează să elaboreze un studiu amănunţit al sistemului economic. Următoarea etapă va fi derularea negocierilor de aderare. despre care a spus că reprezintă un „semn de vitalitate a proiectului european şi un simbol al speranţei pe care o aduce Uniunea Europeană”. Suedia. aceasta fiind prima etapă a procesului de aderare. actualul guvern sperând într-o aderare în 2012. Şefii diplomaţiilor din statele UE au cerut la 28 iulie Comisiei să evalueze măsura în care Islanda este pregătită pentru a deveni membră a UE. Însă este posibil ca Islanda să nu fie nevoită să aştepte la fel de mult ca alte ţări.Preşedintele CE. iar această susţinere este cu atât mai importantă cu cât ideea extinderii blocului nu mai este agreată de marile puteri europene. şi o consideră o entitate condusă de ONU în cadrul suveranităţii 31 . potrivit ministruliu finlandez de externe. două condiţii esenţiale pentru a deveni stat membru. În favoarea deschiderii negocierilor de aderare s-au pronunţat 33 de deputaţi. Majoritate regiunii este guvernată de parţiala-recunoscută Republica Kosovo. iar doi s-au abţinut.

a declarat Kuci. Consideram aderarea o cale spre prosperitate. Priştina. ca Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia (sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија. renaşterii naţionaliste din Balcani sub dominaţia Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea. UE se pregateste sa desfasoare in Kosovo o misiune de justitie si politie care sa ajute noul stat sa isi consolideze democratia. este capitala provinciei şi cel mai mare oraş din Kosovo (albaneză Prishtinë sau Prishtina. Vicepremierul Kuci spunea ca autoritatile kosovare sunt constiente de aceste probleme si se concentreaza asupra reformelor. a spus oficialul kosovar. aspiratia noastra nationala este sa aderam la UE. "De la acea reuniune asteptam semnale clare privind calea Kosovo catre integrarea europeana". dupa ce au discutat o foaie de drum cu Bruxelles-ul si membrele UE fost comuniste. Kosovo si-a declarat independenta. cand NATO a intervenit pentru a pune capat conflictelor intre gherilele kosovare si fortele guvernamentale sarbe. In februarie 2008. după reformele constituţionale sârbe la sfârşitul anilor 1980. în special Războiului din Kosovo din 1996-1999. "Dupa independenta. Aderarea la Uniunea Europeana este principala prioritate a Kosovo. iar institutiile sale erau slabe. Albania în vest. in special din cauza coruptiei raspandite la toate nivelurile. fiind recreată de Slobodan Miloşevici. sârbă Приштина. Scurt istoric Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei. democratizare si mai multa securitate". care si-a propus sa devina membru in 2015. Kosovo va folosi o reuniune a ministrilor europeni de externe de la Luxemburg pentru a vedea care este atitudinea tarilor membre fata de aspiratiile sale. Republica Macedonia în sud. Prizren şi Kosovska Mitrovica. Un raport al Comisiei Europene din 2007 aprecia ca teritoriul este afectat de coruptie si incalcari ale drepturilor omului. recunoscuta rapid de principalele membre UE si Statele Unite. dar respinsa categoric de Serbia si Rusia.statului. Raportul sublinia saracia si somajul ridicate si problemele majore in ceea ce priveste drepturile minoritatilor. Priština). Kosovo era administrat de ONU din 1999. Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija). în special al conflictului dintre naţionalităţile albaneză şi sârbă Kosovo nu are ieşire spre mare şi se învecinează cu Serbia Centrală în NE. pentru a evita greselile facute de acestea in 32 . printre care se numără şi Peć (Peja). şi Muntenegru în NV.

"pentru a nu intampina blocaje mai tarziu. "Noi nu vrem sa fim un obstacol pentru integrarea altora. Uniunea Europeană reprezintă în prezent o familie unde valorile promovate sunt respectul reciproc. Unele state membre. Pe de alta parte. printre care Romania. toleranţă. dar este un proces pentru care avem sprijinul si prezenta internationala necesare". unii politicieni sarbi au sugerat ca Serbia ar trebui sa adere la UE pentru a putea bloca aderarea Kosovo. Concluzii Cu momente care i-au marcat existenţa. Un "instrument de preaderare" deja semnat cu UE a avut scopul de a oferi noului stat expertiza si formarea necesara. şi sunt actuale şi acum. asa cum nu vrem ca altii sa ne blocheze pe noi. Este un proces indelungat si dificil. Aceste valori au fost punctele de referinţă în urmă cu mai mult de jumătate de secol. si credem ca 2012 este anul cel mai potrivit. şi 33 .timpul tranzitiei. "Angajamentul asumat de Guvern este de a semna Acordul de Stabilizare si Asociere in timpul mandatului sau. a spus vicepremierul kosovar. Acesta este obiectivul. a declarat vicepremierul. Credem ca Kosovo va adera la UE in 2015. au anuntat ca nu vor recunoaste niciodata Kosovo. Primul si cel mai important pas pentru Kosovo este recunoasterea de catre toate statele membre. in cursul procesului". a spus el. previziunea si angajamentul nostru". "Criteriile de aderare nu sunt usor de indeplinit de niciun stat si nu vor fi usor de indeplinit nici pentru Kosovo. Vom solicita aderarea in calitate de stat independent si suveran". finantate de fonduri UE.

„Croaţia şi Macedonia drum fără prioritate spre UE”. Cu o familie nouă. acolo unde are un cuvânt mai greu de spus. 2009. descriind un proces schematizat astfel: membri noi – provocări noi – schimbări noi – evoluţie.chiar dacă s-au schimbat multe de la începuturile sale până acum. o politică externă comună. Bibliografie 1.evz. UE se simte acum pe deplin o adevărată forţă la nivel global.ro/articole/detalii-articol/842742/Croatia-si-Macedonia-drum-faraprioritate-spre-UE-/. etc. http://www. cu membri noi. Semicentenarul este conştient că ele vor avea un impact benefic. Arsenic Dan. Semicentenarul poate fi lăudat cu o serie de realizări: monedă unică. accesat la data de 21 octombrie 2009. Cu toate insuccesele sale. Confruntat cu noi provocări din partea ţărilor nou aderate. o zonă liberă de circulaţie. 34 . o politică de justiţie comună. totuşi traiectoria rămâne aceeaşi – crearea unei familii europene.

6. cu Macedonia”. Editura Bărbulescu.euroavocatura. http://www.ro/international/bulgaria-sustine-aderarea-macedoniei-la-ue-si-nato. http://www. viitor”.com www. Bucureşti. http://www. http://www. 2007.html. 2009. 8. 12. „Extinderea Uniunii Europene”. Luciana-Alexandra. 7. Enciclopedia Uniunii Europeneediţia a III-a. 13. Economia integrării europene.10. 15. Ghica.ziua. Richard. Iordan Gheorghe. „Turcia si tarile din Balcanii de Vest. Sibiu. 9. Dan.bbc. blocate in Tritonic.aratonline.10. 2006. http://www.ro/stiri/Croatia%20mai ***. 2006. accesat la 14. Economia Uniunii Europene.2. „Bulgaria susţine aderarea Macedoniei la UE şi NATO”. Editura Alma Mater. 2004.bizwords. Editura Tritonic. accesat la data de 21 octombrie 2009 10.ro/detaliu. Lucian. Editura Meronia. 9 aprilie 2009.aspx?eID=133&t=Articole accesat la 18.ro www. Iordan Gheorghe. „Extinderea UE. Bărbulescu. Paul. UE Politicile extinderii. Istoria economică a Europei şi a Uniunii Nikolovski Zoran. 3. 23 martie 2008. www.2009.ro 35 . accesat la data de 21 octombrie 2009 ***. http://www.6am.10 2009.2009 14. ***. Lucian. %20asteapta16032005. „Croaţia mai aşteaptă”. 11. „Uniunea Europeana recomanda deschiderea negocierilor de aderare 2009. 4. 16.ro/uniunea-europeana/articles| displayArticle/articleID_16932/Turcia-si-tarile-din-Balcanii-de-Vest-blocate-inantecamera-UE.htm. ***. ***. accesat la 20. Editura Economică.10. 2006.2009. 5. Popescu. Blaga din Sibiu.europeana. Paul. antecamera UE”.php?data=2009-10-15&id=41544.birouldeconsiliere. accesat la 16. Editura Universităţii Lucian Baldwin. Aprofundarea şi extinderea.net/news. Croatia ar putea finaliza negocierile de aderare anul 15 octombrie 2009.euractiv. Europene.ro/stiri/3225/Extinderea_UE__Croatia_ar_putea_finaliza_negoc ierile_de_aderare_anul_viitor.

ro www. 36 . 22.cotidianul. 20. 21.ngo.euractiv. www.ro www.hotnews. 19.ro 18.ro www.wikipedia.ro www.ro www.revistabilant.17.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful