ANALELE

UNIVERSITĂłII DE VEST
din

TIMIŞOARA

SERIA
ŞTIINłE FILOLOGICE

XLVII 2009

COMITETUL DE REDACłIE

Redactor responsabil: Prof. Dr. VASILE FRĂłILĂ Redactor responsabil adjunct: Prof. Dr. ILEANA OANCEA

Membri:
Prof. Dr. IOSIF CHEIE, Prof. Dr. MARIA ILIESCU, doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara (Universitatea din Innsbruck – Austria), Prof. Dr. ŞTEFAN MUNTEANU, Prof. Dr. ALEXANDRU NICULESCU, doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara (Universitatea din Udine – Italia), Prof. Dr. ROXANA NUBERT, Prof. Dr. HORTENSIA PÂRLOG, Acad. MARIUS SALA, doctor honoris causa al UniversităŃii de Vest din Timişoara, Conf. dr. DOINA DAVID, Prof. Dr. VASILE łÂRA, Prof. Dr. MARIA łENCHEA

Secretari ştiinŃifici de redacŃie:
Asist. dr. ANA-MARIA POP, Lect. dr. MONICA HUłANU, Lect. dr. BOGDAN łÂRA

Tehnoredactare computerizată:
TITIANA KOVACS

Adresa redacŃiei:
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ŞI TEOLOGIE Bulevardul Vasile Pârvan nr. 4 300223 Timişoara ROMÂNIA

CUPRINS
LINGVISTICĂ
Florina-Maria BĂCILĂ, Derivarea – sursă a omonimiei.....................................11 Gabriel BĂRDĂŞAN, ObservaŃii cu privire la modalităŃile de delimitare a inventarului de cuvinte de origine latină din lexicul istroromânei........17 Diana BOC-SÎNMĂRGHIłAN, Toponimia văilor Bistra şi Sebeş. Glosar (III)............................................................................................39 Mirela-Ioana BORCHIN, O sugestie de natură terminologică: potenŃial în loc de condiŃional.............................................................................................73 Adriana COSMA, Numele proprii din dramaturgie. Privire specială asupra piesei Arheologia dragostei de Ion Brad.........................................................81 Vasile FRĂłILĂ, Note de toponimie muntenească...........................................105 Silvia PITIRICIU, Din terminologia cromatică: verde în limba română...........115 Voica RADU, Termeni „fanspeak” în vocabularul limbii române actuale.......121 Maria Laura RUS, Pe marginea conceptului de izotopie....................................131 Mădălina STRECHIE, Verbele uzuale din unele texte epigrafice latine............135

STILISTICĂ ŞI LITERATURĂ
Emina CĂPĂLNĂŞAN, JapiŃa: o discuŃie despre nuanŃe teritoriale, sociale, situaŃionale...........................................................................................141 Roxana GHIłĂ, Fenomenul carceral şi literaturizarea.....................................153 Christina Andreea MIłARIU, Plurilingvismul – un mozaic poetic în opera lui Nicholas Catanoy................................................................................165 Ileana OANCEA, Nadia OBROCEA, Dincolo de retorică. Metafora în viziune integralistă ..........................................................................................175 Florin OPRESCU, Bertolt Brecht şi metamorfoza epică a teatrului. Opera de trei parale..................................................................................................188 Elena-Tia SANDU, VocaŃia soteriologică a stoicismului senecan....................194 Cornelia STANCU, Spirit românesc şi european la Martha Bibescu, Elena Văcărescu şi Anna de Noailles...........................................................205 Dragoş Vlad TOPALĂ, Ciocoii vechi şi noi: între lectura documentară şi lectura stilistică...............................................................................................215

Dumitru TUCAN, Sensurile modernităŃii. Dinspre modernitatea iluministă înspre modernitatea estetică a secolului al XX-lea………………………...222 Ioana VID, Structuri retorico-stilistice în presa românească actuală...............236 Dumitru VLĂDUł, G. I. Tohăneanu – comentator al operei literare a lui I. Budai-Deleanu.................................................................................245

RECENZII
Florina-Maria BĂCILĂ, Întâlnire cu Almăjana. Lexicologie – gramatică – stilistică – recenzii – eseuri, Timişoara, Editura Excelsior Art, 2009, 152 p. (Emina Căpălnăşan).................................................................258 Mioara DRAGOMIR, Hronograf den începutul lumii (MS. 3517). Probleme de filologie, Iaşi, Editura Trinitas, 2007, 190 p. + 6 facsimile (Vasile D. łâra)..................................................................................261 N. A. URSU, Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino. Studiu filologic, Iaşi, Editura Cronica, 2009, 250 p. (Adina Chirilă).........................................................................265

IN MEMORIAM
Mirela-Ioana BORCHIN, In memoriam Dumitru Craşoveanu...........................271

CONTENTS
LINGUISTICS
Florina-Maria BĂCILĂ, Derivation – a source of homonyms…………..…...…11 Gabriel BĂRDĂŞAN, Observations regarding the possibilities of establishing the words of Latin origin in the Istroromanian vocabulary……………….17 Diana BOC-SÎNMĂRGHIłAN, Toponymy in the valleys of Bistra and Sebeş. Glossary (III)……………….…………………………………………39 Mirela-Ioana BORCHIN, A suggestion regarding terminology: The Potential instead of The Conditional……………………………………………73 Adriana COSMA, Proper names in dramas. A special perspective upon Arheologia dragostei by Ion Brad………………..…………...………81 Vasile FRĂłILĂ, Observations related to toponyms found in Muntenia……..105 Silvia PITIRICIU, An issue regarding chromatic terminology: verde in Romanian…………….........................................................................115 Voica RADU, “Fanspeak” terms in the present-day Romanian Vocabulary...........................................................................................121 Maria Laura RUS, Issues related to the term: isotopy…………………...…….131 Mădălina STRECHIE, Commonly used Verbs from some epigraphic texts in Latin………………………………………………………………….135

LITERATURE AND STYLISTICS
Emina CĂPĂLNĂŞAN, JapiŃa: a discussion about territorial, social, situational hues…………………………………………………..…………...….141 Roxana GHIłĂ, Imprisonment and literary sublimation…………………...…153 Christina Andreea MIłARIU, Multilinguism – a poetic mosaic in the work of Nicholas Catanoy……………………………………………...…….165 Ileana OANCEA, Nadia OBROCEA, Going beyond Rhetoric. The Metaphor from an integralist perspective………………………………...…………..175 Florin OPRESCU, Bertolt Brecht and the epic metamorphose of theatre. The Threepenny Opera…………………………………………………..188 Elena-Tia SANDU, The soteriologic vocation of the senecan stoicism…….…194 Cornelia STANCU, Romanian and European spirit in the works of Martha Bibescu, Elena Văcărescu and Anna de Noailles……...……………205

........................ Rhetorical-stylistic structures in the Romanian written media of today…………………………………………………………….245 LITERARY REVIEWS Florina-Maria BĂCILĂ......... 152 p.271 .łâra)......... 2009. + 6 facsimile (Vasile D.. Iaşi........................... 2007. URSU.............…………………………....... Editura Excelsior Art................... A......Dragoş Vlad TOPALĂ. Studiu filologic. 3517)... (Adina Chirilă)................... Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino........... Editura Trinitas.. Tohăneanu – commentator of the literary work of I.. G............. Probleme de filologie...... Modernity and its Meanings......... Budai-Deleanu……………………….... Ciocoii vechi şi noi: between documentary approach and stylistic approach ……………………………………………………215 Dumitru TUCAN...... I... 250 p.. Editura Cronica.. Timişoara................ Iaşi..... Lexicologie – gramatică – stilistică – recenzii – eseuri.. In memoriam Dumitru Craşoveanu..261 N........ 2009............... Întâlnire cu Almăjana. (Emina Căpălnăşan)..........265 IN MEMORIAM Mirela-Ioana BORCHIN... From the Modernity in the Age of Enlightenment towards the Aesthetic Modernity of the 20th Century……………………………………………………………....... 190 p..........258 Mioara DRAGOMIR. Hronograf den începutul lumii (MS.........222 Ioana VID..…236 Dumitru VlăduŃ.

.………. Autour du concept d’isotopie………………………………131 Mădălina STRECHIE.105 Silvia PITIRICIU.135 STYLISTIQUE ET LITTERATURE Emina CĂPĂLNĂŞAN...188 .. Au-delà de la rhétorique. Nadia OBROCEA. La toponymie des vallées de Bistra et de Sebeş.……………141 Roxana GHIłĂ.. Une suggestion terminologique: mode potentiel au lieu de mode conditionnel…………….………………………………….………………….. Les verbes usuels dans quelques textes épigraphiques latins ……………………………………………………………….……………………..…………………. Le roman JapiŃa: une discussion sur des nuances territoriales. Les noms propres de la dramaturgie. sociales et des situationnelles……………. Termes „fanspeak” dans le vocabulaire de la langue roumaine actuelle ……………………………………....153 Christina Andreea MIłARIU..81 Vasile FRĂłILĂ.73 Adriana COSMA.39 Mirela-Ioana BORCHIN.TABLE DE MATIERES LINGUISTIQUE Florina-Maria BĂCILĂ. La métaphore dans une perspective intégraliste ……………………………. Notes de toponymie valaque…………………….121 Maria Laura RUS. Glossaire (III)…………………………………. Le plurilinguisme – un mosaïque poétique dans l’oeuvre de Nicholas Catanoy…………………………………..11 Gabriel BĂRDĂŞAN. Le phénomène carcéral et sa transposition dans la littérature……………………………………….. Terminologie chromatique: le mot verde dans la langue roumaine………………………………………………. La dérivation – source de l’homonymie………….. Quelques remarques sur les modalités de délimitation de l’inventaire des mots d’origine latine dans le lexique de l’istroroumain…………………………..……………115 Voica RADU.... Quelques observations sur les noms propres dans la pièce Arheologia dragostei de Ion Brad……………………………………………………….175 Florin OPRESCU.…….17 Diana BOC-SÎNMĂRGHIłAN... Bertolt Brecht et la métamorphose épique du théâtre. L’Opéra de quat’sous……………………………………....………………………...….……165 Ileana OANCEA.…………………………….

.. Iaşi.. Budai-Deleanu……………………………………………………. 2007. Timişoara... Editura Cronica.……….…………194 Cornelia STANCU. Editura Excelsior Art.. Editura Trinitas.. URSU...... In memoriam Dumitru Craşoveanu .236 Dumitru VLĂDUł..…………. G. 152 p... łâra)……………………………………………………. Iaşi. 2009. Hronograf den începutul lumii (MS.... 3517). Elena Văcărescu et Anna de Noailles …………………………………. Probleme de filologie.Elena-Tia SANDU. Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino.. Tohăneanu – commentateur de l’oeuvre littéraire de I.222 Ioana VID. Lexicologie – gramatică – stilistică – recenzii – eseuri.271 ..205 Dragoş Vlad TOPALĂ.….. 2009. 190 p. + 6 facsimile (Vasile D..261 N. Întâlnire cu Almăjana. De la modernité illuministe vers la modernité esthétique du XX-ème siècle…………………..... Esprit roumain et européen chez Martha Bibescu. La vocation sotériologique du stoïcisme de Sénèque……………………………………………. Structures rhétorico-stylistiques dans la presse roumaine actuelle……………………………………………………..245 COMPTES RENDUS Florina-Maria BĂCILĂ. Le roman Ciocoii vechi şi noi: entre la lecture documentaire et la lecture stylistique……………. 250 p. Studiu filologic.…………………215 Dumitru TUCAN. I. A.. Les sens de la modernité... (Emina Căpălnăşan)………………………………………………258 Mioara DRAGOMIR. (Adina Chirilă)………………………………………………265 IN MEMORIAM Mirela-Ioana BORCHIN.

... Der Plurilingualismus – ein poetisches Mosaik im Werk von Nicholas Catanoy..............................................................................135 STILISTIK UND LITERATUR Emina CĂPĂLNĂŞAN................................................115 Voica RADU..................... Aufzeichnungen über die Toponomastik der Großen Walachei.......... Jenseits der Rhetorik........................................................ soziale und situative Nuancen..... Glossar (III).................................11 Gabriel BĂRDĂŞAN.................................. Die Metapher in integralister Sicht........................... Die Eigennamen in der Dramaturgie...................................................................... JapiŃa: eine Diskussion über territoriale.......................141 Roxana GHIłĂ............................................................................ „Fanspeak“ Termini im Wortschatz des gegenwärtigen Rumänischen.................. Das Kerker Phänomen und die Literarisierung............................39 Mirela-Ioana BORCHIN....................... Aus der chromatischen Terminologie: verde im Rumänischen......................188 ...................................................165 Ileana OANCEA....................... Betrachtungen über die Abgrenzungsmöglichkeiten des Wortschatzverzeichnisses lateinischer Herkunft im istrorumänschen Wortschatz................ Die Dreigroschenoper........ Bertold Brecht und die epische Verwandlung des Theaters........ Nadia OBROCEA................................. Derivation – Quelle der Homonymie................................17 Diana BOC-SÎNMĂRGHIłAN.................... Die gebräuchlichen Verben mancher lateinischen epigraphischen Texte....................73 Adriana COSMA................................................... Eine Einhebung terminologischer Art: potenziell statt konditionell............................ Die Toponymie der Täler Bistra und Sebesch....... Überblick über das Theaterstück Arheologia dragostei von Ion Brad.....153 Christina Andreea MIłARIU...........................121 Maria Laura RUS......... Über den Begriff der Isotopie.........................................131 Mădălina STRECHIE.....105 Silvia PITIRICIU.........................................................81 Vasile FRĂłILĂ...................175 Florin OPRESCU.............................INHALTSVERZEICHNIS LINGUISTIK Florina-Maria BĂCILĂ......

.. Budai-Deleanu.. URSU............ Die soteriologische Berufung von Senecas Stoizismus................. (Emina Căpălnăşan).................. 2009....................... Studiu filologic........194 Cornelia STANCU.......................236 Dumitru VLĂDUł....................265 IN MEMORIAM Mirela-Ioana BORCHIN..... Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino...................... Rumänischer und europäischer Geist bei Martha Bibescu.. (Adina Chirilă).......................... G.....Elena-Tia SANDU... Von der aufklärerischen Moderne zur ästhetischen Moderne des 20............. Editura Trinitas...245 REZENSIONEN Florina-Maria BĂCILĂ. Elena Văcărescu und Anna de Noailles..... 3517)............................. In memoriam Dumitru Craşoveanu............................215 Dumitru TUCAN. 2009...........................261 N............ Iaşi.... Die Bedeutungen der Moderne.................................258 Mioara DRAGOMIR............. Hronograf den începutul lumii (MS........ Iaşi................... + 6 facsimile (Vasile D................271 ......205 Dragoş Vlad TOPALĂ........ 2007................... Jahrhunderts.................... Probleme de filologie.............. Editura Cronica................. Ciocoii vechi şi noi: eine dokumentarische und stilistische Lektüre. 190 p.................... łâra).......................... Editura Excelsior Art.......................................... Timişoara....... 250 p.............. Lexicologie – gramatică – stilistică – recenzii – eseuri.................... 152 p......................... I........ Tohăneanu – Kommentator des literarischen Werks von I................... Rhetorisch-stilistische Strukturen der gegenwärtigen rumänischen Presse........222 Ioana VID...... A.. Întâlnire cu Almăjana...............

254-260. IIe édition. Purkyně. p. XXIX (2000). p. Bucureşti. p. Vasile Şerban. p. nr. 2000. 102-103. 2004. 2005. Francke S. p. 116. în Marius Sala (coord. 335-336. 172-174. a aşa-numitelor omonime derivaŃionale. p. Editura Facla. Iaşi. p. Presa Universitară Clujeană. Editura Mega. 1959. 114-115. Cristina Călăraşu. 1978. p. în PLG II. rezultate prin acest În limba română (ca şi în alte limbi). enumerăm câteva dintre ele: FinuŃa Asan. Bucureşti. 1993. Ivan Evseev. Cuvinte româneşti. Prelegeri. Omonimia şi polisemia. Gabriela Pană Dindelegan. Universita J. Editura FundaŃiei România de Mâine. 1956. p. Bucureşti. Ivan Evseev.). Casa de Editură „Avram Iancu”. Narcisa Forăscu. Alexandru Popescu-Mihăeşti. 1967. Limba română contemporană. Vocabularul limbii române. Petru Zugun. colecŃia „Repere”. 39-41. Précis de sémantique française. Bucureşti. 66-69. Omonimia. Liviu Groza. 1976. p. Ion Toma. apariŃia omonimiei (în speŃă a celei lexicale). DicŃionar de omonime. Angela Bidu-Vrănceanu. se datorează mai multor cauze. Limba română contemporană. 134-143.AUT. Editura Didactică şi Pedagogică. 267-268.. Aurora PeŃan. p. 1978. Fonetică – fonologie.. Marin Bucă. Editura Univers Enciclopedic. Bucureşti. Berne. în strânsă legătură cu transformarea sistemului lingvistic1. Omonimia. în LLR. 15-19. Vocabularul românesc contemporan. 395-396. După cum se ştie. Vladimir Robu.A. Lexicul. p. Omonimia. Elemente de lexicologie.v. Précis de sémantique française. Humanitas EducaŃional. p. omonimele iau naştere pe mai multe căi. 1. Bucureşti. Editura Facla. ŞtiinŃe ale limbii. Enciclopedia limbii române. Omonimia. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu. s. O poveste a vorbelor. Sorin Stati. 219-224 etc. p. Mihaela Mancaş. Paula Diaconescu. Iorgu Iordan.. Éditions A. p. Editura ŞtiinŃifică. Probleme de semasiologie. 1 . Angela Bidu-Vrănceanu. p. Timişoara. 2001. Iorgu Iordan. şi Otto Ducháček. 67-69. adică faptul că două cuvinte ajung să fie identice ca formă. p. în PLG I. 2009. Brno. Bucureşti. Humanitas EducaŃional. Lexicologia limbii române. omonimia este implicată şi în formarea cuvintelor. ObservaŃii cu privire la omonime. E. 72. 11-16 – Lingvistică – DERIVAREA – SURSĂ A OMONIMIEI de Florina-Maria BĂCILĂ Indiferent dacă au fost întotdeauna lexeme diferite sau dacă au apărut ca rezultat al dezintegrării unui cuvânt polisemantic. în idem. cf. s. 2000. Editura ŞtiinŃifică. Limba română contemporană. Nicolae Felecan. Cluj-Napoca. SchiŃă de sistem. St. Narcisa Forăscu. Editura Ministerului ÎnvăŃământului. [ediŃia a II-a]. 1997. colecŃia „Repere”. XLVII. p. Editura Tehnopress. Ullmann. 2004. 1964. 173-175. Bucureşti. Bucureşti. lexicologie. 5. menŃionate în aproape toate lucrările de specialitate care tratează acest fenomen. DicŃionar general de ştiinŃe. 31-33. Limba română contemporană. Timişoara.v. p.

178-179. p. în AUT. a unui cuvânt nou. vezi şi Vasile Şerban. FinuŃa Asan. 67-68. Omonimia în sfera lexicului. O relictă latinească în graiurile dacoromâne: *păcură (pl. iar celălalt – derivat pe teren românesc: păcurar1 „cioban” < lat. 143-154. ContribuŃii lingvistice.. cit. Petru Zugun.. cf.. 150-164.” 3 Vezi Elena Ciobanu. p. 239-249. Alexandru Popescu-Mihăeşti. op. pecorarius – păcurar2 „muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii din pământ. în SMFC III. Cristian Moroianu. p. I. De altfel.) „jude comunal” (< srb. Tohăneanu. substantivul păcură şi sufixul -ar (a fost creat după modelul altor nume de meseriaşi care au această terminaŃie caracteristică3). Ea se datorează. Sufixele -ar şi -aş la numele de agent. op. p. op. p. 77-84. Bankozettel) – băncuŃă2 „bancă mică” (< bancă + sufixul diminutival -uŃă).. din vechiul fond al limbii. cit. p. 109-110. p. ducându-şi oile la iernat în locuri potrivite din împrejurimi. vânzător de păcură” (< păcură + sufixul nomen agentis -ar). pe unde ciobanii transilvăneni intrau în cetatea de scaun a Moldovei. în SMFC I. Categoriile semantice create de sufixul -ar în limba română. Timişoara. pecori) „oaie.. Valentin Moldovan. knez) – chinez2 „persoană care face parte din populaŃia de bază a Chinei sau este originară de acolo” (< China + sufixul -ez). pentru că acesta din urmă nu circulă în Ardeal. cit. op. se recunoaşte tema pecor. în primul rând. 1998. chinez1 (reg. păcurar1 „oier” nu se lasă descompus. Ivan Evseev.. XXIII (1985). 114. „ViaŃa lumii” cuvintelor. 2 . 18.. în acest sens. p. Angela Bidu-Vrănceanu. G. Omonimia şi derivarea. alături de următoarea observaŃie foarte importantă: „În categoria omonimelor derivaŃionale ar trebui să se includă numai acele perechi de cuvinte la care omonimia (sau polisemia) morfemelor de derivare este completată cu omonimia rădăcinilor. Narcisa Forăscu. 258-259. Limite şi interferenŃe (Cu referire specială la limba rusă contemporană). cit. 25. la un moment dat. În schimb. în structura lui. XLIV (1999). în Transilvania. idem. Paula Diaconescu (op.din pecus. Editura Augusta. kristály) – cleştar2 „unealtă cu care se trag Derivarea fiind una dintre sursele importante ale omonimiei. op. p. op.. pecoris „turmă” şi sufixul -arius4. p. op. p. cit. creării. ApariŃia omonimelor poate fi cauzată de coincidenŃa formală întâmplătoare a două lexeme. 135-137) enumeră 11 asemenea subcategorii de omonime. Marin Bucă. Editura de Vest. Păcurar1 este folosit. Nicolae Felecan. Ivan Evseev. Editura „ViaŃa Arădeană”. Iată alte exemple similare: băncuŃă1 (înv.12 procedeu2. având un înveliş sonor identic cu al altuia. unde nu există posibilitatea confuziei cu omonimul său. Omonimia şi polisemia. 32. în alcătuirea etimonului său latinesc. 4 Vezi. 1999. cit. În timp ce păcurar2 „găzar” poate fi analizat cu uşurinŃă. pentru tipuri şi exemple de omonime derivaŃionale. cu precădere. op. Vechi şi nou din latină. şi reg. p. 250-251. Timişoara.. p. căci identificăm. Arad. vol. păcurar2 „găzar”. p. în LL. cleştar1 (azi poetic) „cristal” (< magh. 1993. dintre care unul primar (moştenit sau împrumutat). 31-33. cit. şi Ecaterina Ionaşcu. Sorin Stati. p. păcure. p. cit. cit. Vasile FrăŃilă. 173-174. 66-96 şi p. în idem. pecorarius.) „veche monedă de argint în valoare de 50 de bani” (< germ. „drumul oilor” de pe vremuri se reflectă în numele unei străzi din Iaşi: strada Păcurari. turmă de oi”. II.

(pop. obŃinute prin derivare regresivă. ● între derivate de la cuvinte diferite cu acelaşi sufix. (reg. pisălog” (< vb.) „pisător. în urma evoluŃiei morfologice din aceeaşi rădăcină. bg. probabil din ac + sufixul instrumental -ar)6 – acar3 „macagiu” (< ac „macaz” + sufixul nomen agentis -ar). însă cu valori multiple: ciocănaş1 „ciocan mic” (< ciocan + sufixul diminutival -aş) – ciocănaş2 „muncitor într-o mină de sare” (< vb. având la început sensul de «instrument în care se înfig acele care Ńin conciul»”.v. şuier” (derivat postverbal de la vb.m. fl'oere) – fluier2 „fluierătură. scr. acestea constituie categoria cea mai numeroasă de omonime derivaŃionale. aiguillier) – acar2 „instrument de alamă sau de fier cu capetele curbate.. ascuŃit la un capăt. cf. fluier1 „instrument muzical popular de suflat” (etimologie nesigură. a ciocăni + sufixul nomen agentis -aş). fr. iar în DA. ştrengărie1 (înv.. ghiduşie” (< ştrengar + sufixul -ie) – ştrengărie2 (înv. a sorbi)5. În limba română. cf. „piesă metalică perforată care se montează la extremitatea introdusă în lichid a Ńevii de aspiraŃie a unei pompe” (derivat regresiv de la vb.) „zburdălnicie. sorb1 „arbore cu flori albe şi fructe cărnoase. s. folosit de femeile de la Ńară pentru a construi în jurul lui conciul” (etimologie nesigură.. alb..v. menŃionează că termenul are etimologie necunoscută. a pisa + sufixul -oi). al cărui lemn se foloseşte în strungărie” (< lat. cotoi” (< pis + sufixul -oi) – pisoi2. ● între derivate de la baze diferite cu sufixe diferite: pisoi1. se precizează că e posibil să fie vorba despre „acelaşi cuvânt ca cel precedent.13 cercurile pe vasele din doage de lemn” (< cleşte + sufixul instrumental -ar).) „atelier unde se făceau ştreanguri” (< ştreang + sufixul -ărie).n. E vorba despre derivate de la În asemenea situaŃii. s. s. a fluiera). este vorba despre cuvinte primare care au aceeaşi formă cu altele. s. 6 MDA. şi reg. Omonimia se mai poate instala: ● între derivate de la aceeaşi bază (de la sensurile diferite ale aceluiaşi cuvânt) cu sufixe identice formal. spadarŭ) – spătar2 „meşteşugar care face spete” (< spată „piesă la războiul de Ńesut” + sufixul nomen agentis -ar) – spătar3 „spatele unui scaun” (< spate + sufixul -ar) etc. dar cu valori distincte (sursa coincidenŃei o reprezintă deci omonimia afixală): acar1 „cutie în care se păstrează acele şi celelalte instrumente de cusut” (< ac „obiect subŃire de oŃel. košara) – coşar2 „hornar” (< coş „horn” + sufixul nomen agentis -ar). pisic. „pui de pisică. 5 . hoinăreală”. coşar1 „îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor în timpul nopŃii” (< sl.) „vagabondaj. spătar1 „(în Evul Mediu) demnitar la curtea domnească în Ńările române” (< slv. care serveşte la cusut” + sufixul instrumental -ar. sorbus) – sorb2 „vârtej de apă cu centrul adânc”. ● între derivate de la cuvinte diferite cu sufixe diferite.

7 Alteori. ciur + sufixul verbal -ui) – ciurui2 „a picura. Timişoara. 68. omonimia se poate produce şi între două derivate de la cuvinte diferite. pentru această discuŃie. mai puŃin cunoscut. sufix care are o altă valoare în cazul lui fluieraş2 „cântăreŃ din fluier” < fluier + sufixul nomen agentis -aş) – fluieraş3 „fluierătură. 7 . 8 Pentru discuŃia despre acest termen. care aparŃin aceleiaşi familii lexicale (au radical comun) şi. avem de-a face cu polisemie sau cu omonimie. Acest tip de omonimii prezintă mari dificultăŃi de interpretare. op. 80. a clipoci” (< interj. Editura Eubeea.14 baze diferite din punctul de vedere al structurii lor morfematice. seria omonimică este formată din derivate de la baze omonime cu acelaşi sufix: băiaş1 „persoană care pregăteşte baia într-o baie publică” (< baie1 „scăldătoare” + sufixul nomen agentis -aş) – băiaş2 „miner” (< baie2 „mină” + sufixul nomen agentis -aş). cărămidărie1 „meşteşugul fabricării cărămizilor” (< cărămidar + sufixul -ie) – cărămidărie2 „loc special amenajat pentru fabricarea cărămizilor” (< cărămidă + sufixul colectiv -ărie) etc. deoarece este greu de stabilit cu exactitate dacă. care imită zgomotul produs de un şuvoi de apă. p. dar asemănătoare formal. vezi şi ciurui1 „a cerne. Acelaşi sufix se poate alătura însă unor baze diferite. + sufixul verbal -ui). cit. Tohăneanu. p. cit. albinărie1 „apicultură” (< albinar + sufixul -ie) – albinărie2 „mulŃime (mare) de albine” (< albină + sufixul colectiv -ărie). Ivan Evseev. fluieraş1 „fluier ciobănesc. p. meşteşugul fierarului” (< fierar + sufixul -ie) – fierărie2 „magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal”. cizmărie1 „meseria cizmarului” (< cizmar + sufixul -ie) – cizmărie2 „atelierul cizmarului”. ataşarea sufixului nomen agentis -ar la substantivele (paronime) strung şi strungă are ca rezultate lexemele strungar1 „muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung” (< strung + sufixul -ar) şi strungar2 (cu diminutivul strungăraş) „ciobănaş care mână oile la strungă pentru a fi mulse” (< strungă + sufixul -ar). pui de somn (peşte)” (< somn2 + sufixul diminutival -işor). vezi G. -ească1 „de fecioară. Scrisori din roase plicuri. mai rar. „a găuri” (< subst. op. mic şi scurt” (< fluier „instrument muzical” + sufixul diminutival -aş. şuier” (< fluier „şuier” + sufixul diminutival -aş). dând naştere omonimiei. a trece prin ciur”. 178-179. ciur. fecioresc. de semantismul bazei. dar frecvent întâlnit în povestirile „păcurăreşti” ale scriitorilor noştri8. Liviu Groza.. vezi Vasile Şerban. într-un fel sau altul. specializate semantic. mai ales că sensurile derivatelor sunt legate. cel puŃin în mediul urban. „marfa cizmarului” (< cizmă + sufixul colectiv -ărie). Aşadar. 2002. de pildă.. implicit. I. în cazurile menŃionate mai sus. „obiecte sau piese din fier ori din alt metal” (< fier + sufixul colectiv -ărie). somnişor1 „somn de scurtă durată” (< somn1 + sufixul diminutival -işor) – somn2 „somn mic. etimologice: fierărie1 „atelierul în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alt metal.

Prin derivare de la unele omonime. „pungă în care se Ńineau banii”. s.m. „a astupa” – bouchée. provine din bourse1. Vezi Vasile Şerban. „văruire.f. routier „camionagiu”). Derivarea este. s-a format porumbar1 „loc unde se depozitează porumbul. apoi „alocaŃie bănească (lunară) acordată de stat. -erie. a băga la închisoare” < grille. din bourse2 „instituŃie în care se negociază hârtii de valoare şi valută şi unde se desfăşoară tranzacŃii de mărfuri” (vezi fermier „fermier”. s. s. „jucător la bursă”. Dimpotrivă. s. vb.15 feciorelnic” (< fecioară + sufixul adjectival -esc) – fecioresc.f. boucher. s. „opărire” şi échaudage2. de o instituŃie etc. p. Există însă şi derivate omonime cu acelaşi sufix de la cuvinte diferite: griller1. „a merge. de la o rădăcină verbală se poate forma un substantiv desemnând acŃiunea respectivă. cu acelaşi sufix. 396. şi în alte limbi. pătul”. „furt”. se poate întâmpla ca acelaşi sufix să se alăture unor baze omonime. care rezultă din depuneri aluvionare” + sufixul -iş). De pildă. Enciclopedia limbii române. „a comunica” – communiqué. tăpşan” (< grind „mică ridicătură de teren de formă alungită din mijlocul apelor curgătoare sau al mării. respectiv vol2. op. fr. „îmbucătură”. gratii. de exemplu.m. échaudage1. o sursă importantă a omonimiei. s. Substantivele omonime volerie1 „vânătoare cu şoimi” şi volerie2 „hoŃie” sunt derivate cu acelaşi sufix. -é şi -ée creează derivate omonime de la aceeaşi rădăcină: aller. s. iar de la porumbă „fructul porumbarului” s-a format porumbar4 „arbust sălbatic din familia rozaceelor”. -ească2 „de fecior. vb. s. s. s. student) bursier”. s. boursier2. grindiş1 „depozit sau mulŃime de grinzi”. se obŃin alte serii de omonime: de la porumb1 „plantă din familia gramineelor”. e format.m. De la cele două verbe franŃuzeşti échauder1 „a opări” şi échauder2 „a vărui”.m. de la porumb2 (pop. unui elev sau unui student pentru acoperirea cheltuielilor de studii” + sufixul -ier. cu ajutorul sufixului -age. Ivan Evseev. aşa încât. 174. de la vol1. spoire”. + sufixul adjectival -os)9. Aurora PeŃan. „(elev. p.). „comunicat”. omonimie. s.m. vb. zăbrele” + sufixul -er. vb. s. cit. bond. iar omonimul său. „alee”. boursier1. „scheletul de grinzi al acoperişului casei Ńărăneşti” (< grindă „element de construcŃie care asigură rezistenŃa” + sufixul -iş) – grindiş2 „podiş.) „porumbel” avem porumbar2 „adăpost pentru porumbei” şi porumbar3 „specie de uliu”. cordonnier „cizmar”. „a pune zăbrele. „zbor”. în Marius Sala (coord. băieŃesc” (< fecior + sufixul adjectival -esc).f.m. măluros1 „(despre cereale) atacat de mălură” (< mălură + sufixul adjectival -os) – măluros2 „cu maluri abrupte” (< maluri. în franceză.m. communiquer. „grătar” + sufixul -er – griller2. a se duce” – allée. „grilă. sufixele -er. pluralul substantivului mal. se formează. vb. Prin derivare regresivă.. 9 .f.m.v. „a frige (pe grătar)” < gril.

fie cu cea a rădăcinilor şi afixelor totodată. PLG II = ***. Bucureşti. „a tăia”) este un omonim al substantivului coupe „cupă” etc. „săritură. I. Bucureşti.16 s.f. vol. Bucureşti. vol. Seria ştiinŃe filologice. vb. Fenomenul poate porni de la termeni omonimi ori de la aceeaşi bază cu afixe omonime şi avem de-a face fie cu omonimia rădăcinilor. Redactor responsabil Al. Graur. 1913. 1962. DA = ***. Editura Academiei.u. derivarea. Graur. devine omonim al adjectivului bon „bun”. En outre. volumul I. a face salturi”). MDA = ***. 1972 ş. Editura Univers Enciclopedic. Redactor responsabil Al. Bucureşti. Le phénomène peut impliquer l’identité formelle accidentelle entre un mot hérité ou emprunté et un mot dérivé en roumain. 1963 ş. Editura Academiei. il ne faut pas ignorer les distinctions sémantiques entre les unités lexicales homonymes qui ont un radical commun. PLG I = ***. LA DÉRIVATION – SOURCE DE L’HOMONYMIE (Résumé) L’article se propose de relever l’idée que la dérivation. al III-lea. Micul dicŃionar academic.u. manifestée sous des diverses formes. II. représente une source importante de l’homonymie. 2001. Bucureşti. SMFC I = ***. Bucureşti. I. ABREVIERI BIBLIOGRAFICE AUT = „Analele UniversităŃii (de Vest) din Timişoara”. * După cum se observă. „a sări. vol. s.u. Bucureşti. Bucureşti. Nu trebuie ignorată nici distanŃarea semantică ce urmează procesului de restructurare morfematică a unor unităŃi lexicale cu rădăcină comună. vb. Graur şi Jacques Byck. Probleme de lingvistică generală. fr. fie cu cea a afixelor. 1959. Probleme de lingvistică generală. DicŃionarul limbii române. Redactori responsabili: Al. LL = „Limbă şi literatură”. Redactor responsabil Al. reprezintă o sursă importantă a omonimiei între derivate sau între acestea şi cuvintele primare. Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română. salt” (< bondir.m. I. Graur. literele A-C. I. LLR = „Limba şi literatura română”. manifestată în diverse forme. mais aussi l’homonymie des radicaux et des affixes. Timişoara. Editura Academiei. Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română. 1955 ş. tomul I. Editura Academiei. I. „tăiere” (< couper. vol. . SMFC III = ***. 1960. coupe. partea I (A-B). 1959.

răspândirea şi frecvenŃa elementelor ce îl compun. XLVII. putere derivativă şi capacitatea de a intra în componenŃa unor unităŃi frazeologice. demers ce permite constatarea unui număr însemnat de asemănări şi identităŃi. deoarece toate idiomurile romanice sunt continuatoare ale limbii latine. fapt subliniat şi de Al. fizionomia şi individualitatea unui idiom se reflectă prin stratul lexical de bază. Rosetti. p. Dardania. Moesia Superioară şi Inferioară). pentru dialectele sale istorice (dacoromân. în cunoscuta sa definiŃie genealogică a limbii române: „Limba română este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului Roman. apartenenŃa acestor varietăŃi diatopice la aceeaşi limbă şi reliefează unitatea limbii române. Pentru limba română şi. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea. 1986. în cazul românei. de altfel. 75. 1 .AUT. Al. 2009. Istoria limbii române. [Bucureşti]. meglenoromân şi istroromân). aromân. stratul lexical de bază îl constituie fondul latin (reflectat. EŞE. printre altele. Pannonia de sud. cuprinzând provinciile dunărene romanizate (Dacia. acestea fiind caracterizate prin semantism bogat. la nivelul vocabularului. care se delimitează în funcŃie de vechimea. Rosetti. ce motivează. din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele noastre”1. dar şi pentru celelalte limbi romanice. implicit. PoziŃia solidă a elementului lexical latin în structura limbii române poate fi relevată prin analiza vocabularului celor patru dialecte istorice româneşti. 17-38 OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA MODALITĂŢILE DE DELIMITARE A INVENTARULUI DE CUVINTE DE ORIGINE LATINĂ DIN LEXICUL ISTROROMÂNEI de Gabriel BĂRDĂŞAN În general. şi în celelalte compartimente ale limbii). p.

slovenă. Astfel. Sursele lexicografice în care nu este înregistrat termenul istroromân. ci doar cuvântul din româna literară. În asemenea condiŃii. în special de limba croată. dar în care se oferă etimonul termenului din română (dacoromână). dicŃionare şi studii referitoare la lexicul istroromânei). în prezent. Caracterul divergent al dialectelor istorice sud-dunărene ale limbii române face ca acestea să se diferenŃieze încontinuu sub influenŃa unui mediu lingvistic aloglot. considerăm utilă realizarea unei analize a elementului de origine latină din lexicul dialectului istroromân. fondul lexical moştenit din latină pare a fi concurat de fondul de cuvinte împrumutate de la populaŃiile cu care românii suddunăreni au intrat sau intră în contact. glosare. pentru a putea evidenŃia situaŃia actuală a stratului lexical moştenit în structura lingvistică a acestui dialect şi pentru a o compara – într-o anumită măsură – cu situaŃia aceluiaşi fond lexical din celelalte dialecte româneşti este necesară şi esenŃială stabilirea exactă a termenilor care îl compun. În ciuda situaŃiei nefavorabile în care se află acest idiom. łinând cont de direcŃia de evoluŃie a acestui dialect din cauza presiunii puternice exercitate asupra sa.18 alături de o serie de diferenŃe ce individualizează aceste dialecte divergente ale românei. pe cele care se ocupă de lexicul limbii române în general. italiană şi germană). constatăm prezenŃa unui număr extrem de mare de termeni de altă origine decât latină în structura sa lexicală (slavă veche. aromână sau meglenoromână sunt utilizate cu rezervă şi doar în cazurile în care informaŃia etimologică este insuficientă. care conŃin şi informaŃii referitoare la etimologia termenilor înregistraŃi (vocabulare. Restrângând problema la lexicul dialectului istroromân. lipsite fiind de contactul cu românitatea. dar şi prin cel reflectat de structura sa gramaticală. uneori chiar şi surse care nu înregistrează variante lexicale dialectale. întrucât în lucrările care se ocupă de lexicul istroromânei în special şi de lexicul limbii române în general nu găsim întotdeauna unitate de păreri în ceea ce priveşte soluŃia etimologică . avem la îndemână – ca intrumente de lucru – sursele lexicografice existente în bibliografia de specialitate pentru istroromână. croată. săracă sau lipseşte în lucrările ce se ocupă de lexicul istroromânei şi cu condiŃia ca termenul istroromân să corespundă formal şi semantic reflexului dacoromân. dar care oferă şi formele dialectale sud-dunărene. istroromâna reuşeşte şi în prezent să-şi menŃină „înfăŃişarea” românească şi romanică prin elementul latin din lexicul său. În acest sens. la acestea adăugându-se dicŃionarele celorlalte două dialecte române sud-dunărene (aromâna şi meglenoromâna). Delimitarea inventarului de termeni istroromâni moşteniŃi din latină este un demers ce întâmpină dificultăŃi. aromân sau meglenoromân al cuvântului latinesc.

Alteori. al vechimii şi cel al comparaŃiei cu limbile înrudite)2. M. 1999. Această situaŃie nu reprezintă doar un caz particular.19 propusă. se constată existenŃa unui număr însemnat de cuvinte pentru care avem Vezi M. 2 . p. semantico-onomasiologic. care este continuată de limba română. p. limitat la lexicul istroromânei. istorico-social. 20-21. Parcurgerea surselor lexicografice care oferă informaŃii etimologice referitoare la cuvintele istroromâne permite delimitarea a două aspecte relevante pentru fondul lexical moştenit din latină: pe de o parte. ce îşi dovedesc funcŃionalitatea şi aplicabilitatea de la caz la caz (criteriul geografic. funcŃional. compunere). Se poate renunŃa la explicarea prin latină sau română numai atunci când ea prezintă dificultăŃi formale. ibidem. în unele cazuri. sunt o consecinŃă a imposibilităŃii de a restabili cu certitudine legătura dintre o formă lingvistică prezentă şi elementul ce se află la originea acestei forme. Ed. sau prin mijloace interne ale limbii române (derivare. Oferirea unei soluŃii etimologice corecte este condiŃionată de respectarea câtorva criterii esenŃiale pentru orice analiză etimologică (criteriul fonetic şi cel semantic). Univers Enciclopedic. Bucureşti. ibidem. pentru cuvintele considerate a fi moştenite din latină problemele etimologice apar. Sala pentru cercetarea etimologică îl reprezintă principiul explicaŃiei interne. Un alt aspect metodologic esenŃial relevat de academicianul M. SoluŃiile etimologice variate. 4 Idem. Introducere în etimologia limbii române. 3 Idem. propuse aceluiaşi cuvânt. în alte cazuri din cauza absenŃei unei concordanŃe la nivel formal şi/sau semantic între termenul considerat a fi moştenit şi etimonul propus. din cauza faptului că forma propusă ca etimon nu este atestată sau apare sporadic în izvoarele de cunoaştere a limbii latine populare. 112. iar explicarea prin împrumut corespunde tuturor criteriilor folosite”4. p. De exemplu. dificultatea stabilirii unei etimologii corecte este generată de coincidenŃa formală şi/sau semantică dintre etimonul latin propus şi un cuvânt existent în limbile vecine din care ar fi putut fi împrumutat. Sala precizează că atunci când cele două criterii fundamentale (concordanŃa fonetică şi concordanŃa semantică) nu sunt suficiente pentru clarificarea originii unui cuvânt trebuie să facem „istoria” acestuia prin studierea sa pe trei axe: diacronică. diatopică. ci se regăseşte în vocabularul oricărui idiom în momentul în care se urmăreşte originea elementelor din care este compus. 23-34. Sala. diastratică 3 (aici îşi dovedesc eficienŃa criteriile auxiliare). semantice sau de altă natură. conform căruia „înainte de a căuta explicarea unui cuvânt românesc prin împrumut. la care se adaugă o serie de criterii auxiliare. trebuie epuizate posibilităŃile de a explica cuvântul respectiv prin latină.

563-564 passim. M. în mod pertinent sau mai puŃin pertinent. Sala. fie cea a formării interne sau soluŃia împrumutului din diverse limbi. cf. Mariana Bara. Le lexique latin herité en roumain. 1992. Cu excepŃia primei categorii de cuvinte. Sala. ulterior de M. Tome II. Section III – La fragmentation linguistique de la Romania. p. 5 . compunere sau schimbarea valorii gramaticale). dar al căror etimon nu este general acceptat. în funcŃie de etimologiile propuse. soluŃia originii latine (ca opŃiune generală sau ca una dintre ipotezele etimologice existente) 5 permite gruparea termenilor istroromâni în câteva categorii. • cuvinte istroromâne pentru care sursele lexicografice propun două sau mai multe etimoane latineşti. în care soluŃia etimologică propusă este unitară şi permite considerarea termenilor istroromâni ca fiind sigur moşteniŃi din latină. iar altele diverse etimologii nelatineşti. Etimologia şi limba română. Coteanu. iar. se delimitează un fond de cuvinte pentru care au fost propuse în lucrările lexicografice mai multe soluŃii etimologice. Bucureşti 1999). în ceea ce priveşte etimonul latinesc care stă la baza formei istroromâne (sau a formei din limba română în general). Sala. vom adapta la situaŃia particulară a lexicului istroromân categoriile propuse de I. Sala. pentru un demers de analiză similar celui propus de noi pentru lexicul moştenit din dialectul istroromân. (teză de doctorat. pe de altă parte. Principii – probleme. Zürich. în lucrarea Introducere în etimologia limbii române. Introducere. 116. p. toate celelalte grupează cuvinte care impun clarificări etimologice (prin analiza fiecărui etimon la care au fost raportate Cf. dintre care cel puŃin una trimite spre un etimon latinesc. şi M. • cuvinte istroromâne pentru care unele surse lexicografice propun un etimon latin. EA. 6 Vezi I. Université de Zürich (6-11 avril 1992). publiés par Gerold Hilty en collaboration avec les présidents de sections. p. mai ales. • cuvinte istroromâne pentru care sursele lexicografice propun soluŃia moştenirii din latină şi cea a formării interne (prin derivare. Sala. pentru gruparea cuvintelor moştenite sau posibil moştenite. 59 şi M. Lexicul latin moştenit în aromână – din perspectivă romanică. 1987. în Actes de XXe Congrès International de Linguistique et Philologie Romanes.20 unanimitate de păreri din partea specialiştilor în ceea ce priveşte originea latină şi. Bucureşti. şi vom distinge următoarele cinci categorii6 de cuvinte istroromâne: • cuvinte istroromâne sigur moştenite pentru care toate sursele lexicografice propun acelaşi etimon latin. Coteanu şi M. în lucrarea Etimologia şi limba română. • cuvinte istroromâne pentru care în diverse surse lexicografice s-a propus fie soluŃia moştenirii din latină. Analiza detaliată a materialului lexical istroromân pentru care în lucrările cu caracter lexicografic (sau în alte studii) s-a oferit. În acest sens.

I „a ajuta”. I „a (se) afla. . „altfel”. -um > ir. vom realiza o prezentare a fiecărei categorii. (a)dúče vb. „miel”. -um > ir. (a)flå (se) vb. alter (*altru). lat. adv. „afară”. I „a adăpa”.. ad > ir. *albīna. lat.n. agnĕlla. „alb”. allium > ir. vom enumera doar cuvintele istroromâne ce au ca etimon un termen latin ce începe cu litera „a”: lat. amārus. adjūtāre > ir. albírę s. lat. ambŭlāre > ir. „la”. lat. „cărunt”. lat. I (polisemantic). „usturoi”. -am (= lat. lat. lat. lat. „apoi”. lat. lat. „albină”. (a)fårę adv. afflāre > ir. albus. lat. mľe/mńel s. -tra. „amar”. a prep. adj. „bălan”. a (se) găsi”. åc s. lat. lat. lat. a merge. Pentru a sublinia importanŃa acestui demers de cercetare a fondului lexical istroromân şi pentru a ilustra maniera de studiere a corpusului lexical delimitat. „ac”. potrivit cercetărilor noastre. -a. (a)durå vb. ir. -am > ir. ădaquāre > ir. (a)própe adv. Inventarul final al termenilor istroromâni moşteniŃi din latină va cuprinde. „aluat”.m. åt pron. ăcus. clas.f. „altul”. „atunci”. la pl. lat. addūcĕre > ir. åto pron. pron. lat. *accaptiāre/ad-captiāre > ir. „mioară”. „aproape”. agnĕllus. în primul rând.21 lexemele istroromâne). (ac)-co(o)perīre > ir. -am > ir. ad-tŭncce > ir. lat. lat. I „a umbla. aluåt.m. lat. şi „andrele”. (a)dapå vb. *abĕllōna. lat. (a)túnč(e)/(a)túnŃ(e) adv. Verificarea pertinenŃei diverselor opŃiuni etimologice permite completarea inventarului cuvintelor de origine latină cu acei termeni pentru care se susŃine. oferind şi câteva exemple de cuvinte istroromâne reprezentative pentru aceste clase de termeni. „praz”. „aŃă”. cu argumente solide – de natură lingvistică şi/sau extralingvistică – ipoteza descendenŃei latineşti. (a)pó¯ adv. „a căuta”. lat. åb adj. avĕllāna / abĕllāna) > ir. III „a aduce”. -um > ir. ād-fŏras > ir.f. Pentru a ilustra conŃinutul acestei clase de cuvinte. -um > ir. organizate alfabetic. coperí vb. mľå/mńå s. -am > ir. lat. *allĕvatum > ir. -a. ămnå vb. în toate sursele lexicografice fiind propus acelaşi etimon latin pentru termenii istroromâni. „alună”. IV „a acoperi”. „a”. „altceva”. amår adj. Consultând sursele lexicografice care oferă şi informaŃii de natură etimologică cu privire la cuvintele istroromâne. „palid”. ad-post > ir. acest corpus însemnat de cuvinte. III „a (se) ascunde”. am identificat un număr de 689 de termeni ce au fost repartizaŃi în cele cinci categorii de cuvinte delimitate în funcŃie de natura soluŃiei etimologice propuse. adūnāre > ir. åŃę s. ad-prŏpĕ > ir. 533 de elemente a căror etimologie nu este disputată de cercetători. acia. I (polisemantic). -trum > ir. abscondĕre > ir.f. avlåt s. (a)caŃå (se) vb.n. lat. (a)scúnde (se) vb. åľ s.f. alúrę s. (a)jutå vb. la care se va adăuga o parte din cuvintele istroromâne grupate în celelalte categorii delimitate şi care în urma unei analize atente vor fi considerate drept continuatoare ale unor cuvinte latineşti. lat. a) Categoria cuvintelor istroromâne sigur moştenite pentru care toate sursele lexicografice propun acelaşi etimon latin cuprinde.

lat.m. -um > ir. IV „a auzi. ăşti vridn pre sachile cîrsti! (Sc). b) Categoria cuvintelor istroromâne pentru care sursele lexicografice propun două sau mai multe etimoane latineşti reuneşte 35 de elemente care. WdR. a afla”. lat. -am > ir. „noatin. care în poziŃie neaccentuată a ajuns anŝa. -um > ir. lat. 2. Ênŝa. Bartoli. „arbore”. Morariu. -um > ir. lat. „argint”. lat. lat. s. arietem) > ir. arbŏr. ar™te „arete. *ammĭxtĭcāre > ir. lat. 48: Åncea durmin! (S)..n.m. chiar în limba română. œånča. nótir s.f.. annus. -um > ir.m. 71: […] şi åncea m-a hitit neca ve spur şå renche… (Sc). 7 . Popovici I 102: ånč(a). Pentru integrarea acestor cuvinte în inventarul final al termenilor de origine latină din vocabularul istroromânei e necesară realizarea unei analize a etimologiilor propuse în lucrările lexicografice în vederea identificării soluŃiilor pertinente referitoare la etimonul latin continuat în istroromână. argentum > ir. vom prezenta soluŃiile etimologice propuse pentru două cuvinte istroromâne: ir. CDDE 842: åntŝa. áur s. I „a apăra”. Liste (apud Puşcariu SI III 99) s. ån 1. berbec lăsat de prăsilă”. arél s. din punctul de vedere al originii. III „a arde”. (B). ăriēs. II 6. lat.n. arāre > ir. audīre > ir. ardēre) > ir. „aici” ånča ••• Byhan 296: ¾ntŝa (atestat de N. apparāre „a pregăti. adv. åsirę s. åč adv. n-å fost niş za de fome poghini. I 20. -am > ir. neca se pinezi dignescu! (L). „an”.f. arå vb.f./s. 101: Cănd verire me cur åncea. N.-Hs. I (refl. åpę s. avzí vb. ¯írimę s. apprĕndĕre (= apprĕhĕndĕre) > ir. lat. miel de un an”. „ici”. clas. annōtĭna > ir. arzínt s. auscŭltāre) > ir. 148: ~. (J). årde vb. (a)parå vb. Wgd. „anul trecut”. 69: Căn ai tu pirę åncĭa verit. mieluŃă de un an”. aurum > ir. årbur(e) s. III „a aprinde. lat. ānĕllus.v. „inimă”.22 a se duce”.. „măgăriŃă”.m. I „a asculta”. suflet” > ir. lat. lat. Popovici II 89: ånča.-Hs. lat.f.m. Maiorescu 92 şi 114. ånŃa. åsir s. Grt. lat. I 42 infra)7. a da foc”. „măgar”. lat. -am „suflu. lat. (a)scutå vb. clas. (a)prínde vb. 134: Las tu cela betăr vapor åncea şi na-Ń mai muşat vapor ce-am io. ånča. -em > ir.m. pre cesta şcrila. 4. ăngúst adj. dar pentru care în lucrările lexicografice nu există un acord în ceea ce priveşte etimonul latin pe care îl continuă în istroromână şi. „inel”. aci: păr la ånča Variantele fonetice preluate de Byhan 296 din sursele lexicografice anterioare se explică din ³tŝ-a cu intercalarea lui n. annōtĭnus > ir.) „a (se) amesteca”. glosat prin fr. „noatenă. ăqua. sunt considerate latineşti. ascŭltāre (= lat. mestecå (se) vb. angŭstus. 1204. ånč. a dispune” > ir. 73: Cănd a fost åncea rat. „apă”. lat. în mare parte. lat. arietis. clas. -a. Spre exemplificare. I „a ara”. Wgd. asĭna. ăsĭnus. ëånča. „îngust”. apoi Ênsa (vezi Byhan 296). ardĕre (= lat. anĭma. I 251. 2. „aur”. lat. Lu fraŃi noştri 25: Io am verit che vezut-am che åncea-i foc […] (S). *ărētem (= lat. nótira s. lat. ³ntŝa.

ans ••• Grt. Rječnik 31: ~ (sud. „ovdje mora biti čovjek”. ånş(a) ••• Wgd. Morariu. „on je došao ovamo”.. Lu fraŃi noştri 75: Såpę ånŃa o şcuľę! (B). Ìånč ••• Cantemir 157: ~. ovamo”. Coteanu. notat în contextul Oånč jives. å(n)Ńa ••• Popovici I 148: ånŃa. cu intercalarea târzie a lui n (Puşcariu.”. Descrierea 154: ånč(a). „ovdje. h. J) = cr. Wgd.-Hs. štęptę-me ånča (S). TDR 578: ånč(a) (J). în (C. Kovačec. anča ••• Maiorescu 92: ancea. Grt. Liste (apud Puşcariu SI III 125) s. Scărlătoiu 304). De-ale cirebirilor I 27: Şi m-a hitit ånŃa la Scrobe iuvę boŃele nu-s răzbite… (S). (J). Mgl.n. „ovdje. Morariu.v. Kovačec. Kovačec. ad . N. Popovici II 89: åč. la påsu de bragheşi […] (S). lat. 33 (apud Byhan 298): atŝ. ◘◘◘ ALR s.. Lu fraŃi noştri 117: Ancia-i dracu! (J). 33: atŝ). notat în ¯é av ånč verít (J) = cr. ovamo”. 2. Lu fraŃi noştri 34: Viro åncĭ. „ovdje. ač ••• Mgl. B). II. termen ilustrat prin contextul: nŃa lucråŃ? = cr.. Sârbu-FrăŃilă 187. aci: ånč săm (C). 1839 (Aici) miroase a carne crudă: åč se þåwÍ de dúhu de cårne pr¯ésna (J). TDR 578: ånŃ(a) (S). Descrierea 154: ånč(a). Sârbu-FrăŃilă 187: ~. Sc).: Êns[a. Morariu. hāc-ce.: Êns[a). II 6. Gb. SI II 215. glosat prin cr. ånča-¯ (Sc). „ovdje. Wgd. nča ••• TDR 578: ânč(a) (N. Rječnik 22: ~ (sud. TDR 578: ~ (J. (S). El.: ■ 1.23 (J).v. în (J) şi (Sc). B). 2. Rječnik 31: ~ (N) = cr.-Hs. Liste (apud Puşcariu SI III 99): ¯o sam anč (Gb). Maiorescu 92: anci. 4. ånč ••• Popovici I 102: ånč(a). nŃ(a) ••• TDR 578: ~ (S). Byhan 299: Êns (atestat de Wgd.-Hs. „ovdje. åč ••• Byhan 297-298: ³tŝ (atestat de N. -oace: ånča-¯ (S. J) = cr. I 252. -oace: ånč săm (C). I 42 (apud Byhan 296): ~. ăns(a) ••• Wgd. Et. 114: oancea. I 251 (apud Byhan 296): ³ns[a. aci: ¯e-¯ oanča (B). 79: VeŃ me laså ånŃa durmi? (B). Sârbu-FrăŃilă 239: oånč(a). Rječnik 22: ~ (sud. N. lat. 1204. åns(a) ••• Wgd. 112: Viro åncĭ e muşat spure tot. II 6. 1204. ramås ånč (L). Rječnik 33: ânŃ. probabil de la ³ntŝ-a. I 43. Liste (apud Puşcariu SI III 125): ię-¯ oånča (B). L). Sl. Bartoli. Bartoli. 4. ovamo”. Kovačec. Puşcariu SI II 200: ~.v. Âánča ••• Maiorescu 92.-Hs. din hāc „aici” + ce. = „Au venit aici să vadă. I 42: Êns (apud Byhan 296). ³nŝ-a aflate în poziŃie neaccentuată. Kovačec. = „Aici trăiesc. Bartoli. I 251 (apud Byhan 296): ³nŝ[a. N. anč ••• WdR. 52: E ie vut-a cuŃitu åncĭ. WdR. J). Puşcariu SI III Glosar 302: ånŃ(a). Scărlătoiu 305: ~.-Hs. Scărlătoiu 304: ~. Sârbu-FrăŃilă 292: ~ (uanč/e). nčę ••• Kovačec. Ìånča ••• Cantemir 157: ~. „što ovdje radite?”. Bartoli.v.. ovamo” şi notat în ånča mor™ fi ómu (J) = cr. VI. Bartoli. Liste (apud Puşcariu SI III 99) s. N. Cum dispare o limbă 20: ånŃ(a). Liste (apud Puşcariu SI III 125) s. (apud Byhan 296): ~. ovamo”. Popovici I 102: åč.. ■ 2. Liste (apud Puşcariu SI III 99) s. Kovačec. înregistrat în enunŃul Verit-åv uånča vedę. Âånč(a) ••• Bartoli. ³nša. Morariu.”. ¿nŃa (S) = cr. Scărlătoiu 305: ~.

a face patul” (a)şt™rne ••• Byhan 189: aŝt™rne. ad *hincce nu poate fi acceptat drept etimon. -åŃ [sic!]. „prostro sam postelju”. din ir. 183: st™rne (B). localitate din care ni se oferă. Popovici II 88: ~. PEW 151: (a)ŝternu. „prostrijeti” şi înregistrat în contextele aşt™rne påtu = cr. CDER 485: (a)şternu. Corpul fonetic precar al formei istroromâne a fost întărit prin intercalarea lui n neetimologic şi prin epiteza particulei -a. ad-hac (vezi DDA 115. *ad hācce (vezi CDDE 116. lat. şå ver durmi! (S). -u. „aici” < lat. . 351: ŝt™rne. -út. œa adv. autorul precizând că lat. miza. ëånča. CDDE 105: ~. „ausbreiten”. în partea asta” < lat. glosat prin cr. ILR 344. „ausbreiten. auáce adv. dr. întrucât n din corpul fonetic al adverbului istroromân trebuie să fie de provenienŃă nouă. (înv. I. DescendenŃi ai unor compuşi latini cu hac în structura lor întâlnim şi în celelale dialecte istorice ale românei: cf. Maiorescu 94 infra). ILR 160. Morariu. Vezi Ivănescu. ³tŝ: din atši cu schimbare de accent). megl. das Bett machen”.24 *hincce (CDDE 842). štęrne (C). ci de la cele scurte åč/áč. ar.v.. œånča etc. -ån. SoluŃia etimologică propusă de CDDE 842 a fost combătută de Puşcariu în SI II 215. stęrne. ar. „prostrijeti ili napraviti krevet 8 9 Puşcariu SI II 115. Rosetti. „aici” < lat. aoa(Ńe) adv. formă aprobată de informator (B). 94: Cum Ń-ai şternut påtu. štęrna påtu (Sc). pentru că altfel ar fi trebuit ca în loc de ånŃ(a) să se dezvolte o formă *ănŃa8. „aici” < lat. hāc „aici” + ce. ILR II 295: ~. III „a aşterne. (a)şt™rne vb. alături de formele de indicativ prezent (stérnu. ExplicaŃia oferită de Byhan 298 se limitează la varianta fonetică åč.) „aici. pe când alt informator admite doar šterne påtu (J). Liste (apud Puşcariu SI III 102103): ašterne påtu. ecc’hic (Byhan 298 s. aŝternút. Variantele fonetice extrem de numeroase sub care apare termenul istroromân şi absenŃa unei forme similare în celelalte dialecte româneşti fac dificilă delimitarea certă a termenului latin pe care îl continuă. glosat prin germ. formă aprobată (L). (Gb). aŝtérnu în (J). utilizată frecvent în dacoromână şi istroromână9. mai puŃin utilizate sau slab atestate în vorbire. -i. CDER 531). Rječnik 25: aşt™rne (J). ■ 3. aoa adv. glosat prin germ. Lu fraŃi noştri 26: Cum ăŃ påtu şternuri. st™rne. dar care trimit spre lat. fętina. „prostrijeti postelju” şi aştenút-am påtu = cr. ad-hac(ce) (vezi Mihăescu 170). potrivit aceluiaşi autor. pentru găsirea etimonului nu trebuie să se pornească de la forme precum ånča. ca formă admisă (S). şå ver durmi. Bartoli. ir. Kovačec. Aşadar. rezultată. 189). stérnu). la ceilalŃi ™ vorbitori: ŝt™rne (atestat de N. štęrne påtu. şi contextul ilustrativ şt™rne ali nepraví påtu za m™re durmí = cr.şi pronunŃarea labializată (å) a acestuia. sternút. ånŃa. ad-hoc (vezi DM 310). ačí cu trecerea accentului pe a.

Puşcariu SI II 200: ~. [REW 8248]). (a)mănåt adv. „târziu” (a)mănåt ••• Popovici II 87-88: amănåt. Introducere 39]). „ieri sera tardi” (B). Et. CDDE 105. manåt. ir. în restul teritoriului mĕnat şi mnat. lat. Şi în acest caz analiza termenului istroromân în legătură cu fiecare soluŃie etimologică propusă permite (în multe cazuri) clarificarea situaŃiei şi alegerea celei mai motivate explicaŃii de natură etimologică. Forma din meglenoromână şi. cåsno.v. autorul notând şi forma de comparativ: ma¯ amânåt. Liste (apud Puşcariu SI III 101): åstesera mănåt (B). 145: amănåt.” şi Ure megu rano. TDR 587: ~ (J). formă înregistrată de autor şi într-un context ilustrativ: amănåt ai verit. DDA 95 s. şterne. ◘◘◘ ALIr 369 târziu: amănåt (J). La baza termenilor româneşti stă compusul lat. Cantemir 157: amănát.]. Descrierea 155: ~. CDER 485. Bartoli. autorii oferind spre ilustrare enunŃurile: Amânåt a verit acåsa. compunere sau schimbarea valorii gramaticale) regăsim 67 de termeni. PEW 151. amanåt (N). glosat prin it. ure megu mai amânåt. aşternu. glosat prin it. Popovici II 88. lat.v. adverb utilizat în paralel cu demúnt. Puşcariu SI II 111: am(ă)nåt. Scărlătoiu 304: amănåt. c) În categoria cuvintelor istroromâne pentru care sursele lexicografice propun soluŃia moştenirii din latină sau cea a formării interne (prin derivare. amanåt = it. 11 Graur. Rječnik 22: ~ (J). stĕrnĕre „a întinde pe pământ. cea din istroromână reflectă o particularitate fonetică a acestor două dialecte (afereza lui a. aşterne. aşterne. ca o a doua soluŃie etimologică – vezi supra. [DM 285 s. Kovačec. PEW 151. ILR II 295. ar. Popovici I 102. Sârbu-FrăŃilă 188. „tardi”. = „A venit târziu acasă. Sârbu-FrăŃilă 187: ~. parŃial. alături de ir. Liste (apud Puşcariu SI III 101): sęrę amanåt.v.: ■ 1. ¯uve t-ai zebovit?.25 da se ide spavati”. (a)şt™rne. 232: ~. (ad)stĕrnĕre (Mihăescu 254). Scărlătoiu 298: aşterne în (J). amnåt ••• Byhan 186: amn³t. 111: mănat. (a)manåt ••• Bartoli. lat. ••• (a)mănát ••• Maiorescu 92: amĕnat la (J). apud Byhan 189. ştern]. „Unele [autobuze] merg devreme. ■ 2. Graur cu privire la forma propusă în REW 8248: „aşterne ne vient pas de sternere: c’est un composé. astĕrnĕre. Corrections 114.”. „breite aus. „tardi” (Sc). amînát1: amănát. amânåt ••• Kovačec. aşternut = germ. astĕrnĕre „a întinde (lângă)” ([Cihac I 19].v. ştern10. a aşterne” (Tiktin. În sprijinul acestei idei vine şi opinia lui Al.neaccentuat) dezvoltată după încheierea perioadei de unitate lingvistică (adică după etapa românei comune). [DA I 1 s. Scărlătoiu 298. Bartoli. 121. 10 . [DDA 174-175 s. sans doute de date latine”11. mache Bett”. dovada reprezentând-o formele din dialectele limbii române: dr. aştérnu]. Liste (apud Puşcariu SI III 101): amănát. unele (= altele) merg mai târziu. ([Sala. (a)ştérne ••• Maiorescu 94: aştern. Mihăescu 254: ~. megl. Sârbu-FrăŃilă 188: aşterne. ir.

„idem” (DDA 95). ALIr 1606 fructe târzii înregistrează ir. amănåt şi cu valoare adjectivală: amănåt žir sg. N). din punct de vedere formal şi semantic. 111. 13 Observăm că autorul a revenit asupra soluŃiei etimologice propuse în Popovici II 88. (J). PEW 79: amn³t. singura urmă a acestuia în istroromână fiind forma participială12 păstrată cu valoare adverbială (PEW 79. considerând mai motivată soluŃia etimologică oferită de PEW 79. înŃelesul temporal al teremnului istroromân regăsindu-se în mod cert în lat.v. şi vb. megl. [DA I 1 s. a face să înainteze” (GuŃu 825 s. Scărlătoiu 304. „idem” (Banat) (CDDE 249 s. dezvoltat probabil din lat. cf. dar paralelă cu sinonimul casno (Gd). şi vb. *amâne]. Sârbu-FrăŃilă 187. amînát şi amnát adv. ci a lăsa pe altă dată” (vezi DA I s. Maiorescu 113: mnat. [CDER 249 s. ¯er amanát (Gb). I. ad-māne) este mult mai probabilă decât continuarea directă a unei forme verbale latineşti. rom. mnåt ••• Byhan 186: mn³t (atestat de N. dispărut din grai ca formă verbală. în ultima localitate enumerată fiind consemnat şi împrumutul croat cåsno (n. MDA I s. Sc. ca formă aprobată de informator. *amâne adv. ~. amâna: verb format de la m(â)ine. amâna „a întârzia”.: ■ 1. cu verbul din care s-a dezvoltat: ar. ad-māne. dr. (amâna) – derivat verbal din ir. I. (= a + mâne) < lat. Liste (apud Puşcariu SI III 101): ~. „idem” (DM 181). 12 . Cu toate că ir. Raportarea termenului istroromân amănåt la verbul lat. 279: mn³t. amenåt ••• ALIr 369 târziu: ~ (M). ■ 2. ča ma¯ amănåŃ frut (N).v. având ca punct de plecare o combinaŃie latinească de tipul *ad mane sau de la o formă adverbială rom. -āre „a mâna (în special animale). *admināre (Byhan 186. alături de o altă variantă fonetică (S).].v. Popovici II 88).v. amâna. cf. Puşcariu SI II 111: am(ă)nåt. Popovici I 14513. glosat prin germ.v. MDA I s.). amnát ••• ALIr 369 târziu: amnát (S. minō) nu se susŃine semantic.26 alături de forma cu afereza lui a (atestat de N. cât şi în dacoromână (doar regional) şi legătura sa directă. „a nu îndeplini ceva imediat. Verificând situaŃia acestui adverb în celelalte dialecte istorice româneşti constatăm prezenŃa sa atât în aromână şi meglenoromână. Teaha. termenul va fi considerat doar un formant intern al istroromânei şi nu va figura în inventarul final al cuvintelor istroromâne moştenite din latină. Liste (apud Puşcariu SI III 101): ~ (J).v. (a)mănåt descinde indirect dintr-un element latin. māne „dimineaŃă”. Maiorescu 92. amanát ••• Bartoli. CDDE 249. 113 infra). Cuvinte latineşti 277). autorul precizând că forma contrasă amnåt trebuie să fi apărut înaintea dezvoltării unui r intervocalic dintr-un n originar. amânat2). minō. lat. Bartoli. mănát adv. amîn „a întârzia” (DDA 94). *admināre.v. regional amânát adv.). alături de alte două variante fonetice – vezi infra). Ipoteza derivării verbului ce s-a menŃinut în istroromână doar ca participiu cu valoare adverbială din compusul adverbial *amâne (< lat. Et. „spät”.

Popovici II 92). explicarea termenului ca formant intern al istroromânei. Morariu. 1271 (e) cherchelit: bęt. Mihăescu 220: ~. fapt ce implică. CDER 753: ~. PEW 196: ~. Descrierea 222: ~. [DA I 1 s.27 ir. Lu fraŃi noştri 33: Din cåla lu omu bęt şi Domnu se dåie la o båndę.n.de la ir. ■ 2. [MDA I s.]). discarc(u). beíŃ. bébado – vezi REW 1080). *incarricare (Sârbu-FrăŃilă 267). -ă. lat. Maiorescu 94 infra.. glosat prin cr. bet ••• Pellis 1819 briaco: bet (B). alături de împrumutul opít (după Glavina). dis-) cu unul de origine slavă res. pl. „ona je bila pijana”. raz-).) ••• I Kovačec. megl. Rječnik 38: ~. cu înlocuirea prefixului de origine latină des. *bĭbĭtus. Graiul nostru 159: Aşå béŃ mes aw ăm bårchę nopta. diferenŃierea apărând în ceea ce priveşte baza latină de la care se porneşte: lat. beŃi. bêát ••• Maiorescu 94: be-at sau beat.v. dis-) cu cel de origine slavă res.(< lat. izvikati se (na koga)”. *incarricare. Raportarea directă a cuvântului istroromân la etimonul latinesc impune selectarea acestuia în inventarul de cuvinte moştenite din latină. megl.v. lat. [DEX2 s. în mare parte. Puşcariu SI II 232: ~. glosat prin cr. 500. -åt. -um (PEW 196.v. alături de napít (J). Popovici I 119). Kovačec. [DM 37 s. ir. f. (ân)cârcå < lat. Byhan 192: ~.(< sl. Cantemir 178: ~. dovada acestui fapt fiind continuatorii romanici ai lat. cu substituirea ulterioară a prefixului de origine latină des. -ă]. II 10. Popovici II 92: ~. „pijan” şi ilustrat prin ¯a fóst-a b™tę = cr. Et. rescarcå (< ir. rescarcå vb. DescendenŃa latină a termenului este certă.(< sl. Mihăescu 220. Rječnik 164: ~ (J). (ân)cârcå < lat. *dĭscarrĭcāre sau ir. rascârcå se (refl. ar. bĭbĭtus (sp. Wgd. be-ată sau beată. bę (Byhan 193). Et. Iv. 119: ~. ■ 2. lat. h. Ambele soluŃii etimologice pornesc de la relevarea prezenŃei prefixului ir. ◘◘◘ ALR s. descărca.v. este susŃinută de prezenŃa unor continuatori direcŃi ai cuvântului latin în celelalte dialecte româneşti: dr. raz-) (Popovici II 144. Kovačec. -ę (S). Sârbu-FrăŃilă 267: ~.: ■ 1. Popovici I 106.]. -scårc(u). SoluŃia raportării directe la etimonul lat. De la latină 51: „păstrat în puŃine limbi romanice”]. bĭbĭtus ([CDDE 153]. *dĭscarrĭcāre a ir. beat. V. 2. .]. *dĭscarrĭcāre. rescarcå. bete. 6: ba¢t). -a. beát. CDER 753. discarc (vezi CDDE 258. „istresti se. bęt adj.în structura ir. [REW 1080]. un derivat cu prefixul res. bęt. res. Cantemir 159: ~.: ■ 1.(< lat. *discarcå). (S). -ę pl. glosat prin cr. beodo. derivat din forma de infinitiv a verbului bea. dar şi formele păstrate în trei dintre dialectele româneşti: dr. ir. „što si se na mene istresao?”. [Sala. sursă ce oferă un context ilustrativ: čé t-a¯ pre míre rascârcåt?. „beat” bęt ••• Byhan 193: ~ (atestat de Grt. port.. I „a descărca” rescarcå ••• Popovici II 144: ~.

Sârbu-FrăŃilă 190: ~. „Haarflechtband” (atestat de Maiorescu 94 infra). „ruban de queue”. Şi în cazul acestei categorii de termeni istroromâni analiza individuală a fiecărui etimon propus ne va duce spre alegerea celei mai pertinente soluŃii etimologice şi. hamal” (CDDE 127. în (J. pl. båiere are şi înŃelesul „împletitura cu care se leagă chica”. ¯ glosat prin germ. ◘◘◘ ALRM s. de ex. -e. rescľide „a deschide”. rescarcå în inventarul final al termenilor istroromâni de origine latină datorită raportării sale directe la lat.]). Kovačec. CDER 613: baiere. bå¯er(ę) s. lat. glosat prin cr. -u. -le.m.”. cu observaŃia autorului: „după multă răzgândire” (S). implicit. h.v. spre exemplificare.f.n. lat. glosat prin „Haarflechtband”).) „şnur.n. de vechimea14. Mihăescu 279).f. baier(ă)”. 1174. Despre existenŃa prefixului des. *dĭscarrĭcāre. vezi şi ALR s. care pare a se fi născut prin despărŃire greşită din deslegat-a. autorul precizând că „se zice numai de câŃiva peri împletiŃi spre a Ńine cosiŃele. 14 .n. Corrections 89.). CDER 2877. Puşcariu SI II 64 (după Bartoli): ~. bajulus ([Graur. [MDA I s.]. ir.la istroromâni avem o probă indirectă în slegat-a (Bartoli 2/35). autorii oferind şi un context ilustrativ: De jos de ie obruba roişie şi prenča cu čęle båiere če čå catârŃ lårj şi cu cåniŃa se-nčinje.n. notat în bå¯eru de furcă = „aŃa de ¯ legat caierul”. pentru REW 886: „baieră. -um/bājula. PEW 178: ~. „vrpca”. Morariu. Rječnik ¯ 35: ~. (s. Lu fraŃi noştri 114: pocernenca cu roişu baier şi gåbir (J). III. -e s. Et. şi pentru această categorie. Aşadar. bá¯er ••• Puşcariu SI II 63 (după Bartoli): ~. „Flechtband”.: ■ 1. „brăcinar. baiere ¯ „baieră” = germ. căci se găseşte şi la megleniŃi şi în unele cazuri şi la noi (Cf. Cantemir 158: ~. Cihac II 545: ~ = fr. -u s. pl. CDDE 127: ~ = fr. bá¯eră ••• Maiorescu 94: baieră. ILR II 295: ~. (J).: pletè perili in baieră ”. rescuŃ „desculŃ”. analizat de + slegat (dacă nu cumva avem a face cu influenŃa ital. bājulus. atestat în Villa-Nova (N). d) Clasa cuvintelor istroromâne pentru care sursele lexicografice propun fie un etimon latin. Oferim. Bartoli. spre selectarea sau eliminarea unui lexem din inventarul final al termenilor de origine latină moşteniŃi în lexicul dialectului istroromân. slegare)”. formă însoŃită de precizarea „îl poartă numai bătrânele” (J). -e „baier”.28 DDA 393. 997 brăcinar (la izmene): bå¯eru de mũdtåŋte (J). bá¯erę s. -am „cel/cea care poartă o greutate. Liste (apud Puşcariu SI III 103): bå¯er. baier viennent Puşcariu SI II 205: „Acest schimb pare străvechiu.v. Convorbiri literare XLI 207). [DEX2 s. IV. -re. rezlegå „a dezlega” etc. fie etimologii nelatineşti cuprinde 48 de termeni. două cuvinte istroromâne ce ridică probleme etimologice. bå¯eru. ••• Byhan 191: ~. Scărlătoiu 307: ~. ILR II 295. h. S). considerăm ca posibilă integrarea ir. cordon. = „Jos este marginea roşie şi pe aici se încinge cu băieri şi cu brâul. dar şi de caracterul regulat al acestei substituŃii de prefixe în dialectul istroromân (cf. „ruban”. brăcinar” bå¯er ••• Popovici II 91: ~.

după I. lat. -um = germ. Argumentele invocate motivează considerarea termenului istroromân de origine latină şi justifică încadrarea lui în inventarul final al cuvintelor istroromâne de origine latină. cu toate că a fost considerat. báir „baier”]. baggiolo „suport. şir cu mărgele”. tc. care reprezintă prima fază a evoluŃiei rom. ca ajuna < *aiunare sau ca it. „strunga oilor. [DDA 190 s. [Mihăescu 317: baieră = fr. lat. din punct de vedere etimologic.29 de lat. . färbig”. „cordonnet. devenit *imbailare 17 . Aventurile 76.> -ie-. baila „sfoară”. ir. surs. ■ 4. bå¯er(ę) „şnur. báir „baier.v. *baiulum „obiect care poartă ceva” ([DA I 1 s. it. bajulus. rezultatul ar fi *bajur. I. bâgh. băiá]. schimbarea de înŃeles fiind doar aparentă16. cf. cordon”) ne permit eliminarea celor două ipoteze etimologice neromanice (originea traco-dacă şi cea turcă). imbaiulare (derivat de la baiulus). piedestal”.”]. şir”. „bunt. ir. Dintre cele două etimoane latine propuse. stână” 15 16 Sala. 17 Vezi CDDE 127 şi Sala. megl. panglică. piacent. baieră „sfoară. -a. ■ 3. cel mai motivat pare lat. baiulus ([Sala. Aventurile 75: „Baier «şiret. Vezi CDDE 127. bá¯ăr „şiret. (rar) baier. vezi şi Byhan 191. bajulus”].”). unde e preluată etimologia lui Cihac). *baliulus. chingă» vine direct din lat.v. Russu]. prin substantivizarea adjectivului (PEW 178. maşúna s. bande courroie” (Cihac II 545. ganse” – admite originea traco-dacă. ■ 2. Sârbu-FrăŃilă 190). noeud. prezenŃa unor forme romanice continuatoare ale acestui etimon (cf. etimologie preluată şi de Popovici II 91). Aventurile 75-76. considerată mai puŃin clară şi relevată de CDER 613 (unde se precizează că „dacă se admite că i intervocalic dă ĝ > ž. EvoluŃia sensului de la „hamal” la „chingă” „este posibilă şi există şi în alte dialecte romanice (în niciun dialect nu se păstrează sensul «hamal»)”15. origine traco-dacă ([Russu. bâghy „lien. ExistenŃa unui termen latin. REW 886. pronunŃare populară de la baiulus (CDER 613).f. curea de transportat/legat/atârnat obiecte”. dr. cu semantism convingător. Elemente 101]. dar cu fonetismul mai puŃin clar (CDER 613). şnur cu care femeile îşi leagă «tasul» sub bărbie. bazzol „pârghie” – vezi CDER 613. lat. Popovici II 91. baggiolo. EvoluŃia fonetică -iu. varius. se explică prin influenŃa verbului (a) îmbăiera „a lega cu chingi” din lat. 888) şi atestarea cuvântului în cele patru dialecte româneşti (ar. lat. baiulus.

(vezi idem. -onem) (Petrovici. mansio. stâna”. cu sensul „locul unde dorm oile în stână” (Puşcariu SI II 225. Descrierea 212 20 . de către E. moşunę de la (J). Există oare elemente 691). s. după unii lingvişti. Puşcariu şi transcrise de lingvistul clujean prin moşunę sunt contestate şi considerate incorecte (din punct de vedere fonetic şi semantic). PDR 248).: ■ 1.v. „stână” ••• Flora. ■ 3. Forma mašúna nu presupune cu necesitate ca termenul să fi fost împrumutat din dalmată sau din croată. lat.dintre toŃi continuatorii actuali ai unei forme dalmate *mašun-. *moşuna. mušun(a) (> vegl. čå l-a fost čira. pe care am notat-o la toate subiectele din Jeiăn care cunosc termenul. s-ar putea datora unei influenŃe italiene recente asupra fonetismului formelor sârbocroate (deci ir. Există oare elemente 690: „. Există oare elemente 691 şi.. mošun(a). Există oare elemente 690: maşúna. TDR 583: mašúna. Et.. împrumut croat influenŃat de ven..f. numai cel istroromân l-a păstrat pe a neaccentuat. chiar de Kovačec. notat de la (J) în contextul lingvistic O¯le se tota zi¯a påscu şi sära ovčåri aduru o¯le ân maşuna. iar cu sensul „stână” de la acelaşi informator care vorbea despre strâγľåta19: Čå-v ujä¯t a noşť ovčåri la maşuna. Maşuna-i priγradita cu lese na pol. în general. în (J). o formă ir. PDR 248: ~. Petrovici. care.30 maşúna18 s. prin raportare la caracteristicile graiului istroromân de nord. în unele lucrări consacrate istroromânei. cum este cazul cu forma mošúna. b) posibilitatea existenŃei într-unul din graiurile croate cu care istroromâna se află în contact a unei forme *mašuna). împrumut vechi direct din dalmată (*mašun. maşuna a fost împrumutat direct din dalmată?”). târlă. în parte. iar degradarea sensului în adăpost pentru vite sau păsări are paralele în mai multe dialecte romanice (REW. Formele preluate de la Andrei Glavina (mosuné şi moşună) de către S. strunga oilor. 20 „Forma mašúna. ■ 2. N-ar putea oare servi aceasta ca indiciu că ir. masón). 19 „Laptele puŃin închegat. stână”. ne-ar da posibilitatea s-o derivăm din cea latină mansio «locul unde se află. rămâne ceva». musun).”. Puşcariu spune că ar putea fi raportată direct la dalmată. împrumut croat sau împrumut din dalmată preluat prin itermediar croat (Petrovici. maşúne „oborul. apare înregistrat în Kovačec. mansio. FrăŃilă. mansio). Pe lângă acestă variantă fonetică. 18 . Există oare elemente 692 nu exclude nici această ipoteză pentru care pledează următoarele fapte: a) unele elemente romanice ale graiurilor sârbocroate prezintă a (nu o) pentru a protonic romanic. dacă nu ar exista o formă precum mošuna şi la slavii înconjurători pe care istroromânii ar fi putut-o prelua. Despre stadiul 164: ~ „strungă”. Petrovici-Neiescu 206. devenită în scr. pe care o cunoştea Sextil Puşcariu. ibidem).. bătut şi încălzit care constituie cina ciobanilor la stână” (vezi Petrovici. Ńarcul. Despre acestă formă. Descrierea 212. 213: ~ „strunga oilor şi..< lat. pl. Descrierea 212: mašuna. -onem „loc de popas” (Kovačec. „loc îngrădit unde se adăposteau oile noaptea când se aflau vara la păscut în munŃi”. FrăŃilă. Petrovici. după Glavina V/81). apare.

Acestă situaŃie face dificilă alegerea unei singure soluŃii. pers. ALRM II. ¯o te vo¯ leγerá (J). Rječnik 103: ~ (B).). Sârbu-FrăŃilă 223: ~. 202 (eu) legăn: ľeγăru (J). III] („je berce”): ľeγăru. 239 eu leagăn [sic!] pe copil „je berce l’enfant” şi ALRM I/II. . fie din graiurile croate (unde cuvântul e împrumut din dalmată) aflate în contact cu istroromâna (ir. -onem este certă. I-III]. e) În clasa cuvintelor istroromâne pentru care în sursele lexicografice s-a propus fie soluŃia moştenirii din latină. maşúna – termen moştenit) sau la preluarea termenului fie dintr-o limbă romanică vorbită. h. în teritoriile locuite de istroromâni (ir. Kovačec: „Totuşi. leγerå (J). -i. existenŃa corespondentului latin ar motiva alegerea primei soluŃii. maşúna – împrumut croat). iar cazuri ca un cuvânt să fie menŃinut numai în istroromână. l™gărå ••• Popovici II 120: ~. Vechimea termenului istroromân. însă problema care se iveşte este cea referitoare la descendenŃa directă a termenului din latină (ir. h. din toate cele patru dialecte. în trecut. legărå ••• CDDE 973: ~. autorul înregistrând şi formele de indicativ prezent din (B): légeru. Descrierea 212. e greu de presupus că acest cuvânt s-a menŃinut direct din latină. 325 eu leagăn [sic!]: ¯o leg ru feĉóru (B). ™ 21 Kovačec.31 Legătura termenului istroromân cu lat. [conjunctiv. ľaγera. Mării. verb glosat prin cr. iar excepŃiile de la regulile fonetice de adaptare a cuvintelor de origine dalmată în graiurile croate ar susŃine ipoteza împrumutului croat. legerån. leγeri. Oferim spre exemplificare discuŃia etimologică referitoare la două dintre ele. ALR II MN [2657 bis] legăn (copilul) [pers. ir. l™gęrę/l™gęra. mansio şi argumentul fonetic al legăturii directe dintre termenul istroromân şi cel dalmat ar pleda pentru a doua soluŃie. căci nu e cunoscut în niciun alt dialect românesc. neca ľáγera (J). maşúna – împrumut din dalmată). termenul istroromân neputând fi integrat în inventarul termenilor sigur moşteniŃi din latină. -åt. Note 96: ~. I „a legăna” legerå ••• Kovačec. njihati (u kolijevci)”. apartenenŃa sa la un câmp semantic cu un număr însemnat de cuvinte moştenite (terminologia păstorească – pierdută în mare parte ca urmare a schimbărilor sociale). prezenŃa unei forme dalmate continuatoare a lat. h. légeru. „zibati. lęgăru se (refl. -åŃ. Rezerve asupra descendenŃei directe din latină manifestă şi A. aproape nici nu există”21. mansio. fie cea a formării interne sau soluŃia împrumutului am încadrat 6 cuvinte istroromâne. legerå vb. ◘◘◘ vezi şi ALR I/II.

58. [Rosetti. I 248. Grt. etimologie înregistrată şi de Byhan 264. 734 infra. [Sala. Maiorescu 113. 38: Cum l-am ăn muşåtę cåle pus! (S). lat. SoluŃiile etimologice propuse termenului discutat sunt extrem de variate.. CDER 4752). logozni „a legăna”. unde se precizează că „cele două cuvinte n-au a face unul cu altul”. [Mihăescu 276]. N.. I 26: muŝ³te). Ipoteza cea mai plauzibilă este cea a descendenŃei latine a cuvântului (dr. loga „leagăn” (Cihac II 522. de-a lungul timpului.v. Sl. logni. 56. CDER 4752). Dahmen-Kramer I 273: „prevale ancora l’opinione del Puşcariu che fa derivare il verbo a legăna da una voce latina volgare *liginare”. Morariu.]. *lĭgĭnāre ([REW 5028]. Graiul nostru 158: beleŃa muşåtę. Popovici II 128: ~. 4. magh. muşåt adj. (B). *lĭgĭnāre. leágăn – vezi DDA 623. logatni. iar alŃii îl consideră formaŃie internă al limbii prin raportare la substantivul leagăn. 22 . (S). derivat din lĭgāre „a lega”. lęger (CDER 4752: soluŃie motivată de relaŃia inversă pe care o delimitează autorul: verb derivat din substantiv. legăna. 37: Ămnę chiå cu muşåt. O călătorie 187: Baserica nostra e muşată. (S). Principii 719. ILR 109. legerå). etimon înregistrat şi de Byhan 264. 8. *lĭgĭnāre. De la latină 53: „existent numai în română”]). alb. Iv. 192]). Sârbu-FrăŃilă 223. ■ 3. adv. (B). -tę. ľëkúnt „a legăna” (Miklosich. alŃii îl consideră împrumut (din diverse limbi cu care. 5. 61: […] ľ-a miråt muşåt ăn pîrjun […] (S). Note 96) – etimon considerat mai puŃin convingător decât *lĭgĭnāre (vezi CDER 4752). Dintre cele două etimoane latineşti propuse – ambele vulnerabile sub diverse aspecte (vezi comentariul critic din CDER 4752 referitor la evoluŃia semantică a verbului) – preferăm raportarea termenului discutat la lat. lat. 9. II 1. ir. 73: […] şi m-am muşåt zecľis ănuntru de frichę. 55. 3. 83: o cantrida ExplicaŃia semantică se găseşte în faptul că anumite leagăne se leagă de o grindă din tavan pentru a le uşura balansul (vezi CDER 4752). ir. Lu fraŃi noştri 10: […] che mergu vedę cum ăi ăn råi muşåt. lat. 2. PEW 656: muŝ³t. cf. 13: muš³t adj. megl. [DA II 2 II s.. muşåtę limbę. ar. 5. lengeni. 255. derivat din lĭgāre „a lega” 22 (PEW 957. Popovici II 120. ■ 5.: ■ 1. cu sensul de „a se mişca încet” (CDDE 973. leágăn – vezi DM 168. fapt motivat de originea sa nesigură: unii cercetători relevă originea latină a cuvântului. Puşcariu SI II 214: ~. -ă. 69: […] şå muşåt focu […] (Sc).32 Et. adv. Aşadar. Burada. nu substantivul ca derivat postverbal). Selişte måre-i. derivat de la ir. Rumunische Untersuchungen II 22. ■ 2. româna a avut legături).. [ILR II 301]. fapt motivat de existenŃa unor continuatori în cele patru dialecte istorice ale românei. *lĕvĭgĭnāre < lĕvis + agĭnāre. Mării.. ■ 4. lengetni. El. soluŃia preferată justifică încadrarea cuvântului istroromân în inventarul termenilor de origine latină. Wgd. „frumos” muşåt ••• Byhan 285: muŝ¾t (atestat de Asc. apud Philippide. muşåtę.

Cantemir 172: ~. Et. termen autohton ([Russu. vezi şi Scărlătoiu 308). Toponimia 521 s. muşåŃ. -tz. Morariu. *frumuşat ([DA s. „lijep. „lijepo”. part. B. de Vest. 100: […] jivit-a muşåt […] (L). zgodan”. variantă învechită a lui înfrumoşa «a (se) face frumos». Lu fraŃi noştri 107: E cela grof a fost bur cu jenschele. PDR 248). Liste (apud Puşcariu SI III 123): ma¯ mušát (Gd). 245 fata mea e de tot frumoasă: a nóstra f™ta ¯ă de tot muşÌåtă şi búra (J). 58: mušat. 56. vezi şi Scărlătoiu 308). -tę. -ts. muşåta vręme = „fată frumoasă. Bartoli. lat. muşát. Bartoli. muşålŃ. 4: mušat. şi [Iordan. Iv. N). 122: ~ adv. şi megl. autorii oferind şi câteva contexte ilustrative: muşåta fęte. 9.. muš(ê)at(œ)]. muşåte (J) adj. ■ 2. Introducere 79 acceptă soluŃia formării interne. mušåt (S). termen autohton) înclinăm să credem ca la baza formelor dialectale româneşti (dr. printr-o formă intermediară *(în)frumuşat. Sl. De-ale cirebirilor I 11: Ce n-åreŃ mai muşåľŃ? (S).: ■ 1. hipocoristic (ivit în vorbirea copiilor sau cu copiii) de la un mai vechi (în)frumuşat. -a. Există până astăzi în aromână şi istroromână…”. FrăŃilă. mušåta f™ta (Sc. muşát la łârnareca „frumos”]). ma mń-e muşåt… (Gb). în vestul Ńării (vezi V. Maiorescu 113: ~. vreme frumoasă”. [Russu. -a. De-ale cirebirilor II 9: Måmo. 23 . menŃinut doar în antroponime şi toponime. p. ILR II 299). Timişoara. ~. dar nu exclude posibilitatea originii latine a termenului]. M. cf. 55. -ę şi expresia cu muşåtu „cu frumosul”. *(in)formoseatus. mşat Iordan. (J)114: cea muşata roba betărę (J). formōsus. Toponimia 521: „muşat(ă). 219 mi-am durat o casă frumoasă („je me suis fait bâtir une belle maison”): ¯-åm facút o muşåta cåsa (J). T. musåľŃ (musåŃ).. Rječnik 122: ~. VI 12. lat. vezi şi ALIr 446 ŃărăncuŃă: mušåtę f™tę (S. PDR 248: ~. derivat. = cr.33 muşata (B). FrăŃilă. Z. El. L. derivat din frumos ([DM 199 s. glosat prin cr.v. 734: mušat. ILR II 299: ~. [Ivănescu. 125: muşat fecioricĭ (J). Grt. lui înfrumuşa. -te (apud Byhan 285). Elemente 101]. Dintre cele trei categorii de soluŃii existente pentru originea termenului discutat (termen moştenit din latină.v. ◘◘◘ ALR I/II h. muşåľŃ (muşåŃ). Muşata] 23 . *formoseatus (FrăŃilă. 122: ~ adv. cu care ľi s-av mai muşate vezut. Morariu.v. C). regional. 245 fata mea e de tot frumoasă: f™ta m¯a e¯ de tðót muşÌátă (B). muşát ••• Asc. muşåte. ContribuŃii lingvistice. Scărlătoiu 308: ~. Kovačec. 13]. lat. ar. Cum dispare o limbă 22: ~. muşat. Morariu. ALR II h. Etnogeneza 363-364].: mušato. Rječnik 122: ~. ILR 247: frumos: frumuşat scurtat în ar. [Sala. Termenul există şi în dr. -um (PEW 656. muşåte (sud). 203). *(in)formosiatus ([DDA 719 s. ◘◘◘ ALR I/II h. musåt ••• Puşcariu SI III Glosar 315: ~.. ■ 3. ■ 4. muşat]. -ta. Liste (apud Puşcariu SI III 123): mušåt ănvestita (J). [CDER 3497: pentru ar. -ta. Kovačec. måmo. -a.. muşeát. Ed. -a.n. -ę. musåte (S) adj. muşeát]. -ę. Coteanu. 1993. pl. -ę. 8. Mihăescu 220. Sârbu-FrăŃilă 231: ~. Şc. Sârbu-FrăŃilă 231: lat.

Inventarul termenilor de origine latină astfel delimitat va putea fi analizat din punctul de vedere al vitalităŃii şi rezistenŃei elementelor ce îl compun. publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. ALRM I/II = Micul atlas lingvistic român. dovada acestui fapt reprezentând-o suprapunerea formală şi chiar semantică dintre reflexele dialectale româneşti. II: Familia. Partea I (ALRM I). publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. II: Familia. muşåt „frumos”) este cuvântul latin *(in)formosiatus. C. ir. vase. scule. acareturile. botezul. moartea. Sibiu. Casa.34 „frumos”. focul. BIBLIOGRAFIE. 1940. Muzeul Limbii Române. moartea. nunta. Partea I. naşterea. megl. Atlante linguistico istrorumeno. Familia. ALR I/II = Atlasul lingvistic român. cuprinzătoare şi nefragmentată asupra acestui strat etimologic din vocabularul dialectului studiat. de Sever Pop. Atlasul lingvistic istroromân. curtea. Analiza elementelor lexicale latineşti la nivel diacronic. dar şi al gradului de uzură. boale (şi termeni înrudiŃi). diatopic şi diastratic şi raportarea constantă a acestora la situaŃia din celelalte dialecte ale limbii române şi chiar la situaŃia din diverse limbi romanice vor permite delimitarea poziŃiei acestui strat lexical în ansamblul vocabularului istroromân. viaŃa religioasă. vol. sărbători. Istrorumunjski lingvistički atlas. Muzeul Limbii Române. copilăria. al cărui continuator românesc a fost supus unei „restructurări formale” încă din perioada românei comune. SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ALIr = Goran Filipi. I: A. copilăria. vol. nunta. muşát „frumos” – în łârnareca. mobilierul. OpŃiunea noastră impune integrarea termenului istroromân în inventarul elementelor moştenite din latină. reg. Sibiu. publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. Leipzig. Otto Harrassowitz. corpus lexical ce va oferi o imagine clară. Partea a II-a (ALR II). Leipzig. ALR II = Atlasul lingvistic român. vol. Otto Harrassowitz. din punctul de vedere al ariei de răspândire la nivelul celor două variante ale istroromânei sau în ceea ce priveşte câmpurile semantice în care se actualizează.1942. Pula. Corpul omenesc. B. 2002. . Varietatea de opinii cu privire la originea unora dintre cuvintele istroromâne a impus ca necesară delimitarea celor cinci categorii de soluŃii etimologice şi analiza pertinentă a fiecărui cuvânt istroromân în relaŃie cu toate etimoanele propuse (dintre care cel puŃin unul este latinesc) în vederea stabilirii inventarului de termeni de origine latină din istroromână. de Emil Petrovici. naşterea.

Tipografia NaŃională. L. 1870. Măsuri. Byhan = Arthur Byhan. Adjectiv. F. Bucătărie. turcs. Muzeul Limbii Române. de Sever Pop. copilăria. J. 2001. scule. Nume de persoană. Muzeul Limbii Române.-A. botezul. Cantemir = Traian Cantemir. Mariana. I Éléments latins.n. vase. igienă. Muzică. Partea a II-a (ALRM II). SuperstiŃii. F. coloniale. lucru de mână. Editura Saeculum I. Spălat. Texte istroromâne. IV: A. . farduri. E. J. copilăria. Bara. II Éléments slaves. C. nunta. EA. Liste = Listele lui Bartoli (apud Puşcariu SI III. O călătorie = Teodor T. ALR s. vol III: A. Culori. Serie nouă. [Bucureşti]. Culori. Nume de persoană. Francfort. E. D. G. mobilierul. 156-225. C. Tutun. încălŃăminte. Salutul. curtea. ConjuncŃie. Otto Harrassowitz.1942. III = Micul atlas lingvistic român. Otto Harrassowitz. Conflicte. 2003. Bucureşti. ALRM s. Tutun. Petreceri. coloniale. Familia.1940. [Bucureşti]. Numeral. B. moartea. Burada.. Bucureşti. igienă. DicŃionarul etimologic al limbii române. B. nunta.O. Burada. CDDE = I. acareturile. Varia. ALR s. viaŃa religioasă. Pronume. Bucureşti. Substantiv. I: A. 1959. H.n. Salutul. Dictionnaire d’étymologie daco-roumaine. p. M. herausgegeben von dem Leiter des Instituts Prof. [Bucureşti]. Elementele latine. Bucătărie. Editura Muzicală. lucru de mână. K. B. ALR s. Muzică. Candrea. Petreceri. Lexicul latin moştenit în aromână – din perspectivă romanică. călcat. DicŃionarul etimologic al limbii române. I. IV Folclor şi etnografie. focul. farduri. Dr. D. Jocuri de copii. grecs-moderne et albanais. Burada. Leipzig. II = A. podoabe. V = Atlasul lingvistic român. text republicat în Teodor T. Leipzig. Sibiu. vol. [Bucureşti]. Cihac I. în „Sechster Jahresbericht des Instituts f±r rumänische Sprache (Rumänisches Seminar) zu Leipzig”. vol. încălŃăminte. băuturi.n. VI = Atlasul lingvistic român. 97-141). E. 1967. Bucureşti 1999. EA. naşterea. (A-Putea). D. O călătorie în satele româneşti din Istria. sărbători. sentimente. caracter. comparés avec les autres langues romanes. H. Îmbrăcăminte. mâncăruri. 1896. Iaşi. E. Fire. alimente. publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea lui Sextil Puşcariu. (teză de doctorat). vol.35 naşterea. Varia. SuperstiŃii. 1969. de Emil Petrovici. 1966. Şcoala. C. CDER = Alexandru Ciorănescu. C. Bartoli. F. Bucureşti. V: A. Adverb. 1980 p. H. Opere. Densusianu. moartea. Corpul omenesc. F. Istrorumänisches Glossar. călcat. Fire. Francfort. Paralela 45. Serie nouă. Sibiu. I. Spălat. magyars.n. 1965. vol. distracŃii. Jocuri de copii. G. H. Leipzig. ediŃie îngrijită şi traducere din limba spaniolă de Tudora Şandru MehedinŃi şi Magdalena Popescu Marin. EA. Articol. băuturi. boale (şi termeni înrudiŃi). D. VI: A. Casa. B. mâncăruri. vol. Gustav Weigand. 1879. B. comerŃ. caracter. vol. Bani. Serie nouă. 1899. vol. greutăŃi. Ov. Serie nouă. de Cihac. EA. C. IV = Atlasul lingvistic român. distracŃii. alimente. EA. G. Îmbrăcăminte. sentimente. PrepoziŃie. Armata. podoabe. justiŃie. ALRM II = Micul atlas lingvistic român. p. 175-396. G.

1998. Editura Librăriei Socec. Vasile. Ed. [f. Timişoara. Th.]. Marius Sala. Bucureşti. Meglenoromânii. Maiorescu = Ioan Maiorescu. Graur. 13. p. EA. 157-160). FrăŃilă. DM = Th. Glavina V = Texte din Jeiăni trimise de A. . FrăŃilă. Note = I. Bucureşti. Junimea. Timişoara. Texte din toate părŃile locuite de români. 1969. DA I 1 = DicŃionarul limbii române. Coteanu-Sala = Ion Coteanu. ILR = G. Candrea. PDR = Vasile FrăŃilă. Bucureşti. p. Ed. 1957. 1963. Corrections roumaines au REW. 209-281.-A. EA. Descrierea istroromânei actuale. III DicŃionar meglenoromân. (p. Mării. Bucureşti. vol. EA. 1971. 1996. Bucureşti. în FD. Univers Enciclopedic. Rječnik = August Kovačec. 1. de Vest. Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i tekstovima). în „Bulletin linguistique”. 2003. 211-235). ILR II = Istoria limbii române. în „Balkan Archiv. Cum dispare o limbă (istroromâna). 1988. Despre stadiul = Radu Flora. 135-167. Pula. Bucureşti. Neue Folge”. a II-a. Parte prima: Questioni 1-1512. EŞ(E) = Editura ŞtiinŃifică (şi Enciclopedică). 87-97. în CL. (tomul I. Ed. Toponimia românească. Ivănescu. Bucureşti. II. Flora. II. Capidan. Despre stadiul actual al istroromânei. Graur. ContribuŃia geografiei lingvistice la chestiunea stabilirii poziŃiei graiurilor istroromâne faŃă de dacoromână. Principii – probleme. Densusianu. Corrections = Al. GuŃu = Gheorghe GuŃu. D. în 1904 (apud Puşcariu SI III. p. 1908. FD = „Fonetică şi Dialectologie”. 1987. general şi etimologic. Glavina lui A. 1913. Dahmen-Kramer I = Wolfgang Dahmen.36 Coteanu. DicŃionar latin-român. ediŃia a II-a publicată de Titu Maiorescu. 1987. Viciu. Ed. Cum dispare o limbă = I. TUT. nr. Iordan. 1900. Kovačec. Iaşi. Etimologia şi limba română. partea I A-B). 1958 ş. vol. p. Note lexicologice şi etimologice. 1963. Mării. p. Bucureşti. IV (1962). Istoria limbii române. Le inchieste istrorumene di Ugo Pellis. Graiul nostru = Graiul nostru. Probleme de dialectologie română. V (1937). DDA = Tache Papahagi. 80-124. a II-a. Bucureşti. ed. vol. 1993. Descrierea = August Kovačec. Coteanu. [Bucureşti]. ediŃia a II-a revăzută şi adăugită. Johannes Kramer. Itinerar în Istria şi Vocabular istriano-român. Kovačec. ContribuŃii lingvistice. Ov. DEX2 = DicŃionarul explicativ al limbii române. ed. publicate de I. 2000. Humanitas. Toponimia = Iorgu Iordan. EA. (redactor responsabil Ion Coteanu). DicŃionarul dialectului aromân. SperanŃia. Ivănescu.u. EA. XVI (1971). Bucureşti.a. Bucureşti.

meglenoromâni şi aromâni. vol. 1928. Petrovici-Neiescu = E.-Z. Popovici I-II = Iosif Popovici. Byhan. Petrovici. I Literele A-C. Există oare elemente romanice dalmate în lexicul istroromân?. în Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani. 1991. Neiescu. Editura Revistei „Făt-Frumos”. 1965. EAR. 1993. II (Texte şi glosar). Editura Autorului.3338. REW = W. 117-182. 2. Morariu. A. p. p. Pellis = răspunsurile înregistrate de U. Principii = Alexandru Philippide. Studii istroromâne. vol. Buletinul Institutului de Istorie şi Limbă de la Universitatea din CernăuŃi). (extras din „Codrul Cosminului”. Romanisches Etymologisches Wörterbuch. IV Literele Pr. Mihăescu. 1929. De-ale cirebirilor II = Leca Morariu. în colaborare cu M. 1929. Halle a. în „Balkan Archiv. 107-137. Univers Enciclopedic. PEW = Sextil Puşcariu. Constatări făcute cu prilejul unor noi anchete dialectale la istroromâni. I Texte din SusńeviŃa. Bucureşti. Morariu. Il libro degli rumeni Istriani. vol. 1909. Bartoli. . VI (1929). EA. Bucureşti. Petrovici. Johannes Kramer. 1905. IX Dialectele române din Istria. Neue Folge”. ed. Iaşi. a VI-a. Pellis în localităŃile istroromâne anchetate pentru Atlasul lingvistic italian şi publicate de Dahmen-Kramer = Wolfgang Dahmen.37 MDA I-IV = Micul dicŃionar academic. Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. Le inchieste istro-rumene di Ugo Pellis. Bucureşti. 1932. Puşcariu SI I-III = Sextil Puşcariu. Există oare elemente = E. vol. I. Introducere – Gramatică – Caracterizarea dialectului istroromân. 13. Neue Folge”. Meyer-Lübke. Ed. în CL. 209-281. Editura Autorului. 1926. III Literele I-Pr. Parte prima: Questioni 1-1512. Mihăescu = H. I. La romanité dans le sud-est de l’Europe. în „Analele Academiei Române”. XXVIII (1905-1906). Buletinul Institutului de Istorie şi Limbă de la Universitatea din CernăuŃi). Belulovici şi A. De-ale cirebirilor. IX (1964). Lu fraŃi noştri = Leca Morariu. PersistenŃa insulelor lingvistice. Institutul de Arte Grafice şi Editura „Glasul Bucovinei”. 2001-2003. P. (extras din „Codrul Cosminului”. CernăuŃi. Parte seconda: Questioni 1513. II Literele D-H. Cultura NaŃională. Texte. Bibliografie critică – Listele lui Bartoli – Texte inedite – Note – Glosar. vol. S. III. Bucureşti. Carl Winter – Universitätsverlag. Saale. p. I (ReferinŃele sociale şi gramatica). Bucureşti. Philippide. 187-214. II. Seria a II-a: Memoriile SecŃiunii Literare. Sucodru şi Grobnic. 1992. Dialectele române (Rumaenische Dialekte). Heidelberg. Heidelberg. 1894. Principii de istoria limbii. Libru lu rumeri din Istrie. 1914. De-ale cirebirilor. De-ale cirebirilor I = Leca Morariu. nr. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen. d.. Halle a. d. p. I. Tipografia NaŃională. în „Balkan Archiv. Bucureşti. Institutul de Arte Grafice şi Editura „Glasul Bucovinei”. Lu fraŃi noştri. Petrovici. Morariu. 1906. Cartea românilor din Istria. 1988. II Texte din Bârdo. 16. VII (1930). Istoria limbii române. 689-692. Suceava. CernăuŃi. p.

Sârbu-FrăŃilă = Richard Sârbu. Timişoara. TDR = Tratat de dialectologie românească (coordonator V. Introducere în etimologia limbii române. 2005. Aventurile = Marius Sala. Bucureşti. Le lexique latin herité en roumain. 1981. Russu. EŞE.567. ediŃia a doua revăzută şi adăugită. ed. 1992. Ed. EAR. Dialectul istroromân. Editura Amarcord. Marius. a II-a revăzută. publiés par Gerold Hilty en collaboration avec les présidents de sections. Univers Enciclopedic. Istroromânii şi istroromâna. Bucureşti. Russu. Craiova. EA. Scrisul Românesc. Les mots istroroumains ont été groupés en cinq catégories. Cuvinte latineşti = Teofil Teaha. L’application des critères specifiques à la recherche étymologique (illustrés par les exemples offerts) permet de sélecter les mots d’origine latine des cinq categories fixées afin de délimiter l’inventaire général des mots istroroumains hérités du latin. Bucureşti. Sala. Russu. EŞE. 1978. De la latină = Marius Sala. Univers Enciclopedic. en function des solutions étymologiques proposées dans les études lexicographiques. Bucureşti. 1998. Russu. Introducere = Marius Sala. Univers Enciclopedic. Texte şi glosar. I. Scărlătoiu = Elena Scărlătoiu. Ed. în Actes de XXe Congrès International de Linguistique et Philologie Romanes. Bucureşti. 561. 1999. 1984. Tome II.38 Rosetti. Substratul comun româno-albanez. 2006. Bucureşti. Université de Zürich (611 avril 1992). Section III – La fragmentation linguistique de la Romania. Ed. Aventurile unor cuvinte româneşti. Zürich. De la origini până în secolul al XVII-lea. Teaha. Istoria limbii române. ILR = Al. Bucureşti. Elemente autohtone în limba română. . 1998. Sala. QUELQUES REMARQUES SUR LES MODALITÉS DE DÉLIMITATION DE L’INVENTAIRE DES MOTS D’ORIGINE LATINE DANS LE LEXIQUE DE L’ISTROROUMAIN (Résumé) Notre étude se propose de traiter le problème de la délimitation de l’inventaire des mots d’origine latine dans le léxique du dialecte istroroumain. p. Rusu). De la latină la română. 1970. TUT = Tipografia UniversităŃii din Timişoara. 2005. I. Ed. Editura Staff. Etnogeneza = I. Sala. Bucureşti. Cuvinte latineşti moştenite în graiurile româneşti actuale. Rosetti. Elemente = I. Etnogeneza românilor. RelaŃii lingvistice cu slavii de sud: cuvinte de origine veche slavă. Vasile FrăŃilă. Sala. Fondul autohton tracodac şi componenta latino-romanică.

G-M – au fost publicate în numerele anterioare ale revistei (AUT. planuri etc. N Năpişti [năpíşć] (Zăv) – vale cu pădure şi izlaz. la culegeri de documente. RuschiŃa. XLV (2007). Iaz. principali afluenŃi ai râului Timiş. LocalităŃile ale căror nume topice au făcut obiectul nostru de studiu sunt aşezate de-a lungul văilor Bistra (localităŃile: BăuŃar. OŃelu Roşu. Dalci. XLVII. ghiduri. GLOSAR (III) de Diana BOC-SÎNMĂRGHIŢAN Lucrarea de faŃă reprezintă un capitol dintr-o lucrare mai amplă privind Toponimia văilor Bistra şi Sebeş. 2009. Cornişoru. – După n. negură „ceaŃă deasă. 2. Valea Bistrei. grup năpişte „loc semănat cu napi sau cu sfeclă” (DLR). 15-72. 59-116). Rusca Montană. Glimboca. Preveciori. Caransebeş. Primele două părŃi – literele A-F. Turnu Ruieni. – După antrop. articole. 82). 39-72 TOPONIMIA VĂILOR BISTRA ŞI SEBEŞ. Nedeia [ńeñé¯a] (Măg) – munte. XLVI (2008). întunecime. monografii. V. Loc (plan) pe vârful unui munte” (< sl. beznă” (DLR). nedeie „petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. Zlagna). p. Materialul toponimic a fost cules prin anchete la faŃa locului. Ciuta. Obreja. Ohaba. Bucova. – După s. Vama Marga. VI. Voislova. Măru. Măgura. apelându-se în egală măsură şi la lucrări de toponimie (dicŃionare. Marga. Cicleni. Cireşa. studii). Poiana Mărului.AUT. – După s. p. nedĕlja „duminică“) (DEX). la lucrări istorice şi memorialistice. supra. Nedeia (Car) – stradă. Neágu (Bor) – pădure de foioase şi conifere. AUT. p. Zăvoi) şi Sebeş (localităŃile: Borlova. . Mal. Zerveşti. Var. Neagu (DTB. Negura [ńégura] (Var) – pădure de foioase.

Ob rşia BolvaşniŃei [~bolváşniŃî] (M) – platou între dealuri. rar despre alte animale). mai sus de Măgură. topon. supra. V. după opinia lui Petar Skok.). locul unde locuitorii Zlagnei duc vara oile. topon. Obârşia Cocinului Mare (VB) – deal. BolvaşniŃa (gen. izvor. vighy însemnând „apă”. Nevoia (PoiMr) – munte. Număru 2 (M) – păşune montană lângă Valea Rea. Graiul. Nerica. O Oacheşa [Ìákeşa] (M) – poiană montană în Sturu. De culoare albă cu pete (cearcăne) negre împrejurul ochilor. Nevoia [ńevó¯a] (Bor) – gol alpin. Pentru prima parte a numelui părerile sunt împărŃite: Petrovici. în imprecaŃii şi exclamaŃii”. – După s. referindu-se la oiconimul Nermed. Nerete (Valea Vardarului) Neretva (HerŃegovina). – După s. Nina (DNFR. Calova (gen. naiba” (< sl. precum şi în limba greacă. nor. şi numele de animal Oakişa înregistrat de Densusianu. – După s. Vasile IoniŃă îl încadrează în rândul relictelor hidronimice (IoniŃă. (despre oameni) cu ochii. DLR). atestat documentar la 1477. Númăru 1 (M) – păşune montană pe Vârful Prodanei. notează „pentru prima parte a numelui. muchie. Referindu-se la acest hidronim. 11-12 spune „elementul de la început nu-mi aminteşte de nicio formă ungurească cunoscută mie”. ContribuŃii. supra. în care partea finală este echivalentă cu ügy. cf. număr + determ. – Toponimul ar trebui raportat la magh. şi într-o inscripŃie etruscă. obârşie + determ. Radicalul ner-. Ob rşia Cálovii (Obr) – deal. obârşie + determ. H. numeral. Culme. topon. Nína (TRu) – deal. iar autorii DTB. nevolja) (DEX. oacheşă „(despre oi. V. locul de unde izvorăşte Calova. Nereta. „dracul. brunet”(DEX). nevoie „familiar. – După s. 82 „Âacăşă.s-ar găsi. iar despre Nera majoritatea lingviştilor sunt de părere că este de origine autohtonă. nar-. cf. număr + determ. radicalul său fiind comun cu cel al altor denumiri de ape din Europa: Norin (DalmaŃia). . – După antrop.). caii şi vitele tinere la păşunat. – După s. reg. obârşie „locul de unde începe să se formeze albia unui râu. topon. *Culmea Ursului (gen.. vârf” (< sl. 165-166). regăsindu-se şi în câteva hidronime baltice: Neretha. – După s. otśeluşă pingă otś¯”. – După s.40 Nérmeş (M) – afluent al râului Marga.). Nevoia (sau Muntele Zlăgnénilor) (Zg) – munte. numeral. ł. Nera”. Nermygh. obârşie + determ. Obârşia Culmii Ursului (VB) – deal.). obrŭšije) (DEX) + determ. părul şi sprâncenele negre şi cu pielea feŃei de culoare închisă. Cocinu Mare (gen. 334). – După s.

topon. topon. Ob rşia Rámnii (Glb) – locul de unde izvorăşte Ramna.). Obârşia Măloásei (TRu) – pădure de foioase. obârşie + determ. obârşie + determ. topon.41 Obârşia Grădinii (Obr) – locul de unde izvorăşte Godeana. rom. – După s. obârşie + determ.). obârşie + determ. Ob rşia Vârcioróvii (Glb) – locul de unde izvorăşte Vârciorova. topon. obârşie + determ. – După s. – După s. v. obârşie + determ. – După s.).). Obârşia MărgúŃei (M) – locul de unde izvorăşte pârâul MărguŃa. – După s. – După s. top. topon. Ob rşia Măciştii (M) – păşune.). *Scocu (gen. 12) (gen. obârşie + determ.. obârşie + determ. hideg „rece”. Obârşia HodinŃului [~hoñínŃulu¯] (M) – deal.). topon.). 33. Slatina (gen. V. Top. Ob rşia Malingii [~malínźi] (Bcv) – locul de unde izvorăşte Malingea. obârşie + determ. Ramna (gen. Măcişte (gen. Nermeş (gen. V. . topon. obârşie + determ. şi Iordan. topon.). obârşie + determ. – După s.). – După s. poiană. Hideg < adj. topon. – După s. – După s. Slătinica (gen. MărguŃa (gen. Vârciorova (gen. topon. Ob rşia Prod nii (M) – locul de unde izvorăşte Prodana. HodinŃ (gen.). Obârşia M nii (BăŃ) – deal. Obârşia Idegului [~iñégulu¯] (Zer) – fâneŃe. obârşie + determ. Măloasa (gen. – După s.). grădină (gen. Ob rşia Slátinii (VB) – deal. – După s. Prodana (gen. topon. – După s.). obârşie + determ.).). topon. Ob rşia Scócului (M) – deal.) Ob rşia Scorílii (Mal) – deal. – După s.). Mânea (gen. topon. – După s. obârşie + determ. Obârşia Nérmeş (M) – păşune montană. magh. obârşie + determ. obârşie + determ. Scorila (gen. – După s.). Obârşia Mânzu [obîrśa mînÛu] (M) – păşune. – După s. DTB. – După s.). topon. Ob rşia Rúgului ((Cir) – fâneŃe. Ob rşia RăméŃii (Bcv) – deal. obârşie + determ. topon. Ob rşia Şipotului [~şîpotulu¯] (M) – locul de unde izvorăşte Apa Şipotului. – După s. obârşie + determ. Remetea (gen. topon. topon. topon. Ob rşia Sl tinii (Glb) – locul de unde izvorăşte Slatina. Rugu (gen. magh. subst. Ideg (cf.). obârşie + determ.). – După s. supra. Şipot (gen. Ob rşia Slătinícii (Zăv) – fâneŃe. Mânzu (gen. obârşie + determ. topon. Malingea (gen.

Valea Vârciorovii (gen. Ban. cf. obrejă (pl. – După s. – După s. prin schimb de sufix: -oc (fem. – După n. reg. Note. după. – După s. Obrejéni (Glb) – teren arabil. ObráŃu de la ÚliŃa lu Tomotéi [~tomoćé¯] (Mal) – drum. Aninii Strugului.. 29.). – După s. Vârciorova (gen. supra. V. grup obeni = ohăbeni „originari din localitatea Ohaba”. obraŃ + determ. de la. şi Goicu. – După s. V. Măşca (DOR. – După s. Ob rşia Văii Lúpului (Bcv) – deal. obârşie + determ. mare. – După s. din. obraŃ „cărare printre holde. Oblégi (Dlc) – teren arabil. târlă de vite etc. antrop. ObráŃu Mic (Mal) – drum. ObráŃu lu Cálea Mórii (Var) – teren arabil. – După s. VII. antrop. loc înalt şi sterp” (Iordan.). topon. ObráŃu Mare (Mal) – drum. „vale întunecată. Marcu (DNFR. 17). s.). v. 20). Ob rşia Vârcioróvii (Obr) – locul de unde porneşte Vârciorova. obârşie + determ. Ob rşile (Bor) – fâneŃe. Ob rşia M ştii (M) – păşune. Anini cu prep. – După n. obraŃ + determ. obleagă (pl. – După s. cu var. colibă servind de adăpost . grup obrejeni „cei din localitatea Obreja”. topon.). topon. izlaz. obârşie + determ. Obréjile (Bor) – şes arabil. cu prep. ObráŃu lu Márcu (OR) – drum.42 Ob rşia Văii (TRu) – pădure de foioase. DTB. comp. obraŃ + determ. – După s. VII.. v. obraŃ + determ. adj. vale (gen. Obârşóg (BăŃ) – vale. topon. obârşie (pl. odaie „aşezare gospodărească izolată de sat. drum de câmp printre ogoare” (DLR) + determ. ObráŃu după Ánini (Var) – teren arabil. Măcica) (gen. – După s. înfundătură” (< obârşie + -oacă). reg. topon. art. obârşie + determ. 291) (gen. rom.). Ob rşia Văii Vârcioróvii (Glb) – locul de unde izvorăşte Valea Vârciorovii. subst. care îl înregistrează în Banat). – După s. Top. – După s. 318. Ban. Obéni (Glb) – teren arabil. UliŃa lu Tomotei cu prep.). – După s. oblog. -oacă) > -og (DTB. neatestate de dicŃionare. obârşie + determ. Valea Lupului (gen. Obrejéni (BăŃ) – parte a satului. obraŃ + determ. supra. topon.) „pământ lăsat necultivat un an sau doi şi care serveşte în acest timp ca păşune” (DLR.). fermă mică.) „loc neted ce rămâne după retragerea apelor unui râu” (DLR) „culme stearpă pe un deal. – După s. 33).). obloagă. obârşoacă. topon. Odáia (Car) – poiană. ObráŃu din Ánini (Mal) – drum. Calea Morii (gen. – După s.

p. antrop. odaja) (DEX). – După s. -escu) (DNFR. n.). ogaş + determ. subst. V. ogaş + determ. biserică (gen. ogaş + determ. – După s.43 provizoriu pescarilor. – După s. cu. se varsă în Bistra.). 31). Ogaşu Coácăzului (TRu) – pârâu. ogaş + determ. – După s. – După s. Ogaşu cel Larg (TRu) – pârâu. Ogaşu cu Imálă1 (Obr) – fâneŃe. Ogaşu Ciungului [~śúngulu¯] (TRu) – pârâu. ogaş + determ. Pe Bou (gen. imală precedat de prep. izvorăşte de la Groapa Afundă şi se varsă în Măloasa. – După s. lespede precedat de prep. ogaş + determ. subst. cleanŃ precedat de prep. subst. cf. – După s. Ciungu (DNFR. adj. Ogaşu Afúnd (Bor) – vale îngustă. – După s. 32). Ogaşu Bóului (TRu) – pârâu. – După s. 49). „butuc”. „trunchi de copac” (DTB. Baba (v. adj. ogaş „urmă adâncă (şi îngustă) săpată în pământ de şuvoaiele apelor de ploaie” (DEX). topon. supra) (gen. supra. ogaş + determ. – După s. larg. Baronescu < s. subst. subst. grup baroneşti (cf. antrop.). Ogaşu cu CleánŃ (Bor) – deal. cu. Ogaş (OR) – cartier al oraşului. izvorăşte din Culmea Lazului şi se varsă în Valea Turnului. Ogaşu cu CleanŃ în Gúră (TRu) – pârâu. oda. În Monografia comunei Obreja.). 131) sau s. „vale îngustă” ( DTB. izvorăşte din Obârşia Bisericii şi se varsă în Valea Dalciului. – După s. 13. 71). ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului. „vale în formă de treucă cu părŃile laterale mai lăsate (Porucic. izvorăşte din Culmea Lazului şi se varsă în Măloasa. Cărbunari. Ogaşu Baronéşti (Car) – ogaş. ogaş + determ. afund. Ogaşu Bábei (Zg) – terenuri arabile. antrop. topon.. Ogaşu Cráiului (Bor) – drum forestier. ogaş + determ. vale. Ogaşu cu Léspedea (Obr) – fâneŃe. cleanŃ în gură „cleanŃ la vărsare”. – După s. izvorăşte din Tocitoare şi se varsă în Slatina. baron + suf. ogaş + determ. ciung „ciot”. cu. Ogáş (Măg) – pârâu. izvorăşte din Culmea Lazului şi se varsă în Măloasa. otac” (< turc. bulg. subst. Craiu (gen. ogaş + determ. – După s. p. – După s. topon. ogaş + determ. Ogaşu Cărbunári (Car) – ogaş. Lexiconul. ogaş + determ. coacăz (gen. 1 .). toponimul apare cu forma Ogaşul cu Imală Neagră. Ogaşu Biséricii (Dlc) – pârâu. II. ogaş + determ. VI. – După s.

izvorăşte din Pleşa şi se varsă în Slatina. comp. Ienea (cf. topon *Groapa Afundă precedat de prep. stup (pl. Dobreasca (gen. Tortomir precedat de prep. de la. ŃânŃar (pl. Laz (gen. Dămăschin (DNFR. – După s. Ogaşu F şcului (Bor) – drum forestier. fund precedat de prep. – După s. ogaş + determ. – După s. ogaş + determ. – După s.) precedat de prep. Ogaşu de la Tău Pórcului (TRu) – pârâu. Ogaşu la Fund (Bor) – păşune împădurită. ogaş + determ. topon. de la. – După s. 273) (gen. ung. 254) (gen. ogaş + determ. subst. izvorăşte de sub Culmea Lazului şi se varsă în Valea Dalciului. – După s. Ogaşu cu Stúpu (TRu) – pârâu. subst.) precedat de prep. Latskó) (DNFR. subst. antrop.). comp. – După s. Ogaşu Iénii (Car) – teren arabil. ogaş + determ. izvorăşte din Culmea Lazului şi se varsă în Măloasa. subst. Ogaşu de la Tortomír (Obr) – fâneŃe. ogaş + determ. topon. – După s. ogaş + determ. ogaş + determ. Ogaşu Feregárului (RusM) – vale cu multă ferigă. antrop. Ogaşu Láscănului (TRu) – pârâu.). ogaş + determ. – După s. izvorăşte din Cracu lu Dămian şi se varsă în Valea Dalciului. Ogaşu cu Strúnga (Bor) – păşune împădurită. comp. – După s. topon.) precedat de prep.). ogaş + determ. comp. Iene) (DNFR. – După s. topon. ogaş + determ. izvorăşte din Culmea Măloasei şi se varsă în Măloasa. topon. Ogaşu de la FaŃa Slátinii (TRu) – pârâu. frasin (gen. ogaş + determ. subst.). – După s. Ogaşu Lázului (Dlc) – pârâu. – După s. ogaş + determ. ocnă (pl. cu. la. strungă precedat de prep. antrop. ogaş + determ. ogaş + determ. Ogaşu Frásinului (Bor) – fâneŃe. Ogaşu de la Groápa Afúndă (Dlc) – pârâu. izvorăşte din Culmea Măloasei şi se varsă în Măloasa. ogaş + determ.). cu.). subst. subst. cu. ogaş + determ. cu. izvorăşte de sub Măgură şi se varsă în Slatina. – După s. Tău Porcului precedat de prep. antrop. ferigar (gen. FaŃa Slatinii precedat de prep. 162).44 Ogaşu cu Ócnele (Obr) – vale îngustă şi pârâu. antrop. Lascănu (cf. de la. de la. Lascău. Ogaşu Dămăschín (Dlc) – pârâu. Fâşcu (gen. . – După s. – După s.). Ogaşu cu łânŃári (TRu) – pârâu. Ogaşu Dobréştii (Bor) – vale. – După s.

). Ogaşu lu Călimán (Bor) – ogaş. cf. ogaş + determ. Ogaşu lu Fódor (Bor) – ogaş. antrop. 416) (gen. antrop. cf. I. DNFR. 186) (gen. ogaş + determ. ogaş + determ. antrop.). Turtă. Iaia (DNFR.). PistriŃu (gen. Buba (cf. 284) (gen. Ogaşu lu Buba (OR) – ogaş.).).45 Ogaşu lu Boácă (TRu) – pârâu. Ogaşu lu Ion (Zg) – terenuri arabile.). adj.). antrop. Turtea. Rău (poreclă) (gen. Ogaşu Lúng (Bor) – ogaş. 327) (gen. Ogaşu lu Fir ru (Bor) – ogaş. ogaş + determ. Ogaşu lu Túrtu (Obr) – ogaş. Ogaşu lu Dumítru (Bcv) – ogaş. topon. antrop. – După s. Rusalin (DNFR.). – După s. 391) (gen. – După s. izvorăşte din Culmea Pleşii şi se varsă în Slatina. – După s. ogaş + determ. supra Cracu lu Firăr (gen. şi boacă „clopot mare din tablă pentru oi” (MDA. – După s. Turteş. ogaş + determ. Buba. topon. antrop. Turtilă. ogaş + determ. v. lung. cf. antrop. antrop. topon.). ogaş + determ. 374. bobiŃă”) (DNFR. Ogaşu lu Rusalín (Bor) – ogaş. topon. antrop. antrop. Ogaşu lu Víga (Bor) – ogaş. Ogaşu lu Staimír (Zer) – ogaş. ogaş + determ. Turtu (cf. Staimir (DOR. – După s. Iosiv (gen.). Ion (gen. – După s. Dumitru (DNFR. Cracu lu Căliman. bg. 394) (gen. antrop. . 66). – După s. Ogaşu lu Neagóie (Bor) – ogaş. ogaş + determ. – După s. ogaş + determ.). ogaş + determ. – După s.). – După s. antrop. – După s. Ogaşu lu Búba (Obr) – ogaş. ogaş + determ. antrop. Ogaşu lu Iáia (Bor) – ogaş. ogaş + determ. Njagoe) (DNFR. ogaş + determ.. – După s. Ogaşu lu Semeníca (Bor) – ogaş. – După s. Simu (DNFR. sl. 82) (gen. Fodoru (gen. izvorăşte din BarniŃa şi se varsă în Valea Mare. 352) (gen. Firăru. Boacă (< s. Semenica (gen. – După s.).). – După s.). – După s. cf. Ogaşu lu S mu (Obr) – ogaş. ogaş + determ. – După s. şi ucr. V. Căliman. ogaş + determ. Turtui) (DOR. Neagoe (cf. buba „bob. ogaş + determ. boacă „un fel de nap care seamănă cu guliile”) (DNFR. ogaş + determ. – După s. IniŃial numele s-ar fi numit *Ogaşu lu Cracu lu Căliman. antrop. supra. Cucuiu lu Viga (gen. Ogaşu lu PistríŃu (Bor) – ogaş. Ogaşu lu Rău (PoiMr) – pârâu. 423) (gen.).). Ogaşu lu Iosiv [~iósîv] (Bor) – ogaş. antrop.

pârloagă” (< scr. pietros. ogaş + determ. – După s..). adj. Cf. – După s. Ogrăzi [ogr Û] (Iaz) – luncă. ogaş + determ. ogaş + determ. ogaş + determ. . Mutu. ogaş + determ. ogăşel. Ogaşu Rău (Obr) – vale îngustă cu pârâu. Ogaşu Sc rilor (Bor) – ogaş. Ogaşu Pópii (Bor) – ogaş. – După s. Ogoáre (VB) – deal cu fâneŃe. ogor (pl. Şaru (gen. topon. neguros. păiuş (diminutiv al lui pai) (gen. ogaş + determ. Ogaşu VăcăréŃei (Car) – teren arabil. Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (de obicei cereale). – După s. ugar) (DEX). ogaş + determ. bătătură. Ogăşélu (Cic) – ogaş cu apă numai când plouă. teren agricol. antrop. Ogaşu Păiúşului (Bor) – ogaş. proprietate agricolă. ograda) (DEX).) sau antrop. adj.). rău. – După s. ogaş + determ. ogaş + determ. Ogaşu łigánului (Car) – ogaş. – După s. Ńarină.) Grădină cu pomi fructiferi. ogaş + determ. topon. popă (gen. pentru a fi mai fertil în anii următori. VăcăreaŃă. – După s. Gospodărie (alcătuită din casă şi acareturi) a unui boier. ogaş + determ. curte boierească” (< sl. Lupu (gen. – După s. – După s. – După s.). supra La Mutu (gen). 3. cf. subst. supra. porc (gen. Ogaşu Vézii (Bor) – ogaş. Ogaşu Mútului (Car) – ogaş. topon. adj. subst. drum ce duce spre VăcăreaŃă. Scările (gen.) „curte. – După s. Veza (gen. Ogoare (Zăv) – deal cu fâneŃe. topon.) Ogaşu Şárului (Bor) – ogaş. Ogaşu Negurós (Obr) – ogaş. ogradă (pl. n. – După s.) „bucată de pământ cultivată sau cultivabilă. – După s. Ogaşu Peréni (Car) – ogaş. izvorăşte din poiana Laz şi se varsă în Valea Dalciului. – După s. Păru).). Ogaşu Văii Lúpului (TRu) – ogaş. ogaş + determ. V. (reg.). ogaş + determ. – După s. ogaş + determ. Ogaşu Pietrós (Obr) – vale îngustă cu pârâu. – După s.46 Ogaşu Lúpului (Dlc) – pârâu. 2. dim. subst. grup pereni (< top. – După s. lup (gen. subst. ogaş + determ. topon. Ogaşu Pórcului (Obr) – ogaş.). subst. Ńigan (gen.). Teren arabil folosit ca păşune timp de un an. Valea Văilup (gen). – După s. livadă.

-oń) (gen. ł. păşune. VII. – După s. antrop. de obicei de formă semicilindrică. Volume II/1. (fem. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare” (< sl. cu valoare posesivă. – După sl. coşuri pentru fum” (DLR). însemnând „proprietatea lui Olteanu” (cf. – După s. Olteána (Măr) – afluent al Pârâului Şucu. subst. -escu) (gen. – Probabil după un antrop. 82).. Ostrovu Pópii (Iaz) – locul unde s-a despărŃit Ieruga în două părŃi pentru ca apoi să se reunească. – După s. 114-115. Patronymica romanica. troian” < scr.). ) Olteana „locuitoare provenită din Oltenia sau de pe lângă Olt”. – După s. supra. grup orăşeni „caransebeşeni”. 428) + suf. folosită ca învelitoare a (crestelor) acoperişului. v. cu val. Orlea [órl'§a] (Bor) – fâneŃe. 2. V. 73). H. care dă câteva exemple de antroponime româneşti „descendente ale supranumelui homō „om” pe baza PATROM (Dictionnaire historique de l’anthroponymie romane. H.). Goicu. L’homme et les parties du corps humain (première partie)). Óstrovu (Cir) – insulă. izlaz pe Valea Mânzului. ostrov „insulă mai mare. ostrov + determ. Orlea (DNFR. a streşinilor”. cf. col. cu o lungime de 11/34 km². oloş „pitic” (DAR) + suf. 346 apud DTB. pos. -el.47 Ogrăzi (M) – poiană. – După top. din. VII. Petrovici. pop. antrop. ostrov + determ. – După antrop. topon. 70 . dim. „grămadă de zăpadă. – După s.). şi Densusianu. ostrovŭ) (DEX). Ostrovu din Ogr zi (Iaz) – ostrov în Ogrăzi. grup macioveni „cei din localitatea Maciova” (gen. Ostrovu lu Nicoréscu (Iaz) – ostrov în Troian. 333) + suf. V. cf. s. Cercetări. ł. -iŃa. omete „nămete.) „piesă de argilă arsă. Ogrăzi (Zer) – grădini. „tub de argilă arsă din care se fac canale de scurgere a apei. „al vulturului”. . ostrov + determ. or(ĭ)lja. 327). popă (gen. reg. ostrov + determ. – După s. şi antrop. -ete (cf. Ostrovu Maciovénilor (Ciut) – teren arabil. Ostrovu lu Strâmbóń (Iaz) – ostrov în Troian. dim. DTB. 76. – După n. „femeia lui Olteanu” sau < adj. Olánu (Bor) – pârâu. Adjective. Ogrăzi precedat de prep. troian” (Densusianu. supra. adj. Ométe (Ciut) – groapă. OlşíŃa (TRu) – teren arabil şi fâneŃe. – După s. Olán (Obr) – izlaz comunal. V. olan (pl. – După n. supra. OlşiŃa. Nicorescu (< Nicoară (DNFR. p. Toponimul nostru ar putea fi raportat şi la un antroponim Omete < om + suf..). omet „măturătură” (CADE). Strâmboń (< Strâmbu (DNFR. olteana. Olănélu (Bor) – câmpie alpină cu pădure de foioase şi conifere. Orăşéni (Iaz) – teren în pantă. Olanu + suf. Olteana (PoiMr) – drum forestier şi pârâu repede.

48 Oşlág (Glb) – pădure. şi anume din tema slavă pad-. De altfel. cf. Páltinu (Bor) – pădure de foioase şi conifere.„a cădea”. 135 pune sub semnul întrebării explicaŃia propusă de acad. Homorodean. Vasile FrăŃilă e de părere că toponimul Padeş ar trebui raportat la un apelativ padeş având sensul de „platou” (cf. – După s. -eş etc. 525. crov” (< bg. topon. VII. . Popescu. Iordan. 90) Ou (Zăv) – deal. pad. roată (gen. padină + determ. Pádina Mică (Zg) – terenuri arabile. care să fi desemnat pe proprietarul unei anumite moşii sau pe întemeietorul unei localităŃi. P Pádeş (RusM) – munte şi pârâu. ca şi Radeş < Radu + suf. FrăŃilă. Etimologii. Graiul. Fără a exclude total posibilitatea ca toponimul Padeş să provină de la un antroponim omofon. Abschlag „grămadă de copaci tăiaŃi” (DLR. de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. şi FrăŃilă. – După s. padină „loc aproape plan sau uşor scobit. IoniŃă. var. cf. OR. 37. mică. – După s. Cioclodanu (gen. adj. – După s. propunând o raportare a toponimului la un antroponim Padeş < Padea + suf. neînregistrată de dicŃionare a lui obşleag „tăietură de pădure” < germ. Glosar. padină + determ. padina) (DEX) + determ. padină + determ. Cf. rus. VII. adj. – După top. mică. arom. dezvoltată de obicei pe loess prin tasare. 408-417. 140). Giuglea. –eş.). cunoscut în localitate cu sensul «platou mic». rom. paltin. Stan. 55 care înregistrează un toponim FaŃa Pădeşelului pe care îl explică prin „diminutiv al lui padeş.). DTB.). – După s. – Sugestiile etimologice privind toponimul nostru sunt numeroase – după sl. Pádina Mare (Zg) – terenuri arabile.. v. Pádina Pádeşului (VB) – fâneŃe. circulară sau alungită. Top. Pádina Zmeurárului (VB) – fâneŃe. izvorăşte din Padeş şi se varsă în Bistra Rusca. Râu de Mori. unde apelativul pare să fie cunoscut de către localnici. pade „loc. Padeş (gen.). Padina + determ. Padeş. – După s. apel. şeş. Lingvistul timişorean susŃine cu argumente bine fondate un etimon slav vechi pentru apelativul padeş ce stă la baza formării numelui topic Padeş. padь „vale”. – După s. PătruŃ. oşlag. ou. 149-163). topon. – După top. subst. cf. Padína Cioclodánului (VB) – deal cu fâneŃe. Pádina RoŃii [~róŃî] (VB) – fâneŃe şi teren arabil. Domnia Sa face trimitere la localitatea haŃegană Râu de Mori. Mică depresiune. 92). zmeurar (gen. Padina + determ. prin extindere „ridicătură de teren în formă ovală” (DTB. pajişte” (Iordan. Lingvistul clujean I. subst.

supra. cu lemne tare groase”. – După s. s. topon. 319) sau dintr-un radical *mug (care ar sta la baza lui mugur. Lacu precedat de prep. Lulă. pădure „mulŃime de copaci care acoperă compact o întindere relativ mare de pământ” (DEX) + determ. V.). – După s. buturugă (pl.49 Paltinu (Glb) – deal. v. Pădurea Dosu R ului (Bor) – pădure de foioase. cf. Pădurea MáliŃei (Bor) – pădure de foioase. DNFR. Panga < Pangal cu apocopă (DOR. Pasionárea (act. Pădína (Mal) – fâneŃe. Râu Mare. topon. V. pădină + determ. pădină + determ. înrudit cu mag. – După s. 351) < gr. cf. gros (pl. Muga (DNFR. adj. Pădurea Mare (Dlc) – pădure de foioase şi conifere. – După. pădure + determ. Pădína cu Gróşi (M) – poiană submontană împădurită pe Valea Măcişte. supra FrunŃile lu Lulă (gen. pădure + determ. – După s. – După. Panga (Obr) – livadă. 200-202). pădure + determ. – După s. bg. pădure + determ. s. – După s. care exprimă o proeminenŃă geografică. Pădína Baicului [păÚína bá¯culu¯ï (Bor) – câmpie alpină. Chirilă (cf. cu. IoniŃă. – După. pădină + determ. s. Pánga (Iaz) – deal cu fâneŃe şi pârâu mic care se varsă în Acsin. mare. pădină + determ. – După s.). pădină + determ. supra. Baicu (gen. topon. V. – După s. adj. . 342. pădină (pl. antrop.). *Dosu Râului. subst. La Carpeni. la. supra.) precedat de prep. – După. „loc drept la poalele dealului. pădină. Pangalos „prea frumos”. Pădurea Múga (Glb) – pădure de foioase. Ştefan Jianu) (Car) – stradă.). – După s. Pădurea Mare (Zăv) – pădure de foioase în Măgura. Pădurea cu Buturúgi (RusM) – pădure de foioase şi conifere. Pădina lu Chirílă (Vos) – teren arabil. v. antrop. Pădurea Mare (Ciut) – pădure de foioase. V. Pădurea Mare (Vos) – pădure de foioase. 117) (gen. Pădínile (BăŃ) – fâneŃe. topon. Pădurea Cárpen (Car) – pădure de foioase. Nume. pădure + determ. subst. top. Pădina lu Lúlă (Bor) – păşune împădurită. topon. MaliŃa (gen. Pădurea Mică (Zăv) – pădure de foioase. antrop. pădure + determ. supra.). mică. Pădína la Lac (Măr) – loc drept cu fâneŃe.) precedat de prep. cu. Carpen. s. – După antrop. – După s. Kiril) (DNFR.

Pârleáz la Copáci (Dlc) – drum din cimitir către Copaci. Pârâu Bércului (TRu) – pârâu. se formează în sat şi se varsă în Bistra. pârâu + determ. Păpuşaru (cf. Pârâu Acsín (Iaz) – pârâu. dim. Chiesu (< Chesarie). pădure + determ. Ivan (cf. cf. Pârâu Bărnicioru [~bărniśóru] (PoiMr) – pârâu izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. – După s. prelaz) (DEX) + determ. Pârleazu de la Iván (Zer) – fâneŃe. pârleaz „trecătoare îngustă peste gard” (< bulg. antrop. pârâu „apă curgătoare mică. 2) Curs de apă format din precipitaŃii atmosferice” (cf. – După s. BarniŃa. – După s. antrop. comp. v. pârleaz + determ. topon. – După s. Bloju (gen. Acsinte) (DNFR. Bâia (gen. la. de la. izvorăşte din Culmea BorloviŃei şi se varsă în Slatina. pădure + determ. Păpuşaru) (DOR. topon. Pârleazu Văcánt (Var) – fâneŃe. pârleaz + determ. – După s. pârâu + determ. străbătut de un afluent al râului Marga ce poartă acelaşi nume. – După s. topon. Ivan „Ioan”) (DNFR. Pârdálnica (TRu) – deal. topon. -ior. de la. Cracu Răcuinii (gen. – După adj. Pădurea VărúŃu (Var) – pădure de foioase. comp. s. supra. Acsin (gen. – După s. 344). izvorăşte din Vatra Satului şi se varsă în Bistra.50 Pădurea Răcuínii (Bor) – pădure de foioase pe valea râului Slătinioara. Pârâu BárniŃa (PoiMr) – pârâu. Acsin (cf. izvorăşte din MunŃii Blojului şi se varsă în Bistra. përrua) (DEX) + determ. kesa „pungă” (DNFR. Pârâu Bâii (PoiMr) – pârâu. Pârâu Blójului (Măr) – pârâu. pârdalnic „care face năzbâtii” (DEX). Var + suf. Bercu (gen. – După s.. 263) precedat de prep. pădurice. – După s. – După.). – După s. Păpuşă. topon. – După. pârâu + determ. Păpuşériu (Zăv) – cale de acces spre MunŃii Rusca. Pârâu Acsín [păr u acsîn] (Var) – pârâu. – După s. izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. topon. adj. sl. – După antrop. pârleaz + determ. – După s. antrop. Pârleázu de la Chiésu (Zer) – fâneŃe. şi antrop. pârâu + determ.). topon. 113) precedat de prep. prin metaforizare. antrop. Răcuina. cf. pârâu + determ. . VăruŃu (< top. s. râu mic. izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra.). sb. alb. -uŃ). 21). Păduricea [păduríśa] (M) – deal submontan acoperit cu pădure de fag.). pârâu + determ. Chesa < s. antrop. vacant. cr. cu o lungime totală de 17 km/59 km².). Copace precedat de prep. *Bărnicioru < BărniŃa + suf.

Boşorog (poreclă) < adj. topon. izvorăşte din Poiana Mare şi se varsă în Bistra. csángó) (DEX). pârâu + determ. Pârâu Cerbului [păr u śérbulu¯] (BăŃ) – pârâu. pârâu + determ. izvorăşte din Chiceanu şi se varsă în râul Cornişor. Pârâu Ciréşului (Cir) – pârâu. – După s. – După s. antrop. – După s.). subst.). -a). 25) cu schimbare de sufix -in/-uş). – După s. Pârâu Căprióru (TRu) – pârâu. cf. pârâu + determ.). izvorăşte din Măgura. Chiceanu (< top. . – După s. Pârâu Chéii (PoiMr) – pârâu.). cf.). – După s. topon. pârâu + determ. (şi la sg. Cătămaru (gen. pârâu + determ. Pârâu BucovíŃa Mică (Bcv) – afluent al Bistrei. sg. – După s. topon. pârâu + determ. Bucuruşelu Mic (< Bucuruşu + suf. Pârâu CăŃélului (M) – afluent al Stârnei. pârâu + determ. izvorăşte din MunŃii Poiana Ruscă şi se varsă în Bistra Rusca. – După s. Ciocan (pl. topon. pârâu + determ. pârâu + determ. Pârâu Bucuruşélu Mic (Obr) – pârâu. Pârâu Cengăilor [păr u śeng ¯lor] (Bcv) – afluent al Bistrei. antrop. Checea + -ean) (gen. – După s. antrop. Pârâu Cătămárului (RusM) – pârâu. ceangău „nume dat populaŃiei de grai românesc şi maghiar şi de religie catolică. *Cărbuna (< Cărbune + suf. izvorăşte din Culmea Lazului si se varsă în Valea Turnului. – După s. izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. pârâu + determ. pârâu + determ. BucoviŃa Mică. Pe Căprioru. căŃel (gen. – După s. subst. pârâu + determ.). se varsă în Bistra. Pârâu Brádului (TRu) – pârâu. boşorog. cireş (gen. Pârâu Chiceanului [par u kièánulu¯] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă.). cerb (gen. subst. Pârâu Cărbúna (Iaz) – pârâu. dim.) persoană care face parte din această populaŃie” (< magh. pârâu + numele de grup cengăi < ceangăi. – După s. Pârâu CăŃelului [~căŃ lulu¯] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă. topon.). pârâu + determ. topon. subst. subst. Pârâu Ciocáne (RusM) – pârâu. izvorăşte din Culmea BorloviŃa şi se varsă în Slatina. Pârâu Bruscălánului (TRu) – pârâu. emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în judeŃul Bacău). – După s. dim. Pârâu Boşoróg (M) – afluent al Stârnei. -el). – După s. topon. – După s. se varsă în Rusca.51 Pârâu Bolintúş (Obr) – pârâu. pârâu + determ. bruscălan (gen. pârâu + determ. izvorăşte din Culmea BorloviŃei şi se varsă în Slatina. Bolintuş (< Bolintin (DOR... brad (gen.). Dealu Cheii (gen. – După s.

52
Pârâul Cócinii (Vos) – pârâu, izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. topon. Cocinu (interesantă este forma de gen. masc. prin analogie cu pârâu). Pârâu Cómonii (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Comona de Sus. – După s. pârâu + determ. topon. Comona (gen.). Pârâu Cornişoánei (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Râpi şi se varsă în Nermeş. – După s. pârâu + determ. antrop. Cornişoańe (< Corniş + suf. -oańe) (gen.). Pârâu cu Aglici [~aglíś] (M) – afluent al MărguŃei. – După s. pârâu + determ. subst. aglică (pl.) „plantă erbacee care creşte prin pajişti şi păşuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, şi fructe capsule” (< bulg. aglica, sb. jaglika) (DEX) precedat de prep. cu. Pârâu cu Ánini (Car) – pârâu. – După s. pârâu + determ. subst. anin (pl.) precedat de prep. cu. Pârâu cu Boj (M) – afluent al Nermeşului. – După s. pârâu + determ. subst. boj (< boji), pl. lui boz „plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori albe şi cu fructe negre” (cf. ucr. boz, bg. băze) (DEX) precedat de prep. cu. Pârâu cu Bórdu (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Prodana şi se varsă în Nermeş. – După s. pârâu + determ. subst. bord precedat de prep. cu. Cf. şi Densusianu, ł. H., 65. Pârâu cu Bordu (M) – afluent al HodinŃului. V. supra. Pârâu cu Cernéle (M) – terasa IV a Bistrei pe partea stângă. – După s. pârâu + determ. subst. cerneală (pl.) precedat de prep. cu. Pârâu cu Imálă (M) – afluent al Stârnei. – După s. pârâu + determ. subst. imală precedat de prep. cu. Pârâu cu Jâr (Bcv) – pădure de fag în masivul Poiana Ruscă, populată de mistreŃi. – După s. pârâu + determ. subst. jir precedat de prep. cu. Pârâu cu Lespezi [păr u cu l¯ésp¯ñ] (M) – afluent al Nermeşului. – După s. pârâu + determ. subst. lespede (pl.) precedat de prep. cu. Pârâu cu Măru (Măg) – mină de mică. – După s. pârâu + determ. subst. măr precedat de prep. cu. Pârâu cu M ru (Măr) – pârâu, izvorăşte din Vârful Runcurel şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. subst. măr precedat de prep. cu. Pârâu cu Ráci (RusM) – pârâu. – După s. pârâu + determ. subst. rac (pl.) precedat de prep. cu. Pârâu cu ŞánŃu (Bcv) – păşune alpină în masivul Poiana Ruscă. – După s. pârâu + determ. subst. şanŃ precedat de prep. cu. Luca, Descoperiri, 50 vorbeşte despre punctul ŞanŃuri, unde s-a descoperit o spadă medievală.

53
Pârâu Dálciu (Măr) – pârâu, izvorăşte de sub Groapa Hobanului şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. oicon. Dalci. Pârâu Dalciului (Zer) – pârâu se varsă în Sebeş. Pârâu de Jos [păr u ñe źos] (Bcv) – afluent al Malingei. – După s. pârâu + determ. adv. jos. Pârâu de la Cioáce (Obr) – pârâu, izvorăşte de sub Vârful AscuŃita Mare şi se varsă în Vârciorova. – După s. pârâu + determ. subst. cioacă (pl.) precedat de prep. comp. de la. Pârâu de la Crácu Şumárului (Glb) – pârâu, izvorăşte de sub Culmea Joianului şi se varsă în PurcăriaŃa Mare. – După s. pârâu + determ. topon. Cracu Şumarului precedat de prep. comp. de la. Pârâu de la Icoánă (PoiMr) – pârâu, izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. subst. icoană precedat de prep. comp. de la. Pârâu de la Scorúş (Glb) – pârâu, se varsă în Vârciorova. – După s. pârâu + determ. subst. scoruş precedat de prep. comp. de la. Pârâu Deiánului (Zăv) – pârâu. – După s. pârâu + determ. antrop. Deian (< antrop. Deia (DOR, 258) + suf. -an) (gen.). Pârâu Dolea [păr u dÌól¯a] (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Râpi şi se varsă în Nermeş. – După s. pârâu + determ. topon. Dolea, cf. La Dole. Cf. şi Densusianu, ł. H., 63 – Dolea. Pârâu Fătăciunea [păr u fătăśiúńa] (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Măgura. – După s. pârâu + determ. topon. Fătăciunea (gen.). Pârâu Floruşului [par u florúşulu¯] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă, izvorăşte din Vârful Cornul şi se varsă în râul Cornişor. – După s. pârâu + determ. topon. Floruşu (gen.). Pârâu Frásinului (Glb) – pârâu. – După s. pârâu + determ. topon. Frasinu (gen.). Pârâu Groápa Bístrii (Bcv) – afluent al Bistrei. – După s. pârâu + determ. topon. Groapa Bistrii (gen.). Pârâu HodínŃ (Măr) – pârâu, izvorăşte de sub Tâlvele Mici şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. topon. HodinŃu. Pârâu Husarului [păr u husárulu¯] (BăŃ) – fâneŃe. – După s. pârâu + determ. antrop. Husaru (< s. husar „soldat din cavaleria ungurească”) (DNFR, 250) (< ung. huszár) (DEX) (gen.). Pârâu Iéderii (TRu) – pârâu, izvorăşte din Valea Iederii şi se varsă în Slatina. – După s. pârâu + determ. topon. Iedera (gen.), cf. Culmea Iederii. Pârâu Icleanului [par u icl¯ánulu¯] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă. – După s. pârâu + determ. antrop. Iclean (< adj. iclean = viclean) (gen.).

54
Pârâu Iovănéscului (Bcv) – afluent al Malingei, „acolo au stat ai lui Iovănescu, care a lucrat la pădure”. – După s. pârâu + determ. antrop. Iovănescu, cf. top. Cracu Iovănescului, Muchia Iovănescului, (gen.). Pârâu Izvoréle (PoiMr) – pârâu, izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. subst. izvor (pl.). Pârâu Lácului (TRu) – pârâu, izvorăşte din Culmea BorloviŃei şi se varsă în Slatina. – După s. pârâu + determ. topon., cf. top. Lacu de la Zerveşti (gen.). Pârâu Lăcşoáre (TRu) – pârâu, izvorăşte de la Poiana lu Şumărescu şi se varsă în Slatina. – După s. pârâu + determ. topon. Lăcşor (pl.). Pârâu lu Bárnă (M) – afluent al Stârnei. – După s. pârâu + determ. antrop. (cf. antrop. Barna < magh. barna „bour” sau ucr. barna „bou cu părul cenuşiu închis”, cf. şi bârnă, unde a < â „(fals) etimologic” (DNFR, 49), cf. şi magh. barna „brunet” (FrăŃilă, STD, 52) (gen.). Pârâu lu Brigádă (Iaz) – pârâu mic care se varsă în Ierugă. – După s. pârâu + determ. antrop. Brigadă < brigadă „mare unitate militară, formată dintr-un număr variabil de regimente, batalioane şi divizioane. 2. FormaŃie (stabilă) de lucru, compusă din muncitori organizaŃi adesea pe echipe şi pe schimburi sau pe faze de operaŃie, în vederea îndeplinirii unei sarcini de producŃie” (DEX) (gen.). Pârâu lu Bereuoáńe (Glb) – pârâu, izvorăşte de la Culmea Joianului şi se varsă în Valea Satului. – După s. pârâu + determ. antrop. Bereoane (< Ber(e)a + suf. -oańe), cf. La Bereoane (gen.). Pârâu lu Búru (Iaz) – pârâu mic care se varsă în Acsin. – După s. pârâu + determ. antrop. Buru, cf. top. Izvoru lu Buru. Pârâu lu Chilóm (M) – afluent al Stârnei. – După s. pârâu + determ. antrop. Chilom (< s. chilom (< tc. külünk(gü)) „un fel de baltag”, „măciucă”, „lovitură de pumnal” (DNFR, 115)) (gen.). Pârâu lu Fárcaş (M) – afluent al Stârnei. – După s. pârâu + determ. antrop. Farcaş (< ung. farkas „lup”) (DNFR, 194) (gen.). Pârâu lu Fata Neagră [păr u lu fáta ńeágră] (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Văratic şi se varsă în Nermeş. – După s. pârâu + determ. subst. fată (gen.) + determ. adj. neagră. Pârâu lu FríŃ (Mal) – pârâu, izvorăşte din Strâmba şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. antrop. FriŃ „domn care a avut o avere mai mare înainte de împărŃeala agrară”. Nume german, hipocoristic format cu suf. -z de la Friedrich sau alte nume (vezi Wolfgang Fleischer, Die deutsche Personennamen, Berlin, 1964, p. 25, apud FrăŃilă STD, 64), v. şi antrop. FrenŃ (DOR, 277). Pârâu lu Giúrgi (PoiMr) – pârâu, izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. antrop. Giurgi (gen.), cf. top. Giurgi.

55
Pârâu lu Góst (Obr) – pârâu. – După s. pârâu + determ. antrop. Gost (< s. gost „musafir, oaspete” (DAR) (< srb. gost) (DER). Pârâu lu Hóba (Iaz) – pârâu mic care se varsă în Acsin. – După s. pârâu + determ. antrop. Hoba, cf. top. Fântâna lu Hoba. Pârâu lu Lăpădát (M) – afluent al Stârnei. – După s. pârâu + determ. antrop. Lăpădat (gen.), cf. top. Groapa lu Lăpădat. Pârâu lu M dă (Glb) – pârâu, izvorăşte din RămnuŃa şi se varsă în Ramna. – După s. pârâu + determ. antrop. Mădă, cf. top. Cracu lu Mădă. Pârâu lu Mărgánu (Bor) – păşune. – După s. pârâu + determ. antrop. Mărgan (< top. Marga + suf. -an). Pârâu lu Neágu (Bor) – păşune. – După s. pârâu + determ. antrop. Neagu, v. supra Neagu. Pârâu lu Páia (Iaz) – pârâu mic care se varsă în Acsin. – După s. pârâu + determ. antrop. Paia (DOR, 341), hipoc. de la Pavel (gen.). Pârâu lu Pópa Jiánu (Iaz) – pârâu mic care se varsă în Acsin. – După s. pârâu + determ. antrop. Popa Jianu. Pârâu lu Róşu (Glb) – pârâu, izvorăşte de la Culmea Joianului şi se varsă în Valea Satului. – După s. pârâu + determ. antrop. Roşu (DNFR, 398) (gen.). Pârâu lu Stán (VMg) – pârâu, se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. antrop. Stan (gen.). Pârâu lu Stoicán (Ciut) – izlaz comunal. – După s. pârâu + determ. antrop. Stoican (< Stoica + suf. -an) (DNFR, 426). Pârâu lu StráiŃă (Glb) – pârâu, izvorăşte de la Culmea Joianului şi se varsă în Valea Satului. – După s. pârâu + determ. antrop. StraiŃă (poreclă) (< s. straiŃă). Pârâu lu Vălintínu (Glb) – pârâu, izvorăşte din Vecsăle şi se varsă în Valea Satului. – După s. pârâu + determ. antrop. Vălintinu, var. a lui Valentin. Pârâu Lúpului (RusM) – pârâu, izvorăşte din Vârful Boul şi se varsă în Lozna. – După s. pârâu + determ. subst. lup (gen.). Pârâu Mare (RusM) – pârâu, se varsă în Rusca. – După s. pârâu + determ. adj. mare. Pârâu Mare (VB) – teren arabil. – După s. pârâu + determ. adj. mare. Pârâu Mare (M) – afluent al Prejbei. – După s. pârâu + determ. adj. mare. Pârâu Márga (VMg) – pârâu ce desparte localitatea Vama Marga de BăuŃar. Aici se găseşte fundaŃia postului de pază al grănicerilor. – După s. pârâu + determ. topon. Marga. Pârâu Mórii (Iaz) – teren arabil şi fâneŃe. – După s. pârâu + determ. subst. moară (gen.).

56
Pârâu Mórii (RusM) – pârâu, izvorăşte din MunŃii Poiana Ruscă şi se varsă în Bistra Rusca. – După s. pârâu + determ. subst. moară (gen.). Pârâu Măríşchii (Vos) – pârâu, izvorăşte din Cocinu şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. antrop. Marişca (cf. ung. Mariska „Mărioara”) (DNFR, 293) (gen.). Pârâu Mic (M) – afluent al Prejbei. – După s. pârâu + determ. adj. mic. Pârâu M nzului (BăŃ) – pârâu, izvorăşte din Solomonu. – După s. pârâu + determ. topon. Mânzu (gen.). Pârâu Mórilor (Glb) – pârâu. – După s. pârâu + determ. subst. moară (gen. pl.). Pârâu Munteánului (Bcv) – pădure de fag şi fâneŃe în masivul łarcu-Godeanu. – După s. pârâu + determ. antrop. Munteanu (gen.). Pârâu Neágu (TRu) – pârâu, izvorăşte din Culmea BorloviŃei şi se varsă în Slatina. – După s. pârâu + determ. antrop. Neagu (gen.). Pârâu NeámŃului (Glb) – pârâu, izvorăşte din Pădurea Pârâu NeamŃului şi se varsă în Bistra în dreptul localităŃii Var. – După s. pârâu + determ. antrop. NeamŃu (gen.). Pârâu Négri (RusM) – pârâu, cu o lungime de 5 km/16 km². – După s. pârâu + determ. n. grup negri < negru „miner”. Pârâu Obrejénilor (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă, izvorăşte din Valea Mânea şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + n. grup obrejeni „cei din localitatea Obreja”. Pârâu Páltinului (Glb) – pârâu. – După s. pârâu + determ. subst. paltin (gen.). Pârâu Petrişór (Vos) – pârâu, izvorăşte din Cocinu şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. antrop. Petrişor (< antrop. Petru + suf. dim. -işor). Pârâu Petrinél (RusM) – pârâu, se varsă în Rusca. – După s. pârâu + determ. antrop. Petrinel (< antrop. Petrin (DNFR, 364) + suf. dim. -el). Pârâu Piétrii (Bor) – pădure amestec. – După s. pârâu + determ. subst. piatră (gen.). Pârâu Piétrii (TRu) – pădure de foioase şi conifere şi pârâu, izvorăşte din Valea Pârâu Pietrii şi se varsă în Slatina. – După s. pârâu + determ. subst. piatră (gen.). Pârâu PiúŃ (PoiMr) – pârâu, izvorăşte din BarniŃa şi se varsă în Valea Mare. – După s. pârâu + determ. antrop. PiuŃ (< Piu (DNFR, 368) + suf. dim. -uŃ) (gen.). Pârâu Pléşu (VB) – pârâu, izvorăşte din Pleşu şi se varsă în Bistra. – După s. pârâu + determ. topon., cf. top. Pleşa, având formă de masc. influenŃată de determinatul său pârâu.

Pârâu Popii (M) – afluent al Slatinei. Stănete şi StăneaŃă (DNFR. subst. – După s. topon. pârâu + determ. antrop. izvorăşte din Lazuri şi se varsă în râul Cornişor. – După s. PoroşiŃa (< Poroşu < poróş „foarte roşu. cf. – După s. top. subst. cf. topon. topon.).). cf. Pârâu Sécului (BăŃ) – pârâu. RuschiŃa (gen. subst. Pârâu Slátina (VB) – pârâu. Pârâu StănéŃ (PoiMr) – pârâu. şi antrop. adj. pârâu + determ.).). Sârbu (gen. porc (gen. pârâu + determ. – După s. pârâu + determ.. top. pârâu + determ. pârâu + determ. topon. Pârâu RuschíŃei (RusŃ) – pârâu. – După s. popă (gen.). topon. – După s. izvorăşte din BarniŃa şi se varsă în Valea Mare. Şălaşu Mare (< sălaş + determ. Izvoru Sârbului. cf. dim. Pârâu Radomíla (BăŃ) – fâneŃe şi pârâu în masivul Poiana Ruscă.). izvorăşte din Dealu Văii şi se varsă în Bistra. La Secu (gen. -iŃa). izvorăşte din Râpi şi se varsă în Nermeş. pârâu + determ. – După s. – După s. topon. mare). cf. pârâu + determ. top. pârâu + determ. pârâu + determ. . izvorăşte din Tâlva Mare şi se varsă în Bistra Rusca. topon. izvorăşte din Vecsăle şi se varsă în Valea Satului. Pârâu Sălătrúc (Măr) – pârâu. popă (gen.). Pârâu Préjba (Vos) – pârâu. izvorăşte de sub Preluca Lungă şi se varsă în Bistra. – După s. Pârâu PoroşîŃa (BăŃ) – pârâu. pârâu + determ. Muntele PoieniŃa (gen. Pârâu Săláşu Mare (Glb) – pârâu. Pârâu Slatina [par u sláÜina] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă. Pârâu Popii (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă. cf. pârâu + determ. – După s. – După s. pârâu + determ. Poarta de Fier a Transilvaniei (gen. – După s. Pârâu Pórcului (RusM) – pârâu. AscuŃita Porcului (gen. antrop. 424). În Sălătruc. Pârâu S rbului (M) – afluent al MărguŃei. – După s. Pârâu PórŃii de Fier a Transilvániei (Bcv) – afluent al Bistrei. – După s. izvorăşte din Măgura Mărgănească şi se varsă în Bistra. Prejba.). top. Sălătruc. Slatina. PoieniŃa. StăneŃ (< Stan + suf. izvorăşte din Urzâşte şi se varsă în Bistra. -eŃ). izvorăşte din Babini şi se varsă în Bistra.). actualmente împădurită. Radomila. topon. cf. V. fostă păşune alpină. 376) + suf. pârâu + determ. şi poroş (despre cai) „nărăvaş” (DNFR. pârâu + determ. antrop. supra. izvorăşte din Măgura. Apa Sârbului.57 Pârâu PoieníŃii (Bcv) – afluent al Bistrei. şi top. – După s. topon.

cf.). Pârâu Ştiómfu Mic (Bcv) – afluent al Bistrei. pârâu + determ. – După s. 436) (< ngr. Şucu. Pârâu Surupáta (TRu) – pârâu. Stârna. subst. Pârâu ŞpíŃăr (RusM) – pârâu. adj. tei (gen. Pârâu Şucu (VB) – pârâu. urs (gen. Pârâu St rna (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă.. izvorăşte din Scărişoara şi se varsă în Bistra. ł. – După s.). -ean) (gen. mic. Pârâu Teiúşului (Car) – pârâu. Pârâu Şipotelor [~sîpoćilor] (Glb) – pârâu. Pârâu Ştiómfu Mare (Bcv) – afluent al Bistrei. -a). pl. Pârâu Taliánului (Mal) – pârâu. vale + determ. – După s.). – După s. pârâu + determ. . pârâu + determ. antrop. V.). -an) (gen. Pârâu Téiului (BăŃ) – pădure de foioase în MunŃii Poiana Ruscă. subst. izvorăşte din MunŃii Poiana Ruscă şi se varsă în Bistra Rusca. se varsă în Bistra. – După s. Ştiomfu Mare. pârâu + determ. Toma (gen. – După s. Pârâu Úrsului (Măr) – pârâu. şpiŃer „farmacist”) (DNFR. – După s. – După s. – După s. ŞpiŃeru (< s. – După s.). Talianului (< italian cu afereza lui i-) (gen. topon. izvorăşte din Dealul Văii şi se varsă în Stârna. izvorăşte din Şucu şi se varsă în Bistra. Pârâu Válea Lúpului (Bcv) – afluent al Bistrei. Pârâu Tómii (Bcv) – afluent al Bistrei. Var + suf. Văran (< top. antrop. surupat „surpat” + suf.). şi Densusianu. pârâu + determ. top. topon. Tuştea + suf.). Vădana (< s. pârâu + determ. vădană „văduvă”) (DNFR. pârâu + determ. topon. pârâu + determ. – După s. surupata (< adj. topon. izvorăşte de sub łarcu şi Muntele Mic şi se varsă în Bistra. izvorăşte din Urdee şi se varsă în Bistra. – După s. – După s. Pârâu Tuşteanului [par u tuşćánulu¯] (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă. Ştiomfu Mic. – După s. topon. Teiuş (gen. pârâu + determ. pârâu + determ. subst. Valea Lupului (gen.). antrop. pârâu + determ. spets(i)éris) (DEX). izvorăşte din BarniŃa şi se varsă în Valea Mare. pârâu + determ. – După s. StăneŃ + determ. Tuştean (< oicon. Pârâu Văd nii (Cir) – deal şi pârâu. Pârâu Şúcu (Măr) – pârâu. izvorăşte de La Moldovini şi se varsă în Slatina. subst. antrop. H. – După antrop. şipot (gen. pârâu + determ. 70. 481).). Pârâu Văránului (Var) – teren arabil. – După s. topon. pârâu + determ. pârâu + determ. supra. topon. antrop.58 Pârâu StănéŃu Mic (PoiMr) – pârâu.

bystrǔ „repede” şi „limpede”. Pârâurile lu Dábu (Glb) – pârâu. adj. izvorăşte din Gruni şi se varsă în Ramna. Bratonea. pe. – După s. Pe Cărări (PoiMr) – drum spre Măgura. dim. 311) (gen. pârâu (pl. – Cf. top. – După top.) + determ. Balota. cărare (pl. PârâúŃu Tongea [~tónźa] (Var) – pârâu. căprior „animal rumegător sălbatic. Pârâurile Seci [~săś] (Glb) – pârâu. Pe Brátońa (PoiMr) – drum forestier. pe. Dabu. Mitro sau < Dumitru) (DNFR. Pe Blóju (PoiMr) – drum spre Bloju. pârâu (pl. cu coarne mici (Capreolus capreolus) (< lat. FaŃa Dabului. topon. – După top. dim. – După s. – După s. capriolus) (DEX) precedat de prep. pe. Tongea (cf. – După s. Varăngu + suf. Pârâu Văráticu (PoiMr) – pârâu. antrop. Pârâurile la Crúce [păr ile la crúśe] (Glb) – trei izvoare ce izvorăsc din Bogdanu şi se varsă în Valea Glimbocii. izvorăşte de sub Vârful AscuŃita Mică şi se varsă în Bistra. – După s. Pârâu Vârciorova [~vârśioróva] (Obr) – pârâu. izvorăşte din Măgura şi se varsă în Bistra.). – După s. topon. – După s. bg. pârâuŃ + determ. care stă la baza toponimului Bistra + suf. subst. antrop. – După s. pe. topon. Pe Bóu (TRu) – mină de cărbuni. pe. – După s. izvorăşte din Bogdanu şi se varsă în Valea Satului. pe. antrop. – După s.) precedat de prep. izvorăşte din Pădurea VăruŃu şi se varsă în Acsin. cu picioare subŃiri şi agile. Mitru (cf. pârâuŃ + determ. pârâu + determ. -uŃ.59 Pârâu VărăngúŃ (Măr) – pârâu. izvorăşte din Bogdanu şi se varsă în Valea Glimbocii. mai mic decât cerbul. pârâu + determ. cruce precedat de prep. top. topon. Bou precedat de prep. cf. dim -uş precedat de prep. pe. Negura. precedat de prep. – După antrop. Pe Căprióru (TRu) – mină de cărbuni.) + determ. Pârâurile lu Mítru (Glb) – pârâu. pârâu (pl. – După top. . seci. izvorăşte din Negura şi se varsă în VăruŃu. – După s. pârâu + determ. Bloju precedat de prep. izvorăşte din MunŃii Baicu şi se varsă în Bistra. PârâúŃu Negura [părăúŃu ńégura] (Var) – pârâu. cf. VărănguŃ < top. Balota precedat de prep. Pe Bistrúş (Ciut) – deal. Tongu) (DNFR. 458).) + determ. Vârciorova. la. Pe Bálota (PoiMr) – drum spre Muntele Mic. Văraticu (gen.).) + determ. Pe Căr ri (Măr) – cale de acces spre Măgura. pârâu (pl.

). – După s. precedat de prep. grind precedat de prep. Pe Craci [cráś] (Zer) – deal către localitatea Var. – După s. precedat de prep. -an (cf. topon. pe. şir de munŃi” + suf. Pe Dósu Şópotului (Dlc) – drum. jug „munte. Pe Sébeş (TRu) – teren arabil. S. – După s. întins.n. Pe R pă (Mal) – loc prăpăstios la marginea Bistrei Mărului. – După s. Pe FáŃă (Vos) – teren arabil. plan. – După s.. câmpie. Sebeş precedat de prep. pe.60 Pe C mp (Mal) – izlaz comunal. – După s. – După adj. muchie precedat de prep. ogaş precedat de prep. Pe Grind (Măr) – loc cu fâneŃe. p. suprafaŃă plană . Homorodean.). câmp precedat de prep. Pe Slátina (Măr) – trecerea către satul Marga. Pe Răpóg (Măr) – cale de acces spre dealuri. crac (pl. şasă „neted. pe. – După s.) precedat de prep. străk) (DEX) precedat de prep. pe. şes. Pe Jug ńe (TRu) – deal. – După s.). Şopotu (gen. pe. pe. supra. V. Pe R pi (M) – teren accidentat. răpog precedat de prep. Pe Stréche (Zer) – fâneŃe. groapă precedat de prep. Pe Şása (Măr) – trecerea către comuna Turnu Ruieni. – După top. Gruńu Juleştiului (gen. Nedeia precedat de prep. pe. deal (pl. – După s. râpă precedat de prep. cf. Slatina precedat de prep. – După s. 195) precedat de prep. V. pe. Pe Coásta Sébeşului (Car) – loc pe malul Sebeşului. – După s. Pe Cracu Juleştiului [~juléşćiulu¯] (Dlc) – drum. dos + determ. topon. Pe Slátina (TRu) – teren arabil. – După s. Pe Deal [~ñál] (Bor) – deal cu teren arabil. pe. Pe Groápă (Măg) – teren arabil. Pe Nedeia [~ńeñé¯a] (PoiMr) – drum spre Buza Nedeii. – După s. top. Pe Múchie (RusM) – parte de sat. situată la mică altitudine. 2. faŃă precedat de prep. – După s.). – După s. – După top. Pe Ogáş (Zer) – izlaz. – După top. fără diferenŃe (mari) de nivel. pe. pe. fem. Întindere vastă de pământ. Pe Şebeş (Car) – teren arabil. Sebeş (gen. topon. streche „nume dat mai multor specii de insecte foarte vătămătoare pentru animalele domestice” (< bg. Pe Deal (Var) – deal cu fâneŃe. pe. coastă + determ. pe. supra. crac + determ. 141. pe. pe. pe. Vechea vatră.

subst. a se scurge”) cu transformarea lui b în m ca în Timac(h)us > Timoc (Dan Sluşanschi. vale „izvor”. precedat de prep. Der rümanische Name der Donau. formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltraŃie. sessus) (DEX). Peste Ápă (M) – terasa I a Bistrei. Pe ÚliŃă la Miştóc (Ciut) – drum. Bucureşti. Pe Zăvói (TRu) – drum spre cimitir şi teren arabil între Sebeş şi Valea Turnului. – După s. – După s. FrăŃilă. Pepinieră pe Vale (Măr) – plantaŃie de brad. – După hidronimul Timiş < indoeurop. şi FrăŃilă. apă „râu. Miştoc (cf. – După apel. antrop. 1976. 72. pe. pe. G. Românii. Zăvoi precedat de prep. ŞuculeŃu (< dimin. TisaTimiş-Prahova. 15-17) + suf. topon. vale cu prep.„nămolos” (< *ti „a se muia. grotă. – După top. v. p. cavernă. 2) Casă sau grup de case care aparŃineau unei mănăstiri şi serveau ca loc de găzduire (pe lângă aceasta)” (< sl. filon” (< lat. peşteră „cavitate. topon. metohŭ) (DEX) cu epenteza lui ş. Bistra precedat de prep. Pepiniéră pe Brátonea (Măr) – plantaŃie de brazi. (NS). pe. pe partea dreaptă. vână „izvor”. pepinieră „teren rezervat pentru înmulŃirea şi formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv” (< fr. DicŃionar. Pe Vále (TRu) – teren arabil. Şucu precedat de prep. Bratonea cu prep. Péştera Crúcii (RusM) – peşteră. precedat de prep. – După top. – După top. peste. I. pepinieră + determ. prin substantivizare. pe. biserică. -eş/-iş (v. vena) (DEX) precedat de prep. pepinieră + determ. peste. Pe ÚliŃa Biséricii (Ciut) – drum. „pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului. – După top. STD. După s. Pe Şúcu (PoiMr) – drum forestier. în Studii de tracologie. peste. teren arabil. – După antrop. 10). (DOR. pe. pe. 246-247. *thib. – După s. I. de la Şucu) precedat de prep. prin extindere – . în. mitoc „mănăstire mică subordonată unei mănăstiri mai mari. uliŃă + determ. Pe V nă (Zer) – teren arabil. în DR. Drăganu. scobitură naturală subterană adâncă şi mare. – După s. Pepiniéră în Vlădean [~vlăñ§án] (Măr) – şes.61 de pământ situată într-o depresiune” (< lat. Peste Bístra (Iaz) – teren arabil. apud CreŃan. Vlădean cu prep. – După s. Schramm. Mitoşeriu. pépinière) (DEX) + determ. subst. – După s. pârâu” (DEX) precedat de prep. Peste Tímiş (Iaz) – teren arabil. 1973. 323) < s. Pe ŞuculéŃu (PoiMr) – drum spre ŞuculeŃu. pe. Mitoc. 15-16.

peštera) (DEX) + determ. cf. albe. Turcu (DNFR. cu. Píga (Bor) – munte în masivul Muntele Mic. rocă naturală” (DEX) + determ. Piátra Álbă (Bor) – câmpie alpină. – După s. p. 23 August. piatră „nume generic pentru orice rocă solidă.62 vizuină. Piatra Albă (Mal) – deal cu pajişte. supra. adj. – După s. Pietroasa (Mal) – deal împădurit şi pârâu. gen. – După s. piatră (pl. cu diverse întrebuinŃări. Caransebeş. – După s. Mărturii de viaŃă pastorală în toponimia Banatului. mai ales cu produse agroalimentare. statui etc. dezbaterea privitoare la acest aspect la Vasile IoniŃă. top. V. PiaŃa General Dragalina) (Car) – stradă. PiaŃa Lémnelor (Car) – stradă. vârf” (cf. Numele actual al străzii face trimitere la Generalul Dragalina. – După s.). Pietrońu Turcului (TRu) – deal. subst. Muzeul judeŃean de etnografie şi istorie locală. PiáŃa 23 Augúst (act. adj. supra. loc stâncos pe muntele Măgura. albă. plisc” sau „pisc. izvorăşte din Pietrele Albe – După s. pădure de foioase şi răşinoase. piaŃă + determ. izvorăşte din Vârfu Bătrân şi se varsă în Bistra. din Caransebeş. PiaŃa RevoluŃiei) (Car) – stradă. Pieptu cu Tei [p¯éptu cu ké¯] (M) – culme submontană acoperită cu păduri de foioase. având sensul de „cioc. povârniş” (< lat.). Numele actual al străzii face referire la RevoluŃia din 1989. – Toponimul ar putea fi raportat la un subst. care a murit pe front în luptele de pe Jiu din Primul Război Mondial. piept „coastă de deal. V.). 465) (gen. 272-273).. de munte etc. supra. Pietroása (Bor) – câmpie alpină cu fâneŃe şi pădure de foioase. subst. loc întins şi deschis dintr-o localitate. augum. – După s. pectus) (DEX) + determ. V. Pietroasa (Măg) – deal împădurit. pietroasă (forma feminină) prin substantivizare. – După adj.) + determ. Toponimul ar putea fi raportat şi la un antroponim Piga. *pig sau *pic. republică (gen). adesea amenajat cu spaŃii verzi. dură şi casantă răspândite la suprafaŃa sau în interiorul pământului. piaŃă „loc special amenajat unde se face comerŃ cu mărfuri. topon. tei cu prep. I. unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi. (şi la pl. fostă zi naŃională a României comuniste.) fragment de dimensiuni şi de forme diferite dintr-o astfel de rocă. antrop. în „Studii şi comunicări de etnografie-istorie”. Dealu Crucii (gen.” (DEX) + determ. piaŃă + determ. pietroń + determ. . lemn (pl. prin extindere – material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui. subst. 1975. Pietrele Álbe [p¯étrili~] (Bor) – gol alpin şi izvor. PiaŃa Repúblicii (act. bârlog” (< sl..

63
Pipirígul Mare (Car) – cartier. – După top. *Pipirig (< s. pipirig „nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede şi mlăştinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde şi cu flori brune-roşcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră şi rigidă, de culoare cenuşie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuŃit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele şi cu inflorescenŃele compuse din 1-4 globuşoare (Holoschoenus vulgaris)” (DEX) + determ. adj. mare. Pipirígul Mic (Car) – cartier. – După top. *Pipirig + determ. adj. mic. Piva HoŃilor [píÌă hóŃîlor] (Bor) – gol alpin. – După s. pivă „dispozitiv având formă cilindrică, care se umplea cu praf de puşcă şi se aprindea, formând o explozie destul de puternică pentru a anunŃa sătenii despre vreo eventuală invazie”, „stâlp de hotar”, (informaŃii din anchetă) + determ. subst. hoŃ (gen. pl). Pláiu (Dlc) – drum. – După s. plai „versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; munte, deal mare; regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu păşuni; drum (sau cărare) care face legătura între poala şi creasta unui munte; potecă; regiune, Ńinut; (la pl.) meleaguri” (DEX). Pláiu Blójului (Măg) – cale de acces spre Bloju. – După s. plai + determ. topon. Bloju (gen.). Plaiu Buza Nedeii [~búÛa neÚéi] (Măr) – cale de acces spre Buza Nedeii. – După s. plai + determ. topon. Buza Nedeii (gen.). Plaiu la V rvu Bătr n (Var) – cale de acces spre Vârfu Bătrân. – După s. plai + determ. topon. Vârfu Bătrân cu prep. la. Plaiu Lázurilor (M) – culme lină submontană acoperită cu păduri de foioase, leagă valea Nermeş de vârful Prodanei. – După s. plai + determ. topon., cf. top. FaŃa Lazurilor (gen.). Plaiu lu Sâmión (VB) – deal. – După s. plai + determ. antrop. Sâmion (< antrop. Simion, nume biblic (DNFR, 415) (gen.). Plaiu lu Zănoága (PoiMr) – munte. – După s. plai + determ. topon. Zănoaga (gen.). Plaiu Nedéii [plá¯u neÚéi] (Mal) – drum spre Muntele Mic. – După s. plai + determ. topon. Nedeia (gen.). Plaiu Nedeii (Măg) – drum. V. supra. Plaiu Nedeii (PoiMr) – munte. V. supra. Plaiu Păpuşériului (VB) – deal. – După s. plai + determ. topon. Păpuşeriu (gen.).

64
Plaiu pe Căr ri (Măr) – cale de acces spre Măgura. – După s. plai + determ. topon. Cărări cu prep. pe. Plaiu pe Vále (Măr) – cale de acces spre Măgura. – După s. plai + determ. subst. vale cu prep. pe. Plaiu Stúrului (Măg) – drum. – După s. plai + determ. topon. Sturu (gen.). Plaiu Uşór (VB) – deal cu pantă lină. – După s. plai + determ. adj. uşor. Plaiu Zănoága (Măr) – cale de acces spre Zănoaga. – După s. plai + determ. topon. Zănoaga. Plaiul Muntelui Mic [~múnćelu¯~] (Măg) – drum spre Muntele Mic. – După s. plai + determ. topon. Muntele Mic (gen.). PláŃu Blójului (Măr) – depresiune, loc împădurit. – După s. plaŃ „loc pe care se poate construi o casă, loc de casă; loc împrejmuit în jurul unei clădiri; curte, ogradă; răspântie, răscruce de drumuri; piaŃă; (înv.) rampă în galeria unui puŃ minier; depozit de materiale miniere (DAR) + determ. topon. Bloju (gen.). Pléşa (TRu) – deal. – După adj. pleş(ă) „loc lipsit de vegetaŃie, nemâncat de râpi” (Iordan, Top. rom., 119) sinonim al lui pleşuv (< v. bulg. plěsĭ „chelie”, slov. Plěša, srb. Pleš) (Densusianu, ł. H., 68). Plíscu (BăŃ) – vârf de munte. – După s. plisc., cf. top. În Pliscuri. Plópi (Măr) – deal cu fâneŃe. – După s. plop (pl.). Plópii (Bor) – pădure de foiase şi conifere. – După s. plop (pl. art.). Plóştina (Bor) – teren arabil. – După s. ploştină „teren umed şi mocirlos; mlaştină” (DEX) (< v. bulg. ploskcŭ „lat”, srb. ploština „pământ umed”) (Densusianu, ł. H., 68). Ploştina (Car) – teren arabil în Caransebeş. V. supra. Ploştina (TRu) – câmpie. V. supra. Pódu de la Sat (Vos) – pod către Rusca Montană. – După s. pod + determ. subst. sat cu prep. comp. de la. Pódu Întâi [~întîń] (Bor) – păşune, fost pod. – După s. pod + determ. numeral ordinal întâi. Pódu Zăvoieńésc (VB) – punte peste Bistra către Cocinu Zăvoienesc. – După s. pod + adj. zăvoienesc < zăvoieni (< top. Zăvoi + suf. -eni) + suf. adj. -esc. Pog rile (Bor) – fâneŃe. – După apel. neatestat *pogară „loc defrişat prin ardere”, cf. srb. pogareti „a fi distrus de incendiu” (IoniŃă, Glosar, 17). Vezi pe larg IoniŃă, ContribuŃii I, 66-69, 99, cf. şi gar, gară „cenuşă de paie, tulei sau bâte de floarea-soarelui (etc.)”, atestat de I. Mării, Studiind elementul sârbesc în lexicul graiului din Toager. Note (I), în CL, X (1965), nr. 2, p. 365.

65
Poiána [po¯ána] (BăŃ) – loc plan cu fâneŃe. – După s. poiană „suprafaŃă de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci şi acoperită cu iarbă şi cu flori; luminiş” (< sl. poljana) (DEX). Poiana (Car) – stradă. – V. supra. Poiana Borlovánului (Bor) – câmpie alpină. – După s. poiană + determ. antrop. Borlovan (< top. Borlova + suf. -ean) (gen.). Poiana Brádului (Cir) – poiană. – După s. poiană + determ. subst. brad (gen.). Poiana Bradului (Glb) – poiană. V. supra. Poiana CăŃelului [~căŃ lulu¯] (M) – poiană montană cu păşune pe Valea Stârnii. – După s. poiană + determ. topon., cf. top. Pârâu CăŃelului (gen.). IniŃial numele s-ar fi numit *Poiana Pârâu CăŃelului. Poiana cu Férigă (M) – poiană submontană, acoperită cu ferigă. – După s. poiană + determ. subst. ferigă cu prep. cu. Poiana cu Nuc (Car) – poiană. – După s. poiană + determ. subst. nuc cu prep. cu. Poiana de la PíŃile Albe (Bor) – poiană cu pădure de răşinoase. – După s. poiană + determ. topon. *PiŃile Albe cu prep. comp. de la. Poiana Fărcăşăşti [~fărcăş şć] (Bor) – câmpie alpină. – După s. poiană + determ. topon. Fărcăşeşti. Poiana Ienăşoáńea (PoiMr) – poiană la poalele Muntelui Mic.– După s. poiană + determ. antrop. Ienăşoańa (< Ianeş (DNFR, 254) + suf. + -oańe), cf. şi n. fam. Ienăşoń (Densusianu, ł. H., 77). Poiana Judelui [~júñelu¯] (Măg) – munte. – După s. poiană + determ. antrop. Jude (< s. jude „demnitar cu diverse atribuŃii (în vechea organizaŃie administrativă); primar” (DNFR, 269) (gen.). Poiana Judelui (PoiMr) – poiană în Muntele Mic. V. supra. Poiana Lázu cel Máre (TRu) – fâneŃe. – După s. poiană + determ. topon. Lazu cel Mare. Poiana Liúba (Car) – pădure şi poiană. – După s. poiană + determ. antrop. Liuba (cf. sl. Ljuba) (DNFR, 281). Poiana lu Bogdáni (M) – păşune alpină pe muchia łâflei, care urca la DâmboviŃa, „acolo au stat ai lui Bogdań”. – După s. poiană + n. grup bogdani (< antrop. Bogdan). Poiana lu Drăgălínă (Bor) – proprietate privată, fâneŃe. – După s. poiană + determ. antrop. Drăgălină, cf. top. Izvoru lu Drăgălină. Poiana lu FrínŃ (Var) – păşune alpină. – După s. poiană + determ. antrop. FrinŃ (gen.). Poiana lu Ghiermăláşu (M) – poiană submontană cu păduri de foioase şi păşuni naturale pe Valea Mânzu. – După s. poiană + determ. antrop. Ghermălaşu (poreclă cunoscută în localitate) (gen.).

66
Poiana lu Páltin (Cir) – deal. – După s. poiană + determ. subst. paltin (gen.). Poiana lu Pótă (M) – poiană submontană cu fâneŃe naturale la marginea muntelui Măgúra. – După s. poiană + determ. antrop. Potă, cf. top. Muchia lu Potă (gen.). Poiana lu Stanciu [~stánśu] (PoiMr) – poiană în Zănoaga. – După s. poiană + determ. antrop. Stanciu (DNFR, 423) (gen.). Poiana lu Şumăréscu (TRu) – deal în Culmea Iegerii. – După s. poiană + determ. antrop. Şumărescu < antrop. Şumaru < s. şumar „pădurar” (< scr. šumar) (DEX) + suf. -escu) (gen.). Poiana lu Trífu (Măr) – luminiş. – După s. poiană + determ. antrop. Trifu (cf. Trifan) (DNFR, 461) (gen.). Poiana lu Zamă [~Ûámă] (Var) – fâneŃe. – După s. poiană + determ. antrop. Zamă (poreclă) (gen.). Poiana Lúngă (Cir) – deal. – După s. poiană + determ. adj. lungă. Poiana Mare (Iaz) – plantaŃii de pomi fructiferi. – După s. poiană + determ. adj. mare. Poiana Mare (RusM) – poiană pe malul pârâului Loznişoara. V. supra. Poiana Măgúră (TRu) – luminiş în Culmea Măgurii. – După s. poiană + determ. topon. Măgură. Poiana Măgulícea [~măgulíśa] (PoiMr) – poiană în Muntele Mic. – După s. poiană + determ. topon. Măgulicea. Poiana Múntele Mic (Măg) – luminiş. – După s. poiană + determ. topon. Muntele Mic. Poiana Narcíselor (Zer) – rezervaŃie naturală. – După s. poiană + determ. subst. narcisă (pl.) (gen.). Poiana Pópii (Măr) – luminiş. – După s. poiană + determ. subst. popă (gen.). Poiana Primez [~priméÛ] (BăŃ) – poiană la hotarul dintre localitatea Marga şi BăuŃar. – După s. poiană + determ. subst primez „perete care desparte două încăperi. 2. Îngrăditură, scândură, bârnă, par, drug care desparte un spaŃiu în două sau care se pune în grajd între vite, stănog. 3. (în forma: primiez) cartilaj care desparte cele două fose nazale. 4. Cercevea în formă de cruce care desparte fereastra în mai multe ochiuri. 5. Perdea de pădure care se află între două poieni. 6. Proptea de lemn cu care se blochează uşa sau poarta. 7. Întăritură făcută în malul unui râu, pentru a-l consolida. 8. ProeminenŃă într-un lemn cioplit” (DAR) (< lat. permedium) (cf. şi Densusianu, ł. H., p. 53, 330). Poiana Strâgóńului (Bor) – izlaz comunal. – După s. poiană + determ. topon. Strâgońiu (gen.).

67
Poiana Stúru (Măg) – poiană. – După s. poiană + determ. topon. Sturu. Poiana Surupátă (M) – poiană montană cu păşune pe culmea Lazurilor, „acoló s-o surupát pămîntu”. – După s. poiană + determ. adj. surupată. Poiana Válea Cénchii (Car) – poiană. – După s. poiană + determ. topon. Valea Cenchii. Poiéni (Iaz) – deal cu fâneŃe. – După s. poiană (pl.). Poiéni (Zg) – terenuri agricole. V. supra. Poiénile (Mal) – pajişte. – După s. poiană (pl. art.). Poienile de Jós (Mal) – păşune alpină. – După top. Poienile + determ. adv. jos cu prep. de. Poienile de Sús (Mal) – păşune alpină. – După top. Poienile + determ. adv. sus cu prep. de. Poienile Mári (Mal) – pajişte la poalele Muntelui Mic. – După top. Poienile + determ. adj. mari. PoieníŃi (VB) – fâneŃe. – După s. dim. poieniŃă (pl.). Poliatcu [pol¯átcu] (Bcv) – pădure de răşinoase şi păşune între Valea Mălingiorului şi Ghiorghioane. – După antrop. Poliatcu, cf. scr. poljak rom. poleac „polon”, v. şi antrop. Poleac (DOR, 351). Polóştea lu C cu [polóşća~] (Bor) – păşune. – După s. „poloşte, s. f. (regional, mai ales în Banat) „loc împădurit unde stau vitele şi, mai ales, oile la odihnă (după muls) sau în timpul verii, prin extindere stână; „(prin Ban.) pământ îngrăşat de pe urma excrementelor oilor care au stat mult timp într-un loc” (DLR) + determ. antrop. Câcu (gen.). Poloştea lu Cenghiel (Bor) – păşune împădurită. – După s. poloşte + determ. antrop. Cenghel (gen.). Pómii lu Romodán (Car) – fâneŃe. – După s. pom (pl.) + determ. antrop. Romodan (nume compus din Romu (< Romul) + antrop. Dan (cf. şi DNFR, 398)) (gen). Pondele [ponñéle] (Glb) – deal. – Probabil după s. pl. pondele „podele”, v. şi pandea (pl.) „lemn fasonat pentru construcŃii, cioplit pe două părŃi” (DAR). Ponoáve (Mal) – izlaz comunal. – După s. ponov (pl.) „teren care se ară şi se seamănă, pământ cultivabil; porumbişte. 2. (Ban.) InundaŃie” (DLR), v. şi ponoave „bucate de pe câmp” (IoniŃă, Glosar, 32). Ponoave (TRu) – teren arabil şi fâneŃe. V. supra. Ponórna (Glb) – deal abrupt şi pârâu, izvorăşte de la Culmea Ramna şi se varsă în Valea Satului. – Apelativul slav ponorŭ stă la baza rom. ponor „povârniş abrupt sau adâncitură formată prin prăbuşirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren. 2. Formă de relief rezultată prin asocierea liniară şi laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase

68
un aspect adâncit” (DEX). Cf. top. slav *Ponorna < *ponorĭna < ponorŭ + -ĭna. Ponorna Mare (Glb) – deal abrupt. – După top. Ponorna + determ. adj. mare. Ponorna Mică (Glb) – deal abrupt. – După top. Ponorna + determ. adj. mică. Popilétul (BăŃ) – pârâu în masivul Poiana Ruscă, izvorăşte din Dealul Văii şi se varsă în Stârna. – Probabil după s. copileŃ „lăstar care creşte de la rădăcină sau de la subsuoara frunzei unei plante” (DEX). PoroşíŃa (M) – deal submontan acoperit cu păduri de fag pe Valea Nermeş şi pârâu, afluent al Nermeşului, izvorăşte de sub golul de munte Măgura, se varsă în Bistra. – După adj. poroş + suf. dim. -iŃa, v. cf. top. Pârâu PoroşiŃa. Potóc (Dlc) – livezi şi pârâu, izvorăşte din Vălări şi se varsă în Sebeş. – După s. potoc, cf. top. În Potoc. Potócu (Car) – pârâu care udă nord-estul oraşului şi vara devine un firicel de apă care poate fi trecut cu piciorul, se întinde pe o suprafaŃă de 6 km/10km². V. supra. Prejba [pr¯éjba] (M) – deal submontan, acoperit de fâneŃe naturale şi livezi, pe Valea RuşchiŃei şi pârâu, afluent al râului Rusca. – După antrop. paleosl. Prejba (Petrovici, SDT, 300). Prelác (Măg) – teren arabil. – Nume compus prelac din prep. pre „pe” + s. lac. Prelúca Lúngă (Măr) – fost izlaz comunal, actualmente pădure de brad. – După top. *Prelucă + determ. adj. lungă. Prelucă [prelúkă] (M) – culme între Tâlve şi Măgura, „î¯ un lÌóc gol”. – După s. prelucă „1. poiană mică de pădure; loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp; loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat; (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat şi pregătit ca ogor; izlaz, imaş; luncă, crâng, zăvoi; vale îngustă, vâlcea înfundată; spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa” (DAR). Priboáiele (PoiMr) – fâneŃe. – După s. priboi (pl. art.) „deal imălos” (informaŃie din anchetă), v. şi Iordan, Top. rom., 529 care mai dă şi sensurile: „unealtă de oŃel în formă de bară, cu un capăt conic, care serveşte, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. BăŃ lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăŃa de pieliŃe; plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roşii sau albe (Géranium macrorrhizum); (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans” (DEX, v. şi IoniŃă, Glosar, 32), „loc unde stânca muntelui dă direct în apa râului, fără a rămâne loc de potecă” (CADE).

Purcáriu (Zg) – terenuri agricole. Cioc < s. v. Jura (cf. trecătoare. Puntea Pádeşului (VB) – punte peste Bistra către Padeş. Top. prun. 68). V. pas. 139)). Cotu Mic (gen. prin metateză + suf. Pârnăvel (< Pârvănel < Pârvan.).).). 429) (gen. StruŃ (DNFR. pripor „coastă de deal sau de munte. „î¯ o tr¯ękătóar¯e”. Petrovici e de părere că toponimul românesc Prislop este creat de români dintr-un cuvânt românesc de origine slavă meridională (Petrovici SDT. scr. Prislóp (Bcv) – pădure de fag spre Zăicani. Puntea lu StrúŃ (VB) – punte peste Bistra către luncă. prihodişte.). 3. punte + determ. prypir sau pryporu (SMO. – După s. Príporu (Glb) – izlaz comunal. topon. V. (în forma: priod) loc de trecere printre stânci.). Púntea lu Pârnăvél (VB) – punte peste Bistra către luncă. Padeş (gen.. cf. pupăză (art. top. – După s. 2. supra. (Reg. – După s. 210 trimit la formele sl. – După s.). antrop. Prípor (Bor) – fâneŃe. – După s. supra. potecă.). Prěslopĭ. situat la înălŃime” (DEX). i-a determinat pe lingvişti să emită numeroase opinii cu privire la etimologia lui. 123) (gen. Prislop (M) – vale montană în Măgura. supra.69 Prihódu (Bor) – pădure de foioase şi conifere. V. antrop. despărŃitură la stână unde se închid oile înainte de muls” (DAR) (cf. – După s.. acoperită cu pădure de fag. – După un antrop. 270)) (gen. (pl. 225-236). 216 şi Drăganu. 2. ucr. Prúnii lu Cioc [~śóc] (Bor) – păşune. Numărul mare al toponimelor româneşti. – După s. primăvară (gen.) + determ. punte + determ. pryslop. care poate fi trecut numai cu piciorul” (DEX) + determ. art. topon. Prunii lu Jura [~źúra] (TRu) – izlaz comunal. punte + determ. Gyura „Georgică”. Iordan. prihod „loc în pădure pe unde trece vânatul.). cetină de brad etc. antrop. antrop. peste o râpă sau peste o apă. cf. Purcariu. bulg.. trestie. Prěslopŭ. Românii. prihodište „sosire”) (Desnsusianu. prun (pl. şi bg. povârniş. – După s prislop „pas în formă de şa. cioc (DNFR. Prípor (Bcv) – păşune pe valea râului Bista (la strangulare) „un loc îngust”. pe Valea Nermeş.” (DEX) (< ucr.) + determ. Prislopu etc. – După s. pantă abruptă. – După s. – După s. posadă. făcut din împletitură de nuiele sau din stuf şi acoperit cu paie. punte „pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) aşezat peste un şanŃ. Púntea lu Cótu (VB) – punte pe Bistra către luncă. Džura (DNFR. H. supra. . -el) (gen. Púpeza (M) – deal submontan cu fâneŃe. îndeosebi oronime având formele Prislop. Prislop (PoiMr) – păşune alpină. Primăvérii (Car) – stradă. ł. V. rom.) Adăpost de iarnă pentru oi. Pryslop. cărare făcută de animalele sălbatice. ung.

Univers Enciclopedic. DicŃionarul toponimic al Banatului. DicŃionarul toponimic al Banatului. DAR = Gheorghe Bulgăr. a II-a). 1976. Rodica SufleŃel. – După top. = Ovid Densusianu. Bucureşti. Timişoara. II = Rodica SufleŃel. pustăliu. PurcăreaŃa Mare (Glb) – deal împădurit şi pârâu. 457. .. Densusianu. V = Vasile FrăŃilă. – După adj. Bucureşti. DOR = N. DicŃionarul limbii române. PurcăreaŃa + determ. DLR = Academia Română. partea I. VI (M-N). 1965 ş. izvorăşte din Pondele şi se varsă în Bistra. Bucureşti. Imprimeria NaŃională. Dan Sluşanschi. II (C). I. Bucureşti. Pustălíu (Bor) – pădure de foioase. Tisa-Timiş-Prahova. Graiul din łara HaŃegului. 1989. VI = Vasile FrăŃilă. A. DicŃionarul toponimic al Banatului. Editura UniversităŃii de Vest. Românii = Nicolae Drăganu. 2000. BIBLIOGRAFIE. Bucureşti. 1985. serie nouă. DicŃionarul limbii române din trecut şi de astăzi (DicŃionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”). Viorica Goicu. PurcăreaŃa + determ. EA. – După s. Candrea. Timişoara. mică. 1987. Top. DicŃionar = Remus CreŃan. Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei. Viorica Goicu. – După top. 1915. 1998. variantă a lui pustiu. TUT.u. „acoló o fost păşúńe píntru pórś”. Viorica Goicu. DNFR = Iorgu Iordan. mare. DTB. PurcăreŃ [purkăr¯éŃ] (M) – afluent al Şipotului şi loc de fânaŃ. DicŃionar de arhaisme şi regionalisme. în Studii de tracologie. H. TUT. Bucureşti. v. EA. rom. DEX = DicŃionarul explicativ al limbii române. PurcăreaŃa Mică (Glb) – deal împădurit. şi IoniŃă. Glosar. Vasile FrăŃilă. 1963. DTB. izvorăşte din Culmea Joianului şi se varsă în Bistra. 1931. Drăganu. ł. (ed. prin schimbare de gen. TUT. Constantinescu. Timişoara. DicŃionar al numelor de familie româneşti. Librăriei Socec. – După s. adj. Timişoara. Ed. porcăreaŃă „loc unde se Ńin porcii” (DEX). atras de pârâu. Rodica SufleŃel. CreŃan. SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE CADE = I. DicŃionar geograficoistoric şi toponimic al judeŃului Timiş. DTB. EA. Bucureşti. 55). 1933. Bucureşti. adj. Bucureşti. porcăreaŃă „locul unde se strâng sau se adăpostesc porcii” (Iordan. 2007.-A. Bucureşti.70 PurcăreáŃa [purcăr§áŃa] (Glb) – pârâu. V (H-L). 1983. EŞE. Ed. 1975. DicŃionar onomastic românesc. FrăŃilă.

Academia Română. Bucureşti. 2002. Descoperiri = Sabin Adrian Luca. Ed. Lexicologie 1. vol III. IoniŃă. Nume de locuri din Banat. Amphora. Craiova. 2. I. Toponimia comunei Râu de Mori (łara HaŃegului). în SCL. Sp. Istoria unor cuvinte. Ed..R. 363-370.ca toponimice pe teritoriul R. Iordan. Editura Univers Enciclopedic. ContribuŃii = Vasile IoniŃă. vol. vol. Adjective posesive slave în -j. Glosar = Vasile IoniŃă. 51-54. în CL. Cluj-Napoca. Toponimia românească. Timişoara. Lexicologie 3. . Padeş (Istoria unui cuvânt). Editura Altip. Ed. ContribuŃii lingvistice. 2002. Timişoara. 2003. p. Timişoara. Scrisul românesc. Timişoara. Rodica SufleŃel. p. STD = Vasile FrăŃilă. X (1965). Vechea vatră = Mircea Homorodean. Nume = Vasile IoniŃă. Kelemen şi I. IV. 1970 (volum îngrijit de I. „Banatul Montan”. SMO = Studii şi materiale de onomastică. V (1963). Cercetări = Viorica Goicu. IoniŃă. 1953. II. Ed. Padeş = Vasile FrăŃilă. 1980. 2006. în „Studii şi comunicări de etnografie-istorie”. EA. Studii de dialectologie şi toponimie. Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei. ContribuŃii 1 = Vasile IoniŃă. Cercetări de onomastică istorică. Homorodean. Facla. Goicu. Onomastica românească. Onomastică. în SCL. Caransebeş. Giuglea. Giuglea. SDT = Emil Petrovici. Timişoara. 1969. FrăŃilă. 1994. 2002. PătruŃ. 2006. Onomastică. Muzeul judeŃean de etnografie şi istorie locală. p. Homorodean. = Iorgu Iordan. nr. B. 1980. 1982. 5. Note (I). rom. Bucureşti. 2002. 1931. 63-87. Goicu. XXXVII (1986). Ed. Stan. Ed.71 DTB. EA. Stan. PătruŃ. Ed. Eurostampa. I. Descoperiri arheologice din Banatul românesc. Etimologii = Vasile FrăŃilă. 41-68. 1963. Sibiu. p. Petrovici. Râu de Mori = G. 272-273 IoniŃă. Ed. DicŃionarul toponimic al Banatului. în FD. I. ReşiŃa. Etimologii. Graiul = R. în CCS. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. Popescu Graiul gorjenilor de lângă munte. Note de toponimie bănăŃeană. Studii de toponimie şi dialectologie. Petrovici. 2008. vol. Monografia comunei Obreja. I. M. Popescu. IoniŃă. Ed. EŞE. nr. p. VII = Viorica Goicu. Mărturii de viaŃă pastorală în toponimia Banatului. Mării). II (1984). Bucureşti. Artpress. Casa Corpului Didactic. Editura Ionescu. 1972. FrăŃilă. Note = Viorica Goicu. 2003. IV. Bucureşti. Excelsior Art. Studiind elementul sârbesc în lexicul graiului din Toager. VII (O). p. EA. ContribuŃii lingvistice. Glosar toponimic Caraş-Severin. OR = Ioan PătruŃ. Homorodean. Ed. Caransebeş. Dacia. FrăŃilă. 408-417. Vasile. Luca. Univers Enciclopedic. Adjective = Emil Petrovici.P. IoniŃă. Monografia comunei Obreja = Petru ItineanŃu (coordonator). Mării. ReşiŃa. 2000. MDA = Micul dicŃionar academic. Top. 2001. 1975.

On a consulté également un grand nombre de documents historiques (publiés ou en manuscrit) et des matériaux cartographiques qui se trouvent aux Archives d`État de Caransebeş. On indique aussi le sens et l`origine des appellatifs qui sont à la base des noms propres. Roumanie. Les articles de glossaire sont organisés en fonction de la nature des noms. LA TOPONYMIE DES VALLÉES DE BISTRA ET DE SEBEŞ. GLOSSAIRE (III) (Résumé) L`article vient compléter le glossaire toponymique publié dans les numéros antérieurs de cette revue (lettres A-F. département de CaraşSeverin. G-M).72 SIGLE PENTRU LOCALITĂłILE ANCHETATE BăuŃar = (BăŃ) Borlova = (Bor) Bucova = (Bcv) Caransebeş = (Car) Cicleni = (Cic) Cireşa = (Cir) Ciuta = (Ciut) Cornişoru = (Crn) Dalci = (Dlc) Glimboca = (Glb) Iaz = (Iaz) Măgura = (Măg) Mal = (Mal) Marga = (M) Măru = (Măr) Obreja = (Obr) Ohaba = (O) OŃelu Roşu = (OR) Poiana Mărului = (PoiMr) Preveciori = (Prev) Rusca Montană = (RusM) RuschiŃa = (RusŃ) Turnu Ruieni = (TRu) Valea Bistrei = (VB) Vama Marga = (VMg) Var = (Var) Voislova = (Vos) Zăvoi = (Zăv) Zerveşti = (Zer) Zlagna = (Zg). . Les noms de lieux ont été enregistrés à la suite d`amples enquêtes. Dans le présent travail on analyse les toponymes des vallées de Bistra et de Sebeş. sur l`importance économique et sur leur localisation. Les microtoponymes donnent des informations sur l`aspect géographique du terrain.

1GLR2. în principal din cauza discrepanŃei dintre unitatea formală şi diversitatea valenŃelor semantice. XLVII. lucrurile sunt complicate. CondiŃional-optativul GLR2 propune termenul de condiŃional-optativ1 pentru un mod cu un comportament semantic scindat. ImproprietăŃi terminologice După ce GLR3 a abordat modurile verbale personale ca modalizatori. p. respectiv un criteriu de natură semantică. 2009. urmărind să înregistreze valorile modale pe care acestea le dezvoltă în contextele lor de ocurenŃă. vol. 222. 73-80 O SUGESTIE DE NATURĂ TERMINOLOGICĂ: POTENŢIAL ÎN LOC DE CONDIŢIONAL de Mirela-Ioana BORCHIN 1. Etape în cristalizarea unei terminologii adecvate 2. se impune o revizuire terminologică. p. În cazul condiŃionalului. pentru desemnarea fiecărui mod personal. din perspectivă semantică. Pe tema discordanŃelor dintre denumirea acestui mod şi valorile modale pe care le exprimă s-au pronunŃat voci însemnate din lingvistica românească.1. I. greu de cuprins sub o unică denumire. Este de dorit să se aplice acelaşi criteriu. 2. astfel încât să se pună de acord schimbarea viziunii taxonomice cu schimbarea criteriului de denumire a modurilor. s-a ivit o discrepanŃă între încadrarea semantică a modurilor şi denumirile lor tradiŃionale.AUT. Autorii GLR2 justifică distincŃia terminologică condiŃional – optativ – potenŃial prin faptul că acest mod „exprimă condiŃionarea unei acŃiuni (condiŃionalul). dar nu în două registre. În aceste condiŃii. cum am fi îndreptăŃiŃi să credem după denumirea sa. . ci în trei direcŃii. care dezvoltă o pletoră semantică eterogenă.

2 GLR2.. corespunzând sugestiei lui C. ci de trei valori ale aceluiaşi mod”5. a trecerii de la potenŃial la real”3. #Ńi-ar prii#. 267.#. de potenŃial. – implicarea afectivă a subiectului vorbitor în enunŃarea posibilităŃii/ ratării posibilităŃii de real-izare a acŃiunii: #aş mânca.. #şi-ar râde-n barbă#//#s-ar fi procopsit#.. arată că acŃiunea este posibilă. 365. Iaşi. #(de)-am primi.]. #s-ar părea că#. CondiŃionalul GLR3 utilizează termenul generic de condiŃional pentru denumirea tuturor variantelor semantice ale acestui mod6. 5 Gramatica limbii române explicată. PotenŃial-optativ D.. p.. Irimia. Morfologia. 2. vol. trebuie definit formal: „Întrucât între cele trei aşa-zise moduri (condiŃionalul. 2. AcŃiunea poate fi privită dintr-o perspectivă statică. vol. 1979. Probabil în luarea acestei decizii autorii GLR3 au fost influenŃaŃi şi de terminologia consacrată în gramatica franceză. OpŃiunea pentru un termen generic C. aceste elemente de natură semantică. 2. de ireal. şi anume: – detaşarea subiectului vorbitor de posibilitatea/ratarea posibilităŃii de „real-izare” a acŃiunii: #s-ar zice#. realizabilă (potenŃialul)”2. suntem de părere că nu trebuie să vorbim de trei moduri [. 4 Ibidem. I. a caracterului ei potenŃial..de optativ”4. Domnia Sa este de părere că modul. După părerea lui D.74 indică opŃiunea (optativul). c.#. 222.. care se va transforma sau nu în realitate. 1997. 6 GLR3. #aş fi plecat acasă# etc. Dimitriu consideră nepertinentă delimitarea – pe motive de natură semantică – a condiŃionalului de optativ şi de potenŃial. Dimitriu de a se Ńine cont în denumirea modului de unitatea sa formală. p.. modul potenŃial-optativ dezvoltă trei ipostaze fundamentale: a. #şi-ar fi cerut drepturile#. sau dintr-una dinamică. I. b. p.2.4. Ed. #v-aŃi fi înscris# etc. Irimia se pronunŃă pentru distincŃia potenŃial-(ireal)-optativ: „AcŃiunea verbului este prezentată ca o posibilitate. 3 Gramatica limbii române. care le-a servit în multe cazuri ca model. există două limite ale exprimării valorii modale de posibilitate prin formele acestui mod. Iaşi. 249. „În funcŃie de. Polirom. . în calitatea sa de categorie gramaticală. optativul şi potenŃialul) apar diferenŃe numai de conŃinut şi nu există nicio deosebire de formă. p. Această opŃiune terminologică se justifică gramatical şi nu semantic.3.

relaŃia cu optativul: „Dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici. Preda.. Slavici. nea Dumitre! strigă el. fie un potenŃial. Sens propriu-zis de „condiŃional” dezvoltă acest mod numai când apare ca predicat într-o propoziŃie circumstanŃială condiŃională.. Această distribuŃie este incapabilă să reflecte numeroasele caracteristici ale modalităŃii epistemice. sunt suficiente elemente precum: – conjuncŃiile: Dacă tăceai. Paraclisierul) – v. aş scrie un bileŃel. Apoi cine ştie dacă nu e şi unul care s-ar mâhni dacă aş bate drumul cu vorbe despre dânsul?” (I.2. Denumirea de condiŃional pentru formele corelate din principală este forŃată. greu de motivat: – v. filozof rămâneai. recunoaştem. Creangă. frate. Argumente în favoarea înlocuirii termenului generic de condiŃional cu cel de potenŃial Considerăm că problema denumirii acestui mod nu este rezolvată prin termenul de condiŃional.” (I.. fie un optativ în propoziŃia regentă. Moara cu noroc) „ – Bă. Iona) 3. dar nereprezentativă.3. MoromeŃii) Dacă recunoaştem în acest context diagnostic valoarea de condiŃional. Dar în această structură figurează în exclusivitate forme ale modului .1. nu-i aşa?” (M. Sorescu.75 3. din următoarele motive: 3. sau de conjunctiv: „ – . toŃi ar da buzna aici. s-ar îmbrânci. permit o structură implicativă de natură condiŃională: #dacă p. ai parte. trebuie să admitem şi că valoarea verbului din principală este alta. Sorescu. atunci q#. – factorii contextuali care condiŃionează acŃiunea exprimată prin forme de indicativ: Ai carte. Este necesar să atragem atenŃia că nu este obligatorie nici măcar corelarea valorii sintactice cu valoarea semantică de condiŃional.” (M. – Mamă.. acesta e centrul cerului. Uneori. frecventă. pentru redarea ideii de condiŃionare a acŃiunii. ar face războaie. uite.” (M. care nu este în măsură să reflecte complexitatea sa semantică. de la caz la caz. care este definitorie pentru statutul său modal: „ – . Atât din punct de vedere sintactic. aş scrie. deci într-o situaŃie particulară de distribuŃie. cât şi semantic. Dacă eu te-aş înjura acum de muierea dumitale ai zice că-s om al dracului. relaŃia cu potenŃialul: „Dacă s-ar stabili că. ModalităŃile certitudinii. Sugerăm înlocuirea acestuia cu termenul de potenŃial. Ia să am eu o slugă aşa de vrednică şi credincioasă ca Harap Alb. că mult preŃuieşte omul acesta. mi s-a întâmplat o mare nenorocire. aş pune-o la masă cu mine. reprezentate de semantismul verbului a şti. l-aş pune înăuntru şi l-aş lansa pe mare. Povestea lui Harap Alb) 3.

de Caen.” (M.. a putea. deziderative (<optativ>) şi chiar deontice (<recomandabil>) pun sub semnul incertitudinii realizarea acŃiunii. cu indicativul imperfect). a dori. care ar putea fi considerată una a irealităŃii.5. opusă celei a certitudinilor. Se încadrează aici conjunctivul şi prezumtivul. Ed. 3. datorită sensurilor vehiculate în anumite contexte. când ieşea. şi alte moduri personale aparŃin sferei incertitudinii şi iraŃionalului. cel puŃin din două motive: a. definitorii pentru semantismul modului verbal în discuŃie. ba chiar şi imperfectul indicativului. Craii de Curtea Veche) „ – Tocmai pentru că scrie anume. pentru nimic în lume n-ar fi voit să creadă în ce murdare şi josnice locuri mergea acel impunător domn să se înfunde până la ziuă. Dacă n-ar fi scris anume. a imagina etc. care circumscriu mai degrabă o sferă a credinŃelor. O considerăm inconvenabilă. b. 7 8 Typologies de modalites. Preda. Caragiale. în general. De altfel. 3. Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului. aflată sub semnul verbului modal a şti. reprezentate de verbe modale ca a crede. Cel mai iubit dintre pământeni) Denumirea de ireal ni se pare improprie. integrată în exclusivitate modalităŃilor deziderative.. p. atunci ai fi avut dreptate. Bucureşti. modalizator al certitudinii. formele acestui mod şi-au conturat o arie de distribuŃie specifică. p. ca modalizatori categoriali. „Cineva care nu l-ar fi cunoscut. întâia noapte de război) „Niciodată.. din moment ce toate sensurile vehiculate de acest mod. şi nu doar cele de exprimate de forma de perfect. . Cu sens de „optativ”. în speŃă valorile modale epistemice (<posibil>). (<probabil>. Babel. ca modalităŃi „ce privesc credinŃele locutorului”8. Sunt excluse din structurile implicative formele de aşa-zis „condiŃional”.” (M. înseamnă că toate sensurile vehiculate de formele acestui mod se integrează sferei irealului. termenul de ireal se foloseşte pentru o situaŃie particulară de distribuŃie. deşi ideea ei cu «iconomia» ar fi putut fi mortală: să faci o viaŃă întreagă pe chibiŃul şi pe urmă să îmbătrâneşti. nu reuşise ea să-i dea replica în acest punct. din cauza încărcăturii lor afective (subiective). Univ. Ultima noapte de dragoste.4.76 indicativ. şi Oswald Ducrot descrie modalităŃile epistemice. văzându-l trecând seara. Sens de „ireal” (în înŃelesul de „posibilitate ratată”) li se atribuie în gramatici formelor de perfect ale acestui mod (echivalabile. Deci.” (Camil Petrescu. <ipotetic>).. 453. a spera. pesemne. evident.. Ńapăn şi grav. 1996. 60. chiar că nu mai avea rost să faci umbră pământului. 1996. Asemenea ocurenŃe se încadrează în ceea ce Nicole le Querler consideră a fi „modalităŃile obiective”7.

până la urmă. Rusoaica) Prin urmare. Valoarea de „potenŃial” este atât prospectivă. Iona) „Aş da ani din viaŃă să mai pot simŃi para de altădată. indiferent de faptul că. cât şi retrospectivă. dar nici nu se simŃea în stare să se implice într-o altă relaŃie. Tu ştii ce te-ar aştepta?” (Gib I. OpoziŃia prezent-perfect corespunde opoziŃiei posibilitate valorificabilă – posibilitate nevalorificată: – referinŃă prospectivă – posibilitate valorificabilă: „Nu se putea împăca cu singurătatea.. Indicele acestei componente semantice a fost exclus de GLR3 din denumirea modului. Punctul interior) „ – . MoromeŃii) .. verbele modale a dori. se actualizează sau nu. opoziŃia prospectiv-retrospectiv se reduce la opoziŃia determinanŃilor ideii de posibilitate. ale căror sensuri nu au de-a face cu ideea de „condiŃie”. „condiŃionalului”. Există o distribuŃie cantitativ şi calitativ însemnată a formelor acestui mod. chiar dacă termenul generic de condiŃional nu poate acoperi această distinctă arie de utilizare a formelor modale: „Aş vrea să mă fac pădurar şi să visez chiar din prima noapte un milion de copaci. Nu credea că ar putea iubi vreodată o altă femeie. ci cu seme ca: – /imaginat/: „Şi când încercă şi Ion al lui Miai să spună ceva. valoare reper în planul modalităŃilor incertitudinii. simplu.. cât şi „irealul” şi „optativul”. Sorescu. optativul a fost adeseori cuprins în denumirea acestui mod pentru a marca o valoare modală diferită de celelalte valori. Cum îmi cade lent. parcă ei ar fi mai deştepŃi. Preda.” (Gib I. a vrea. considerat valoare reper în modalităŃile epistemice. să uităm de locurile astea. Prin aceasta se exprimă credinŃa (deci nu convingerea) vorbitorului că există posibilitatea ca o acŃiune să aibă loc. nici nu se uită la el. care poate fi echivalat cu <incert>.” (M. să plecăm împreună.” (Simona Constantinovici.7. în plan semantic. Nepoata lui Dali) 3. cum se rostogoleşte zeama din ea. Datorită semului distinctiv. Mihăescu. subsumabile.” (M. parcă s-ar fi cunoscut şi ar fi trăit împreună cu ceilalŃi de multă vreme. Exprimând o valoare modală de ordin general (posibilitatea = incertitudinea). cu miros de vanilie..” (Mirela-Ioana Borchin.. MoromeŃii) „Începu să vorbească limpede şi încet.. de natură afectivă. Rusoaica) – referinŃă retrospectivă – posibilitate nevalorificată: „Parcă ai fi venit să mă iei. conform tradiŃiei.77 care indică un tip de modalitate bine reprezentat (v.” (M. 3. Mihăescu. pe umăr. care poate include atât „condiŃionalul”. Preda. a spera). potenŃialul se prezintă ca o mulŃime supraordonată de sensuri.6. Semul modal comun în ambele distribuŃii temporale este <posibil>.

nu-i aşa? adăugă ea.. Marele singuratic) – /aparent/: „S-ar zice că acum îmi ascund vârsta. nici nu ştiu bine ce simt. căci Adela mă întinereşte şi mă îmbătrâneşte.” (M. Preda. mânca-o-ar pământul de Guică! spuse Moromete cu capul în pământ.” (Mirela-Ioana Borchin.. łi-am spus de atunci că Ńi-aş fi cumpărat un pogon. lovi-te-ar buba.. MoromeŃii) „ – Ce e. care ar fi trebuit să devină fatală pentru elev.. Orice-ar fi..” (M. Preda.” (M. râzând şi el. Punctul interior) – /optativ/: – prospectiv: „ – Aş vrea eu un act. MoromeŃii) – retrospectiv: „ – . mai spuse.” (G. nicio brazdă n-o să-i dau şi mai bine aŃi face să vă duceŃi acum şi să-i spuneŃi acolo unde s-a pitit că n-o să mă împac cu voi orice aŃi face!” (M.” (M. Rusoaica) – /probabil/: „Poate va îmbătrâni cu gândul la ceea ce ar fi putut fi. ca la şcoală când profesorii îi cereau să-şi motiveze anumite greşeli.. recunoscu Tudor. mormăi omul gâfâind. mi se păru un răspuns al meu de protestare.” (Mirela-Ioana Borchin. apropiindu-se şi mai mult şi coborând privirea spre pământ. Ibrăileanu. MoromeŃii) „ – Ei. MoromeŃii) – /iminent/: „După o secundă de ezitare. Preda. În realitate. MoromeŃii) – /dorinŃă de rău/: „ – Nu-Ńi vine neam să taci. Mihăescu. Punctul interior) – /recomandabil/: „ – . Preda. voi vorbi cu soŃul tău. iar ea nu ştia ce anume ar trebui să spună. n-aş fi găsit un răspuns mai bun. Îi prinse mâna încă ridicată în aer şi îşi trecu degetele printre degetele ei.” (M. aleea de pe lângă pădure şi gârlă. dar nu se poate! zise Moromete. ca şi când ar fi aşteptat ceva. Punctul interior) „– Nu mai putem lăsa lucrurile aşa. se crispa şi înscria cu o silă la care nu rezista nota trebuitoare.” (Mirela-Ioana Borchin. Adela) – /îndoielnic/: .. Birică..” (Gib I. fir-ar a morŃii de minte pe care o ai tu! spuse cea mare mânioasă şi jignită. plăcut surprins de spontaneitatea reacŃiei Corinei. MoromeŃii) „Îşi coborî pleoapele şi îşi înfipse bărbia în piept. două.78 „ – Trebuie să vă las să vă odihniŃi. Preda. ” (M.” (Mirela-Ioana Borchin. Preda. pentru trifoişte. Preda. Dar să ştiŃi de la mine. la ce-ar fi fost dacă. de reŃinere. Punctul interior) „– Oricât m-aş fi gândit. în timp ce Victor şi ceilalŃi se îndreptau spre poartă.

8. semnele unei înalte stirpe în cădere” (M. poate o veni vreo lege să ne mai taie din ea!” (M. nici în viziunea autorilor GLR3. exprimă procese considerate non-reale. Termenul de potenŃial (folosit de GLR2. respectiv. fructificată sau ratată. fiindcă posibilitatea. adică imaginate.. Mai faci ceva pe lângă. 365. despre care se zvonise că nu-şi destăinuia obârşia pentru că ar fi fost prea joasă. După cum reiese din exemplele date. în limitele modalităŃilor epistemice.. care ar circumscrie sfera POTENłIALULUI: – substituŃii: „ – Dar ce-i facem cu fonciirea! turnă Moromete apă rece peste propria-i liniştire. este trăsătura sa semantică dominantă. Caragiale. condiŃionate. probabile (zona lui CREDE) şi. Prin urmare. 3. distribuŃia acestor forme modale confirmă faptul că ele „.79 „La veneticul acesta necunoscut. Acest fapt poate fi demonstrat şi de o serie de echivalenŃe. în diverse nuanŃe. au la bază ideea de posibilitate prospectivă sau retrospectivă. se învederau tocmai dimpotrivă. de D. 9 GLR3. Craii de Curtea veche) – /ipotetic/: „– N-ai suporta să fii acuzată că din cauza ta v-aŃi despărŃit? o zgândări Tudor. Şi ce-i facem cu fonciirea acuma! Că dacă ar fi să ne mai lase şi anul ăsta. realizabile. deziderative şi deontice. p. Punctul interior) etc.. iar celelalte redau procese incerte. . Preda. Pentru aceasta. formele acestui mod vehiculează un mănunchi de sensuri care. probabile.?” (Mirela-Ioana Borchin. respectiv realizabile (zona lui POATE)”9. false (zona lui IMAGINA) şi. Punctul interior) [#l-ar fi pus la colŃ# = #intenŃiona/ dorea să-l pună la colŃ…#] 4. nu inventăm terminologie. adecvat conŃinuturilor exprimate de formele modale. dorite (zona lui VREA). Deducem din această frază că procesele exprimate de formele acestui mod nu sunt. clar decelate sau suprapuse..” (Mirela-Ioana Borchin. MoromeŃii) [ar fi = ar putea] – parafrazări: „L-ar fi pus la colŃ cu întrebările lui standard: Tu cât câştigi pe lună?. Cât ai salariu?. trupeşte şi sufleteşte. vol. realizate prin substituŃii sinonimice sau prin parafrazări. În concluzie. I. Concluzii Insistăm asupra necesităŃii de a se pune de acord abordarea teoretică a modului vizat (realizată din perspectiva semanticii modale) cu criteriul pe baza căruia acesta este denumit. ci potenŃiale. recomandăm introducerea în taxonomia modurilor a unui criteriu de natură semantică. Irimia şi de mulŃi alŃii) este justificat de semantismul complex al acestui mod.

directives or desires. EA. GLR3 = ***. Jean-Marie. As vehicles of modal meanings. D. de care probabil au Ńinut cont şi autorii GLR3. şi anume aceea de a denumi generic formele identice ale acestui mod. but <possible>. Univ. Junimea. Ed. 1996. expressing opinions. Nicole Le. după cum am demonstrat. motivat de semul modal <incert>.80 Înlocuind prin potenŃial actualul condiŃional. Paula. Gramatica limbii române. 2005. A SUGGESTION REGARDING TERMINOLOGY: THE POTENTIAL INSTEAD OF THE CONDITIONAL (Abstract) The recent edition of the academic grammar. Babel. Dimitriu. valorificăm sugestia lui C. that is from a semantical point of view. Typologie des modalites. 1963. Hence. Iaşi. I (Cuvântul). Gramatica limbii române. . Gramatica limbii române explicată. Iaşi. 1997. Iaşi. the personal moods. Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului. Gramatica limbii române. should be all treated in accordance with the new perspective. Bucureşti. vol. Bucureşti. Semiotica modalităŃilor. Schaeffer. the present article is an argumentation for the necessary change of terminology. corresponding to the formula <uncertain>. The term potential would cover properly the register of episthemic values rendered by the forms of this mood. C. Bucureşti. vol. is no longer suitable. care au optat pentru termenul-umbrelă de condiŃional. inadecvat din perspectiva semanticii modale. Gherasim. GLR3. EA. the term conditional. Ed. I. In our opinion. In this respect. Ed. Querler. justified on a syntactic basis. BIBLIOGRAFIE GLR2 = ***.. sferă circumscrisă de semantica verbelor modale a crede. De Caen. Ed. a dori. Demiurg. Irimia. a imagina şi a putea. noi propunem termenul de potenŃial.. Ducrot. Morfologia. Polirom. emblematic pentru sfera „credinŃelor” locutorului. 1979. Dimitriu. 1996. shows that the authors decided to approach the personal verbal moods on the ground of modality. Oswald. Spre deosebire însă de autorii GLR3. 1997. it should be replaced by potential.

vom verifica dacă denumirile personajelor funcŃionează ca nişte semne motivate în sine sau capătă sens doar contextual şi dacă raportul dintre nume şi personaj este vizibil sau este estompat. În partea a doua vom arăta cum funcŃionează numele proprii în dramaturgia lui Ion Brad. I. p. XLVII. În prima parte a articolului vom încerca să observăm dacă există diferenŃe între modul în care folosesc numele proprii dramaturgii români şi modul în care folosesc numele proprii dramaturgii străini şi dacă numele date personajelor sunt aceleaşi indiferent de epocă sau se schimbă de la un secol la altul. vom analiza funcŃiile numelor proprii în textul dramatic şi. ObservaŃii despre onomastica operelor genului dramatic. raportând-ne la alte opere ale lui Ion Brad.AUT. Două secole de teatru românesc I. 1. Nu s-au inventat nume noi. scriitorii au preferat o . În consecinŃă. Vom extrage categoriile de nume proprii folosite de autor. de-a lungul timpului. ObservaŃii despre numele tipologice în comedia dell’arte Numele propriu din textul dramatic a evoluat odată cu acesta. 81-104 NUMELE PROPRII DIN DRAMATURGIE. nu în ultimul rând. PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA PIESEI ARHEOLOGIA DRAGOSTEI DE ION BRAD de Adriana COSMA Argument În articolul de faŃă ne propunem să urmărim în ce constă specificul onomasticii pentru operele genului dramatic. luând ca text suport piesa Arheologia dragostei. De asemenea. 2009. dar. vom face câteva observaŃii referitoare la specificul numelor proprii preferate de autor. prima parte a articolului este concepută ca o sinteză despre tipurile de nume prezente în dramaturgia secolelor XIX-XX.

Acelaşi lucru se observă şi la numele masculine: Pantaleone. în RIOn. 447. dramaturgul trebuie să inventeze cât mai puŃine nume. Simona Mannelli2 constată că Beatrice. prin asocierea acestuia cu un nume propriu specific. apar şi ei în 29. desemnând un nobil sau un burghez. nr. ceea ce diferă de la o epocă la alta fiind tipul de nume predominant. în măsura posibilului. în „Poétique”. Seuil. al lui Beatrice. novembre. ele însele fiind înlocuite. De aceea. numele generice au fost abandonate în favoarea celor artificiale. 2 I nomi dei personaggi in 115 commedie di Carlo Goldoni. echivalentul. la numele tipice. de secvenŃe descriptive sau de supranume. Arlecchino şi Brighella. respectiv. 27 de comedii. Ottavio. dornic să se amuze sau să trăiască nişte emoŃii puternice. acestora le-au luat locul numele din repertoriul realist. la rândul lor. Arlequin!] comme la replique suivante [Mon patron!] permet aux personnages de se désigner et aux spectateurs de les identifier” 1. în comedia dell'arte. celle-ci [l’interpellation par nom. rezumându-se. apare în 36 de comedii. cu care spectatorul este deja obişnuit. Astfel. ca nume burghez. Deoarece spectacolele nu au o durată prea mare. nume de servitori. 1. p. amator de spectacole. În textul dramatic numele propriu nu serveşte doar pentru identificarea personajului. II (1996). 82-98. pentru buna funcŃionare a raportului creator/spectator. De exemplu. Les jeux du nom et de l’état dans L’île des esclaves. de 25 de ori denumind o doamnă care aparŃine burgheziei şi de 9 ori o doamnă care aparŃine nobilimii. pentru a nu-i plictisi pe spectatori şi pentru ca aceştia să înŃeleagă cât mai uşor intriga. între dramaturg şi spectator există o relaŃie de cunoaştere şi recunoaştere şi. în 21. Colombina.82 anumită categorie de nume. apar fiecare în 32 de comedii. primele trei trimiŃând la ranguri nobiliare. aceste nume tipice Guy Achard-Bayle. în faŃa unui public larg. echivalentul masculin al Eleonorei. apare în 35 de comedii. La fel se întâmplă şi cu alte nume. în 11. astfel încât putem vorbi de o tipizare generică. 1 . în 10. autorii au procedat la obişnuirea spectatorului cu tipul uman. 112/1997. Florindo şi Lelio. în continuă schimbare. p. ultimele două fiind nume de servitoare. Corallina. În concluzie. amantul sentimental şi aventurosul romantic. Genul dramatic reuneşte totalitatea operelor scrise cu scopul de a fi jucate pe scenă. fiindcă poate să le asocieze singur cu statutul social sau cu tipul generic. numele fiind asociate cu un tip uman sau cu o categorie socială: Rosaura apare în 28 de comedii. analizând 115 comedii ale dramaturgului italian Carlo Goldoni. Totuşi. reŃinem că toate tipurile de nume s-au menŃinut de-a lungul timpului. ex. apare în 30 de comedii. în plan social. ci şi pentru interpelare: „Dans la double dimension énonciative du dialogue théâtrale. Eleonora.

spectatorii se amuză de ridicolul personajelor. Dacă nu luăm în calcul teatrul popular (cu jocul de măşti sau obiceiurile tradiŃionale). putem afirma că prima încercare dramaturgică datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Celelalte două funcŃii ale numelor proprii. probabil din cauza apariŃiei tardive a acesteia. vor apela îndeosebi la nume cu potenŃial descriptiv maxim. 3 . numărul autorilor de comedii satirice şi de drame sau tragedii de inspiraŃie istorică este mult mai mare. ToŃi aceşti dramaturgi cultivă numele „grăitoare”. care îl fac pe spectator să râdă prin imaginile pe care le evocă. Pe lângă funcŃia de caracterizare a personajului (caracterizarea prin nume). 1983. Cluj-Napoca. numele tipologice încep să fie abandonate. Două secole de teatru românesc I. [ediŃie îngrijită. de anticipare categorială şi de identificare. Deşi cei mai importanŃi dramaturgi ai secolului al XIX-lea rămân Vasile Alecsandri (1821-1890) şi Ion Luca Caragiale (1852-1912). întâiul domn al Moldovei. 2. traducerile rivalizează cu lucrările originale. Serbarea păstorilor moldoveni şi Dragoş. dar autorii dramatici. Alecu Russo cu Băcălia ambiŃioasă şi Jignicerul Vadră. autorii români de teatru sunt tot mai numeroşi. de aceea majoritatea pieselor compuse aparŃin acestor specii. numele comunică informaŃii suplimentare despre cei cărora le sunt atribuite. I. Accentul nu mai cade pe raporturile sociale dintre personaje. 2. Prima lucrare păstrată3 de acest gen este o tragedie care are ca subiect uciderea lui Grigore Vodă în Moldova şi care datează aproximativ din 1778-1780. studiu introductiv şi note de Lucian Drîmba]. Editura Dacia.1. Sunt pe gustul publicului operele care trezesc buna dispoziŃie (farsele şi comediile).83 sau generice. Totuşi. În secolul al XIX-lea. cu funcŃie de anticipare categorială poartă denumirea de nume tipologice sau de stereotipii onomastice. Gheorghe Asachi. În continuare vor fi folosite nume preluate din realitate. dar preponderentă rămâne valoarea satirică a acestora. Costache Negruzzi cu Muza de la Burdujani. pe caracterul acestora. Îi amintim pe câŃiva dintre autorii dramatici mai cunoscuŃi din secolul al XIX-lea: Costache Facca cu Comodia vremii sau FranŃuzitele. mai ales când surprind nume ironice. în special. se păstrează. cu opereta Baba Hârca. Astfel. Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa. Numele „grăitoare” vor ocupa un loc de frunte în această etapă. deşi subiectele pieselor lor nu se desprind de contingent. autorii de comedii. Secolul al XIX-lea Numele tipice lipsesc din dramaturgia românească. Matei Millo. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. numele grăitoare au şi o funcŃie ludică. ci pe individualitatea lor.

Titirez şi PestriŃ (personaje din Farmazonul din Hârlău). Farfuridi (de la farfurie cu suf. Pentru că sunt reperabile şi în onomastica reală. 2. Acestea se regăsesc deopotrivă în comediile româneşti. ori de la diverse interjecŃii. prin latinizare). Meggiotto «pane di farina grossa». În ceea ce priveşte numele cu iz culinar din dramaturgia românească. sunt bine cunoscute cele trei personaje ale lui Caragiale. Majoritatea numelor „grăitoare” se încadrează în categoria numelor artificiale. supranume. Cea de-a doua categorie de nume proprii „grăitoare” conŃine nume inventate de dramaturgi. grecesc -idi). Distingem două categorii de nume proprii care definesc onomastica „grăitoare”. Gallozzo «cappone male accomodato che in parte è ancora gallo» [«clapon»]. Alecsandri. Galuscus (de la găluşcă. iar funcŃia de ficŃionalizare este activă. . ibidem. 88. în general denumiri ale diverselor defecte fizice şi psihice. Fersora «padella» [«tigaie»]. Deja în secolul al XX-lea. p. numele provenite din apelative nu dau cititorului impresia de artificial. Intră în această categorie nume precum: Vulpoi (un personaj din Răzvan şi Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu). VeveriŃă (din Rusaliile). de V. personaje din Rusaliile. nume care arată defecte fizice sau trăsături de caracter). Vel-Lopată (personaj din comedia Iorgu de la Sadagura sau nepotu-i salba dracului). numele grăitoare sunt tot mai rar folosite. fie de la particularităŃi de limbaj specifice personajului. Ele au coexistat cu numele tipice. dar mai există şi altele. lipicioasă”).84 I. Graur şi Buzdugan (din Nunta Ńărănească de Alecsandri) etc. foarte răspândită la noi în comediile şi „cânticelele” scrise în secolul al XIX-lea: nume provenite din apelative şi nume inventate. inventate de autori. mai puŃin cunoscute: Cartofilius (de la cartof cu elementul de compunere filius). Bostanus Coptus („dovleac copt”). paracliserul 4 Idem. Brânzovenescu (prin derivări succesive cu sufixe antroponimice de la brânză). fie pornind de la substantive comune. cât şi în cele străine: „Nella Baruffe tutti i soprannomi sono attinti dal linguaggio culinario. Ele sunt resimŃite de public ca artificiale. fiind simŃite ca artificiale. Tipuri de nume: nume „grăitoare” (nume de origine culinară. Acestea nu sunt reperabile la nivelul sistemului onomastic real. Trahanache (de la trahana „cocă moale. Puinetta «ricottina» [«urdă»]”4. Printre cele mai răspândite categorii de nume inventate prezente în comedii se numără cele care provin din limbajul culinar. 2. dar au cunoscut o mai largă răspândire în secolele XVIII-XIX.

observăm că doar personajele principale sunt numite. Antohi Slugărică. Anica Florineasca. Cârcioc. Trifonius Petringelus (VA). comisul Agamemnon Kiulafoglu. Referitor la potenŃialul creator al lui Vasile Alecsandri în materie de nume proprii. Afrodita. postelnicul Cârcei. de Nicolae Filimon. arătându-ni-se prin aceasta că doar ele contează. Taki Jăvrescu. sau prin alăturarea unor elemente de compunere care arată descendenŃa. Colivescu. Ferchezanca. revăzută şi adăugită]. Deşi ispita de a folosi nume artificiale care să placă publicului şi să îl facă să râdă este mare. GahiŃa Rozmarinovici. Mitică Râmătorian (de la râmător „porc” cu sufixul antroponimic de localizare -ian (-ean)). Crăcănel (ILC) (de la crăcănat prin schimbare de sufix). „ameŃit. la calităŃi sau la defecte fizice: Năucescu (VA) (de la năuc. care. Ed. de acelaşi autor. 1982. Goldimer. Hazliu (VA). deoarece. Ultimele două nume apar în operele Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala. şătrarul Nărilă. 5 . nu deŃin mai mult de o replică. Grigori Bârzoi. mama Angheluşa. prost”). Nae Năucescu. Cesarus Craescus (VA). Bostanus Coptus (VA). CalipsiŃa. George Călinescu observa: „Alecsandri e un mare născocitor de nume proprii burleşti: jignicerul Vadră ot Nicoreşti. Lică Panglică. Stâlpeanul (VA). Banul HagiFluture. La o analiză amănunŃită a pieselor de teatru. Farfuridi (ILC). Tipătescu (ILC). 310. prin ataşarea unuia sau mai multor sufixe de origine onomastică. Ghiftui. Ghimpescu (VA). ChiriŃa. şatrarul SăbiuŃă. româneşti sau străine. Chir Gaitanis (VA). Cartofilius (VA). Tribunescu (VA). Tachi Răzvrătescu (VA). Fărocoastă (VA) (fără o coastă). Minerva. aceştia se străduiesc să le facă credibile morfologic. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Balamucea-Parcea. Curculets Istets. artificialitatea lor îi deranjează şi pe autori. majoritatea numelor proprii sunt artificiale. acestea apar în lista personajelor marcate doar prin supranume. Găinescu (de la găină cu sufixul antroponimic -escu). Tingerică-Rumenică. uneori. Fărocoastă. După cum se poate lesne observa. Imergold. Măndica. cucoana TarsiŃa”5. ProfiriŃa. Altele nume „grăitoare” trimit la trăsături de caracter. Costică Hazliul. iar cele episodice. p. LuluŃa. Bucureşti. [ediŃia a II-a. Iată câteva exemple în acest sens: Trahanache (ILC). Desemnarea prin supranume George Călinescu. LucsiŃa Fezpezanca. Pungescu. de multe ori.85 Colivescu (de la colivă cu sufixul -escu). GuliŃă. chir Chirilă. Istets (VA) (isteŃ). Cernelescu (VA). AristiŃa. Nărilă (VA) (de la nară cu sufixul augmentativ -ilă). Marghioala. Ne dăm seama că acest lucru nu le este indiferent. Ionus Galuscus (VA). Gânganu (VA). sardarul CuculeŃ. nu merită efortul de a li se căuta un nume. Clevetici (VA). În consecinŃă. Mastocsidis. personaj din piesa Florin şi Florica.

Portăreasa. Mai târziu. łărani. Mai multe voci. op. Ca şi numele propriu-zise. în cazul personajelor episodice. O mască. soldaŃi. DorobanŃul III. 721. Un ipistat. despre care Călinescu nu ezită să spună că „numele proprii [folosite în comediile sale] sunt detestabile”7. CetăŃeni. Astfel. în cazul personajelor secundare. soldaŃi faŃă de Soldatul dârz). secundare: Soldatul dârz. târgoveŃe.. îi include în lista dramaturgilor consacraŃi pe Victor I. Idem. În dramaturgia secolului al XIX-lea este frecventă desemnarea personajelor prin supranume. la fel procedează şi Marin Sorescu în Iona. DorobanŃul II. 2. francezi. săteni. Răzăşul. numărul celor care semnează piese de teatru în revista „Teatrul” (publicaŃie lunară tipărită între 1959-1989. mai rar. Iată câteva exemple de supranume din piesele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (Răzvan şi Vidra): HoŃul. Caton Theodorian. DorobanŃul I. PoftiŃi la masă. Printre autorii care îi reŃin atenŃia. 2. ea este universală (spre exemplu. Mitropolitul. în prima jumătate a secolului al XX-lea. supranumele apare în lista care precedă textul articulat cu articol hotărât. Mihail Sorbul şi Camil Petrescu. Un fecior. în timp ce. leşi. Victor Eftimiu. TârgoveŃi. Sclave şi ale lui Caragiale (D-ale carnavalului şi O scrisoare pierdută): Un cetăŃean turmentat. în Avarul. Remarcăm că. 6 7 George Călinescu. p. târgoveŃi. Cu excepŃia lui Hertz. Soldatul obidit. . cit. supranumele are formă articulată nehotărât sau nearticulată (de ex. În cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Sclavi. Călugări. p. categoria supranumelor se menŃine şi în secolul următor. Molière desemnează prin supranume două dintre personaje: Le comissaire et son clerc).86 nu e specifică teatrului românesc. în drama Bălcescu. Jandarmi. repertoriul teatrului românesc se lărgeşte considerabil. Călinescu îi consideră pe aceştia dramaturgi consacraŃi. cu care alternează. Teatrul românesc în secolul al XX-lea În secolul al XX-lea. I. George Călinescu constata că „până în 1916 teatrul original a avut o dezvoltare cantitativă remarcabilă fără a ajunge la rezultate durabile”6. Cu toate acestea. se numără industriaşul teatral A. 722. O voce. muncitori. Ostaşi români. ale lui Alecsandri (Fântâna Blanduziei şi Despot Vodă): Trei Ńărani. Hertz. D. în care erau comentate diversele spectacole de teatru. Alegători. Mercenari unguri. Un chelner. pe Tudor Muşatescu şi pe George Mihail-Zamfirescu. Boieri. Popa. Camil Petrescu recurge la supranume pentru a identifica câteva personaje episodice: ofiŃeri. unde cele două personaje episodice se numesc Pescarul I şi Pescarul II. nemŃi. ibidem.

fiul lui Ion. din repertoriul realist. R. cel mai adesea. . prenumele alternează sau însoŃeşte numele de familie. Aurelian. 2. Lola. Constantin Popa. Marin Sorescu. Şerban. Horia Vintilă. D. E memorabil în acest sens cuplul TanŃa şi Costel al lui Băieşu. nume autentice. łiclete. Alexandru. Mitru. Romulus Guga. Tudor Popescu. Leonida Teodorescu ş. Angela. Gigi. în unele cazuri. nume de origine străină Este onomastica pieselor de teatru din secolul al XX-lea diferită de cea a secolelor anterioare? S-ar părea că da. în dorinŃa de a şterge orice urmă a originii umile. Popescu. Ligia. Ion Băieşu. personajele din piesele de teatru din secolul al XX-lea sunt denumite. de regulă. Ion Băieşu. Mirea. despre vârsta purtătorilor. I. Tipuri de nume în teatrul secolului al XX-lea: nume din repertoriul realist (prenume/nume şi prenume/supranume). Eugen Şerbănescu. Paul Everac. Liana. Autorul îşi botează tinerele domnişoare doar cu prenume la modă. în locul lor. În alte piese de teatru. Horia Tecuceanu. Totuşi. nu toŃi vor deveni cunoscuŃi. Dida. Eugenia Busuioceanu. idealul oricărui tânăr din lumea bună. Radu F. 2. Gelu. Horia Lovinescu. în aceste piese. un nume cu nuanŃe franŃuzeşti. Ionel. InfluenŃa modei asupra prenumelor o sugerează şi titlul piesei Jean. Lucian. RomaniŃa. Numele „grăitoare” dispar aproape cu desăvârşire şi. Mihai Ispirescu. Petre Sălcudeanu. Nana. Popescu în piesa Ca frunza dudului de rară fac parte din categoria prenumelor: Marghioala. Maria Marin. R. Din această perioadă se impun nume ca Eugen Ionescu. a. ai cărei coautori sunt Nicolae łic şi George Bănică. De exemplu. Horia Lovinescu şi Matei Vişniec. Ńărăneşte şi româneşte. Jeanine. derivate sau hipocoristice: Aneta.87 unde li se dădeau sfaturi actorilor şi regizorilor şi se publicau piese de teatru) este destul de mare: Petru Ispas. 1. Ion Brad. Gheorghe Vlad. Ion Andreica. D. Dina Cocea. Acestea sunt preluate. Marian. în timp ce odrasla. Cleopatra. prenumele personajelor oferă cititorilor/spectatorilor indicii despre mediul social şi. Paul Everac. fapt care aduce spectatorului sau cititorului alt tip de informaŃie. Să observăm acest lucru în piesa Pensiunea doamnei Olimpia de I. Tatăl se numeşte simplu. Bubu. Viana. Cristofor. toate denumirile personajelor folosite de D. îl ocupă numele proprii din repertoriul realităŃii. De multe ori. Constantin Cubleşan. se va numi distins: Jean Andreica. de Ion Băieşu: NuŃi. dramaturgii îşi botează personajele cu nume şi prenume care dau impresia de banal. Sorana Coroamă Stanca. Sanda. Adrian Dohotaru. Astfel de informaŃii comunică şi unele dintre prenumele personajelor din GărgăriŃa. doar cu ajutorul prenumelor. Sorianu. Clementina. În general. Dimitrie Roman. Dumitru Solomon. Principala deosebire e aceea că locul de frunte.

Lizica Vrabie. De exemplu. Secretara blondă. fiica celei de-a doua. Zugravul. Petrică Rotaru. botezându-şi personajele cu acelaşi prenume. Spre sfârşitul secolului al XX-lea. DeŃinutul I. Mircea M. Tânăra ingineră. Gangsterul II. Maşina de Scris. Colega sinceră. În Cine este vinovatul. de Maria Marin.88 El poate astfel afla care este filiaŃia personajelor. calitate pentru care au fost selectate. fiica celei dintâi. Eroul. IgnaŃiu. Augusta. Gangsterul I. unele nume pe care le aleg dramaturgii au un potenŃial expresiv intrinsec (ex. Filozoful. Ed. Călugărul I. doar două personaje au nume proprii. celelalte sunt desemnate prin supranume: Consulul. DeŃinutul II. 2005. Soldatul II. Activistul. Paula III. doar prin supranume. a identificării prin supranume. Mama grijulie. prin nume şi prenume nu este prea des folosită. Totuşi.I. Directorul. dimpotrivă. Soldatul I. Secretarul de partid. Mica Bora. se încadrează Gheorghe Vlad. de Romulus Guga. În Arheologia dragostei (1983) apar: Paznicul contra incendiilor zis şi Moş P. Andrei Bora şi Zinca Bora. Carol. altele. Poponete. Acelaşi gen de identificare a personajelor. Ştefănescu. SoŃia. Bucureşti. adaugă un determinant cifric: Paula I. În Păcăleala. Sorana Coroamă Stanca foloseşte în Un anotimp fără nume o tehnică similară. În AudienŃă la consul. În această direcŃie. Flavia şi cele identificate prin supranume: Generalul. Omul de-atunci. Primarul. Tehnica numirii prin supranume aparŃine. Ziaristul. În Amurgul burghez. conform lui Alex Ştefănescu8 . p. apar două categorii de personaje: cele denumite prin prenume: Filip. Profesorul. Secretara Secretarului. Poponete). Ionescu îşi numeşte personajele astfel: Alpinistul. łâvriş. Sofia. teatrului expresionist. Personajul cu trecut. identificarea completă.C. De aceea. Claudiu. Istoria literaturii române contemporane. Umbra tătarilor dispăruŃi. Preşedintele sindicatului. se încadrează şi Ion Brad. Studentul.. Primadona. Isabela. Deşi nu ies din categoria antroponimelor. îl întâlnim şi în AudienŃa (1982) de Dragomir Horomnea: Secretarul. Stan Rotaru. frapează prin banalitatea lor. Ştefan Bogdănescu. majoritatea personajelor posedă un nume şi un prenume: Irina PreduŃ. cu nume şi prenume. Femeia de serviciu. Alex. trei personaje sunt „legate” prin numele de familie: Ştefan Bora. Şoferul. Inginerul şef. Umbra străbunicului. în piesa Premiantul cere reexaminare (1981). Călugărul II. Colega teatrală. numărul pieselor de teatru în care numele proprii sunt suprimate în favoarea supranumelor este în creştere. Mama fetei. Paula II. 8 . ca să evite confuzia care s-ar fi putut crea. Printre dramaturgii care îşi botează personajele la fel ca în realitate. MaimuŃa cu două feŃe. 815. Catrina Păpălău. Georges. Omul cu probleme.

Mihail Davidoglu îl numeşte pe unul dintre personajele sale. II. care cultiva numele artificiale. cât şi altor personaje inspirate din realitate. ca o replică dată secolului al XIX-lea. După cum mărturisea autorul. Şoferul Olteanu. De asemenea. În afara categoriilor de nume proprii descrise mai sus. zis MustaŃă. apărând tendinŃa de a fi înlocuit printr-un supranume sau printr-o secvenŃă descriptivă. Ambasadorul. Vicepreşedintele bănuit. pentru a nu zice chiar din joacă. de Ion Brad. unde cele trei personaje au prenume de origine spaniolă: Dolores. Totuşi. create după „chipul şi asemănarea pictorului”. O ultimă categorie de nume proprii reperată de noi este alcătuită din nume proprii sau din prenume de origine străină. De exemplu. SoŃul internaŃional. În concluzie. AudienŃă la consul. Fernanda şi Fernanda Moisescu. Acestuia. spre sfârşitul secolului al XX-lea. Alexandru. secolul numelor proprii inspirate din realitate. Primarul municipiului. „Am ales acest gen [dramatic]. li se păstrează numele autentice. Bucureşti. Ion Brad. în onomastica dramaturgiei româneşti din secolul al XX-lea. 1. al cărei personaj principal este Timotei Cipariu. remarcăm că. În piesele de inspiraŃie istorică. Astfel de denumiri foloseşte şi Matei Vişniec în Buzunarul cu pâine. remarcăm faptul că aceasta este destul de slab reprezentată. pentru dramaturgie. numele este din nou supus transformării. Al doilea vicepreşedinte bănuit. 6. zis şi Mirele. în Drumuri şi răscruci de Paul Everac. în Luchian. 1984. . apar personaje istorice. La fel. de Radu F. putem afirma că secolul al XX-lea este.89 Femeia disperată. numele autentice sunt un element indispensabil pentru crearea autenticităŃii. dacă nu excludem operele de inspiraŃie istorică cu teme clasice.”9 9 Ion Brad. dramaturgul Deşi prima dragoste a lui Ion Brad a fost şi rămâne poezia. Nu pot să dom. Doina. dintr-o curiozitate scriitoricească. Cităm ca exemplu de piesă în care apar prenume de origine străină Iubirile tovarăşei Ana Stoica. Cantemir Vodă. Secretara primarului. unde cele două personaje sunt desemnate prin formule descriptive: Bărbatul cu baston şi Bărbatul cu pălărie. Editura Eminescu. apar şi nume autentice. Ştefan Luchian. teatrul l-a preocupat nu doar ca instituŃie de cultură (între 1984 şi 1990 este directorul Teatrului Nottara). poate. identificate prin nume autentice: Miron Costin. Onomastica în dramaturgia lui Ion Brad II. ci şi ca manieră de exprimare artistică. Velicico Costin etc. În aceeaşi filieră se încadrează piesa Nu pot să dorm. p.

în regia lui Mircea Marin. Întâlnire periculoasă. p. scenariul filmului Flăcări pe comori. 10 . Scrisă în 1978 şi publicată în acelaşi an. 11 Ion Brad. iar în 1987 la Teatrul NaŃional din Bucureşti. scriitorul nu a încetat să dea spre publicare alte volume de proză sau de versuri. 13 Ibidem. Muntele catârilor. la Teatrul Foarte Mic. 11. unul din mentorii spirituali ai lui Ion Brad. Nu pot să dorm. p. Cea de-a treia piesă de teatru şi. Prima dintre acestea. Bucureşti. noiembrie. octombrie. Datează din această perioadă (1977-1987) romanele Raiul răspopiŃilor. iar premiera a avut loc în acelaşi an (în 28 decembrie 1977) la teatrul Nottara. Proces în recurs şi câteva volume de versuri originale sau de traduceri din poeŃii greci. 10. în 1987. Aceasta va purta numele Ultimul bal şi a fost făcută în 1985. fiind tipărită în 198313. Arheologia dragostei. p. Totuşi. 6. cea din urmă.. împreună cu regizorul Nicolae Mărgineanu. Ion Brad semnează. De asemenea. 42-67. Ion Brad scrie. Tot în colaborare. 12 „Teatrul”. Ion Brad semnează trei piese. XXVIII (1983). [Revistă a Consiliului Culturii şi EducaŃiei Socialiste]. Legat de activitatea dramatică a lui Ion Brad. în tot acest timp. lucrată împreună cu Dan Micu. Spectacolul se va juca şi pe scena altor teatre din Ńară. dar de data aceasta cu regizorul Mircea Veroiu. XXIII (1978). Bucureşti. XXII (1977). p. în regia Ancăi Ovanez. A fost publicată pentru prima dată în revista „Teatrul”10. subintitulată Tragicomedie aproape fantastică. nu ne putem împiedica să nu observăm că. op. în regia lui Cristian Hadjiculea (premiera are loc în 16 decembrie 1982). avându-l ca regizor pe Ion Cojar.90 Ca autor de teatru. AudienŃă la consul. Un an mai târziu. 74-93. scenariul filmului Umbrele soarelui. nr. 70-94. Leagănul mării. este concepută în 1977 şi este inspirată de o situaŃie comică trăită de Ion Brad în vremea în care a fost ambasadorul României în Grecia. iunie. fiind inclus din 19 decembrie 1983 în repertoriul Teatrului Mic din Bucureşti. cit. de Liviu Rebreanu. Se va juca în 1986 în sala mică (studio) a Teatrului Dramatic din Braşov. piesa12 îl are ca protagonist pe Timotei Cipariu. datează aproximativ din aceeaşi perioadă. Liceean…odinioară şi Arhanghelii. nr. de altfel. mai trebuie amintită adaptarea pentru teatru a romanului Pădurea spânzuraŃilor. piesa jucându-se „cu săli pline timp de două stagiuni la popularul teatru din bulevardul Magheru şi a fost prezentată de trei ori la televiziune”11. autorului i se va juca cea de-a doua piesă. 7. inspirat din romanele lui Ion Agârbiceanu. iar spectacolul este unul de succes. nr. [Revistă a Consiliului Culturii şi EducaŃiei Socialiste]. pe lângă spectacolele de poezie pe care le-a coordonat.

încadrarea personajelor într-o ierarhie socială trece în plan secund. Privind lista personajelor. Femeia de serviciu. alertează pompierii şi miliŃia. zis şi Moş P. fata de care este îndrăgostit şi profesorul de istorie.C.I. atunci când personajul este invocat sau evocat de un alt personaj (funcŃia de interpelare). ca în textele epice. Într-o stare de somn sau. 2. studentului îi apar.. de leşin. II. Colega sinceră/Colega teatrală şi Umbra tătarilor dispăruŃi/ Umbra străbunicului. adică lista cu numele personajelor precedă textul. în timp ce Moş P. care au în primul rând o funcŃie poetică. cel de-al doilea contact pe care îl ia cititorul de teatru cu textul este cel referitor la numele personajelor. în încercarea de a-şi lămuri misterele sufletului. aducând de la şantierul arheologic o raniŃă cu „cioburi”. Filozoful. după cum se precizează între paranteze.91 II. mai degrabă. „în ordinea intrării în scenă”. Paznicul îl pocneşte cu toată forŃa omului speriat şi. are un subiect destul de simplu. drept un hoŃ venit să fure lucruri rare din Muzeu’ ăl mare. Studentul realizează ce s-a întâmplat şi se târăşte spre laboratorul de restaurări arheologice.I.. Paznicul contra incendiilor. are inspiraŃia să spargă uşa „clinicii arheologice”. Personajele sunt enumerate. Astfel. Într-un final. 2. două dintre colegele sale. Deghizat ca un „străin de-ăla”. gazda la care studenŃii se cazau pe perioada practicii de vară. pe rând. Revenindu-şi. deoarece încadrează personajele în nişte categorii sociale fără echivoc (Studentul.). după contactul cu titlul. deoarece spectatorul va face cunoştinŃă cu numele şi personajul la momentul potrivit. Cu fiecare dintre aceştia poartă discuŃii. dându-şi seama că studentul nu se mai ridică. observăm că nu apare niciun nume propriu. Acestea sunt înlocuite fie cu supranume a căror funcŃie de clasificare nu lasă niciun dubiu. tragicomedie aproape fantastică. soŃia lui Moş P. „În ordinea intrării în scenă” Ca în orice piesă de teatru. . femeia de serviciu. de unde se auzeau gemete şi să cheme Salvarea. Studentul este luat de Paznicul contra incendiilor.C. 1. şi în Arheologia dragostei e respectată convenŃia referitoare la nume. fuge să-i aducă un pahar cu apă.C. În cazul celor două perechi de personaje. mama.I. Acest lucru este valabil doar pentru cititorul de teatru. fie cu sintagme descriptive. străbunicul. îl caută din ce în ce mai speriat. zis şi Moş P. Studentul intră în incinta FacultăŃii de Istorie din „oraşul transilvan X”.C.I. Arheologia dragostei sau distrugerea misterului numelor Arheologia dragostei. Negăsindu-l.

lipsa numelui. spectatorului oferindu-i-se diverse microindicii care. reŃinem că cele două fac parte dintr-o ierarhie socială. inventate de autor. Mama grijulie şi MaimuŃa cu două feŃe. precum Umbra tătarilor dispăruŃi.92 Pe lângă funcŃia poetică. prin acest artificiu. Încercând să vedem dacă numele şi personajul sunt introduse concomitent. este. paradigma colegilor. Tehnica numirii Vom observa. apariŃii care plasează acŃiunea în zona visului. Tehnica introducerii numelor este aceeaşi. rolul de a pune la încercare atenŃia publicului. pot conduce la elucidarea misterului. numele apar atât înaintea personajului (cel mai frecvent). când şi cum sunt introduse numele personajelor. mai ales datorită adjectivelor descriptive. cititorul neştiind dacă trebuie luate ad litteram sau trebuie interpretate metaforic. că una dintre ele are un comportament sincer. deoarece adjectivul grijulie defineşte comportamentul matern tipic. ca şi Umbra tătarilor dispăruŃi. uneori. pentru cuplul Colega sinceră/Colega teatrală. zone de întuneric. cealaltă denumire. încă înainte de a citi textul. că va avea de-a face deopotrivă cu întâmplări prozaice. activată de denumirile neobişnuite. puse cap la cap. am constatat că. în timp ce al celeilalte este prefăcut. Dacă prima dintre ele nu atrage atenŃia în mod deosebit. De asemenea. Cele două sunt resimŃite ca ambigue. Deci. cititorul de teatru este avertizat prin forma neobişnuită a numelor că misterul intrigii va fi explicat odată cu misterul acestor denumiri. II. ni se spune că acŃiunea se petrece în „oraşul transilvan X”. are. generate de banalitatea unui personaj precum Femeia de serviciu. 2. aşa cum se va vedea din exemplele pe . ReŃinem grija autorului pentru „ştergerea” oricăror nume proprii care să ajute la plasarea acŃiunii în spaŃiu şi timp. posibile suflete. atipică. dar. În plus. 2. Totuşi. cele două denumiri nu oferă indiciile macrogenerice referitoare la genul personajelor: sunt acestea nume de personaje feminine sau masculine? Aşadar. aceste nume au şi o funcŃie de anticipare. Tot sintagme descriptive se folosesc şi pentru celelalte două personaje. În ambele cazuri. această convenŃie va fi încălcată. fantome. „promise” de nume misterioase. fiinŃe imponderabile. Cu excepŃia Femeii de serviciu. cât şi după ce personajul şi-a făcut apariŃia pe scenă. autorul creează. al cărei nume nu se pronunŃă. în didascalii. imagini reflectate de propria fantezie. Cititorul/ spectatorul intuieşte că va avea de-a face cu nişte „umbre”. dar şi cu întâmplări spectaculoase. în acest caz. un efect de aşteptare spectatorului/cititorului. Ambele sunt invenŃii ale autorului şi vom vedea mai târziu grija acestuia pentru reducerea la minim a efectului de artificial. în cele ce urmează. celelalte nume apar în dialogul dintre Student şi mama sa. de mister. Astfel.

în cazul Umbrei. 1. în frunte cu Filozoful… –Ce filozof? –Aşa-i ziceam noi profesorului de istorie veche. Aşa-i zicem noi. (…) Noi i-am zis mai modern. fiindcă într-adevăr era. De aceea. îi cere să explice mai clar şi să lămurească aceste denumiri neobişnuite. adică este… El face săpături nu numai în pământ. ci şi în suflete. se va face doar o identificare. 2. 44) .. Filozoful. mamă. Ele apar înaintea personajelor propriu-zise. putem afirma că prima parte a piesei este un dialog amplu. E de remarcat faptul că. mai devreme sau mai târziu. motivaŃia denumirii va fi clar prezentată în text. Colega teatrală. curiozităŃii mamei) stârnite de insolitul numelor îi va răspunde Studentul şi. justificarea numelui fiind decalată cu câteva pagini. curiozităŃii cititorului (în text. –Cine? Cine să m-audă? –Umbra tătarilor dispăruŃi. Iar pe femeia din satul acela de munte. ci ca nume comune. aceste denumiri nu sunt percepute de celelalte personaje ca nume proprii. fii cuminte. al cărui scop este distrugerea oricărui mister legat de numele personajelor. Nicio formulă denominativă nu va rămâne nejustificată. II. Deducem acest lucru din scrierea lor cu minusculă. Astfel. MaimuŃa cu două feŃe. să nu te audă Umbra tătarilor dispăruŃi!. neînŃelegând la cine se face referire. dar şi din ataşarea unor determinanŃi (articole nehotărâte sau adjective). care ne găzduia. 44) După acelaşi tipic. Filozoful. nu vorbi aşa tare. sunt introduse şi celelalte nume: Colega sinceră. Numele precedă personajul Această modalitate de numire începe cu introducerea în cascadă a două denumiri (Umbra tătarilor dispăruŃi şi Filozoful). Acestea vor fi motivate. al introducerii unei noi denumiri (strecurată ca din întâmplare). la început.93 care le vom cita: Studentul pronunŃă numele. al mirării sau întrebării în legătură cu semnificaŃia acesteia şi al justificării denumirii. am poreclit-o Umbra tătarilor dispăruŃi…” (p. iar mama. dar în ordine inversă. acolo. Exemplificăm această situaŃie pentru numele Filozoful: „– Nu te speria. pe şantier. Umbra străbunicului şi Umbra tătarilor dispăruŃi: „– În ceea ce numea Colega mea sinceră… –Ai şi una din asta?” (p. nicio motivaŃie nu va rămâne estompată. 2..

această replică nu elucidează decât pe jumătate motivaŃia numirii. E adevărat că. Ńi-am spus prea multe!. 44) După cum se poate vedea.. din răspunsul mamei. . datorită oglinzii. aproape aceeaşi replică. cea mai… –Atunci. deşi a generat situaŃia care a dus la crearea poreclei. 65). adică a fi distribuit într-un rol şi a te preface. mamă. care. aflăm şi motivaŃia numelui celeilalte colege: „–Ba. MaimuŃa. oglinda noastră de vacanŃă… AŃi uitat atât de repede?” (p. Şi prea intime… De-aia m-a şi poreclit Colega mea teatrală… –Cum i-ai zis? –Cum ai auzit: teatrală! Scrie teatru şi joacă teatru…E teatrală din cap până-n picioare…” (p. colega dumitale fermecătoare. de parcă ai fi mai răutăcioasă decât MaimuŃa cu două feŃe! –Dar asta cine naiba mai este? –O colegă… Cea mai inteligentă. autorul mizează pe jocul de cuvinte. pe care o exploatează în context: a scrie teatru. oglinda noastră de vacanŃă…»” (p. cea reală şi cea oglindită. pe polisemia cuvântului teatral. nu e la curent cu această denumire: „–Nu ştiam că fata asta. introdusă în cursul aceluiaşi dialog. al Studentului cu mama sa: „–Vorbeşti cu mine. a avea o atitudine duplicitară.. Tot un joc de cuvinte stă şi la baza denumirii MaimuŃa cu două feŃe. a juca teatru. Colega teatrală doreşte să repete împreună piesa de teatru Sfaturi pentru studenŃii căsătoriŃi. cea mai frumoasă. că aceasta nu percepe sintagma ca pe o formulă denominativă. numele va reveni în discuŃia dintre Student şi Filozof. pe care ea a transformat-o în renume. De altfel. „deoarece activităŃile educative contează la repartiŃie”. Colega teatrală le practică pe amândouă. iar apariŃia ei în scenă este însoŃită de masca comediei. Insuficient explicat. 45) Totuşi. cel ce se priveşte are două feŃe. dacă e «cea mai» şi «cea mai». În acelaşi paragraf.94 Observăm. ci ca pe un substantiv însoŃit de un atribut adjectival: o colegă poate fi sinceră sau nesinceră. de ce i-ai zis maimuŃă? –Aşa a botezat-o Filozoful… «MaimuŃa. căreia îi spui atât de urât… –Dumneavoastră i-aŃi dat această poreclă. pe care o scoate sau şi-o pune în funcŃie „rolul” pe care îl joacă.

? Dar de unde ştii tu. 2. 43) Anterioară numelui este şi introducerea personajului Mama grijulie. cu termenii mamă sau tu. Mama este descrisă ca fiind scundă. 45). mamă. ca inutile: „Aiureli de-ale voastre”. Mama ignoră poreclele acestea. Din felul în care mama reacŃionează la denumirile auzite. Unele replici ale personajelor: „Lasă-mă să trăiesc.I. Dacă pentru cititor denumirea Moş P. lasă-mă să respir. ne dăm seama că acestea reproduc în mic situaŃia onomasticii reale. …O. în strânsă legătură cu „viaŃa” persoanei. în mintea cititorului se pot face conexiuni cu sintagma „slab de grijă”. Citind această descriere. Moş P. Totuşi. să…” (p. mă. slăbuŃă. este singura denumire care nu este explicată aparte. Neavând nici cea mai mică posibilitate să aparŃină acestui mediu. vreau să trăiesc (…)” (p.95 Pe de altă parte. nu are nevoie de justificare. 66)..). „Lasă-mă-n pace! M-am săturat de dragostea şi de grija ta! Vreau să respir. în adresarea directă. deoarece nu aparŃine mediului în care sunt folosite. iar atunci . Această denumire apare doar în indicaŃiile autorului. MaimuŃa cu două feŃe are la modul propriu două feŃe.K. 2. „fiul adorat al unei mame hiper” – justifică pe deplin denumirea personajului. dar care e susŃinută de numeroase contexte ce conturează sfera noŃiunii de grijă maternă. 44). emoŃie are în acest enunŃ sensul de „grijă”. K. De aceea. În lumea reală. remarcăm că niciun personaj nu o numeşte.K. ca un bun comun al celor doi.. II. ca o convenŃie între spectator/cititor şi autor.C. deoarece Ńine în mână o mască. O. Întârzierea numelui Personajul Moş P. este numit ulterior intrării sale în scenă.C. –Ce-ai zis? Moş P. imediat ce Studentul îl interpelează cu această formulă: „– O.I. motivarea denumirii se va face în context.I. În text.I. le cataloghează. 2. vibrând de emoŃie (p. deci să le folosească. sufocantă. acesta rosteşte câteva replici despre teama că în lipsa studenŃilor vreun hoŃ ar putea fi atras de comorile arheologice. De altfel.I. Mama grijulie.C. De asemenea. Înainte ca spectatorul să ştie cum se numeşte. fără drept de apel. Studentul i se adresează direct. pe care şi-o pune în funcŃie de ceea ce rosteşte.C.C. spectatorul are nevoie de informaŃii ajutătoare pentru înŃelegerea denumirii. cum îmi spun mie studenŃii pe româneşte?” (p. poreclele sunt cunoscute doar unei categorii restrânse de vorbitori şi funcŃionează totdeauna ca nişte semne motivate. deoarece în lista personajelor autorul explică abrevierea (Paznicul contra incendiilor zis şi Moş P.

numele propriu-zise alternează cu descrierea personajelor. pentru a crea impresia de mediu familial. pentru a evita repetiŃiile supărătoare. deoarece scriitorul concepe o gradaŃie după care apar aceştia în discurs. pronume personale sau demonstrative). frecvenŃi şi în discursul oral. Citându-l pe Charles Chastain. acesta este reluat cu ajutorul pronumelor demonstrative sau prin pronume personale. De problema desemnatorilor se ocupă pe larg lingviştii francezi Francis Corblin14 şi Guy Achard-Bayle15. numele proprii se folosesc diferit faŃă de realitate. II. numele public. prenumele alternează cu numele complet. Pe baza desemnatorilor contingenŃi se poate reconstitui evoluŃia unui personaj. Astfel. în Le texte et le nom. nu doar în textul literar. toate acestea purtând denumirea generică de desemnatori. nr. Astfel. Identificarea desemnatorilor este importantă. – desemnatori contingenŃi (totalitatea substantivelor prin care este desemnat personajul). prenumele acestuia. adjective descriptive sau participii substantivizate. în „Poétique”. Corblin arată că prin noŃiunea de lanŃ referenŃial se înŃelege totalitatea termenilor dintr-un text care desemnează unul şi acelaşi individ („une chaîne référentielle est simplément la suite des expressions d’un texte ou d’un discours interprétées comme mentions d’un seul et même individu”). Francis Corblin distinge două serii de desemnatori care intră în componenŃa unui lanŃ referenŃial: – desemnatori rigizi (numele proprii şi pronumele). pronumele care Ńin locul numelui (de regulă. Quebec. XYZ éditeur. specifici doar literaturii şi lucrărilor de istorie. numele complet. vor folosi în adresare numele de familie). 1996. 15 La désignation des personnages de fiction. personajele folosesc termenii mama. maică-ta. Un astfel de lanŃ referenŃial este alcătuit din numele propriu al personajului. 14 . maică-mea. 333353. în timp ce pentru a da senzaŃia de oficial. p. pronume sau substantiv). Noms et autres désignateurs dans la fiction. fie de rigorile textului scris. p. 94-105. porecla. numele simple sunt înlocuite în anumite fragmente cu un determinant (de obicei. substantivele care arată apartenenŃa la o clasă. LanŃuri referenŃiale („la chaîne référentielle”) În textul literar. Folosirea unuia sau altuia din elementele lanŃului referenŃial este determinată fie de instanŃele comunicării (de exemplu. 107/1996. supranumele. când este vorba de numele aceluiaşi personaj. 3.96 când se vorbeşte despre ea la persoana a treia. personajele se adresează unele altora folosindu-şi prenumele.

hoŃul). care fac referire la proprietăŃi esenŃiale (ex. în cele ce urmează. dragul meu. dacă presupune un antecedent mai mult sau mai puŃin apropiat. MaimuŃa cu două feŃe: iubitule (4 ocurenŃe). mă. 1. Mama grijulie: tu. dumneata. nici un fel de desemnatori. poet ratat. ce tip de desemnatori apar în opera lui Ion Brad şi ce informaŃii suplimentare aduc aceştia pentru înŃelegerea textului literar. denumirea se realizează cu ajutorul numelor proprii. Studentul. scumpul mamii (2 ocurenŃe). ci de cei descriptivi (contingenŃi). determinaŃi de proprietăŃi accidentale (ex. Identificarea poate fi circulară. dragul meu. Din punctul său de vedere. un element. elementu. vicleanule. fricosule. există două subclase de desemnatori descriptivi: – desemnatori descriptivi esenŃiali. La rândul lor. Conform acestuia. Vom încerca să vedem. fiul adorat al unei mame hiper. tâlharule. Umbra tătarilor dispăruŃi: adresare directă. în timp ce Zola recurge cel mai adesea la desemnatorii descriptivi. În funcŃie de felul în care este perceput de către celelalte personaje. un arheolog neputincios. Pe baza exemplelor din text.C. un adolescent bătrân. Studentul Cel mai important şi mai cuprinzător lanŃ referenŃial este al personajului principal. Identificarea anaforică se utilizează de la a doua menŃiune a personajului în text. aceştia se subdivid în două categorii: –desemnatori contingenŃi permanenŃi (ex. în convorbirea pe care o are cu Mama grijulie: fiul tău unic. acesta este desemnat prin următorii termeni: Moş P.I. femeia) – desemnatori descriptivi contingenŃi. mormolocule. pe perioada unui proces în desfăşurare (ex. puiu mamii. eu . colegul meu cel mai. dacă se recurge la un alt nume propriu (Mme Arnoux este soŃia lui M Arnoux). Colega teatrală: tovarăşe student (2 ocurenŃe). sau anaforică. soŃia lui X). fiul tău risipitor. II.: tu. El însuşi. . Achard-Bayle notează că Flaubert preferă desemnatorii rigizi. fiule.97 Adâncind acest studiu. Guy Achard-Bayle face deosebirea între conceptele denumire şi desemnare. fiul unic. 3. adormitul) – desemnatori contingenŃi efemeri. ăsta. element periculos. iar desemnarea se face prin substitute cu valoare descriptivă. Achard-Bayle nu e preocupat de desemnatorii rigizi. vom extrage două lanŃuri referenŃiale (cele mai extinse). Ca observaŃie generală.

mai ales. Fricosule) sau termeni care capătă în context valori depreciative (prorocule şi doică şi educator al viitorilor noştri moştenitori). negării numelui propriu i se răspunde în acelaşi registru. dragul meu. referitoare la: încadrarea într-o categorie socială (a studenŃilor). Mormolocule. Ne dăm seama de nuanŃa depreciativă. Filozoful: tu. refuzând să facă parte din sistem. Din categoria desemnatorilor contingenŃi găsim în acest lanŃ referenŃial atât desemnatori efemeri (poet ratat).C. Fiecare serie de desemnatori reflectă relaŃiile dintre personaje. Seria conŃine desemnatori care aduc informaŃii dintre cele mai diverse. interjecŃia de adresare Mă!. ca o negare a numelui propriu. în timpul căreia termenul de adresare universal era tovarăşe). tovarăşe student. specifici perioadei comuniste. Umbra străbunicului: strănepoate (2 ocurenŃe). Colega sinceră: frate dragă. fratele meu rătăcit. măi băiete. Moş P. Astfel. 16 . Cea mai pitorească şi mai amplă serie de desemnatori îi aparŃine Colegei teatrale. frate (7 ocurenŃe). conŃine informaŃii referitoare la sentimentele Colegei teatrale pentru Student. printrun desemnator rigid. din răspunsul pe care îl dă studentul injuriilor: „–Pocitule! Ciuhă sensibilă! Cioplitor de stele funerare! Centaur complexat! Mă! –Scriitoareo! Talentato! Tu!” (p. dar. interjecŃia de adresare mă este urmată. într-o perioadă istorică (epoca comunistă. afurisitule. lanŃul referenŃial este alcătuit în principal din desemnatori descriptivi. 52) Desemnatorilor descriptivi li se ripostează cu desemnatori descriptivi.98 prorocule şi doică şi educator al viitorilor noştri moştenitori. de un nume propriu sau de un substantiv în vocativ. Această afirmaŃie este întărită de ultimul desemnator din serie. Unii dintre aceştia sunt esenŃiali: fiule. îndrăgostitule. când cuvântul element se folosea pentru o persoană care nu se plia pe doctrina partidului. rezultă că Studentul nu este agreat de Colega teatrală. iubitule. tu. Pocitule! Ciuhă sensibilă! Cioplitor de stele funerare! Centaur complexat! Mă!. în grupul prietenilor (colegul meu cel mai). de regulă.I. Fiindcă seria descriptorilor conŃine termeni depreciativi (Pocitule. implicit o În limba română. foloseşte doar termeni depreciativi. băiete. folosit inadecvat din punct de vedere sintactic: tu este. în acest context. alŃii sunt contingenŃi (accidentali). folosită intenŃionat neadecvat16. strănepoate. cât şi desemnatori permanenŃi (îndrăgostitule). După cum se poate observa. o ştergere intenŃionată a numelui propriu. virginule.

atunci când termenul apare cu funcŃie de identificare (cu rol de nume propriu) şi litere normale atunci când termenul nu funcŃionează ca un nume propriu. foarte bine! Să le pună. identificarea nu poate fi făcută corect la nivel de comunitate. că era prea tânăr” (p.99 radiere din categoria fiinŃelor care au drept să fie numite: „Le nom propre. 47). La nivel grafic. . De aici rezultă ambiguitatea generatoare de confuzie: „–M-au certat toŃi. Pronumele are sens unic doar pentru studentul îndrăgostit. étrangers au groupe tribal. 337. fii mai explicit. Levi-Strauss. un termen care nu arată filiaŃia (Filozoful i se adresează astfel Studentului. Un alt caz în care pierderea numelui nu e sinonimă cu pierderea identităŃii este situaŃia în care Studentul vorbeşte despre MaimuŃa cu două feŃe desemnând-o prin pronumele personal ea. ci cu spumă…” (p. în timp ce pentru ceilalŃi este doar un substitut posibil pentru orice nume propriu. ci cu unicitatea pe care o conferă iubirea. afară de ea… –Care ea? Că mesteci mereu silaba asta ca pe o bomboană de gumă… –Ea. străbunicul îl foloseşte pentru a-şi desemna ginerele). p. 53) sau a descriptivului Poet ratat. Tehnici de numire). care va funcŃiona ca un nume propriu. folosind desemnatorul rigid tu însoŃit de un desemnator descriptiv care să înlocuiască numele propriu: „Tu proasto”― i-am răspuns. Este vorba de un tu care singularizează şi unicizează. ceea ce îi atrage din partea acesteia calificativul de Poet ratat: „ Foarte bine. băiete. peut aussi marquer les frontières de l’humanité dont les «autres». că-mi era drag de ea. funcŃia de identificare este grav perturbată. să le pună. 65) La fel ca numele proprii (vezi supra. cit. Această situaŃie este cu totul diferită faŃă de cea în care străbunicul îi explică Studentului cum i se adresa el soŃiei sale. nici domnule. băiete? Că nu-i ziceam încă tovarăşe. unii desemnatori sunt motivaŃi clar în context. la fel ca numele propriu. ci diferenŃa de vârstă: „De ce măi. sont exclus”17. ou plutôt son absence. op. Acesta se repercutează asupra pronumelui. scriitorul foloseşte litere cursive. Totuşi. pierderea numelui nu echivalează cu ştergerea calităŃii umane. că el stinge focul nu cu apă. MaimuŃa cu două feŃe (…) –Păi spune aşa.. şi-i ziceam proasto cum le ziceŃi voi acum scumpo sau scumpeteo…” (p. În două secvenŃe. Este cazul acelui băiete. apud Guy Achard-Bayle. În acest caz. 53). 17 Cl.” (p. Studentul îi răspunde Colegei teatrale prin cuvinte ritmate.

cea mai şi este alintată cu cuvinte precum Draga mea. cum zice ea… O cheamă Ana şi nu mai ştiu cum. Eşti o maimuŃă caraghioasă!. iubito. rigizi sau descriptivi). cea mai. da nu de doru ei. şi acest lanŃ referenŃial este alcătuit aproape în totalitate din desemnatori descriptivi. Eşti o maimuŃă caraghioasă!. colega dumitale fermecătoare. cea mai inteligentă. colegă de an. MaimuŃă cu două feŃe!. Neruşinata. care încadrează personajul într-o ierarhie socio-profesională. Ana şi nu mai ştiu cum. Mai las-o dracului de MaimuŃă. IntenŃia de ştergere a numelor poate fi decriptată şi din secvenŃa în care numele oraşului în care este plasată acŃiunea este înlocuit . că nu i-am reŃinut al doilea nume. care evidenŃiază sentimentele contradictorii ale Studentului faŃă de colega sa. Colega sinceră: MaimuŃa. tovarăşă. este insultată fără drept de apel. Două serii sunt mai bogate în desemnatori. Fata asta. II. nu-i ziceai aşa… MaimuŃele-s animalele cele mai neruşinate…. MaimuŃele tinere se caŃără mai iute în copacii bătrâni decât în cei tineri. frumoasa. Dacă-Ńi era dragă. pe de altă parte. MaimuŃă. În timp ce a doua serie cuprinde doar termeni pozitivi: domnişoară. TentaŃia numelui propriu Arheologia dragostei este. MaimuŃa este desemnată ca fiind o colegă. in presentia sau in absentia. de către studentul gelos: MaimuŃo!. iubito. că i-ai zis maimuŃă. o colegă de an. MaimuŃă cu două feŃe!. maimuŃă. după cum s-a putut constata. Umbra tătarilor dispăruŃi: domnişoara. căreia-i spui atât de urât. Neruşinata. scumpa mea. Eşti o maimuŃă sofisticată. Fufă!. scumpa mea. iubita mea. o colegă de-a mea. 2. MaimuŃa cu două feŃe Un alt lanŃ referenŃial de care ne vom ocupa este cel al MaimuŃei cu două feŃe. Te aşteaptă o tovarăşă. frumoasa.100 II. ea. Mama grijulie: asta. Mai las-o dracului de MaimuŃă. 4. MaimuŃo!. 3. Filozoful: MaimuŃa. Acesta este alcătuit din următorii termeni sau sintagme în context: Studentul: MaimuŃa cu două feŃe. Draga mea. Umbra străbunicului: ea. Fufă!. cea mai frumoasă. oglinda noastră de vacanŃă. pozitivi şi negativi. Draga mea. iubita mea. 1. Ai buzele crăpate. Draga mea. După cum se poate observa. cea a Studentului şi cea a Umbrei tătarilor dispăruŃi. o piesă de teatru în care numele proprii sunt substituite în mod voit cu alte modalităŃi de numire (supranume sau alŃi desemnatori. o fată. o colegă. Pe de o parte. colega noastră. cea mai frumoasă. o maimuŃă. cea mai inteligentă. prima serie cuprinde două clase de termeni.

porecle care Cf. Totuşi. la Predeal. 19 18 . în Târgul Lăpuşului. Povestea unei vieŃi. în Moldova. 55). Un cioban căruia i s-a arătat Dumnezeu sub aspectul unui moş. Umbra străbunicului şi Umbra tătarilor dispăruŃi. Cluj-Napoca. la Blaj. ca o dovadă în plus de autenticitate. la Seghedin. 64). Interesant e că. apar o serie de nume proprii autentice. Petrifalău. cât şi toponimele fac parte din categoria numelor atestate istoric sau social. altele provin din zona Blajului. Ceea ce povestesc aceştia s-a petrecut la Peşta. la Alba-Iulia. în aceste secvenŃe. Ed. dar cuprinde câteva nume de locuri din Pănade şi din Blaj. Ne vom opri la câteva antroponime şi toponime autentice: Toponimia minoră nu este prea bine reprezentată. în Banat/Bănat. Petrache Lupu de la Maglavit19. Horia şi Cloşca. Horty. Unele denumiri apar cu forma oficială. Lucian Blaga.101 cu litera X. Numele proprii de persoane prezente în piesa de teatru a lui Brad pot fi clasate în două categorii: – nume istorice (personalităŃi care au marcat într-un fel sau altul destinul românilor): Axănte Sever. Este vorba de: Dealul Viilor (deal din perimetrul satului Pănade). Vama Cucului18 (denumire dată de localnici zonelor prin care se trecea pe furiş din Ardeal în łara Românească evitându-se controalele maghiare). în Ardeal. la Veza. Ştefan Manciulea. Toponimia majoră este alcătuită din nume de localităŃi (oiconime) româneşti sau ungureşti şi din nume de regiuni ale Ńării. altele. – antroponime atestate (nume de persoane care au existat în realitate şi asupra cărora scriitorul nu a intervenit în nici un fel): delegatul papal Aloisiu Sincero (p. Câmpia LibertăŃii (locul în care s-a Ńinut Adunarea NaŃională în timpul RevoluŃiei de la 1848). Iancu. pe Târnave. cu forma din grai. ale Filozofului şi ale Umbrei tătarilor dispăruŃi. Unele sunt luate din zona Pănăzii (localitatea de origine a lui Ion Brad). Clusium. Ele sunt repere extrem de utile pentru secvenŃele narative. BărnuŃ. Singurele personaje care povestesc sunt cele două umbre. 1995. fapt care a dus la construirea mănăstirii de la Maglavit. marele amiral pe uscat. Gheorghe Şincai. la Sâghii/Sâghiu/Sibiu. Acestea sunt necesare pentru ancorarea acŃiunii în spaŃiu. Maria Terezia. tentaŃia numelor este mare şi acestea sunt folosite fără parcimonie în replicile străbunicului. Pădurea Cărbunarilor (pădure la periferia Blajului). la VaŃ. lucru care justifică subtitlul tragicomedie aproape fantastică. Atât antroponimele. Târgul de bucate (loc din Blaj unde se organiza târgul săptămânal) şi de Muzeul Unirii din AlbaIulia. tribunu lu Iancu (p.

Astfel. 364. Barcelona. Paidos. deoarece presupun un univers de referinŃă comun. dar să nu fie niciodată crezută). 322. (p. a lu' Silivestru (479). Zăpadea precum şi o parte din numele atestate enumerate mai sus. Glossolalia sau vorbitoarea în limbi (p. regăsim câteva dintre numele proprii atât în Arheologia dragostei.102 aparŃin unor neamuri vechi din Pănade20: „a lu' łâpar (pronunŃie în grai pentru Cipariu). În Arheologia dragostei apar următoarele sintagme care conŃin nume proprii din cultura universală: porunca Moirei (p. Ion Soldatu. p. preot şi zeu (p. Zamolxe. 1975. a lu' Bourel (456). dar nu păstrează identitatea nume–persoană): Mărie. a lu' Naibă (457). 58) (termen care provine din limba greacă şi desemnează facultatea de a face o rugăciune într-o limbă perfect necunoscută celui ce se roagă). Pompiliu Emeric.21 II. Editura Eminescu. a lu' CodruŃu (455). Vom da între paranteze paginile din Pănade întotdeauna la care sunt atestate numele respective. 52). Cassandro. 60) (divinităŃi ale destinului pentru romani. a lu' Tocană (472). cât şi în proză. te aud. a lu' łâlică ( 470). prin intermediul lor cititorul îşi îmbogăŃeşte cultura sau se bucură atunci când regăseşte o expresie cunoscută. Să nu semene cu firul Parcelor (p. te văd. a lu' Slănină (470). Diccionario de mitologia grieca y latina. 46). Aşa cum remarca François Rigolot. numele bătrânei. Tacă-Ńi gura. a lu' Surei (466). Ion Brad. aceste nume proprii sunt punŃi de legătură între cititor/spectator şi autor. Ultimul drum. soŃia străbunicului. 468) – nume reperabile (autorul le preia din inventarul numelor reale. p. o stelă ca a lui Ighiso din Antichitate. 46) (din gr. 20 . 21 Cf. Cassandro. 58) (fiica lui Priam şi a Hecubei din Iliada. Specificul numelor proprii la Ion Brad După părerea noastră. dar refuză acest dar şi este pedepsită să prezică adevărul. a lu' Teiu (463). Aceste tipuri de nume proprii se regăsesc atât în romane. a lu' Libiş (471). Ele conferă textului literar distincŃie. primeşte darul ghicitului de la Appolo. a lu' Ionul lu Toaderu lu Văsălia lu…” (p. a lu' Riciu (447). Bucureşti. (zeul suprem din panteonul geto-dacic). una din trăsăturile definitorii ale stilului lui Ion Brad este folosirea unor nume proprii din cultura universală. 1981. denumirea satului. Cassandro! (p. 22 Pierre Grimal. Sunt comune Mărie. cât şi în romanele din seria Romanului de familie. fiica Haosului şi a NopŃii este personificarea destinului implacabil. a sorŃii prestabilite). 5. Dincolo de rolul pe care îl au în text (de a arăta cultura personajelor). independent sau în expresii. Moiras22. între operele aceluiaşi scriitor există nişte legături subtile. Operele comunică între ele prin unele nume proprii. a lu' łapu (475).

. Unele dintre aceste nume mai apar şi în alte opere ale lui Ion Brad. expresia se foloseşte cu sensul de cadou otrăvit). 63) (un centaur născut din uniunea lui Ixion şi Nephélé. loc în care s-a retras Zamolxe). fiŃuici înveninate precum cămaşa lui Nessus (p. mirate de insolitul acestor denumiri. istorice sau mitologice. Acest lucru este pus în evidenŃă prin replicile personajelor. ispita numelor proprii este destul de mare şi regăsim în text nume autentice sau reperabile care ajută la plasarea acŃiunii în timp şi spaŃiu. specifice onomasticii din operele dramatice de la sfârşitul secolului al XX-lea. Concluzii Numele proprii date de Ion Brad personajelor din Arheologia dragostei se încadrează în tipologia denumirilor descriptive. Tehnica numirii personajelor este oarecum repetitivă: numele este introdus anterior personajului. ce genre de convention ne se retrouve 23 Idem. LES NOMS PROPRES DE LA DRAMATURGIE. Ńara trachomei (p. Totuşi. întoarcerea din Ithaca. Denumirile sunt fie creaŃii ale autorului. les dramaturges utilisaient des noms typologiques. fie supranume. itinerariul lui Odiseu (p. a unor nume din cultura universală. 407. Nommer les personnages par les mêmes noms aidait le public à reconnaître leur statut social. Kogaion. ci devin nume proprii în context. prin care se stabileşte o metacomunicare între autor şi cititor/spectator. 65) (erou din Odiseea de Homer). 62) (muntele sfânt al dacilor. acesta cere lămuriri şi cel care l-a pronunŃat îl justifică. stârneşte mirare cuiva. Dans la comédie dell’arte.103 echivalente cu Moirele pentru greci23). ibidem. Toate denumirile sunt motivate în text. Specific autorului este citarea. în expresii. p. QUELQUES OBSERVATIONS SUR LES NOMS PROPRES DANS LA PIÈCE ARHEOLOGIA DRAGOSTEI DE ION BRAD (Résumé) Les noms propres présents dans les pièces de théâtre ont évolué tout au long des époques litteraires. Coraline pour la servante ou Eléonore pour la dame aristocrate. par exemple. Trăsătura generală a acestora este faptul că ele nu sunt nume proprii în sine. 51) („Ńara orbilor”). Olimpul dacilor (p. Cependant.

. elle suscite l’intérêt d’un autre personnage qui demande une explication et. qui renvoient à la nourriture. il ne s’agit pas. Le XXe siècle est le siècle des noms propres d’origine réelle. à la fin. le nom sera expliqué et argumenté. soit par les deux. des noms propres. en essayant de les faire crédibles du point de vue morphologique à l’aide des suffixes anthroponimiques. Vers la fin du siècle se fait remarquer la tendance de baptiser les personnages par un surnom. Les auteurs nomment les personnages soit par un prénom. En fait. La technique pour nommer est la même pour tous les personnages: quelqu’un introduit la dénomination. Pendant le XIXe siècle. soit par un nom de famille. les auteurs ont préféré les noms fabriqués. Les noms des personnages dans Arheologia dragostei (Archéologie de l’amour) suivent cette direction. qui fait sa parution assez tardivement (fin du XVIIIe siècle). mais des syntagmes descriptifs qui prennent cette valeur en contexte. celle-ci n’est pas perçue comme nom propre. pour vrai dire. aux qualités ou aux défauts.104 pas dans la dramaturgie roumaine.

DicŃionarul toponimic al României. Elena Şodolescu-Silvestru (ultimele două. 2 Dr. 2007. în mare. al II-lea. Tezaurul toponimic al României. Cornelia Popescu. sub redacŃia: Prof. 105-114 NOTE DE TOPONIMIE MUNTENEASCĂ de Vasile FRĂŢILĂ Relativ recent (în 2005. I se deschide cu o Introducere (p. cercet. dr. dr. vol. 7-11) în care se expune modul de organizare a materialului toponimic. Muntenia (DTRM). acestora adăugându-li-se. Editura Academiei. Rosetti”. 2005. Iustina Burci şi conf.. sub redacŃia prof. univ. ca şi DTRO. dr. Ion Penişoară. au văzut lumina tiparului primele două volume din DicŃionarul toponimic al României. Valea HăşdăŃii. Editura Academiei. I. Christian Ionescu. XLVII. numai de Andreea Dumitraşcu. iar la vol. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Maria Dobre şi dr. I A-B. Moldova. Ecaterina Mihăilă. Nicolae Saramandu. 2009. al II-lea. Elena Timoftei şi DomniŃa Tomescu. urmează modelul DTRO. JudeŃul Sălaj şi Tezaurul toponimic al României. II C-D. respectiv în 2007). altele doar parŃial: DicŃionarul toponimic al Banatului (DTB). parŃial). Au efectuat anchete de teren şi au extras material din arhive şi biblioteci: Gheorghe Bolocan. sub egida Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Filofteia Modoran. Ion Moise. Bucureşti. unele integral. Transilvania (TTRT). Adrian Rezeanu sunt redactorii şi autorii etimologiilor din vol. Tezaurul toponimic al României. Nicolae Saramandu.. El cuprinde.AUT. 397 p. univ. 369 p. Muntenia (DTRM) se alătură altora asemănătoare apărute până acum. Bucureşti. Filofteia Modoran. Maria Dobre. patru tipuri de articole-titlu: Academia Română. vol. I a fost asigurată de referent I Andreea Dumitraşcu. Muntenia (DTRM)1. Operă fundamentală a onomasticii româneşti actuale. Vol. 1 . Transilvania (TTRT). Adrian Rezeanu. Redactarea computerizată a vol. dr. relizate de un grup de cercetători2. DicŃionarul toponimic al Olteniei (DTRO). Galina Simionescu. care. p. în calitate de redactor. la vol. în Editura Academiei. DicŃionarul toponimic al României. Rosetti”. asist.

articole cu două sau mai multe obiecte denotate. determinanŃi antroponimici/toponimici/substantivali de genul masculin singular. de la termeni geografici populari cu mai multe ocurenŃe. determinanŃi antroponimici de genul masculin/ feminin la singular/plural. cu articol enclitic (I d). semne de hotar etc. în general. fiind formate. În comparaŃie cu DTRO. a fost eliminată. III d). II a. determinanŃi antroponimici de genul masculin şi feminin singular în cazul genitiv. un hidronim. simple sau analitice. . afluenŃi. în cazul acuzativ cu prepoziŃie (II e. Având la bază criteriul sintactico-morfologic. precum şi al informaŃilor suplimentare de ordin geografic. în structura articolului-matcă. mai rar. bazin hidrografic (fapt benefic în economia lucrării. Articolele cu un singur obiect denotat privesc microtoponimele care desemnează moşii. III b). Entopicul (= termenul geografic popular) în structurile analitice poate intra în combinaŃii cu determinanŃi antroponimici (I). în cadrul primelor trei serii au fost identificaŃi: determinanŃi antroponimici/toponimici/ substantivali în cazurile nominativ-acuzativ. în cazul acuzativ cu prepoziŃie (I f). III e). în DTRM. sunt de două feluri. destul de frecvente. de Jos sunt considerate locuŃiuni adjectivale şi nu determinanŃi adverbiali. s-au operat unele modificări: sintagmele de Sus. substantivali (III). La etimologie se dă forma corespunzătoare unei singure realităŃi denotate. toponimele respective fiind repartizate la primele trei secvenŃe. III c). -ea şi feminin.. toponimici (II). forme de relief. determinanŃi antroponimici de genul masculin şi feminin. în special la hidronime: locul de obârşie. articulaŃi enclitic (I b. toponimici şi substantivali. Nu toate articolele-matcă au elemente pentru fiecare secvenŃă. III a). determinanŃi toponimici/substantivali de genul feminin singular în cazul genitiv (II c. cele cu două sau mai multe obiecte denotate includ toponimele formate prin transfer de la numele cu cea mai veche atestare. articole-matcă şi articole-trimiteri. antroponimici. Articolele-matcă. plural (I e). al căror sens este dat de sensul termenului comun. determinanŃi toponimici/substantivali la singular/plural. de obicei un oiconim (numele localităŃii). singular şi plural (I a. determinanŃi toponimici/substantivali în cazul genitiv plural (II d. secvenŃa a V-a din DTRO. aflat pe raza aceleiaşi unităŃi administrative (comuna). în cazul genitiv. considerată o clasă eterogenă. părŃi de sat. dar nu şi în ceea ce priveşte valoarea documentării). adjectivali (IV). cu determinanŃi prepoziŃionali. ultimii reprezentaŃi de adjective calificative şi locuŃiuni adjectivale. Alte deosebiri faŃă de DTRO constau în faptul că autorii DTRM au redus numărul atestărilor istorice. II b. ca subdiviziuni aparte. în cazul genitiv. determinanŃi antroponimici de genul masculin terminaŃi în -a. articulaŃi cu articol proclitic (I c). loc de vărsare.106 articole cu un singur obiect denotat.

de folclor etc. 25 indică un np. respectând ordinea alfabetică a toponimelor din DTRM I-II.. fapt ce a presupus din partea autorilor un efort de durată. sistematizeză. oiconimul Alexandria este dat de oficialităŃi şi el se încadrează între cele omagiale. (DTRM. numele oraşului teleormănean. n. judeŃ (p. I al acestei opere. este explicat din np. Între sursele consultate de autorii DTRM I pentru istoricul oraşului. precum şi din tot felul de izvoare (lista acestora e cuprinsă între paginile 73-96). 99-161). ALEXÁNDRIA. În cele ce urmează. după cum rezultă din statutele cuprinse în hrisovul Domnitorului Alexandru Ghica.. între paginile 12-16). şi adaugă: „cf. lista localităŃilor anchetate cuprinzând apartenenŃa administrativă: comună. Alexandria. op. oraş. de semantică. fără să se reŃină şi următoarele afirmaŃii din vol. Muntenia le-au demonstrat în marea majoritate a cazurilor. În partea introductivă din vol. de istorie a limbii. un material toponimic extraordinar de bogat şi variat. Alexandria după numele lui Alexandru Ghica.c. Cele două volume. de etimologie. top. ne permitem să aducem unele completări şi să oferim unele sugestii în explicarea etimologică a câtorva nume de locuri din opera menŃionată. variantă a lui Alexandru. complinit de pasiune şi dăruire. care îi interesează atât pe lingvişti. DNFR. ŞtiinŃă de graniŃă. dar şi cu ajutorul unui mare număr de colaboratori externi (ale căror nume sunt date în vol. în 1830 când s-a întemeiat actualul oraş din jud. cit. trimiterea făcându-se la Iorgu Iordan. Alexandru Ghica”. toponimia presupune cunoştinŃe temeinice de lingvistică generală. pe care autorii DicŃionarului toponimic al României. El a fost populat de către loc[uitori] veniŃi din oraşele Zimnicea şi târgul Mavrodinului [.. Impresionează în mod deosebit Bibliografia privind lucrările de referinŃă (p. municipiu. a periodicelor şi a volumelor colective (p. Alexandria. după criterii foarte riguroase. I.]. 196) este explicat din apă + determinant antroponimic. I este dată. cât şi pe geografi şi pe istorici. de botanică. p. este citat şi MDGR. de asemenea. numele unui pârâu din s.107 Ca şi celelalte dicŃionare toponimice pe regiuni. de dialectologie. astăzi reşedinŃă de judeŃ.. pe care îl explică din punct de vedere lingvistic. Prin urmare. Hidronimul dâmboviŃean are drept etimon sigur apelativul apă cu sensul . însumând împreună aproape 750 de pagini. Teleorman”. şi DTRM se remarcă prin bogăŃia şi varietatea materialului toponimic cules prin anchete la faŃa locului. or Iorgu Iordan. 50: „Istoricul. Întemeierea acestui oraş datează din anul 1834. 17-72). p. domn al Munteniei. APA POTÓCULUI. Hulubeşti-Db. I. 162-167). Se dete comunei numirea după numele Domnitorului de atunci.

Editura Academiei. Zagreb. Câlnişte nu poate fi însă format în română de la slavul Kalen (neînregistrat ca toponim la noi) + suf. Cu toate că exemplele de mai sus nu sunt analizabile în româna V. T. Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika. BULÁRU. potok „pârâu”. 440. Graiul de pe Târnave. *-iskje). care circula prin Banat – după o trimitere la Anonimus Caransebesiensis. *Kalĭnište < adj. * kalĭnŭ „noroios” (< sl. t. bunar. Kalen „noroios. consemnat şi în MDGR (DTRM I 366). Einführung in die slavischen Sprachen. cf. 246. 735. probabil Potoc sau substantivul potoc „pârâu”. Bunàr dersí. silişte. -işte (< v. dial. *-isko + je)5. Jugoslovenska Akademija Znanosti i Umjetnosti. Târguşoru Vechi – Ph. Sufixul rom. mirişte. precum şi la data anchetei lui Hasdeu pentru Magnum Etymologicum Romaniae. kalŭ „noroi” + suf. corespunzând formei literare: bιnar. p. potòk „kleines schnell laufendes Gewässer. (BER I 90. VEB Max Niemeyer Verlag. cum îl dă Udolph. Bach”. dar înregistrat de DLR. Bunardžik. com. -işte. 4 3 . făcându-se trimitere şi la DTRO II 137 şi la Iordan. p. Editura Astra. afluent al Argeşului. apelativ ieşit din uz. numele unui peşte”. este explicat din np. partea a 4-a. însă şi bourel. vezi Hans Holm Bielfeldt. p. BOURÉLU. magh. Studien. Bucureşti – Pancevo. 1961. -ĭnŭ) + suf. 121. 1971. p. H XVIII 276. p. punar. -işte. Aria lui bunar se întinde însă numai în Banat şi în Oltenia vecină. 130-131. s. Bulariu. -ište) a intrat în limba română prin cuvinte ca branişte. FrăŃilă. Vezi Dorin Gămulescu. I. înregistrat în DFNFR 370. Bunàrište etc. este explicat din bunar „puŃ”. Bourelu sau din bourel „rădaşcă.. grădişte.v. Halle (Saale). C LNIŞTEA. ce străbate hotarul câtorva localităŃi din judeŃele Teleorman şi Giurgiu (DTRM II 66) şi care a fost dat şi unei foste plase din fostul judeŃ Vlaşca. mocirlos” (derivat de la kal „noroi. atestarea acestuia în toponimul de la Hulubeşti (DâmboviŃa) ar putea să ne trimită la bulg. Bunàr deré. bunàr „kupan kladenec. s. pajişte. ci el provine direct dintr-un sl. 323). 2005. sl. 5 Pentru originea sufixului colectiv -ište (< *-iskjo. numele unui pârâu. şi toponimele bulgăreşti Bunàra.bg. Cf. Mai degrabă toponimul prahovean ar putea trimite la bg. bunar) < turc. patak. cf.c. izlak” (BER I 90). este explicat din sl. aproape toate cu sens local. col. izvor. -ište (< sl. numele unei văi din hotarul oraşului Pucioasa-Db (DTRM. Altslavische Grammatik. Elemente de origine sârbocroată ale vocabularului dacoromân.p. Petar Skok. Dacă pentru apelativul din Banat s-a putut indica drept etimon scr. pιnar. Blaj. fiind un împrumut din sârbocroată4. 1974. Etimonul toponimului de mai sus l-ar putea constitui însă n. cunoscut în centrul Transilvaniei cu sensul de „melc”3. VIII. mlaştină”) + suf.108 „pârâu” + determinant toponimic.

Gagea pratensis s. Pentru alte toponime Câlnişte(a) la noi (vezi Iordan. magh. 2004. rom. Muscari comosum: plantă bulboasă. 1916. -d. Toponimia românească. spune Emil Petrovici. Sufixele colective din limba română cu specială privire asupra repariŃiei lor. Cireş + suf. Hermannstadt. -işte se găseşte pe sufix (cf. cu flori albastre. 54. 69). ca apoi să imprime acestor derivate şi o nuanŃă colectivă. izlaz. Sufixele româneşti. Teleorman (DTRM III 86-87). SDT 191. porumbíşte. Sub influenŃa acestora. Kalništĕ (Iordan. iar direct din magh. 1962. derivatele formate pe teren românesc poartă accentul pe sufix (aluníşte. Toponimul argeşean provine. 7 Vezi Vasile FrăŃilă.v i o r e l e i . 8 E citat Iorgu Iordan. p. p. DiŃeşti. ci din Kövesd < magh. sufixul a fost simŃit. s. prin analogie. – ciorii = 1. numele unui pârâu s. (DTRM II 73). în special p. săcăríşte etc. III. din magh. Cuiaş. top. Cuies. mai degrabă. z a m b i l ă (vezi DA. se mai numeşte şi s c â n t e i Ń ă .). rom. s. având iniŃial rolul de a indica locul unde se găseşte o plantaŃie sau o rămăşiŃă dintr-o plantaŃie. Băduleşti. köves „de piatră” + suf. 75. De altfel. cf.v. Kisch9. CERVÉNIA. Editura Academiei Române. 91. bg. Studien 177-178). se mai numeşte f l o a r e a . „La baza toponimului. p. nu poate proveni simplu din bg. în SMFC. din subst. ci este un toponim slav.). cit. 250-251. numele mai multor localităŃi din jud. El s-a adăugat mai ales la nume de plante. 6 . cânepíşte. ceh. Cf. Filipeşti de Pădure – Ph. s. 1929. köves8. plopíşte etc. cânepíşte. care în derivatele româneşti cu suf. Vezi George Pascu. köves provin toponimele Coveş. ceapa cioarei – s.. čereša «cireaşă. červen „roşu”. probabil că. Ceapa + determ. Kalništa (BER II 156. p. adjectival posesiv -j-a7. care trimite la G. stenopetala: mică plantă bulboasă. atestat deja la 1392: Čerešov.109 actuală. şi A mâncat ceapa-cioarei = e nebun. Top. nu provine din np. -ov. Buzău şi Prahova (DTRM II 95). kal1). şi al mai multor localităŃi din jud. červen + suf. la un moment dat. CIREÁŞOV. CHIÓJDU. 58-60 şi 80-81). Editura Excelsior Art. ci din bg. localitate componentă a municipiului Slatina-Olt (DTRM II 111). c.v. spune prostii. Timişoara.)6. CEÁPA CIÓRII. cu flori galbene. De obicei. este explicat din top. citate şi de Iordan (op. ca atare şi a putut să devină productiv în limbă. loc. Bucureşti. Uda – Ag. simplu. bg. Cercetări de onomastică şi dialectologie. Top. unele împrumuturi din slavă şi-au schimbat accentul de pe radical pe sufix: gr dişte (vezi FlorenŃa Sădeanu. top. 54). c. totuşi. iar pentru limbile slave: pol. ceapă). 9 Siebenbürgen im Lichte der Sprache. nu provine. Kaleniszcze (Udolph. cit. 41-87. stă adjectivul slav *čerešovŭ. formării toponimului pe terenul limbii române se opune accentul.

Kładnica. ClaniŃa este un afluent pe stânga al Teleormanului. scr. I. Kladnica. jud. care. Slăveşti. înregistrate în BER II 410-411. bg.v. cât şi cu parte din Vlaşca”. Teleorman şi apoi parte din judeŃul Vlaşca. jud. -ica cu rol de substantivizare. *čireša. s. Argeş.110 cireş». klada1. ClăniŃa cea Mare. 191). din com. atestat deja la 1599 sub forma ClădniŃă şi în slavă ClădniŃev la 1633 (DTRM II 118). klada + -ova) din judeŃele Timiş şi Arad şi numele unei părŃi de sat din Lunca Banului. 1956. MehedinŃi (DTRO I 147). În continuare se spune: „După numele acestui râuleŃ s-a dat prin legea administrativă din 1892 numirea plăşei [sic!] ClăniŃa din jud. kladenec „fântână”. čerešov «de cireş(e)». ClăniŃa cea Mică. oraşul Strehaia. Kladnì dol. MulŃi îi scriu numele greşit: CleniŃa în loc de ClăniŃa cum îl pronunŃă locuitorii”. în care se varsă în dreptul localităŃii Măgura. Hidronimul ClaniŃa din sudul Munteniei presupune un sl. ClăniŃa Seacă trebuie să fie numele unor afluenŃi ai ClaniŃei. putem presupune că slavii din fostul judeŃ Olt au format un adhectiv în ovŭ din substantivul de origine recentă românească *cereša şi au întrebuinŃat acest adjectiv ca toponim. ClăniŃa Seacă. Izvorul de Jos. În cazul acesta. cf. la rândul său. Kladnik (< kladĭnŭ + -ikŭ). comuna BăbăiŃa din jud. Teleorman. pe care DTRM II 119 ni-i prezintă ca fiind numele unor pâraie ce străbat hotarul localităŃilor Scurtu Mare. De la sl. dată de Gerov-Pančev. După MDGR II 520. Kladnik10. etimon ce nu corespunde din punct de vedere fonetic. Clănicioara Seacă. pol. Kladnik şi. ClăniŃa este un „râuleŃ care curge prin valea cu acelaşi nume. adjectival -ĭnŭ) + suf. al cărei început este în pădurea Oardei. čirjasja. p. Ljubljana. CLÁNIłA (cu accentul pe prima silabă). klada „buştean” + suf. Tătărăştii de Jos. čerešja. jud. ClăniŃa este şi numele actual (din 1965) al fostei localităŃi Mitropolia. şi pe teritoriul României oiconimele Cladova (< sl. sloven. klada „buştean” s-au format numeroase toponime / hidronime: cf. ClăniŃa cea Mică. precum şi formele mai vechi *čĕreša. este explicat din bg. Klada. . 10 Vezi France Bezlaj. numit şi ClăniŃa cea Mare. Acest râuleŃ străbate o mare parte din jud. Teleorman. care stau la baza toponimului Cireaşovul. a fost împrumutat de români de la slavi” (p. Vlaşca. pot reprezenta un împrumut relativ recent din limba română. De fapt. *Kladova < sl. numele unui pârâu din judeŃele Argeş şi Teleorman. respectiv al comunei Orbeasca din acelaşi judeŃ. 257-258. formând limita lui la extremitatea de N-E atât cu judeŃul Argeş. Forma bulgară modernă. Kladnica. mai ales. *Kladnica < *kladĭnŭ „cu buşteni” (< sl. în dicŃionarul Gerov-Pančev. Slovenska vodna imena.

cu accentul pe sufix. rus. (DTRM II 133). 13 Adjective posesive slave în -j. deoarece acesta a dat în română Câmpina. dimin.. Etimologia corectă a toponimului brăilean a dat-o Petrovici16. (malul) Cupinei copie slavonă 1580 (DTRM II 202).ca toponimice în R. ucr. cf. şi anume: adj. 73-74. ca şi alte compuse (analitice) în care intră Cobia. cu acelaşi suf. sl. slav meridional kravja < krava „vacă” + -(ĭ)ja. kopina (în DTRM II este notat greşit kopina) „rug de mure” (Iordan. Teleorman. este derivat numele pârâului Clănicioara Seacă. în SCL. krava „vacă”15. Toponimia românească. 67-68. Tot Petrovici arată că şi văile şi pâraiele din apropiere. Excelsior Art. ultimul şi el un adjectiv posesiv slav derivat de la un nume de animal. pârâu ce trece prin hotarul comunei Orbeasca. *Klánica la toponimele româneşti formate cu -iŃa.. p. c. Pentru evoluŃia grupului consonantic dn > n. korija „pădure oprită”. au fost explicate de Emil Petrovici13: sl. Zimnicea – Tr. Scurtu Mare. iar de la ClániŃa sau ClăníŃa. Cravia (< sl. Chiscani – Br (DTRM II 177). De la hidronimul CladniŃa trebuie să fi luat naştere cu ajutorul suf. scr. CÚPINA.. T. 507. CORÉEA.. -ioara. 15 E citat Iorgu Iordan. numele unei văi udate de un afluent cu acelaşi nume al Prutului. ucr. fiind sinonim cu Branişte14. 2004. 12 Varianta ClăníŃa. bg. Ed. Timişoara. Cercetări de onomastică şi dialectologie. Numele de mai sus. kobyla + ja (bulg.P.. ne-o dovedesc şi atestările de la 1699: ClădniŃa ce Mare şi ClădniŃa ce Mic[ă] pentru cele două pârâuri din com.111 Că hidronimul românesc ClaniŃa provine dintr-o formă mai veche cu d. Toponimul argeşean nu poate proveni nici din rus. izvor c. este explicat din sl. cum dă DTRM II) Clădnicioara. vrednic > *vrenic > vernic. Toponimul nostru este de origine bulgărească. CladniŃa11. (DTRM II 160) este explicat din apeativul coreie „loc curăŃat de copaci”.ca toponimice în R. jud. paralele cu Cobia. numele unei moşii din s. 16 Adjective posesive slave în -j. kobila. nu poate proveni din sl. 78. Ilfovul şi Voia. -ioara (şi nu cu -oara. kobyla „iapă”). Teleorman. clańe. kobyâa „a iepei” < sl. cu sensul „a boului”.. p. CÓBIA. loc s. c. kladnja > klanja > băn. rom.R. Sălătrucu – Ag. după o informaŃie din anchetă. jud. este considerat a proveni din np. p. numele unui sat şi al unui pârâu – Db. p. cu înŃelesul de „balta vacii”. korovja). pădure or. Cobie. Gălăteni.P. 14 Vezi Vasile FrăŃilă.R. CRÁVIA. Kravja) fiind corespondentul slav meridional al slavului oriental (ucrainean) Corovia = Corogea (< v. Glâmboaca. trebuie să fie o adaptare a sl. poartă nume slave: Cârcinov. 11 . cf. 55). Teleorman12. IV. jud. 1953.

ucr.v. fem. după cum nici DRAJNA. Cele două dohotării (dotării) semnalate de Petrovici. com. p. ci şi în Muntenia. Argeş). Bacău). Muşăteşti – Ag. autorii DTRM făcând trimitere la Petrovici. simplu. Suceava. slavii sunt cei care au tradus rom. com. oraş – Ag. al doilea al pârâului Negreştilor. identic cu cel oficial al cancelariei munteneşti. ci din draga + suf. c. kapina. spune Petrovici20. pol(is) „cetate”. Or. Argeş). kùpina18. catran) din lemn de mesteacăn sau alŃi copaci” şi dohotărie „instalaŃie primitivă. -īna21. o simplă groapă. iar forma înregistrată la 1898 în MDGR este una grecizată. în scr. în jud. din motive istorice şi geografice. consoana h dispărând în multe cazuri. Vezi Petrovici. care însemna „meşter care extrăgea prin distilare dohot (păcură. Numele de locuri amintite mai sus de Petrovici au la bază cuvintele româneşti dohotar. 18 17 . ci din *Drazĭna < draga (< sl. pole (< Dlŭgopole) „câmp” a fost apropiat de gr. (DTRM II 276). cit. Tot Petrovici19 arată că pe teritoriul României există nume de locuri formate de români din apelativele româneşti dohotar şi dohotărie. în CL. adj. draga „vale”. DOLGÓPOL. jud. a fost răspândit nu numai în Moldova şi Ardeal. descendente şi ele din sl. de origine ucraineană. dlŭgopole. din sl.. Bolovăneşti. Dar Petrovici spune că Dolgopol este aspectul grecesc din epoca domniilor fanariote al numelui slav Dlŭgopole. pădure s. Forma Dotărie. În bg. -ărie. 21 Petrovici. sl. kôpina a devenit kăpina. comuna Bădeni-Ungureni. veche denumire a or. Pe Dotărie (poiană aparŃinând cătunului Slobozia.P. 20 Op. este explicat din sl. jud. kôpina17. 166. adus la sud de CarpaŃi de meşteri dohotari din Moldova.. p. slav -ova. 41. Toponimice de origine slavo-bulgară pe teritoriul R.R. Câmpulung – Ag. draga „vale”. Să se fi întins până în Argeş influenŃa sârbească? Etse greu de crezut. anume Dohotariul (două pâraie. în părŃile Muscelului. canal c. nota 30. DOTĂRÍA. la care se adaugă cea menŃionată de DTRM II. în care sl. Dealul Dotăriei (la vest de comuna Poienari.112 kupina. II 1957. Câmpulung (< câmp + lung). nu se explică. jud. Pardoşi – Bz (DTRM II 286). mai multe toponime. iar în maced. kôp-ina. *dorga) + suf. derivate din apelativul de origine ucraineană dohot cu ajutorul sufixelor -ar şi -ărie. (DTRM II 283). este explicat din dotă „donaŃie” + suf. sunt dovezi că termenul dohot. 19 Studii 166-167. unul afluent al prâului Suha Mică. Vezi Šmilauer. DRÁGOVA. s. nu se explică simplu din sl. kôp-a. pentru distilarea dohotului”. se ştie. kupina. Studii 246. provine din Dohotărie. Príručka 99. SDT 168.

= slav(ă) sl. comuna VasilaŃi – Cl (DTRM II 286). sat. = rusă. drĕnov „de corn (arbore)” + suf. = diminutiv jud. Studii. ci din *drĕnov-*isk-ica > *Dreanovĭštica > Dranoštica. c. *-isk-ica nu numai în Banat şi în Oltenia. com. = sârbocroat(ă) s. = oraş p. FrecăŃei – Br. = macedonean(ă) masc. -iŃa. = adjectiv bg. sau pag. = sat sl. ca BraloştiŃa (< *Bralovŭ + -*isk-ica > Bralovĭštica). -işte + suf.113 DRÁNOVIłA. în idem. = plural np. = judeŃul Teleorman Vezi Petrovici. = toponim. mai ales că accentul este pe radical. = judeŃul Călăraşi Db. Toponimul de mai sus dovedeşte că slavii asimilaŃi pe teritoriul României au format nume de locuri cu suf. 286-287. ci din sud-sl. drĕnov „de corn (arbore)” + suf.v. ostrov s. ci şi în Muntenia. = masculin or. nu pe sufix. -ica. FratoştiŃa (< *Fratovĭska + -ica > Fratovĭštica)22. toponimic ucr. = pagina pl. = nume de persoană rom. = vechi t. = comună cf. ABREVIERI adj. = slav comun scr. răsăritean drĕnovŭ „de corn” (< drĕnŭ „corn”) + suf. nu se explică din bg. 22 . Nici DRÁNOŞTIłA. (DTRM II 286). = determinant substantival dimin. = sub voce v. = judeŃul DâmboviŃa determ. p. = tom top. nu se explică din bg. = bulgăresc Bz. rusesc s. Toponime slave în *-isk-ica pe teritoriul României. = judeŃ maced. = confer Cl. = român rus. -iŃa. = judeŃul Buzău c. = ucrainean(ă) Tr.

Oltenia. 1956 ş. (volum îngrijit de I. J. II. . Craiova. Pančev. T. ouvrage fondamentale de l’onomastique roumaine contemporaine. 1959 ş. Carl Winter Universitätsverlag. 1963. Udolph. Handbuch der slawischen Toponomastik. Mării). Petrovici. Praga. Muntenia (DTRM)]. Iv. DA = DicŃionarul Academiei (seria veche). univ. Bolocan). Georgiev. EA. tom. B. Príručka slovanské toponomastiky. rom. 1979. SCL = „Studii şi cercetări lingvistice”. Iordan. 1970. DFNFR = DicŃionarul de frecvenŃă a numelor de familie din România (DFNFR). a donné à l’auteur la possibilité de proposer des etymologies différentes par rapport à celles indiquées par les auteurs de DTRM I (A-B) et II (C-D). Gălăbov. PătruŃ. Rodica SufleŃel. Gerov – T. dr. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Rečnik na bălgarskij ezik. 1984-1994. tom. DicŃionar al numelor de familie româneşti. sous la rédaction du prof. Bucureşti. Editura Academiei. I. Studii sau Petrovici. DTRO = DicŃionarul toponimic al României. vol. 1970.u. Kelemen şi I. CL = „Cercetări de lingvistică”. = Iorgu Iordan. 1993-2000 (coordonator Gh. Studii de dialectologie şi toponimie. Toponimia românească. I. Bucureşti. Top. Zaimov. 1901. Bucureşti. Príručka = Vladimir Šmilauer. Gerov-Pančev = N.u. 2003 (redactor responsabil Teodor Oancă). St. Heidelberg. Plovdiv. I-VII (A-O). SDT = Emil Petrovici. tom. Šmilauer. Bucureşti. 1979. Studien zu slavischen Gewässernamen und Gewässerbezeichnungen. Editura Universitaria. DLR = DicŃionarul limbii române (DLR).114 ABREVIERI BIBLIOGRAFICE BER I-II = Vl. Craiova. Bucureşti. 1971. literele M-Z. I-II. NOTES DE TOPONYMIE VALAQUE (Résumé) La parution des premiers deux volumes du Dictionnaire toponymique de la Roumanie. DicŃionarul toponimic al Banatului. Bălgarski etimologičen rečnik. I. Munténie [DicŃionarul toponimic al României. A-B. 1895. 1983. DTB = Vasile FrăŃilă. Viorica Goicu. Ilčev. Sofia. Studien = Jürgen Udolph. DNFR = Iorgu Iordan. réalisé par un collectif de chercheurs de l’Institut de Linguistique de Bucarest. Editura Academiei. I. sau Iordan. Timişoara. EdituraUniversitaria. VI-XVI. 1965-2000. Nicolae Saramandu.

p. 1. închis. 115-120 DIN TERMINOLOGIA CROMATICĂ: VERDE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de Silvia PITIRICIU În istoria culturii şi a civilizaŃiei. DefiniŃie Dificultatea definirii termenilor cromatici îşi are cauza în fenomenul luminii. şters. natural. vert. Culoarea este un fenomen şi un efect psihologic. se poate asocia cu o culoare primară: galben-verde. a vegetaŃiei cu clorofilă. verde este o culoare a spectrului solar. cu o lungime de undă de circa 540-490 milimicroni (DA:195). 2009.. 2. profund. DefiniŃiile termenilor cromatici includ reprezentarea unui obiect concret. dar operează pe baza celui de-al treilea. cald.. prov. rece. Etimologie Termenul verde este moştenit din lat. Etimonul latin este prezent în aria romanică: cf. verde este culoarea ierbii. În termeni ştiinŃifici. care a devenit ulterior . intens.. verde (DER: 832). situată între galben şi albastru. it. a cărui caracteristică este culoarea respectivă. După cum alb este culoarea laptelui.. produse animale ori fabricate. DEXI: 2160). DEX: 1156. Din familia lui viridis s-a păstrat în română viridia „verdeaŃă”. culorile au fascinat prin prezenŃa lor în natură. El este şi cel care facilitează învăŃarea termenilor cromatici. istr. vir(i)idis.-e (REW: 9368. sp. precum şi în dialectele sud-dunărene: ar. albastru-verde. artificial. Denumirile cromatice sunt legate de realitatea concretă. cat. luminos. De aceea aspectul referenŃial este foarte important în descrierea numelor de culori. verdi. metale şi minerale. prin vegetale. vearde. În definiŃii regăsim cel puŃin două criterii: al ştiinŃei şi al artei. a unor materii minerale. prin a căror prelucrare se fabrică unii pigmenŃi. materii colorante naturale şi artificiale. port. verde.AUT. Lingvistica Ńine seama de cele două criterii. în tehnică şi în artă. uzul general. În cromatică este o culoare secundară obŃinută din amestecul de galben şi albastru. MDA: 1234. megl. fr. XLVII. Tonurile de verde sunt diferite: deschis.

„de culoare verde-deschis”. de mărar şi leuştean. verbe: înverzi „a deveni verde” (derivat parasintetic). Se observă uşor sinonimia lexicală: verziciune = verzitură. (Regionalismul curechi întâlnit în Transilvania şi în Moldova provine din lat. pop. virdarie. Sala:16). la pl. adjective: verzui. de ramuri verzi”. *coliculus > lat. verzanie. cf. verdete cu două variante (verdet. -oară „cam verde”. verdicică „soi de struguri”. pop. verzioară „bancnotă de culoare verde”. clas. verdete „lemn verde”. verzuliu. înv. adjective. verzos. Formarea cuvintelor 3. şi figurate: fig. cauliculus. -ie”. verziciune. înv. verzişor. Comportamentul derivativ al termenului verde permite unele observaŃii. -oasă. „prospeŃime”. dând naştere multor forme regionale cu variante: vârdare însumează 8 variante (vardarie. verdoi = verdunc. vârdarie. verdeaŃă „mulŃime de plante. vernil „verde-deschis”. -ă. verzişoară = verzicică. „frunze de pătrunjel. -ie „verzui. verzeală „verdeaŃă”. 3. În definiŃiile altor derivate. verzinişte „suprafaŃă de teren agricol”. -ie”. verzeciune). verdete „lemn verde”. verdunc. -ie”. pop. „culoare a vegetaŃiei cu clorofilă”. mai ales forme populare şi regionale. reg. verzişor „boiştean”. „larva albiliŃei”. vârvare. verzeală „zeamă verde”. frunze. verduliŃă „frunză verde”. verzeală „zeamă de culoare verzuie”. „mulŃime de plante.1. verzitură „fruct verde”. -oaie (despre fructe. verdură „tapiserie care reprezintă un peisaj cu multă verdeaŃă”. verzui „a avea culoare verde”. verdoi.116 varză. verziciune. ramuri verzi”. reg. verziu. -oaie „verzui. -oasă „care este acoperit cu verdeaŃă”. verdoaică/vârdoaică „ciocănitoare verde”. unele învechite şi rare. Creativitatea limbii române este vizibilă în formaŃii precum: verbul verzui. de frunze. seminŃe) „verde”. rar verzime. verduros. verdalie. verare. Derivarea este bine reprezentată prin sufixare. mai puŃin prin prefixare. „zarzavaturi”. verdeŃ). verziş „verdeaŃă”. diminutiv al lui caulis > fr. verzindă „verzuie”. termen polisemantic cu sensuri proprii: „însuşirea de a fi de culoare verde”. chou „varză”. verdoi. „vigoare”. -ie”. Majoritatea derivatelor includ în sfera semantică a definiŃiei însuşirea prin termenul cromatic: verzitură „legumă verde”. vărdarie. verbe. verzoasă „muşcatadracului”. la fel (verzăciune. verzime = verziş. verzişoară „varietate de struguri cu boabele de culoare verde-deschis”. verduncă „varietate de struguri cu boabele de culoare verzuie”. folosite în alimentaŃie”. „legumă verde”. cf. Baza verde se combină cu aproape 30 de sufixe. -ie „verzui. Caracteristicile termenului cromatic prevalează în formaŃii create prin . verdoi „florinte”. adectivul gerunzial verzindă. Prin sufixare s-au format substantive comune: verdeaŃă. -ie „verzui. Verde este bază de derivare pentru substantive. verzuncă „sticlete”. caracteristica cromatică este inclusă în semantica substantivului de referinŃă: verdete „bâtă scurtă şi groasă”. vurdarie). rar verzuriu. -ie „care bate în verde”. înverzi. verzuliu = verzuriu = verziu = verzos.

verde-de-Prusia. verde-de-piatră. Constantinescu. verde-de-cobalt sau oxid de cobalt. păduros. termeni toponimici: verde-de-Braunschweig. verdeaŃă-de-cocleală. b) alte elemente din natură: verde-de-crin. Fântâna Verde. de când era cu buricul verde „de când era copil mic”. frunzuliŃă. verzinişte „suprafaŃă de teren agricol”. verzui-maroniu. a fi verde „a fi potent”. apoi a căpătat un sens depreciativ „burghez”. Termenul verde intră şi în câtva locuŃiuni substantivale: cai verzi pe pereŃi . NuanŃa este indicată prin al doilea termen: verde-dolar. alunişte. verde-cosmic. cf. pe faŃă”. VerdeaŃă. verde-de-var. verde-de-Montpelier.117 analogie: verzuliŃă. verde-de-munte. verde-de-Schweinfurth. În sfera cromatică este marcată tenta: verde-aprins. verde-de-Paris. verde-de-crom. „a avea noroc”. Verzeală. verde-stins. 3. verde-azzuro. a visa codri verzi „a dori lucruri imposibil de realiat). verde-de-ulei. verde-de-Kassel. cu iarba cea uscată arde şi cea verde sau pe lângă lemnul uscat. Onomastica creată în jurul termenului verde este bine reprezentată la nivelul antroponimiei: Verdeş. 4. cf. Verduncă. verde-de-China. pop. verde-de-Rouen. Verdescu. porumbişte. Poiana Verde. verde-de-titan. Multe compuse includ o determinare cu referire la materie: a) elemente chimice: verde-de-cupru sau carbonat-de-cupru. plătesc şi cei nevinovaŃi”. verde-de-sare. verde-de-cadmiu sau oxid de crom.2. a ajunge la creanga verde „a reuşi în acŃiunile întreprinse”. Frazeologie Vechimea termenului cromatic şi semantica lui au favorizat apariŃia a numeroase expresii: a ieşi la iarbă verde „a ieşi în mijlocul naturii”. verde-de-Grecia. verde-de-Spania. a spune verde „a vorbi deschis. verdealbăstrui. În onomastica românească sunt cunoscute compuse ca: Baia Verde. Verde şi unele derivate ale sale intră în combinaŃii cu alŃi termeni cromatici. Valea Verde. a avea inimă verde „a fi viteaz”. verde-antic „matostat”. Verdea-de-Jos. a visa codri verzi „a dori lucruri imposibil de realizat”. verde-de-Viena. Compusul burtă-verde are istoria lui: iniŃial însemna „negustor încins cu un brâu verde sau care purta un şorŃ verde”. verde-de-sevă. verde-de-Suedia. VerdeŃi. „a fi vesel”. Vârful Verde. Capul Verde. Dealul Verde. cf. de când cu moşii verzi „de foarte multă vreme”. gri-verzui. verde-de-mirt. Compunerea este la fel de bine reprezentată. verde-de-mangan. verde-deschis. Verdea-de-Sus. VerdeŃ. verde-de-Neuwied. verde-de-zinc. alb-verzui. Movila Verde. a i se face verde înaintea ochilor „a se face verde înaintea ochilor „a i se face rău de mânie”. Lacul Verde.: albverde. a se închina ca la un codru verde „a se închina cu veneraŃie”. a vedea stele verzi „a resimŃi violenŃa unei loviuri neaşteptate”. de verde şi-a mâncat rodul „de tânăr şi-a irosit averea”. verde-caprifoi. Balta Verde. De ex. verde-gălbui. 1963: 404). arde şi cel verde „pe lângă cei vinovaŃi. verduros „acoperit cu verdeaŃă”. verde-întunecat. Verziu (cf. verde-închis. verde-de-Bremen. Verdeşel. verde-de-Verona.

viaŃa.hartaverdebucuresti.118 sau câte verzi şi uscate „nimicuri. -ă /sempervirent. sentimentul înfrăŃirii cu natura (textele multor cântece româneşti încep cu sintagma frunză verde). cf.htm). Termenul cromatic atrage atenŃia asupra aspectului ecologic. Gala Verde (campanie de strângere de fonduri pentru proiecte de mediu din România (www. ramura verde de salcie sfinŃită.ro).verde-crud. Umbrela Verde (www. 5. prăzuliu.ro).www.guerillaverde.padurea-verde. Guerilla Verde (prima caravană educaŃională de filme cu mesaj ecologic (www.targulverde. În credinŃa populară. -ie „verde ca brotacul”. înv.ro). Cabana Pădurea Verde (www. campania Cod verde. -ie „verde-gălbui. Verde 2000 (Festivalul de peisaj urban de la Timişoara). virescence < lat. -ie „galben-verzui bătând spre verde”. Sunt derivate în limba română adjective precum: broticiu. tinereŃea (a avea inimă verde). 6. potenŃa (a fi verde). Târgul Verde (www. dar şi clorofilă „pigment verde din plante cu rol important în fotosinteză” < fr. Votul Verde (www.umbrelaverde. sempervirescent. chlorophyle. gr. de culoarea fisticului”. opse „târziu”.votulverde.ro). ceadiriu. legiver „verde-măsliniu” < tc. fleacuri”. -ie „verde ca paiul grâului” < tc. virescens „care înverzeşte”). -ă (semper „întotdeauna”. olive.capitalaverde.ro). virescent. Ghidul de FinanŃare Casa Verde (www. khloros „galben-verzui”. în special a petalelor” < fr. stejăriu. norocul (a ajunge la creanga verde). primăvara. locuŃiunea adverbială în verde „a se îmbrăca în haine de culoare verde”. ca varza”. oliv „de culoare galben-verzui” < fr. dar şi „persoane cu ochi verzi şi păr negru” în limbajul ghicitului în cărŃi.generatiaverde.ro). -ie „de culoare verzuie.ro). „de culoarea măslinei”. vizibile în sintagme precum: Braşovul Verde (www. -ie /ceadâriu. prăzăriu. ColŃ verde (www. de răchită.ro). şi ceadâr „cort militar”. -ie „verde-închis. Ei exprimă însuşiri ale unor elemente din regnul vegetal şi animal.partidulverde. verde reprezintă natura.ro). măsliniu. „a i se permite”. Semn al regnului vegetal.mmeiu. locuŃiuni verbale: a da (undă) verde. Verde Café (cafenea ecologică). -ie /cederiu.ro/casa_verde. Simbolistica termenului cromatic verde este bine cunoscută. ca frunza stejarului”. curechiu. AlŃi termeni legaŃi de noŃiunea verde sunt cei referenŃiali. virescenŃă „înverzire anormală a părŃilor colorate ale florilor. longevitatea.ro). -ă (despre un organ vegetal) „atins de virescenŃă”. reg. locuŃiunea adjectivală de verde „desen în formă de frunză.ro). a respectului faŃă de natură. -ie „verde-gălbui. -ie /cedriu. Capitala Verde (www. măr. .maimultverde.ro). cf. GeneraŃia Verde Europeană (www. virescens „care învereşte”.ro). Club Harta verde (www. fistichiu. O resursă exploatată destul de mult în momentul de faŃă este ecologia lingvistică. lagiverd. Pensiunea Verde Crud (www. cadyry yešil. pop.brasovulverde.coltverde. de sănătate. ca prazul”. Partidul Verde European (www. -ie. Sunt împrumuturi: lagiverde / înv. speranŃa (a visa codri verzi). la cărŃile de joc”. a avea verde „a avea acces”. gr. a necesităŃii de curăŃenie.

SemnificaŃia proverbului Ochii verzi niciodată să nu-i crezi este legată de atitudinea de înşelătorie sub masca frumuseŃii. orientarea politică (verzii europeni). al speranŃei. verde are şi o conotaŃie negativă. a abundenŃei împrumutate de la natură. verdele este calmant. ocurenŃele în diferite contexte. Gheorghe. în ultimă instanŃă. copacul. Pe costumul popular românesc. ÎnălŃare). Probleme teoretice şi aplicaŃii practice. Verdele este culoarea situată în mijllocul spectrului solar. BIBLIOGRAFIE. derivatele. Apele primordiale erau verzi. Ca simbol al vieŃii. Editura UniversităŃii din Bucureşti. Verde este şi culoarea generozităŃii. Bradul. În uzajul social. engleză. mai ales în registrul popular şi regional este o dovadă a capacităŃii derivative mari pe care o are româna. Verde este simbolul echilibrului. împrumutaŃi. dar şi în frazeologie nu este întâmplătoare.119 corcoduş ori de liliac înflorit este aşezată la icoană. SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE Bidu-Vrănceanu. cu prilejul Sfintelor sărbători (de Sf. din cauza forŃei oculte pe care o are asupra celui care o vede. asocierea lui verde cu aproape 30 de sufixe. În cromoterapie. (Adjectivul vernil este un compus din vert + Nil). după cum şi firea poprului român este stăpânită de echilibru şi optimism. calchiaŃi ori formaŃi în limba română. verde se asociază şi cu apa. PoziŃia sa confirmă rolul de a crea echilibru şi armonie. Din timpuri imemoriale se asociază cu ochiul diavolului şi puterea asupra celui pe care îl vede (cf. pentru a sugera transparenŃa. Câmpuri lexicale din limba română. în semn de sănătate şi de sărbătoare în toate zonele Ńării. Paşte. cu efect odihnitor asupra ochiului. În sistemul chakrelor. organizaŃii au în titulatură termenul verde. Pe lângă toate valorile pozitive. verde se asociază cu permisiunea. relaxant. Angela. simbolistica. PrezenŃa culorilor în onomastica românească. În limbajul comercial se observă că. relaxare. cod verde). Verde confirmă acest lucru. Bucureşti. Cromatica furnizează numeroşi termeni moşteniŃi. verde este o culoare prezentă în mai mică măsură. denumirile create prin analogie sunt dovezi ale expresivităŃii limbii române. Cunoaşterea lor este necesară pentru a putea studia evoluŃia semantică şi/sau de formă. şi verzoasă „muşcata-dracului”). . între culorile calde şi cele reci. ÎnfrăŃirea cu codrul este o expresie a sufletului Ńăranului român. reprezintă chakra a patra. codrul sunt simboluri cu rădăcini adânci în mitologia românească. Sensul figurat al termenului verde. În sistemul derivativ al limbii române. multe firme. expresiile şi locuŃiunile vizibile în lexic şi în frazeologie sunt create în limba română. accesul la ceva (a traversa pe verde. Dacă multe compuse cu termeni cromatici sunt calcuri după franceză. echilibrant al metabolismului. frecvenŃa şi. 2008. nevoia de a trăi în armonie cu societatea şi cu natura. Florii. Armindeni. a inimii.

1998.ro). p.). 2003.brasovulverde. Toma. les mots qui en résultent appartiennent à tous les registres de la langue roumaine.ro). Editura Univers Enciclopedic. Editura Elion. II D-H. IV Pr-Z. Editura Univers Enciclopedic.hartaverde-bucuresti. Angela.ro). Micul dicŃionar academic. Winter.120 Bidu-Vrănceanu. 39-49. Tubingen. 2002.votulverde. DEXI = Eugenia Dima (coord. EW = Sextil Puşcariu. Universitatea din Craiova. nr. Ionescu. Constantinescu. A.. italiano. Numele de persoană la români.ro). Bucureşti. 1996. Systématique des noms de couleurs. DicŃionarul etimologic al limbii române. 1968. Bucureşti. (www. Toponimia Olteniei. Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. SURSE (www. Chişinău. Gheorghiu. N. DER = Alexandru Ciorănescu. 2008. Gunter Narr Verlag. Heidelberg.ro/casa_verde.coltverde.verde-crud.ro). Marius. (www. M.ro). în LR. vol. vol. (www. Meyer-Lübke. Romanisches etymologisches Wörterbuch.umbrelaverde. MDA = Academia Română. 1988. Craiova.ro).guerillaverde. DicŃionar explicativ ilustrat al limbii române. Editura Academiei Române. (www. Ion. Le mot vert se retrouve dans plussieurs expressions familières. Heidelberg. 2007. 16. DicŃionar de onomastică. III I-Pr. DA = Mircea Popescu (coord. (www. Cristian. (www. K. Studi sulla struttura semantica degli aggettivi di colore in catalano. Bucureşti. DicŃionar de artă A-M. Romulus. DomniŃa. Bucureşti.www.padurea-verde. (www. Editura Academiei Române. romeno. Mitologie română. Bucureşti. vol. Editura Saeculum I. 1935. 2002. I A-C. 2003. DicŃionarul explicativ al limbii române. (www. Tomescu.capitalaverde. Editura Meridiane.ro). Vert se combine avec plus de 30 suffixes. Vulcănescu.ro). Colori e lessico. (www. DEX = Academia Română. DicŃionar onomastic românesc. . 1976.htm). Cromatica limbii române. REW = W. 1995. Domnica.. (www.mmeiu.targulverde. 2001. Sala. latino et ungherese. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen. Grosmann. nr.ro).. Editura ARC. Editura Academiei Române. 1985.ro). 1905. Bucureşti.ro). Bucureşti.). Perspectivă istorică. (www.partidulverde. Dritte Auflage. vol.maimultverde. în „Saeculum”.generatiaverde. (www. p. Editura Univers Enciclopedic. Editura GUNIVAS. 2006. Istoria cuvintelor VII. 2001. Bucureşti. (www. Bucureşti. TERMINOLOGIE CHROMATIQUE: LE MOT VERDE DANS LA LANGUE ROUMAINE (Résumé) La terminologie chromatique este bien représentée dans le lexique du roumain actuel. În legătură cu terminologia culorilor din limba română. castgliano.1.ro). 3. 1963.O. Recherche de méthode en sémantique structurale. I.

şi-a creat o terminologie proprie. cuvânt ceh desemnând „munca silnică”. scriitorii au început să folosească termenul cu sensul figurat pentru a descrie inşii cu un comportament marcat de stereotipii. tradusă în engleză în 1923) ca să descrie o fiinŃă artificială care se deosebea de roboŃii de astăzi. Robot. am putea spune mai mult decât o terminologie. un limbaj care defineşte un domeniu autonom. cu elemente de slang (dacă avem în vedere influenŃa engleză): este vorba despre aşa-numitul fanspeak. un fel de creatură artificială biologică concepută pentru a munci. termenii fanspeak sunt de origine engleză. ludic şi independent al literaturii SF în general. colorând totodată anumite rubrici ale presei scrise româneşti. Fanii de pretutindeni ai literaturii science-fiction. în particular. şi în limba română. O parte dintre aceşti termeni trec de graniŃele SF-ului. un gen care a stârnit numeroase controverse în lumea literară. dar cuvântul .R. considerată un soi de jargon. 2009. În majoritatea situaŃiilor. dovedind o inventivitate verbală remarcabilă. Karel Čapek l-a folosit în piesa sa R. (1920. Imediat după apariŃia piesei în limba engleză. Fanspeak potenŃează caracterul inedit. ci vorbitorilor obişnuiŃi. ai cărui termeni se regăsesc şi în presa românească din ultimii ani. după cum se ştie. probabil unicul cuvânt din sfera SF. vine de la robota. p.AUT. şi-au definit de-a lungul timpului o limbă a lor. XLVII. 121-130 TERMENI „FANSPEAK” ÎN VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE ACTUALE de Voica RADU Science-fiction. Un caz aparte pentru parcursul obişnuit al termenilor SF îl reprezintă originea şi traseul lui robot. această „limbă SF” reprezentând încă o pistă de lansare a anglicismelor în mai toate limbile şi. nemaiaparŃinând doar fanilor sau specialiştilor. deci. care a fost prima dată folosit într-o piesă şi care provine dintr-o altă limbă decât engleza.U. ce exprimă permanenta frământare pentru progres.

astfel de maşini sunt denumite roboŃi. care a mai conceput. a robotiza. filmele science-fiction difuzate pe micul ecran şi .122 scriitorului ceh a continuat să dezvolte noi sensuri de-a lungul timpului. un semnal de trafic. O delimitare în diferite categorii a acestor termeni reprezintă o provocare pentru lingvist. ca în roboplane sau robobar. robotic.. unii general acceptaŃi. În 1960. independent de viziunea neomogenă a scriitorilor de science-fiction în privinŃa diverşilor termeni folosiŃi. care indică forma ori ideea de robot. AlŃi scriitori SF au pus în circulaŃie: robotical. robotics şi roboticist. robothomorphic şi roboty. Alte sensuri actuale ale cuvântului indică: un program automat de computer care interacŃionează cu alte programe sau procesoare (cum ar fi un Web crawler). în special acelea care sunt controlate de un computer. şi pentru lexicul limbii române. Campbell Jr. cunoscut sub denumirea de cele trei legi ale roboticii. în general. Lexicul limbii române a preluat robot. dar şi istoria lor. Limba engleză înregistrează actualmente o serie de derivate. Nu vom intra în disputa creatorilor de science-fiction. internetul. iar o altă prescurtare este cea din compusele în care apare prefixoidul robo-. în special revistele de cultură şi de specialitate. cuvântul robot a făcut carieră: cel mai întâlnit sens este cel care desemnează o mare varietate de maşini automate. mai apare în compuse ca robot bomb. deoarece sunt numeroase criteriile care intră în joc. Pe de o parte. Presa scrisă. toate trei lansate de Isaac Asimov. scriitorii români de science-fiction preluând modelul anglo-saxon al genului. robothood. robotically şi roboticized. alŃii consideraŃi numai de unii autori ca fiind reprezentativi. robotician (vezi MDN). În afara graniŃelor SF. majoritatea termenilor science-fiction prezenŃi în vocabularul limbii române sunt de origine engleză. emisiunile TV. ci din punct de vedere strict lingvistic. scriitorii SF au creat o serie de derivate. codul etic al roboŃilor programaŃi. robotize. Sigur că o chestiune interesantă o reprezintă atât etimologia acestor termeni. nici nu vom aborda terminologia science-fiction din punctul de vedere al criticului de gen. robotică. formate pe teritoriul limbii române sau calcuri după modele englezeşti. în particular. cât şi traseul parcurs de către unii termeni spre vocabularul vorbitorului obişnuit. cum ar fi: robotic. ca urmare a apariŃiei unor realităŃi care cereau aceşti termeni. deoarece unii dintre aceşti termeni au migrat din domeniul science-fiction. iar limba română: robotehnică. cuvântul a fost scurtat în ’bot (uneori doar bot). De asemenea. împreună cu John W. în sensul momentului apariŃiei în „limba” science-fiction-ului. îmbogăŃind lexicul neologic. Terminologia literaturii science-fiction constituie o sursă de neologisme pentru lexicul limbilor. În afara acestor termeni împrumutaŃi din limba engleză există şi creaŃii interne. cum ar fi: roboteer. robotic.

Pe de altă parte. roman viitorist. piese de teatru. speculative fabulation (fabulaŃie speculativă). scientific fabulation (fabulaŃie ştiinŃifică). ele au o natură . Această diversitate terminologică trădează faptul că denumirea generică de science-fiction înglobează un material literar foarte divers. „Science Wonder Stories”. roman ştiinŃific şi fantastic. când a fost menŃionat clar în editorialul numărului inaugural al revistei lui Hugo Gernsback. Marele public l-a cunoscut începând abia cu iunie 1929. roman ştiinŃific şi geografic (termen propus în 1897 de E. în Jurnalul fraŃilor Goncourt. au fost propuşi foarte mulŃi termeni alternativi pentru a denumi genul. Cu toate acestea. eseuri şi chiar poezii. progres şi creaŃie tehnologică). în uzul general. abia după anul 1950. făcând concurenŃă celui de science-fiction. Evident. alcătuit din povestiri. Termenii propuşi în spaŃiul cultural românesc pentru a denumi genul science-fiction sunt: literatură ştiinŃifico-fantastică (termen general consacrat). Termenul science-fiction. roman astronomic. unde se referea la scrierile „ştiinŃifico-fantastico-fonoliterare” ale scriitorului francez J. referitor la romanele lui Jules Verne). speculative fiction (literatură speculativă). sintagme de tipul idee science-fiction. cea mai mare parte a acestei terminologii este cunoscută de specialiştii şi de fanii genului science-fiction. noutate.123 mai puŃin romanele science-fiction reprezintă căile prin care terminologia literaturii science-fiction devine accesibilă publicului larg. În creaŃiile de gen. Iată câŃiva dintre aceşti termeni: invention stories (povestiri despre invenŃii). different stories (povestiri diferite). poveste astronomică. stories of what-is-not (povestiri despre ceea ce nu există). altele creaŃii valoroase care se desolidarizează de manifestările lipsite de autenticitate. fiind adoptat de majoritatea revistelor americane de gen. romane. ales pentru a denumi genul. impossible stories (povestiri imposibile). termenul intrase deja. remarcăm faptul că în Europa s-a impus mult mai târziu. Rosny-Aine. Daianu. A Little Earnest Book upon a Great Old Subject şi a reapărut în 1888. Până în anul 1930. roman ştiinŃific. cu o viteză surprinzătoare. are el însuşi o istorie a sa: a fost folosit pentru prima dată în 1851. ideile science-fiction sunt considerate o componentă principală a modalităŃii estetice a genului. pur comerciale. H. supra-ficŃiune. science creation (creaŃie ştiinŃifică). anticipaŃie tehnico-ştiinŃifică. în lucrarea lui William Watson. scientific fantasies (fantezii ştiinŃifice). Terminologia teoriei literare se îmbogăŃeşte şi ea prin acest gen. unele scriituri lipsite de valoare. nuvele. fabril literature (literatură axată pe ideile de urbanism. invenŃie science-fiction şi motiv science-fiction devenind parte integrantă a limbajului de specialitate.

Statutul scriitorului de literatură ştiinŃifico-fantastică este. Iată câteva exemple de cuvinte inventate de un autor de SF. La subsol. prin excelenŃă demiurgic. lumea nouă în care intră. pe http://www. nu poate fi definită exact şi nici încadrată undeva” hemmen – .o căsătorie momogamă atât ca intenŃii. să conŃină o doză nu de fantastic. de preoŃi. Nu are un statut legal. dar nu şi suficiente”2..Vremea era kurem şi se apropia noaptea”. reprezintă o instituŃie străveche şi puternică”. un conifer rezistent. nuvelele şi romanele science-fiction1. vehiculele spaŃiale şi temporale.124 specială. deoarece un an gethen are 14 luni kurem – . fără legăminte şi fără crez..la o ceaşcă de orsh” handdarata – desemnează . Trebuie doar să nu se înscrie în obişnuit. dar. apare în contextul . Ed. lordul unui domeniu şi lord al regatului orsh – cuvânt folosit cu sensul de băutură.Urechea Regelui”. mijloacele de telecomunicaŃii.hgwells. să pară accesibile cunoaşterii umane.vreme umedă (-17◦până la -26 C) ” 1 2 Lucian Ionică. de ierarhie... Ibidem. stacojiu-palidă” kemmering – . sub raport terminologic. în acelaşi timp. din punct de vedere social şi etic.. selectate din Mâna stângă a întunericului3 de Ursula K. Nemira. autorul oferă următoarea explicaŃie: .htm.copacul cel mai răspândit pe Iarna. dar. putând îndeplini mai multe funcŃii specifice în povestirile. să nu copieze realitatea.. tot de el creată. să aibă un aer de raŃionalitate şi de firesc natural. roboŃii. licoare. CondiŃii necesare. Însemnări despre ideea SF. cât şi ca scopuri. 3 Bucureşti. întreaga varietate aparte. Unii dintre scriitorii science-fiction îşi însoŃesc scrierile cu glosare sau mini dicŃionare necesare pentru a explica cititorului..ro/autori/ionica/insemna. LeGuin: karkidish –..o pătură din blana pesthry” Irrem – luna a cincea a anului. invenŃii şi descoperiri ale viitorului pot fi şi ele idei science-fiction.o religie lipsită de instituŃii. . 1994. „Diferitele categorii de extratereştri. ci de fantezie. cu cetină groasă. acesta creând întâi un cuvânt absolut nou şi necunoscut prin care denumeşte o realitate neobişnuită. pesthry – . acesta fiind un efect literar. respectiv prima lună a primăverii.

numele planetei. amestecată cu cenuşă” gethenieni – „aici nu exista o lume populată de gethenieni” Odarhaad Gor – fiecare zi din lună pentru gossiworieni: . . somn întunecat. ca şi înnoptarea la bordul navelor de tranzit” (Horia Aramă – Planeta celor doi sori.. cele treizeci şi trei de state sau districte componente.poliŃie secretă”.” orgota – . de la interjecŃia ah. iar Gaum.” koolm – este folosit cu sensul de „cereale”. este unul din agenŃii cunoscuŃi ai Sarfului” kemmer – perioadă de împerechere: . echivalentul rutului la animale.Din păcate.individul intră în kemmer. poziŃie. ferme. când trebuia să stai nemişcat.. reputaŃie. a energiei nervoase” zăpada sove – .125 thore – specie de copaci: . Horia Aramă propune în Planeta celor doi sori4 termeni inventaŃi. pg.Era Odarhaad Gor. mă sculasem şi umblasem aproape gata să îmi pierd viaŃa” sarf – este folosit cu sensul de . cel de acolo... Terran – locuitor al Terrei.. un conifer scund şi noduros. şi până la sub-substate. 56). 1986. prin care autorul face referire la uimirea celui care vizitează această planetă locuită de persoane cu un comportament uneori exemplar. sub control. fabrici şi altele care le alcătuiesc”..pădurea se compunea dintr-un singur soi de arbori. cu cetina sură.transcrierea mesajului ansiblu” asolizare– cu sensul de aterizare shifgrethor – . oraşe. mine..recoltele de koolm aveau să fie bogate anul acesta în emisfera nordică” thangeon – colaps. deoarece apare în contextul . nu mai înalt de patru metri. în decursul fazei thangeon..Zăpada–sove în rafale.. alteori diabolic: .Utilizarea cuvântului orgota include toate instituŃiile naŃionale/guvernamentale din Orgoreyn. orgoliu dothe – „asistăm la fenomenul dothe – folosirea voluntară. pornind de la elemente lexicale româneşti... colective. . căruia i s-a adăugat sufixul -an: 44 „AnticipaŃia”.chestiune de shifgrethor”– prestigiu.” ansiblu – comunicator interstelar. . a şaptesprezecea zi din prima lună de toamnă. denumit thore.. o asemenea extravaganŃă era interzisă pe Ahra. .dimineaŃa. prin derivare de la substantivul propriu Terra.tipul numit Mersen este spion din Erhenrang. începând de la Stat ca un tot. Spre exemplu : Ahra – substantiv propriu.

60). Termenii neologici din literatura SF vin uneori în contradicŃie cu imperfecŃiunea sufletească a personajelor. racheta teleghidată. unda magnetică paralizantă. p. Roadele unei diplomaŃii chibzuite. ce-i drept” (Horia Aramă. când americanii au inventat acest subgen al science-fiction-ului pentru a veni în întâmpinarea realităŃilor momentului în care tehnologia informaŃiei şi computerele 5 Ov. Desigur că acestea impun şi introducerea în limbă a unor termeni noi. pentru că face din personaje adevăraŃi monştri cu chip de om. nu şi moral. raza orbitoare.Sudul şi Nordul fură siliŃi să-şi comunice folosirea altor mijloace de apărare extremă ca bomba cu mezoni. S. literatura ştiinŃifico-fantastică a fost nevoită să îşi creeze o personalitate lexicală nouă. personaje.126 . Termenul cyberpunk apare în anii '80. raza orbitoare. ultrasunetul care provoacă o hemoragie cerebrală bruscă. fie inventaŃi de scriitori prin mijloace interne de îmbogăŃire a vocabularului. oglinda parabolică ridicătoare a temperaturii la 3500 de grade Celsius etc. teme. fiind o modalitate de satirizare a unei lumi care a evoluat numai în plan ştiinŃific. oglinda parabolică evidenŃiază plasarea acŃiunii în coordonatele temporale specifice viitorului (anul 2261). unda magnetică paralizantă. Crohmălniceanu. ultrasunetul care provoacă hemoragie cerebrală bruscă. Este semnificativ în chestiunea terminologiei science-fiction ca sursă de neologisme modul în care literatura science-fiction a creat un termen inclusiv pentru a delimita literatura generală sau beletristica nescience-fiction de cea science-fiction. Utilizarea unor construcŃii precum bomba cu mezon. Mainstream desemnează „literatura mare”. ploaia infecŃioasă. O astfel de evoluŃie este însă înşelătoare. minusculi. literatura SF transpune cititorul într-un timp caracterizat prin numeroase descoperiri ştiinŃifice.”5. precum şi specii. fie preluaŃi din limba engleză. Planeta celor doi sori. dar este şi o modalitate de caracterizare a unor personaje foarte inventive în materie de arme distrugătoare: .. Orientată spre viitor. racheta teleghidată. dar şi primejdiile creativităŃii umane. procedee proprii. 9. .. Astfel. care prezintă mereu aceeaşi lume în viziuni diferite. gazul titan. gazul Titan – solidificator instantaneu al sângelui – ploaia infecŃioasă. p. Întrucât prefigurează realităŃi viitoare. pentru toŃi cei care pot conştientiza beneficiile. spre deosebire de literatura science-fiction care surprinde lumi diferite într-o viziune unică.Observatorii menŃionează însă că terranii au trimis staŃii automate spre alte planete şi că au o sumedenie de sateliŃi artificiali. literatura SF este de o mare importanŃă. diferite de cele ale mainstream-ului.

p. în 1983. DicŃionar SF. Cyberspace (cyberspaŃiul) este termenul ales pentru a desemna realitatea virtuală. ediŃia a II-a8. fiind astfel un domeniu rezervat fanaticilor genului. . Aşa cum spuneam. Cuv. p. cuvânt englezesc provenit din fan magazine. 8 6 Bucureşti. „agresiv”. ediŃia din 1998. când îşi publica povestirea cu acelaşi titlu în Amazing Stories. Editura Academiei. 7 Sorin Pârvu. 11-17 octombrie 2007. Science-fantasy şi fantasy urban sunt termeni lansaŃi la noi tot prin presa scrisă. împreună cu o parte a autorilor genului. Punk este preluat din terminologia rock-ului şi înseamnă „tânăr”. se creează. „alienat”. Aşadar.n. un nou curent. care consemnează doar cyborg s. invadarea creierului uman. Termenul este înregistrat de DicŃionarul ortografic. se referă la revistele fanilor science-fiction. 136 (393). Cyberpunk pătrunde în vocabularul actual după apariŃia primului roman al lui William Gibson. engl. ortoepic şi morfologic al limbii române. Punk-cyber-fantasy şi grunge-cyber-fantasy (punk-ul este înlocuit cu grunge în anii 90) sunt termeni care apar ca urmare a adaptării cyberpunk-ului la muzica şi noile realităŃi. „termenul cyberpunk a fost lansat de Bruce Bethke. În opinia lui Michael Hăulică. 2005. însemnând şi „spaŃiu imaginar prin care trec e-mailurile sau alte informaŃii când sunt trimise de la un calculator la altul”. indicând un gen care urmează o tendinŃă clasică a science-fiction-ului. 33. Editura Institutului European. astfel. întrucât anticipările făcute în urmă cu treizeci-patruzeci de ani deveniseră de acum realitate. nr. deoarece scrierile lor reprezintă o fuziune a impulsului romantic cu ştiinŃa şi tehnologia. instrumentele globalizării. android. cyborg”. un termen care nu mai aparŃine doar science-fiction-ului şi înseamnă „umanoid cu modificări organice care să-i permită supravieŃuirea într-un mediu ostil sau extraterestru. robot – Cuv. 2003. cyborg este un neologism înregistrat în dicŃionarele anterior menŃionate. Neuromantul. Iaşi. Temele predilecte ale literaturii cyberpunk sunt: invadarea corpului uman. dar acest termen nu rămâne doar în domeniul science-fiction. 31. engl”. De asemenea. în „Observator cultural”. I. anul VIII. robot. Cyber provine din cybernetics (cibernetică). Fandom este un termen care înglobează cititorii şi pasionaŃii de science-fiction. Norman Spinrad propune ca autorii de cyberpunk să fie numiŃi neuromantici.127 preluau controlul6. „Personaj din literatura de anticipaŃie sub forma unui hibrid creier–maşină–microprocesor. vol. iar fanzine. nu şi de DicŃionarul explicativ al limbii române. SF românesc. ştiinŃa care prefigurează un viitor al globalizării în care blocurile industriale şi politice sunt controlate prin reŃele de informaŃii”7. o parte dintre aceste cuvinte care compun fanspeak sunt traduse la noi din limba engleză sau sunt calchiate după Michael Hăulică.

care au apărut la noi mai ales în primii ani de după 1990. 49-50. Literatura science-fiction este categoric diferită de literatura western. poate cea mai adânc înrădăcinată structură de comportament a fiinŃei umane […]. care presupune o atitudine de tip angajament (creaŃiile lui Huxley sau Orwell). împreună cu instinctul de supravieŃuire. adaptarea şi asimilarea unui viitor posibil11. iunie-octombrie 2008. iar trecutului ortoistoric şi ortocron i se opun trecuturi multiple. trecut ortoistoric şi ortocron. Bucureşti. fantezia eroică). aloistorice şi alocrone. p. vehiculează termeni ca ucronie. cu istorii alternative9. Mihai Dan Pavelescu. nr. 77. în mod evident. printre puŃinele reviste science-fiction cu apariŃie regulată în România. 1999. Science-fiction-ul este literatura schimbărilor sociale […] şi aceasta este foarte important pentru că împotrivirea la schimbări constituie. alocron. Antologiile de literatură SF. de tip profetic (Jules Verne) sau de evaziune (opera spaŃială. a modificării este esenŃa societăŃii noastre. fie chiar şi în aspectele sale cele mai generale. 11 Florin Manolescu. Pentru prima dată în istorie viitorul este absolut enigmatic. care prezintă interes în chestiunea de faŃă pentru a contura mai clar orientarea spre viitor a acestui domeniu care îşi stabileşte o terminologie proprie: „Literatura science-fiction este genul literar care tratează răspunsurile oamenilor la modificările ştiinŃei şi tehnologiei.128 model englezesc. DicŃionar SF. Editura Nemira. totul raportându-se numai la viitor. atestat drept fals. viitorul nu poate fi lăsat să aibă grijă de el însuşi: trebuie să ne gândim la el”10. precum şi de cea de dragoste sau de mister. un viitor imaginar nu are niciun adversar cunoscut. au denumiri care lansează în circuit termeni interesanŃi: 9 „Helion Science Fiction”. Revista „Helion”. ci la un viitor imaginar. prin faptul că nu se referă la un trecut sau la un prezent imaginar. 3-5. Dezvoltarea tehnologică este un nou factor care influenŃează istoria omenirii şi care diferenŃiază ultimele generaŃii de cele precedente. 1980. Trebuie să medităm asupra viitorului acum. Literatura SF. p. iar literatura science-fiction este un răspuns literar dat acestui nou factor […]. ForŃa evoluŃiei. Timpul reprezintă. aloistorie. o chestiune esenŃială a literaturii ştiinŃifico-fantastice. În timp ce un trecut sau un prezent imaginar trebuie să existe în paralel cu un trecut sau prezent cunoscut şi actual. 83. Literatura ştiinŃifico-fantastică − arată Narcis Zărnescu − oferă modele pentru înŃelegerea. contrafactual prin care istoriei reale i se opune istoria alternativă (ucronia). Editura Univers. Isaac Asimov a dat o definiŃie extensivă a literaturii ştiinŃifico-fantastice. 10 . cronoplastie. Pentru prima dată în istorie. El poate servi drept nucleu al unei meditaŃii serioase fără ca şi cititorul să se gândească că este un viitor. p. Bucureşti.

Cronici microelectronice. în „Observator cultural”. Literatura SF. Quark. cu observarea atentă a realităŃilor sociale. apărute şi la noi pentru ca membrii diverselor grupuri de sf-işti să comunice. Florin. SF românesc. *** DicŃionarul explicativ al limbii române. vizavi de şantierul arheologic Atlantykron. Termenii „fanspeak” reprezintă acea parte a terminologiei SF care. 136 (393).ro/autori/ionica/insemna. Termenul infzin. 11-17 octombrie 2007. Lucian. clubul Sf din Cernavodă. Quadrant. lingvistului şi. 2005. Bucureşti. Pozitronic. ArtBD Network. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ *** DicŃionarul ortografic. şi Kron – zeul timpului şi desemnează unul dintre locurile alese de sf-iştii români pentru întâlnirile fanilor şi creatorilor de literatură SF. La rândul lor. Hăulică. SF Net. Editura Academiei. a progresului tehnic şi ştiinŃific. Atlantykron – uzina de vise. Psychotron. Bucureşti. după modelul lui astronaut). anul VIII. Marele dicŃionar de neologisme. îşi trage denumirea de la Atlantys. mai puŃin familiarizat cu această dimensiune aparte. Antares. orientând interesul scriitorului. Ionică. . Manolescu. este impus pentru a denumi fanzinele axate strict pe transmiterea de informaŃii. al cititorului spre viitor. Michael. Fandom SF. nr.hgwells. Brain-Brant. 1980. unele dintre denumirile infzinelor apărute în România din 1990 până în 1999 prezintă interes sub aspectul terminologiei vehiculate: Alternativ SF. Pro fan SF. Însemnări despre ideea SF. un domeniu în care analiza lingvistică se întrepătrunde. al cinematografiei. Unele dintre acestea. Draw. Cron. Cronaut (călător în timp. situată nu departe de Cernavodă. Fanzinele. Motocentauri pe acoperişul lumii. Florin. articole. cum este şi firesc. ajunge să interacŃioneze cu vorbitorul obişnuit. nu în ultimul rând. Povestiri ciberrobotice. ortoepic şi morfologic al limbii române. Satelit String. 2007. Editura Saeculum Vizual. prin intermediul presei.htm. Quazin. Bucureşti. cum ar fi psihotronic (armele sau atacul psihotronic reprezintă un subiect la modă). Editura Univers. Bucureşti. ştiri. Literatura ştiinŃifico-fantastică reprezintă un teren fertil din punctul de vedere al inovaŃiei şi creaŃiei lexicale. Marcu. nu mai fac parte doar din vocabularul fanilor SF. echivalent cu newsletter. ediŃia a II-a. pe http://www. grafică de cenaclu. sunt realizate de câŃiva fani şi cuprind texte literare fiction şi non-fiction. Editura Academiei.129 Cronici metagalactice. 1998. să se afirme.

Iaşi. 1999. 2003. DicŃionar SF.130 Pavelescu. Mihai. “FANSPEAK” TERMS IN THE PRESENT-DAY ROMANIAN VOCABULARY (Abstract) The Science Fiction literature represents an interesting genre and it has become a source of neologisms in the Romanian vocabulary by its terminology that knows a permanent renewing as the realities depicted in the SF literature. vol. DicŃionar SF. I. . Pârvu. Sorin. Editura Institutului European. Editura Nemira. Bucureşti. This terminology is a challenge for the Romanian vocabulary if a part of these terms will surpass the boundaries of the SF literature. Dan.

dacă există relaŃii propoziŃionale între enunŃurile care îl compun: relaŃii temporale. Moeschler). Greimas este cel care operează primul cu acest concept. Prin mijlocirea lui se poate demonstra în ce fel texte întregi se află la nivele semantice omogene. privit ca . Este vorba. . operată de căutarea unei interpretări unice sau chiar de eliminarea unor greşeli care apar inevitabil atunci când se transmite o informaŃie sau alta. tematice sau referenŃiale” (J. în loc să fie postulat a priori (cf. un text este alcătuit dintr-o sumă de semnificaŃii de nivele diferite. A. De aici şi unitatea sintactico-semantică a unui text (i. Astfel. şi despre reducerea ambiguităŃii.e. concept fundamental pentru analiza discursului. izotopia intervine odată cu depăşirea nivelului semanticii cuvântului.Un mesaj ori o secvenŃă oarecare a discursului nu pot fi considerate ca fiind izotope decât dacă ele posedă în comun unul sau mai multe claseme”. . adică a nivelului transfrastic.. odată cu abordarea studiului elementelor frazei când se păşeşte pe domeniul semanticii funcŃionale. poate fi interpretat ca o realitate structurală a manifestării lingvistice. Hjelmslev).AUT.. ideea de ierarhie a acestora este implicită. Greimas se serveşte de conceptul de izotopie încercând să dea o bază ideii de totalitate de semnificaŃii care există într-un mesaj. p.totalitate de semnificaŃii” dispuse ierarhic. bazată pe criteriul izotopiei. conform lui Greimas. domeniu în care deosebirile de . nivelul frazei este depăşit. Datorită conceptului de izotopie. XLVII. 131-134 PE MARGINEA CONCEPTULUI DE IZOTOPIE de Maria Laura RUS Interpretarea sensurilor unui text poate fi întreprinsă în semantica structurală cu ajutorul conceptului de izotopie. . coeziunea). J. Într-un mod simplist putem defini acest concept drept repetarea unei unităŃi lingvistice oarecare.. 2009. de asemenea. Cu alte cuvinte.Un discurs va fi considerat coeziv. Drept urmare. izotopia descrie omogenitatea semantică a unui text.. desemnând prin el ansamblul redundant de categorii semantice ce creează posibilitatea interpretării uniforme a discursului sau a povestirii.problema unităŃii mesajului”. în ce fel semnificatul global al unui ansamblu semnificant. Coeziunea poate promova o suită de secvenŃe la rangul de text.

.J. Moeschler). ci şi a substanŃelor. el poate fi confruntat cu conceptul mai general de «izotopie». ea constituie o izotopie fundamentală. Greimas). poate fi considerat bine format sau coerent?” (J. CoerenŃa apare ca răspuns la întrebarea . Conceptul de izotopie poate fi corelat şi celui de . Dificultatea definirii şi identificării unei izotopii nu intervine la acest nivel. IniŃial se va stabili o izotopie cu rol de focalizator şi de instanŃă de validare a coerenŃei logice. el elucidează factorii predicativi ai capacităŃii de creaŃie în limbă. adecvarea semantico-pragmatică la situaŃia de comunicare (raportul de forŃe între interlocutori. la un fel de închidere a textului. ritualul socio-lingvistic al actului de comunicare). într-o primă etapă.. de asemenea. Greimas vorbeşte. Astfel.e. 1 . unde se situează atât planul conŃinutului. şi în felul acesta unităŃile sintactice nu pot fi comutabile. Astfel. Pentru a stabili o izotopie este nevoie de un context minimal: acesta poate fi o singură sintagmă în care trebuie să fie reunite cel puŃin două figuri semice. ci clasele de foneme sau de lexeme. în opinia lui Greimas. cât şi scrise.. ci acolo unde se depăşeşte nivelul frazei. Ajungem astfel la coerenŃa1 semnificaŃiilor. repetarea unităŃilor lingvistice având loc atât în procesul vorbirii orale. pot fi luate drept tulburări ale structurii interne a acestor unităŃi. Aceasta va duce. . Totuşi redundanŃa nu înseamnă doar repetarea formelor. redundanŃa limbii la toate nivelurile este un fapt cunoscut. ele dau valoare trăsăturilor distinctive care pot fi identice (conjunctive) sau opuse (disjunctive). înŃeles ca repetare neîntreruptă pe toată întinderea discursului a unuia şi aceluiaşi mănunchi de categorii. un discurs. De aici.conexiune” a unităŃilor transfrastice: . operând cu trăsăturile lor pertinente.idiolectal”.Când conceptul «conexiune» e utilizat cu referire la vorbire. în matrice fonice sau semice făcute din identităŃi şi opoziŃii. La acest nivel izotopia determină semnificaŃia coerentă.132 semnificaŃie pot fi mai uşor puse în relaŃie cu elementele ce le generează. determinate de organizarea paradigmatică” (A. trecerea spre stilistică.în ce condiŃii. capitole etc. adică o suită de enunŃuri. de relaŃia dintre redundanŃă şi izotopie.RelaŃiile astfel transformate sunt metalingvistice: ele nu bagă între ele ocurenŃele. potrivit căruia A:A' = B:B'. cunoştinŃele lor despre lume. ÎnmulŃirea semnificaŃiilor va fi incompatibilă cu o analiză obiectivă. Aceasta întrucât este nevoie de împărŃirea în paragrafe.. fondul comun de cunoştinŃe. De altfel. cât şi cel al expresiei”. Astfel de restructurări ale substanŃei pot fi recunoscute şi înregistrate prin procedeul general de omologare. organizarea.. ca şi la nivelul unei sintagme. Există o relaŃie de implicare i. schemele alcătuite din asonanŃe şi aliteraŃii sau din asemănări şi apropieri semantice pot fi analizate şi reconstruite. închidere care îi va conferi acestuia un caracter . structurarea unui plan de semnificaŃie într-o secvenŃă de discurs sau într-un discurs întreg.

Referindu-se la forma conŃinutului.izotopia raŃională”. Un ansamblu semic este determinat. stabilite în dicŃionar.. astfel încât stabilirea izotopiei iniŃiale este o condiŃie inerentă pentru indexarea izotopiei următoare şi aşa mai departe. în opinia lui Greimas. de regulă. la nivelul expresiei unui text.semele contextuale” (clasemele).conectorilor”. de combinarea acelor . Acesta este.. apar lexeme care pot comporta în diverse texte ansambluri neomogene de seme.. un semem ce conŃine un sem contextual (clasem) iterat. valoarea de adevăr nefiind semnificativă (a se vedea în acest sens textele poetice – recomandarea aceluiaşi Greimas). identificate în totalitatea textelor cu care textul dat stabileşte relaŃii (apare.. Discursul ca manifestare poliizotopică voluntară îi prilejuieşte lui Greimas o definire a literaturii ca .izotopia semantică” şi . apar variaŃii ale mesajelor la nivel semantic (cele care oferă elementele necesare definirii izotopiei unui text). Prin urmare.seme nucleare”. Izotopia se referă la forma expresiei sau la cea a conŃinutului unui text. În schimb.. sensul este o funcŃie a intertextului.seme nucleare”(în cazul izotopiilor raŃionale) şi seme contextuale sau aşa-numitele . pentru a stabili o izotopie trebuie mai întâi să se identifice lexemul redundant care supradetermină cele mai multe lexeme din textul ales spre analiză..133 reciprocă între izotopiile unui text. acceptându-se fie ca iterare a unităŃilor de conŃinut (A. Şi de aici mai departe: izotopia iese din cadrul textual. Sub aspect metodologic.jocuri de conştiinŃă ce au rolul de a ne procura plăcerea estetică prin dezvăluirea izotopiilor ascunse”. cele două tipuri de izotopie pe care le identifică Greimas sunt . care vor fi inventariate. Complexitatea izotopiilor depinde de factori individuali precum structura idiolectală a personalităŃii locutorului sau capacitatea alocutorului de a decoda simultan mai multe mesaje. precum şi variaŃii la nivel semiologic (manifestarea semiologică este condiŃionată de selecŃia operată printre figurile semice care îndeplinesc rolul de specificatori categoriali în cadrul clasematic). subclasele lor de calificări. În aceste două tipuri de izotopii. semele vor fi.. astfel. izotopia de tip semantic este cea care se referă direct la forma conŃinutului. intertextul). fie a ambelor planuri (François Rastier). Trecerea se va face cu ajutorul . . În acest context în care izotopiile sunt în număr mai mare. J. Greimas). Abia apoi se stabilesc echivalenŃele pentru lexemele supradeterminate.claseme” (în cazul izotopiilor semantice). Dacă izotopia de tip raŃional este întâlnită cel mai adesea în discursurile ştiinŃifice (de exemplu în dicŃionare). datorită faptului că ea are în vedere acele fraze care conŃin valori de adevăr şi care nu pot avea decât o terminologie monosememică. de tipuri diferite: pe de o parte vom avea . cu .. la rândul lor. nu a textului.

. care este exact inversul izotopiei. sunt posibile doar în text. ceea ce sprijină redundanŃa informaŃională a limbajului. DicŃionar enciclopedic de pragmatică. LuminiŃa. De aici teza Şcolii neoretorice de la Liège conform căreia izotopia a stat la baza considerării textului ca semn unitar în raport cu semnul limbii. cultură. Chiorean. Jacques. fără îndoială. izotopia ca reprezentare şi repetiŃie. abaterea. dar funcŃionează ca semn unitar. Eseuri semiotice. referenŃialitate.Un ierbivor interior ierbii’’. societate. izotopiile figurative sunt cele care sprijină configuraŃiile discursive. 1999. Editura Univers. Târgu-Mureş. adică exact acele elemente care sunt presupuse de către conceptul de izotopie. dintre care amintim pe cea a lui Jacques Derrida. Iaşi. Daniela. Astfel. La nivel intralingvistic textul conŃine unităŃi iterate. Chiorean. coeziune şi coerenŃă a sensului. Numai prin redundanŃă încărcătura semantică a unui text este nulă. opusă astfel şi redundanŃei. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Carpov. Cornel Mihai Ionescu. ImportanŃa alotopiei este semnificativă având în vedere că generarea sensului este posibilă tocmai prin alotopie. în ciuda unor reacŃii poststructuraliste. Diseminarea. Când apare o opoziŃie între cel puŃin două seme.. trebuie să aducem în discuŃie şi conceptul de . Greimas. izotopia apare cu calificativul . RovenŃa-Frumuşani.edu . Derrida. Anne. Târgu-Mureş. LuminiŃa. Maria. putem vorbi de alotopie.alotopie”. Editura Univers.Integrarea europeană – între tradiŃie şi modernitate”. în timp ce metataxele relevă niveluri inferioare.. Cluj-Napoca..134 Când se referă atât la planul conŃinutului. în Lucrările ConferinŃei InternaŃionale . una dintre contribuŃiile cele mai originale la analiza textuală. A. Despre sens. 1999. Alte două categorii de izotopii sunt stabilite de către Greimas şi Courtés în raport cu componenta figurativă sau cu cea tematică a discursului. J. Reboul. Diseminarea se opune astfel conceptului de izotopie. Introducere la semiologia literaturii. Eseul stănescian. şi trad. Editura Univers Enciclopedic. care a manifestat suspiciune faŃă de limbaj şi structurile acestuia şi în primul rând faŃă de elementele care sugerează şi implică o continuitate. La acest punct al demersului nostru. coord. 20-21 septembrie 2007. pe când izotopile tematice sunt cele situate la nivelul profund al parcursului generativ. ediŃia a II-a.stanford. Carmen Vlad şi Liana Pop.. Moeschler. 1978. cât şi la cel al expresiei. Aceasta. Bucureşti. ceea ce înseamnă că metasememele. Editura UniversităŃii .Petru Maior’’. iterare a cuvântului în procesul enunŃării orale sau scrise. Institutul European. nerealizarea acesteia.pluri” (texte pluriizotopice). Editura Echinox. bazate pe substituŃii. CoerenŃă.. plato. 1997. Semiotică. Discurs eseistic. Conceptul de izotopie este. Configurare poetică sau despre . trad. pe care se sprijină optica structuralistă. Jacques. 2007. 1975. coeziune. Bucureşti. Bucureşti.

1 . p. 4. EdiŃie revăzută şi completată. fui vi. posui. feci. a se afla. de cel mai multe ori nefiind consemnate.=1. verbele sunt abreviate.AUT. este posibil.=1. Pentru aceasta am selectat mai multe tipuri de inscripŃii: onorifice. De asemenea. 2009. Maria Pârlog. persoana şi numărul”1. a avea loc. personale şi impersonale. a depune. aşa cum se va vedea din exemplele selectate de noi. 412. p. a se întâmpla. modul. Gramatica limbii latine. ele pot fi subînŃelese. a produce. În textele epigrafice latine sunt folosite verbe la ambele diateze. sum. a ridica. a avea trecere5. EdiŃie revăzută şi adăugită de Gabriela CreŃia. exprimându-se totuşi acŃiunea prin construcŃii cu ablativul sau cu acuzativul. possum. pono. 3 Ibidem. p. a aşeza. 2.=1. a considera4 . 1996. funerare. votive. a înălŃa. …etc3. a săvârşi. p. a alunga. El are aceleaşi categorii gramaticale ca şi în limba română: diateza. 312. 2. 5. a avea putere. solvo. fig. a executa. este destul. vt= a pune. a fi într-adevăr. 2 Gheorghe GuŃu. De cele mai multe ori. esse. 135-140 VERBELE UZUALE DIN UNELE TEXTE EPIGRAFICE LATINE de Mădălina STRECHIE Epigrafia latină este un domeniu foarte fertil pentru cercetările de lingvistică generală. fiind pe nedrept neglijat de către lingvişti. atât verbe regulate cât şi neregulate. 66. 4 Ibidem. p. -ere. a plasa. a putea. Bucureşti. Potrivit definiŃiei date de Maria Pârlog „Verbul este partea de vorbire care exprimă acŃiuni sau stări. DicŃionar latin-român. Cele mai frecvente verbe sunt facio. la toate conjugările. 3. 5 Ibidem. posse. potui vi. 173-174. timpul. Editura ŞtiinŃifică. 310. positum. XLVII. a fi. vt. a face. -ere. …etc2. Cf. a construi. Studiul nostru analizează câteva dintre cele mai frecvente verbe utilizate în textele epigrafice latine. a socoti. p. a realiza. Editura All. solvi. -ere. a crea. Bucureşti. factum. 1993. a se găsi. a exista. a potoli.

putem subînŃelege şi verbul sum. a locui etc…7. „Appius Claudius Caecus. persoana a III-a sg. 393. 8 Vezi Mădălina Strechie. Editura Corint.136 solutum vt. edil curul de două ori. p. cvestor. stravit de la sterno. Bucureşti. Vom exemplifica afirmaŃiile noastre prin prezentarea unor inscripŃii în care se folosesc aceste verbe. Prohibit de la prohibeo ar trebui să fie la acelaşi mod. al lui prohibeo care este prohibuit. fecit de la facio. a împrăştiat armatele sabinilor şi tuscilor (etruscilor). la fel sunt şi verbele fudit de la vb. p. a dezlega. 1. persoană şi diateză ca verbele enumerate mai sus. APPIUS CLAUDIUS C(AI) F(ILIUS) CAECUS CENSOR CO(N)SUL BIS DICTATOR INTERREX TER PR(AETOR) BIS AED(ILIS) CUR(ULIS) II QUESTOR TRIBUNUS MILITUM III COMPLURA OPPIDA DE SEMNITIBUS CEPIT SABINORUM ET TUSCORUM EXERCITUM FUDIT PACEM FIERI CUM TYRRHO REGE PROHIBIT IN CENSURA VIAM APPIAM STRAVIT ET AQUAM IN URBEM ADDUXIT AEDEM BELLONAE FECIT8. Virgil Matei. p. Este interesantă prezentarea carierei lui. Craiova. Antologie de texte epigrafice latine. -ere. Ibidem. indicativ perfect. a fi viu. Verbul se subînŃelege pentru că este vorba de cariera acestui personaj celebru din istoria Romei. vixi. fui la modul indicativ perfect având drept subiect pe Appius Claudius Caecus.. Astfel. 2008. care se face într-o aparentă ordine descrescătoare. a făcut templul Bellonei. interrex de trei ori. în afară de fieri care este un verb neregulat şi el este folosit ca pasiv al verbului facio. CIL I2 192. (care a fost) cenzor. 141. 3. a trăi. părintele primei mari căi de comunicaŃie-Via Appia. Ibidem. sg. n. a desface. a fi în viaŃă. capio. Gramatica limbii latine. 9 Cf. a capturat mai multe cetăŃi de la samniŃi. 463. adică de la cea mai mare magistratură a lui cursus honorum la cea mai mică. 26. victum. a achita. având o conjugare dublă9 (aici fiind utilizat la modul infinitiv). a împlini6 etc. Editura Universitaria. p. pretor de două ori. a croit drumul (via Appia) în timpul cenzurii sale şi a adus apă în oraş. consul de două ori. fiul lui Caius. În această inscripŃie se observă multitudinea verbelor care sunt la modul indicativ perfect activ. a dura. vivo. De asemenea. vi. adduxit de la adduco. dar cel care a săpat inscripŃia nu a scris corect forma de perfect la persoana a III.. cepit de la vb. dictator. timp. 7 6 . tribun militar de trei ori. 2.”trad. 2006. fundo. a împiedicat să se facă pace cu regele Tyrrhus. esse.

2001. Petolescu. Observăm că verbele sunt folosite în această inscripŃie onorifică dedicată lui Traian la moduri verbale diferite şi diateze diferite. pentru a anunŃa public la ce înălŃimi şi prin câte eforturi s-a glolit (s-a săpat) muntele şi locul . -gestum vt. op. CIL. . 960. II 4224. . a scoate. „Iulia Ingenua. având cea de-a XVII-a putere tribuniciană. ILS. persoana a III-a sg. positum vt. fiul divului Nerva. posui. P(UBLIO) LICINIO L(UCII) F(ILIO) GAL(ERIA TRIBU) LAEVINO AED(ILI) Q(INQUENALI)FLAMENI ROMAE AT AUGG(USTORUM DOURUM) PREAF(ECTO) COH(ORTIS) NOVAE TIRONUM PRAEF(ECTO) ORAE MARITIMAE IULIA Q(UINTI) F(ILIAE) INGENUA. fiind de şase ori imperator şi aflându-se la cel de-al şaselea consulat. care exprima atât singularul cât şi pluralul. VI. (care a fost) edil quinquenal. iar verbul este egero. Constantin C. „Senatul şi poporul roman (ridică această inscipŃie) împăratului Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus.trad. a îndepărta. iar sit egestus este un conjunctiv perfect la diateza pasivă. prefect al cohortei a noua de recruŃi şi prefect al Ńărmului maritim (prefect naval). pontifex maximus. Subiectul acŃiunii este instituŃia Senatului care face cunoscută publicului această ridicare a celebrei columne a lui Traian.”-trad.”. -ere. cit. fiica lui Quintus. este folosit aici la modul indicativ. Bucureşti. Editura Ars Docendi. sg. ca mamă a pus lui Publius Licinius Laevinus. considerat optimus princeps (cel mai bun împărat). persoana a IIIa. SENATUS POPULUSQUE ROMANUS IMP(ERATORI) CAESARI DIVI NERVAE F(ILIO) NERVAE TRAIANO AUG(USTO) GERM(ANICO) DACICO PONTIF(ICI) MAXIMO TRIB(UNICIA) POT(ESTATE) XVII IMP(ERATORI) VI CO(N)S(ULI) VI P(ATRI) P(ATRIAE) AD DECLARANDUM QUANTAE ALTITUDINIS MONS ET LOCUS TANTIS OPERIBUS SIT EGESTUS10. operă dedicată de altfel împăratului roman. Epigrafia latină. 11 Mădălina Strechie. flamen al Romei şi al celor doi auguşti. În această inscripŃie. fiul lui Lucius din tribul Galeria. p.n. verbul pono. -ere. a goli. Astfel ad declarandum este un gerunziu. 34.137 Verbul fecit apare de obicei în cele mai multe dintre inscripŃii abreviat prin F. perfect activ. CIL. 146.n. MATER POSUIT 11. 10 Apud. InscipŃia prezintă cariera ecvestră a lui Publius Licinius Laevinus. p. 294. părinte al patriei. acuzativ la diateza activă de la declaro. -gessi. cel mai probabil funerară..

Bucureşti. pentru prea piosul şi prea merituosul (lor) tată. „Zeilor Mani. faciendum şi curaverunt. fiul lui Caius Valerius. IDRE. Curaverunt este de la verbul curo la modul indicativ perfect. Editura Enciclopedică.138 Ca şi în cazul lui facio şi pono apare de cele mai multe ori abreviat prin P. 2000. diateza activă a lui vivo. Faciendum este facio la modul gerunziu. II) Recueil. Este folosit corect numărul plural pentru că este vorba de mai multe persoane care au contribuit la ridicarea acestui monument. Inscriptions externes concernant l’historie de la Dacie I er-IIIe siècle). 342. Epigrafia latină. persoana a III-a pl. prin care se exprima ambele numere. 333. verbele reprezentând acŃiunea rudelor defunctului Caius Valerius Iulianus de a-i ridica monumentul funerar. P(RIMI)P(ILARI) LEG(IONIS) XI CL(AUDIAE) III P(IAE) F(IDELIS). perfect. II. POMPEIA AQUILINA. commentaires et index par Constantin C. IDR. D(IS) M(ANIBUS) C(AIO) VAL(ERIO) C(AI) VAL(ERII) FILIO COLONIA ULP(IA) ZERMISEGETUSA IULIANO. Editura Ars Docendi. din colonia Ulpia Sarmisegetusa. Verbul Apud Constantin C. p. 2001.n. 13 Apud Constantin C.”-trad.”-trad. PATRI PIENTISSIMO ET MERENTISSIMO FACIENDUM CURAVERUNT 12. 12 .13 „ZeiŃei Nemesis pentru sănătatea celor doi auguşti. p. Petolescu. 219. tome II: zones du CIL III et du CIL VIII (IDRE. persoana a III-a sg. II. ET VAL(ERIUS) AQUILINUS ET POMP(EIA) IULIANE ET VALERII IULIANUS ET VIBIANUS ET POM(EIUS) IULIANUS FILI(I) ET HEREDES. CONIUX. fii şi moştenitori. Vixit este la modul indicativ. care a trăit 88 de ani. 190. QUI VIXIT ANN(IS) LXXXVIII. Lui Caius Valerius Iulianus. S-au îngrijit pentru a fi făcut (acest monument) soŃia. Aşa cum se observă şi aici avem mai multe verbe vixit. Bucureşti. Pompeia Aquilina şi Valerius Aquilinus şi Pompeia Iuliana şi Valerius Iulianus şi Vibianus şi Pompeius Iulianus.n. curialii teritoriului sucidavensilor au reconstruit numai ei (ei înşişi) templul. DEAE NEMESI PRO SALUTE AUGG(USTORUM) CURIAL(ES) TERRIT(ORII) ΣUC(IDAVENSIS) [TE]MPLUM A SOLO RESTITUERUNT. Petolescu. primipil al Legiunii a XI-a de trei ori pia fidelis. Inscriptions de la Dacie Romaine. Petolescu.diateza activă.

Alături de do este şi nascitur de la nascor. face plăcere. persoana a III-a pl.n. persoana a III-a sg diateza activă. 4302. IDR. III/2. folosit aici la modul indicativ.n. op. op. duum vir al coloniei. do este aici la modul indicativ perfect. temple. În inscripŃiile votive se întâlneşte foarte des verbul solvo. Studiul nostru a încercat selectarea celor mai frecvente verbe utilizate în textele epigrafice latine.. nasci. . 233. Aşa cum se observă şi în inscripŃia redată verbul solvo este de cele mai multe ori abreviat prin S. CIL II.139 care denotă acŃiunea este restituo. le-a adus ofranda meritată care să placă (celor doi zei).D. cel mai bun şi cel mai mare care s-a născut acolo unde se găseşte fier.”trad. Dato are aici valoare de ablativ absolut. perfect. la diateza pasivă. Vezi Constantin C. p. cit. 154 AES(CULAPIO) ET HYG(IAE) PRO SALUTE AELIAE FLORAE ET METT(IONUM) PROTENI CAS SIANI FLORAE FILIAE C(AIUS) METIUS CASSIAN(US) II VIR COL(ONIAE) V(OTUM) S(OLVIT) L(IBENS) M(ERITO)15 „Lui Aesculap şi Hygiei pentru sănătatea Aeliei Flora şi a copiilor familiei lui Metius: Protenus.D. Acest verb este utilizat mai ales când se amintesc acŃiunile de reconstrucŃie sau de renovare a unor monumente. cit. care se traduce prin : locul fiind dat prin decret al decurionilor. IOVI OPTIMO MAXIMO DOLICHENO UBI FERRUM NASCITUR C(AIUS) SEMPORNIUS RECTUS CENTURIO FRUMENTARIUS D(ONO) D(EDIT). pe lângă verbul solvit se află mai întotdeauna participiul prezent al verbului impersonal libet=place. Foarte frecvente sunt şi verbele do şi solvo. 17. De cele mai multe ori el se află în cadrul unor construcŃii cu ablativul fiind utilizat la modul participiu perfect cum ar fi în formula: L.”-trad.diateza activă. În urma studierii mai multor inscripŃii putem face şi o statistică a uzului acestor verbe: astfel în inscripŃiile 14 15 Mădălina Strechie.14 „Pentru Iuppiter Dolichenus. Petolescu. Caius Sempronius Rectus a dăruit ofranda. drumuri etc..D-LOCO DATO DECRETUM DECURIONUM. natus sum vi. p. la indicativ perfect activ de cele mai multe ori. Cassianus şi fiicei Flora. centurionul din trupele de frumentari. Caius Metius Cassianus.

Pârlog. Petolescu. Editura All. *** InscripŃiile Daciei Romane. libens etc. I. Virgil Gramatica limbii latine. I. 1975-1988. Renée Cours d´Épigraphie latine. 1975. on rencontre les temps du présent. 1904.. dans les inscriptions votives on trouve les verbes do. 2008. commentaires et index par Constantin C. Editura Academiei. Russu. pono. Mădălina. restituo. sum. Epigrafia latină. 1993. Bucureşti. Antologie de texte epigrafice latine. Inscriptions de la Dacie Romaine. vol. în inscripŃiile funerare cele mai uzuale sunt vivo.140 onorifice se folosesc de obicei verbele facio. Paris. pono. Idem. Editura Enciclopedică. sum. facio. Les verbes qui se trouvent dans les textes épigraphiques latins sont abréviés plusieurs fois et ils expriment les années du personnage (surtout dans les inscriptions funeraires) l’action ou le processus de faire l’inscription. EdiŃie revăzută şi adăugită de Gabriela CreŃia. pono ou curo. 2000. Editura Universitaria. curo. vol. 1965. 1977. solvo. Inscriptions externes concernant l’historie de la Dacie (Ier-IIIe) siècle. de la passée aussi les verbes impersonnels sont usuels. II) Recueil. Strechie. Bucureşti. 2001. InscripŃiile Daciei Romane. 2006. Editura Corint. GuŃu. Gramatica limbii latine. Bucureşti. Craiova. Les temps verbaux sont variés. Editura Ars Docendi. duco. Petolescu. Bucureşti. do. Constantin C. tome II: zones du CIL III et du CIL VIII (IDRE. Maria. vol. în cele care menŃionează unele lucrări publice se întâlnesc restituo. Supplément à la troisième édition. Matei. Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti. Gheorghe. Libraire des Écoles Française d´Athènes et de Rome du Collège de France et de l´École Normale Supérieure. LES VERBES USUELS DANS QUELQUES TEXTES ÉPIGRAPHIQUES LATINS (Résumé) L’épigraphie latine est une source riche pour l’étude linguistique. iar în cele votive cele mai utilizate sunt solvo. Editura Academiei. I. facio. Albert Fontemoing Éditeur. Ancienne Librairie Thorin et Fils. II. sum. DicŃionar latin-român. III. Les plus utilisés verbes dans les inscriptions funéraires sont vivo. Bucureşti. 1977-1988. EdiŃie revăzută şi completată. Bucureşti. ABREVIERI CIL – Corpus Inscriptionum Latinarum IDRE – Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie IDR – InscripŃiile Daciei Romane ILS – Inscriptiones latinae selectae BIBLIOGRAFIE Cagnat. 1996. pono. do şi libet. ..

. 1 . [1999].. Banii-nainte. nu vom supune interpretării substanŃa ce alcătuieşte planul narativ. Bulzeşti – vezi CrenguŃa Gânscă. Proză scurtă.. Variante. p.ro/204dialoguri/1986-02sorescu. p. 2006.pruteanu. în anul 1999. p. Totuşi. SOCIALE. XLVII. Nu caut să mă-nchid într-o formulă... 309. op. p. înŃelegi? Uite-aşa te-nvârteşte – te scoate din minŃi. fie ea şi «soresciană». 969.. Bucureşti. Bucureşti. Se pune astfel întrebarea „De ce să reducem artificios bogăŃia hibridă a literaturii vii la câteva concepte. p. e adecvat să menŃionăm că romanul a apărut postum. 1179 şi că rama textuală se construieşte în jurul adolescenŃei lui Marin Sorescu. redăm un fragment din roman care lămureşte problematica ce s-ar putea naşte pornind de la nevoia de a explica titlul: „Vremea asta. [2002]. Opere. SITUAŢIONALE de Emina CĂPĂLNĂŞAN Demersul de a pune semnul incluziunii între opera unui scriitor care avertizează: „stilul meu are multe capcane”2 şi care respinge caracterul programatic al discursului artistic „Nu vreau neapărat să scriu în stilul meu. pentru că încă de la începutul poeziei sale el a şocat publicul Întrucât ne-am propus o analiză a romanului JapiŃa din perspectiva elementelor lingvistice şi stilistice. 141-152 – Stilistică şi literatură – JAPIŢA1: O DISCUŢIE DESPRE NUANŢE TERITORIALE. „cazul lui Marin Sorescu este mai complicat..... Postmodernismul românesc. Comentarii.” – Marin Sorescu. înŃelegi. VI.AUT.. 4 Mircea Cărtărescu. e o japiŃă. Note... 9.. perioada asta. Opera lui Marin Sorescu. Editura Univers Enciclopedic. toŃi banii. [Piteşti]. şi cu banii-nainte – înŃelegi? Întâi îŃi ia.. 232. ce ne învaŃă? Sacul cu bani. 2009. p.. [.] O mare curvă. Marx. cit. Totul e o marfă – depinzi de sacul cu bani al exploatatorului. legată de Craiova şi de satul natal. De asemenea. prefaŃă de Eugen Simion. Mi-am şi schimbat-o de câteva ori. având în vedere discuŃia prezentului articol. Editura Paralela 45. Şi rămâi proletar.”3 şi palierul ideologic ar putea fi considerat un gest tehnicist. Romane. Iar clasicul marxismleninismului. 3 Ibidem.] Scrisul meu ia forma gândirii din momentul respectiv. [. fiind elaborat în perioada 1978-1987 – vezi Marin Sorescu. ediŃie îngrijită de Mihaela Constantinescu-Podocea. Mai mult.htm. 2 http://www. şi ele nu tocmai limpezi?”4. suprimator al descoperirii nemijlocite. Editura Humanitas. ca la curve.

considerăm pertinentă redarea unor fragmente critice. un sistem de valori”6. 7 Emilia Parpală Afana. [1998]. cit. demersul scapă de eticheta tehnicismului învestit negativ. 9 Nicolae Manolescu. legate prin intenŃia de a încadra scriitura lui Marin Sorescu în circumstanŃele contextual-literare.] Curentele furnizează autorilor nu numai atitudinea filozofică şi estetică. ca într-un insectar. 308-309.. p. op. p. invitând la precizie didactică se izbesc de nebuloasa accepŃiilor în care este manevrat. 6 5 . 309-310. Ibidem. ci dominante umane..142 vremii cu o modalitate poetică aparent în contradicŃie cu estetica modernistă reiterată de Labiş şi impusă de Nichita Stănescu. al cărui reprezentant tipic pare a fi”8.. 325. Mircea Cărtărescu remarcă faptul că „e greu de înŃeles de ce asociem numele lui Marin Sorescu mai curând cu grupul modernist «instituŃionalizat» decât cu postmodernismul. cit. cit. Iar aceasta Ńine de evoluŃia formelor literare şi nu de evoluŃia conceptelor critice. cit. Sorescu a fost de la primele sale volume receptat ca un nonconformist”5. Sorescu nu se conformează uzanŃelor stabilite. Postmodernismul românesc şi circulaŃia elitelor. Editura Garuda-Art. [Chişinău]. op.]. Înainte de a vedea în ce măsură romanul JapiŃa poate fi subsumat esteticii postmoderne. 10 Mircea Cărtărescu.” – Adrian Dinu Rachieru. 323. trebuie subliniat faptul că „o literatură fără constructe teoretice nu este numai cu neputinŃă de studiat.. 238... op. admite că „Sorescu evadează din modernism după 1970”10 şi că „mai toate aspectele exterioare ale poeziei postmoderne sunt prezente în volumele sale de versuri. 1987. uneori năucitor-divergente”. p. p. psihice şi artistice având un dinamism propriu. Aşadar Nicolae Manolescu observă că „generaŃia ’60 […] are o considerabilă contribuŃie la postmodernitate.. 324. Totuşi. Despre poezie. Dificultatea de a trasa linii precise în exteriorul unei realităŃi complexe este accentuată şi de Adrian Dinu Rachieru în Elitism şi postmodernism. Bucureşti. Cu toate că Mircea Cărtărescu nu este ferm în identificarea poeziei lui Marin Sorescu cu principiile esteticii postmoderne. un instrumentar tehnic. p. sunt ŃintuiŃi autorii [. 141. 2000. dar şi cu neputinŃă de produs. postmodernismul „nu se lasă prins într-o definiŃie comodă”7 – iată justificarea alăturării dintre scriitorul Marin Sorescu şi postmodernism. Referindu-se la poezia lui Marin Sorescu din ciclul La lilieci. 8 Mircea Cărtărescu. 76: „Strădaniile unora de a face din postmodernism un «concept operativ». fapt care-l transformă pe Sorescu în principalul argument al Ibidem. Editura Cartea Românească. nu al impunerii. [Piteşti]. p. Nicolae Manolescu face următoarea aserŃiune: „Postmodernismul anilor ’80 îşi află în ea o sursă pe care va trebui s-o recunoască într-o bună zi”9. Editura Paralela 45. 96. ci şi o ideologie. op.. p. p. p. Curentele artistice nu sunt căsuŃe taxonomice în care. [. apud Mircea Cărtărescu. Iar dacă asocierea dintre un model paradigmatic şi un model individual stă sub semnul sugestiei. Introducere în stilistică.

cit.. Am considerat necesară incursiunea în poezie. 1986. aut.143 celor care văd în poeŃii şaizecişti nişte postmoderni adevăraŃi”11. care împarte literatura în genuri şi specii bine delimitate (cultura «înaltă» fiind la rândul ei bine delimitată de cea «joasă»)”17. Cu toate că Marin Sorescu se declară adeptul dedublării în spaŃiul creaŃiei – „În proză sau în teatru eu vreau să respect. Un concept care îşi caută sensurile. Marin Sorescu a răspuns: „Eu cred că este o generaŃie reală.ro/articol. că odată cu La lilieci se produce în cazul lui Marin Sorescu o schimbare de paradigmă. DiferenŃele instituite de tradiŃie dintre high culture şi popular culture sunt anulate.. aceşti exponenŃi ai generaŃiei”.. întrucât cele două forme ale aceleiaşi sensibilităŃi (poezia şi proza) nu pot fi fracŃionate. 224. Aşadar suntem de părere că „o obsesie recuperatoare solidarizează generaŃia ’6015 de insurecŃia optzecistă în câmpul literaturii”16. respinge ideea că „linia de demarcaŃie între modernitate şi postmodernitate desparte [. 142.. 323 Eugen Simion.. 17 Mircea Cărtărescu. 16 Adrian Dinu Rachieru. Chiar dacă generaŃia ’60 n-a folosit niciodată termenul [.] (împovărat de un prefix care îi asigură respectabilitate) dar. p. partizanatul cu nivelarea dintre cele două Ibidem. 8. p. apud Emilia Parpală Afana. cit. 101-102.. p. recuperatoare. depăşindu-se astfel modernitatea12.. op. grup ideologic din care face parte el însuşi. op. Eugen Simion consideră. el rămâne un termen periodizant [subl. în op.]. cit. p. 1-2. în „Caiete critice”.] ca un Kunstwolen («un mod de a opera») prin disponibilitatea de a revedea trecutul. vedem că nu se-mpacă-ntre ei. supunem analizei romanul JapiŃa.. cit. Termenul hibridizare surprinde gândul postmodernilor de a surpa „taxinomia elaborată a esteticii clasice. redescoperindu-l”. apud Mircea Cărtărescu. Fără a alimenta o dezbatere fără finalitate în jurul caracterului subversiv al unor concepte operaŃionale. 31. contribuŃia celei dintâi la postmodernism este considerabilă”. cit.. p.. aut. utilizarea poeziei lui Marin Sorescu drept pledoarie pentru concretizarea unei alte definiŃii a noului neignorând tradiŃia14 constituie primul contact cu afirmaŃia că Marin Sorescu este postmodern.ro/articol. mai ales. pentru a vedea în ce măsură hibridizarea. p.. p. cit. genurile şi cerinŃele fiecărei discipline.”13.romaniaculturala. negreşit.. Nicolae Manolescu. op. una dintre trăsăturile ce compun estetica postmodernă. caracterizează romanul postum al lui Marin Sorescu. nr. chiar dacă. op. 13 www. 12 11 . de asemenea. marca individuală aduce împreună paginile situate între coperte diferite. deschide o perspectivă de meditaŃie istorică [subl.. oarecum. 15 Întrebat cum poate fi definită generaŃia „Labiş”.php?cod=9760. luându-i separat sau în grupuri de doi-trei.romaniaculturala. unde se susŃin următoarele: „Umberto Eco respinge o definiŃie cronologică a postmodernismului şi îl investeşte [sic!] cu virtuŃi funcŃionale. acut-interogativă. p.]. 14 Vezi Adrian Dinu Rachieru. 95. Din acest motiv. Vezi www. op. 172.] generaŃia ’60 de generaŃia ’80. înŃeles [.php?cod=9760..

Faptul că pentru Marin Sorescu literatura „înseamnă o trăire de viaŃă”24 o dovedeşte caracterul autobiografic25 al romanului JapiŃa. C.n.. O introducere în teoriile contemporane.v. p. 19 18 . 24 Ibidem. vulgar – vezi Gh. Gheorghe/Nicolae şi Aurel/George – fraŃi”. Bulgăr.. scriitorii postmoderni juxtapun cultura de masă şi cea elitistă20. legate la începutul şi la sfârşitul volumului din 1996 şi.. Marin Sorescu [. pe paginile dactilografiate. o legitimă oroare de snobism. p. „commonplace prose” – vezi http://www. Bucureşti. cf. 20 Ibidem. 12. cit. Editura Palmyra. 151. marginal. trivial şi www.htm.] postmodern coboară în stradă”. p. op. op. sau să «înfloresc». trivial (sursa NODEX). comun..v.. de preŃiozitate”22. Fără a transfigura viaŃa până la Vezi Adrian Dinu Rachieru. p. 1186. cele mai multe. dar inclus.ro. comun”. În mod evident. de a spune exact ce gândesc şi de a nu încerca să trişez: să gândesc una şi să spun alta.org/definition/trivial.ro/204dialoguri/1986-02sorescu. 5.dexonline. 1999. 2007. Bucureşti. 13 23 http://www. Făcând din această antonimie un spaŃiu parantetic. cit. ordinar.. de asemenea. DicŃionar de sinonime. 1995. Vezi George Bădărău. 21 Adjectivul este asemănător din punct de vedere semantic cu: neruşinat. 80. C. Considerăm că sintagma conversaŃie trivială [trad. constituie manifestarea în planul literaturii a ideii postmodernilor de a coborî în stradă. indecent. obscen.. „trivial conversation”. cit. Ibidem.]. p. situaŃie în care trivial este actualizat cu sensul de „banal. 22 Andrei Pleşu. Cu alte cuvinte „postmodernismul are curajul autenticităŃii.] a notat idei şi dialoguri. p. Editura Institutul European. date ale lecturilor succesive [. în acelaşi lanŃ sinonimic cu: obişnuit. Marin Sorescu afirmă: „pentru mine singurul criteriu al adevărului este de a fi precis cu mine însumi. n. acest lucru se întâmplă fiindcă „postmodernismul recuperează culturalul prin reasamblare şi vizează aglutinarea nu particularizarea”19. vezi şi Steven Connor. s. unde se face următoarea precizare: „Pe cele câteva file albe. unde se porneşte de la eseul lui Leslie Fiedler cu un titlu ce cuprinde într-o formă lapidară gândul postmodernilor Cross That Border – Close That Gap. op. De cealaltă parte. 75. p. trivial „of little substance or significance”.] integralitatea generică a culturii elevate. E. 61. de esoterism afectat.].. 25 Vezi Marin Sorescu. s. p.dexonline. traducere din limba engleză de Mihaela Oniga. pentru a se afirma că scrierile postmoderne „trebuie să conteste [. acea integralitate garantată până acum de distanŃarea ei de western. rude ale scriitorului: RiŃa lu Dumitru lu Stan – mama. să literaturizez”23. [Iaşi].websters-online-dictionary. alăturând unor elemente ce Ńin de stilul literaturii înalte elemente regăsibile în stilul trivial21 al unor reviste de divertisment. unde ca primă constantă teoretică a postmodernismului se indică: „poetul [şi prozatorul – n. Fără a fi vorba de teribilism afişat.144 elemente ale x-dihotomiei fiind ridicat la rang de principiu18.pruteanu. plat – lexeme ce concretizează ideea de banalitate – vezi www.. romane sentimentale sau poliŃiste”. Cultura postmodernă. apud George Bădărău. Editura Meridiane. Pe o astfel de filă – o listă a personajelor cu identificarea câtorva prototipuri. – E. ediŃia a VI-a.ro. şi engl. necuviincios. romanele de factură modernă ar fi negat contaminarea cu acest tip de scriitură – vezi ibidem.

De altfel. aut.] impulsuri voliŃionale sau imită [subl. 132. [2002].ro. cit. s. Sorescu rebiografizează26 totuşi anii copilăriei: masculinul devine feminin – Buzeşti: Stava. DicŃionar de stilistică. 32 Lexemul nu apare în DEX. p. poznă. unde este subliniată expresivitatea onomatopeelor. năzbâtie.v. „forma lor fiind mai puŃin stabilă decât a altor cuvinte” – vezi Gramatica limbii române. 660).].]. Editura Academiei Române. formă apropiată din punct de vedere sonor (se ştie că interjecŃiile se diferenŃiază de alte clase lexico-gramaticale şi prin faptul că au variante. popou. glumeaŃă. 29 Mircea Cărtărescu.. s.] se regăsesc cuvinte şi expresii din lexicul a r g o t i c [subl. p. în limbajul familiar [subl. I. hârşti. comedie”... ca mărci ale subiectivităŃii şi ale spontaneităŃii.. [. op. aut. 19-20. Marin Sorescu e Tudor FrăŃilă. aut. Stilistica limbii române.” – Mihaela Popescu. aut. unde se face următoarea indicaŃie: „pop.”.] diverse [. o artă mai puŃin preŃioasă”30: „Ce-s năzbâtiile31 astea? Spune-mi tu. glumă. 132.. p.. Literar şi dialectal nu reprezintă fragmentări incongruente. 1975.]. cit. iar JapiŃa devine roman amintitor de Joyce: Portretul artistului la tinereŃe27. p. unde se arată că acesta este un cuvânt aparŃinând registrului familiar. ghiduşie. hârş şi s. 30 Emilia Parpală Afana. vorbă. Vezi şi www. p. Vezi www..v... p.]. aut.v. s. 143. devenind elemente inextricabil legate ale unui hibrid aşa încât „comedia literaturii se poate desfăşura luxuriant. p.]. năzbâtie. p.dexonline. PrezenŃa interjecŃiilor – „semnale lingvistice [subl. I. 27 26 . hârşâire. ştrengărie.] şi din j a r g o n [subl. aut. p.]. s. cit. proza lui Marin Sorescu „aduce o relaxare a standardelor estetice.v. idee etc.v. Marin Sorescu nu îşi cenzurează condeiul când vine vorba de nuanŃe teritoriale sau de limbaj familiar. op. 233. n. 140. Considerăm că precizarea registrului în care apare termenul subliniat este necesară pentru a arăta că în romanul JapiŃa sunt prezente elemente ale limbajului familiar.. Asemenea literaturii postmoderne.] dacă Vezi Emilia Parpală Afana. op. „diferenŃa nu mai este eficientă: diferenŃele s-au prăbuşit. ci exprimă [subl. se dă următoarea explicaŃie: „faptă. 33 Vezi DEX. cit.] care nu denotă [subl.v. Vezi şi Iorgu Iordan. Vezi CrenguŃa Gânscă. hârşâit. aut. ce-s năzbâtiile astea? Şi hârşc32 câteva curele peste popou33. Cuvântul. sunt caracteristice limbajului familiar. poznă. Bucureşti. cit. sursa: Sinonime. Cuvântul. Termeni incompatibili cândva sunt alăturaŃi. apare însă hârş. Vezi Mihaela Popescu.ro. toate construcŃiile binare ale unei realităŃi purtătoare de semnificaŃie au devenit inoperante”28. ca elemente ce actualizează funcŃia emotivă. cu precizarea „prin Munt. op. 31 În DEX. Vezi s.” şi s. 2005. C.dexonline. aut. lipsită de seriozitate. Editura All.] diverse sunete şi zgomote” (Gramatica limbii române. InterjecŃiile. aut.. op. Editura ŞtiinŃifică. C. hârşâitură. 28 Emilia Parpală Afana. „pe palier l e x i c a l [subl.] [. Bucureşti. unde se dau următoarele echivalente semnatice: hârşâială. p o p u l a r [subl. cu indicaŃia „reg. [Bucureşti]. fără oprelişti [subl. asemenea defilării carelor alegorice ale unui carnaval creol”29. 143. – E.145 confuzia cu haosul imaginarului. 342-343. n e o l o g i c [subl.v. n. op.. farsă”. – E. Şi pentru că atmosfera Craiovei postbelice se cere conturată din elemente specifice şi la nivelul limbajului. hârşâi. cit. ediŃie definitivă. p. sursa NODEX. întâmplare sau situaŃie ciudată. 657) – reflectă implicarea afectivă.

p. atrăgător. lipici. să stea bărbaŃii pe lângă ele. (Pop.. aut. se mai fandosesc..] din vorbirea familiară. şi au lipici44 – da ale mele parc-ar fi nişte toante!”45. specifice limbajului familiar. Nu voi conduceŃi. 42 Formă rezultată în urma pronunŃării rapide. cit... lepădătură. cit. n. [.. 43 Cf.. cuvântul subliniat este apropiat ca sens de determinantul şmechereşte.]”. cu un pronunŃat caracter afectiv.] Malagambistul Ńinea în braŃe o cutie de pantofi.v. aşadar. Trivialul e unicul cod atunci când limbajul devine mijloc de redare a unei realităŃi: „Ce-mi foloseşte [. op.. ci notează realităŃi fonetice [subl... 41 „Componentele condiŃionalului prezent pot fi disociate şi prin postpunerea elementului mobil. un nemernic”40. aut. p. Birtea era „îmbrăcat hoŃ35 [subl. C. care să mă pună să-i cresc copii şi să nu mă zbârcesc aici. populară sau regională” (DOOM2. farmec. p. op. 806.) Ceea ce atrage..v. s. 44 „Fig. op. Cu lipici = încântător. într-o oltenească neaoşă. 46 George Bădărău.v. Alegerea acestui cuvânt şi nu a unui eufemism trimite tot spre limbajul familiar. Vezi Gramatica limbii române. proprii limbajului popular şi familiar [subl. 45 Marin Sorescu. în care finalul cuvântului rămâne nearticulat – cf. aut. 132. adj. vâââj. da-te-aş41 dracu42! izbucni bătrâna. alŃii îşi fac interesele lor cu mâna voastră. 39 Vezi DEX.. „Da’37 ce-ai cu proletariatul? De ce-l faci tâmpit? [. (Fam.) Om ştrengar.. 364. cit. 36 Marin Sorescu.] că m-ai abonat la «Revue de deux Mondes» (avea toată colecŃia în pod) şi nu mi-ai găsit un bărbat demn..] ale cuvintelor româneşti. cit. În sintagma îmbrăcat hoŃ. 38 Marin Sorescu..146 stătea aici. seducător” – DEX. s. încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva. treanŃă şi s. s. o să vezi tu.. 791-792. Cuvântul. cu gândul la matematici. ba un palavragiu. p.] se utilizează în scrierea formelor literare [subl. p. op. 40 Marin Sorescu. cit.. 37 „Apostroful nu [subl. ba c-ar fi o capacitate. zdreanŃă: „Fig. Da’ voiai ca eu să Ńi-i şi Ńiu43? Fetele altora mai ştiu şi ele cum să facă.”38. 35 34 ..] prezentabil. secătură”. Loc. 801.].] De-aia.. dracului – formă de dativ prezentă în structura unor expresii precum: stai locului (dativul locativ).v. Vezi Mihaela Popescu.] apar. să Ńin – forma literară – vezi DOOM2. cu pantofi cu talpă groasă şi cu pantaloni cu manşetă strâmtă. şi fam. cit. fiind o dovadă a spontaneităŃii. p.. aut. XXXVIII). op. Vezi DEX. I. p. Formele trunchiate ale unor cuvinte – variante scrise ale unor pronunŃări rapide – sunt. hoŃ: „(Fam. c-o haină despicată. 798. cit.”36. pleoŃ! cu centironul [subl. O să vedeŃi voi ce salege şi de fundul vostru. ca o prună uscată?! [.v. şiret”... 12. s. şi adv. mai dau ochii peste cap. op. – E.) Om de nimic. 793-794.]. în construcŃii aproape fixate.] Ba Ńi-am găsit. Aşadar „graniŃa dintre existenŃial şi estetic tinde să se estompeze până la disoluŃie”46. neglijentă. p. [. p.”34. un tip din cei cu tupeu şi cu succes la fete. aut. op. a lipsei de cenzurare a unor reacŃii. Ńine. o treanŃă39-n fund. de cele mai multe ori.. Părul negru corb strălucea din cauza uleiului de nucă – arăta lins şi unsuros. fermecător. Şi iar vâââj. Marin Sorescu.. Se zvoneau multe despre el la liceu. Formele cu elementul mobil postpus [. nu păŃea nimic.

muierime” – DEX. dar în acelaşi timp o suprimare a naturalului. grup de femei. op. s. Fără a putea primi unica etichetă de roman realist.] Dar e dezastruos! Să pic eu tocmai peste excepŃie. procedeele [. În limbajul familiar se găsesc elemente lexicale argotice – vezi supra. s. s. vezi şi s.. muiere – termen neliterar.v.. genurile sunt impure. 138. Republică de la 30 Decembrie – anul trecut (enervat)58. p..) Vorbă să fie! aşa să crezi! cum s-ar zice” – DEX..) Om prost crescut [sic!]. nasoalo56.. e oligarhic şi tolerant”53: „S-a răzgândit fecioara! Sanchi!54 eşti tu fată mare cum sunt eu acid clorhidric (învăŃase de curând despre acidul clorhidric). „Şi mai află.. minunat. că nici nu mă gândesc la tine în minutele astea. Ion Bogdan Lefter. 12.m.... cit. s. 832. op. p.. 59 „(Depr. 141. 58 ExplicaŃia parantetică trimite spre discursul teatral. 51 Pentru o analiză a acestui fenomen devenit concept în literatură prin adăugarea determinantului adjectival poetic vezi ibidem. cit. Mai bine ciobani şi cu vână60. op. p. 142.. Este imperiul hibrizilor”49.. cit. p. 102. s.. cit. Acest aspect întăreşte cele afirmate anterior: romanul JapiŃa poate fi integrat scrierilor postmoderne. cit. 52 Mircea Cărtărescu. p. cu diverse categorii de cititori”47. în care cuvântul de ordine este [. (Fam. apud George Bădărău.. op.. Minunate femei mai are patria noastră. prin includerea nuanŃelor teritoriale în Ńesătura textuală se poate spune că „postmodernismul nu e elitist şi dificil.]. (La sg. 57 „(Înv.. utilizarea termenilor peiorativi reprezintă o particularitate a limbajului familiar – vezi în acest sens Mihaela Popescu. 56 „(Arg. azi depr. Prin neizolarea limbajului colocvial.) 1. (Om) urât sau ridicol” – DEX. Literatura postmodernă arată „o disponibilitate formală fără frontiere. p.147 „postmodernul foloseşte toate limbajele. 133..] impuritatea [subl. 55 Marin Sorescu. Hi-hi..v. JapiŃa surprinde fragmente de realitate ce nu permit estetizarea codului – rezultatul ar fi o sublimare. România. 49 Mircea Cărtărescu. kitsch-ului51”52. pe fragmente. Emilia Parpală Afana. cit. 48 47 . bădăran.. cit. ideea specificităŃii lor este respinsă”48. şi pop.) 1. p. [. Am eu la cine mă gândi. p. Aşadar. op. postmodernismul face demersuri ca arta înaltă să schimbe înălŃimile pentru a încheia „dubioase mezalianŃe cu domeniile marginale ale culturii de consum. grosolan. 12.v. p. ce are ca particularitate inserŃia unor indicaŃii privind vorbirea sau gestica. peste femeia nefemeie? Dar parcă ăştia din centru sunt mai breji? Ne-or fi zicând nouă mârlani59. cu sens colectiv) MulŃime. op... op.] şi comunică.v.. op.. Definit ca stil „pluralist”50.. 54 „Adv. Adj.v. există atâta muieret57.. argumentul fiind amestecul de coduri lingvistice şi de genuri literare. cit.. intergrat limbii populare. 53 George Bădărău. aut.. Te-ai întins cu toŃi chiriaşii şi-acuma mă găsiseşi pe mine!”55. romanul acceptă mai degrabă identificarea cu unul dintre principiile esteticii postmoderne „etorogenitatea codurilor: artele fuzionează. şi f. necioplit. paraliteraturii. dar şi ei sunt nişte impotenŃi.. Ńopârlan” – DEX. 101-102 50 Vezi Emilia Parpală Afana.

. s.”67. s. Ca o constantă a esteticii postmodernismului se conturează preocuparea pentru spaŃiile mai puŃin exploatate ale limbii – termenul de postmodernism „nu valorizează negativ desuetudinea”76... 852.”63. cit. această idee se materializează prin „discursul conversaŃional. 69 Termen popular însemnând „persoană care suferă de dambla” – www.)” – DEX. Aşa cică a zis tătucul. el i-a dat două pogoane ăle mai bune.. – DEX. fără ca ea să ştie şi-au venit nişte golani72 şi-au făcut-o poştă?”73.. 835. „După ce că-s lanchisoare / Mă mai Ńii şi în picioare.”66. v-am spus-o? Când am stat o noapte-ntreagă la una-n dulap.. s.”70.) Castrat.. 90.148 decât scopiŃii61 ăştia.] Ăştia.v.ro.. 88.. op. p.)” – ibidem. aşa cum a venit de sus.. mă. 65 Ăi. 73 Marin Sorescu.v. vezi DOOM2. ăleia. op. 887. statură mică etc. aschimodie. p. a denunŃa pe cineva”. damblagiu. „V-a turnat68 damblagiul69 ăla de cerşea aseară. Fir-ar ai dracului de Ńărănişti! Fir-ar ai dracului de legionari! Fir-ar ai dracului de cuzişti. 883. ăleia sunt forme pronominale folosite în limbajul colocvial. ce partide mai sunt?. cit. galben ca ceara. 75 Marin Sorescu.v. coborând (voit plat-prozaic) în imediatul vieŃii cotidiene”77. ăle... p.. s. întâi la văduve şi la ăi65 de-au făcut frontul. cit.) A fi numai cu vână = a fi sprinten. 62 „(Fam... [. p. 1008. golan. (Arg.. a turna este folosit cu sensul de „a pârî. care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util.] Fură arestaŃi. op. „Câte stele sunt pe cer / Până-la ziuă toate pier / Numai pe fabrica noastră / Arde una ca o proastă.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată. De aici încolo viaŃa le-a intrat pe un făgaş plin de grozăvii. s.. cit. 77 Ibidem. p. sursa: NODEX. 851. op. nici fabrică – nimic.v. jugănit” – ibidem. 856. „Acest popor mic şi obraznic trebuie redus la tăcere. op. p. Ia zi.. s. „(Pop. p. „Da aia o ştiŃi. N-am ştiut că e colonel – se scuză părintele. n-au nimic sfânt. 63 Marin Sorescu. Nici stele. 895. 67 Ibidem. 61 60 . p. 72 Lexem cu nuanŃă peiorativă: „om fără ocupaŃie.. s.. 66 Marin Sorescu. s.v. Fragmentele extrase din JapiŃa dovedesc că Marin Sorescu nu a obstrucŃionat pătrunderea obişnuitului în sfera literarului. Din muieri neisprăvite ca tine se nasc ei – de sunt aşa de aschimodii62. agil. „A zis că-n loc să dea după dreptate. vână. 71 Ibidem. p. În spaŃiul scrisului. ”75. cit.v.dexonline.. Marin Sorescu se alătură postmodernilor „(Pop. bă74. 76 Adrian Dinu Rachieru.”71. p. 74 „Interj. „Fir-ar ai dracului de liberali! începu femeia amărâtă o nouă rafală. cit.v. 70 Marin Sorescu... Prin diversificarea limbajului. ”64. 68 În limbajul familiar. derbedeu” – DEX.v.. [. op. puternic” – DEX. 64 Ibidem.

] [. 81 Vezi Florin Marcu. scepticism. 87 Marin Sorescu. 135. după unii.. n.] Totul li se aducea din sat. p. cu sensul „cusur. nu doar alăturarea unor termeni justifică discuŃia despre prezenŃa limbajului eseistic.v. ExigenŃele stilului înalt substituie coborârea în comun80: „Se simŃeau ca pe o banchiză81.]. Astfel. s. că războiul încă nu se terminase. 90 Această construcŃie cu dativ nu este proprie limbajului curent. Marele dicŃionar de neologisme. Trivialul este secundar însă când se întrezăreşte filonul istoric şi psihologic79.] şi-a mărit graniŃele”78.. argumentând că acesta „se distinge [subl. funcŃie orientată spre forma ideilor. apoi îşi comutase pedeapsa în dorinŃa de a se călugări. 79 78 ..v. cit...] de alte limbaje ce Ńin de aria ştiinŃificului”. p.. 135.v.. 124. 128.. se susŃine faptul că limbajul eseistic „se apropie foarte mult de limbajul artistic”. cit. la Polul Nord.]”. Demersul demonstrativ caracterizează de asemenea limbajul filozofic. fără niciun fel de garanŃii din parte-le90. p..]. 85 Neologism atestat în Florin Marcu.. op.. s. – Mihaela Popescu.dexonline. este însă admisă în poezie.. cit. 1986. p. – E. s. Editura Academiei. ci şi structura frazelor. particularităŃile limbajelor filozofic şi eseistic fiind evidente. op..83”84. 2000. consideră limbajul filozofic o variantă a limbajului ştiinŃific. aut. dar uite că se mai întâmplau şi desincronizări. şi la început voise să se sinucidă. p. se e n u n Ń ă o i d e e – u n a d e v ă r [subl. domnilor. 804. „La câŃiva ani de la terminarea războiului. până la urmă. Ceea ce urmează reprezintă d e m o n s t r a Ń i a [subl. cit. Bucureşti. 798..”89. op. e o altă racilă86 a mentalităŃii noastre. 134. op. Aşadar. Când se analizează contextul politic sau starea psihică a personajelor forma discursului se schimbă. meteahnă. op. p. Am fost lăsaŃi la discreŃia lor. „scepticismul85 acesta. li s-a dat Ńara pe mână. cit. – Ibidem. p. p. ca şi în argumentaŃie. căci le era fo-a-me. cit. 80 Termenii aparŃinând registrului familiar sau limbii populare sunt ocoliŃi.. p. Pot să facă ce vor. op. – Vezi Mioara Avram. n. 788. „Ivona suferise un afront88 în dragoste. Mihaela Popescu. Ne împiedică să progresăm.ro. O. 787. ca o particularitate a limbajului filozofic. 86 Termen livresc. aut.]”. pentru a se fixa.C.. 129. „Da.149 optzecişti care „scormonind la «subsolul actualităŃii» [. Şi vor Ibidem.... poate fi observată „predilecŃia pentru termenii abstracŃi şi marea deschidere pentru neologisme [subl. op.”82. pol pe care.C. 89 Marin Sorescu. p.. Editura Saeculum I.]. 82 Marin Sorescu. clima rămânea încă potrivnică.v. [.... – E. 104. iar structura textului este asemănătoare celei din argumentaŃie [. Semn. Bucureşti. Acest lucru presupune actualizarea funcŃiei poetice. 84 Marin Sorescu..] probează că literatura [. situaŃia este mai mult decât critică [. dacă-l descoperiseră n-aveau ce face cu el.. în op. p.] Timpul e şi el ca sufletul oamenilor – dacă se măcelăresc între ei – clima e cruntă. defect” – www. În ibidem. Ibidem. asupra unui alt chin: să rămână fată mare. cit. cit. 83 În cazul limbajului eseistic „frazele au o anumită curgere. [. 88 Vezi Florin Marcu. s.”87. Gramatica pentru toŃi.

99 Ibidem. 93 Marin Sorescu. PuŃin mai evoluat decât urangutanul101 şi nici asta nu e sigur. cit. fratele Gheorghe subŃirel îmbrăcat. op.. p. 98 Ibidem. Nici nepoŃi nu mai îngrijesc – să le facă ciorapi. formată din pensionari. care aveau nevoie de rechizite. cit.v. Omul nu e un animal care să pătrundă misterul. 815. dar vesel şi curios ce-o să mai urmeze în politica mondială. op.. Te gândeşti la ceva. retrăgându-se în ea însăşi95. p. aşa cum înŃelegem noi lucrurile cu biata noastră minte. în acest sens. Cea mai dură era «confruntarea cu alŃi colegi înstăriŃi». cu capul gol. Instinctul naŃiei nu mai funcŃionează! Satul neaoş se va uni cu oraşul cosmopolit92 şi va da nişte stârpituri de mahala. p. „România are. „Mama în mintean de dimie.150 face!”91.. Aşadar.”96. spre dezamăgirea lui Aurel şi a lui Tudor. 92 91 . vezi. Chiar verbul a gândi are formă reflexivă – a te gândi. p. Completeaz-o. nu mai ai hodină. între rude.”94. cit. Lumea e la fel de mare şi dacă stai aici în satul tău şi dacă încerci să-i vezi marginile”97. Politicul apare la suprafaŃa dimensiunii textuale prin câteva elemente ce Ńin de limbajul specializat al unei epoci: „Soarele.. 95 Formă a ideii încadrabilă limbajului eseistic. 127. „Jos hidra roşie”99.. op. „limbaj care face loc polisemiei şi ambiguităŃii” – Mihaela Popescu.. „Bani nu avea de unde să le dea. 874-875. cit. cit. cit. op. e grozavă.] Trăiau şi aici tot ca în sat. s. 922. mănuşi – să-i ducă de mână. în sensul ăsta.. bade! Să votaŃi soarele!”98. cum spuneam. Acest principiu este actualizat în fragmentele redate mai sus. 97 Ibidem.. op.. cit. s. p. [. în fond la tine. Vezi Florin Marcu. care consumă şi nu mai produc. „Un oraş cheamă după el altul şi dacă te pui pe umblat. sunt ocolite sintagmele şablonizate..] Aşa e lumea – deşi nu-i raŃională. o sugestie că trebuie să găseşti rezolvarea în tine. la ora actuală..”93. Tot universul e în tine şi gândindu-l vezi că nu are niciun sens. 867. 96 Marin Sorescu.v. 101 „Noutatea expresiei” este o caracteristică a limbajului artistic. 100 Vezi Florin Marcu. 94 Ibidem. p. o populaŃie îmbătrânită. [. fără să beneficieze de luminile oraşului decât prin faptul că plăteau foarte scump aceste lumini. 835-836. Mihaela Popescu. p. p.. 128. 945. pentru că Marin Sorescu. p. dar fără să încerci să-i dai vrei explicaŃie. Posibilitatea multiplelor interpretări este sugerată şi de întreruperea comunicării prin puncte de suspensie. op. op.. PreŃiozitatea discursului filozofic completează puzzle-ul stilistic: „Dacă te gândeşti mai profund vezi că nu dai de nicio raŃiune100. E o intuiŃie generoasă a limbii române. O lume se îndepărtează. pentru că generaŃia tânără nu procreează. 859-860.

Bulgăr. 2007. „Multiplicitatea polifonică”106 şi „amestecul de convenŃii [. 232-233. Fără memorie te naşti. op. cultivând impuritatea”107. op.ro. aluvionară. 110 Emilia Parpală Afana.v. Bădărău. cit. 106 Adrian Dinu Rachieru. Şi ce explicaŃie îŃi poŃi da Ńie însuŃi? Niciuna. 107 Ibidem. 102 Jocurile de cuvinte. Important de reŃinut este faptul că prezenŃa enunŃurilor reflexive [. formă de difuzare a ideilor adoptată de postmoderni. considerăm adecvată precizarea că JapiŃa are doar un început încadrabil în paradigma clasică.. BIBLIOGRAFIE.] într-un context imprimă acestuia o notă de solemnitate. 108 Ibidem. Editura Institutul European. a privi cu mirare. op. p..] ”. op. trimit tot spre limbajul artistic. cit. – E. 109 CrenguŃa Gânscă. [1999]. p. 103 Vezi Florin Marcu. .”109 Această observaŃie apropie proza lui Marin Sorescu de „proza scurtă [subl. s. „Maxima poate fi considerată sinonimă cu aforismul. Bucureşti.. unele dintre ele putând funcŃiona foarte bine independent. n. sociale. cit. Mioara. Gramatica pentru toŃi. belind ochii104. [Iaşi]. efortul adiŃional şi plăcerea combinatorie însemnând o juxtapunere de forme. p. Editura Palmyra.C. un caracter livresc [subl.] indică o altă reŃetă. cu apoftegma şi cu sentinŃa. 104 A-şi beli ochii „a deschide ochii mari. 158. Ai venit din neant103. aut. George. Editura Humanitas. Postmodernismul românesc.. Mircea. Bucureşti... În încheierea discuŃiei despre nuanŃe teritoriale. cit.. după ce ai luat puŃin seama în jur. 88. op.. 145.. prosteşte” – www. p. ediŃia a VI-a. fără memorie pleci”105.dexonline. Gh. proza sincretică.. 105 Marin Sorescu. situaŃionale ca elemente ale concretizării ideii de hibridizare stilistică. SIGLE ŞI AVREVIERI BIBLIOGRAFICE Avram. p. p. uimindu-te şi plecând nedumerit. Cărtărescu. 89. DicŃionar de sinonime. Editura Academiei. sentenŃioasă a unei maxime. „Postmodernismul [. 957. Vezi Mihaela Popescu.]. Bucureşti. te duci în neant. Romanul abandonează însă tehnica derulării coerente a unor evenimente – „naraŃiunea nu curge linear. greu de încadrat într-o specie constantă”110. ci se sparge în zeci de povestiri. cit.151 explicând-o ajungi la tine102. formule şi coduri”108. Simetria realizată prin repetarea sintagmei fără memorie trimite spre forma lapidară.] reevaluează eclectismul. 1986.. op. element popular alăturat unor neologisme – dovada hibridizării la nivelul expresiei. Literatura postmodernă se angajează în lupta cu clişeele moderniste. ca nuvele.. cit.. 1995. unicitatea formei rezultată din alăturarea unor termeni asemănători din punct de vedere semantic.

Bucureşti. Bucureşti. This inference claims for reconsideration: Marin Sorescu. DEX = DicŃionarul explicativ al limbii române. Editura All.152 Connor.. www. *** DicŃionarul ortografic. Romane. 2005. *** DicŃionarul explicativ al limbii române. Editura Univers Enciclopedic. [Piteşti]. Editura Univers Enciclopedic. Elitism şi postmodernism. http://www.org/definition/trivial. Bucureşti. http://www. Editura Univers Enciclopedic. traducere din limba engleză de Mihaela Oniga. 1998. Editura Univers Enciclopedic. SOCIAL. 1999. O. ediŃia a II-a. prefaŃă de Eugen Simion. Bucureşti. Parpală Afana.romaniaculturala. Editura Saeculum I. Florin. Popescu. [1998]. Emilia. Opere.php?cod=9760. Iordan. This idea is sustained by the fact that stylistic hybridity is a noticeable characteristic of the novel under discussion and a main feature of Postmodern Aesthetics. Opera lui Marin Sorescu. CrenguŃa. Sorescu. I. [Chişinău]. VI. [Piteşti]. www. SITUATIONAL HUES (Abstract) The aim of the current paper is to highlight that the novel JapiŃa by Marin Sorescu can be intergrated among Postmodern writings.ro. ediŃia a II-a. Editura ŞtiinŃifică. ediŃie îngrijită de Mihaela Constantinescu-Podocea. though associated with the 60s Generation.. Introducere în stilistică. Bucureşti.ro/articol. ediŃia a II-a revăzută şi adăugită. ortoepic şi morfologic al limbii române. Postmodernismul românesc şi circulaŃia elitelor. Editura Meridiane. Gânscă. JAPIłA: A DISCUSSION ABOUT TERRITORIAL. Editura Academiei Române. Bucureşti. 2006.dexonline.ro/204dialoguri/1986-02sorescu. Steven. Mihaela. Rachieru. is a Postmodern writer. Marin. . DOOM2 = DicŃionarul ortografic. Stilistica limbii române. Marele dicŃionar de neologisme. ortoepic şi morfologic al limbii române. Cultura postmodernă. Marcu. Cuvântul.pruteanu. O introducere în teoriile contemporane. 2000. [2002]. Editura Paralela 45. Iorgu. 2005. Adrian Dinu. Editura Paralela 45. ediŃie definitivă. ediŃia a II-a revăzută şi adăugită.htm. Editura Univers Enciclopedic. 1975. Hues identifiable as far as the discourse is concerned and the permanent shift from one register to another justify the label: Postmodern novel. Proză scurtă. [2002]. 2000. 2005. 1998. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. *** Gramatica limbii române.websters-online-dictionary. DicŃionar de stilistică. Editura Garuda-Art. [Bucureşti].

. 2009. REPRESIUNE ŞI LITERATURIZAREA FENOMENULUI Monstruoasele crime colective din secolul al XX-lea n-ar fi ajuns la acea scară pe care o cunoaştem în prezent dacă nu ar fi fost comise în numele unei aşa-numite ideologii. devenind o credinŃă. prin postularea ideii că muncitorimea era poporul ales de Dumnezeu. aşa cum este el cunoscut de întreaga lume. în sens larg. Bucureşti. despre care credea că e singurul mijloc de a înfăptui fericirea poporului. are nevoie să-i pună în spatele gratiilor sau să-i extermine pe cei care îndrăznesc să gândească altfel. pentru a supravieŃui. Este marxism-leninismul. această minciună generală. 1 . ideologia desemnează. întrucât. eliberatorul şi mântuitorul omenirii. ci o realitate. Conform DEX. o „religie”. 153-164 FENOMENUL CARCERAL ŞI LITERATURIZAREA de Roxana GHIŢĂ 1. religioase. 1998. ideologie. este aspectul cel mai teribil al existenŃei oamenilor: este un lucru mai rău decât toate lipsurile materiale. interesele şi aspiraŃiile unor categorii într-o anumită epocă”1. diamat (materialismul dialectic şi istoric).totalitatea ideilor şi concepŃiilor filozofice. etc. într-o formă teoretică. XLVII. mai rău decât absenŃa oricărei libertăŃi civice. Univers Enciclopedic. reprezentată de ideologie. Cernîşevski a fost atât .AUT.. p. . COMUNISM. Era o doctrină care declara că se sprijină pe o certitudine ştiinŃifică. cât şi cel al generaŃiilor de mai târziu. În viziunea lui SoljeniŃîn. s. ideologia nu este un concept. Romanul utopic pe care lDicŃionarul explicativ al limbii române. Toate scrierile sale aveau în vedere pregătirea ideologică a revoluŃiei. Ea avea nevoie. Marxismul încetase să fie o simplă ideologie politică.v. fiind responsabilă pentru curmarea vieŃii a milioane de oameni. În asta consta puterea sa. impunând o practică politică care viza transformarea totală a societăŃii. morale. care reflectă. de sprijinul unui grup social bine închegat: intelighenŃia. Pentru Aleksandr SoljeniŃîn. de asemenea. impusă.creierul” intelighenŃiei contemporane. ediŃia a II-a.

au îmbrăcat o altă formă şi au luat un alt nume: represiunea. Editura Humanitas. p.. ca şi principele machiavellian. RevoluŃia n-ar fi avut loc dacă el n-ar fi declanşat-o şi n-ar fi Ńinut-o în mâini. În momentul când a preluat puterea.”5. Ceka (creată la 7 decembrie 1917. Editura Dacia. 149. tot atât de lucid. 5 François Furet. Originile şi sensul comunismului rus.. a servit drept manual pentru o viaŃă perfectă pentru trei generaŃii de revoluŃionari. incapabil de a percepe lumea aşa cum este ea. epurare. Prin urmare. el pare. cinic. Pentru Lenin. Studiu introductiv de Vasile Boari.” Nikolai Berdiaev. 6 Nikolai Berdiaev. traducere de Lucreția Văcar. eliminarea şi anihilarea adversarului. Traducere din limba franceză de Matei Martin. toate acestea acŃionând simultan. Grupul Editorial Art. 119. detaşamentele care distrugeau satele. după ce puterea a fost preluată. care este o continuare a politicii. dintr-un alt unghi. p. cât şi războiul. de dezordine care exista înainte. Cluj-Napoca. cit. a reînceput procesul de trădare. tot atât de constant în neşansă ca Frederic al II-lea. Ernst Nolte. vizează înfrângerea totală. Acest personaj a devenit modelul existenŃial al lui Plehanov.. 1993.”6. Ce-i de făcut?. urmând să instaureze o dictatură destinată să controleze viaŃa în totalitatea sa. cu Lenin la putere. putând fi considerat drept .catehismul nihilismului.154 a scris în închisoare.la rangul de sistem de guvernământ. al lui Lenin şi al bolşevicilor.. Alain Besançon creionează un portret esenŃializat al acestuia: . 43. p.deschis. implacabil.”4. [2007]. tot atât de decis şi de cutezător ca Cezar şi Napoleon. ViaŃa revoluŃionară în Rusia devine o imitatio a lui Cernîşevski şi a eroului său Rahmetov.”3. p. 179. Prefață de Mircea Martin. Fascism şi comunism. Dar. iar creatorul său s-a dovedit a fi cel mai important precursor al comunismului. totalmente dominat de o viziune ireală a lucrurilor. cartea de căpătâi a intelighenŃiei revoluŃionare”2. pe măsură ce a trecut timpul. au fost extinse asupra întregului popor. ViolenŃa a fost ridicată de el .Cernîşevski a întemeiat ethosul individual al revoluŃiei. Bucureşti. atât politica. exceptând o minoritate alcătuită din capitalişti şi mari proprietari funciari.. ca organ de luptă împotriva contrarevoluŃiei şi sabotajului). op. p. Cernîşevski are o importanŃă crucială în istoria ideologiei: .. Originile intelectuale ale leninismului. Însă. iar reacŃia a fost aceeaşi: sciziune. 4 Alain Besançon. ci şi Europa va fi de partea sa. 76. Istoria URSS nu s-ar putea imagina fără Lenin.trebuia să posede o doctrină din care să nu poată fi schimbat absolut nimic. de această dată. 1994. 3 Ibidem.. iar Gulagul era de multă vreme . 2 .. Traducere de Ioan Muşlea. La moartea sa.De nenumărate ori mai intoxicat decât Robespierre şi decât Marat. poliŃia era deja perfecŃionată. Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. care . tot atât de singur în planuri ca Bismarck. A organizat partidul bolşevic. au fost organizate Armata Roşie. Bucureşti. Lenin a avut convingerea că nu numai întreaga Rusie.

exiluri. O CHESTIUNE DE CURAJ ȘI EROISM. . ospicii. călăul lui Stalin. Deasupra intrării în lagărul de la Auschwitz era scris cu litere mari: ARBEIT MACHT FREI (. anumite teme şi motive sunt reluate contrapunctic. portretul deŃinutului şi condiŃia acestuia.”7. şeful NKVD-ului în perioada stalinistă. Opera are o structură de puzzle. a reuşit să îl depăşească pe Hitler în cinism şi în făŃărnicie atârnând deasupra porŃii Kolîmei: MUNCA ESTE O CHESTIUNE DE ONOARE. când s-a conturat un protectorat sovietic. Gulagul în conştiința românească.. însă totuşi pot fi distinse cinci capitole mari: istoria Gulagului. au fost luate primele măsuri legislative cu caracter represiv. precum şi ale celor care nu Ruxandra Cesereanu. 7 . prezentarea castelor de deŃinuŃi. creatorii practici ai acestui homunculus sunt torŃionarii. pierduŃi pe întinderea de gheaŃă. de a-i readuce pe calea cea dreaptă. căci omul nou este reeducat şi prin cuvânt. l-a avut opera lui Aleksandr SoljeniŃîn O zi din viaŃa lui Ivan Denisovici. Bucureşti. acesta fiind cazul mai ales al deŃinuŃilor politici. Adoptarea modelului sovietic şi extinderea Gulagului şi pe teritoriul românesc au început în 1944. La realizarea Arhipelagului Gulag au participat 227 de foşti deŃinuŃi. epistole. iar cei care reuşeau totuşi să evadeze. pradă foamei şi vânătorilor de recompense. Călătorie spre centrul infernului. absolut totul gravita în jurul unei nebuloase de închisori. În spaŃiul sovietic. colonii de muncă. Editura Fundației Culturale Române. O CHESTIUNE DE GLORIE. În centrul operei lui SoljeniŃîn se află rezistenŃa şi aceasta a revelat adevărul despre lagăre şi despre întreaga societate care le înconjura. iar SoljeniŃîn a colectat amintiri. memorii. ajungeau să se devoreze între ei. p. 1998. prelungirea Gulagului în libertate. precum un colecŃionar de destine umane. s-a format aparatul represiv şi au început arestările celor care nu împărtăşeau ideologia şi metodele de acŃiune ale organizaŃiilor de extremă stîngă. După O zi din viaŃa lui Ivan Denisovici. 11-12.155 Rolul Gulagului era acela de a-i reeduca pe cei care nu se adaptau noilor cerinŃe. a urmat Arhipelagul Gulag. speranŃa de viaŃă era de cinci săptămâni. Primul mare impact asupra opiniei publice. Lavrenti Pavlovici Beria. calea arătată de comunişti şi chiar de a-i extermina pe cei care nu cedau prin nicio metodă.MUNCA TE ELIBEREAZĂ”). carte care a oferit o imagine de sinteză a Gulagului şi a arătat Occidentului ororile totalitarismului sovietic.Atunci când în Gulag se reuşeşte obŃinerea omului nou. rezistenŃa în Gulag şi ultimul. Sub masca vinovăŃiei pentru participarea României la război. aducând la lumină experienŃele subumane din lagărele de reeducare prin muncă din URSS.. deschizând oamenilor ochii în ceea ce priveşte realitatea vieŃii în lagăr. dar mai ales prin sânge. În minele de aur de la Kolîma.

în cadrul textelor aparŃinând acestui gen. Bucureşti. preocuparea specialiştilor pentru acest gen se datorează interesului pe care opinia publică l-a manifestat faŃă de tot ce a însemnat comunism şi demascarea ororilor sale. la Alba Iulia 2160. existau 19000 de deŃinuŃi pe toate şantierele. GENUL MEMORIALISTIC CARCERAL Gulagul este un topos care configurează întreg secolul XX. Bucătăreasa şi mâncătorul de oameni. este cea consemnată de Florin Constantin Pavlovici.pasiune”. Provocatoare pentru specialişti şi pentru cititori. Potrivit unei statistici8 din 1964 care cuprindea principalele centre de detenŃie. cel al victimei. în momentele de vârf ale lucrărilor. confesiune cu atât mai autentică şi mai tulburătoare. Editura Humanitas. în Văcăreşti erau 4665 de persoane. În planul literaturii române. consemnată de Doina Jela în Drumul Damascului. la Craiova 1914. la Piteşti 2990. Bucureşti. Penitenciarul de la Sighet este locul în care. Traducere din limba franceză de Mariana Ciolan. devenind chiar toposul obsedant al unui nou gen literar. 2000. unul memorialistic carceral. 9 André Glucksmann. În ceea ce priveşte Canalul Dunăre-Mare Neagră. documentele arată că. în general. în Tortura pe înŃelesul tuturor. după părerea lui André Glucksmann9. 8 . O confesiune tulburătoare asupra torturilor inimaginabile care aveau loc în închisorile comuniste este cea a lui FranŃ Țandără. 2. marxism şi lagărele de concentrare. O altă confesiune asupra ororilor regimului. Regimul concentraŃionar din România 1945-1964. În imaginarul scriitorului modern. este şi limita variabilă între realitate.156 susŃineau deportările şi procesele politice. un inventar al figurilor torŃionarilor comunişti şi al torturilor de un sadism greu de imaginat născocite de fiecare dintre aceştia. cu 4282 de prizonieri. În general. Eseu despre raporturile dintre stat.. 1991. Editura Humanitas. mentalul omului modern născându-se între Buckenwald şi Kolîma. Tot Doina Jela a realizat. Gulagul se constituie într-un adevărat arhetip tematic. cu cât acesta este un fost torŃionar. Fundația Academică Civică. la Aiud 2941. la Satu Mare 1788. cu un la fel de mare impact ca şi cea a fostului torŃionar. între 1950 şi 1955. O istorie care nu se învaŃă la şcoală. întrecându-se unii pe alŃii în inventivitatea lor macabră. iar la Brăila 1740. căderea regimului comunist în 1989 a avut drept consecinŃă apariŃia unor scrieri pe care atotputernica cenzură Cifrele acestei statistici au fost preluate din lucrarea Luciei Hossu Longin. cuprins de remuşcări la vârsta senectuŃii. urmat de Gherla. ficŃiune şi . Bucureşti. la Poarta Albă 3929. a pierit o mare parte a elitei politice româneşti. în Lexiconul negru. [2007] şi din cea a lui Ion Bălan. DiscuŃia este cu atât mai provocatoare cu cât a eşuat până în prezent orice încercare de a-i fixa un loc bine definit în perimetrul literaturii. Memorialul durerii. confesiune care vine de la polul opus.

Caracterul documentar şi componenta subiectivităŃii devin complementare în cadrul textului. Oricât de sinceră ar părea scriitura. fără să fi fost încarceraŃi ei înşişi. Majoritatea memoriilor par a se fi născut din nevoia de a purifica memoria de cea mai teribilă experienŃă.. având la bază o viziune generală asupra a ceea ce semnifică genul memorialistic carceral şi controversele pe care le naşte privind raportul dintre realitate şi ficŃiune. dintr-o selecŃie subiectivă de amintiri. au creat lucrări memorialistice de mare impact. acesta narează ceva despre sine şi creează. ficŃionalul şi literaturizarea. Genul memorialistic carceral românesc este alcătuit dintr-un corpus care numără în jur de trei sute de volume. evenimenŃială şi faptică. Ruxandra Cesereanu observă că acestea sunt constituite. cit. care nu sunt permise unei scrieri ce se pretinde a fi istorică. Rememorarea rămâne însă o revanşă târzie şi într-o mică măsură recuperatoare pentru cei ale căror vieŃi au fost marcate într-un mod tragic de trecerea prin spaŃiul concentraŃionar. pe de altă parte cea a prezentului. ea conŃine o doză de imaginar. . p. chiar dacă în unele cazuri aceasta ar putea apărea în mod involuntar. nu dintr-o redare cât se poate de precisă a unor evenimente istorice. În ceea ce priveşte autorul.pe de o parte cea a trecutului. deşi sunt mai degrabă tributare spaŃiului literar decât celui istoriografic. reactualizarea unor evenimente trecute. modul în care se percepe pe sine şi modul în care ar dori să fie perceput de către cititori. dar cei care au trecut prin Gulag îşi transcriu experienŃele infernale în egală măsură din simŃul unei datorii morale şi justiŃiare. Deşi în cazul acestui gen hibrid nu putem stabili cu exactitate raportul dintre istorie şi literatură.”10. Chiar dacă toŃi memorialiştii detenŃiei au pretenŃia ca ceea ce relatează ei să fie perceput de către cititori ca adevărul pur. consemnate après coup. scrierile aparŃinând acestui gen se află între istorie şi literatură. distorsionate într-un fel sau altul de către memorie duce la literaturizare. acest studiu îşi propune evidenŃierea diferitelor abordări ale experienŃei carcerale. Aşadar. în mod intenŃionat sau nu. în primul rând. op..157 le-a Ńinut sub lacăt de-a lungul unei jumătăŃi de secol. aşadar dintr-o necesitate defulatorie şi cathartică. Autorii îşi propun să evite calofilismul. un imaginar de grad secund. prin analiza a patru scrieri considerate 10 Ruxandra Cesereanu. prin investigaŃiile minuŃioase pe care le-au făcut asupra mediului penitenciar în perioada comunistă. însă memoriile lor prezintă multe particularităŃi stilistice. dintre istorie şi literatură în scrierile încadrate în perimetrul său. cea a detenŃiei în închisorile comuniste. un personaj care transmite cititorului o anumită imagine a autorului. Aceste cărŃi înglobează experienŃele traumatizante ale victimelor închisorilor comuniste sau ale celor care. 9. Ca specie literară. se poate face o delimitare între două voci temporale distincte care apar în aceste scrieri: . afectivă şi stilistică.

ar putea fi încadrat în această categorie. Bucureşti. în care raportarea la infernul carceral se face prin stilizare şi sublimare. cele patru opere prezintă diferenŃe substanŃiale atât în ceea ce priveşte scriitura. însă există diferenŃe semnificative de la una la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi categorii. în literatura de tip autobiografic. RugaŃi-vă pentru fratele Alexandru de Constantin Noica. atenuat şi stilizat la nivelul discursului. nu respectă două principii fundamentale ale diarismului: cel al calendarităŃii. Închisoarea noastră cea de toate zilele de Ion Ioanid şi Fenomenul Piteşti de Virgil Ierunca. datorită sublimării acesteia prin intermediul credinŃei creştine. în subsidiar. Este o scriere care elimină încă de la început cronologia din cadrul discursului. Ficțiunea jurnalului intim.158 reprezentative pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra lucrărilor care alcătuiesc acest gen literar atât de eterogen: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. care consideră că jurnalele de acest tip sunt.jurnale intime dintr-o clasă specială: jurnalele unei experienŃe. prin doctrina iubirii şi iertării şi. Astfel. întrucât utilizează majoritatea procedeelor jurnalului. în cazul lui Noica. şi cel al simultaneităŃii dintre actul scrierii şi actul trăirii. cu toată suferinŃa pe care acesta o implică. Dintre cele patru lucrări. în ambele cazuri.. o primă categorie ar include Jurnalul fericirii şi RugaŃi-vă pentru fratele Alexandru. scrise après coup. vol. cât şi modalitatea de raportare la perioada carcerală. Datorită permanentei stări de extaz în care trăieşte autorul după botezul din celula 18 de la Gherla. În cazul scrierii lui Steinhardt. întreg mediul carceral. existând un decalaj mare între istoria trăită şi momentul consemnării ei. pe de altă parte însă. totuşi. Ne putem întreba dacă este sau nu un jurnal propriu-zis? Pe de o parte. analiza se va concentra asupra valorificării părŃii literare din fiecare dintre aceste opere şi. O soluŃie pertinentă la această dilemă o oferă Eugen Simion. fiind eliminată încă de la început cronologia. Jurnalul fericirii prezintă cel mai ridicat şi pregnant grad de literaturizare a experienŃei carcerale. I. Editura Univers Enciclopedic. 11 . şi al culturii. prin intermediul credinŃei. 3. în cazul lui Steinhardt. discuŃia implică aspecte mai complexe. prin intermediul culturii ca puternic element soteriologic.”11 Eugen Simion. asupra promovării genului memorialistic carceral ca gen literar. LITERATURIZAREA CA SUBLIMARE A EXPERIENȚEI CARCERALE Deşi sunt încadrate în acelaşi gen. 2001. astfel. stilul. p. al filozofiei. este transfigurat. . în general. Jurnalul fericirii este unul dintre jurnalele care prezintă o situaŃie atipică în cadrul literaturii diariste şi. Studiul de faŃă propune o clasificare în două categorii a celor patru tipuri de scrieri. 111. În ansamblu.

Conform DEX. Aşadar. rămâne deschis răspunsul la întrebarea dacă modul de compunere a Jurnalului fericirii se datorează hazardului istoriei sau unei intenŃii literare bine definite. O altă posibilă semnificaŃie care ar putea fi atribuită acestor texte este faptul că ar putea reprezenta fundamentul culturalităŃii din fiinŃa umană care iese la suprafaŃă chiar şi în condiŃiile celei mai grele opresiuni exterioare. îşi răspund unul altuia la distanŃă de câteva pagini. extazul reprezintă o . Cuvântul extaz provine din greacă. 86-87. experienŃa exterioară. cea a vieŃii în detenŃie. am putea numi dialogism.. având în comun energia dezlănŃuită pe care o implică. Cei trei termeni se referă la trei stiluri de dans diferite.conversaŃie cu Dumnezeu”. Oricum. cu extaz. însă au ca element central şi liant cultura. Bahtin îl aplică literaturii lui Dostoievski. la Gherla şi până la îmbrăcarea rasei monahale.anunŃate” de Bughi Mambo Rag. Jurnalul său este una dintre scrierile memorialistice fundamentale care redă. cu un termen pe care M. în primul rând. Ele creează impresia de haos discursiv. naraŃiunea autobiografică şi naraŃiunea memorialistică. p. presărat cu momente de revelaŃie şi cu minuni. şi deopotrivă ludică) a polifoniei existenŃiale. Acesta rămâne singurul element soteriologic. 12 . cea de-a doua fiind generată de cea dintâi. alături de credinŃă. Nicolae Steinhardt (monografie). 2000. are efect catalizator asupra metamorfozei interioare. Este interesant faptul că mambo înseamnă .. un itinerar interior.stare psihică de mare intensitate.159 Criticul stabileşte locul lor în ansamblul genului biografic între naraŃiunea diaristă.. Pentru diarist. George Ardeleanu vede în aceste fragmente . însă emană o energie debordantă. întrucât circumstanŃele istorice nu i-au lăsat alternativa unui jurnal cronologic.”12. unde înseamnă „a sta în afară”. sunt transcrise cu umilinŃă. O altă marcă a construcŃiei cu totul atipice a acestui jurnal sunt fragmentele . asupra demersului lui Steinhardt planează ambiguitatea. cu bucurie. în care timpul se răstoarnă în permanenŃă. la mănăstirea Rohia.. până la botezul săvârşit în celula 18. a multiplicităŃii sau plurivocităŃii umane.o formă de asumare (creştină. Treptele spiritualizării. de dezarticulare textuală. Textele cuprinse sub acest titlu abordează problematici dintre cele mai diverse. George Ardeleanu. iar în acest context ar putea să i se atribuie sensul de ..conversaŃie cu zeii”. dacă vreŃi. Editura Aula. În Jurnalul fericirii sunt consemnate cele două experienŃe fundamentale care se află îngemănate în destinul diaristului: cea a închisorii şi cea a religiei. în mijlocul totalei deznădejdi. ExperienŃa mistică presupune un traseu ascendent. o modalitate prin care Steinhardt duce până la ultimele consecinŃe ceea ce. Braşov. Aceste fragmente sunt contrapunctice. parcursul interior spre convertirea la creştinism. Se pot face doar presupuneri asupra funcŃiei acestor numeroase intruziuni repetitive în jurnal.

Mai că aş spune că e supradeconectare. iar a fi creştin este o grandioasă aventură existenŃială pe care o descrie în termeni extrem de vii. cerinŃele şi rezultatele ei. trăirile lui fiind de o intensitate copleşitoare.v. roabă neolitică. în care acesta afirmă că în închisoare şi-a făurit sufletul şi binecuvântează rolul pe care l-a avut spaŃiul carceral în viaŃa sa.. SoljeniŃîn. e de toate.a state in which normal sense experience is suspended and the subject becomes joyfully conscious of higher things. postfață şi note de Virgil Ciomoş. experienŃa carcerală fiind sublimată prin doctrina cristică a iubirii şi a iertării. închisoare…Titlul este preluat dintr-un pasaj al lui A. cel din urmă fiind un iluminat în detenŃie. După cum se observă. în viziunea lui Steinhardt.”15. de obicei. conform Oxford Dictionary of Philosophy. Un ..160 caracterizat prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare. ecstasy.. 1994. Cu Dumnezeu în subterană. reprezintă .. O scriere similară este cea a lui Richard Wurmbrand. diluŃie Hanemann minimală. de puternici: .e cel mai formidabil happening. această sublimare are ca efect formarea unui soi de . toate stupefiantele şi halucinogenele sunt leac băbesc. De această dată. Dumnezeu însuşi e extaz. euforie. pe când primul este un misionar care s-a pregătit îndelung înainte de a intra în închisoare pentru a DEX. Ediție îngrijită. Pe lângă doctrina creştină. Cluj-Napoca. Oxford University Press.. este sublimat prin filtrul credinŃei.. e scandal. Creştinismul e dogmă. Autorul este un înŃelept dintr-o categorie aparte faŃă de cea a lui Steinhardt. e happening . În acelaşi timp. în mijlocul celei mai negre suferinŃe. imobilitate. e mistică. Oxford Dictionary of Philosophy. Aşadar. s. Binecuvântată fii. cit. o manieră cu totul atipică. halucinaŃie etc. s. o femeie dezvăluie perioada petrecută în detenŃie şi felul în care a ajuns sa îl cunoască pe Dumnezeu. supra-LSD.e clocot. este un jurnal care vorbeşte despre închisoare în altă manieră decât o fac. definiŃia dată de DEX surprinde aproape cu exactitate starea diaristului începând din momentul în care are revelaŃia divinităŃii. iar contactul cu mediul carceral sordid este suspendat. dar e în special un mod de a trăi şi o soluŃie şi e reŃeta de fericire. scăderea controlului asupra propriei persoane. ed. 175. oamenii care trec prin ea. Jurnalul fericirii. 14 13 . 2001. e «curată nebunie». Ediția a VII-a. Editura Dacia. p. extaz. e morală.paravan” între lumea interioară a deŃinutului şi realitatea sordidă.. 15 Nicolae Steinhardt.jurnal al fericirii” avant-la-lettre îl reprezintă scrierea memorialistică a Nicolei Valery-Grossu.v. Chiar şi scenele atroce din perioada detenŃiei sunt relatate pe calea atenuată a aluziei şi a blândeŃii unei moralităŃi triste. although what the subject is aware of is then not typically communicable”14.. dar luminoase. care apare sub influenŃa unor ritualuri şi practici religioase”13 sau. mai îndrăzneŃ şi mai exigent decât orice teorie extremistă de aventură.

literaturizarea experienŃei apare ca o consecinŃă a acestei sublimări. El realizează o adevărată monografie a fenomenului carceral. asupra condiŃiei omului modern şi a culturii moderne. impresionând prin memoria sa fabuloasă. a rememorării. a făcut-o cu gândul ca tot ceea ce a reŃinut . lipsit de podoabe literare sau artificii. După cum autorul însuşi mărturiseşte într-o notă din finalul primului volum. înregistrate într-un mod atenuat. Însă şi aceste întâmplări sunt. în RugaŃi-vă pentru fratele Alexandru. a acestei transfigurări care dau un alt chip suferinŃei şi mediului carceral. acesta alegând realismul experienŃei trăite nemijlocit. de asemenea. pentru a nu-i recunoaşte dacă îi va vedea vreodată după ce va fi pus în libertate. ca şi la Steinhardt. eseu în mare parte filosofic. GraniŃa dintre realitate şi ficŃiune este extrem de fină în cazul acestor două opere care par de o obiectivitate maximă la o lectură de suprafaŃă. Noica oferă. Modelul ales a fost Arhipelagul Gulag. realitatea comunistă şi a mediului carceral este redată fără cosmetizări. ancheta. mai ales cel al Fenomenului Piteşti. mărturii care au o doză ridicată de realism şi autenticitate. în general. toate sunt sublimate prin intermediul meditaŃiei filozofice asupra învingătorilor învinşi. călăii. în care există şi o cronică a vieŃii carcerale. sublimări sau transfigurări. În ceea ce priveşte problematica memoriei. LITERATURIZAREA CA DENUNȚ AL ORORII La polul opus se află o a doua categorie. din nou. care însă este mai degrabă ceea ce Nicolae Manolescu şi Eugen Simion numesc eseu autobiografic. Aşadar. ci iubirea lor. un fel de jurnal de detenŃie. Ele aparŃin unui registru stilistic complet diferit. Ioanid. fără tragism. reeducarea. pentru actualizarea în memorie a unor opere precum Faust sau Zeroul şi infinitul. când s-a hotărât să îşi scrie memoriile de detenŃie. autorul-personaj afirmă că înregistrează doar întâmplările teribile pe care le-a trăit. scopul lor fiind acela de a denunŃa oroarea şi a încerca să păstreze vie în memoria colectivă imaginea Gulagului. pare mai degrabă jurnalistic. În cazul scrierii lui I. a lui Arthur Koestler. scrise cu un grad sporit de obiectivitate şi luciditate. fiind permanente pretexte pentru meditaŃia filozofică sau pentru valorificarea matricii culturale. Deşi stilul lor. elementul estetic lipsind aici aproape cu desăvârşire. apare refuzul sublimării faptelor şi a trăirilor. care înglobează Închisoarea noastră cea de toate zilele şi Fenomenul Piteşti. 4. închisoarea. În aceste scrieri. nu şi chipurile torŃionarilor. toate sunt pretexte pentru reflecŃie şi analiză. În scrierea sa. Wurmbrand. efectele de ansamblu sunt artistice. nu consideră esenŃială uitarea sau iertarea călăilor.161 propovădui cuvântul Domnului. mult diferite de imaginea lui reală. pentru care această vocaŃie misionară este primordială. însă epicul este mai pronunŃat decât la SoljeniŃîn.

I. Bucureşti.. 16 . iar literaturizarea pare aproape imperceptibilă în cazul acesteia. Mihăilescu. I. Ceea ce surprinde la memoriile lui Ioanid este imparŃialitatea. intervine aici acel imaginar de grad secund menŃionat de-a lungul acestui studiu. Opera lui Ierunca prezintă cel mai mare grad de obiectivitate. 1991. gardienii. în acest context al oferirii Ion Ioanid. apare şi aici acŃiunea timpului asupra memoriei. neutru. liste. 360. se pot observa elemente prin care ficŃiunea se insinuează în text. nefiind una dintre victimele experimentului. Editura Polirom. atât deŃinuŃii. Bucureşti. inclusiv titlul reprezentând o reflecŃie pur personală asupra experimentului reeducării. 2004. bazat pe date exacte. p. deoarece el se afla în FranŃa în momentul scrierii Fenomenului Piteşti. relatând fără patimă despre cele trăite şi văzute în jurul meu în cei 12 ani de detenŃie. hărŃi. întrucât el nu poate decât să intuiască toate acestea. El se doreşte a fi un narator complet obiectiv. la reconstituirea întregului adevăr despre viaŃa deŃinuŃilor politici sub regimul comunist din România. după cum autorul-narator însuşi o mărturiseşte. torŃionarii fiind cuprinşi la un loc în sfera memoriei expiatoare. într-o acumulare de nume. Mai mult. Ierunca este închegată din mărturiile victimelor care au trecut prin iadul reeducării de la Piteşti între 1949 şi 1952 şi din documentele care i-au parvenit din Ńară. Oricât de fabuloasă pare a fi memoria autorului. didactic. În primul rând.să rămână mărturie şi să folosească împreună cu multe alte dovezi ce vor trebui strânse. Impresionează mai ales calmul şi înŃelegerea profundă a tuturor fenomenelor şi caracterelor umane.nu o dată halucinant prin voinŃa pur arhivistică”17. p.162 memoria sa . destine.. vol. scheme ale închisorilor. cât şi judecătorii. cumpănit. Deşi. 17 Dan C. cât şi metodele naraŃiunii care constă într-un itinerar narat minuŃios. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare. toate cuprinse într-o cronologie strictă. însă dimensiunea subiectivă se face simŃită în diverse momente de-a lungul romanului. dă impresia unui discurs cvasiştiinŃific. Închisoarea noastră cea de toate zilele. detaşat. datele fiind oferite de un autor de . subiectivitatea auctorială se face simŃită mai ales atunci când încearcă să sondeze starea psihică a victimelor. transformările interioare pe care le-au suferit ca urmare a reeducării. 161. care povesteşte cele aflate de la alŃii care au trăit ei înşişi experienŃa carcerală. desene explicative. care duce la confuzii şi distorsiuni. Editura Albatros. apare o modificare a însuşi conceptului de autor-narator. la o analiză atentă. . Lucrarea lui V. ci o fascinaŃie a ororii. Lucrarea sa exercită nu o fascinaŃie estetică. acte. lipsa unei judecăŃi aspre a călăilor.. Impresionează atât tonul calm. Literatura română în postceauşism. Am încercat să fiu cât mai obiectiv posibil.”16. galeriilor. pe alocuri. Din nou. intervenind acel imaginar de grad secund menŃionat anterior. InformaŃiile sunt filtrate prin propria sa subiectivitate. Însă şi aici.a doua mână”.

Cesereanu. în esenŃa lor. ca şi în gândirea tradiŃională. Florin. Traducere de LucreŃia Văcar. 49. autoanaliza şi analiza celorlalŃi. Cluj-Napoca. Andrei-Paul Corescu. Izabella. Gulagul în conştiinŃa românească. Originile intelectuale ale leninismului. aşa cum era el cunoscut înainte de monstruoasele invenŃii ale secolului al XX-lea. 2000. Editura Dacia. Ion. Cluj-Napoca. Editura Echinox. nr. 2000. Editura FundaŃiei Culturale Române. deseori ignorate. 20. Cluj. căruia nu poŃi decât să i te supui. prin ei fiind creat şi perpetuat nu numai acest experiment atroce al reeducării. precum jocurile memoriei. întrucât apare o literatură a suferinŃei. nu mai este ceva exterior ce nu poate fi controlat. Bucureşti. Concluzia care se desprinde din reflecŃiile lui asupra Răului este că în vremurile moderne. Cluj. 2007. Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă. Bucureşti. trad.. sublimate sau nu. Literatură şi bun simŃ. Bălan. Berdiaev. Călătorie spre centrul infernului. lagărele de concentrare naziste şi Gulagul comunist. Berindeanu. se află în oameni. Antoine Compagnon. Regimul concentraŃionar din România 1945-1964. Demonul teoriei.. a ororii.163 unor informaŃii factuale asupra acŃiunilor diabolice comise asupra unor fiinŃe umane de către semenii lor. Ierunca extinde discuŃia asupra problematicii Răului. să găsească o explicaŃie pe care să o ofere şi cititorilor. ci literaturizarea experienŃelor de acest gen poate fi determinată urmărind alte aspecte complexe. Métamorphoses de l’ecriture diariste à l’âge contemporain. 1993. Besancon. BIBLIOGRAFIE Ardeleanu. în . şi acestea nu pot fi cuantificate. Ruxandra. Astfel de opere nu trebuie tratate cu criterii estetice prestabilite. Editura Aula. 5. Antoine. încercând să ajungă la rădăcina lui. ci şi întreg regimul comunist. care este o realitate complexă. 1991. 18 . Studiu introductiv de Vasile Boari. Literatură şi bun simț. în care minŃi machiavelice au creat Gulagul şi torturi greu de imaginat. 1994. Bucureşti. Braşov. Nicolae Steinhardt (monografie). FundaŃia Academică Civică. schimbătoare”18. ci Răul este interior.nu există o esenŃă a literaturii. p. Originile şi sensul comunismului rus. Răul nu mai este un atribut al diavolului. eterogenă. Demonul teoriei. Editura Echinox. George. 2007. scrierile aparŃinând genului memorialistic carceral întăresc o idee enunŃată de Antoine Compagnon. Alain. Cluj-Napoca.Contrapunct”. de Gabriel Marian. sondarea propriului eu şi construcŃia propriei personalităŃi pe măsură ce se Ńese firul narativ. Compagnon. Operele tributare acestui gen implică o mutaŃie a însuşi conceptului de literatură. Monarhia spirituală. Traducere de Ioan Muşlea. CONCLUZIE Ca o consideraŃie conclusivă. Badiu. şi anume aceea că . 1998. 2005. Nikolai. Editura Humanitas.

Editura Albatros.I. Bucureşti.. IMPRISONMENT AND LITERARY SUBLIMATION (Abstract) This study has as a starting point the image of the Soviet Gulag. Alina. Cu Dumnezeu în subterană. Ernst. Cornel. vol. Richard. Bucureşti. Traducere de Irina Margareta Nistor. Lejeune.. Memorialul durerii. Bucureşti. Liviu. Bucureşti. Eugen. 26. EdiŃie îngrijită. 1994. Iaşi. Valery-Grossu.10. Bucătăreasa şi mâncătorul de oameni. Bucureşti. 2000. Jurnalul fericirii. Constantin.164 DicŃionarul explicativ al limbii române. închisoare. 1991. Wurmbrand. Editura Univers. antologie comentată. and mostly upon the works of the Romanian writers Nicolae Steinhardt in Jurnalul fericirii. Bucureşti. André. Sindromul fratelui Alexandru. Ion. The study focuses on the works of some Soviet writers. Editura Humanitas. în . the most representative being Aleksandr SoljeniŃîn. Mungiu.Contrapunct”.. Grupul Editorial Art. which has become the topos of a new literary genre. II. 1991. Philippe. Mihăilescu. 2000. Nicole. encompassing works written in jail or denouncing the attrocities commited by the communist regime. Oxford Dictionary of Philosophy. Virgil. Doina. Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare. Editura Humanitas. . Editura . Furet. 3. Bucureşti. p. Bucureşti. Editura Univers. PrefaŃă de Mircea Martin. 2004. łeghiu. I. Florin. Fascism şi comunism. Închisoarea noastră cea de toate zilele. nr. Glucksmann.. Hossu Longin. Moraru. the carceral memorial genre. Monografie. III. 2001. Bucureşti. Bucureşti. FicŃiunea jurnalului intim. Fenomenul Piteşti. marxism şi lagărele de concentrare. Traducere din limba franceză de Mariana Ciolan. 2000. Traducere din limba franceză de Matei Martin. Literatura română în postceauşism. Constantin Noica. Constantin Noica in RugaŃi-vă pentru fratele Alexandru. EdiŃia a II-a. Ioanid. nr. Editura Dacia. Editura Univers Enciclopedic. Nicolae. Univers Enciclopedic. 1992. Humanitas. Spovedania unui fost torŃionar. Cluj-Napoca. Noica. Ion Ioanid in Închisoarea noastră cea de toate zilele and Virgil Ierunca in Fenomenul PiteŞti. 1991. II. I. Bucureşti. Steinhardt. Braşov.Contrapunct”. Eseu despre raporturile dintre stat. Binecuvântată fii. thus argumenting their well-deserved place in the sphere of literature. 31 (134). 1991. receptare critică. Editura Mirton. Francois. Fenomenul proletcultist în literaura română. 1999. vol. Ierunca. traducere din limba engleză de Marilena Alexandrescu-Munteanu şi Maria Chilian. in . Editura Aula. 1990. and it is concerned with presenting different attitudes towards the carceral experience and with valorizing the literary part in each of these works. Drumul Damascului. Pactul autobiografic. 1997. Editura Humanitas. [2007]. Lucia. EdiŃia a VII-a..Casa Şcoalelor”. Bucureşti. [2007]. 2001. Dan C. RugaŃi-vă pentru fratele Alexandru. p. III. postfaŃă şi note de Virgil Ciomoş. Editura Polirom. Drumul spinos al fericirii. Timişoara. Simion. Iaru. Jela. 1994. 1998. Editura Humanitas. NOLTE. ediŃia a II-a. O istorie care nu se învaŃă la şcoală. Oxford University Press..

PuŃin cunoscut de români. globetrotter. eseu. Catanoy este un român care. glosă. Sunt .AUT. în Statele Unite sau Europa. afiliindu-se mai târziu. scris în limba română. XLVII. engleză sau germană. mai rar. însă apreciat de mare parte a elitei lumii literare occidentale contemporane. Cu excepŃia volumului de poezii Flux alb (1970). Scriitor. Debutează în revistele de literatură din Canada şi din Statele Unite. imediat după mutarea sa peste ocean. mama săsoaică). medic. critică literară. p. „Canadian Forum”. publică frecvent în reviste precum „Wascana Rewiew”. într-o familie mic-burgheză mixtă (tatăl român. „om universal” prin cosmopolitismul şi versatilitatea care îl caracterizează. Nicholas Catanoy sau Nicolae Cătănoiu (cum se numea el înainte de a părăsi România) este o personalitate literară complexă. Născut la Braşov în 1925. în Canada. Dornic de contact cu realitatea literară oriunde şi oricare ar fi ea. cărŃile sale sunt redactate în franceză. frecventând asiduu cercurile literare din Montréal. filosof. grupului de poeŃi avangardişti L=A=N=G=U=A=G=E. poezie. ocolind Pământul. tânărul Nicolae avea să crească într-un mediu deschis spre toleranŃă şi să se bucure de o educaŃie cosmopolită. „Canadian Litterature” şi. adună şi se risipeşte în cele patru zări. cu o cultură enciclopedică remarcabilă. poliglotul publică cel puŃin un volum sau o plachetă în edituri îndepărtate geografic. 2009. Catanoy urmează cursuri de literatură anglo-americană. 165-174 PLURILINGVISMUL – UN MOZAIC POETIC ÎN OPERA LUI NICHOLAS CATANOY de Christina Andreea MIŢARIU Nicholas Catanoy este cu siguranŃă un „fenomen” care nu poate fi studiat doar din perspectiva criticii literare. pilot. An de an. în revistele româneşti ale exilului. în India. după un scurt sejur la New York. autor de roman. De asemenea.

Napoca Star. intitulată Algues. se plasează în poziŃia de exilat perpetuu”2. un veritabil cetăŃean planetar. Nicholas Catanoy fiind considerat de criticii canadieni drept „a leading figure in Canada’s literary avant-garde’’1. Nicholas Catanoy se dovedeşte un poet matur. spre a folosi o expresie a lui Alain Bosquet. se remarcă faptul că nu se face nici cea mai mică aluzie la originea etnică a scriitorului. cu amintirea vagă. însă poemele ce îl compun sunt scrise în engleză. română) şi e prevăzut cu o prefaŃă a lui Vintilă Horia. franceză şi română.) Indiferent unde s-ar afla. de exemplu. dar persistentă a unei limbi unice. conŃine poeme în patru limbi (franceză. Volumul său de debut Hic et nunc. Dante.166 volume de poezie şi proză. în 1968. (. Mai mult decât atât. plină de fantasme. 1 . Vintilă pare să-l înscrie pe autor în paradigma scriitorilor adepŃi ai plurilingvismului. Cristofor. titlul volumului e enunŃat într-o limbă moartă. în speranŃa că poate altundeva e mai bine. apărut la editura Exposition Press din New York. mai potrivită de a-i capta şi reda ideile. că o altă limbă este mai globalizantă decât celelalte. alături de alŃi reprezentanŃi de marcă ai fenomenului. engleză. la vremea respectivă limba „universală” a literaturii. Aşa cum spunea şi criticul Ion Cristofor. I. 20-21.. Unul din miturile fondatoare ale poeziei lui Nicholas Catanoy este cel al turnului Babel. Surprinzător. însă verva sa spirituală îl îndeamnă spre noi şi noi căutări şi experienŃe.. însemnări de jurnal care atrag atenŃia asupra sa. „El este cel mai globalizant scriitor al nostru. 2 Ibidem. care a ucenicit la „şcoala neantului” existenŃialist. Catanoy migrează neliniştit de la o limbă la alta. p. 3 Ibidem. Poliglot cu o cultură enciclopedică. E conştient că desăvârşirea pe pământ e imposibilă. Nicholas Catanoy sau Avatarii unui peregrin. al cartezianului ce se îndoieşte de toate şi mai ales de sine”3. Ed. 23. spaniolă. cunoscând tot farmecul utopiilor suprarealiste. cum fusese. combinându-le adeseori în cadrul unei lirici pe care el însuşi o numeşte babeliană. poussière et mains. 2005. cunoscându-l de mulŃi ani şi destul de îndeaproape pe Catanoy: „Modelul său spiritual rămâne cel al pelerinului rătăcind în căutarea absolutului. p. Cluj. care scria în trei limbi şi despre care se spune că ar fi intenŃionat să redacteze Divina Comedia în provensală. spaniolă. 24. culegeri de aforisme. În prefaŃa pe care Horia Vintilă o face acestui volum. p. La prima sa carte.

. În fond. prozatorul nota cu tristeŃe: „Săpăm groapa Babel”. şlefuind structura poemului. unitară. dacă ar fi posibil. în care etniile şi limbile sunt amestecate. este explicit afirmată: „Negăsind tonul sau sensul potrivit într-un poem. turnul Babel e văzut ca operă a trufiei pământenilor. la 10 aprilie 1922. autor la care viziunea turnului blestemat apare în două nuvele: Zidul chinezesc (1917) şi Stema oraşului (1920). Să amintim aici că în concepŃia lui Dante. ca o simfonie policromă. care să unească toate limbile într-un univers spiritual comun. care vede în preocupările omului modern aceeaşi obstinaŃie paradoxală ce oscilează între grandoare.167 Poate că tocmai vieŃuirea dramatică a lui Nicholas Catanoy într-un Babel modern. încerc uneori să îmbin limbi. germana (limba mamei sale). într-o singură cheie…”. scriitor a cărui expresie literară se divizează în mai multe limbi: româna. a indus în conştiinŃa exilatului nostalgia unei epoci în care „Era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toŃi”. nostalgia unei limbi unitare. ca sfidare a divinităŃii şi ca o ispită enormă a idolatriei. ConstrucŃie demonică în interpretarea majorităŃii talmudiştilor Evului Mediu. sintetice şi totalizatoare. sfidare şi dorinŃa de a uşura căile comunicării între semeni. engleza şi franceza. Nicholas Catanoy afirmă direct că el scrie poezie „babeliană”. Obsesia Babelului este pe deplin justificată în cazul lui Nicholas Catanoy. Într-un interviu apărut în nr. în revista „Tribuna”. un colaj de alunecări lente dintr-o limbă într-alta… Aş dori să scriu în toate limbile pământului. expusă în De vulgari eloquentia. DorinŃa acestui poliglot este de a reconstrui o limbă unică. din 16 iunie-13 iulie 1994. în cele mai îndepărtate colŃuri ale lumii. În versurile sale cele mai profunde. 25-28. poetul reia una din temele literare cu o răspândire destul de mare la diverşi scriitori ai secolului XX. cu intenŃia de-a realiza o viziune organică. Într-un articol publicat în revista „Literatorul”. În Aforismele sale. vehicul universal care să-i transporte fără dificultăŃi traductologice ideile. apărut în Statele Unite ale Americii în perioada anilor 1968-1970. cu mulŃi ani în urmă. – un poem «babilonesc». practicând un fel de «metisaj liric». Dintre aceştia trebuie amintit mai ales Franz Kafka. limbajul lui Adam a fost unul poetic şi universal. Nicholas Catanoy visează la acea „limbă adamică” în care primul locuitor al paradisului răspundea întrebărilor lui Dumnezeu. în cartea Facerii. matrice integratoare a tuturor lucrurilor şi fenomenelor. Mitul îşi găseşte ecoul în poezia lui Nicholas Catanoy. Poezia sa „babeliană” e direct legată de afinităŃile pe care poetul le are cu manifestările Grupului L=A=N=G=U=A=G=E. în marile oraşe nord-americane. după cum tânărul braşovean citise.

făcând referire la tratatul lui Dante: De vulgari eloquentia. Nicholas Catanoy se înscrie într-o anumită tradiŃie medievală consemnată şi de celebrul medievist Paul Zumthor. prin care. separat. Paul Zumthor aminteşte cazul provensalului Raimbaut de Vaqueiras5 sau al tirolezului Oswald von Wolkenstein. p. perspectiva babeliană se deschide.168 Explorările poetului român în cadrul grupării vor viza obŃinerea unor noi posibilităŃi expresive ale limbajului poetic. într-o formulă cosmopolită. Zumthor. Poemul cel mai caracteristic pentru această a doua modalitate de construcŃie este cel intitulat Petunia/von Wiezsäcker din volumul de debut Hic et nunc. franceza. cit. Ca exemplu al acestui mod de structurare a textului poate fi amintit poemul Babel. scrise fiecare în altă limbă: provensală. un aşa-numit „esperanto babelian”. pe scheletul unor limbi de largă circulaŃie – cum ar fi engleza. Un alt mod de construcŃie a poemului „babelian” utilizează „un text linear (limba majoră)”. Cele mai productive procedee sunt ultimele două. măcar cel al bilingvismului „orizontal”6. El combină elemente lingvistice împrumutate din diverse limbi. 1963. Langues et techniques poétiques à l’époque romane (XIe-XIIIe siècles). limba majoră a scheletului fiind îmbogăŃită cu versuri sau sintagme din alte limbi. compus în jurul anului 1200. poeŃi ce „folosesc alternativ cinci limbi.. 5 4 . Un poem al trubadurului Raimbaut de Vaqueiras. lărgindu-se fenomenul plurilingvismului sau. Mai mult. 29-30. în care sunt inserate elemente din alte limbi. de la un vers la altul sau de la o strofă la alta. spaniola sau germana. O a treia modalitate uzează de o structură arborescentă a poemului. limbi diferite. încă din perioada carolingiană. 6 P. Paris. adeseori aparŃinând unor grupuri minoritare. unii din cei mai culŃi poeŃi ai vremii foloseau în cadrul aceleiaşi scrieri. preferate de poet tocmai fiindcă sunt mai puŃin previzibile. la o scară diferită. I. Cf. la care sunt sudate. italiană. p. oferind posibilitatea de combinare a unor elemente lingvistice eterogene. în proporŃii imprevizibile.” Începând din Evul Mediu. franceză d’oil. elementele unei limbi secundare4. ce utilizează amalgamul de limbi. aşa cum susŃine şi Zumthor. 122. este format din cinci strofe. Exemplul cel mai spectaculos al acestor poeme arborescente e poemul Octopus din acelaşi volum Hic et nunc. Crisofor. chiar şase. dar şi poeziile din secŃiunea Passo doble a volumului Debuturi netimbrate (1998). Ineditul metisaj liric utilizează în principal o tramă (limba majoră). gasconă şi portugheză – limbile curente din acea vreme în lirica romanică. op. globalizantă.

germană. şi Catanoy glisează cu uşurinŃă de la o limbă la alta în cadrul aceluiaşi poem. diverse studii literare. mitul ce îi stă la origine – cel al turnului Babel – se bucură şi el de o readucere în prim-plan. anularea sau redefinirea frontierelor lingvistice şi culturale. În fond. Asupra lui Nicholas Catanoy. de absenŃe şi amnezii. articole de revistă sau ziar. scriitorul ezită mereu între opera finită şi opusul ei. Reperând prezenŃa mitului Babel în numeroase scrieri literare contemporane. începând din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Nici măcar timpul istoric nu îl interesează. constatăm deseori în literatură întrepătrunderea. Cantosurile lui Pound abundă în preluarea de ideograme chinezeşti. o caracteristică a liricii moderne.169 La fel ca iluştrii săi predecesori. în inserŃia unor citate din latină sau din alte limbi. „renaştere” certificată prin apariŃia sa în titluri de romane. poezia lui Ezra Pound a exercitat o influenŃă însemnată. Nada. albume muzicale. y a la orilla ahogar Ein Medaillon für blattlose Zeiten. poeme. Şi dacă plurilingvismul ocupă prim-planul în peisajul lingvistic şi cultural modern şi postmodern. Trecut prin şcoala avangardistă. începând cu Mallarmé şi Valéry. Efect al globalizării sau pur şi simplu al libertăŃii de mişcare. ci una străbătută de fisuri. În poemul Babel. Catanoy refuză sistematic tradiŃiile şi formele gata constituite. de exemplu. Nicholas Catanoy adoptă aici o tehnică a fragmentarului ce devenise. detestă linearitatea discursului. fapt recunoscut de altfel de către Catanoy. engleză. Poetul ultimului secol nu mai construieşte o imagine mimetică a realităŃii. filme. constatăm diverse . descoperim câteva ideograme chinezeşti alături de versuri în limbile franceză. apărut în volumul Debuturi netimbrate (1997). spaniolă şi ebraică: Rien que le temps qui s’est retiré là et n’attend rien. Un rumore di frasche smosse Senseless words are quivering whimsical and strange. italiană. el ignorând expunerea cronologică a evenimentelor în toate romanele sale.

altele aplaudând-o. când asistăm la o explozie de plurilingvism... Acesta nu avea cum să nu prefere limba maternă. Glissart susŃinea că „ce qu’il y a de fantastique dans la créolisation moderne c’est que. Întreg universul său mental era „florentin”. ceea ce s-a câştigat prin ridicarea şi dărâmarea turnului Babel – pluralitatea lingvistică – nu poate fi decât o binecuvântare. 463. Gallimard. des langues commençait”8. 8 M. Paris. dat fiind că omul modern. Esthétique et théorie du roman. în Toscana. dacă întrebăm un poliglot în ce limbă se simte mai în largul său. 10 Ibidem.. pentru noi românii.H. prin intermediul căruia el îşi transmite propriile concepte. după cum susŃine Bakhtine. 22. s-au consemnat o mulŃime de artişti care s-au simŃit în elementul lor într-o limbă străină prestigioasă. acel dialect „vulgar” care se vorbea în zona lui. des idéologies. Bakhtine. La Bénédiction de Babel: Vérité et communication. în detrimentul limbii materne. În vremea noastră însă. „le monde s’est déverrouillé. 1990.) La réciprocité des cultures. În istoria culturii moderne. Xenophon manifesta. „La nuit surveillée”. acea limbă nu lăsa loc alterităŃii7. Cerf. Vorbind despre acelaşi fenomen de „creolizare” lingvistică şi culturală. Acesta susŃine că în acea perioadă. din anii '50 şi până la sfîrşitul vieŃii. elle entre dans les consciences”9. Aşadar. Această noŃiune îi permite să afirme că acum. p. Cu siguranŃă acesta a fost şi cazul lui Dante. Montréal. Introduction à une Poétique du Divers. Prin însăşi perfecŃiunea ce o caracteriza. unele dintre ele condamnând diversitatea. p. stări sufleteşti.170 interpretări ale mitului. Stabilit la Paris. p. Încă din secolul al IV-lea î. Paris. Dintr-o perspectivă filosofică. Cioran. 7 . o anumită deschidere spre culturile aşa-zis „străine”. este pe deplin conştient de acest fenomen. de manière foudroyante. 13. Cel mai ilustru reprezentant al acestei categorii este. p. dat fiind că limba pre-babeliană. lingua adamica – limbă ce se presupunea a fi perfectă – nu avea capacitatea de a exprima abstractul. poate ne va răspunde că limba este de fapt un instrument. să mai scrie în română – şi F. internaŃională. (. metisajul şi confruntările dintre culturi dobândesc o altă dimensiune. 1978. Astăzi. Schimbul între culturi diverse nu are nimic nou. sentimente. mai mult ca niciodată. Catanoy nu este un fenomen meteoric în literatura contemporană. François Marty concluzionează că Babelul este o binecuvântare. 9 E. 1995. 14. Glissant. imagini despre lume şi univers şi îşi adaptează limba la persoana colocutorului. Presses de l’Université de Montréal. Marty. acesta a refuzat consecvent. „le monde se créolise”10. conform teoriei lui Marty. în calitate de consumator de literatură şi de cultură în general.

Nota ei cea mai izbitoare rămâne aici refuzul unicităŃii. al monotoniei unei singure limbi. pro fortuna quisque apparatis epulis excipit”. utilizat în Africa de Sud) sau limba indienilor din Samoa: eight gelatins jerking beyond blue (Tra fo dur y môr yn hallt) still not having met the fulcrum (Hästen war inte endast halt utan också mager) somnambulating to the near night (Hulle bid vir die sterwende man) where the umbilical antipodes leak (I le va o . Edition Caractères. precum şi din necesitatea obiectivă de adaptare la noua lui situaŃie civilă. limba engleză a câştigat un avans considerabil în faŃa celorlalte. concret”. odată cu fenomenul globalizării. în respectul identităŃilor culturale şi diferenŃelor specifice. limbi pe care le stăpâneşte deopotrivă. e scris în limba franceză şi poartă un motto în latină. ci şi spre idiomuri foarte rare şi exotice. Poliglot. Avenue Teutonia (Paris. Preocupat în eseurile sale de problema unei limbi universale. Quemcumque mortalium arcere tecto nefas habetur. poezia lui Nicholas Catanoy se dovedeşte de la început heteroclită. extras din Germania lui Tacitus: „Convictibus et hospitiis non alia effusius indulget. afrikaans (dialect al olandezei. limbă ce „se pretează excelent limbajului cotidian.171 într-o anumită perioadă chiar să mai stea de vorbă cu compatrioŃii – preferând franceza. Întregul volum e un elogiu indirect adus acelei Germanii din care provin strămoşii săi dinspre mamă. „fără întortocheri labirintice”. Un poem cum ar fi Octopus alternează versurile scrise în engleză cu altele scrise în limbi din cele mai exotice: suedeză. inclasificabilă. gustul său lingvistic se orientează nu doar spre limbile de circulaŃie internaŃională. după cum mărturiseşte el însuşi într-un interviu. Unul din ultimele sale volume de poezie. Faptul că Nicholas Catanoy alege limba engleză pentru a se exprima poate fi justificat prin audienŃa mai largă pe care i-o oferă o limbă de circulaŃie internaŃională. Crescută la şcoala umanismului european. ironică şi ireverenŃioasă cu tradiŃiile. braşoveanul utilizează frecvent însă şi franceza şi germana. 1999). Nicholas Catanoy constată că. Mai mult decât atât.

poem ce inaugurează la Nicholas Catanoy o vastă mitologie a imposibilităŃii cunoaşterii. poemul înglobează un vast citat din Samuel Beckett pe tema ruinării limbajului. S. într-un dialog al tuturor epocilor şi culturilor lumii. poemul citat e un experiment asupra unui material lingvistic destructurat în silabe şi consoane. m W u I s N c D 1 e N s’ G s O I U g T m I a N s’G q A u N o D i I t N s’ G r B u I b R I c N s’ G refrain. Poemele abundă în imagini simbolice ale unui Babel modern. poemul nu este un produs final. în care eul poetic rătăceşte printr-o lume străină. muscles winding sigmas’ outing quoits’ anding rubrics’ birding Intitulat Cocktail. ostilă şi dezarmantă. după un procedeu aleatoriu. o confruntare a unor idei disparate. El se dedă cu voluptate. Iată un scurt exemplu: quatrain. cu versuri în engleză. a incomunicabilităŃii umane. la realizarea unui gen de poem total. Biblie sau Cartea morŃilor. realizând o poezie pe care el însuşi o numeşte „babilonescă”. ci o înşiruire a unor imprevizibile mişcări sufleteşti. bun cunoscător al operelor poeŃilor contemporani.172 Apia ma Lepea) Cele mai multe poeme din volumul Hic et nunc sunt departe de a traduce „nevoi ideologice”. de pildă. dinamică şi „mozaicală”. Nicholas Catanoy visează. italiană. Adept al postmodernismului şi scriitor avizat. Şi aici poetul rămâne prin definiŃie un rebel. spaniolă sau germană. Eliot sau ale lui Ezra Pound. Construit după modelul poemelor lui T. Printr-o alchimie subtilă. ce nu se supune nici propriilor reguli prestabilite. o specie hibridă în care foloseşte cele mai felurite ingrediente şi vehicule: de la română. În concepŃia sa. din diverse limbi. unor exerciŃii de tip avangardist. . în fond. scriitorul topeşte în magma textului său fragmente din diverse tipuri de discurs. până la extrase din Goethe. Nicholas Catanoy îşi scrie poemele într-o manieră surprinzătoare. unitar. a dialogului cu semenii. Unul din poemele cele mai edificatoare ale volumului se numeşte chiar Babel.

173 Fie că autorul adoptă limba Ńării în care soseşte. en français en Amérique du Nord. În concluzie. în prezenŃa altor culturi se dezvoltă deseori forme noi. dans les Caraïbes. putem face observaŃia că omul postmodern nu mai trăieşte „nostalgia dureroasă a unui limbaj unic” tocmai pentru că are posibilitatea creării unui limbaj unic. 259. Ed. Gândindu-ne la acel „eclectism rafinat”. deoarece e dominat de ludic. de artă. exilaŃi sau refugiaŃi: „Des littératures «exophones». Richard Rorty. en Malaisie. de literatură. Aceasta este şi ambiŃia lui Catanoy. iar stilul contează mai puŃin. reprezintă o reală provocare. Omul postmodern nu mai trăieşte în ruptura comunicării. prin diversitatea lingvistică ce o oferă şi prin măiestria pusă în operă.” (Actes du XIème Congrès de l'Association Internationale de Littérature Comparée. 1985). écrites en langues européennes (en anglais à Singapour. 12 M. Jean-Marie Grassin vorbeşte despre „literatura exofonă” ca fiind una cu statut special. en Afrique. chiar şi pentru un public erudit. de internet. en Inde. aceea de a-şi elibera discursul de constrângeri. fie că o păstrează pe cea maternă. p. Bucureşti. o cultură euroamericană generalizată mai permite existenŃa vechilor societăŃi doar ca nişte „şantiere de supravieŃuire”. scrisă de emigranŃi. Călinescu. comunicarea este posibilă. în ambele situaŃii experienŃa sa este una profund alienantă11. 11 . în Philosophy in the Mirror of Nature. în viziunea lui Matei Călinescu12. Aflându-se în dificila postură de exilat. ar fi trăsătura fundamentală a postmodernismului. Que ce soit en langues européennes ou dans leurs propres idiomes. inclusiv de cele lingvistice. atât de profund marcată de viteză. surprinzătoare. de kitsch. de expresie. poezia lui Catanoy. les littératures nouvelles créent de nouvelles esthétiques. eliberând limbajul de funcŃia de pură comunicare referenŃială sau emotivă. Dinamismul propriu actului poetic şi iniŃiativa creatoare se manifestă în permanenŃă printr-un efort ce face să predomine în sânul vorbirii valoarea de mesaj ca atare. Cinci feŃe ale modernităŃii. 1993. Indiferent cât ar fi o cultură de solidă. en Afrique également) s'émancipent et deviennent elles-mêmes en surmontant diversement leurs passés coloniaux. Pentru el. fiind polarizată de un anume mod de a percepe realul. În această perioadă pe care o traversăm. poezia fiecărei epoci istorice implică o dinamică specială. Paris. Privită din punct de vedere al tehnicilor şi operaŃiilor lingvistice de suprafaŃă. la ale cărui nevoi trebuie să răspundă. de superficialitate. a arătat că azi. care. Ea este tributară unui univers mental provizoriu. limbajul universal al postmodernului este dominat de formulele specifice de comunicare impuse de programele de chat. poetul e supus unui inevitabil proces de aculturaŃie. Univers.

Paris. în „Caiete critice”. 1993.. Marineasa. Marty. BIBLIOGRAFIE Catanoy. Cluj Napoca. Tablele lui Zamolxis. Ed. 13 L. Bucureşti. 1978. Ed. Încorporând drama existenŃială a unei însingurări. poezia lui Nicholas Catanoy rămâne cea a unui cosmopolit ce refuză să devină în exclusivitate un poet de limbă engleză. perspectivă „babilonescă” pare să rămână singura viabilă.. nr. Univers. Univers Enciclopedic. Modern Romanian Poetry. Ed. Oancea. Aula. Zumthor. 2003. Paris.. Ed. N. „pariul” postmodernismului este să dea un nou sens tulburător lipsei de sens. Hic et nunc. 1996. Mosaic Press/Valley Editions.. L. 1-2/1986.. Ciocârlie. Gallimard. Ed.174 La fel ca şi confraŃii săi. M. Presupuneri despre postmodernism. . Surâsul Pandorei. Catanoy pare să contribuie la câştigarea acestui pariu cu literatura autentică. 1995. 1968. N. Dacă pentru Livius Ciocârlie. Exposition Press. 2001. a unui exil prelungit. Ciocârlie. Braşov. Catanoy. I. germană sau română. Napoca Star. New York. Ed. dat fiind că niciuna din limbile pe care poliglotul exilat le întrebuinŃează nu pare să răspundă integral necesităŃilor sale de exprimare. I. Presupuneri despre postmodernism. Cinci feŃe ale modernităŃii. Aventurile unor cuvinte româneşti. Glissant. Ottawa.. M. 1999. Paralela 45. Ed. Orfeu şi maşina. Catanoy. Bakhtine. Esthétique et théorie du roman. însă chiar şi atunci rămâne în sfera ermeticului. Călinescu. Langues et techniques poétiques à l’époque romane (XIe-XIIIe siècles)... Montréal. Cristofor.. N.. Ed. franceză. foreword by Irving Layton. ed. Timişoara. Catanoy. Bucureşti. 2008. N. Introduction à une Poétique du Divers. nr. edited by N. Cerf. Poezie şi semiotică. 1977. Bucureşti. F. 1-2/1986. Ed. 1963. La Bénédiction de Babel: Vérité et communication. să înlocuiască sensul devenit vid cu vidul devenit sens13. Catanoy. 2005. De aceea. 2007. în „Caiete critice”. E.. Catanoy.. 1990. „La nuit surveillée”. P. Catanoy. M. Călin Vlasie. Presses de l’Université de Montréal. Nicholas Catanoy sau Avatarii unui peregrin.. Cluj Napoca. şi Catanoy renunŃă uneori la metaforă şi la imaginea elaborată în favoarea inflexiunilor lingvistice ale vorbirii cotidiene. Cârja lui Sisif. Paris. Napoca Star.. Criterion Publishing. Sala.. N. Piteşti. N.

Piteşti. care a cunoscut diverse avataruri. 1 . Traducere de Eugenia Bojoga.AUT. stilistica. 175-187 DINCOLO DE RETORICĂ. în „Revista de lingvistică şi ştiinŃă literară”. XLVII. în special prin studiul său CreaŃia metaforică în limbaj. pe care n-o Emilia Parpală-Afana. antropologia. 1999-2000. Vezi şi Eugeniu Coşeriu. prin cercetările realizate de Eugeniu Coşeriu3. lingvistica etc. De pildă. 2009. stilistica sau pragmatica au caracterizat metafora ca figură retorică/figură stilistică/trop ce constă într-o „mişcare semantică derivată din analogia dintre obiecte”1. Studii de filosofie a limbajului. VII-VIII (2002-2003). a fost instituită în anii `50. argument şi note de Dorel Fînaru. METAFORA ÎN VIZIUNE INTEGRALISTĂ de Ileana OANCEA şi Nadia OBROCEA Metafora reprezintă un concept polivalent. 158. Antologie. cognitivismul a definit metafora ca operaŃie cognitivă fundamentală pentru cunoaşterea umană. Editura Paralela 45. CreaŃia metaforică în limbaj. 184-198. Omul şi limbajul său.. de natură retorico-stilistică: „Ne aflăm în prezenŃa a ceea ce. 3 A se vedea Eugeniu Coşeriu. Într-o viziune mai amplă. O nouă paradigmă în domeniul metaforologiei. într-un sens foarte amplu. nr. 8-26. Iaşi. numim metaforă. pragmatica. poetica. p. p. dar şi în raport cu metodologiile de abordare propuse de aceste domenii. retorica. 2009. elaborată din interiorul lingvisticii generale. teorie a limbii şi lingvistică generală. Lingvistica integrală şi fundamentele metaforologiei. Aceasta nu mai este investigată dintr-o perspectivă „tradiŃională”. precum retorica. p. p. 1998. 47. Conceptul de metaforă a suferit o mutaŃie fundamentală în studiile lui Eugeniu Coşeriu. filozofia. în „Dacoromania”. Cluj-Napoca. deci o „fundamentare lingvistică a metaforologiei”2. limitativă. psihologia. aşa cum menŃionează Mircea Borcilă. Introducere în stilistică. 2 Mircea Borcilă. în funcŃie de disciplinele care şi-au asumat-o. Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”.

Poetica americană. conceptul de metaforă este intim legat de unul dintre conceptele fundamentale ale lingvisticii.. în „Tribuna”. XXXIX (1994). dar cu semnificat şi cu efect evident ironice. 3-4. de pildă la Aristotel. 7 A se vedea şi Mircea Borcilă. La Cluj-Napoca. s-a constituit o veritabilă şcoală de lingvistică integrală. În viziunea lui Eugeniu Coşeriu. Societatea culturală „Lucian Blaga”. Paradoxul funcŃiilor metaforice în poetica lui Blaga. cum este şi firesc. ci ca expresie unitară. 1993. Borcilă. 33-38. Aceasta este caracteristica fundamentală a perspectivei integraliste asupra metaforei – faptul că ea trebuie să fie situată dincolo de retorică. ca activitate creatoare. Cluj-Napoca–Paris. 2. p. mai 1995. vol. Soarele. 1996 (1988). în care cercetarea axată asupra metaforei ocupă. în Centenar Lucian Blaga. Orientări actuale. în anumite situaŃii. 1991. 179-180. 4 iunie. fondată de E. CreaŃia metaforică în limbaj. 6 Idem. un loc fundamental. Eugeniu Coşeriu. spontană şi imediată (adică fără nici un ca intermediar) a unei viziuni. într-o primă instanŃă. Cluj. cit. Volum omagial la 70 4 . sau ca o hiperbolizare a unui aspect particular al obiectului (ca în cazul lui medveď „cel care mănâncă miere” pentru a desemna ursul. 73. în mod esenŃial. 59. p. p. şi anume acela de creativitate. Series Philologia. p. limbajul a fost definit. În viziunea lui Mircea Borcilă. Zilele „Lucian Blaga”. 1981. Teoria blagiană a culturii „nucleare”. R. în M. în limbile slave) şi chiar o identificare între contrarii. de către Mircea Borcilă7. ediŃia a V-a. p. furnizează premisele conceptuale cele mai temeinice şi direcŃiile de cercetare cele mai clar delimitate pentru fundamentarea ştiinŃifică riguroasă a noului domeniu al «metaforologiei»”6. ca o comparaŃie prescurtată. Wilhelm von Humboldt. în G. nr. în „Limbă şi literatură”. nr. cum ar fi cazul lui negru-blond sau când unui gras i se zice slab. 1987. II. 42-54. în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. Noi orizonturi în poetica americană. iar un bătrân e numit tinerel”4. 65. pentru a putea fi cu adevărat investigată. în Omul şi limbajul său. I. în „Revista de lingvistică şi ştiinŃă literară”. McLain. Eugenio Coseriu şi orizonturile lingvisticii. teorie a limbii şi lingvistică generală. p. 5. 3-100. Dacia.. lacrima Domnului. ibidem. 4. În istoria ştiinŃelor umaniste. strălucit discipol al lui Eugeniu Eugeniu Coşeriu. 5 Mircea Borcilă. 1895-1995. p. cit. absurdă din punct de vedere logic. care poate implica o identificare momentană a unor obiecte diferite (cap-dovleac). Investigarea metaforei din punctul de vedere al lingvisticii integrale a fost dezvoltată. a unei intuiŃii poetice. p. energéia. în numeroasele sale studii. creaŃia metaforică în limbaj nu este deviantă în raport cu creativitatea vorbirii în general5. 8. nr. în „Steaua”.176 înŃelegem aici ca fiind o simplă transpunere verbală. Tohăneanu 70. op. p. Geneza sensului şi metafora culturii. „lingvistica integrală. ed. 4-9. Eugenio Coseriu and the Development of Linguistics. Studii de filosofie a limbajului. Semantica textului şi perspectiva poeticii. Coşeriu. În doctrina marelui lingvist român. p.

p. în Szöveg es stilus. 4-6. Bucureşti. Cluj-Napoca. prioritară astăzi. [. ca estetician. dincolo de retorică. Texte consemnate. Mircea Borcilă a realizat o abordare „semantică structural-funcŃională”8 a metaforei. şi teoria culturii. p. prin valorificarea lingvisticii lui Eugeniu Coşeriu. este extrem de bine pregătit. In honorem Michaelis Nasta. de ani. p. 12-13 mai 2003. în „Revista de lingvistică şi ştiinŃă literară”. p. Chişinău. 147-163.. 2000. în Meridian Blaga. Timişoara. nr. Repere pentru o situare a poeticii culturii. Presa universitară. Despre statutul metaforei ca funcŃie textuală în lingvistica textului.177 Coşeriu. Între Blaga şi Coşeriu. 1997. 28-39. în Un lingvist pentru secolul XXI. în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. ci profesorul Mircea Borcilă de la Universitatea din Cluj. 95-102. Demersul său se înscrie într-un proiect mai amplu. 1999. 2002. 8 Lolita Zagaevschi.] Este vorba despre distincŃia între metafora plasticizantă şi metafora revelatoare care se prezintă în Geneza metaforei”9.. 9 Eugeniu Coşeriu. şi studiul lui Eugeniu Coşeriu. Editura Amphora. şi care. vol. Philologica. Prelegeri şi seminarii la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. 31-38. insuficient de bine cunoscută. o nouă configuraŃie. 97-102. în acest sens. Text şi stil. de factură cultural-antropologică. Editura ŞtiinŃa. nr. 83. Editura Clusium. I. Astfel. în „Limbă şi literatură”. XLI (1996). A Cognitive Challenge to Mythopoetics. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii. în Un hermeneut modern. Blaga şi Coşeriu. XLIV (1997). 5-6. p. cuvânt înainte şi anexă de Doina Constantinescu. precum şi a concepŃiei lui Lucian Blaga asupra metaforei. ediŃia a XIII-a. fiind şi un mare cunoscător al lui Blaga. XLVI (2001). oferind. de elaborare a unei poetici a culturii şi reprezintă o contribuŃie românească de mare însemnătate într-o direcŃie de studiu. O conjuncŃie pentru eternitate. în care marele lingvist român a subliniat valoarea teoretică a demersului blagian în domeniul metaforologiei. 4. „Ce datorez eu lui Blaga în teoria limbajului sau în epistemologia culturii şi în teoria ştiinŃelor culturii? În realitate n-am găsit eu soluŃia. p. Eugeniu Coşeriu. cu atât mai important cu cât acest demers s-a materializat şi într-un efort exegetic de mare fineŃe. cu mare capacitate explicativă. 37-47. în „Revista de filozofie”. având ca repere lingvistica integrală. . p. În acest sens. trebuie subliniat şi faptul că Mircea Borcilă a dezvoltat integralismul într-o direcŃie originală. Cluj. în cercetările discipolilor săi cei mai talentaŃi (concepute iniŃial ca teze de doctorat). 97-104. p. 1-2. Sibiu. 184-198. 1997. Cluj-Napoca. dezvoltată de Lucian Blaga. Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”. în Caietele Lucian Blaga. I. Text and Style. 2004. fondator al lingvisticii ca ştiinŃă a culturii. The Metaphoric Model in Poetic Texts. pe de altă parte. în România. Albatros. chiar şi în lingvistica românească. Întâiul veac. Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă. A se vedea. El a identificat punctul de contact. 2001. prin dezvoltarea metaforologiei. care este cel mai bun cunoscător al concepŃiei mele despre limbaj şi lingvistică. nr. 22-37. 21-22. Zilele Lucian Blaga. Societatea Culturală „Lucian Blaga”. Mircea Borcilă a construit fundamentele unei poetici integraliste (care nu mai este o poetică propriu-zisă). din Eonul Blaga. p. Eugeniu Coseriu şi bazele ştiinŃelor culturii. p. astfel. Bazele metaforicii în gândirea lui Lucian Blaga. pe de o parte. p. acestei discipline.

„Se delimitează. CreaŃia metaforică în limbaj. 13-19. 14 Eugeniu Coşeriu. ibidem. nivelul istoric şi nivelul individual) şi a studiului acestuia. cu «produsele şi activităŃile proprii». jocul de cuvinte etc. vorbirea trebuie considerată ca fiind reperul cel mai solid. aşa cum subliniază Mircea Borcilă. 70. o metaforică a limbii şi o metaforică a textului. mâŃişori etc. op. p.). Studii de filosofie a limbajului. circumlocuŃia eufemistică. trebuie realizată distincŃia între metaforă şi metaforic. normă şi vorbire. ReŃinem. în Omul şi limbajul său. în numeroase limbi cunoscute (în rom. Metaforica vorbirii reprezintă un domeniu fundamental al metaforologiei lingvistice. în studiul său CreaŃia metaforică în limbaj. „stabileşte serii metaforice universale. Eugeniu Coşeriu. metafore de acelaşi gen cu cele semnalate de Vico (ex. în diverse limbi. A se vedea şi Mircea Borcilă. chauve-souris „şoarece chel”.: barbă de ied. p. dar care „nu reprezintă principiul funcŃional metaforic”13. În sfârşit. coada calului sau a şoricelului. creasta muntelui. Metaforica vorbirii tinde. germ. un prim palier. din triada: sistem. dar şi cu «bucuria. 13 Ibidem. tabu-ul lingvistic. metaforicul reprezentând procesul metaforic. metaforica vorbirii trebuie considerată drept domeniu de referinŃă pentru celelalte niveluri ale metaforicii10. p. mai întâi. murciélago „şoarece orb”. durerea şi frica omului»12. XLII (1997).). Mircea Borcilă a punctat câteva repere esenŃiale pentru constituirea metaforicii.. 11 Mircea Borcilă. ce vizează «fenomene şi aspecte ale naturii». spre fenomene precum etimologia populară. într-o metaforică a vorbirii. sp. în „Limbă şi literatură”. pentru tot felul de păsări (cu exemplul celebru al nevăstuicii. în limbile romanice şi neromanice vorbite în Europa. cu o foarte bogată ilustrare metaforică.a. pe urmele tripartiŃiei limbajului (nivelul universal. cit. 'Marele lanŃ al fiinŃei'. astfel. astfel. în care se reperează. II. limbă de bou. trebuie menŃionat că. La un al doilea palier sunt situate «plantele» («florile» şi «fructele» ş..). O problemă de principiu în poetica antropologică. 12 Idem. în perspectivă integralistă. tristeŃea. teorie a limbii şi lingvistică generală.) şi multe alte animale. în mare «felurilor de fiinŃă» din modelul cognitivist”11. Fledermaus „şoarece zburător” etc. ochiuri de apă etc. teoretizată de către Eugeniu Coşeriu. la un ultim palier sunt consemnate metaforele referitoare la fiinŃa umană şi la viaŃa omului. 184-191. cit. deci dimensiunea lui dinamică. câteva exemple comentate de Eugeniu Coşeriu14. În acest sens. care corespund. în cercetarea În concepŃia lui Eugeniu Coşeriu. al vrabiei etc. cu metafore cum sunt cele pentru «liliac» (fr. ed.178 Este important de precizat faptul că. în acest sens. Un al treilea palier este rezervat «faunei». în viziune integralistă.). fapt subliniat de Mircea Borcilă. «instrumentele pe care le fabrică pentru munca sa». 10 ..

17 Eugeniu Coşeriu. Metaforica limbii este reprezentată de metaforele devenite convenŃionale în limbă. pentru ca aceasta să nu mai fie folosită. op. Studii de filosofie a limbajului. textele literare. op. 18 Mircea Borcilă. MenŃionăm şi aici câteva exemple dezvoltate. teorie a limbii şi lingvistică generală. p. al căror „conŃinut semantic specific se constituie dincolo de nivelul semnificaŃilor limbii şi al designaŃilor. 73. cit. În perspectivă integralistă. ca pommes d’amour. Eugeniu Coşeriu a subliniat faptul că nu toate metaforele produse concret în vorbire devin limbă. p. în sensul cel mai înalt de creaŃie de lumi. în limbile engleză şi germană. 176. 69-71. În raport cu metaforica vorbirii. Liebesäpfel. cit. expresii. adică tradiŃie lingvistică. intră în zona eufemismului. Astfel. 16 15 . În zona etimologiei populare poate fi situată construcŃia din limba italiană pomi dei mori „merele arabilor”. 19 Idem. p. metafora îşi „degajă” dimensiunea ei fundamental creatoare. în Omul şi limbajul său. Cel de-al doilea filon este constituit din metaforele existente în „diverse tipuri de texte şi. Verbul a se culca. ibidem. i se atârna lingura cu care mânca. metaforica limbii şi a textului se constituie ca domenii distincte. p. care „trebuie să fi apărut într-un anumit moment în imaginaŃia creatoare a cuiva”15. care a fost interpretată în limba franceză. dar complementare16. 72. a ajuns să însemne „a muri”. datorită faptului că muncitorii grevişti se adunau pe malurile Senei. care constituie domeniul faptic central al lingvisticii textului. în primul rând. ulterior. proverbe etc. ibidem.179 menŃionată. în lingvistica textului. ConstrucŃia din limba engleză hang up the spoon. reprezintă un joc de cuvinte. love apples... în acest sens. de Eugeniu Coşeriu17. ed. zicători. Etimologia herbe sainte pentru absinthe. Tabu-ul lingvistic poate fi ilustrat prin utilizarea lui a dispărea în loc de a muri. datorită faptului că în tranşee. Eugeniu Coşeriu consideră aceste metafore drept „fapte primare” ale vorbirii. Idem. şi. p. plajă” a început să însemne şi „grevă”. care devin semnificante pentru sensul metaforic al textului”18: sintagme.. în limba franceză. 72. Cuvântul din limba franceză grève „chei. când un soldat murea. cit. utilizat pentru a desemna actul sexual. adică „a atârna lingura”. tocmai datorită plenitudinii lor funcŃionale”19. aşa cum menŃionează Mircea Borcilă. metaforica textului este constituită din două filoane. CreaŃia metaforică în limbaj. Primul filon este reprezentat de texteme. Mircea Borcilă.

ca parte constitutivă a semnificantului textual. „FuncŃia Mircea Borcilă. 23. cum ar insista Blaga. XLVI (2001). Clusium. conceptul de creativitate devine fundamental în definirea metaforei22: „Abordarea integrală în metaforologie se constituie. Pentru a sintetiza. situat la rândul său. baza de pornire pentru o situare funcŃională adecvată a procesului metaforic «în cadrul limbajului». 83. Philologica. De la metaforica limbajului la o poetică a culturii. „În planul vorbirii într-o limbă va fi vizibil mecanismul metaforei. prezentat mai sus. dar cu o finalitate în afara limbajului. Lingvistica integrală şi fundamentele metaforologiei. nr. iar în planul individual sau textual se va distinge funcŃia de sens propriu-zisă. Metafora din planul limbajului reprezintă o „manifestare a creativităŃii în limbaj”24. o reprezintă înscrierea legitimă a acestui proces în spaŃiul relaŃionării intime a semnificaŃiei (sau «semnificatului») limbii la «intuiŃia inedită» a vorbitorului şi în finalitatea designării (prin semnul lingvistic) a unui «fapt experienŃial» nou şi pregnant individualizat sau particularizat”25. Metafora de la nivelul sensului reprezintă o „manifestare a creativităŃii” în limbaj. Abordare în perspectivă integralistă. 4. 116. Între Blaga şi Coşeriu. 25 Mircea Borcilă. „În sensul cel mai general. cu o finalitate în limbaj. în „Dacoromania”. 24 Lolita Zagaevschi Cornelius.180 Fundamental este faptul că nerealizarea distincŃiei dintre planul textului şi planurile vorbirii şi al limbii creează un adevărat paradox al funcŃiilor metaforice20. din punctul de vedere al lingvisticii integrale. p. Cluj-Napoca. nr. 2. acelaşi fenomen metaforic putând fi perceput din puncte de vedere diferite: al vorbirii sau vorbirii într-o anumită limbă. p. Paradoxul funcŃiilor metaforice în poetica lui Blaga. aşadar. ibidem. p. 20 . într-un gen proxim comun cu cel al creaŃiei «poetice» (într-un sens foarte larg)”23. şi al vorbirii în plan individual (deci al textului). 21 Lolita Zagaevschi Cornelius. Cluj-Napoca. punctul de vedere integralist asupra metaforei. în „Tribuna”. FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. XLIV (1997). Se poate vedea astfel cum. 156. îndeplinind funcŃia de a structura din punct de vedere lingvistic experienŃa lumii. în „Revista de filologie”. reŃinem faptul că metafora se dimensionează în două tipuri fundamentale: metafora din planul limbajului şi metafora din planul sensului. în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. expresia (materială a) funcŃiei de sens a acesteia. p. într-o terminologie paralelă. 23 Mircea Borcilă. 1-2. pe temeiul conceptual al înscrierii «creaŃiei metaforice» în genul proxim al «creativităŃii» vorbirii în general. Despre statutul metaforei ca funcŃie textuală în lingvistica textului. îndeplinită de metaforă în textul respectiv”21. 22 Idem. p. VII-VIII (2002-2003). 4 iunie 1987.

dincolo de designaŃie şi semnificat (de exemplu. 116. Metafora lingvistică a sensului nu constă într-o redescriere a referinŃei. Chişinău. iar metafora semnificaŃională. p. Metafora semnificaŃională. în funcŃie de finalitate: metafora lingvistică a sensului şi metafora poetică. în Un lingvist pentru secolul XXI. ci de a da o interpretare lumii.. sferă în care hermeneuŃi ca Paul Ricoeur continuă să integreze întreaga semantică metaforică. în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. este de domeniul lingvisticii vorbirii şi al lingvisticii limbilor. Metafora semnificaŃională sau lingvistică este similară cu metafora din planul limbajului. 83. Numai în planul textului poetic integral metaforic – ca să folosim o sintagmă blagiană cunoscută – sensurile care se dezvoltă depăşesc semantica proprie limbajului. 26 . proverbul. 84. Metafora transsemnificaŃională presupune negarea orizontului de experienŃe. 4. nu re-descrie o referinŃă şi nu designează o experienŃă nouă. constând în schimbările lingvistice. nr. de a crea lumi”26. în ceea ce priveşte funcŃionarea sa. şi metafora transsemnificaŃională sau translingvistică28.ori translingvistică este în întregime de domeniul lingvisticii textului ori [. Cea din urmă se opune semanticii limbajului. Creativitatea poetică din perspectiva hermeneuticii şi a lingvisticii textului. 203-208. aceasta antrenând o discuŃie privind disciplinele lingvisticii integrale şi modul în care acestea îşi asumă problematica metaforei: «Dacă creativitatea lingvistică. creativitatea supra.181 acesteia nu constă în a desemna o nuanŃă (a experienŃei) necaptată anterior. Philologica. „Identificarea tipului metaforei – semnificaŃională sau transsemnificaŃională – se realizează printr-un traiect interpretativ intuitiv. XLVI (2001). ibidem.). Metafora poetică are drept finalitate „transgresiunea într-un «orizont de semnificaŃie» posibil dincolo de «semnificaŃia obişnuită a faptelor»”27. Despre statutul metaforei ca funcŃie textuală în lingvistica textului. FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. lingvistică. ca şi metafora survenită în cadrul limbajului. lingvistică. p. adică prin analogie. cit.. dincolo de designaŃie şi semnificat29. alegoria etc.] al semanticii integrale a textului». fabula. zicătorile. Editura ŞtiinŃa. ci „inferă” un sens. 28 „DiferenŃa instituită între cele două tipuri de metafore este esenŃială. Cu alte cuvinte. metafora din planul sensului este de două tipuri: metafora semnificaŃională sau lingvistică. 29 Lolita Zagaevschi Cornelius. cum o numeşte Mircea Borcilă (1997a). La rândul ei. de a revela o latură ce vizează modul experienŃei şi. metafora designaŃională caracterizându-se printr-o semnificaŃie deja dată a faptelor. favorizând emergenŃa creativităŃii translingvistice sau creaŃia de lumi”: Lucia Cifor. în forma sa extremă. Abordare în perspectivă integralistă. ci în instituirea unui sens. p.. 27 Idem. constând într-un „spor de semnificaŃie”. metafora din planul sensului poate fi de două tipuri. Metafora semnificaŃională (IIA) se caracterizează prin raportare integrativă la fundalul cunoaşterii lumii experienŃiale. Aceasta se diferenŃiază însă de metafora din limbaj (care este „designaŃională”) prin finalitatea sa. ed. p. Metafora transsemnificaŃională (IIB) funcŃionează prin Lolita Zagaevschi.

fiind ireductibilă la fundalul cunoaşterii obişnuite. ibidem. 35 Mircea Borcilă. p. şi metafora din planul sensului sau metafora textuală. FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. de a revela o latură ce vizează modul experienŃei şi. Interpretarea acestor metafore presupune deschiderea spre orizonturile de analiză specifice hermeneuticii. Paradoxul funcŃiilor metaforice în poetica lui Blaga. aparŃinând lui Lucian Blaga. 121. al sensului. p. în „Tribuna”. 33 Idem. realizate în acest text”31. dizanalogice în raport cu lumea experienŃei obişnuite şi care «face sens» doar în raport cu această lume creată. Mircea Borcilă a dezvoltat teoria integralistă a metaforei. Abordare în perspectivă integralistă. Ibidem. Clusium. din nou. 34 Ibidem. ed. În lucrarea FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. care reprezintă o manifestare a creativităŃii cu mijloace de limbaj. şi metafora revelatoare35. spun ceva despre ea (lumea din text)”34. cit. 114. 4 iunie 1987. care reprezintă o manifestare a metaforicului în limbaj. O abordare în lumina lingvisticii integrale. FuncŃia metaforei din planul sensului este aceea de a „da o interpretare lumii. ReŃinem. şi Emma Tămâianu. „Privite din unghi funcŃional. 13. pornind de la distincŃia crucială a lui Lucian Blaga între cele două tipuri de metafore. 2001. „din perspectiva configuraŃiei specifice a funcŃiilor textuale metaforice. A se vedea. cum se ştie. metafora plasticizantă. în acest sens. Lolita Zagaevschi Cornelius instituie o altă distincŃie terminologică fundamentală în domeniul metaforei: metafora pretextuală sau metafora din limbaj. Metafora din limbaj vizează metaforica normei limbii şi pe cea a vorbirii în general. Cluj-Napoca. iar lumea imaginară corespondentă se construieşte tocmai prin instituirea acestor metafore (entităŃi metaforice) transsemnificaŃională”30.. de a crea lumi”33. p. „Teoria Idem. iar metaforele din planul textului. 2: „Blaga propune. Fundamentele tipologiei textuale. metaforele din planul limbajului descriu (redescriu) lumea.182 suspendarea fundalului cunoaşterii lumii şi construcŃia unei entităŃi (metaforice) care aparŃine unei lumi imaginare calitativ diferite. Lolita Zagaevschi Cornelius îşi propune să descrie procesul de articulare a sensului unui text deosebit de complex. FuncŃia metaforei din limbaj sau pretextuale este „aceea de a realiza structurarea primară a experienŃei în lumea dată. această viziune asupra metaforei. Abordare în perspectivă integralistă. în formularea oferită de Lolita Zagaevschi Cornelius. mai întâi. o distincŃie teoretică 31 30 . ibidem. dar cu o finalitate diferită de cea a limbajului. 32 Lolita Zagaevschi Cornelius. în şi prin mijloace lingvistice”32. în forma sa maximală. p. deci.

mai întâi. un set de criterii tipologice care diferenŃiază metafora plasticizantă de metafora revelatoare: 1. cicoarea ochilor) şi «metaforele tip II». astfel. „Procesul metaforic A („plasticizant”) va defini şi ilustra. în teoretizarea lui Blaga. în interiorul metaforei II. în măsura în care funcŃionarea acestuia presupune un model al unor lumi multiplu semiotizate şi axiologic ierarhizate”38. «funcŃie A») şi metafore «revelatoare» (la noi. „câmpurile referenŃiale vor fi constituite după un model primordială între «metaforele tip I». 3. pe care Blaga le ilustrează inconsecvent. numite şi «revelatorii». „câmpurile referenŃiale vor fi constituite după un model concret al lumii fenomenale”. ce ilustrează un «aspect fundamental al creaŃiei culturale». definindu-se tocmai prin aceea că «sporesc semnificaŃia faptelor înşile la care se referă» (ex. criteriul modelului de construcŃie referenŃială (diagramatic vs simbolic). în domeniul propriu al textelor culturale. ilustrarea ei cu metafore din creaŃia poetică devine perfect justificată”. numite şi «plasticizante» care «se produc în cadrul limbajului» şi «nu sporesc semnificaŃia faptelor ca atare» (ex. putem izola şi înŃelege mai bine a doua distincŃie tipologică fundamentală. al „finalităŃii” procesului de „poesis discursiv” (plasticizant vs revelator). Pe de altă parte. deoarece această metaforă se înscrie. p. 37 Idem. subliniind existenŃa unei duble dihotomii a funcŃiilor metaforice: „Se impune a fi izolată şi consolidată. [. p. în SCL. Această dihotomie secundară trebuie înŃeleasă ca o subordonare a funcŃiei II şi. 38 Ibidem. aşadar. un cod semiotic cultural de tip sintactic. 186. (b) distincŃia. întrucât posibilitatea funcŃionării lui se bazează pe un model al lumii analog lumii fenomenale. . opoziŃie în care ne interesează numai metafora II. În cazul metaforei plasticizante. în acest sens. criteriul „orientării”. procesul metaforic B („revelator”) implică. prin exemple (din propria sa creaŃie) de metafore «plasticizante» (la noi. nr. 187. 358364)”. 1937/1944. 3. un cod semiotic cultural de tip semantic. propusă de Blaga.. în interiorul domeniului ei funcŃional specific: cea dintre metafora A (sau «plasticizantă») şi metafora B (sau «revelatorie»). 187. Mircea Borcilă a rezolvat „paradoxul funcŃiilor metaforice în poetica lui Lucian Blaga”.183 blagiană a celor două funcŃii elementare ale metaforei a fost reconstituită de noi prin elaborarea unei disocieri radicale între: (a) planul opoziŃiei între metafora I şi metafora II. cf. analizat: metafora morŃii-nuntă din MioriŃa.] Precizând în acest fel natura «metaforei» II. distincŃia primară între metafora lingvistică sau funcŃia I şi metafora poetic-culturală sau funcŃia II a procesului metaforic. «funcŃie B»)”36. 36 Mircea Borcilă. criteriul „principiului existenŃialaxiologic” al procesului de „poesis discursiv” (sintactic vs semantic). iar în ceea ce priveşte metafora revelatorie. evident. p. a două funcŃii culturale fundamentale ale metaforei. ContribuŃii la elaborarea unei tipologii a textelor poetice. p. 2. ibidem. al „intenŃiei generale”.. XXXVIII (1987). astfel. Mircea Borcilă37 a stabilit.

al lumii «ideale» sau «numenale»”39. în SCL (XXXVIII). care implică «intensificarea percepŃiei» şi presupune. oximoronul este motivat şi determinat de «intenŃia generală» a procesului de poesis discursiv. a «finalităŃii plasticizante» sau «expresive»”41. considerăm oximoronul drept ilustrare maximală. O abordare funcŃional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi şi Apollinaire. 2007. dezvoltă într-o perspectivă teoretică originală teza coşeriană a creaŃiei de lumi ca definitorie pentru «poezie»”40. în acelaşi timp. 187. nr. Mircea Borcilă nu numai că identifică analogii esenŃiale la nivel conceptual şi de viziune de ansamblu. Clusium. p. 61. 39 . Oana Boc a realizat o investigaŃie subtilă a poeziei lui Tudor Arghezi. în funcŃie de natura procesului metaforic. p. Mircea Borcilă a subliniat faptul că finalitatea plasticizantă a procesului de «poesis discursiv» este ilustrată de Tudor Arghezi şi de poeŃii avangardişti. printre altele. „Ca procedeu constitutiv al sensului. p. din punctul de vedere al lingvisticii integrale. ci. în care a situat metafora de sorginte oximoronică a „florilor de mucegai” în zona finalităŃii plasticizante. «o incompatibilitate semantică marcată şi imposibilitatea conjugării termenilor în afara procesului metaforic» (Borcilă 1987a: 188). a abordat conceptul de textualitate poetică. O abordare funcŃional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi şi Apollinaire. pe urmele intuiŃiei lui Lucian Blaga: „Asumându-şi această dublă bază teoretică. Textualitatea poetică şi lingvistica integrală. astfel.184 abstract. 40 Oana Boc. realizând o tipologie textuală semnificativă. mai exact de «finalitatea plasticizantă». 2007. Într-o lucrare interesantă. Se evidenŃiază. Cluj-Napoca. Textualitatea poetică şi lingvistica integrală. asumându-şi concepŃia lui Mircea Borcilă. O abordare funcŃional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi şi Apollinaire (teză de doctorat). Din această perspectivă. Oana Boc. de sorginte antropologică pe de o parte şi lingvistică (integrală) pe de altă parte. 1987. ContribuŃii la elaborarea unei tipologii a textelor poetice. 3. 41 Idem. Aplicând această nouă teorie a metaforei la poezia românească. 176. Cluj-Napoca. Textualitatea poetică şi lingvistica integrală. iar finalitatea revelatoare este frecventă în opera lui Lucian Blaga şi a lui Ion Barbu. prin coincidenŃa contrariilor. Mircea Borcilă. conform căreia teoria integrală a limbajului reprezintă o bază conceptuală pentru studiul literaturii. „saltul” teoretic realizat de Mircea Borcilă. cu aplicaŃie directă „funcŃional-tipologică” la poeŃii Tudor Arghezi şi Guillaume Apollinaire.

identificatoare. reŃinem un sugestiv exemplu prezentat de Lolita Zagaevschi Cornelius în cercetarea menŃionată: „Ana intra cu un zâmbet. Prin această metaforă transLolita Zagaevschi Cornelius. şi se poate exprima prin binecunoscuta ecuaŃie a + x = b. realizăm că aceasta reprezintă. prin care se rosteşte taina fiinŃei ei. FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. p. designatul termenului metaforic «sursă» se individualizează. Cel mai bun argument pentru aplicarea acestei ecuaŃii. elaborată de Mircea Borcilă. ibidem. «Faptul concret «a» (zâmbetul) e de astă dată privit numai ca un semn vizibil al unui «x». pentru că relaŃia între termeni este una «ecuaŃională». la exemplul nostru. care cheamă şi provoacă un act revelator» (Blaga 1937/1969. în care am înlocui doar exemplul pentru termenul a sau prim. 226. Acel zâmbet. asupra metaforei revelatoare. cu acel zâmbet de neuitat. Abordare în perspectivă integralistă. decât printr-un efect ulterior de feedback. l-am putut da chiar printr-un citat din Blaga. de data aceasta. din perspectiva metaforei. pe care îl redăm mai jos. Zâmbetul ei care este tăinuire şi destăinuire în acelaşi timp. Pentru a ilustra conceptul de metaforă revelatoare. dezvoltând. p. de fapt. deci. este relevant pentru valenŃele hermeneutice ale concepŃiei integraliste asupra metaforei: „La o privire de amănunt. este un semn al unui mister care ni se revelează a fi însuşi «misterul lăuntric» al Anei Rareş. drept principiu al metaforei «revelatorii» (transsemnificaŃionale). Lolita Zagaevschi Cornelius a investigat romanul lui Lucian Blaga. cit. în relaŃie cu alte metafore din aceeaşi sferă. 309-310). se pusese între noi”43. 42 . dintr-o hotărâre a ei. pentru o mai accentuată claritate a explicaŃiilor.185 În altă lucrare incitantă. 224. p. evident. a „frumuseŃii interioare a fiinŃei umane”42. nu aceeaşi este relaŃia semantică între termenii propriu-zişi ai procesului metaforic. Este vorba. mai exact. Pe măsură ce capătă mai mulŃi determinanŃi: «acel zâmbet de neuitat».. prin ceea ce el e prefăcut într-un «mister deschis». din punctul de vedere al metaforologiei integraliste. ed. o discursivizare a termenului «Ńintă». iar în clipa în care ajungem la atributiva «prin care se rosteşte taina fiinŃei ei». despre o metaforă «revelatoare» sau poetică. De pildă. Abordare în perspectivă integralistă. Comentariul oferit de Lolita Zagaevschi Cornelius. FuncŃii metaforice în Luntrea lui Caron de Lucian Blaga. schiŃa de tipologie textuală. Luntrea lui Caron. am putea spune că prima ocurenŃă a lexemului zâmbet nu o resimŃim ca metaforică. insistând. autoarea a cercetat metafora zâmbetului din romanul Luntrea lui Caron. astfel. 43 Idem. are darul să desfiinŃeze distanŃa ce. Deşi în poziŃie sintactică subordonată faŃă de propoziŃia în care apare termenul «sursă».

pe care nu le mai resimŃim ca atare. Astfel. Aceeaşi metaforă apare în partea a doua a pasajului. exercită. dinamic nu numai prin natura acestui proces de instituire a sensului.. Aici întâlnim o altă formă de discursivizare a conŃinutului termenului secund sau b în care se insistă asupra ideii de «taină» ce se revelează. căci faptul de a fi «rostire a tainei fiinŃei feminine» nu aduce vreun «spor de expresivitate» zâmbetului ei. din punct de vedere tipologic. Analiza oferită de Lolita Zagaevschi Cornelius e deosebit de complexă. p. în funcŃie de reperele pe care le poate oferi integralismul. pornind de la semnificaŃiile date în elementele lexicale constituente. . o anumită funcŃie evocativă. de creativitatea interpretului care ştie să opereze cu o grilă construită din elemente ale teoriei şi elemente ale textului. fiind desemantizate prin uz: «are darul» şi «să desfiinŃeze distanŃa». contribuind cu un spor semantic la Ńeserea unei pânze subiacente textului. în acord cu complexitatea unei proze care nu poate fi integrată total.186 semnificaŃională transgresăm nivelul semnificaŃiilor primare ale textului. cu o înfăŃişare puŃin diferită: «Zâmbetul ei care este tăinuire şi destăinuire în acelaşi timp. din perspectiva «tainei revelate». ci şi prin forma de exprimare a termenului b: «zâmbetul prin care se rosteşte taina» în primul caz şi «tăinuire şi destăinuire» – ca substantive verbale – în al doilea caz. în funcŃie de marile izotopii ale operei Luntrea lui Caron. în acest punct. dintr-o hotărâre a ei. la această lucrare. chiar pornind de la nivelul semnificaŃiilor lingvistice. ci îi conferă o nouă valoare de sens. DesfiinŃarea distanŃei «ce se pusese între noi» are şi o altă valoare funcŃională în text – o funcŃie de legătură între secvenŃele narative (aici atât anaforică.» (p. datorită capacităŃii ei de a investiga profund lumile textuale. Trimitem. cât şi cataforică) vizita doamnei Ana Rareş la bibliotecă şi evitarea întâlnirilor cu Axente Creangă”44. 44 Ibidem.. Într-o secvenŃă precum: «Zâmbetul [. 247). caracterul dinamic al relaŃiei care se instituie între termenii procesului metaforic. Aici se vede cum creativitatea scriitorului trebuie să fie dublată. autoarea descoperind articularea metaforică. prin conotaŃiile activate. în mod special. are darul să desfiinŃeze distanŃa ce. în analiză. potenŃată de contextul în care se integrează. 226-228. rămânând ascunsă în acelaşi timp. Observăm. se pusese între noi. «A avea darul» şi «a desfiinŃa» trimit la o anume înzestrare a fiinŃei interioare. această metaforă este unul dintre nodurile semantice pe care se articulează sensul textual.] are darul să desfiinŃeze distanŃa» – pot fi reperate două metafore lingvistice sau semnificaŃionale. bineînŃeles. Le menŃionăm aici pentru că ele.

N.187 ConcepŃia lui Eugeniu Coşeriu privind esenŃa creatoare a limbajului (enérgeia). Valmarin. Roma. Dalla metaforica del linguaggio a una poetica della cultura45. Cornel Vîlcu. LA MÉTAPHORE DANS UNE PERSPECTIVE INTÉGRALISTE (Résumé) Le Centre d’études intégralistes de Cluj. Ed. Concludent. La triade théorique Blaga-Coşeriu-Borcilă est au cœur de cette perspective. este studiul Tra Blaga e Coşeriu. în acest sens. În plus. Quaderni di Romania Orientale. Simion Doru Cristea. a jucat un rol fundamental în orientarea generală a „studiilor integraliste” de la Cluj. în care este complex valorizată. Bagatto Libri. Lucian Lazăr. Cristian Bota. este cea din domeniul metaforologiei. Nous avons essayé de mettre en évidence les lignes directrices de la vision intégraliste de la métaphorologie. în contextul lingvisticii româneşti şi internaŃionale actuale. Iulia Bobăilă. validée par des recherches passionnantes des membres du Centre. enorma contribuŃie a lui Lucian Blaga la metaforologie. Dalla metaforica del linguaggio a una poetica della cultura. privind metafora şi metaforicul. Mircea Borcilă a elaborat o meditaŃie sistematică asupra domeniului metaforologiei. Tra Blaga e Coşeriu. De aceea. Mircea Borcilă. 46 A se vedea şi alte lucrări fundamentale în domeniul lingvisticii integrale. prin relaŃia cu lingvistica integrală. Maria Ştefănescu. Nesu & L. 45 . trebuie să menŃionăm că cea mai importantă contribuŃie a Centrului de studii integraliste46 de la Cluj. dans le domaine actuel de la métaphorologie. în Romania culturale oggi. de grande valeur. credem că aici se află unul dintre punctele tari ale noii perspective (Blaga-Coşeriu-Borcilă). 2008. în dezvoltarea unora din preŃioasele sugestii pe care le conŃine doctrina coşeriană. Ea reprezintă o fascinantă perspectivă contemporană de investigaŃie a metaforei. elaborate de Eugenia Bojoga. relevând poziŃia originală pe care o are şcoala de lingvistică integrală de la Cluj. a développé une conception complexe et originale. opposée à la recherche traditionnelle de la métaphore qui la cantonne dans la rhétorique. care-l are ca fondator pe Mircea Borcilă. AU-DELÀ DE LA RHÉTORIQUE. Sapienza Università di Roma. „definibilă prin instituirea de conŃinuturi la toate nivelurile limbajului”.

Editura Echinox. în special a reprezentării scenice. 3 R. 188-193 BERTOLT BRECHT ŞI METAMORFOZA EPICĂ A TEATRULUI. 72. simplu şi aparent simplist. „Anti-pascalian”3. PostfaŃă şi selecŃia textelor de Ion Vartic. p.”1 În acest context. Tennesee Williams propune şi el un teatru experimental. Brecht nu pare un reformator dramatic la fel de zgomotos precum colegii săi ultra-moderni. p. În româneşte de VoichiŃa Sasu şi Diana Tihu-Suciu. Paul Claudel este preocupat de „fizionomia globului”. al reinstituirii teatrale. observându-se manifestări pentru înlăturarea canoanelor înguste şi învechite ale artei dramatice. legile clasice fiind cu desăvârşire abandonate. Cluj-Napoca. 4 Ibid.-M. 1 .. preŃioasă numai datorită legăturii magice şi crude cu realitatea şi cu primejdia. Editions Albin Michel. Quatrième édition. 1997. EvoluŃia tumultoasă a teatrului modern pare marcată de afirmaŃia radicală a lui Antonin Artaud din Primul manifest al Teatrului cruzimii: „Nu putem continua să prostituăm ideea de teatru. p. Antonin Artaud îşi doreşte un „teatru al cruzimii”. XLVII. Teatrul şi dublul său. rescrierea şi refacerea oricărei activităŃi scenice. Albérès. p. 265. el rezumă concepŃia celor care cred că o reorganizare a societăŃii ar putea vindeca omul de a fi om”4. 265. 1969. 2 Tenesse Williams mărturiseşte că se refugiază în scris „pentru că am găsit viaŃa nesatisfăcătoare” (“because I found life unsatisfactory”). teatrul având o funcŃie compensatoare2. EdiŃie îngrijită de Marian Papahagi. în timp ce Bertolt Brecht se înscrie în avatarurile dramaturgiei moderne prin abordarea teatrului non-aristotelic. 2009. revue et augmentée. Teatrul său Antonin Artaud. OPERA DE TREI PARALE de Florin OPRESCU Criza teatrală de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea are în prim plan repunerea în drepturi a teatrului. Paris.AUT. afirmă Artaud. Fiind mai degrabă „răbdător. L’Aventure intellectuelle du XXe siècle.

HoŃi şi prostituate. Brecht admite că reinventarea genului nu trebuie să ducă la eliminarea totală a emoŃiei din dramă. ConcepŃia lui ar fi că orice spectacol care nu se inspiră din spectacularul real suferă din pricina inactualităŃii cauzate de dificultatea sau chiar de imposibilitatea de reprezentare abstractă. spune Romul Munteanu. Editura Pentru literatură Universal. Viziunea negativă asupra societăŃii capitaliste se extinde în opera lui Brecht devenind o imagine constantă a mai multor perioade şi în special a modernităŃii. iar prezentarea scursorilor societăŃii şi formarea unei societăŃi autonome. deci la o simplificare atât de necesară a genului. adică a realului invocat şi de Artaud sau Williams dar în forme mai puŃin directe decât aceştia. dacă sunt privite cu obiectivitate. în acelaşi timp. mise en abîme (societatea în societate) a hoŃilor. În piesa lui Brecht sunt păstrate aceleaşi personaje: Macheath. în acord cu sensibilitatea timpurilor. care reflectă relaŃia socială tensionată a omului de la periferia societăŃii. la epicizarea acestuia. trebuie să contribuie la revitalizarea teatrului şi. cerşetori şi delapidatori. Fenomenele obişnuite prezentate în artă. de expunere morală sau de „supunere la judecata publică”. Romul Munteanu. muzica. viitorul omenirii. poliŃie coruptă pot figura foarte bine şi în tabloul societăŃii contemporane sau în cel al secolelor trecute. Cu toate acestea. autorul propunându-ne tare sociale eterne.189 tinde spre redescoperirea socialului. „Prin songuri şi procedee literare specifice parodiei scriitorul se străduieşte să-l provoace pe spectator la reflectare”5. a cerşetorilor. 1966. întreaga artă sincretică a spectacolului în care se integrează decorurile. ci doar la o necesară distanŃare care să poată permite analiza raŃională a reprezentării realului. dar prin care este pus în faŃa unei obiectivizări care-l obligă să o recunoască. progresul. Peachum. efectele de lumină. a prostituatelor se vrea o portretizare a unei părŃi mascate a comunităŃii londoneze. pot crea nu numai revelaŃia descoperirii. în scopul nobil de a-şi dobândi o nouă faŃă umană. 5 . jocul actorilor. de reflectare a unor realităŃi imediate care blochează transformarea socială. 87. Opera s-ar vrea un exemplu de ceea ce spectatorul ar dori să vadă transpus din viaŃă în teatru. intenŃia lui Brecht nu pare a fi una exclusivă. mijloacele de expresie. ci mai mult de ilustrare a unei situaŃii pe care spectatorul o cunoaşte sau nu. într-o permanentă luptă pentru supravieŃuire. ci pot contribui şi la redescoperirea emoŃiei dramatice. aşa cum spune acelaşi Romul Munteanu. Bucureşti. care data încă din 1728. Bertolt Brecht. În acest scop. Opera de trei parale este astfel o adaptare a acelei Beggar’s Opera (Opera cerşetorilor) de John Gay. Polly şi Jenny iar precizarea autorului referitoare la obiectivul adaptării este că Opera de trei parale înfăŃişează mentalitatea lumii burgheze pentru că aceasta era convingerea sa profundă. p.

folosit în acelaşi timp şi ca o concluzie la diferite acŃiuni. un hoŃ cu imunitate socială datorită stilului şi modalităŃii acestuia de a se comporta. TendinŃa evidentă a dramaturgului este. o societate fetişizată. Şi târăşte-Ńi soŃia-n noroi! De Domnul din ceruri nu-Ńi pasă ? Vedea-vei în ziua de-apoi!” Mac nu numai că reprezintă această societate. curvele curvesc. de a înŃelege lumea şi de a o manipula. el nu reprezintă decât lumea hoŃilor de rând. dar şi printr-o ironie a sorŃii el îi articulează o falsă imagine de societate burgheză. Ordinea socială pare a fi inversată. Bertolt Brecht este interesat să redea imaginea complexă a lumii. Este creată o imagine care mimează Apocalipsa şi în care ordinea socială e total inversată: „Vinde-Ńi fratele. Încă din Prologul piesei se anunŃă cântecul lui Mackie-Şiş.190 Liantul dintre personaje şi acŃiunile lor. Ruptura de societate şi formarea altei societăŃi în miniatură. adică „spre a întâmpina înăsprirea mereu crescândă a sufletului oamenilor”. ci de cerşetori şi hoŃi. în diferite forme de reprezentare. personajul central al piesei. într-o aparentă comedie a erorilor sau a falsurilor pretenŃioase. Cu alte cuvinte. orice societate care nu mai are nicio valoare măcar ideală. „song-ul”. avea un baston cu mânerul de fildeş şi o cicatrice la gât. Încă din actul I ironia. Prin didascaliile de început se creează atmosfera preponderentă a piesei. îşi face apariŃia odată cu prezentarea „magazinului cu articole de cerşit al lui Jonathan Jeremiah Peachum” şi prin declararea motivelor şi necesităŃii apariŃiei unei astfel de afaceri. banal. Căsătoria în secret a fiicei lui Peachum cu Mac este prilejul pentru destabilizare şi scurtcircuitarea normalităŃii şi încercarea de acuzare a celui din urmă într-o societate în care puterea nu mai este deŃinută de stat. conştientizând astfel importanŃa sincretismului teatral. riscă să dinamiteze şi să ameninŃe existenŃa acesteia. îndeletnicirile oamenilor fiind în acord cu acest univers: „Cerşetorii cerşesc. ca în Sfânta Ioana de la abatoare. hoŃii fură. care. caracteristică de altfel întregii piese. un adevărat dandy în aparenŃă. odată ce nu mai este respectat. este obsesia dramaturgului . numitorul comun al oricărei societăŃi este un cod moral imanent. este muzica. De altfel. Deşi purta mănuşi glacé albe. de a demistifica şi de a demitiza orice personaj. în care decăderea este privită ca o normalitate. om ticălos. Un cântăreŃ ambulant cântă povestea lui Macheath”.

interesul constant al autorului de a dialoga cu publicul. dar şi Mac.. În cazul lui Brecht se poate vorbi de o încercare de bulversare a gustului clasic al publicului prin registrul ironic şi prin modul direct de abordare a realului.. Domnul Peachum. Sub aspect formal. o intenŃie mascată a autorului de a moraliza. un teatru trăit. este o viziune pamfletară asupra „Republicii” eline. nu le pot respecta.191 prin care se realizează un dublu al adevăratei societăŃi.” Acesta pare a fi adevăratul discurs al unui delapidator despre lege. Reteatralizarea de la începutul secolului al XX-lea a avut ca scop punerea în faŃa spectatorului inactiv a unor situaŃii şocante. Una dintre trăsăturile piesei este poziŃia surprinzătoare a instanŃelor dramatice. insistent solicitată să sugereze sau să . în sensul ironic al cuvântului. care să-l scoată din starea de somnolenŃă. disociat în esenŃă. care afirma că: „Spiritul baroc. încearcă să-şi refacă unitatea originară. Doamna Peachum: . personaj şi spectator.. din prea multă mizerie. inexistentă în piesă.Dacă-l vedeŃi zilele astea pe MackieŞiş. se poate vorbi fie de o similaritate cu metodele expresioniste prin tipica distanŃare brechtiană şi prin bulversarea rolului spectatorului.. legile putând oferi protecŃie şi o adevărată existenŃă comunitară.” Pe lângă intenŃia textuală a autorului de a ironiza şi de a arăta o altă faŃă a societăŃii londoneze se mai observă şi o latură critică a legilor care o guvernează. care beneficia de o astfel de protecŃie. procedeu care traduce un complex al marginalităŃii şi al marginalizării. reactivat în funcŃie de realitatea istorică şi încărcat cu ironie. El este prezent în Opera de trei parale prin referire la sensul barocului sugerat de Adrian Marino. Iar cine vrea să capete şi el o firimitură de pe urma acestei exploatări trebuie să se Ńină strict de lege. iar contrastul pe care îl impune acest personaj şi nu numai el. să elimine vidul interior şi atunci el supralicitează în sensul formei. spune într-o manieră ironică: „[…] Doar trăim toŃi în cadrul legilor! Numai la adăpostul legilor pot fi exploataŃi cei care nu le înŃeleg sau care. a unor fapte aparent banale. iar în privinŃa personajelor este vorba de un baroc târziu. IntenŃia de mai târziu de a crea un „living theatre”. Ideea unei astfel de societăŃi şi a unei astfel de critici este foarte subtilă. obişnuite şi prin dialogul pe care Brecht îl propune publicului: „Intermezzo Doamna Peachum şi cu Jenny-Speluncă ies în faŃa cortinei. a fost actul suprem de implicare a spectatorului care devine personaj prin estomparea graniŃei canonice dintre autor. prin destabilizarea emotivă sau prin şocul realităŃii.

1969. DicŃionar de idei literare. Editura Eminescu. iar singura soluŃie relativ curativă ar fi parodierea ei. Antonin. 230. spune Albérès. Didascaliile prezintă şi ele. reamintind nevoia de a înnoi şi de a reflecta profund asupra poziŃiei Omului în societatea modernă.. Opera de trei parale. imaginea de dinaintea unei scene. Adrian. DicŃionar de idei literare. artificiu. Editura Eminescu. p..-M Albérès. 1966. Şi crima şi păcatul pedepsiŃi. 6 Adrian Marino.192 suplinească – prin abundenŃă. 1967. se poate deduce faptul că societatea rămâne neschimbată. mănuşi glacé şi mânerul cu cap de fildeş. prin absolvirea de la spânzurătoare a lui Mac prin bunăvoinŃa reginei. PostfaŃă şi selecŃia textelor de Ion Vartic. Paris. BIBLIOGRAFIE Albérès. Editura pentru Literatură. Şi-apoi puteŃi cât vreŃi să ne vorbiŃi!” Dar chiar şi la sfârşit. „al doilea final al operei de trei parale” acordă circumstanŃe atenuante răufăcătorilor. ei încercând să dea amploare conŃinutului prin exploatarea voită şi exagerarea formei: haine de lux. 1973. Munteanu. căutată şi stridentă. ca o intenŃie absolută a autorului. Bucureşti. Întâi să ne hrăniŃi mai omeneşte. Marino. EdiŃie îngrijită de Marian Papahagi. care ne-nvăŃaŃi cum se trăieşte. el preferă echilibrul epic şi reflectarea unei metamorfoze lente a omului. a făcut din el omul care ne oferă o imagine convingătoare scenic. Brecht. Romul. pornind de la o morală a discrepanŃelor sociale: „Mac: Voi. L’Aventure intellectuelle du XXe siècle. Brecht realizează o reprezentare acurată a imediatului. uneori prea lentă şi niciodată în favoarea sa. „Geniul său dramatic. Bucureşti. În româneşte de VoichiŃa Sasu şi Diana Tihu-Suciu. R. În locul bruiajelor avangardiste. Teatrul şi dublul său. cit. Editura Echinox. Bertolt Brecht. op. Quatrième édition. revue et augmentée. Editura Pentru literatură Universală. p. R. efort de convingere – existenŃa unui conŃinut absent”6. 266. Bucureşti.-M. cu Mackie-Şiş sau cu Peachum. Bertolt. 1973. artificialitate exagerată. Este ceea ce se întâmplă cu lumea lui Brecht. Prin teatrul său epic. Artaud. Bucureşti. imagine care corespunde personajelor şi care deseori este prezentă în cântecele ce însoŃesc replicile. o viziune simplă şi coerentă asupra Istoriei. De exemplu. Éditions Albin Michel. 1997.”7. 7 . Cluj-Napoca. abilitate.

une révolution lente. argumentée par le besoin de représenter l’actualité et les coordonnées modernes de l’individu dans son milieu. Bertolt Brecht nous propose un théâtre épique. L’OPERA DE QUAT’SOUS (Résumé) Dans le contexte des changements théâtraux du début du siècle passé. spectateur actif). . mais aussi au niveau du message. en projetant un monde dans sa dérive historique. par L’Opéra de quat’sous le dramaturge change la convention classique du théâtre en nous démontrant que le théâtre peut changer au niveau formel (distanciation critique. Ainsi.193 BERTOLT BRECHT ET LA MÉTAMORPHOSE ÉPIQUE DU THÉATRE. musique.

din femina. precum. peste timp. felix. Să fie vorba. laetus: şi. iscodeşte zariştea fiinŃei şi. fecundus şi fertilis. cu supinul fructus ce a dat rom. 194-204 VOCAŢIA SOTERIOLOGICĂ A STOICISMULUI SENECAN de Elena-Tia SANDU 1. asemeni multor altora. dinspre infra. precum labor: „chin. „a se înfrupta”. cel al conştiinŃei. româna. mănoşenia cu fericirea. trudă. Eglogae. frânturi de gând şi de simŃire. de un mental dominat de supremaŃia absolută. Non omnia possumus omnes. . 2009. o poveste despre viaŃă. întreg spaŃio-timpul. ocupând cu pregnanŃă şi definitiv un orizont axiologizat. 63) Impregnat de indelebila tristeŃe a omului ce îşi asumă condiŃia umană. de aici. (Vergilius. încrustate în cuvinte. îşi reafirmă constant şi emblematic vocaŃia apoftegmatică. târcolit de dor.AUT. cu răscolitoare con-ştiinŃă a firii: „Nu toŃi le putem pe toate”. dincolo de divin şi uman. p. astfel. suferinŃă”. ce proiectează pe cerul Arcadiei vergiliene norii pesimismului existenŃial. a inexorabilului şi implacabilului. vasăzică „deneînduplecatului şi deneîmpăcabilului” Fatum? E păstorul vergilian o variantă cioraniană antico-rustică. Păstorul vergilian. Preambul.către suprastructură. străbătând prin veacuri. dinspre concret spre abstract. XLVII. aici. prin perspectiva ireparabilei treceri. cu radicalul fe. cu toată sobrietatea rostirii. prin a sa constatare dominată de negaŃie? Etnostilul latin arhaic ne dăruieşte. în deplinătatea simŃirii. ca şi cel moldovean. crâmpeiul vergilian. se revalorizează. despre suferinŃă şi despre fericire. fruor: „a se bucura (de roade)”. cu întreagă profunzimea gândirii. relaŃionând. VIII. frupt şi. Rosturi şi noime adânci răsar din rădăcinile unor termeni aparŃinând câmpului semantic al îndeletnicirilor rurale. O cuprinzătoare filosofie existenŃialistă se desprinde din aceste mentaleme. mai ales.

frustă şi robustă. nici nu ştiu să moară. la Seneca. îşi restituie reciproc. într-o anticameră a morŃii şi acest fapt îi conferă importanŃa şi greutatea unui legat testamentar. de cele mai multe ori identificat cu cel al măsurii. reprezentantul stoicismului. uită că acest comandament Ńinea de însuşi etnostilul roman: Ńinea de mentalitatea de cetăŃean. mai târziu. formată prin educaŃie din fragedă pruncie. mori nesciunt: „Cei mai mulŃi se zbat nefericiŃi între teama de moarte şi chinurile vieŃii şi nu vor să trăiască. dorindu-şi avere. Interpretatio Romana. Astfel. Cu înŃelepciune. a decupat din oferta metafizică grecească elementele consonante cu intuiŃia. epicureismul şi stoicismul. latină. Să mai spunem că bunul-simŃ. Motivul pentru care lui Seneca i se neagă dreptul de a gândi şi a se purta ca un adevărat roman. cât şi. 5.. Nimănui nu i se impută mai mult decât lui Seneca această dorinŃă legitimă a oricărui roman care provenea dintr-o familie din clasa cavalerilor sau a aristocraŃiei. vocaŃia soteriologică. Morala? Non omnia possumus omnes! Potrivit cordubanului. atât la Horatius. acest comandament vizează un modus vivendi. o veritabilă moriendi virtus. a avut în acelaşi timp o asiduă activitate civică şi politică. Seneca a învăŃat să moară. mor. plerique inter mortis metum et vitae tormenta miseri fluctuantur et vivere nolunt. nu a fost transplantat din spaŃiul elen în cel roman. preocupându-se de studiul filosofiei. 2. prin comandamentul secundum naturam vivere: „a trăi potrivit cu natura”. politică şi deci socială. Cei care-i reproşează că. ai cărui moştenitori suntem noi.195 O viziune sapienŃială căruia poetul neamului latin îi va da glas în Georgice. în sol roman.” – Sen. dar şi. fostul său discipol. hrănită din seva unui mental colectiv adânc implantat în solul italic. cu suişuri vertiginoase şi coborâşuri la fel de ameŃitoare. Omul Seneca. nu mai puŃin necesar. Să nu uităm că. mai cu seamă la libertul a cărui prietenie a râvnit-o Augustus. IV. Jurnal din anticamera morŃii Epistolarul senecan a fost scris într-o catacombă spirituală. să aspire la cursus honorum. realizată prin vârfurile ei culturale. schematizat la percepŃia „filosofia plăcerii versus filosofia îndurării”. curente de gândire ulterior receptate ca un cuplu antonimic. la o carieră materială. . Horatius a ştiut să trăiască. trăitor în timpul când absolutismul şi tirania ating cote paroxistice. Ep. în cazul magistrului corduban condamnat de Nero. întruchiparea literară a epicureismului.. posteritatea. unde sensul şi măsura vieŃii sunt date de coordonatele fundamentale ale muncii şi trăirii în natură. a avut o existenŃă tumultuoasă. acel modus in rebus horaŃian. cât mai înaltă.

fie aparŃinând unei înguste calofilii literare. trebuie lărgit cadrul de receptare a acestei corespondenŃe. în condiŃiile în care operele stoicilor greci s-au pierdut. apărută cu mult înainte de a primi numele porticului. că mariajul politicului cu filosofia este de cele mai multe ori o utopie şi că această atracŃie se poate dovedi literalmente fatală. purtată în ultimii ani ai vieŃii. s-a păstrat până în ziua de astăzi. În special prin corespondenŃa sa.196 putere şi faimă (privite ca interdependente). prin interpretatio romana pe care o dă unei doctrine care se născuse cu trei secole şi jumătate în urmă. fie din perspectiva istoriei filozofiei. filosofia. Cum a fost posibil însă ca o atitudine permanent umană să devină o doctrină filosofică? Ca urmare a crizei polis-ului grecesc. când imperiul. care Ńin fie de geneză. i-a rămas totuşi fidel de-a lungul întregii vieŃi. va asigura păstrarea ideilor stoice. ci în patrimoniul cultural şi spiritual universal. fie de modalităŃile de abordare. încă o dată. se dezmembrează şi lumea grecească este grav tulburată de luptele intestine dintre urmaşii acestuia. Astfel. până în momentul sosirii ordinului de sinucidere dat de Nero. aşa cum rezultă ea din corespondenŃa cu Lucilius. Seneca. pe lângă cele trei iubite amintite mai sus. vibrantului său mesaj. până la noi. după descoperirea complotului condus de Piso. clădit pe o ambiŃie personală ieşită din comun. într-un stil definitoriu apoftegmatic. sincerităŃii ei emoŃionante şi patosului confesiunii îi datorăm faptul că această atitudine umană. nu doar în ansamblul operei senecane. trebuie să Ńinem seama de intercondiŃionarea. mult citită de-a lungul timpului. Ca reprezentant al celei de a treia vârste a stoicismului. Prin urmare. chiar dacă redusă la un clişeu verbal: „a îndura cu stoicism”. ci doar ultimei părŃi a ei. atunci când ne străduim să definim specificitatea corespondenŃei senecane şi dorim să argumentăm prin ce anume această operă îşi merită eticheta de opus maius. în anul 65. idei filosofice antice au fost valorificate de către patristică. Acestei idei-forŃă degajate de corespondenŃa senecană. Descartes şi Pascal. de către scolastica medievală. căreia. ce urmărea să-l răstoarne pe tiran. Fizionomia acestei opere unice este dată de interrelaŃionarea fondului filosofic stoic. valorificându-se în cadrul epistolar un spaŃiu al intimităŃii şi al biografiei spirituale. tributar retoricii noului stil. a o sumă de factori. după moartea lui Alexandru cel Mare. în ciuda tuturor greutăŃilor şi vicisitudinilor. cu finalitatea sa parenetică şi vocaŃia paideică prin excelenŃă. Însă acest articol nu este dedicat întregii biografii senecane. cordubanul a mai avut încă una. până la gândirea modernă reprezentată de Montagne. doctrinele stoicismului şi epicureismului . este acela că. ExistenŃa lui Seneca demonstrează. extrem de complexă şi de subtilă în acelaşi timp. de cele mai multe ori analizate de pe poziŃii unilaterale. fie de finalităŃile operei. accentul autorului căzând în special pe etic.

Epicur. aproape obsesiv. pe cea a îndurării dârze. valabile numai în măsura în care individul parcurge trepte iniŃiatice şi aderă la norme cu valoare de paradigme mentale şi comportamentale. este nevoit să-şi găsească alte repere axiomatice. „globalizatoare” ca cea ale cărei baze le pusese Socrate. dacă filosofia epicureică a măsurii. pulverizată acum. dar şi atunci când citează. privat de condiŃia ordonatoare şi reglatoare de cetăŃean. centrate fie pe ideea plăcerii clipei. iar şi iar. 3. Stoicismul. Secundum naturam vivere. Mutatis mutandis.197 apar aproape simultan. stoa poikile) din agora.. cap. şi atunci când se referă la stoici. Însă cel mai puternic punct comun al celor două curente îl reprezintă plasarea centrului de greutate al raportării individului în afara cadrului social. „LecŃiile” se Ńin fie într-o grădină – referindu-se la unul dintre excerptele sale. Seneca spune că l-a luat din „grădiniŃa” altora. Bucureşti. Restitutio Epicuri Pentru perioada apariŃiei stoicismului şi epicureismului. 404-432. iar societatea este redusă la ipostaza ei ideală de confrerie condusă de un „guru”. universul1. în acelaşi loc. Astfel. p. Fiindcă nu mai poate cuprinde întreaga societate grecească. consona cu modelul politico-social bazat pe revigorarea lui mos maiorum arborat de propaganda augustană. dimpotrivă. devenit nu un hobby pentru omorârea timpului liber. vezi Gh. Filosofia în Grecia veche. o filosofie „totalitară”. 1984. modelul viu şi garanŃia viabilităŃii programului propus. Filosofia nu se mai face de dragul filosofării. 2 Pentru interpretatio romana a stoicismului şi epicureismului. Chr. în preajma anului 300 a. începerea dezvoltării stoicismului pe teren roman coincide cu apunerea definitivă a republicii. şi astfel. şi cap. p. plantată pe sol roman şi poetic postulată de Horatius (est modus in rebus). ci un modus vivendi2. Filosofia cetăŃii – cosmos uman exemplar în viziunea lui Platon despre statul atenian – este bulversată odată cu evenimentele care perturbă cetatea. şi. 373-404. continuată de Platon şi Aristotel. accentuarea privării de libertăŃi cetăŃeneşti din perioda neroniană reflectându-se la nivel spiritual prin apogeul stoicismului. în haosul creat. VlăduŃescu. Editura Albatros. nu întâmplător. Atena. omul revenind astfel la modelul cosmosului natural şi reconsiderându-se pe sine ca parte integrantă a acestei patrii iniŃiale. elita culturală grecească emite soluŃii aparent opuse. individul. vezi idem. fie. naturam sequi reprezintă îndemnuri la care revine stăruitor Seneca. Individul nu se mai poate identifica primordial cu cetăŃeanul. ibidem. din Epicur. era depăşită. fiindcă cetatea ca model de societate eşuase. apar soluŃii cu valoare soteriologică. ci ca mijloc de supravieŃuire. „capitala” culturală şi spirituală a lumii greceşti. adică de la epicureici – fie pe sub un portic pictat (gr. 1 .

Această frecvenŃă pare cu atât mai ciudată cu cât observăm. pe de o parte. strategia pedagogului Seneca este demnă de admirat. puncte comune reale însă. idealizarea moderaŃiei. Dincolo de aspectul strict filosofic. şaizeci şi opt sunt presărate de-a lungul corespondenŃei cu Lucilius. ci mai cu seamă asupra vederilor comune. atunci când este vorba de întoarcerea la natură.198 Studiul atent al corespondenŃei senecane ne prilejuieşte mai multe observaŃii surprinzătoare. Acest mod de reacŃie nu este doar concordant cu felul original al lui Seneca de a frapa. în loc să se afle în permanentă stare de agresivitate pasivă. preîntâmpinând o eventuală 3 Din totalul de optzeci şi trei de menŃionări ale numelui lui Epicur în opera lui Seneca. sprijinită însă pe nişte realităŃi ale istoriei filosofiei. ci atenŃia binevoitoare. din partea novicelui. nu adversitatea stoicului declarat faŃă de o doctrină pe care veacurile şi epigonatul au statuat-o la antipodul stoicismului. reprezentat de relaŃia de prietenie. paisprezece în dialogi. recunoaşterea indirectă a situaŃiei de criză a individului. şi una în Naturales Quaestiones. Seneca mărturiseşte deliberarea programului său educativ când. ceea ce face din corespondenŃa senecană o adevărată restitutio Epicuri. Ocazionată de opŃiunea anterioară a discipolului său. alte teme comune epicureismului şi stoicismului. demolându-l sistematic. Unul dintre cele mai frapante lucruri îl reprezintă abundentele citate din Epicur3. „elitismul” acestor curente. stoicismul accentuează mai mult asupra revenirii la propria natură. de a sta strâmb şi a judeca drept. nu inventate de Seneca: în primul rând. sau. figura înŃeleptului ca ideal uman sunt. şi astfel. societatea utopică fiind redusă la confrerie. Seneca i le administrează în favoarea stoicismului. la reconsiderarea naturii umane. De altfel. încă impregnat de schemele şi soluŃiile epicureice. În acest mod desprinderea nu se face printr-o negare brutală. bariera psihologică dispare. de asemenea. nu în sens social. gradat. profesorul stăruie pe îndelete nu asupra diferendelor. abstrasă exponenŃial până la cel mai mic nucleu posibil. În acest fel. prin răsturnarea ordinii clasice tripartite a filosofiei. căci. Revenirea la natură ca model. după teoria ontică şi cea gnoseologică. ci apare ca o evoluŃie firească către un grad superior de gândire. epistolă după epistolă. şi punerea în prim plan a valorilor etice. la ameliorarea condiŃiei umane. care stă în putinŃa omului. ci are legătură. Lucilius se deschide treptat distincŃiilor de nuanŃă pe care. spre exemplu. cu o strategie parenetică şi paideutică subtilă. ci mai degrabă în sens ascetic. Apoi. . spiritul deschis şi acceptarea cu dragă inimă a unor valori epicureice. în cazul corespondenŃei în discuŃie. căci în loc să se năpustească asupra curentului advers şi să-l împroaşte cu acuze de tot soiul. pareneza magistrului se concentrează mai întâi pe identificarea punctelor comune ale celor două curente filosofice.

laetus şi fruor. Pentru un fin cunoscător al limbii ca Seneca. Aceste semne ale bucuriei. statornicit în limba română în forma fonetică ferice (din ac. -ui. doar unul: scrisoarea a doua se încheie cu un citat din Epicur. condiŃionând-o de o stare psihologică. sed qui plus cupit pauper est. cultum): „locuitorul” şi „cultivatorul”. Rolul paradiastolei. lat. se realizează via Epicuri subtila şi temeinica pareneză ad stoicos. de „mănos”. frumentarius. extinse la nivel uman. alăturarea adjectivului laeta pe lângă paupertas nu e întâmplătoare. adjectivul felix înseamnă mai întâi „fertil. din zecile de exemple posibile. Comentariul magistrului este subtil şi succint: Illa vera non est paupertas. la care subscrie şi stoicul corduban. frecvent la plural: fruges. fructus. verbul cupere exprimând violenŃa necesităŃilor primitive manifestate la nivelul senzaŃiilor şi afectelor primare. a acelor lucruri care nu aduc atingere înŃeleptului nici prin prezenŃa. sunt valorizate prin raportare antonimică la conŃinutul semantic al substantivului labor: „chin. dedate cultivării ogorului şi păstoritului. într-un mod absolut original. -ere. laeta anihilându-l lingvistic pe paupertas. format de la un radical „rodnic” în latină întemeiat pe frux. fructuosus. frugifer etc. Seneca îi relativizează încărcătura negativă datorată sancŃiunii sociale. regularizată după modelul participiului. frugis. echivalentul său în plan raŃional. gras” pe cel de „voios”. Ca atare. frugum: „roade ale pământului”. Ca şi sinonimul său parŃial felix. şi doar aparent paradoxal. Derivat de la radicalul rodniciei. Şi adaugă: Non qui parum habet. dar şi de suferinŃe (labor). fruitus (fructus) sum: „a se bucura”. frui. conceptul de paupertas aparŃinând categoriei stoice a indiferentelor. este acelaşi: obiectivitatea lui parum habet este relativizată de subiectivitatea lui plus cupit. de laetitia. şi regăsit în frumentum. latente în felix. roditor”. ci un bun comun al umanităŃii. trudă. Laetus derivă de asemenea din sensul de „bine hrănit.199 nedumerire a discipolului. felicem). Într-adevăr. honesta res est laeta paupertas. din acest sens primar evoluând sensul de „fericit”. prin sensul său primar. afirmă că va continua să-şi „îndoape” elevul cu Epicur până când acesta îşi va da seama că formularea unor adevăruri fundamentale nu reprezintă apanajul cutărui curent sau filosof. suferinŃă”. Prin prisma aceleiaşi mentalităŃi a lui incola (de la colo. arătos. fertilis. Astfel. laetus are acelaşi traiect semantic amprentat de mentalitatea unei populaŃii statornicite. întâlnit în femina. insubordonate lui velle. corectivul adus de Seneca maximei epicureice reprezintă o subtilitate în spiritul doctrinei Porticului. si laeta est. fecundus. sesizăm şi încărcătura afectivă a lui fruor. nici prin absenŃa lor. Iată. figura de stil prin care se exprimă un adevăr în pofida opiniei comune. Felix şi Laetitia reprezentând exploatarea la nivel onomastic a unor caracteristici ale vegetalului şi animalului. surse de bucurii. nu îndeajuns subliniat şi detaliat de către exegeză. . frugalis.

El mărturiseşte în epistola a doua că obişnuieşte să treacă şi în tabere străine. Seneca. p. mai ales în prima ei parte. Seneca îşi expune limpede şi plastic poziŃia – de o acută modernitate – de cercetător (explorator). Dincolo de doctrina stoicismului. un fel de introducere în studiul filosofiei. . asumată în proporŃie covârşitoare. După ce a constituit timp de câteva secole suportul doctrinal al unei elite morale. sed explorator). Din acest punct de vedere. ci ca iscoadă (non tamquam transfŭga. Însuşirea învăŃămintelor stoice presupune transpunerea acestora în viaŃa de zi cu zi.200 semnificantul afectiv al efortului depus de truditorul pământului. întreaga putere de persuasiune a maestrului concentrându-se spre convertirea totală a neofitului. printr-o exprimare ce evocă spaŃiul militar. fără să o afirme făŃiş. Seneca nu urmăreşte să obŃină doar o adeziune ideatică a învăŃăcelului. Iaşi. şi abia mai apoi. morala stoică suplineşte. o religie care nu oferă suficient suport teoretic şi nici soluŃiile practice pentru ca o anumită4 categorie de oameni să facă faŃă presiunilor societăŃii contemporane lor. ci doar diferite. ea va fi însuşită şi adaptată unor exigenŃe ideologice mai realiste. magistrul făcând din corespondenŃa sa. pentru studierea ideilor stoice. 4. ÎnvăŃământ la distanŃă Aşa cum am sugerat deja. proprii păturilor guvernante ale Romei din epoca imperială. poate chiar înlocuieşte. pe de altă parte. nu opuse. Astfel. parenetica senecană îşi concertează toate forŃele şi puterea de convingere. teoria stoică reprezintă o nouă ipostază a acelei filosofii a armoniei interioare iniŃiată de Socrate. gânditorul roman afirmându-şi clar deschiderea programatică spre cunoaştere şi adevăr. aşa cum plăcerea reprezintă ideea-forŃă a epicureismului. 111. căci în privinŃa învăŃăturilor stoice. este unica sursă 4 „Apărută într-o perioadă de criză a polisului antic. nu este un eclectic (transfŭga). Din istoria doctrinelor morale. pareneza senecană nu este una exclusiv stoică. Seneca îi include atât pe adversarii declaraŃi ai ideilor stoicismului. nepropunându-şi să popularizeze diverse programe sau idei filosofice. chiar acceptând idei filosofice ale altor doctrine şi întreŃesându-le în sistemul adevărurilor Porticului. Virtutea. prin efortul de a realiza un echilibru între tendinŃa individualistă şi cosmopolitism. Piatra filosofală a acestei învăŃături o reprezintă virtutea. Polirom.” Vezi Ernest Stere. supus vicisitudinilor vremii şi vremurilor. Astfel. pe de o parte. patrimoniu comun tuturor şcolilor şi curentelor de gândire. concepută ca supremum bonum. ortodoxia stoică senecană nu decade în dogmă rigidă. 1998. dorind să deschidă gustul discipolului pentru studierea înŃelepciunii în genere. cât şi pe reprezentanŃii celorlalte şcoli. nu ca transfug însă. spre deosebire de Cicero. În aliena castra. sistemul gândirii lui Seneca se sprijină pe frecventarea asiduă şi studiul atent al celor mai importante curente filosofice antice.

deasupra vicisitudinilor vieŃii. pun mari nădejdi în tine (…)”. 312). îl indică pe Lucilius ca „prietenul din totdeauna” pentru care filosoful devine „directorul de conştiinŃă”. corespondenŃa dintre cei doi evidenŃiază fără dubiu un lucru. ca să te bucuri cât mai mult timp de puritatea şi armonia sufletului tău”. Oricum. Ştim doar că a renunŃat la epicureism şi s-a convertit la stoicism. dialogul De providentia ar fi fost scris la sfârşitul anului 41 e. şi anume că dăscălirea lui Lucilius începe odată cu schimbul de epistole dintre cei doi. p. Lucilius este la începutul discipolatului său.)”. relaŃiile lui Seneca cu Lucilius ar fi datat încă de atunci. fizice şi morale. Comparativa ut coepi arată clar că. pe de o parte. Lucilius s-a întâlnit cu Seneca. Fie că. prin urmare. În Istoria literaturii latine. în căutarea a ceva mai potrivit cu orizontul său de aşteptare. prin tărie. E. n. 5 . Iar la începutul celei de a patra scrisori. În schimb. Referitor la vechimea relaŃiilor dintre cei doi. MeditaŃia şi înfruntarea durerii. Cizek afirmă că.201 a fericirii. Imperiul. Dese referiri la acest stadiu de iniŃiere primară ne întâmpină pe parcursul cărŃii întâi: astfel. la amicitia. iar puternica personalitate a acestui predicator al virtuŃii l-a determinat să abandoneze definitiv secta epicureică şi să îmbrăŃişeze preceptele stoice. dar şi la epicureici. nemulŃumit de oferta doctrinei epicureice. Nu avem date suficiente şi explicite despre evoluŃia filosofică a lui Lucilius. Lucilius este astfel beneficiarul antic al sistemului contemporan de învăŃământ la distanŃă. P. (P. politică şi socială. iar. de unde cultul deosebit al prieteniei la stoici. îl sfătuieşte pe mai tînărul corespondent: „Tu totuşi aş vrea să păstrezi ce e al tău. din viaŃa activă. după ce vorbise despre folosirea judicioasă a timpului. reprezintă căile prin care spiritul uman se căleşte şi se poate ridica. şi că. 158. pe de altă parte. Seneca îşi îndeamnă prietenul cu următoarele cuvinte: „Stăruieşte precum ai început şi grăbeşte-te cât poŃi. Grimal. la stoicism. potrivit conŃinutului său marcat de „experienŃa primelor luni de exil”. neostentative însă. Seneca. PerfecŃionarea morală este posibilă în condiŃiile retragerii. Scrisoarea a doua debutează exprimând buna speranŃă cu privire la evoluŃia viitoare a proaspătului discipol: „Din cele ce-mi scrii. Literatura latină. Grimal consideră De providentia un soi de „anexă” la corespondenŃa cu Lucilius. iar întâlnirea cu Seneca a fost decisivă pentru stăruinŃa pe calea stoică5. îndemnul la perseverenŃă şi la grabă demonstrează că – din perspectiva maestrului – mai este cale lungă de parcurs până la atingerea stadiului unui suflet purificat. Societatea este sublimată la o societas bazată pe idealul filosofic comun. vei începe astfel la vremea potrivită (s. din proprie iniŃiativă. Grimal. n. şi din cele ce aud. încă din prima epistolă. Nu ştim în ce împrejurări s-au întâlnit Seneca şi viitorul său discipol. fie că traiectoriile celor doi s-au intersectat după ce Lucilius aderase recent. ceea ce conduce la ideea că pareneza lui Lucilius se face aproape exclusiv pe cale epistolară. p. destul de imprecis. partea I.

în deplin acord cu preceptele pe care le propovăduise toată viaŃa. pentru că. dată fiind imposibilitatea unei opoziŃii politice făŃişe. Mai trebuie spus că de la acest nucleu reverberează o sumă de trimiteri şi de conotaŃii. Dincolo de avatarurile unei . abordate pe un ton familiar. sau mai precis. se observă că acestui ciclu îi este caracteristic un anumit tipar epistolar: astfel. fapt care îngreunează stabilirea cronologiei exacte a scrisorilor şi estompează o viziune referitoare la aspectele pragmatice ale ultimilor ani de existenŃă ai lui Seneca. foloasele filosofiei. sunt. a căror descifrare este mai mult sau mai puŃin accesibilă cititorului modern. prietenia. aceste scrisori sunt chiar produsul epocii lor. alcătuit din primele trei cărŃi de epistole. primele douăzeci şi nouă de scrisori se încheie cu un citat filosofic comentat. necesitatea evitării mulŃimii şi a retragerii din viaŃa cetăŃii. Ca indiciu formal. în consonanŃă cu eforturile sale susŃinute din ultimii ani ai vieŃii de a trăi. corespondenŃa senecană conturează mai degrabă un jurnal interior. reprezintă doar ridicarea la un grad de generalitate mai mare a capacităŃii de a îndura vicisitudinile socio-politice la care e supusă tot mai mult aristocraŃia romană în monarhia totalitară. CorespondenŃa înregistrează ca un fin seismograf întreaga evoluŃie a acestei pareneze. EmoŃia sinceră care transpare din aceste scrisori particulare compensează acele părŃi ale existenŃei lui Seneca în care stoicismul fusese mai degrabă un deziderat morganatic decât un obiectiv tangibil. În cadrul acestei ucenicii realizate la distanŃă. care în scrisorile către familiarii săi face adesea referire la amănuntele existenŃei sale cotidiene. În mod sigur s-au eradicat referirile la cotidianul politic şi social. spre pildă. „A îndura cu stoicism” vicisitudinile de tot felul. pe care l-am putea numi „iniŃierea” lui Lucilius. tot astfel. relativitatea sărăciei şi a averii. spiritual. Disimularea are ca efect naşterea unei opoziŃii intelectuale.202 Stadiul prim de iniŃiere este sugerat şi de gradul maxim de generalitate a problematicii abordate în prima parte a corespondenŃei. Legate de primele omisiuni. în sfârşit. În acest sens se cuvine discutat şi despre ce nu s-a spus în corespondenŃa senecană. temele primelor zece scrisori. putem detaşa un ciclu distinct. moartea. Spre deosebire de Cicero. ce anume s-a omis în vederea publicării epistolelor. şi nu tehnică. cu o incitantă coloratură stilistică. Aşa cum bolnavul (fizic) Epicur abstrage din propria durere şi suferinŃă filosofia plăcerii. eminamente literară. până la un punct. a acestei relaŃii paideutice superioare care uneşte pe magistru şi pe ucenic. lipsesc de asemenea referirile biografice concrete. AparenŃele nu trebuie să ne înşele. din „chinurile” sociale ale vremii se naşte opera morală senecană. gradul lor de generalitate dincolo de spaŃiu şi timp. dar şi de maniera. de unde atmosfera în aparenŃă atemporală a scrisorilor. a abordării: timpul.

CivilizaŃia romană. Imperiul. cap. nu întotdeauna uşor accesibil. ed. 5-32. N. Bibliotheca Teubneriana Latina. Grimal. Societatea. Editura Minerva. I. 1973. p. Dictionnaire étymologique de la langue latine.n. Literatura latină. Cizek. I. Duke Databank of Documentary Papyri. (curante Cetedoc. ci un modus vivendi. 1972. 1975. adnotări şi indici de Dan Sluşanschi.. Editura Albatros. Editura Teora. 1972. Bucureşti. N. Teubner-Brepols).203 vieŃi şi ale unei idei.. Bucureşti. Seneca. Ad familiares. Meillet. traducere.. Paris. E. de Barbu şi Dan Sluşanschi. Istoria literaturii latine. (curante Cetedoc. în ciuda eforturilor autorului de a-şi baza preceptele pe exempla. A. A. Cu lumea. Cicero. A dictionary of selected synonyms in the principal indo-european languages. Bucureşti. Dragomirescu.. Seneca.. I. P. P. 4ème édition. Această emoŃie ce transfigurează materialul filosofic. 143-242. 3. apoftegmatic prin excelenŃă. fie închizând-o epifonemic. EvoluŃia romanului antic. CD.. corespondenŃa senecană rămâne un vibrant testament spiritual. I. Carl Darling. vol. P. Tusculanae disputationes. Buck. Cu tine însuŃi. Cicero. Bibliotheca Teubneriana Latina. Bucureşti. I e. Istoria literaturii latine. Chicago & London. Cicero. ediŃia a II-a. 2 vol. I: De la origini până la destrămarea Republicii. Eugen. asigură filonul de literaturitate a acestei scrieri. Editura ştiinŃifică şi enciclopedică... cultura şi literatura în sec.. Editura Univers. Grimal. 1965.22. trad. document 4+ 5. care invită la introspecŃie. 1959. Partea I. Această împletire permanentă între precepta şi exempla reprezintă caracteristica parenezei senecane. cap. Cizek. p. Gh. Mică enciclopedie a figurilor de stil. The University of Chicago Press. Klincksieck.. (14–96). . De natura deorum. Bucureşti. prefaŃă şi note de E. TeubnerBrepols). 1997. autorul nefiind excesiv de teoretic. Librairie C. dar nici un vulgarizator al doctrinei. Nu trebuie omis stilul inconfundabil al autorului. (curante Cetedoc. cugetările şi sentinŃele fie deschizând o argumentaŃie. ed. 1992. ***Die nichtliterarischen lateinischen Papyri Italiens aus der Zeit 445-700. 1970. Un mod de a trăi. 1. Note suplimentare şi cuvânt înainte de Liviu Franga. CD. Bibliotheca Teubneriana Latina. Cizek. Seneca sau conştiinŃa Imperiului. VALETE! BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Barbu. ed. E. Histoire de mots. 1975. CD. Teubner-Brepols). cuvânt înainte. Tipografia UniversităŃii din Bucureşti.96. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Linia de mijloc pe care înŃeleptul se străduieşte să o menŃină este în acord cu convingerea sa că stoicismul nu constituie o simplă preocupare intelectuală. Ernout. Bucureşti. traducere de Mariana şi Liviu Franga. Editura Univers. Cizek. Grimal.

Histoire de la littérature latine.. Bucureşti. DicŃionar latin–român. I. I. I. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică. p. p. Iaşi. p. trad. îngrijită de O. Gh. subcap. p. Bucureşti. TeubnerBrepols). ed. Editura ŞtiinŃifică.. de Anne BănăŃeanu. Gh. Teubneri. 488-508. Filosofia în Grecia veche. 1914. Editura Polirom. VlăduŃescu. 2004. 1967. Livre III L’époque impériale. Teubner-Brepols). Seneca embarks the small. Bibliotheca Teubneriana Latina.G. Epicur. Stoicismul. 1998. (curante Cetedoc. I Cicero. TeubnerBrepols). A Latin dictionary. Seneca.. (curante Cetedoc. ed. Dialoguri. 1981. Editura Albatros. ed. cap. de Gh. Bucureşti. VlăduŃescu. III Natura. 1924. Gh.. Editura Minerva. cap. CD. Seneca. Etica lui Epicur. Hense. Bucureşti. 60-87. 432-450. îngrijită. 41-59. Editura ŞtiinŃifică. 1991. Seneca. VlăduŃescu. antologie. Teubner-Brepols). Scrieri filozofice alese. ediŃie îngrijită de Otto Hense. Leipzig. Casa Şcoalelor. Bucureşti. Epistulae ad Lucilium.. din limba latină de Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău. cap. cap. Iaşi. De ira. GuŃu. Stere. prefaŃă şi tabel cronologic de Eugen Cizek. a IX –a. Bibliotheca Teubneriana Latina. CD. ed. 68-137. 97-125. Valerius Maximus. R. p. ed. Lipsiae in aedibus B.. Din istoria doctrinelor morale. Ernest. Stoicismul. 404-432. Seneca. 138-209. Factorum et dictorum memorabilium libri. Lewis C. BufniŃa Minervei. yet courageous ark of the stoicism. decuparea orizontului. p. Gh. note şi indice de Ioana Costa. (curante Cetedoc. reprezentarea naturii şi filosofia. cap.. trad. Filozofia în Roma antică. ed. The Clarendon Press. CD. 1944. Sénèque. şi cap. timpul şi opera morală. Pichon. Annaeus Seneca. L. 1933. Oxford. 1984. Gh. ed. Seneca puts down his last thoughts. CD. Ad Lucilium Epistulae Morales. cap. Editura Albatros. studiu introductiv de Isac Davidsohn. Paris. Seneca. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. p. 1 Le causes de la décadence. GuŃu. cap. Lucilius. Gh. Short C. I. cap. Scrisori către Lucilius.204 GuŃu. Seneca. Editura Polirom. III Stoicismul sau conştiinŃa de sine a Romei. p. De beneficiis. 1983. Bibliotheca Teubneriana Latina. II Filosofia şi cetatea. Before leaving towards his own atonement. p. ViaŃa. 373-404. 9-67. 1972. II LucreŃiu. Seneca. Teubner. . (curante Cetedoc. 1996. Bibliotheca Teubneriana Latina.. MCMXIV. Seneca. VlăduŃescu. Naturales quaestiones. I. THE SOTERIOLOGIC VOCATION OF THE SENECAN STOICISM (Abstract) In a world that seems somehow parallel to that in which Jesus had already been born and had already been sacrificed for the sins of humankind. O nouă reconstrucŃie a epicureismului. introd. Epicureismul. p. stud. Bucureşti. with the purpose of guiding his younger friend and faithful disciple.

integrarea europeană reprezintă. acceptarea de către statele candidate a unui sistem de valori definitorii pentru Uniunea Europeană. a formării în cele din urmă a unui mod de gândire european. de asemenea. identitatea europeană. Valorile româneşti sunt definite din perspectiva sistemului axiologic reprezentativ pentru comunitatea naŃională. unitate în diversitate şi despre modele. Acest aspect definitoriu pentru integrarea valorilor româneşti în sistemul de valori europene presupune o cuoaştere în profunzime a acestora şi un proces complex de prefacere la nivelul mentalităŃilor. De aceea perspectiva integrării ridică pentru statul respectiv numeroase întrebări referitoare la propriile valori. 205-214 SPIRIT ROMÂNESC ŞI EUROPEAN LA MARTHA BIBESCU.intrarea României în Uniunea Europeană”. Dincolo de costurile şi beneficiile sale strict economice. Este un permanent efort de cunoaştere de sine. Toate acestea sunt caracteristici . România caută a-şi asuma aşadar deviza europeană .AUT. de asumare a identităŃii naŃionale şi europene. precum şi la compatibilitatea acestora cu cele europene.unitate în diversitate’’. ELENA VĂCĂRESCU ŞI ANNA DE NOAILLES de Cornelia STANCU Am auzit foarte des în anii de după revoluŃie sintagma . XLVII. Problematica raportului dintre valorile europene şi cele româneşti este astfel abordată în contextul mai general al raportului dintre identitatea naŃională şi cea spre care se tinde. germane. p. despre cetăŃenie europeană. 2009. în timp ce valorile europene sunt parte a unei identităŃi aflate în curs de cristalizare. în primul rând. un dialog continuu al culturilor. Se vorbeşte. valori europene. ca parte a identităŃii sale naŃionale.. a percepe în mod corect şi constructiv raportul dintre identitatea naŃională şi cea europeană.. româneşti şi nu numai. engleze. în care coexistă într-un mod fericit şi echilibrat chintesenŃa gândirii franceze.

3 . mijloc de combatere a metropolei şi/sau instrument al solidarităŃii umane. p. Elena Văcărescu. independent de orice factor de natură geografică sau istorică. e o cultură altfel decât cultura care se face la centru. Numai istoria rău concepută pretinde că un fenomen omenesc se poate reproduce identic sub altă latitudine. care se împleteşte în spaŃiul românesc cu un alt fenomen nu mai puŃin amplu. Revelatoare pot fi în acest sens cuvintele Elenei Văcărescu. Bucureşti. desigur. instruire şi cultură – ci şi francofili. germană. educaŃie. din care transpare modalitatea de raportare a unei culturi şi civilizaŃii marginale. „Dacă în alte Ńări francofone limba franceză a fost şi un instrument al colonializării. p. Editura Niculescu. spaniolă.. Nu dorim un model. Sub acest aspect. cel al francofiliei. Nu e vorba. Nicio Ńară din lume nu poate servi altei Ńări drept pildă permanentă. să nu mai fim numai francofon – prin limbă. printre acestea din urmă fiind amintite cultura franceză. În lucrarea sa Identitate în ruptură. Bucureşti. anume cea franceză: „Modul de viaŃă francez este un admirabil ideal omenesc şi un mijloc de perfecŃionare a civilizaŃiei.. Editura Univers. ConştiinŃa originii noastre comune latine a jucat un rol foarte important în dezvoltarea francofoniei şi francofiliei noastre. Europa Centrală şi de Est se conturează ca spaŃiu lingvistic care a adoptat limba franceză ca limbă de cultură. În zilele noastre înnourate de tot felul de idei şi de acte excesive echilibrul francez e plin de învăŃăminte. 34. 2000. 2000. 113. ci exemple de meditat. Din amintirile ElencuŃei Văcărescu. Sorin Alexandrescu. ca fiind unul de margine de imperiu politic şi cultural şi accentuează în mod deosebit că „o cultură marginală nu este o cultură inferioară. fiind a doua Ńară francofonă după numărul de locuitori. să luăm FranŃa drept model al dezvoltării sociale şi spirituale.206 ale unui fenomen de mare complexitate culturală şi lingvistică: francofonia.10-11. care au făcut ca noi românii. Am depăşit de mult stadiul imitaŃiei servile. în lumina împrejurărilor specifice de la noi”3. Bucureşti. Sorin Alexandrescu încadrează în spaŃiul cultural european culturi marginale şi culturi de centru. o cultură de interferenŃă”2. în România limba franceză – neimpusă de vreo autoritate – s-a răspândit datorită unui complex de factori de ordin lingvistic. 1 2 Xavier Deniau. România ocupă un loc important între Ńările din Europa Centrală şi de Est. în apariŃia şi menŃinerea ataşamentului nostru faŃă de FranŃa”1. autorul vorbeşte despre comportamentul istoric al Ńărilor româneşti de la voievodate până la România comunistă. Editura Paideia. Între zonele de difuzare ale limbii franceze. Identitate în ruptură. Francofonia. p. istoric şi cultural. de interferenŃă la o cultură percepută ca fiind de centru. italiană. 1996. exemple ce trebuiesc gândite personal.

scriitoarea a fost educată în una dintre acele familii legate prin sânge şi alianŃe cu câteva din cele mai vechi familii româneşti şi europene. Henriette de Caraman-Chimay. La reuniunea Consiliului de Coroană din 3 august 1914 a susŃinut neutralitatea Ńării. Castelul de la Mogoşoaia a aparŃinut lui Constantin Brâncoveanu. dicŃionarele şi lucrările de specialitate. scriind. Panait Istrati au fost scriitori bilingvi. fiind fiul lui George. Elena Văcărescu. ministru de externe şi preşedinte al senatului. în limba română. ca fiică a lui Ion Lahovary şi a Smarandei-Emma. legătura afectivă cu fiica sa Martha a fost hotărâtoare pentru dezvoltarea capacităŃii ei de observare. orator şi scriitor. care descindea din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat. Încorporată literaturii franceze de aproape toate istoriile literare. 1877). activează în magistratură şi în cadrul partidului conservator pe listele căruia este ales deputat. a servit cu pasiune interesele Ńării sale. căreia i se dedică cu întreaga pasiune a sufletului ei însetat de . În 1905 Martha Lahovary se căsătoreşte cu George-Valentin Bibescu. căsătorie care a stârnit senzaŃie în lumea aristocratică din România şi din FranŃa. Restaurarea acestuia devine pentru ea o datorie de onoare. Martha Bibescu capătă titlul de . cel puŃin în perioada de început. Mai târziu a deŃinut funcŃiile de ambasador al României la Paris. Tristan Tzara. care descinde şi el dintr-o veche familie europeană.207 Alături de Elena Văcărescu dorim să aducem în atenŃie încă două scriitoare de origine română care au scris în limba franceză şi care aparŃin prin aceasta spaŃiului francofon: Martha Bibescu şi Anna de Noailles. cu o prefaŃă de Martha Bibescu. şi mai târziu intrarea în război a României de partea puterilor Antantei în vederea realizării idealului nostru naŃional. tatăl scriitoarei. receptare şi înŃelegere a marilor probleme politice care frământau Europa acelor vremuri. în ciuda vârstei ei fragede. domn al łării Româneşti (1843-1848).principesă” şi devine proprietara castelelor de la Mogoşoaia şi de la Posada.. OpŃiunea scriitoarei în favoarea limbii franceze a fost stimulată de atmosfera spirituală în care s-a format. Participă ca voluntar în războiul pentru independenŃă de la 1877. în legătură cu care a elaborat un prestigios volum intitulat Souvenirs d’un volontaire de l’Armée roumaine (Plevna. singura care n-a scris niciodată în româneşte. După strălucite studii juridice făcute la Paris. Născută la Bucureşti în 1886. Prin căsătoria sa cu un nepot de domn. Ilarie Voronca. alături de Anna de Noailles (care nu cunoştea limba română). Iulia Haşdeu. George Valentin este în acelaşi timp nepotul lui Gheorghe Bibescu. Ion Lahovary. Om politic cu stare de spirit patriotică. Martha Bibescu este. ofiŃer în armata lui Napoleon al III-lea şi al prinŃesei de Bauffremont.

Scriitoarea sugerează de asemenea atmosfera din Europa dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial şi se dovedeşte o bună cunoscătoare a relaŃiilor dintre principalele puteri europene la acea dată. Frecventele ei călătorii la Paris. pentru a fi împletite într-un singur şnur”4. Mogoşoaia era marea bucurie a scriitoarei. apoi stabilirea definitivă în capitala FranŃei în 1945 au favorizat întreŃinerea unor legături intelectuale cu scriitori ca Marcel Proust.208 frumos şi de dragoste pentru istorie. „Eu sunt acul prin care trec filamentele şi firele Europei noastre dezbinate. Timp de şaptesprezece ani (1911-1927) se străduieşte. aproape toŃi scriitorii francezi care au vizitat România între cele două războaie mondiale au fost şi oaspeŃii Marthei Bibescu la castelul Mogoşoaia. Jean Cocteau. nefiind vorba numai de o încântare estetică. alături de un arhitect veneŃian. Fascinanta Martha Bibescu şi lumea ei. 2004. Mogoşoaia şi într-o mai mică măsură Posada. Paul Claudel. subiective în mare măsură. Paul Valéry. să redea strălucirea pe care castelul o avea pe vremea ctitorului său. stăpânul secund al celui de-al treilea Reich. reprezentant al lumii nobiliare germane şi cu Hermann von Göering. François Mauriac. André Maurois. ci mai ales de un centru pentru ideea de unificare a Europei.10-11. unii dintre ei venind în România Christine Sutherland. precum şi întâlnirile sale cu Kronprinzul Wilhelm al III-lea. îi plăcea Marthei Bibescu să le spună prietenilor săi. Ne sunt dezvăluite în jurnal opiniile Marthei Bibescu referitoare la Germania şi la poporul german. au fost adevărate centre culturale şi chiar politice cunoscute în lumea întreagă. Pe de altă parte. Căsătoria cu prinŃul George-Valentin Bibescu. date fiind relaŃiile ei personale cu Kronprinz-ul Wilhelm al III-lea. i-a oferit prilejul de a cunoaşte numeroase personalităŃi din lumea aviaŃiei şi de a se afla în chiar centrul unui domeniu care era în perioada respectivă la începuturile sale. Editura Vivaldi. când o felicitau pentru o întrunire internaŃională reuşită care avusese loc la Mogoşoaia. membru al partidului liberal. p. scriitoarea va evoca momente din programul Congresului FederaŃiei Aeronautice de la Berlin. ales în 1931 preşedinte al FederaŃiei Române de Aeronautică. În Jurnal berlinez ´38. adică cu casa regală a Prusiei şi contactul ei cu mai-marii regimului nazist. numit de regele Carol al II-lea senator de drept pentru meritele sale pe tărâmul aviaŃiei. contesă de Noailles. Tot prin căsătorie ea devine verişoară cu Elena Văcărescu şi cu Anna-Elisabeta Brâncoveanu. 4 . Anatole France. locuri de popas în care personalităŃi europene au petrecut clipe de destindere menite să arunce o lumină favorabilă Ńării noastre. Bucureşti.

p. . să o asculŃi vorbind englezeşte este cel mai bun mijloc pe care-l ştiu ca să înveŃi franŃuzeşte şi.a. (…) Isvor m-a însoŃit permanent în cele trei săptămâni de vacanŃă de Paşte.. Antoine de Saint-Exupéry. ea înŃelege.) îi înşir cum credeam eu că ar trebui dusă campania ca să putem într-adevăr câştiga războiul. în care partea romanŃioasă se îmbină cu stimulul intelectual.. traducând cu îndrăzneală. prin curiozitatea şi orizontul său neobişnuit de largi. Destinul lordului Thomson of Cardington urmat de Smaranda.209 chiar la invitaŃia ei personală. Martha Bibescu a fascinat cu personalitatea ei cele mai distinse cercuri intelectuale. al Ńăranului român în mod particular. Ramon Fernandez. luate în sensul cel mai larg. în care scăpăra ascuŃişul ironiei şi fineŃea umorului. PrefaŃă de James Ramsay MacDonald. era spirituală şi plină de vervă. ne face să dăm ce avem mai bun şi ne foloseşte limba. Îmi împărtăşea părerile”5. 2002. de generalul de brigadă Thomson of Cardington. Lord of Cardington. şi cel mai plăcut. petrecută la Scroviştea. într-o scrisoare adresată autoarei: „Cartea dumitale este o încântare. Ea ştie să asculte. [n. Iată cum descria acesta din urmă relaŃia cu scriitoarea în nuvela Smaranda. Primul Război Mondial] şi nu doar ca să reuşim să supravieŃuim ceva mai mult decât nemŃii la hemoragia morală şi materială. Traducere de Vasile Zincenco. e în stare să dea luciu chiar şi conversaŃiei unor bărbaŃi stupizi. alături de cel francez şi german: Winston Churchill. Ramsay MacDonald. (. sugerează parolele franŃuzeşti. Fenomenul se explică prin prestigiul pe care scriitoarea l-a câştigat treptat în lumea literelor. România şi realităŃile ei. Superbă exprimare şi înŃelegere a Martha Bibescu. Ca un aspect complementar. în mai multe rânduri prim-ministru al Angliei. Este cu totul remarcabil pentru România faptul că scriitoarea se bucură de numeroase relaŃii cu personalităŃi din mediul politic şi diplomatic englez. mai presus de toate. 5 . Georges Duhamel. diplomatice şi mondene din FranŃa. prim-ministru al Angliei. râde la glumele britanice. Ńara sălciilor. definitoriu pentru spiritul poporului nostru. care îi prefaŃează cartea Le destin de Lord Thomson of Cardington. Bucureşti. Dar. constituie una dintre temele esenŃiale ale operei sale. dar şi prin vasta sa cultură. scrisă în memoria lui Christopher Birdwood. interesul faŃă de nou. PrezenŃa ei era căutată şi dorită pentru conversaŃia strălucitoare. MenŃionăm pe Robert de Flers. Cuvânt înainte de Ion Bulei. Iată cum aprecia Regele Ferdinand al României romanul Izvor. ea fiind şi o neobosită călătoare ce a străbătut patru continente. Am putea adăuga la acestea stăpânirea perfectă a limbilor franceză şi engleză. să emoŃioneze minŃile încete şi obosite. dedicată ei: „Din partea Smarandei ai parte de o camaraderie preŃioasă. cu siguranŃă. Editura Compania. 146. deplina ei ancorare în contemporaneitate. România şi din alte Ńări ale lumii.

O perioadă demnă de remarcat şi de o deosebită importanŃă pentru formarea personalităŃii Elenei Văcărescu este cea petrecută la Curtea regală din România. jurnale. a cărui elevă a fost. Cf. în calitate de domnişoară de onoare a reginei. prin extensie europene. 8 Elena Văcărescu. Spirit deschis şi clarvăzător îşi găseşte propriul drum în ceea ce priveşte creaŃia literară. Această operă este înscrisă în circuitul prestigioasei literaturi franceze. Scriitoarea mărturiseşte că familia din care provine a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară7.. de luptă a subconştientului între superstiŃii şi creştinismul atât de prost definit şi aşa de greu de înŃeles pentru ei… Sper din toată inima că îmi vei scrie. Elena Văcărescu studiază la Paris unde are privilegiul de a se forma pe lângă poeŃi faimoşi: parnasienii Sully Prudhomme. aşadar. Frédéric Mistral. Leconte de Lisle. 6 7 Christine Sutherland. diplomatic şi cultural al familiei Văcărescu a fost esenŃial în formarea conştiinŃei naŃionale. cit. José-Maria de Hérédia. de regina Elisabeta. scrisă exclusiv în limba franceză. 1989. unde paralel cu activitatea literară va desfăşura o amplă activitate politică şi diplomatică care îi va contura personalitatea europeană. op. . 112. Întreaga activitate literară. prin care însă transpare constant sufletul poporului român. op. p. cit. După ruperea logodnei cu viitorul rege Ferdinand. Editura Dacia.. Cluj-Napoca. iar cultura era dominată de limba greacă. Memorii. alături de regele Carol I. evocări. Ferdinand”6. Cu profundă afecŃiune. Elena Văcărescu (21 septembrie 1864 . Lăsând în urmă o operă variată – romane. într-o perioadă în care Principatele Române erau răvăşite de războaiele ruso-turco-austriece. corespondenŃă literară.210 oamenilor noştri de la Ńară – această ciudată combinaŃie de copilărie şi filosofie profundă. p. culturală şi diplomatică a Marthei Bibescu este marcată.17 februarie 1947) s-a născut la Bucureşti într-o foarte veche şi vestită familie de boieri. Pe parcursul existenŃei sale are privilegiul de a cunoaşte şi de a se bucura de compania lui Victor Hugo. p. Elena Văcărescu. Paul Valery. de un profund spirit românesc şi european. poeta se va stabili definitiv în capitala FranŃei. ca fiică a diplomatului Ioan Văcărescu şi a Eufrosinei Fălcoianu. de resemnare şi permanentă speranŃă. 337. cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva şi de prinŃul moştenitor Ferdinand. Rolul politic. eseuri. 111. şi că „Mama mea aparŃinea şi ea unei vechi familii de boieri – Falcoianii – prezenŃi în toate cronicele de altădată ale Valahiei”8. Charles Baudelaire. ea îşi face pe deplin datoria faŃă de Ńara de origine.

scriind numeroase articole în slujba Ńării sale. pentru înfiinŃarea. scriitoarei i se va încredinŃa prima misiune oficială de către guvernul român: numirea ei ca membră a delegaŃiei române participante la ConferinŃa de pace de la Paris (ianuarie 1919 – ianuarie 1920). Iată numai câteva titluri grăitoare prin ele însele. la 6 septembrie 1918. Traian Vuia. recunoscut de guvernele unora dintre marile puteri. Constantin Angelescu.. Rostul . Elena Văcărescu desfăşoară o bogată activitate publicistică. După declanşarea războiului. Elena Văcărescu organizează. La Paris şi în numeroase oraşe din FranŃa. Credo-ul şi-l va mărturisi în nenumărate rânduri: „Cred în viitorul SocietăŃii NaŃiunilor! O consider din ce în ce mai aptă să slujească. desfăşoară în Occident o rodnică activitate de popularizare a ideii de realizare a României Mari. „Taina sângelui” („Adevărul”. în anii 1917 – 1918.. 22 octombrie 1915). Una dintre acŃiunile de larg ecou pe care ea le organizează este publicarea unui număr special al revistei „Les Annales”. „Şi cu ce dor” („Adevărul”. a Consiliului NaŃional al UnităŃii Române. scriitoarea este alături de Ńara natală care trece prin grele încercări. alături de alŃi compatrioŃi sosiŃi în capitala FranŃei.211 În timpul Primului Război Mondial susŃine cauza României. 28 august 1914). După încheierea păcii de la Bucureşti. din care fac parte personalităŃi politice. Acest organism naŃional. cauza păcii. Timp de două decenii. Elena Văcărescu se numără printre aceia care cultivă cu neclintită credinŃă speranŃa de a alunga spectrul războaielor din existenŃa popoarelor. Între anii 1914-1916. 7 ianuarie 1915). scriitoarea se pronunŃă. un ciclu de cinci poeme sub titlul „Les Chants et Légendes du cobzar” şi memorabilul poem „Mon Pays”. 15 noiembrie 1913). „O vatră strămoşească” („Adevărul”. Constantin Mille. găzduite în paginile ziarelor „Adevărul” şi „DimineaŃa” unde colaborarea ei este mai susŃinută: „România în ajunul războiului” („DimineaŃa”. Nicolae Titulescu. unde semnează articolul „En Roumanie pendant la guèrre”. Octavian Goga. literare şi ştiinŃifice de renume: Take Ionescu. în condiŃiile ce se vesteau prielnice pentru cauza desăvârşirii unităŃii naŃionale. prin opera sa. dr. conferinŃe şi adunări publice în favoarea eliberării teritoriului românesc şi strânge fonduri de întrajutorare cu sprijinul prietenilor francezi. dedicat României. În urma acestor acŃiuni. cât timp va dura Societatea NaŃiunilor.

Dorim să o amintim în final şi pe Anne-Elisabeth de Brâncovan (1876-1933). eseuri. Elena Văcărescu Ńine casă deschisă pentru suflet şi spirit. în 1925. deveniŃi treptat prieteni pentru ceasurile bune.212 meu acolo este de trudă şi bucurie.. incontestabile dovezi ale înaltei preŃuiri de care s-a bucurat. evocări. în „Ambassades et Consulats”. op. cuceriŃi cauzei noastre. Iată cum descrie salonul său din Paris unul dintre scriitorii români care i-a trecut pragul: „În încăperile care păstrează atmosfera arhaică a interioarelor boiereşti de acasă. încât nu puŃini din cei care o cunosc se află în faŃa unui fenomen: misiuni diplomatice. apud Ion Stăvăruş. Plenul academic votează în unanimitate şi astfel Elena Văcărescu devine prima femeie primită în Academia Română. p. Poate cea mai mare şi mai râvnită satisfacŃie este recunoaşterea ei în patrimoniul spiritual românesc. traduceri. prefeŃe. 92. întâlniri şi conferinŃe internaŃionale (multe dintre ele dedicate marilor noştri scriitori: Bălcescu. 10 Cezar Petrescu. nepoata domnitorului Gheorghe Bibescu. 1974. 74. casa devine ospitalieră. la propunerea lui Nicolae Iorga. îmbogăŃită fiind cu adevărate valenŃe europene. gânditori. 13 mai 1927. Bucureşti. turnee de conferinŃe în FranŃa şi în alte Ńări. Elena Văcărescu şi principele consort. Al. Rossetti. ajutorul zilnic dat zecilor de oameni (cei mai mulŃi români) care bat la uşa ei pentru un sprijin de suflet. i se vor oferi. 1930. fiica adoptivă a ultimului domnitor brâncovean. Geneva. atât în FranŃa cât şi în România. Alecsandri. ca orice adăpost ocrotitor de la tine din patrie”10. prezenŃă publicistică bogată în numeroase reviste şi ziare. artişti ai celui mai ermetic Paris. ultimul domn al łării Româneşti şi a Zoiei Mavrocordat. Parisul. Octavian Goga. ca şi pentru cele rele: o lume pentru care legenda se destramă şi lasă limpede ochilor realitatea românească. mai. colaborări literare fructuoase cu versuri. scriitoarea desfăşoară o activitate atât de intensă şi de variată.(…) De la uşă. p. În capitala FranŃei. I. aşa cum mărturiseşte în primele rânduri ale lucrării autobiografice Apud Juliette Pary. De asemenea. pentru România. prin primirea în Academia Română. se perindă scriitori. apud Ion Stăvăruş. Mihail Sadoveanu. oameni politici. Editura Univers. comitete şi jurii literare. memorii. viitoare contesă de Noailles. Elena Văcărescu. Anna de Noailles porneşte din chiar centrul unei culturi de centru. cit. căci în aceasta constă vitalitatea unei instituŃii care nu are asemănare în istoria umanităŃii”9. 9 . Brătescu-Voineşti. Nu s-ar putea face României un serviciu mai bun şi mai eficace. în „Cuvântul”. Eminescu). În epoca în care personalitatea ei atinge un renume internaŃional. Creangă. Chez Mlle Hélène Văcăresco. schiŃe.

Ńara sălciilor şi culegerea de balade populare Rapsodul DâmboviŃei a Elenei Văcărescu o vor impresiona şi îi vor facilita o legătură afectivă deosebită cu poporul din care se trăgea tatăl său. 12 Cf. flăcări. a fost mereu la curent cu evenimentele din Ńară. unde a avut drept precursoare atâtea figuri celebre. 11 . Pe măsură ce poeta Anna de Noailles revine în atenŃia culturii franceze ea va fi probabil redescoperită şi în spaŃiul românesc. p. Îşi descoperise o nouă rădăcină care nu germinase. În Elena Văcărescu şi FranŃa. Totuşi. Marcel Proust. Romanul Marthei Bibescu Izvor. Scrisori către Anna Brâncoveanu de Noailles. a cărei faimă a distrus-o BizanŃul. Basarabi. Bucureşti. moartea timpurie a tatălui. aceasta din urmă vorbeşte despre Anna de Noailles. Româncă după tată. de pe urma căreia poeta suferea. cronologie şi versiune românească de Virgil Bulat. Cartea vieŃii mele. mai cu seamă în perioada Primului Război Mondial. despre pluralitatea ei de origini. am cules din ele tâlcul unei şanse atât de aparte şi care avea să-mi conducă întreaga viaŃă. ea rămâne. ce n-a mai părăsit-o. Bibeşti. Încă din copilărie. Anna de Noailles a fost prezentă la Adunările Ligii NaŃiunilor. 31. sub cenuşa stinsă a unei splendide civilizaŃii mai pâlpâie. Ea ar fi putut spune că se trage din România frumoşilor ciobani şi din Fanar. Bucureşti. care amenajase în locuinŃa de pe Avenue Hoche din Paris un salon cu portretele străbunilor valahi ai familiei: Brâncoveni. susŃinându-şi prietenii români în momentele dificile. pe parcursul activităŃii literare şi diplomatice. franŃuzoaică prin naştere şi formare. Elena Văcărescu. se trage şi din Persia Şeherezadei şi din Asia Mică. la fel şi Constantinopolul12. aceste cuvinte mi-au dăruit o atât de solidă mulŃumire. Dar.213 Cartea vieŃii mele: „M-am născut la Paris. grecoaică după mamă. Grecia îi vorbea mult mai mult. Alături de Elena Văcărescu. 1986. Din păcate. m-au construit într-o asemenea măsură. şi obârşia orientală şi românească. încât aş putea repeta versul lui Verlaine: «Iubirea de patrie este întâia iubire…»”11. pe care n-a văzut-o niciodată – a trecut doar prin ea copil fiind – o interesa mai puŃin decât patria spirituală. Anna beneficiază de lecŃiile de istorie ale acestuia. în centrul unei culturi de centru. când a avut ocazia să cunoască Baladele româneşti ale Elenei Văcărescu. însă îşi dezvăluie. argument. 1998. Elena Văcărescu şi FranŃa: Memorii. A fost prietenă intimă cu Elena Văcărescu. Încă de copilă. unde. aşa cum s-a născut. Editura Univers. Grecia. încă. aşa cum suferă toŃi indivizii în a căror structură se amestecă rase diferite. p 180. va întârzia maturizarea simŃământului obârşiei în conştiinŃa acesteia. pe când viitoarea poetă avea numai nouă ani. Anna Brâncoveanu de Noailles. România. în acelaşi timp. a fost cuprinsă de un entuziasm fără margini. Editura Cronica.

2007. Editura Compania. Martha. Boia. Fascinanta Martha Bibescu şi lumea ei. Elena. Din amintirile ElencuŃei Văcărescu. Bucureşti. 2000. Iaşi. Bucureşti. I. identitate. Istoria culturii româneşti îşi demonstrează astfel complexitatea şi obligă cercetătorii să aprofundeze această zonă care va cunoaşte o bogată reprezentare în plan cultural prin tot ceea ce va însemna exilul românesc. Christine. Iaşi. Editura Rotonda. Cunoaştere de sine şi integrare. fără îndoială. CorespondenŃa cu Paul Claudel. Piteşti. Sutherland. 2004. 1991. Bucureşti. în cazul Annei de Noailles. 2002. 2003. Editura Prietenii CărŃii. Văcărescu. Bucureşti. Martha. Văcărescu. Bucureşti. Editura Odeon. Editura Academiei Române. 1998. Editura Al. Lucian. Beciu. Editura Compania. Camelia (coordonator). La bal cu Marcel Proust. Editura Albatros. Editura Compania. Bucureşti. Editura Univers.214 Ne aflăm. Bibescu. Editura Compania. Legate în profunzime de spaŃiul românesc căruia îi aparŃin prin obârşie. Bucureşti. Catherine. Parcursul lor biografic şi literar ilustrează pe deplin unul din cele mai importante deziderate ale Uniunii Europene de astăzi – „unitate în diversitate” – şi în acelaşi timp contribuŃia mai veche a României la ideea de unitate europeană şi de realizare a unor organisme internaŃionale într-o perioadă în care Europa îşi căuta formele instituŃionale cele mai adecvate. Ciupală. . Alexandru. Bucureşti. Un sacrificiu regal. Istoria românilor. Bibescu. Martha. Scrisorile noastre inedite. 2001. Bucureşti. pline de vivacitate. Bibescu. Sorin. Bucureşti. Anna de. 1990. Bibescu. 1992. Văcărescu. Ferdinand al României. Europa şi spaŃiul public. Martha. Bucureşti. Institutul European. Bibescu. BIBLIOGRAFIE Alexandrescu. România. 1998. Martha. a căror viaŃă şi operă impun un studiu profund. Ńara sălciilor. Bucureşti. Alin. 2007. durată. în faŃa unor personalităŃi complexe. Elena. chiar numai după tată. Editura Cronica. 2000. Jurnal 1915. Elena Văcărescu şi FranŃa: Memorii. Editura Meridiane. Bucureşti. culturii şi literaturii europene. Katia demonul albastru. Durandin. Ńară de frontieră a Europei. Cartea vieŃii mele. Editura Paideia. Editura Humanitas. care aparŃin deopotrivă trecutului şi prezentului prin modernitatea ideilor care le-au animat. Editura Compania. Cuza. Bibescu. Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea. 2004. Martha. Bibescu. Regi şi regine pe care i-am cunoscut. Bucureşti. Destinul Lordului Thomson of Cardington. 2000. Martha. devenire istorică. 2004. Zub. Elena. cele trei scriitoare aparŃin totodată şi spaŃiului european. Editura Vivaldi. Noailles. bazat pe interferenŃă şi interdisciplinaritate. Izvor. 2000. 2009. Bucureşti. Identitate în ruptură.

Călinescu. Ciocoii vechi şi noi. 2009. particularitate subliniată în toate analizele reprezentative de critică şi istorie literară prin sintagme de tipul „roman social”. deşi. în mod obişnuit. Ed. 1985. 163). p. 17. p. 243-302. cu unele indicii morale. Ed. Ed. Gr. Minerva. Angelescu precizează: „Romanul balzacian. naraŃiunea să se oprească asupra personajului. Implicând o tehnică de apropiere. 35). sub câteva aspecte. Minerva. caracterizat printr-o descriere fizică amănunŃită. silueta unui orăşel de provincie etc. adevăratul centru de echilibru al acestei complicate construcŃii…” (S. Cartea reprezintă. S. Filimon. în mod evident. obiectivitatea autorului este subminată de temperamentul său retoric. 2 G. 3 Referitor la structura figurii în acest context. Portretul lui Dinu Păturică este construit după tiparul antropologic al personajului realist (balzacian). din care nu lipsesc aspectele exterioare ale unor locuinŃe sau înregistrările zvonurilor publice referitoare la locatari. capitolul Repere istorico-literare. Filimon. Ciocoii vechi şi noi. Opere. Alecsandrescu. XLVII. în cercuri din ce în ce mai strânse. – . vol. Filimon. Portretul literar. 1983. „roman popular” sau chiar „roman citadin”1. Bucureşti. Câteva portrete şi descrieri de referinŃă transformă romanul lui Filimon într-o construcŃie balzaciană autentică2. Angelescu. aceste prezentări trasează mai întâi un sistem de periferii – atmosfera unei pensiuni. Univers. pentru ca apoi. un studiu de observaŃie socială. 1985. Bucureşti. îşi pregăteşte cititorul înainte de a-l introduce în acŃiunea epică prin prezentări amănunŃite ale personajelor. M. „frescă socială”. 1 .AUT. p. 215-221 CIOCOII VECHI ŞI NOI: ÎNTRE LECTURA DOCUMENTARĂ ŞI LECTURA STILISTICĂ de Dragoş Vlad TOPALĂ Celebrul roman al lui N. Călinescu observa: „Cu o desăvârşită tehnică balzaciană este făcută la începutul cărŃii prezentarea eroilor principali” (G. N. p. acest model portretistic fiind obligatoriu grefat pe mediul social3: „Într-o dimineaŃă din Vezi N. este construit după formula obiectivă a romanului realist. Bucureşti.

p. iar personajul creat este unul bidimensional. Muzica şi corografia în timpul lui Caragea. cit. 16). realizată cu aceeaşi tehnică balzaciană (vezi p. care „nu se aglomerează anarhic. ce închipuirea lui cea vie îi punea înainte. întrucât descrierea se realizează prin enumerarea adjectivelor calificative. îmbrăcat cu un anteriu de şamalgea rupt în spate. surprinde unele elemente morale („ambiŃiunea şi mândria grosolană”). anul 1814. un câmp este cel al descrierii fizice. în timp ce al doilea câmp. Teatrul în łara Românească. cu faŃă oacheşă.. În mod evident. op. cit. scurt la statură. în cap cu cauc de şal. un nas drept şi cu vârful cam ridicat în sus. Filimon a făcut un efort imens de documentare. şi purtând ca veşmânt de căpetenie o fermenă de pambriu ca paiul grâului. Pentru realizarea acestei opere. Angelescu. Filimon. a cărui coloare nu se putea destinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era cârpit. citatul se referă la portretul lui Eugénie Grandet. un astfel de june sta în scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc. 5 S. 4 . l-au determinat pe Ş. descrierea ceremonialului de la curtea fanariotă. un june de 22 de ani. lăsau să se vază până la evidenŃă că gândirea ce-l preocupa nu era decât planuri ambiŃioase. ci se adună într-un spectru subtil. ochi negri plini de viclenie. mai redus. ce indică ambiŃiunea şi mândria grosolană. 13)4. Toate exemplele culese din Ciocoii vechi şi noi sunt preluate din N. 259. ale cărui câmpuri pot fi izolate dintr-o perspectivă semantică”5. şi obstacolile ce întâmpina în realizarea lor” (p. Filimon. cu picioarele goale băgate în nişte iminei de saftian. astfel. 38. portretul lui Păturică are capacitatea de a se autodelimita în interiorul operei literare. alte date de natură sociologică referitoare la cele trei clase (boieri. mahalale) până la elementele variate de informaŃie culturală. rezimat de stâlpii intrării şi absorbit în nişte meditaŃiuni care.216 luna lui octombre. op. care surprind cu un realism desăvârşit atmosfera epocii. care fuseseră odată roşii. care trăieşte prin convenŃie şi prin raportare la mediul din care provine.. de la aspectul vestimentar al personajelor şi descrierea Bucureştiului (grădini şi edificii publice. Notele de subsol cu trimitere la fonduri arhivistice. dominat de o singură trăsătură de caracter. căptuşit cu bogasiu roşu. cit. reflectându-se în trăsurele feŃei sale. 6 N. op. Cioculescu să considere Ciocoii vechi şi noi un „roman arhivistic”6. la încingătoare cu nişte călimări colosale de aramă. neguŃători şi Ńărani). Epitetul lipseşte. în care informaŃia de acest tip este diluată în sinteza Acest portret amplu este completat de descrierea camerei lui Păturică. dar mai ales capitolele monografice Scene de viaŃă socială. cu caravani de pânză de casă văpsiŃi cafeniu. precum primele încercări dramatice de la noi. dar îşi pierduseră coloarea din cauza vechimei. modul de organizare a instituŃiilor oficiale. încins cu o bucată de pânză cu mărginile cusute în gherghef. p.

arnăut”. fiind vorba de nume de meserii. aşa cum am sugerat în titlu. Filimon. 10 Pentru sensul şi etimologia cuvintelor selectate am consultat DEXI. vel-vistier (91). căminar: căminarul Polizache (131). 9 Arhaismele au un grad de învechire diferit. ispravnic (86). vătaf (14). Vianu.. sameş (164). hatman: hatmanul veni (157). neferii şi iciolanii domneşti (23). cit. Astfel. romanul obligă la o „lectură documentară”. 208. stilistica romanului se restrânge esenŃial la nivel lexical. satâraş (< satâr) „slujitor înarmat G. la chindii (81). tufecciu „soldat mercenar”. dar mai ales prin elemente ale limbajului familiar (structurile dialogate specifice stilului direct): „… apoi zise celorlalŃi: – ŞtiŃi una. p. răspunse unul dintre feciori./ – Bravo. băieŃi? Mie mi-e sete. 8 7 . p. Călinescu. temperamentul retoric al scriitorului se manifestă uneori prin limbajul popular. zice un alt proverb (38). de funcŃii şi demnităŃi specifice societăŃii feudale şi premoderne româneşti (toate exemplele care urmează au sensul general „rang boieresc”): postelnic (13). se obŃine un efect stilistic de ansamblu. nefer „soldat din armata turcă. a cărui nomenclatură o notează. funcŃii sociale etc. Recitind romanul. iar autorul „întrebuinŃează expresiile unei epoci anterioare. p. istorismele sunt cuvintele complet ieşite din uz prin dispariŃia realităŃilor pe care le denumeau. medelnicer (86). cartea apare în 1863. treti-logofăt (98). Este vorba. prin alternarea arhaismelor cu neologismele. Pe de altă parte. sluger (67). pitar (67). p. T. cine face cinste?/ – Eu. în opinia noastră). vel-cămăraş (17). (cf. Un sector important al arhaismelor lexicale este reprezentat de turcisme (cu grade diferite de adaptare): ciubucciu „slujitor însărcinat cu umplerea ciubucelor” (15). op. este util glosarul de arhaisme din N. prin inserŃii paremiologice: s-a certat cu dânsa furcă (45). 233-242. armaş (115). „lectura documentară” este dublată de „lectura stilistică”. arnăut „soldat mercenar”. iciolan „copil de casă”: idicliii. În Ciocoii vechi şi noi. de asemenea. 69). Filimon utilizează arhaismele pe scară largă. clucer (155). întrucât el stăpâneşte distincŃia dintre perspectiva sincronică şi cea diacronică asupra cuvintelor. idicliu „slujitor la curtea domnească”. DŞL. dar şi dintr-un vădit interes erudit”8.. picătura găureşte piatra. arhaismele (multe sunt istorisme9) indică cu precădere terminologia socială10. op. am observat numărul redus al figurilor semantice de stil (acestea sunt oricum irelevante. 55. Dumitrache. autorul realizează reconstituirea unei epoci prin limbaj („lexicul arhaic oriental şi grecizant intră în joc în scopul de a zugrăvi instituŃii şi moravuri”7). în primul rând. Arta prozatorilor români. l-a obrocit (109). ciohodar „slujitor care îngrijea încălŃămintea domnului” (17). anume prin termeni şi expresii populare. cit. unde. În opinia noastră.217 epică. nu numai cu intenŃia de a obŃine coloare istorică. 1973. bravo! Ai semne de procopseală…” (155). Din acest punct de vedere. serdar: serdarul D… (22).

este constituit din grecime: neramz „portocal” (19). isnaf „breaslă. capan „depozit de alimente” (88). a zalisi „a zăpăci. Am identificat în text o serie de locuŃiuni şi expresii specializate (domeniul economic şi cel administrativ): a scoate (pe cineva) la silimet „a . afaceri”: cum mergi cu alişverişurile? (160). Unele turcisme sunt compuse (elementul de compunere -başa/-basa are sensul „principal”. fortăreaŃă”: muhafizii serhaturilor (171). Un alt sector lexical reprezentativ. capugi-başa (89). meterhanea „muzică în care predominau tobele”: cântarea meterhanelelor (94). albastru-închis” (55). principe” (33). consul”: elciul Rusiei (149). clironomie „moştenire”: împliniri de… clironomii (164). madea „pricină. tumbelechi „tobă mică”: tumbelechiuri (25). „cu gradul cel mai înalt”. elciu „ambasador. a paravalisi „a compara”: să paravalisim (161). mavrofor „voluntar al Eteriei”: mavfrovori (184). capugiu „înalt demnitar”. otuzbir „joc de cărŃi” (99). orta „regiment”: ortale de arnăuŃi (211). seimean „soldat mercenar” (159). folosit în cadrul termenilor care indică ierarhia şi specializarea militară): deli-basă (30). reprezentant al sultanului”: capugii. beizadea „fiu de domn. peşchegiu „funcŃionar însărcinat cu primirea darurilor”. chef mare” (115). imbrohor „comis. englingea „distracŃie. mansup „slujbă. mehtup „petiŃie. pembe „roşu-deschis. demnitate înaltă” (87). pazarghidan „slujitor însărcinat cu cumpărăturile”: pazarghidanul meu (49). muhafiz „comandant”. arnăuŃii şi satâraşii (24). terzi-başa (95). iamac „ajutor. ucenic”. seraschier „comandant” (87). alişveriş „negoŃ. roz” (55). bumbaşir (82) / mumbaşir „agent fiscal şi de execuŃie”: slujitori şi mumbaşiri (164). taxidar „persoană care strângea dările”: taxidarii luau întreită zeciuială (215). şeful poliŃiei”: pe mâna zabetului (83).218 din garda domnească”: tufecciii. telal „negustor de haine vechi”: glasul… telalilor (163). câzlar-agasi „şeful eunucilor” (89). a tulbura”: m-a zalisit (144). petrecere” (99). a mofluzi „a da faliment”: ai mofluzit (173). însă mai redus ca pondere. peşchegii şi imbrohori (130). corporaŃie” (94). ruşfet „mită” (87). satârgi-başa (76). nezam „dispoziŃie dată de autorităŃi” (167). seleam-ceauş „reprezentant al domnului”: seleam-ceauşul curŃii (151). şatrange „şah” (99). a provalisi „a propune”: i-am provalisit (90). buluc-başa (203). zabet „guvernator. bogasier „negustor de articole de manufactură”: Costea bogasierul (164). raport” (171). scopos „scop”: scoposuri (171). ecpaia „suită domnească”: ecpaiaiua măriii-tale (91). caimacam (85). telal-başa (162). calemgiu „funcŃionar. peşcheş „dar”: trămiŃ… peşcheşuri (89). copist”: am dat bacşiş iamacilor şi calemgiilor (162). a informa”: te vor pliroforisi (209). ichilic „unitate de măsură a capacităŃii” (156). serhat „cetate. a pliroforisi „a lămuri. a sistisi „a recomanda. chestiune” (167). a trimite”: te-a sistisit (210). ziafet „petrecere. sultan-mezat „licitaŃie publică” (131). morico „roşu-închis.

este sugestivă: „Vezi catalogul vămilor din timpii lui Caragea ce se află trecut în Condica arhivei. într-o notă. în cazul enumerării monedelor (cu precizarea valorii nominale) care „circulau în timpul lui Caragea” (p. tulpan (sinonimul neologic este muselină). arhivistică se manifestă uneori printr-o aglomerare terminologică impresionantă. în timp ce DOOM2 nu indică pluralul). în special pentru vestimentaŃie: „…hataià de VeneŃia sadea. metodă folosită de Filimon pentru câteva sectoare. venal (8). hataia florantin. diorie „termen. zapis cu diorie (147. şal boza-fer mai cu flori pân colŃuri. Din acest citat am reŃinut următoarele exemple (nume de stofe şi Ńesături. conform notei autorului). în naht „în numerar. tulpan mosc. cutnii. dosolipsie. fapt remarcabil pentru un scriitor autodidact: malonest: zarafi… maloneşti (6). inclusiv din italiană). sangulie. citarie. iar gaz „voal” provine din franceză. deci construcŃia este pleonastică). canavăŃ. a ruina”: să-l scoatem la silimet (61). fesuri tuneslii. canavăŃ (cu etimologie multiplă. tafta. tahmin. şal de India ciceacliu. gear de India. catifea cu aur şi sadea de VeneŃia. nart. a pune nart „a fixa un preŃ de vânzare”: să puneŃi nart (111). cu bani gheaŃă”: să-mi plăteşti în naht (147). taxidul de marfă (145. atlas vărgat şi cu flori. de la numele oraşului Gaza (pluralul conform DEXI este gazuri. citării şi gazii de Brussa. sadea „fără ornamente”. alte sensuri au fost indicate): turcisme: hataia. alagea. havaiet. alageà. caragialar (probabil variantă de la caragea „negru”). cutnie. suvai. basmale de Triesti. scadenŃă”). taxid. InformaŃia documentară. sandal cianfès. nr. sandal. catastih de dosolipsie (141. cu tahmin „aproximativ”: socoteală cu tahmin „socoteală aproximativă” (112). starostea de neguŃători „breasla negustorilor” (162). respectiv grecisme: naht (etimologia indirectă trimite la arabă). 121. huzmetul spătăriei „venituri obŃinute din dijme care se cuveneau instituŃiei conduse de marele-spătar” (18). dosolipsie „de dare şi luare”. substantivul sangulie are etimologie necunoscută (conform DEXI). mezat. taxid „marfă de import”. bozafer „cenuşiu”. gear „şal”. tacâm de pitace „serie/şir de dispoziŃii” (167). a eclata: Trimiterea la sursă. diorie. 66). Sunt turcisme: silimet. camohàs de VeneŃia cu fir. de asemenea. 11 . 146). suvaiele de Halle” (145-146)11. tunesliu „care provine din Tunis”. harès pungiuc. am reŃinut câteva sintagme nominale: calemul vinăriciului „administraŃia pentru perceperea dijmei în vin” (18). Un alt sector lexical reprezentativ este alcătuit din neologisme (de origine franceză). havaietul mezatului „impozit pentru profitul din vânzările publice” (162). alagea de Triesti. de FranŃa şi de Englitera. de exemplu. brâuri caragialar cusute. cu forme confirmate de norma actuală. în general termeni livreşti care implică un nivel cultural ridicat. foaia 210” (p. aceeaşi preocupare a informaŃiei documentare exhaustive se regăseşte.219 distruge material. camohas sadea. grecisme: camohas.

atenŃiune (48). p. escepŃie (183). În Ciocoii vechi şi noi (1863) regăsim două aspecte esenŃiale privitoare la limba literară: norma şi stilul. O serie de neologisme sunt în curs de adaptare: partit (11). Astfel. tartufism (41). fondul neologic reprezintă încadrarea demersului lingvistic al lui Filimon în procesul accelerat de unificare a normelor. . odaliscă: pieptul odaliscei (32). reumatism: reumatismul îi coprinsese tot corpul (223). Pe de altă parte. predilecŃiune (95). susceptibilitate: să nu atingă susceptibilitatea (138). 12 Cf. îşi pericolau viaŃa (184). estaz (143). construcŃie pleonastică). precum: delir momentaneu (29). rolele comice (132). panegiric: făcea panegiricul (186). funcŃia arhaismelor în comunicarea literară face parte din ansamblul de elemente lingvistice expresive prin care stilul se poate defini ca deviere de la norma standard a limbii literare12. gesturile ritoriceşti (215). forma arhitectonică (23). unele italienisme şi franŃuzisme din cartea lui Filimon au fost eliminate prin evoluŃia limbii literare: se inamorase (17). letargie (31). litere cabalistice (34). sintagma falit fraudulos (226) este dublată pe aceeaşi pagină de construcŃia sinonimică arhaică mofluzul mincinos. manifestat după 1859. stratagemă: rezultatul stratagemei (28). torture (206). coafiura (142). profetic (182). antreprenor (132). să se console „să se consoleze” (172). de asemenea. cu înverşunare” indică modul de executare a unei bucăŃi muzicale). dansuri etnografice (118). adverbul fiero „impetuos. terorism (217). fieroasă… veselie (42. maliŃios: privire maliŃioasă (44). inocentul amor (53). infam (196). ardoare (47). Stilul naiv al lui Filimon şi inabilitatea sa de a crea figuri semantice viabile conduc la sintagme şi asocieri semantice insolite. cantilenă (30). poziŃiunea topografică (23). doctrină politică (11). logogrif: descifrase logogriful (34). fortună (122). dexteritate (133). sarcasm: greutatea acestor sarcasme (174). unele neologisme implică un sens specializat: comunist (10).220 eclată ca o bombă (8). graŃiile maltratate de voluptoasele plăceri (47). patimă ilicită (52). guarzii (174). dioramă (132). amor sentimental (59. miasmă: miasme (222). prodigalitate (12). particolar (183). corporaŃie (63). în darn „zadarnic” (139). deriziune (9). sardonic (108). a zăpăci”: secret… care turmentase (171). DŞL. mineralogie (222). a turmenta „a ameŃi. din punct de vedere stilistic. 70. volubil: volubilă… principesă (17). venerabil: venerabilul bătrân (22). simptom: simptome (130). convenienŃă (26). funest (199). adăugăm aici exemplul substantivelor terminate în -iune: colecŃiune (16).

ortoepic şi morfologic al limbii române. Călinescu. 17. . Bucureşti. Tudor. Editura Univers. Bucureşti. 1983. 2005. Silviu. N. Portretul literar. M. il s’agit d’une lecture stylistique appliquée surtout au niveau lexical. 2007.). Bucureşti. ediŃia a II-a. Editura Eminescu. Editura Minerva.. car N. Editura Minerva. N. Filimon. Filimon a fait un effort remarquable de documentation pour décrire l’époque du début du XIX-ème siècle. Editura Univers Enciclopedic. LE ROMAN CIOCOII VECHI SI NOI: ENTRE LA LECTURE DOCUMENTAIRE ET LA LECTURE STYLISTIQUE (Résumé) Le roman Ciocoii vechi şi noi (le terme ciocoi est intraduisible) oblige à une double lecture: d’abord. DicŃionar de ştiinŃe ale limbii. Alecsandrescu. Bucureşti. Editura Gunivas. Editura Arc. Vianu. 2005. 1973. Gr. Opere. Filimon. qui implique les archaïsmes (mots d’origine turque et grecque) et les néologismes. vol. puis. DOOM2 = Ioana Vintilă-Rădulescu (coord. DicŃionar explicativ ilustrat al limbii române. Bucureşti.. 1985. DicŃionarul ortografic. Ciocoii vechi şi noi. Iaşi. la lecture documentaire.221 BIBLIOGRAFIE. DEXI = Eugenia Dima (coord.). Editura Nemira. SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE Angelescu. G. Arta prozatorilor români. DŞL = Angela Bidu-Vrănceanu et alii. Bucureşti. 1985.

Matei Călinescu. decât unor definiri riguroase. în româneşte de Dieter Fuhrmann. înŃelese ca modalităŃi descriptiv. Ocupându-se în detaliu de cea din urmă – Hugo Friedrich. Traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu łurcanu. Modernitate – modernităŃi: A vorbi despre modernitate pare un lucru dificil atâta timp cât termenul în sine a căpatat. Structura liricii moderne. DINSPRE MODERNITATEA ILUMINISTĂ ÎNSPRE MODERNITATEA ESTETICĂ A SECOLULUI AL XX-LEA de Dumitru TUCAN 1. înregistrează simptomele formale ale creaŃiei lirice moderne şi le circumscrie unor „categorii negative”. Cartea lui Hugo Friedrich este o cronică a aventurii liricii occidentale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a secolului XX. în la fel de celebra sa sinteză cultural – istorică asupra termenului modernitate3. face diferenŃa între două „modernităŃi” distincte – „modernitatea burgheză” (modernitatea socială) şi „modernitatea estetică”.definitorii2. p. Univers. 2 Ibid. simptomatice. Nu putem ocoli un fapt confirmat de întreaga critică.]. 1 . că ele nu sunt aplicate în sens depreciativ. Univers. Bucureşti. care se oferea mai degrabă unei descrieri fluide. în celebra sa carte despre unitatea stilistică a liricii moderne1. 2009.a. 1995. în circulaŃia sa istorică. XLVII. ci definitoriu [s. 1998. 3 Matei Călinescu.”.AUT. ce-i drept. 222-235 SENSURILE MODERNITĂŢII. 16-17: „Cunoaşterea liricii moderne presupune aflarea unor categorii cu ajutorul cărora să fie descrisă. EsenŃialul este însă. Chiar şi aceia dintre istoricii şi teoreticienii literari care au încercat sinteze clarificatoare asupra termenului în chestiune au fost puşi în faŃa unui fenomen cu o geometrie divergentă. o multitudine de sensuri contextuale.. o paletă complexă de nuanŃe şi o sumă de referinŃe specifice „obiectelor culturale” caracterizate. p. şi anume că ni se prezintă cu preponderenŃă categorii negative. Hugo Friederich. Cinci feŃe ale modernităŃii. Bucureşti.

înŃelegând prin aceasta o transformare radicală a fundamentelor culturale.. Berkely. Adrian Marino. Pontica. care ar face trecerea către postmodernitatea filosofică8. Caracterul modern al unei epoci pare a se naşte din conştientizarea din interior a datelor unei metamorfoze culturale. Sentimentul modernităŃii unei epoci se iveşte din conştiinŃa unei crize culturale. forme denumite „feŃe ale modernităŃii” (modernism. 6 Ibid. traducere de Ştefania Mincu. Înainte de a se raporta la referinŃele conceptuale contextuale ale folosirii acestui termen. avangardă. Marius Stan. Sfârşitul modernităŃii. în ceea ce priveşte filosofia şi interpretările transversale făcute manifestărilor filosofice occidentale. Ionel Zamfir. Kant.prezent. 2000. Editura pentru Literatură Universală. modernism. Discursul filosofic al modernităŃii. ci despre mai multe „modernităŃi”. care au construit o „cultură a paradoxului” diseminată şi în contemporaneitatea numită postmodernitate. Lepădatu. e preocupat de relativitatea temporală a termenului modern şi de caracterizarea semnificaŃiilor culturale a ceea ce în istoria culturii a devenit concept identificator: modernism. tradiŃie. Acesta ar inaugura în filosofie un demers nihilist şi anti-umanist. modernitate. Modern. 5 Antoine Compagnon. iar caracterul modern al unei epoci se va Adrian Marino. o relaŃie de disociere faŃă de caracteristicile ce definesc unitatea ideologică a acelui/(acelei) trecut/(tradiŃii). 1969. 9. 7 Cf. Echinox. Gianni Vattimo. epoca modernă înseamnă în istoria filosofiei epoca triumfului raŃiunii care începe în secolul al XVIII-lea (Montesquieu. De fapt. postmodernism). Hume. în româneşte de Gilbert V. Nietzsche7. din angoasele iscate de o disonanŃă trecut . în Modern. 4 . ConstanŃa. 1998. De remarcat faptul că. teoreticianul vede ca unică soluŃie de descriere şi interpretare a caleidoscopului de manifestări artistice ale modernităŃii înregistrarea şi caracterizarea hermeneutică a formelor de manifestare specifică ale acesteia. Hegel) şi se termină în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. modernism. şi insistă asupra unei „modernităŃi estetice” caracterizate de contradicŃii rămase nerezolvate. All. Jürgen Habermas. prin structura sa unitară şi autoritară. refuză povestea canonică şi evoluŃionistă a modernităŃii. populată de „figuri exemplare” şi „pretinse momente de cotitură”6. Bucureşti. modernitate4. nu se poate vorbi despre o singură modernitate. p. kitsch. pluralitatea „modernităŃii” derivă în primul rând din semnificaŃiile lingvistice ale cuvântului. 1993. Bucureşti. Modern înseamnă o relaŃie de ruptură cu un trecut referenŃial devenit. Antoine Compagnon5. Cluj. 8 Cf. într-o carte ce se vrea polemică la adresa sintezei lui Matei Călinescu. decadenŃă.223 modernitatea literară şi artistică –. Cele cinci paradoxuri ale modernităŃii. modernitate. traducere şi postfaŃă de Rodica Baconsky. odată cu Fr. Nihilism şi hermeneutică în cultura postmodernă.

modestia (sau chiar decadenŃa moderată) a prezentului („pitici cocoŃaŃi pe umerii uriaşilor”) sunt elementele care caracterizează un tip de modernitate pe care aş denumi-o arhetipală.. modernitatea asimilării. imaginea alegorică atribuită lui Bernard din Chartres (sec. în discuŃia despre primele folosiri conceptuale ale cuvântului modern. ci prin răspunsurile specifice date provocărilor unui prezent ce pare a se rupe în mod radical de trecut. op.224 configura pornind de la modalităŃile de „rezolvare” ale crizei. cit. Modernitatea nu se poate defini prin raportarea la o perpetuă şi inevitabilă „actualitate”. Modernitatea arhetipală este modernitatea perpetuă. Este modernitatea inovaŃiei continue. 167. Gloucester. recunoaşterea autorităŃii tradiŃiei/trecutului. rolul formator al acesteia/acestuia („susŃinuŃi de puterea minŃii altora”. Mass. El susŃinea că noi vedem mai mult şi mai departe decât predecesorii noştri. gândirea europeană asimilează cele câteva lecŃii şi atitudini contestatare ale trecutului (Galilei. Bernard din Chartres ne compara cu nişte pitici neînsemnaŃi cocoŃaŃi pe umerii unor uriaşi. XII) referitoare la pitcii cocoŃaŃi pe umerii uriaşilor (nanos gigantum humeris insidentes): „Adeseori ştim mai mult. 9 . Diderot). Este binecunoscută. prezentul şi viitorul comunică printr-un filtru al continuităŃii. din modul de a găsi soluŃii angoaselor scindării. În acea epocă. nu fiindcă am fi înaintat prin inteligenŃa naturală proprie. Călinescu. „uriaşi”). nu fiindcă am avea vederea mai ageră sau am fi mai înalŃi. Din această cauză se vorbeşte despre modernitate în sensul paradigmatic al cuvântului începând cu secolul al XVIII-lea. Reformulând datele imaginii lui Bernard din Chartres: adevarata modernitate este sentimentul trăit de „piticii” care se revoltă împotriva „uriaşilor” şi care pornesc ei înşişi pe drumul dificil al cunoaşterii lumii şi. 26. introducere şi note de Daniel D. Peter Smith. al cunoaşterii de sine.. The Metalogicon (trad. mai important.. apud M. Descartes) şi se reinventează în calitate de conştiinŃă şi instanŃă de reflecŃie. ci fiindcă suntem susŃinuŃi de puterea minŃii altora şi deŃinem bogăŃii moştenite de la strămoşi. odată cu iluminiştii francezi (Montesquieu. sociale şi intelectuale radicale iniŃiate atunci. p. p. 1971.”9 Această imagine este exemplul perfect al unui sentiment temporal liniar în care trecutul. cu referire la transformările politice. Mc Gary). Adevărata modernitate este cea a unui prezent care trăieşte şi-şi manifestă acut sentimentul rupturii faŃă de trecut. odată cu empirismul anglo-saxon John din Salisbury. Ideea de progres („ştim mai mult”). Voltaire. ci fiindcă ne înalŃăm şi ne sprijinim pe statura lor gigantică. modernitatea trăită ca sentiment optimist al unui prezent pozitivat de moştenirea trecutului şi de încrederea în viitor. modernitatea perfect integrată unui model evolutiv.

Este ceea ce e de obicei denumit „modernitate burgheză”11. Vol. E vorba însă şi de postularea. Cu modernitatea filosofică începe în cultura occidentală o adevărată epopee a eliberării intelectuale faŃă de trecut. privilegierea fenomenelor. Însuşi I. J. p.cit. 2008. Istoria filosofiei. Bucureşti. 46-50. Rousseau. începând din secolul al XVII-lea. p. Despre contractul social. De l'esprit des lois. Primul dintre ele este modernitatea socială născută din progresul tehnologic şi din revoluŃia industrială şi conturată din ce în ce mai amplu de-a lungul consolidării forŃei economice a burgheziei. op. a separării dintre dreptul divin şi dreptul natural. 12 Montesquieu. Gallimard. E vorba în primul rând de ideea fundamentală. Iată deviza Iluminismului”10. adică incapacitate de a se servi de intelectul său fără conducerea altuia. 11 M. respingerea metafizicului. Nemira. de către acelaşi. p. o analiză a lecŃiilor Iluminismului. a independenŃei moralei faŃă de teologie. traducere de Laurian Kerestesz. curajul de a ieşi de sub tutela intelectuală a trecutului sunt doar câteva dintre principiile care au configurat modernitatea filosofică drept conştiinŃă de sine a omului gânditor. G. odată cu criticismul kantian şi istoricismul hegelian. a ierarhiilor sociale şi economice conturate puternic încă din evul mediu timpuriu. Paris. sau de enunŃarea. spunea că acesta reprezintă „Ieşirea omului din starea de minorat de care este el însuşi responsabil. Modernitatea socială reprezintă. Bucureşti. enunŃată prima dată de Montesquieu în Despre spiritul legilor (1784)12. D. ci într-o lipsă de fermitate şi curaj de a se sluji de propriul intelect fără conducerea altuia. Aubier. 83 apud Jacquline Russ (coord.225 (J. în 1784. I. Gândirea filosofică modernă va oferi modernităŃii sociale legitimarea intelectuală a unor cereri politice din ce în ce mai pronunŃate. Individul şi individualitatea. Hume). Kant. La philosophie de l’histoire. Sapere aude! Ai curajul de a te servi de propriul intelect. Univers Enciclopedic. Aceasta comportă două aspecte. III. 17. 12. studiu introductiv şi note de Cătălin Avramescu. RaŃiunea critică. care-şi extrage spiritul din legile eterne înscrise în natura lucrurilor şi raŃiunea umană. lupta împotriva prejudecăŃilor. de către J. 2000. Kant. traducere. Structura strict închisă a claselor sociale şi rolul politic subordonat lasă ca unică mobilitate permisă burgheziei aventura economică. Locke. minorat de care este el însuşi responsabil.. Călinescu. 13 Jean-Jacques Rousseau. Există însă şi un reflex social şi politic al modernităŃii filosofice. Berkely. 10 . încercând. Minorat. un proces de negare practică. în act. 1970. întrucât cauza acestei stări constă nu într-un defect al intelectului. a ideii „contractului social”13 care explică mecanismul de integrare a individului în ordinea socială şi politică drept cetăŃean cu drepturi inalienabile. p. Triumful raŃiunii. care devine clasa activă a epocii. 1947.). Paris.

Maeştrii suspiciunii: Modernitatea filosofică. Secolul al XIX-lea este secolul unei disonanŃe din ce în ce mai acute între raŃiunea prezentului şi nevoia de legitimare în universalitate. cit. Libertatea demonică a figurilor romantice este legitimată de „ideal”. circumstanŃialul şi tranzitoriul actului poetic romantic sunt travestiuri „moderne” ale modelului estetic transcendent15. Modernitate filosofică vs. Modernitatea politică înseamnă conceperea sferei socialului în cadrele politicului. dorinŃa de a face opera de artă să semene cât mai mult cu modelul transcendent aparŃineau trecutului clasic. Individul şi devenirea istorică. Modernitate critică. 15 „Pentru romantici (în sensul istoric limitat al noŃiunii noastre contemporane). pe «interesant» şi pe alte câteva asemenea categorii care înlocuiseră idealul perfecŃiunii clasice” (ibid. în epoca romantică.226 subiectul gândit ca participant liber la structura socială şi nu ca supus încep să devină pilonii unei sistem de idei „burghez” din ce în ce mai închegat. Atunci începe drumul sinuos al celui de-al doilea aspect al modernităŃii burgheze: modernitatea politică. pe diferitele posibilităŃi oferite de sinteza dintre «grotesc» şi «sublim». spiritul şi conştiinŃa. observabil în „RelaŃiile dintre romanticul de la începutul secolului 19 (sic!) şi epoca sa se dovedesc a fi foarte încordate” (M. Călinescu. Noul tip de frumos se baza pe «caracteristic». de-a lungul a două secole – al XIX-lea şi al XX-lea. modernitatea socială şi modernitatea politică sunt legate între ele de o ideologie a „individualului”. op. relevanŃa socială a acestuia sau direcŃia destinului colectiv este rezultatul unei negocieri continue.. 43). libertatea şi raŃiunea sunt elementele contrastante care vor influenŃa arta. vor modela activ gândirea şi vor legitima practic acŃiunea socială a celei mai mari părŃi a secolului al XIX-lea. al cărei ideal absolut şi universal este reprezentat de ideea că valoarea individului constă în libertatea şi autonomia sa. Sentimentul prezentului. 44). dar şi o amară reflecŃie asupra inadecvării la epocă14. Modernitatea politică născută în anii agitaŃi ai sfârşitului secolului al XVIII-lea este centrată în jurul ideilor democratice care au rezistat. La construcŃia acesteia contribuie o lungă pleiadă de gânditori secondaŃi de artiştii care. expresivităŃii şi conştiinŃei de sine.. 14 . ideea centrală fiind aceea că puterea nu mai e garantată de o instanŃă „naturală” sau transcendentă: legea căreia i se supune individul. socială şi economică a epocii contemporane. limbajul prezentului e o mască a unui limbaj etern. p. 2. aspiraŃia către universalitate. convulsiilor istorice şi politice şi a modelat structura politică. vor configura o amplă poetică a sensibilităŃii. sistem care va dobândi o victorie politică odată cu revoluŃia franceză din 1789. a „conştiinŃei de sine”. p. Arta romantică sublimează aceste contraste într-un vast tablou care omagiază frenezia libertăŃii individului în aspiraŃia sa către universalitate şi absolut.

istoria filosofiei occidentale pare o neistovită încercare de determinare a unui centru. Dumnezeu. spirit. semnul şi jocul în discursul ştiinŃelor umane16. raŃiune pură. Modernitatea filosofică şi modernitatea burgheză sunt încercări izvorâte dintr-un cert spirit inovator de a adapta limbajul trecutului (filosofic. Aşa cum observa J. de a face ca prezentul să comunice cu o tradiŃie împrospătată. cit. energeia. subiect absolut. interpretare şi semn (semn fără adevăr prezent)”. nevoia de centru. 1998. S. Scriitura şi diferenŃa. Heidegger şi distrugerea În Jacques Derrida. Derrida observa. transcendentalitate. în subiectul absolut al idealismului fichtean sau în fantezia inovatoare a artei romantice. Derrida în influentul său eseu din 1966. telos. Rând pe rând. p. 17 Filosoful francez foloseşte sintagma „fiinŃa ca prezenŃă” (ibid. om etc. ousia [esenŃă. a proximităŃii sau a proprietăŃii faŃă de sine”. 376). în eseul amintit. social. 16 . Structura. op. a identităŃii cu sine. cât şi filosofia însăşi ca demers legitimator. au fost contestate de această gândire critică radicală. conştiinŃă. traducere de Bogdan Ghiu şi Dumitru łepeneag.227 încercarea „criticii” kantiene de a întemeia metafizic posibilitatea raŃiunii pure şi practice. p. existenŃă. economic) la o sensibilitate a prezentului. substanŃă. J. epurată de certitudini dogmatice. a unui principiu generator. 375-391. aletheia. Nevoia de certitudini rămâne însă. Freud şi analiza critică a „conştiinŃei. Cele două modernităŃi rămân a împărtăşi cu tradiŃia o asemănare structurală: nevoia de întemeiere în metafizic. Derrida. origine şi sens (în înŃeles atât de telos. transcedentalitate. M.. este circumscris unui limbaj ce se vrea totalizator şi legitimator. conştiinŃă etc. p. cărora le sunt substituite conceptele de joc. a conceptelor de fiinŃă şi adevăr. Univers. subiect]. în istoricitatea sistemului filosofic hegelian. prefaŃă de Radu Toma. 18 J. Derrida enunŃă numele pe care le consideră ca aparŃinând acestui radicalism critic: Fr. reconfigurate şi reîmprospătate de modernitatea filosofică şi puse în practică în câmpul social de modernitatea burgheză. a subiectului. fundamentele gândirii tradiŃionale. a unei întemeieri metafizice17: „Se poate demonstra că toate numele date temeiului. 376. limbaj a cărui întemeiere rămâne tributară unui sentiment metafizic camuflat în varii concepte (lucru în sine. cât şi de esenŃă). imperativ categoric. principiului ori centrului au desemnat întotdeauna invariantul unei prezenŃe (eidos.). arche. Bucureşti. manifestată de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Nietzsche şi critica „metafizicii.)”18.. că nevoia de întemeire în metafizic a primit o lovitură în momentul apariŃiei unei gândiri critice radicale care a pus sub semnul întrebării atât această nevoie de întemeiere în metafizic.

De altfel. 140. Cluj. odată cu cei trei gânditori. şi pe S. cei trei gânditori de la sfârşitul secolului al XIXlea şi începutul secolului al XX-lea sunt caracterizaŃi de către P. Freud şi Marx. Michel Foucault. Studii. p. 377. 2001. a determinării fiinŃei ca prezenŃă”19. 80-95. vârtejul care separă apele istoriei intelectuale recente. Freud. ci şi prin inventarea unei arte de a interpreta”23. a cărui lecŃie critică a fost pusă în umbră de eşecul acŃiunii politice generate de gândirea sa. Nietzsche. Marx. Foucault la colocviul dedicat lui Nietzsche de la Royaumont. 82.. Gândirea radicală a lui Nietzsche pare a fi. la sfârşitul secolului al XIX-lea. p. Emilian Cioc şi Sebastian Blaga. Lăsându-l deoparte pe K.. 21 Paul Ricœur. în Michel Foucault. E momentul unei rupturi cu întreaga tradiŃie filosofică occidentală – o dovedeşte alura polemică şi proclamativă a discursului nietzschean şi ruptura cu forma sistemică a filosofiei anterioare -. a se vedea şi M. Atât M. chiar dacă şi acesta a fost folosit în secolul al XX-lea pentru legitimarea unui anume tip de biologism vulgar.. Marx. 20 19 . o rană în gândirea occidentală20. iar alura radicală a filosofiei sale este unul din punctele de reper ale teoretizării modernităŃii estetice. cultura occidentală intră într-o epocă în care filosofia se transformă în hermenutică: ei atacă „o aceeaşi iluzie. interviuri (1963-1984). din iulie 1964). eseuri. Casa CărŃii de ŞtiinŃă. Momentul Nietzsche este momentul în care cuvântul Ibid. Cluj. Nietzsche şi Freud sunt vocile care duc provocările iscate de modernitatea filosofică la consecinŃe nemaiîntâlnite. op. Marx (textul conferinŃei susŃinute de M. împins de epigonii săi în rigiditatea dogmatică a psihanalizei ca practică psihiatrică. putem spune că Nietzsche este gânditorul care reprezintă nucleul forte a ceea ce ar putea fi denumit modernitate critică. operele acestora fiind considerate „exerciŃii de neîncredere”22 care subminează iluziile trecutului perpetuate în prezentul epocii lor. Nietzsche se reclamă filonul filosofic dominant al secolului al XX-lea (de la Heidegger la post-structuralişti). dar şi momentul în care gândirea declară război acŃiunii sociale – o dovedeşte atacul asupra centrelor valorice ale culturii occidentale. traducere şi postfaŃă de Horia Lazăr. Freud. 22 Ibid. p. traducere de Bogdan Ghiu. operele acestora producând un advărat şoc.. Foucault. aureolată de un nume prestigios: conştiinŃa de sine” şi „stabilesc un orizont pentru un cuvânt mai autentic şi pentru o nouă epoca a adevărului. Foucault cât şi P. De la Fr. 1999. Pentru M. Theatrum philosophicum. nu doar prin mijlocirea unei critici „destructive. p. 23 Ibid. 140. Conflictul interpretărilor. Ciprian Mihali.cit. Foucault trei nume sunt extrem de importante: Nietzsche. În fapt. a onto-teologiei. Echinox. p. Ricœur21 drept veritabili „maeştri ai suspiciunii”.228 „metafizicii. Ricœur consideră că.

dispunând în acest scop de lucrările preliminare ale tuturor lucrătorilor în filosofie [.]: ei sunt cei care spun <<astfel trebuie să fie!>>. Humanitas. legiuitor..a. 3. 26 Ibid. al unui fenomen. Nietzsche. mereu parŃial şi fragmentar. Filosoful viitorului este artist şi medic. În raport cu filosofia anterioară. 136. putem încerca să înŃelegem nuanŃe inedite ale celei mai cunoscute propoziŃii a filosofiei nietzscheene . pe de altă parte interpretarea şi evaluarea iau locul demersului de descoperire a adevărului: „[Interpretarea] fixează <<sensul>>. 1992. Nietzsche.. p. Traducere. În acest context. propoziŃie care-şi păstreză şi astăzi radicalitatea şi forŃa şi care a fost înŃeleasă ca modalitatea directă de a proclama un vid al valorilor occidentale. Este refuz de a lăsa viaŃa să fie masacrată de calapodul unei gândiri a trecutului. pe scurt. note şi postfaŃă de Bogdan Ghiu. Aforismul reprezintă. bineînŃeles. Interpretul este fiziologul sau medicul. tocmai. proclamând. traducere de Francisc Grünberg. acest lucru fiind dovedit atât formal cât şi metodologic. Bucureşti.„Dumnezeu a murit!” – . 25 Fr. p. Această înŃelegere este. În Dincolo de bine şi de rău. atât arta de a evalua cât şi lucrul de evaluat. „creaŃia” lui este „legiferare”. RelevanŃa lui Nietzsche pentru naşterea unei gândiri radicale la sfârşitul secolului al XIX-lea se datorează întregii sale opere. Nietzsche şi „moartea lui Dumnezeu”. 15. cunoaşterea lui este „creaŃie”. exprimându-se prin intermediul poemului. filosofia lui Nietzsche poate fi denumită fără şovăială anti-filosofie.”24 Idealul nietzschean în filosofie este „filosoful legiuitor”. cel care priveşte fenomenele ca pe nişte simptome şi se exprimă prin aforisme. Este forŃă şi afirmare a vieŃii. 24 . p. 1999. Evaluatorul este artistul. All. Pe de-o parte. ei sunt cei care determină pentru prima oară încotro?-ul şi pentru ce?-ul omenirii. Dincolo de bine şi de rău. dorinŃa lor de adevăr este „voinŃă de putere”26. 136. fără a le altera sau suprima pluralitatea. care priveşte şi creează <<perspective>>.229 modernitate dobândeşte sensuri noi. Bucureşti. nevoia de astfel de filosofi legiuitori: „Însă adevăraŃii filosofi sunt poruncitori şi legiuitori [s. legată de tonalităŃile Gilles Deleuze. în acelaşi timp. iar [evaluarea] determină <<valoarea>> ierarhică a diferitelor sensuri şi totalizează fragmentele. imaginea filosofului legiuitor se opune imaginii „lucrătorilor în filosofie” (filosoful tradiŃional). aforismul şi poemul sunt integrate discursului filosofic. Filosoful legiuitor este cel care ştie să vadă. Preludiu la o filosofie a viitorului..]”25. momentul unei metamorfoze culturale radicale.

Bucureşti. traducere de Ştefan Aug. cit. Timişoara. De obicei. 19. Doinaş. 31 Friedrich Nietzsche. Călătorul şi umbra sa: Omenesc. ŞtiinŃa veselă. 241-449. vorbeşte şi despre alte versiuni ale „morŃii lui Dumnezeu” („pe puŃin cincisprezece”). să nu uitam. traducere de Simion Dănilă. adresată ascultătorului de a-şi identifica situarea sa reală conform structurii parabolei. El se consideră îndreptăŃit să zguduie auditoriul în cuvinte tari şi vehemente: zeul a murit. Nietzsche pare a nu crede în subtilităŃile unei înŃelepciuni de alură socratică. nişte peşteri în care să fie arătată umbra lui. ele par doar a nuanŃa directeŃea proclamării „morŃii lui Dumnezeu” din ŞtiinŃa veselă. Gilles Deleuze. textul invocă forŃa Ibid. dramatic. veacuri de-a rândul continua să fie arătată umbra lui într-o peşteră. care dobândeşte către final o valoare proclamativă (exclamaŃia din final): „După ce Buddha murise. p. 29 Friedrich Nietzsche. ceva mai încolo. p. 30 Gilles Deleuze.o umbră imensă şi înfiorătoare. ŞtiinŃa veselă28 şi Aşa grăit-a Zarathustra29 sunt volumele care. platonism pentru cei mulŃi27. religia este. Ideile din Messina. E adevărat. Este vorba de un paragraf cu alură de parabolă. dintre care se distanŃează prin misterioase rezonanŃe kafkiene – spune acesta îndreptăŃit . op. trebuie să-l învingem pentru a redeveni liberi.. ŞtiinŃa veselă. în Opere complete 4. într-o scurtă. Antet. Cum aceste două texte sunt texte târzii. dar incitantă monografie despre Nietzsche. ŞtiinŃa veselă. Bucureşti. într-un context proclamativ. Humanitas. faŃă de autoritatea şi sensul acestuia. dar umbra lui ne domină. cit. op. 28 27 .n. traducere de Otilia Ioana Petre. e neant. Aşa grăit-a Zarathustra.. pun în circulaŃie această propoziŃie. . vor mai exista. în secŃiunea 110. aşa după cum este firea oamenilor. ci şi necesitatea acesteia (al doilea text). 330. Friedrich Nietzsche. 1996. în opinia filosofului german.Călătorul şi umbra sa30. p. Eliberarea faŃă de un zeu mort e eliberarea faŃă de umbrele false (pentru că sunt moarte) ale trecutului. poate milenii de-a rândul. 1996. Aurora. – Iar nouă – nouă ne mai rămâne să-i învingem şi umbra!” 31 CiudăŃenia acestui fragment stă în ambiguitatea parabolei în raport cu situaŃia exclamativă din final. Zeul a murit [s.. primul fragment care are legătură cu celebra propoziŃie se regăseşte în secŃiunea 108 a volumului. 9. o enunŃare parabolică e o invitaŃie subtilă. În ŞtiinŃa veselă. Hestia.]: dar. şi de multe ori ironică.230 dominante ale operei căci. p. A se vedea şi Friedrich Nietzsche. Nu întâmplător. prea omenesc. în Călătorul şi umbra sa sau Aşa grăit-a Zarathustra imaginea morŃii lui Dumnezeu este ascunsă în faldurile exprimării parabolice (primul text) sau în teatralitatea directă a personajelor care anunŃă nu numai moartea lui Dumnezeu.

231 aforismului, acea formă simplă a filosofiei, pentru a întări semnificaŃia parabolei: discutând despre originea cunoaşterii şi afirmând că „intelectul n-a produs altceva, în decursul unor uriaşe intervale de timp, decât erori” Nietzsche spune că „forŃa cunoştinŃelor nu stă în gradul lor de adevăr, ci în vârsta lor, în asimilarea lor temeinică, în caracterul de condiŃie a vieŃii”32. Iată că textul lui Nietzsche nu se opreşte la sugestiile parabolei, ci discursivizează explicit: libertatea şi viaŃa se află dincolo de condiŃionările şi iluziile moarte ale trecutului. SecŃiunea 125 din ŞtiinŃa veselă, intitulată „Omul smintit”33, este cea mai citată versiune a „morŃii lui Dumnezeu”. De data asta, tonalitatea sugestivă a parabolei se ascunde înapoia forŃei exclamaŃiei nedisimulate şi a unui personaj de o teatralitate Ńipătoare şi emblematică: „Unde-i Dumnezeu? Ńipă el, o să vă spun! L-am omorât, - voi şi cu mine! Noi toŃi suntem ucigaşii lui!”. Uciderea lui Dumnezeu înseamnă nimic mai mult decât eliberarea pământului din „lanŃurile soarelui său” şi generarea unei lumi fără „un sus şi un jos”, un „neant infinit”. Acest act este valorizat ca o „faptă mare” ce prefigurează „începutul unei istorii superioare oricărei istorii de până acum”. Teatralitatea personajului „smintit”, un Diogene modern34 în esenŃă, care dă glas adevărului, sublimează tragicul unui astfel de act. E adevărat că secŃiunile care urmeză în arhitectura volumului (în special 126 – 132), conectate la imaginea „smintitului”, au dus la interpretarea ideii „morŃii lui Dumnezeu” ca imagine a anti-creştinismului lui Nietzsche, sau, generalizând, ca imagine sugestivă a refuzului legitimării în metafizic. Însă şi această imagine a nebunului proclamând „moartea lui Dumnezeu” şi profeŃind o istorie superioară se ataşază imaginii eliberării din secŃiunea 108. Şi mai mult, se ataşează discursului profetic din secŃiunea 343, ultima secŃiune din ŞtiinŃa veselă care proclamă „moartea lui Dumnezeu” 35. Aici „moartea lui Dumnezeu” este denumită „cel mai mare eveniment modern”. E adevărat, există o nuanŃă istoricistă şi contextuală în acest fragment. E vorba de un „fapt”, credinŃa în dumnezeul (sic!) creştin care a devenit nedemnă de încredere, ce „începe să-şi arunce primele umbre peste Europa”. Pare că Nietzsche plasează o legătură cauzală între „crepuscularul” lumii prezentului şi evenimentul radical pe care tocmai îl proclamă. O face însă doar pentru a nega posibilitatea efectelor „triste şi adumbritoare” şi pentru a proclama indescriptibila bucurie a apropierii de consecinŃe „de tip nou”, „lumină, fericire, uşurare, înseninare, încurajare, auroră”. E proclamată, încă o dată, „libertatea”:
Ibid., p. 331. Ibid., p. 339-340. 34 Randall Havas, Nietzsche's Genealogy: Nihilism and the Will to Knowledge, Ithaca NY, Cornell University Press, 1995, p. 177. 35 Friedrich Nietzsche, ŞtiinŃa veselă, op. cit., p. 403-404.
33 32

232 „navele noastre pot pleca din nou în largul mării”. Din nou libertatea se datorează unei eliberări de povara cea mai apăsătoare a trecutului. Analizând proclamarea „morŃii lui Dumnezeu” într-o perspectivă istorică, suntem conştienŃi de faptul că aceasta nu e o temă întru totul originală. M. Călinescu36 şi Octavio Paz37 observă pe bună dreptate circulaŃia romantică a temei datorată răspândirii unui sentiment crepuscular post-iluminist, combinat cu o conştiinŃă din ce în ce mai acută a unui creştinism muribund care se resimte în urma loviturilor date de dezvoltările ştiinŃei din secolul al XIX-lea. Moartea lui Dumnezeu, e adevărat, se raportează în principal la tradiŃia iudeo-creştină, dar gradul de generalizare pe care i-l atribuie discursul nietzschean nu trebuie să ne înşele: nu existenŃa divinităŃii e pusă în discuŃie, ci funcŃia ei38. Coloratura crepusculară a gândirii sfârşitului secolului al XIX-lea vine din pierderea optimismului justificat anterior de un Ńel transcendent. La Nietzsche se manifestă o critică radicală a nevoii de întemeiere în metafizic care, fără îndoială, respiră din aerul epocii. Dumnezeu este imaginea vie şi emblematică a acestei nevoi de legitimare. E sensul şi nevoia de sens, e autoritatea şi nevoia de fundament, e limita şi nevoia de limitare, e limbajul şi substanŃialitatea sa, e originea şi nevoia de întemeiere, e trecutul şi legatura sa indestructibilă cu prezentul. Proclamând „moartea lui Dumnezeu”, Nietzsche îşi declară suspiciunea faŃă de aceste „nevoi” de legitimare ale umanului. Retorica libertăŃii din cele mai multe dintre versiunile morŃii lui Dumnezeu arată semnul negativ sub care sunt plasate limitele auto-impuse ale umanului de-a lungul istoriei. Sunt umbre vii în trecut, dar moarte în prezent. Ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a trecutului devenită piedică în raportul cu prezentul. În fapt, Nietzsche conştientizează un defazaj intelectual inerent cunoaşterii umane: trăim în prezent, simŃim prezentul, dar ne folosim pentru a vorbi despre acesta de limbajul trecutului. Limbajul trecutului, reprezentările sale ne domină şi ne îngrădesc libertatea, pare a spune Nietzsche odată cu fiecare reluarea a ideii „morŃii lui Dumnezeu”. Modernitatea critică radicală de la sfârşitul secolului al XIX-lea înseamnă naşterea unei nevoi utopice de a găsi limbajul adecvat unei sensibilităŃi a prezentului.

M. Călinescu, op. cit., p. 60-68. Octavio Paz, Point de convergence. Du romantisme à l’avant-garde, traduit de l’espagnol par Roger Munier, Paris, Gallimard, 1974. 38 A se vedea Alexandru Ştefănescu, Nietzsche şi „moartea lui Dumnezeu”, Bucureşti, Paideia, 2004.
37

36

233 4. Modernitate critică şi modernitate estetică. Premise pentru o analiză a modernităŃii estetice. La începutul secolului al XX-lea, antagonismul dintre modernitatea critică şi cea burgheză este deja radicalizat. Din tensiunea ivită între aceste două paradigme distincte îşi fac apariŃia variatele teme filosofice ale crizei manifestate în epocă: alienarea, dezgustul, tentaŃia revoluŃionară, nihilismul. În acelaşi timp, arta începe să se transforme, colorându-se în tonuri crepusculare: exhibarea „iraŃionalului” ca scandalizare a simŃului comun (épater le bourgeois), arta pentru artă, conştiinŃa decadenŃei, insolitul, radicalul refuz al poncifurilor artei tradiŃionale etc. Artistul modern pare că trăieşte o simultaneitate paradoxală şi se comportă ca atare paradoxal. Conflictul dintre modernitatea critică şi istorie lasă să se întrevadă din ce în ce mai acut una dintre problemele cele mai importante ale atitudinii umane faŃă de timp: inadecvarea la epocă. Apărută în perioada romantică, dezvoltată în cadre paroxistice, începând cu poetica lui Baudelaire39, această idee va fi una dintre obsesiile artei secolului al XX-lea, reperabilă în intensele nostalgii şi revolte expresioniste sau în revoluŃiile violente ale avangardei. Se naşte o adevărată religie a crizei care va metamorfoza discursul estetic, trimiŃândul să exploreze spaŃii de dincolo de „obiectivitatea” culturală îndoielnică a discursului social. „Estetica permanenŃei”, caracterizată succint de M. Călinescu ca având în centru credinŃa într-un ideal de frumuseŃe neschimbător şi transcendent, îşi avea fundamentul filosofic în noŃiunea de natură, iar pe cel estetic în noŃiunea de mimesis. Atunci când definea „poezia” ca imitare a realităŃii, însă imitare a acesteia nu aşa cum s-a întâmplat (aceasta fiind preocuparea istoriei), ci o imitare a realităŃii aşa cum s-ar fi putut ea întâmpla, Aristotel trimitea noŃiunea de mimesis înspre aceea de eikos, „verosimilul natural”40, funcŃională vreme de secole. Estetica crizei îşi face apariŃia acolo unde noŃiunea de mimesis nu mai este determinată de criteriile verosimilului natural (eikos), ci de acelea ale „verosimilului cultural” (doxa). Mişcarea de transformare a criteriilor estetice este, astfel, tributară unei istoricizări treptate a noŃiunii de valoare şi a trecerii ei din spaŃiul „naturalului”, „atemporalului” şi „obiectivităŃii”, în cel al „culturalului” şi tranzitoriului41. Nietzsche şi radicalitatea „morŃii lui Dumnezeu”, altfel spus denunŃarea inadecvării limbajului trecutului la sensibilitatea prezentului, este unul din momentele de cotitură ale culturii occidentale, care va avea o influenŃă radicală asupra esteticului.

M. Călinescu, op. cit., p. 55. Antoine Compagnon, Le démon de la théorie, Paris, Seuil, 1998, p. 118. 41 D. Tucan, Eugene Ionesco, Teatru, metateatru, autenticitate, Timişoara, Editura UniversităŃii de Vest, 2006, p. 145-146.
40

39

234 Arta modernă devine, la sfârşitul secolului al XIX-lea, terenul privilegiat al denunŃării doxei şi, în consecinŃă, terenul privilegiat al experimentului de dincolo de spaŃiile de „comuniune culturală”, doxastice prin excelenŃă. Paroxismul căutărilor artistice moderne e un paroxism al denunŃării unui limbaj artistic al trecutului incapabil să mai reflecte prezentul. Modernitatea estetică e un amplu ansamblu de experimente în perceperea lumii prin limbaj, un amplu exerciŃiu de insolitare. Modernitatea estetică nu poate fi definită în contururi clare. Ea poate fi doar descrisă în mişcările sale convulsive. Dar se poate enunŃa o definiŃie de lucru asupra modernităŃii estetice care arată înrudirea cu proiectul critic radical al gândirii europene de la sfârşitul secolului al XX-lea: modernitatea estetică este acea continuă încercare de a găsi un limbaj al prezentului, adecvat unei sensibilităŃi a prezentului.

BIBLIOGRAFIE Călinescu, Matei, Cinci feŃe ale modernităŃii, Traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu łurcanu, Bucureşti, Univers, 1995. Compagnon, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernităŃii, traducere şi postfaŃă de Rodica Baconsky, Cluj, Echinox, 1998. Compagnon, Antoine, Le démon de la théorie, Paris, Seuil, 1998. Deleuze, Gilles, Nietzsche, traducere, note şi postfaŃă de Bogdan Ghiu, Bucureşti, All, 1999. Derrida, Jacques, Scriitura şi diferenŃa, traducere de Bogdan Ghiu şi Dumitru łepeneag, prefaŃă de Radu Toma, Bucureşti, Univers, 1998. Foucault, Michel, Theatrum philosophicum. Studii, eseuri, interviuri (1963-1984), traducere de Bogdan Ghiu, Ciprian Mihali, Emilian Cioc şi Sebastian Blaga, Cluj, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, 2001. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, în româneşte de Dieter Fuhrmann, Bucureşti, Univers, 1998. Habermas, Jürgen, Discursul filosofic al modernităŃii, în româneşte de Gilbert V. Lepădatu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Bucureşti, All, 2000. Havas, Randall, Nietzsche's Genealogy: Nihilism and the Will to Knowledge, Ithaca NY, Cornell University Press, 1995. Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Montesquieu, De l'esprit des lois, Paris, Gallimard, 1970. Nietzsche, Friedrich, Aşa grăit-a Zarathustra, traducere de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, Humanitas, 1996. Nietzsche, Friedrich, Dincolo de bine şi de rău. Preludiu la o filosofie a viitorului, traducere de Francisc Grünberg, Bucureşti, Humanitas, 1992.

235
Nietzsche, Friedrich, ŞtiinŃa veselă, în Opere complete 4. Aurora. Ideile din Messina. ŞtiinŃa veselă, traducere de Simion Dănilă, Timişoara, Hestia, 2001. Paz, Octavio, Point de convergence. Du romantisme à l’avant-garde, traduit de l’espagnol par Roger Munier, Paris, Gallimard, 1974. Ricœur, Paul, Conflictul interpretărilor, traducere şi postfaŃă de Horia Lazăr, Cluj, Echinox, 1999. Rousseau, Jean-Jacques, Despre contractul social, traducere, studiu introductiv şi note de Cătălin Avramescu, Bucureşti, Nemira, 2008. Ştefănescu, Alexandru, Nietzsche şi „moartea lui Dumnezeu”, Bucureşti, Paideia, 2004. Tucan, Dumitru, Eugene Ionesco, Teatru, metateatru, autenticitate, Timişoara, Editura UniversităŃii de Vest, 2006. Vattimo Gianni, Sfârşitul modernităŃii. Nihilism şi hermeneutică în cultura postmodernă, ConstanŃa, Pontica, 1993.

MODERNITY AND ITS MEANINGS. FROM THE MODERNITY IN THE AGE OF ENLIGHTENMENT TOWARDS THE AESTHETIC MODERNITY OF THE 20TH CENTURY (Abstract) The present study aims to discuss the historical variation concerning the meanings of Modernity, seen as a wide-ranging cultural concept. There are several meanings of this concept described as such in the study and also presented in their close interaction: “philosophical modernity” (i.e. the age of reason in the European intellectual history), “bourgeois modernity” (concerning two aspects – social modernity and political modernity – aspects that have shaped the institutions in the Western society), “critical modernity” (represented, as Paul Ricoeur stated, by the three “masters of suspicion”, K. Marx, S. Freud and in particular Fr. Nietzsche, the philosopher who announced “the Death of God” and, through this announcement he broke new ground for radical criticism of the European Traditional background), and “aesthetic modernity” (the modernity of arts).

între cetăŃeni şi puterea politico-administrativă şi cea a unei scene publice. Editura Antet. Presa evoluează odată cu societatea. existenŃa stilului publicistic. no. De asemenea. 236-244 STRUCTURI RETORICO-STILISTICE ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de Ioana VID Titlul lucrării este inspirat de cartea lui Paul Cornea Structuri retorico-stilistice în romantismul românesc. p. în sensul de instanŃă mediatoare între societatea civilă şi stat. XLVII. Quéré. lucrarea reia o problematică mai veche din lingvistica şi stilistica românească. 2 . 1 Apud John B. 18. ele se dezvoltă în strânsă legătură una cu cealaltă. în „Quaderni”. Presa se constituie ca instituŃie a spaŃiului public modern din secolul al XIX-lea. p. Marshall McLuhan a cercetat relaŃia dintre mijloacele de comunicare şi organizarea spaŃială şi temporală a puterii. Ploieşti. Legătura dintre stilul publicistic şi teoria comunicării este un câştig pe care teoria comunicării îl poate aduce investigaŃiei de natură retorico-stilistică. 12. 1992. de dezbatere publică. radiografiază societatea şi o ajută să evolueze. de comunicare.AUT. Paris. 2009. Vom observa că sensurile textului publicistic pot fi analizate şi din punctul de vedere al relaŃiei acestora cu alte domenii. 101. Pe de altă parte. p. Media şi modernitatea. Habermas afirmă că acest spaŃiu public comportă două dimensiuni: „cea a sferei de liberă exprimare. Nivelul limbajului presei este unul deosebit de interesant şi prezintă o poziŃie particulară care duce la unele valenŃe spectaculoase în presă. L΄espace public: de la théorie politique á la métathéorie sociologique. Thomson. de acces la vizibilitatea publică a actorilor şi acŃiunilor. 1994. a evenimentelor şi problemelor sociale”2. şi aduce argumente noi prin existenŃa unei funcŃii comunicative specifice limbajului publicistic. L. RelaŃia care se stabileşte între presă şi cultură este una de interdependenŃă. Habermas tratează dezvoltarea mass-mediei ca parte integrantă a formării societăŃii moderne1.

care a oferit suportul interacŃiunii dintre diferitele grupuri sociale. Gadamer şi P. ci au o altă semnificaŃie semiotică. Ricoeur4. emancipată. 1995. op. ContribuŃii recente la aceasta aduc H. Întemeietorii presei româneşti au înŃeles că dezvoltarea presei în limba română va permite accesul la cultură.237 Diferitele mass-media au favorizat moduri diferite de organizare a puterii politice. centralizate sau descentralizate3. cit. reinstituirea credibilităŃi şi recaptarea instanŃei receptive”5. procesul de modernizare al acesteia. Eminescu. adică interpretarea contextualizată a formelor simbolice. Ibidem. Dezbaterea este foarte importantă deoarece pe de o parte este expusă o problemă mai veche. în paralel cu dezvoltarea sistemelor de educaŃie. Ion Heliade Rădulescu. Gheorghe Asachi. Iorga. EvoluŃia limbii literare. iar pe de altă parte este un mod de a intra în problematica abordată din perspectiva teoriei comunicării şi deschide John B. o reorganizare a modului în care informaŃia şi conŃinutul simbolic sunt produse şi schimbate în lumea socială şi o restructurare a modului în care indivizii sunt legaŃi unii de ceilalŃi şi de ei înşişi. pluralistă. autorul unei gramatici a limbii române şi unul dintre continuatorii principiilor Şcolii Ardelene. în care indivizii îşi apropie resursele aflate la dispoziŃia lor pentru a da un sens mesajelor pe care le primesc. oameni de cultură ai vremii. Presa actuală e preocupată de „redefinirea contractului de comunicare mediatică. p. 13. 5 Daniela RovenŃa-Frumuşani. TranziŃia societăŃii româneşti de la un sistem socio-politic totalitar la unul democratic a fost însoŃită şi stimulată de o presă nouă. Hermeneutica reliefează faptul că recepŃia produselor mass-media implică un proces de interpretare contextualizat şi creativ. bătălia pentru unificarea şi normarea limbii literare au reprezentat contextul socio-cultural care a contribuit la constituirea şi individualizarea limbajului publicistic. cadru în care aceste figuri nu mai au rolul din stilul beletristic. p. O problemă importantă este elucidarea statutului figurilor retorico-stilistice. De altfel. Aceşti filologi. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare este o prelucrare a caracterului simbolic al vieŃii sociale. Thomson. Editura ŞtiinŃifică. O altă perspectivă este din punctul de vedere al hermeneuticii. ctitorii presei româneşti erau filologii importanŃi ai vremii. 38.. 4 3 . cea a existenŃei stilului publicistic. G. BariŃ etc. printre altele. Arghezi. Bucureşti. de exemplu. Caragiale. Semiotica discursului ştiinŃific. sunt şi ziarişti şi pot constitui adevărate modele pentru ziariştii generaŃiilor viitoare.

Rezultă că atât un studiu ştiinŃific propriu-zis. el nu prezintă toată argumentarea în maniera în care o face un om de ştiinŃă într-un studiu de specialitate. un eseu. la prezentarea cât mai clară a problematicii abordate. se prezintă o nouă teorie sau se combate o teorie eronată. cum ar fi o serie de eseuri ale scriitorului Geo Bogza. Fiecare dintre aceste tipuri de texte sunt redactate într-o variantă stilistică: editorialele se redactează într-o anumită variantă stilistică (uneori apropiată mai mult de stilul ştiinŃific. Deşi. ştiri. neutru. teoretic vorbind. pragmatică. Situarea stilului publicistic între stilul beletristic şi cel ştiinŃific reprezintă un câmp important din mai multe perspective: semiotică. elemente ale stilului administrativ). Lidia Sfârlea şi chiar Paula Diaconescu care îi acordă atenŃie minimă considerând că prezintă „o structură lingvistică compozită”). autorul se rezumă. ştirile se apropie. ExistenŃa lui este contestată de către unii cercetători (Ion Coteanu. Într-un articol de popularizare. DiferenŃele apar şi în situaŃiile în care suntem în prezenŃa unui articol de popularizare a unor descoperiri ştiinŃifice. în mare parte. în funcŃie de subiectul abordat sau în funcŃie de talentul de scriitor al celui care le redactează. care au aplicabilitate directă în viaŃa oamenilor obişnuiŃi. teoria informaŃiei. a unor idei ştiinŃifice sau tehnice. unde se doveşte că ele au valenŃe diferite. când se interpretează ştiinŃific un anumit fapt. cât şi un articol de popularizare ştiinŃifică se încadrează în acelaşi stil. dar minore: articolul de popularizare poate face apel şi la unele aspecte menite să-l apropie pe cititor de text. alteori cuprinzând elemente retorice specifice sau. alteori în stil informativ. Lucrarea noastră şi-a propus studierea stilului . Dacă ziaristul procedează la prezentarea unei emoŃii puternice şi este dotat cu har scriitoricesc. de obicei. un asemenea articol s-ar putea încadra stilul ştiinŃific. eventual. în ciuda unor diferenŃe evidente. stilul publicistic este un stil intermediar între stilul artistic şi cel ştiinŃific. la explicarea. textul se poate uşor transforma într-un text cu caracter beletristic. într-un limbaj cât mai simplu şi mai clar. Stilul publicistic este unitatea stilistică a românei literare realizată prin publicaŃiile cotidiene sau periodice. Cei care contestă existenŃa acestui stil pornesc de la ideea marii varietăŃi a textelor cuprinse în ziare sau reviste: articole de fond/editoriale. ştiinŃific. a rezultatelor obŃinute sau a unor ipoteze de cercetare. iar într-o măsură mai mare sau mai mică el poate face apel şi la o serie de termeni bine cunoscuŃi de către cititori. reportaje.238 modul de a gândi rolul figurilor retorico-stilistice în limbajul publicistic. a etapelor urmate în descoperirea unui fenomen nou sau interesant. foiletoane etc. de exemplu. reportajele sau foiletoanele pot fi redactate uneori în stil beletristic. După alŃi cercetători. de ceea ce se numeşte în mod curent stil administrativ.

contextul. • metalingvistică (are rolul de clarificare a codului). încercând să aducem argumente pentru existenŃa unui stil publicistic prin existenŃa unei funcŃii comunicative specifice acestuia. • conativă (se fixează asupra destinatarului). p. Presa scrisă beneficiază de manevrele retorico-stilistice de care beneficiază şi literatura pentru a descrie lumea care ne înconjoară şi multitudinea de evenimente petrecute. mesajul. În lingvistica românească cercetătoarea a pus bazele unei analize foarte atente a comunicării în limbajul publicistic punând în centru relaŃiei comunicative în presă funcŃia conativă ca funcŃie dominantă. 2006. în principiu. în cartea sa Limbajul publicistic actual7. Timişoara. această funcŃie dovedindu-se o funcŃie organizatoare a discursului publicistic. • poetică (se referă la mesaj). Nasta şi Matei Călinescu în Probleme de stilistică. Bucureşti. stabileşte referentul). în măsura în care ea se bazează pe existenŃa stilului publicistic. Vom arăta care este rolul fiecărui element al comunicării şi care sunt trăsăturile comunicării mediatice.239 publicistic din perspectivă funcŃională şi va avea în vedere. Adică reprezentantul instituŃiei media – ziaristul şi destinatarul mesajul mediatic. Expresivitatea reprezintă pătrunderea. mijlocul de comunicare. tradus în româneşte de M. Culegere de articole. de cei doi actanŃi ai procesului de comunicare: emiŃătorul şi receptorul. FuncŃiile limbajului publicistic sunt determinate. cercetătoarea punând accent pe funcŃia conativă având în subsidiar funcŃia referenŃială. 1964. ceea ce duce la accentuarea în limbaj a relaŃiei dintre partenerii actului comunicativ: emiŃătorul şi receptorul. 6 . FuncŃia referenŃială este dublată de funcŃia persuasivă care se bazează pe expresivitate şi pe creativitate. Lingvistică şi poetică. În relaŃie cu zona beletristicului se poate spune că există specificul presei care nu pierde din vedere funcŃia referenŃială şi pe cea conativă. codul. Aprecieri retrospective şi consideraŃii de perspectivă. Pentru atingerea scopului pornim de la cercetarea Doinei Bogdan-Dascălu care. Editura Augusta. Editura ŞtiinŃifică. • fatică (menŃine contactul dintre interlocutori). 7 Doina Bogdan-Dascălu. • referenŃială (trimite la context. destinatarul. 46. Acestea sunt: • expresivă (se referă la emiŃător). relaŃia dintre cele două stiluri. analizează funcŃiile limbajului. specifice presei. Limbajul publicistic actual. FuncŃia conativă poate fi evidenŃiată şi la nivelul structurilor retorico-stilistice. Roman Jakobson6 stabileşte şase funcŃii corespunzătoare elementelor procesului de comunicare: emiŃătorul. în grade diferite şi în Roman Jakobson.

Modul de exprimare este influenŃat şi de destinatar. rapid la înŃelesul mesajelor pentru uriaşele mulŃimi de oameni care optează pentru această formă de consum şi comunicare culturală. cu cât puterea de convingere este mai mare. a emiŃătorului în mesaj. Ei aplică aşa numitul principiu al numerelor mari. 8 . în măsura în care se urmăreşte ca receptorul să înŃeleagă ideile şi fenomenele cuprinse în acesta. că el este cel vizat de mesajul tău şi. EmiŃătorul transmite informaŃii şi aspiră să consolideze diferite convingeri social-politice şi ideologice. PoŃi să fii mai convingător sau mai puŃin convingător prin modul în care te exprimi. în virtutea căruia mesajele mass-media trebuie să fie accesibile cât mai multor oameni. exemple. culturală din care acesta să recepteze conŃinutul informaŃional pe care i-l transmite prin enunŃul său. editori. exprimarea atitudinii sale de aprobare. În stilul publicistic. ca un „veritabil” personaj al acestuia. Acesta este motivul pentru care conŃinutul comunicării de masă va fi caracterizat prin claritate. cu atât mai eficient. 1986. FuncŃia conativă. politică. Şi nu este deloc o întâmplare că pe lângă factorii de persuasiune. favorizat de modul în care este redactat. mai ales. politică a acestuia. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. culturală. să fie eliberate de elemente de strictă specialitate sau de note elitiste. p. A şti cui te adresezi este vital în jurnalistică. într-un fel. Conativitatea rezidă tocmai din orientarea mesajului către destinatar. simplitate. de apartenenŃa socială.240 maniere diferite. cooptarea acestuia în mesaj. de respingere faŃă de conŃinutul mesajului propriu. semnul lingvistic se situează într-o zonă de interferenŃă a stilului ştiinŃific cu stilul beletristic8. se realizează prin elemente de persuasiune implicită din mesaj. să-i laşi acestuia impresia că i te adresezi în mod special lui şi numai lui. fapte. Evident că efectul va fi cu atât mai puternic şi. deci. Structura stilistică a limbii române contemporane. în aşa fel încât să poată provoca şi în receptor aceeaşi atitudine. Diversitatea receptorilor îi obligă pe emiŃători (jurnalişti. ceea ce arată importanŃa limbajului în actul de persuasiune. 186. pentru că numai aşa vei putea să-Ńi adaptezi discursul la destinatar. un rol deosebit revine punerii în text a acestora. şi. Legătura dintre funcŃiile comunicării formulate de Jakobson şi Dumitru Irimia. atractivitate . textualizării lor. care centrează mesajul pe receptor. În stilul publicistic. alături de argumente. emiŃătorul este preocupat de situarea destinatarului într-o anumită perspectivă ideologică.trăsături care asigură accesul direct. realizatori de programe) să uniformizeze şi să standardizeze conŃinuturile comunicate.

1998. nu se reflectă decât foarte palid în structura formală a comparaŃiei. Figurile retorico-stilistice analizate: comparaŃia. 2735. în stilul publicistic importanŃa revine. Gândirea de tip comunicativ se dovedeşte extrem de importantă pentru analiza materializării textuale a stilului publicistic în zona cea mai interesantă. semantic. Personalitatea autorilor. 1998. aici. Exemplele folosite au fost excerptate din presa locală şi din cea naŃională.” (JN. întrucât noutatea e reprezentată. „Cântecul copilei se înalŃă lent în aer ca o rugăciune. 1999. 2) b) Dacă în stilul artistic comparantul are ponderea semantică cea mai mare. „cultural”. „Întreprinderile private noi au răsărit ca iarba prin asfalt. în general mai puŃin cunoscut receptorului mesajului. aceloraşi câmpuri lexicale ca şi în stilul beletristic: „vegetal”. 2) „Cea mai mare nenorocire la TV este duminica. metafora şi hiperbola au fost alese pentru că. zona figuralităŃii. (EZ. Ele au fost prezentate după structura lor şi după modul de funcŃionare în limbajul publicistic. 2693. fie ei scriitori sau gazetari. după epitet. ambilor termeni.: ponderea mare a elementului de comparaŃie ca. de primul termen – comparatul – care este. „animal”. ca pe o hrană dulce. ele au cea mai mare frecvenŃă în limbajul jurnalistic.” (Adv. pe când ceilalŃi copii. 1) „Aşa cum vorbim despre modele şi croieli devenite clasice în lumea modei.” (RnB.” (E. O somnolenŃă de ştiri ca un sirop diluat. 1) „A trecut peste noi Crăciunul ca un fulg de nea poposit peste grumazul unui cal alb. 50) . în egală măsură. 1999. Stilul publicistic conŃine comparaŃii al căror termen secund se încadrează. ca pe o bucată de pâine.241 stilul publicistic este importantă şi vine în sprijinul existenŃei stilului publicistic şi a caracteristicilor sale. structura raportului comparativ reflectă structura generală a comparaŃiei în limba română (ex. din punct de vedere formal. frecvenŃa clasei morfologice a substantivului în calitate de comparant şi comparat). putem vorbi despre tradiŃie ca modă care dăinuie şi suferă mutaŃii de ordin stilistic. 1997. ComparaŃia este figura cel mai des întâlnită în stilul publicistic şi prezintă următoarele trăsături: a) În primul rând. şamd. 1700. 1896. ascultându-l îl înghiŃeau parcă cu totul. 5.

1998.. 10. Pe de altă parte. Metafora coalescentă „RevoluŃia e o criză a unei boli sociale. IntenŃia lui este mereu aceeaşi. nr. între ei stabilindu-se un raport de identitate. Realizarea metaforei presupune. tranzitorie. 1985. când termenul propriu lipseşte din expresie fiind absorbit în termenul figurat. o firmă fără substanŃă” (J. 1746. cel puŃin virtuală. 2713) Prin urmare. dar şi de a convinge şi acest fapt dirijează selecŃia şi structura figurilor retorico-stilistice. nr. Eugen Dorcescu. N.. stilul publicistic se dovedeşte a fi. nr.. dar nu poŃi deveni fals. a doi termeni: termenul propriu (Tp) şi termenul figurat (Tf). 1682). Editura Cartea Românească. Stilul publicistic preferă metafora coalescentă celei implicate. 26. sub aspectul structurilor metaforice. Disocierea dintre metafora coalescentă şi metafora implicaŃie are o însemnătate metodologică de prim ordin. nr. aşadar. „DemocraŃia.242 „Teatru e ca o orchestră de jazz. p. 21. deoarece pune în lumină cele dintâi căi de manifestare a transferului metaforic. 10 Vezi Eugen Dorcescu. an VII). libertatea este totală. nu-i poŃi smulge pe ceilalŃi. cit. Bucureşti. Călinescu şi Perpessicius nu sunt decât nişte truditori asupra textelor eminesciene” („România liberă”. „Al doisprezecelea ceas – o fantomă ce-şi caută timpul” (J. o realitate mixtă. 9 . în mulŃimea reprezentată de implicate. N. „Maiorescu. Stilul publicistic utilizează metafore negative şi restrictive.” (J. existenŃa. Metafora poetică9 şi analizează metafora din punctul de vedere al substanŃei sale. 21) Cercetarea noastră despre metaforă porneşte de la cercetarea colectivului Academiei Române. avem de-a face cu metafore coalescente. metafora este o implicaŃie10. op. Atunci când ambii sunt prezenŃi în expresie. p. Metafora poetică. de a informa. 1680).” (U.. N. filiala Timişoara privind metafora în stilurile nonartistice ale limbii române literare în secolul trecut şi de la cartea lui Eugen Dorcescu. se înregistrează un regres simŃitor al submulŃimii implicatelor cu termen figurat eliptic (asemeni celor petrecute în stilul artistic şi contrar celor ce se întâmplă în stilul ştiinŃific).

Mihai. BIBLIOGRAFIE Bogdan-Dascălu. un fel de centru gravitaŃional în raport cu care se poziŃionează celelalte segmente ale societăŃii – sistemul economic. Doina. Dorcescu. funcŃia poetică ocupând de data aceasta un loc subaltern. Timişoara. Editura Cartea Românescă. Din punct de vedere statistic.243 Hiperbola este mai puŃin folosită în stilul publicistic decât alte figuri de stil. Metafora poetică. cum sunt epitetul. Iaşi. Iaşi. figurile retorico-stilistice devenind o marcă a subiectivităŃii puse în slujba valorilor persuasive ale discursului şi ale referenŃialului. Coman. Aceasta este una dintre trăsăturile fundamentale ale presei noastre. atunci când apelează la aceste figuri. Eugen. 1985. nu opacizează discursul. 1999. ci revelează. ele stând sub semnul accesibilităŃii. Principalele deosebiri dintre hiperbola poetică şi cea jurnalistică derivă din faptul că prima e dominată de funcŃia poetică. sistemul cultural. iar cea de-a doua de funcŃia conativă. Limbajul pubicistic actual. Editura Polirom. Din acest punct de vedere. a jurnaliştilor de vocaŃie aici poate fi identificată. sistemul politic. dar şi în literatură. în lumea modernă. ca în limbajul beletristic. ExplicaŃia afirmaŃiei precedente trebuie căutată în interferenŃa hiperbolei cu epitetul superlativ. . Personalitatea jurnaliştilor. „Mass-media au devenit. 2006. sistemele şi subsistemele sociale”11. Editura Polirom. ci tocmai funcŃiei conative şi celei persuasive alături de cea referenŃială şi cea fatică. se constată că hiperbolele sunt mai frecvente în speciile comentative. sistemul tehnologic. 1999. de un fenomen de sincronizare cu ceea ce se petrece şi în alte Ńări. ceea ce diferă este doar importanŃa lor într-un anumit stil funcŃional. Presa românească actuală a marcat o ruptură stilistică faŃă de „limba de lemn” printr-o deschidere spectaculoasă faŃă de oralitatea familiară şi chiar faŃă de cea argotică. Bucureşti. Relaxarea limbajului este comună în limbajul publicistic contemporan. sistemul ideologic. acestea nu mai sunt subordonate funcŃiei poetice. Introducere în sistemul mass-media. Presa apelează în scris la structurile retorico-stilistice. limbajul jurnalistic. Este vorba. comparaŃia sau metafora. aici. Editura Augusta. Observăm că niciuna dintre funcŃii nu poate exista independent de cealaltă. Ambiguitatea figurilor retorico-stilistice este o caracteristică a literaturii şi în special a literaturii moderne. şi sunt mai rare în speciile informative. 11 Mihai Coman. Aceasta este o diferenŃă care nu trebuie scăpată din vedere. Introducere în sistemul mass-media. adică acolo unde elementul subiectiv are o pondere mai ridicată.

the journalist style covers an important scope from several perspectives: semiotics. Ploieşti. 18. that will not deprive it of its referential and conative focus. Culegere de articole. The relationship set up between press and culture is one of interdependence because of their intertwined development. Editura ŞtiinŃifică. Quere. John B. And since the list of persuasion factors.. Bucureşti. which often relies on expressiveness and creativity. in a manner as to inspire an identic attitude in the receiver. 1994. facts. în „Quadreni”. Written press employs rhetoric and stylistic devices that are also used by artistic literature to describe the surrounding world and the many events that happen in it. highlighting the connection between the communicating participants in language: the sender and the receiver. In the journalistic style. Paris. among arguments. L’espace public: de la theorie politique a la metatheorie sociologique. The effect will obviously be more intense and thus more effective if the persuasive power is greater. 1999. Aprecieri retrospective şi consideraŃii de perspectivă. Editura Antet. Expressiveness points out the involvement . Semiotica discursului ştiinŃific. L. Tradus în româneşte de M. 1992. most of all. Media şi modernitatea. attaches particular value to text layout. RovenŃa-Frumuşani. Situated between the belletristic and the scientific style.244 Irimia. Lingvistică şi poetică. Dumitru. Editura ŞtiinŃifică. the importance of language in the act of persuasion is fully confirmed. Thomson.on different levels and in different ways . examples. no. Nasta şi Matei Călinescu în Probleme de stilistică. Bucureşti. pragmatics. RHETORICAL-STYLISTIC STRUCTURES WRITTEN MEDIA OF TODAY (Abstract) IN THE ROMANIAN The press evolves along with society. information theory. 1995. Editura Polirom. Introducere în stilistică. Roman. Daniela. 1963. the referential function is reinforced by the persuasive function. Iaşi. It can be granted that the belletristic area contains the journalistic type. the rendering of his approvalor rejection of the contents of his own message.. Jakobson. . scans it and contributes to its progress.of the sender in the message. and.

precum şi din convingerea neclintită în valoarea operei scriitorului ardelean. 245-257 G. fapt vizibil şi în prefaŃa lucrării.AUT. afin cu Eminescu şi Blaga. Popovici şi G. analizându-i universul uman reprezentat. Budai-Deleanu. dar că ea „continuă să işte şi să întreŃină o seamă de prejudecăŃi. Prima contribuŃie a lui G. I. BUDAI-DELEANU de Dumitru VLĂDUŢ Între poeŃii care au constituit obiectul analizelor stilistice inimitabile ale profesorului G. 8). XLVII. în prefaŃa amintită. cu Voiculescu şi Arghezi” (NLCł. sintagme sau expresii de mare forŃă stilistică. TOHĂNEANU – COMENTATOR AL OPEREI LITERARE A LUI I. trama epică. Tohăneanu susŃinea că această scriere este „prima capodoperă a poeziei româneşti din veacul al XIX-lea” (NLCł. Budai-Deleanu încă nu a pătruns în conştiinŃa neamului ca un mare poet. Budai-Deleanu provine din voluptatea pe care i-o producea lectura łiganiadei. G. Comentarii la łiganiada de I. p. din care ştia pe de rost fragmente întregi din diversele ei locuri şi avea fixate multe cuvinte. I. Tohăneanu la examinarea operei lui I. I. 8). uneori bine intenŃionate. descurajând eforturile. Propensiunea spre analiza stăruitoare a operei lui I. Călinescu. Tohăneanu mărturisea de aceea. Neajungerea limbii. În prefaŃa la principala lucrare pe care i-a consacrat-o în 2001. Profesorul G. Budai-Deleanu acolo unde îi e locul: în rândul dintâi al literelor române” (NLCł. Budai-Deleanu este studiul ObservaŃii cu privire la lexicul łiganiadei. Tohăneanu. Budai-Deleanu deŃine un loc special. I. 2009. 7). 8) şi de aceea „I. Opinii asemănătoare despre valoarea łiganiadei exprimaseră la vremea lor D. că în îndelungata sa activitate de la catedră şi din publicistică a încercat să înlăture aceste prejudecăŃi „aşezând «jucăreaua» lui I. I. Autorul cărŃii la care ne referim se bucura de aceea când cineva se alătura efortului său analitic. ideologia ş. .a. ale obştii cititorilor de literatură autentică” (NLCł. I.

Prin urmare. Studii de stilistică şi versificaŃie. precum şi crearea de verbe rare ori noi cu prefixul în. Cu unele amplificări. a împăra (= a trage în par. unele derivate fiind puŃin uzuale. acest studiu a constituit şi prefaŃa la łiganiada. Pornind de la cunoscutul sentiment acut mărturisit al lui I. Până la apariŃia cărŃii despre I. În acest compartiment erau remarcate îndeosebi substantivele colective derivate cu sufixul -ime. nr. preferinŃa pentru derivatele cu prefixul ne. 117).a. aşadar. 93). numeroasele „nomina agentis” realizate cu sufixul -tor datorită faptului că este vorba de un poem al acŃiunii.(îm-). precum şi sinonimele. CoexistenŃa în contexte reduse a arhaismelor.246 publicat în revista „Limbă şi literatură”. Budai-Deleanu din 2001. mai ales cele frazeologice.prin care autorul studiului crede că I. Concluzia studiului era că analiza atentă a vocabularului łiganiadei „pune în lumină bogăŃia mijloacelor şi diversitatea soluŃiilor cu ajutorul cărora Budai-Deleanu înfruntă şi biruie «neajungerea limbii» din epoca sa. ale căror resurse stilistice erau puse cu deosebire în relief. Deşi modest intitulat ObservaŃii… . obsedată de sentimentul răspunderii faŃă de cuvânt” (DC. autorul contribuŃiei făcea mai întâi constatarea de ordin general potrivit căreia „Înfruntând. Inventivitatea lexicală a autorului łiganiadei era dovedită însă mai ales prin examinarea atentă a derivării cuvintelor şi a expresivităŃii provenite de aici. având titlul Lexicul łiganiadei. Budai-Deleanu cu privire la „neajungerea limbii”. «neajungerea limbii» autorul łiganiadei solicită lexicul românesc pe toată întinderea şi în toată adâncimea sa. când e cazul. popular sau dialectal nuanŃează sensibil enunŃul. existent şi la LucreŃiu. utilizarea cu deosebită virtuozitate a diminutivelor. sinonimul arhaic. a regionalismelor. apărută la Editura Amarcord din Timişoara în 1999. antonimele. 91). Tohăneanu a publicat în reviste mai multe studii conŃinând comentarii asupra unor cuvinte semnificative sub raport filologic şi expresiv ori asupra . constituiau obiect al analizei sale arhaismele. neologismele. a înteca (= a introduce în teacă). 2 din 1971. făurite „cu un meşteşug şi cu un simŃ al limbii foarte rar întâlnite” (DC. studiul avea 22 de pagini şi surprindea trăsături majore ale lexicului unui scriitor înzestrat cu geniu verbal. precum a înfuga (= a pune pe fugă). I. iar altele creaŃii proprii. de mozaic lexical. regionalismele. sporind. necunoscută poeŃilor începutului de secol XIX. intensitatea şi spaŃiul imaginii” (DC. apărut în 1976 la Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. în Ńeapă) ş. Este vorba de varianta B a operei amintite. G. Budai-Deleanu ar anticipa o trăsătură frapantă a limbajului poetic modern. Această contribuŃie a fost reluată în volumul Dincolo de cuvânt. a neologismelor creează impresia de luxurie verbală. ediŃie critică de Florea Fugariu. De cele mai multe ori. Opera poetului creşte dintr-o conştiinŃă artistică exemplară.

v. să fie atât de agreabile la lectură. 2001. Aşa se întâmplă în toate cărŃile lui G. vol. Sunt rare cărŃile. în cercetarea cărora s-a şi manifestat plenar vocaŃia sa. Un comentator al cărŃilor de acest tip ale lui G. nr. 3-4. dar şi în limbajul uzual. iar încercările de a o imita în spiritul şi în litera ei se vor sfârşi. 3. 1. de o „ştiinŃă a cuvintelor” cu cele mai largi conexiuni în planul literaturii şi al culturii. Metoda sa a fost inefabilă. Budai-Deleanu: łiganiada. care. nr. să coboare atât de adânc în istoria culturii şi să guste cu atâta voluptate din . 5758. 2. în „Orizont”. aride. XVI-XVII. Vechi şi nou din latină (1998). Tohăneanu nota despre trăsăturile acestora: „Istoria unui cuvânt devine pagină epică. în „Limbă şi literatură”. în „Studii de literatură română şi comparată” (Timişoara). Aceste cărŃi au şi avantajul mai rar în rândul lingviştilor al unei active şi uşoare receptări din partea cititorilor. în cultură şi ştiinŃă şi a căror tratare se face mai liber. supleŃea epitetelor. echilibrul comparaŃiilor dau textului vibraŃia poeziei. Budai-Deleanu publicat în 1971 se desprindea preferinŃa lui G. „MoleaŃa de-acum junie”. în „Limbă şi literatură”. Comentarii. Cuvinte româneşti (1986). nr. Budai-Deleanu. I. Pe lângă cele câteva sute de articole consacrate acestui aspect. la prima vedere. 918. Şi în care să fie atât de atractiv redate explicaŃiile ce ar putea părea. 2000-2001. nr. stilistică). prin metode diferite întrucâtva de cele din lucrările strict lexicografice: O seamă de cuvinte româneşti (1976). nr. Câteva dintre aceste articole au fost reluate în cartea publicată în anul 2001. Este vorba de o lexicologie sui-generis. „Ceata noastră goleaŃă”. „ViaŃa lumii” cuvintelor. datorită unei permanente implicări a autorului în text şi unei ramificări colocviale a demonstraŃiei. DicŃionar de imagini pierdute (1995). v. precum: Marginalii la łiganiada lui I. 1985. 1. cu o infuzie vitală a ştiinŃei literaturii. 2001. I. în „Orizont”. zborul mai înalt al metaforelor. Tohăneanu. Budai-Deleanu decât G. 4. ca acelea scrise de G. I. lingvistică. I. -întunecoase…”. Nici nu se putea un comentator mai potrivit pentru vocabularul lui I. având o asemenea Ńinută intelectuală şi rigoare ştiinŃifică. I. nr. pe care le caută mai ales în literatură. „Coadre verde. 1998. 2001.247 unor versuri. cel ce a avut o sensibilitate specială pentru viaŃa cuvintelor. tare ne e teamă. în „Limbă şi literatură”. Tohăneanu (…). Chiar din primul studiu despre I. Comentariu filologic. „Filosofia cea lămurată”. această cercetare s-a concretizat îndeosebi în cele patru cărŃi care descriu viaŃa cuvintelor. Tohăneanu. cu un iremediabil şi neplăcut epigonism. łiganiada. I. Mă îndoiesc că astăzi mai există cineva pe meleagurile româneşti care să asculte cu o ureche atât de fină cuvintele. Tohăneanu pentru comentarea unei laturi majore a creativităŃii scriitorului ardelean. fiind legate de ştiinŃă (lexicografie. şi anume lexicul său. 1991. în „Orizont”.

Seria ŞtiinŃe filologice”. Cuvinte româneşti. 1977. „Tot ce-înverde. Tohăneanu pentru a ne aduce cât mai aproape mirifica poveste a cuvintelor”1. 2000. I. în „Orizont”. 1996. Eugen Dorcescu. de asemenea în legătură cu arta comentariului cuvintelor la G. 8). nr. I. în „Orizont”. Tohăneanu – cuvântul irepetabil. Este vorba de cunoscuta sintagmă a lui I. 2006.248 poezia limbii latine (române) ca scriitorul şi cărturarul G. -întunecoase… ”. Alexandru Ruja. 8. Ar fi de asemenea util de adăugat o mărturie a autorului potrivit căreia lucrarea „a fost astfel gândită încât să urnească un interes luminat faŃă de łiganiada. unde se îndoia de propriile-i forŃe. „Fanatismul şi suprăstăciunea”. În paranteză a fost indicat numărul versului. 13. nr. „Firea lui cea dârză şi pungace”. I. „Cuvinte româneşti”. în „Orizont”. „Dă brac”. dar mai cu seamă se lamenta că la anul 1800 limba română literară încă nu era bine finisată. 24. Astfel de articole cu vocabule semnificative filologic şi expresiv poartă titluri precum: „Privind corbiş la toate”. „O seamă de cuvinte româneşti”. I. vocabularul mai ales prezentând o seamă de lacune. „Coadre verde. izvor de satisfacŃii intelectuale fecunde” (NLCł. G. 1-2. Mircea Mihăieş. ce-nfloare şi creşte… ”. şi anume „Neajungerea limbii”. Ne-am referit deja la începutul articolului la obiectul cărŃii. Nicolae Manolescu. Lumea prin cuvânt. 30. 1987. Comentarii la łiganiada de I. şi anume Neajungerea limbii. ÎnŃelepciunea cuvântului. Dincolo de sensuri. XLVI (2008). 1986. Tohăneanu: Şerban Cioculescu. 1. „Mandra cu slabe păcurele”. Timişoara. Budai-Deleanu din Prologul capodoperei sale. Insomniile unui mare cărturar: Lampa de lângă tâmplă de G. în „Orizont”. „Filosofia cea lămurată” ş. primul poet care îl formula fiind Alexandru Ruja. Tohăneanu. 2. 1986. în „Analele UniversităŃii de Vest din Timişoara.a. „În urmă Drăghici rostul deschisă”. în „România literară”. Dumitru VlăduŃ. Dumitru VlăduŃ. nr. nr. Această specială sensibilitate faŃă de cuvinte şi vocaŃie a cercetării lor le aflăm şi în cartea amintită consacrată comentării operei scriitorului ardelean. 1989. 30. a eliminat „ademenirile erudiŃiei sterpe păşind – răzleŃ urmaş cucernic – pe urmele lui Faust” (NLCł. nr. nr. Cf. „Voinicul marghiol”. Daniel Vighi. nr. Tohăneanu glosează pe tema sentimentului de îngustime pe care îl creează poeŃilor limba în care ei scriu şi găseşte că el are o îndelungată tradiŃie. 8). în „România literară”. I. Toate aceste articole stau sub semnul unui studiu iniŃial care dă şi titlul cărŃii. Eugen Todoran. Editura Excelsior. precizează autorul. Cartea este alcătuită dintr-o suită de 37 de studii al căror titlu e dat de un vers sau o parte de vers ce conŃin unul sau două cuvinte semnificative sub raport filologic şi expresiv la care se adaugă încă două studii de altă factură. Budai-Deleanu. în „Orizont”. 25. nr. În căutarea sensului pierdut. „Lampa de lângă tâmplă”. nr. în „Familia”. 1 . Stelian Dumistrăcel. în „Caietul «Cercului de Studii»”. apărută în 2001 la Editura UniversităŃii de Vest. 6. Dumitru VlăduŃ. „Cu dulce libov să-nroorează”. G. nr. 1986. Povestiri despre cuvinte. 1987. Pentru aceasta. p. 2001. 241 şi 247. în „Limbă şi literatură”. Ipostaze critice.

a custa cu semnificaŃia de a trăi ş. Profesorul G. termen pescăresc greu de înlocuit care pătrunde în łiganiada. chiar Ńine să aducă nuanŃări opiniei lui Florea Fugariu potrivit căreia ori de câte ori are la îndemână cuvinte vechi moştenite din latină I. cu evoluŃii istorice spectaculoase. 27). Tohăneanu n-a avut însă prejudecata originii cuvintelor. iar pugn. ferice cu înŃelesul de fericire.249 LucreŃiu. Semnalarea lui lucoare în cele mai vechi texte româneşti precum Codicele VoroneŃean şi Psaltirea Şcheiană. O bună parte a răspunsului e aflată în „creaŃii lexicale proprii.a. există vreo 15 care se referă la cuvinte primare sau de bază. precum şi în folclor. a se sparge cu sensul de a se împrăştia. suprăstăciunea. prin care ar fi privilegiat pe cele latineşti. plăsmuite de obicei potrivit cu sistemul derivării româneşti şi cu tendinŃele limbii române în acest domeniu” (NLCł. Cele mai multe dintre acestea din urmă sunt cuvinte de origine latină preŃuite pentru vechimea sau caracterul lor popular. variantă fonetică a lui pumn. I. reprezintă o introducere silnică de către autorul łiganiadei în română. lucoare cu semnificaŃia de lumină. Alt cuvânt. Ioan Zoba din VinŃ şi Dimitrie Cantemir constituie de asemenea unul din punctele traseului analitic în articolul „Intia lucoare”. 10). polisemantice. «tâlc». „a introduce în teacă”. El este bine instalat în literatura română veche şi modernă la Eminescu. ar contrazice însă amintita opinie. Slavismul mreajă. În continuare ilustrează această virtute poetică prin indicarea unei creaŃii lexicale personale a scriitorului. a râvni la. verb care porneşte de la substantivul teacă şi prefixul în-. precum rost cu sensul de gură. ca şi a lui a custa la Dosoftei. În articolul „Mrejile-aruncă”. Sentimentul de satisfacŃie în a le identifica în textele literaturii vechi sau în literatura populară este limpede exprimat în câteva rânduri. respectiv „Dumnezieu să te custe”. a căsca având sensul de a dori arzător (ceva). însemnând „a intra în teacă”. unde discută slavismul mreajă. Budai-Deleanu ar evita sistematic cuvintele de altă origine. Budai-Deleanu faŃă de ceea ce acesta numeşte. „neajungerea limbii”. discutat în articolul „Fanatismul şi suprăstăciunea” este o încercare a scriitorului de a „româniza” neologismul superstiŃie împrumutat din latinescul supertitio. «sens»” (NLCł. Deşi în carte predomină studiile care au în vedere aspecte ale derivării. Că are resurse expresive imense o dovedeşte prezenŃa lui în atâtea excpresii metaforice la . Întrebarea pentru autorul articolului e însă cum reacŃionează I. ci a manifestat şi pentru cele de alte origini cea mai largă comprehensiune. de pildă aceea de la «gură» la «noimă». Sadoveanu şi Galaction. şi anume verbul a înteca.-onis. precum în cazul lui rost unde se face observaŃia că acesta „se rânduieşte în lexicul nostru printre cuvintele vechi. cu o fericită expresie.

mărci ale acestuia fiind desinenŃa -e şi diftongarea lui -o sub accent. deosebită de cea actuală. dar şi în cea nouă la Sadoveanu care în literatura de evocare istorică mai ales pe teme . Budai-Deleanu („oame ticăloase”). observă autorul studiului. care trudeşte în fierărie. Budai-Deleanu. în cea modernă la I. -întunecoase… !”. Libov. distins. În fine. făurişte sau covăcie” (NLCł. analizată în articolul „Coadre verde. Cuvântul de origine Ńigănească baros. El ocazionează comentatorului invocarea şi a altor vocative desufixate la I. mreajă de nouri ş. mreajă de frunze. Creangă. libovie şi a se înlibovi.250 Eminescu: mreajă de văpaie. Cuvinte primare de alte origini decât cele latineşti şi slave discutate aici sunt turcescul cilibiu însemnând nobil. la Ion Neculce („ticăloase oame”). lucru de nimic”. Barac. Acest vers care conŃine două regionalisme ardeleneşti (mandră şi păcurele) înseamnă însă „stâna cu slabe (plăpânde) oiŃe”. cu incursiuni în poezia eminesciană şi discutarea omonimului său neologic francez cunoscut din mediul vânătoresc. este de asemenea pretext pentru instructive comentarii în cursul cărora G. Aşa este vocabula coadre. în literatura veche îndeosebi în Palia de la Orăştie. folosit ca parolă şi nume de armă în opera lui I. Un alt slavism discutat pe larg este libov cu derivatele lui. rusismul brac însemnând „rest. sfărâmătură. asociindu-l „cu acela al fierarului. Cardaş o gravă eroare filologică atunci când acesta a stabilit ca vers „mândra cu slabe păcurele”. este bine instalat la scriitorii vechi. amuzant şi mandră însemnând stână. Alte cuvinte primare ori de bază sunt apreciate pentru forma lor gramaticală veche. I. beneficiază de un comentariu întins. Acesta din urmă este o creaŃie a poetului ardelean. Aşa este turcescul cilibiu prezent în toponimul Cilibia sau în antroponimul Celibidache ori neogrecescul mandră care a prilejuit primului editor Gh. lucii mreje. în folclor. neînregistrată în dicŃionare. 210). a căror explicare de către comentator. formă de vocativ veche agreată pentru că reproduce vocativul declinării a doua latineşti. I. faurului sau covaciului. Ambele cuvinte sunt semnalate în graiurile româneşti sud-dunărene şi în cele ardeleneşti. Acest vocativ atrage acordul după acelaşi tipar al adjectivului său. Tohăneanu îl semnalează în literatura veche şi premodernă la Sofronie Liuba. Aureliu Iana. dar şi în cea modernă la Coşbuc şi Sadoveanu. Sunt cuvinte necunoscute ori mai puŃin cunoscute de vorbitori. de neam şi cele neogreceşti marghiol cu sensul de şiret.a. I. rămăşiŃă bună de aruncat. însă ieşit azi din uz. are darul de a le lumina sensul şi de a ni le apropia. regăsite în literatura veche la Varlaam („nemulŃămitoare oame!”). de un mare efect poetic. Agârbiceanu şi Rebreanu şi îl desemnează ca simbol al muncii grele. cu incursiunile-i ştiute în lumea literaturii şi culturii.

potrivit lui G. Tohăneanu. domne „stăpâne”). I. 179). de obicei grăbit. «a deşerta pântecele»” (NLCł. zăgan. care constă în aceea că prin diftongarea lui -o. însemnând o specie de vultur bărbos dispărut azi. de pildă. nelegiuite!. şi trage concluzia că scriitorul alege cu mult har numele personajelor sale. din lat. Prin urmare.251 orientale utilizează vocativul vechi filosoafe! Acest din urmă vocativ existent la Sadoveanu oferă autorului prilejul unui comentariu privind procedeul cu profunde implicaŃii stilistice în culegera de povestiri Divanul persian prin care „se înfăptuieşte «adecvarea» şi armonizarea expresiei cu conŃinutul” (NLCł. îi mai trece prin gând vreunuia dintre noi – fie el filolog sau chiar… specialist în probleme spinoase ale etimologiei că acest verb este înrudit. Nu-i rău. I. înseamnă «a scoate din pântece». poate. al intercomunicării cotidiene vorbitorii sunt lipsiŃi de sentimentul legăturilor subiacente între cuvinte. eventual. spinteca purcede din lat. Aceste comentarii sunt cele care dezvăluie cel mai mult cititorilor legăturile subiacente între cuvinte. Budai-Deleanu şi are ca bază substantivul comun de origine turcă zăgan. Altfel. Alt cuvânt de bază sau primar. care trăia în stâncile CarpaŃilor. îi arată valoarea stilistică. strict etimologic. G. am fi mereu uimiŃi şi. Sunt invocate şi alte asemenea vocative arhaice la Sadoveanu precum (prea) înŃelepte!. Tocmai clarificarea acestor legături de sens oferă prilejul bucuriei descoperirii vieŃii cuvintelor căci. Cuvintele derivate alcătuiesc însă obiectul celor mai numeroase comentarii. Tohăneanu atrage atenŃia: „În procesul. aflăm comentarii filologice şi stilistice asupra vocativului normal al substantivului codru la Eminescu şi în creaŃia folclorică. El este purtat de unul dintre lăieŃii lui I. arată «direcŃia» acŃiunii orientată din interior către exterior. Când întrebuinŃăm. din punct de vedere etimologic. Comentând verbul a spinteca în articolul „MaŃele lor spintecate”. mai exact spus: prefixul ex-. În fine. reprezintă un nume propriu. expanticare derivat în latină din pantex. „după ce ni se astâmpără nedumerirea. începe bucuria aleasă a «redescoperirii» cuvintelor” (NLCł. verbul spinteca. expanticare. nebune!. . Autorul articolului îl semnalează în oronimie.sub accent şi desufixare cuvântul beneficiază de acelaşi tratament ca vechiul doamne (din latinescul domine. că se întâmplă aşa. şi anume ironia pe care o degajă contextul. care. discutat în articolul „Zăgan ursariul”. 90). 156). preocupaŃi de pitorescul exprimării şi asta ar căşuna prejudicii înŃelegerii exacte şi prompte dintre convorbitori. panticis «pântece» cu ajutorul prefixului. în cazul de faŃă. astronoame! şi ni se explică sursa arhaicităŃii vocabulei filosoafe!. spinteca. şi încă foarte îndeaproape cu substantivul pântece? Într-adevăr. specializat în termen de adresare către Dumnezeu.

«cel ce străbate lumea»!” (NLCł. Budai-Deleanu manifestă o aplecare pentru derivatele cu sufixul -eŃ. păusare. Dacă e vorba de un cuvânt de origine latină cercetătorul lui nu ezită să-l urmărească uneori şi în celelalte limbi romanice. în cazul lui -iş din corbiş. «neînfricat». grăsan. a cărui valoare adverbială o concurează pe aceea a lui -eşte. aşa cum se întâmplă în bogătan. şoiman ajunge să însemne «brav». ExistenŃa lui orbiş este indicată şi la alŃi scriitori precum Agârbiceanu şi Coşbuc. De aceea. Observând. strâmbătate. iubeaŃă. cuvintele sunt auscultate şi străbătute în multiple direcŃii. şegace. diferit. . Odată alese. vintriş găsite la scriitori de mărimea lui Sadoveanu. de exemplu. golan. G. de pildă. moleŃ. făŃiş. Sufixul augmentativ -an din substantivul şoiman. el aderă la opinia lui Florea Fugariu potrivit căreia „şoimanul soare” ar însemna „sfântul soare”. termen provenit din şoim (de origine maghiară) şi -an. stricto sensu. devenind prilej pentru cele mai largi conexiuni posibile. nu are deloc o valoare peiorativă în sintagma „Şoimanul soare” de la I. din orbeşte. ca rezultat al imprimării geniului naŃional. mai ales pentru cele postnominale. că I. Analiza lui G. „dimpotrivă. de asemenea. însemnând „râvnitor la bucuriile dragostei” şi foloseşte prilejul de a analiza astfel de derivate cu nuanŃe peiorative şi ironice la autorul łiganiadei: vorbeŃ. afectivă chiar. «viteaz» cum lesne se poate constata din mereu proaspetele versuri ale lui Vasile Alecsandri scrise la sfârşitul anului 1877. aşa cum se întâmplă. Tohăneanu discută derivatul iubeŃ din sintagma „prunca iubeaŃă”. dimpotrivă. I. Budai-Deleanu. prcum: morŃiş. MenŃionând. lămurată. Tohăneanu este îndreptată apoi spre reliefarea unei serii de adverbe pregnante stilistic formate cu sufixul -iş. lăieŃ. căci. ci una meliorativă. 106). arătându-i comportamentul asemănător sau. înverde. a împăra. şi anume aceea că „Printr-un fel de… etimologie populară. Derivările ocazionează autorului în unele situaŃii relevarea valorilor stilistice şi semantice ale unor prefixe ori sufixe. înnobilându-l: vagamundo înseamnă. crâmpiŃată. păcurele. scârbeŃ. Ajuns aici. înfloare. atrage atenŃia autorul cărŃii. voroavă. măcrie. îndată după căderea Plevnei (Odă ostaşilor români)” (NLCł. fermecătoare. I. spaniolii au «analizat» cuvântul. bulziş. lungan.252 Astfel de derivate analizate sunt: corbiş. sintagmă întâlnită la Alecsandri în Hora Unirii şi la Coşbuc în Moartea lui Fulger. substantivul neologic românesc vagabond de origine latină. G. Rebreanu sau G. pungace. brăŃiş. comentatorul nu osteneşte să se angajeze într-o seamă de consideraŃii stilistice privind acest cuvânt la Alecsandri. I. dar care a fost luat din franceză (vagabond) sau italiană (vagabondo). spintecate. goleŃ. unele intrate în expresii. polite. Tohăneanu arată situaŃia lui specială din spaniolă. şoiman. obrăzare. pălmită. Murnu.

a fost înregistrat într-o poezie de Ion Pillat şi este viu astăzi în derivatul tâmplar. Ajuns în acest punct al demonstraŃiei. ideea că neologismul templu este strâns înrudit cu vechiul verb întâmpla!” (NLCł. 2002. foloseşte un derivat postverbal în -bundus. cum îi spune autorul ei. unde primează libertatea asocierilor şi a traseului de urmat. admirativ sau cu emoŃie”) dar care. 3-4. Ieşit din uz. Tohăneanu ne oferă mereu reconstituiri extrem de frumoase. Intrând în acest templum. Călinescu. I. tainele viitorului»” (NLCł. a contempla. pline de interes. mai exact pluralului templa. substantivul tâmplă. ajungând apoi să însemne prin extensiune semantică „meseriaş care face mobile şi alte obiecte din lemn”. tâmplă sunt identificate şi Cf. G. „Neajungerea limbii. 2 . G. nr. templum era un termen augural. „cel puŃin la început. spunându-ne la începutul unui articol intitulat „O tâmplare groaznică” faptul că poeŃii. I. G. echivalând cu un spaŃiu ceresc ferm hotărnicit. Asemenea derivate sunt bine reprezentate în latină ca participii învechite. Pe lângă neologismul templu limba română datorează latinescului templum. ele – păsările – săvârşeau tocmai evenimentul aşteptat. în afară de reconstituirea unui termen şi de urmărirea lui în celelalte limbi romanice atunci când termenul e latinesc. „au un «trecut» şi o poveste vrednică de tot interesul” (NLCT. care în limba veche înseamnă catapeteasmă. 97). va fi însemnat «a privi cu atenŃie (con-) cerul (templum) pentru a desluşi. a câmpurilor lexicale sau a schimbării categoriei gramaticale. 113. atrage atenŃia autorul. Budai-Deleanu”. şi Liana Otilia Pătraş. intuiesc cu mare pătrundere virtuŃile expresive de „dincolo de cuvânt”. Traseul analitic constă. templu. 95). în interiorul căruia «zodierii» urmăreau zborul păsărilor. Pentru evoluŃia semantică. evidenŃiază de asemenea autorul. deocamdată. p. Nu scapă însă autorului din vedere omonimul tâmplă care denumeşte o parte a corpului uman. şi anume pe meditabund cu o aleasă sonoritate. a sinonimiei. după anumite indicii. Originea lui întâmpla. Comentarii la łiganiada de I. care. care iniŃial a avut sensul îngust de „meşter făcător de tâmple”. antonimiei şi omonimiei. se află în verbul latinesc neatestat intemplare. „pe orizontală şi pe verticală”2. fără a fi specialişti. lat. derivat din templum + in. 97).253 203). în relevarea evoluŃiei semantice. Tohăneanu include în familia amintită neologismul a contempla (= „a privi lung. „înainte de a denumi un edificiu religios în care se practica ritul păgân. Toate cuvintele amintite: a întâmpla. stabilită de Sextil Puşcariu. în „Limbă şi literatură”. a familiei de cuvinte. Aceste evoluŃii semantice surprinzătoare sunt ilustrate prin verbul a întâmpla şi substantivul întâmplare (infinitivul lung al verbului). Dar. rod al «întâmplării»! Se impune. întâmplare. Această analiză este. a dubletelor în unele situaŃii.

derivat de la cuvântul rădăcină par cu prefixul în. Un frumos exemplu de incursiune în evoluŃia sensurilor.254 analizate în creaŃia unor mari scriitori ca Sadoveanu. Miron Radu Paraschivescu ş. însemnând mască. în relaŃie de sinonimie aproximativă cu năravuri polite. a se gânfa ş. Nu este omis din discuŃie nici sensul regional din Transilvania şi Banat din reflexivul reciprocităŃii a se nărăvi care înseamnă a cădea de acord. fiinŃă omenească. civilizat. Tohăneanu crede că asupra acestui participiu adjectiv îşi va fi exercitat influenŃa cuvântul francez poli. I. ca şi de cercetare a sinonimiei. G. O creaŃie proprie descoperită la I. sinonim al locuŃiunii a trage în Ńeapă. Cu acest sens este aflat şi ilustrat prin exemple edificatoare în literatura română veche. blânzi – îmblânzi ş. a puşca.(îm-) ca: a tâmpina. „a şlefui”. cuvânt polisemic interesant care înseamnă: 1. care este un participiu-adjectiv al verbului polir (= „a lustrui”. apoi la Alexandrescu şi Sadoveanu. a plini. iar acesta intră. apar doar formaŃiile fără prefix a se tâmpla şi tâmplare. numai ulterior primindu-l pe cel negativ. ni se oferă în articolul „CetăŃi polite”. Radu Greceanu. La I. persoană.a. „a cultiva”). Budai-Deleanu însă. Este un derivat de la obraz. Nu este singurul verb de acest fel. participiul adjectiv al verbului a polei. „a înfăŃişa”. în îmbinarea om de nărăveală cu sensul de om de înŃeles. În cel de al doilea sens este vorba. Ńine să precizeze autorul. parte a corpului şi 2. unde adjectivul participial polit reprezintă o variantă a lui poleit.a. spintecate („MaŃele lor spintecate”). căci şi altele precum a înfuga. la rândul lui. de o sinecdocă pars pro toto. a înteca ilustrează procedeul. Tohăneanu. Pentru aceeaşi subtilitate în descifrarea evoluŃiei sensurilor ar putea fi citate articolele despre cuvintele fermecătoare („Brânduşa fiind fermecătoare”). a vrăjbi. Budai-Deleanu este derivatul obrăzui (= „a reprezenta”. ca şi recurgerea de către scriitorul ardelean la multe dublete neprefixate ale cuvintelor formate astăzi cu prefixul în.a. Un verb curios identificat la scriitorul ardelean este a împăra. „a schiŃa”) care porneşte de la sinonimia aproximativă dintre obraz – chip – figură. ins. cu deprinderi bune. Acesta are derivatul învechit regional nărăveală.a. (fig. atrage atenŃia G. des întâlnită în literatura istorică a lui Sadoveanu. S-ar putea invoca de asemenea lectura asupra cuvântului obrăzar. George Topârceanu. I. de fapt. tâmpinare.(îm-) şi sufixul -a. . IniŃial. CetăŃi polite este sinonim cu obiceiuri gingaşe. nărav avea sensul de obicei. a vinui. a înspăima. Mihai Eminescu. Împrejurarea aceasta îi oferă ocazia să semnaleze existenŃa în limba română a multor cuvinte perechi date de prefixare sau neprefixare de genul bătrâni – îmbătrâni. lămurată („Filosofia cea lămurată”) ş. a se înŃelege.

Desufixarea verbelor este o obişnuinŃă în limbajul poetic al secolului al XIX-lea. mai ales când e vorba de situarea cuvintelor analizate în rimă. Pentru edificarea cititorilor. ce-nfloare şi creşte”). înfloreşte). Trebuie amintit. numele Ńiganilor săi – unele bolovănoase. lovită (= „lovitură”). formă participială de la verbul a pălmi (nu pălmui). un articol de o altă factură. I. este examinat întrucât ilustrează fenomenul schimbării clasei morfologice. strigată (= „strigăt”). noduroase. I. Budai-Deleanu şi ale lui Mircea cel Bătrân la Eminescu. 205). Budai-Deleanu. BudaiDeleanu şi Eminescu. G. prin . consacrat evidenŃierii unor coincidenŃe de imagini şi situaŃii la I. I. sunt analizate pentru fenomenul desufixării flexionare la indicativ şi conjunctiv specific mediului rustic. Eminescu şi simbolişti. Există mai întâi coincidenŃe de imagini propriu-zise care Ńin de „atmosferă” precum condamnarea moravurilor tineretului contemporan în Junii corupŃi şi la I. ca şi asupra unor derivate (a ciurui). juxtapune două texte ale celor doi poeŃi referitoare la lupta cu turcii dusă de Vlad łepeş şi Mircea cel Bătrân. în fine.255 Alte derivate. Tohăneanu foloseşte ocazia de a evidenŃia virtuŃile stilistice ale numelor proprii în literatura românească şi a lumii. în continuare. şi anume cele verbale ca înverde. găsind că I. Alt derivat. „prin identitatea situaŃiei. Autorul îl derivă din substantivul comun ciur. Budai-Deleanu le intuieşte înainte de Bolintineanu. în comparaŃie cu formele verbale cu sufixe flexionare cu patru silabe (înverzeşte. care. Factorii prozodici sunt luaŃi în considerare în mai multe rânduri. face o seamă de consideraŃii asupra unor expresii („prin ciur şi prin dârmon”). să «înghesuie» chiar. deşi. scârŃâitoare – între hotarele foarte înguste ale aceluiaşi vers sau ale aceleiaşi strofe” (NLCł. 47). aşa cum este ştiut. Alt derivat analizat. reprezintă un nume propriu. -nfloare („Tot ce-înverde. care le-ar spori prestigiul stilistic. înfloare) se realizează mai uşor măsura decasilabică. evidenŃiind valorile stilistice ale acestui nume propriu atunci când este aşezat în rimă. ExplicaŃia stilistică oferită rezidă în aceea că „Înlăturarea acestor «sufixe flexionare» – elemente strict gramaticale – conferă formelor verbale un caracter mai suplu. deşi uneori se dovedeşte plină de consecinŃe stilistice. Budai-Deleanu şi Eminescu. autorul Luceafărului nu a cunoscut opera ilustrului său înaintaş. Alecsandri. pălmită. ni se mai atrage atenŃia aici. reprezentat în łiganiada şi prin alte cuvinte precum: căzută (=„cădere”). iar explicarea sa prin necesităŃi metrice este comodă. opoziŃia «persoanelor» rămânând. Ciurilă. faptele de vitejie ale lui Vlad łepeş la I. deoarece „El nu pregetă să înşire. «marcată»” (NLCł. Tohăneanu aduce în discuŃie şi factorii prozodici care constau în aceea că prin formele verbale desufixate trisilabice (înverde. G.

de exemplu. la reprezentanŃii Şcolii Ardelene. Cantemir şi cronicarii munteni. creaŃie a lui I. De aceea. Aceste incursiuni se fac în convingerea alianŃei fertile dintre poezie şi cultură. Se poate spune ca încheiere că profesorul G. Ghica. 17). Cf. şi Ibidem. şi Ibidem. la Alecsandri. apoi la D. Eminescu. de la poezie la opera întreagă. va fi util să fac câteva precizări în legătură cu spune şi supune. I. 34). 90). Coşbuc. Sadoveanu. I. Deşi tratarea cuvintelor se face mai liber. 160)3. Fiind vorba de o liberă „dicŃiune a ideilor”. Revenirile sunt şi ele anunŃate: „Revin acum la îmbinarea de la care a purces discuŃia noastră” (NLCł. „Ajunsă în acest punct al dezvoltării ei. I. p. Budai-Deleanu. Tohăneanu ne-a oferit prin studiile şi cartea pe care le-am analizat o neîntrecută arheologie a cuvintelor creaŃiei literare a lui I. Budai-Deleanu. Tohăneanu descoperă chiar rime socotite eminesciene. p. 158). de la vers la strofă. peste apune. ca şi în aceea a eliminării tentaŃiei erudiŃiei sterile. situaŃia lor este mereu cercetată în dicŃionare. . trebuie să Ńină seama de un context susceptibil să crească mereu.256 structura identică a frazei şi prin repetarea aceleiaşi locuŃiuni adverbiale în faŃa versurilor. definirea lui lexicografică. Budai-Deleanu ca şi prădaci nu sunt înregistrate în DicŃionarul academic. vorbesc de la sine” (NLCł. 3 4 Cf. în modul arătat. din moment ce se află în opera unor scriitori cum sunt Bolliac. s-ar mai putea adăuga un aspect. 114. În legătură cu tehnica analizelor. 157). cuvintele examinate sau altele în legătură cu ele fiind descoperite neaşteptat în literatura veche şi folclor. şi anume că înaintarea în demonstrare se face prin noi excursuri. râvnind să fie exactă şi nuanŃată. Topârceanu. după cum consideră discutabilă menŃiunea „livresc” din acelaşi dicŃionar pentru cuvântul pecuniar. dar existente la I. discuŃia noastră impune un scurt popas sadovenian” (NLCł. Miron Radu Paraschivescu ş. Macedonski. autorul neezitând să penalizeze unele dintre ele pentru câteva erori ori chiar gafe ale lor4. adunate de Radu Stanca în aceeaşi poziŃie finală de vers” (NLCł. Cuvintele a se înlibovi (= „a se îndrăgosti”). autorul îşi anunŃă digresiunile în maniera următoare: „Un popas sadovenian mi se pare util acum” (NLCł. Creangă. Cel puŃin – în unele cazuri” (NLCł. de la strofă la poezie. 114. Maiorescu sau G. „Trecând deocamdată. Ńine să precizeze autorul în finalul articolului său „Firea lui cea dârză şi pungace”. Călinescu.a. G. George Murnu. G. „atunci când e vorba de cuvântul poetic. O gafă filologică este identificată în acelaşi dicŃionar în cazul derivatului pungace din cauză că autorii au ignorat contextul mai larg al cuvântului şi au crezut că e vorba de un personaj al poemului.

On met en relief le don de G. = G. I. Neajungerea limbii. BUDAI-DELEANU (Résumé) L’auteur de l’étude met en évidence les efforts et les résultats originaux de G. I. Comentarii la łiganiada de I. Budai-Deleanu) paru en 2001. L’auteur vise au début l’étude de G. Commentaires à Tziganiade par I. mais surtout le livre Neajungerea limbii. Studii de stilistică şi versificaŃie. Comentarii la łiganiada de I. Editura UniversităŃii de Vest. Bucureşti. I. Budai-Deleanu (Les inconvénients de la langue. 1976.257 ABREVIERI D. Dincolo de cuvânt. Budai-Deleanu. 2001.C. G. C’est un livre ayant en tant que structure quelques dizaines d’essais linguistiques autour des mots significatifs du point de vue stylistique et philologique. NLCł = G. Tohăneanu. notamment par l’appel aux connexions les plus larges possibles dues à l’alliance entre la linguistique et la littérature ou la culture pour laquelle le professeur a plaidé beaucoup de fois. La prédisposition vers cette analyse est issue de l’amour qu’il a eu pour cette oeuvre et de la foi dans la valeur esthétique de cette création. Tohăneanu dans l’interprétation de l’oeuvre littéraire de I. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. . BudaiDeleanu. I. Tohăneanu. I. Tohăneanu d’offrir un traitement des mots différent par rapport à celui des ouvrages lexicographiques. Tohăneanu ObservaŃii asupra lexicului łiganiadei (Observations concernant le lexique de Tziganiade) publié en 1971. TOHĂNEANU – COMMENTATEUR DE L’OEUVRE LITTÉRAIRE DE I. Timişoara. I.

să-i înveŃe pe alŃii. Cartea. MulŃi se întreabă ce e perfecŃiunea. Lexicologie – gramatică – stilistică – recenzii – eseuri. ideal: Florina-Maria Băcilă... Întâlnirile autoarei cu spiritul revistei „Almăjana” au luat forma cuvintelor. care nu au îndurat izolarea searbădă şi s-au ridicat la rangul părŃilor de propoziŃie pentru a deveni constituenŃi ai frazei. fie un arierat avid de alteritate. vidat de limbaj personalizat excesiv în cele trei secŃiuni ale cărŃii: Dascălii mei de suflet. ca sărbătoare a sufletului. obiectiv. şi ferm. un moment de întârziere a descoperirii lamurii. Minuscula e elidată în mod programat şi ceea ce se ştia vag din alte împrejurări că înseamnă almăjană alunecă din aria consuetudinii şi se articulează hotărât. Originalitatea netransfigurată alternează cu discursul coerent. Tomul care cuprinde litera p lipseşte din bibliotecă. mai târziu. perfecŃiune înseamnă paginile dintre două coperte – coperte cu litere conturate şi difuz. Fie că sub Ńesutul protector al cuvântului mulŃi se ascunde un defetist inventat să reproducă sunete înregistrate pe discuri de hârtie. ci şi „Almăjana” s-a ales cu fracŃiuni de suflet puse cu grijă la presat de nişte redactori receptivi la frumos. Editura Excelsior Art. confruntarea noŃiunii cu omologi palpabili este încercată repetat şi reformulat. Este evident că autoarea .AUT. Gâlceava cuvintelor cu lumea. Întâlnire cu Almăjana. p. 2009. cu răbdarea flagelatoare a unui alchimist. 152 p. 258-260 – Recenzii – FLORINA-MARIA BĂCILĂ. cu autor real şi. apoi ai paragrafelor aduse împreună cu priceperea celui mai atent executant de artă. Singurul obiect care trece bariera de semnificaŃie dilematică este cartea. Editura Excelsior Art. Aşadar. cu ISBN. poate.. căci aici e vorba de o suliŃă declanşatoare de imaginaŃie cu două capete. o altă dilemă e dosită în cotlonul minŃii. Timişoara. ca. Odată cu titlul cărŃii.. Coperta e doar un pretext. de alte cărŃi numai datorită mijloacelor insuficiente de realizare a simetriei comerciale. XLVII. Timişoara. centrat pe informare. Prima secŃiune cuprinde portretele literare ale celor care au învăŃat-o cum să se înveŃe pe sine. 2009. O carte cu identitate precisă. cu titlu şi subtitlu amintitoare.. dicŃionarul de sinonime trasează o ramă prea strâmtă pentru imaginarul unuia care inspiră aer şi expiră vise. Şi se mai produce încă o întâlnire fericită şi rodnică: a cititorului cu Almăjana care a decis să coboare la „pustă” pentru a arăta că munŃii pot fi reconstituiŃi imaginar doar pentru a le fi escaladate înălŃimile într-o lapidară existenŃă în timp.. Almăjana a fost însufleŃită înainte să existe paginaŃia inertă: întâi a fost spiritul şi apoi forma tipografică. fie un cusător de bucăŃi filozofale. Întâlnire cu Almăjana. Nu numai autoarea a beneficiat de această întâlnire. 2009.

Editura Excelsior Art. dar niciun exponent al vreuneia nu a redat-o în cuvinte atât de simplu şi de frumos: „Ai senzaŃia că te împotmoleşti în avalanşa de informaŃii noi şi de discipline de studiu. plasarea unui citat exact acolo unde trebuie. copleşitoare”. Cititorul e nevoit să se lanseze într-o Am ales să nu indicăm paginile unde se găsesc citatele din dorinŃa de a nu împăca un cititor mulŃumit doar cu fragmentarea – o carte ca aceasta nu se reconstituie din citate. descoperi că admiraŃia poate lua înfăŃişarea elogiului de bun-gust. întârziind pe fiecare pagină. Un drum de poveste reface din cuvintele omului matur ingenuitatea (lipsită însă de credulitatea copilului banal-naiv). care însă nu uită de importanŃa corectitudinii formei de expresie. Omonimia în limba română. în spaŃiul tipografic al primei secŃiuni. totodată. „Aşa. cititorul trebuie să acorde minute netrunchiate memorării acestui lanŃ aforistic: „o carte e un drum aproape. iniŃiatic şi. Observând Lexicul poeziilor lui Iosif Băcilă.. 2007. şi ca gimnastică a iubirii de cuvânt”. regăsibile în subsolul paginilor unui singur articol.. iar oximoronul latent transformă fraza în poezie neversificată.” Firescul conjunctural aduce melancolia în sfera nuanŃelor pozitive când pentru a întregi portretul Doamnei se dau citatele: „Florina. Timişoara. fată. Pe măsură ce sunt citite portretele. cu acceleraŃia!”. Sinonimia şi antonimia se redefinesc sub ochii cititorului. ci se citeşte. Tot aici. Pregătirea filologică şi talentul plantat în codul genetic reordonează literar lucruri ştiute de mulŃi şi verificate de tot atâŃia. emoŃia înghiŃită forŃat odată cu participarea la primele activităŃi culturale. bravo! Pentru asta primeşti un zece! Adu carnetul!”1. printre altele. În a doua secŃiune ni se predă LecŃia lui A. fată. mai uşor. că excesele sentimentale pot fi tăinuite sub plasa înŃelesurilor Ńesută inspirat. fixarea unei introduceri suficient de scurte încât să nu incomodeze investigarea problemei şi suficient de lungi încât să se observe lipsa de accidentalitate în formulare nu pot fi decât acŃiunile unui iubitor de litere făloase şi exacte. titlurile articolelor care alcătuiesc cea de-a doua secŃiune ascund autorul unor studii lingvistice ce depăşesc cadrul asemănării mediocre cu analizele unor fapte de limbă.259 caută inovaŃia şi dovedeşte cu fiecare pagină epuizată că unicitatea expresiei nu este o sintagmă uzitată de critici pentru a evita laudele neîncadrabile stilului sobru. Aşadar. Florina-Maria Băcilă demonstrează că subiectivitatea inerentă biografiei nu stinghereşte obiectivitatea discursului propriu unei analize stilistice.). Autoarea arată în mod convingător că segmente ale limbii socotite aride pot fi animate de vocea unui iubitor de litere plăsmuite. ne îndreptăŃesc să considerăm că probleme precum Omonimia în textul literar au atins complexitatea demersului analitic (vezi şi Florina-Maria Băcilă. sărbătoresc. La fel cum „înseşi literele ce definesc firea cuvintelor ascund o bogăŃie şi o varietate de imagini surprinzătoare. Privire monografică. Frica începutului unui drum sinuos au experimentat-o cu siguranŃă generaŃii. Opiniile din bibliografia de specialitate şi fragmentele din operele literare integrate pertinent. Originalitatea se asociază cu ironia de tip intelectual în demonstraŃia că „filologia poate fi definită. 376 p. ale căror denumiri te sperie de la copierea orarului!”. Alegerea mottourilor predă un autor al cărui profil didactic e secundat de un lector atent şi responsabil. 1 .

A prezenta critic lucrări precum Ciuleandra. înainte de toate. restul n-are importanŃă.. fără să uite să-şi transplanteze în regiunea memoriei un codru de înŃelepciune: „A accepta o provocare înseamnă. apoi la persoana a III-a. Limba română esenŃială.. încă o dată. În afara gloriei. dar e uşor şi deloc sumbru să vezi cum timpul avansează pe măsură ce paginile se derulează de la 19 până la 150 (iată şi aici „apolinicul”). despre carte. ci un exponent al ideii că frumuseŃea ideilor nu este ştirbită de conştiinŃa integrităŃii formei. Emina Căpălnăşan . cu atât mai fascinant. II. a păşi de bunăvoie. asumându-Ńi orice risc. Privighetoarea trebuie să cânte. un versificator frastic şi corect. ce nu pot fi încadrabile aceleiaşi sfere. pe un tărâm incitant.” există cartea Întâlnire cu Almăjana. SecŃiunea a treia cuprinde recenzii. că cea care semnează Întâlnire cu Almăjana nu este un profesor de gramatică sau un autor al unui studiu despre un fenomen al limbii. dovedeşte.. Pentru cei care se întreabă cum poŃi urma sfatul lui Nae Ionescu: „Scrie şi publică ceea ce simŃi tu că trebuie scris şi publicat. Studii de toponimie şi dialectologie. E greu de cuprins perfecŃiunea în spaŃiul unei prezentări succinte. de trei ori: I.” Cu cartea a început. cu cât mai puŃin cunoscut.260 contemplare senină odată cu fragmentele de poezie redate şi să devină lucid dimpreună cu observaŃiile de natură ştiinŃifică o dată. III. cu cartea a sfârşit: iată că „apolinicul” de care a scris autoarea cu privire la poezia lui Iosif Băcilă se găseşte concretizat în această ordine căutată: întâi la persoana I.. de două ori.

Hronograf den începutul lumii (MS. 11-15). cele 50 de copii cunoscute până acum provenind din toate provinciile româneşti şi dintr-o perioadă de timp cuprinsă între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea. Ursu. 3517). problema localizării manuscrisului” (p. Poate că tocmai de aceea autoarea şi-a propus să dezlege aceste enigme. desigur. Întrucât avem a face cu un manuscris lacunar. ci şi prin faptul că a fost prototipul unuia dintre cele mai cunoscute şi. Probleme de filologie.. într-o versiune revăzută şi adăugită. citite cronografe traduse în limba română din greceşte. consacrată problemelor de filologie referitoare la acest manuscris. iar opiniile controversate nu sunt puŃine. + 6 facsimile Publicând această carte. a mai fost cercetat şi de alŃi filologi. Manuscrisul Hronografului den începutul lumii. Editura Trinitas. 2007..AUT. autoarea şi-a asumat. păstrat în Biblioteca Academiei Române. manuscrisul având 608 file. cercetarea unui text reprezentativ pentru perioada veche a scrisului românesc. ce nu oferă informaŃii precise privitoare la datarea. 261-264 MIOARA DRAGOMIR. 190 p. Vasile Arvinte şi Neculai A. se defineşte noŃiunea de cronograf şi se precizează rostul pe care aceste scrieri l-au avut în perioada veche a culturii . localizarea şi la autorul traducerii. reprodusă şi în franceză. Volumul se deschide cu o succintă PrefaŃă. Iaşi. între care se disting profesorii Alexandru Andriescu. Iulian Ştefănescu şi Gabriel Ştrempel. cuprinde. impresionant nu numai prin dimensiuni. În Introducere (p. am zice cu temeritate. cât şi pe cele oferite de cercetarea limbii acestei scrieri. p. Urmând modelul studiilor similare editate în ultimele decenii la Iaşi. care au încercat să identifice persoana traducătorului. data la care s-a făcut copia. sub cota 3517. Cartea. Ursu.. XLVII. îndeosebi de N. unde autoarea adresează mulŃumiri celor care au sprijinit-o în elaborarea şi editarea lucrării şi menŃionează că a urmărit să clarifice în această carte „chestiuni legate de noŃiunea de cronograf. Mioara Dragomir se alătură noii şi foarte promiŃătoarei generaŃii de filologi ieşeni. formaŃi la şcoala unor prestigioase personalităŃi ale lingvisticii şi ale cercetării filologice româneşti. supunând unui examen detaliat atât datele istoriei socioculturale. apărută la Editura Trinitas din Iaşi în 2007. problema datării traducerii în sine şi a manuscrisului 3517. de motivele traducerii cronografelor de către cărturarii români în perioada veche a culturii noastre. provenienŃa locală a scribului etc. pe care autoarea a susŃinut-o în anul 2006. A. 2009. părerile exprimate până acum nu coincid. prima secŃiune a tezei de doctorat. 8) şi pe cea referitoare la identificarea autorului traducerii.

„copierea ms.d. 5 Sigmaringen. în prima secŃiune (p. Aşadar. pe care a confruntat-o cu textul lui Dorotheos de Monemvasia şi cu alte surse. se prezintă sinoadele bisericeşti şi principalele dogme ortodoxe pe care acestea le-au stabilit ş. În cele trei secŃiuni principale ale cărŃii.” (p. mai târziu.26). Constată însă că primul copist. Varianta literară folosită de primul copist seamănă mai mult cu cea utilizată de Varlaam. iar. dar care erau şi „veritabile compendii de istorie a creştinismului. necesare pentru informarea asupra momentelor importante din istoria omenirii [. precum şi a filiaŃiei manuscriselor copiate în epocă: ms. după versiunea grecească a lui Kigalas. După ce prezintă ipotezele propuse de alŃi cercetători (Iulian Ştefănescu. şi în cazul vechiului dialect literar moldovenesc putem identifica două variante: una de tip nordic şi alta de tip sudic. ca şi în cazul subdialectului moldovenesc actual. adevărate manuale de istorie universală.262 noastre. 86.m. dovedind că îi era familiară şi respecta o variantă mai bine individualizată a dialectului literar moldovenesc. folosea o variantă literară cu mai puŃine fapte de limbă moldoveneşti. făcând o cercetare detaliată a raporturilor dintre originalele greceşti şi traducerea românească a Hronografului. 3517. În secŃiunea a doua (p. consacrată datării ms. După opinia sa. ms.. autoarea ajunge la concluzia că textul este scris în dialectul literar moldovenesc. pe care o gasim în scrierile lui Dosoftei. autoarea consideră că aceste scrieri „reprezentau. Miron Costin sau Dimitrie Cantemir. 16-26).. 12-13). Mioara Dragomir propune soluŃii noi sau de compromis. 27-41) este abordată problema localizării acestui text. Paul Cernovodeanu şi Doru Mihăescu). de la Harcov şi ms. la care adaugă o seamă de informaŃii privind biografia potenŃialilor traducători şi a rolului pe care aceştia l-au avut în cultura şi viaŃa societăŃii româneşti din a doua jumătate a veacului al XVI-lea. în perioada 1658-1661. în primul rând. ajungând la concluzia că niciuna nu este suficient de convingătoare. autoarea ajunge la concluzia că este posibil să avem a face cu o copie executată la scurt timp după realizarea traducerii de către Nicolae Milescu Spătaru. se relatează despre construirea unor lăcaşuri importante. În privinŃa numeroaselor corecturi făcute de al doilea copist în prima parte a Hronografului. prototip 3517 a putut începe după această dată şi să se fi terminat înainte de 1672. la Ion Neculce. însuşindu-şi astfel concepŃia şi terminologia lui G.]”. păstrarea vocalelor anterioare e. cum este biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. pe care le argumentează cu date şi informaŃii suplimentare. cum ar fi. Studiind cu atenŃie prezenŃa şi circulaŃia cronografelor traduse în română din porunca şi pentru informarea elitelor româneşti din epoca veche. de pildă. care a transcris Hronograful până la fila 270. pe care cel de-al doilea copist încearcă de mai multe ori să le corecteze. Pe acest temei. autoarea analizează cu atenŃie grafia şi particularităŃile de limbă ale textului în ansamblu şi ale fiecăreia dintre cele două părŃi ale manuscrisului. cel mai apropiat ca formă de copia prototip” (p. i după consoanele dure. Astfel. 86. localizarea şi la persoana traducătorului. când este posibil să fi început copierea ms. situaŃie rar întîlnită în textele copiate . în care sunt descrise fragmente semnificative din viaŃa unor sfinŃi. după ce supune unui examen critic părerile exprimate până acum referitoare la datarea. Ivănescu.a. interpretate dintr-o perspectivă inedită. mai bine zis de tip nordic.

Între alte motive. vezi şi p. lingvistică şi de istorie socioculturală. 2003. dată fiind relaŃia cunoscută şi colaborarea dintre cei doi cărturari moldoveni la desăvârşirea traducerii Vechiului Testament. 41. Dintre părerile exprimate până acum despre paternitatea acestei traduceri. a fost tradusă de un învăŃat remarcabil. autoarea nu poate să ignore. 608). cu un foarte bun simŃ şi exerciŃiu al limbii scrise într-o vreme când româna abia începuse să se impună ca limbă de cult şi de . originea lui Milescu. Ursu în favoarea ideii că „traducerea cronografului numit tip Danovici poate fi o lucrare de tinereŃe a lui Dosoftei” (vezi ContribuŃii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea. 270). SecŃiunea cea mai amplă (p. de un copist originar din sudul Moldovei.a. ajungând. autoarea întreprinde o investigaŃie de profunzime asupra acestui subiect controversat în filologia românească. A. lingvistul ieşean găseşte numeroase similitudini. p. 272 – f. precum şi o seamă de informaŃii privind biografia lui Dosoftei şi a lui Nicolae Milescu Spătarul. 166). în final. Cea mai ingenioasă ni se pare interpretarea utilizării etnonimului cuŃovlah de către cel care a tradus Hronograful pentru a reda în română termenul βλάχοι din textul lui Kigalas. la concluzia că autorul traducerii Hronografului „ar putea fi Nicolae Milescu Spătarul” (p. 42-168) este dedicată identificării celui care a tradus în română această scriere. autoarea este sigură că textul a fost transcris de doi moldoveni: partea întâi (f. autoarea invocă şi un „factor afectiv. 134). cu firească rezervă. Ed. Cronica. Chiar dacă nu se ştie în ce loc a fost copiat. care a circulat în peste 50 de copii. 171). 222). Iaşi. p. iar cel de-al doilea a încercat să-i îndrepte „erorile”. Mioara Dragomir aduce numeroase argumente de natură filologică. atribuit lui Grigore Ureche ş. iar partea a doua (f. În favoarea opiniei sale. LetopiseŃul łării Moldovei. Istoria łărîi Rumâneşti. Autoarea cărŃii supune însă unei analize minuŃioase argumentele pe care se întemeiază N. ba chiar acceptă o posibilă contribuŃie a mitropolitului Dosoftei la definitivarea traducerii. A. de unul din Moldova de nord (p. Dacă Ńinem cont de argumentele aduse de N. Reputatul filolog român s-a oprit în mai multe rânduri asupra acestei probleme.. Numai că şi despre Dosoftei se spune că ar fi de origine aromână! Optând. pe care a studiat-o cu atenŃie. După modelul şi în spiritul celor mai reprezentative studii similare.263 de mai mulŃi scribi. ne gândim dacă nu cumva această copie s-a făcut după două variante provenite din zone distincte sub aspect lingvistic ale Moldovei ori dacă nu cumva primul copist a încercat să adapteze limba textului la varianta pe care o cunoştea mai bine.). despre care se bănuieşte că ar fi fost aromân” (p. la realizarea căreia e posibil să fi fost ajutat de un colaborator ardelean (ibid. 169). pentru paternitatea lui Nicolae Milescu Spătarul asupra traducerii Hronografului. Comparând limba lui Dosoftei cu limba Hronografului. Ursu. 1 – f. Ursu. autoarea insistă asupra celei exprimate de N. Studii filologice. ce a slujit şi ca manual de istorie universală şi a creştinismului. ne întrebăm dacă nu cumva Nicolae Milescu Spătarul a fost cel care a revizuit şi a completat traducerea lui Dosoftei? Cert este că această masivă carte de lectură. A. care-i îngăduie să atribuie mitropolitului moldovean şi traducerea textului în discuŃie. aplicând aceeaşi metodă ca şi în alte studii fundamentale privitoare la paternitatea unora dintre cele mai importante scrieri ale culturii nostre vechi (ex. atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino.

convingător şi bine alcătuite. şi studiul lingvistic privitor la această operă importantă a scrisului românesc din epoca veche. Vasile D. Aşteptăm. 169-172). atent selectată. se ştie că. numărul personalităŃilor de acest fel era extrem de mic. încheie această lucrare valoroasă. cu interes. care se rânduieşte între studiile de referinŃă ale filologiei româneşti actuale. reproduse şi în franceză.264 cultură în Ńările române. Ţâra . pe vremea aceea. Or. Concluziile (p. precum şi Bibliografia.

ci un altul. Xenopol»”. 2009. în „Studii şi cercetări lingvistice”. ele nu sunt consemnate în textul propriu-zis ori există suspiciuni în privinŃa corectitudinii lor. Kogălniceanu (1872) şi a lui Aron Densusianu (1885 şi 1894). al cărui autor a fost identificat de către N. Haneş. Iaşi. până şi în vremile de acum cum s-au tras şi stă. Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino. Cu toate că demersul lui N. nr. p. 250 p. 2009. se bazează pe unul dintre cele mai interesante şi dificile demersuri intelectuale din lumea literelor: studierea unui text în vederea stabilirii datelor de identificare ale acestuia (paternitate. întru care să cuprinde numele ei cel dintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci. Iorga se explică nu atât prin caracterul imbatabil al argumentaŃiei ori măcar prin dificultatea aducerii unor probe contrare. atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino. Gorovei). XXV. numai opinia lui (din 1899) a fost acreditată de istoriografie şi de istoria literaturii române. atunci când. 5-6). T.AUT. şi apoi cine o au mai descălecat şi o au stăpânit. P. adevăratul autor al Istoriei łărâi Rumâneşti. filiaŃie). Unul dintre cei care au redeschis chestiunea paternităŃii Istoriei łărâi Rumâneşti este N. ci mai degrabă prin prestigiul marelui istoric şi prezumŃia de infailibilitate a analizelor sale. Ursu. partea a II-a) şi respectiv 1991 (ConcordanŃe lingvistice şi stilistice între prefeŃele mitropolitului Teodosie. în trei articole publicate în 1982 (Teodosie Veştemeanul. Paternitatea Istoriei Ţărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino. datare. 32 şi 33). Iorga şi-a construit teoria pe elemente de circumstanŃă. Iorga în persoana stolnicului Constantin Cantacuzino. chiar conŃinutul textului. anume mitropolitul Teodosie al . Este şi cazul verdictului în chestiunea paternităŃii cronicii munteneşti în discuŃie. Studiu filologic. A. ignorând fapte de limbă şi stil şi. dintr-un motiv sau altul. Editura Cronica. Recenta carte a profesorului ieşean N. 1988 (Din nou despre paternitatea Istoriei łărâi Rumâneşti. XLVII. Dumitrescu. dar cu rezultate diferite.D. pe alocuri. Ursu care. Istoria łărâi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino şi traducerea Foletului novel. Obiectul analizei de faŃă este începutul de cronică intitulat Istoria łărâi Rumâneşti. Ursu. P. Se ştie însă că popularitatea de lungă durată de care s-au bucurat unele din ideile lui N. localizare. 265-270 N. în „Cronica”. Hasdeu (în 1866). atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino. Al. în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. Cum au arătat însă câŃiva cercetători din secolul trecut (Dimitrie Onciul. A. Ştefan S. nr. a încercat să demonstreze că autorul cronicii nu poate fi stolnicul Constantin Cantacuzino. din partea lui B. XLII. A. a lui M. XVII. V. Iorga de lămurire a paternităŃii textului fusese precedat de încercări similare.

ale cercetătorilor Al. urmate de o Anexă care se referă la cea mai recentă ediŃie critică a Istoriei łărâi Rumâneşti întocmită de Otilia Dragomir în 2006. Hasdeu. Ursu considerase în 1982 că oricine ar fi fost traducătorul real al primului text trebuie să fi fost şi autorul celui de-al doilea. 26-175). precum şi fapte revelate cu ocazia altor studii au impus reluarea problemei în lucrarea de faŃă. A. N. Ursu trece în revistă şi discută succint încercările de elucidare a paternităŃii textului analizat. Gorovei. 26). Radu Şt. demonstraŃia Otiliei Dragomir. grafologică. A. traducătorul Foletului novel? (p. se constituie în argumente greu de contestat în favoarea tezei că autorul real al traducerii Foletului este Ion Frâncul.] mâna dreaptă a mitropolitului Teodosie” (p. profesorul N.. DuŃu. Kogălniceanu. din aceste poziŃii. Ursu însuşi. deşi cu deficienŃe importante de argumentaŃie. * Cartea Paternitatea Istoriei łărîi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino este structurată în patru capitole. care se străduieşte să găsească probe suplimentare în favoarea părerii impuse de marele istoric. dar oferă o altă soluŃie în privinŃa identităŃii acestuia. Aron Densusianu. care concluzionase în studiile anterioare că paternitatea lucrării îi aparŃine mitropolitului Teodosie. N.A. a avut cei mai mulŃi adepŃi. A. mai complexe. Cercetătorul ieşean arată că Ion Frâncul fusese deosebit de activ în . unor texte semnate de Teodosie şi.] şi [. P. Ursu se opreşte mai mult asupra a trei demonstraŃii care au dus în final la identificarea a doi autori ai cronicii: teoria lui N. V. Domnia Sa îşi întemeia demonstraŃia pe identificarea unor particularităŃi lingvistice şi stilistice comune. A. întrucât opinia lui. Cine este Ioan Românul (alias Ion Frâncul). 7-25). T. lingvistică şi stilistică. Documente scoase la iveală ulterior. logofăt în cancelaria domnească şi al mitropoliei şi.266 łării Româneşti (1621-1708). Scurt istoric al chestiunii (p.. Ciobanu. de natură istorică. Ureche. Constatând identitatea de limbă şi stil dintre Foletul novel şi Istoria łărâi Rumâneşti. deşi paternitatea atribuită lui Teodosie nu se mai susŃine. Ştefan S. N.. cu argumente mai multe. în urma unor analize minuŃioase. Istoriei łărâi Rumâneşti (cu autor neprecizat în text) şi Foletului novel (susceptibil a fi fost semnat cu pseudonim). În primul capitol. Al. Întrucât „identificarea traducătorului Foletului constituie c h e i a stabilirii indiscutabile a paternităŃii Istoriei łărâi Rumâneşti” (p. Iorga. 106). la final.] [.n. şi teoria lui N. Principiul rămâne acelaşi şi în demersul de faŃă. pe de o parte. A. Dumitrescu). În cele şase subcapitole ale acestei părŃi. M. „mâna dreaptă a Stolnicului [Constantin Cantacuzino. cercetătorul ieşean se concentrează pe descoperirea identităŃii acestuia în capitolul al doilea al cărŃii sale. care semna uneori cu pseudonimul Ioan Românul şi se recomanda străinilor cu numele Giovanni Candido Romano. n.. Acestea confirmă ipoteza unuia şi aceluiaşi autor pentru textele la care se referise cercetătorul ieşean în studiile anterioare. pe de altă parte. de la cele ale personalităŃilor cu variate preocupări culturale din secolul al XIX-lea şi de la începutul secolului al XX-lea (B. până la cele întemeiate (mai mult sau mai puŃin) pe studii lingvistice şi filologice. Dimitrie Onciul. Ursu descoperă. fapte care.

n. mergând la anul de la spăsenia lumii 1683. A.]. [. 120-121) faptului că o însemnare de pe copia LetopiseŃului łării Moldovei..] Ibrahim» [. 113). Ursu aduce surprinzătoare corectări lucrărilor lui Corneliu Dima-Drăgan (Biblioteca unui umanist român. manuscris latin pe pergament. . luându-le şi toată avuŃia. Bucureşti. pe care Liviu Onu o pusese pe seama lui Constantin Cantacuzino. cap oştilor tuturor creştineşti fiind Ioan al treilea craiul leşăsc. Constantin Cantacuzino stolnicul. probabil a colaborat şi la redactarea prefeŃelor scrise în numele domnitorului Şerban Cantacuzino la Evanghelie (1682) şi la Apostol (1683) şi a fost necunoscutul (aşa se referă la acest personaj studiile de până acum asupra Bibliei de la Bucureşti din 1688) care a pregătit pentru tipar. în consecinŃă. Bucureşti.. aparŃine tot lui Ion Frâncul. N. se bucura de circumstanŃe favorabile edificării intelectuale care i-ar fi permis să alcătuiască un început de letopiseŃ ca cel discutat în prezentul studiu. ale Foletelor şi ale prefeŃelor acestora. 1973) şi. se pare că a redactat şi scris mai multe documente (scrisori. 93). 1967) şi Liviu Onu (Critica textuală şi editarea literaturii române vechi. Rationale divinorum officiorum. implicit.. cu aplicaŃii la cronicarii moldoveni.. În subcapitolul intitulat Însemnări ale logofătului Ion Frâncul pe unele cărŃi din biblioteca Stolnicului. RaduŞtefan Ciobanu încearcă să schiŃeze un portret de diplomat prudent şi prevăzător al Stolnicului [vezi nota 66. ci lui Ion Frâncul. ca logofăt în departamentul relaŃiilor externe al cancelariei domneşti..].n. Redăm spre exemplificare un singur caz din cele şapte analizate: „Pe foaia liminară a lucrării lui Guilielmus Durantus. Este demonstrat aşadar faptul că logofătul avea acces la vasta bibliotecă a Stolnicului şi. Comentând atitudinea antiotomană a autorului acestei însemnări. ParticularităŃile sintactice ale acestei însemnări coincid cu cele ale Istoriei łărâi Râmâneşti. ce era şi cumnat. Vechiul Testament tradus de Nicolae Milescu Spătarul (p.] dintăi împărat al Romanului. ca logofăt al mitropoliei a colaborat cu Teodosie la redactarea prefeŃei Liturghierului din 1680. iară a turcilor era vizirul Kara Must[afa] [. Analiza grafologică comparativă a manuscriselor atribuite cu certitudine lui Ion Frâncul şi a însemnărilor de pe unele cărŃi ale lui Constantin Cantacuzino. precum şi studiul atent al acestora (din punct de vedere stilistic şi Ńinând seama de conŃinutul lor de idei) relevă faptul că multe dintre însemnările din bibliotecă nu îi aparŃin Stolnicului (aşa cum se considera până acum). rapoarte diplomatice) în limba română şi italiană şi a tradus unele texte în numele lui Constantin Cantacuzino. alături de copistul Dumitru şi de grămăticul Nicola..]... De fapt însă aflăm în ea aceeaşi atitudine constant antiotomană a traducătorului Foletelor” (p. Şi mai importantă pentru stabilirea paternităŃii Istoriei łărâi Rumâneşti este demonstrarea (p. Apoi. când creştinătatea au bătut toată puterea turcească şi i-au gonit cu mare ruşine de-acolo. dentr-acolo luată. se află însemnarea: «Ceastă carte veche şi grea este adusă de oştenii noştri ce au oştit cu turcii la Beciu. precum şi cu cele ale textelor redactate şi scrise de logofăt în cancelaria mitropoliei şi în cancelaria domnească. unor studii ulterioare care s-au raportat fără rezerve la acestea. din anul 1370 [. şi armele.267 funcŃiile pe care le ocupase. şi Carol duca al Lotaringhiei. De pildă. measeŃa mai. din rodul Sobieştilor.

29).a. al textului faŃă de greci şi persoana celui considerat autor al cronicii – stolnicul Constantin Cantacuzino. până la acte diplomatice (cum sunt scrisoarea în italiană a stolnicului Constantin Cantacuzino trimisă contelui L. 117). cu unele variante (p. sintagma de la naşterea Fecioarei (p. însă fără urmări asupra părerii impuse în conştiinŃa majorităŃii de N. 170). N. desenul a douăzeci şi una de slove. aplicându-se metoda comparativă în privinŃa limbii şi stilului celor două lucrări. F. cât şi în cele cu paternitate discutabilă. câteva dintre ele cu grad înalt de specificitate: clişeul stilistic le aduc şi le închin. 176-231) şi este structurat în două subcapitole. N. RaŃiunea acestui imens travaliu este exprimată de autorul însuşi: „În felul acesta oferim cititorului interesat posibilitatea să compare pe loc grafia însemnărilor lui Frâncul logofăt cu grafia documentelor şi a însemnărilor pe care le considerăm scrise de el. dacă autorul versiunii în limba română a Foletului novel şi al prefeŃelor originale la diverse texte religioase – toate identice din punct de vedere lingvistic şi stilistic cu începutul de cronică muntenească – nu este mitropolitul Teodosie. cât şi la alte rechizitorii drastice la adresa grecilor. ci logofătul Ion . „cândva casă imperială la BizanŃ” (p. este vorba de una şi aceeaşi persoană. Şi N.268 Până în acest punct al demonstraŃiei. cu alfabet chirilic sau latin. Capitolul al treilea al cărŃii se intitulează Istoria łărîi Rumâneşti nu poate fi opera stolnicului Constantin Cantacuzino (p. descendent al unei ilustre familii greceşti. Cercetătorul face totuşi referire la preferinŃa logofătului pentru unele construcŃii şi sintagme. În lucrarea de faŃă. A. Comentariile denigratoare la adresa grecilor aflate în acest început de istorie a românilor sînt incompatibile cu originea etnică grecească a Stolnicului şi cu calitatea sa de Cantacuzin. Iorga. autorul face publice peste treizeci de fotomontaje în care prezintă în mod sintetic. pe alocuri pamfletar. de la „simple” încercări de condei pe manuscrise munteneşti de uz bisericesc. 172) ş. Marsigli. verbul zice în propoziŃii incidente (p. Ursu nu insistă asupra particularităŃilor lingvistice şi stilistice ale scrisului lui Ion Frâncul. În schimb. în toate situaŃiile. Ursu găsise în această neconcordanŃă un argument pentru imposibilitatea ca Istoria łărâi Rumâneşti să-i aparŃină Stolnicului. Alături de cele peste o sută patruzeci de fotocopii cuprinse în carte. DemonstraŃia că Istoria łărâi Rumâneşti şi versiunea românească a Foletului novel sunt redactate de aceeaşi persoană. la 4 ianuarie 1694 şi anexele ei) ori documente juridice (ca Testamentul lui Dona Pepano. spre a se convinge că. Dumitrescu. 117). realizate de români în secolul al XVIII-lea. fraza exclamativă de un anumit tip (p. În primul. cercetătorul ieşean citează ample porŃiuni din cronică. detectabile atât în textele care îi aparŃin fără dubii. prin decupaje de cuvinte. analizându-le mesajul în detaliu şi raportându-le atât la persoana Stolnicului. A. din 1667). A. 181). traducătorul Foletului novel” (p. Ursu redeschide discuŃia privind incongruenŃa dintre tonul denigrator. Dacă nu Stolnicul este autorul Istoriei łărâi Rumâneşti. ObservaŃii asupra acestei nepotriviri au fost formulate la începutul secolului trecut de Dimitrie Onciul şi Al. T. fragmente de frază rimate şi ritmate. Ion Frâncul. argumentaŃia de până acum se bazează mai ales pe analiza grafologică a unui corpus de texte redactate în limba română şi italiană. se desfăşoară abia în al doilea subcapitol. părere pe care a susŃinut-o în studiile anterioare în încercarea de a lega cronica de numele mitropolitului Teodosie.

începuturi similare de fraze. A. În sfârşit.269 Frâncul. în care se găseau principalele cărŃi folosite în Istorie. nemort „nemuritor”. cu foarte multe exemple din toate textele menŃionate: comentarii filozofice şi teologice formulate asemănător. din care spicuim trei idei dintre cele sugerate şi susŃinute de către N. verbele a Ńine şi a rămâne folosite cu forme specifice conjugării a doua etc. căci se pare că a avut de tânăr pasiunea studiului. sensuri aparte sau frecvenŃă mare” (p. începuturi de fraze sau de propoziŃii subordonate în care este folosită conjuncŃia dară (uneori însă). 183) este demonstrată încă o dată. 232-238). dislocarea unor cuvinte. a studiat „la un gimnaziu din Transilvania. locul lui în istoria limbii române literare şi a culturii româneşti în ansamblu trebuie revizuit. de unde s-a întors probabil şi cu o mică bibliotecă. arsură „incendiu”. strimt „anevoios” etc. dezordine”. . folosirea perechilor de cuvinte sinonime sau cvasisinonime unite prin conjuncŃia şi. în forme şi propoziŃii incidente. impuse de context (de asemenea comentate de Al. frecventa deschidere a unei fraze cu însă. Mareş care. până acum. soŃiire „societate”. întrebuinŃarea unor substantive în forme articulate în locul celor nearticulate. în contexte similare. dacă Ion Frâncul.A. alias Ioan Românul sau Giovanni Candido Romano este de facto autorul unor lucrări exemplare pentru limba literară şi cultura românească din secolul al XVIII-lea. fraze şi structuri rimate şi ritmate. obiciui „obişnui”. cerca „căuta”. paternitatea lui Ion Frâncul asupra cronicii „se confirmă şi la nivelul vocabularului prin prezenŃa în textele menŃionate a unui mare număr de cuvinte cu forme neobişnuite. Ursu în subcapitolul Unele comentarii şi numeroasele particularităŃi stilistice şi lingvistice comune traducerii Foletului novel. sintagme sau propoziŃii identice ori similare. frecvenŃa formelor neaccentuate de dativ ale pronumelui personal cu valoare posesivă. semna „însemna”. 237). în amănunt. potrivi „compara”. folosirea pronumelui relativ cine „care”. îndeosebi al istoriei” (p. concluzia nu poate fi decât că autorul căutat al Istoriei łărâi Rumâneşti este acelaşi logofăt Ion Frâncul sau Ioan Românul. grijuit „îngrijit”. can „cam”. Alături de aceste particularităŃi stilistice sunt de semnalat şi cele gramaticale: dezacorduri şi greşeli de exprimare (observate şi de Mario Ruffini şi de Al. „Comunitatea aceasta a particularităŃilor stilistice şi lingvistice ale textelor menŃionate” (p. atribuiseră Foletul „italianului” cunoscător de română Giovanni Candido Romano). forme sau fragmente de frază. digresiuni în text (comentarii. Ultimul capitol al studiului este cel de concluzii (p. cuvios „care se cuvine”. Mareş). 222): amestecătură „tulburare. explicaŃii. de către N. glosări). spânzura „a depinde. a atârna”. pe baza lor. forma de genitiv singular toatei a adjectivului pronominal nehotărât tot. fugi „a alunga. prefeŃelor semnate de mitropolitul Teodosie la cele cinci cărŃi şi Istoriei łărîi Rumâneşti dovedesc faptul că aceasta a fost scrisă de logofătul Ion Frâncul. Ursu: originea acestui. verbul zice. precizări. cercare „căutare”. a îndepărta”. misterios personaj mărunt din viaŃa culturală a łării Româneşti pare să fie una ardeleană. Cercetătorul prezintă zece mărci stilistice ale scrisului lui Ion Românul.

270 În afara demonstraŃiei propriu-zise a paternităŃii lui Ion Frâncul asupra Istoriei łărâi Rumâneşti. în N. de altfel. N. erorile sunt greu de evitat. 331. onestitate şi lipsa orgoliului. 2 I. privind transcrierea corectă a unor cuvinte şi fraze (p. bazate pe înŃelegerea deplină a contextului. V. Iaşi. Editura Cronica. mottoul primului capitol din cartea prezentată aici. A. să îndrepte greşelile de copist din versiunile manuscrise ale cronicii. Astfel. în anexa ObservaŃii pe marginea ultimei ediŃii a Istoriei łărîi Rumâneşti (Bucureşti. ca să ajungi. p. op. nu să le reproducă în ediŃie. cit. la adevăr. XV şi XVI. p. pasiune. Bogdan. ContribuŃii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea. A. care se potriveşte şi cercetărilor filologice: „În istoriografie. după ce susŃinuse. mai mult decât în orice altă ştiinŃă. 1905. A. Ursu se justifică fără patimă1. dar mai ales dobândite şi exersate prin studiu: luciditate în coroborarea informaŃiilor. 239-248). însă. Bucureşti. Ursu. Ursu aduce unele corectări la cea mai recentă ediŃie critică a cronicii. Bogdan sunt. pe Nicolae Milescu Spătarul ca autor al versiunii româneşti a cărŃii de morală creştină Mântuirea păcătoşilor scrisă de călugărul cretan Agapie Landos. PrefaŃă la Documente privitoare la relaŃiile łării Româneşti cu Braşovul şi cu łara Ungurească în sec. Ursu. 2006). Ursu îl indicase. 2003. A. Studii filologice. 1 . să revizuiască atent punctuaŃia unor fraze pentru a asigura claritatea mesajului şi să însoŃească cuvintele deosebite prin glosări adecvate.. în 1986. pentru realizarea unei viitoare ediŃii ştiinŃifice a acestui text din secolul al XVIII-lea. printre altele. realizată de Otilia Dragomir. amintind o observaŃie a lui I. filologul autentic îşi găseşte sprijin în câteva componente ale personalităŃii sale. în 1978. Spusele lui I. p. N. A. trebuie să ai curajul de a le săvârşi şi dorinŃa statornică de a le îndrepta”2. Adina Chirilă În Nicolae Spătarul (Milescu). apud N. 331. * Când nu există prea multe certitudini legate de o anumită temă de cercetare. Bogdan. editorul va trebui. traducător al Mântuirii păcătoşilor a lui Agapie Landos. Răspunzând unor observaŃii ironice ale lui Liviu Onu (prilejuite acestuia de faptul că N. că aceasta îi aparŃine lui Dosoftei). aspecte poate înnăscute.

că analiza gramaticală nu e o tehnică. Ne-a pus în dificultate pentru a ne stârni curiozitatea. 2009. – Nu-i aşa. De aceea. nu. Ai spus din mână şi nu în mână. sigură pe cunoştinŃele mele. XLVII. ci un om care are tot timpul cartea în mână. p. şi mai încântat de data asta. zâmbi el. concomitentă cu atribuirea unei calităŃi. – Ei.. Eram studenŃi în anul al III-lea şi auzeam pentru prima oară de EPS. – Cum analizaŃi în #omul cu cartea în mână# determinanŃii? – Sunt atribute substantivale. ne-a convins că nu întotdeauna stau lucrurile aşa cum par ele la prima vedere. vâna mereu la cursuri şi seminare acele probleme . – Nu. Cum puneŃi întrebările? – Care om? Cu cartea. cu o ironie fină. 271-275 IN MEMORIAM DUMITRU CRAŞOVEANU de Mirela-Ioana BORCHIN Scrise cu tristeŃe şi regret. Care carte? Din mână. Profesorul Craşoveanu ne-a învăŃat să ne punem întrebări. dar tot atribut este. mai degrabă o sursă de îndoieli decât de certitudini. cunoscut şi respectat pentru activitatea sa de marii lingvişti din toate centrele universitare româneşti. dându-ne exemple de a căror frumuseŃe se bucura mai întâi Domnia Sa. – Bine. pentru a se asigura că suntem ochi şi urechi la modul cum ne va prezenta apoi această funcŃie sintactică. Nu simŃi? Ideea nu e că e om cu carte.. am răspuns prompt. Nu denatura! Ia-le împreună. E aici o predicaŃie. nu-i aşa! râse profesorul. domnule profesor. deci atribut adjectival. ci o iscodire. care este legat de carte. Cu cartea în mână este element predicativ suplimentar. învăŃat cum ai spus. aceste rânduri de recunoştinŃă şi de preŃuire urmăresc să oglindească personalitatea unui Profesor mult iubit în Timişoara. satisfăcut că ne-a prins pe picior greşit.AUT. am insistat eu: omul învăŃat. că există subtilităŃi dincolo de structurile de suprafaŃă.

când mă pregăteam pentru înscrierea la doctorat. domnule profesor. Îi eram asistentă în 1993. foarte încântat de obârşia lui.. pe care mă gândesc să o dau şi eu mai departe „la o adică”. fără să-i sperie. am răspuns imediat. de care râdea din toată inima. A început Profesorul Şerban. – Cum nu. doar pentru acŃiuni care s-au încheiat cu cel mult 24 de ore înainte de momentul vorbirii. pentru care soluŃia oficială nu era singura posibilă şi pentru a căror rezolvare flexibilitatea minŃilor noastre era pusă la grea încercare.272 alunecoase.. din Izvorul Bârsei. Nu treaz. Spunea din când în când câte-o vorbă oltenească. Ci deştept. Îşi aŃâŃa studenŃii. Nu i s-a părut prea bună ideea mea. M-a întrebat într-o zi ce temă am de gând să abordez. – Şi ce vă faceŃi cu la o adică? – Cum la o adică? – Ce faci la o adică? – Nu e substantivizat? – N-aş fi atât de sigur. I-am ascultat sfatul. încercam să ne apărăm. am descoperit modalitatea. – Ce parte de vorbire e adică? – Adverb. ca tot omul. am continuat eu cu asta. #Bucureştiul. domnule profesor? E sinonim cu şi anume în contextele specifice apoziŃiei. îi plăcea să spună că e „deştept de la cinci dimineaŃa”. Era aprig. replică zâmbind. – Ce mai faceŃi. încât nimeni nu-l putea suspecta de neştiinŃă atunci când era nesigur pe ceva. îşi mărturisea neputinŃa de a le încadra corect sintactic. E invariabil.. dând neîncrezător din cap. Am fi dat orice să-i putem da o mână de ajutor ori de câte ori era derutat de expresii pe care le întorcea pe toate părŃile şi. În vreme ce căutam încă argumente în favoarea acesteia. Adică e adverb fără funcŃie sintactică. De pildă. Profesorul Craşoveanu era de pe lângă Turnu Severin. – Ia predicatul verbal compus. folosindu-l ca la carte. Ştia atât de multe. fără nicio ezitare. văzându-l pregătit pentru un nou atac. capitala României# Adăugăm adică sau şi anume şi stabilim că avem de-a face cu o apoziŃie. ca olteanul. FuncŃia de predicat verbal compus este acum recunoscută de ultima ediŃie a Gramaticii academice. du-o tu până la capăt. dar blajin. Mai degrabă se alia cu ei în propriile căutări. domnule profesor? . Dimpotrivă. – Nea Mişu Craşoveanu te deranjează. în cele din urmă.... – Nu-i aşa. Să se vadă în Ńară că şcoala timişoreană de sintaxă are un cuvânt de spus. Mă-ntreb şi eu. Mânuia cu dexteritate perfectul simplu. I-am auzit vocea pentru ultima oară în seara zilei de 27 august 2008. o temă de cercetare inepuizabilă.

de parcă nu ar fi cercetat – în înŃelesul comun al cuvântului – fenomenele luate în discuŃie. L-am sunat imediat. ŃaŃa Dumitra. Mirela. să-l ducă acasă. sunt la Strehaia. dacă era o chestiune de viaŃă şi de moarte. care au avut fata studentă la noi. însă nu putea să nu îl ia de pomană. fiindcă. cu elocinŃă. a sunat telefonul. Tohăneanu. Aceasta l-a învăŃat să aşeze pruncul lângă o fântână. I-a dat şi nume după numele ei. înainte de şapte dimineaŃa. la numărul său de mobil. Măi. s-a frânt de durere la pierderea Magistrului Său. a răzbit în viaŃă şi a ajuns unul din cei mai mari dascăli pe care i-a avut facultatea noastră. dar tatăl băieŃelului lepădat insistă pe lângă ea să-l ia.. Cu miză persuasivă. Acum îşi dă gradul al II-lea. la nişte foarte buni prieteni. o cheamă. ci ar fi Ńinut. De aceea. Era doamna profesoară Ligia Tohăneanu: – Mirela. O femeie. la fântâna cu cumpănă din sat.. Tot anul trecut. dar şi cu o inepuizabilă căldură a adresării. am fost anunŃată că s-a stins şi Domnia Sa din viaŃă. cu o sfătoşenie inconfundabilă.. dacă profesorul Craşoveanu nu mi-ar fi strecurat îndoiala în suflet. venită după apă. pregătindu-mă de cu seară pentru o asemenea veste. fiindcă fusese „scăpat de blestemul de moarte” de ŃaŃa Dumitra. cel ce a făcut şcoala de lingvistică de la Timişoara şi i-a dus faima în Ńara întreagă. Se pare însă că inima sa. dar n-am crezut că se va lăsa vreodată răpus. la naştere. tatăl său s-a dus la o vrăjitoare să o întrebe ce să facă pentru a-l salva pe nou-născut. se chema Dumitru Profesorul Craşoveanu. cum să nu răspundă nimeni? Magistrul era marele nostru Profesor Gheorghe I. în care şi-a revărsat toate neliniştile în legătură cu limba şi vorbirea românilor.273 – Uite. el fusese dat de pomană. ca să-i spun că Magistrul a plecat dintre noi. a propus adesea soluŃii originale. – O fi telefonul defect. ce ştii de Magistru? Îl sunai şi aseară şi acum şi nu răspunde nimeni. Era foarte bolnav. Dincolo de amintiri.. se miră tare de copil. Pas cu pas. . cu retorică fervoare. să fie al ei. I. A doua zi. ex-abrupto: A murit Gheorghe! Ce şoc aş fi avut să aud asta.. cu îndrăzneală. Aşa a şi făcut. ingenios ilustrate cu fragmente din textele literare de patrimoniu. trezită din somn. Dar nu avea semnal în satul unde îşi petrecea vara. Biata femeie îşi făcea cruci după cruci. care a rezistat la atâtea şocuri. lecŃii pe temele alese. să se ascundă prin preajmă pentru a-l feri de animale sau de alte primejdii şi să-l dea apoi de pomană celui care îl va găsi primul. Păcălise moartea de atâtea ori până atunci. Tohăneanu”. A scris cu nerv. Îmi şi povestise odată că problemele lui cu Doamna cu coasa se rezolvaseră de mult. Cum toŃi băieŃii pe care părinŃii lui îi avuseseră până atunci au murit. înainte de prima ediŃie a colocviului „G.. Dumitru Craşoveanu ne-a lăsat o operă.

1978. G. Studii şi articole de gramatică. 2002. Ivănescu. Între fundamentele logice ale discursului său ştiinŃific şi expresia limpede. DicŃionar analogic şi de sinonime al limbii române (în colaborare cu Marin Bucă. şi a continuat să scrie în maniera care l-a consacrat. Ivănescu i-a coordonat teza de doctorat. Gr. Tohăneanu. intitulată ContribuŃii la studiul categoriilor sintactice de subiect şi predicat (1975). 2005) şi al lexicologiei limbii române (v. Dimitriu. De altfel. pigmentată cu conectori argumentativi de surprinzătoare varietate. pe care şi l-a însuşit de la Profesorul G. iar G. în majoritatea lucrărilor de gramatică ale regretaŃilor Mioara Avram şi D. Ivănescu şi G. competenŃă şi impresionantă voinŃă în această . Valeria GuŃu-Romalo. 1992. se pot întrevedea riguroase conexiuni. Livia VasiluŃă). Limba română contemporană. spre cercetarea diacronică a sensurilor până la pragul lor dintâi: latina. Irimia. relevându-şi ideile şi întrebările lui încuietoare acolo unde se puteau vedea cel mai bine de către profesorii de limba română şi de către specialiştii din domeniu. incitantă. Puternica sa vizibilitate în sintaxa românească este reflectată şi de o listă consistentă de citări. ale lui C. I. rănit. de recunoaşterea lucrărilor sale ca surse bibliografice de bază în Gramatica Academiei. Aspecte ale cultivării limbii române. După pensionarea nedreaptă la o vârstă la care mai avea multe de spus de la catedră. Hristea. Catedra de limba română a devenit o construcŃie durabilă şi datorită osârdiei sale de câteva decenii. Gabriela Pană Dindelegan şi a altor specialişti pentru care numele său a avut şi are o greutate aparte. Brâncuş. 2002). 1973. Tohăneanu l-a orientat spre originile latineşti ale lexicului românesc. Profesorul Craşoveanu s-a retras cu modestie în turnul său de fildeş. fără fisuri. Francisc Király. întemeiate pe principiul interdeterminării istorice dintre gramatică şi logică.274 CărŃile sale stau mărturie pentru strădaniile de a impune o direcŃie originală. dar logic argumentată. Discipol al profesorilor G. T. evident neîncheiată. Ivan Evseev. Dumitru Craşoveanu a lăsat să se înŃeleagă că vocea Domniei Sale este în mare măsură un ecou al celor ale predecesorilor săi. Opera Profesorului Craşoveanu ocupă nu doar un loc considerabil în biblioteci. Dumitru Craşoveanu ne-a reprezentat cu cinste şi în revistele de profil filologic ale Academiei Române şi ale Institutului de Lingvistică. Categorii sintactice circumstanŃiale. dar nu învins. Categorii sintactice necircumstanŃiale. Mentorii săi i-au marcat întreg destinul profesional. în studiul sintaxei româneşti (v. ci rămâne pe acel loc pe care Domnia Sa şi l-a dobândit prin talent. I. în care a publicat sistematic. conducându-l definitiv spre sintaxa profundă şi discutabilă. Dumitru Craşoveanu a arătat o imensă disponibilitate de a se lăsa îndrumat spre o gramatică pe baze logice şi o lexicologie în spirit clasic.

Nu vom putea să nu vorbim. dar şi cu inerentă afecŃiune.275 catedră şi l-a păstrat printr-un stil inimitabil de gramatician nonconformist. cu obiectivitate. sub a cărui semnătură se ascundea un rar neastâmpăr intelectual. întru omagierea sa. onestitatea şi gestul mereu prietenesc ies cu putere în relief într-un portret al regretatului Profesor Craşoveanu. dar valoros. poate am trecut cu vederea multe din meritele sale. de câte ori ni se va ivi prilejul. despre dragul nostru Dumitru Craşoveanu. Cumsecădenia. cu mândria că ne aparŃine pentru totdeauna. . Dar nu putem să încheiem această evocare fără a ne referi la calitatea sa umană. pe care astăzi am încercat să-l conturăm. Poate nici nu ne dăm seama acum cât de mult îi datorăm.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful