UNIVERSITATEA

BABEŞ-BOLYAI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

România
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Universitatea „Babeş-Bolyai” Facultatea de Teologie Ortodoxă P-ţa. Avram Iancu nr. 18 400117, Cluj-Napoca Tel/Fax: 0264 431005 E-mail: ot@ot.ubbcluj.ro

OMUL, CHIP AL LUI HRISTOS. TRIMITEREA ŞI RESPONSABILITATEA LUI ÎN LUME
Rezumat Teză de doctorat

Coordonator: Pr.prof.univ.dr. Valer Bel Doctorand: Pr. Cristian Sonea

CUPRINS: LISTĂ DE ABREVIERI: .................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. PRELIMINARII................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. I. OMUL – „CHIP AL LUI HRISTOS” .............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1. PREMISE ANTROPOLOGICE .....................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1.1. Omul, chip al Sfintei Treimii............................................Error! Bookmark not defined. 1.2. Omului, chip al Logosului întrupat.................................Error! Bookmark not defined. 2. PREMISE MISIONARE ...............................................................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 2.1. Sfânta Treime şi misiunea. Missio Dei – paradigma misionară contemporanăError! Bookmark not defined. 2.2. Trimiterea Fiului în lume – condiţie a apostolatului tuturor creştinilor............Error! Bookmark not defined. 2.3. Trimiterea Bisericii ca perpetuare a trimiterii lui Hristos şi condiţie a apostolatului tuturor creştinilor......................................................................Error! Bookmark not defined. 2.4. Laicul, misionar în Biserică.............................................Error! Bookmark not defined. II. VOCAŢIA MISIONARĂ A OMULUI – REPERE BIBLICE ŞI PATRISTICE .ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1. REPERE NOUTESTAMENTARE ALE „TRIMITERII” CREŞTINILOR ÎN MISIUNEERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1.1. Omul şi misiunea în Evanghelia de la Matei.................Error! Bookmark not defined. a. Ucenicii de pretutindeni – chemaţi la misiune ........Error! Bookmark not defined. b. Omul - fiul lui Dumnezeu - în Evanghelia de la Matei.......... Error! Bookmark not defined. c. Predica de pe Munte – reflectare a calităţii omului de fiu al lui Dumnezeu ... Error! Bookmark not defined. d. Discursul misionar (Mt 10) – paradigmă a misiunii primilor creştini............. Error! Bookmark not defined. e. Marea trimitere misionară (Mt 28, 16 -20).............Error! Bookmark not defined. 1.2. Asumarea crucii lui Hristos – paradigma adevăratei calităţi de ucenic – în Evanghelia după Marcu.............................................................................................................8 a. Tipologia ucenicului lui Hristos (Mc 1, 16-20).........................................................8 b. Asumarea Crucii sau ucenicia misionară (Mc 8, 34) ................................................8 1.3. Misiune în Duhul lui Hristos în scrierile Sfântului Evanghelist Luca .........................9 a. Ucenicii – călăuziţi în misiune de Duhul Sfânt (Lc 24, 49; FA 2, 17)............. Error! Bookmark not defined. b. Idealul vieţii primelor comunităţi creştine – putere de atracţie asupra lumii (FA 2, 42-44)..........................................................................Error! Bookmark not defined. c. Misionarii - martori ai lucrării lui Hristos (Lc 24, 48; FA 10, 41) ................. Error! Bookmark not defined. 1.4. Misiune la modul lui Hristos în scrierile Sfântului Evanghelist Ioan..........................9 a. Legătura dintre misiunea lui Hristos şi cea a ucenicilor Lui (In 20, 21-22)............10 b. Ungerea de către Cel Sfânt – putere împotriva ereziilor (1 In 2, 20; 1 In 2, 19; 4, 1; 2 In 7) ..........................................................................................................................10 c. Martorii lui Dumnezeu – martori paradigmatici pentru mărturia tuturor creştinilor (Apoc 11, 3).................................................................................................................10 1.5. Vocaţia misionară a tuturor creştinilor după Epistolele pauline...............................10 a. Predicarea lui Hristos cel Răstignit şi Înviat ca structură principală a apostolatului în gândirea paulină ......................................................Error! Bookmark not defined. 2

i. Caracterul dinamic al Evangheliei în lumina revelaţiei anastasice............ Error! Bookmark not defined. ii. Propovăduirea Evangheliei ca structură principală a apostolatului şi imagine a misiunii lui Hristos..................................................Error! Bookmark not defined. iii. Misiunea tuturor credincioşilor, imagine a Misiunii apostolice. .............. Error! Bookmark not defined. b. Zidirea Bisericii ca „trup al lui Hristos” (Efes 4) ....Error! Bookmark not defined. i. Hristos ca deplinătate..........................................Error! Bookmark not defined. ii. Zidirea trupului lui Hristos.................................Error! Bookmark not defined. c. Varietatea slujirilor în Biserică, darurile duhovniceşti (tw/n pneumatikw/n% ale tuturor cedincioşilor (1 Cor 12) ..............................................Error! Bookmark not defined. i. Diversitatea şi unitatea în Biserică, sursă a misiunii tuturor creştinilor .... Error! Bookmark not defined. ii. Orientarea eshatologică a zidirii „trupului lui Hristos”.. Error! Bookmark not defined. 2. REPERE PATRISTICE ALE TRIMITERII ŞI RESPONSABILITĂŢII ....................................................... 11 2.1. Precizarea rolului şi responsabilităţilor creştinilor în Biserică după scrierile Părinţilor Apostolici .................................................................Error! Bookmark not defined. 2.2. Omul şi misiunea sa în teologia Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa Error! Bookmark not defined. 2.3. Vocaţia misionară a omului în teologia Sfântului Ioan Gură de Aur.................Error! Bookmark not defined. a. Trimiterea omului în lume ca stăpân pentru împlinirea vocaţiei misionare.... Error! Bookmark not defined. b. Opera de mântuire a lui Iisus Hristos – temeiul, împlinirea şi modelul vocaţiei misionare a omului......................................................Error! Bookmark not defined. c. Expresia concretă a vocaţiei misionare ...................Error! Bookmark not defined. i. Dragostea .............................................................Error! Bookmark not defined. ii. Datoria de a învăţa pe alţii ..................................Error! Bookmark not defined. iii. Mărturia vieţii ....................................................Error! Bookmark not defined. iv. Milostenia ..........................................................Error! Bookmark not defined. v. Slujirea semenului...............................................Error! Bookmark not defined. 2.4. Împlinirea misiunii omului de mijlocitor în lume în teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul ............................................................................Error! Bookmark not defined. a. Mijlocirea unităţii dintre bărbat şi femeie ...............Error! Bookmark not defined. b. Mijlocirea unităţii dintre paradis şi lumea locuită...Error! Bookmark not defined. c. Mijlocirea unităţii dintre pământ şi cer....................Error! Bookmark not defined. d. Mijlocirea unităţii dintre inteligibil şi sensibil.........Error! Bookmark not defined. e. Mijlocirea unităţii dintre Dumnezeu şi creaţia Sa ...Error! Bookmark not defined. III. REPERE ALE VOCAŢIEI MISIONARE A CREŞTINILOR ÎN TEOLOGIA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE ŞI A PĂRINTELUI ION BRIA..............ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1. RESPONSABILITATEA OMULUI ÎN LUME, ÎN TEOLOGIA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 1.1. Destinul creator al omului într-o lume privită ca mediu de lucrare a comuniunii interpersonale............................................................................Error! Bookmark not defined. 1.2. Omul colaborator al lui Dumnezeu în creaţie şi îndumnezeirea cosmosului prin om Error! Bookmark not defined. 2. ROLUL ŞI LOCUL LAICILOR ÎN MISIUNEA BISERICII, ÎN TEOLOGIA PĂRINTELUI ION BRIA ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. 2.1. Întoarcerea preoţiei universale .......................................Error! Bookmark not defined. 3

......Error! Bookmark not defined.... Zidirea întru unitate .............. c........................Error! Bookmark not defined.. Sfânta Liturghie – izvorul şi scopul oricărei acţiuni misionare... 2..Error! Bookmark not defined.. 3.. a....4..........1...Error! Bookmark not defined..............3...........................2.. Laicii – membri ai poporului de preoţi al lui Dumnezeu.......... Actele fundamentale ale mărturiei creştinului ortodox în lumea contemporană Error! Bookmark not defined..... 3.... Error! Bookmark not defined........2........ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED... Parohia şi misiunea laicatului.Error! Bookmark not defined...2......... Propovăduirea Evangheliei în Crucea lui Hristos........ 3.. 4........... 5... d..... c... 1.. Asumarea Crucii lui Hristos şi împlinirea scopului final al misiunii............................. 4........ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.... 2................................Error! Bookmark not defined............... Zidirea întru apostolicitate........... PREOŢIA UNIVERSALĂ – FUNDAMENTUL VOCAŢIEI MISIONARE A LAICATULUI ... 2... ACTUALIZAREA VOCAŢIEI MISIONARE A OMULUI ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ ..1.......... Laicii şi propovăduirea Evangheliei în istoria şi tradiţia Bisericii. Error! Bookmark not defined......... 5............ Realizarea relaţiei de koinwni........... 5...... 2........................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED..............6....... Zidirea întru sobornicitate ...........................................Error! Bookmark not defined......... Propovăduirea Evangheliei – reponsabilitate a laicilor în mijlocul lumii contemporane ............................... 4 ... Asumarea Crucii lui Hristos şi împlinirea scopului imediat al misiunii . Taina Mirungerii – taina preoţiei universale ..................... 4... ASUMAREA CRUCII LUI HRISTOS ÎN MISIUNEA BISERICII – RESPONSABILITATE A TUTUROR CREŞTINILOR .......... 1............. Mărturie prin sfinţenia vieţii – actul misionar prin excelenţă Error! Bookmark not defined...Error! Bookmark not defined......... PROPOVĂDUIREA EVANGHELIEI – DATORIE A TUTUROR CREŞTINILORERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.... Zidirea întru sfinţenie.. 1. 2........ Iubirea pentru toţi şi toate.....Error! Bookmark not defined....... 2..2...5......... 4.........2. a...... ÎNCORPORAREA SACRAMENTALĂ A ÎNTREGII ZIDIRI ÎN TRUPUL LUI HRISTOS – BISERICA – PRIN PARTICIPAREA TUTUROR CREŞTINILOR ................. Actul misionar ca necesitate internă a creştinului............................. CONFESIONAL ŞI RELIGIOS ETEROGEN .................ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED..1. Pluralitatea etnico-religioasă şi conştiinţa eclesială ortodoxă ..........................4.. Trimiterea poporului lui Dumnezeu la misiune – problemă a identităţii creştine Error! Bookmark not defined.....Error! Bookmark not defined..2. IV.. MĂRTURIA CREŞTINULUI ORTODOX ÎNTR-UN CONTEXT ETNIC........... b...2............... 2..1.... Liturghie şi diaconie..... Clerici şi laici în misiunea Bisericii.....ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED......Error! Bookmark not defined....Error! Bookmark not defined............. 4. b..... 4.......1............. Participarea credincioşilor la administrarea sfintelor Taine... Extinderea comuniunii în Crucea lui Hristos până la marginile lumii..a în Crucea lui Hristos ...Error! Bookmark not defined..... Celebrarea actelor operei de mântuire ca semne eshatologiceError! Bookmark not defined.........Error! Bookmark not defined.Error! Bookmark not defined.....Error! Bookmark not defined............................Error! Bookmark not defined.......Error! Bookmark not defined.......5.. Error! Bookmark not defined........3..

. 6..........Error! Bookmark not defined...............................................................Error! Bookmark not defined........ Omul – sacerdotul creaţiei.. RESPONSABILITATEA CREŞTINULUI FAŢĂ DE CREAŢIE..................2.......... Error! Bookmark not defined.................... 7....................... Ciclul credinţei.... Calitatea vieţii creştine – condiţie a transmiterii dreptei credinţe.... Modele de praxis ecomisionar pentru comunităţile creştine........................................... 7...........1....... 6.......3. CONCLUZII...ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED....ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED............ 6........Error! Bookmark not defined....2.... 7.....1...Error! Bookmark not defined................16 5 ..6... Conţinutul credinţei primit şi descoperit în Iisus Hristos .. STĂRUINŢA ÎN CREDINŢA CEA ADEVĂRATĂ ŞI ÎN TRANSMITEREA EIERROR! BOOKMARK NOT DEFINED....... BIBLIOGRAFIE:.........................

PUC. Misiunea Bisericii în lumea contemporană. În Biserica Ortodoxă Română. 1929. ca disciplină academică independentă. După 1990. este o încercare de fundamentare teologică a unei antropologii misionare ortodoxe. iar misionarii au fost actorii care au interpretat această extindere „în sensul unei misiuni de conquistă şi de dominare. chip al lui Hristos. În perioada dictaturii comuniste. Lucrarea este împărţită în patru mari părţi. Se formulează sintetic teza: omul este o fiinţă teologică. are datoria să asume această vocaţie şi să o manifeste în mod concret. trimisă în lume ca Misionarius Christi. O altă explicaţie a lipsei sus amintite e faptul că Misiologia. pe de o parte. hristologie. datorită cenzurii. datorită înţelegerii misiunii Bisericii aproape exclusiv ca apărare de prozelitismul sectar. sunt menţionate şi motivele pentru care a fost abordată tema de cercetare: a. misiologia apare ca disciplină academică în învăţământul teologic universitar. p. noţiunea de misiune a fost concepută ca extindere a religiei creştine în vederea plantării de Biserici în spaţii necreştine”. misiologie. 7. 1 Valer Bel. Fiecare parte. Preliminariile prezintă tema de cercetare. De asemenea. precizând că lucrarea încearcă să fundamenteze teologic calitatea omului de fiinţă misionară. originile ei găsindu-se în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în teologia protestantă. vocaţie apostolică Lucrarea cu titlul „Omul. la rândul ei. Dr. 2004.Cuvinte cheie: antropologie. Valer Bel. a apărut riscul ca teologia misionară ortodoxă să se dezvolte în exces ca Sectologie. 1 Premise teologice. precedate de o parte introductivă intitulată Preliminarii şi urmate de Concluzii. care. motiv suficient pentru ca teologia ortodoxă să utilizeze „cu precauţie şi chiar cu suspiciune terminologia misionară care s-a impus în creştinismul occidental. iar. alcătuită ca teză de doctorat sub îndrumarea Pr. Bucureşti. Vasile Ispir. este împărţită pe capitole şi subcapitole. Trimiterea şi responsabilitatea lui în lume”. misiologia ortodoxă a început să se dezvolte. Argumentarea ei este urmărită în întreg demersul ideatic. 6 . Prima ar fi aceea că „mult timp. responsabilitate. Această lipsă are o dublă justificare. cu Îndrumarea misionară a Bisericii ortodoxe. este relativ nouă. în perioada interbelică. În teologia misionară din România nu există o fundamentare antropologică a misiunii care să vizeze implicaţiile la nivel personal ale lucrării misionare. pe de altă parte. laicat. exprimată în categorii eclesiale şi culturale”. în secolele trecute”1. prin încorporarea în Biserica lui Hristos. face prima încercare sistematică de acest gen. Prof.

a Sfinţilor Apostoli şi a Bisericii în lume. Partea I. Singura lucrare de anvergură. în literatura teologică românească. Consideraţiile sale asupra rolului mirenilor în exercitarea puterii bisericeşti. Capitolul 1. este lucrarea părintelui Liviu Stan. în 1939. arată că asumarea vocaţiei misionare de către toţi creştinii este necesară. să identifice coordonatele esenţiale ale misiunii laicilor. a Sfântului Duh. „Omul – chip al lui Hristos”. sacramentale. De asemenea. din perspectivă misionară. Aceasta se opreşte însă la misiunea Bisericii ca instituţie divino-umană şi ca spaţiu al mântuirii. propunându-şi să fundamenteze teologic calitatea omului de misionar. prin care s-au interpretat în perspectivă misionară. în trimiterea Fiului. îşi desfăşoară activitatea. Studiu canonic-istoric. datorită constituţiei şi ontologiei în potenţă misionară a tuturor 7 . c. publicată la Sibiu. b) Metoda teologico-speculativă. iar acest lucru este posibil. Aceasta poate şi pentru că nu există o fundamentare teologică a vocaţiei misionare a tuturor creştinilor. pe cel al trimiterii Bisericii în lume pentru universalizarea Evangheliei şi încorporarea tuturor în Împărăţia lui Dumnezeu. b. că lucrarea misionară este un atribut exclusiv la ierarhiei Bisericii şi al structurilor conexe acesteia. sunt amintite şi metodele de cercetare utilizate în demersul ştiinţific: a) Metoda exegetico-hermeneutică. în primul rând. în general. din care se nasc vocaţiile misionare speciale. intitulat Premise antropologice. Importanţa elementului mirean în Biserică şi participarea lui la exercitarea puterii bisericeşti. hristologică şi eclesială textul revelat al Sfintei Scripturi şi textele Sfintei Tradiţii.accentul mutându-se de pe combaterea elementului sectar. adaptată orizontului de aşteptare al lumii contemporane. să găsească limitele în care laicii. fără a specifica sau particulariza coordonatele esenţiale ale activităţii misionare a membrilor ei. pentru mântuirea şi desăvârşirea ei. să reafirme responsabilitatea faţă de creaţie şi societate a omului. să arate faptul că lucrarea misionară nu este un atribut exclusiv al clerului. Alături de motivele amintite partea introductivă prezintă obiectivele lucrării: cercetarea are ca punct de pornire antropologia hristologică biblică şi patristică. Mirenii în Biserică. cât şi la nivelul societăţii civile. membri ai poporului lui Dumnezeu trimis la misiune. Se poate observa o lipsă de coerenţă la nivel naţional în ceea ce priveşte strategia de implicare a laicatului în misiunea Bisericii noastre. Constatarea unei percepţii greşite la nivelul comunităţilor de credincioşi. Cercetarea actuală găseşte fundamentele teologice ale misiunii creştine în teologia trinitară. pe care se fundamentează şi se structurează întreg sistemul teologiei misionare. ce abordează problema laicatului. face o analiză a calităţii omului de chip al lui Hristos. învăţătoreşti şi jurisdicţionale suscintă şi astăzi un real interes.

p. în Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în istorie. de altfel. le strânge pe toate în sine. Astfel. 2006. în perspectiva unei antropologii misionare. Prin urmare. Pornind de la cugetarea teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul se arată că lucrarea de dobândire a asemănării omului cu Dumnezeu sau parcurgerea „distanţei” de la chip la asemănare se poate numi misiunea originară a omului. întrucât revelarea lui Dumnezeu ca Treime evidenţiază faptul că Dumnezeu este în Sine însuşi o viaţă de comuniune2 şi că. pornind de la revelaţia scripturistică. Pentru fructificarea antropologiei hristologice în cadrul discursulul misionar. din punctul de vedere al teologiei ortodoxe. Se porneşte în argumentare de la calitatea omului de chip al Sfintei Treimi. odată cu reevaluarea discursului misionar. înţelegere. destinul protologic al omului se descoperă în Hristos şi nu poate fi recunoscut decât în figura eshatologică a lui Iisus Hristos. în acelaşi timp. pp. omul. exclusiv în persoana omului. 10-11. atrage umanitatea şi creaţia în general în această comuniune de viaţă adevărată cu Sine. Cluj-Napoca. nu s-a făcut în Apus şi o corectare a învăţăturii despre Biserică. prin lucrarea Sa în lume. coordonator Ioan Chirilă. Valer Bel. după chipul Arhechipului. ci în Arhetipul său. mintea sau intelectul său. nici în suflet sau în partea superioară a sufletului. se precizează că. paradigma misionară contemporană missio Dei. în timp ce împlinirea lucrării îl face pe om un misionar ab initio. Este prezentată. antropologia hristologică dezvoltată de Sfinţii Părinţi. analizându-se. Aici se arată că. iar cea 2 Go Forth in Peace. 8 . 26). calitate în virtutea căreia omul este o fiinţă personală deschisă spre comunicare şi comuniune. hristologice şi pnevmatologice ale misiunii. chip al lui Hristos face posibilă împlinirea misiunii. chipul lui Dumnezeu în om. Ed. motiv pentru care doctrina missio Dei deschide posibilitatea unei înţelegeri greşite a misiunii. din păcate. luminat de harul Duhului Sfânt. Este creat să iasă în întâmpinarea celuilalt şi să depăşească naturalul. se face apel la o altă noţiune antropologică întâlnită în corpusul antropogenezei biblice (Fac 1. întrucât. 3. întâlnită în teologia misionară Protestantă. pe scurt. însă aceasta ar trebui aprofundată în sensul insistării asupra temeiurilor trinitare. în dinamica dobândirii asemănării. Thelosului Hristos. pentru a se preda împlinit prin ele.wsij). Se arată că doctrina missio Dei nu este întru totul străină de teologia răsăriteană. misiunea creştină ca lucrare a Sfintei Treimi. „Missio Dei”. De asemena.creştinilor. Se continuă cu evaluarea din perspectivă misionară a calitatăţii omului de chip al Logosului întrupat. descoperă că adevărul ontologic al omului nu se află în însuşirile lui naturale. Renaşterea. Deoarece în teologia protestantă adevărata Biserică este nevăzută. aceea de asemănare (o`moi. Capitolul 2 al părţii I analizează premisele misionare care stau la baza calităţii omului de fiinţă misionară. descoperit într-o sinteză patristică.

omul îşi dăruieşte viaţa lui Dumnezeu. Este examinat apoi conţinutul Predicii de pe munte în care sunt reflectate calităţile omului de fiu al lui Dumnezeu. implicit. După ce. implicit. în contextul paradigmei missio Dei. iar subcapitolul Laicul. a fost prezentată tipologia ucenicului lui Hristos (Mc 1. Iată de ce asumarea crucii lui Hristos este paradigma adevăratei calităţi de ucenic în Evanghelia după Marcu. Sfântul Evanghelist Marcu defineşte. care pune în evidenţă o calitate a persoanei umane ce corespunde întru totul ontologiei sale teologice şi anume aceea de fiu al lui Dumnezeu (ui`oj qeou/% (Mt 5. 16-20). Partea a II-a a lucrării se intitulează Vocaţia misionară a omului – repere biblice şi patristice. trimiterea Fiului şi a Sfântului Duh lume. sunt descoperite condiţiile uceniciei misionare (Mc 8. care. Subcapitolele Trimiterea Fiului în lume şi Trimiterea Bisericii ca perpetuare a trimiterii lui Hristos prezintă. îndiferent de etnie şi statut social sunt chemaţi la misiune. Renunţând la ideea că el însuşi este măsura propriei sale existenţe. Se face analiza discursului misionar din Mt 10 ca paradigmă a misiunii primilor creştini şi secţiunea se încheie cu interpretarea marii trimiteri misionare (Mt 28. Izvorul ultim al misiunii fiind Dumnezeu. Toţi cei ce-L urmează pe Hristos din „toate neamurile” (Mt 28. missio Dei se poate realiza şi în afara Bisericii. „faceţi ucenici!” (Mt 28. arătând că ucenicii de pretutindeni. pornind de la scrierile Sfinţilor Evanghelişti şi terminând cu teologia misionară paulină. de misionar a fiecărui creştin. misionar în Biserică încheie partea I a lucrării şi. foloseşte o altă noţiune. în prealabil. deşi Sfântul Evanghelist Matei „nu utilizează sintagma după chipul lui Dumnezeu sau după chipul lui Hristos pentru a defini ontologia ucenicului trimis la misiune. lucrarea Lui se poate realiza şi în afara cadrului societăţii sau instituţiei misionare. 16 -20). 9)”. 19) şi în orice timp sunt ucenici ai Lui Hristos. Aici este evidenţiată legătura dintre comunitatea ucenicilor lui Iisus şi cea a ucenicilor din timpul Evanghelistului Matei prin imperativul maqhteu. adevărata calitate de ucenic şi. În capitolul 1 sunt analizate câteva Repere noutestamentare ale „trimiterii” creştinilor în misiune. arătând că pentru Evanghelistul Matei nu există o discontinuitate între istoricitatea Mântuitorului şi timpul Bisericii. se află în afara renaşterii prin har. în starea în care se găseşte acum. În al 9 . în termeni hristologici. 34). capitolul 2 consacrat premiselor misionare. Subcapitolul dedicat Evangheliei după Matei prezintă Omul şi misiunea în scrierea menţionată.văzută este societatea credincioşilor care împărtăşesc aceeaşi credinţă. Prima este lepădarea de sine: ucenicul lui Hristos trebuie să renunţe la sinele vechi. 19). că. Cel de care depinde mântuirea lui. înţelese drept condiţii ale misiunii tuturor creştinilor.sate.

9-10). În scrierile Sfântului Luca se pot identifica elemente cu conţinut misionar inedit. cu toate că. spre mărturie lor. Teologia ioaneică este unică şi. de faptul că misiunea personală a tuturor creştinilor nu poate fi ruptă de comunitate. Pe lângă unele teme întâlnite şi la ceilalţi evanghelişti sinoptici – trimiterea la propovăduire a fostului demonizat din ţinutul Gherghesenilor (Lc 8. din recunoştinţă pentru mântuirea venită prin El (Efes 4. 110). care se încheagă prin lucrarea Duhului Sfânt. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor. Aici. trimiterea celor doisprezece apostoli la propovăduire (Lc 9. pe de o parte. 48). trimiterea celor 70 de ucenici la misiune (Lc 10. manifestând putere de atracţie asupra lumii prin viaţa sfântă trăită (FA 2.2). pentru Mine. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile” (Mc 13. 325. În contextul mai larg al teologiei misionare a Sfântului Ioan. la comunitatea ucenicilor care devine cunoscută ca „Biserică” (evkklhsi. cât şi simplii credincioşi care dau mărturie sunt conduşi de Duhul Sfânt. 39). el trebuie să-şi ia crucea. la o primă lectură.a). ea pare adresată doar celor contemplativi. de faptul că. identificarea coordonatelor vocaţiei apostolice a tuturor ucenicilor stă în strânsă legătură cu persoana 10 . pe de altă parte. întrucât se face referire la pnevmatologia Sfântului Evanghelist Luca. în misiune. el trebuie să-l urmeze şi în continuare pe Iisus Hristos. 27) – Sfântul Evanghelist Luca evidenţiază unele aspecte personale care dau consistenţă paradigmei misionare lucanice. 1-2). iar. Sfântul Evanghelist Marcu face astfel din asumarea crucii lui Hristos paradigma adevăratei calităţi de ucenic. înseamnă a bea cu adevărat paharul pe care Hristos L-a băut şi botezarea cu botezul cu care El s-a botezat (Mc 10. a-l urma pe Învăţătorul înseamnă a avea încredere în El. Asumarea crucii înseamnă martiriu. atât Sfinţii Apostoli. Prin urmare. 42-44) şi la calitatea ucenicilor de martori ai acestor lucruri (Lc 24. Subcapitolul următor este intitulat Misiune la «modul lui Hristos» în scrierile Sfântului Evanghelist Ioan. a-i călca pe urme şi a-i asculta poruncile. 39) pentru ca Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile: „Luaţi seama la voi înşivă. mesajul său misionar conţine o hristologie înaltă prin care se descoperă scopul şi dimensiunile cosmice ale misiunii creştine. subcapitolul consacrat scrierilor lucanice este intitulat Misiune în Duhul lui Hristos în scrierile Sfântului Evanghelist Luca. asumarea crucii în lucrarea misionară (Lc 14. În sfârşit.doilea rând. Demersul este justificat.

privită în termenii apostolicităţii. op. 5-26. pp. Pentru el. Hengel. misiunea implică următoarele 3 Vezi o analiza cronologică a abordărilor teologiei misonare a Sfântului Ioan la o serie de cercetători contemporani din perioada 1964-1994 la: Andreas J. 1971.stoloj% al Bisericii din Filippi. The missions of Jesus and the disciples according to the Fourth Gospel: with implications for the Fourth Gospel's purpose and the mission of the contemporary church. unde Epafroditus este desemnat trimis (avpo. 23. 7. 12. 2-3. 125-129.tuj. Tocmai de aceea.stoloj se referă la funcţia apostolatului. 4 Despre convertirea lui Pavel vezi: S.a părţi se încheie cu subcapitolul Vocaţia misionară a tuturor creştinilor după Epistolele pauline. In 1. Capitolul 1 al celei de a II.. pe de o parte. 4). Sfântul Apostol Pavel leagă slujirea sa apostolică de slujirea universală a credincioşilor. ucenicii sunt atraşi de Iisus Hristos şi îşi desăvârşesc treptat cunoştinţele despre El (cf. Köstenberger. desemnează. Aşa se explică de ce autorul Apocalipsei descrie Biserica. 3 se asociază calitatea creştinilor de martori cu cea de martir. Bosch. Peter Thomas O'Brien. fiind cel care reprezintă cel mai bine Biserica. D. prin voinţă liberă. 52-53.15-19). Conform epistolelor pauline. Termenul avpo. pp. Apocalipsa indică o transformare a înţelesului cuvântului mar. este tema misionară analizată în epistolele soborniceşti ale Sfântul Ioan. Grand Rapids: Eerdmans. funcţie pe care Sfântul Pavel a primit-o de la Hristos4. folosit în literatura paulină de 34 de ori.cit. 11. mesagerii sau trimişii la misiune ca reprezentanţi acreditaţi ai Bisericilor locale. p. iar în subcapitolul Martorii lui Dumnezeu – martori paradigmatici pentru mărturia tuturor creştinilor cu referire la Apocalipsă 11. cunoscând că acest lucru i-ar putea duce la moarte. 1982. Kim. cit. 1. pp. 2 In 7). pp... în câteva locuri. Stuhlmueller. sau în Filip 2. The Origins of the Christian Mission. unde vorbeşte despre „trimişii Bisericilor” (avpo. Criteriul fundamental care-i aduce împreună pe apostoli. să fie martori.3 Evanghelistul Ioan fundamentează hristologic această calitate a tuturor creştinilor într-o manieră mai evidentă decât evangheliştii sinoptici. termenul avpo. folosit pentru cei care aleg.stoloj. un martir este creştinul ideal. 20. Eerdmans Publishing. Pe de altă parte. precum în 2 Cor 8. Wm. ca la sinoptici. Sfântul Apostol Pavel leagă misiunea de funcţia apostolatului. 20. 1998.stoloi evkklhsiw/n). M. 4. 11 . Editor Baker Books. toţi creştinii sunt potenţiali martiri. The Origin of Paul's Gospel. 25. B. 165-171. În loc să fie „chemaţi”. 1995. 21-22). O. Ungerea de către «Cel Sfânt» ca putere împotriva ereziilor (1 In 2. David J. Miinsterschwarzach: Vier Turme-Verlag. 1 In 2. op. Senior C. ca fiind constituită din martiri (11. Fundamentală pentru cercetarea de faţă este indentificare în Evanghelia după Ioan a elementelor care confirmă legătura dintre misiunea lui Hristos şi cea a ucenicilor Lui (In 20. precum şi pe toţi cei atraşi de mesajul Evangheliei este acela al credinţei în Iisus Hristos ca fiind singurul care îl descoperă pe Tatăl. 6-16. pp. Pautus der Missionar.lui Iisus Hristos şi cu lucrarea lui mântuitoare. 19. Haas. Gospel and mission in the writings of Paul: an exegetical and theological analysis.

pentru a se împărtăşi de harul divin mântuitor. în acelaşi timp. îndatorire specială. Epistola către Diognet şi Constituţiile Apostolice precizează rolul şi responsabilităţile creştinilor în Biserică după scrierile Părinţilor Apostolici. în locul său. În această relaţie. actualizându-se în şi pentru comunitate arhieria lui Hristos. cu toate că nu există împărţiri de funcţii şi demnităţi. pe care le pun în slujba comunităţii. în toate lucrările pe care le întreprind. În textele Părinţilor Apostolici. găsim referiri la diferitele slujiri din Biserică. misiunea personală a credincioşilor este aceea de a căuta să facă din calităţile individuale virtuţi comunitare. Aşadar. Misiunea care revine astfel laicatului este limitată şi dependentă de clerul conducător. dar. iar comunitatea. în ansamblul ei. Aceştia au îndatori specifice. ci împărţiri de slujiri care contribuie la integritatea şi zidirea trupului. La Sfântul Ignatie Teoforul. alegerea episcopilor şi a diaconilor de către comunitatea creştină apare ca fiind primul prerogativ atribuit tuturor membrilor comunităţii creştine sau prima responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume. pentru prima dată. prin care cel ce le posedă se desăvârşeşte numai prin ceilalţi. în care eclesiologia paulină este reflectată în dinamica ei. c) varietatea slujirilor în Biserică. Romani). b) zidirea Bisericii ca „trup al lui Hristos”. Episcopul este reprezentantul unităţii Bisericii. epistolele Sfântului Ignatie Teoforul. nu se poate vorbi despre existenţa unor relaţii de subordonare între clerici şi laici. relaţiile dintre membrii Bisericii reprezintă expresia firească a unui organism comunitar. iar devenirea fiecărui creştin depinde de înmulţirea darului prin raportare la celălalt. în scrierile Părinţilor Apostolici se precizează locul şi rolul clericilor şi laicilor în trupul eclesial. Capitolul 2 al părţii a II-a face referire la Reperele patristice ale trimiterii şi responsabilităţii. raportul dintre laici şi clerici este prezentat prin analogie cu relaţiile stabilite în armată. De aceea.coordonate principale: a) predicarea lui Hristos cel Răstignit şi Înviat ca structură principală a apostolatului. raportul dintre ei având un caracter simfonic. Instituirea lui se realizează printr-o Taină specială. scrierile Sfântului Clement Romanul. „Dependenţa” credincioşilor de episcop. unde rolul şi locul laicilor şi al sacerdoţilor în misiunea Bisericii apar delimitate. care foloseşte. În textul Didahiei. necesară funcţionării strategice a organismului eclesial. Acestea descriu viaţa Bisericii primare şi în sânul comunităţilor cărora Sfântul Apostol Pavel le trimisese epistole (Corinteni. Rostul instituirii 12 . este după chipul unirii Fiului cu Tatăl. în care darurile sunt împărţite. Efeseni. expresia anthropos laikos. pe care nu o găsim la ceilalţi membri ai comunităţii. Didahia. La Sfântul Clement Romanul. îndeplineşte cele poruncite de împărat şi de conducători. se zideşte dinăuntru ca icoană a Împărăţiei lui Dumnezeu. unde fiecare.

similar slujirii episcopale. Pentru cercetarea noastră. societate fundamentată pe o doctrină antropocentrică autonomă. Prin urmare. ultimul inel din lanţul evoluţiei. care primeşte nume supunându-se lui. fiinţă pur biologică. secularizată. delimitează zona în care lacii fac misiune. în general. el devine mai înţelept. milostiv şi vrednic. Acest lucru este evident în societatea în care trăim. 20). În Biserică şi prin episcop. Al doilea subcapitol dedicat reperelor patristice se intitulează Omul şi misiunea sa în teologia Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa. Mântuitorul Hristos îşi împlineşte promisiunea făcută înainte de înălţarea Sa cu trupul la cer: „Iată Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor” (Mt 28. Când se face apel la legea divină doar cu un scop utilitar. Este bine cunoscută atitudinea „superioară” a celor care acceptă fenomenul religios şi chiar îl recomandă ca pe un instrument în stabilirea unei ordini sociale într-o lume. aşa cum o înţelegem astăzi. aşa cum rezultă ea din discursul antropologic al Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie de Nyssa. Laicii sunt primitorii harului împărtăşit de Hristos în Biserică prin preoţi. Iisus Hristos. poate oferi răspunsuri la criza de identitate a omului contemporan. cel mult unul social. primtă în dar de la Dumnezeu. Relaţia stăpânului cu făptura este dialogică. este evident că toată stăpânirea acestei lumi este sortită eşecului. martor al Evangheliei prin viaţa sa. „Stăpânul” slujeşte lumii şi semenilor săi. O antropologie misionară teocentrică activă. omul nu este autonom şi măsură a tuturor lucrurilor. omul acţionează haotic. slujind întru toate lui Dumnezeu. arată că instituţia laicatului. cei care colaborează cu preoţii în lucrarea sacramentală. iar pe de altă parte. 13 . stăpânind creaţia. este un lucru esenţial. descrisă de Sfântul Ignatie. Potrivit acestora. Rupt de originea divină. privind cu condescendenţă „masele superstiţioase”. laicii sunt cei asupra cărora se săvârşesc sfintele Taine. Pe de o parte. la criza societăţii umane. Stăpânirea lui. Din dragoste pentru aceştia creştinul devine un învăţător. sublinierea rolului şi responsabilităţilor generale ale credincioşilor.preoţiei sacramentale este ca poporul să se bucure şi să se împărtăşească de Hristos şi lucrarea Lui mântuitoare. nu este una autarhică. iconomii Tainelor Unicului Arhiereu. dar nu coslujesc. Secţiunea Vocaţia misionară a omului în teologia Sfântului Ioan Gură de Aur arată că omul este trimis în lume ca stăpân al acesteia. dezorientat şi fără perspectivă. îl transformă în „instrument” pe Însuşi Dumnezeu. Lucrarea sa de stăpânire presupune un act de preamărire şi contemplare a lui Dumnezeu în creaţie. Aceştia se plasează deasupra tuturor şi. de altfel. În această cheie trebuie să înţelegem imaginea episcopului de „chip al Tatălui”. este fiinţială Bisericii.

mijlocirea unităţii dintre inteligibil şi sensibil. Partea a III-a a lucrării are în vedere Reperele vocaţiei misionare a creştinilor în teologia părintelui Dumitru Stăniloae şi a părintelui Ion Bria. este o misiune a întregului popor al lui Dumnezeu. preotului paroh. mijlocirea unităţii dintre paradis şi lumea locuită. b. deci şi a laicilor. Datoria trezirii conştiinţei de parohian a mirenilor. în fapt. raporturile fireşti dintre oameni se dezvoltă pentru ca ei să devină o unitate. potrivit teologiei părintelui Dumitru Stăniloae. Rămânând în contextul discursului teologic românesc. Realizarea acesteia este misiunea creştinilor. împlinirea acestei meniri descoperă demnitatea omului şi menirea lui sublimă. Din cea de-a cincea mijlocire. o singură unire – unirea prin har a firii create cu Dumnezeu – realitate care constituie conţinutul îndumnezeirii omului şi a cosmosului în om şi prin om. mijlocirea unităţii dintre Dumnezeu şi creaţia Sa) urmăresc. Având la bază cugetarea teologică a Sfântului Maxim responsabilitatea omului în lume. c.Într-un discurs teologic care are ca izvor hristologia calcedoniană a unirii neamestecate şi neschimbate a firilor. misiunea centrală a omului este de a îndumnezei cosmosul prin om. relaţiile dintre membrii familiei creştine trebuie să se consume în perspectiva veşniciei. ca mijlocitor a cinci tipuri de împărţiri specifice făpturii create. în această lucrare apostolică regăsindu-se şi chemarea la propria îndumnezeire prin Duhul Sfânt. Părintele Ion Bria vorbeşte despre necesitatea unei tipologii misionare creştine care să răspundă prezentului şi constată faptul că noua realitate bisericească revendică revenirea laicilor în câmpul misionar. cel mai important curent care se formează azi în Biserica Ortodoxă Română urmăreşte redeşteptarea conştiinţei misionare a laicatului. Datorită modalităţii de realizare. e. ca alternativă la un program naţional unitar. raportul firesc al omului cu cosmosul în ansamblul lui oferă fundamentele teologice ale ecomisiunii. în teologia Părintelui Ion Bria. De aceea. care le cuprinde în sine şi pe celelalte. Cele cinci tipuri de mijlocire (a. d. lucrarea prezintă rolul şi locul laicilor în misiunea Bisericii. singurii oameni care trăiesc în mod ordinar în Împărăţia harului. viaţa adevărată a creştinului este viaţa duhovnicească. Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre misiunea omului în lume. revine. derivă câteva observaţii importante pentru misiunea omului în contextul actual: relaţia omului cu semenii şi cu întreaga creaţie are la bază modelul unirii ipostatice specifice hristologiei calcedoniene. 14 . mijlocirea unităţii dintre bărbat şi femeie. Acestea sunt prezentate în subcapitolul Împlinirea misiunii omului de mijlocitor în lume în teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. mijlocirea unităţii dintre pământ şi cer. în opinia noastră.

dar o vede 15 . la încorporarea sacramentală a întregii zidiri în trupul lui Hristos – Biserica – prin participarea tuturor creştinilor. prin identificarea fundamentului eclesiologic al apostolatului laicilor. la propovăduirea Evangheliei ca datorie a tuturor creştinilor. confesional şi religios eterogen. care ia din lumea zidită anumite elemente. relaţiile complexe dintre oameni. la mărturia creştinului ortodox într-un context etnic. omul aduce făptura zidită în comuniune cu El şi nu numai că o întrebuinţează cu respectul ce i se cuvine unui lucru al lui Dumnezeu. este dar de la Dumnezeu. se subliniază necesitatea constituirii unei comunităţi misionare şi mărturisitoare. În societatea contemporană. Exigenţele misionare pe care trebuie să le împlinească în lume au ca obiectiv general încorporarea sacramentală a întregii zidiri în trupul lui Hristos – Biserica – la care participă toţi creştinii. toate aceste exigenţe misionare presupun şi un angajament din partea credincioşilor laici. Cu această credinţă. Omul este creat şi trimis în lume cu scopul de a îndumnezei şi de a transfigura creaţia. Prin acceptarea acestor responsabilităţi.Partea a IV-a lucrării. este necesar să se descopere că viaţa omului. la stăruinţa în credinţa cea adevărată şi în transmiterea ei şi la responsabilitatea creştinului faţă de creaţie. a căror rezolvare. în timp ce stăpânirea lui asupra lumii se consumă în eternitate. stăruinţa în credinţa cea adevărată şi în transmiterea ei este o datorie a tuturor creştinilor. în ansamblul ei. raportul lui cu proximitatea sa şi cu semenii este veşnic. nu numai că au extins sfera apostolatului laicilor. solicită un efort deosebit din partea credincioşilor. Progresul ştiinţei şi al tehnicii. Din această perspectivă. după chipul stăpânirii celei dumnezeieşti. Acţionând astfel. la asumarea Crucii lui Hristos în misiunea Bisericii ca responsabilitate a tuturor creştinilor. Bucuria descoperirii Adevărului şi a adevăratului sens al vieţii trebuie vestită. Toate acestea transformă mărturia creştinului ortodox. care cuprinde Actualizarea vocaţiei misionare a omului în lumea contemporană. încercă să delimiteze vocaţia misionară a laicilor de chemarea misionară a preoţiei sacramentale. pornind de la consideraţiile teologice anterioare. Credinţa ca act personal de primire a adevărului lui Dumnezeu. născută din propovăduirea Evangheliei al cărei conţinut este Revelaţia dumnezeiască ce culminează în Iisus Hristos. pe care le oferă lui Dumnezeu. în duh creştin. Lumea în care trăieşte şi peste care stăpâneşte este şi ea darul lui Dumnezeu. ci ridică şi probleme noi. De aceea. în plin relativism şi pluralism religios şi confesional. într-o cale către izvorul nemuririi. propovăduirea Evangheliei. se face referire la preoţia universală ca fundament al vocaţiei misionare a laicatului. Astfel. a condiţiilor asumării acestuia şi a domeniilor în care se manifestă în mod concret. trebuie să nască în sufletul creştinului dorinţa de a împărtăşi cu ceilalţi bucuria trăirii în Duhul lui Hristos.

se poate afirma că ontologia hristologică a omului comportă o dimensiune misionară in nuce. 16 . dilemei lumii contemporane cu privire la cine şi ce este omul. este esenţială pentru toate domeniile existenţei. pornind de la adevăruri teologice fundamentale. rezultând din calitatea omului de chip al lui Hristos. Concluziile sintetizează întreg demersul argumentativ al lucrării arătând că. El este Hommo Religiosus.eliberându-se din limitele ei naturale şi devenind purtătoare de viaţă. În acest fel. devenind membru al Bisericii prin Sfintele Taine. Aşadar. i se poate răspunde: în Dumnezeu se descoperă taina omului şi adevărata lui menire. lucrări potrivite darului primit. având responsabilitatea să împlinească. în şi pentru comunitatea eclesială în care a fost născut din nou. iar apoi. omul. trimis în lume ca Misionarius Christi. devine un misionar de facto. asumarea vocaţiei misionare.

introduceri. Bucureşti. NIV New Testament. 9. SFÂNTUL. 2. SFÂNTUL. comentarii şi note patristice de Cristian Bădiliţă. tipărită în zilele majestăţii sale Carol I.IBMBOR. SFÂNTUL. ale cei Vechi şi ale cei Noao Leag. 2005. 6. în PG 3. Kistemaker.IBMBOR. 8. 3. în PG 36. toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţelegerea limbii rumâneşti. Ediţia sinodală. 7. Charles VanderPool. ATANASIE CEL MARE.The Greek New Testament. Bucureşti. Orationes I-IV adversus Arianos. NIV New Testament. format electronic. Oratio 45 – In Sanctum Pascha. Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului. 1914. ed. Ed. Stuttgart. Sale Nicolae. William Tyndale. William Hendriksen. 623664. modernă: Ed. Ioan Sărban Cantacuzino Basarab Vodă şi cu îndemnarea lui Constantin Brâncoveanu. 9. GRIGORIE DE NAZIANZ. New Testament Commentary. 335-360. cu porunca Preabunului creştin şi luminat Domn. Bucureşti 2009. Martini. 5. Ed. Catecheses. 8. traducere. 369-1128. 1988. Oratio 39 – In Sancta Lumina. William Hendriksen. GRIGORIE DE NYSSA. Bucureşti. 1988. Oratio contra gentes. 1688. Johannes Karavidopoulos. Carlo M. Biblia sau Sfânta Scriptură. 17 . Oratio de incarnatione verbi. Biblia de la Blaj. 3-96. New Testament Commentary. redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod. 4. în PG 36. în PG 46. Kurt Aland. The Holy Bible King James Version. tradusă de Samuil Clain. 1942. Ediţia Sfântului Sinod. SFÂNTUL. 6. GRIGORIE DE NAZIANZ. 4. Londoni. în PG 37. 5. Biblia sacra juxta Vulgatam Clementinam 1598. Metzger in cooperation with the Institute for New Testament Textual Research. 585-996. SFÂNTUL. and Bruce M. Curtea-Veche. Fourth Revised Edition edited by Barbara Aland. 11-526. Epistola CI ad Cledonium. GRIGORIE DE NAZIANZ. Terri Neimann. 11-160. Tyndale's New Testament. The Apostolic Bible. în PG 33.IBMBOR. 7. Ed. 2001.. De divinis nominibus. în PG 25.Simon J. ATANASIE CEL MARE. Bucureşti. Scaunul Mitropoliei Bucureştilor. David Daniell. Ed. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură. 1795. Biblia adecă dumnezeeasca Scriptură a legii Vechi şi a Celei Nouă. SFÂNTUL. Noul Testament. tipărit cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a P. DIONISIE AREOPAGITUL. Marele Logofăt. Zondervan Publishing. De anima et resurrectione. în PG 26. Evanghelia după Matei. United Bible Societies. în PG 25. Feleacului şi Kolozsvar-ului. ATANASIE CEL MARE. Sfânta Scriptură.S. 95-198. LITERATURĂ PATRISTICĂ: Colecţia Patrologiae Cursus Completus: Series Graeca (PG) şi Series Latina (PL): 1. SFÂNTUL. 3.B IBLIOGRAFIE: EDIŢII ALE SFINTEI SCRIPTURI: 1. CHIRIL AL IERUSALIMULUI. Zondervan Publishing. Hendrickson Publishers. Münster/Westphalia. with Glossa Ordinaria Migne edition (1880) with some additions and emendations from the Editio Princeps published by Brepols in facsimile. 1994. SFÂNTUL. 175-194. Versiune diortosită după Septuaginta. 2.

IRINEU DE LYON. SFÂNTUL. Vol. VASILE CEL MARE. EUSEBIU DE CEZAREEA. 12. IOAN GURĂ DE AUR. 7. SFÂNTUL.IBMBOR. 13-472. Bucureşti. Bucureşti. (Editor).. în PG 62. 2004. în coll.10. 2000. IOAN GURĂ DE AUR. Ed.IBMBOR. în PL 7. The Apostolic Fathers. 18 . Homiliae in Ioannem. SFÂNTUL. vol. trad. BISHOP OF NYSSA. SFÂNTUL. 14. IOAN GURĂ DE AUR. în PG 32. Bishop of Thessalonica. Homiliae I-IX in Hexaimeron. CLEMENT ROMANUL. Partea întâi. 10. IOAN DAMASCHIN. 1. 1987. Epistola 43 – Ad Ioannem cubicularium. în PG 150. Bucureşti. 22. în PG 20. SFÂNTUL. Dumitru Fecioru. vol. 9. SFÂNTUL. note şi indici de Pr. Către Corinteni I. introducere şi note de Preotul Profesor Dumitru Stăniloae. Colecţia Ante Nicene and post-Nicene Fathers of the Christian Church (ANPNF): 1.D. în PG 45. 1892. Questiones ad Thalasium de Scriptura Sacra. Epistle to the Romans. SFÂNTUL. MI: Christian Classics Ethereal Library. 24. în PG 63. 1994. Fourth Printing. SFÂNTUL. Oratio catechetica magna. SFÂNTUL. 4. 14. Theophanes. în PG 150. Liturgiae expositio. Bucureşti. 2. 18. VASILE CEL MARE. 11. 1. D. Dumitru Fecioru. 12.IBMBOR. NPNF. GRIGORIE DE NYSSA. în coll. 67-218. Pastor. Irenaeus. T&T Clark Edinburgh. CHRYSOSTOME. Edited by Philip Schaff and Henry Wace. The Homilies on the Statues to the People of Antioch. 417-432.D. 243-786. 67-218. ANF. 637-642. PSB. 9-106.D. 26. în PG 50. theologica.IBMBOR. SFÂNTUL. 41. New York: Christian Literature Publishing Co. SFÂNTUL. De Spirito Sancto. în PG 91. Cleveland Coxe. Pr. în coll. Grand Rapids. SFÂNTUL. 9. D. vol. moralia et practica. 2002. Teodor Bodogae. MAXIM MĂRTURISITORUL. vol. SFÂNTUL. în coll. De fide orthodoxa. în PG 59. 23-484. în coll. vol. 2002. Dogmatic Teatrises. note şi indicii de Pr. în PG 2. To Anastasius. Ed. 1979. 23. PSB. vol. Ed. NPNF. 13. LEO THE GREAT. în coll. Scrieri. NPNF.IBMBOR. Ed. 492-726. 15. vol. Adversus haereses libri I-V. Letter XIV. Edited by Philip Schaff. 16. în PG 29. HERMA. Justin Martyr. 367-491. 1. 3. vol. Partea a doua. în PG 90. Epistola către Diognet. PSB. Ed. & James Donaldson. 27. în PG 57. Historia Ecclesiae. 1979. De resurrectione mortuorum. 11. with brief prefaces and occasional notes by A. Hendrickson Publishers. în coll. 5. Radu Alexandrescu.. NICOLAE CABASILA. MAXIM MĂRTURISITORUL. 25. Bucureşti. Philip (1819-1893). IOAN GURĂ DE AUR. PSB. Capita physica. Scrieri. traducere. GRIGORIE PALAMA. SAINT. CHIRIL AL ALEXANDRIEI. Homiliae in epistula ad Ephesios. 909-960. traducere. SAINT. în Schaff. SFÂNTUL. EUSEBIU DE CEZAREEA. 21. GRIGORIE PALAMA. în PG 94. 13-236. GREGORY. NICOLAE CABASILA. 221. în coll. NPNF. Edited by Philip Schaff. 1991. 19. în coll. 5 translated by William Moore and Henry Austin Wilson. traducere. 437-1224. EUSEBIUS. Colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB): 6. IOAN GURĂ DE AUR. 1121-1226. în coll. Homiliae in epistula ad Hebraeos. Homiliae in Mattheum. CHRYSOSTOME. 17. Edited by Alexander Roberts. 20. 789-1228. SFÂNTUL. SFÂNTUL. revised and chronologically arranged. Partea a patra. 13. PSB. Scrieri. 891-1012. SFÂNTUL. în PG 150. Second Series. LL. vol. 8. T&T Clark Edinburgh. trad. De Vita in Christo. SFÂNTUL. în PG 150. 9-176.

coll. IGNATIE. D. 2003. Du Cerf. În alte colecţii şi în afara colecţiilor: 1. Ed. PSB. 1999. Tâlcuiri la Epistola întâi către Corinteni. Cateheze. Prof. vol. trad. IOAN GURĂ DE AUR. 2008. Bucureşti. PSB. Paris. Omilii la Evrei. VASILE CEL MARE. 13. translated. Oxford. Olimp Căciulă. 2. (Hom. Ed. 4. Ioan Buga. 14. Teodosie Atanasiu. Cuvânt ascetic. Bucureşti. Ed.IBMBOR. 1988. SAINT. 11. 15. Ed.IBMBOR. Bucureşti. Stăniloae şi pr. SFÂNTUL.IBMBOR. Deisis/Stavropoleos. Bucureşti. Christiana. în 19 . 14. SFÂNTUL. dr. Capete teologice. MAXIM MĂRTURISITORUL. în coll. traducerea în limba română Pr. SFÂNTUL. Thomas P. 12. traducere din greceşte. Ică jr. 1923. Teodor Bodogae. IOAN GURĂ DE AUR. 3. M. 160. în coll. Camelot. GRIGORIE DE NYSSA. Dumitru Fecioru.11. Despre facerea omului. Omilii la Matei. note şi indici de Pr. traducere din limba greacă de Dumitru Fecioru.1. IBMBOR. IOAN GURĂ DE AUR. nr. Bucureşti. Bucureşti. redactor of Appleton. Sources Chrétiennes. vol. Bucureşti. SFÂNTUL. traduction et notes par Alexis Smets. Ioan Buga. trad. în Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi. în FR vol. SFÂNTUL. în coll. Dumitru Fecioru. Întrebări. 10. MAXIM MĂRTURISITORUL. s. Despre Sfântul Duh.IBMBOR. 23. Ed. 1994. Teodor Bodogae. 18. Epistole.S. prof. SFÂNTUL. Editura Sophia. Ed. prof. în „Lettres” în Sources Chretienes.j. Ed. IOAN GURĂ DE AUR. introducere şi note de Dumitru Stăniloae. coll.. 1. note şi indicii de Pr. în coll.. PSB. du Cerf. de Th. 6. Paris. Dogmatica. Bucureşti. 117.IBMBOR. Sur l’origine de l‘homme. trad. 2005. 1958. 2008. et Michel Van Esbroeck. SFÂNTUL. vol. Răspunsuri către Talasie. 8. Th. IOAN GURĂ DE AUR. Bucureşti. note şi indice de Pr. Ed. note de pr.prof. Ambigua. Pr. and Henry Austin Wilson. Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel. în coll. Învăţătura celor doisprezece Apostoli. 1979. M. în Select Writings and Letters. traducere.IBMBOR. IBMBOR. PSB. SFÂNTUL. Teodor Bodogae. introduction. 13. Bucureşti. „Commentary on Matthew”. Editor CUA Press. vol. trad.A. SFÂNTUL.. Ed. Bucureşti. traducere de pr. „Omilia a II-a la Rusalii”. Pr. and indices by William Moore. Ed. PSB.. Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă. SFÂNTUL. introducere. Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor. P. 1982. IUSTIN MARTIRUL ŞI FILOSOFUL. Ed. introd. 80. GRIGORIE DE NYSSA. PSB. vol. D.j. GREGORY. introduction. Dr. traduction et notes de P. Atanasiu. Canonul Ortodoxiei I. Bucureşti. 1983. IOAN DAMASCHIN. SFÂNTUL. Stăniloae. 29.. 16. Ed. note şi indicii de Pr. texte grec. SFÂNTUL. Dialog cu Iudeul Trifon. SFÂNTUL. Dr. SAINT.IBMBOR. 2005. Capete despre dragoste. PSB. Humanitas. introducere. 2002. vol.IBMBOR. nedumeriri şi răspunsuri. traducere Diacon Ioan I.A. Late Fellow of Magdalen Colege. Ed. IGNATIUS. traducere de Preot prof. 5. CHIRIL AL IERUSALIMULUI. 221. note şi indicii de Preot. în coll. JEROME. D. Ed. 2. Bucureşti.IBMBOR. s..1998. traducere. trad. Dumitru Fecioru. Dumitru Fecioru. vol. Fellow and Librarian Magdalen Colege. vol. The Great Catechism. Stăniloae. Bucureşti. 1970. Ed. 2000. 7. notes. 9. indice de pr. 30. Constantin Corniţescu şi Preot. Oxford. Pros Ephesious. SFÂNTUL. Dumitru Fecioru. 12. texte critique. MAXIM MĂRTURISITORUL. Prof. 1979. Bucureşti. with prolegomena. BASILE DE CÉSARÉE. traducere. Dumitru Fecioru. SFÂNTUL. 2005. traducere din limba greacă de pr. vol. Ed. X et XI de l’Hexaéméron). 17. 12. trans. Bucureşti. 3. Canonul Apostolic. PSB.. Ed. în coll. vol. Tâlcuire la Tatăl nostru. Scheck. BISHOP OF NYSSA. IBMBOR. in Fathers of the Church. 10. traducere. 1980. PS Teodosie Atanasiu. p.

a Bisericii celei Una. PALAMA. ROBERT. Cincinati. with grammatical remarks and explanations.IBMBOR. 2000. Ed. D. Craiova. Ed. 6. J.FR. Tom F.820. Către Răsăriteni. rom. 7. către ortodocşii cei de pretutindenea. Editura Mitropoliei Olteniei. FRIBERG. Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea. „Despre împărtăşirea dumnezeiască şi îndumnezeitoare”. with a Grammatical analysis of each word and a complete semes of paradigms.orthodoxphotos. Prof. IBMBOR. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. DEX: Dicţionarul explicativ al limbii române. José Míguez Bonino. Cernica. Liturghier. Dumitru Stăniloae. 5. 2. Ed. Greek-English Lexicon. 1992. Chicago. . Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Ed. Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist. Humanitas. Meyendorff (ed. Geoffrey Wainwright. G. 2002. 2005. Bucureşti. WCC Publications. 4. „Imnele iubirii divine”. 16. 4. p. Clarendon Press. BARBARA AND MILLER. Traducere. Dumitru Stăniloae în Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă.prof. MAXIM MĂRTURISITORUL. 1990. vol. 1889. Paris. Ed. la anul 1848 de la Hristos. 2003. FRIBERG. SFÂNTUL. Ed. Dictionary of the Ecumenical Movement. Epistola Enciclică. 2. 18.). 2005. 1974. Mineiul pe luna septembrie. Trafford Publishing. GRIGORIE SFÂNTUL. NY. Edited by Nicholas Lossky. 2003..com/biblioteca/enciclica_1848. Bucureşti. SAINT GREGORY. 1929. SFÂNTUL. SAMUEL. 19.IBMBOR. LIDDLE. Paulist Press. 1977.. DICŢIONARE ŞI ENCICLOPEDII: ACADEMIA ROMÂNĂ. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. LAMPE. HENRY G. 1996. CLE. Triade. TIMOTHY. Sobornicească şi Apostolească a celor patru Patriarhi ai Răsăritului. ClujNapoca. Bucureşti. FR. 1961. Labor et Fides. Mistagogia. The analytical Greek Lexicon. Dictionnaire œcuménique de missiologie. Dumitru Stăniloae.IBMBOR.W. THAYER. 8. Mic Dicţionar Enciclopedic. 15. being Grimm's Wilke's Clavis Novi Testamenti. 5. PALAMA. Oxford. 1993. 1978. Tipărită cu binecuvântarea ÎPS Bartolomeu. Ed.. Pauline Webb. Oxford. Renaşterea. Bucureşti. SCOTT. Arhieraticon. du Cerf. BAGSTER. 1998. Ed. Molitfelnic. NEVA F. Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist.H. introducere şi note de Pr. Bucureşti. Sfântă. 1923. Clarendon Press. vol. Geneva. ediţia a III-a.IBMBOR. John Pobee. 1983. A Greek-English Lexicon of the New Testament. Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea şi osârda Prea Fericitului Justinian.htm CĂRŢI DE CULT: 1. Ediţia a II-a. Consisting of an alphabetical aerangement of every occurring Inflexion of every word contained in the Greek New Testament Scriptures. 17.. Yaoundé. 20 1. Stăniloae. SIMEON NOUL TEOLOG. Arhiepiscopul Vadului Feleacului şi Clujului. Genève. revăzută şi adăugită. Patristic Dictionary. Cent mots pour la mission. Ed. Stransky. London. introducere şi note de Pr. Univers enciclopedic. trad. trad. Prof. Bucureşti. introducere şi note de Pr. 7. Analytical Lexicon of the Greek New Testament. 9. 3. 3. 2. http://saraca. Bucureşti. JOSEPH HENRY. Traducere. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ.

7-20 February 1991. JOHN. M. ION. 18. Wm. McGraw-Hill.. VALER. World Council of Churches. The study of evangelism: exploring a missional practice of the church. 10. 1991. 2008a. PUC. 3 pp. „Missio Dei”. ROUSE. 2 Exigenţe. no. Go forth in peace: Orthodox perspectives on mission. 1991.. Eerdmans Publishing. Signs of the Spirit: official report. 189-215. 1980. 2006. Martyria/mission: the witness of the Orthodox churches today. Ashgate. 1. „Temeiurile teologice ale misiunii”. Canberra. Biographical dictionary of Christian missions. Renaşterea. 22. THOMAS F. GERALD H. 1-2. 8. BLAUW. PAUL WESLEY. BARTH.. 5. ION. BEST. Australia. Cluj-Napoca. seventh assembly. în SUBB. Christian Literature Society of Korea. 2006. World Council of Churches. Geneva. BRIA. 7. BEL.” Zwischen den Zeiten.. Transforming mission: paradigm shifts in theology of mission. An ecological Christian anthropology: at home on earth?. CAMPS.. PUC. moral formation and the nature of the church. 41-50. ION.. „Die Theologie und Die Mission in der Gegenwart. BRIGGS. RUTH. 3. Commission on World Mission and Evangelism. BRIA. ANDERSON. Misiunea Bisericii în lumea contemporană. The missionary nature of the church: a survey of the Biblical theology of mission. 1962. Uppsala July 420. 19. 13. BEL. BOSCH. BRIA. CHILCOTE. Co. LACEYE C. 1986. B. ANDERSON. AFRICAN SUN MeDIA. CONRADIE. Missiology: an ecumenical introduction : texts and contexts of global Christianity. KEUN WON. BOSCH. 1991. CHILCOTE. PAUL WESLEY. 11. William B. MICHAEL. 23. 2006. BEL. LACEYE C. pp. Eerdmans Publishing.. BEL. 2. VALER. VERSTRAELEN. VALER. WCC Publications. CONRADIE. 20. B. XLI (1996). nr. 12. 1995. 16. Curs de teologie şi practică misionară ortodoxă. 14.TO. VALER. BRIA. 15. F. 2004. 21. WARNER. E. The theology of the Christian mission. 2004. 1997. WARNER. în Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în istorie. Witness to the World: The Christian Mission in Theological Perspective. 10 (1932). 6. WORLD COUNCIL OF CHURCHES. The Church: a report of a theological commission of the Faith and Order Commission of the World Council of Curches in preparation 21 . coordonator Ioan Chirilă. World Council of Churches. Eerdmans Pub. WCC Publications. The Uppsala report 1968: official report of the Fourth Assembly of the World Council of Churches. PARK. The study of evangelism: exploring a missional practice of the church. ERNST. 2008b. DAVID JACOBUS. DAVID JACOBUS. B. ASSEMBLY. World Council of Churches. ASSEMBLY. Ecclesiology and ethics: ecumenical ethical engagement. 9. J. FAITH AND ORDER COMMISSION. KINNAMON. Wm. 1975. WCC Publications. The sense of ecumenical tradition: the ecumenical witness and vision of the Orthodox.. WORLD COUNCIL OF CHURCHES. KARL. 1999. Orbis Books. Christianity and Ecological Theology. MARTIN.LITERATURA TEOLOGICĂ MISIONARĂ: 1. A History of the Ecumenical Movement: 1968-2000. ROBRA. JOHANNES. 2005. ARNULF. 4. GERALD H. Wipf & Stock Publishers. ION. Misiunea Bisericii în lumea contemporană. 1968.. Eerdmans Publishing. 1982. 2002. 1968. Ed. Wm. 1 Premise Teologice. 17.

MICHAEL. Doctrina trinitară ca fundament misionar. 27. „Dreifaltigkeit und Mission”. Reîntregirea. 1997. Alba Iulia. pp. 1951. 26. The church of the servant. MIHAI. STAN. Alba-Iulia. 2. 1933. Sweden in 1952. 29. Wiley-Blackwell. J. NICHOLAS M. DEANE-DRUMMOND. Following Christ in Mission: A Foundational Course in Missiology. Boston. Bangalore. JONGENEEL. 1965. 5. 2003. B. Oxford University Press US. 34. Missio Dei. 2000. 4. with Special Reference to Kerala. Biblica. Berlin: Furche Verlag. 8. Ed. Ecumenical Missiology: Contemporary Trends. Eerdmans Publishing. 2008.. 2006. HIMCINSCHI. 30. MIHAI. 1996. Asian Trading Corp. Aspecte misionare ale Bisericii în societatea actuală. 28. KIRK. 2004. a Paradigm Shift in Missiology: Ecological Crisis. Lang. 2010.. 35. „Giver of Life – Sustain you Creation”. Bangalore. în Sign of the Spirit: Official Report. 36. Missions in the third millennium: 21 key trends for the 21st century. Mission in the New Testament.TO. Aspecte misionare în societatea actuală. MIHAI. JOHN P. 2007. KOCHUPURACKAL. Alba-Iulia. Alba Iulia. 1991. William Carey Library Pub. (ed. Ontologia misionară a Bisericii din perspectiva dialogului interreligios. 2002. 1996. Wm. 31. MA. Reîntregirea. HARTENSTEIN. God's continent: Christianity. Die Mission als theologisches Problem: Beiträge zum grundsätzlichen Verständnis der Mission. ANDREW. PHILIP. MIHAI. Oxford University Press US. HIMCINSCHI. JENKINS. 2002. HIMCINSCHI. Mohr Siebeck. Mărturie şi dialog. 39. Luke's Missiology: A Cross-Cultural Challenge. Gracewing Publishing. NORMAN. GUTHRIE. United Theological College. 33. 2030. Saint Mary's Press. Ed. 10. Misiune şi dialog. 2007. JENKINS. WCC. nr. Karl Barth. Mission-commitment in ancient Judaism and in the Pauline communities: the shape. The next Christendom: the Coming of Global Christianity. ICĂ. 1995. 2000. International Missionary Council at Willingen. Ed. Pauline Books & Media.SCMPress. 1962. GODALL. Reîntregirea. KINNAMON. XLII (1997). PHILIP. London. DOLLAR. DICKSON. HEALY. KARL.).. 37. DEANE-DRUMMOND. CELIA. 2004. MIHAI. Translated by Frank Clarke from German. Misionarismul vieţii ecleziale. 9. The ethics of nature. 24. JOHN G. 25. SCM Press LTD. Eco-Theology. 7. 3. a Call for Paradigm Shift in the Understanding of the "Kingdom of God". 32. FERDINAND. Biserica în Societate. în SUBB. Church. Geneva. London. JAN A. The philosophy and science of mission. HIMCINSCHI. extent and background of early Christian mission. P. 22 . Report of Section I. world and the Christian life: practical-prophetic ecclesiology. Cambridge University Press. 2008. 38. Eco-Mission. Islam. SEBASTIAN. 2008. FLETT. Seventh Assembly. St. HAHN. Alba Iulia. Statemets issued by the meeting.for the Third World Conference on Faith and Order to be held at Lund. The mission of theology and theology as mission. ANTHONY TYRRELL HANSON. IOAN. 2003. 1-2. Mission under the Cross. B. London. CELIA. Ed. Ed. 1953. HIMCINSCHI. and the Nature of Christian Community.). and Europe's Religious Crisis. Reîntregirea. Reîntregirea. and Themes. Issues. 6. (ed.. HAROLD. The Witness of God: The Trinity.

pp. 2000. Statements on Mission by the World Council of Churches 1980-2005. teologicopatristice şi ştiinţifice. CARROLL. Perspective biblice.. Panfilius. PETERS. Ecotheology: Constructive Theology. 1995. 2010. Requiem Press. PETRARU. 1998. SHAW. New York: Orbis Books. ALEXANDER. DONALD. Process Theology. NICOLAS. LOSSKY.) Bria. Iaşi. 1996. 13. and Modern Challenges. PETRARU. 1993. B. Ed. SCHWARZ. 1986. 505-518. Towards an Orthodox Christian theology of mission: an interpretive approach. Alphascript Publishing. world. 2006. FREDERIC P. The missions of Jesus and the disciples according to the Fourth Gospel: with implications for the Fourth Gospel's purpose and the mission of the contemporary church. Dictionary of the ecumenical movement. 49. Alfred North Whitehead. An Introduction to the Theology of Mission... 42. Eerdmans Publishing. Pierre Teilhard de Chardin. 2002. RADU. Evangelical dictionary of world missions. Ion. JOEL F. The environment and Christian ethics. 52. GEORGE W. Misiologie ortodoxă. LANGMEAD. I. Iaşi. DAVID. LARKIN. WCC Publications.. Ed. 1986. Eerdmans Publishing. 30 (2002). LIACOPULOS. KOZHUHAROV. Orbis Books. CHARLES EDWARD VAN. St Vladimir's Seminary Press. 43. Past Experiences. PETRARU. 2007. AGNES F. ANDREAS J. RUSSELL. Orbis Books. 56. Sustainability. 1998.40. în Martyria / Mission: The Witness of the Orthodox Churches Today. „Witness Through Holiness of Life”. Ortodoxie şi Prozelitism. Missiology: An International Review. 2006. Geneva: World Council of Churches. 11. 54. 44. Trinitas. The Open Secret. Church. 15.. S.. Îndrumări misionare. 17. ROSS. FRANCIS ANEKWE. 51. 12. Revelaţia lui Dumnezeu şi misiunea Bisericii. LESSLIE. JOHN. VANDOME. NETLAND. SENIOR. 48. DUMITRU. MILLER. MOREAU. 16. 41. 1979. Catholic Laity in the Mission of the Church. 2002. Geneva. 53. Editura Trinitas. List of Environmental Issues. GHEORGHE. Theology in a global context: the last two hundred years. OBORJI. A. Lumea. 46. Bucureşti. mission: reflections on orthodoxy in the West. Orbis Books. Baker Books. 1983. Moody Publishers.. KÖSTENBERGER. GHEORGHE. WILLIAMS. 45. NEWBIGIN. Ecumenism. HANS. PONRAJ. 55.IBMBOR. 1980. 50. „Ecomissiology”. An introduction to missionary anthropology: the principles and practices of communication of the gospel in cross-cultural contexts of India. 2005. GHEORGHE.. 18. Church and Society: Orthodox Christian Perspectives. VESTA Publishing House. STAMOOLIS. DEVASAGAYAM. SCOTT. Eastern Orthodox Mission Theology Today.. WILLIAM J. 23 . The Biblical foundations for mission. PETRARU. MCBREWSTER. Ed. Cambridge University Press. 2002. WCC Publications. 14. STĂNILOAE. GHEORGHE. 2000. Maryknoll.. VALENTIN. (ed. B. 2005. HAROLD A. 47. Performantica.. creaţia lui Dumnezeu. GEORGE P. Wm. William B. MICHAEL S. Concepts of mission: the evolution of contemporary missiology. Mission Educational Books. SCHMEMANN. Nature's Services. Mission in the New Testament: an evangelical approach. Teologie fundamentală şi misionară. A Biblical Theology of Missions. JAMES J. 2006. Ed. STUHLMUELLER. Wm. Michigan. DUMITRU. NORTHCOTT. Eerdmans Publishing Company Grand Rapids. BURNETT. Environmental Degradation. Somerset Hall Press. Iaşi. Iaşi. ENGEN. 1984. Mitropoliei şi Bucovinei.

YANNOULATOS. The Ecotheology of Paul Tillich: The Spiritual Roots of Environmental Ethics. „Facă-se voia Ta”. vol. 62. TIMOTHY C. YANNOULATOS. No. 2003. 54 (1965). 75. 1989. TIPPETT. Faith and order: Louvain 1971. pp.n. WCC Publications. World Council of Churches. ANASTASIOS. Ioan Ică. 60. InterVarsity Press. WRIGHT. Orthodoxy and mission. YANNOULATOS. pp. 13.. „Orthodox Mission – Past. „Orthodox Spirituality and External Mission”. Eerdmans Publishing. 1971. în George Lemopoulos (ed. 71. Baptism. 66. WARE. 1998. în Porefthendes 1 (1959). de Pr. 3. VERKUYL. pp. 22-35. pp. „Misiune şi Evanghelizare”. 61. „Redescovering Our Apocostolic Identity in the 21st Century”. Your Will Be Done: Orthodoxy in Mission. 73.). ANASTASIOS. 63. 78-98. Kregel Academic. Invitation to World Missions: A Trinitarian Missiology for the Twenty-first Century. 67. JEREMY D. 2004. LUKE. ANASTASIOS. 68. Grand Rapids. Future”. in The Study of Evangelism: Exploring a Missional Practice of the Church. 70. Eucharist and witness: Orthodox perspectives on the unity and mission of the church. 2009. The mission of the church in Paul's letter to the Philippians in the context of ancient Judaism. „The Purpose and Motive of Mission”. 1982. YANNOULATOS. Co. 64.prof. raport introductiv la a X-a Conferinţă Mondială a mişcării. B. San Antonio. WORLD COUNCIL OF CHURCHES. 72. nr. PETROS. 2008. 1998. JOHANNES. trad.. The nature and mission of the church: a stage on the way to a common statement. Louvain. 2010. 1. William Carey Library. WORLD COUNCIL OF CHURCHES. ANASTASIOS. 69. în St. SMITH. 2005. World Council of Churches. Eerdmans Pub.57. JOHN MARK. Facing the world: Orthodox Christian essays on global concerns. YANNOULATOS.dr. 2005. Vladimir’s Theological Quarterly. The Mission of God: Unlocking the Bible's Grand Narrative. 65. în Porefthendes 9 (1967). Contemporary Missiology: An Introduction. YANNOULATOS. 1987. 74. ALAN RICHARD. ANASTASIOS. pp. ANASTASIOS. 45-67. 58. JAMES PATRICK. YANNOULATOS. 1989. 2006. Wm. 59. 89-101. pp. 65-75. ANDERSON. YANNOULATOS. 70-80. TERRY. 1978. ANASTASIOS. (Meeting of the) Faith and Order (Commission. „Orthodox Concepts of Evanghelism and Mission”. TENNENT. 1964. and ministry. 48. s. WORLD COUNCIL OF CHURCHES. The nature and purpose of the church: a stage on the way to a common statement. World Council of Churches. „The Purpose and Motive of Mission”. Missiology: An Introduction. JUSTICE... Introduction to missiology. 77. în RT.. VERONIS. 76. WORLD COUNCIL OF CHURCHES.. 24 . pp. Eucharist. August 1971). W. YANNOULATOS. 78. Porefthendes 4 (1960). VASSILIADIS. EBBIE C. World Council of Churches. 1998. BRILL. nr. H. Geneva: World Council of Churches. Present. 130-140. I (1991). pp. 130-175. St Vladimir's Seminary Press. B. ANASTASIOS. în International Review of Mission. CHRISTOPHER J. Misiune la modul lui Hristos. Booksurge Llc. YUNT. B&H Publishing Group. „The Forgotten Commandment”. ANASTASIOS. Study reports and documents.

II London. „Church and Mission in Paul”. The Epistle to the Romans. 8.. ALLISON JR. F. KARL. 1994. Green and Max Turner. US.. „The Structure of Matthew’s Gospel: A Study in Literary Design”.. Nashville: Thomas Nelson. Editor Cambridge University Press. JTS.T. in The Gospels for All Christians: Rethinking the Gospel Audience. Chalice Press. BLAND.. Preaching the Sermon on the Mount: The World It Imagines. DALE C. C. SR. R. Head and Pleroma in the Epistles of the Captivity” . Minneapolis: Fortress. ALLISON JR. Essays on the Historical Jesus and New Testament Christology. DAVE. Sheffield: JSOT Press. trans.. Editor Continuum International Publishing Group. 18. ARNOLD. pp. 11. 1988. JSNT. BENOIT. 2. 17.. „The Structure of the Sermon on the Mount”. BETZ. R. The Theology of the Book of Revelation (New Testament Theology). JSNTSS 31. 1979. 9. Jesus „Christ: ‘Head’ of the Church” (Colossians and Ephesians). 10. BEST. BEST. PAUL. 1967. E. 1993. New York: Doubleday. JO-ANN A.. BEARE. The Cambridge Bible commentary: New English Bible Cambridge Bible Commentary on the New English Bible. Ephesians. Grand Rapids: Eerdmans. 20. ROBERT J. 1962. 35. 2003. BARTH. „For Whom Were the Gospels Written?”. 13. CLINTON E. E. 25. 1963. 1993. International critical commentary on the Holy Scriptures of the Old and New Testaments. B. RICHARD. ROLAND. BANKS.. 12. ZTK 73. ARGYLE. New Testament Series. 15. 89.1988. 1-13. Ephesians: a shorter commentary.. în Jesus of Nazareth: Lord and Christ. D. No. 4. 1987. 44. in Jesus and the Gospel. DALE C. 1. 24. 14. BRANT.. The Gospel according to Matthew. Vol. BEST.. ALLEN. B. „The Structure of Matthew's Gospel: A Study in Literary Design”. BAUER. Grand Rapids. Joel B. ARNOLD.. Missionary methods. BAUER.. 1974. Believer's Study Bible. 5. 21. BERGER. Ephesians: Translation and Commentary on Chapters 4–6. BOWERS. Sheffield: Almond. BAUCKHAM. E. JBL 100. JBL. Cambridge. JSNTSup 31. pp. 1998. KLAUS. E. BAUCKHAM. ed... HOSKYNS. Philadelphia: Fortress. AB 34A. St. 25 . Grand Rapids/Cambridge: Eerdmans. 1976. 6. 23. „The Revelation to Evangelize the Gentiles”. 3. Grand Rapids: Eerdmans. 1991. ET. 1930. 1980. c1995. 1970. Galatians. Mar. Bible and Literature Series 15.COMENTARII ŞI STUDII BIBLICE: 1. 1997. Paul's Idea of Community: The Early House Churches in Their Historical Setting . „Body. BITTLINGER. 19.. ERNEST. „The Place of mimesis in Paul's Thought”. 1999. 1974. Studies in Matthew . New York: Henry Holt. The New Moses: A Matthean Typology. „The Mission of the Disciples and the Mission Charge: Matthew 10 and Parallels”. P. D. pp. W.. 51-92. DAVID R. Richard Bauckham. Hoskyns Editor Oxford University Press. BARTH. 1984. 2007. BACON. ERNEST.. 7. electronic ed. Eerdmans Publishing. 22. A Commentary on I Corinthians 12-14. MARKUS. 1968. 16. 22. „Volksversammlung und Gemeinde Gottes: Zu den AnRingen der christlichen Verwendung von ekklesia”. AUBREY WILLIAM. Editor Continuum International Publishing Group. Gifts and Graces. W. ed. Paul's or ours? Editor Wm. 2004. C.

A critical and exegetical commentary on the gospel according to saint Matthew. 38. Scribners. 42. 15-28. A. DUNN. 1974. vol. [1963] 1966. W. 45. The Setting of the Sermon on the Mount. 44. Mission-commitment in ancient Judaism and in the Pauline communities: the shape. CARSON. 1988. DAWES. Editor READ BOOKS. F. RUDOLPH. Ed. NY: Orbis. Volume 33a: Matthew 1-13. 1975. The Body in Question: Metaphor and Meaning in the Interpretation of Ephesians 5:21–33 (BIS 30.. The Setting of the Sermon on the Mount. The International Critical Commentary on the Holy Scriptures of the Old and the New Testaments.. T & T Clark. ALEXANDRA R. CTR 6.. Word Biblical Commentary. W. 49. L. 149-174. D.A. WBC. 1965. 1998.. COENEN. D.F. Vol. JAMES D. 29.. The Epistle to the Galatians. Dallas: Word. G. Vol. Zondervan.D.C. Editor Mohr Siebeck.R. DUNN. pp. J. ELLIS. ed. The Church in the Theology of St. C. 50. Matthew: his mind and his message. (Dallas. JOHN P. Leiden: Brill. New York: Herder and Herder. L. 1989. HARE. Maryknoll. 1: Introduction and Commentary on Matthew. 38A. D. 2000. 37. 46. Paul. Edinburgh. Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament. ALLISON. D'ANGELO.D.D. DAVIES. F. 1990. 1980. 26 . D. K. în NIDNTT 1. Joplin. Philadelphia. P. JAMES D. 30. Matthew. 36. extent and background of early Christian mission. A Critical and Exegetical Commentary on the Gospel according to Saint Matthew.. London. SCM PRESS LTD. „Make Disciples of All the Gentiles Mt 28:19. WILLIAM P. ERT 24. HTR. JOHN JEFFERSON. DAVIES.. 2003. DAVIS. D. „Church. BROWN. Cambridge: Cambridge University Press. 1995. Romans 1-8. 1995.1. Grand Rapids: Eerdmans. DUNN.. Christology in the Making A New Testament Inquiry into the Origins of the Doctrine of the Incarnation.. 1997. 1992). 41. Cambridge: Cambridge University Press. 1975. „Theology in Mark and Q: Abba and "Father" in Context”. 291. 34. trans. (ICC. JAMES A. Collegeville. BROOKS. 1982. 51. Jesus and the Spirit. Geoffrey Webb and Adrian Walker. 47. Critical and Exegetical Handbook to the Epistles to the Corinthians. 43. No. GREGORY W. BULTMANN. 85.... MN: Liturgical Press.26. 2 (Apr. „The Unity and Structure of the Sermon on the Mount”. W. 33.). 1997.J. CYRUS HERZL GORDON The common background of Greek and Hebrew civilizations. 31. Texas: Word Books. ekklesia”. HARRINGTON. DICKSON. Editor Norton Library. Matthew and the Margins: A Sociopolitical and Religious Reading.. 2008. 28. Publisher) 1998. DAVIES. 27.. W. MARY ROSE. Frank Gaebelein. DAVIES. DONALD A.: College Press. 48. 2000 32. Latest impression. a II-a. The Expositor’s Bible Commentary. HAGNER. AND ALLISON D. Edinburgh: T & T Clark.. The Cross and Human Transformation: Paul's Apocalyptic Word in 1 Corinthians Editor Fortress Press. 39.W. CLARK.. CHOUINARD. 1964 40.. CERFAUX. G. CARTER. 1997 (The College Press NIV Commentary). DICKSON.. 1992. & D.” CBQ 37. Leiden: Brill. Theology of the New Testament. WARREN. Mo.. G. LARRY: Matthew. Cambridge University Press.. 35. pp. BRUCE. „Ephesians 4:12 Once More: Equipping the Saints for the Work of Ministry?”.. The Gentile Bias and Other Essays. 1951.

1989. 1998. London. 1965. 68. Harrington Editor Liturgical Press.52. FUNG. T. 1994. 74.A. 54. FINDLAY.. GILBERT. 1995. FRANCE. Doubleday. 1996. Volumul 1 din The Tyndale New Testament commentaries Editor Wm. Regensburg. HARE. T. K. GIBBS. GARDNER. B. FEE. 1931.. HTR 24. Grand Rapids. Editor Wm. 62. G. Eerdmans Publishing. 63. „Make disciples of all the Gentiles (Mt 28:19)”. 67. p. DONALD. 1988. EGT. No. 76. ENSLIN. GEORGE HOLLEY. 6. D. 1985. 60. Miinsterschwarzach: Vier Turme-Verlag... COLLINS. FERDINAND. Let the Reader Understand: The Eschatological Discourse of Jesus in Matthew's Gospel. The Ancor Yale Bible. R. 1909. Editor Liturgical Press. The Biblical World. WALTER A. 1981). Mission in the New Testament. HARRINGTON.. FRANCE. 55.. 34. „Some Pauline Pictures of the Church”. A. Anchor Bible New York. First Corinthians.: Baker Book House.. 1996. Eerdmans Publishing. DANIEL J.R. HARRINGTON. Matthew. 53. 1995. Paul's Vision of Church. GORDON. 56. 59.. The Epistle to the Galatians.. 71. PHILIP F. 69. Daniel J. 374. First and Second Thessalonians. Mich. The Gospel of Matthew. 1991 75. Volume 7. Translated by Frank Clarke from German. HAAS. „The Five Books of Matthew: Bacon on the Gospel of Matthew”. Pautus der Missionar. The Gospel of Matthew. ‘Equipping’ Ministry in Ephesians 4? JETS 37. ELWELL.: Evangelical Commentary on the Bible. 2008. in the Light of Jesus' Unquestionable Teaching. CBQ. The Gospel according to Matthew: an introduction and commentary. New Testament Theology (Downers Grove: Inter-Varsity. T. JOSEF. . The new international commentary on the New Testament. O. 61. 66.. 1970. St. „Community and Gospel in Early Christianity: A Response to Richard Bauckham's Gospels for All Christians”. DANIEL J. 6978. Eerdmans Publishing. Biblische Untersuchungen 5. RICHARD B. B. RAYMOND R.. GUTHRIE. Paul' s First Epistle to the Corinthians. Grand Rapids. RONALD Y. DE: Michael Glazier. 1991 (Believers Church Bible Commentary). JOSEPH A. 27 . Y. G. FITZMYER. Good News Studies 32. The Liturgical Press. Scottdale. 70. 1999. JEFFREY ALAN.: Herald Press. HAHN. B. 1961. The new international commentary on the New Testament. HARRINGTON.. Dec. ERNST. FITZMYER. R.. FUNG.. 2007. DANIEL J. HELEN DOOHAN. S. HARE. 64. First Corinthians. DAVID. Collegeville. 57. ESLER. The Baptismal Formula of Matt. 28:19. Pleroma und Pleroma Christi: Geschichte und Deutung eines Begriffs der paulinischen Antilegomena. 1967 73. Sacra pagina series Earl Richard. EvQ 53. Cambridge: Cambridge University Press. 72. Union Theological Seminary in Virginia. The Theme of Jewish Persecution of Christians in the Gospel according to St. The First Epistle to the Corinthians.: Matthew. 65. 1993. Pa. Editor Wm.. Yale University Press. 152-154. R. 37 no 3 Jl 1975. M... Germany: Pustet. JOSEPH A. pp. pp. pp. Minesota. 58. DOUGLAS R. Vol. K. Sacra pagina series. Sacra Pagina Series. Grand Rapids: Eerdmans. GORDON D. SCM Press LTD. SJT 51. 1971. Romans: a new translation with introduction and commentary. 1981. c1989 (Baker Reference Library 3). Wilmington. Minnesota. 89107.

80. „The Title Son of David in Matthew's Gospel”. Vol. FENTON. Abingdon: Nashville. PA: Trinity Press International. EditorW. 84. 95. The Father. 89. SBLDS 61. B J. 97. 82.. 1998.. Grand Rapids: Baker. WILLIAM. P. JACK DEAN. 19532001.. SIMON J. Eerdmans Pub. Chico. 93.77. pp. 2005. 2000. 1966 92. Lewiston. 91. 86..) 1974. JOHNSON. 1972.. HON. JAMIESON. 94. 95. Mellen Biblical Press Series 46. HENDRIKSEN. D. 1998. ANTHONY. HENDRIKSEN. HORSLEY. JEPSON. München: Kaiser. 1982. Matthew’s Narrative Use of Galilee in the Multicultural and Missiological Journeys of Jesus. NY: Edwin Mellen Press. A. The Matthean redaction of a primitive apostolic commissioning: An exegesis of Matthew 28:16-20. G. SIMON J. 5 Editor The Newman Press. „The Head-Body Metaphor of Ephesians”. Dec. 1953-2001 78. Abingdon Press. The Lord's sermon on the mount. 28 . 4. Grand Rapids: Baker Book House. 1997. 1973-74.: New Testament Commentary : Exposition of the Gospel According to Matthew. reprint. 96. 1908. Eugene H. HOOKER. HOWARD.. DAVID. The purpose of the Biblical genealogies: with special reference to the setting of the genealogies of Jesus. NTS 20. 1948. 1897... Editor Wm. CHARLES. The New International Greek Testament Commentary. HUBBARD. HODGE. MARSHALL D. New Century Bible commentary. HAROLD W. în Theology and Ethics in Paul and His interpreters: Essays in Honor of Victor Paul Furnish. JOHN. eds. Some Trends in Matthean Studies. The Gospel of Matthew. Co. CA: Scholars Press. on the Old and New Testaments Oak Harbor. Eerdmans.. Matthew.B. KISTEMAKER. JBL. 88. HENDRIKSEN. The Christian Ecclesia: A Course of Lectures on the Early History and Early Conceptions of the Ecclesia and Four Sermons. 1994. Editor Oliphants. 2002.. Volumul 8 din Society for New Testament Studies Monograph Series Robert Horton Gundry. 1996.. Commentary on the First Epistle to the Corinthians. HUMMEL. London: Macmillan. MT: Scholars Press. Eerdmans Publishing. ed. MARTIN. a commentary on his literary and theological art. RICHARD. BROWN. Matthew in Marshall and Hagner. 1976. WILLIAM.. The Four Gospels and the One Gospel of Jesus Christ: An Investigation of the Collection and Origin of the Canonical Gospels [Harrisburg. 81. 79. Missoula. HILL. New Testament Commentary: Exposition of the Acts of the Apostles. SIMON J. Ephesians: An Exegetical Commentary. 591-602. KINGSBURY. JOHN J. 85. KISTEMAKER. Critical and Explanatory. vol.. ROBERT. Grand Rapids: Baker Book House. WA : Logos Research Systems. (SBLDS 19. No. Jr. 87. 90. „A Partner in the Gospel: Paul's Understanding of His Ministry”.. HILL. Irish Biblical Studies 1: 1979. MORNA D. the Son and the Holy Spirit: The triadic phrase in Matthew 28:19b. and Jerry L. JOHN NOLLAND. J. 83. Ancient Christian Writers. FAUSSET. HOEHNER. HENGEL. Die Auseinandersetzung zwischen Kirche und Judentum im Matthäusevangelium. Sumney. A Commentary. Grand Rapids: Baker Book House. Inc. Corinthians. Lovering. DAVID. New Testament Commentary: Exposition of the Gospel According to Luke.. R. B. R. Nashville. WILLIAM. 1982. KISTEMAKER. HERTIG. 1953-2001. SCHABERG.

vol. în JBL. GUNDRY VOLF. KOSTENBERGER. C. Matthew: Structure. MN: Fortress. 1956. 121. 1953. Matthew. B. pp. D.. Der Evangelist Markus: Studien zur Redaktionsgeschichte des Evangeliums. HOWARD: The Gospel of Luke : A Commentary on the Greek Text. New York. pp. pp. 115. 108. MEIER. Tübingen: Mohr Siebeck.J. „L`epitre de saint Paul aux Ephesienes”. 2005. Ja. Fasc. VERNON. Father”. WUNT II/101. 1953. 2005.. 94-102. Roberts et al. Ephesians 1:23—The ‘Fullness’ of Ascension Comfort. A commentary on the Gospel of Matthew. 1971. 135-137. „A Call to Witness by All: Evangelisation in 1 Thessalonians”. B. MASSON. 2. Tubingen: Mohr. 2. 4. MEIER.. 120. Matthew 21-28. S. Kingdom . 1-2 Corinthians.. 1970. 39 No.. Studies in Matthew Editor Wm. pp.. CNT IX. St. 113. MCCASLAND. WThJ 38. New Testament message. ULRICH. Kaiser. The Origins of the Gospel According to St. 1999. 1977.. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. 72. 3. PETER T. Munich. MEYER. Wisconsin Lutheran Quarterly 99. No. 1990.. 114.. JUDITH M. KEENER. Cambridge University Press.. T. LAMBRECHT. Hermeneia. 79-91. LUZ. 111. J D. Editor Wm. Grand Rapids: Eerdmans. PETRI. JOHN P.. No. 1982. R. KINGSBURY. ULRICH. Grand Rapids. 105. JBL 96. Apr.1-27. M. „Introductory Formulae for Matthean Discourse”. LUZ.. KIM. pp. Schriften zur Christologie und Mission. 407-424. MEIER. S. Auflage. P. 124. JOHN P. „The composition and Christology of Matt 28:16-20”. KEEGAN. Paul's Theology of Proclamation: I Corinthians 1-4 and GrecoRoman Rhetoric. 1994. J. 1980. Cambridge: Cambridge University Press. Philadelphia: Fortress. 79. 99. AND O’BRIEN. JBL.. 2002. KEENER. 1.. The Origin of Paul's Gospel.98. KÄHLER. 1982. Vol. 89. Paul and Perseverance: Staying in and Falling Away. Novum Testamentum. ANDREAS J. Paternoster Press. PAUL D. 2. CRAIG S. Louisville: Westminster. Exeter. KILPATRICK.. 123. 117. Grove: Inter Varsity Press. 1975.. Salvation to the ends of the earth.. 112. I. J. LEANEY. CBQ 44:415-430. „The Old Testament Origins of the Gospel Genre”. Oxford: Clarendon. pp. ROBERT. 118. SNTS Monograph Series.G.P. Entering the Kingdom of Heaven: A Study on the Structure of Matthew’s View of Salvation. 1. 119. CRAIG S. Matthew. Editor Liturgical Press. 573-584. „Nations or Gentiles In Matthew 28:19”. H.. „Abba. The Spirit and the Congregation: Studies in 1 Corinthians 12-15. 2001. Vol.. 100.. 106. P. Downers. 405-417. Vol. 109. CBQ. 29 .. 122. „The Gentile Mission in Q”. 103-111. 1975. 1946. J. în Teologie in Konteks. 1974. 107. Christdogy. 103. „The Lucan Text of the Lord's Prayer (Lk XI 2-4)”. Vol. Dec. 101. LEYRER. 116. MARSHALL. Eerdmans Publishing. 102. 104. 110. ed. 1959. J.. KLINE. Germany: Chr. 1984. pp. LUOMANEN. 321343. 2005. 1978 (The New International Greek Testament Commentary). pp. MARTIN. KINGSBURY. Eng. WILLI. MARTIN. Jun. Eerdmans Publishing. Minneapolis. Johannesburg: Orion. 1977. MARXSEN. „Two disputed questions in Matt 28:16-20”.. Neuchatel. D. LITFIN. GEORGE D. pp. 1998. D. JBL 93. 1991.

in Stanton 1983. Tennessee. DOUGLAS J. The First Epistle of Paul to the Corinthians: An Introduction and Commentary. and notes”. Teză de doctorat. SALDARINI. PETER THOMAS. Co. A commentary on the Epistle to the Ephesians. Editor Mowbrays. ExpTim. PLUMMER. 1985. The Gospel according to Matthew: A Structural Commentary on Matthew's Faith. Eerdmans Pub. JÜRGEN. 148. Chicago: Chicago University Press.125. MOWERY. 1996. 1990). Nashville. O’BRIEN. 2001. 142. „Whose Ministry? A Re-appraisal of Ephesians 4:12”.. JOHN. Gospel and mission in the writings of Paul: an exegetical and theological analysis. SYDNEY H.. 129. 2000. p.interferenţe eclesiologice din perspectiva cercetării biblice contemporane. pp.. 126. ROLOFF. MURRAY. LEON. RICHARD. John C. 30 . 193-200. PATTE. pp. „Thanksgiving and the Gospel in Paul”. Images of the Church in the New Testament . 127. NOLLAND. NIDNTT.. Grand Rapids: Eerdmans. GEORGEL. 1996. 32 147. 128. Editor OCMS. 132. 1960. TynB 47. MICHEL. „What Kind of Genesis Do We Have in Matt 1:1?”. REDNIC.. JOHN.. 137. Universitatea „Babeş-Bolyai”. 1991. 130. ed. PETER THOMAS. „The Epistle to the Romans: the English text with introduction. A. 144. Editor Wm.. Grand Rapids: Eerdmans.. 2001. The Epistle to the Romans. „The first and second Epistles to the Thessalonians”. 1999. O’NEILL. 2001. 1994. MUDDIMAN. Editor Wm. 1987. Editor Baker Books. pp. O. The new international commentary on the New Testament. NTS 21.. Philadelphia: Westminster. I & II Corinthians. Eerdmans Publishing. 3 (Jul. MOLTMANN. exposition. CSHJ. New Testament Commentary. Paul's understanding of the church's mission: did the Apocostle Paul expect the early Christian communities to evangelize?. in EDNT.J. Matthew’s Christian-Jewish Community. The Gospel of Matthew: a commentary on the Greek text New international Greek Testamet commentary. The Work of the Ministry in Ephesians 4:12 and the New Testament. pp. MORRIS. TNTC 7 Leicester: InterVarsity. 131. Harismele în Biserica primară în scrisul paulin . „Subtle Differences: The Matthean "Son of God" References”. J. 410-415. 145. Cluj-Napoca. The Letter to the Ephesians. 143. 144-155. pp. JOHN. LEON. 2009. „Ekklesia”. PAGE. Can we trust the New Testament?. 140. O'BRIEN. NOLLAND. Editor Wm. PAUL S. The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology.. B.112. JOHN. 1. NOLLAND. Ed.B. Editor Hymns Ancient & Modern Ltd. ROBERT L. JOHN ARTHUR THOMAS. 32. 133. 1997. 1995. EditorW. Eerdmans Publishing.. 1977. „Genealogical Annotation in Genesis as Background for the Matthean Genealogy of Jesus”. MORRIS. Philadelphia: Fortress Press. 2005. Holman Reference. 138. 141. rev. B. 1996. MOO. 135. The conclusion of Matthew’s gospel: A contribution to the history of the Easter message. 136.. 139. Vol. O'BRIEN. NTS 42. 2006. Fasc. B. 134. Novum Testamentum. ROBERT L. DANIEL. T. NIDNTT. Editor Continuum International Publishing Group. JOHN. 26-46. 463-471. ROBINSON. 146. 1974-75. MINEAR. SCM classics. NovT 47 (2005). PRATT. Eerdmans Publishing.

pp.J. 2000. MICHAEL B.. SCHREINER.149.. TARAZI. 1924. „The Origin of Jesus Messiah (Matt 1:1. 3. ed. 2nd edition.. K. The Gospel According to St. 1975. A Gospel for a New People: Studies in Matthew.. Paul and the Anatomy of Apocostolic Authority. No.. 4. 174. Philadelphia. Jewish Theological Seminary. „Gospel as Conquest: Mosaic Typology in Matthew 28:16-20”. STANTON. 171. 1992. ROBERT B. Iisus Arhiereu veşnic în epistola către Evrei....P.. 165. strategies and methods. „The Ministry of Continuity: Matthew’s Gospel and the Interpretation of History”. London. HAMILTON. The School of St. 167. Editor St Vladimir's Seminary Press. 159. W.1961. L.. 1991.. Der Weg der Gerechtigkeit: Untersuchung zur Theologie des Matthäus. Auflage. SCHWEIZER. Bauckham. pp. DONALD. 31 . TOFANĂ. 1969. 2008. 148-165. D. SNTSMS 26. The Gospel of Matthew. PA: Fortress. 1964. in TDNT. FRLANT 82. Matthew in Tasker. 155. pp. Eerdmans. RUDOLF. pp. G. 1998.. TOFANĂ. Evangheliile după Matei şi Marcu. Editor Wm. SCHMIDT. Ephesians: a commentary. SCHNACKENBURG. 49-70. SENIOR. Eerdmans Publishing. TATUM. ECKHARD J. STELIAN. Cambridge: Cambridge University Press. Paul Basden and David S. A. 170. Editor Wm. SENIOR. 153. New York. PAUL NADIM. 2006. 2002. SIM. DAVID C. Dec. Studies on Gallilee in Late Antiquity. 523-535. 1971. TASKER. 166. 169. New international Greek Testament commentary. 2001. Romans. ANTHONY C. SCHNABEL. Paul the missionary: realities. 670-676. BURNETT H. E. JBL 96. 1974.. THISELTON. THOMPSON. The Gospel of Matthew. R. 157. JOHN HOWARD.. Editor Scripture Truth. 2001. THOMAS R. 18a): Matthew's Use of the Infancy Traditions” . PUC. 162. în The People of God: Essays on the Believer’s Church. The Church as the Missionary Body of Christ. Das wahre Israel. I Thessalonians: a commentary. STENDAHL. STELIAN. „Kaleo”. 175. 160. Grand Rapids: Baker. The Epistle to the Romans. BECNT. în Gospels for All Christians. JSNT 84. 164.. „Images of the Church in Paul”. SALDARINI. Nashville: Broadman. 156. 168. München: Kösel. Dockery. Introducere în Studiul Noului Testament. Volumul II. SCHNACKENBURG.. 152. B. 3-27. RUDOLF. KENTON L. V. CBQ. Editor InterVarsity Press. Tyndale New Testament Commentaries. 161. Franciscan Press. The Four Gospels: A Study of Origins. pp.. Edinburgh: T & T Clark. 1982. STREETER. „The Holy Internet: Communication between Churches in the First Christian Generation”. 154. 1992. 1961. Documentul „Quelle”. 1982. 2002. TRILLING. 173. THOMPSON. The First Epistle to the Corinthians: a commentary on the Greek text. SMITH. pp. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. Eerdmans Publishing. 2008. BARNES. ed. K. BiTod 82: 1976. New Testament Studies. 1977. SCHATZ. MARIANNE MEYE. 172. SLOAN. Orthodox Biblical Studies. 3. „The Gospels for All Christians: A Response to Richard Bauckham”. 158. 1998. 501-536. 151. Matthew and its Use of the Old Testament.. 150. B. STRECKER. Macmillan. SPARKS.. 651-663. G. 1991. pp. 8. 163. The Gospel of Matthew and Jewish-Christian Conflict. in Studia Biblica et Theologien 12. Editor Continuum International Publishing Group. W. The Structure of Matthew: An Examination of Two Apocproaches. ed. GRAHAM N. PUC.

191. 183. pp. WAINWRIGHT. NIKOLAI. WAETJEN. Traduit du russe par Marianne Drobot. 1975. Episcop-vicar. NICHOLAS THOMAS. AND FAIRCHILD. IN. „'Jesus' mission to all of Israel emplotted in Matthew's story'”. ULRICH. 182. YATES. Elisabeth Schüssler Fiorenza. Irineu Pop-Bistriţeanul. 2007. Elgin. ediţie îngrijită de: Ioan-Vasile Leb şi Gabriel-Viorel Gârdan. Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht. 2007. AMARAL. The Missional Audience of the Gospel of Matthew. STEPHEN. 1. 2010. 181. God-with-us:The Dominant Perspective in Matthew’s Story. Slujirea Bisericii – chip al grijii pastorale. ALLEN. „The Gospel of Matthew”. ULRICH. 2008. traducere de: Daniela Cheţan. J.. The epistle to the Romans: in Greek and English with an analysis and exegetical commentary. Union Theological Seminary in Virginia. Patmos. ULRICH. 2007. 1994. în Searching the Scriptures 2. 1855. Wheaton. Editor Stanford and Swords.. One Teacher: Jesus’ Teaching Role in Matthew’s Gospel Report. Editor Baylor University Press. diss. 2002. 58”. with an introduction by Michael Plekon. WESTERHOLM.1.. „The Thessalonians as a Missionary Congregation. MN: Fortress. Die Heilsgeschichte im ersten Evangelium. traducere şi cuvânt înainte de Dr. 635-677. 1997. The Bible Exposition Commentary. trans. 205-230. ELAINE. „A Re-examination of Ephesians 1:23”. Minneapolis. ed. 1992. pp. Préface de Dom O. Ph. Volume One. traducere Elena Derevici. VAN AARDE. Neotestamentica 41.176. 1971-72. Jun. 192. 2004. Paris: Cerf.. ExT 83. R. 2009. HTS Supplementum Series 5. 416-436... ANDRIES G. AFANASIEV. 2007. foreword by Rowan Williams. vol. No. 1. 185. WARE. JANICE. Ed. 1994. NICHOLAS. pp. R. Ed. JBL 95. Vitaly Permiakov. JOSEPH J... ed. DANIEL W. 2. DANIEL W. „The Law in the Sermon on the Mount: Matt 5:17-48”. 126-131. „The Missional Audience of the Gospel of Matthew”. 146-151. WRIGHT. 1967. „The Genealogy as the Key to the Gospel According to Matthew”. VAN AARDE. Rousseau. 1 Thessalonians 1. and Other Essays. 1992. Cluj-Napoca. Biserica Duhului Sfânt. 43-56. III. Victor Books. ZNW 83. Cluj-Napoca. Ja. The Church of the Holy Spirit. ed. 1976. VAUGHT. DANIEL W. 64-83. 188.D. True Greatness: Matthew 18 in Its Literary Context. ANDRIES G. AFANASIEV. 2. Notre Dame. WIERSBE. SAMUEL HULBEART.. The Sermon on the mount: a theological investigation. CĂRŢI. 3. Christian Origins and the Question of God. WALKER. 32 . 184. pp. 190. Petoria: Gutenberg Publishers. 2001. pp. 189. BZNW 124.. pp. HERMAN C. 180. New York: Crossroad. 1996. 5. CARL G. CBQ 69 No.. YIEH. 4. pp. ULRICH. Berlin: De Gruyter. JOHN YUEH-HAN. MIGUEL DE SALIS. Două viziuni ortodoxe cu privire la biserică: Bulgakov şi Florovsky. 177. No. L'Église du Saint-Esprit. 178. STUDII ŞI ARTICOLE: 1. 1992. WARREN W. 186. AFANASSIEFF. 2. CTR 6. Renaşterea. The New Testament and the People of God.: University of Notre Dame Press.. IL: Brethren Press. PUC. DANIEL W. Catholic Biblical Quarterly. TURNER. NICOLAS.. A Feminist Commentary. Vasile Manea.. 187. Caring like Jesus: The Matthew 18 Project. 179.

ALLEN. 9-10. VALER.IBMBOR. ION. http://orthodoxinfo. The Orthodox Teaching on Christians Outside of the Church. Bucureşti. BRIA. 21. Taina Bisericii. Liturgica specială. T&T CLARK PUBL. Unitatea Bisericii în teologia contemporană. BOBRINSKOY. „Slujirea Cuvântului”. nr. Ed. Ed. 12. Alba-Iulia. 33. Editura Limes. 2002 22. Bucureşti. ClujNapoca. 4. Credinţa pe care o mărturisim. 2008. 1975. Editura Athena. BRENT. 7. Tratat de Teologie dogmatică şi ecumenică. ALLEN. Timişoara 1983. 1-2. 1989. 25. XVX (1972). Bucureşti. Ediţie bilingvă. Curs pentru studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Bucureşti. 9. BRIA. 2009. Polirom. ALLEN. BULGAKOV. BRILL. ION. BRENT. Ed. 2009.aspx. 18. pp. 10. Persoana lui Iisus Hristos. IBMBOR. Ed. ION.IBMBOR. 33 . 2003. BRENT. BORIS. 30. ION. Ed. „The Church’s Role in Evangelism / Icon or Platform?”. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni. traducere de Nicolae Grosu. BRIA. Alba-Iulia. Tratate teologice. 24. Nemira. Web Edition. with special reference to contemporary ecumenism. ANANIA. Ignatius of Antioch: A Martyr Bishop and the Origin of Episcopacy. ION. 1999. BRILL. 14. Ed. Bucureşti. 1997. BORIS. şi A. Continuum Intl Pub Group. 2004. 2003. Hristologia. Dincolo de apărarea Ortodoxiei: exegeza şi transmiterea Tradiţiei. ION. Cultural episcopacy and ecumenism: representative ministry in church history from the Age of Ignatius of Antioch to the Reformation. O tipologie a misiunii apostolice şi a mărturiei creştine azi. 20. JOHN. 13. 2002. în ST. Oxford University Press. Political History of Early Christianity. VALER. România creştină. 11. ION. 31. ION. 2005. Asceticism and Antropology in Irenaeus and Clement. 15. Alexandrescu. 29. BUCHIU. Împărtăşirea Sfântului Duh. vol. „Biserica şi Liturghia”. traducere de Vasile Manea. 16. în Îndrumător bisericesc.com/inquirers/status. 1996. Libra. BRIA. Locul spiritualităţii române. ŞTEFAN. ION. 1999. Ed. Reîntregirea. Destinul Ortodoxiei. BARTOLOMEU. 2. 2000. ALLEN. ION. Mitropolia Banatului. ENE. PATRICK. 23. 240-251. BRIA. pp. București. nr. nr. Ed. BEL. BEHR. BRIA. BEL. BRIA. (1956). Trinitas. ION. „Împărăţia lui Dumnezeu şi Biserica”. BRENT. BOBRINSKOY. The imperial cult and the development of church order: concepts and images of authority in paganism and early Christianity before the Age of Cyprian. Dicţionar de teologie ortodoxă. Ed. pp. trad. 27. BRIA. Ortodoxia în Europa. SERGHEI. Teologie şi Biserică. Ed. IBMBOR. 8. pp. nr. 1995. IBMBOR. Întrupare și unitate. 1987. în GB. Bucureşti. BARNES. Anicius Manlius Severinus Torquatus. Ortodoxia. 19. în O. 17. „Participarea mirenilor la viaţa Bisericii”. Ediţia a II-a. 1997.6. Bucureşti 1999. Reîntregirea. Bucureşti. BRIA. BELU. BEL. M. în IRM. 1992. XXXIV (1982). Postfaţă de Anca Vasiliu. BRANIŞTE. DUMITRU. Liturghia după Liturghie. Paidea. BOETHIUS. BRIA. Iaşi. Ed. VALER. Iaşi. The non-orthodox. Ed. 26. 28. 481-491. 32. BRIA. 51-60. 64. 540-551. „Spre plinirea Evangheliei”. Cartea deschisă a Împărăţiei. Traducere din limba latină şi note de Octavian Gordon şi Bogdan Tătaru-Cazaban. 1994. PUC.

traducere Elena Derevici. ALEXANDRE. ALEXIS S. LOUTH. 2008. 45. Ed. ICĂ. 1952. JR. Anastasia. FLOROVSKY. ALEXANDROS. ediţia a 2-a. 1977. DORU. Prezenţa Duhului Sfânt în Tradiţia Ortodoxă. ICĂ. traducere din limba franceză de Irineu Ioan Popa. 1995. 39. Tradiţia – Trupul viu al lui Hristos . Aqhna. VLADIMIR. Editura ASAB. Vasile Răducă. 35. Introducere în Teologia Ortodoxă. Missiology vol. 1948. Drept canonic Ortodox. ALEXANDRE. Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului. Logos şi Creaţie. Ortodoxia. BEVERLY ROBERTS. 275-282. 48.prof. Biserica. Sibiu. 44. GEORGES. Yannaras. 36. Nordland Publishing Company. Christos. 52. EVDOKIMOV. Routledge. Ed. 59. Editura Enciclopedică. 49. Ed. traducere. ADRIAN. Massachusetts. Patmos. Bucureşti. Ene Branişte. Ed. Ion Buga şi Anca Manolescu. Cluj-Napoca. traducere Pr. 1996. Naissance d'une hiérarchie: les premières étapes du cursus clérical. 1-2. CABASILA. IBMBOR. 51. 2007. 1990. PAUL. Canonul Ortodoxiei. ADAM G. Constantin Coman. Lucia Mureşan. GIANNARA. 50. traducere Florin Caragea şi Gabriel Mândrilă. Deisis. GAVENTA. LEMENI. Les laics aux origines d’Eglise. CABASILA. Wholly Deified. 2004. 54. de pr. PAUL. 1997. Abecedar al credinţei. pp. FLOROVSKY. Scriptura. Cluj-Napoca. ALEXANDRE. 58. IOAN N.. proiect de teză de doctorat în teologie. Responsabilitatea morală personală şi comunitară. PAUL. EVDOKIMOV. Editura Humanitas. KURAEV. CRISTOU. ILOAIE ŞTEFAN. FLOCA. Despre viaţa în Hristos. 2006. prefaţă şi note de Pr. Atena. Sensul eshatologic al creaţiei. Bucureşti. Vârstele vieţii spirituale.. 55. Dr. FAIVRE. COOPER. 56. Vasile Răducă. CÂNDEA. Bucureşti. traducere Pr. Biserica este una. Bucureşti. Paris. Sibiu. DORU. PAUL. Monumente Dogmatice şi Simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale. „Le Corps du Christ vivant. 1982. 2003. Oxford University Press. Legislaţie şi administraţia bisericească.. Belmont. Deisis. 1984. Bucureşti. Ekdoseij Domoj. trad. 61. 2001. ANDREI. The body in St. Apostolatul laic. Teodor Bodogae. Bucureşti. The Collected Works of Georges Florovsky vol. „Rolul şi importanţa mărturisirii de credinţă în teologie şi viaţa Bisericii”. Dr. în româneşte de Lidia şi Remus Rus. Ed. Editura Christiana. Une interprétation orthodoxe de l’Eglise” în La Sainte Eglise Universelle . Editura Platytera. Pr.. ANDREW. Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii. 10. Dr. Ed. KALOMIROS. 37. Paulist Press. trad. „We will be my Witnesses”: Aspects of Mision in the Acts of the Apostles.. 2005. Bucureşti. EVDOKIMOV. FAIVRE. Bucureşti.. FAIVRE. Neuchatêl. Sibiu. vol. Bizantină. 1993. 38. 1983. Maximus the Confessor. The emergence of the laity in the early church.IBMBOR. prof. 1972-1989.dr. COSTACHE. 1: Canonul apostolic al primelor secole. IOAN I. EVDOKIMOV. I. ICĂ. ed. XXXII (1980). IOAN. 2008. traducere Preot Prof.IBMBOR. 1996 40. Dr. De la principiul cosmologic anthropic la perspectivele theanthropologice. Renaşterea. vol. 60. 2000. 43. FLOROVSKY. GEORGES. 47. 57. HOMIAKOV. 41. 2005. Taina Iubirii. 46. Bucureşti.. GEORGES. Ed. 1994. 53. 1990. Ed. 1944. NICOLAE. Alfabhtari thj Pistihj. 34 . SPIRIDON. II. NICOLAE. 2 (în limba greacă). 2009. Éditions Beauchesne. vol. Ed. KARMIRIS.34. I-XIV. Holy Flesh. IOAN. Bucureşti. Bucureşti. Vasile Manea. Maximus the Confessor. în ST. nr. COSTACHE. 42.IBMBOR. LOSSKY.

pp. volumul II. Cluj-Napoca. 70. 82. Ioan I. INTER I. RADU. 1989. traducerea Nicuşor Deciu. Renaşterea. Anexa: Texte biblice şi patristice despre pace şi muncă. GABRIEL. 83. 1998. 35 . VLADIMIR. 1979. 77. 148-164. POPESCU. Bucureşti. VASILE. nr. Sibiu. Tendinţe istorice şi teme doctrinare. în ST. NIKOS A. nr. MOISESCU. IUSTIN. MORESCHINI. „Eclesiologia Noului Testament”. Prooptikes gia mia orqodoxh katanohsh tou anqrwpou. 1969. „Sfântul Pavel şi viaţa celor mai de seamă comunităţi creştine din epoca apostolică”. IOAN. Frăţia Ortodoxă Română.. 1996. PLĂMĂDEALĂ. (2007). MEYENDORFF. Polirom. Bucureşti. 67. Fordham Univ Press. 140-211. #372. Grammaire de Grec Ancient. Înstrăinarea ethosului creştin. 2008. RADU. 2004.. Cluj. traduce pr. Bucureşti. MADELEINE. pp. 2009. Ed. „Rolul catehetic al laicilor în Biserică. 233248. Parohia. Humanitas. MOISESCU. GHEORGHIOS D. 5-8. MEYENDORFF. HTS Teologiese Studies/ Theological Studies 66(1). JOHN. 79. nr. 64. Teologie Dogmatică şi Simbolică. IOAN. NELLA. ANDREI. LOSSKY. 2004. Christ in Eastern Christian thought. ALESSANDRA. Editura Platytera. IUSTIN. Un portret socialteologic”. Ică. traducere din limba franceză de Pr. în Sfânta Tradiţie şi în teologia contemporană”. Kirche und Welt im orthodoxer Sicht. Obiective şi metode. pp. Bizantină. Expunerea credinţei ortodoxe în confruntare cu creştinismul occidental. Stuttgart. ANTONIE. MANOLESCU. MLADIN. METALLIONS. 2006. PANAYOTIS. Art. 73. Bucureşti. nr. traducere din limba engleză de Pr.Dr. studiu introductiv şi traducere Diac. Hristos în mijlocul nostru. Studii de Teologie Morală. 80. nr. 1975. MLADIN. Craiova. Iaşi. III (1951). Aqhna. Simbolismul crucii. Deisis. 7-8. 84. LUKINOVICH. traducere de Alexandra Cheşcu. Doina Cernica.. PREDA. Sensuri metafizice ale crucii. 325-625. Ed. în O. 86. Ică jr. Omul animal îndumnezeit. în Un neobosit slujitor al Bisericii: Preasfinţitul Episcop-Vicar Vasile Someşanul. 74. 2. PANAGIWTH. (1979). MATEIU. NISSIOTIS. ANGELO. 85. Alexandru Stan. în ST. Ed. „The Laos tou Theou – an orthodox view of the people of God”. Teologia bizantină. „Primii didascali creştini”. CLAUDIO. PREDA. N. Paradigmă istorică şi provocare profetică”. Ed. Sibiu. XXIV (1972). 75. NICOLAIDES. 1968. „Laicatul ortodox din România postcomunistă. Geneva. 71. PATAPIEVICI. 65. Bonifaciu.Conf. 1938. 68. A. PLEŞU. NICOLAE. Editura şi Tipografia Arhiepiscopiei. 3-4. Cluj. „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură. Vasile Răducă.. Sibiu. Ierarhia bisericească în epoca apostolică. 5 pages.62. 76. pp. 1996. LIICEANU. 81. Byzantine theology: historical trends and doctrinal themes. JOHN. Editura Deisis. prof.. ROUSSET. 1955. ANCA. Mihai-Silviu Chirilă. Georg Editur. Editura Deisis. 1933. pp. MATEIU.IBMBOR.1-2. PHAROS. extrase din seminarul în jurul cărţii lui René Guénon. NELLAS. Sibiu. Ioan I. 1994. MEYENDORFF. 2010. Asceza şi mistica paulină. St Vladimir's Seminary Press. 2007. 78. L (1977). Ed. Ed. TEODOR M. EPOPTEIA. Zwon qeoumenon. HORIA-ROMAN. Istoria filosofiei patristice. 69. Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. PHILOTEOS. Die Theologie der Ortkirche im ökumenischen Dialog. Mirenii şi drepturile lor în Biserică. MIHOC. Ed. NICOLAE. 63. în ST. 1987. MATSOUKAS. 398-416. 72. 66. JOHN.

Ed. 111. traducere diac. Sibiu. vol. CONSTANTINE B. 101. pp. 105-119. Mică dogmatică vorbită. în O. STĂNILOAE. ŞTEF. 1996. 89. DUMITRU. SLĂTINEANU. 2008. Cuvinte despre nevoinţă. SFÂNTUL. 1997. Bacău. 1998. (1990) nr. 2. Editura Renaşterea. pp. 100. Sibiu. Perspective ortodoxe. 1998. 109. NICOLAE RĂZVAN. SCHMEMANN. STĂNILOAE. Ed. STĂNILOAE. 110.IBMBOR. SLEVOACĂ. Iisus Hristos sau Logosul înomenit. Ed. A Contemporary Reader”. Clendenim (ed. ALEXANDER. Ion Marian Croitoru. Ică jr. „Autoritatea Bisericii”. 3. DUMITRU. 96. Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa. Ed. SKOUTERIS. 103.. VASILE. „Numărul tainelor. raporturile dintre ele şi problema tainelor din afara Bisericii”. 93. 104. 2007. Bucureşti. 1994. STĂNILOAE. SERAFIM. Humanitas. MarcAntoine Costa de Beuregard. 183215. pp. (1956). Editura Bunavestire. Ediţia a II-a. 92. 191-215. DUMITRU. vol. traducerea românească din limba engleză realizată de Maria Vinţeler . pp. 2001. 3.). LIVIU. 105. nr. Deisis. STĂNILOAE. The Missionary Imperative in the Orthodox Tradition. SCHMEMANN. 1995. 1939. vol. 36 . în ST. JAMES. Arhiepiscopiei Tomisului. crearea lumii si omul începuturilor. traducere din limba greacă şi engleză. 267284. în Daniel B. Nr. Ediţia a II-a. 5-7. Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei. VASILE. Bucureşti. SILUAN ATHONITUL. 1995. 2. SIRUL ISAAC. traduzione di: Carlo Rusconi. 90. Cluj-Napoca. Bologna. 112. 1996. Tiparul Tipografiei Arhidiecezane. ŞTEFAN. Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos. Ed. Ed. DUMITRU. Mirenii în Biserică. 1997. Valdimir’s Seminary Press. pp. Cartea Facerii. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Bucureşti. STĂNILOAE. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Bazele doctrinare ale vieţii duhovniceşti. Ed. SCHMEMANN. Reîntregirea. Deisis. ALEXANDER. Church. RĂDUCĂ. nr. PREDA. 94. 88. „Sinteza eclesiologică” în ST. 2000 106.IBMBOR. 2006. Edited by Christopher Veniamin. 108. DUMITRU. 2. 102. XXV (1973). Căderea în păcat şi restaurarea omului. Studiu canonic-istoric. note şi repere biografice de asist. Dialoguri la Cernica cu Pr. 255-267. IRINEU. 1979. STĂNILOAE. univ. (1955). Bucureşti. NY 10707. World. DUMITRU. 1991. nr. 1. DUMITRU.87. traducere din limba engleză de Constantin Făgeţan. 3. „Grija Bisericii faţă de mediul ambiant”.IBMBOR. Bucureşti. Ed. 97. ANA FELICIA. 91. CONSTANTIN. „Condiţia ucenicului şi exigenţele misiunii potrivit scrierilor Sfântului Luca” în Misiunea Bisericii în Sfânta Scriptură şi în istorie. VII. Sibiu. 98. SKOUTERIS. pp. St. Alba-Iulia. (1979). Teologia Dogmatică Ortodoxă. „Preoţia de hirotonie şi preoţia credincioşilor”. Ed. Ed. 95. lume. „Chipul lui Dumnezeu şi responsabilitatea Lui în lume”. 1997. Mission. Bucureşti. 2006. Crestwood. 107. Contribution to the Theological Dialogue. CONSTANTINE B. Biserică. STAN. Baker Books. SWETNAM. 347-362. Mount Thabor Publishing. EIBMBOR. Edizioni Dehoniane. STĂNILOAE. România creştină. STAN. 2006. „Eastern Orthodox Theology. Manual de greacă veche. în ST. ROSE. Ioan I. în O. dr. RĂDUCĂ. Importanţa elementului mirean în Biserică şi participarea lui la exercitarea puterii bisericeşti. 99. Antrologia din perspectiva hristologică. Il Greco del Nouvo Testamento. Reflection on Ortodoxy în the West. Constanţa. DUMITRU. Sophia. PUC. Ediţia a II-a. DUMITRU. Ecclesial Being. 3-4. STĂNILOAE.. XVI (1964) nr. misiune. în O. ALEXANDER.

augustinus. TOROCZKAI. traducere de Drd. Editura Bizantină. Cluj-Napoca. 1999. Bucureşti. Editura Andreiană. trad. ISIDOR. Light&Life Publishing Company. http://saraca.com/secular. Fiinţa eclesială. 123. 116. Ed. Bucureşti. Volum omagial. Ortodoxia şi problemele lumii contemporane. Mineapolis. 2005. SITE-URI ACCESATE: http://ro. Ed. 3-4. 139-149. Ed. Ed. „Principiul iconomic din punct de vedere dogmatic”. LEONID. Georges V. http://www. Basilica a Patriarhiei Române. traducere de Pr.ascorcluj. 2008. nr. IOANNIS. and Martyrs: Making Disciples of All Nations. 1999.htm http//concile_vatican_II\concile_vatican_II_decret_ad_gentes. TODORAN. Antropologia Sfinţilor Părinţi Capadocieni. Consantin Coman. Studiu introductiv şi traducere de Teodor Baconsky. Tradiţia patristică în modernitate. Dr. Scrieri alese. NICOLAE. http://www. 115. Ed. Ioan Valentin Istrati şi Geanina Chiriac. Euharistie. 119. 2003. ISIDOR.htm http://www. Renaşterea. traducere Preot Dr. traducere din limba sârbă Adrian Tănăsescu Vlas. Omul şi cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul. Bucureşti. 117. Predania. Gabriel Mândrilă şi Pr.syndesmos. IOANNIS. Aurel Nae. 2003. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. de prof.113. Teologia icoanei.com/biblioteca/enciclica_1848. 118. http://www. MARIUS. Ed. IOSIF. Creaţia ca Euharistie. YANNOULATOS. Tâlcuire la Tatăl nostru.orthodoxphotos.html. LARS. 121. 122. Editura Anastasia. CIPRIAN IULIAN.pdf.hotnews. Bizantină. VERONIS. Episcop. traducere de Caliopie Papacioc. Sibiu. 114.cox. 120. Biserică.nistea.net/vientrietdao/bao/cho4. USPENSKY. Bizantină.info/familiesocietate/s-a-nscut-forul-ortodox-roman_10568. VELIMIROVICI. IOANNIS.htm. ZIZIOULAS.html http://www. (1955). ediţia a VII-a. Sibiu. 1994. Florovsky (1893-1979) în contextul mişcării neopatristice contemporane. Dr. LUKE. 2009. 1994. 125.ioanguradeaur. THUNBERG. ANASTASIOS. „Oastea Domnului”.ro/carti/cuvinte-alese http://www. 2008. Missionaries.html.ro/stiri-esential-3363755-cativa-intelectuali-lista-mitropolitului bartolomeu-leapada-fratia-ortodoxa-romana.altermedia. Remus Rus.no/artman2/uploads/1/Mihoc_two. Bucureşti. Ce este Oastea Domnului?. Ecleziologia Pr.htm 37 . TODORAN. Ed.ro/ http://www.dr. Emia. Bucureşti. Ed. 2007. ZIZIOULAS. ZIZIOULAS. Bucureşti. 2006. Bucureşti.org http://members. în ST.IBMBOR. 124.it/latino/costumi/index2. TRIFA. TELEA. Monks. Prof. pp.mhs.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful