Congresul de la Viena

În scrierile despre negocierile diplomatice au rămas ca momente de referinţă contactele dintre delegaţii din aproape toate statele din Europa şi negocierile care au avut loc între ei înaintea Congresului de la Viena din anul 1815, în timpul acestui renumit Congres şi de după încheierea lucrărilor sale. Puternic zdruncinat în timpul Razboaie Napoleoniene, echilibrul european părea posibil să fie reconstruit după înfrângerea catastrofala a lui Napoleon Bonaparte la Waterloo. După înfrângerea lui Napoleon în Rusia, rolul diplomaţiei austriece se face tot mai remarcat. Şedinţele oficiale fiind purtate între cancelarul Austriei, Klemens Von MetternichWinnerburg, lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Franţei, Tallezrand, ţarul Alexandru I şi baronul prusac von Stein. Prin acţiunile sale diplomatice Metternich nu dorea „înclinarea prea marcată a balanţei in favoarea Rusiei”. Aşa se explică rolul său în încheierea Armistiţiului dintre aliaţi si Napoleon, după succesele francezilor la Lutyen şi Bautzen. După încheierea Armistiţiului, după victoriile francezilor din mai 1813, înainte ca Mettenich să se intalnească cu Napoleon, acesta a evaluat în secret, împreuna cu Ţarul Alexandru şi Frederic Wilhelm al III-lea, regele Prusiei, „şsansele viitoarelor acţiuni ale aliatilor”. Întrevederea de la Dresen, a fost „o adevarată confruntare intre Împarat şi Cancelar”. Atunci Napoleon a spus ca nu admite faptul ca el sa se întoarcă injosit in mijlocul poporului său. Furia marelui Împarat al Franţei nu l-a speriat ci i-a întărit convingerea lui Metternich ca „dorinţa de dominaţie a Continentului îl va pierde pe Napoleon”. Imediat după încheierea Armistiţiului cu Bonaparte, la 11 august 1813, Cancelarul a inştiinţat Anglia şi Rusia că „Austria declară război Franţei”. Încă de la semnarea Tratatului de la Chaumont, Anglia, Austria, Prusia şi Rusia se angajaseră sa înfranga Franţa şi să restabilească pacea si echilibrul in Europa. Marii diplomaţi ai timpului, Castleareagh, din Marea Britanie, Metternich din partea Austriei, Hardenberg din partea Prusiei și Nesselrode din partea Rusiei au negociat si promovat înțelegerile europene și care aveau să „reconstruiască echilibrul de forţe de pe Continent”. Principalele obiective ale negocierilor de la Viena Învingătorii lui Napoleon Bonaparte urmăreau să creeze „un sistem european”, care să împiedice apariţia unor noi conflicte şi să promoveze „un echilibru de forţe in Europa”. Aceste obicetive ambiţioase trebuiau sa fie realizate de Congresul de la Viena. Negocierile din capitala Austriei vizau afirmarea principiilor potrivit cărora „nici o putere sau grup de puteri să nu poată să domine în Europa”, iar „drepturile şi posesiunile unei puteri să nu fie ameninţate de alte puteri”.Ordinea stabilita în Europa se considera că poate fi menţinută de „Concertul European”, care reprezenta o formulă diplomatică, implicând consultări si schimburi diplomatice menite sa solutioneze problemele controversate, deciziile fiind luate de marile puteri,decizii care priveau statele mai mici,care nici macar nu erau invitate cu atât mai puţin consultate în legatura cu hotărârile adoptate.1

1

Dumitru Mazilu, TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR, ed III, 2008, pag. 90.

90. o · Regatul Ţărilor de Jos reuneşte Provinciile Unite şi Ţările de Jos Austriece şi trebuie să constituie o barieră utilă împotriva deşteptării dorinţelor franceze de expansiune.1 noiembrie 1814. la 9 iunie 1815 a fost semnat Actul final al Congresului de la Viena. TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR. Pozzo di Borgo şi prinţul Adam Czartorzski. Salzburgul până la Bavaria şi primeşte provinciile ilirice. o · Statele germane (38) vor fi reunite în Confederaţia Germană. Prusia urmărea să-si consolideze puterea. ministrul Afacerilor externe baronul von Anstett. iar Austria viza „contracararea ascensiunii Rusiei”. i se recunoaşte suveranitatea asupra Gibraltarului în Spania şi Regatul celor Două Sicilii se produce restauraţia Bourbon-ilor. are obligaţia de a plăti despăgubiri de război şi de a primi trupele străine care să staţioneze pe teritoriul ei. Restauraţia consta in readucerea la tron a dinastiilor din perioada antenapoleoneană. a Mariei Luiza. ed III.unul dintre membrii cei mai importanţi ai Confederaţiei Germane. 90. iar în ducatul de Parma. de contele nesselrode. Rusia era reprezentată de Ţarul Alexandru. TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR. Insulele Ionice şi insula o Hellgoland. ţarul Rusiei obţinând şi titlul de rege al Poloniei. o · Rusia obţine 2/3 din Polonia. insistând asupra „garantării frontierelor Imperiului otoman”. în plus. o · Regatul Unit primeşte Colonia Capului.reînscăunarea acelor dinastii era considerată un „Act legitim”. de punere în drepturi a capilor incoronaţi îndepărtaţi cu forţa de armatele lui Napoleon. Anglia era reprezentată de lordul Castlereagh şi lordul Clancarty. cele mai importante personalităţi politice şi diplomatice ale Continentului au fost prezente. Dumitru Mazilu. pag. în plus.cel care a reorganizat Europa pe baza unui sistem de tratate.3 Cuvintele cheie ale Congresului au fost „Echilibru European”. În cadrul acestei intalniri. Legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime şi puterea absolută a acestora. Congresul de la Viena va redesena harta Europei pe baza principiului Echilibrului European. 2008. . Malta. poziţia sa se consolidează prin venirea pe tronul Toscanei a arhiducelui Ferdinand. inclusiv Varşovia constituite într-un regat autonom al Poloniei. Rusia urmărea „promovarea şi recunoaşterea dreptului de intervenţie nelimitată a marilor puteri în ţările Continentului”. Ceylon. o · Austriei i se restituie teritoriile pierdute. aşa încât Continentul să nu fie dominat de unul sau altul din învingatorii lui Napoleon Bonaparte. Rusia mai obţine Finlanda şi i se recunoştea stăpânirea asupra Basarabiei. condusă de o dietă federativă prezidată de Austria. Anglia işi propunea „să elimine total ameninţarea franceză”. pag. aceasta a fost data la care Congresul de la Viena a fost deschis oficial. Decizia de încheiere a lucrărilor acestui important Forum European a fost grăbită de ştirea privind debarcarea lui Napoleon în Golful Juan şi începutul domniei celor 100 de zile. ed III. a doua soţie a lui Napoleon I. De asemenea. Austria de Împaratul Francis I si Cancelarul Metternich iar Franţa de Tallezrand. însoţit de prinţul Andrei Rezumovski. Prusia era reprzentata de Frederic Wilhelm.2 Reprezentanţii puterilor europene erau uniţi în acţiunea lor impotriva ocupaţiei napoleonene dar urmăreau interese diferite. se aprecia ca după înfrţngerea lui Bonaparte ar trebui sa rămână un „Echilibru de forţe” . 2008. După lungi tratative. însoţit de Hardenberg. Deciziile cele mai importante luate în cadrul Congresului au fost: o Franţa îşi vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789. Tirolul. "restauraţie" şi "legitimism". 2 Dumitru Mazilu. 3 . Lombardia şi Veneţia.

4 5 Dumitru Mazilu. 2008.5 În viziunea Ţarului Alexandru I al Rusiei. acordat alianţelor Metternich a avut un rol remarcabil în organizarea Congresului de la Viena . Între altele. TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR. 2008. Papa nu a aderat la acest Acord. un Rege protestant si un Împarat catolic. Negocierea şi încheierea Acordului de construire a „Sfintei Alianţe” În urma Congresului de la Viena s-a vădit necesitatea unei Instituţii polictice. Frederic Wilhelm al Prusiei şi de Împaratul Francisc I al Austriei. Şi Charles Maurice de Talleyrand Périgord (1754-1838). Prin încheierea Pactului de la Paris. diplomaţia clasică“: 1. promovate cu insistenţă de Ţarul Alexandru nu au fost imbrăţişate de toate capetele încoronate ale Continentului. ed III. la 26 septembrie 1815.”4 După trei luni de la încheierea Conghresului de la Viena. ed III. Congresul a contribuit la cristalizarea unor forme stabile şi a unor reguli ce caracterizează. Astfel. 92 6 Dumitru Mazilu.autonomia. pag.6 Sfânta Alianţă. la Paris . deoarece. pag.o · Suedia primeşte Norvegia. potrivit legislaţiei britanice. gata să-şi acorde în orice împrejurare sprijin pentru „ a apăra credinţa. „Legitimism” şi „Echilibru European”. ca urmare a sprijinului antinapoleoniene. pacea şi justiţia” în spirit de fraternitate crestină. 93 . 92 Dumitru Mazilu. o · Elveţiei i se recunosc independenţa şi neutralitatea veşnică. caracterul secret. 3. care se angajau să acţioneze „într-o uniune a fraternităţii veritabile si indisolubile”. orice act internaţional trebuia consemnat de un ministru. rămâne „ o experienţă politică internaţională de cea mai mare importaţă politică”. cea deschisă si cea secretă“. care urmărea realizarea obiectivelor Congresului de la Viena: „Restauraţie”. 2008. unul dintre cei mai mari diplomaţi ai Franţei si ai lumii. 2. a avut un rol important în conturarea şi adoptarea hotărârilor Congresului de la Viena. relaţiile specifice ale „elitei alcătuitoare“. dincolo de criticile justificate ale multor analişti politici privind modul în care a fost concepută şi obiectivele pe care le-a urmărit. Congresul de la Viena . TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR. pag.avea sa observe mai tarziu Nicolae Titulescu . capetele încoronate europene simţeau nevoia „unor măsuri împotriva celor care s-ar fi opus aplicării hotărârilor Congresului. erau înrudiţi să-l semneze numai „monarhii de drpt divin”. Nici Regele Anglie nu a semnat Acordul de instituire a Sfintei Alianţe.are meritul de a fi recunoscut „cele doua ipostaze ale diplomaţiei clasice. TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR. Acest document a fost semnat de Alexandru I al Rusiei. Sfânta Alianţă urma „o nedesparţită treime a celor trei monarhi”. la 20 noiembrie 1815. s-a convenit şi s-a semnat. dincolo de contradicţiile care au existat „Congresul a pus bazele unui sistem. Acordul prin care se constituia „Sfânta Alianţă”. unei păci politice care a durat peste 30 de ani”. ed III. deoarece nu voia să dea girul său unui sistem convenit între un Ţar ortodox. în măsură să acţioneze pentru promovarea şi aplicarea hotărârilor adoptate. „Sfânta Alianţă” a devenit un „ mecanism politic european”. Aceste orientări. În baza dispoziţiilor acestuia. Mai mult. avea să declare.

2008. ed III. . Bucureşti. Dumitru Mazilu.Bibliografie 1. TRATAT privind TEORIA şi PRICTICA NEGOCIERILOR.

Zi Congresul de la Viena Student: Felea Elena-Roxana Obiect: Negociere si conflicte in relatiile internationale . Anul III. RISE.Facultatea de Comunicare si Relatii Internationale .