MunŃii RARĂU - GIUMALĂU Traseu: Cluj-Napoca – Vatra Dornei – Cabana Giumalău – Hotel alpin “Rarau” – Câmpulung Moldovenesc

– Cluj-Napoca Acces: Vatra Dornei - Bai (Gara CFR) / Câmpulung Moldovenesc – Est (Gara CFR) Durata: 3 zile Perioada: N/A Participanti: N/A Repere geografice: Mt. RARĂU – GIUMALĂU Fac parte din MunŃii Bucovinei, fiind situaŃi în nordul CarpaŃilor Orientali, în bazinele hidrografice superioare ale Moldovei şi BistriŃei. Tresee turistice:

13. Oraşul Vatra Dornei (800m) - pârâul Chilia - Obcina Mare (1245 m) - Obcina Mică (1322m) - Poiana Ciungi (1550m) - vârful Giumalău (1857m) - şaua Fundu Colbului (1285m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: bandă roşie Durată: 9 h (Vatra Dornei - vârful Giumalău 5-6 h; vârful Giumalău - vârful Rarău 3-4 h) DiferenŃă de nivel: 1057 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: pentru turiştii care vin cu trenul, se recomandă să coboare în staŃia Vatra Dornei—Băi, de unde se merge spre centru, pînă în drumul naŃional, lîngă clădirea Consiliului popular orăşenesc. Lîngă părculeŃul aflat aici se întîlneşte şi primul indicator care anunŃă că pe marcajul bandă roşie se poate ajunge la cabana şi vîrful Giumalău (5—6 ore) şi mai departe la hotelul alpin şi vîrful Rarău (durată totală 8—10 ore). De la tabla indicatoare plecăm spre dreapta (răsărit), trecem de calea ferată, lăsînd la stînga drumul naŃional 17; mergem în continuare pe drumul naŃional 17 B care străbate valea BistriŃei. În dreptul intrării în marele combinat forestier trecem peste BistriŃa Aurie şi continuăm drumul pe strada de pe malul stîng al acesteia, lăsînd în urmă întreprinderea de industrializare a cărnii (abatorul), şcoala generală şi cîteva blocuri de locuinŃe; traversăm un mic pod şi continuăm drumul pînă la confluenŃa pîrîului Chilia cu BistriŃa Aurie. Aci, la confluenŃă, pe malul pîrîului, se află un nou indicator de marcaje. Părăsim valea BistriŃei care, puŃin mai în avale, primeşte, pe dreapta, apele Dornei, şi se merge spre stînga, trecînd prin faŃa cimitirului. În colŃul acestuia se află un alt indicator; continuăm traseul pe marcajul bandă roşie, pe valea pîrîului Chilia, destul de largă în prima parte şi cu versantele acoperite de fîneŃe parcelate, nelipsitele odăi şi grajduri, totul tipic peisajului din łara Dornelor. Cale de circa 5 km mergem pe drumul forestier, avînd în stînga (apus) ArşiŃa Andrăşeşti şi vîrful Drăncani (1 231 m) şi în dreapta (răsărit) vîrful Bîrnărel (1 321 m). După un scurt pasaj prin pădure, drumul străbate o primă mare poiană, apoi din nou prin pădurea de molizi, de data aceasta urcuşul fiind ceva mai pieptiş. Ajungem spre obîrşiile Pîrîului Chilia, sub vîrful Obcina Mare (1 243 m), unde părăsim drumul forestier şi mergem spre dreapta. Poteca trece printr-o şa, apoi urcă un alt vîrf al Obcinei Mari şi iese în Poiana Obcinei Mici, acoperită cu păşune, aici aflîndu-se odăi şi grajduri, precum şi izvoare cu apă. Un prim popas, după urcuşul din Vatra Dornei pînă aici, cu o diferenŃă de nivel de aproximativ 400 m (de la 800 m în oraş la 1200 m în poiană), se impune. Şi nu numai popasul, dar şi alimentarea cu apă de la izvoarele din apropierea stînelor din poiană, fiindcă pînă în Poiana Ciungi nu mai avem această posibilitate. Din Poiana Obcinei Mici se deschid privelişti deosebite: în faŃă (spre nord-est) vîrful Obcina Mică (1 322 m), peste care trece marcajul în continuare, apoi la dreapta vîrfului Poiana Mesteceni (1 200—1250 ni) şi Vîrful Mesteceni (1 256 m); spre sud se vad vîrfurile Bîrnărel (1321 m) şi Corhana Gheorghenilor (1176 m). Din Poiana Obcinei Mici mai departe, traseul parcurge un drum de culme, pe cumpăna apelor dintre BistriŃa (pîraiele Argestru, Chilia,.GheorghiŃeni, Giumalău, Rusca) şi Moldova (Putna Mare şi Putna Mică). De la vîrful Obcina Mare la Bobeica Ciungilor, drumul care urmăreşte cumpăna apelor este cunoscut sub denumirea de Plaiul Giumalăului. La plecarea din Poiana Obcinei Mici, locul prin care poteca intră în pădure este însemnat de marcajul aflat pe indicatorul metalic plantat pe gardul de la stînă şi pe molidul din marginea poienii. Poteca trece peste vîrful Obcina Mică; în dreapta rămîn vîrful Mesteceni şi Poiana Mesteceni, iar în stînga marea Poiană Penteni. După numai 3 km, distanŃă pe care drumul se menŃine, în general, sub 1300

m altitudine, întîlnim traseele ce vin din satul Valea Putnei prin Poiana IŃcani (pe valea Putnei Mici) şi de la cabana Mestecăniş, marcate cu triunghi roşu (tr. 17 şi 20). Aici se schimbă direcŃia de mers, spre est — nord-est; în dreapta rămîne marea Poiană Ticşeni, poteca continuîndu-se pînă în Poiana Ciungi de sub Giumalău. Pe toată această porŃiune, de la Poiana Obcinei Mici la Poiana Ciungi, poteca este largă, aproape ca un drum carosabil, fiind străjuită de-molizii pădurii care acoperă în întregime zona. Doar din loc în loc plaiul se lărgeşte, pădurea se retrage, făcînd loc unor mici poieni deosebit de frumoase. Aproape de culme ieşim în Poiana Ciungi, o poiană mare, avînd în stînga vîrful Poiana Ciungilor (1 513 m), sub care se află mai multe izvoare. Parcurgem în lung (spre est) poiana, îndreptîndu-ne spre vîrful Giumalău care se înalŃă în faŃă. La ieşirea în Poiana Ciungi, la circa 1 500 m altitudine, poteca trece pe sub poala pădurii care rămîne în dreapta, apoi pe lîngă stînă şi urcă lin pînă pe la 600 m. La numai cîteva sute de metri de la stînă, dinspre stînga vine şi cărarea de la Valea Putnei prin Poiana IŃcani şi Poiană Scăldători, marcaj bandă galbenă (tr. 18). Ambele trasee (marcaj bandă roşie şi bandă galbenă) se îndreaptă spre vîrful Giumalău, ultima porŃiune fiind abruptă, cu o denivelare de peste 250 m, pe o distanŃă de aproape 1 km. De pe vîrful Giumalău, de la 1857 m, se deschide una din cele mai fascinante panorame din CarpaŃii României. Spre nord şi nord-est se profilează Obcinele Bucovinei, spre răsărit silueta zveltă a Rarăului, spre sud-est şi sud în primplan coama zimŃată a vîrfurilor Bogolin şi Pietrosu BistriŃei, iar în planuri mai îndepărtate valurile împietrite ale MunŃilor BistriŃei, Stînişoarei şi, în ultimul plan, „pionul" Moldovei, Ceahlăul. Spre vest se desluşesc Călimanul şi MunŃii Bîrgăului, avînd în prim-plan łara Dornelor, iar spre nord-vest Masivul Suhard şi, în ultimul plan, creasta alpină a MunŃilor Rodnei şi MunŃii Maramureşului. După cum s-a arătat, vîrful Giumalău reprezintă un punct de concentrare a traseelor din acest masiv. Astfel, aici se adună traseele de la Valea Putnei prin Poiana IŃcani şi peste munŃii Sapele, Alunul, din valea BistriŃei pe pîrîul Chilia, cel peste vîrful Bîrnărel, pe văile pîraielor Rusca şi Giumalăului, pe Piciorul Ruscăi şi pe Piciorul łepuşelor, ca şi acela din Pasul Mestecăniş (tr. 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 şi 20). De aici, din vîrful Giumalău, turiştii, care nu vor să continue drumul spre Rarău, pot să se abată la cabana Giumalău, aflată la sud de vîrf, la circa 1 600 m altitudine. De la vîrful Giumalău, traseul nostru se continuă printr-un coborîş pe o pantă foarte abruptă, pe versantul opus (de răsărit) al cupolei Giumalăului, poteca cotind mereu printre jnepeni şi ienuperi. Cam pe distanŃa de 1 km se coboară de la 1857 m la 1 600 m, după care poteca urmează cumpăna de ape între BistriŃa (bazinul Pîrîului Colbu) spre dreapta, şi Moldova (bazinul Pîrîului Şurii) spre stînga. În continuare, poteca coboară mereu pe această culme despărŃitoare de ape şi după încă 1 km străbate o zonă presărată cu stînci, situată la 1 400—1 450 m altitudine; este PoliŃa Caprelor. Drumul continuă, coborînd uşor şi după încă un kilometru ajungem în punctul cel mai de jos al acestei părŃi a traseului, la circa 1 285 m, în şaua Fundu Colbului. Aici, în şa, iese şi drumul forestier ce vine de la Pojorîta, marcaj cruce galbenă (tr. 6). De aici pînă la hotelul alpin „Rarău" traseul urmează drumul forestier, iar de la izvoarele de sub Munceii înşiraŃi este comun şi cu poteca ce vine de la Cîmpulung Moldovenesc pe valea pîrîului Mesteacăn, marcată cu bandă albastră şi de la Pojorîta peste vîrful Prăşea, marcaj punct roşu (tr. 4 şi 5).

14. Oraşul Vatra Dornei (800m) - gura pinului Chilia - vârful Birnărel (1321m) vârful Obcina Mică (1322m) Marcaj: bandă albastră Durată: 2 h DiferenŃă de nivel: 522 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; în timpul iernii este accesibil numai turiştilor experimentaŃi Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face tot din oraşul Vatra Dornei, ca şi la traseul 13. De la indicatorul aflat în colŃul cimitirului oraşului, mergem spre dreapta pe un drumeag, pe o distanŃă de aproximativ 500 m, care este paralel cu DN 17 B şi valea BistriŃei. Un cot de 90° şi poteca se îndreaptă spre nord — nord-est. În general, traseul are două aspecte. În prima parte urmează versantul sudvestic al Muntelui Bîrnărel, iar în cea de a doua, după vîrf, merge pe culmea acestui munte. În prima parte, poteca trece printre fîneŃe şi păşuni cu numeroase odăi şi grajduri, lîngă care, începînd din luna august, se înalŃă stogurile de fîn. Urcuşul nu este prea greu, dar continuu, pe distanŃa de circa 2,5 km, pînă în dreptul vîrfului — de la 800 m în valea BistriŃei, la 1250 m la vest de vîrf. Aşadar, vîrful Bîrnărel (1 322 m) rămîne în dreapta. Datorită faptului că regiunea este acoperită aproape în întregime cu pajişti submontane, se deschide o frumoasă perspectivă asupra văii BistriŃei şi parŃial asupra văii Neagra Şarului, afluent al BistriŃei, pe partea dreaptă. Spre răsărit se profilează muntele Corhana Gheor-ghiŃenilor (1 176 m), iar în faŃa acestuia, de cealaltă parte a BistriŃei (pe malul drept), muntele Corhana şi vîrful cel mai înalt al acestuia, Spaima (1 054 m) şi, mult mai departe, Pietrosu BistriŃei (1 791 m), cu cleanŃurile sale prăpăstioase ce par că se prăbuşesc în BistriŃa, în dreptul Cheilor Zugrenilor. Spre apus, ni se dezvăluie imagini pitoreşti din peisajul dornean, pe valea Chilia, iar dincolo de ea ArşiŃa Andrăşeşti şi vîrful Drăncani (1 231 m). Din dreptul vîrfului, poteca se afundă în pădure, urmînd culmea, cu uşoare urcuşuri pînă la maximum 1 290 m, dar menŃinîndu-se, în general, la 1250 m. După circa 3 km, poteca ajunge la vîrful Obcina Mică (1 322 m), de unde se continuă traseul pe marcaj bandă roşie spre vîrful Giumalău (tr. 13). 17. Satul Valea Putnei (835m) - Poiana IŃcani (935m) - valea Putna Mică - cota 1299 Marcaj: triunghi roşu Durată: 4 h DiferenŃă de nivel: 464 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; iarna este accesibil numai pînă în Poiana IŃcani Descrierea traseului: Intrarea în traseu se face din satul Valea Putnei, unde se poate ajunge fie cu trenul, coborînd în staŃia de cale ferată cu acelaşi nume, fie cu autobuzul, pe drumul naŃional 17, Suceava — Cîmpulung Moldovenesc — Vatra Dornei, în care caz se coboară tot în dreptul gării. Din apropierea gării, la circa 100 m în arnunte (spre Mestecăniş şi Vatra Dornei), mergem spre stînga, traversînd calea ferată. Ieşim pe drumul forestier care merge spre exploatările situate în bazinul celor două Putne — Mare (sau Pîrîul Roşu) şi Mică. DistanŃa de 9 km pînă la Poiana IŃcani se poate parcurge cu diferite ocazii, între care cele mai numeroase sînt oferite de autocamioanele întreprinderii forestiere, sau pe jos (circa 2 ore). Drumul forestier străbate valea pîrîului Putna Mare, pe malul drept, pe la umbra pădurii care acoperă în

întregime versantul nord-vestic al muntelui Sapele (1440 m). Chiar de la intrarea în traseu se înşiruie, una lîngă alta, casele satului, durate în lemn, cu arhitectura specifică zonei de munte. După numai 1,5 km de la şoseaua naŃională, pe partea dreaptă se află păstrăvăria de la Valea Putnei, una din cele mai mari din Ńară. De-a lungul întregului traseu pînă în Poiana IŃcani drumul forestier urmăreşte valea Putnei, avînd în stînga muntele Sapele, de unde Putna primeşte ca afluenŃi pîrîul Strungii, pîrîul Iacob şi pîrîul Văcăria, iar în dreapta muntele Piciorul Lat (1 233 m), de unde se remarcă ca afluent mai mare pîrîul Chiril. În Poiana IŃcani se află confluenŃa celor două Putne — Mare (Pîrîul Roşu), venind dinspre stînga (nord-est) şi Mică, venind dinspre dreapta (sud). La podul de peste Putna, în faŃa cabanei întreprinderii forestiere, drumul se bifurcă. Poteca marcată merge spre Obcina Mică, pe valea Putnei Mici, un alt drum forestier, continuîndu-se pe Putna Mare. Traseul urmează drumul forestier de pe Putna Mică, construit nu de mult, dar ocaziile de a parcurge cei aproape 2,5 km cu autocamioanele sînt rare. Pe cei 2,5 km, din Poiana IŃcani pînă la cabana forestieră din bazinul superior al Putnei Mici, se urcă uşor, de la 935 m la 1038 m. Din faŃa cabanei forestiere se desprinde spre dreapta poteca pe care se continuă traseul marcat pînă în poieniŃa de la cota 1 299 m, urcuşul fiind ceva mai greu, pe distanŃa de aproape 1,5 km diferenŃa de nivel fiind de 261 m. La punctul ce marchează cota 1299 m întîlnim traseul marcat cu banda roşie caro vine de la Vatra Dornei peste Obcina Mare şi Obcina Mică (tr. Iii) şi se îndreaptă spre vîrful Giumalău. Pentru turiştii care din Poiana IŃcani vor să urce direct la Vîrful Giumalău se recomandă ca de la cabana forestieră de pe Putna Mică să continue traseul marcat cu bandă galbenă, avînd în vedere că este mai scurt şi străbate o serie de poieni ce oferă privelişti de neuitat (tr. 18).

18. Satul Valea Putnei (835 m) - Poiana IŃcani (935 m) - Poiana Roşului - Poiana lui Alexa - Poiana Scăldători - Poiana Ciungi - vârful Giumalău (1857m) Marcaj: bandă galbenă Durată: 5 h DiferenŃă de nivel: 1022 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara; iarna este accesibil numai pînă în Poiana IŃcani Descrierea traseului: plecarea se face, ca şi la traseul 17, din satul Valea Putnei, pînă în Poiana IŃcani; de aici mergem spre stînga, prin faŃa cabanei forestiere, pe Putna Mare (Pîrîul Roşu). După circa 100 m trecem pîrîul pe pod şi urcăm spre cabana silvică, lăsînd în dreapta cea de a doua cabană a muncitorilor forestieri. Poteca continuă să urce pe versant, iese în marginea Poienii Rosului, care rămîne spre dreapta şi, intrînd în pădure, începe să urce pe muntele Muchia Sierparului. După numai 1 km parcurs prin pădure intrăm în Poiana lui Alexa, la circa 1200 m altitudine. Poteca străbate poiana pe la mijloc şi reintră în pădure, angajîndu-se pe culmea principală a Muchii Sterparului care separă bazinul Putnei Mici, aflat spre dreapta, de acela al Pîrîului Roşu, aflat spre stînga. Urcuşul nu este prea greu; după încă 1 km de la ieşirea din Poiana lui Alexa, intrăm în Poiana Scăldători, în parte plantată cu molizi. Din poiană, spre stînga (nord) se vede unul din vîrfurile muntelui Muchia Sterparului (1 451 m), acoperit în întregime de pădure, ce face parte din rezervaŃia forestieră Codrul secular Giumalău — Valea Putnei, în care, pe o suprafaŃă de 314,20 ha, este ocrotit arboretul pur de molid, cu o vîrstă de peste 130 de ani. În bazinul Pîrîului Roşu

există şi o rezervaŃie, în suprafaŃă de 211 ha, pentru ocrotirea vînatului, în special a cocoşului de munte. Din Poiana Scăldători, cărarea străbate pe o scurtă distanŃă pădurea alcătuită din minunate exemplare de molid, apoi iese pe păşunea subalpină, trecînd peste cel de al doilea vîrf al muntelui Muchia Sterparului, de 1482 m. De aici poteca se îndreaptă spre sud, printr-o fîşie de pădure, după care iese din nou pe pajiştea subalpină, pe nivelul de platformă ce poartă denumirea de Poiana Ciungi. Rămîne în dreapta vîrful Poiana Ciungilor (1 513 m); la numai 700—800 m întîlnim poteca marcată cu bandă roşie care vine de la Vatra Dornei pe Plaiul Giumalăului (tr. 13). Cupola Giumalăului, spre care se îndreaptă cele două trasee, se vede în toată splendoarea sa. 19. Satul Valea Putnei (835m) - Poiana Strungii - Poiana Sapele - vârful Alunu (1665m) - vârful Chilii (1652m) - vârful Giumalău (1857m) Marcaj: punct albastru Durată: 7 h DiferenŃă de nivel: 1022 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara. Descrierea traseului: accesul spre cea mai frumoasă şi semeaŃă culme din aceşti munŃi, care se desfăşoară între vîrfurile Alunu şi Giumalău, se face din staŃia de cale ferată Valea Putnei. Din gară mergem către stînga, numai 150 m, pînă la semnalul de ieşire din gară, spre Cîmpulung Moldovenesc, în dreptul căruia, peste calea ferată, se află gura unui pîrîiaş; pe valea acestuia se înscrie poteca marcată ce urcă prin pădure, pe versantul destul de abrupt. După 1,5 km de la plecare, trecem printr-o rarişte de pădure, cu lăstăriş abundent, apoi încă 2,5 km prin pădure masivă, pînă la Poiana Strungii, la 1382 m altitudine. La ieşirea din poiană coborîm într-o mică şa, după care urcăm pe culmea de vest a muntelui Sapele, mai întîi printr-o poiană cu lăstăriş şi trunchiuri de brazi uscaŃi. Urmează o fîşie îngustă de pădure şi poteca ajunge în faŃa gardului care împrejmuieşte Poiana Sapele, care se întinde pe o suprafaŃă apreciabilă, la 1440 m altitudine. Intrăm pe poartă în poiană, poteca făcînd un arc de cerc spre stînga, trecînd pe lîngă stînă, care rămîne în dreapta. Amintim în treacăt că numele muntelui şi al poienii se datorează rîmăturilor turmelor de mistreŃi, care au dat aspectul de adevărate săpături. După circa 1 km ieşim din poiană, schimbînd direcŃia de mers, spre nord. Poteca străbate versantul de sud-vest al muntelui Alunu, complet împădurit, apoi o nouă schimbare de direcŃie, la marginea păşunii subalpine, ne îndreaptă spre răsărit. După aproape 2 km de la Poiana Sapele, ajungem pe vîrful Alunu (1 665 m), unde se află baliza trigonometrică şi foişorul de observaŃii al ocolului silvic. De pe vîrf se pot admira frumoasele peisaje pe care le oferă turul de orizont. Spre sud — sud-est se deschide toată culmea, pînă la vîrful Giumalău pe care o vom parcurge în continuare; spre răsărit muntele Zmîrzii (1 442 m) în prim-plan, iar mai departe Munceii Rarăului (înşiraŃi); spre nord muntele şi Piciorul Văcăriei, spre nord-vest muntele Tiniş (1 345 m) şi valea pîrîului Tiniş, iar spre vest drumul parcurs de la Valea Putnei şi mai departe, în planul al doilea, Obcina Mestecănişului. Aici, în vîrful Alunu sîntem la jumătatea distanŃei dintre satul Valea Putnei şi vîrful Giumalău. Continuăm drumul pe direcŃia sud-est, coborînd lin de pe vîrful Alunu, tot pe pajiştea subalpină, apoi peste vîrful Chilia Mică (1 631 m). De aici, printr-o mică şa, apoi în urcuş uşor printr-o fîşie de pădure, în marginea căreia se află vîrful Chilia Mare (1 641 m). Din nou un coborîş uşor, o şa, un mic urcuş şi poteca ajunge pe vîrful Chilii (1 652 m).

În continuare, mici urcuşuri şi coborîşuri despărŃite de şei înguste ce urmăresc, în general, culmea ne scot după aproape 2,5 km în. dreptul vîrfului Stegile (1 750 m), ale cărui stînci semeŃe rămîn în dreapta. Numele acestor stînci se datorează ciobanilor care-şi pasc oile prin aceste locuri, ca urmare a faptului că, altădată, ştevia, numită şi stege, stegie, şteghe, măcriş (Ruraex alpinus L.), ocupa suprafeŃe întinse pe pajiştile subalpine care acoperă zona. O mare extindere o are, pe porŃiunea traseului de la Alunu la Stegile, ienupărul (Juniperus sibirica Loud.), afinul (Vaccinium myrtillus L.) şi merişorul (Vacciniilm vitisidaeci L.) şi numai insular apare şi smirdarul (Rhododendrvn kotsckyi Simk.). Din dreptul vîrfului Stegile, poteca urcă continuu şi după aproape 1 km ajunge la un vîrf de circa 1825 m, după care coboară într-o mică şa, şi apoi ajunge pe vîrful Giumalău la 1 857 m. Numit, în documente istorice, Geamănul sau Gemănăul, probabil că numele i se trage de la aceste două vîrfuri, de 1 835 m şi 1 857 m, cu o mică şa între ele. Pe cel mai înalt, de 1 857 m, se află indicatoarele de marcaj care se concentrează aici, precum şi crucea monument, vizibilă de la mari distanŃe, din Masivul Rarău sau din Pasul Mestecăniş. Ea a fost construită în anul 1908, distrusă în primul război mondial şi reconstruită în anul 1947, din iniŃiativa şi prin eforturile gospodarilor din comuna Pojorîta. De la vîrful Giumalău, punct de concentrare a mai multor trasee, putem coborî la cabana Giumalău, sau mai departe spre Masivul Rarău. Dacă timpul nu ne permite continuarea excursiei, putem coborî la cabana Zugreni sau direct la Vatra Dornei. 16. Cabana Zugreni (745m) - Piciorul łepuşelor - cabana Giumalău (1600m) - vârful Giumalău (1857m) Marcaj: punct albastru Durată: 4 h DiferenŃă de nivel: 1112m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: de la cabana Zugreni ieşim în şoseaua naŃională, trecînd BistriŃa pe podul de lemn, după care, spre dreapta, la numai 100 m, se află gura pîrîului Colbu. Intrăm pe valea pîrîului la stînga, pe drumul forestier, şi după numai vreo 200—300 m, spre stînga, pe o mică vale, începe traseul spre Masivul Giumalău, unul dintre cele mai scurte, dar şi mai grele datorită diferenŃelor de nivel cu care facem cunoştinŃă chiar de la început. Pe această mică vale, pe o distanŃă de circa 500 m şi o diferenŃă de nivel de 330 m, poteca iese pe capătul de sud-est al Piciorului łepuşelor, de unde urcuşul devine ceva mai uşor, dar destul de monoton, deoarece se merge numai prin pădure deasă de molid. Abia după aproximativ 2 km de la plecare, poteca iese într-o mică poiană, la peste 1 400 m altitudine, avînd în stînga bazinul pîrîului Arşineasa (afluent pe stînga al BistriŃei, amunte de cabană) şi marea poiană de la obîrşia acestuia, iar în dreapta bazinul pîrîului Colbu. Poteca străbate poiana pe distanŃa de aproximativ 300 m, apoi o fîşie de pădure lată de numai 100 m, după care iese pe păşunea subalpină. După încă 200— 300 m, pe sub poalele pădurii aflată în dreapta, poteca ajunge la altitudinea de 1600 m; către stînga, la circa 500 m, se află cabana Giumalău. Traseul însă continuă încă 1,5 km, cu direcŃia nord, tot pe sub poala pădurii din dreapta, după care se înscrie pe pantele abrupte de sub vîrf, întîlneşte poteca de la cabană, marcată cu punct roşu, ce vine de la satul Rusca şi iese pe cupola vîrfului Giumalău, la 1 857 m.

7. Cabana Zugreni (745m) - pârâul Colbu - hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: triunghi roşu Durată: 3 h DiferenŃă de nivel: 775 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: pornind de la cabana Zugreni, la circa 100 m spre avale se află confluenŃa pîrîului Colbu cu valea BistriŃei, traseul angajîndu-se la stînga, pe valea acestuia. Intrarea propriu-zisă pe acest traseu se află la gura pîrîului Colbu, pe prima porŃiune, de circa 3,5 km, urcînd lin, pe drumul forestier în serpentine, printr-o splendidă pădure de molid. De-a lungul celor 3,5 km, direcŃia generală a traseului este sud — nord, iar diferenŃa de nivel de numai 170 m. De la capătul drumului forestier, unde se află construcŃiile brigăzii silvice (915 m), traseul coteşte spre dreapta, spre nord-est. De acum încolo, cale de 1,5 km, pe tot firul văii se întîlnesc numeroase halde de steril şi gurile unor galerii de exploatare, rezultate ale muncii minerilor şi geologilor care depun eforturi pentru explorarea şi exploatarea bogăŃiilor subsolului, în vederea asigurării industriei cu tot mai multe materii prime. La capătul celor 1,5 km, intrăm într-o mică poieniŃă, unde se află o cabană a muncitorilor forestieri, la altitudinea de 1050 m. De la cabana muncitorilor forestieri începe porŃiunea cea mai grea a traseului, cu urcuş abrupt, mai întîi pe valea pîrîului, pe o distanŃă ele circa jumătate de kilometru, apoi pe versantul abrupt, împădurit, aproximativ 1 km, pînă la ieşirea în şoseaua modernizată caro vine de la Chiril, tot din valea BistriŃei (tr. 18). Aşadar, pe această porŃiune doar de 1,5 km, o diferenŃă de nivel de aproape 400 m Traseul continuă pe şoseaua modernizată, spre stînga, şi după numai 100—150 m ne aflăm în şaua dintre Rarău şi Munceii Rarăului, la 1 425 m, continuînd drumul spre hotelul alpin „Rarău". 10. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (620m) - pârâul Valea Caselor - pârâul Moara Dracului - şaua Ciobanilor (1550m) - vârful Rarău (1651m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: cruce roşie Durată: 5 h DiferenŃă de nivel: 900 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: traseul începe de la gara Cîmpulung-Est, urmînd iniŃial şoseaua Cîmpulung Moldovenesc — Suceava (DN 17), spre marginea de est a oraşului. După aproximativ 1 km, şoseaua face un cot către stînga. De aici, de la gura pîrîului, traseul o ia la dreapta, mergînd pe Valea Caselor, pe o distanŃă de circa 3,5 km, pe drumul forestier, bine întreŃinut. Pe toată această porŃiune, avem spre dreapta Bîtca Mărcuşan, cu înălŃime maximă în vîrful Hîlga (1 093 m), iar în stînga Pietrele Arse (1 020 m) şi Vîrful Mare (1 163 m), acestea din urmă văzute şi din Pasul Prihodişte, acoperite cu pajişti submontane, păşuni şi fîneŃe, pe care se află numeroase bordeie (odăi), sau cu petice de pădure. La capătul drumului forestier, în lungul văii, se zăresc, în depărtare, Todirescul şi Popii Rarăului. De aici, de la confluenŃă, poteca o ia la dreapta, pe pîrîul Moara" Dracului, numai prin pădure şi. după aproximativ 2 km, ajungem la Cheile Moara Dracului, tăiate în dolomite, care, deşi nu prea mari, desfăşurîndu se doar pe 60— 70 m lungime, impresionează prin îngustimea lor, doar de 4—5 m şi pereŃii verticali, cu numeroase surplombe. Declarată rezervaŃie naturală în 1971, cu caracter complex, geologic şi geomorfologic, pe o suprafaŃă de 10 ha sînt ocrotite cheile,

calcarele constitutive, precum şi o serie de plante şi animale rare. După chei, poteca trece prin poiana de sub vîrful Hîlga (1 093 m), apoi numai prin pădure, îndreptînduse spre capătul nordic al Popilor Rarăului, spre şaua Ciobanilor, unde întîlnim marcajul cruce galbenă care vine tot de la Cîmpulung Moldovenesc, pe valea pîrîului Limpedea (tr. 12). În continuare, de la şaua Ciobanilor, unde se intersectează şi marcajul triunghi roşu, continuăm drumul spre vîrful Rarău şi hotelul alpin „Rarău". 12. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (620m) - pârâul Izvorul Alb - valea Limpedea şaua Ciobanilor - vârful Rarău (1651m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: cruce galbenă Durată: 5 h DiferenŃă de nivel: 900 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face de la gara Cîmpulung—Est, fiind comună cu aceea a traseului l, adică pe valea Izvorului Alb, pe şoseaua modernizată, pînă dincolo de Cheile Izvorului Alb şi Piatra Buhei. La 3 km distanŃă de la şoseaua naŃională şi 1,2 km de la Piatra Buhei, Izvorul Alb primeşte unul din afluenŃii săi mai mari pe dreapta, pîrîul Limpedea. Aici, la confluenŃă, se află o mare vărărie care foloseşte calcarul aflat din abundenŃă. Traseul continuă spre stînga, pe valea Limpedea, şi după numai 200—300 m de la drumul modernizat, spre stînga (este, de fapt, versantul drept al văii), se află cariera de exploatare a calcarului pentru fabrica de var. Spre dreapta, în sensul de mers, versantul este complet acoperit cu păşuni şi fîneŃe, cu numeroase tîrle şi chiar stîne, în timp ce, spre stînga, versantul dinspre Bîtca Prelucii este parŃial acoperit cu pădure. După numai 2 km de la intrarea pe valea Limpedea, distanŃă pe care urcuşul nu este prea greu, diferenŃa de nivel fiind de numai 160 m, poteca intră în pădure, pe care nu o mai părăseşte pînă în şaua Ciobanilor, după ce, cu puŃin înainte, întîlneşte poteca marcată cu cruce roşie, de pe Valea Caselor şi Moara Dracului (tr. 10), ce vine tot de la Cîmpulung Moldovenesc. Este porŃiunea cea mai grea, datorită pădurii care pare că nu se mai sfîrşeşte, dar şi diferenŃelor de nivel, mai ales a acelora de sub şaua Ciobanilor. De aici, drumul este comun cu cel care vine din Codrul secular Slătioara (tr. 9) şi se continuă spre hotelul alpin „Rarău". 4. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (650m) - pârâul Mesteacăn - Munceii Rarăului hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: bandă albastră pînă sub vîrful Muncelul (1577 m); bandă roşie de sub vîrful Muncelul la hotelul „Rarău" Durată: 5 h DiferenŃă de nivel: 870 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil numai vara Descrierea traseului: traseul se desfăşoară pe o lungime de 17 km, de-a lungul cărora se înşiruie unele dintre cele mai frumoase peisaje din MunŃii Rarăului. Pentru a intra în traseu se pleacă din centrul oraşului, de la hotelul „Zimbru", către vest, spre Sadova, pe str. 7 Noiembrie, pînă în dreptul străzii Sirenei. Aici, la intersecŃia str. Sirenei cu str. 7 Noiembrie, pe partea dreaptă, se află tabla indicatoare a acestui traseu (altitudine 650 m). Intrarea propriu-zisă pe traseu se face prin str. Sirenei, apoi în continuare prin cartierul Sihla. Prin faŃa stadionului tineretului, traseul urmează str. Sirenei, apoi, în continuare str. Pîrîul Mesteacăn, pînă la ieşirea din oraş. Aici, la ieşirea din oraş, se află un mic baraj pe pîrîul Mesteacăn, după care poteca se angajază pe această vale,

prin pădure, avînd în dreapta muntele Măgura Runcului şi în stînga muntele Runc. În această porŃiune, traseul străbate circa 1,5 km prin pădurea deasă de molid, care mişună de veveriŃe jucăuşe, urcuşul fiind destul de accentuat, cu o diferenŃă de nivel de 200 m. La ieşirea din pădure, în stînga cărării, în fîneaŃă, se află izvoare cu apă bună de băut, dincolo de poarta din lemn prin care trebuie să trecem şi pe care, bineînŃeles, nu uităm s-o închidem! De aici înainte, de la obîrşia pîrîului Mesteacăn, cărarea trece printr-o zonă de pajişti, alcătuită, în cea mai mare parte, din păşuni şi fîneŃe, cu numeroase bordeie (locuinŃe temporare), avînd mereu în faŃă silueta vîrfului Prăşea pînă la care, pe distanŃa de aproximativ 2 km, facem de fapt o plimbare, cărarea menŃinîndu-se, în general, la altitudinea ele 950 m. De pe vîrful Prăşea (978 m), o frumoasă perspectivă se deschide asupra oraşului Cîmpulung Moldovenesc, străjuit de cele patru înălŃimi — Măgura Runcului (1 176 m), Runcu (1 129 m), Bodea (1 073 m) şi Cucoara (944 m). Aici, pe vîrful Prăşea întîlnim şi marcajul punct roşu, care vine de la Pojorîta pe văile Străjerului şi Prăşea (tr. 5), îndreptîndu-se tot spre hotelul alpin „Rarău". După coborîrea vîrfului Prăşea, rămîne în urmă, pe stînga, o stînă aşezată la liziera pădurii, traseul luînd direcŃia sud-vest, spre Obcina Flocească (sau Obcina Flocenilor, cum spun localnicii). Cărarea trece pe sub Obcina Flocească (1 259 m), într-un urcuş ceva mai accentuat, mai întîi printre fîneŃe cu multe odăi, apoi şerpuind în numeroase serpentine foarte strînse prin fîşii de pădure şi de fîneaŃă, lăsînd în dreapta o altă stînă, în dreptul căreia direcŃia cărării se schimbă din nou, spre sud-est. Pe această porŃiune, de sub vîrful Obcinei Flocenilor, de circa 1 km, diferenŃa de nivel este de circa 300 m. Dar, de aici înainte, pînă la vîrful Gura Plaiului (1 308 m), pe o distanŃă tot de aproximativ 1 km, urcuşul este ceva mai uşor. Cărarea merge aproape numai pe culme care este acoperită cînd de păşune, cînd de pădure, străbătînd, de fapt, o serie de munŃi mai mici, muncei, şi şeile dintre ei — Munceii Rarăului — cunoscuŃi şi sub denumirea de Munceii ÎnşiraŃi, toponim sugestiv, provenit din existenŃa celor vreo cincisprezece muncei, cu altitudini de la 1230 m la maximum 1 577 m în vîrful Muncelul aflat în partea de sud a culmii. În porŃiunea pînă la Gura Plaiului, traseul trece de stîna aflată chiar lîngă cărare, apoi prin dreptul vîrfului Gura Plaiului, care rămîne în stînga, la numai 50—60 m, unde ajunge cărarea nemarcată ce vine de pe Valea Seacă la Munceii Rarăului, dovedind, astfel, că aici, în Bucovina, ca şi în alte numeroase locuri din Ńară, plai înseamnă drum. Traseul continuă tot pe culme, urcuşurile şi coborîşurile succesive, cu diferenŃe de nivel de numai 50—60 m, fiind răsplătite de peisajele magnifice spre vîrful Rarău, Pietrele Doamnei şi spre vîrful Giumalău, ajungînd în marea poiană de sub vîrful Muncelul, la 1 450 m, unde se află cîteva izvoare şi, în imediata apropiere, o stînă. Aici întîlnim drumul forestier care vine de la Pojorîta, pe văile Izvorul Giumalăului şi Colbu, marcaj cruce galbenă (tr. 6) şi de la vîrful Giumalău, marcaj bandă roşie (tr. 13). Traseul urmează în continuare drumul forestier, pe versantul de sud-est al Munceilor înşiraŃi, şi după aproape 2,5 km, trece prin dreptul altor izvoare cu jgheaburi de scurgere amenajate de către ciobanii de la stînele din apropiere. Izvoarele sînt situate sub Muncelul Tihăraia (1 470 m), pe sub care trece şi drumul forestier. La numai cîteva sute de metri, drumul coboară în şaua dintre Munceii Rarăului şi Rarău, aflată la 1425 m, unde se întîlnesc poteca marcată cu triunghi roşu, care vine din valea BistriŃei, de la cabana Zugreni, pe pîrîul Colbu (tr. 7), şi şoseaua modernizată tot din valea BistriŃei, de la Chiril, avînd marcaj punct albastru (tr. 8). După numai o sută de metri traseul -se uneşte cu şoseaua modernizată ce vine de la Cîmpulung Moldovenesc, pe care vom ajunge la hotelul alpin „Rarău".

2. Oraşul Câmpulung Moldovenesc (642m) - pe sub vârful Bodea (1073m) - Poiana Sihăstriei (950m) - hotelul alpin „Rarău" (1520m) Marcaj: triunghi galben pînă în Poiana lui Mîndrilă (890 m); triunghi albastru pînă în Poiana Sihăstriei; punct roşu pînă la hotelul alpin „Rarău" Durată: 4 h DiferenŃă de nivel: 878 m Caracteristicile traseului: traseu accesibil tot timpul anului Descrierea traseului: plecarea pe acest traseu se face din centrul oraşului, de la hotelul „Zimbru"; ne îndreptăm spre răsărit, pe str. 23 August, pînă în dreptul cinematografului „Moldova", apoi spre dreapta, pe str. Nicolae Grigorescu şi la stînga pe str. Trandafirilor, în capătul căreia se află Spitalul unificat şi staŃia de salvare. Mergem în continuare pe str. Valea Seacă, acesta fiind şi numele cartierului, alcătuit, ca şi cartierul Izvorul Alb, din frumoase gospodării, situate, cele mai multe, pe malul stîng al pîrîului Valea Seacă. Nu peste multă vreme întîlnim albia minoră a Văii Seci; de aici, după circa 100—150 m amunte, putem admira cîteva exemplare frumoase de larice sau zadă (Larix decidua Mill.), conifer care în timpul iernii îşi leapădă frunzele. După parcurgerea a 2,5 km de la plecarea din centrul oraşului, pe stînga drumului, lîngă izvorul de la gura pîrîului Bodea, afluent al Văii Seci, întîlnim indicatorul metalic cu marcaj triunghi galben. De aici traseul continuă, la stînga, pe valea Pîrîului Bodea, aproape 1 km, îndreptîndu-se spre obîrşia acestuia. Un urcuş ceva mai pieptiş pe o diferenŃă de nivel de circa 200 m, avînd mereu spre stînga vîrful Bodea (1 073 m), acoperit cu pădure, şi ajungem în şaua de sub vîrf, la circa 970 m altitudine. Din şaua de sub vîrf, traseul continuă spre dreapta, mergînd pe culmea Bîtcii Bodii, zonă acoperită aproape în întregime cu păşuni şi fîneŃe. Peste tot, bîtca este împînzită ele locuinŃe temporare, presărate printre păşuni şi fîneŃe, numite aici „bordeie" sau „tîrle", care freamătă de viaŃă mai ales în timpul cositului fînului. Este un peisaj asemănător aceluia din łara Dornelor, cu păşunile şi fîneŃele despărŃite de garduri făcute din trunchiuri subŃiri de brad, pe care vara se pune fînul la uscat. Din şa, după aproape 200 m, ajungem pe un alt vîrf de pe Bîtca Bodii, la circa 1 000 m, de unde se deschide o frumoasă perspectivă în toate direcŃiile. Spre dreapta, în sensul urcuşului, se văd Valea Seacă şi Munceii Rarăului, vîrfurile Runcu, Măgura Runcului şi între ele valea pîrîului Mesteacăn şi Obcina Flocenilor, iar spre stînga valea Izvorului Alb şi vîrful Cucoara. În faŃă, vîrful Rarău, Pietrele Doamnei, Piatra Şoimului, apoi Popii Rarăului şi vîrful Todirescu. Datorită orizontului larg deschis po toată culmea Muntelui Bodea, cu peisaje deosebite şi variate, acesta este unul dintre cele mai atrăgătoare trasee, care răsplăteşte din plin osteneala, nu prea mare, a urcuşului. FrumuseŃea peisajului este completată de multitudinea odăilor (bordeielor) frumos împrejmuite, în incintele cărora, începînd din luna august, se înalŃă stogurile cu fîn, furajul de bază al vacilor de rasă crescute în această zonă. Din locul de popas, aflat la circa 1000 m altitudine, traseul continuă tot pe Bîtca Bodii, pe la obîrşiile cîtorva pîraie, afluenŃi ai Văii Seci, şi după circa 2,5 km trecem printr-o zonă împădurită, coborînd uşor pînă în Poiana lui Mîndrilă (890 ni), unde întîlnim marcajul triunghi albastru care vine de pe Valea Seacă (tr. 3). De aici, străbatem încă aproximativ 1 km prin pădure şi ajungem în Poiana Sihăstriei, de unde avem impresia că Pietrele Doamnei sînt foarte aproape. Dar, pînă la hotelul alpin „Rarău" au mai rămas de parcurs circa 5—6 km, fie pe scurtături (poteca avînd triplu marcaj), fie pe şoseaua modernizată, ambele descrise la traseul 1.

Adapost: Hotelul alpin „Rarău" este situat în poiana dintre Pietrele Doamnei şi Piatra Şoimului, la altitudinea de 1520 m. avînd o capacitate de 102 locuri. În clădire este adăpostită şi staŃia meteorologică „Rarău". Cabana Giumalău este aşezată pe versantul de sud al vîrfului, la altitudinea de 1600 m, avînd o capacitate de 30 de locuri. Punct central, al tuturor traseelor din masiv. Cabana Zugreni este situată în Cheile Zugrenilor, pe malul BistriŃei, la gura Pîrîului Colbu. la altitudinea de 745 m; are o capacitate de 75 locuri. Documentatie: „Rarău - Giumălau: Chemarea munŃilor”, C. Oancea

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful