Inima – anatomie Aparatul cardio-vascular reprezentat de inima, artere, capilare si vene, asigura deplasarea sangelui la nivelul tesuturilor

si organelor in vederea realizarii schimburilor nutritive si respiratorii celulare si a indepartarii produsilor toxici de degradare. Inima ca organ propulsor prevazut cu sistem propriu de “aprindere”, generator de contractii ritmice auto intretinute, indeplineste rolul unei veritabile motopompe biologice ce furnizeaza energia necesara deplasarii sangelui in circuitul inchis al marii si micii circulatii. Marea si mica circulatie, fiind dispuse in serie, functioneaza in regim presional diferit si indeplinesc roluri fiziologice diferite. In cazul marii circulatii (circulatie sistemica), sangele parcurge traseul: ventricul stang, artere, arteriole, capilare, venule, vene, atriu drept. Mica circulatie asigura deplasarea sangelui din ventriculul drept la plamani prin arterele pulmonare si inapoi in atriul stang prin venele pulmonare. Cordul este un organ musculo-cavitar, cu rol de pompa aspiro-respingatoare a sangelui. El este format din 4 cavitati: doua superioare – atriile (drept si stang) cu rol de aspirare a sangelui adus prin cele doua vene cave si prin cele patru vene pulmonare si doua inferioare – ventriculele (drept si stang) cu rol de a pompa sangele in arterele micii si marii circulatii. Inima este esentiala in asigurarea diferentei de presiune necesare circulatiei sangelui in arborele vascular. Activitatea inimii se manifesta prin contractiile (sistolele) si relaxarile (diastolele) succesive ale atriilor si ventriculelor. Sistolele (atriala si ventriculara) expulzeaza sangele din compartimentul respectiv, iar diastolele (atriala si ventriculara) permit umplerea acestora. In scara animala, acest organ circulator central evolueaza treptat, de la forma simpla a unui tub muscular, la forme din ce in ce mai complexe, prevazute cu atrii si ventricule, in care apar ulterior septuri mediane. Acestea separa cordul drept in care circula sangele venos, de cel stang, care pompeaza sangele arterial. Separarea completa a inimii drepte de cea stanga, si deci a marii circulatii de mica circulatie apare la pasari si mamifere. Etaptele acestei evolutii filogenetice pot fi regasite si in evolutia ontogenetica a embrionului uman. Inima este alcatuita din trei structuri distincte, ce se suprapun de la exterior spre cavitatea centrala: epicardul (foita viscerala a pericardului), miocardul si endocardul. Pericardul este un sac dublu, in care se afla cativa cm3 de lichid seros cu rol de lubrifiere. Are si rolul de a limita expansiunea si umplerea diastolica, mai ales a ventriculului drept, protejand astfel circulatia pulmonara impotriva unei eventuale supraincarcari. Miocardul este constituit la randul sau din fibre musculare cardiace, un sistem excito-conductor si un schelet fibros care impreuna cu endocardul participa la formarea sistemului valvular. Fibrele musculare cardiace sunt dispuse in straturi suprapuse, ancorate de scheletul fibros. La nivelul atriilor se descriu doua straturi atat de subtiri, incat muschil atrial este translucid: un strat inconjoara complet ambele atrii, in timp ce al doilea, dispus

spinospiral profund (inconjoara ambele ventricule). Aparatul contractil al fibrei miocardice reprezinta cca 50% din volumul celulei si are o structura asemanatoare cu cea observata in muschiul scheletic. si subtiri. reprezentat de mitocondrii. la nivelul unei linii Z. Aparatul metabolic energoformator. electric si mecanic al tesutului miocardic este asigurat prin rezistenta electrica extrem de scazuta si legaturile intercelulare ferme realizate la nivelul discurilor intercalare. mai bogate in sarcoplasma. Caracterul de sincitiu functional. care asigura adeziunea stransa intre celulele adiacente longitudinal.perpendicular pe primul. tocmai datorita conexonilor. aceasta asigura solidaritatea mecanica a fibrelor adiacente. Discurile au o portiune transversala. Mitocondriile ocupa cca 30-40% din volumul celulei. servind ca zona de ancorare a filamentelor de actina si separand sarcomerele inre ele. cu axul longitudinal al fibrelor musculare la extremitatile celulei. clare (izotrope-I). fascia adherens. Miofilamentele groase. Aceste zone au adesea o dispozitie in zig-zag.Viteza de conducere in sens longitudinal de la o fibra la alta este de doua ori mai mare decat viteza de conducere in sens transversal. si mai ales. transversal ale cavitatilor ventriculare in timpul sistolei. Sistemul excitoconductor este format din miocite de tip embrionar. este independent pentru fiecare atriu. numite discuri intercalare. bulbo-spiral superficial (origine si insertie pe inelul mitralei). bulbo-spiral profund (inconjoara doar ventriculul stang). care ocupa majoritatea portiunii transversale a discului si la nivelul careia se insera filamente subtiri de actina ale ultimului disc clar. fig Fibrele ce intra in alcatuirea tesutului muscular cardiac au diametrul de cca 15-25 μm. impreuna cu desmozomii. La acest nivel. este deosebit de dezvoltat. de miozina. nu ofera insertie filamentelor contractile si pare a se afla in afara directiei de exercitarea a fortei mecanice. La nivelul acestor structuri. avand . mai mici decat cele de lucru. apozitia membranara este foarte stransa si exista o retea de canale care traverseaza ambele membrane si care constituie conexonii. de actina. care se continua transversal pana la nivelul sarcolemei. Fibra musculara cardiaca contine cativa nuclei situati central. s-au descris trei tipuri de specializari joctionale: macula adherens (desmozomul). ce se intind in lungul sarcomerului pana la urmatoarea linie Z. sunt grupate in discuri (benzi) intunecate (anizotrope-A) si respectiv. cu miofibrile dispuse neregulat. in sarcoplasma. In centrul discului intunecat se afla stria clara (stria Hensen-H). Sistemul excito-conductor este ansamblul de anatomo-histologic intracardiac implicat in initierea si propagarea impulsului sistolic. In centrul discurilor clare se afla membrana Z. Fibrele miocardice prezinta zone de apozitie stransa. dispusa in unghi drept. Aceste sisteme de fibre actioneaza in sensul reducerii diametrelor longitudinal. zona in care nu se formeaza punti transversale acto-miozinice. nexusul (jonctiunea gap). La nivelul ventriculelor se descriu patru sisteme de fibre musculare: spino-spiral superficial (origine si insertie pe inelul tricuspidei). ce marcheaza centrul sarcomerului. lungimea de 150 μm si un aspect striat identic cu cel al muschiului scheletic. Acestia sunt alcatuiti din proteine numite conexine care au importanta in determinarea vitezei de conducere in miocard. ce se gaseste in partea laterala a discului. Portiunile transversale invecinate sunt frecvent conectate prin segmente longitudinale.

Inervatia este data de fibre parasimpatice din vagul stang. Nodulul mai contine celule de tip intermediar (tranzitionale) fuziforme. La aceasta contribuie atat pozitia pe care o are in organ cat si vascularizatia si inervatia sa. Influentele exercitate pe cale vasculara asupra activitatii inimii se manifesta pe perioade mai scurte de timp. lipsite de elemente contractile. in apropierea marginii sale posterioare. artera nodulului AV este situata excentric. ramificate cu rol de conducere. In conditii normale nodulul sinoatrial imprima frecventa batailor inimii. Astfel in centrul sau se afla artera nodulului SA. Celulele sale formeaza o retea cuprinsa intr-un tesut conjunctiv dens. La unirea acestuia cu partea musculara. De aici se indreapta oblic anterior si inferior. precum si celule miocardice propriu-zise. acoperita de fibre musculare atriale. S-a aratat ca variatii ale presiunii si pulsatiilor in aceasta artera duc la modificari ale frecventei impulsurilor contractile. deci de propagare a stimulilor intre atrii si ventriculi. Nodulul AV reprezinta singura modalitate de contact atrioventriculara.striatiile mai putin evidente. pe cand cea anterioara este mai profunda. S-a semnalat de asemenea capacitatea nodulului SA de a elibera mediatori colinergici. pe fata acestuia care priveste spre atriul drept. Influenta exercitate pe aceasta cale asupra activitatii inimii si manifesta pe perioade mai lungi de timp. Prima sa parte numita trunchiul fasciculului atrioventricular sau fasciculul lui Hiss se afla pe partea dreapta a septului interatrial. fapt care o face mai vulnerabila la stresurile reprezentate de contractiile miocardice. Nervii extrinseci nu au rol in generarea stimulilor contractili. ovalara. De la extremitatea anterioara a nodulului AV pleaca fasciculul atrioventricular. precum si sensibilitatea sa deosebita la substantele adrenergice din circulatie. de dimensiuni reduse. Astfel. se impletesc si se unesc cu regiunea superioara a nodulului. Nodulul SA este bogat inervat. in atriul drept in apropierea orificiului de deschidere al venei cave superioare se afla nodulul sinoatrial Keith-Flack (nodulul SA) care se prelungeste la stanga crestei terminale. cu rare elemente contractile si contacte de tip gap. Fibrele nodulului SA se continua cu miocitii de lucru din atrii. in apropierea orificiului sinusului coronar. cu aspect palid. ci numai in modelarea activitatii inimii in functie de cerintele organismului. strabate trigonul fibros drept si se asaza pe fata dreapta a septului interventricular membranos. In interiorul inimii acest tesut este dispus in noduli si fascicule. Spre deosebire de . Fibrele musculare atriale din regiunea sinusului coronar se aduna in evantai. fiind in raport de stransa vecinatate cu celulele ganglionare parasimpatice care reprezinta cel de-al doilea neuron pe calea fibrelor vagale destinate inimii. Considerat un rest embrionar din sinusul venos. are la om o grosime de cca 2mm si o lungime de cca 2cm. in strans contact si dotate cu automatism. Partea sa posterioara este subendocardica. Pe de alta parte activitatea acestuia este influentata de nervi vegetativi. de forma rotunjita. Acesta reprezinta singura cale de legatura. la care se adauga si celule de tip Purkinje mult alungite. fibre miocardice). Spre deosebire de nodulul SA. Nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara (Nodulul AV) este situat in partea inferioara a septului interatrial. in partea antero-inferioara a acestuia. fapt care are importanta in emiterea impulsurilor contractile. Este format dintr-o aglomerare centrala de celule nodale (P). fasciculul Hiss se imparte in cele doua ramuri ale sale. Nodulul AV este alcatuit din celule asemanatoare celor din nodulul SA ( celule P. tranzitionale. Impulsurile contractile sunt conduse apoi prin musculatura atriala pana la nodulul atrioventricular.

Valvulele cardiace indeplinesc rolul unor veritabile palete de dirijare a sangelui intr-un singur sens. format aproape in totalitate din celule nodale. In septul interventricular s-au semnalat fibre care trec de la un ventricul la celalalt. este format din celule endoteliale care se continua cu endoteliul vascular. El este alcatuit din trei straturi: primul strat – intern. Prin reteaua Purkinje impulsurile contractile strabat miocardul ventricular de la varf la baza si de la endocard spre epicard. Ea se termina prin cate o ramura pentru baza fiecarui muschi papilar al ventriculului stang. asigurand netezimea suprafetelor ce vin in contact cu sangele circulant. Uneori o atreia ramura se poate indrepta spre varful inimii. Endocardul tapeteaza cavitatile atriale si ventriculare. Ea patrunde in trabecula septomarginala. reprezentat de fire de colagen. . Aceasta ramura este mai subtire si mai scurta decat cea stanga. Bifurcatia fasciculului atrioventricular incaleca limita dintre cele doua parti ale septului interventricular. elastice si musculare. Ele sunt de doua feluri: atrioventriculare (tricuspida – in dreapta si mitrala – in stanga) si semilunare (aortice si pulmonare). indreptandu-se spre varful ventriculului.02 secunde inaintea celui stang. Marginea libera a valvuleleor (cuspide) este bogata in substanta fundamentala. Fasciculul este format predominant din celule Purkinje mari (pana la 46 μm lungime). Sistemul valvular cardiac este format dintr-un schelet fibro-conjunctiv inserat la nivelul orificiilor atrioventriculare si al marilor vase si acoperit cu endoteliul endocardic. cu putine miofibrile si multa sarcoplasma. stratul extern. asigurate de pompa aspiro-respiratorie cardiaca. impreuna cu care ajunge la miocardul ventricular la baza muschiului papilar anterior si se ramifica formand reteaua Purkinje. Celulele dezvolta conexiuni stranse cu fibrele subendocardice. adaposteste tesutul nodal cardiac. Ambele tipuri de valvule se inchid si se deschid pasiv sub influenta diferentelor de presiune sistolo-diastolica. Ramura stanga trece in dreapta fostei gauri interventriculare. pe fata stanga a septului interventricular. fasciculul atrioventricular este omogen. unde se gaseste subendocardic.01-0. este adiacent miocardului si se continua cu endomisiul fibrelor musculare cardiace. Fibrele sale se continua cu miocitii de lucru. ce contine cantitati mari de glicogen. Ramura dreapta continua traiectul trunchiului pe partea dreapta a septului interventricular subendocardic. format din tesut conjunctiv lax. Intreruperea drumului pe una din ramurile fasciculului atrioventricular duce la decalaj in contractia celor doi ventriculi.elementele precedente ale tesutului nodal. motiv pentru care ventriculul drept se contracta cu un decalaj nesemnificativ de 0. cu rol important in asigurarea plasticitatii sistemului valvular. stratul mijlociu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful