Inima – anatomie Aparatul cardio-vascular reprezentat de inima, artere, capilare si vene, asigura deplasarea sangelui la nivelul tesuturilor

si organelor in vederea realizarii schimburilor nutritive si respiratorii celulare si a indepartarii produsilor toxici de degradare. Inima ca organ propulsor prevazut cu sistem propriu de “aprindere”, generator de contractii ritmice auto intretinute, indeplineste rolul unei veritabile motopompe biologice ce furnizeaza energia necesara deplasarii sangelui in circuitul inchis al marii si micii circulatii. Marea si mica circulatie, fiind dispuse in serie, functioneaza in regim presional diferit si indeplinesc roluri fiziologice diferite. In cazul marii circulatii (circulatie sistemica), sangele parcurge traseul: ventricul stang, artere, arteriole, capilare, venule, vene, atriu drept. Mica circulatie asigura deplasarea sangelui din ventriculul drept la plamani prin arterele pulmonare si inapoi in atriul stang prin venele pulmonare. Cordul este un organ musculo-cavitar, cu rol de pompa aspiro-respingatoare a sangelui. El este format din 4 cavitati: doua superioare – atriile (drept si stang) cu rol de aspirare a sangelui adus prin cele doua vene cave si prin cele patru vene pulmonare si doua inferioare – ventriculele (drept si stang) cu rol de a pompa sangele in arterele micii si marii circulatii. Inima este esentiala in asigurarea diferentei de presiune necesare circulatiei sangelui in arborele vascular. Activitatea inimii se manifesta prin contractiile (sistolele) si relaxarile (diastolele) succesive ale atriilor si ventriculelor. Sistolele (atriala si ventriculara) expulzeaza sangele din compartimentul respectiv, iar diastolele (atriala si ventriculara) permit umplerea acestora. In scara animala, acest organ circulator central evolueaza treptat, de la forma simpla a unui tub muscular, la forme din ce in ce mai complexe, prevazute cu atrii si ventricule, in care apar ulterior septuri mediane. Acestea separa cordul drept in care circula sangele venos, de cel stang, care pompeaza sangele arterial. Separarea completa a inimii drepte de cea stanga, si deci a marii circulatii de mica circulatie apare la pasari si mamifere. Etaptele acestei evolutii filogenetice pot fi regasite si in evolutia ontogenetica a embrionului uman. Inima este alcatuita din trei structuri distincte, ce se suprapun de la exterior spre cavitatea centrala: epicardul (foita viscerala a pericardului), miocardul si endocardul. Pericardul este un sac dublu, in care se afla cativa cm3 de lichid seros cu rol de lubrifiere. Are si rolul de a limita expansiunea si umplerea diastolica, mai ales a ventriculului drept, protejand astfel circulatia pulmonara impotriva unei eventuale supraincarcari. Miocardul este constituit la randul sau din fibre musculare cardiace, un sistem excito-conductor si un schelet fibros care impreuna cu endocardul participa la formarea sistemului valvular. Fibrele musculare cardiace sunt dispuse in straturi suprapuse, ancorate de scheletul fibros. La nivelul atriilor se descriu doua straturi atat de subtiri, incat muschil atrial este translucid: un strat inconjoara complet ambele atrii, in timp ce al doilea, dispus

Aparatul contractil al fibrei miocardice reprezinta cca 50% din volumul celulei si are o structura asemanatoare cu cea observata in muschiul scheletic. cu miofibrile dispuse neregulat. la nivelul unei linii Z. Sistemul excito-conductor este ansamblul de anatomo-histologic intracardiac implicat in initierea si propagarea impulsului sistolic. Fibrele miocardice prezinta zone de apozitie stransa. si subtiri.perpendicular pe primul. si mai ales. ce se intind in lungul sarcomerului pana la urmatoarea linie Z. in sarcoplasma. nexusul (jonctiunea gap). electric si mecanic al tesutului miocardic este asigurat prin rezistenta electrica extrem de scazuta si legaturile intercelulare ferme realizate la nivelul discurilor intercalare. cu axul longitudinal al fibrelor musculare la extremitatile celulei. Sistemul excitoconductor este format din miocite de tip embrionar. bulbo-spiral profund (inconjoara doar ventriculul stang). Aceste sisteme de fibre actioneaza in sensul reducerii diametrelor longitudinal. impreuna cu desmozomii. La acest nivel. ce marcheaza centrul sarcomerului. spinospiral profund (inconjoara ambele ventricule). dispusa in unghi drept. clare (izotrope-I).Viteza de conducere in sens longitudinal de la o fibra la alta este de doua ori mai mare decat viteza de conducere in sens transversal. reprezentat de mitocondrii. ce se gaseste in partea laterala a discului. Fibra musculara cardiaca contine cativa nuclei situati central. apozitia membranara este foarte stransa si exista o retea de canale care traverseaza ambele membrane si care constituie conexonii. bulbo-spiral superficial (origine si insertie pe inelul mitralei). care se continua transversal pana la nivelul sarcolemei. La nivelul acestor structuri. sunt grupate in discuri (benzi) intunecate (anizotrope-A) si respectiv. nu ofera insertie filamentelor contractile si pare a se afla in afara directiei de exercitarea a fortei mecanice. In centrul discurilor clare se afla membrana Z. Acestia sunt alcatuiti din proteine numite conexine care au importanta in determinarea vitezei de conducere in miocard. La nivelul ventriculelor se descriu patru sisteme de fibre musculare: spino-spiral superficial (origine si insertie pe inelul tricuspidei). Miofilamentele groase. mai bogate in sarcoplasma. numite discuri intercalare. lungimea de 150 μm si un aspect striat identic cu cel al muschiului scheletic. este deosebit de dezvoltat. fascia adherens. aceasta asigura solidaritatea mecanica a fibrelor adiacente. transversal ale cavitatilor ventriculare in timpul sistolei. Aparatul metabolic energoformator. este independent pentru fiecare atriu. zona in care nu se formeaza punti transversale acto-miozinice. s-au descris trei tipuri de specializari joctionale: macula adherens (desmozomul). mai mici decat cele de lucru. servind ca zona de ancorare a filamentelor de actina si separand sarcomerele inre ele. Caracterul de sincitiu functional. Mitocondriile ocupa cca 30-40% din volumul celulei. tocmai datorita conexonilor. In centrul discului intunecat se afla stria clara (stria Hensen-H). care asigura adeziunea stransa intre celulele adiacente longitudinal. avand . Portiunile transversale invecinate sunt frecvent conectate prin segmente longitudinale. Discurile au o portiune transversala. care ocupa majoritatea portiunii transversale a discului si la nivelul careia se insera filamente subtiri de actina ale ultimului disc clar. Aceste zone au adesea o dispozitie in zig-zag. fig Fibrele ce intra in alcatuirea tesutului muscular cardiac au diametrul de cca 15-25 μm. de actina. de miozina.

fibre miocardice). fiind in raport de stransa vecinatate cu celulele ganglionare parasimpatice care reprezinta cel de-al doilea neuron pe calea fibrelor vagale destinate inimii. La unirea acestuia cu partea musculara. fapt care o face mai vulnerabila la stresurile reprezentate de contractiile miocardice. Nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara (Nodulul AV) este situat in partea inferioara a septului interatrial. Partea sa posterioara este subendocardica. Nodulul SA este bogat inervat. Spre deosebire de . de dimensiuni reduse. precum si celule miocardice propriu-zise. fapt care are importanta in emiterea impulsurilor contractile. strabate trigonul fibros drept si se asaza pe fata dreapta a septului interventricular membranos. are la om o grosime de cca 2mm si o lungime de cca 2cm. in strans contact si dotate cu automatism. Astfel in centrul sau se afla artera nodulului SA. Spre deosebire de nodulul SA. Astfel. Considerat un rest embrionar din sinusul venos. In conditii normale nodulul sinoatrial imprima frecventa batailor inimii. Fibrele musculare atriale din regiunea sinusului coronar se aduna in evantai. pe cand cea anterioara este mai profunda. deci de propagare a stimulilor intre atrii si ventriculi. Pe de alta parte activitatea acestuia este influentata de nervi vegetativi. La aceasta contribuie atat pozitia pe care o are in organ cat si vascularizatia si inervatia sa. acoperita de fibre musculare atriale. De aici se indreapta oblic anterior si inferior. Fibrele nodulului SA se continua cu miocitii de lucru din atrii. Nodulul AV reprezinta singura modalitate de contact atrioventriculara. la care se adauga si celule de tip Purkinje mult alungite. lipsite de elemente contractile. Influenta exercitate pe aceasta cale asupra activitatii inimii si manifesta pe perioade mai lungi de timp. tranzitionale. in partea antero-inferioara a acestuia. Impulsurile contractile sunt conduse apoi prin musculatura atriala pana la nodulul atrioventricular. Influentele exercitate pe cale vasculara asupra activitatii inimii se manifesta pe perioade mai scurte de timp.striatiile mai putin evidente. Nervii extrinseci nu au rol in generarea stimulilor contractili. se impletesc si se unesc cu regiunea superioara a nodulului. in atriul drept in apropierea orificiului de deschidere al venei cave superioare se afla nodulul sinoatrial Keith-Flack (nodulul SA) care se prelungeste la stanga crestei terminale. S-a aratat ca variatii ale presiunii si pulsatiilor in aceasta artera duc la modificari ale frecventei impulsurilor contractile. Este format dintr-o aglomerare centrala de celule nodale (P). De la extremitatea anterioara a nodulului AV pleaca fasciculul atrioventricular. in apropierea marginii sale posterioare. Prima sa parte numita trunchiul fasciculului atrioventricular sau fasciculul lui Hiss se afla pe partea dreapta a septului interatrial. de forma rotunjita. cu rare elemente contractile si contacte de tip gap. ci numai in modelarea activitatii inimii in functie de cerintele organismului. Nodulul mai contine celule de tip intermediar (tranzitionale) fuziforme. fasciculul Hiss se imparte in cele doua ramuri ale sale. ovalara. artera nodulului AV este situata excentric. S-a semnalat de asemenea capacitatea nodulului SA de a elibera mediatori colinergici. in apropierea orificiului sinusului coronar. ramificate cu rol de conducere. cu aspect palid. Celulele sale formeaza o retea cuprinsa intr-un tesut conjunctiv dens. precum si sensibilitatea sa deosebita la substantele adrenergice din circulatie. Acesta reprezinta singura cale de legatura. Inervatia este data de fibre parasimpatice din vagul stang. pe fata acestuia care priveste spre atriul drept. Nodulul AV este alcatuit din celule asemanatoare celor din nodulul SA ( celule P. In interiorul inimii acest tesut este dispus in noduli si fascicule.

indreptandu-se spre varful ventriculului. Ea patrunde in trabecula septomarginala. impreuna cu care ajunge la miocardul ventricular la baza muschiului papilar anterior si se ramifica formand reteaua Purkinje. fasciculul atrioventricular este omogen. asigurand netezimea suprafetelor ce vin in contact cu sangele circulant. Valvulele cardiace indeplinesc rolul unor veritabile palete de dirijare a sangelui intr-un singur sens. stratul mijlociu. Bifurcatia fasciculului atrioventricular incaleca limita dintre cele doua parti ale septului interventricular. Ambele tipuri de valvule se inchid si se deschid pasiv sub influenta diferentelor de presiune sistolo-diastolica. Ea se termina prin cate o ramura pentru baza fiecarui muschi papilar al ventriculului stang. In septul interventricular s-au semnalat fibre care trec de la un ventricul la celalalt. pe fata stanga a septului interventricular.01-0. Uneori o atreia ramura se poate indrepta spre varful inimii. Fibrele sale se continua cu miocitii de lucru.elementele precedente ale tesutului nodal. reprezentat de fire de colagen. este format din celule endoteliale care se continua cu endoteliul vascular. cu rol important in asigurarea plasticitatii sistemului valvular. este adiacent miocardului si se continua cu endomisiul fibrelor musculare cardiace. Intreruperea drumului pe una din ramurile fasciculului atrioventricular duce la decalaj in contractia celor doi ventriculi. elastice si musculare. Fasciculul este format predominant din celule Purkinje mari (pana la 46 μm lungime). Ramura stanga trece in dreapta fostei gauri interventriculare. adaposteste tesutul nodal cardiac. Sistemul valvular cardiac este format dintr-un schelet fibro-conjunctiv inserat la nivelul orificiilor atrioventriculare si al marilor vase si acoperit cu endoteliul endocardic. format din tesut conjunctiv lax. Aceasta ramura este mai subtire si mai scurta decat cea stanga. Ele sunt de doua feluri: atrioventriculare (tricuspida – in dreapta si mitrala – in stanga) si semilunare (aortice si pulmonare). Celulele dezvolta conexiuni stranse cu fibrele subendocardice. cu putine miofibrile si multa sarcoplasma.02 secunde inaintea celui stang. ce contine cantitati mari de glicogen. asigurate de pompa aspiro-respiratorie cardiaca. Prin reteaua Purkinje impulsurile contractile strabat miocardul ventricular de la varf la baza si de la endocard spre epicard. Marginea libera a valvuleleor (cuspide) este bogata in substanta fundamentala. motiv pentru care ventriculul drept se contracta cu un decalaj nesemnificativ de 0. unde se gaseste subendocardic. Ramura dreapta continua traiectul trunchiului pe partea dreapta a septului interventricular subendocardic. Endocardul tapeteaza cavitatile atriale si ventriculare. format aproape in totalitate din celule nodale. El este alcatuit din trei straturi: primul strat – intern. . stratul extern.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful