UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINTE ALE EDUCAŢIEI PEDAGOGIA ÎNVAŢAMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

SERILE LA MIRCEŞTI DE VASILE ALECSANDRI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC CONF. UNIV. DR. ANDREI MARIANA

STUDENT BREZOIANU FLORINA ANUL I 2011

CUPRINS 1. INTRODUCERE 2. BIBLIOGRAFIE . PASTELURILE 3. ANALIZA LITERARĂ A POEZIEI 4. CONCLUZII 5.

p 20 . Editura Minerva 1967-1972. vesnic tânar şi ferice. Acum secolii străbate. a încercat nuvela romantică.„ Ş-acel rege-al poeziei. de lirism senin şi uşor” 1 „Dacă împrejurările m-au făcut poet. prin visare contemplativă sau chiar prin un anume exotism al operei lui sprintene. făcând din literatură o profesie – în sensul ideal al veacului trecut în cultura noastră. Acum râde printre lacrimi când o cânta pe Dridri. patetică şi melodramatică şi proza memorialistică. de la „canţoneta” sau „cântecelul” naiv şi pitoresc pâna la comedia socială. o minune luminoasă. a desfăsurat exerciţii retorice în jurul marilor momente istorice şi a omagiat eroismul „ostaşilor noştrii” în războiul pentru independenţă. a suspinat erotic afectat de iubirea romantic trăită şi tot romantic încheiată pentru Elena Negri. fie de agreabil impresionism cum sunt impresiile de călătorie în ţară şi peste hotare.” 1 . a fost necontenit prezent in scrisul unei jumătaţi de veac şi a umplut un spaţiu istoric literar cu opera lui diversă. 1 Pompiliu Constantinescu. ce cu fluierul îţi zice. aceasta am s-o mulţumesc poporului român din care m-am născut şi care cuprinde în sânul său comoara nesecată de cea mai sublimă poezie”. bucolic. considerând ca rădăcinile adevăratei literaturi stau in folclor. Lirica lui Alecsanri este o efuziune de bună dispoziţie morală. mărturisea bardul de la Mirceşti. Alecsandri s-a risipit cu dărnicie. de simţire idilică şi graţioasă. de a se dărui unei înclinaţii aducătoare de prestigiu şi glorie. a compus numeroase jocuri dramatice. fie de interes istoric cum sunt referatele literare despre misiunile lui diplomatice. Bucureşti. fie că se exprimă erotic. Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază. comedia socială şi istorică. a notat graţios aspecte din natura ţării in „Pasteluri”. cu preocuparile ei multiple. din izvor folcloric. Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri. el este mai curând un tip autohton.Scrieri vol I-IV. Introducere Fiindcă Vasile Alecsandi a fost de o fecunditate uimitoare şi fiindcă nu a avut un temperament complex. „Înclinăm a crede astazi ca Alecsandri nu apaţine nici tipului romantic nici tipului clasic. el s-a desfătat. sau mai bine spus s-a distrat cu cele mai variate alcătuiri: a cules şi a prelucrat poezia populară şi a imitat-o în „Doine”. Ce din frunze îţi doineşte. spirituale şi cursive. a versificat cu uşurinţă legende şi balade fantastice.

frecventarea de către poet. Titu Maiorescu continuă: „Deodată. prin 1860. Pastelurile Dacă ar fi să reconstituim biografia poetului. dezgustat. versul lui Alecsandri începe a câştiga mult în acurateţe şi eleganţa. se bazează pe o clasificare arbitrară a materiei. din mijlocul iernii grele ce o petrecuse în izolare la Mirceşti. cât şi publicarea mai tuturor pastelurilor în revista „Convorbiri literare”. după o lungă tăcere. Mai cu seamă se remarcă atitudinea înalt contemplativă în faţa frumuseţilor eterne ale naturii.” Dacă pastelurile din prima parte arată intenţia autorului de a prezenta peisajul autohton. tipice pentru distinctia şi totodata spontaneitatea fermecătoare a temperamentului său poetic. a acelei degajări impersonale. Unii istorici literari arată că la mijloc ar fi fost atât o influenta din partea Junimii. considerându-l „cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută”. măcar din când in când. îi aparţine încă din perioada de constituire a acestui ciclu lui Titu Maiorescu. mai mult sau mai puţin independente de contextul majoritar. odata cu Pastelurile. a prestigiosului cenaclu ieşean. ale naturii autohtone în primul rand. invocând corespondenţa cu Iacob Negruzzi şi Titu Maiorescu. în întregul său. poate chiar cu accentuarea pe alocuri. din operă. de maşinaţiile politice care aveau să ducă la abdicarea lui Cuza. reflectă starea de spirit a omului de dincolo de amiaza vieţii. Cert este că. alcătuită din circa 30 de poezii. Din dorinţa de a explica geneza operei. într-o privintă. unitară şi masivă. cuprinzând circa 10 piese. . care îl pune pe poet „în fruntea noii mişcări”. pare construit din juxtapunerea a două zone distincte: una centrală. atunci „Pastelurile” lui Vasile Alecsandri. ciclul „Pasteluri” a fost constituit de poet în 1857. şi iernei mult mai grele ce o petrecea izolat in literatura ţării sale. În forma de azi. Mirceşti. mai bine zis trăirile interioare. cu ocazia apariţiei ediţiei Opere Complete. printr-o mai atentă şi laborioasă şlefuire a verbului. alta marginală. cu păstrarea însa. gândite şi scrise după retragerea la moşia de la Siret. cu caracteristici fizionomice pregnante. cele incluse în cea de a doua zonă. privit sub semnul rotaţiei anotimpurilor. Aprecierea că ciclul Pasteluri reprezintă partea cea mai durabilă şi valoroasă a operei lui Alecsandri. între anii 1868 şi 1869 îndeosebi.2. de dispersiune şi eterogenie. poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor”. nu indiferent totuşi la soarta ţării pentru a cărei propăşire luptase in anii tinereţii. Paul Cornea observă că „ciclul.

uşor colorat. Semnificatia lui Vasile Alecsandri.” Termenul „pastel” a fost împrumutat din pictură unde desemnează un tablou de natură sau un peisaj realizat în creion moale. Bucuresti. prefaţa. Editura Cartea Românească. ceva vechi. prin intermediul cărora poetul îşi exprimă şi propriile sentimente. 1980 . într-un cuvânt. Pasteluri. în forma ei autentic românească. Abia mai târziu termenul pastel îşi va preciza aria semantică şi anume o poezie descriptivă despre natură. câteva idile. termenul „pastel” nu avea sensul acceptat astăzi de: „poezie cu conţinut liric în care se zugrăveşte un tablou din natură ”(Dex). vegetaţie şi aflată sub semnul rotaţiei anotimpurilor. Introducere la Pasteluri. Pagini Alese. Aş mai adăuga la aceste însuşiri fundamentale două caractere care individualizează această poezie. nesilită. în armoniosul ei echilibru sufletesc. Titu Maiorescu a fost cel care a stabilit definiţia şi conţinutul Pastelurilor lui Vasile Alecsandri: „ Pastelurile sunt un şir de poezii. o zonă cuprinsă între deal şi câmpie. „Rara taină a poeziei Pastelurilor rezidă. p 43 4 Dimitrie Caracostea . Editura Albatros. 1972. aş spune aproape populară. ci îl anexează pe poet naturii. 1938 Vasile Alecsandri. în ele însele suficiente ca să definească pe 2 3 Ion Pillat. Alecsandri este primul care nu mai anexează natura altei realităţi. Natura este văzută aici sub aspectul anotimpurilor."4 Vasile Alecsandri a asociat imaginilor picturale care predomină şi o prezentă umană. în care sunt înfăţişate peisaje reale sau imaginare.În aceea vreme. de regală descriere. col. răzăşesc. boieresc şi în acelaşi timp. al idilei şi al rodniciei. Editura Junimea. Bucuresti. înţelegând prin popular comoara etnică a stelor noastre. indiferent de trecerea timpului. fără munte şi mare. note şi bibliografie de Paul Cornea. după mine. ceva dârz. întîi de a fi izgonit din lirica noastră peisajul şabloanelor pastorale sau romantice. Antologie. cele mai multe lirice. adică o nobleţe naturală. aceleaşi. pastelur. Pastelurile reprezintă "împlinirea pe teren românesc a unor aspiraţii către care năzuia de mult întreaga literatură europeană. toate însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei. echilibrată ca temperatură. menită a le însufleţi: ”Pastelurile reprezintă un registru de senzaţii şi imagini. dând impresia că natura este o realitate independentă care-l integreaza pe om în ritmurile ei vitale. al muncii. al unei încântări mereu reînnoite şi sub o formă stapânită în felul poetului nostru. scrise într-o limbă aşa de frumoasă încât au devenit fără compararecea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri. prin legăturile adânci cu pământul ţării. în marea ei simplicitate. anume distincţia.” 2 „Meritul lui Alecsandri în Pasteluri e.” 3 În aceste poezii găsim peisajul nostru autohton. o podoabă a literaturii române îndeobşte. Iaşi.

iarna. Vasile Alecsandri. fie că participă la viaţa colectivităţii rurale. Arta lui este de impresie dar impresionează şi prin cosmicitatea universului sau poetic. au caracter erotic.pictor şi muzician. Două pasteluri. fie că străbate lunca şi aude concertul. 1965 . Alecsandri are o sensibilitate particulară pentru comunicare şi succes. „De fapt. Mandarinul şi Pastel chinez. Opera sa trăieşte din legăturile cu prezentul. deosebindu-se de restul creatiei sale. Tudor Vianu. 3. fie că se odihneste pe malul Siretului. serile la Mirceşti sunt de un farmec inegalabil. Aflat la Mirceşti. vară)6 În Pasteluri ne întâmpină fuziunea între universul interior dominat de aspiraţia spre linistea desavârşită şi spaţiile nemărginite. poetul se regseşte. 5 Şerban Cioculescu. Au fost publicate în "Convorbiri literare" între anii 1868-1869. Analiza literara Lipsit de profunzimi. De aceea. Tudor Vianu sublinia capacitatea poetului de a fixa natura ca aspect individualizat în cadrul unui tablou general. Alecsandri are puterea de a generaliza şi de a conferi imaginii prin sugestie un sens interior şi simbolic. care îl face să considere poezia o forma superioară a sociabilităţii. Editura Didactică şi Pedagogică. Poetul scrie în mod evident pentru a fi citit şi declamat. primăvară. prin tehnica versificaţiei şi muzicalitatea diafană a cuvintelor. Vladimir Streinu. constituindu-se în primul moment excepţional de poezie românească. fără tentaţia efemerului şi a improvizaţiei. Bucuresti. Istoria literaturii române moderne. Pastelurile lui Alecsandri sunt un calendar al spaţiului rural şi al muncilor câmpeneşti respective (toamnă. Editura tineretului. Bucureşti. 1971 6 George Călinescu. Pastelurile sunt "tot ce s-a scris mai frumos pâna la Eminescu".”5. Spiritul echilibrat de perfectă armonie şi seninătate clasică se manifestă în pasteluri liber. îşi orientează discursul către public. după obositoarele călătorii în străinătate.

în stil colocvial.râvnind la recunoasterea generală. de slăbiciunile formale. cu irizări şi clar-obscururi care desteaptă . Ea dezvoltă o retorică a adresării care instituie o relaţie personală a autorului cu cititorii săi. şi biroul meu renovat.îi va scrie mai târziu prietenului Ion Ghica. este pentru poet o sursă de plăceri rafinate: focul din sobă şi lumina lămpilor. Această deschidere către receptarea imediată şi neproblematică exclude transfigurarea şi simbolurile dificile. deşi. la lectură. autorul o publica izolat. Constructia lejeră nesufocată de reguli. numai îndemnuri la lucru!" Aşadar. anii în imaginar şi îndemnul de a scrie sunt deopotrivă teme lirice şi subiecte epistolare. probabil. însa la gradul cerut de elaborare. o invitaţie. judecată după criteriul poetului însuşi. în perioada sa junimistă la o tehnică superioară. abia în 1873. el stie să păstreze în poezie tonul de conversaţie. ce aspira. pentru că se hotarşte să n-o părăsească ci scoate din acelaşi trunchi La gura sobei. „Serile la Mirceşti” ramâne inferioară celorlalte pasteluri. amintind de plăcutul obicei al dedicaţiilor pe albume. dacă menţiunea este exactă fusese scrisă în 1867. cu o dicţiune mai apropiată de vorbirea firească se constituie într-un captatio enevolentiae sui-generis. pentru că accesibilitatea a fost din totdeauna o condiţie a întelegerii. dintre care două nepoţele şi patru căţei. constient. Poetul pare să versifice o pagină de corespondentă "Iată-mă în sfârşit . În felul acesta. poezia este eliberată de obligaţia de a participa la unitatea stilistică a volumului şi devine o prefaţă lirică a lui. nesocoteşte norma de concentrare pe care se sprijină poetica Pastelurilor. Naturaleţea tonului. De altfel. larg desfăşurat. Din aceasta perspectivă ni se pare potrivit să interpretam Serile la Mircesti. Ulterior aşezată la începutul volumului. respectând formula compozitională de patru strofe. Cu toate că la maturitate angajamentul poetului este în primul rând estetic. Discursul. petrecerea agreabilă a timpului în cadru domestic şi sensibilitatea meteorologică. Cotidianul. poezia care deschide volumul de Pasteluri din 1875. cu o mică înscenare şi finalul în poantă acreditată odată cu specia. probabil. în ceea ce are previzibil şi repetabil. care mă sărbătoresc şi mă ameţesc cu ciripitul şi lătratul lor. în Revista contimporană. cu lungimi şi discontinuităţi cauzate de zborul liber al fanteziei. atâta câtă poate fi la acea dată sugerează dorinţa de comunicare. Mi-am găsit căsuţa căptusită pentru iarnă graţie prevederii Paulinei. evocând acelaşi mediu . Alecsandri preţuieşte clipa de răgaz. Ideea poeziei trebuie să-i fi plăcut autorului.la mine acasă printre ai mei. Din lipsa efortului de cizelare rezultă o prospeţime ingenuă a textului ce dă la lectură impresia sinceritaţii. o variantă ulterioară.

În sobă arde focul. foarte importantă din punctul de vedere al productivităţii poetice. tovarăş mângâios. De altfel. fie privite de la fereastră fie recompuse în închipuire. Un estet ar aprecia sublimul. ocrotitoare. abordând versurile ce ne interesează. Alecsandri cântareşte însă cu criteriul practic şi de aceea preferă spaţiile închise. este cunoscută şi din corespondenţă oroarea lui Alecsandri de frig si intemperii. Ca şi la Horaţiu. ce de pereţi sunt prinse. iar despre peisajele hibernale s-a spus adesea că. retras să hiberneze le gura sobei. „Într-adevăr. de la început chiar. ninge! afară-i vijelie. Editura Ion Creangă. poetul rămâne insensibil la spectacolul naturii dezlănţuite. exprimînd simplu. visând la gura sobei va apărea şi la Eminescu în poezia Singurătate. deşi foarte frecvente în Pasteluri. Şi crivăţul aleargă pe câmpul înnegrit.1987. nu are patosul experientelor-limita ci este un fel de detaşare aristocratică seniorală. Ruptura dintre spaţiul naturii şi cel al imaginaţiei îl determina pe 7 Ion Rotaru. cu glasul aurit. apar misterios.” Motivul claustrării cu perdelele lăsate. aşteptând muza inspiratoare autohtonizată în chip de zâna dragalaşă”:7 „Perdelele-s lăsate şi lămpile aprinse. p73 . Alecsandri ia mediul înconjurător chiar ca obiect al poeziei. Şi cadrele-aurite. plăcerea domestică a poetului. între interior şi exterior. pe care autorul trebuie să-1 fi deprins din lirica latina. se observă. visând cu ochii deschişi. fixând termenii unei opoziţii spaţiale. fără complicaţiile presupuse de anumite trăirii sufleteşti profunde. aştept din cer să vie O zâna drăgălaşă. El evocă pentru întâia oară în poezia româna intimitatea. Şi in Noaptea de decemvrie a lui Macedonski poetul visează la gura sobei. Este însă o mare deosebire. Analize literare şi stilistice. singurătatea este lipsită de vehemenţă.imaginaţia. Nu starea de spirit proiectată în mediul ambiant formează obiectul poeziei. aromele ceaiului şi jocul alintat al căţeilor aduc în poezie acea seducţie a otium-ului. un sentiment foarte comun: mulţumirea. rezervata celor aleşi. Iar eu. retras în pace. Cum se poate vedea din strofele citate. Bucureşti. un soi de bucurie molcomă pricinuită de victoria omului asupra stihiilor naturii. ci dimpotrivă. Afară plouă. Sub palida lumină. ele sunt în general. Originalitatea lui Alecsandri constă în lirismul direct. aşteptând vocea inspiraţiei.

Friguros. cu căţeluşu-i pe genunchi (amănunt tipic pentru ceea ce s-a numit poezie intimistă). . în timp ce ochiul îi admiră o cadră cu subiect oriental. întors din occidentalul Paris ori dintr-o călătorie sub soarele Mediteranei. Voi mă rapiţi când vine în ţară asprul ger!” Realitatea este că atâtea propoziţii declarative ar sfârşi prin alungarea poeziei. „nostalgie“. „prin fumul ţigaretei ce zboară în spirale“. distrat. amor de dulce soare. „Om al pământului românesc şi el. lânga masă. cititorul trăieşte odată cu dânsul ficţiunea anotimpului cald şi a călătoriilor în ţari îndepartate aduse sub un adăpost primitor în mijlocul iernii valahe. impresionantă prin seninatate şi francheţe — cu toată exprimarea cam abstractă: „farmec“. Manolescu să creadă că lirismul Pastelurilor izvorăşte nu din descrierea realitaţii. reacţionând la mediul climatic printr-un fel de instinct atavic. fără îndoială. ci din încercarea de a o aboli. albastru cer! Dor gingaş de lumină. el se trage lângă foc însă în jilţ şi având condeiu-n mână. p77 . cit. „dor“.N. oricum s-ar exprima. Când ochiu-mi întâlneşte s-admiră o cadâna Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor. „amor“ — găsim în strofa: „O! Farmec. Visând cu ochii întredeschişi. un fel de anteriu ce-ţi permite şederea în poziţii mai puţin rigide. dispus a schimba pantofii de lac şi hainele prea strâmte cu meşii orientali şi halatul de mătase. ca un aristocrat şi neprofesionist ce este.căci scrie de obicei mai mult iarna. în casa-i largă. dulce farmec a vieţii călătoare. Alecsandri este totuşi boierul cu tabieturi anume. dacă cititorul nu ar fi prevenit în legătură cu restul operei lui Alecsandri şi cu biografia lui exterioară. în comoditate domestică totală. op. de curând construită – însă tot după tipicul bătrânesc.” Lirism direct şi mărturisire autobiografică. urmărind anume confort – la Mirceştii natali. Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor. inima poetului zboară „la timpul 8 Ion Rotaru. în genul odaliscelor lui Theodor Aman de pildă”8: „Pe jiltu-mi. Profunda nostalgie de lin.prinzând strofa dulce din zbor. Poetul nu este deloc un cap teoretic şi de aceea. având condeiu-n mână. în preajma primei zăpezi.

oarecare grabă şi superficialitate. Tunetul. văzut parcă aievea.” Cum poate fi pentru Alecsandri un timp ferice. către al cărei chip.Viscolul.. Oaspeţii primaverii. ”Apoi închipuirea îşi strânge-a sa aripă. Paştele. cele mai valoroase şi mai caracteristice. au o compoziţie foarte unitară. poate. boierul. neunitar. Malul Siretului etc. suferinţa ori fericirea devin cu timpul obiecte ale contemplaţiei lirice din partea omului vârstnic şi inţelept. departe de ceea ce la Eminescu era suferinţa dureros de dulce. în care totuşi se produce suferinţa? La emfaza romantică.” Marea majoritate a pastelurilor lui Alecsandri. o mică ars poetica a lui Vasile 9 Ion Rotaru. şi flori. Gerul. echilibrat — mai bine am zice: de o tinereţe perpetuă — iubitor de armonie şi de frumos. o forma fixă: patru catrene cu versuri de câte 15 şi 16 silabe (rima masculină alternând de obicei cu rima feminină). se adaugă un înţeles mai popular al noţiunii de suferinţă în dragoste. „am zice aproape lăutăresc”9 — fără a pune nimic peiorativ în acest ultim cuvânt — în sensul confundării suferinţei cu fericirea. Dimineaţa. şi stele Intoană pentru mine un imn nemărginit. şi mări. învaţată din epocă. La mijloc intervine caracterul declarativ-programatic al compunerii. precum: Iarna. Şi mii de suvenire mă-ncongiură o clipă În faţa unui tainic şi drăgălaş portret. care este un fel de confesiune sau. cit. prin comparaţie cu restul ciclului. p79 . „Atunci inima-mi zboară în raiul vieţii mele. la poetul Pastelurilor şi al Steluţei. se comporta cu aceeaşi graţie şi dezinvoltură atât în saloanele aristocratice cât şi in coliba ciobanului ori faţa de lăutarul chemat lângă cerdac să-i cânte. distincţia poeziei lui Alecsandri iese neştirbită. Plugurile. de suprafaţa numai. Noaptea. adică la iubirea pentru Elena Negri. Sămănătorii. mai mult chiar. Serile la Mirceşti este. o poezie mai lungă (14 catrene cu versuri de 14 şi 13 silabe) de un aspect dispersant.mult ferice în care-am suferit“. Bardul de la Mirceşti. dispar încet. Tablourile toate se şterg. dacă voim. La timpul mult ferice în care-am suferit. converg toate celelalte viziuni. în orice caz. dar nu consubstanţială. Şi-atunci păduri şi lacuri. op. Cucoarele. trădând. Sensul general ramâne acela că trecerea anilor şterge totul. Interesant este să observam că din această contaminare de sensuri.

care la dânsul este visare lină. Veneţia „cen marea se oglindă“. fapt ce. focul duduind în sobă. luate în ele însele./ tovarăş mângâios" (vs. evocarea călătoriilor in locuri departate. trăind Poezia. cu referire la sân. comparaţie ce ţine de mitologia clasică: "Ea pare zeea Venus când a ieşit din unde/ Ca să arăte lumii frumosul ideal". 6). . printr-o personificare. Chiar in poezia de faţa. susţinut. "crivăţul aleargă" (vs. amintirea iubirii din tinereţe pentru Elena Negri etc. focul. se salvează prin comparaţia ce ne întampina de îndată în versurile 15 si 16. în definitiv. În timp ce în celelalte pasteluri se pictează în cuvinte. în sensul înfaţişării reveriei la gura sobei. în acest din urma caz. „dulci visuri“ S-a făcut însa. prin recurgerea la statistici şi prin deducţia de aici ca numarul prea mare al apariţiei cuvântului ar duce la devalorizare. ne apar în această poezie personificările: "focul. „dulce soare“ . un colţ din natură. poezia lui Alecsandri nu e întotdeauna străină. tolănit in jilţu-i comod. Astfel. Potrivit este "dulce" si in expresia "dulce farmec" (vs. este cat se poate de potrivit. 29). banale. de care. Uneori epitetul e aglomerat. cu sânul dulce val". prin apropierea de funcţia pur adjectivala a epitetului. albă. "inima zboară" (vs. personificarea realizată prin verbul-predicat la un subiect multiplu impresionează prin aglomerare. în Serile la Mirceşti se înfaţişează — într-un chip tot atât de direct. compunând. formeaza frumuseţea mesajului liric — mişcarea sufletului poetului. 23). O primă impresie de frivolitate.Alecsandri. Tablourile se perindă amestecat şi discontinuu: perdelele lăsate. juna".o strofa dulce“. 49). in „dulce val“. ca in versul 13: "Frumoasă. Imaginile nu ne apar mult deosebite. de ratificarea dată acestei îmbinari de cuvinte de către Eminescu. vijelia de afară. aproape naiv. de restul operei lui Alecsandri. "Veneţia. De mică importanţă. şi se face înca. efectul fiind sugestia plastic-sculpturală de mare rafinament la un urmaş al lui Conachi. câmpul peste care aleargă crivaţul este "înnegrit". inspirându-se. oţiu horaţian şi epicureism rafinat prin adaptare la hibernarea locala. cum s-a mai spus de atatea ori. prea mult caz de banalitatea lui dulce in poezia lui Alecsandri. lampele aprinse./ Cu pulpa marmurie. devine "tovarăş mângâios". efectul fiind de întărire a contrastului dintre interiorul primitor şi exteriorul ostil. cadrele de pe pereţi sclipind in penumbră. cum am constatat. 2). muza dând târcoale visătorului. "gândirea mea se primbla" (vs. În schimb. De cele mai multe ori epitetul este însa evocator. repetitie urmată imediat de alta serie de trei determinări: "cu formele rotunde. regina ce-n mare se oglindă" (vs. Astfel mai putem întalni epitetul banal „drăgălaş“: „o zana drăgălaşă“Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre arhibanalul (ni se pare noua acum!) „dulce“: „. cu crivaţul măturând câmpia neagră. 54).

Nu altul este rostul aglomerării predicatelor ca în versurile: "Afară plouă. întarită de enumerativul şi anaforic (vs. a evoca. de trei ori. ninge. În sfârşit. ca de altfel în întregul ciclu al Pastelurilor. ca în strofele a 8-a şi a 14-a. "arde focul". 39.” În ceea ce priveşte vocabularul. Însă impresia de îmbulzire a imaginilor în reverie e dată mai cu seamă de obiectul direct multiplu (am observat deja prezenţa subiectului multiplu. în strofele citate. 40. "lampele(-s) aprinse". Şi cete de sălbatici prin codri deşi pierdute Şi zâne ce se scaldă în faptul zilei cald. 35). "aştept". a visa cu ochii deschisi etc. Versul cel mai izbutit din punctul de vedere al ritmului este chiar primul. "Aşa-n singurătate. ninge. a scoate o imagine din amintire. a sintagmei "afară ninge". predicatul în chestiune se repetă anaforic (vs. de discontinuitate a tablourilor. 37 si 43). Şi splendide oraşe şi lacuri de smarald.se . 53). "ea pare". "Afară ninge. 44).întărind starea de reverie. "ochiu-mi întâlneşte". în lipsa altui element coagulant. a 9-a şi în ultima. predominarea propoziţiilor principale cu predicatul exprimat prin verbe la indicativul prezent: "perdelele-s lăsate". 5). Din punct de vedere strict gramatical. 33). "scriu". ninge! afară-i vijelie!" (vs. "ninge". În fiecare din cele dintâi versuri la strofele a 2-a. ca pentru a sugera fundalul perindării imaginilor. şi apriga furtuna" (vs. ca strofele 10 si 11: „Văd insule frumoase şi mări necunoscute. cu aceeaşi funcţie stilistică). 5). citate deja. respectiv: "Afară plouă. afară-i vijelie (vs. ninge" (vs. De remarcat că expresia verbală se menţine la acelaşi mod şi timp chiar şi atunci când vin să se suprapună planurile evocării trecutului. ca un laitmotiv. Deloc neglijabilă ne apare prozodia. Prin fumul ţigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinşi la luptă pe câmpul de onor. pe când afară ninge" (vs. a 14-a. Pentru întârire. ca spre a impune tonul general al unei mici bucaţi muzicale destinate a acompania visarea: „Per-de-le-le-s lă__sa-te // şi lam-pe-le a-p_rin-. "Afară ninge. "plouă". Şi-n tainice saraiuri minuni orientale Ce-n suflete desteaptă dulci visuri de amor. compoziţia îşi află ritmul prin revenirea. e cazul să observăm. se impune observaţia că verbul „a vedea” are sensul de a închipui. 41. la distanţe oarecum egale.

” Inefabilul melodiei vine din modificarea ritmului iambic pur. visarea la gura sobei. la unii dintre poeţii actuali sau viitori. în luna lui Ghenar. măcar parţial.îl iubesti. „vijelie-să vie”. Concluzii 10 11 G. in poemul Batrânii din ciclul Pe Arges in sus (1918. Călinescu. „înnegrit-aurit” s. încâlcite .d. şi. Ion Pillat. relua în Calendarul viei. discipol să te facă – Estetului. închina-i o bărdacă.a. Editura Tineretului. de ce nu.. poezia Serile la Mirceşti analizată aici. Senin. va trebui să se producă o reacţie împotriva liricii prea nebuloase. ca tine . Bucureşti. după anacruza. Vasile Alecsandri. dacă este să o privim. iambul ramânând neatins. p.chiar dacă nu neaparat lipsită de valoare saturată de o metafizică ceţoasă şi de onirism. Gândeşte-te la omul acela din Mirceşti. Bucuresti. la fiecare sfârşit de emistih numai: „ lă-sa-te ^-^.1923). în special al celor de sub titlurile citate deja. la gura sobei. la un Ion Pillat ori la G. Antologie şi prefaţă de Aurel Rau. de exemplu. ca pe o mică ars poetica. La aceasta se adaugă alternarea rimelor feminine cu cele masculine: „aprinse prinse”. nu străin de ascendenţa sa boierească). Atenţia la lucrătura versului este însă mult mai mare în cazul celorlalte bucăţi ale ciclului. „mângâios-misterios”. când într-un fel sau într-altul. Ion Pillat este acela care-1 evocă pe Alecsandri cu un anume partipris (se întelege. E. 1965. Călinescu. într-un sens mai special. nu poate fi decat adevarată.PL. Pastelurile lui Vasile Alecsandri şi. pot interesa şi din punctul de vedere al resuscitării clasicismului în poezia românească. Poezii. mergând instinctiv în sensul contemporanilor săi Gautier şi Minard"10. lampele.În so-bă ar-de fo-cul // to-va-răş mân-gâ-ios.”11 4. . 92.m. precum şi simetricul lui din emistihul imediat următor. Calinescu. cuvântul perdelele. din milă. precum că Alecsandri "a presiţit parnasianismul (şi nu s-ar putea şti în ce măsură 1-a cunoscut). o data cu degustarea metodică a vinului: „Perdelele-s lăsate şi lampele aprinse – Frumosul vers anume îl chemi acum în minte. sofisticate. cum spuneam. Vreun critic să te-nveţe. melodiosul vers din Serile la Mirceşti. impunând dactilul. Încât afirmatia lui G. cântând şi el viaţa tihnită de la moşie. 1966. a-prin-se” etc.

Editura Eminescu. Bucuresti. Deşi această poezie nu se ridică la valoarea celorlalte Pasteluri. urând moartea şi tenebrele. Editura Junimea. prefaţa. note şi bibliografie de Paul Cornea. Iaşi. Semnificatia lui Vasile Alecsandri. Bucureşti. poet al clarităţilor solare şi al bucuriei de a trăi. Vasile. Mariana. 1965 • . Literatura Română – repere didactice. Bucureşti. 5. Alecsandri scrie „Serile la Mirceşti” înainte de a veni într-un contact mai strâns cu Junimea constituită ca societate literară. Chiar dacă existenţa lui nu va fi fost lipsită de unele complexităţi şi contradicţii. savurând viaţa. 1972 • Andrei. George. Pasteluri. 2007 • Caracostea. 1980 • Călinescu. spirit latin prin excelenţă. Alecsandri s-a voit . Ea nu este propriu-zis un pastel. Editura tineretului. BIBLIOGRAFIE Alecsandri.Poezia „Serile la Mirceşti” este o artă poetică deoarece ea conţine ideea poetică generală a tuturor poeziilor în care Alecsandri cântă natura. Editura Albatros. ea deschide aces ciclu şi ne intoduce în atmosfera contemplativă a acestor poezii. Dimitrie . fiind totuşi conştient că opera lui va intra în patrimoniul cultural naţional şi va rămâne mai tare decât piatra şi decât bronzul. în epoca retragerii la Mirceşti şi a elaborării Pastelurilor. dar versurile inspiră acea linişte şi mulţumire sufletească proprie poetului. Antologie. aşa trecătoare cum este ea. Vasile Alecsandri. Pasteluri.cum însuşi lasă a se vedea din piesa de teatru Fântâna Blanduziei (terminată în 1883) — un Horaţiu român.

Bucuresti. Şerban.Vladimir. Editura Cartea Românească.• • • • • Cioculescu. Literatura română – crestomaţie de critică şi istorie literară. Pompiliu. Streinu. Bucureşti. Bucuresti. Ion. Titus şi Manilici. Vianu. 1971 Constantinescu. Scrieri vol I-IV. Călin. Introducere la Pasteluri. Bucureşti. Pagini Alese.1987 . 1983 Pillat. 1938 Rotaru. Analize literare şi stilistice. Tudor. col. Istoria literaturii române moderne. Editura Minerva 1967-1972 Coordonatori Moraru. Editura Ion Creangă. Editura Dacia Cluj Napoca. Ion. Editura Didactică şi Pedagogică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful