1

contractul de factoring a îndeplinit o functie importanta în dezvoltarea comertului international. si o societate bancara sau o institutie financiara specializata. Definitia furnizata mai sus confunda contractul de factoring cu contractul comercial de gaj. Definiţie DE FACTORING Contractul de factoring constituie un contract încheiat între o parte (furnizor) si o alta parte. b) Conventia de la Roma 1980 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale. Factoringul constituie o tehnica financiara având o strânsa legatura cu sectorul bancar. iar contractul de factoring este definit ca "un contract încheiat între o parte. urmatoarele acte normative cuprind mentiuni referitoare la contractul de factoring : a) Ordonanta de Urgenta 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie. în tot sau în parte. 2 lit. Reprezentând o emanatie a dreptului anglo-saxon. prin care furnizorul cedeaza cesionarului creantele nascute din contracte de vânzare de marfuri încheiate între furnizor si clientii sai. c) Conventia ONU de la New York 2001 privind cesiunea de creanta în comertul international. Sediul materiei se regaseste. Prin Legea nr. denumita aderent. aderentul sau furnizorul. cu titlu de vânzare sau de gaj. prin care aceasta din urma asigura finantarea. 151/1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 151/1997 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. iar aderentul 2 ." Factoringul era considerat în mod gresit în ordonanta respectiva ca fiind un instrument de plata. producatorii de echipament industrial si de birou. Un alt act legislativ în care este mentionat contractul de factoring este Legea 469/2002 privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractuale în care factoringul si forfetarea sunt considerate în mod corect drept mecanisme de mobilizare a creantelor . denumita factor. si o societate bancara sau o institutie financiara specializata. Doctrina franceza defineste factoringul ca fiind tehnica prin care un client. întreprinderea de factoring (cesionar). care. b) "factoring este un contract încheiat între o parte. electronice si alimentele procesate. Contractul de factoring era reglementat în legislatia româna în OUG 10/1997 în art. iar aderentul cedeaza factorului. pe plan international. În legislatia nationala. creantele transferate. d) Legea 469/2002 privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractual. enumerându-se printre instrumentele de plata doar cambia si biletul la ordin. b) Legea nr. si sa achite anticipat. denumita factor. în schimbul unei remuneratii. urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie se îndreapta eroarea mentionata anterior. urmarirea creantelor si protectia riscurilor de credit. se obliga sa le recupereze de la debitori. denumita aderent. c) Anexa la Ordinul 1418/1997 al ministrului de stat. prin care aceasta din urma asigura finantarea. al ministrului finantelor si al guvernatorului BNR privind planul de conturi pentru societatile bancare si normele metodologice de utilizare a acestuia. transmite creantele sale unei societati de factoring numita factor – institutie de credit supusa regulilor Codului monetar si financiar. în: a) Conventia UNIDROIT privind contractul international de factoring încheiata la Ottawa în 1988. garantând executarea lor chiar în cazul imposibilitatii de plata din partea debitorului. furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii. furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii. cele mai populare fiind industria textila. creantele nascute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti. în prezent. aproape toate ramurile industriei pot profita de relatiile de factoring. contractele de factoring si forfetare nemaifiind calificate drept instrumente de plata.CONTRACTUL 1.

2. cu titlu de vânzare. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice. debitorul poate sa continue efectuarea platilor catre cedent. (3) Cu toate acestea. iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii. suma de plata. creantele nascute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti". Notificarea se poate face fie prin act sub semnatura privata. si nu drept garantie a unei obligatii de plata. Trebuie sa avem în vedere. acesta se poate elibera de obligatie numai prin efectuarea platii catre cesionar în modul indicat în notificare. (4) Dovada cesiunii se poate face prin copia certificata de pe contractul de cesiune. sau printr-un act autentificat de notarul public. constând într-o creanta baneasca. fie prin intermediul instantei. în scris. de asemenea. Notificarea trebuie sa faca mentiune despre creanta cedata. cesionarul trebuie sa notifice cesiunea. 85: „(1) Când bunul afectat garantiei.cedeaza factorului. (2) Din momentul în care debitorul primeste notificarea. ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhiva”. este cesionat. numele sau. sau de pe contractul de garantie. respectiv o cesiune de creanta. asumata anterior. art. Factoringul ca varietate a cesiunii de creanta 3 . si capitolul VI „Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare” din Legea nr. daca debitorul cere ca cesionarul sa prezinte dovada cesiunii. Aceasta constituie singura definitie legala în vigoare care defineste în mod corect operatiunea factoring ca fiind o preluare de creante nascute din vânzarea de marfuri sau prestarea de servicii catre terti în proprietate de catre factor de la aderent. modul si locul platii. debitorului cedat.

În acest sens. Creanta este exprimata printr-un titlu (factura) în cazul contractului de factoring. b) enumera. Creanta care constituie obiectul contractului de factoring trebuie sa se nasca dintr-un contract de vânzarecumparare sau dintr-un contract de prestari servicii încheiat cu debitorul. Contractul de factoring constituie un contract complex. în timp de creanta care face obiectul cesiunii de creanta poate fi de orice tip (existând. fax etc. Debitorul creantei transmise (cedate) poarta denumirea de debitor cedat. preluând în acelasi timp si riscurile legate de insolvabilitatea debitorilor sau al neachitarii creantelor la scadenta. sau prestari de servicii. în timp ce în cazul contractului de factoring notificarea debitorului poate fi facuta prin orice mijloc: scrisoare. Aceasta tehnica bancara are avantajul ca determina cresterea vânzarilor pe pietele straine prin oferirea unor termeni competitivi de vânzare. Cesiunea de creanta se poate face fie cu titlu gratuit. autorizata conform conditiilor legislatiei nationale.â notificarea subrogarii se face de catre aderent debitorului sau pentru a-i fi opozabila sau pentru a se obtine acceptul acestuia. La nivel mondial. Nu este debitor cel care-si procura marfurile si serviciile în calitate de consumator final cu titlu personal. factorii se constituie sub forma companiilor de factoring. 58/1998 în art. care este dreptul comun în materie. aceasta opereaza numai cu titlu oneros. însa. astfel încât costul fluctueaza în functie de vânzari.Cesiunea de creanta constituie o conventie prin care un creditor (cedent) transmite o creanta a sa unei alte persoane (cesionar). astfel. cât si o subrogare conventionala care este consimtita de creditor. Majoritatea aderentilor sunt societati comerciale. în timp ce în cazul operatiunilor de factoring notificarea se efectueaza numai pentru a-l înstiinta ca plata trebuie efectuata doar catre factor. Legea bancara nr. factori mai pot fi si institutiile financiare nebancare mentionate în Ordonanta nr. Participantii la operatiunea de factoring sunt aderentul. reglementata în dreptul civil. Aderentul reprezinta un comerciant (persoana fizica sau persoana juridica) care efectueaza acte de comert constând în producerea si comercializarea de marfuri. care reprezinta societati comerciale specializate. acesta constituie o â varietate a cesiunii de creanta. fie cu titlu oneros (de exemplu. Debitorul cedat poate sa fie orice comerciant. În cazul factoringului. 3. în timp ce în cazul cesiunii de creanta creanta este exprimata. printre activitatile permise bancilor. pentru uz personal si nici cel care nu are calitatea de comerciant. factorul devine proprietarul creantelor transmise si preia de la aderent sarcina încasarii creantelor. în ceea ce priveste operatiunile de factoring. În ceea ce priveste cesiunea de creanta. scazând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzari 4 . se aplica dispozitiile existente în dreptul comun. Factorul – poate fi numai o persoana juridica având calitatea de comerciant. ea ofera un nivel de protectie adecvat în vederea diminuarii beneficiului nerealizat pentru clientii din strainatate. 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar fiscale. Comisioanele platite factorului se bazeaza pe volumul de vânzari. si operatiunile de factoring. De asemenea. De asemenea. Notificarea cesiunii se poate face în cazul cesiunii de creanta doar prin intermediul executorului judecatoresc. factorul si debitorul cedat.â Avantajele factoringului Factoringul evita primirea platii la diferenta de câteva saptamâni sau chiar luni dupa livrare. înglobând atât o cesiune de creanta. cum ar fi pensia de întretinere). sau numai comercializarea de marfuri – în nume si pe cont propriu. unele creante incesibile. Factorul trebuie sa fie o institutie de credit sau o societate comerciala specializata. 11 lit. persoana fizica sau persoana juridica. în majoritatea tarilor dezvoltate. în situatia în care prevederile în materie comerciala sunt lacunare. contractul de donatie).

factorul plateste facturile la momentul scadentei acestora. În cazul aderentului: → prin intermediul factoringului. ei nu vor mai trebui sa acorde discounturi pentru plata imediata. Factoringul permite aderentului sa dispuna de capitalul necesar continuarii comertului. fie prin alimentarea contului curent cu lichiditati necesare operatiunilor de plati curente. mai mici decat cele percepute de banci pentru transferuri in afara tarii in favoarea exportatorului. → comisioanele pentru transferuri de fonduri in interiorul tarii catre factorul de import sunt. în momentul în care factorul intra în posesia lor. dupa ce le accepta le plateste anticipat. aderentul inceteaza sa mai ofere reduceri pentru plata imediata. importatorul putand astfel realiza economii cu comisioanele si spezele bancare. iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde in lume. → nu exista limite geografice privind operatiunile de factoring. fie pe linia contractului bancar al garantiei creditelor. Clasificarea operatiunilor de factoring În practica se întâlnesc mai multe tipuri de factoring. un atare risc asumandu-si factorul. realizeaza o incasare imediata si irevocabila a valorilor nominale (concretizate in facturi) din partea factorului.plata creantelor cesionate de aderent se face de catre factor în momentul acceptarii acestora. preia riscul de neplata din partea debitorilor. astfel. factoring-ul este singura sursa de finantare prin care finantarile cresc o data cu vanzarile. • factoring la scadenta (maturity factoring). precum si asumarea riscului de neplata. îsi asuma finantarea si gestionarea creantelor preluate. se asigura lichiditati pentru marirea capitalului rulant. gestiunea creantelor ramâne însa în sarcina aderentului. Fiind o operatiune de vanzare-cumparare. → utilizand factoring-ul. clasic (old line factoring). → operatiunile de factoring sunt mai putin costisitoare decat organizarea unui compartiment propriu de urmarire si colectare a creantelor. Prin intermediul factoringului. de regula. → mobilizarea prin factoring international a creantelor scadente la termen nu reprezinta din punct de vedere contabil o datorie. aderentul beneficiaza din partea factorului de facilitati curente de trezorerie. Atata timp cat exportatorii isi incaseaza creantele imediat. aderentul. creanta tranzactionata nu se reflecta in posturile bilantiere de datorii ale exportatorului majorand nivelul acestora. Din punctul de vedere al momentului achitarii creantelor cumparate de la aderent si a serviciilor suplimentare oferite acestuia exista: • factoring traditional. care apare ca un finantator al aderentului pana la achitarea efectiva de catre client a facturilor. • factoring de agent (agency factoring – factorul cumpara creantele aderentului. importatorii nu trebuie sa deschida o scrisoare de credit si se ofera o putere marita de cumparare fara blocarea liniilor de credit existente. Acesta va urmari plata 5 . transmitand creantele.reduse. de servicii bancare de specialitate. Un factor poate lucra in orice zona. deoarece toate cheltuielile de finantare sunt suportate de exportator. → eliminarea riscului insolvabilitatii partenerului comercial al aderentului. asumându-si gestionarea facturilor si riscul de neplata a acestora de catre debitorii cedati. fie prin creditele ce i se acorda. fie pe analiza eficientei economice a activitatii factorului de export. → capital nelimitat. În cazul factorului: → este forma cea mai ieftina de finantare pe termen de 120-180 zile.

Din punctul de vedere al confidentialitatii operatiunii exista:  factoring închis (scontare confidentiala a facturilor) – acest tip de factoring ofera clientului posibilitatea de a pastra confidentialitatea cu privire la faptul ca a apelat la un factor. exista:  factoring cu regres (factoring with recourse) . putem deosebi între:  factoring intern – în acest caz. Factorul de export achizitioneaza creantele exportatorului (numit si aderent) asupra importatorului. factorul îsi va recupera sumele neîncasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres. Acesta constituie. Factorul nu se îndreapta catre aderent în vederea recuperarii contravalorii facturilor. în nume propriu. întrucât existenta sa nu este una izolata. o parte imediat dupa emitere si restul în termen de un anumit numar de zile de la data scadentei facturii. factoringul presupune o conventie prealabila încheiata între factor si aderent care va fi executata prin intermediul diferitelor operatiuni de factoring.facturilor si o va încasa de la debitori. notificând debitorii în acest sens. remitând-o de îndata factorului. agent. Contractul de factoring este un contract cu titlu oneros.  factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenta unui contract comercial international. în cadrul acestei operatiuni intervenind un singur factor. de asemenea. chiar daca nu încaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi. neavând drept de regres asupra acestuia. 6 . raporturi din care iau nastere creantele ce sunt cesionate în favoarea factorului. Distingem. acesta se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari. de asemenea.  factoring fara regres (non-recourse factoring) . Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra aderentului.în caz de neplata. cât si o subrogare conventionala consimtita de creditor. De asemenea. nu este reglementat în nicio lege speciala în legislatia româna. un contract accesoriu. banca încearca sa recupereze sumele de la debitor sau. întrucât cuprinde atât o cesiune de creanta.  factoring deschis prin intermediul caruia aderentul cedeaza factorului toate creantele. eventual. nu putem vorbi despre un contract comercialâ international. de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat împotriva riscului de neîncasare. contractul de factoring reprezinta un contract complex. factorul percepând pentru fiecare operatiune de factoring un comision de finantare la valoarea plafonului stabilit între factor si aderent si un comision de factoring stabilit de comun acord cu aderentul Contractul de factoring este un contract sinalagmatic deoarece ambele parti îsi asuma obligatii reciproce pe toata perioada de derulare a contractului de factoring. al factorului. Caracterele juridice ale contractului de factoring Contractul de factoring este un contract nenumit fiindca. aceasta constituie o forma specifica companiilor care îsi deruleaza operatiunile de export prin intermediul unor subsidiare al caror capital si resurse administrative sunt reduse pentru ca acestea se bazeaza exclusiv pe suportul financiar si administrativ al companiei mama/exportatorului. În intervalul respectiv de zile de la scadenta facturii(lor). în cadrul operatiunii intervenind doi factori (factorul de export si cel de import). Aderentul de comporta ca un intermediar. prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei.factorul plateste aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor. factoring de tip back-to-back. ci este determinata de raporturile preexistente între aderent si debitor. desi utilizat frecvent în practica. Din punctul de vedere al participantilor la operatiunea de factoring. cedându-le apoi factorului de import.

creante dovedite prin facturi acceptate de debitor. Creantele sunt cedate factorului de import. Aceste dispozitii nu aduc atingere niciunei obligatii de buna-credinta care revine furnizorului fata de debitor. Acest lucru permite cumparatorului sa efectueze o comanda în termeni de cont curent fara a deschide linii de credit. aderentul cesionând factorului creantele pe care le are asupra debitorului în cuantumul respectiv. Acest tip de contract este intuitu personae. În practica bancara. stabilindu-se un plafon între aderent si factor. În situatia în care notificarea în scris a cesiunii îndeplineste urmatoarele cerinte: a fost facuta debitorului de catre furnizor sau de catre cesionar. În acelasi timp. factorul de import va plati 100% din valoarea facturii sub garantie. aceasta este valabila. În situatia în care exista o clauza a contractului de factoring care prevede cesiunea creantelor existente sau viitoare. Cesionarea creantei de catre furnizor cesionarului poate fi realizata în pofida oricarei conventii între furnizor si debitor care ar interzice o asemenea cesiune. factorul de import încaseaza întreaga valoare a facturii la maturitate si este responsabil de transmiterea swift a fondurilor catre factorul de export care. clauzele contractului fiind stabilite de catre factor si impuse aderentului care are numai posibilitatea de a le accepta sau nu (posibilitatea de negociere exista doar într-o mica masura în ceea ce priveste includerea unei clauze compromisorii sau modificarea duratei). îsi are sediul într-un stat contractant care a facut o declaratie conform careia o cesiune efectuata conform dispozitiilor paragrafului de mai sus nu produce efecte cu privire la debitorul care la încheierea contractului de vânzare de marfuri îsi are sediul în acest stat. exportatorul semneaza un contract de factoring. O clauza a contractului de factoring în virtutea careia sunt cedate creantele viitoare opereaza transferul acestora catre cesionar. apoi. Daca dupa 90 zile de la data scadentei o factura aprobata ramâne neplatita. cedând toate creantele unui factor de export. transferul direct sau printr-un nou act. în temeiul unei împuterniciri conferite de catre furnizor. factorul de export poate avansa pâna la 80% din valoarea facturii catre exportator. Astel. sau oricarei raspunderi a furnizorului fata de debitor. Numai în raporturile dintre partile la contractul de factoring contractul poate sa devina valabil. în tot sau în parte. inclusiv beneficiul oricarei dispozitii din contractul de vânzare de marfuri ce-i rezerva acestuia proprietatea asupra marfurilor sau îi confera orice alta garantie. chiar în absenta desemnarii individuale a acestora. Dupa livrarea bunurilor. astfel. Imediat ce vânzarea a avut loc. contractul de factoring se încheie numai în forma scrisa. acesta este un contract de adeziune. Contractul de factoring este cu executare succesiva. fara a fi nevoie de un nou act de transfer. precizeaza suficient creantele cedate si cesionarul caruia sau în 7 . plateste exportatorului suma restanta. Derularea contractului international de factoring Daca creantele cedate în virtutea unui contract de factoring s-au nascut dintr-un contract de vânzare de marfuri între un furnizor si un debitor care îsi au sediul în state diferite. responsabil de toate aspectele operatiunii de factoring. Factorul de export alege un factor de import în tara în care bunurile vor fi livrate. atunci avem de-a face cu o operatiune de factoring international. cesiunea mentionata nu are efect cu privire la debitorul care.Contractul de factoring este consensual deoarece presupune validitatea consimtamântului. factorul acceptând aderentul dupa o verificare serioasa a bonitatii acestuia. în baza unei cesiuni realizate cu încalcarea clauzelor contractului de vânzare de marfuri. Factorul devine. De asemenea. a drepturilor furnizorului provenind din vânzarea de marfuri. Totusi. factorul de import efectueaza cercetari cu privire la reputatia cumparatorului bunurilor exportatorului în ceea ce priveste rambursarea datoriilor si deschide linii de credit. din momentul nasterii lor. în momentul încheierii contractului de vânzare de marfuri. daca în momentul încheierii contractului sau la nasterea acestora ele sunt determinabile.

Neexecutarea sau executarea necorespunzatoare sau cu întârziere a contractului de vânzare de marfuri nu permite debitorului sa recupereze plata pe care a facut-o cesionarului. garantiile si documentele justificative. Clauza de exclusivitate presupune obligatia aderentului de a prezenta numai factorului toate facturile sale înglobând creantele asupra debitorilor. O exceptie în acest sens o constituie situatia în care acesta a avut cunostinta de un drept de preferinta. daca are la dispozitie o actiune în restituirea sumelor platite furnizorului. economisind comisionul de factoring. De asemenea. acesta din urma poate invoca contra cesionarului orice mijloace de aparare derivând din contract. debitorul este tinut sa plateasca cesionarului. furnizate si acceptate de clienti. comisionul de finantare. cele dificil de recuperate. în anumite cazuri. 4. debitorul care are la dispozitie o astfel de actiune contra furnizorului poate recupera plata pe care a facut-o cesionarului în masura în care: a) cesionarul nu si-a îndeplinit obligatia de a plati furnizorului creantele cedate sau. În cazul în care cesionarul promoveaza contra debitorului o cerere de plata a unei creante rezultând din contractul de vânzare de marfuri. Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring si. Clauzele specifice ale contractului de factoring Cele doua clauze specifice ale contractului de factoring sunt clauza de exclusivitate si clauza de globalitate.contul caruia debitorul trebuie sa faca plata si priveste creantele care iau nastere dintr-un contract de vânzare de marfuri încheiat fie înainte. în aceasta calitate putând intenta actiunile în plata contra debitorului si fiindu-i opozabile toate exceptiile inerente creantelor nascute anterior subrogarii. Aceasta are ca scop evitarea situatiei în care aderentul cedeaza factorului doar creantele incerte. Clauza de globalitate este clauza conform careia aderentul cedeaza factorului totalitatea creantelor sale. Dreptul de creanta se transfera din patrimoniul aderentului în patrimoniul factorului pastrându-si natura. Data cesiunii creantelor difera în functie de operatiunea de factoring: în cazul factoringului clasic factorul dobândeste proprietatea creantelor transmise de aderent împreuna cu toate drepturile si garantiile aferente. de la data nasterii creantei (sau la câteva zile dupa aceasta). Totusi. factorul având posibilitatea de a accepta numai facturile care prezinta un grad sporit de certitudine privind plata lor la scadenta de catre debitori. factorul este însarcinat cu pastrarea evidentei operatiunilor de factoring. b) cesionarul a platit la momentul la care avea cunostinta de neexecutarea sau executarea necorespunzatoare sau cu întârziere de catre furnizor a contractului de vânzare având legatura cu marfurile pentru care a primit plata de la debitor. pierzând însa actiunea în regres împotriva 8 . în timp ce în situatia factoringului la scadenta dobândirea dreptului de proprietate coincide cu data exigibilitatii creantei. Efectele între parti. Ulterior subrogarii. De asemenea. si recupereaza el însusi creantele certe. Efectele contractului de factoring – trebuie sa distingem între efectele pe care le produce contractul de factoring între parti si efectele între factor si debitorii cedati. Factorul dobândeste concomitent cu proprietatea creantelor toate drepturile aderentului fata de debitorii sai. aderentul având obligatia de a remite factorului la intervalele convenite facturile din perioadele respective. debitorul poate sa exercite împotriva cesionarului orice drept de compensatie cu privire la drepturile sau actiunile existente contra furnizorului în favoarea caruia creanta s-a nascut si pe care îl poate invoca în momentul în care notificarea în scris a cesiunii a fost facuta dupa cum se precizeaza în paragraful anterior. factorul devine singurul creditor. precum si declaratia prin care aderentul transmite factorului în plina proprietate creantele reprezentând pretul marfurilor sau prestatiilor. cu dispozitia ca plata sa se faca direct factorului. fie în momentul în care notificarea a fost facuta. pe care le-ar putea opune daca cererea ar fi fost facuta de furnizor.

livrarea bunurilor pentru investiţii mari şi durată lungă de construcţie). Din analiza domeniilor de riscuri principale în afacerile de factoring. În triunghiul de relaţii prezentat mai sus. c) Încălcarea condiţiilor contractuale sau abuzul de încredere din partea clientului de factoring. întârziate (cu scadenţă depăşită) şi acţionate 9 . Pe aceasta cale a notificarii se evita o plata cu buna credinta catre alte persoane. care să contribuie la evitarea lor sau cel puţin la limitarea sau reducerea lor. la descrierea relaţiilor existente în afacerile de factoring trebuie să pornească de la ideea că în aceste contracte sunt implicaţi cel putin trei parteneri contractuali. diversificarea defectuoasă a debitorilor.aderentului platit. Cunoaşterea şi tratarea lor are o importanţă deosebită şi reprezintă o parte componentă a unui management intensiv din partea tuturor părţilor contractante. întârzieri de plăţi. o Debitorul de factoring (cumpărătorul de mărfuri sau servicii). deoarece acesta are o mare importanţă în derularea contractului de factoring. fiecare partener contractual implicat în afacerile de factoring suportă riscurile specifice. bonitatea debitorului (cumpărătorului) trebuie verificată de către factor. rezolvări arbitrare a situaţiilor privind marfurile returnate etc). În principiu. toate categoriile mai importante ale acestor riscuri şi de a face transparente conexiunile reciproce ale acestora. care sunt caracteristice activităţilor sale. se poate ajunge la concluzia că acestea se localizează îndeosebi în direcţia clientului de factoring respectiv. b) Calitatea produselor sau serviciilor necorespunzătoare livrate de către clientul de factoring. restricţii de cesiune. Cunoaşterea şi analiza riscurilor specifice operaţiunilor de factoring fac posibilă luarea din partea partenerilor contractuali a unor măsuri concrete cu caracter de politică de riscuri. operaţiunile de factoring sunt supuse unor riscuri importante pe toată perioada derulării acestora. Notificarea subrogarii se face de catre aderent debitorului sau pentru a-l înstiinta ca plata trebuie efectuata doar catre factor. Riscurile aferente operaţiunilor de factoring În afară de aspectele pozitive pe care le implică. Riscurile principale care pot apărea în legătură cu clientul de factoring sunt: a) Dispersiunea defectuoasăa clientului de factoring. creanţe cu termen lung de plată (spre exemplu. Indiferent de varianta contractului de factoring. În acest context. în mod cuprinzător şi sistematic. a debitorului de factoring. Pentru creanţele problematice de factoring pot să apară următoarele riscuri în sarcina factorului: riscuri referitoare la decontări. mărfuri livrate în comision. riscurile principale care pot să apară în această privinţă sunt următoarele: insolvenţa debitorului. creanţe contestate. Cunoaşterea relaţiilor contractuale de factoring au o importanţă de prim rang în aprecierea factorilor de riscşi a practicării unui management privind abordarea şi excluderea riscurilor. Efectele fata de debitorul cedat se produc doar în situatia în care debitorul cedat este notificat în acest sens. interdicţii de cesiune estimate în cazul unor debitori. greutăţi neprevăzute în cazul unor debitori din străinătate (reglementări legale în privinţa creanţelor sunt în unele ţări din străinătate foarte diferite). cu exceptia actiunii în repetitiune a platii nedatorate pentru inexistenta totala sau partiala a creantei. diferitele comportamente ale debitorilor cu privire la respectarea clauzelor contractuale (contradicţii ilegale. În cadrul unei analize a riscurilor existente în operaţiunile de factoring este foarte important de a se stabili. cumulări de riscuri. abuz de încredere a debitorului în urma unor înţelegeri comune incorecte ale acestuia cu clientul de factoring. o Factorul (Societatea de factoring) o Clientul de factoring (vânzătorul de creanţe).

facturi anticipate livrării mărfurilor sau executării serviciilor). reunind 235 factori din 63 de tari. Numarul total de companii de factoring din UE era de 316 în 2006 (tarile cu cele mai numeroase companii fiind Marea Britanie si Irlanda – 57. înfiintata în 1963. care este dominant (cu 78%). creanţe externe (cu reglementări legale complicate. iar tara care a introdus cel mai curând aceasta tehnica este Malta (2006). cum ar fi Factors Chain International. În termen de cifra de afaceri în ceea ce priveste factoring-ul. FCI a fost înfiintata în 1968 ca o organizatie care reuneste companii independente de factoring. unde controalele de veritate nu sunt curent posibile). creanţe cu decontări parţiale (în domeniul construcţiilor. 10 . din totalul companiilor de factoring. Din moment ce majoritatea companiilor de factoring sunt sucursale sau divizii ale bancilor. 40% constituie finantarea facturilor (cu sau fara recurs). O alta asociatie internationala care are acelasi obiect de activitate este International Factors Group 30. si anume Austria. care doreşte să fie protejat de cât mai multe riscuri posibil. Crearea sa a avut ca scop introducerea conceptului de factoring în tarile în care acest serviciu nu era înca disponibil. astfel.31). În ceea ce priveste reglementarile guvernamentale. ca reglementarea guvernamentala nu este necesara. statisticile aratând ca acest numar a crescut de la 3 la 8 (alaturi de Polonia si Grecia. în timp ce România constituie o exceptie. 47% factoring cu recurs. 22% fara factoring cu recurs. reprezentând în prezent cea mai mare retea de factoring din lume. creanţe singulare deosebit de mari.5% constituie sucursale ale bancilor. Identificarea acestor riscuri necesită un controlşi o analiză profundă tocmai din cauza diversităţii şi situaţiilor complicate ale acestora şi vor trebui să stea în centrul preocupărilor factorului. Italia – 35. Franta . Se releva. urmata de Italia si Franta. în 16 tari membre UE exista o asociatie nationala a companiilor de factoring (uneori parte dintr-o asociatie de leasing). În general. factoringul international detine 22% din cota de piata. acesta fiind prima asociatie internationala a companiilor de factoring. care au înregistrat si ele cresteri semnificative în ultimii ani). cea mai mare piata o constituie Marea Britanie si Irlanda cu 226 miliarde Euro. Factoringul pe plan international Pe plan mondial.în instanţele judecătoreşti. industria de factoring fiind clar dominata de banci. 5. În ceea ce priveste modalitatea de plata. 12. Studiul arata ca. doar în 6 tari exista un control direct asupra factoringului (legi separate de factoring sau în cadrul legislatiei bancare). creanţe neexistente sau numai parţial existente (facturi fictive. sa aiba un organism specializat de factoring. exista deja un control indirect din partea mediului bancar. de asemenea. comertul international este facilitat si de organizatii de profil. numarul de companii de factoring este relativ stabil în ultimii 5 ani. întrucât nu exista o corelatie între aceasta si penetrarea factoringului pe piata. tarile care au utilizat primele factoringul sunt Germania si Finlanda (1959). În comparatie cu factoringul national (traditional). Italia. Portugalia si Spania. 78. în timp ce România constituie o piata emergenta cu 550 milioane de Euro.5% sunt divizii ale bancilor si 9% sunt actionari nebancari. precum si dezvoltarea unui cadru pentru factoringul international care sa permita factorilor din tara exportatoare si cea importatoare sa conlucreze. creanţe cu rezervarea dreptului de proprietate (cu rezervarea prelungită a dreptului de proprietate). Grecia. Conform unui studiu31 efectuat la nivel european. care prefera. creanţe pentru debitori statali sau semistatali (calculate cu datorii de impozit). montajului şi construcţiilor imobiliare). Franta.

11 .