Ministerul Educației Cercetării Tineretului Și Sportului Universitatea “ 1 Decembrie 1918”Alba Iulia Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune Forma de Invătămant

: Zi

Misiune de Audit în Baza Situațiilor Financiare Anuale ale Societății Comerciale SC. Rapel. Aferent Exercițiului Financiar 2010

Student : Isac Ecaterina, Marginean Alexandra Contabilitate și Informatică de Gestiune Grupa 311,312

Alba Iulia
2011

Cuprins CAPITOLUL 1……………………………………………………………… Introducere…………………………………………………………………..
ACCEPTAREA MANDATULUI ȘI CONTRACTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 1.1 Acceptarea mandatului………………………………………………………………. 1.1.1 Cunoașterea generală a intreprinderii…………………………………………….. 1.1.2 Aprecieri cu privire la independeța și absența incompatibilităților……………… 1.1.3 Examenul de competent corespunzatoare specificului întreprinderii…………… 1.1.4 Contractul cu expertul sau cenzorul anterior…………………………………… 1.1.5 Decizia de acceptare a mandatului……………………………………………… 1.1.6 Intocmirea fiței de acceptare a mandatului…………………………………… 1.2 Contractarea lucrărilor de audit……………………………………………………..

CAPITOLUL 2……………………………………………………………….
ORIENTAREA ȘI PLANIFICAREA AUDITULUI 2.1 Scurt Istoric al Societății Comerciale Rapel SA………………………………………. 2.1.1 Obiectul și tipul de activitate……………………………………………………. 2.2.2 Trasături caracteristice întreprinderii Rapel SA………………………………… 2.2 Stabilirea pragului de semnificație…………………………………………………… 2.3 Redactarea planului de misiune………………………………………………………. 2.4 Elaborarea programului de muncă………………………………………………………

CAPITOLUL 3………………………………………………………………..
APRECIEREA CONTROLULUI INTERN 3.1 Etapele aprecierii controlului intern……………………………………………………. 3.1.1.1 Descrierea procedurilor…………………………………………………………… 3.1.1.2 Intelegerea și descrierea domeniilor semnificative……………………………….. 3.2.1 Testele de conformitate 3.1.3 Evaluarea preliminară 3.1.4 Testele de permanență 3.1.5 Evaluarea finală și incidența asupra misiunii de audit…………………………………. 3.2 Raportul asupra controlului intern………………………………………………………... 3.2 Importanța controlului intern pentru auditor………………………………………………

CAPITOLUL 4………………………………………………………………….
CONTROLUL CONTURILOR 4.1 Elementele probante în audit………………………………………………………………. 4.2 Programul de control………………………………………………………………………. 4.3 Tehnici de control pentru obținerea elementelor probante………………………………….

CAPITOLUL 5………………………………………………………………….
EXAMENUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

CAPITOLUL 6…………………………………………………………………..
EVENIMENTE POSTERIOARE ÎNCHIDERII EXERCIȚIULUI

CAPITOLUL 7……………………………………………………………………
7.1 Utilizarea lucrărilor unui alt auditor………………………………………………………… 7.2 Utilizarea lucrărilor unui expert……………………………………………………………..

CAPITOLUL 8……………………………………………………………………
STABILIREA OPINIEI ȘI ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE AUDIT 8.1 Rolul raportului de audit………………………………………………………………… 8.2 Conținutul Raportului de audit………………………………………………………….. CAPITOLUL 9 …………………………………………………………………………….. DOCUMENTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 9.1 Dosarul exercițiului……………………………………………………………………… 9.2 Dosarul permanent……………………………………………………………………… Concluzii…………………………………………………………………………………… BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………..

INTRODUCERE
Auditul a fost cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, fără a fi precizată data exactă sau localizarea geografică într-un stat. Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferenţiate în funcţie de categoria socială care ordona auditul, numiţi ordonatori de audit, în funcţie de auditori şi de obiectivele auditului. Până la începutul secolului al XVIII-lea, auditul era ordonat de regi, împăraţi, biserică şi stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hoţilor pentru fraudă şi prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entităţi. Astăzi, fenomenele social economice sunt complexe şi nu mai pot fi analizate multilateral pentru a clarifica anumite aspecte decât cu concursul specialiştilor de înaltă probitate morală şi profesională. Faptele analizate, operaţiunile şi documentele au ca scop formularea unor opinii care atestau imaginea fidelă a conturilor,calitatea controlului intern, respectarea normelor şi protecţia contra fraudelor naţionale şi internaţionale. Perspectiva aderării României la Uniunea Europeană a impus introducerea sa şi în ţara noastră. Etimologia cuvântului audit provine de la latinescul “AUDIRE” şi înseamnă a asculta. Englezii îi dau semnificaţia de verificare, revizie contabilă, bilanţ. Auditorii, ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi competenţă, sunt denumiţi experţi. În ţara noastră, profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a celor mai simple operaţii matematice, în lunga istorie a deceniilor comuniste. După aproape 55 de ani (1994), această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale. Expertul

dobânzile. performanţei şi modificările ce sunt posibile să apară cu privire la solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii. informaţiile trebuie sintetizate asupra poziţiei financiare. modul în care beneficiile şi fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au interes faţă de întreprindere. „o misiune de auditare a situaţiilor financiare are ca obiectiv exprimarea de către auditor a unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost stabilite.contabil. menită „să apere în mod egal pe toţi utilizatorii de informaţie contabilă“11. conform unei referinţe contabile identificate“. Pe baza opiniei lor. . furnizorii. de a rambursa creditele şi de a plăti dividendele. Mulţi autori din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate. Pentru a evalua capacitatea de a genera numerar. are dreptul să audieze bilanţul contabil. Conform normelor naţionale de audit. Auditul este chemat să exprime o opinie independentă asupra situaţiilor financiare. conform reglementărilor legale în vigoare. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru a anticipa nevoile viitoare de creditare. utilizatorii iau decizii care necesită evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru a plăti angajaţii. în toate aspectele lor semnificative.

5.1 Cunoașterea globală a întreprinderii. . Fișa de acceptare a mandatului. Contactul cu fostul auditor sau cenzor. Examenul competenței.1. auditorul trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune.1 Aceptarea mandatului Înainte de a contracta o lucrare de audit a situațiilor financiare ale unei entităti.CAPITOLUL 1 ACCEPTAREA MANDATULUI ȘI CONTRACTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT 1. 3. 1. Decizia de acceptare a mandatului. 6. Cunoașterea globală a întreprinderii. Acțiunile întreprinse în această etapă permit auditorului să colecteze informațiile necesare fundamentării deciziei de acceptare a misiunii. Examenul de independență și de absență a incompatibilitatilor. care se referă la: 1. trebuie să tină seama de unele reguli profesionale și de daontologie. 2. 4.

Orice nou mandat trebuie examinat în raport cu regulile de independență și de incompatibilitate fixate prin normele interne ale profesiei. Jud.1. auditorul caută să obțină elementele care sa îi permită aprecierea celor mai importante riscuri existente.1. Auditorul trebuie să examineze: . 1. Forma de proprietate. Alba. auditorul poate lua urmatoarele decizii: . 1.1. retinând observații cum ar fi: control intern insuficient sau cu carente notabile contabilitate neținută corect și la timp atitudinea conducatorilor față de respectarea legii și a organelor publice și administrative personal incompetent rotația cadrelor prea mare și anormală riscuri fiscale Date generale despre firma audiată: Denumirea societății auditate : SC RAPEL Sodiul social : str.5 Decizia de acceptare a mandatului Dupa analiza factorilor de risc. dacă nu cumva au fost dezacorduri în ce priveste: respectarea normelor legale.În afară elementelor de identificare a întreprinderii. 1.3 Examenul competentei. Lipsa experienței în anumite sectoare poate face dificilă misiunea auditorului el trebuie să se asigure ca propriile compețente ale personalului sau salariat sau ale colaboratorilor folosiți sunt suficiente pentru exercitarea misiunii. aplicarea măsurilor stabilite. stabilirea onorariilor etc. 1.lista clienților săi sau ai societăîii de expertiză în care lucrează pentru a se asigura ca nu exista deja o activitate remunerată din partea intreprinderii respective. Societate comercială cu raspundere limitată Activitatea principală : Producția și comercializarea articolelor de marochenarie și a confecțiilor de piele. Rahau-Sebeș.situația sa și a membrelor de familie în legatură cu eventualele interese în intreprindere în cauză. .4 Contractul cu fostul auditor sau cenzor Auditorul trebuie să se informeze în legatură cu motivele demisiei sau refuzului de reînnoire a mandatului fostului auditor sau cenzor și mai ales. Principală nr.1.1.2 Examenul de independență și de absență a incompatibilităților.

Dorința de a primi o confirmare scrisă din partea conducerii întreprinderii-client cu privire la declarațiile făcute de această. a conducerii sale.refuză mandatul.6 Fișa de acceptare a mandatului O astfel de fișă poate servi ca act justificativ al deciziei de acceptare a misiunii. a taliei sale. 1.Contactele cu predecesorul în profesie.Posibilitatea de a colecta informațiile de bază pentru identificarea intreprinderii. . 1.Responsabilitatea. .Descrierea altor scrisori.Analiza situației întreprinderii și a riscurilor sale. Standardul Internațional de Audit (ISA) nr. 210 prevede că auditorul și clientul trebuie să convină termenii și condițiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnați într-o "Scrisoare de misiune de audit" ("Lettre de mission d'audit" sau "Angajament letter") sau în orice alt tip de contract adecvat. Indiferent de formă pe care o îmbracă relația contractuală. . . în plus. . cu diferite ocazii. corespondente sau rapoarte pe care el prevede să le trimită clientului .Forma oricarui raport sau alte comunicări în legatură cu rezultatele misiunii de audit. Necesitatea de a avea acces fără restricții la orice document contabil. Auditorul poate.conducerii întreprinderii cu privire la pregatirea și prezentarea situațiilor financiare. . sa dorească sa introducă în "Scrisoarea de misiune" prevederi referitoare la: ..Obiectivul auditului situațiilor financiare. . referitoare la audit . .De a materializa lucrarile efectuate înaintea acceptării. . Ea are ca obiective: . a obiectului de activitate.acceptă mandatul însă va necisita o supraveghere și măsuri particulare. din documentul respectiv nu trebuie să lipsească termenii și conditiile urmatoare: .care presupun desemnarea acestor profesioniști de către adunarea generală a întreprinderii auditate și misiunile de audit contractual.2 Contractarea lucrărilor de audit Normele legale românești prevăd obligația că activitatea profesioniștilor contabili să se desfăsoare pe baza de contracte de prestări servicii fară a se face vreo distincție între misiunile de audit legal . piese justificative sau alte informații solicitate.Vizitarea întreprinderii și contacte cu conducerea.1.acceptă un mandat fără riscuri aparente.Aspecte privind planificarea auditului. etc.

funcției de experiență auditorului. aceste informații constau în documente justificative și documente contabile .1 Elementele probante în audit Potrivit Standardelor Internaționale de Audit. 1.CAPITOLUL 4 CONTROLUL CONTURILOR Controlul conturilor este o etapă succesivă sau concomitentă cu cea a controlului intern. elementele probante într-o misiune de audit reprezintă informații obținute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta își fondează opinia.

auditorul stabilește programele de control a conturilor pe baza cărora să poată obţine elementele probante necesare fundamentării opiniei sale.lista controalelor de efectuat. Testele de procedură sunt testele care permit obținerea de elemente probante privind eficacitatea conceperii și funcționării sistemelor contabile și de control intern. ca obiectiv reunirea elementelor probante pentru a putea exprima o opinie motivată asupra conturilor anuale. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru specială. aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi uşor de identificat documentele şi . Această etapă a misiunii are. operațiile și soldurile conturilor. documente ce asigură legătura cu etapele precedente. examenul variațiior și examene de coerență cu alte informații. care conţine rubricile. proceduri analitice care constau în analiza tendințelor și rapoartelor semnificative. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în contabilitatea întreprinderii și constau în proceduri care urmăresc obținerea elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative țn situațiile financiare ele sunt de două tipuri: • • controale privind tranzacțiile.următoare: . ceea ce presupune asigurarea respectării regulilor legale și regulamentare de către întreprindere şi anume: • regulile de prezentare și de evaluare stipulate în normele legale și în cele profesionale • reguli de prudență • regulile referitoare la inventarieri • reguli de ținere a registrelor și a contabilității • existența activelor și faptul că acestea apartin întreprinderii • pasivele patrimoniale.2 Programul de Control Pentru stabilirea programului de control. În functie de credibilitatea informațiilor obținute în etapele precedente. 4. veniturile și cheltuielile ce privesc întreprinderea în cauză.care stau la baza situațiilor financiare și care sunt coroborate cu informații din alte surse. auditorul va utiliza planul de misiune şi foaia de sinteză a aprecierii controlului intern. ordonată pe secţiunile situaţiilor financiare. deci. Elementele probante sunt obținute printr-o combinare adecvată a testelor de procedură cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive.

total al constatărilor 2.probleme întâlnite: această coloană se foloseşte pentru supervizarea lucrărilor şi pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor. de stabilire a diferenţelor şi de regularizare a rezultatelor inventarierii în contabilitate. Această coloană va fi completată pe măsura avansării programului de control. având în vedere că. calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat.3 Tehnici de control pentru obținerea elementelor probante Această presupune intervenţia proprie a auditorului în contabilitatea firmei. Participarea presupune intervenţia auditorului în 3 momente diferite: -Înaintea inventarierii când auditorul studiază procedurile stabilite pt. Elementele probante trebuie să îndeplinească 2 calităţi: 1. 4. Să fie juste – se stabilesc în raport cu gradul de adecvare a constatărilor.informaţiilenecesare a se solicita intreprinderii.Inspecţia fizică şi observaţia: se folosesc pt.indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importantă. . auditul activelor. este indicat ca în această coloană să se menţioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv. Neparticiparea la inventariere a auditorului conduce la altă opinie de audit decât cea fără reserve.întinderea eşantionului: ţinând seama de pragul de semnificaţie şi de evenimentele erori ce pot fi descoperite. . are drept scop stabilirea elementelor probante adică acele acte. dacă nu a găsit metode alternative prin care să se convingă de certitudinea stocurilor şi soldurilor. .Inspecţia fizică constă în participarea la inventarierea generală a firmei. documente. . efectuarea inventarierii -În timpul inventarierii când auditorul face 2 lucrări: observaţia asupra modului în care comisiile de inventar respectă procedurile prestabilite şi reinventaierea prin sondaj -După inventariere când verifică modul de evaluare a stocurilor. Să fie sufieciente – se determina prin raportarea la nr. ceea ce permite urmărirea cronologică a lucrărilor.o referinţă pentru foaia de lucru. Principalele tehnici pentru obţinerea elementelor probante sunt: 1. informaţii pe baza cărora auditorul îşi va forma opinia. .

contul de profit și pierdere și celelalte componente ale situațiilor financiare sunt coerente. Examenul analitic pentru stabilirea riscului legat de faliment.Faptului că anexele comportă toate informațiile de importanţă semnificativă asupra situației patrimoniale.2.1 Examenul situațiilor financiare Situațiile financiare (bilanț. . CAPITOLUL 5 1. sunt prezentate conform principiilor contabile și reglementărilor în vigoare şi tin cont de evenimentele posterioare datei de închidere. răspunsurile se primesc pe adresa firmei client. financiare şi rezultatelor obținute. contul de profit și pierdere și celelalte componente) constituie documente de sinteză a contabilitatii asupra cărora auditorul își exprimă opinia. Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea: . 3. Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului să obtină unele elemente probante pe baza caroră să tragă concluzii cu privire la diferite posturi și rubrici din situațiile financiare. concordă cu datele din contabilitate. auditorul trebuie să confirme că situatiile financiare sunt în acord cu concluziile sale și că ele reflecta corect deciziile conducerii întreprinderii și dau o imagine fidelă a activității și a situației financiare a întreprinderii.Faptului că bilanțul.Se trimit la terţi de către firma client sau auditor. confirmarea soldurilor. Pentru a-și putea exprima opinia.Studiul documentelor intrate şi ieşite din firmă în auditul activităţii de la sfârşitul exerciţiului 4. .Circularizarea sau confirmarea directă: se foloseşte la auditul conturilor de terţi. o circulară pt.

contul de profit şi pierdere. Lipsa continuităţii activităţii într-un viitor previzibil impune un alt tip de evaluare la închiderea bilanţului. . Bilanțul Auditorul trebuie să obţină un grad rezonabil de asigurare că bilanţul respectă concepţiile fundamentale de bază ale contabilităţii: . situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele la conturile anuale. a corectei valorificări a acesteia și a cuprinderii acestui rezultat în situațiile financiare.  Corecta efectuare a operațiilor legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social.Un obiectiv central al examinării situațiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o imagine fidelă. preluarea corectă în balanță de verificare a datelor din conturile sintetice și concordanța dintre acestea și conturile analitice. .  Corelarea datelor din anexe cu cele din bilanț. REGULI GENERALE DE EXAMINARE A SITUAȚIILOR FINANCIARE Examinarea generală a situaţiilor financiare are ca obiective principale verificarea dacă bilanţul.contabilitatea de angajamente. prin:  Ținerea corectă și la timp a contabilității  Existența inventarierii patrimoniului.continuitatea activităţii de exploatare.  Corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementărilor în vigoare. clară și completă a poziției financiare (patrimoniului) întreprinderii.

toate cheltuielile şi cumpărările au fost corect însumate şi corect înregistrate.toate achiziţiile şi cheltuielile sunt aferente exerciţiului financiar al perioadei curente Analiza fluxurilor de trezorerie de exploatare. investiţie şi finanţare permite auditorului să facă aprecieri asupra fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare. necesară atunci când: (a) Auditorul concluzionează. CAPITOLUL 8 Stabilirea opiniei și întocmirea raportului de audit Obiectivul auditorului este de a exprima clar o opiniemodificată adecvată cu privire la situaţiile financiare. Sumele evidenţiate în situaţiile financiare sunt conforme cu instrumentările tehnice contabile. investiţie şi finanţare permite auditorului să facă aprecieri asupra fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare. Analiza fluxurilor de trezorerie de exploatare. asupra fluxurilor specifice ciclului de investire şi finanţare pe termen lung. pe baza probelor de audit obtinute că situţiile financiare luate per ansamblu nusunt lipsite de denaturări semnificative . . Auditorul.Auditul contului de profit şi pierdere contul de rezultate reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor generate în urma consumurilor de resurse de către o întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar. .toate cheltuielile au fost incluse în situaţiile financiare. asupra fluxurilor specifice ciclului de investire şi finanţare pe termen lung. se asigură dacă: . pe baza obiectivelor de audit.aceste cheltuieli şi achiziţii au fost tranzacţii reale în activitatea entităţii auditate.

Standardele Internaţionale de Contabilitate. Rezultatele misiunii de audit sunt evedențiate în Raportul de audit. Opinia defavorabilă 4. Raportul de audit trebuie să fie usor de inteles și lipsit de ambiguități și să cuprindă numai informații sustinute de probe de audit suficiente și relevante. Opinia cu rezerve (opinie calificată) 3. să fie complet. dacă situaţiile financiare au fost întocmite în conformitate cu cadrul general de raportare financiară acceptat ce poate să fie: 1. Potrivit Standardelor Internaţionale de Audit ale IFAC aprobate a fi asimilate şi la noi în ţară prin O.G. Opinia fără rezerve (curată) 2. standarde sau practici naţionale relevante. 3. obiectiv. 75/1999. ce se întocmeste de către auditor la finalizarea fiecarei activițăti de audit în forma scrisă și în forma corespunzatoare în raport în care își exprimă opinia asupra situațiilor financiare audiate. În exprimarea opiniei de audit. astfel încat să fie întocmit în conformitate cu standartele auditate. Imposibilitatea de a exprima o opinie .convingator. 2. consis și uniform. Într-o misiune de audit de bază există patru tipuri de opinie: 1. Opinia oferă utilizatorului raportului o apreciere de ansamblu asupra domeniului auditat. cerinţele statutare. auditorul foloseste termeni care depind de cadru juridic specific domeniului auditat. În acest sens se are în vedere faptul. Opinia are în vedere situațiile în ansamblu lor evitandu-se astfel unele delimitari excesive. auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele de audit obţinute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare. alte observatii asupra acestora. Raportul de audit trebuie să conţină în scris o exprimare clară a opiniei asupra situaţiei financiare considerate ca un întreg. care trebuie sa exprime .(b) Auditorul nu este capabil să obţină probe de audit suficiente și adecvate pentru a concluziona că situaţiile financiare luate per ansamblu nu sunt lipsitede denaturări semnificative. fără ambiguitate daca sunt sau nu rezerve.exact.

Auditorul trage concluzia că efectele potențiale care decurg din lipsa probelor sunt atât de materiale (semnificative) încat situatiile financiare în . acestă refuză exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situațiilor financiare. c) toate informațiile de importanță semnificativă cu privire la situațiile financiare sunt corect menționate. acestea exprimă o opinie calificată sau opinie cu rezerve.Opinia fără rezerve (curată) Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns laconcluzia că: a) situațiile financiare au fost întocmite cu respectarea principiilor și politicilor contabile aplicabile și oferă sub toate aspectele materiale. Tranzacțiile financiare s-au efectuat în conformitate cu prevederile și reglementarile legale în vigoare.specificând clar și precis elementele cu care auditorul nu este deacord sau pe care le consideră îndoielnice și care l-au determinat să exprime o opinie cu rezerve. o imagine fidelă și reală asupra operațiilor financiare ale entității. Opinia defavorabilă Este exprimată cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l împiedică să formuleze o opiniei cu rezerve. Opinia cu rezerve (opinie calificată) Această formă a opiniei este exprimată atunci cand - auditorul are îndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situațiilor financiare care sunt materiale (au importanță semnificativă) dar nu sunt fundamentale pentru bună intelegere a situațiilor financiare. b) situatiile financiare reflectă cu fidelitate poziția financiară a entității auditate. deoarece există inexactități în situația financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului împiedică să obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. Imposibilitatea de a exprima o opinie Auditul exprimă acest tip de opinie atunci când se află în imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare. Opinia se exprimă în termeni care indică un rezultat nesatisfacător asupra unor aspecte ale auditului.

În raportul său. În acest caz.2 Conținutul Raportului de audit Raportul de audit trebuie să conțină:  Relația contractuala de executare a misiunii de audit  Observațiile reieșite din diverse verificări  Informațiile a căror mențiune în raport este prevazută expres de lege. acesta va specifica clar că se afla în imposibilitatea de a exprimă o opinie și va preciza clar toate elementele de incertitudine. precum şi cu acționarii pentru decizii economice 2. 8. 8.1 Rolul raportului de audit Raportul de audit are un triplu rol: 1.  Menționarea responsabilităților pentru auditor și pentru conducerea întreprinderii  Descrierea obiectivelor și natura misiunii de audit  Situațiile care fac să apară incertitudini  Natura și locul observațiilor în raport  Titlul  Destinătarul  Paragraful introductiv  Paragraful cuprinzand natura și intinderea lucrarilor de audit  Paragraful opiniei  Data raportului  Adresa și datele auditorului  Semnatura auditorului . Instrument de comunicare cu utilizatorii situațiilor financiare emise de entitatea auditată.ansamblu lor ar putea prezenta eronat poziția financiară a entității auditate. Instrument de identificare a responsabilităților pentru auditor şi pentru conducerea entității auditate. respectiv cu publicul. Instrument de confirmare a încrederii publicului și actionarilor în situațiile financiare prezentate de o entitate 3. auditorul renunță să exprime o opinie.

.

.

O planificare eficientă a activităţii de audit concură la asigurarea unei atenţii corespunzătoare asupra domeniilor importante de audit. se vor determina natura şi întinderea intervenţiilor care urmează a fi interprinse de către auditor pe parcursul misiunii şi se vor stabili măsurile organizatorice necesare pentru executarea lucrăriilor de auditare cu maxim de eficienţă şi în cadrul termenelor stabilite. eficienţă. SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII RAPEL SA . Pe baza dateloc culese de către auditor în această etapă.1.CAPITOLUL 2 ORIENTAREA ŞI PLANIFICAREA AUDITULUI Orientarea şi planificarea auditului este cea de-a doua etapă a misiunii de audit statutar. Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordăridetaliate cu privire la natura. Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră în care să se asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate. indentificarea aspectelor esenţiale şi operativitatea activităţii. durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului. eficacitate şi la termenul convenit. Orientarea şi planificarea misiunii presupune stabilirea unor repere legate de:  culegerea de informaţii generale asupra entităţii  indentificarea domeniilor şi sistemelor semnificative ale societăţii auditate  stabilirea pragului de senificaţie  redactarea Planului de misiune  elaborarea Programului de muncă PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE RAPEL SA 2.

După trei ani de relaţii comerciale benefice cu clientul din Marea Britanie. ca urmare a contractelor stabilite. Răhău/Sebeş-jud. Societatea are ca obiect de activitate producţia şi comercializarea articolelor de marochinărie şi a confecţiilor din piele şi îşi desfăşoară activitatea la sediul din strada Principală Nr. În urma participării la o serie de târguri internaţionale. fabrica a fos nevoită să găsească noi clienţi. Ca urmare a condiţiilor create. un depozit de materii prime şi materiale şi o cantină pentru angajaţi. Unitatea are statut de societate mixtă româno-britanică şi a beneficiat de facilităţile acordate investiţiilor străine prin Legea 35/1991 privind exceptarea de taxe de import la maşinile şi utilajele importate ca aport la capital. recunoscut lider european în distribuţia en-detail cu sisteme performante de calitate şi parteneriate serioase şi de durată cu furnizorii.1. exceptarea de la taxe de import pe primii 2 ani de activitate pentru materii prime şi materiale. iar cu jumătate de an mai târziu pentru Mandarina Duck cu sediul central la Bologna şi cu reţea proprie de distribuţie în Europa .Alba. noua fabrică devine furnizor acreditat al organizaţiei Marks & Spencer. În anul 2000 se amenajează o nouă hală de producţie cu o suprafaţă de 780 mp care începe să producă pentru un nou client din Franţa: Le Tanneur pentru care se lucrează şi în prezent şi căruia i s-au mai adăugat doi clienţi francezi de renume în industria pielăriei: Kenzo . fabrica începe să producă pentru clienţi din Italia: Pelletteria Il Ponte cu sediul central la Florenţa şi o veche tradiţie în confecţionarea articolelor de înalta calitate din piele tăbăcită vegetal. Activitatea de producţie a început într-un mic atelier în care lucrau la început 20 de muncitori calificaţi în marochinărie şi se realizau confecţii din piele care erau exportate în Marea Britanie. Unitatea a fost înfiinţată pentru a furniza bunuri de larg consum în Uniunea Europeană prin utilizarea forţei de muncă calificate din domeniul marochinăriei din zona Sebeş-Alba Iulia. A existat întotdeauna preocuparea pentru crearea şi menţinerea unui mediu de lucru curat şi funcţional. datorită unor conjuncturi de piaţă care au creat dificultăţi şi pierderi financiare clientului englez. La 1 septembrie 1995 a fost inaugurată prima hală de producţie –HP1 cu o suprafaţă de 782 mp unde îşi desfăşurau activitatea 60 de muncitori calificaţi. un departament de croit.Societatea comercială Rapel SA este o societate privată de producţie înfiinţată la 6 mai 1994 în baza legii 31/1991. precum şi scutirea de la plata impozitului pe profit pentru primii 5 ani de activitate.

644.795.008 143 Investiţiile care s-au derulat an de an au urmărit achiziţionarea de noi echipamente şi utilaje care au dus la creşterea capacităţii de producţie pentru a putea satisface cerinţele unei pieţe aflate în creştere.622 mp în cadrul unei proprietăţi de 3. La realizarea acestui deziderat contribuie substanţial mediul de muncă occidental şi atmosfera creată care le permite angajaţilor să-şi valorifice întregul potenţial .şi Charles Jourdan. 2.434 122 2002 28. Terenul şi clădirile sunt proprietatea firmei fiind aduse ca aport de capital.361. OBIECTUL ŞI TIPUL DE ACTIVITATE .779. 198 11.503 acţiuni cu o valoare nominală de 50. Eforturile investiţionale au urmărit de asemenea modernizarea spaţiilor existente şi amenajarea unor spaţii noi de producţie.351. În centrul preocupărilor managementului societăţii se află clienţii şi satisfacerea la cel mai înalt grad a exigenţelor acestora în ceea ce priveşte calitatea produselor realizate.1. Pe ultimii trei ani de activitate societatea a înregistrat următorii indicatori financiari : 2000 Cifra de afaceri netă – mii lei Profit net – mii lei Active totale – mii lei Nr.000 lei.425. fiind vărsat în totalitate şi se compune din 68.958.474 25.721 1.mediu salariaţi – nr.150 mii lei. Capitalul social al firmei este de 3.716.095 20.738 18.649 4.524 2001 24.863.725 ha.1.014. societatea deţinând în prezent 3 hale industriale însumând 2.266 3.

România are calificări tradiţionale în aceste industrii dobândite în principal din anii 1960 şi acest sector este un principal aducător de valută pentru ţară. uneori la realizarea acestora participând şi tehnicieni trimişi de clienţi. Clienţii externi furnizează materia primă. materialele (pielea provine în principal din . a articolelor de harnaşament – cod CAEN 1920. În ciuda absenţei fondurilor pentru investiţii şi a creditelor dificil de accesat (condiţii şi documenţii complexe impuse de bănci) şi foarte costisitoare din cauza dobânzilor împovărătoare. activitate practicată de marea majoritate a fabricilor de textile. S-au creat parteneriate şi colaborări cu firme străine de renume. Mostrele se lucrează în atelierul de design al fabricii. Fără acest efort nu este posibilă obţinerea unor produse competitive pe piaţa europeană pe care majoritatea fabricilor viabile din România din sectorul industriei uşoare îşi exportă producţia. managerii români fiind conştienţi de obligaţia permanentă de a ţine pasul cu cerinţele de performanţă ale pieţelor externe. textile/pielărie/încalţăminte. Competiţia dintre tot mai numeroşii producători autohtoni din domeniul pielărie-încălţăminte corelată cu cererea de pe piaţa internă şi cea externă au creat premisele obţinerii unor produse de calitate în condiţiile unei productivităţi crescute a muncii . Tipul de activitate este producţia în sistem Lohn de procesare CM (cut and make) a articolelor din piele. exigenta şi fluctuanţa competiţiei din ce în ce mai dure pe piaţa Uniunii Europene. acest lucru datorându-se în mare măsură faptului că atât fabricile vechi care şi-au creat un nume cât şi cele nou înfiinţate cum este cazul Rapel SA. Modelele sunt furnizate de clienţii actuali şi sunt realizate de designeri italieni şi francezi inovatori astfel încât să corespundă cerinţelor pieţei modei. Zona Transilvania are o bună etică a muncii şi o tradiţie industrială încă din secolul trecut. au făcut eforturi de retehnologizare la standarde apropiate sau chiar egale cu cele occidentale. Acest sector a evoluat an de an. aşa cum sunt şi clienţii societăţii Rapel. Fabrica Rapel fructifică această tradiţie locală . principala tăbăcărie din Sebeş a funcţionat acum 150 de ani fiind înfiinţată de saşii din comunitatea locală. pielărie şi încălţăminte care produc în România pentru export . Sectorul în care activează SC Rapel. acest sector lucrează bine producând în principal în condiţii lohn şi valorifică mâna de lucru calificată existentă. este unul din puţinele sectoare industriale care funcţionează normal în România la ora actuală.Obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie.

20% din cel practicat în fabricile vest-europene. activitate ce va avea ca rezultat creşterea cifrei de afaceri şi a rezultatelor financiare ale societăţii . Fabrica a trecut examenul riguros al inspectorilor M&S şi a fost confirmată pentru aceasta în ceea ce priveşte siguranţa spaţiilor de lucru. Italia. Activitatea fabricii Rapel s-a axat în principal pe realizarea articolelor din piele ce înglobează multă manoperă calificată. marochinărie şi încalţăminte. toate importate în regim de import temporar. www. Capacitatea actuală este de 800 de bucăţi poşete standard pe zi (timp de execuţie de 60 de minute / buc). urmărindu-se realizarea şi promovarea unor produse “made în România“. ergonomia locurilor de muncă. Tot din Italia sunt procurate şi majoritatea maşinilor şi utilajelor necesare procesului tehnologic. Privitor la condiţiile de lucru. Practic ceea ce vinde Rapel este capacitatea de producţie exprimată în ore pe lună. Produsele fabricii în momentul de faţă sunt genţi realizate la un înalt standard de calitate. condiţiile sociale. procedurile de fabricaţie şi management. Rapel SA are cea mai modernă fabrică de marochinărie . În aprilie 1997 fabrica a fost auditată de către societatea britanică Marks&Spencer şi a fost acreditată ca furnizor oficial al M&S . care cuprinde articole de piele pentru gama business . răspunzând tendinţei fabricanţilor din occident de a transfera capacităţile lor de producţie. 2.2 TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE SOCIETĂŢII RAPEL SA Ceea ce distinge Rapel SA de celelalte unităţi economice similare este poziţia sa atinsă în calitate şi productivitate. mică marochinărie. genţi de voiaj – prin intermediul unor creatori locali. recunoscut lider european în distribuţia en-detail. mape. agende. cu o lungă tradiţie în tăbăcirea şi prelucrarea pielii la cel mai ridicat standard calitativ) şi accesoriile precum şi asistenţa tehnică şi consultanţă de specialitate. Producţia obţinută la Rapel este în exclusivitate exportată în Franţa.Italia.2. parţial sau total în ţări unde preţul mâinii de lucru este 15% . În prezent se dezvoltă o nouă colecţie proprie. confecţionate din piele sau din diferite combinaţii de materiale.serviete.office. controlul de calitate . Societatea este singurul producător de pielărie din România care a devenit furnizor acreditat al organizaţiei Marks& Spencer. cel mai mare furnizor de materie prima pentru confecţii. Olanda. dotarea cu maşini şi utilaje.

societatea oferă angajaţilor şi alte avantaje adiţionale : • • • suportarea costului transportului la şi de la locul de muncă reduceri la mărfurile cumpărate din depozitul firmei acţiuni de recrere. O altă trăsătură caracteristică este faptul că producţia este în totalitate exportată în Uniunea Europeană înlăturându-se dezavantajele inevitabile ale operării pe piaţa internă care este nesigură în momentul de faţă şi cu un grad mare de risc în ceea ce priveşte încasarea la timp a facturilor . Angajaţii şi şefii de echipă cu rezultatele cele mai bune sunt premiaţi trimestrial şi la sfârşitul anului. competenţa. Rapel SA are o politică de promovare din interior şi este un promotor al oportunităţii egale pentru fiecare angajat fiind un investitor în oameni. Pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru şi a utiliza cât mai eficient spaţiile existente. confecţioner. ambiţia şi competiţia. distracţie. Salariaţii direcţi sunt muncitori direcţi calificaţi în meseriile: marochiner. cu un concept occidental de formare.din judeţul Alba. iar în 2002 au fost reamenajate birourile şi noi vestiare şi grupuri sanitare. echipe şi angajaţi. Există de asemena şi programe de formare şi calificare la locul de muncă pe care firma le realizează prin forţe proprii. Italia este lider mondial în design şi calitate dar are dezavantajul costurilor . cusător. Avantajele care decurg din conjunctura de piaţă şi sunt valorificate de firmă sunt apropierea de Italia – cel mai mare furnizor de materii prime şi accesorii de calitate pentru industria pielăriei şi existenţa în România a mâinii de lucru calificate pentru a produce calitate la nivelul Italiei. În acest sens s-au realizat cooperări cu centrul tehnologic SATRA din Marea Britanie pentru un program de dezvoltare a personalului adecvat programelor de creştere ale unităţii. în 2001 a fost inaugurată o nouă cantină. rapoarte ce sunt prezentate în şedintele de analiză ale producţiei. cea mai importantă resursă a societăţii. tombole organizate de firmă Rapel SA are cea mai înaltă productivitate pe angajat în zonă Productivitatea muncii este urmărită în permanenţă întocmindu-se rapoarte pe secţii. croitor. stimulare. În afara condiţiilor sigure şi moderne de lucru şi a remunerării competitive. motivare a personalului întrun mediu care sprijină şi încurajează iniţiativa. cât şi pentru a răspunde nevoilor salariaţilor care şi-au mărit numărul de la an la an.

Astfel. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ţine de utilizarea raţionamentului profesional. austrieci prezenţi în zonă cu investiţii importante. luate pe baza situaţiilor financiare. Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie în două momente: a) când planifică angajamentul de audit. Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite. Cluj. Aprovizionarea cu materialele necesare din Franţa şi Italia precum şi livrarea produselor finite se face pe calea transportului rutier asigurat de clienţii firmei. în conformitate cu un cadru de raportare financiară identificat. a) Utilizarea pragului de semnificaţie pentru determinarea naturii. 2. Sibiu. importantă rută de circulaţie spre Europa Occidentală ) fiind ideală. Timişoara. pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită. locaţia fabricii (pe şoseaua naţională DN1. auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie şi relaţia acestuia cu riscul de audit atunci când desfăşoară un angajament de audit.” Potrivit Standardului Internaţional de Audit 320 – „Pragul de semnificaţie în audit”. judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă. Aceasta poziţie este una foarte centrală pentru întreaga Transilvanie. Pragul de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii. b) când evaluează efectele denaturărilor. sub toate aspectele semnificative. Târgul Mureş şi de aceea acest teritoriu s-a aflat în atenţia oamenilor de afaceri atât români cât şi italieni. . germani. principalele artere rutiere intersectându-se la Sebeş pentru Deva. Arad.2 STABILIREA PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE Pragul de semnificaţie este definit în „Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare” astfel: Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor.mari de producţie. timpului şi întinderii procedurilor de audit.

2. În etapa de planificare a angajamentului de audit.4 REDACTAREA PLANULUI DE MISIUNE . Există o relaţie inversă între pragul de semnificaţie si nivelul riscului de audit. În funcţie de nivelul preliminat al pragului de semnificaţie se stabileşte natura. În etapa de efectuare a auditului şi cu ocazia emiterii raportului de audit se compară nivelul preliminat al pragului de semnificaţie calculat la nivelul situaţiilor financiare sau erorile tolerabile repartizate pe categorii de tranzacţii sau pe solduri ale conturilor cu valoarea erorilor estimată de auditor. dar trebuie colectate mai multe probe de audit care sunt costisitoare. În funcţie de pragul de semnificaţie stabilit. cu cât este mai înalt nivelul pragului de semnificaţie. se determină un nivel preliminat al pragului de semnificaţie care va fi revizuit pe parcursul angajamentului în funcţie de noile informaţii disponibile. şi anume. durata/perioada şi întinderea procedurilor de audit care se vor aplica pentru colectarea probelor de audit. Dacă auditorul fixează un nivel preliminat al pragului de semnificaţie redus.Auditorul ia în considerare acele solduri specifice ale conturilor şi acele clase de tranzacţii care sunt semnificative şi care trebuie examinate mai aprofundat. durata şi întinderea proceduriilor de audit. b) Utilizarea pragului de semnificaţie pentru evaluarea efectelor denaturărilor. auditorul selectează procedurile de audit sau combinările de proceduri. astfel încât să asigure o reducere a riscului de audit la un nivel acceptabil. creşte gradul de încredere în conţinutul situaţiilor financiare. Nivelul preliminat al pragului de semnificaţie este reprezentat de suma maximă a denaturărilor peste care auditorul apreciază că ele pot influenţa deciziile unor utilizatori raţionali. cu cât este mai scazut risul de audit şi invers. Auditorul consideră relaţia inversă dintre pragul de semnificaţie şi riscul de audit când determină natura.

durata şi întinderea preconizate ale unui angajament de audit. Întinderea planificării va varia în funcţie de mărimea entităţii.Potrivit Standardului Internaţional de Audit 300. Auditorul poate dori să discute elemente ale planului general de audit şi anumite proceduri de audit cu comitetul de audit al entităţii. particularităţiile sistemului contabil. Planul de audit cuprinde informaţii cu privire la: • Prezentarea interprinderii:denumire. consideraţii susccinte privind obiectul de activitate. pentru a îmbunătăţi eficienţa şi randamentul auditului şi pentru a coordona procedurile de audit cu munca depusă de personalul entităţii. lista raporturilor . înregistrare.sediu social. alţi auditori. prin „planificare” se înţelege construirea unei strategii generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte natura. • Informaţii contabile: principiile contabile utilizate. piaţa. repartizarea lucrariilor. pragul de semnificaţie. capital social. bugete şi conturi previzionate. experienţa pe care auditorul o are cu entitatea şi cunoştinţele auditorului despre afacerea clientului. concurenţa etc. • Orientarea programului de lucru • Echipa şi bugetul • Planificarea lucrăriilor. funcţii şi conturi semnificative. Planificarea adecvată a activităţii de audit ajută la garantarea faptului că o atenţie corespunzătoare este acordată domeniilor importante de audit.controale semnificative pe care se pot sprijinii auditoria. compararea pe mai muli ani a conturilor anuale • Definirea misiunii: natura misiunii. zone de risc indentificate. datele intervenţiilor pe echipe. scurt istoric. complexitatea auditului. că problemele potenţiale sunt identificate şi că activitatea este finalizată cu promptitudine. cu conducerea şi personalul acesteia. experţi sau cenzori cu misiuni în interprindere • Sisteme şi domenii semnificative.

vânzări. Programul de audit se elaborează pe baza planului general şi reprezintă o detaliere şi concretizare ale acestuia. venituri. ţinându-se seama de gradul de încărcare al acestora şi de necesitatea respectării regulilor de etică profesională cu privire la integritatea.). • Repartizarea lucrărilor pe oameni în timp şi în spaţiu (pe subunităţi). birouri. realitatea. corecta înregistrare şi prezentare etc. stocuri. Fluxuri materiale şi informaţionale din entitate etc. Compartimente (secţii. etc. Programul de audit poate fi elaborat pe obiective ale auditului. • Fixarea termenului de depunere a raportului de audit. etc. 2. • Stabilirea modului în care auditul se poate sprijini pe controlul intern.Redactarea planului general de audit presupune: • Alegerea membrilor echipei în funcţie de experienţa şi specializarea lor în sectorul de activitate al unităţii respective.). tehnic. • Solicitarea sau colaborarea cu alţi specialişti din domeniul informaticii. fiscal. • Stabilirea modului de utilizare a registrelor de şedinţă ale Adunării Generale a Acţionarilor şi ale Consiliului de Administraţie. Etape ale auditului. juridic. cheltuieli. acesta poate fi revizuit şi amendat în situaţiile în care intervin modificări în premisele şi condiţiile avute în vedere la elaborarea iniţială a acestuia. gestiuni). cu defalcare pe: • • • • • Domenii de activitate (cumpărări. obiectivitatea şi independenţa auditorilor. Criterii ale auditului (exhaustivitatea. imobilizări. .5 ELABORAREA PROGRAMULUI DE MUNCĂ Programul de audit este un instrument prin care auditorii şi conducătorii ierarhiciai acestora urmăresc activitatea efctivă de audit. trezorerie. • Coordonarea cu cenzorii şi cu alţi auditori externi.

ci numai acele elemente aleacestuia pe care vor să se sprijine. . 3. testele de conformitate. ei întocmesc un program de verificare care să cuprindă mai multe etape.CAPITOLUL 3 APRECIEREA CONTROLULUI INTERN Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul auditului şi controlului intern. evaluarea preliminară (a riscului de erori).1 ETAPELE APRECIERII CONTROLULUI INTERN • • • descrierea procedurilor. În acest sens.

3. Obiectul urmărit prin aprecierea auditului . stocuri.1. Astfel. vor fi avute în vedere procedurile cele mai reprezentative ca volum şi importanţă pentru unitatea patrimonială (ex. pe de o parte. circulaţia documentelor în unitatea patrimonială. auditorul efectuează un studiu şi o evaluare a sistemelor considerate semnificative în scopul identificării.1. precum şi controalele efectuate de salariaţii anume împuterniciţi. La descrierea procedurilor se urmăresc în special două aspecte. volumul şi calendarul lucrărilor. iar răspunsurile se înscriu în „Foile de lucru”. înţelegerea şi descrierea domeniilor semnificative. ca de pildă: .• • testele de permanenţă.controlului intern este de a determina în ce măsură auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-şi putea defini natura. a auditului intern pe care doreşte să se sprijine. încasări etc.). vânzări.1. auditorul se află în faţa unor decizii importante. evaluarea finală şi incidenţa asupra misiunii de audit. DESCRIEREA PROCEDURILOR Stabilirea procedurilor utilizate pentru elaborarea documentelor justificative. astfel: • • schema generală a aprecierii auditului intern. 3.1. imobilizări. cumpărări. Schema general a aprecierii auditului intern Pornind de la orientările rezultate din programul general de muncă sau planul de misiune. a riscurilor de eroare în prelucrarea datelor şi informaţiilor în scopul stabilirii unui program corespunzător de control al conturilor. respectiv obţinerea prin chestionare prealabile sau din instrucţiunile date de administraţie (manualul de proceduri) a procedurilor existente şi a controalelor instituite. cu ajutorul tehnicilor:descriptive. iar pe de altă parte. circulaţia acestora şi a sistemelor de contabilizare. plăţi.1. diagrama de circulaţie (numite şi flow-chart) care formalizează cu ajutorul unor scheme. Procedurile descriptive se bazează pe manualul de proceduri interne şi chestionare de control intern la care răspund personale implicate din întreprindere.

decizia finală. social. identificării şi localizării zonelor de risc cale mai importante ce ar putea afecta fiabilitatea conturilor anuale. economic. fiscal. de a trage concluziile necesare pentru etapele următoare privind controlul conturilor şi certificarea acestora.2 Înţelegerea şi descrierea domeniilor semnificative Oferă posibilitatea auditorului de a înţelege mai bine întreprinderea sub aspectele: • • • • naturii activităţilor desfăşurate. • • alegerea tehnicilor de descriere şi evaluare ce trebuie aplicate. procesele de fabricaţie etc.1. de caracterul repetitiv al datelor. • • alegerea tehnicilor de sondaje ce urmează a fi aplicate. decizia de a se sprijini pe procedurile existente sau dacă controlul intern este insuficient. locurile de producţie.. Cunoaşterea întreprinderii şi înţelegerea domeniilor sale semnificative este o procedură necesară pentru fiecare misiune întrucât permite auditorului cunoaşterea mediului în care evoluează întreprinderea: mediul juridic. • stabilirea dacă procedurile reţinute trebuie să facă obiectul unei evaluări a controlului intern sau dacă există alte mijloace mai eficiente şi mai economice ce pot fi folosite pentru fundamentarea judecăţilor sale asupra soldurilor şi operaţiilor.• alegerea procedurilor de examinat în funcţie de organizarea întreprinderii. în legătură cu programul de control al conturilor. fundamentală aceea de control al conturilor. Toate lucrările şi acţiunile întreprinse de auditor în cadrul aprecierii auditului intern au ca obiective alegerea şi decizia în legătură cu etapa următoare.1. de importanţa soldurilor şi a operaţiilor. realităţilor ce se pot ascunde în spatele cifrelor şi documentelor sintetice. circuitul documentelor şi a informaţiilor contabile. de natura riscurilor. Aprecierea auditului intern poate fi considerat pentru auditor un mijloc şi niciodată un scop. Această procedură permite . 3. în funcţie de rezultatele sondajelor.

Testele de conformitate (confirmarea înţelegerii sistemului) Au ca obiect obţinerea confirmării că descrierea procedurii a fost corect înţeleasă şi corespunde procedurilor aplicate în unitatea respectivă. vize. fişiere etc. printre altele.). Cunoaşterea întreprinderii şi fiabilităţii sistemului său de audit intern permite. 3. auditorului să demonstreze conducerii întreprinderii că este la curent cu problemele întreprinderii şi că nu este un simplu control al conturilor.auditorului să facă legătura între datele contabile şi realităţile exprimate de existenţa şi funcţionarea sistemelor semnificative. 3. obţinând o mai bună sinteză a lor.1. observarea ulterioară constând din reluarea în întregime a circuitului unor documente plecând de la origine.1.2. existenţa mijloacelor utilizate pentru confirmarea efectuării operaţiunii respective (ştampile. Evaluarea preliminară ( evaluarea riscurilor posibile) . Testele de conformitate pot fi realizate după diferite modalităţi ca: • • • • observare directă asupra modului de lucru. Aceste teste permit verificarea existenţei procedurii (şi nu de a se asigura că ea este bine aplicată).. confirmare verbală a celor ce utilizează procedura respectivă. cu scopul de a testa drumul parcurs.3.

Pentru aceasta este necesar să se verifice dacă toate operaţiile sunt înregistrate (exhaustivitate). Întrebările se adresează pe sectoare de activitate şi urmăresc dacă controalele există. care sunt în mod obişnuit reunite într-un “chestionar de control intern”. Punctele forte sunt dispozitivele de control care garantează corecta contabilizare a diferitelor date. iar punctele slabe . Aceste chestionare permit compararea controlului intern teoretic descris în manualele de proceduri cu cel existent în întreprindere. auditorul examinează circuitul informaţiilor cu ajutorul unui chestionar. Pentru fiecare domeniu considerat semnificativ (sisteme şi conturi) depistarea riscurilor posibile se evaluează cu ajutorul unei sinteze a evaluării riscurilor legate de concepţia sistemelor. această examinare comportă riscul ca unele aspecte să fie omise sau uitate. 3. auditorul poate să-şi organizeze propriile controale pentru a evalua incidenţele posibile asupra fiabilităţii conturilor. permite compararea controlului intern teoretic care ar trebui să asigure fiabilitatea informaţiilor contabile cu controlul intern existent în întreprindere. punerea unor întrebări executanţilor.4. Pentru a realiza toate acestea.După ce s-a obţinut o descriere fiabilă a organizării. Când auditul intern lipseşte şi deci există posibilitatea de a nu fi detectate erorile care afectează conturile. Chestionarul de control intern. Testele de permanenţă (examinarea funcţionării sistemului) . Pentru aceasta se utilizează două metode: • • examinarea sistemului şi căutarea de puncte forte şi slabe. se poate proceda la o evaluare preliminară pentru a pune în evidenţă punctele forte şi cele slabe ale procedurilor sistemului contabil. Tot în cadrul testului de conformitate se va examina existenţa separării sarcinilor şi funcţiilor.1.deficienţele care pot da naştere unor riscuri de erori sau fraude. că operaţiile înregistrate sunt reale (realitatea) şi că operaţiile sunt corect înregistrate în contabilitate şi prezentate în conturile anuale. Auditorul trebuie să se asigure că sistemul existent permite întreprinderii să se protejeze contra riscurilor posibile care se pot produce în prelucrarea datelor. sunt cunoscute de executanţi şi dacă absenţa acestor controale influenţează calitatea informaţiilor.

Sondajele asupra funcţionării sistemelor sunt organizate urmărindu-se cele două tipuri de controale interne: controale de prevenire şi controale de detectare. Aceste teste trebuie să fie suficient de ample pentru a convinge că procedurile controlate sunt aplicate într-o manieră permanentă şi fără defecţiuni. studiind jurnalul de bancă şi piesele justificative ale băncii şi ale întreprinderii. în scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora (de exemplu: confruntările cu banca. acesta poate reduce volumul propriilor sale controale asupra conturilor. de regulă. În realizarea sondajelor de verificare a funcţionării sistemelor. existenţa confruntărilor lunare ale contabilităţii cu extrasele bancare etc. verificarea recepţiei şi existenţa comenzii înainte de a da bun de plată o factură a furnizorului etc. Controalele de prevenire sunt realizate în timpul derulării operaţiilor înainte de a se trece la faza următoare şi. confruntările balanţei sintetice cu cea analitică.). ca de exemplu: verificarea unei confruntări cu banca.). eventual. auditorul dispune de mai multe tehnici: • examenul evidenţei controlului permite realizarea unor eşantioane mari în timp foarte scurt (exemplu: existenţe unei vize care atestă efectuarea controlului aritmetic al facturilor. Auditorul semnalează conducerii observaţiile pe care le are asupra controlului intern. de regulă. de cele mai multe ori acestea se materializează printr-o viză (de exemplu: verificarea limitei de credit a unui client înainte de a executa acestuia o nouă comandă. observarea executării unui control permite auditorului să înţeleagă mai bine maniera în care este realizat controlul şi să verifice efectuarea corectă a acestuia.). . înaintea înregistrării. • • repetarea controalelor. compararea inventarului fizic cu cel permanent etc. Când auditul intern este considerat util pentru fundamentarea opiniei auditorului. poate fi avută în vedere. Controalele de detectare sunt. utilizarea tehnicilor statistice. efectuate asupra unui grup de operaţii de aceeaşi natură. iar dacă descoperă greşeli grave apreciază dacă refuză certificarea sau o face cu rezerve.Au ca obiect verificarea dacă punctele forte sau slabe fac obiectul unei aplicări efective şi constante.

3. auditorul va fi obligat să-şi reconsidere evaluarea preliminară şi nu va ţine cont de auditul intern pe care l-a crezut util pentru stabilirea programului de control al conturilor. Numai după ce a verificat funcţionarea controalelor pe care doreşte să le sprijine. punctele slabe datorate unor greşite aplicări a procedurilor sistemului. Evaluarea finală şi incidenţa asupra misiunii de audit Expertul contabil. Atunci când anomaliile în funcţionare sunt numeroase şi pot altera fiabilitatea înregistrărilor contabile. constatarea anomaliilor de funcţionare a sistemului poate fi făcută pe foaia de lucru Sinteza aprecierii controlului intern care va indica: • • • anomaliile în funcţionarea sistemului.1. incidenţa asupra programului de lucru. în final.5. . al cărui conţinut trebuie să cuprindă următoarele aspecte: • prezentarea unei scurte introduceri asupra a ceea ce este esenţial pentru a folosi conducerii societăţii. incidenţa posibilă asupra conturilor anuale. Verificarea auditului intern este efectuată în fiecare an pentru a se asigura că nu există abateri de la funcţionarea lui şi că auditorul poate continua să se bazeze pe controalele interne considerate utile pentru a-şi limita lucrările asupra controlului conturilor. Ca şi pentru evaluarea riscurilor posibile.2 Raportul asupra controlului intern Comunicarea observaţiilor poate fi făcută printr-un Raport asupra controlului intern.3. punctele slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului. auditorul poate stabili programul său definitiv de control. cenzorii pot. să facă o apreciere definitivă asupra auditului intern al unităţii patrimoniale determinând: • • • veritabilele puncte forte (dispozitiv de control efectiv şi permanent). contabilul autorizat cu studii superioare.

constatarea anomaliilor în funcţionarea auditului intern poate indica în cadrul punctelor slabe evaluate: intern. Sumarul. funcţii sau grupe de conturi. condiţiile de executare şi metodele utilizate. recapitularea rapidă a tuturor slăbiciunilor constatate. consecinţele şi incidenţele asupra conturilor anuale. Nota de introducere şi sinteză are ca scop să permită conducerii societăţii să aibă rapid cunoştinţă de concluziile esenţiale. • • • • • • Nota de introducere şi sinteză. parte poate fi avută în vedere pentru sfaturi mai puţin importante. în mod logic. Sumarul raportului poate figura imediat după nota de sinteză şi poate fi prezentat în diferite feluri: • • recapitularea diferitelor titluri şi puncte care vor fi reluate în partea de Detalii. data şi semnătura. deoarece au fost prezentate în nota de introducere şi sinteză.• • prezentarea detaliată a problemelor pe servicii sau subunităţi ale societăţii pentru a analizarea fiecărei probleme. recapitularea punctelor pe secţiuni. Ca şi riscurile potenţiale stabilite cu ocazia evaluării preliminare. Structurarea detaliilor se face urmărindu-se anumite reguli. Detaliile raportului corespund elementelor din sumar. raportul ca un instrument de ameliorare a procedurilor. Nota de introducere şi sinteză poate cuprinde: amintirea rapidă a misiunii. pentru a permite societăţii să utilizeze Raportul asupra controlului intern poate fi structurat pe trei capitole şi anume: putea fi uşor difuzate. sfaturi şi măsuri care permit ameliorarea situaţiei. acestea nu sunt însoţite de concluzii. astfel: • • • • • • • prezentarea punctelor în ordinea importanţei. Fiecare punct trebuie să conţină informaţiile următoare: descrierea punctelor slabe constatate. parte separată poate fi destinată punctelor care pot avea o incidenţă asupra certificării. a locului şi rolului activităţii de apreciere a controlului concluziile raportului (cu eventualele trimiteri la părţile care detaliază problema). Detaliile. .

Interesele auditorului sunt •   existenţa mecanismelor de control care vizează fiabilitatea situaţiilor financiare cazurilor semnificative de raportare financiară frauduloasă deturnări de active şi a faptelor ilicite cu impact direct în situaţiile financiare Prin urmare auditorii financiari sunt interesaţi direct de mecanismele de control intern care vizează . existenţa mecanismelor de cntrol care vizează operaţiuniile entităţii Auditorii financiari trebuie să acorde importanţă controlului intern aferent operaţiunilor entităţii şi mai puţin controlului intern legat de soldurile conturilor pentru că informaţiile conturilor depind de operaţiunile efectuate. reglementărilor. Importanţa controlului intern pentru auditor Auditorul trebuie să cunoască suficient procedurile de contro intern pentru a elaboraq planul de audit. a documentelor respectarea legilor. Auditorii financiari poartă raspunderea pentru indentificarea .• • incidenţe asupra conturilor anuale. Auditori au de urmarit trei obictive : valoarea realizabilă drepturi şi obligaţii prezentarea informaţiilor.   • protecţia activelor. incidenţe asupra programului de lucru al auditorului. Auditorii trebuie să culeagă probe de audit pentru testarea mecanismelor de control intern şi mecanismelor aferente fiecărui cont semnificativ din situaţiile financiare.3. 3.

Fapte descoperite până la data raportului de audit. Standardul Internaţional de Audit (ISA) 560 stabileşte obligaţiile pentru auditor de a lua în considerare incidentele evenimentelor posterioare închiderii exerciţiului. atât asupra situaţiilor financiare cât şi asupra raportului său.CAPITOLUL 6 EVENIMENTE POSTERIOARE ÎNCHIDERII EXERCIŢIULUI Standardul International de Contabilitate (IAS) 10 stabileşte tratamentul în situaţiile financiare a evenimentelor favorabile şi nefavorabile care survin după data închiderii exerciţiului. aparute după data închiderii. . • evenimente care furnizează informaţii bazate pe fapte survenite după data închiderii exerciţiului. care pot fi de două tipuri: • evenimente care furnizează informaţii în legatură cu fapte care existau la data inchiderii exerciţiului. sunt acele evenimente care aduc o mai amplă confirmare a circumstanţelor existente la data închiderii. sunt evenimente care indica circumstanţe noi. Auditorul trebuie să pună în lucru proceduri care urmăresc strângerea de elemente probante suficiente şi adecvate care să justifice faptul că au fost identificate toate evenimentele care pot necesita ajustări ale situaţiilor financiare sau informaţii suplimentare în anexe. pană la data raportului său. distingandu-se trei etape: 1.

Conducerea întreprinderii. pentru a • • • • verifica dacă operaţiile respective nu sunt aferente exerciţiului închis (controlul principiului independenţei exercitiului). cercetarea facturilor de vânzare posterioare încheierii pentru a se încredinţa că stocurile nu sunt evaluate la o sumă superioară valorii lor de realizare sau invers. analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura că evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate. examinarea încasarilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea creanţelor. 2. vor fi puse în lucru la o dată cât mai apropiată de data raportului de audit şi vor cuprinde acţiunile următoare: • examinarea facturilor de cumpărări. însă. Cand auditorul a luat cunostinţă. previziuni de trezorerie şi alte rapoarte ale conducerii intreprinderii. după data raportului de audit. filială sau sucursală face obiectul unui audit din partea altui auditor. dar înaintea publicări situaţiilor financiare Auditorul nu este ţinut să aplice proceduri sau să facă investigaţii referitoare la situaţiile financiare. care au avut loc după data închiderii exercitiului. Fapte descoperite după data raportului de audit. consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a acţionarilor. precum şi necesitatea de a-l informa de data prevazută pentru semnarea propriului său raport de audit. ale comitetului de audit. auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la evenimentele posterioare. după data raportului său dar înaintea publicarii situaţiilor financiare. de evenimente care riscă să aibă o incidenţă semnificativă asupra . de vânzări. ale consiliului de administratie. Cand un sub grup. • analiza altor informaţii financiare luate. ale comitetului de direcţie.Procedurile menite să identifice evenimentele care pot face obiectul unei ajustari a situaţiilor financiare sau a unei informaţii în anexe. a avizelor de expediţie sau a notelor de intrare-recepţie ale perioadei posterioare închideriii exerciţiului. trebuie să informeze auditorul asupra evenimentelor survenite între data raportului de audit şi data publicarii situaţiilor financiare şi care sunt susceptibile să aiba o influenţă asupra acestora.

auditorul va pune în lucru procedurile necesare si va furniza conducerii întreprinderii un alt raport de audit. situaţiile financiare şi raportul de audit iar. Fapte descoperite dupa publicarea situaţiilor financiare După publicarea situaţiilor financiare auditorul nu este ţinut să procedeze la vreo investigatie. auditorul va controla măsurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se asigura că toate persoanele care sunt în posesia situaţiilor financiare nemodificate au luat cunosţintă de corectarea acestora si va întocmi un nou raport de audit asupra situaţiilor financiare. Data noului raport de audit nu va fi anterioara celei de aprobare a situaţiilor financiare corectate. auditorul trebuie să stabilească dacă trebuie să ceară cercetarea situaţiilor financiare si să discute aspectele în cauză cu conducerea intreprinderii pentru a stabili măsurile care se impun. Acest nou raport de audit trebuie să cuprinda un paragraf de observaţii făcând trimitere la o nota anexă la situaţiile financiare care cuprinde motivele corecţiei situaţiilor financiare publicate anterior. daca raportul de audit apucase să fie depus. el trebuie să stabilească dacă este cazul corectării situaţiilor financiare si să discute aspectele respective cu conducerea intreprinderii. către terţi. după publicarea situaţiilor financiare. În cazul în care conducerea intreprinderii corectează situaţiile financiare. în consecinţă. auditorul cere conducerii intreprinderii să nu publice. 3. Dacă conducerea intreprinderii corectează situaţiile financiare. În cazul în care conducerea intreprinderii nu ia măsurile necesare pentru a se asigura că toate persoanele care au în posesie situaţiile financiare şi raportul de audit publicate anterior au fost corect informate de situaţie şi nu corectează situaţiile financiare chiar dacă auditorul a . daca aceasta decide totusi publicarea. Daca insa auditorul a luat cunoştinta. în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioară datei semnarii sau aprobarii situaţiilor financiare si. l-ar fi condus la modificarea opiniei. dacă ar fi fost cunoscut la data semnarii raportului său. auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său. de existenţa unui eveniment care. Daca conducerea întreprinderii refuză să corecteze situaţiile financiare iar auditorul consideră necesare aceste corecturi.acestora. procedurile menţionate mai sus se vor prelungi pană la data noului raport de audit. el trebuie să expnme o opinie cu rezerve sau o opinie defavorabilă.

Utilizarea lucrărilor unui alt auditor Standardul Internaţional de Audit (ISA) nr. la o entitate a lucrărilor realizate de către un alt auditor. auditorul va face cunoscut conducerii intreprinderii că va lua toate măsurile pentru a evita ca terţii să utilizeze raportul său de audit. auditorului incidenţa acestor cu lucrări asupra auditorul propriului său precedent. -când auditorul principal utilizează lucrările unui alt auditor. desemnează auditorul – altul decât auditorul principal – responsabil de examenul informaţiilor financiare ale unui subgrup. Expresia alt auditor. a) Acceptarea misiunii de auditor principal . în cadrul unei misiuni de audit de bază. incluse în situaţiile financiare auditate de către auditorul principal.Auditorul trebuie să stabilească dacă participarea sa la lucrările de audit pe ansamblu este suficientă pentru a-i permite să acţioneze b) Proceduri puse competenţei -evaluarea ca în lucru de profesionale auditor către a auditorul altui principal. El nu se aplică în cazul când doi sau mai mulţi auditori sunt numiţi coauditori şi nici relaţiilor determine entităţi. 600 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalităţile lor de aplicare referitoare la utilizarea de către un auditor. auditorul principal trebuie să auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situaţiilor financiare ale unei . CAPITOLUL 7 UTILIZAREA LUCRĂRILOR ALTOR PROFESIONIŞTI 7.solicitat corectarea. principal : auditor. audit.1. asupra situaţiilor financiare ale unuia sau mai multor sub-grupuri incluse în situaţiile financiare ale acelei entităţi.

volumului si calitatii altor elemente probante disponibile. 7. statute sau reglementari. Prin expert se întelege o persoana sau un cabinet care posedă competenţe. evaluarea stării fizice a unor active precum minereuri. echipamente. caracterul semnificativ al elementului respectiv din situaţiile financiare. angajat de către auditor. evaluari actuariale. auditorul trebuie sa ţina cont de: . Expertul poate fi angajat de catre întreprindere. salariat al întreprinderii sau salariat al auditorului. evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizică a unor produse sau lucrari de construcţii.2. cunoştinţe şi o experienţă specifică într-un domeniu specific. Când are în vedere sa foloseasca lucrarile unui expert. resurse petroliere sau stabilirea duratei de viaţă ramasă a unor active corporale. Utilizarea lucrărilor unui expert Standardul International de Audit (ISA) nr. avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri. terenuri. construcţii. 620 stabileşte procedurile şi principiile fundamentale şi modalitatile lor de aplicare în cazul utilizării lucrarilor unui expert ca şi elemente probante. zăcaminte. În primul rând auditorul trebuie să reuneasca elemente probante suficiente şi adecvate care să demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert în cadrul misiunii sale de audit. opere de artă.-obţinerea de elemente probante care dovedesc că lucrările acelui alt auditor răspund obiectivelor auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit. pietre preţioase. altul decât cel care presupune cunoştinţe de contabilitate si audit. Utilizarea lucrarilor unui expert se face în urmatoarele situatii: • • • • • • • • evaluarea anumitor active: cladiri. riscul de eroare datorat naturii şi complexităţii elementului respectiv din situaţiile financiare.

Documentarea constă în consemnarea informaţiilor colectate de auditor sau obţinute de la entitatea auditată. cât şi în exteriorul cabinetului sau societăţii Auditorul trebuie să le păstreze o perioadă suficientă de timp pentru a răspunde nevoilor funcţiei sale şi pentru a satisface cerinţele oricărei obligaţii legale sau profesionale în materie de conservare a documentelor.În al doilea rând auditorul trebuie să verifice competenţa profesională a expertului: calificarile profesionale. 230 „Documentarea” auditorii trebuie să justifice şi să răspundă de respectarea tuturor standardelor de audit şi a tuturor reglementărilor contabile specifice şi generale. În al patrulea rând auditorul trebuie sa strânga elemente probante suficiente si adecvate care sa demonstreze ca întinderea lucrarilor expertului raspunde obiectivelor auditului Auditorul trebuie sa stabileasca dacă lucrarile expertului pot constitui un element probant cu privire la aprecierea criteriilor cetrebuiesc îndeplinite de situatiile financiare. înscrierea ca membru într-un organism profesional. experienţă şi reputaţia sa în domeniul în care se intenţioneaza a fi folosit. atât în interiorul. În al treilea rând auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. CAPITOLUL 9 DOCUMENTAREA LUCRĂRILOR DE AUDIT Conform Standardului Internaţional de Audit nr. pe medii electronice de înregistrare sau pe alte suporturi de informaţii. Documentarea lucrărilor de audit este un eveniment indispensabil pentru următoarele considerente: . el va stabili în mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns expertul au fost corect luate în seama la elaborarea situaţiilor financiare. permiţând buna conservare a foilor sale de lucru şi a caracterului lor confidenţial. Auditorul trebuie să adopte proceduri satisfăcătoare. pe parcursul unui angajament de audit. diplome. poate angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata. daca el va stabili ca lucrările expertului nu permit reunirea elementelor probante. Aceste informaţii colectate de către auditor pot fi stocate pe suporturi de hârtie. Riscul unei lipse de obiectivitate este mai ridicat în cazul expertului angajat al întreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de întreprinderea auditata.

a căror utilitate nu depăşeşte exerciţiul controlat. iar opinia şi concluziile emise sunt fondate. • a asigura supervizarea efectivă a lucrărilor delegate colaboratorilor sau a permite utilizarea lucrărilor de control efectuate de alte persoane (alţi auditori). Foi de lucru privind: bazele de stabilire a sondajelor asupra funcţionării sistemelor. executarea şi concluziile lucrărilor şi conţinutul raportului. • a transmite datele de la un exerciţiu la altul. Dosarul exerciţiului (dosarul curent) Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele angajamentului de audit. având în vedere că dosarele de lucru constituie o documentare privilegiată pentru cunoaşterea generală a lucrărilor anului viitor. Compunerea echipei. începând de la organizarea misiunii la sinteză şi formularea Raportului de audit. Note asupra studierii dosarelor şi stabilirea soluţiilor la problemele ridicate. Aprecierea controlului intern: • • Evaluarea punctelor forte/slabe şi a zonelor de risc. Aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea. pentru înlesnirea muncii în echipă şi supervizarea lucrărilor date la colaboratori şi pentru justificarea opiniei emise şi redactarea raportului.1. Supervizarea lucrărilor: . pentru documentarea lucrărilor efectuate. programul lucrărilor. Data pentru emiterea raportului. Dosarul exerciţiului cuprinde: Planificarea angajamentului de audit: • • • • • • • Note asupra utilizării lucrărilor de control efectuate de alţii (auditori interni sau alţi specialişti). explicarea procedurilor şi a normelor. Dosarul exerciţiului este indispensabil pentru o mai bună organizare şi control ale misiunii. detalii asupra sondajelor efectuate. a deciziilor luate şi asigurarea că programul s-a derulat fără omisiuni. 9. El permite auditorului să asambleze toate lucrările.• a justifica îndeplinirea obiectivelor. Datele şi duratele vizitelor şi locurilor de intervenţie. Bugetul de timp şi realizarea lui.

Detalii asupra lucrărilor efectuate asupra conturilor anuale (comparaţii şi explicaţii ale variaţiilor mari. . Foi de lucru cuprinzând obiectivul. producţie.• • • • • • • Comentarii asupra anomaliilor descoperite. asigurări. permite utilizarea lor ulterioară după aducerea lor la zi. concluzii). Dosarul permanent permite evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de cunoaştere a întreprinderii. Elementele conţinute de dosarul permanent sunt: • Fişa de caracterizare. • Structura grupului. etc. concluzii. Program de lucru. • Persoanele care angajează întreprinderea. Obţinerea de elemente probante: 9. Documente sau copii de documente de la întreprindere sau terţi justificând cifrele examinate. • Note asupra statutului. Dosarul permanent Dosarul permanent. • Contracte. Sinteză generală a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii şi tratarea distinctă a punctelor care ar putea avea o influenţă asupra deciziei de certificare. • Conturile anuale ale ultimelor exerciţii. detalii asupra lucrărilor efectuate.2. Foi de lucru privind faptele delictuale. • Scurt istoric al întreprinderii. unele comentarii. • Procese verbale ale Consiliului de Administraţie şi Adunării Generale. • Organigrame. • Note asupra organizării sectorului de activitate.

respectiv examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare. indicând data introducerii documentului. . dosarul permanent trebuie ţinut la zi. ci doar extrasele acestora. Fiecare secţiune poate fi materializată distinct printr-un sumar al conţinutului. cunoscute şi acceptate de emiţătorii şi receptorii informaţiei supuse auditului. implică existenţa unor reguli precise. a constituit şi constituie cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate. auditorul poate cerceta dacă informaţiile privind subiectul respectiv se găsesc în dosarul permanent şi. formalizate. Activitatea de audit reprezintă o examinare profesională a unei informaţii. Aceste reguli sunt definite la nivel general naţional sau internaţional. De fiecare dată când se lucrează asupra unor posturi din conturile anuale sau în alte domenii.Dosarul permanent se organizează în secţiuni care uşurează clasarea documentelor şi consultarea lor. CONCLUZII Auditul. Se ajunge la noţiunea de normă. de asemenea. în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente. să nu conţină informaţii perimate şi să nu conţină documente voluminoase ale întreprinderii. care permite aprecierea calităţii unui audit în raport cu un sistem de referinţă. poate prevede aducerea la zi a dosarului permanent. Ţinerea la zi se efectuează prin sinteză. Realizarea oricărei misiuni de audit la organizaţiile economice. Pentru a-şi păstra rolul informativ.

Auditul intern este.Auditul financiar conduce la formarea unei judecăţi asupra conturilor şi nu la elaborarea situaţiilor financiare. practic. recomandări. fie a purta o judecată critică asupra operaţiunilor de gestiune sau a performanţelor unei entităţi sau persoane ce sunt responsabile. imaginea lor fidelă. Este un domeniu de acţiune în contabilitatea financiară şi deschide numeroase linii de cercetare. a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic (audit intern şi statutar). Scopul său este de a garanta corespondenţa între aceste aserţiuni şi criteriile admise. clară şi completă pe întregul exerciţiu financiar. Auditul de gestiune este cel mai cunoscut de marele public din lumea anglo-saxonă ţinând cont de descoperirile de fraudă prin probe convingătoare. o activitate independentă de asigurare obiectivă şi consultativă destinată să adauge valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activităţii unui organism. norme şi reguli de evaluare) general acceptate. Auditul financiar are rolul de a verifica respectarea cadrului conceptual al contabilităţii (postulate. Procedura reprezintă o înlănţuire logică de operaţiuni cu scopul de a atinge un anumit obiectiv. pe care îl susţin în îndeplinirea obiectivelor printr-o abordare sistematică şi ordonată a evaluării şi creşterii proceselor de gestionare a riscului de control şi de conducere. Aceste elemente definitorii se aplică atât auditului financiar cât şi celui operaţional. deturnări de fonduri sau risipă. metodică de examinare critică şi evaluare fondată pe un referenţial contabil. Auditul este o intervenţie specifică. principii. Auditul extern este efectuat de un profesionist independent şi răspunde nevoilor terţilor şi entităţii auditate în ceea ce priveşte gradul de încredere care poate fi acordat tranzacţiilor şi situaţiilor financiare ale acestuia (auditul de atestare financiară). respectarea reglementărilor . sau de a propune noi strategii pentru ameliorarea performanţelor . de a verifica şi certifica reflectarea corectă în contabilitate a situaţiilor financiare. în scopul de a acorda consiliere. Este un proces complex care constă în reunirea şi evaluarea de o manieră obiectivă şi sistematică a probelor relative la aserţiuni ce vizează faptele şi evenimentele economice. Auditul operaţional dezvoltat în ţările Uniunii Europene are ca obiectiv analiza riscurilor şi deficienţelor existente într-o entitate individuală sau de grup. de a comunica rezultatele acestor investigaţii utilizatorilor interesaţi. În funcţie de modul de organizare a activităţii de audit se disting tipurile de audit intern şi extern: Auditul intern reprezintă o evaluare sau monitorizare organizată de către conducerea unei entităţi sub forma unui serviciu privind examinarea sistemelor proprii de contabilitate şi de control intern.

Editura Aeternitas.cafr. 5) www.ro . Todea Nicolae. statutelor.org . Sas Florentina. precum şi respectarea principiilor economicităţii. 3) Briciu Sorin. Sas Florentina. Editura A. Socol Adela.să exprime opinii întrun raport de audit.ifac. care trebuie să conţină.legale. Ghiţă Răzvan. eficienţei şi eficacităţii (cei 3 E) în activitatea desfăşurată (auditul performanţei). atunci când este cazul. Audit şi control financiar. Auditul financiar are ca obiective următoarele: să constate reflectarea imaginii fidele a situaţilor patrimoniului şi a rezultatelor financiare în situaţiile financiare anuale. 4) Briciu Sorin. Audit financiar. regulamentelor şi deciziilor manageriale (auditul conformităţii sau legalităţii). Alba Iulia. 2001. situaţii care trebuie să ofere o imagine corecta a poziţiei financiare. Bucureşti. 2006. Alba Iulia. 2001..E. 2009/2010. Editura Aeternitas. Editura Argus. Bucureşti. . BIBLIOGRAFIE 1) Brezeanu P. Ghiţă Marcel. Audit şi certificarea bilanţului contabil. în mod corect opinia auditorului asupra faptului dacă situaţiile financiare oferă o imagine fidelă în concordanţă cu un cadru general de raportare financiară şi. Audit public intern. Socol Adela.S. 2) Briciu Sorin. 6) www. fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. performanţei financiare. dacă situaţiile financiare îndeplinesc cerinţele statutare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful