oglinda vietii psihice a copilului

1. Importanta educatiei plastice in formarea gustului artistic al elevilor 2. Desenele copiilor vorbesc despre viata lor 3. Cromoterapia 4. Art-terapia 5. Desenul ca instrument al terapeutului 6. Studiu de caz-Interpretarea desenului familiei a elevei T. G. din clasa a VI-a

1

1.IMPORTANŢA EDUCAŢIEI PLASTICE ÎN FORMAREA GUSTULUI ARTISTIC AL ELEVILOR

„Ochiul are nevoie de culoare cum are nevoie de lumină” Lumea e colorată! O lume fără culori n-ar fi numai tristă, ci ar părea moartă. Îţi dai seama gândindu-te doar la marea deosebire între o zi de vară însorită, scăldată în cerul albastru şi smălţuită cu flori şi o zi de toamnă târzie - ploioasă, mohorâtă – când totul e dominat de cenuşiu. Şi totuşi, chiar în trista înfăţişare a naturii ce se pregăteşte de iarnă există culori, chiar dacă sunt reduse la o gamă cromatică restrânsă ocru-cenuşiu.Total lipsit de culoare e numai întunericul absolut. O rază de lumină oricat de slaba naşte culori; de lumină depinde existenţa culorilor. Lumina este chiar izvorul lor. Culorile au stat, în cea mai mare măsură, la baza cunoaşterii lumii de către oameni. Unii învăţaţi au dovedit chiar, că omul percepe mai întâi culoarea, apoi forma obiectelor. Exisă o lume interioară, subiectivă, trăită a culorilor, la fel cum există lumea lor obiectivă, exterioară. Ocupând un rol însemnat în universul uman, culoarea este prezentă în viaţa şi activitatea zilnică a oamenilor la fiecare pas: de la semnele de circulaţie la îmbrăcăminte, de la coloritul obiectelor şi utilajelor industriale, de la flori şi interioarele locuinţelor la faţade, reclame, afişe, cărţi, reviste, de la mediul natural la pictură, simboluri şi semnificaţii, de la diagnosticul psihic la tratamentul psihocromatic. Cromoterapia a devenit o ştiinţă care a încercat să demonstreze încă din 1973 că într-o ambianţă coloristică agreabilă, cu nuanţe bine alese şi asortate de portocaliu, albastru-deschis şi galben, inteligenţa şi creativitatea copiilor creşte substanţial, iar în ceea ce priveşte viaţa afectivă, bogăţia trăirilor interioare, gustul pentru frumos, diferenţele sunt şi mai semnificative.De asemenea, s-a constatat faptul că sensibilitatea diferenţială a copiilor crescuţi la ţară, într-un univers cromatic foarte bogat şi variat (câmpuri cu flori, câmpii verzi, livezi) este superioară aceleia a copiilor crescuţi între zidurile cenuşii ale unui oraş. Totodată, un mediu ambiant monoton şi rece din punct de vedere artistic produce o creştere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanentă şi inactivism, în timp ce utilizarea cu discernământ a culorilor tonifică, echilibrează şi activizează comportamentul uman. În procesul de predare-învăţare, culorile influenţează pozitiv percepţia, atenţia şi memoria, sporind gradul de înţelegere şi asimilare.Utilizarea unui câmp cromatic variat sporeşte randamentul activităţii intelectuale şi influenţează conduita umană prin declanşarea de trăiri afective pozitive. Studiindu-se influenţa culorilor asupra proceselor psihologice s-a constatat că 2

iar înţelegerea artei începe încă din copilărie. Problema necesităţii limbajului plastic a căpătat o dimensiune artistică. ci o şansă de echilibrare fizico-psiho-comportamentală. educaţia „prin limbajul artei” reclamă şi o nouă formă de organizare. este „energie radiantă care ne influenţează în mod pozitiv sau negativ. Ca activitate. prin înţelegerea noţiunilor specifice. Pentru aceasta noi trebuie să stăpânim foarte bine. simţul estetic. limba română şi alte discipline fundamentale. gramatica artei plastice. beneficiarul de artă. Vas Kandisky afirmă că emoţia pe care culoarea o exercită asupra sufletului este cu atât mai puternică cu cât mai cultivat este spiritul omului asupra căruia se exercită culoarea”. înlătură oboseala şi creează o bună dispoziţie. unul din marii practicieni ai culorii. depresii. prin acea „educaţie prin limbajul şi gramatica artei” cum o numeşte Ion Suşală în „Culoarea cea de toate zilele”. Se pune un accent mare pe folosirea culorilor.elevii care studiază materiale didactice cu vizualizare cromatică obţin performanţe superioare celor care studiază materiale cu vizualizări acromatice. Cu ajutorul culorilor putem să ne cunoaştem mai bine personalitatea. vindecă răni sufleteşti. b)oferă posibilitatea încercării diferitelor tehnici şi procedee tehnologice din toate artele. a cărei desfăşurare ţine de o retortă ce nu poate fi decât atelierul. de a cultiva spiritul o are arta. gustul. care nu este doar o moştenire genetică ce se anunţă din prima copilărie. Menirea aceasta. poate în crearea ei iar animatorul şi mentorul acestei achiziţii este fiecare dascăl. evaluarea maximă a potenţelor creatoare ale fiecărui elev. 3 . În lucrarea „Despre spiritualitate în artă şi mai ales în pictură”. datorită faptului că este o activitate prin excelenţă practică. asigură un randament superior în muncă. o expresie esenţială a personalităţii. pe lângă matematică. omul de mâine. Culoarea este viaţa. să „cultivăm spiritul”. capătă „gramatica limbajului pe care-o utilizează în înţelegerea artei sau. poet sau artist care să nu fi vorbit sub o formă sau alta de culoare. să facem înţelese mesajele artistice. Culoarea aduce bucurie sau întristează. Culoarea a fost studiată din cele mai vechi timpuri şi nu există savant. afirmă Johannes Itten. cu următoarele caracteristici: a)permite prin exersare vizual-manuală. dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia. indiferent dacă ne dăm sau nu seama de acest lucru”. În prezent există în lume numeroase institute pentru cercetarea utilizării culorii.Avem menirea ca pe lângă înzestrarea copiilor cu noţiunile şi cunoştinţele fundamentale ale ştiinţei . Copilul. superioară lecţiei. contrastelor şi combinaţiilor de culori în cele mai variate situaţii şi domenii ale vieţii.

d)implică deliberat toate individualităţile în probleme de transformare estetică a ambientului. pentru a şti să-l îndrume la momentul oportun astfel încât toţi copiii să poată ajunge la înţelegerea noţiunilor şi aplicarea lor în lucrări. cu părţile ei: morfologia şi sintaxa. compoziţia. favorizând autoinstruirea. f)creează posibilitatea unei stimulări sinestezice prin exersări active. nu ne vom limita doar la ora de desen.c)întemeiază o relaţie adecvată cu natura. Iată de ce. să ştie mai mult decât îi spune copilului. dar ora de educaţie plastică rămâne cadrul în care se pot dobândi sistematic şi pot fi făcute înţelese noţiunile limbajului specific. Ca „animator” al orei de educaţie plastică. Ora de educaţie plastică este prilejul copilului de a învăţa această „gramatică a artei”. mici experimente. unde poate fi educat prin acest limbaj al simţirii.Ceea ce se poate modifica prin educaţie. ci vom folosi fiecare prilej din activitatea didactică pentru a reliefa frumosul. forma. 2. în sensul în care Leonardo da Vinci recomanda „să nu se copieze natura. profesorul trebuie să stăpânească foarte bine problemele pe care le abordează la oră. îndrumătorii pe calea cunoaşterii avem datoria de a stăpâni limpede şi prolematica „gramaticii educaţiei prin limbajul artei”. Chiar dacă nu se va teoretiza prea mult elevului modalitatea de armonizare a culorilor . soluţii pentru rezolvarea unui contrast sau atingerea unei probleme propuse pentru lucru. DESENELE COPIILOR VORBESC DESPRE VIAŢA LOR 4 . atunci când îl urmăreşte la lucru. Şcoala este singurul loc unde elevul poate căpăta cunoştinţe de artă în mod organizat . profesorul intervine cu sugestii. Este prilejul de a învăţa limbajul specific artei cu elementele lui de bază: punctul. linia. cu ambianţa. culoarea. Fără educare prin artă e „mutilată” menirea fundamentală a omului:aceea de a se dezvolta armonios şi multilateral. consider că noi. ţine de calitatea antrenării specifice. ci să se lucreze în spiritul ei”. După cum se ştie. e)respectă ritmul de lucru al fiecărui individ. dar fiecare seamănă cu ceilalţi prin existenţa la toţi a aceleiaşi structuri fundamentale instrumental-simbolice a cortexului. Ilustrările prin planşe sunt în oră suport pentru discuţii. Fireşte. observaţii. fiecare individ moşteneşte o matrice psihocomportamentală unică şi irepetabilă.

Personajele care apar în desen sunt pline de semnificaţii. Acesta este rostul copilăriei. ale relaţiilor cu cei din jurul său. 5 . Desenele sunt expresii ale stărilor emoţionale. sentimente şi gânduri trăite de copil în legătură cu anumite evenimente sau persoane din viaţa sa. liniile.Velciov. 1994) Vârsta copilăriei şi îndeosebi a preşcolarităţii constituie una dintre cele mai importante perioade din viaţa unei persoane. emoţii. Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologică a copiilor. a traumelor suferite dar şi a capacităţilor de a face faţă problemelor. Studiind micile compoziţii ale copiilor putem opţine informaţii relevante în ceea ce priveşte lumea lor interioară. totuşi se exprimă prin simboluri. educaţia pe care o primeşte îşi vor pune amprenta în formarea viitoarei personalităţi a acestuia. “Copilul este copil pentru a dobândi. Mediul în care trăieşte copilul. Este funcţia ei. Deşi ei nu ştiu încă să scrie. experienţa vieţii : copilul este mic pentru a deveni mare. Influenţele care se exercită asupra copilului. Culorile. A desena este pentru copil o activitate prin care el se joacă. formele.” (P. starea lor psihologică şi stilul interpersonal. în timp. a evenimentelor şi educaţiei primite. de caracter.Vă prezint în cele ce urmează o sumară interpretare a celor mai importante elemente care pot apărea în desenele copiilor. Una din principalele activităţi ale copilului o constituie desenul. evenimentele care apar la această vârstă au un rol foarte important în drumul spre a deveni adult responsabil. sunt elemente care poartă cu ele întreaga poveste a vieţii.

interiorizat. adăpost. Este adăpostul trainic în care creşte copilul. calmă de înţelegere între membrii familiei. de un cadru plăcut. a unui ataşament perturbat. Un copil care este foarte inchis. Neglijenţa părinţilor sau abuzul pot fi de asemenea "traduse" prin prisma acestor tipuri de uşi şi ferestre. O casă amplasată undeva departe. o casă foarte mare semnifică nevoia de afectivitate. dorinţă. copacul şi omuleţul. timid desenează de obicei o casă fără uşă. casa seamănă cu o figură umană. O casă poate fi primitoare. O casă care este desenată chiar pe marginea foii poate ridica semne de întrebare cu privire la trecutul unui copil. Poate apărea doar o mică parte a casei. adăposteşte familia. sau la marginea foii poate evoca eşecuri. Ferestrele şi uşa unei case reprezintă comunicarea cu exteriorul. familia lui. în aer. Simbolic. Acest lucru semnifica faptul că ei aveau un trecut de care nu le era frică. cu elemente de decor. Casa părintească este pământul în care se formează rădăcinile copilului. La copiii din grupa pregătitoare casa apărea întotdeauna undeva deasupra pămăntului iar în faţă avea iarbă sau flori. De obicei uşile şi ferestrele indică aspecte legate de comunicare. Ele sunt porţi deschise spre lume. Prezenţa fumului la case semnifică o atmosferă caldă. siguranţă. La copiii care au suferit pierderi ale părinţilor casa apare desenată foarte vag. cu o persoană. iubire sau. Dimpotrivă. fără probleme şi traume. iubire. O casă fără fum este desenată uneori de un copil care are o familie disfuncţională. oferă siguranţă. blocaje emoţionale. O casă respingătoare poate semnifica autoritatea parentală excesivă. frustrări. în unele cazuri. un trecut pe care puteau să şi-l amintească. Casa protejează copilul. Este un punct de reper faţă de tot ce este în exterior. Casa constituie o temă preferată de copii. de verdeaţă. cu geamuri mici sau care pot avea gratii. o urmă a ataşamentului. O casă foarte mică poate fi un simbol al timidităţii copilului. speranţă spre o astfel de familie. a sentimentului de inferioritate sau de hipersensibilitate. Ea apare foarte des în desenele acestora. Ea trebuie să îi ofere copilului condiţiile de care are nevoie pentru a creşte şi a se dezvolta. Drumurile din jurul casei sunt un indiciu al stării emoţionale a copilului. Privind unele desene ale copiilor. chiar de la vârste mici. Majoritatea copiilor desenează o casă înconjurată de natură. a siguranţei copilului. îngrijită.Cele mai frecvente apariţii în creaţiile copiilor sunt casa. o casă reprezintă căldură. 6 . fără o formă concretă. dar pot constitui de asemenea şi dorinţe profunde de evadare dintr-un mediu familial foarte tensionat.

nu un brad. ceea ce este normal. trebuie să se ţină seama. Unii copii desenează copaci care nu au frunze dar sunt deschişi. Trebuie specificat copilului că trebuie să deseneze un pom fructifer. nu au o coroană care este delimitată strict. De asemenea poate semnifica inadaptare. Barierele sunt aproape inexistente. deoarece poate fi indiciul unui abuz. Închiderea coroanei arată un copil destul de retras. Testul arborelui pote fi aplicat atât la adulţi cât şi la copii. Ea poate fi închisă. Ei sunt vorbăreţi. acoperită cu o membrană sau deschisă. precum şi trăirile faţă de mediul exterior. Un trunchi colorat cu îndârjire. El se protejează de ceilalţi. interacţionează cu ceilalţi. ca şi cum ar fi lipite. Coroana semnifică relaţiile cu exteriorul. dar şi a agresivităţii îndreptate spre sine sau spre altcineva. scrijelit poate fi un semnal de alarmă. îşi închide spaţiul de acces. fanteziei. construcţiilor fabulatorii. Unii copii desenează multe frunze şi fructe. Vrea să fie singur. Prin acest desen copilul se proiectează. coroana. Coroana deschisă lasă posibilitatea de interactiune. înconjurător. însă de nivelul dezvoltării lor. deoarece acesta nu poate fi interpretat. copilul poate fi extrovertit. a unei traume. Abia după 12 ani poate ridica semne de întrebare aspura dezvoltării mentale. simboluri ale vioiciunii. O rădăcină foarte groasă sau cu multe ramificaţii poate semnifica agresivitate a copilului care poate să se manifeste sau poate fi inhibată. Totuşi. deschis. O mare importanţă se acordă suprafeţei acestuia. Până la 12 ani copiii vor desena un trunchi dreptunghiular. apăsat. La fel ca şi casa. 7 . Crengile sunt sudate de trunchi. este închis. care are relaţii timide cu exteriorul. să se ataşeze. de comunicare. există şi desene în care apare o coroană care este inchisă şi nu are nici un spaţiu deschis. deschişi. Coroana nu este închisă. Trunchiul este partea cea mai stabilă a copacului. dispuşi să comunice. se teme. nu doreşte să comunice şi să interrelaţioneze.Copacul este un element care arată dezvoltarea psihologică a copilului. copacul reprezintă copilul. oferindu-ne indicii ale dezvoltării sale. În interpretarea arborelui sunt privite elementele cele mai importante ale unui copac: rădăcina. trunchiul şi ramurile. Este normal şi acest lucru. cu persoanele din jur.

îl vor desena mai departe de ceilalţi membrii. Era simbol al grijii. În grupele mică şi mijlocie copiii nu ştiu să deseneze copaci sau case deoarece informaţiile pe care le au. Cea de-a treia parte a testului. copiii se ţin de mâna părinţilor sau a părintelui preferat. caracteristicile desenului. Copiii care sunt bătuţi de părinţi le desenează acestora mâini foarte mari. a unei traume suferite de copil. sau. desenul este viu colorat. acestea fiind simbolul unui gol. o desena pe mamă cu mâini lungi. ţinând de mână un băieţel. spre viitor. vid. trecut. vesel. Copiii abuzaţi de tată îl vor omite din desene de cele mai multe ori. Ceea ce este vizibil şi uşor de observat în desenul unei persoane este maniera de execuţie. Desigur.Amplasarea copacului în partea stângă a foii semnifică orientarea faţă de mamă. La copiii preşcolari desenul persoanei este mai superficial la vârste mici şi devine din ce în ce mai complet la vârste mai mari. al îngrădirii. obţinându-se indicii ai dezvoltării mentale. De obicei. atrăgător. observând comportamentul unui copil pe o perioadă mare de timp putem obţine 8 . Relaţiile din cadrul familiei pot fi observate cu uşurinţă în desen. ea era cea care îi oferea acestuia siguranţa. Testul omuleţului este un test foarte complex ca interpretare. al frustrării. De aceea cele mai multe desene pot fi interpretate după vârsta de 4 -5 ani. al sprijinului. O fetiţă care era foarte des certată de către mama sa a desenat-o pe aceasta având o gură foarte mare. constituie o parte foarte importantă a interpretării. expresia feţei se pot interpreta cu uşurinţă. De multe ori. Apropierea dintre părinţi şi copii poate apărea şi în desen. era persoana de bază din viaţa copilului. Un copil care era cel mai des cu mama lui. tatăl fiind plecat . restricţii sau chiar interdicţii. fiindcă aşa simte în acel moment sau aşa doreşte el. cunoştinţele lor sunt destul de limitate. Prezenţa scorburilor şi a cioturilor constituie un semn de alarmă. Însă. copilul este înclinat spre tată. Dacă este situat în partea dreaptă. Zâmbetul personajelor. în evaluarea desenelor copiilor trebuie să se ţină seama în primul rând de vârsta acestora. Copilul poate să-şi deseneze membrii familiei. disproporţionată faţă de celelalte componente ale feţei. ele pot fi şi simbolul protecţiei. care i-a luat o parte din el şi care nu a fost depăşită în unele cazuri. Un omuleţ foarte mic poatre fi un simbol al unei timidităţi. copilul . sau poate să-i omită. Mâinile pot fi semne ale unui abuz suferit. descurajării. Distanţa dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere.

verde. dificultăţile sau chiar frustrările lui. mai nervosi si am suferi de mai multe afectiuni. galbenul si albastrul reprezinta culori primare sau fundamentale. emoţiile trăite. cuvintele pe care le foloseşte. eliberandu-ne de stres. violet si indigo. sau prin reflectarea razelor soarelui intr-o prisma de cristal. prin amestec. Pe langa cele 2 non-culori. prin acţiunile pe care le face. nu este de ajuns să analizăm un singur desen pentru a ajunge la concluzii certe. acesta poate constitui un instrument care ne ajută în formarea imaginii generale despre mediul în care creşte copilul. dupa ploaie. celelalte culori din spectrul luminos: verdele (obtinut din combinarea galbenului cu albastrul). Însă. cu siguranta. portocaliu (galben si rosu) si violet (rosu si albastru). aducand energia si speranta in vietile noastre Daca am trai intr-o lume "pictata" numai in alb si negru am deveni mai agitati. relaţiile din familia sa. ele formeaza. Cele sapte culori care se formeaza prin prisma sunt: rosu. deoarece nu pot fi obtinute prin nicio combinare a altor culori. In schimb. 9 . Privind atent un desen ne putem completa informaţiile referitoare la copil. Desigur. albastru. albul si negrul. portocaliu. Chiar daca nu realizam efectele pe care culorile le au asupra psihicului si afectivitatii noastre. CROMOTERAPIA Culorile au o actiune terapeutica asupra tulburarilor afectivitatii. galben. Rosul. 3.informaţii directe despre el. imbunatatindu-ne sanatatea si facand lumea mai plina de lumina si de stralucire. ar trebui sa incepem sa constientizam efectul terapeutic pe care acestea le au asupra noastra. exista sapte culori principale care pot fi observate de oricine atunci cand se formeaza curcubeul.

in unele tari . care este culoarea vietii. Dar poate simboliza si agresiunea sau pericolul. relaxa sau vindeca. prin urmare feminitatea si puritatea. negrul este asociat cu moartea si durerea provocata de aceasta. Negrul este non-culoarea formala si conventionala. Albul simbolizeaza Luna. iar statuile ce reprezentau barbati in 10 . care intensifica activitatea de orice fel. aflata in antiteza cu verdele. curaj si incredere in sine. dar. Rosul este culoarea pasiunii si a optimismului. De exemplu. vechii egipteni isi pictau statuile ce reprezentau femei in alb. Ea induce vitalitate. Unele culturi o asociaza cu masculinitatea.ritualul mortii este simbolizat de culoarea alba. Reactiile si atitudinile fata de anumite tonuri de culoare sunt cauzate de puterea pe care culorile o "exercita" asupra psihicului nostru: ele ne pot calma. pot induce o stare de nervozitate etc.Este demonstrat stiintific faptul ca lumina si culorile au efecte diferite asupra afectivitatii indivizilor. sau ne pot face tristi. De asemenea. putem ghici calitatile sau defectele unei persoane in functie de preferintele pe care le are pentru anumite culori.cum ar fi in China . De obicei. fiind considerata culoarea cea mai puternica.

Maroul si griul sunt culori neutre. 11 . Chiar daca in anumite culturi albastrul a fost privit ca fiind culoarea cea mai apropiata de negru si tonurile inchise.maro (considerat a fi un ton de rosu. Verdele simbolizeaza viata. format din alb si rosu. Este culoarea ce aduce oamenii laolalta .o culoare sociala . 4. cum ar fi joaca. in timp ce griul este privit ca o culoare neutra rece. este o culoare feminina ca si albul. ART-TERAPIA Copiii au rareori limbajul si dezvoltarea cognitiva necesare procesarii si redarii experientelor lor numai prin intermediul cuvintelor (cu atat mai putin copiii care prezinta o deficienta). insa maroul este considerat a fi o culoare neutra calda. Verdele este recunoscut la nivel mondial ca fiind "culoarea care vindeca".) Rozul. Este folosit in cromoterapie pentru a indeparta starile de stres si depresie.si in acelasi timp culoarea oamenilor inteligenti. mohorate. auditive si kinestezice. Portocaliul reprezinta ambitia. albastrul desemneaza personalitatile idealiste si aduce liniste in suflet. fiind o culoare rece prin comparatie cu rosul. fiind cel mai aproape de lumina pura si stralucire. metaforele si o varietate de imagini vizuale. fiind culoarea vegetatiei ce ne inconjoara pretutindeni. o nuanta negativa prin urmare. inducand comfort si relaxare. Energia portocaliului ne face mai veseli si ne creste pofta de viata. Este culoarea echilibrului si a autocontrolului. Energia culorii galben ne ajuta sa gandim mai clar si ne stimuleaza interesul si curiozitatea. Are un efect relaxant asupra sistemului nervos si este recomandata folosirea lui ca agent terapeutic in tulburarile somnului si odihnei. Aceasta culoare este folosita ca mijloc terapeutic pentru a elimina starile de anxietate si pentru a introduce o nota de culoare in mediile terne. Galbenul este considerat culoarea pozitiva prin excelenta. astfel incat ei isi completeaza comunicarile in mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie si comunicare. cresterea si renasterea.

in alte conditii.Copilul invata sa creasca prin experienta. Simplul act de a desena fara interventie exterioara reprezinta o puternica exprimare a sinelui care ajuta stabilirea identitatii persoanei si este o cale de exprimare a sentimentelor. teatrul. El pare sa sparga adesea blocajele copilului. cu sindrom Down. muzica. intr-o masura mai mica sau mai mare. cu scopuri multiple si la diferite nivele. Produsele activitatii “vorbesc” in locul persoanei.) prezinta toti. dificultati de exprimare.Tehnicile de art-terapie ofera copiilor oportunitatea de a explora si exprima. cu encefalopatii infantile. cu sindrom autist. Copiii cu deficiente (copii cu intarzieri in dezvoltarea psiho-fizica. putand fi utilizat cu succes si de cei care au mari dificultati in exprimarea sentimentelor. poezia. Art-terapia utilizeaza toate formele expresive: pictura. Una dintre valentele terapeutice ale artei consta in oportunitatea de a schimba realitatea cotidiana prin intermediul "metamorfozei creative". cat si tactile. Tocmai in aceasta constau beneficiile acestei tehnici in ceea ce priveste copiii cu deficiente. Desenul le ofera aceasta posibilitate pe care ei o fructifica cu placere desi au dificutati destul de mari in ceea ce priveste motricitatea fina. Invatand sa aiba incredere in propriile forte. Atmosfera relaxata il indeamna pe copil sa se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descarca. dificultati ce ar putea fi greu de exprimat in cuvinte. prin intermediul materialelor specifice creatiei artistice. copilul se dezvolta. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul isi exprima cu usurinta emotiile. etc. par a fi inacceptabile. desenul este utilizat si pentru a ajuta copilul sa devina constient de sine. gestul creativ devenind modalitatea de a depasi “obstacolul” si insusirea in mod treptat a drumului catre increderea in sine”. ajutandu-l sa exprime emotiile profunde si dificultatiile pe care le intampina. Pe langa rolul extrem de important pe care desenul il joaca in evaluarea unui copil si in stabilirea obiectivelor de urmarit pe parcursul terapiei. si dansul ca mijloace de punere in valoare si imbogatire a personalitatii fiecaruia. “Atunci cand intram in contact cu persoane care se confrunta cu o suferinta psihofizica. sculptura. dificultatile in legatura cu diversele trairi sau relatii personale. Modelajul ofera atat experiente kinestezice. utilizarea diferitelor tehnici artistice devine un canal/o cale de deblocare a acelor resurse ce sunt momentan paralizate. cotidianul cu ritmul sau obsesiv devine o inchisoare si orice mic pas catre ameliorare intalneste obstacole ce sunt aparent de nedepasit” (Silvia Masini). scanteia creativa se afla intr-o stare de imobilitate. de a dezvalui trairi care. 12 . ne dam seama ca de cele mai multe ori. Desenele pot fi folosite in moduri variate. “astfel. Flexibilitatea si maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietati de nevoi. literatura. de existenta sa in lume.

In ascultarea si prelucrarea muzicii. Modelajul este una dintre activitatile preferate de acesti copii. Iar unul dintre scopurile ce trebuie urmarite. Colajul ajuta la eliberarea imaginatiei si poate fi utilizat ca exprimare senzoriala si emotionala. prin intermediul lutului. etc. il va realiza in mod natural. alaturi de dezvoltarea personala. Muzica este folosita cu succes in recuperarea multor intarzieri in invatare si a multor tulburari in dezvoltarea neuropsihica. este integrarea acestor copii. muzica si dansul. intr-un grup social. plastelina. este si o mare provocare. are un efect benefic in sensul relaxarii mainilor. Pentru copiii cu spasticitate la nivelul membrelor superioare. o relationare mai buna etc. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfarama. Se poate utiliza de asemenea si plastilina. creierul uman foloseste ambele emisfere. Pe copilul cu deficiente. cantecelele simple au o deosebita eficienta. Astfel. cat si pentru a contribui la dezvoltarea personalitatii si armonizarea interiorului cu mediul inconjurator. Povestile au rolul de a-l ajuta pe copil sa asimileze experientele traite si realitatea in general. printre beneficiile art-terapiei se numara descoperirea propriilor capacitati. folosind diverse exercitii. Folosind o muzica calmanta putem ajuata copii cu tuburari de atentie sa se concentreze pe o anumita sarcina data. Tinerii in schimb realizeaza aceste activitati cu usurinta si indemanare. fara sa i se para ca depune vreun efort considerabil.). jocul de rol. dezvoltarea generala a copilului cu deficieta. acceptat din punct de vedere social.Copiii “suparati” pot simti un sentiment al controlului si stapanirii de sine. orice informatie adusa prin intermediul muzicii este preluata rapid de catre alte zone ale creierului. Copilul invata sa dea sens lumii din afara lui dar si sa-si structureze gandurile. desi prezinta o mare atractie. Un lucru de notat este faptul ca intrumente precum toba sau xilofonul ii ajuta pe copilul agresiv sa-si descarce aceste pulsiuni intr-un mod adecvat. Unul din punctele forte ale tehnicilor de art-terapie il reprezinta faptul ca pentru copilul cu deficienta orice exercitiu devine o joaca. Iata de ce in corectarea anumitor deficiente de vorbire. a 13 . o comunicare mai buna. La copiii cu deficiente teatrul de papusi si dansul. in urma realizarii unor exercitii specifice. Tehnicile de art-terapie sunt folosite atat pentru obiective specifice psihoterapiei (o mai buna autocunoastere. De aceea. Ritmul ajuta la dezvoltarea si recuperarea motorie si faciliteaza de asemenea. indiferent de deficienta. pentru achizitionarea si dezvoltarea limbajului. jocurile de miscare. il ajuta foarte mult in imbunatatirea motricitatii fine. Alte tehnici folosite sunt teatrul de papusi.

pentru a ajuta procesul: “Ce faci tu?” . e) se aleg elemente specifice din desen şi i se cere copilului să se identifice cu ele: “Fii pătratul albastru şi descrie-te . etc.cum arăţi.tehnicile expresive de desen la copii . descarcarea tensiunilor. reprezentările. încurajarea copilului să meargă cât de departe poate cu o anumită parte. Violet Oaklander . DESENUL CA INSTRUMENT AL TERAPEUTULUI . sentimentul implinirii. i) încurajarea copilului să fie atent la culori. cunoasterea si invatarea unei game de abilitati compotamentale necesare integrarii in diferite grupuri sociale. culorile. f) i se pun copilului întrebări. să facă aceste părţi mai clare. h) copilul să creeze un dialog spontan între două părţi ale desenului. “Ce va face?”. “De cine stai cel mai aproape?”. cu scopuri multiple şi la diferite nivele. se pun întrebări ca: “Unde merge?”. “Pe cine foloseşti tu?”. obiectele şi oamenii. d) i se cere copilului să descrie desenul ca şi cum acesta ar fi un copil. cum a abordat şi a continuat această sarcină . “Ce se va întâmpla cu acesta?” şi aşa mai departe. satisfactia unui lucru facut cu propriile forte. g) concentrarea atenţiei copilului prin exagerarea unor părţi din desen. mai ales dacă există o anumită energie din partea acestuia sau a terapeutului sau dacă există o lipsă de energie.Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copilul să devină conştient de sine şi de existenţa sa în lume. dacă este necesar. care este funcţia ta. increderea in sine. Eu am linii roşii peste tot şi un pătrat albastru în mijlocul meu”. dezvoltarea creativitatii. . promovarea autodescoperirii copilului.Pornind de la acest punct de plecare procesul terapeutic poate evolua după cum urmează: a) copilul să exprime experienţa desenului (sentimentele lui când abordează sarcina. cerându-i să elaboreze diferitele părţi ale desenului. 14 .Desenele pot fi utilizate în moduri variate. formele. b) copilul să descrie desenul în felul său (o nouă exprimare a sinelui).potentialului de schimbare. capacitatea de a se exprima liber.Simplul act de a desena fără intervenţie terapeutică este o puternică exprimare a sinelui care ajută la stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a sentimentelor. mai evidente. să descrie umbrele.aceasta este o exprimare a sinelui). c) la un nivel mai profund. 5. folosind cuvântul “eu”: “Eu sunt acest desen.”. .

“Se potriveşte acest lucru cu viaţa ta în vreun fel?”. înaltă cât de sus pot ajunge mâinile lui şi lată cât pot cuprinde mâinile lui întinse în lateral. el poate simţi tristeţe sau disconfort sau poate fi deranjat de poziţia posturală a copilului. represie. uneori cu ochii închişi. . teamă sau conştientizare). . 15 .Astfel. ajutarea copilului să posede ceea ce s-a spus despre un desen sau despre părţi ale desenului. copilul poate fi întrebat: “Tu simţi vreodată în acest fel?”.j) se urmăresc indicii în tonul vocii.Scopul acestui exerciţiu corporal este de a-l ajuta pe copil să se elibereze şi să realizeze un desen cât mai liber pe foaia reală. expresia facială şi corporală respiraţia.Să-şi imagineze că ţine câte un creion în fiecare mână şi că desenează pe această foaie imaginară. . . m) căutarea părţilor lipsă sau libere din desen şi chestionarea în acest sens.Este o metodă bună pentru a-i ajuta pe copii să se autoexprime. postura. n) atingerea trăirii emoţionale a copilului (sau terapeutul poate porni de la propria trăire emoţională). alteori cu ochii deschişi. Metoda Scribble . gândire. tăcerea copilului (tăcerea poate însemna cenzurare. l) părăsirea desenului şi lucrul asupra situaţiilor de viaţă ale copilului şi asupra problemelor neterminate care se dezvăluie din desen. copilul va fi mai deschis când va vorbi despre lucrurile mai greu de abordat. astfel încât fiecare colţ şi fiecare parte a acestei foi să fie atinsă.Copilul identifică imagini şi spune povestiri în legătură cu desenul.Acest lucru nu este întotdeauna adevărat: uneori copiii care ţin în ei multă furie trebuie să se elibereze de ea înainte de a putea scoate la lumină sentimentele bune.Se examinează desenul din toate părţile. anxietate.De obicei se lucrează mai întâi cu ceea ce este uşor şi confortabil pentru copil şi doar apoi se trece la ceea ce este mai greu şi mai neconfortabil. .Terapeutul poate opta pentru a lucra mai întâi cu propriile sentimente: în faţa unui copil. cu scopul căutării unor forme care să alcătuiască o imagine. k) lucrul cu o identificare. . “Tu faci vreodată acest lucru?”. . amintire.Apoi i se cere copilului să deseneze pe o coală reală.I se spune copilului să-şi închipuie că în faţa lui există o coală mare de hârtie. Jocul Squiggle . . . .Este un termen ce desemnează trasarea unei linii la întâmplare pe o foaie de hârtie şi provocarea copilului să continuie desenul.

W. Dar mi-a luat o viaţă întreagă să pot desena ca un copil. 2. 3.. ei vorbesc unul cu celălalt despre desen şi despre orice alt material care apare. .” P.De fapt. să vorbească cu desenul. . să fie desenul. 4. orice experienţă tactilă îi ajută pe aceşti copii să se concentreze şi să devină mai conştienţi de corpul lor.Cel ce desenează nu trăieşte sentimentul eşecului şi nu are nevoie de prea mult talent. 5. .Această metodă dă rezultate excelente în tratamentul copiilor hiperactivi.. Picasso 16 .Poate spune o povestire despre desenul realizat sau poate vorbi despre ceea ce-i aminteşte desenul respectiv.D. îi cere copilului să transforme acest început în ceva. cu două creioane şi o foaie de hârtie. terapeutul se aşează la masă cu copilul. această procedură poate continua. „Cândva desenam ca un adult. Winnicott descrie o metodă de a stabili contactul cu copilul folosind jocul Squiggle: 1. Desenul cu degetele .Copilul poate apoi să spună o poveste despre desen. etc. .. terapeutul închide ochii şi începe un desen (fără formă).

reflectand trecutul.Studiu de Caz Interpretarea Desenului Familiei. amintirile . Desenul familiei realizat de eleva precizata in acest studiu poate fi interpretat astfel: Amplasarea desenului in stanga are o conotatie mai personala. 17 . intimitatea. Se stie ca un mediu familial viciat poate constitui o tara in dezvoltarea personala a copiilor. insa un mediu familial armonios poate crea conditiile de lansare in sensul atingerii performantei. a elevei T.visele dar totodata fuga fata de mediul inconjurator.aceasta este identificata cu bunica materna fata de care asa cum reiese si din desen manifesta sentimente ambivalente. G. de viitor. interpretare pe care terapeutul sau ( psihologul. Evoca viata interioara. Mediul familial reprezinta unul din factorii cu cea mai mare importanta asupra dezvoltarii psihice si apoi a dezvoltarii ulterioare personalitatii a fiecarui copil. Aceasta amplasare releva si o oarecare dependenta si un atasament ambivalent fata de mama. detalii deosebit de importante in conturarea profilului psihologic a diferitelor persoane. sinele si sensibilitatea subiectului. consilierul) o utilizeaza ca instrument clinic pentru a depista anumite detalii ce tin de viata intima si personala a subiectului. Aspectele redate pot fi descoperite sau identificate prin interpretarea desenului familiei. de actiune . In cazul de fata chiar daca mama naturala nu este prezenta in viata copilului .

Sunt evidentiati anumiti factori regresivi care caracterizeaza persoana in discutie: lipsa de finisaj dau impresia de dizarmonie. timide. Subiectul devalorizeaza personajul desenat intre personaje. Diferentele de calitate intre anumite linii subliniaza regiunile conflictuale. Reprezentarea primitiva a membrelor denota anxietate nascuta din incapacitatea de a obtine performante motrice dar din punct de vedere clinic poate fi un indice al unei tulburari de personalitate. Regresia reprezinta in cazul nostru mai degraba o modalitate defensiva .Aliniamentul desenului pe baza foii confera subiectului o forma de securitate fata de tensiunea si instabilitatea pe care o traieste in sanul familiei. primitiva. Dispunerea foarte schematica subliniaza trasaturi obsesionale si rigide. ceea ce denota complexe personale . avand in permanenta nevoie de protectia celor adulti. nesigure . Trasajul lejer este caracteristic persoanelor inhibate. in cazul nostru fiind vorba tocmai de subiectul in discutie . In cazul nostru diferenta de redare intre personajul bunicului si cel al bunicii este evident. Primitivismul reprezinta un mod de a intelege o realitate care il preocupa. Reprezentarea Sinelui intre cele doua personaje scoate in evidenta firea tematoare a sa . in desen ( reprezentarea de sine). 18 . Dimensiunea personajelor redata in acest caz in mai putin de jumatate din suprafata foii subliniaza o eventuala depresie a subiectului care determina interiorizarea anumitor aspecte cotidiene care pot afecta relatiile interpersonala ale acestuia. Este vorba de o retrogradare la practica sau comportamentul dintr-o perioada anterioara. regasindu-se in trasaj neindemanare si banalitate. o eventuala psihoza. aspecte care caracterizezaza si subiectul aflat in discutie. Bunica este redata calitativ foarte saracacios tocmai pentru a atrage atentia ca in acel loc poate fi evidentiata o stare conflictuala sau un anumit complex. Distanta intre personaje reda confuzia intre generatii. nerezolvate.

Mutilarea unui personaj poate avea o functie de devalorizare sau de eschiva a regiunilor unde se afla conflictualitatea in plan fantasmatic. Verdele culoarea prin care este exprimat personajul bunicului este o tonalitate relaxanta ceea ce denota ca bunicul este cel care aplaneaza eventualele conflicte din familie reducand amaraciunea . Gatul reprezinta legatura intre viata instinctuala si cea rationala.Gatul reprezinta trecerea intre capul care controleaza si corpul pulsional. Acest aspect releva problemele subiectului la nivel afectiv si social. In anumite cazuri de dependenta capul este marit pentru ca este semnul comunicarii sociale . al seriozitatii dar si al rebutului. Omiterea pupilelor denota dezinteres sau o confuzie in perceperea mediului inconjurator. Aceasta regiune poate exterioriza conflictul intre aceste doua zone.cu negarea psihologica si cu dependenta. Gatul scurt denota o personalitate posomorata si primara. mania celor implicati .Asociaza partile lipsa ( Corpul Bunicii) cu un conflict . Dispozitia avuta de subiect in momentul desenarii este una multumitoare. Ochii desenati mici denota tendinte introverse si introspective. al inhibitiei. Ochii desenati rotunzi exprima frica. (Asa cum este redat capul bunicului). o disociere si arhaism. 19 . Trunchiul sub forma a doua paralele si restul gol indica o regresie . La nivelul capului se regasesc tendintele de control . Sinele reprezentat in tonuri maronii este indicatorul constrangerii . Aceste informatii denota modul de comunicare a subiectului cu celalalt. de intelectualizare catre imaginar dar si nevoile sociale. vesela. Expresia fetei traduce configuratia emotionala a persoanei in momentul desenarii . Gura desenata printr-o trasatura scurta poate indica pulsiuni agresive puternice insotite de o teama de represiune ( de o reactie punitiva).

Bratele si mana reprezinta organe de conflict cu anturajul si de stapanire a mediului. Distantele aproximativ egale face trimitere la acceptare si sustinere afectiva. Absenta mainilor indica o lipsa de siguranta in contactele sociale. care este mai rau facut. 20 . Personajul bunicului are o importanta particulara pentru subiect . nepersonalizat. de nemultumire fata de corp sau la dorinta de a ramane copil). avand un loc special in plan afectiv. Detaliile ce insotesc desenul familiei ( casa si arborele ) subliniaza nevoia de a se inconjura de a-si crea un mediu inconjurator securizant.Trunchiul foarte subtire ( cazul bunicii) face trimitere la o stare de slabiciune. Desenul este influentat de valorile personale si de sentimente. de temeri . culpabilitate. Aceasta figura parentala este conforma cu aspiratiile copilului. Devalorizarea vizeaza escamotarea unei realitati inacceptabile si dureroase. deoarece este persoana cu care se identifica . Personajele lipsa sunt asociate cu respingerea .cu afecte de izolare sau negare. Desenul personajului devalorizat este executat ultimul . Bratele deschise ( in cazul nostru) denota sociabilitate. sentimente de inadecvare.Este executat primul. Umerii mici denota sentimente de inferioritate.

Bumbuluţ. S. Editura Didactică şi Pedagogică.Tipografia Universităţii. Dascălu.. M. Timişoara Rozorea. Velciov.. Ion. Bucureşti.Termeni de atelier.: Testul arborelui. 3. Aurel – Educaţia plastică în ciclul primar.. Editura „Sigma”. Munteanu. (2004): Desenul în evaluarea copilului abuzat 5. A. Augusta 6. M. Editura „Corint”. Editura Paideia 21 . 1981. Ed. (1998): Psihologia copilului şi a adolescentului. – Metodica predării desenului. A. 1995 4. Ilioaia. P. Bucureşti.. Bărbulescu. Şuşală. 1993. 2. Timişoara.BIBLIOGRAFIE 1. Ovidiu – Dicţionar de artă. Sterian. (1994): Psihologia vârstelor.