Universitatea ,,Valahia” Târgovişte Facultatea de Teologie Ortodoxă Specializarea: Teologie Pastorală Anul universitar : 2009-2010

Lucrare de seminar la Pastorală

Vizitele pastorale şi importanţa lor

Coordonator, Pr. Asist. Dr. Stan Mihai

Susţinător , Tătulescu Ionuţ Anul IV, Gr. a II-a

Târgovişte 2010

1

când vãd lupul venind. Pe aceşti pãstori mai mici. sunt în primul rand apostolii. ba chiar.15). Iar apostolii îndeamnã pe pãstorii (episcopii şi preoţii) hirotoniţi de ei în biserici (Fapt. 11-18)”1. “Aceşti pãstori vor da seama de sufletele pãstoriţilor lor. 5.14.20) sau “Pãstorul şi Episcopul” sufletelor sau şi “Arhiepiscopul Bisericii” (I Pt. 13. Dicţionar al Noului Testament. 2. în sems propriu se vorbeşte de ciobanii de lângã Betleem. 389 2 . Ioan Mircea. care pãşteau turmele lor de oi şi cãrora Domnul le-a vestit naşterea Domnului.25. 1 2 Pr.16. p.5. şi în primul rand se referã la Mântuitorul Hristos. 1. 5. 12.I.4).p. 5. Apoc.6.B. când se zice cã Domnul este “Pãstorul cel Mare” sau “Arhipãstorul”. I Tim. Domnul spune: “Pãstoriţi mieluşeii Mei.2-3). Fapt.7): “Pãstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care a câştigat-o cu sângele Sãu” sau “Pãstoriţi turma lui Dumnezeu datã în paza voastrã” (Fapt.5. de felul cum le-au pãstorit. cãrora li s-au încredinţat credincioşii. “Termenul de <<pãstor>> are mai mult conotaţie metaforicã şi anume de pãstorii Bisericii. Alţi pãstori mai mici ai Bisericii.4). 14.28. Se zice “Pãstorul cel bun” în comparaţie cu pãstorii rãi sau strãini care nu-şi pun sufletul pentr oi. Mt. pãstoriţi oile mele” (I Pt. 5. 10. se afirmã în raport cu pãstorii rânduiţi de El. 4.5.27. 2. El este Pãstorul supreme şi universal (In.6. 388 Ibidem. I Pt. Şi tot aşa.. Iar apostolii Îl numesc “Pãstorul Mare” (Evr.2). care este <<Pãstorul cel bun Care-Şi pune viaţa pentru oile Sale>>(In. 2. 12. 10. Sfântului Apostol Petru.13. 19. Însuşi Domnul i-a rânduit în Bisericã (Efes. 4. sau turma spre pãstorire.INTRODUCERE În Noul Testament. înaintea Marelui Pãstor (Evr. 20.13. I Pt.17. I Cor.2)”2. E. Tit 1. II Tim.11. Bucureşti-1995. lasã oile şi fug. Dr.28.

ed. Mt. p. Dr. 10. 102 5 Arhiep. Nifon Mihãiţã. Prof. Acolo unde legãtura dintre Pãstor şi turmã stã în iubire. Mântuitorul Iisus –Pãstor de suflete Douã sunt premisele absolute necesare unei adevãrate pãstoriri şi pe acestea le-a avut în chip desãvârşit Hristos Domnul: iubire şi cunoştere. Misiologie Creştină. Facultãţile de Teologie. mai întâi pentru cã avea legãturã cu viaţa oamenilor. Pastorala –Calea Preotului. 3. curs pt. 2-4). trebuie sã înţelegem cã meritul cel mai mare nu-I al oilor care-I cunosc glasul. ci trebuie sã recurgã la diferite metode pastorale. Iisus este pastoral care separã oile de capre. p. 3 Pr. rãtãcirea este exclusã. Şi dacã Pãstorul ne asigurã cã oile Îi cunosc glasul şi-L urmeazã. p. alese cu grijã pe mãsura şi specificul subiectului cu care vrea sã comunice”3. “Sfântul Gheorghe Vechi”. “Hristos este în acelaşi timp şi pastor şi episcope (supraveghetor). apoi El îi învãţa cu multã blândeţe şi bunãtate. prin trãirea Lui de cãtre Cel ce-l propovãduia (Mc. Pentru cã pastoral nu poate comunica cu toţi într-un singur fel.14. întâlnirea fiind adevãratã şi rodnicã. Dumnezeu Însuşi. Aceastã imagine a pãstorului. spre a comunica cu omul s-a fãcut asemenea omului. ci îi priveşte în mod egal şi pe episcope şi pe preoţi”5. a II-a. 1. “Este nevoie de iubire fiindcã aceasta este ingenioasã şi va gãsi calea cea mai bunã spre inima fiecãrui om pentru a-i veni în ajutor şi a se face înţeleasã dupã mãsura priceperii fiecãruia. cu smerenie şi iubire”4. prin învãţãtura Sa şi prin înmulţirea pâinii care prefigureazã Trupul Sãu. fiindcã “El vorbea ca unul care avea putere iar nu precum fariseii şi cãrtirarii” (Mt. 99-100 4 Ibidem. Începutul misiunii Sale mântuitoare ca şi întreaga Lui activitate se defineşte mai ales prin predicarea adevãrului. Bucureşti-2005. Prof.29). ci al Pãstorului care a ştiut sã se foloseascãcde toate mijloacele pentru a se face înţeles şi ascultat. ediţia a II-a.15). predica Sa era eficientã. Hristos. şi eu le cunosc pee le şi ele merg dupã Mine…” (In. Ion Buga. “Nu încape îndoialã cã Iisus Hristos rãmâne cel mai mare predicator. ed. fiindcã mântuirea nu se poate realize decât pe calea iubirii şi a cunoaşterii. nu este aplicatã cu exclusivitate la Hristos. 109 3 . ca un pastor adevãrat. 7. conduce oile Sale. adevãr viu. integritatea staulului este asiguratã: “Oile Mele ascultã de glasul Meu. în timp ce în marea scenã a judecãţii de apoi. s-a folosit de mijloacele posibile spre a lumina şi convinge pe oameni spre cunoaşterea şi lucrarea adevãrului mântuitor.I. Bucureşti-1999. Şi ca sã-I poatã conduce pe oameni. întruchipat în viaţa şi faptele Sale.

Hristos în inimile oamenilor. alter Christus est. trebuind sã continue opera Acestuia de mântuire a lumii. “Cei cãrora li s-a încredinţat Duhul Sfânt nu trebuie sã lase acest Duh sã fie risipit. sã-l dea lui Dumnezeu. cu convingerea cã metoda lui Dumnezeu de a învinge lumea. de preocupare sau compasiune pentru semenii sãi. Un om fãrã un interes real pentru oameni. urmãreşte sã într-aripe sufletul. sã iubeascã. sã poarte de grijã şi sã se roage constant pentru cei care i-au fost încredinţaţi lui. pe om. 483 4 . aproape trecute. are particularitãţile ei în fiecare situaţie contextualã. Nu existã nimic mai înfricoşãtor şi în acelaşi timp mai fericit ca slujirea de pastor. Şi. în „Biserica Ortodoxă Română”. Ene Branişte. Dumnezeu doreşte sã mântuiascã omenirea prin comuniunea dintre oameni. Pãrinţii au dezvoltat foarte bine realitatea cooperãrii mutuale dintre divin şi uman. Aceasta este cauza pentru care mãrturia întrupãrii lui Hristos. Dr. p. ştiinţa vindecãrii sufletelor. Prof. Profilul Preotului Preotul îşi începe misiunea grea. Preotul şi chipul preotului după Sfânta Scriptură. Preotul este numit confratele lui Hristos. Preoţia urmãreşte sã facã sã locuiascã prin Duhul Sfânt. preoţia. Şi fiindcã preotul este el însuşi un pãcãtos. Acest dublu aspect de sublimitate şi responsabilitate maximã a fost sesizat şi subliniat de toţi pãstorii cei mari ai creştinãtãţii: „Preoţia se ocupã cu sufletul care-i din Dumnezeu şi dumnezeiesc. Tocmai sublimitatea preoţiei atrage dupã sine responsabilitatea ei fãrã pereche între slujbele omeneşti. În acest scop a venit Omul cel nou în locul omului 6 7 Ibidem Pr. lipsit de orice grijã. cu scopul rãscumpãrãrii umanitãţii. Sacerdos. Misiunea lui Hristos trebuie înfãptuitã acum. astfel cã ea pretinde cooperarea noastrã cu prezenţa Sa vie în lume”6. an 1965. tocmai aceasta relaţie este raiul. în conceptual teologic al sinergiei.. Preotul este în mod esenţial un pastor care ar trebui sã cunoascã. spune latinul”7. El nu trebuie niciodatã sã uite faptul cã aceasta se datoreazã nu mãrturiei sale ci misiunii la care a fost chemat de Dumnezeu. scopul cel mai de seamã al preoţiei este sã-l facã Dumnezeu şi pãrtaşi fericirii celei de sus pe cel ce aparţine cetei celei de sus. în sensul rãu al cuvântului. care-i pãrtaş nobleţei celei de sus şi tinde spre nobleţea aceea.. fiindcã recolta este bogatã iar frunctele sunt coapte. ar putea cu îndoialã sã fie chemat la slujirea preoţeascã. în ciuda nevredniciei sale. în sfârşit. sã-l smulgã din lume.1. nr. oricât de paradoxal al pãrea aceasta. 5-6. trebuie sã porneascã dintr-o anumitã localitate. I s-a dat o participare specialã la aceastã acţiune rãscumpãrãtoare a Mântuitorului.

Trebuie sã fiu eu mai întâi curat şi apoi sã curãţ pe alţii. Şi acolo. Despre Preoţie. fraţilor. De asemenea Sfântul Efrem Sirul spune: „O. “Sophia”. Darul treptei preoţeşti depãşeşte şi gândul şi cuvântul. Bucureşti-2006. ducând lui Dumnezeu cu foarte mare grabã cererile noastre. curat ca Iisus al lui Navi. iubitor de strãini ca Avraam. Fecioru. care trãiesc pe pãmânt şi locuiesc pe el. cuminte ca Iosif. 47 10 Ibidem. 2. în vecii vecilor. sã te poţi apropia de fericita şi nemuritoarea fire a Dumnezeirii. minune preaslãvitã! O. Preotul ca Pãrinte 8 Sfântul Grigorie Teologul / Sfântul Ioan Gurã de Aur / Sfântul Efrem Sirul. au primit îngãduinţa sã administreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor. cinstitã şi fãrã prihanã. ca om fiind şi îmbrãcat încã în trup şi sânge. ed. imitând pe Moise. trãiţi preoţia în curãţie. Acestea-mi topesc mãduva. Pr. te va încununa Hristos cu cununa nemuririi şi împreunã cu cetele cele de sus vei cânta Sfintei Treimi imn de biruinţã. Oameni. Sã fiu eu înţelept ca sã înţelepţesc pe alţii”8. iubitor de sãraci ca Iov. Dar. ca sã schimbãm viaţa credincioşilor noştri şi sã supunem lutul duhului? Atât de anevoioasã este munca preotului. înfricoşãtoare tainã a preoţiei! Spiritualã şi sfântã.celui vechi. Ai fost învrednicit frate sã primeşti treapta preoţiei? Ai sârguinţa ca sã placi Celui ce te-a primit în oştirea lui. D. Prin patimã a fost ridicat cel ce pãtimeşte iar pentru sufletul şi trupul nostru au fost date preţ de rãscumpãrare sufletul şi trupul Celui mai presus de noi. a omului cãruia i s-a încredinţat îndrumarea şi apãrarea sufletelor! Cu aceste gânduri trãiesc ziua şi noaptea. înaintea îngerilor. pe Aaron şi pe Eleazar. 67 5 . trad. câtã ştiinţã nu trebuie sã avem. atunci ai putea înţelege bine cu câtã cinste a învrednicit pe preoţi harul Sfântului Duh. plin de dragoste ca David şi blând ca Moise. noi preoţii. Fii râvnotor ca Ilie. preoţii au potolit de multe ori chiar mânia lui Dumnezeu. Şi acum. Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Preoţii sunt acei cãrora li s-a încredinţat zãmislirea noastrã cea duhovniceascã. 23 9 Ibidem. Amin. Preoţii ne nasc pentru viaţa viitoare. p. purtãtor de griji ca Ieremia. ei sunt cãrora li s-a dat sã ne nascã prin botez. nici arhanghelilor. Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Dacã ai putea sã te gândeşti ce lucru mare este. când a venit. pe care Hristos.”10 Aceste cuvinte ale Sfinţilor noştri Pãrinţi care au trãit sublimul şi taina preoţiei aratã nivelul la care e chemat sã fie un preot. câtã muncã trebuie sã depunem. acestea-mi macinã trupul şi nu mã lasã sã fiu îndrãzneţ şi sã privesc în sus. p. Preoţia zboarã de pe pãmânt la cer. p. Cunosc mãreţia slujirii preoţeşti dar ştiu cât e de greu sã fii preot”9. a dãruit-o celor vrednici.

155 6 . Cea dintâi formã de cult creştin a fost cultul în familie (F. ca o comunitate de dragoste. susţinutã şi întãritã de harul lui Dumnezeu îşi gãseşte împlinirea în Bisericã şi amandoua la sânul lui Dumnezeu. Chipul preotului după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. 1. avem pe Mãicuţa Domnului şi a noastrã. filiaţie. fraternitate – prin care fiecare persoanã este introdusã în “familia umana” şi în “familia lui Dumnezeu” care este Biserica. ea este introdusã în acelasi timp în familia lor Dumnezeu care este Biserica. preotul sau chiar laicul pios devin „pãrinţi”. Sfântul Pavel se adreseazã lui Timotei <<Fiul meu iubit>>II Tim. Încã de la începutul ei Biserica creştinã s-a constituit dupã modelul familiei. în prima sa epistolã numeşte pe toţi creştinii convertiţi <<copilaşii mei>>”11. leagãnul sãu. locul şi mediul în care se pregãtesc noi generaţii de membri ai Bisericii iar familia. paternitate – maternitate. Coman. Astfel. în S.4 iar Sfântul Ioan.În sânul familiei se naşte astfel un ansamblu de relaţii interpersonale raport între soţi. Prof. persoana nu este numai nãscuta şi introdusã progresiv. Dr. În Bisericã se întâlnesc relaţiile care se stabilesc în familie. Credinciosul simte iubire de tatã pentru duhovnicul sãu.T. pe sfinţi. II. Biserica se extinde în timp şi spatiu prin familia creştinã. Ioan G. În rugãciuni Îl numin pe Dumnezeu „Tatã”.A. mijlocitori şi fraţi ai noştri. nr.. cu atât mai mult cu cât le este duhovnic. Existã o asemenea paternitate spiritualã care se stabileşte între preoţ şi credincioşii sãi. Biserica gãseşte în familia nãscutã prin Tainã. fiu dupã una şi aceeaşi credinţã>>Tit 1. de aceea canoanele cer ascultarea acestuia. „Ideea se întâlneşte din timpurile apostolice. Într-o asemenea perspectivã. Astfel Biserica zideşte familia şi familia zideşte Biserica. episcopul. 10). 3-4. p. În familie. Vizitele pastorale ca necesitate în parohie 11 Pr. încredinţarea care trebuie sã i se ofere şi respectul ce trebuie sã nu existe dintr-o astfel de relaţie deosebitã şi spiritualã. Cãsãtoria şi familia creştina zidesc Biserica.2 şi lui Tit: <<lui Tit. ci şi datoritã renaşterii prin Botez la viaţa în Hristos şi educarii credinţei. prin educaţie în comunitatea umanã. an VIII (1956).

op. p. să vină ei la mine. în acest context nu mai trebuie să uităm partea plăcută a vorbăriei sau a taifasului. doreşte să afle şi ea despre ultimele întâmplări şi. nu rămâne altceva de făcut decât ca preotul să întreprindă mai multe vizite pastorale parohienilor săi.13 1. Dr. Restul va veni mai târziu. chiar zvonuri din parohie. Vizitele sunt o parte necesară a strategiei pastorale. adică să-i atingă pe cei ce sunt de neatins. Vizitarea pastorală a bolnavilor 12 13 Arhiep.cit. p. să câştige suflete. 25 7 .12 Femeia în vârstă care nu poate ieşi din casă. încetul cu încetul. să construiască punţi. putând. Ce altceva ar mai putea să facă preotul în cazul în care ar lăsa la o parte această datorie a sa? Să stea în biroul său. Oricând iese din casă să nu se reîntoarcă fără să fi făcut acestor oameni măcar o singură vizită prietenească.147-148 Bill Lawrence. astfel. Păstorirea eficientă. Iar dacă preotul este atent. să se ocupe de grădinărit sau să citească presa? Ar deveni în curând prizonierul izolării sale lamentabile şi arogante. Bucureşti. Prof. Trebuie să-i accepte pe oameni aşa cum sunt ei. 2000. fiind nevoită să rămână singură în camera ei. stabilirea unei prietenii şi câştigarea unei confidenţe. Bee International. va putea pătrunde mai în adâncime în viaţa ei interioară. şi aceasta pentru că oamenii ar putea să se simtă ofensaţi. Cel dintâi contact trebuie să aibă în vedere construirea unei relaţii. Nu va ieşi întotdeauna bine. dacă mă vor!" Dar neapărat preotul trebuie să-i viziteze în mod regulat şi constant pe cei bolnavi şi pe cei în vârstă şi să stea de vorbă cu ei. el îi poate satisface curiozitatea ei insaţiabilă şi să pună bazele. El trebuie să respecte această datorie a sa. spunând: „Lasă. cu această ocazie. Nifon Mihăiţă.Din moment ce prin uşile bisericilor noastre trece doar o minoritate a credincioşilor noştri. Dar prin întrebări simple. unei mijlociri şi intermedieri. nefiind folositor să-i critice sever de la primul contact sau săi mustre pentru indiferenţa lor. să afle problemele fundamentale pe care aceasta şi le pune.

T. Aceştia umblă pe stradă. ei au preferat să tacă! Slujirea celor bolnavi nu înseamnă pierderea timpului cu întrebări fără rost. care se pot mişca şi care sunt plini de energie.14 Există persoane a căror boală este. cât şi celor săraci.cit.Dr. Pe lângă maladia fizică. nu o poate umple. în S. deşi în imobilitate fizică.149-150 Arhim. Alţii. 56 15 8 . pentru ca să vadă dragostea Tatălui. fapt nemenţionat de Evangheliile sinoptice. ar putea avea un sentiment de inferioritate. se descalifică. alţii pot avea şi probleme economice. chiar lucrează. înainte de a-i vindeca pe cei bolnavi. nr. aşteaptă cuvinte bune. în primul rând. spunându-le „Lasă-mă pe mine" şi. ne gândim imediat la persoane izolate în spital sau în locuinţele lor. Chipul preotului ortodox reflectat în opera teologică şi pastorală a Sfintilor Trei Ierarhi. Atunci când vorbim despre bolnavi. Ei prezintă mai multe puncte delicate: Cum să consoleze preotul pe cineva foarte bolnav. în contact cu medicii. de natură spirituală. sunt. într-un anumit fel. Ceilalţi oameni. dar sunt. Vasile Miron. Frustraţi de negăsirea unor cuvinte potrivite în faţa dezastrului care 1-a lovit pe un om drept şi inocent. Hristos a avut. Iacob ne invită să ne rugăm. cu excepţia unui preot înţelept. O persoană bolnavă aşteaptă un anumit ajutor de la toţi aceşti oameni. Prof. 14 Arhiep. op. Preotul este însărcinat să exercite o parmmythia. se consideră un „invalid". persoane uitate de lume şi pe care nimeni nu vine să le vadă. Sf. pentru ca să vadă lumina din întuneric. surorile medicale şi rudele. însă îndrumarea duhovnicească este necesară în egală măsură atât celor bogaţi. Deşi are contact cu lumea. sau că va rămâne invalid pentru tot restul vieţii? Cum să vorbească cu o persoană bolnavă. îi scutesc de la săvârşirea celei mai mărunte fapte. bolnavi.15 Să urmărim acum cine este bolnav. puse atât de des de alţii. de consolare şi încurajare. să-i mângâiem şi să-i încurajăm pe cei bolnavi (Iacob 5. de întărire a moralului celui bolnav şi de ajutorare a lui. câteodată. Mediul ambiant joacă un rol important în însănătoşirea sa. care este revoltată împotriva lui Dumnezeu şi care nu poate să înţeleagă cauza pentru care Acesta permite ca un om să sufere chiar înainte de a ajunge la bătrâneţe? „De ce eu şi nu altul?" Să ne reamintim cazul lui Iov şi al prietenilor săi din Vechiul Testament: aceştia nu au mai fost capabili să poarte o discuţie. p. Se subestimează. însă mai sunt şi bolnavi care nu trebuie să stea neapărat la pat. despre care ştie că va muri de o boală incurabilă. 14-16). bine intenţionaţi şi generoşi. totuşi. Se blamează pe sine însuşi că nu poate urma ritmul celorlalţi. Văzându-i în jurul său pe ceilalţi oameni sănătoşi. p. Prof. există totuşi un vacuum. o lipsă pe care nimeni. lungi discuţii cu ei.Nu este deloc uşor să te întâlneşti cu oameni foarte bolnavi. şi aceasta doar fiindcă este bolnavă. Nifon Mihăiţă. o slujire de vindecare. 3-4/1997.

având dorinţa de a fi pe deplin recunoscuţi. Legă turile preotului cu credincio 16 şii 17 Ibidem. Nifon Mihăiţă. cu toată infirmitatea lor. „Sapienţia”. astfel. să se apeleze la posibilităţile şi responsabilităţile lor.cit. 2003. în acest caz este de mare ajutor să se coopereze cu cei infirmi. Preotul trebuie să aibă de grijă ca cel suferind să fie integrat în fiecare lucru care îl priveşte pe acesta. contribuie la teama ascunsă a celui bolnav faţă de incapacitatea sa.308 Mario Caprioli. Să-i arate că în loc de a fi prizonier al propriului său eu. al propriei sale drame. participând. O asemenea atitudine din partea preotului va avea drept urmare o restabilire a sentimentului de încredere în cel bolnav.18 2. amintindu-le că situaţiile lor nu sunt lipsite de speranţă. Se evidenţiază faptul că oricine. bolnavului i se dă chiar şi o misiune pe care o poate îndeplini în situaţia în care se află: să dea o mărturie. oricât ar fi de handicapat. deoarece. cei bolnavi caută respect.Teologie şi Spiritualitate. cum se întâmplă des la cei bolnavi. prin răbdarea şi amabilitatea sa. p. Trebuie să înlăture din mintea celui bolnav orice urmă de ezitare şi de timiditate datorate infirmităţii sale. anume că rămâne în continuare un membru deplin al marii familii a lui Dumnezeu. unică. chiar dacă duc jugul unei realităţi dureroase. Prof. la manifestarea împărăţiei lui Dumnezeu. cel suferind trebuie să privească durerea cu ochii copilului lui Dumnezeu. celor care vin la el să-1 viziteze şi să nu dea dovadă de nervozitate sau amărăciune. Iaşi. 150-151 18 9 . Preotia.57 Arhiep. familie în care îşi are locul său. rămâne o fiinţă de neînlocuit. o persoană pentru care Hristos a murit.16 Prin urmare. p. un echilibru indispensabil. fără să-şi dea seama.17 O asemenea descoperire are un impact şi pe plan spiritual. în ciuda tuturor greutăţilor. prin bucuria sa. Mai mult. p. foarte dragă lui Dumnezeu. Ed.astfel. doresc să fie priviţi şi trataţi ca persoane cu demnitate şi valoare. Bolnavul este ajutat să vadă această nouă realitate. care să-1 facă în stare să pună în acţiune ceea ce i s-a oferit. ei posedă numeroase resurse creatoare. Dr. op.

în „Dialog Teologic” nr. Este îndeobşte cunoscut că în Biserică. 5 din 1999. XIV). împărtăşindu-le învăţătura creştină de credinţă şi de viaţă creştină. un reprezentant sau delegat al Mântuitorului pentru continuarea lucrării Sale de mântuire a sufletelor. primit la hirotonie. prin sfintele slujbe săvârşite de el. 90 20 Ibidem. Datorită harului special al preoţiei. trad. ed. dobândit prin hirotonie..19 Preotul este în parohia sa un slujitor al lui Dumnezeu. 11 10 . în calitatea sa de "om al lui Dumnezeu" . binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu. viată în Hristos. preotul este în parohia pe care o păstoreşte un învăţător al credincioşilor săi. care sunt cele dintâi şi cele mai trainice şi care derivă din însăşi misiunea preotului. îi călăuzesc pe cărările mântuirii. cit. Gheorghe Petraru. o misiune şi o autoritate spirituală care se întemeiază pe harul special al preoţiei. preotul este acela care naşte sau renaşte pe credincioşii săi pentru viaţă spirituală. p. 11). un povăţuitor sau conducător sufletesc şi totodată s/iutilor al lor. cum se pot menţine şi consolida aceste legături. pe plan religios.Legătura sufletească dintre preot şi credincioşii săi constituie fundamentul moral şi totodată o condiţie esenţială a succesului activităţii preotului în parohie. el devine părintele sufletesc 'spiritual) al parohiei sale. cum o numea marele teolog bizantin Nicolae Cabasila (sec. preotul are în mijlocul credincioşilor săi. supranaturală. Fecioru. Bucureşti-2006. punându-le la îndemână harul. Într-o celebră carte a sa eu acest titlu. Relaţia firească dintre păstor şi turmă este temelia pe care se înalţă încetul cu încetul. “Sophia”. Aspecte misionare în scrierile creştine de început. p.20 Această calitate a preotului este cea dintâi sursă a legăturilor care se creează între el şi credincioşii săi. tradusă şi în româneşte 19 Pr. care este aceea de a mijloci legătura credincioşilor eu Dumnezeu şi de a lucra pentru mântuirea sufletelor lor. pe scurt. iar credincioşii sunt fiii săi. D. precum şi importanţa lor în activitatea pastorală. un organ al Sfântului Duh pentru sfinţirea şi conducerea credincioşilor pe căile mânturii. Prof.21 Misiunea aceasta îl situează pe preot într'o poziţie superioară faţă de credincioşii săi. şi totodată sfinţeşte viaţa lor. cum se înfiripează. mustrându-i sau certându-i la nevoie. legăturile de ordin religios dintre preot şi credincioşi. care sunt temeiurile şi care este natura lor. p. primită de la Biserică prin episcop şi întărită canonic de acesta. Pr.cum îl numea Sfântul Apostol Pavel pe Timotei (1 Tim 6. 62 21 Sfântul Grigorie Teologul / Sfântul Ioan Gurã de Aur / Sfântul Efrem Sirul. o situaţie deosebită. In cele ce urmează vom arăta. El îi învaţă cuvântul Evangheliei. sfătuindu-i. Datorită acestei misiuni de origine divină. încurajându-i pe calea virtuţilor morale. op. îndeosebi prin predică şi cateheză.

(de Pr. Concluzii 11 . ca Sfântul Apostol Pavel Corintenilor: "eu v-am născut întru lisus Hristos prin Evanghelie" (1 Co 4. El poate spune. Sibiu 1946). T. Bodogae. 15).

datoria preotului constă în aceea de a face pentru aceşti credincioşi serviciul euharistie mai înţeles. precum şi importanţa lor în activitatea pastorală. care sunt temeiurile şi care este natura lor. Ei sunt obişnuiţi să urmeze anumite tradiţii şi obiceiuri. Iacob ne invită să ne rugăm. dar şi pe cei absenţi. Restul va veni mai târziu. puse atât de des de alţii. In cele ce urmează vom arăta. cum se înfiripează. cum se pot menţine şi consolida aceste legături. 14-16). o slujire de vindecare. mai înnoitor. Legătura sufletească dintre preot şi credincioşii săi constituie fundamentul moral şi totodată o condiţie esenţială a succesului activităţii preotului în parohie. înainte de a-i vindeca pe cei bolnavi. Cel dintâi contact trebuie să aibă în vedere construirea unei relaţii. ritualismul. în acest context. să construiască punţi. Vizitele bolnavilor: slujirea celor bolnavi nu înseamnă pierderea timpului cu întrebări fără rost. Vizitele sunt o parte necesară a strategiei pastorale. El trebuie să respecte această datorie a sa. pot să sufere de pe urma unui pietism tradiţional. fapt nemenţionat de Evangheliile sinoptice. nu rămâne altceva de făcut decât ca preotul să întreprindă mai multe vizite pastorale parohienilor săi. mai dinamic. pentru ca să vadă lumina din întuneric. Formalismul. mai înălţător. de întărire a moralului celui bolnav şi de ajutorare a lui. câteodată. familiaritatea faţă de sacralitatea Euharistiei pot duce la un pietism static. Din moment ce prin uşile bisericilor noastre trece doar o minoritate a credincioşilor noştri. pe scurt. Sf. şi aceasta pentru că oamenii ar putea să se simtă ofensaţi. Preotul este însărcinat să exercite o parmmythia. să-i mângâiem şi să-i încurajăm pe cei bolnavi (Iacob 5.Datoria preotului este dublă: să-i slujească pe cei prezenţi. de consolare şi încurajare. Trebuie să-i accepte pe oameni aşa cum sunt ei. încetul cu încetul. Hristos a avut. să câştige suflete. adică să-i atingă pe cei ce sunt de neatins. Bibliografie 12 . Cei care participă la cultul divin cu regularitate. lungi discuţii cu ei. pentru ca să vadă dragostea Tatălui. nefiind folositor să-i critice sever de la primul contact sau să-i mustre pentru indiferenţa lor. producând un anumit sens de metanoia. stabilirea unei prietenii şi câştigarea unei confidenţe.

Prof. ediţia a II-a. nr. Ed. în „Dialog Teologic” nr. Bucureşti.I. 3-4 Lawrence. “Sfântul Gheorghe Vechi”. Preotia. Prof. Chipul preotului după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi.. Bucureşti1995 Miron. an 1965. Facultãţile de Teologie. Preotul şi chipul preotului după Sfânta Scriptură. Pr. 3-4/1997 Petraru. Prof. 1995 Branişte. Pr. Arhiep. Ioan. Pr. „Sapienţia”. Dicţionar al Noului Testament. Ene. Bucureşti-2006 13 . a II-a. Nifon. Dr. Dr. Ioan G. Ed. Arhim.R. an VIII (1956). Ion. D. 5 din 1999 Sfântul Grigorie Teologul / Sfântul Ioan Gurã de Aur / Sfântul Efrem Sirul.. Mario. trad. E. Bill. Dr. în „Biserica Ortodoxă Română”. Prof. Misiologie Creştină. 5-6 Buga. Vasile. Chipul preotului ortodox reflectat în opera teologică şi pastorală a Sfintilor Trei Ierarhi. curs pt. Bucureşti-2005 Mircea. Pr.B.*** Biblia sau Sfânta Scriptură.O. 2003 Coman. Aspecte misionare în scrierile creştine de început. ed. Prof. Bucureşti-1999 Caprioli. ed. 2000 Mihãiţã.T. Păstorirea eficientă. Despre Preoţie. Dr. Pr.T. Gheorghe. Iaşi.Teologie şi Spiritualitate. Bucureşti. Bee International. “Sophia”. ed.. nr. Prof. nr. Institutului Biblic şi de Misiune al B. Fecioru. în S. Pastorala –Calea Preotului. Pr. în S.