You are on page 1of 144

ANDREI POPESCU

ALINA DINU

ORGANIZAŢII EUROPENE ŞI EUROATLANTICE

Universitatea Spiru Haret

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POPESCU ANDREI, DINU ALINA Organizaţii europene şi euroatlantice / Popescu Andrei, Dinu Alina – Bucureşti; Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004 332 p.; 20,5 cm Bibliogr. ISBN 973-582-911-8 1. Dinu, Alina 341.12 (4 Ţ 100)

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 25.02.2004; Coli tipar: 10,75 Format: 16/61 x 86 Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti, Sector 6, O.P. 83, Tel./Fax: 410.43.80; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

Universitatea Spiru Haret

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE

Prof.univ.dr. ANDREI POPESCU

Drd. ALINA DINU

ORGANIZAŢII EUROPENE ŞI EUROATLANTICE
– note de curs –

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2004

Universitatea Spiru Haret

Universitatea Spiru Haret .

Acţiunile OSCE ……………………………………………………. Organizarea Secretariatului OCDE ………………………….. Capitolul II. 51 53 54 55 56 5 Universitatea Spiru Haret . România şi Consiliul Europei ………………………………………. Evoluţie. Anexa III. Anexa II. Clasificarea organizaţiilor internaţionale ……………………………. 2. 5. „Decalogul” de la Helsinki …………………………………. Considerente generale ………………………………………………. 2. Organele decizionale. Anexă... structurile şi instituţiile OSCE ……………….CUPRINS Capitolul I. 4.. 35 39 42 45 47 49 50 Capitolul IV. Tratate semnate şi ratificate de România ………………………. Organele Consiliului Europei ………………………………………. Prezentare generală ……………………………………….. România şi CSCE/OSCE ……………………………………………... Structura organizaţiilor internaţionale ……………………………….. Funcţionarea organizaţiilor internaţionale …………………………. Consiliul Europei 1. Evoluţie istorică ……………………………………………………. 4... Anexa I.. Structura OCDE ……………………………………………………. 6.. România şi OCDE …………………………………………………... 3.... Evoluţie istorică ……………………………………………………. Introducere în teoria relaţiilor internaţionale 1. 3. 2. 3. 3. Anexa I. 15 17 19 22 27 29 7 10 11 11 12 13 Capitolul III. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) 1.. Statele membre ale OSCE …………………………………… Anexa II. Definirea organizaţiilor internaţionale ………………………………... Crearea organizaţiilor internaţionale ………………………………. Statele membre ale OCDE ……………………………………... 4. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) 1.. Considerente introductive …………………………………………… 2. Principalele domenii de activitate a Consiliului Europei ……………. Preşedinţia OSCE …………………………………………. 5.

. 3. 5.. 131 2. 4. 140 Bibliografie ……………………………………………………………. Aderarea României la Uniunea Europeană …………………………. 3. 136 138 138 138 139 139 119 120 121 126 127 128 129 130 57 61 69 70 75 79 82 87 89 90 Documentar.. Cadrul instituţional al Uniunii Europene ……………………………. Procedura de codecizie ………………………………………... 4. 135 Capitolul VIII. Mercosur ……………………………………………………….... 2. Anexă. Rolul operaţional al UEO …………………………………………… 134 3.. Izvoarele dreptului comunitar …………………………………. 5.. 5... Evoluţie istorică …………………………………………………….. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) 1. Capitolul VI. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) …………………. Anexa II... Convenţia privind viitorul Europei şi Proiectul de Constituţie Europeană …………………………………………………………… Anexa I. 6 143 Universitatea Spiru Haret .2.. Proiectul Constituţiei Europene – ghidul cetăţeanului ………. Obiectivele NATO ………………………………………………….…….Capitolul V. 6. Uniunea Europeană (UE) 1. Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN) …………………... Asociaţia Naţiunilor Unite din Asia de Sud-Est (ASEAN) …………. Prezentare generală a dreptului comunitar …………………………. Extinderea spre Est a Uniunii Europene ……………………………. Structura civilă …………………………………………………. Acordul de Liber Schimb pentru Europa Centrală şi de Est (CEFTA) ……………………………………………………………... 4. 4. Capitolul VII.. Caracteristici ale sistemului juridic comunitar …………………. NATO şi mediul securitar post „război rece” ……………………….1. 6. 3. 3. 2. Ideea europeană la români – repere istorice ……………. Prezentare generală …………………………………………………... Evoluţie istorică ……………………………………………………. Uniunea Europei Occidentale (UEO) 1.. Structura militară ………………………………………………. Etape ale procesului de aderare la NATO ………. Alte organizaţii regionale 1..2.. Structurile NATO …………………………………………………… 4. România şi NATO ………………………………………………….……... Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA) ……………….1... 3. România şi Uniunea Europei Occidentale …………………………. 2.

Dreptul organizaţiilor internaţionale. prin intermediul asocierii. Prima categorie poartă numele de organizaţii internaţionale interguvernamentale. Editura All Beck. 2000. op. drept o „asociaţie”. Organizaţiile internaţionale contemporane. de altfel. să prezentăm. care poate fi statală. Considerente generale Pentru a putea parcurge disciplina „Organizaţii europene şi euroatlantice” se impune. de organizaţii internaţionale neguvernamentale2. şi sintetica lucrare a lui Philippe Moreau Defarges. Semnalăm. Comisia Centrală a Rinului (1831) şi Comisia 1 ________________ În literatura de specialitate română. reunind persoane fizice sau juridice având naţionalităţi diferite şi neurmărind scopuri lucrative.. p. de asemenea.CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN TEORIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE 1. transpunerea acestora realizându-se în secolul al XIX-lea. Editura Arta. în genere. 1998. cit. şi anume: Uniunea Telegrafică Internaţională (1865). pentru început. a fost consacrată încă din Antichitate. Bucureşti. sau nestatală. compusă din mai multe state. 2000. Iaşi. Institutul European. la baza acestei scurte introduceri în teoria organizaţiilor internaţionale. a celor două comisii fluviale. Aceste lucrări au stat. trebuie să evocăm aici şi înfiinţarea. Raluca Miga Beşteliu. univ. Regulile „Confederaţiilor” ateniene – libertatea de adeziune şi egalitatea dintre membri – sunt reţinute de dreptul internaţional. dr. a se vedea Gheorghe Moca. Organizaţia internaţională este definită. elementele ce structurează teoria organizaţiilor internaţionale1. 2 Raluca Miga Beşteliu. impusă de problematica comunicaţiilor pe fluviile internaţionale. Evident. în sensul actual al acestei sintagme. Instituţionalizarea raporturilor dintre diferite entităţi statale. 1. Bucureşti. iar cea de a doua. Organizaţii internaţionale interguvernamentale. O lucrare de referinţă remarcabilă este cea a prof. prin constituirea în anul 1865 a primei organizaţii internaţionale interguvernamentale. 7 Universitatea Spiru Haret .

. se dovedeşte neputincioasă în a asigura un sistem de securitate colectivă. p. din 1950. o viziune. remarcăm. este semnalat încă de la 1867 în cadrul lucrărilor Academiei de ştiinţe din Londra. prin Consiliul Europei şi. cu competenţă generală sau specială. aceste comisii fluviale internaţionale sunt considerate forme embrionare sau prefigurează viitoarele organizaţii internaţionale4. a se vedea Raluca Miga Beşteliu. cu tot caracterul lor restrâns. în noile condiţii de după prăbuşirea blocului sovietic şi dizolvarea URSS. 7 Pentru detalii. devine un laborator instituţional. în mod deosebit. numărul organizaţiilor internaţionale (mondiale sau regionale) creşte vertiginos. mondiale sau regionale6. cit. În această perioadă. prin crearea Societăţii Naţiunilor. p. organizaţiile internaţionale încep un proces de redefinire a rolului şi evoluţiei lor. relativ coerentă. dar este utilizat frecvent abia după primul război mondial5. 1-5. Termenul de organizaţie internaţională. cit. literatura de specialitate a reţinut. organizarea politică a societăţii internaţionale. 3. op. op.. pentru prima dată. asupra organizaţiilor internaţionale. sub impulsul preşedintelui Statelor Unite ale Americii. După 1989. se concretizează. cit. cit.. prin începerea construcţiei europene. p. transpunerea – pe plan internaţional – a practicii organizării statelor ca federaţii şi chiar prefigurarea unui stat (guvern) mondial7. De altfel. dezvoltarea şi diversificarea organizaţiilor internaţionale au fost determinate de o mulţime de factori. tehnico-ştiinţifice şi culturale etc. op. cit. p. 4 Gheorghe Moca. Este clar că ________________ Raluca Miga Beşteliu. desemnând un fenomen nou al relaţiilor internaţionale şi al dreptului internaţional. op. op. Apariţia.. După al doilea război mondial. 5 Gheorghe Moca. calificarea Comisiei Dunării drept „europeană”. în anii ’30. se constituie numeroase organizaţii internaţionale. economice. Wilson. în esenţă.Europeană a Dunării (1856)3. După primul război mondial. care. 5. mai ales.. marcat însă de circumstanţa geopolitică majoră din acea perioadă: antagonismul Est-Vest între blocul occidental şi blocul sovietic. Care este explicaţia necesităţii constituirii organizaţiilor internaţionale? Chiar dacă un răspuns simplu este imposibil de dat. 6 Gheorghe Moca.. 8 3 Universitatea Spiru Haret . 2. Europa occidentală. p. în toate domeniile relaţiilor dintre state – politice şi politico-militare. special şi semipermanent. 2.

a condus la un asemenea proces. Gheorghe Moca. cit. care prezentau pericolul „mondializării” conflictelor militare. op. p. 11 Gheorghe Moca.. rolul organizaţiilor internaţionale poate fi sintetizat în următoarele idei fundamentale: . 3-5.9 După al doilea război mondial. 10 Cf. cit. p. Tocmai de aceea. numărul organizaţiilor internaţionale interguvernamentale era redus – 37. sărăcia şi alimentaţia. Philippe Maureau Defarges. op. 9. 4. numărul acestora să fie de 286. este rezultatul efectului conjugat al noilor probleme cu care este confruntată societatea contemporană. 4. Şi mai spectaculoasă este evoluţia numărului de organizaţii internaţionale neguvernamentale: în 1909 – 176. op. în 1992. în 1960 se înregistrează 154 pentru ca. .armonizarea intereselor naţionale cu cele de tip general. multiplicarea problemelor şi domeniilor lor de cooperare. perfecţionarea mijloacelor de comunicare şi de transport la scară planetară. mai ales în condiţiile descoperirii.8 Alţi autori identifică printre factorii proliferării organizaţiilor internaţionale şi creşterea numărului şi rolului statelor pe toate continentele. Interdependenţele care se creează în procesele de dezvoltare a naţiunilor impun cooperarea între state în forme ce presupun constituirea unor organizaţii internaţionale. valorificarea resurselor marine. Raluca Miga Beşteliu. în 1909..amplificarea cooperării între state în domenii de interes comun.. op. a unor noi arme de distrugere în masă. p. în 1960 – 1255 pentru ca în 1992 să depăşească 460010. controlul deteriorării mediului. la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. 9 Universitatea Spiru Haret . cu o influenţă hotărâtoare în evoluţia organizaţiilor internaţionale din ultimele decenii. În genere. se poate concluziona că o trăsătură a relaţiilor internaţionale contemporane este proliferarea fără precedent a fenomenului organizaţiilor internaţionale11.. utilizarea spaţiului cosmic etc. Astfel. cit. Un alt factor. numărul organizaţiilor internaţionale (mondiale sau regionale) cunoaşte o dezvoltare fără precedent.necesitatea prevenirii războiului şi reglementării regulilor purtării acestuia. ale căror proporţii globale nu pot fi supuse decât unui tratament global: creşterea populaţiei. ale societăţii internaţionale. dacă. epuizarea unor resurse. p. ________________ 8 9 Cf. cit.

îndeplinite cumulativ. doctrina a reţinut că o organizaţie internaţională este rezultatul asocierii libere a statelor.. Toate aceste elemente constitutive. spre exemplu). cooperarea economică. Profesoara Raluca Miga Beşteliu sintetizează. cit. apărarea drepturilor omului. prin voinţa statelor. statele. în calitate de părţi contractante. care este dotată cu organe comune şi care are o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre. 10 Universitatea Spiru Haret . spre exemplu).cadrul de stabilire a deciziilor de cooperare şi a mecanismelor de urmărire a aplicării acestora în relaţiile internaţionale. de regulă. Constituţie (a Organizaţiei Internaţionale a Muncii). Consiliu de Administraţie. reprezentarea statelor este realizată de reprezentanţii guvernelor statelor respective. c) asocierea statelor se realizează în vederea unor obiective şi scopuri comune: menţinerea păcii.. a păcii şi securităţii internaţionale. care se materializează. ce poartă denumiri diferite cum ar fi Cartă (a ONU. constituită printr-un tratat. op.. organizaţiile internaţionale fiind fondate de state şi acţionând prin voinţa acestora. 1986 asupra dreptului tratatelor nu se regăseşte o definire a acestora. respectiv. Definirea organizaţiilor internaţionale În cele două convenţii de la Viena din 1964 şi. d) organizaţia internaţională are. Cu toate acestea. b) asocierea unor state într-o organizaţie internaţională se realizează în baza acordului de voinţă al statelor. elementele constitutive ale organizaţiilor internaţionale: a) la asocierea respectivă participă. de regulă. o structură instituţională proprie (Conferinţă. „conferă organizaţiilor internaţionale interguvernamentale personalitate juridică proprie – de drept intern şi internaţional – în temeiul căreia acestea beneficiază de drepturi şi îşi asumă obligaţii pe ________________ 12 Raluca Miga Beşteliu. astfel. 9-12. e) asocierea statelor trebuie să se desfăşoare în cadrul dreptului internaţional12. într-un tratat. dezvoltarea comerţului etc. Statut (al Consiliului Europei) etc. Secretariat. . 2. p..menţinerea. prin organizaţiile internaţionale.

cartă. Organizaţia Unităţii Africane etc. constituţie. Consiliul Europei. 4.) sau de integrare (supranaţionale). op. În raport de structura instituţională. trebuie ratificat de statele părţi. Am arătat mai înainte că instrumentele juridice de creare a unor organizaţii poartă denumiri diferite – pact. spre exemplu. Liga Arabă. Organizaţia Mondială a Comerţului). act constitutiv etc. p. Organizaţia Internaţională a Muncii. spre a-şi produce efectele. tratat. 9. 19. organizaţiile internaţionale se clasifică în organizaţii internaţionale de cooperare (ONU. 3. cum este. p. cit. Raluca Miga Beşteliu. cit. materializat în formă scrisă. prin competenţa geografică şi materială. în final. pe bună dreptate. prin structură şi obiectul de activitate. 15 Cf. În genere. cit. care se deosebesc între ele prin scopuri şi participanţi. 11 Universitatea Spiru Haret . Raluca Miga Beşteliu. Gheorghe Moca. 13 14 ________________ Cf. Potrivit compoziţiei. 12. Uniunea Europeană. prin puterile de care dispun.. Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc. op.teritoriul oricăruia dintre statele membre sau în raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept internaţional„13... că forma pe care o îmbracă acest acord nu prezintă relevanţă deosebită15. Uniunea Europeană. op. Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Liga Arabă) şi tehnico-economice (Organizaţia Internaţională a Muncii. p. care.). ele pot fi clasificate după anumite criterii esenţiale14. a unui tratat multilateral. organizaţiile internaţionale sunt rezultatul negocierilor şi al încheierii. După criteriul domeniului de activitate. organizaţiile internaţionale pot fi politice (ONU. Organizaţia Statelor Americane. se pot distinge organizaţii universale (ONU şi instituţiile sale specializate) şi organizaţii regionale (Consiliul Europei. Cu toată diversitatea. Doctrina a subliniat. respectiv acord de voinţă al statelor. Clasificarea organizaţiilor internaţionale În viaţa internaţională contemporană există o mare diversitate de organizaţii internaţionale. Crearea organizaţiilor internaţionale Pentru crearea unei organizaţii este necesar acordul statelor ce vor deveni membre.

se distinge între organele principale. au fost promovate şi unele modalităţi speciale de participare a statului la activitatea unei organizaţii internaţionale: unele state pot avea calitatea de asociaţi sau de observatori şi chiar de consultanţi. interpretarea şi revizuirea. Statele care nu au participat la elaborarea actului constitutiv pot fi admise. care va acţiona. structura internă.. ulterior. În cazul unor tratate. ________________ 16 Cf. organizaţia va fi titulară de drepturi şi obligaţii. spre exemplu. scopurile urmărite. între care: natura activităţii organizaţiei. dobândind astfel personalitate juridică. Comisia Europeană sau Consiliul Uniunii Europene. în relaţiile internaţionale. alături de statele care au creat-o. Pierderea calităţii de membru al unei organizaţii internaţionale se realizează prin retragerea voluntară a statului din această organizaţie. p.În principiu. urmare a voinţei statelor membre. respectiv compoziţia şi competenţa organelor de decizie şi executive ale organizaţiei. condiţiile politicoeconomice şi tehnice ale constituirii organizaţiei16. spre exemplu. ratificarea acestuia de către statele participante şi intrarea sa în vigoare. sunt urmate de semnarea. 5. proiectul tratatului constitutiv este rezultatul negocierilor. numărul membrilor săi. Spre deosebire de toate celelalte tratate internaţionale. care. modalităţile de participare a statelor la procesul decizional. cit. cum sunt. prin excludere. 12 Universitatea Spiru Haret . în cazul Uniunii Europene. obiectivele şi principiile viitoarei organizaţii. tratatul constitutiv creează un nou subiect de drept internaţional – organizaţia internaţională respectivă. Consiliul Economic şi Social. dincolo de acordul de voinţă al statelor părţi. ca membre ale organizaţiei prin aderare. Structura organizaţiilor internaţionale Structura organizaţiilor internaţionale este diferită de la o organizaţie la alta în raport de o serie de factori. şi organele subsidiare. În timp. dacă va fi cazul. op. 75-79. Aşa cum am arătat mai înainte. În genere. prin dizolvarea organizaţiei sau prin dispariţia statului parte. statele pot face unele rezerve. Raluca Miga Beşteliu. a actului constitutiv. În general. odată încheiate. actul constitutiv reglementează.

care se compun din reuniuni. ________________ 17 18 Cf. Toate organizaţiile internaţionale îşi desfăşoară activitatea. 2) reprezentarea echitabilă a unor interese specifice. în genere. din a căror combinare rezultă compoziţia efectivă a unui organ din care nu mai fac parte toate statele membre”. prin secretariate. mai ales în cazul celor cu caracter executiv. compuse din funcţionari internaţionali. nu îşi desfăşoară activitatea în mod permanent. AELS).17 În principiu. 6. iar în marea majoritate a organizaţiilor internaţionale. se disting organe politice – Adunarea Generală a ONU. Raluca Miga Beşteliu. se realizează prin aplicarea unor „principii sau criterii de reprezentare. p. de un secretar general sau director.. potrivit actului constitutiv. Conducerea acestor sesiuni revine unui preşedinte ales. conduse. 86. pe larg. op.. dezbateri generale. p. Altele practică regula unanimităţii (OECD.În raport de natura competenţelor organelor. Modalităţile de adoptare a hotărârilor sunt diferite. 103-130. se disting organe plenare (Adunarea Generală a ONU) şi organe cu compunere restrânsă (Consiliul de Administraţie al OIM). sunt recunoscute drept criterii de reprezentare: 1) reprezentarea geografică echilibrată. cit. În cazul unor organizaţii internaţionale este practicată regula consensului (discuţia are loc până se ajunge la un consens. în marea lor majoritate. A se vedea. cit. Lucrările se desfăşoară cu respectarea unor reguli de procedură: adoptarea ordinii de zi. Nominalizarea statelor şi alegerea acestora în organele cu compunere restrânsă. spre exemplu – şi organe jurisdicţionale – Curtea Internaţională de Justiţie. fără a se supune la vot decizia respectivă). 13 Universitatea Spiru Haret . ci în sesiuni periodice. respectiv unui birou al Conferinţei. op. Consiliului de Administraţie etc. Organele plenare sau restrânse. 3) principiul alegerii prin rotaţie. adoptarea unor rezoluţii sau moţiuni. Raluca Miga Beşteliu. de la caz la caz. şedinţe (chiar două sau trei într-o zi). În sfârşit. Funcţionarea organizaţiilor internaţionale18 Actul constitutiv – tratatul de înfiinţare – este cel care statuează asupra modului de funcţionare al unei organizaţii. în mod permanent. în raport de reprezentarea statului în aceste organe.

apel nominal.. vot prin corespondenţă). pe larg. votul deschis este cel mai frecvent utilizat. ________________ 19 A se vedea. absolută). 14 Universitatea Spiru Haret . de regulă. 116-119. şi asupra modului de luare a deciziilor (majoritate simplă.fiecare stat membru dispune de un vot (ONU şi instituţiile specializate). Actele constitutive ale organizaţiilor sunt dezvoltate prin regulamente. op. În genere. deschis. care statuează. vot secret. care conferă anumitor state membre o putere de vot sporită19. Sunt şi organizaţii în care se practică votul ponderat. consfinţit prin tratatul constitutiv. relativă. cit. p. Procedurile de vot sunt diferite de la organizaţie la organizaţie (vot simultan. Raluca Miga Beşteliu.

Perioada premergătoare primului război mondial este dominată de un sentiment de optimism şi de încredere în forţa progresului. în această perioadă. prezent şi viitor.CAPITOLUL II CONSILIUL EUROPEI 1. mai mult decât atât. Germanul Friedrich Neumann vorbeşte despre Mitteleuropa. 15 20 Universitatea Spiru Haret . Trecut. transformarea alianţei militare dintre Germania şi Austro-Ungaria într-o asociaţie de reală solidaritate. în opinia lor. cu dezbaterea despre Europa? Istoricul francez J. Constituţia europeană. Bucureşti. Considerente introductive Reorganizarea continentului european după cel de-al doilea război mondial a readus în prim plan ideea unei Europei unite. expresie a imperialis- ________________ Charles Zorgbibe. în viziunea acestuia.” Există totuşi în această perioadă două proiecte de organizare a Europei.B. Această Mitteleuropa ar fi trebuit să aibă o dimensiune economică (crearea unei pieţe comune central-europene având drept scop final integrarea economică) şi o dimensiune de apărare şi. p. Editura Trei. se vorbeşte chiar de o identitate supranaţională.Duroselle răspunde răspicat: „De 1914 à 1918 il n’y a plus d’Europe. Deşi născută cu câteva secole în urmă. 5. efectivitatea acestei idei aparţine totuşi secolului XX20. Proiectul este criticat deopotrivă de naţionaliştii germani (lărgind sfera germanităţii – spuneau ei – se slăbeşte rasa germană). Această stare este însă dramatic întreruptă de un conflict de dimensiuni planetare care „suspendă” cursul firesc al evoluţiei relaţiilor internaţionale. de social-democraţi (proiectul era. Ce se întâmplă. ambele referindu-se însă la Europa Centrală. care presupune.

După încheierea războiului. această organizaţie reprezenta însă prelungirea instituţională a Planului Marshall. proiectul european se relansează şi mai multe propuneri de organizare a continentului european văd lumina zilei. contele Coudenhove-Kalergi propune o Uniune PanEuropeană al cărei rol principal este de a asigura pacea. 16 21 Universitatea Spiru Haret . expresie a cooperării interguvernamentale. devenită. statutul primei organizaţii pe de-a-ntregul „europeană” (fondată de europeni. între sesiuni. aceasta viza încheierea unui tratat care să confirme uniunea morală şi solidaritatea partenerilor şi să propună întâlniri periodice al căror organ principal ar fi fost o conferinţă europeană. În 1924. sub denumirea de Noua Europă. pentru europeni)21: Consiliul Europei. două concepţii diferite se vor contura în cadrul dezbaterilor privind organizarea Europei unite: cooperarea interguvernamentală (protejând suveranităţile statale) şi o unificare trecând dincolo de suveranităţi – o federaţie. Uniunea ar fi fost dotată cu o structură supranaţională bazată pe arbitraj obligatoriu şi cooperare multilaterală. dimensiunea economică nu este ignorată. elementele naţionaliste. activitatea ar fi fost asigurată de un comitet politic. Cel de-al doilea proiect este lansat de Mazaryk. creată în SUA şi care constituie o încercare de unificare a noilor state din Europa Centrală. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. la 5 mai 1949. Acesta devine preşedinte al Uniunii Democratice Central-Europene. dacă statele îşi obţin libertatea. După cel de-al doilea război mondial. vorbindu-se despre crearea unei pieţe comune. ulterior. la Londra. toate naţiunile vor forma o „frăţie a omului”. Încercând să rezolve problemele apărute în Europa. Neumann şi Mazaryk nu reuşesc să elimine. politică.mului) şi de celelalte state (britanicii vedeau în proiectul lui Neumann expresia imperialismului german extrem). O altă propunere este făcută la sfârşitul anilor ’20 de Aristide Briand. ________________ Crearea Consiliului Europei a fost precedată de cea a Organizaţiei Europene pentru Cooperare Economică (OECE). Acesta era convins că. din proiectele lor. esenţial. Astfel. se semnează. Deşi perspectiva sa este. Proiectul lui Mazaryk este esenţialmente moral şi politic.

Consiliul Europei numără astăzi 45 de state membre23. 1 din Statutul Consiliului Europei).2. Marea Britanie. Franţa. într-o Europă în care apropierea dintre statele bătrânului continent pare să privilegieze întâlnirea lor în spaţiul „integrat” al Comunităţilor Europene. Suedia. conceptul de „securitate democratică” rezidă în faptul că toate statele membre se angajează. cu condiţia ca el să accepte principiul preeminenţei dreptului şi să garanteze principiul în virtutea căruia orice persoană aflată sub jurisdicţia sa să se poată bucura de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale. Evoluţie istorică Intrat în vigoare la 3 august 1949. 23 România a aderat la Consiliul Europei prin Legea nr. reunind membrii ________________ Primele state semnatare ale Statutului Consiliului Europei au fost: Belgia. Statutul Consiliului Europei oferă imaginea unei Europe a păcii. Consiliul să rămână o organizaţie vest-europeană.64 din 4 octombrie 1993 (publicată în „Monitorul Oficial” nr. Norvegia. Consiliul Europei a traversat o adevărată „criză de identitate”. dar contextul politic face ca. de Europa Mare. Olanda. să respecte şi să aplice principiile democraţiei pluraliste. Luxemburg. Se vorbea din ce în ce mai mult. Italia. 238 din 4 octombrie 1993). înţelegerii şi cooperării. contribuind astfel la crearea unui vast spaţiu de „securitate democratică”. 24 Lansat în terminologia internaţională de summit-ul de la Viena.24 Orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei. Logica şi raţiunea de a fi a Consiliului Europei – cooperarea interguvernamentală – se traduc prin crearea între statele membre a unei mai mari apropieri „pentru salvgardarea şi realizarea idealurilor şi principiilor care sunt moştenirea lor comună şi pentru facilitarea progresului lor economic şi social” (art. patru decenii. din 1993. în ordinea internă şi internaţională. Însăşi raţiunea sa de a fi a fost pusă sub semnul întrebării. de-a lungul timpului. Consiliul Europei a constituit prima structură deschisă ţărilor Europei Centrale şi de Est înscrise pe calea reformelor democratice. 17 22 Universitatea Spiru Haret . Irlanda. în acea perioadă. Danemarca. La începutul ultimului deceniu al secolului XX. Cea mai mare organizaţie strict europeană. drepturile omului şi ale naţiunilor. numeroase altele. primatul dreptului. După căderea comunismului. Celor 10 state membre iniţiale22 li se vor adăuga.

). o Europă a concurenţelor şi a concurenţilor.. Motivele cel mai uşor de identificat în spatele acestei formule rezidă în însăşi compoziţia Organizaţiei. Păstrându-şi nealterat fundamentul legat de promovarea valorilor democraţiei şi ale respectării drepturilor omului. a Comunităţilor Europene. încercau să-şi redobândească locul în familia democraţiilor europene.E. şi de Europa Mică. formulă care în noul cadru pare prea puţin mulţumitoare. Dintre organizaţiile de pe bătrânul continent. 11-24.S.S. Începutul anilor ’90 părea să construiască. din Consiliul Europei făceau şi fac parte şi state neutre (Austria. Forţa cu care Consiliul Europei a ştiut să se exprime în vastele arii de competenţă. să-i rămână răspunderea securităţii europene (al doilea aspect al „primului coş”). După cum este cunoscut.C. ieşind din sistemul comunist. Elveţia).E. precum şi bogata sa activitate întreprinsă încă de la constituirea sa au arătat că o Europă a deschiderii democratice.C. pe larg. Organizaţii europene şi euroatlantice.E. Andrei Popescu. Consiliul Europei propune o nouă formulă de repartizare a răspunderilor: Consiliul să răspundă de problemele privind aspectele politice (dimensiunea politică a C. state ce se întind pe două continente (Turcia) şi state ce au aparţinut fostului sistem socialist. Răspunsul: Consiliul Europei va rămâne „gardianul valorilor democraţiei”. Şi chiar de un Consiliu devenit „un fel de ONU pentru Europa”.C.S.E.S.C. Consiliul Europei a putut deveni ceea ce ar putea fi denumit generic „un Consiliu pentru întreaga Europă”25. 18 25 Universitatea Spiru Haret . Comunităţilor Economice Europene să le revină dimensiunea economică („coşul doi” al C. în locul Europei divizate. 2001. paradoxal.Consiliului Europei.E. în afara statelor „selecţionate” ale C.E. Consiliul Europei a putut oferi acestor state o organizaţie ce reunea ţări cu o bogată experienţă democratică şi un eficient mecanism de cooperare. iar C. a protejării tradiţiilor comune şi a respectului drepturilor şi libertăţilor fundamentale este de neimaginat fără Consiliul Europei. Bucureşti. p. Consiliul Europei – fără a-şi afecta natura sa profundă – a trebuit să-şi regândească rolul paneuropean. făcând eforturi să răspundă şi cerinţelor statelor care.) şi de cooperarea umanitară („coşul al treilea” al C.). În acest context. Editura Lumina Lex. Arătându-se deschis şi adaptându-se rapid la mutaţiile ce s-au operat în centrul şi estul Europei. Ion Jinga. ________________ A se vedea.

E. Principalele domenii de activitate a Consiliului Europei Activitatea Consiliului Europei priveşte toate domeniile de interes pentru societatea europeană. coeziunea socială şi calitatea vieţii.Europa comună de astăzi nu poate fi gândită decât în termenii complementarităţii26 celor două organizaţii. Înscriindu-se într-o tradiţie ce coboară în timp către Magna Carta în Anglia (1215). sociale. 19 Universitatea Spiru Haret . Drumul către Uniunea Europeană trece încă pe la Consiliul Europei. problema drepturilor omului se înscrie în cadrul mai larg al edificării şi consolidării societăţilor democratice pluraliste. dar unite în promovarea aceluiaşi tip de valori. statul de drept şi securitatea cetăţeanului. reuniuni cvadripartite între. respectiv al Comisiei Uniunii Europene. culturale fundamentale. economice. Consiliul Europei rămâne o organizaţie de referinţă pentru toate statele care doresc să se clădească pe fundamente democratice. preşedinţii Consiliului. pe de altă parte. protecţia minorităţilor naţionale. pe de o parte. au fost puse încă din 1957. Conştient de importanţa cardinală a respectării drepturilor omului. neîndoielnic.E. prin Tratatul de la Roma. problema drepturilor omului. cu caracter semestrial. şi preşedintele Comitetului Miniştrilor şi Secretarul general al Consiliului Europei. Fără a fi un rival al Uniunii Europene. La nivel politic. Şi această afirmaţie îşi păstrează validitatea chiar şi în contextul elaborării unei Constituţii europene. Consiliul Europei a propus o abordare dinamică a ceea ce poate fi numit un adevărat proces politico-juridic devenit axa esenţială a construirii Europei moderne. începând din 1989. Drepturile omului şi democraţia pluralistă. Parte integrantă a patrimoniului politic şi juridic al spaţiului european. care prevedea necesitatea cooperării între cele două organizaţii. au fost instituite. cooperarea judiciară sunt tot atâtea centre de interes ale Consiliului Europei. simbol şi promotor al valorilor politice. Drepturile omului şi democraţia Activitatea centrală a Consiliului Europei rămâne. care pare să nu mai lase prea mult „spaţiu” de acţiune Consiliului Europei. 3. distincte ca mod de acţiune. xenofobiei şi a intoleranţei. mai puţin problemele de apărare naţională. Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ________________ 26 Bazele cooperării între Consiliul Europei şi C. juridice. coeziunea culturală şi pluralismul cultural. combaterea rasismului.

Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din Franţa (1789). pe de altă parte. drepturile străinilor.8). protecţia minorităţilor. acţiunea sa vizând. inviolabilitatea domiciliului şi a corespondenţei (art. libertatea de exprimare (art. la Torino.10).2). Implicarea Consiliului Europei nu se limitează doar la textul Convenţiei şi la controlul respectării sale. libertatea de gândire. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (ONU.(1776). dreptul la viaţă privată. protecţia mediului etc. în egală măsură. 20 Universitatea Spiru Haret .6). interzicerea sclaviei şi a muncii forţate (art. prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la asistenţă juridică (art.3). dreptul la întrunire paşnică şi dreptul de asociere (art. Carta. grupează aceste drepturi şi libertăţi în două categorii: pe de o parte. Pentru a extinde aria drepturilor recunoscute la nivel european. pe cele legate de coeziunea socială. supremaţia dreptului. alături de Protocolul adiţional din 1988. cu toate elementele sale constitutive: pluralism politic. Carta socială europeană. Convenţia reafirmă dreptul la viaţă (art. dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil. public şi într-un termen rezonabil. susţinerea educaţiei. acţiunea Consiliului Europei în acest domeniu are drept punct de plecare Convenţia europeană a drepturilor omului. lupta împotriva intoleranţei. Adoptat în 1950.11). Statele candidate au obligaţia de a prezenta periodic rapoarte referitoare la stadiul şi situaţia aplicării Cartei. Prin crearea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a fost asigurat controlul efectiv al respectării acestor drepturi. buna funcţionare a instituţiilor democratice. în 1961 a fost deschisă spre semnare.9). aceste rapoarte fiind examinate de Comitetul european al drepturilor sociale (CEDS). 1948). aceasta urmăreşte protecţia drepturilor sociale şi economice fundamentale. textul Convenţiei pune la dispoziţia Europei cel mai coerent şi dezvoltat sistem din lume privind protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale. a rasismului şi a xenofobiei.5). drepturile persoanei reţinute în urma unor decizii judiciare (art. Intrată în vigoare în 1965 (şi completată prin mai multe protocoale).14). drepturile referitoare la condiţiile de muncă şi. Aplicarea Cartei de către statele ce au ratificat-o este supusă controlului unui sistem internaţional. nediscriminarea în exercitarea drepturilor şi libertăţilor (art. reafirmarea şi consolidarea întregului cadru democratic. Reprezentând „prima etapă pe calea garantării colective a unor drepturi enunţate în Declaraţia universală a drepturilor omului”. de convingere şi de religie (art.

Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare) sunt exemplul concret al importanţei acordate democraţiei locale. obligatoriu din punct de vedere juridic. deschisă spre semnare atât statelor membre. Carta socială revizuită a intrat în vigoare în 1999. 21 Universitatea Spiru Haret . Obiectivul principal al acestui document este de a asigura condiţii umane de detenţie pentru persoanele din închisori. în 1997. ţinând cont de amploarea şi natura sarcinilor publice. comisariate de poliţie sau instituţii psihiatrice. Conferinţa Europeană a Puterilor Locale. această actualizare urmărind extinderea textului asupra unor noi categorii de drepturi. precum şi de exigenţele eficienţei şi economiei”. Sistemul de protecţie pus la dispoziţie de Convenţia europeană a drepturilor omului este completat şi prin adoptarea. Conferinţa Permanentă a Puterilor Locale şi Regionale din Europa. Din perspectiva Consiliului Europei. Tot în acelaşi scop a fost constituit şi Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT). Comitetul Miniştrilor a adoptat. O atenţie specială este acordată şi democraţiei la nivel local. „una din bazele unei societăţi democratice este existenţa unei democraţii locale şi regionale solide şi eficace. Acest text reprezintă primul instrument multilateral. Una dintre preocupările majore ale Consiliului Europei este şi protecţia minorităţilor naţionale. pentru a fi ulterior transformată în Congres al Puterilor Locale şi Regionale. pe baza căreia a fost constituit Congresul puterilor locale. precum şi diferitele texte consacrate acestui domeniu (Carta europeană a autonomiei locale. potrivit căruia exercitarea autorităţilor publice revine de preferinţă autorităţilor cele mai apropiate de cetăţeni.27 Carta autonomiei locale este un instrument ________________ 27 Rezoluţia statutară adoptată de Comitetul Miniştrilor la 14 ianuarie 1994. format din experţi independenţi. conformă principiului subsidiarităţii inclus în Carta europeană a autonomiei locale. ajutat de un Comitet consultativ format din 18 experţi independenţi. Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale (intrată în vigoare în 1995). a Convenţiei privind prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Astfel. din 1983. creată încă din 1957 şi devenită. Modul în care sunt respectate obligaţiile ce revin statelor este supus monitorizării Comitetului Miniştrilor.Carta socială europeană a fost revizuită în 1996. în 1994. Convenţia europeană privind participarea străinilor la viaţa publică la nivel local. de protecţie a minorităţilor naţionale. cât şi celor nemembre.

sprijină edificarea noilor societăţi democratice şi luptă împotriva oricăror forme de intoleranţă. cooperarea la nivel juridic se traduce prin câteva elemente esenţiale: supremaţia dreptului în relaţiile interne şi internaţionale. identifică limitele acesteia. în acelaşi timp. legislative şi administrative care permit punerea în practică a principiilor fundamentale ale Consiliului. la valorizarea identităţii culturale europene. xenofobie. din 1974. Cooperarea juridică Rolul esenţial al Consiliului Europei în spaţiul juridic european şi. De asemenea. În strânsă legătură cu scopul său prim. de a contribui la afirmarea şi consolidarea valorilor politice. astfel încât putem spune că această organizaţie este un promotor al cooperării juridice internaţionale şi nu doar europene. modernizarea şi armonizarea legislaţiilor naţionale. lupta împotriva criminalităţii organizate. a corupţiei. identificarea de soluţii la problemele juridice generate de noile realităţi tehnico-ştiinţifice. Consiliul contribuie la dezvoltarea dreptului internaţional public şi la apropierea diferitelor viziuni în acest domeniu prin intermediul discuţiilor în cadrul Comitetului ad-hoc al consilierilor juridici pentru dreptul internaţional public (CAHDI). Consiliul Europei a decis înfiinţarea unei Comisii europene pentru democraţie prin drept (denumită şi Comisia de la Veneţia). 22 Universitatea Spiru Haret . Adunarea Parlamentară). contribuie la apărarea drepturilor omului şi a democraţiei pluraliste. organele Consiliului Europei sunt Comitetul Miniştrilor şi Adunarea Consultativă (devenită. Scopul acestei Comisii este de a studia principiile şi tehnicile constituţionale. eficientizarea justiţiei prin simplificarea procedurilor. încălcare a drepturilor minorităţilor etc. prin activitatea lor. Organele Consiliului Europei Pentru a-şi putea atinge obiectivele propuse. culturale şi juridice comune. asistate de un Secretariat. de promotor al cooperării juridice se concretizează în cele peste 190 de convenţii şi acorduri. Conform articolului 10 din Statut.care prezintă fundamentele democraţiei locale. prevede o protecţie legală a autonomiei locale. În 1990. Consiliul este dotat cu organe care. 4. Acţiunea în planul cooperării juridice a Consiliului Europei îşi dovedeşte importanţa şi eficienţa şi prin posibilitatea pe care statele nemembre o au de a adera la diferite convenţii.

este însărcinat cu monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de statele membre. de asemenea. Alteori. fiecare reprezentant naţional dispunând de un vot. pot îmbrăca uneori forma unor recomandări către guverne. Delegaţii sunt asistaţi de un birou. el este locul de elaborare a răspunsurilor la aceste probleme şi. 23 Universitatea Spiru Haret . grupuri de raportori şi organisme subsidiare ad-hoc. care sunt supuse ratificării de către statele membre şi care angajează doar ţările care le-au ratificat. Comitetul Miniştrilor este organul competent să acţioneze în numele Consiliului Europei. concluziile Comitetului pot fi exprimate sub forma unor convenţii sau a unui acord. dar se poate reuni şi la cererea unuia dintre membrii săi sau a secretarului general (dacă 2/3 din membri sunt de acord). apărător al valorilor care constituie fundamentul Consiliului Europei. Comitetul se întruneşte în cadrul a două reuniuni anuale. statele membre au posibilitatea de a-şi exprima prin reprezentanţii lor poziţiile naţionale cu privire la problemele societăţii europene. precum şi adoptarea unor politici comune în diferite domenii. pe o durată de 6 luni. comunicate statelor membre de către Secretarul General. măsurile în vederea atingerii obiectivelor Consiliului. Concluziile. Rolul acestuia este triplu. În al treilea rând. de asemenea. În al doilea rând. în general. fiecare ministru poate delega un reprezentant care acţionează în numele său în perioada dintre sesiuni. atunci când se consideră necesar. în cadrul său. o întrunire a reprezentanţilor permanenţi şi directorilor politici din ministerele afacerilor externe. de asemenea. reprezentanţii permanenţi ai statelor pe lângă Consiliu. Pentru a asigura o abordare cât mai cuprinzătoare a diferitelor subiecte. decizii definitive sub forma unor rezoluţii. Reuniunea oficială durează o zi. Mai întâi. inclusiv elaborarea de convenţii şi acorduri. la recomandarea Adunării Parlamentare sau din iniţiativă proprie. Consiliul poate adopta. există. El examinează. şi se schimbă cu fiecare sesiune. Preşedinţia Comitetului Miniştrilor este asigurată prin rotaţie. Aceşti delegaţi sunt. iar acestea pot fi invitate să comunice Comitetului acţiunile întreprinse de ele ca urmare a acestor recomandări.Comitetul Miniştrilor este organul decizional al Consiliului Europei. potrivit ordinii alfabetului englez a statelor membre. El este format din miniştrii de externe ai statelor membre (sau de un supleant al ministrului de externe).

în patru sesiuni de câte aproximativ o săptămână fiecare (ianuarie-februarie. ştiinţă şi tehnologie. iunie-iulie şi septembrie-octombrie). Canada. aprilie-mai. Grupul Liberal Democrat şi Reformator şi Grupul Stângii Europene Reunificate. Adunarea are 10 comisii) şi membrii desemnaţi de Adunare. În cadrul Adunării Parlamentare există 5 grupuri politice. SUA. relaţii parlamentare şi publice. Pe lângă membri. preşedinţii Comisiilor generale (potrivit Regulamentului. chestiuni sociale. Grupul Democrat European. format din deputaţi democratic aleşi şi constituit în baza unui tratat interguvernamental. de sănătate şi familie. format din preşedinte. refugiaţi şi demografie. Adunarea Parlamentară este un organ deliberativ şi este formată dintr-un număr de reprezentanţi individuali din fiecare stat membru. Compoziţia politică a delegaţiilor naţionale trebuie să ţină cont de ponderea deţinută de diverse partide în parlamentele naţionale. Comisiile specializate ale Adunării acţionează în următoarele domenii: probleme politice. Grupul Partidului Popular European. În perioada dintre sesiuni. în funcţie de afinităţile politice ale membrilor şi fără a exista constrângerea apartenenţei la partidul lor naţional. în vederea procesului de aderare a statelor din Europa Centrală şi de Est. probleme juridice şi drepturile omului. amenajarea teritoriului şi puterile locale. Cele 5 grupuri parlamentare actuale sunt: Grupul Socialist. 19 vicepreşedinţi şi preşedinţii grupurilor politice sau reprezentanţii acestora. cea care acţionează în numele Adunării este Comisia permanentă. proporţional cu populaţia fiecărei ţări. care au semnat sau aderat la Actul Final de la Helsinki. formată din Birou. Adunarea este asistată în activitatea sa de către Birou. Japonia. Preşedintele este ales în fiecare an dintre membrii Adunării pentru o perioadă de maxim 3 sesiuni. agricultură şi dezvoltare rurală.Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei poate fi considerată cel mai vechi for parlamentar internaţional. mediu. probleme economice şi de dezvoltare. Mexicul şi Vaticanul. a fost introdus şi statutul de invitat special. Israelul. cultură şi educaţie. egali24 Universitatea Spiru Haret . la lucrările Adunării Parlamentare participă. Începând din 1989. în calitate de observatori. migraţie. anual. De acest statut pot beneficia toate adunările legislative naţionale ale statelor europene nemembre. Adunarea Parlamentară se întruneşte.

Carta Europeană a Autonomiei Locale. Avizele privesc. ceea ce s-a concretizat în crearea Conferinţei Permanente a Puterilor Locale şi Regionale din Europa. problemele pe care i le supune Comitetul Miniştrilor. Recomandările sunt propuneri adresate Comitetului Miniştrilor. cum ar fi admiterea de noi membri. în 1994. Secretarul general adjunct. Importanţa crescândă a democraţiei locale a determinat. aplicarea Cartei Sociale Europene.tatea şanselor pentru femei şi bărbaţi. Secretarul General este desemnat de Adunarea Parlamentară. Mandatul lor este de doi ani (două sesiuni). Rezoluţiile conţin hotărârile Adunării asupra problemelor din domeniile sale de reglementare sau în privinţa cărora exprimă opinii. El a fost ales în această funcţie în 1999. de asemenea. Cel de-al treilea organ al Consiliului reglementat prin Statut este Secretariatul Consiliului Europei (art. a căror aplicare intră în competenţa guvernelor. În 1985 a fost semnată. Consiliul Europei a acţionat în favoarea reprezentării puterilor locale. în general. transformarea acestei conferinţe într-un Congres al Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa. recunoaşte dreptul cetăţenilor de a participa la gestiunea afacerilor publice şi precizează. Începând din anul 1957. care angajează doar responsabilitatea ei. Numărul de reprezentanţi şi de voturi în Adunarea Parlamentară este determinat de populaţia fiecărui stat membru. activităţile Congresului Puterilor Locale şi Regionale. Congresul este alcătuit din 313 membri titulari şi 313 supleanţi. rezoluţii. Secretariatul cuprinde: Secretarul general. Directivele sunt instrucţiuni adresate de Adunare comisiilor sale. Secretariatul Comitetului Miniştrilor. acestora li se adaugă 7 invitaţi speciali şi 18 observatori. avize şi directive. Secretarul General al Consiliului Europei este austriacul Walter Schwimmer. Numărul total de membri ai Adunării (reprezentanţi şi supleanţi) este de 626. document care prezintă bazele democraţiei locale. la Strasbourg. mandatul său fiind de 5 ani. Grefierul Adunării.36 şi 37 din Statut). Adunarea adoptă patru categorii de texte: recomandări. proiectele de convenţii sau acorduri. respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre. la recomandarea Comitetului Miniştrilor. limitele autonomiei locale. Congresul îşi desfăşoară activitatea în cadrul a două camere: Camera puterilor locale şi Camera 25 Universitatea Spiru Haret . bugetul.

Instituţiile însărcinate cu acest control erau: Comisia Europeană a Drepturilor Omului. Interesul sporit acordat respectului drepturilor omului în statele membre a determinat. crearea unor mecanisme de garantare colectivă a unor drepturi enumerate în Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948 (ONU). 26 Universitatea Spiru Haret . pe preşedintele Congresului. Protocolul numărul 11 prevede restructurarea mecanismului de control. continuitatea activităţii Congresului este asigurată de o Comisie permanentă. Cele două camere îl desemnează. Judecătorii îşi exercită activitatea independent în raport cu statele ai căror reprezentanţi sunt. creată în 1954. Curtea îşi alege un preşedinte. care efectuează o mare parte din activitatea de filtrare realizată anterior de Comisie. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (deschisă pentru semnare la Roma la 4 noiembrie 1950). a intrat în vigoare. care consacră o serie de drepturi şi libertăţi civile şi politice şi stabileşte un sistem vizând garantarea şi respectarea de către statele contractante a obligaţiilor asumate. în cadrul secţiunilor. Curtea este formată din patru secţiuni în cadrul cărora sunt constituite camere din şapte membri. jumătate din ei fiind reînnoiţi la trei ani. ________________ 28 Actualmente. dar şi alte reuniuni pot fi organizate cu acordul Comitetului Miniştrilor). şi comitete de trei judecători desemnaţi pentru o perioadă de 12 luni.regiunilor. Judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de 6 ani de Adunarea Parlamentară. alternativ. încă din 1950. locurile atribuite pentru Bosnia-Herţegovina şi Serbia-Muntenegru nefiind încă ocupate. în 1953. înfiinţată în 1959. Astfel. Curtea are 43 de judecători. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. care a început să funcţioneze în noua formulă de la 1 noiembrie 1998. În perioada dintre sesiuni (există o sesiune ordinară pe an. Noua structură prevede. De la intrarea în vigoare a Convenţiei au fost adoptate 11 protocoale adiţionale. Ea este formată dintr-un număr de judecători egal cu acela al statelor contractante28. De asemenea. doi vicepreşedinţi şi doi preşedinţi de secţiune pe o perioadă de trei ani. fără a exista restricţii numerice în funcţie de naţionalitate. pentru o perioadă de 2 ani. o cameră formată din 17 judecători (Marea Cameră) este constituită pentru o perioadă de 3 ani. În prezent. singurul mecanism de control este Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). şi Comitetul Miniştrilor.

pronunţate în cadrul camerelor. ________________ 29 Hotărârea poate deveni definitivă şi înaintea acestui termen. dar cererile pot fi redactate şi într-una din limbile oficiale ale statelor contractante. Hotărârile definitive ale Curţii sunt obligatorii pentru statele interesate. De la admiterea sa în Consiliu. statutul de invitat special la Adunarea Parlamentară. 5. Procedura în faţa Curţii este contradictorie şi publică (dacă Marea Cameră nu decide altfel). sunt definitive după trei luni29. Procedura în faţa Curţii are două părţi distincte: procedura referitoare la admisibilitate şi procedura referitoare la fond. acestea sunt definitive. România a devenit membră a Consiliului Europei în 1993 (7 octombrie) după ce dobândise. Ele se iau cu majoritate de voturi. iar hotărârile Camerei privind admisibilitatea trebuie să fie motivate şi publice. În cazul hotărârilor pronunţate de Marea Cameră.Fiecare stat contractant sau persoană individuală care se consideră victima violării Convenţiei se poate adresa direct Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea. dacă în această perioadă nu s-a cerut deferirea afacerii către Marea Cameră. în 1991. România şi Consiliul Europei Realăturându-se marii familii a democraţiilor europene. Hotărârile Curţii. Cel care veghează la respectarea şi aplicarea. România este reprezentată de ministrul de externe în cadrul Comitetului Miniştrilor şi de o delegaţie formată din 10 reprezentanţi şi 10 supleanţi la nivelul Adunării Parlamentare. În calitatea sa de membru cu drepturi depline. dacă părţile implicate declară că nu au intenţia de a face apel la Marea Cameră. România este reprezentată de o delegaţie similară în cadrul Congresului Puterilor Locale şi Regionale şi de un judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte fondul cauzei. Daca au însă loc tratative destinate încheierii unei reglementări amiabile. a deciziilor Curţii este Comitetul Miniştrilor. Limbile oficiale ale Curţii sunt cele două limbi oficiale ale Consiliului Europei – franceza şi engleza –. România a ratificat numeroase instrumente juridice internaţionale adoptate în cadrul Organizaţiei. Prima etapă a procedurii este de obicei scrisă. acestea sunt confidenţiale. de către statele membre. 27 Universitatea Spiru Haret . acesta poate fi supus unei audieri publice.

în procedura de ratificare. care desfăşoară o activitate de informare a autorităţilor. Carta socială europeană (revizuită). Adunarea Parlamentară a decis încheierea monitorizării României referitor la respectarea angajamentelor asumate în momentul admiterii. România a ratificat un număr de 75 de convenţii şi acorduri europene şi a semnat alte 19 asemenea instrumente. patrimoniu. 28 Universitatea Spiru Haret . inumane sau degradante (şi cele două Protocoale adiţionale). a instituţiilor de învăţământ. de asemenea. la Bucureşti. (Anexa) Începând din aprilie 1997. au fost ratificate. învăţământ. reprimarea terorismului etc. mediu. de traducere şi editare a unor documente şi publicaţii ale Consiliului Europei şi de promovare a politicilor acestuia. Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale. Până în prezent. Carta autonomiei locale. actualmente. precum: cultură. Pe lângă acestea.cele mai importante fiind: Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (inclusiv cele 11 Protocoale adiţionale). Centrul de Informare şi Documentare al Consiliului Europei. Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor crude. Convenţia culturală europeană. numeroase convenţii din domenii variate. proceduri juridice. a societăţii civile. În 1994 a fost inaugurat. care se află.

1998 04.06.10. 2 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.12.1994 22.04.06.1999 24.05.1994 10. Reprezintă numărul oficial de înregistrare în evidenţele Consiliului Europei. 29 ** Universitatea Spiru Haret .1994 20.2001 19.1994 20.1997 17.06.1998 19.1994 20.1994 04.1994 ________________ Până la 1 septembrie 2003.09.03.1993 04.10.1991 19.05.1998 04. prin care se conferă Curţii Europene a Drepturilor Omului competenţa de a acorda opinii consultative * Data ratificării 2 07. crt.** 0 001 002 005 009 010 015 018 021 022 024 030 031 032 036 044 Denumire 1 Statutul Consiliului Europei Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale Protocolul adiţional la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Convenţia europeană cu privire la echivalarea diplomelor de admitere în universităţi Convenţia culturală europeană Convenţia europeană privind echivalarea perioadelor de studii universitare Al doilea Protocol adiţional la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Convenţia europeană de extrădare Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală Acordul european referitor la desfiinţarea vizelor pentru refugiaţi Convenţia europeană privind recunoaşterea academică a calificărilor universitare Al patrulea protocol adiţional la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Protocolul nr.10.ANEXĂ Tratate semnate şi ratificate de România* Nr.10.04.10.

1997 02.06.2000 08.1997 26.1994 19. 3 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.2000 30. prin care se aduc amendamente articolelor 29.1994 20.1991 09. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.1994 18.1998 23.1997 10.1991 Universitatea Spiru Haret .09.1991 26.02. 5 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.06.2003 25.04.06.04.06.05.1993 26. modificând articolele 22 şi 40 ale Convenţiei Convenţia europeană în materia adopţiei de copii Convenţia europeană în domeniul informaţiei asupra dreptului străin Convenţia europeană privind protecţia animalelor în transportul internaţional Acordul european privind persoanele care compar înaintea Comisiei Europene şi Curţii Europene a Drepturilor Omului Convenţia europeană privind recunoaşterea internaţională a hotărârilor judecătoreşti în materie penală Convenţia europeană privind transmiterea procedurilor penale Convenţia europeană privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război Convenţia europeană privind statutul juridic al copiilor născuţi în afara căsătoriei Protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare Convenţia europeană cu privire la efectele internaţionale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului Protocol adiţional la Convenţia europeană în domeniul informaţiei asupra dreptului străin 20.06.1998 08. care recunoaşte anumite drepturi şi libertăţi.1998 20.05.04.1992 10.11.09.05. altele decât cele care figurează deja în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie Protocol adiţional la Convenţia europeană privind echivalarea diplomelor ce permit accesul în instituţii universitare Convenţia relativă la elaborarea unei Farmacopee europene Convenţia europeană pentru reprimarea infracţiunilor rutiere Protocolul nr.05.06. 30 şi 34 din Convenţiei Protocolul nr.2000 08.06.045 046 049 050 052 055 058 062 065 067 070 073 082 085 086 088 090 097 30 Protocolul nr.

03.1996 20.07. 8 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale Convenţia europeană privind violenţa şi ieşirile necontrolate ale spectatorilor în cursul manifestărilor sportive.1999 07.1994 01.06.2000 27.04.1998 20.1994 31 Universitatea Spiru Haret .06.07.1998 21. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale Protocolul nr.1994 19. în special al meciurilor de fotbal Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei Carta europeană a autonomiei locale Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Convenţia împotriva dopajului Al cincilea Protocol la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Convenţia europeană pentru echivalarea generală a perioadelor de studii universitare Protocolul nr.12.09.12.1991 18.01.1997 28.05. 9 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale 10.1998 26.098 099 101 103 104 106 107 108 112 114 117 118 120 121 122 126 135 137 138 140 Al doilea protocol adiţional la Convenţia europeană de extrădare Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală Convenţia europeană privind controlul achiziţiei şi deţinerii de arme de foc de către particulari Protocol adiţional la Convenţia europeană privind protecţia animalelor în transportul internaţional Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale în Europa Convenţia-cadru europeană cu privire la cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale Acordul european privind transferul răspunderii faţă de refugiaţi Convenţia pentru protecţia persoanelor faţă de tratamentul automatizat al datelor cu caracter personal Convenţia asupra transferării persoanelor condamnate Protocolul nr.10.1993 11.1999 19.1998 04.1994 07.05.1994 20.06.2002 23.10. 6 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea Protocolul nr.08.1998 04.06.02.1997 17.1994 20.05.11.

12. care pune în aplicare articolul 17 al Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale Acordul european privind persoanele care participă la procedurile Curţii europene a drepturilor omului Al şaselea protocol la Acordul general privind privilegiile şi imunităţile Consiliului Europei Carta socială europeană revizuită Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei: Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina Convenţia privind recunoaşterea calificărilor referitoare la învăţământul superior în regiunea europeană Protocol adiţional la Convenţia asupra transferării persoanelor condamnate Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinei.07.05. prin care se restructurează mecanismele de control stabilite prin Convenţie Acordul referitor la traficul ilicit pe mare.08. 11 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.08. depistarea.2002 20.1994 28.1999 07.04. reţinerea şi confiscarea produselor infracţiunilor Convenţia europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic (revizuită) Protocolul nr.10.1994 11.01. 1 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Protocolul nr.2002 11.04.1994 04.04.1999 04.141 143 146 147 151 152 155 156 157 161 162 163 164 165 167 168 173 174 32 Convenţia referitoare la spălarea.1999 09.10.2001 24.2001 12.08.11.06.1999 24.2002 04.05.1995 09.04.1995 26.03.2001 11.1997 20.2002 Universitatea Spiru Haret . 10 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale Convenţia europeană privind coproducţia cinematografică Protocolul nr.2002 23. care interzice clonarea fiinţei umane Convenţia penală privind corupţia Convenţia civilă privind corupţia 06. 2 la Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante Protocolul nr.04.

2003 drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.07.2002 serviciilor bazate sau constând pe acces condiţionat Protocolul nr.05.11.03.2000 04.1998 15.2002 Convenţia europeană asupra protecţiei juridice a 26.176 178 187 Convenţia europeană privind peisajul 07.1998 06.1997 05.1995 05.10.1994 22. Denumire crt.2001 18.07.11.03. 13 la Convenţia pentru apărarea 07.02. 33 ** * Universitatea Spiru Haret .1997 17.2 la Convenţia cadru-europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale referitor la cooperarea interteritorială 172 Convenţia privind protecţia mediului prin dreptul penal 175 Convenţia europeană asupra promovării serviciului de voluntariat transnaţional pe termen lung pentru tineret 177 Protocolul nr.05.11.1999 19.1997 04. privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele Tratate semnate de România* Nr.08.2002 18.2000 04.2001 ________________ Până la 1 septembrie 2003. Reprezintă numărul oficial de înregistrare în evidenţele Consiliului Europei.** 0 1 035 Carta socială europeană 048 Codul european de securitate socială 066 Convenţia europeană pentru apărarea patrimoniului arheologic 092 Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară 132 Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră 148 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare 159 Protocol adiţional la Convenţia cadru-europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale 166 Convenţia europeană privind cetăţenia 169 Protocolul nr.10. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale 179 Protocol adiţional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenţă judiciară Data semnării 2 04.10.05.04.

182 183 184 185 190 Al doilea protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului audiovizual Protocol la Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului audiovizual şi protecţia producţiilor televizate Convenţia privind cibercriminalitatea Protocolul cu privire la Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului 08.11.11.2002 30.2002 23.05.2003 34 Universitatea Spiru Haret .2001 15.05.2001 30.05.

sau chiar mai devreme. atunci când se constată că acesta încalcă grav drepturile omului şi libertăţile fundamentale. Deciziile sale implică statele membre doar la nivel politic. anii '50 aveau să aducă mutaţii importante pe scena europeană şi mondială. numărând 55 de state membre din Europa şi America de Nord (a se vedea Anexa I) şi singura din Europa considerată un aranjament regional în sensul enunţat de Capitolul VIII din Carta Naţiunilor Unite. iar deciziile se iau prin consens30.CAPITOLUL III ORGANIZAŢIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE) Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este cea mai cuprinzătoare organizaţie de securitate de tip regional. excepţie care stabileşte posibilitatea ca o decizie să fie luată fără participarea statului vizat de respectiva decizie. 30 ________________ Consiliul de la Praga. rădăcinile ei se regăsesc în anii '70 ai secolului XX. prevenirea conflictelor. Activitatea sa presupune alerta timpurie. 35 Universitatea Spiru Haret .C.E.S. Comunitatea Economică Europeană (CEE). gestionarea crizelor şi reconstrucţia postconflict. cooperarea dintre state traducându-se prin crearea unui număr important de organizaţii internaţionale: Consiliul Europei. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECA). În această logică. nu şi juridic. această regulă a „consensului minus unu” a fost invocată în iulie 1992 pentru a suspenda Iugoslavia din CSCE. a instituit totuşi o excepţie de la regula consensului. Toate statele membre au statut egal. 1. din 30 şi 31 ianuarie 1992. Deşi OSCE are (sub această denumire) o istorie destul de scurtă. Evoluţie istorică C. existenţa sa fiind indisolubil legată de perioada „războiului rece”. Ororile celui de-al doilea război mondial au determinat statele lumii să consacre o reflecţie sporită cooperării la nivel internaţional în domenii cât mai variate.

iar în urma unor evenimente precum invadarea Ungariei sau construirea Zidului Berlinului.3-9 iulie 1973 (Helsinki): adoptarea Recomandărilor Finale. în Europa începe să câştige teren ideea organizării unei securităţi paneuropene. . . Acesta este un document politic. Statele vest-europene au respins însă această idee.Uniunea Europei Occidentale (UEO). NATO îşi anunţă. menit să confirme graniţele existente în Europa şi să pună bazele unei cooperări economice Est-Vest. nonconstrângător juridic. a Actului Final de la Helsinki. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a fost formal deschisă pe 3 iulie 1973. concretizarea ei părea tot mai puţin posibilă. de către cele 35 de state membre.30 iulie – 1 august 1975 (Helsinki): semnarea. încep discuţiile de la Helsinki. Acesta. reconfirmarea statutului legal al Berlinului. această disponibilitate fiind însă una condiţionată. cooperarea în domeniul economic. După o perioadă de rezerve. 36 Universitatea Spiru Haret . incluzând 35 de state din zona europeană şi euroatlantică.18 septembrie 1973-21 iulie 1975 (Geneva): elaborarea Actului Final de la Helsinki. Tot în această perioadă. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). discuţii asupra dezarmării în Europa. în Anexa II. de către statele europene. astfel. la 22 noiembrie 1972. includerea unui capitol asupra drepturilor omului. având trei coordonate majore: aspectele politico-militare ale securităţii (principiile care ghidează relaţiile dintre statele participante şi măsuri de sporire a încrederii în plan militar) (A se vedea. a cunoscut trei momente majore: . în 1969. încheiate pe 8 iunie 1973 şi a căror consacrare a fost făcută prin documentul intitulat Recomandările finale de la Helsinki (cunoscut şi sub numele de The Blue Book). „Decalogul” de la Helsinki). cu drepturi depline. a unui tratat şi crearea unei structuri instituţionale permanente). a SUA şi Canadei. prima propunere concretă în acest sens fiind adresată de Uniunea Sovietică în 1954 (aceasta propunea semnarea. lansându-se astfel procesul Helsinki. Alianţa cerea participarea. Destinderea din anii '60 permite fostei URSS să avanseze noi propuneri asupra unei viitoare conferinţe a cărei încununare ar fi trebuit să fie adoptarea unui text cu valoare juridică. Începutul anilor '70 pare fast acestui proiect şi. disponibilitatea de a participa la o astfel de conferinţă.

de a avea un cod de conduită în relaţiile lor internaţionale. implicând transparenţa şi controlul armamentelor. Înaltul Reprezentant pentru Minorităţi 37 Universitatea Spiru Haret . Procesul de la Helsinki a reprezentat. un Centru de Prevenire a Conflictelor şi un Oficiu pentru Alegeri Libere. incluzând alegeri libere. Paris. dimensiunea umană. „cooperarea culturală” şi „cooperarea în probleme de educaţie”). În planul securităţii. precum şi posibilitatea unor întâlniri periodice între reprezentanţi ai ministerelor de externe. asumarea unui nou tip de misiuni. un Consiliu al miniştrilor de externe cel puţin o dată pe an. „informarea”. în această perioadă (între 1989 şi 1991 au loc reuniuni la Viena. În perioada 1991-1994. legate de această dată de construirea cadrului instituţional democratic şi respectul drepturilor omului în fostele state comuniste. precum şi un program de cooperare pe termen lung. Moscova). Prăbuşirea comunismului şi încheierea „războiului rece” au însemnat. libertatea presei. Organizaţia îşi dezvoltă. adoptată în 1990. fără îndoială. CSCE va fi înzestrată cu noi instituţii şi structuri: Forumul pentru Cooperare în Domeniul Securităţii (Forum for Security Cooperation). incluzând un Secretariat. redate prin formula „contacte umane”. Copenhaga. crearea CSCE a determinat reducerea tensiunilor militare prin adoptarea măsurilor de încredere militară. În aprilie 1991 a fost constituită Adunarea Parlamentară a OSCE. pentru CSCE. la summit-ul şefilor de stat şi de guvern. Pornind de la premisa că „întreaga Europă liberă este chemată pentru un nou început”. protecţia minorităţilor. Consacrarea noii orientări a Conferinţei a constituit-o Carta de la Paris pentru o Nouă Europă.tehnico-ştiintific şi a mediului înconjurător şi „cooperarea în domeniul umanitar şi în alte domenii” (erau vizate aici: drepturile omului. Aceste întâlniri beneficiau de suportul unui aparat administrativ permanent. Conferinţa a constituit un cadru de dialog între „state suverane şi independente în condiţiile deplinei egalităţi” într-un moment în care pe scena internaţională se confruntau două blocuri politice şi militare împărtăşind valori diferite şi a permis abordarea unui subiect până atunci exclus de pe agenda reuniunilor comune ale reprezentanţilor din Est şi din Vest: problema drepturilor omului. documentul stabilea consultări politice la nivel de şefi de stat şi de guvern din doi în doi ani. o şansă unică oferită statelor membre de a rămâne în contact.

restaurarea ordinii şi a păcii.prevenirea conflictelor locale. În toată această perioadă. Forumul Economic. În noiembrie 1999 a fost semnată. document care precizează.Naţionale (The High Commissionar on National Minorities). prevenire a conflictelor şi gestionare a crizelor”. instrumentele de prevenire a conflictelor. O. economice sau sociale prin promovarea securităţii cooperative.C. dialogul şi consensul. sprijinită pe domnia legii. însărcinat cu „coordonarea consultărilor curente în domeniile de interes ale CSCE”. Prin structura şi activităţile sale.consolidarea valorilor comune ale statelor membre şi sprijinirea acestora în edificarea unei societăţi civile complet democratice. iar în 1998 a început monitorizarea politică. OSCE a dat dovadă de o capacitate sporită de flexibilitate. Această dezvoltare instituţională a transformat CSCE dintr-un proces într-o organizaţie. adaptându-se schimbărilor şi noilor provocări la nivel internaţional. . pe de altă 38 Universitatea Spiru Haret .E. Secretarul General. În 1997. pe de o parte. Organizaţia se recunoaşte a fi un „instrument primar de alertă rapidă. modelele de cooperare cu celelalte organizaţii şi instituţii internaţionale. Priorităţile pe care OSCE şi le-a stabilit pentru perioada actuală vizează: . Carta pentru Securitatea Europeană. consolidarea statului de drept şi respectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale în aria sa de activitate.S. şi devenind efectivă de la 1 ianuarie 1995. OSCE a instituit un Reprezentant pentru libertatea presei şi şi-a consolidat dimensiunea economică. . valorile comune împărtăşite de statele membre.acoperirea deficitului de securitate şi evitarea creării unor noi sciziuni politice. noua denumire – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa – fiind adoptată în urma summit-ului de la Budapesta. OSCE contribuie activ la promovarea democraţiei. rolul Organizaţiei în viitoarea arhitectură europeană şi. la Istanbul. din 5/6 decembrie 1994. Locul special pe care această Organizaţie îl ocupă pe scena internaţională se regăseşte în particularităţile sale: abordarea în cooperare a securităţii. Preşedintele în exerciţiu (Chairman în Office).

Organele decizionale. structurile şi instituţiile OSCE Modul în care OSCE şi-a organizat structura internă permite identificarea a două tipuri de organe: pe de o parte. corpul decizional şi. dezarmarea şi sporirea încrederii securitare. Consiliul Ministerial (Ministerial Council) este format din miniştrii de afaceri externe ai statelor membre şi se reuneşte cel puţin o dată pe an (nu în acelaşi an în care are loc şi summit-ul). c) reducerea riscurilor de conflict. d) implementarea măsurilor adoptate. Consiliul Superior (Senior Council)/ Forumul Economic (Economic Forum). În urma summit-ului de la Istanbul. s-a decis crearea unui comitet pregătitor plasat sub conducerea Consiliului Permanent şi având drept rol consolidarea procesului de consultare politică şi transparenţă în cadrul Organizaţiei. pe de altă parte. este responsabil cu activităţile curente ale Organizaţiei. de asemenea. b) consultări periodice şi cooperare sporită în probleme legate de securitate. de a urmări în ce măsură activităţile OSCE concordă cu scopurile politice ale Organizaţiei. între cele două „componente” existând o permanentă cooperare. să urmărească. instituţiile şi structurile operaţionale. are drept scop sporirea capacităţilor acesteia în prevenirea conflictelor şi reconstrucţia postconflict a societăţilor afectate de război. între sesiunile acestuia. gestioneze şi coordoneze activităţile 39 Universitatea Spiru Haret . Principalele sale obiective sunt: a) negocierea privind controlul armamentelor. Consiliul Permanent (Permanent Council) este organul principal de consultare politică şi luare a deciziilor. format din reprezentanţii diferitelor direcţii politice ale ministerelor de externe. Rolul său este de a evalua problemele relevante pentru OSCE. Aspectele militare ale securităţii sunt dezbătute în cadrul Forumului pentru Cooperare în domeniul Securităţii (Forum for Security Cooperation). precum şi luarea măsurilor adecvate. care se reuneşte săptămânal la Viena. Structura decizională Reuniunile la vârf (Summits) sunt întâlniri periodice ale şefilor de stat şi de guvern şi au drept rol trasarea priorităţilor şi orientărilor politice ale Organizaţiei. din 1999. are drept misiune să pregătească şi să implementeze deciziile adoptate de Consiliul Ministerial şi. Astfel de reuniuni au loc la 2-3 ani. 2. Sediul său este la Viena.parte.

Structuri şi instituţii operaţionale Preşedintele în exerciţiu (Chairman-in-Office) este responsabil pentru activitatea executivă şi coordonarea activităţilor curente ale OSCE. consiliere în domeniul financiar etc. gestionarea crizelor şi reabilitarea postconflict. Secretariatul General este plasat sub conducerea Secretarului General. Sediul Secretariatului OSCE este la Viena. promovarea politicii şi a practicilor OSCE la nivel internaţional. Oficiul a fost consacrat în actuala formulă începând din 1992. menţinerea contactelor cu alte organizaţii internaţionale. cu sediul la Praga. cei trei formând aşa-numita Troikă. pentru un an. sprijinul acordat Preşedintelui în exerciţiu pentru pregătirea şi organizarea întâlnirilor din cadrul OSCE. implementarea deciziilor OSCE. din 1997. În urma dezvoltării structurii instituţionale a Organizaţiei. de ministrul de afaceri externe al unuia dintre statele membre. Conducerea Secretariatului este asigurată de Secretarul General. inclusiv Secretariatul. desemnat de Consiliul Ministerial. dar ea a fost formal recunoscută la summit-ul de la Helsinki. Originile acestei instituţii se regăsesc în Carta de la Paris pentru o nouă Europă. Activitatea lui presupune gestionarea structurilor şi operaţiunilor OSCE. doar ca Forum Economic. Secretarul General (The Secretary General) şi Secretariatul (The Secretariat) Secretarul General îl sprijină şi îl reprezintă pe Preşedintele în exerciţiu. 40 Universitatea Spiru Haret . Consiliul acţionează. Secretariatul General este asistat de un Birou. Principalele sale misiuni implică acţiuni de coordonare. consolidarea instituţiilor democratice. alerta rapidă şi prevenirea conflictelor.OSCE. de reprezentare şi de supervizare a acţiunilor legate de prevenirea conflictelor. Mandatul său este de trei ani. de fostul şi viitorul preşedinte ai Organizaţiei. Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (The Office for Democratic Institutions and Human Rights) Având drept misiune promovarea alegerilor democratice. în activitatea sa. Funcţia de preşedinte al OSCE este deţinută. din 1992. Preşedintele este asistat. acesta asigură suportul operaţional al Organizaţiei.

Prima sesiune formală a OSCE a avut loc la Budapesta. stabileşte crearea unei Curţi de Conciliere şi Arbitraj. acordând o atenţie sporită factorilor care pot îngrădi libertatea presei. în 1992. semnată în 1992. Principalele activităţi ale Adunării concentrează dezbaterile asupra diferitelor activităţi ale OSCE (la sfârşitul fiecărei Adunări anuale se adoptă o Declaraţie finală. precum şi condiţiilor nefavorabile de muncă pentru jurnalişti. în cel mai scurt timp posibil. precum şi rezoluţii şi recomandări transmise Consiliului Ministerial). Reprezentantul pentru Libertatea Presei (The Representative on Freedom of the Media) Creat în 1996. Sediul Adunării Parlamentare este la Copenhaga. care şi-a început activitatea 41 Universitatea Spiru Haret . El nu are o funcţie juridică. Curtea de Conciliere şi Arbitraj (The Court of Conciliation and Arbitration) Convenţia de Conciliere şi Arbitraj. Reprezentantul pentru Libertatea Presei are misiunea de a reacţiona rapid în cazul unei nonconcordanţe între acţiunile statelor membre şi principiile OSCE privind libertatea presei. De asemenea. facilitarea dialogului interparlamentar şi a cooperării. Mandatul său este de trei ani.Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale (The Higt Commissioner on National Minorities) Acest post a fost creat în 1992 cu scopul de a răspunde. tensiunilor etnice care implică un potenţial conflict. Sediul Înaltului Comisar pentru Minorităţi Naţionale se află la Haga. Adunarea Parlamentară a OSCE (Parliamentary Assembly) Reprezentând dimensiunea parlamentară a Organizaţiei. Cei 315 parlamentari din statele membre au drept misiune promovarea participării parlamentare în activităţile OSCE. încurajarea jurnalismului liber (Adunarea decernează anual Premiul pentru Jurnalism şi Democraţie). acest post conferă mandat pentru observarea libertăţii de expresie a mass-media în statele membre. Criteriul de reprezentare este direct legat de mărimea populaţiei. în urma summit-ului de la Lisabona (şi oficializat în urma Consiliului din 5 noiembrie 1997). care reafirmă importanţa parlamentelor în procesul de la Helsinki şi invită la crearea unui organism parlamentar în cadrul Organizaţiei. asistenţa în vederea consolidării democraţiei în fosta URSS (Adunarea a dezvoltat un Program de Asistenţă Democratică). Adunarea Parlamentară îşi are originile în Carta de la Paris pentru o Nouă Europă.

.mecanisme pentru soluţionarea paşnică a conflictelor (mechanism for peaceful settlement of disputes). Comisia de Conciliere analizează cazurile care îi sunt supuse de două sau mai multe state membre.constatarea situaţiei de fapt (fact-finding) şi misiunile raportoare (rapporteur missions). cu experienţă în domeniul afacerilor şi legislaţiei internaţionale. a Rezoluţiilor 1160 şi 1199 ale ONU. . Kosovo Verification Mission a avut drept scop verificarea respectării. gestionarea crizelor.operaţiuni de menţinere a păcii (peacekeeping operations).grupurile ad-hoc (ad hoc steering groups).reprezentanţii personali ai Preşedintelui în exerciţiu (personal representatives of the Chairman-in-Office). . Acţiunile OSCE Modul concret de intervenţie a Organizaţiei în cazul existenţei unui conflict sau a unei situaţii potenţial conflictuale include mai multe elemente: . raportarea acestora şi. Astfel de misiuni au fost folosite în fosta Iugoslavie: în 1998/1999. ale cărui decizii sunt obligatorii pentru părţile implicate. formularea de propuneri de recomandări structurilor decizionale ale Organizaţiei (astfel de acţiuni au fost folosite. În cazul unui refuz. pentru a vedea în ce măsură noii membri ai OSCE implementează angajamentele luate în cadrul Organizaţiei). implicând încetarea focului. . . Sediul Curţii se află la Geneva.misiunile (missions). 42 Universitatea Spiru Haret . Principalul instrument al Organizaţiei pentru prevenirea conflictelor pe termen lung. raportul este trimis Tribunalului de Arbitraj.în decembrie 1994 şi al cărei rol este de a rezolva disputele pe care i le supun statele membre semnatare ale Convenţiei. soluţionarea conflictelor şi reabilitarea postconflict îl constituie misiunile. de către RFI. 3. Până acum însă nu s-a făcut apel la serviciile sale. Membrii Comisiei sunt personalităţi proeminente. Constatarea situaţiei de fapt şi misiunile raportoare constau în vizite de scurtă durată ale reprezentanţilor din statele membre ale OSCE. spre exemplu. uneori. Părţile implicate au la dispoziţie 30 de zile pentru a accepta sau nu concluziile din raportul Comisiei. scopul lor îl constituie stabilirea faptelor.

Operaţiunile de menţinere a păcii pot fi decise în caz de conflict în scopul menţinerii păcii şi stabilităţii. Aceşti reprezentanţi au un mandat clar şi precis cuprinzând. Intervenţia OSCE se realizează uneori prin activitatea Reprezentanţilor personali ai Preşedintelui în exerciţiu. în calitate de componentă a Misiunii de Administraţie Interimară a ONU (United Nations Interim Administration Mission în Kosovo – UNMIK). Mecanismele de soluţionare paşnică a conflictelor presupun proceduri care facilitează contactul prompt şi direct între părţile în conflict. această modalitate de acţiune nu a fost încă folosită. Felipe Gonzalez. 43 Universitatea Spiru Haret . gestionării crizelor şi rezoluţiilor controversate. acestea neavând însă forţă constrângătoare pentru statele membre) şi Convenţia de Conciliere şi Arbitraj (aceasta „leagă” doar statele care sunt parte a acesteia şi care participă şi la costurile pentru Curtea de Conciliere şi Arbitraj). misiunile OSCE în Kosovo. Este vorba despre personalităţi din statele membre ale OSCE desemnate de Preşedinte pentru a-l asista în legătură cu o criză sau un conflict. inclusiv anularea rezultatelor acestora”. primul ministru spaniol. în 1996. Misiunea lor este de a-l asista pe Preşedintele în exerciţiu.monitorizarea deplasării trupelor. Ele pot face comentarii generale sau punctuale sau îşi pot prezenta opinia. dar şi activităţi privind implementarea controlului armamentelor sau strângerea de fonduri (spre exemplu. rapiditatea de reacţie pe care o presupune declanşarea lor constituie un avantaj. incluzând media şi corpul judecătoresc aflat în legătură cu faptele şi evenimentele legate de alegerile municipale. mandatul lui presupunea „să adune informaţii de la toate forţele politice şi instituţii. incluzând „Troika”. respectarea drepturilor omului şi reconstrucţia cadrului democratic. împreună sau separat. Grupurile ad-hoc sunt o modalitate de acţiune care se „modelează” de la caz la caz. sarcini referitoare la prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor. mai ales în domeniul prevenirii conflictelor. a fost trimis în Republica Federală Iugoslavă în timpul protestelor care au urmat alegerilor municipale. Fiind vorba de proceduri care nu necesită consensul statelor membre. cel mai adesea. Raportul premierului spaniol a constituit ulterior fundamentul declanşării presiunilor asupra Belgradului pentru a-şi schimba decizia). Până acum. Astfel de mecanisme sunt: Mecanismele de la Valletta (una sau două persoane vor păstra contactul cu părţile în conflict. Grupurile sunt formate dintr-un grup restrâns de state participante.

Acest Cod a fost adoptat în 1994. şi anume securitatea globală (acoperă cele trei aspecte ale securităţii: umană. statele membre ale OSCE au elaborat Carta Europeană de Securitate. Carta propune un răspuns comun tuturor acestor sfidări la adresa securităţii. iar deciziile. Considerând că riscul conflictelor între state nu a fost complet eliminat şi că au apărut noi provocări (terorismul internaţional. pentru a răspunde 44 Universitatea Spiru Haret . extremismul violent. Documentul face referire la păstrarea capacităţilor militare care acoperă nevoile reale de securitate în statele membre. s-a propus adoptarea unui Cod de conduită vizând aspectele politico-militare ale securităţii. compus din reprezentanţi ai statelor membre ce se reunesc săptămânal la Viena. interesele şi aranjamentele securitare (inclusiv tratate şi alianţe). În 1999. adoptate prin consens. potrivit Codului. pe baza valorilor comune. contactele la nivel militar. politico-militară şi economică şi de mediu) şi de cooperare (toate statele participante au statut egal. sunt constrângătoare doar la nivel politic). acestea din urmă au. în mod liber. precum: controlul armamentelor. în cadrul summit-ului de la Budapesta. şi reafirma determinarea statelor membre de a acţiona solidar în cazul violării normelor OSCE şi de a contribui la găsirea unor soluţii concertate la provocările securitare. transparenţa şi participarea statelor membre. problemele regionale etc. Plecând de la ideea că nici un stat sau nici o organizaţie nu poate face faţă singur(ă) riscurilor şi ameninţărilor. Instanţa în responsabilitatea căreia intră negocierile şi consultările în probleme ce ţin de aspectele politico-militare este Forumul pentru Cooperarea în Domeniul Securităţii. OSCE se angajează să intensifice cooperarea cu organizaţiile competente. între diferitele organisme ce se ocupă de problemele de securitate. Această perspectivă asupra securităţii presupune adoptarea. traficul de droguri). libertatea de a-şi defini. document care identifică noile ameninţări la nivel securitar şi trasează rolul Organizaţiei în viitoarea arhitectură europeană. criminalitatea organizată. dezarmarea. a unor mecanisme antrenând deschiderea. la Helsinki.Dimensiunea politico-militară a securităţii OSCE propune o abordare specifică a securităţii. În 1992. construirea cadrului securitar. să dezvolte şi să menţină coerenţa politică şi operaţională. pe picior de egalitate şi într-un spirit de cooperare. Activitatea de negociere şi consultări a Forumului se circumscrie unei tematici diverse. la summit-ul de la Istanbul. în plan politico-miliar.

regulile democratice ale procesului de la Helsinki. constituindu-se într-un cadru suplu de coordonare în vederea favorizării cooperării graţie căreia diferitele organizaţii pot contribui la consolidarea lor reciprocă. Carta recunoaşte. ________________ 31 Sursa: Ministerul Afacerilor Externe al României. În viziunea României din acea vreme. schimbări cărora România le-a răspuns printr-un document prezentat la Consiliul Ministerial al CSCE de la Berlin. securitatea europeană trebuie concepută. al democraţiei şi al statului de drept. dar şi să le permită o dezvoltare liberă.crizelor specifice şi. OSCE va face apel sporit la practicile deja consacrate şi va dezvolta operaţiunile de teren. ţara noastră fiind unul dintre promotorii orientării democratice a procesului lansat la Helsinki. ca o reţea de structuri interconectate armonios şi care se susţin reciproc. De asemenea. în cadrul Conferinţei. corespunzătoare propriilor interese şi crearea de legături de cooperare pe baza normelor de drept internaţional. OSCE îşi asumă un rol integrator-cheie. noile realităţi internaţionale au impus noi abordări în cadrul Conferinţei. După 1989. de asemenea. securitatea presupunea un sistem de angajamente clare şi precise. profitând de atuurile lor specifice. 45 Universitatea Spiru Haret . În ceea ce priveşte instrumentele pentru consolidarea dialogului şi a cooperării. cât şi capacitatea sa de Răspuns Rapid (REACT). România şi CSCE/OSCE31 Relaţiile României cu CSCE debutează în acelaşi timp cu începuturile Conferinţei înseşi. 4. pentru a defini o ripostă la noile riscuri şi ameninţări. din 1991. şi care reflecta concepţia sa despre securitatea europeană şi rolul CSCE în acest domeniu. asumate liber de state. însoţite de măsuri şi garanţii concrete care să le protejeze de eventuala folosire a forţei în relaţiile interstatale. în viziunea României. importanţa cooperării subregionale şi situează în centrul conceptului de securitate globală promovat de OSCE respectul drepturilor omului şi al libertăţilor fundamentale. fondate pe egalitatea suverană a statelor şi instituind principiul rotaţiei la conducerea reuniunilor. precum şi adoptarea deciziilor prin consens. În această logică. în acelaşi timp. România a fost cea care a iniţiat.

de asemenea. România a deţinut.F. Kosovo. activitatea sa urmărind: • afirmarea şi respectarea principiilor şi normelor OSCE. pe baza recunoaşterii şi respectării valorilor comune. • definirea rolului şi locului OSCE în edificarea spaţiului comun de securitate. iar numeroşi reprezentanţi români au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE sau au participat ca observatori la alegeri. • consolidarea capacităţii operaţionale a OSCE. 46 Universitatea Spiru Haret . Iugoslavia. exercitată de ministrul român al afacerilor externe. poziţia de şef de misiune OSCE în Cecenia.a. Belarus ş. gestionare a crizelor şi reconstrucţie postconflict. România a deţinut funcţia de Preşedinte în exerciţiu al OSCE.România a continuat să fie o prezenţă activă şi în cadrul noii Organizaţii pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Albania. România a participat la acţiunile OSCE în Bosnia-Herţegovina. • adaptarea organizaţiei la noile realităţi. de asemenea. Între 1 ianuarie şi 31 decembrie 2001. funcţia de preşedinte al Adunării Parlamentare a OSCE. întărirea capacităţii sale de a face faţă noilor riscuri şi provocări. inclusiv a dreptului fiecărui stat participant de a-şi alege liber aranjamentele de securitate. a angajamentelor şi normelor de conduită. a eficienţei instrumentelor şi mecanismelor sale de diplomaţie preventivă.. România a deţinut. Tadjikistan şi Turkmenistan. fosta R. • afirmarea conceptului atotcuprinzător de securitate prin cooperare (comprehensive co-operative security). fără linii de diviziune.

Andorra 3.Herţegovina 9. Moldova 34. Liechtenstein 30. Malta 33. Islanda 24. Danemarca 15. Vatican 22. Olanda 36. Letonia 29. Irlanda 25. Estonia 16. Austria 5. Azerbaidjan 6. Belarus 7. Canada 11. Kârgâzstan 28. Bosnia. Finlanda 17. Germania 20. Grecia 21. Bulgaria 10. Cipru 13. Georgia 19. Croaţia 12. Albania 2. Norvegia Data admiterii 19 iunie 1991 25 aprilie 1996 30 ianuarie 1992 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 30 ianuarie 1992 25 iunie 1973 30 aprilie 1992 25 iunie 1973 25 iunie 1973 24 martie 1992 25 iunie 1973 1 ianuarie 1993 25 iunie 1973 10 septembrie 1991 25 iunie 1973 25 iunie 1973 24 martie 1992 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 30 ianuarie 1992 10 septembrie 1991 25 iunie 1973 10 septembrie 1991 25 iunie 1973 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 47 Universitatea Spiru Haret . Italia 26. Kazahstan 27. Armenia 4. Luxemburg 32. Ungaria 23. Republica Cehă 14.ANEXA I Statele membre ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) State membre 1. Belgia 8. Monaco 35. Franţa 18. Lituania 31.

Polonia Portugalia România Federaţia Rusă San Marino Serbia şi Muntenegru Republica Slovacă Slovenia Spania Suedia Elveţia Tadjikistan Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei Turcia Turkmenistan Ucraina Marea Britanie Statele Unite ale Americii Uzbekistan 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 10 noiembrie 2000 1 ianuarie 1993 24 martie 1992 25 iunie 1973 25 iunie 1973 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 12 octombrie 1995 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 30 ianuarie 1992 25 iunie 1973 25 iunie 1973 30 ianuarie 1992 48 Universitatea Spiru Haret . 41.37. 51. 43. 44. 52. 45. 46. 38. 53. 39. 49. 48. 47. 54. 42. 55. 40. 50.

Respectul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Inviolabilitatea frontierelor 4. Rezolvarea pe cale paşnică a disputelor 6. de conştiinţă. Nonintervenţia în treburile interne ale unui stat 7. Cooperarea între state 10.ANEXA II „Decalogul” de la Helsinki 1. Abţinerea de la recurgerea la forţă 3. Îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor de drept internaţional 49 Universitatea Spiru Haret . Drepturi egale şi dreptul la autodeterminare pentru popoare 9. de religie şi a convingerilor 8. inclusiv a libertăţii de gândire. Egalitatea suverană şi respectul drepturilor inerente acesteia 2. Integritatea teritorială a statelor 5.

ANEXA III Presedinţia O.S.E. IUNIE 1991 – IANUARIE 1992 IANUARIE 1992 – DECEMBRIE 1992 GERMANIA REPUBLICA FEDERATIVĂ CEHĂ ŞI SLOVACĂ SUEDIA ITALIA UNGARIA ELVEŢIA DANEMARCA POLONIA NORVEGIA AUSTRIA ROMÂNIA PORTUGALIA OLANDA BULGARIA DECEMBRIE 1992 – DECEMBRIE 1993 DECEMBRIE 1993 – DECEMBRIE 1994 DECEMBRIE 1994 – DECEMBRIE 1995 IANUARIE 1996 – DECEMBRIE 1996 IANUARIE 1997 – DECEMBRIE 1997 IANUARIE 1998 – DECEMBRIE 1998 IANUARIE 1999 – DECEMBRIE 1999 IANUARIE 2000 – DECEMBRIE 2000 IANUARIE 2001 – DECEMBRIE 2001 IANUARIE 2002 – DECEMBRIE 2002 IANUARIE 2003 – DECEMBRIE 2003 IANUARIE 2004 – DECEMBRIE 2004 50 Universitatea Spiru Haret .C.

Australia şi Noua Zeelandă. OECE s-a transformat în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Coreea de Sud. concretizat prin „Planul Marshall”. de asemenea. eficientizarea acestora. Organizaţiile internaţionale contemporane. toate statele europene. În 1961. OCDE îşi propune. deschizând drumul constituirii şi a altor forme de cooperare între statele de pe bătrânul continent. 39. Editura Lumina Lex. în 1994 devin membre şi alte state: Republica Cehă. Prezentare generală OCDE este o organizaţie economică ce a fost creată prin Tratatul de la Paris din 16 aprilie 1948. Japonia. pe lângă membrii europeni. Aceasta devine prima organizaţie regională constituită la nivel european. Organizaţii şi relaţii internaţionale. 2002. Deşi de „Planul Marshall” puteau beneficia. dezvoltarea liberului schimb. Evoluţie. să ________________ Ion Rusu. Slovacia. După căderea Zidului Berlinului. şi SUA. promovarea economiei de piaţă. p. Ungaria. Reconstrucţia Europei la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale a beneficiat de sprijinul financiar al Statelor Unite şi al Canadei. fosta URSS şi ţările aflate în sfera sa de influenţă au refuzat acest ajutor. cuprinzând. Bucureşti. în principiu.CAPITOLUL IV ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ (OCDE) 1.32 Gestionarea ajutorului a fost încredinţată unei structuri unice: Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (OECE). 76-77. Polonia. Dacă fosta OECE era europeană. 1998. Canada. 51 32 Universitatea Spiru Haret .33 Scopul organizaţiei îl constituie consolidarea economiilor statelor membre. Mexic. Editura Institutul European. lansat în 1947. actuala OCDE este occidentală. 33 Philippe Moreau Defarges. Iaşi. p.

elabora şi adopta politicile economice şi sociale. În cadrul acesteia. un stat trebuie să fie ataşat principiilor economiei de piaţă şi democraţiei pluraliste. se străduiesc să aducă răspunsuri la probleme comune şi încearcă să coordoneze politici interne şi internaţionale care. comerţul electronic. aceasta cuprinde mai multe elemente: colectarea şi analiza datelor în vederea unor discuţii colective. Seriozitatea abordărilor. înainte de toate. orientată pentru o bună perioadă de timp către economiile statelor membre. conţinutul analizei economice realizate de OCDE s-a îmbogăţit prin studierea interacţiunilor dintre diferitele componente sau realităţi cu impact la nivel economic. cât şi în cele în curs de dezvoltare. biotehnologia. cuprinzând întregul spectru economic şi social. oferă guvernelor un cadru pentru a examina. Pentru a deveni membru al OCDE. OCDE este preocupată şi de analiza noilor tendinţe.contribuie la creşterea economică atât în ţările dezvoltate. cu ONG-uri şi societatea civilă. Limbile oficiale ale OCDE sunt engleza şi franceza. Activitatea Organizaţiei. Mai mult decât atât. supravegherea multilaterală. elaborarea de coduri în vederea garantării liberei circulaţii a serviciilor şi capitalurilor). în contextul actual de mondializare a economiilor. OCDE lărgindu-şi aria de observaţie şi la ţările europene aflate în tranziţie la economia de piaţă şi intensificându-şi dialogul cu state din Asia şi America Latină. o organizaţie care. examinările reciproce ale guvernelor. să întreţină relaţii de cooperare cu alte 70 de state. 52 Universitatea Spiru Haret . trebuie să formeze un ansamblu din ce în ce mai omogen”. cum ar fi dezvoltarea durabilă. şi rigoarea analizei au făcut ca OCDE să numere astăzi 30 de state membre (A se vedea Anexa I). securitatea alimentelor. Domeniile de interes privilegiate de Organizaţie sunt extrem de largi. a cunoscut în ultima vreme o deschidere extraordinară. după cum se defineşte ea însăşi. presiunea exercitată de parteneri. În ceea ce priveşte metoda de lucru a OCDE. Conectată la evoluţia extrem de rapidă a mediului internaţional. cum ar fi politicile sociale sau mondializarea. Discuţiile care au loc în cadrul OCDE se pot finaliza cu adoptarea unor decizii formale constând în luarea unor măsuri constrângătoare juridic (spre exemplu. OCDE este la ora actuală un cadru important de elaborare şi orientare a politicilor economice convergente sau. ele compară experienţe.

Structura OCDE Organul central al Organizaţiei este Consiliul. precum şi în Europa continentală. dezbatere şi schimb de informaţii între statele membre. Marea Britanie. grupuri de lucru şi subgrupuri tehnice. Secretariatul este condus de un Secretar general. format din reprezentanţi ai statelor membre (unul pentru fiecare stat membru) şi un reprezentant al Comisiei Uniunii Europene. munca desfăşurată de comitete. precum şi bugetul anual. în acelaşi timp. Secretariatul OCDE completează. 53 Universitatea Spiru Haret . fie din delegaţiile permanente pe lângă OCDE. ştiinţă şi tehnologie. prin activitatea desfăşurată de agenţii săi (aproximativ 2300). OCDE numără aproximativ 200 de comitete. Comitetele constituie cadrul de întâlnire. OCDE a dat publicităţii analiza sa privind perspectivele economice pentru 2004-2005. Misiunea sa este de a orienta activitatea comitetelor. periodic. OCDE identifică. la nivel de miniştri. Consiliul se reuneşte. America de Nord. Secretariatul general al OCDE are o structură ce cuprinde 14 secţiuni (a se vedea Anexa II). comerţul internaţional. Aceştia abordează problemele importante ale momentului şi fixează priorităţile Organizaţiei pentru anul următor. Există. de asemenea. fiecare orientată către analiza unei probleme specifice. o dată pe an. în vederea trasării liniilor generale de activitate şi. Constatându-se o revigorare economică în Asia. de a adopta decizii şi recomandări.2. la nivel de ambasadori acreditaţi pe lângă OCDE. Secretarul general este şi Preşedintele Consiliului. Centrul pentru dezvoltare. Centrul pentru cercetare şi inovare în învăţământ. cum ar fi: Agenţia OCDE pentru energie nucleară. Conferinţa europeană a miniştrilor transporturilor şi Agenţia internaţională a energiei. ajutorul pentru dezvoltare. În noiembrie 2003. În cadrul OCDE există şi organe semiautonome. „zonele de umbră” în planul dezvoltării economice. comitete specializate care dezbat şi examinează progresele realizate în domenii cum sunt: politica economică. Ele sunt formate din reprezentanţi ai statelor membre provenind fie din administraţiile naţionale. asistat de patru secretari generali adjuncţi. pieţele financiare.

Soluţiile avansate vizează „stabilizarea şi revitalizarea cadrului bugetar pe termen lung. IMM etc. România şi OCDE România a stabilit. descurajând investiţiile. la începutul anilor '90. dezechilibrele balanţelor curente. un Centru de informare şi documentare OCDE. pe multiple planuri. însoţit de rate moderate ale dobânzii pe termen lung”. 3. potrivit propriilor afirmaţii. acesta este în parte relativizat de câteva probleme semnificative (cum ar fi. o bună colaborare cu OCDE. care reafirmă continuarea cooperării în siderurgie. în perspectivă. OCDE trebuie. sub egida Academiei Române. de viitor stat membru al acestei organizaţii. care să conducă la obţinerea statutului de partener – stat asociat şi. spre exemplu. a fost semnată. În 2003. Declaraţia comună de colaborare în domeniul industrial între OCDE şi România. La Bucureşti se va deschide. cu „un mediu monetar durabil adaptat. presupunând o creştere susţinută în SUA şi o relansare progresivă în Europa şi Japonia.). „într-un context cu slabe tensiuni inflaţioniste şi un recul gradual al şomajului”. România face demersuri constante pentru deschiderea a noi capitole de cooperare cu OCDE. datoriile mari ale întreprinderilor. să fie capabilă să ofere soluţii statelor în momentul confruntării cu şocuri economice defavorabile şi să contribuie la depăşirea inegalităţilor de performanţă economică în sânul statelor membre. reforma instituţiilor bugetare în vederea prevenirii întoarcerii la politicile prociclice şi progresul către o mai mare eficienţă a cheltuielilor publice. 54 Universitatea Spiru Haret . construcţii navale. amploarea deficitelor publice şi externe ale SUA etc. de exemplu.Dacă OCDE prevede un scenariu economic mai degrabă optimist. într-un context în care cererile în domeniul cheltuielilor sunt tot mai presante”.

prezentate în tabelul următor: Ţara Germania Australia Austria Belgia Canada Republica Coreea Danemarca Spania Statele Unite ale Americii Finlanda Franţa Grecia Ungaria Islanda Irlanda Italia Japonia Luxemburg Mexic Norvegia Noua Zeelandă Olanda Polonia Portugalia Republica Slovacă Republica Cehă Marea Britanie Suedia Elveţia Turcia Data depunerii instrumentului de ratificare 27 septembrie 1961 7 iunie 1971 29 septembrie 1961 13 septembrie 1961 10 aprilie 1961 12 decembrie 1996 30 mai 1961 3 august 1961 12 aprilie 1961 28 ianuarie 1969 7 august 1961 27 septembrie 1961 7 mai 1996 5 iunie 1961 17 august 1961 29 martie 1962 28 aprilie 1964 7 decembrie 1961 18 mai 1994 4 iulie 1961 29 mai 1973 13 noiembrie 1961 22 noiembrie 1996 4 august 1961 14 decembrie 2000 21 decembrie 1995 2 mai 1961 28 septembrie 1961 28 septembrie 1961 2 august 1961 55 Universitatea Spiru Haret . Convenţia privind crearea Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). la 14 decembrie 1960. Organizaţia numără 30 de state membre. Astăzi.ANEXA I Statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) 20 de ţări au semnat.

Direcţia pentru ştiinţă.Direcţia pentru mediu . agricultură şi pescuit . ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale .Direcţia executivă .Serviciul dezvoltării teritoriale .Departamentul de afaceri economice .ANEXA II Organizarea Secretariatului OCDE .Direcţia de statistică .Direcţia pentru schimburi .Centrul pentru cooperarea cu statele nemembre 56 Universitatea Spiru Haret .Direcţia pentru educaţie.Direcţia pentru afaceri financiare.Serviciul de gestiune publică .Direcţia pentru relaţii externe şi comunicare . tehnologie şi industrie .Direcţia pentru alimentaţie.Direcţia de cooperare pentru dezvoltare . fiscale şi întreprinderi .

Evoluţie istorică Crearea. 57 Universitatea Spiru Haret . Germania şi ţările care vor adera la ea”. în 1949. Uniunea Europeană sunt rezultatul unui proiect politic specific. viitoarea comunitate era deschisă şi participării altor state europene. ministrul francez al afacerilor externe. la 9 mai 1950. ideile lui Jean Monnet de creare a unei uniuni mai strânse între popoarele europene. aşa cum sunt ele schiţate în Declaraţia Schuman. Proiectul este repede adoptat şi de alte state ________________ 34 A se vedea: Ion Jinga. p. îşi asumă politic această idee prin oferta publică pe care Franţa o face Republicii Federale Germania de a pune în comun producţia de cărbune şi oţel. p. depăşind suveranităţile naţionale. op. Primele instituţii. economice. 1999. a Consiliului Europei nu reprezenta pentru toţi adepţii Europei unite răspunsul aşteptat asupra modului în care trebuia organizat bătrânul continent. În declaraţia de la 9 mai 1950. realităţi şi perspective. 9-53.CAPITOLUL V UNIUNEA EUROPEANĂ (UE) Comunităţile Europene şi. Robert Schuman. Deşi adresată în mod expres guvernului german. Astfel. ci şi prin succesul de care această entitate se bucură pe scena relaţiilor internaţionale34. „ale cărei decizii vor lega Franţa. Ion Jinga. Robert Schuman prezintă o metodă consacrând mai întâi o „solidaritate de fapt”. Este un demers unic nu doar prin apropierea fără precedent pe care o realizează între membrii săi. 63-70. mai târziu. Bucureşti. 1. în anii ’50. Andrei Popescu. Editura Lumina Lex. încep să prindă contur şi. cit. Uniunea Europeană. evidenţiază dimensiunea supranaţională a construcţiei. al cărui conţinut înglobează astăzi aproape toate aspectele vieţii politice. sociale din statele membre. reprezentată de o Înaltă Autoritate. menită a fi „fermentul unei Comunităţi mai largi şi mai profunde”.

Principiul central al acestei pieţe comune este libera concurenţă. Dicţionar de termeni comunitari. Italia.europene şi. problema bugetului propriu al Comunităţilor şi cea a trecerii de la votul în unanimitate la decizia majoritară în Consiliul de Miniştri a atins punctul culminant când reprezentantul permanent al Franţei pe ________________ 35 A se vedea Ion Jinga. Olanda. Anii ’60 nu păreau favorabili dezvoltării proiectului comunitar. Proiectul a fost însă respins şi. Criza pare să se adâncească în 1965. Luxemburg) au semnat. la Paris. însă Comunitatea controlează aprovizionarea sa periodică şi fixarea preţurilor la cel mai scăzut nivel. la 18 aprilie 1951. fiind politica agricolă comună). intrat în vigoare un an mai târziu. libera concurenţă. a serviciilor şi a capitalurilor. Bucureşti. Tratatul CEE îşi propunea instituirea unei Pieţe Comune ale cărei elemente principale sunt: eliminarea drepturilor vamale şi a restricţiilor cantitative şi instituirea unui tarif vamal comun (deci. Belgia. Tratatul afirma crearea unei Pieţe comune a cărbunelui şi oţelului. care antrenează suprimarea drepturilor vamale şi a restricţiilor cantitative la libera circulaţie a produselor. Editura Lumina Lex. libera circulaţie a persoanelor. şase ţări europene (Franţa. s-a propus crearea unei Comunităţi Europene a Apărării. 58 Universitatea Spiru Haret . Relansarea proiectului european a avut loc în 1957 prin semnarea Tratatelor de la Roma. nou creata Comunitate părea a se afla într-un impas35. care ar fi presupus organizarea unei armate europene comune având contingente oferite de statele membre şi care ar fi fost „ataşată instituţiilor politice ale Europei unite”. Andrei Popescu.140. după doar câţiva ani de la naşterea ei. elaborarea unor politici comune (prima dintre ele. realizarea unei uniuni vamale). Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). prevăzută în Tratat. negocierile din cadrul „Comisiei Fouchet” au încercat o relansare a Europei politice comune. p. În 1961-1962. Germania. 2000. interzicerea măsurilor discriminatorii şi a subvenţiilor sau a ajutorului acordat de stat. însă viziunile diferite despre „cât de supranaţională” trebuie să fie Europa supranaţională au determinat eşecul acestui proiect. Încercându-se să se orienteze această primă etapă a unei construcţii cu elemente federaliste şi către alte domenii. creând o Comunitate Economică Europeană (CEE) şi o Comunitate Europeană a Energiei Atomice (CEEA).

s-a ________________ 36 Ibidem. decizia extinderii câmpului de intervenţie comunitară. Statele Unite. pe de altă parte. Este perioada denumită a „scaunului gol”. începutul cooperării politice. amendamentele la Tratatele fondatoare (de aici şi numele de „Unic”) şi.lângă Piaţa Comună este rechemat. text care reunea. prin ceea ce denumim. a serviciilor. Grecia). Obiectivul esenţial al Actului Unic poate fi considerat voinţa de a realiza un spaţiu fără frontiere. urmând. Tratatul nu se modifica. Spania şi Portugalia au devenit membre ale Comunităţilor. pe de o parte. În 1974. pregătirea unei politici europene în raport cu lumea a treia. În 1969 a avut loc la Haga o conferinţă a şefilor de stat sau de guvern ai statelor membre. 69. ţările socialiste. care va fi deblocată în 1966 prin adoptarea „compromisului de la Luxemburg” (se prevedea că „problemele reprezentând interese foarte importante pentru unul sau mai mulţi parteneri” necesită căutarea unui acord unanim într-un timp rezonabil. dorinţa preşedintelui Pompidou de a instituţionaliza Conferinţele la vârf a devenit realitate. procedurile de cooperare între „cei Doisprezece” (în 1981. de atunci. al cărei Comunicat final lansa un program de lucru ambiţios inspirat de tripticul preşedintelui francez Georges Pompidou: finalizare (trecerea de la faza tranzitorie la cea definitivă). în principiu. Noile orientări ale politicii europene au fost regrupate în Actul Unic European (AUE) (intrat în vigoare la 1 ianuarie 1987). în 1986. a capitalurilor şi a persoanelor (deşi pare paradoxal să-ţi propui un astfel de obiectiv după ce cu 30 de ani în urmă s-au suprimat taxele vamale între statele membre. lărgire (disponibilitatea Comunităţilor de a începe negocieri cu state candidate). elaborarea Planului Werner de uniune monetară. Anii ’70 au marcat numeroase progrese ale construcţiei comunitare: acceptarea de noi membri (Irlanda. p. 59 Universitatea Spiru Haret . permiţând libera circulaţie a mărfurilor. participarea sporită a partenerilor sociali la deciziile economice şi sociale. Consiliul European. deşi. Aceste iniţiative au continuat să fie dezvoltate în anii ’80. deschişi din ce în ce mai mult ideii de uniune politică. aprofundare (elaborarea unui plan pentru crearea unei uniuni economice şi monetare). prin „compromisul de la Luxemburg” se reaşază totuşi jocul instituţiilor)36. Danemarca şi Marea Britanie devin membre ale Comunităţii). stabilirea unui program de acţiune vizând ajutor pentru regiunile nedezvoltate.

introdus un tarif extern comun şi s-au implementat politici comune. următoarele inovaţii: libera circulaţie a capitalurilor. denumiţi şi extracomunitari. iar PESC şi CJAI. Amploarea fenomenului comunitar este reflectată şi de aderarea la UE a unor noi state. pilonii doi şi. devenite membre ale Uniunii. puteri noi instanţelor comunitare. Noilor exigenţe ale Europei celor 15 s-a încercat a li se da un răspuns prin Tratatul de la Amsterdam (semnat în 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999). trei. Fără a răspunde aşteptărilor. prevederi privind regimul vizelor. extinderea ariei de intervenţie a Comunităţilor. 38 Cei doi piloni. Finlanda şi Suedia. spaţiul de libertate. suprimarea controalelor fizice la frontiere. printre altele. sporirea puterilor instanţelor comunitare. o primă apropiere a TVA-urilor. în 1995: Austria. extinderea votului cu majoritate calificată. denumit şi Tratatul asupra Uniunii Europene.). Un alt moment de maximă importanţă al istoriei comunitare este semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992 (intrat în vigoare în 1993). de asemenea. imigrarea. o politică externă eficace şi coerentă. un cadru consolidat pentru noile politici comune. chestiuni instituţionale (sporirea rolului Parlamentului European. Actul Unic European revela faptul că frontierele materiale nu dispăruseră încă). ________________ 37 Comunităţile sunt considerate primul pilon comunitar. în special. introducerea cetăţeniei europene şi crearea a doi noi piloni. liberalizarea activităţilor bancare şi a sectorului asigurărilor. cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală). politica mediului. respectiv. azilul. consolidarea principiului subsidiarităţii etc. Actul Unic European conferea. Tratatul de la Amsterdam introduce câteva reforme vizând. alături de Comunităţi37: Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (CJAI)38. Cele 300 de măsuri introduse de Carta Albă a Comisiei (document care a stat la baza redactării AUE) au determinat. protecţia consumatorului. sunt supuşi cooperării interguvernamentale. 60 Universitatea Spiru Haret . securitate şi justiţie (protecţia drepturilor fundamentale. dreptul de rezidenţă. dezvoltarea conceptului de cetăţenie europeană. un acord social consolidat. Cele mai importante elemente ale noului tratat sunt: înfiinţarea unei uniuni economice şi monetare (cel mai târziu la 1 ianuarie 1999).

Cf. ed. a 7-a. când 8 state din spaţiul central. Răspunsurile elaborate prin Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare în ianuarie 2003). Comisarii acţionează ________________ 39 Pentru prima dată. statele candidate se regăsesc incluse într-un tratat comunitar. 61-191. Ea este actualmente formată din 20 de comisari (un comisar pentru fiecare stat membru şi doi pentru statele mari: Italia. nu au putut rezolva în mod adecvat problemele cu care se confruntă construcţia comunitară. Tratatului de la Nisa. ca organ suprem de decizie politică. Marea Britanie). Contextul nou creat a pus Uniunea în faţa unei duble provocări: reforma internă (necesitatea creării unui sistem funcţional pentru un număr mai mare de membri) şi gestionarea unei extinderi fără precedent. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europeane. Parlamentul European. 2002. deşi propun formule noi39.Anii ’90 reprezintă şi deschiderea extraordinară a Uniunii către ţările din Centrul şi Estul Europei. Ungaria. Această sarcină a revenit Convenţiei europene. Cehia. pe larg. reuniune a şefilor de stat sau de guvern din ţările membre. Devenite membre asociate ale Uniunii. aceste ţări şi-au consolidat treptat relaţiile cu UE. în 2001. 14 voturi în Consiliu şi 33 de parlamentari europeni. Germania. Franţa. care a avut drept misiune redactarea unui text constituţional care să răspundă în mod real nevoilor şi realităţilor europene. Cadrul instituţional al Uniunii Europene40 Principalele instituţii ale Uniunii Europene sunt: Comisia Europeană.şi est-european (Polonia. organism instituit de Declaraţia adoptată la Laecken. Acestora li se adaugă. 40 A se vedea. cărora li se adaugă Cipru şi Malta. Consiliul European. Spania. Comisia Europeană reprezintă instituţia care apără interesul general al Uniunii. Slovacia. în momentul aderării. Slovenia. Din 1999 a început să funcţioneze şi Banca Centrală Europeană (BCE). eforturile lor de a i se alătura cunoscând o primă concretizare în 2004. Letonia. Estonia. Curtea de Conturi. 61 Universitatea Spiru Haret . Consiliul Uniunii Europene. 2. textul de la Nisa precizând numărul de voturi în Consiliu şi de reprezentanţi în Parlamentul European pentru fiecare din statele candidate. Compendiu de drept european. Lituania). prin semnarea Acordurilor Europene. vor deveni membre cu drepturi depline. România va avea. Editura Club Europe. p. Pierre Mathijen.

cel puţin o dată pe săptămână. Ei se abţin de la orice acţiune incompatibilă cu caracterul funcţiilor lor. Reuniunile sale nu sunt publice. membrii Comisiei trebuie să acţioneze într-o manieră unitară. de acte privind activitatea celorlalte instituţii. 62 Universitatea Spiru Haret . acest principiu stipulează că „deliberările Comisiei sunt adoptate cu majoritatea numărului de membri prevăzut de articolul 157” (a se citi 213). 157 CE. în interesul general al Comunităţilor. gestionează fondurile structurale şi bugetul. astfel de clauze pot fi invocate pentru apărarea sănătăţii publice. După cum se precizează în art. În îndeplinirea misiunilor lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest caracter şi să nu încerce să-i influenţeze pe membrii Comisiei în exercitarea misiunii lor”. are iniţiativa legislativă directă (poate face propuneri de acte constrângătoare – regulamente. iar mandatul lor este de cinci ani. Funcţionarea Comisiei se supune principiului colegialităţii. Comisia este ajutată în activitatea sa de comitete. de acte neconstrângătoare – avize. Comisia este gardianul Tratatelor (ea veghează la punerea în aplicare a Tratatelor fondatoare. prin delegarea de competenţe în cadrul procedurii de comitologie. Preşedintele şi membrii Comisiei Europene sunt desemnaţi de statele membre şi îşi încep activitatea după ce au primit avizul Parlamentului European. prevăzut în articolul 219 CE.total independent în raport cu guvernele lor naţionale. recomandări). de asemenea. securitate şi siguranţă publică. directive. De asemenea. decizii –. ________________ 41 Clauze care pot fi invocate de un stat membru pentru a refuza aplicarea unui act comunitar sau a unei anumite cooperări economice cu state partenere. nici nu solicită. poate fi mediator între guvernele statelor membre în cadrul Consiliului European. precum şi clauzele de salvgardare41. precum şi la respectul dreptului comunitar în statele membre). iar dezbaterile sunt confidenţiale. „Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în totală independenţă. incompatibilităţile mandatului de comisar european cu alte activităţi remunerate sau nu. Preşedintele este cel care convoacă Comisia. a celor de revizuire. Tratatul prevede. nici nu acceptă instrucţiuni de la vreun guvern sau de la alte organisme.

Consiliul este instituţia care asigură coordonarea politicilor generale ale statelor membre. există un Comitet special agricol. prin rotaţie. Pentru problemele agricole. în ultima vreme. Este format din 15 membri (câte un reprezentant pentru fiecare stat membru). Preşedinţia Consiliului este exercitată. Alegerea între majoritate şi unanimitate. sau între 63 Universitatea Spiru Haret . Consiliul poate vota cu majoritate simplă. Începând cu Tratatul de la Amsterdam. împarte. relaţii externe şi negocieri internaţionale. Consiliul nu este o instituţie permanentă. cât şi în relaţiile externe. Sediul Comisiei este la Bruxelles. un serviciu juridic al Consiliului şi zece direcţii generale. Consiliul Uniunii Europene Consiliul UE este instituţia care apără interesele statelor membre. Prezenţa continuă a reprezentanţilor statelor membre pe lângă instituţiile comunitare este asigurată de COREPER (Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi). se constată o implicare tot mai mare a Parlamentului în procesul decizional). calificată sau în unanimitate. cu Parlamentul. Tratatul asupra Uniunii Europene consacră existenţa unui Secretariat General (cu sediul la Bruxelles) a cărui misiune este de a asista Consiliul în activitatea sa. probleme instituţionale (COREPER II) şi probleme de natură tehnică (COREPER I). Există. cu rang de ambasador) şi COREPER I (reprezentanţii permanenţi adjuncţi. care sunt „abilitaţi să angajeze” guvernul statului pe care îl reprezintă. finanţe. Comisia este asociată în Politica Externă şi de Securitate Comună şi are competenţe limitate referitor la cooperarea în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne. din şase în şase luni. prin cele două componente ale sale: COREPER II (reprezentanţii permanenţi. de asemenea. Preşedintele îşi asumă responsabilitatea tuturor declaraţiilor făcute de membrii Consiliului atât în raport cu celelalte instituţii comunitare.În domeniile extracomunitare. COREPER abordează probleme legate de economie. de statele membre. cu grad de miniştri plenipotenţiari). Secretarul General al Consiliului este şi Înaltul Reprezentant pentru PESC. competenţele bugetare şi este abilitat să încheie tratate şi să dea Comisiei avizul pentru demararea negocierilor în vederea încheierii de noi tratate. deţine puterea de decizie (chiar dacă. însă reuniunile sale sunt relativ frecvente.

există 8 grupuri politice (Partidul Popular European. reprezintă instituţia şi exercită competenţe în cadrul procedurii bugetare. Partidul Socialiştilor Europeni. 14 vicepreşedinţi şi 5 chestori). dar Regulamentul său intern este cel care ________________ Primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European au avut loc în 1979. În ceea ce priveşte cei doi piloni extracomunitari. colegislator la nivel european. ajungând. de asemenea. Membrii Parlamentului se pot organiza în grupuri politice. Membrii unui grup politic nu pot aparţine unui singur stat membru. dar există şi şedinţe suplimentare cu o durată mai mică (acestea se ţin la Bruxelles). prezidează şedinţele plenare. iar la Strasbourg au loc şedinţele plenare. Partidul European al Liberalilor Democraţi şi Reformatori. Parlamentul îşi alege. conform tratatelor. un Preşedinte (mandatul său este de doi ani şi jumătate) şi un Birou (format din Preşedinte. Mandatul acestora este de 5 ani. Grupul Tehnic al Deputaţilor Independenţi. Format. Preşedintele dirijează ansamblul activităţilor Parlamentului. Parlamentul European este instituţia care reprezintă interesele popoarelor din statele membre. Parlamentul European Parlamentul European este instituţia comunitară cu cel mai spectaculos destin. cu majoritatea absolută a membrilor săi. Stânga Unitară Europeană-Stânga Verde Nordică. la Luxemburg se află Secretariatul. Actualmente. în funcţie de opţiunile politice (şi nu pe criterii naţionale). Europa Democraţiilor şi Diferenţelor) şi 8 deputaţi neafiliaţi.diferitele tipuri de majorităţi nu aparţine Consiliului. iniţial. Verzii – Alianţa Liberă Europeană. ci este reglementată de dispoziţiile reglementând diferitele sectoare ale UE. există 17 comisii). dintr-o simplă Adunare cu rol consultativ. Consiliul este instituţia care deţine cele mai largi competenţe. Parlamentul European statuează. Activitatea Parlamentului European se desfăşoară în cele trei sedii ale acestuia: la Bruxelles se reunesc comisiile permanente (în prezent. Parlamentul European (instituţia şi-a luat acest nume din 1962) este astăzi singura instituţie a Uniunii ai cărei membri sunt aleşi în mod direct de cetăţenii europeni42. Perioadele de sesiune durează o săptămână pe lună (cu excepţia lunii august). Uniunea pentru Europa Naţiunilor. din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale. 64 42 Universitatea Spiru Haret .

Consiliul European Consiliul European reprezintă o reuniune periodică a şefilor de stat sau de guvern din statele membre. Bugetul nu intră în vigoare înainte de a fi semnat de Preşedintele Parlamentului. un control politic asupra celorlalte instituţii comunitare şi. în luna decembrie. 65 Universitatea Spiru Haret . conferă forţă deciziilor politice a căror consacrare juridică revine însă instituţiilor comunitare. Consiliul European se întruneşte cel puţin de două ori pe an. Parlamentul exercită. ultima dintre acestea (a se vedea Anexa I) plasând Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul. principalele sale misiuni fiind: să dea un impuls politic general. să asigure coerenţa diferitelor aspecte ale Uniunii. în funcţie de procedura utilizată şi de domeniul de reglementare. prima demisie a Comisiei în urma unei astfel de moţiuni producându-se în 1999). reuniunile sale având loc pe teritoriul statului care asigură preşedinţia Consiliului UE. Parlamentul European intervine în mod diferit în procesul decizional. cooperarea şi codecizia. asupra Comisiei Europene. Parlamentul este cel care stabileşte. relaţiile sale cu instituţiile europene contribuind la evoluţia demersului comunitar. să definească marile orientări şi liniile directoare ale politicii comunitare. consolidate de autoritatea politică de care se bucură membrii săi.stabileşte cvorumul (în general. să deschidă cooperarea în noi sectoare de activitate. Parlamentul European exercită trei funcţii esenţiale: funcţia legislativă. avizul conform. Puterea bugetară este exercitată la nivel comunitar de Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene. funcţia bugetară şi funcţia de control. în primul rând. acesta este de 2 /3 din numărul efectiv de membri). de asemenea. Intervenţiile Consiliului European. Parlamentul European poate introduce o moţiune de cenzură la adresa Comisiei (aceasta trebuie să fie aprobată de majoritatea absolută a deputaţilor sau de 2/3 dintre cei prezenţi. Există patru proceduri principale: avizul consultativ. Existenţa acestei structuri nu împietează asupra funcţionării sistemului decizional comunitar. bugetul pentru anul următor şi are ultimul cuvânt asupra majorităţii cheltuielilor.

fiind desemnaţi de către statele membre. mandatul său putând fi reînnoit. 66 Universitatea Spiru Haret . În urma semnării. Acesta este format din 15 judecători şi îşi desemnează. Fiecare dintre cele trei tratate prevedea crearea unei Curţi de Justiţie. un Preşedinte pentru o perioadă de trei ani. sesizări prejudiciare (jurisdicţiile naţionale fac apel la interpretarea Curţii) şi examinarea amânărilor (împotriva deciziilor Tribunalului de Primă Instanţă). Curtea de Justiţie este formată din 15 judecători şi 9 avocaţi generali. Ei trebuie să-şi exercite funcţiile într-o totală imparţialitate. Membrii Curţii îşi desemnează un Preşedinte pentru o perioadă de trei ani. ca şi în Statutele Curţii. Curtea este asistată de Tribunalul de Primă Instanţă. Activitatea Curţii nu este supusă controlului celorlalte instituţii comunitare. Judecătorii şi avocaţii generali sunt persoane care au exercitat înalte funcţii jurisdicţionale în ţările de origine sau consilieri juridici cu competenţe notorii. Posibilitatea creării unei jurisdicţii de primă instanţă era prevăzută încă din tratatele constitutive. Judecătorii sunt aleşi pentru şase ani (o reînnoire parţială a judecătorilor şi a avocaţilor generali are loc din trei în trei ani). Mai multe tipuri de recursuri pot fi introduse în faţa Curţii: recursuri directe (împotriva instituţiilor comunitare sau a statelor membre). administrativă sau activitate profesională. Judecătorii şi avocaţii generali beneficiază de inamovibilitate. dar există şi posibilitatea ca Tribunalul să statueze în formula judecătorului unic. în urma deciziei Consiliului de a crea un Tribunal de Primă Instanţă. a Convenţiei referitoare la instituţiile comune. acestea din urmă constituind adevărata sa activitate. în 1957. Curtea are două direcţii de activitate: atribuţii consultative şi atribuţii jurisdicţionale. însă concretizarea ei s-a realizat abia în 1988. Curtea a devenit o instituţie unică pentru toate cele trei Comunităţi europene. ca şi Curtea. Curtea îşi desfăşoară activitatea în plen sau în cadrul camerelor. Activitatea Tribunalului se desfăşoară în cadrul camerelor. Funcţiile de judecător sau de avocat general sunt incompatibile cu orice altă funcţie politică. dar sunt complet independenţi în raport cu acestea.Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene Organizarea şi funcţionarea Curţii de Justiţie sunt descrise în cele trei tratate fondatoare.

Membrii săi. Ea nu dispune de puteri jurisdicţionale. în interpretarea şi aplicarea tratatelor. Funcţionarea Curţii este colegială. Sediul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului de Primă Instanţă se află la Luxemburg. cu excepţia preşedintelui. Curtea examinează legalitatea şi regularitatea încasărilor şi cheltuielilor şi asigură buna gestiune financiară. Mandatul lor poate fi reînnoit. Membrii Curţii sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani de Consiliu. aleşi dintre personalităţi care îşi desfăşoară sau şi-au desfăşurat activitatea în statele de origine în cadrul unor instituţii de control extern sau având o calificare specială pentru această funcţie. Curtea de Conturi Finanţarea Comunităţii din resurse proprii a impus necesitatea unui control financiar mai riguros decât cel prevăzut de Tratatul CECA (comisarii de conturi) sau decât cel organizat în cadrul CEE şi EURATOM (Comisie de control). Ei îşi aleg pentru o durată de trei ani un preşedinte.Curtea şi Tribunalul beneficiază fiecare de câte un grefier propriu. Creată în 1975. membrii Curţii trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă. care să se ocupe de punerea în funcţiune a politicii monetare europene. al cărui mandat poate fi. este de a asigura respectul dreptului comunitar. Curtea este formată din 15 membri. care asistă şi ajută cele două jurisdicţii în activitatea lor. Curtea de Conturi îşi începe efectiv activitatea în 1977. aşa cum este menţionat în Tratatele fondatoare. după consultarea Parlamentului. Această formulă vizează în egală măsură Tribunalul de Primă Instanţă. Ei trebuie să îşi desfăşoare activitatea total independent faţă de guvernele statelor membre şi în interesul general al Comunităţii. Sediul Curţii este la Luxemburg. Principala misiune a Curţii este să asigure controlul conturilor. definită 67 Universitatea Spiru Haret . Rolul Curţii. sunt repartizaţi în două grupuri de audit. reînnoit. de asemenea. rezultatul analizei sale fiind transmis instituţiilor şi publicat în jurnalul oficial. Banca Centrală Europeană Crearea unei monede unice şi instituirea uniunii economice şi monetare au determinat crearea Băncii Centrale Europene. Actele Curţii (avize sau rapoarte anuale) se adoptă cu majoritatea membrilor săi.

în cazul nerespectării regulamentelor şi deciziilor sale. Comitetul are 222 de membri. Fiecare stat membru propune o listă cu un număr dublu de persoane faţă de numărul de locuri atribuite respectivului stat. paragraful 2. Mandatul acestora este de 4 ani. Comitetul şi-a creat secţiuni specializate. Organele decizionale ale Băncii sunt Consiliul guvernatorilor şi Directoratul.de Sistemul European de Bănci Centrale43 (SEBC). Deşi are doar un caracter consultativ. Puterile Băncii Centrale sunt exercitate în cadrul misiunilor încredinţate SEBC de art. profesiile liberale etc. Începând din 1995. 111. Membrii Comitetului îşi desemnează pentru o perioadă de doi ani un preşedinte şi un birou. Comitetul Economic şi Social Comitetul Economic şi Social îşi găseşte raţiunea de a fi în cerinţa de a reprezenta. Comitetul Regiunilor Importanţa regiunilor în elaborarea politicilor comunitare a fost recunoscută şi prin constituirea Comitetului Regiunilor. poate impune amenzi şi constrângeri întreprinderilor. compus din reprezentanţi ai colectivităţilor ________________ 43 Rolul acestuia este de a gestiona masa monetară. Consiliului revenindu-i misiunea de a alege de pe listele prezentate (vot în unanimitate). de asemenea. 105. de asemenea. agricultori. conducerea operaţiunilor de schimb în conformitate cu art. 68 Universitatea Spiru Haret . corespunzând principalelor domenii de activitate a Comunităţilor. la nivel comunitar. deţinerea şi gestionarea rezervelor oficiale de schimb din statele membre. Comitetul joacă un rol important în domeniul său de interes. diferitele categorii implicate în viaţa economică şi socială a Uniunii: producători. transportatori. CE: definirea şi aplicarea politicii monetare a Comunităţii. el fiind obligatoriu consultat în anumite cazuri şi având. de a deţine şi gestiona rezervele oficiale de schimb ale statelor membre şi de a veghea la buna funcţionare a sistemelor de plată. dreptul de a emite un aviz atunci când consideră necesar. BCE poate adopta regulamente obligatorii şi direct aplicabile în statele membre. promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi. de a efectua operaţiuni de schimb. să adopte decizii şi să emită recomandări şi avize. astfel încât să se asigure o reprezentare adecvată a diferitelor categorii socio-economice. Pentru a-şi putea îndeplini misiunile. muncitori. organ cu caracter consultativ.

ameliorarea competitivităţii întreprinderilor. comunicaţiilor şi infrastructurii. pentru state partenere. Structurile Băncii cuprind Consiliul guvernatorilor.univ. Consiliu şi Parlament şi poate. din 1995. De asemenea. după o grilă de repartizare. tratatele ________________ 44 Acest paragraf este preluat.dr. Banca acordă împrumuturi în interiorul Comunităţii pentru dezvoltare regională.univ. Sediul BEI este la Luxemburg. Bucureşti. atât prin faptul că organizarea şi funcţionarea sa fac obiectul unui protocol anexat la Tratatul CE. organe de decizie şi structură administrativă proprii. Comitetul director şi Comitetul de verificare.regionale şi locale. p. 85-93. Editura Fundaţiei România de Mâine. Banca are o personalitate juridică distinctă de cea a Comunităţilor. industrie. Comitetul este consultat de Comisie. BEI este totuşi legată de Comunităţi. Membrii Comitetului acţionează în deplină independenţă şi în interesul general al Comunităţii. emite avize. 222 de membri. Ca şi Comitetul Economic şi Social. din cursul Dreptul social european. Capitalul Băncii este subscris de statele membre. Ei îşi desemnează un preşedinte şi un birou pentru o perioadă de 2 ani. Resursele Băncii sunt constituite din împrumuturi. siguranţa aprovizionării cu energie. pe care ea le lansează pe pieţele financiare şi din fondurile împrumutate de Comisie. ea nu este o instituţie comunitară. 69 Universitatea Spiru Haret . Membrii Comitetului acţionează în totală independenţă şi în interesul general al Comunităţii. de asemenea. Comitetul Regiunilor are. 3. numiţi după aceeaşi procedură. Prezentare generală a dreptului comunitar44 Ordinea juridică care se constituie în cadrul Uniunii Europene este una dintre cele mai impresionante. oferă finanţări în exteriorul Comunităţii. în legătură cu Fondurile Structurale şi alte instrumente financiare ale Comunităţii. Ea este independentă din punct de vedere financiar şi nu depinde de bugetul comunitar. autori: prof. Consiliul de administraţie.dr. În fiecare an. facilitând finanţarea acestora. Banca nu este supusă controlului Curţii de Conturi. cât şi datorită participării sale la programele de investiţii ale Uniunii. 2003. Banca Europeană de Investiţii Deşi Banca Europeană de Investiţii îşi are originea în Tratatul CEE. Nicolae Voiculescu. Andrei Popescu şi prof. ai cărui membri sunt numiţi pentru 4 ani de Consiliul UE. protecţia mediului şi ameliorarea cadrului de viaţă. cu unele modificări.

cetăţeni şi ai Comunităţii. Marile tratate de revizuire a tratatelor originale sunt: . semnat în 1986 şi intrat în vigoare în 1987. b) Dreptul comunitar derivat Al doilea izvor important de drept comunitar îl constituie dreptul comunitar derivat. Ansamblul sistemului normativ al Uniunii Europene se supune următorului principiu: reglementările naţionale trebuie să fie înlocuite printr-un act comunitar atunci când o reglementare precisă. reprezintă dreptul care a fost creat direct de către statele membre. puteri legislative şi administrative. conferindu-li-se. în caz contrar. este necesară.Actul Unic European. Cazul extrem este cel în care reglementările naţionale sunt înlocuite prin norme 70 Universitatea Spiru Haret . trebuie să fie avută în vedere respectarea sistemelor juridice naţionale. inclusiv anexele şi protocoalele care li s-au adăugat. Sunt create în acest mod instituţii ce au răspunderea să edifice cadrul comunitar deja trasat. comună tuturor ţărilor membre. cu modificările şi completările ulterioare prin tratatele de la Maastricht. europenii din statele membre nu mai sunt doar cetăţenii statului lor. . De câteva decenii. deciziile luate în cadrul acesteia influenţându-i în mod direct. În această optică au fost dezvoltate instrumentele care permit instituţiilor comunitare să acţioneze în diverse moduri.Tratatul de la Amsterdam. . .comunitare sunt la originea a mii de decizii care influenţează în mod direct realitatea existentă în statele membre ale Comunităţii. semnat în 2000 şi intrat în vigoare în 2003. totodată. 3. ca şi statutul personal al cetăţenilor acestora. semnat în 1992 şi intrat în vigoare în 1993. şi anume acela creat de instituţiile comunitare pe baza tratatelor. în acelaşi timp. Aceste tratate fundamentale definesc scopurile şi instituţiile Comunităţii şi stabilesc un calendar pentru realizarea obiectivelor sale.Tratatul de la Nisa.Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht). Amsterdam şi Nisa. expresia folosită pentru a-l desemna fiind aceea de drept comunitar originar. dar.1. Izvoarele dreptului comunitar a) Dreptul comunitar originar Cele trei tratate ce au constituit comunităţile. semnat în 1997 şi intrat în vigoare în 1999.

aplicabilitatea directă. Ele conferă. cu aceeaşi putere ca şi legile naţionale. Directiva obligă statele să se conformeze unui anume obiectiv. dar şi pentru instituţii sau întreprinderi şi sunt creatoare de drepturi subiective în folosul indivizilor. dar nu şi în ceea ce priveşte formele şi mijloacele utilizate. obligatorii în toate elementele lor şi direct aplicabile în ordinea juridică internă a statelor membre. Totodată. deci. într-un răstimp determinat. ţinute să-l respecte.caracterul lor comunitar adică particularitatea lor de a crea un acelaşi drept în tot spaţiul comunitar şi de a fi valabile uniform şi integral în toate statele membre. de asemenea. în vederea rezolvării unui caz concret. să fie luate măsuri cu privire la o persoană desemnată sau susceptibilă a fi determinată. aşa cum o fac cu dreptul naţional. Ele sunt obligatorii nu numai pentru state. Ele se disting prin două caracteristici care nu se regăsesc în dreptul internaţional: . regulamentele sunt acte normative generale. Directivele Caracteristica acestui instrument juridic este aceea că leagă statele în ceea ce priveşte rezultatul ce urmează a fi atins. Cât priveşte statele membre. dar lăsându-le libertatea alegerii mijloacelor menite să-i asigure realizarea. instituţiile şi autorităţile lor. în sfârşit. Concepute ca instrumente ale uniformităţii în cadrul Uniunii. acestea sunt direct legate de dreptul comunitar şi sunt. nefiind necesar să fie transpuse în prealabil în dreptul naţional. Există.comunitare. mai rar de către Comisie. . Articolul 189 al Tratatului de la Roma prevede o ierarhie a izvoarelor de drept în cadrul CEE. Acestea sunt: Regulamentele Adoptate în general de către Consiliu. acte juridice care nu conţin nici o dispoziţie constrângătoare cu privire la statele membre sau la cetăţenii Comunităţii. Există apoi dispoziţii comunitare care permit instituţiilor Uniunii să acţioneze indirect asupra sistemelor juridice ale statelor membre. 71 Universitatea Spiru Haret . este posibil. este necesar ca statele membre să acţioneze în vederea integrării lor cu deplin efect în sistemele naţionale. Regulamentele sunt adevărate legi comunitare. drepturi directe sau impun obligaţii directe cetăţenilor Uniunii. care ţin de competenţa autorităţilor statale.

Într-adevăr.41/74). impun acordarea către state – care cunosc. 72 Universitatea Spiru Haret . numai statele sunt destinatarele lor. fireşte. Dar acest sistem poate avea pentru ei inconveniente dacă statele nu realizează complet sau parţial obiectivul stabilit de o directivă şi care le-ar fi adus unele avantaje. În ambele situaţii. Faptul de a nu fi transpus o directivă în dreptul naţional. Directivele se adresează statelor membre şi nu creează drepturi sau obligaţii directe pentru cetăţenii Comunităţii. Pentru a evita astfel de neajunsuri. aşadar. expune statele membre la proceduri comunitare de impunere a lor. o formă atenuată de intervenţie în sistemele juridice şi economice naţionale. Directivele reprezintă. un instrument foarte important în procesul apropierii legislaţiilor. deci. statele membre trebuie să adopte o nouă legislaţie naţională sau să modifice ori să abroge dispoziţii legislative. permiţând în special să se ţină seama de situaţia specifică existentă în statele membre în procesul aplicării sale. că modificările profunde aduse sistemelor juridice naţionale. regulamentare sau administrative existente. Pentru a atinge obiectivele fixate într-o directivă. Aceasta are mai puţină relevanţă pentru cetăţenii din Uniune atât timp cât statele membre îşi satisfac obligaţiile ce le incumbă în virtutea actelor de drept comunitar. Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat în favoarea dreptului cetăţenilor Uniunii de a se prevala în mod direct de dispoziţiile directivelor (cazul Van Duyn nr. doar punerea în aplicare a acestora de către autorităţile naţionale conferind drepturi şi impunând obligaţii cetăţenilor. Aceasta se va face însă cu condiţia ca termenul de transpunere în dreptul naţional a prevederilor directivelor să se fi scurs şi ca dispoziţiile acestor acte comunitare să fie suficient de clare pentru a nu lăsa statelor membre nici un dubiu cu privire la conţinutul lor. Autorii tratatelor comunitare au considerat.Directiva reprezintă. deziderat înscris în Articolul 100 al Tratatului CEE. cu drept temei. oferind posibilitatea eliminării contradicţiilor şi diferenţierilor între legislaţiile naţionale şi armonizării politicilor economice şi sociale ale statelor membre. statul respectiv va fi considerat vinovat de încălcarea Articolului 5 al Tratatului CEE şi a regulamentului sau directivei respective. pe care le implică aplicarea tratatelor. cel mai bine propria lor situaţie – a posibilităţii de a aprecia şi hotărî în vederea concilierii imperativelor naţionale şi comunitare. ca şi în cazul regulamentelor.

Deciziile Ca şi regulamentele. 118 al Tratatului CEE. adoptate în cadrul Consiliului UE pentru a se manifesta o intenţie într-un domeniu determinat. instituţiile comunitare pot cere unei ţări membre sau unui cetăţean să acţioneze sau să nu acţioneze. Recomandări şi avize Uniunea Europeană a adoptat metoda Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Această tehnică pusă la dispoziţia Consiliului UE şi a Comisiei în raporturile lor cu statele membre este folosită pentru a le invita să se alinieze. în cadrul căreia statele adoptă recomandări atunci când nu sunt încă în măsură să adopte o convenţie. în general. Ele nu sunt menţionate în Tratat. autorii tratatelor au 73 Universitatea Spiru Haret . Avizul poate fi adresat statelor membre de către Comisie dacă aceasta consideră necesar. Ele sunt adoptate de Comisie sau Consiliul UE şi sunt direct aplicabile. Prevăzând aceste acte.Odată ce obligaţia a fost instituită. deciziile au un caracter obligatoriu în ceea ce priveşte toate elementele lor. spre deosebire de regulamente. Deciziile au mai fost numite şi „acte administrative” ale Uniunii Europene pentru că adoptarea lor corespunde situaţiilor în care administraţiile naţionale stabilesc în mod obligatoriu pentru cetăţeni – adoptând un act administrativ – condiţiile de aplicare a unei legi la un caz particular. a prevăzut expres avizele care pot fi date de Comisie statelor. Printr-o astfel de decizie. după consultarea Comitetului Economic şi Social. nici chiar a unei directive. nici chiar întemeiată pe faptul că netranspunerea actului comunitar nu a avut efecte negative asupra funcţionării Uniunii. referitor la armonizare. Avizul nu leagă cu nimic statele şi se situează. la un nivel inferior recomandării. conferindu-le drepturi sau impunându-le obligaţii. înainte de toate. în ierarhia izvoarelor. Este evident că această metodă nu are forţa obligatorie a unei regulament. art. Deciziile au însă un caracter individual şi. Totuşi. nu există nici o posibilitate de opunere. Importanţa recomandărilor şi avizelor este. nu obligă în principiu decât pe destinatarul lor. să armonizeze legislaţiile lor în diferite domenii. politică şi morală. Declaraţiile şi rezoluţiile Sunt instrumente juridice de importanţă redusă care sunt.

Principiile de drept sunt stabilite şi aplicate cu deosebire prin intermediul Curţii Europene de Justiţie. în primul rând. Principiile generale de drept nu trebuie să fie confundate cu principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Este vorba de norme care reflectă concepţiile esenţiale ale dreptului şi justiţiei cărora li se supune orice ordine juridică. Deşi nu pot fi clasificate în mod formal ca surse ale dreptului comunitar. ţinând seama de consideraţia de care se bucură instituţiile comunitare şi de faptul că ele dispun de o privire de ansamblu şi de informaţii ce depăşesc cadrul naţional. „asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea tratatului”. Fiecare dintre izvoarele menţionate mai sus are domeniul său propriu. Ea prezintă. ca orice ordine juridică. izvoarele aplicabile sunt. în mod obiectiv. în lumina potenţialului lor. care. lacune care trebuie să fie acoperite prin dreptul nescris. Dar. după cum sfera sa de competenţă se află în cadrul Uniunii sau al statelor membre. Principiile generale ale dreptului furnizează materialul pe baza căruia trebuie să se fixeze. 74 Universitatea Spiru Haret . ca şi prioritatea acestuia asupra dreptului naţional contrar). la nivel comunitar. nici aceea a Uniunii Europene nu se poate limita la norme scrise. regula de drept necesară soluţionării unei probleme. de exemplu. ca elemente auxiliare ale procesului legislativ în cadrul Uniunii. În domeniile în care instituţiile comunitare dispun de puteri proprii (acelea unde suveranitatea statelor este în cel mai înalt grad atenuată. căci există aplicabilitatea directă a dreptului comunitar. astfel cum sunt prevăzute ele în Tratatul CEE. principiul liberei circulaţii a mărfurilor şi persoanelor. c) Principiile generale ale dreptului Punctul comun al izvoarelor de drept comunitar enumerate până acum este că ele formează un drept comunitar scris. conform articolului 164 al Tratatului CEE. regulamentul şi apoi decizia şi directiva. ele trebuie privite.considerat că statele şi instituţiile interesate se vor conforma în mod voluntar avizelor transmise şi vor trage concluziile ce se impun în aprecierea unei situaţii. izvoarele utilizabile sunt avizul şi recomandarea. În domeniile care rămân în competenţa statelor şi unde obiectivul este de a favoriza cooperarea lor. al nediscriminării bazate pe sex sau naţionalitate etc. Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar sunt principiile generale ale dreptului.

totodată. a formulat următoarele principii generale de drept.2. defineşte raporturile dintre instituţiile Uniunii Europene şi procedurile lor decizionale. în absenţa unei probleme mai importante de interes public. Când drepturile unei persoane pot fi afectate de dreptul comunitar. că persoanele aflate în situaţii similare nu vor fi tratate diferit. derivat din dreptul german. măsurile comunitare nu trebuie să afecteze încrederea legitimă a părţilor interesate. Caracteristici ale sistemului juridic comunitar Dreptul comunitar. Garanţii procedurale. Egalitatea. Dreptul comunitar determină. precum şi între Comunitate şi statele ce o 75 Universitatea Spiru Haret . dreptul la un proces adecvat (echitabil).Până în prezent. în cel mai larg înţeles al său. Principiul încrederii legitime. principiile generale ale dreptului pot fi invocate. Curtea Europeană de Justiţie.a. acolo unde asemenea prevederi nu există sau sunt lacunare. în cazul derogărilor privitoare la libertatea mişcării de mărfuri şi persoane. Carta socială europeană (1961) şi Convenţia Nr. Principiul egalităţii înseamnă. legislaţia derivată a Uniunii Europene prevede în mod normal garanţii procedurale. preîntâmpină eventualitatea ca o măsură să aibă efect înaintea publicării sale. spre exemplu. În această situaţie sunt Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1953). 3. cu excepţia cazurilor în care tratamentul diferenţiat este obiectiv justificat. Principiul neretroactivităţii. Totodată. Acest principiu. de cea mai mare generalitate. Totuşi. considerate garanţii procedurale: dreptul de a fi ascultat. înseamnă că. de exemplu. Curtea Europeană de Justiţie a decis că astfel de măsuri nu trebuie luate mai mult decât este necesar pentru a atinge obiectivul propus. pentru a acoperi o serie de lacune. recunoscându-le ca izvoare nescrise ale ordinii juridice comunitare: Proporţionalitatea. convenţiile internaţionale privind protecţia drepturilor omului la care au aderat statele membre pot oferi linii directoare în cadrul dreptului comunitar. Principiul proporţionalităţii a fost aplicat. prin reglementările sale bogate şi nu rareori stufoase. Securitatea juridică. a fost aplicat în termeni specifici precum încrederea legitimă sau neretroactivitatea. Sunt. 111 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind nediscriminarea în muncă şi profesie ş. raporturi complexe între Uniune şi cetăţenii săi. aplicat la legislaţia derivată comunitară.

Acestea trebuie să ia toate măsurile cuvenite pentru a-şi îndeplini obligaţiile ce le revin în virtutea tratatelor sau actelor constitutive ale instituţiilor comunitare. Ordinea juridică a Uniunii constituie. de exemplu. în privinţa răspunderilor încredinţate Uniunii şi instituţiilor sale. 5 din Tratatul CEE). În aceste cazuri.compun. Curtea Europeană de Justiţie şi Tribunalul de primă instanţă sunt în centrul acestui dispozitiv de protecţie. În caz afirmativ. Acest recurs poate fi introdus împotriva Consiliului şi Comisiei atunci când ele omit să ia decizii care sunt prevăzute în mod obligatoriu de tratate sau de acte adoptate pe baza tratatelor. . completând pe cele prezentate anterior.procedura de examinare a amenzilor pe care Comisia le poate aplica în caz de violare a dreptului comunitar. Curtea Europeană de Justiţie este jurisdicţia de apel care are dreptul de a anula. în bune condiţii. Printre procedurile ce intră în competenţa Curţii. tratatele folosesc. amintim: . Ele trebuie să sprijine Uniunea să-şi îndeplinească. 76 Universitatea Spiru Haret .recurs în cadrul litigiilor între Uniune şi funcţionarii săi sau urmaşii acestora. În acest sens. Curtea ia cunoştinţă de litigiu şi constată dacă există sau nu violare a Tratatului. expresiile „în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat” sau „în condiţiile prevăzute de prezentul tratat”. fără întârziere. scopul său şi să evite orice măsuri susceptibile să pună în pericol realizarea scopurilor tratatelor (art. b) Sistemul de protecţie juridică. . .recurs privind responsabilitatea Uniunii. . fie de un stat membru. ilegalităţii constatate.recurs în carenţă sau în anulare contra instituţiilor comunitare în cadrul controlului de legalitate a actelor pe care acestea le adoptă. a) Legalitatea actelor instituţiilor comunitare. statul respectiv este obligat să pună capăt. un sistem coerent de protecţie juridică atunci când dreptul comunitar este contestat sau când sunt probleme legate de aplicarea sa. Aceste acţiuni pot fi angajate fie de Comisie – cazul cel mai frecvent în practică –. Tratatele comunitare stabilesc principiul în baza căruia actele instituţiilor trebuie să fie conforme dispoziţiilor tratatelor.recurs contra statelor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile ce le incumbă în virtutea tratatelor sau dreptului comunitar. de a reduce sau de a spori cuantumul amenzilor. în acelaşi timp.

77 Universitatea Spiru Haret . prin faptul că ele sunt de cooperare şi de completare mutuală. Interdependenţa sistemului juridic comunitar şi celui naţional rezultă totodată şi din faptul că dreptul comunitar trebuie să facă deseori apel la sistemele juridice naţionale pentru a-şi acoperi propriile lacune. . . Printr-o asemenea decizie. jurisdicţia europeană supremă joacă un rol de consiliu juridic. puterea judecătorească – trebuie nu numai să respecte tratatele comunitare şi dispoziţiile de executare adoptate de instituţiile comunitare. guvernul. Instituind Comunitatea Europeană.. să le şi pună în aplicare. judecătorii naţionali pot. statele membre au limitat puterile legislative suverane şi au creat un ansamblu juridic specific. Curtea poate: . de ajutorul şi sprijinul dreptului naţional. De aceea. instituţiile statelor membre – puterea legislativă. .să determine dreptul naţional sau dispoziţiile de drept comunitar la care se referă cauza. mai întâi.să examineze validitatea actelor comunitare. c) Raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional. care depinde de dreptul naţional în realizarea obiectivului stabilit.să adopte decizii privind actele sau acţiunile care ţin de dreptul comunitar sau de dreptul naţional. în cauză. să ceară Curţii Europene de Justiţie precizări într-o decizie prejudiciară. Dat fiind că instanţa judiciară comunitară trebuie să garanteze interpretarea uniformă a dreptului comunitar. Raporturile dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional se caracterizează. de asemenea.să stabilească dacă o reglementare comunitară este suficientă sau trebuie să fie precizată sau completată prin dispoziţii naţionale. . Astfel. Legăturile strânse şi complementaritatea între ordinea juridică comunitară şi ordinile juridice ale statelor membre apar cel mai clar în mecanismul directivei. .rolul de tribunal arbitral în anumite cazuri. Ordinea juridică comunitară nu este în măsură să realizeze singură integral obiectivele Uniunii. dar.să precizeze durata de valabilitate a unei norme comunitare.să precizeze sensul şi întinderea dispoziţiilor tratatelor sau regulamentelor Consiliului UE şi Comisiei. în speţele în care dreptul comunitar este. atunci când tratatele îl prevăd în mod expres şi-i atribuie o competenţă în acest scop. în acest scop. Ea are nevoie. totodată.

şi cetăţenilor Comunităţii. de exemplu. uneori. 26/62). în ciuda opoziţiei iniţiale a unor state membre. Astfel. Prin jurisprudenţa dezvoltată ulterior. Nici unul din tratatele comunitare nu stipulează. dreptul concurenţei. Este cazul în care o dispoziţie de drept comunitar creează pentru cetăţeni drepturi şi obligaţii directe în contradicţie cu o normă de drept intern. dreptul comunitar substituindu-se deci. Aplicabilitatea imediată a dreptului comunitar înseamnă că acesta conferă în mod direct drepturi şi impune direct obligaţii nu numai instituţiilor comunitare şi statelor membre. În rezolvarea unor astfel de situaţii. nr. 78 Universitatea Spiru Haret . În acest sens. respectiv. Aplicarea directă a unei dispoziţii a dreptului comunitar pune o altă problemă. şi de a fi garantat în acest fel existenţa ordinii juridice a Uniunii. că dreptul comunitar primează asupra dreptului naţional.Sistemele juridice ale Uniunii Europene şi ale statelor membre pot intra. Curtea Europeană de Justiţie are meritul de a fi recunoscut aplicabilitatea directă a dispoziţiilor dreptului comunitar. conflictul dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional nu poate fi rezolvat decât prin recunoaşterea supremaţiei primului asupra celui de-al doilea. În acest caz. Curtea a decis că toate reglementările tratatelor ce au instituit Comunitatea pot fi direct aplicabile cetăţenilor statelor membre atunci când ele sunt formulate fără rezerve. la fel de importantă: ce se întâmplă când o dispoziţie a dreptului comunitar este în contradicţie cu dreptul naţional? Dreptul comunitar nu conţine nici o reglementare expresă în acest sens. potrivit principiului supremaţiei dreptului comunitar. cu alte cuvinte când ele nu necesită pentru executarea lor alte acte ale statelor membre (cazul Van Gend şi Loos. în conflict. complete şi precise şi juridic perfecte. Curtea Europeană de Justiţie a stabilit că un mare număr de prevederi ale Tratatului CEE sunt de directă aplicare. dar. discriminarea bazată pe sex şi naţionalitate pot fi invocate de către persoane individuale înaintea curţilor de justiţie naţionale. se aplică două principii fundamentale: aplicabilitatea imediată şi efectul direct al dreptului comunitar şi. toate principiile de bază privind libera circulaţie a bunurilor şi persoanelor. în ordinile juridice ale statelor membre. totodată. supremaţia (preeminenţa) dreptului comunitar. dispoziţiilor naţionale care se îndepărtează de o dispoziţie comunitară.

ele nu pot reveni ulterior asupra acestui transfer prin măsuri unilaterale incompatibile cu conceptul de „comunitate”. nu au exerciţiul participării la grupuri integraţioniste. 79 Universitatea Spiru Haret . Curtea a stabilit că statele membre au transferat în mod definitiv drepturi suverane unei Comunităţi pe care ele au creat-o şi. Extinderea spre Est a Uniunii Europene Extinderea spre est a Uniunii Europene constituie. Astfel. În unele cazuri. o provocare atât pentru statele candidate. Aceasta este valabil pentru legislaţiile care îi sunt anterioare. La toate acestea se adaugă fundamentele diferite ale acestei extinderi. şi pentru legislaţiile ulterioare. condiţiile şi premisele extinderii spre Est fiind total diferite de cele anterioare. fără de care nu ar fi putut exista o ordine juridică comunitară. specificul acesteia din urmă născându-se din situaţia sa particulară. dar. este vorba de aderarea într-un interval scurt a unui număr mare de state care nu au încă o economie de piaţă matură şi cu un sistem politic democratic a cărui funcţionare este considerată adesea insuficientă şi care. ele au făcut aceasta în diferite modalităţi. fără îndoială. noile aderări necesită din partea Uniunii o redefinire de natură instituţională şi administrativă. de asemenea. un principiu al Tratatului este acela că un stat membru nu poate aduce atingere particularităţii dreptului comunitar de a avea o valoare uniformă şi generală în ansamblul Uniunii. Astfel. trebuie să existe o uniformitate a aplicării actelor normative comunitare. dată fiind originalitatea acestui proces. ca urmare. Rezultă din aceste consideraţii că dreptul comunitar. Aceasta nu se poate realiza decât dacă toate statele acordă prioritate dreptului comunitar. În al doilea rând.Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a recunoscut. în ciuda temerii anumitor state membre. Lărgirea Uniunii nu constituie o noutate în sine. Jurisdicţiile naţionale ale statelor membre au acceptat principiul supremaţiei dreptului comunitar. Dacă se doreşte împlinirea scopurilor Uniunii. statele membre au recurs la adoptarea unor norme constituţionale care să acopere noua situaţie. în plus. Pe de altă parte. creat în virtutea puterilor prevăzute de tratate. are întâietate asupra oricăror dispoziţii contrare lui aparţinând ordinii juridice a statelor membre. principiul supremaţiei dreptului comunitar. cât şi pentru structurile comunitare. 4.

80 45 Universitatea Spiru Haret . sentiment generat de situaţia încă neclară din regiune. strategii şi instrumente în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu acestea şi a extinderii lor către centrul şi estul continentului. p. ideologice sau de altă natură…Cum am putea spune ţărilor din Europa care şi-au cucerit de curând libertatea că beneficiile integrării europene sunt destinate unui număr restrâns de state privilegiate care. Dicţionar de termeni comunitari. din întâmplare. o nouă abordare în relaţiile politice şi economice dintre Comunităţi şi statele din Europa Centrală şi de Est. această problemă fiind soluţionată abia în 1993. în anii ’90. alocuţiune rostită în faţa Parlamentului European în octombrie 2000. s-au aflat după 1945 de o anumită parte a Cortinei de Fier?”45 Toate aceste aspecte au determinat un interes deosebit pentru procesul extinderii.Dacă precedentele lărgiri au fost determinate fie de raţiuni economice. Andrei Popescu. 38-41. Odată semnate aceste Acorduri. când s-a semnat la Luxemburg Declaraţia comună a Comunităţii Europene şi a CAER. Ion Jinga. această a cincea extindere a avut un caracter neprogramat şi pare a avea la bază mai ales raţiuni politice şi de natură sentimentală. După cum declara Günther Verheugen. începând din 1991. La început exista însă un sentiment de neîncredere din partea Comunităţii. comisar european pentru extinderea UE. Dacă primele semne ale normalizării relaţiilor dintre cele două părţi apar încă din 1988. după 1990 acest lucru pare mult mai plauzibil şi mai uşor de înfăptuit. 46 A se vedea. Comunităţile vor crea diferite mecanisme. „extinderea UE este un proces ireversibil… Nu vom mai lăsa Europa sa fie divizată pe criterii politice. pentru definirea diferitelor acorduri europene. fie de considerente geopolitice. Primele instrumente de lucru în acest sens au fost Acordurile de asociere. Comisia Europeană a decis că semnarea acestor Acorduri nu antrenează automat aderarea. Căderea sistemului comunist a determinat. documente statuând cadrul juridic şi instituţional al raporturilor dintre ţările candidate şi UE şi având drept obiectiv fundamental pregătirea integrării statelor candidate în Uniune46. interes manifestat atât în statele candidate. s-a pus problema dacă ele conferă automat ţărilor semnatare capacitatea de a deveni membre. cât şi în cele ale Uniunii Europene. Necesitatea apropierii de statele foste comuniste devine însă tot mai clară şi. la Consiliul European de la Copenhaga. Aici s-a decis că ________________ Günther Verheugen.

în 1997. coordonarea politicilor economice şi supravegherea acestora. În ceea ce priveşte extinderea. Polonia. care a fost inclusă într-un proces complex de aderare şi negociere. care se va derula în etape. şi anume Strategia de preaderare. pregătirea pieţelor interne şi asistenţa financiară prin Programul Phare. la care se adaugă dispozitivul de încadrare (reuniuni între miniştrii statelor ________________ 47 Termenul desemnează totalitatea normelor juridice comunitare. 81 Universitatea Spiru Haret . va fi definit un nou instrument în vederea extinderii. Comisia a propus formula de extindere în valuri – în primul rând. Ţinând cont atât de propunerile. aderarea la dispoziţiile Pactului de Stabilitate şi Dezvoltare precum şi adoptarea şi transpunerea acquis47-ului comunitar. Un an mai târziu. pe de altă parte. economice (economie de piaţă viabilă şi capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din UE. Estonia. Aceasta este un proces global. Consiliul de la Luxemburg a decis că obiectivul următorilor ani este de a face statele candidate să fie în măsură să adere la UE şi.statele asociate din Europa Centrală şi de Est pot deveni membre ale Uniunii dacă îndeplinesc anumite condiţii (criterii) politice (existenţa unor instituţii stabile. în funcţie de ritmul propriu fiecărui stat candidat şi de gradul său de pregătire. Tot la Luxemburg s-a definit Strategia consolidată de preaderare. Comisia Europeană a publicat Agenda 2000. Aceasta însuma patru elemente: dialogul structurat. Cel mai clar angajament al Uniunii faţă de procesul extinderii a fost luat însă la Consiliul European de la Luxemburg. respectul şi protecţia minorităţilor). document structurat în două părţi încercând să rezolve. Tot în 1997. acordurile europene. Slovenia. de a pregăti Uniunea pentru extindere. care să garanteze democraţia. problema extinderii şi. problema referitoare la reforma internă. Comisia a decis să prezinte avize privind stadiul îndeplinirii criteriilor de aderare de către statele candidate. la Consiliul European de la Essen. acceptarea obiectivelor uniunii economice şi monetare – independenţa Băncii Centrale din respectivul stat. pe de o parte. inclusiv şi evolutiv. supremaţia dreptului. în acelaşi timp. Noua strategie era articulată în jurul a două instrumente principale: Acordurile europene şi Parteneriatul pentru aderare. Cehia. cât şi de avizele Comisiei. al cărei scop era ajutarea statelor candidate în vederea adoptării acquis-ului comunitar. De asemenea. drepturile omului. vor adera Ungaria.

cât şi în Uniune. Lituania şi Letonia. cât şi a relaţiilor dintre Uniune şi statele candidate.membre şi miniştrii statelor candidate – înlocuiesc dialogul structurat). putem observa o percepţie diferită. istorie. se creează două instrumente structurale de preaderare: ISPA şi SAPARD). Urmărind evoluţia relaţiilor dintre UE şi statele din centrul şi estul Europei în ultimul deceniu. Toate aceste elemente au impus extinderii o dinamică diferită de la o perioadă la alta. la sfârşitul anului 2002. procedura de monitorizare (rapoartele anuale ale Comisiei asupra progreselor fiecărui stat candidat) şi asistenţa financiară mărită (pe lângă Programul Phare. nevoia coordonării instrumentelor de preaderare existente. aduce o schimbare majoră în dinamica procesului de aderare. schimbările de optică şi de abordare intervenite atât în fiecare din statele candidate. instrument ce are ambiţia să mobilizeze toate formele de asistenţă într-un cadru unic. care este reorientat la Luxemburg. avizele Comisiei. că după încheierea Conferinţei Interguvernamentale (CIG) şi ratificarea rezultatelor. caracteristici economice şi politice similare şi că cei cinzeci de ani de regim comunist le-au imprimat o serie de similitudini care le individualizează în raport cu celelalte state membre ale UE) până la tratarea fiecărui stat ca o individualitate distinctă. hotărând ca începerea negocierilor să se facă şi cu Bulgaria. Necesitatea Parteneriatului pentru aderare reiese din mai multe motive: în Cartea Albă privind pregătirea ţărilor asociate din Europa centrală şi de est pentru integrarea în piaţa internă a Uniunii (1995) sunt cuprinse numai obiective din piaţa unică şi nu sunt impuse date limită pentru îndeplinirea acestora. Astfel. mergând de la tratarea Estului ca un grup compact (pornind de la premisa că statele de aici împărtăşesc valori. de asemenea. de asemenea. când s-au încheiat două acorduri între cele două părţi: unul viza schimburile comerciale cu produse industriale (baza juridică a 82 Universitatea Spiru Haret . surprinzând. Aderarea României la Uniunea Europeană România a stabilit relaţii cu Comunităţile Europene încă din anii ’80. Consiliul European de la Helsinki. Se specifică. 5. precum şi acordarea unei anumite logici procesului de aderare. cu statele care se dovedesc capabile de a deveni membre. Parteneriatul a fost definit ca o axă esenţială atât a Strategiei consolidate de preaderare. din decembrie 1999. România. Uniunea se declară pregătită să înceapă procesul de extindere lărgită.

113 CEE). care să le înlocuiască pe cele existente. Documentul statuează asupra unor multiple probleme: comerciale. dialogul politic. apropierea legislativă şi diverse alte domenii de cooperare. Primul pas al oficializării legăturilor dintre România şi Uniunea Europeană îl constituie încheierea Acordului de asociere. Nici un drept nou de vamă. acordul a fost semnat în octombrie 1990 şi făcea referire la cooperarea comercială şi economică. Negocierile au fost însă întrerupte în aprilie 1989. progresele României pe calea integrării au fost foarte reduse. reguli de concurenţă. drepturi de proprietate intelectuală şi industrială. deoarece Guvernul român refuza să adere la anumite angajamente în domeniul drepturilor omului. precum şi în domeniul energiei şi securităţii nucleare (baza juridică fiind tratatele CE şi EURATOM). Cu toate acestea.acordurilor comerciale era art. Se stabilesc. Acordurile au cunoscut mai multe modificări. România nu este capabilă să-şi asume pe termen mediu obligaţiile de membru al UE. Există şi un dialog politic între cele două părţi. Ambele au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1981. nici o restricţie cantitativă nu pot fi introduse în schimburile comerciale dintre Comunităţi şi România din momentul intrării în vigoare a Acordului. de asemenea. 83 Universitatea Spiru Haret . acestea permiţând creşterea posibilităţii ca produsele româneşti să fie exportate către Comunitate. în ciuda eforturilor depuse. În 1987 au început negocierile pentru un nou acord. anumite dispoziţii specifice în domenii precum circulaţia capitalurilor. ele au fost reluate în mai 1990 şi „îngheţate” în iunie 1990 (în urma evenimentelor din Piaţa Universităţii şi a intervenţiei minerilor). din 1997. În cele din urmă. care marchează angajarea ireversibilă a României pe calea integrării europene. La 22 iunie 1995. cât şi la nivel parlamentar (Comitetul Parlamentar de Asociere). fapt evidenţiat şi de Avizul Comisiei Europene. El vizează instaurarea liberului schimb între Uniune şi România într-o perioadă de maxim 10 ani. România şi-a depus candidatura în vederea aderării şi tot în aceeaşi perioadă a adoptat la Snagov o Strategie naţională de pregătire a aderării la UE în care se precizau etapele procedurale şi acţiunile ce urmau a fi întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare. atât la nivel ministerial (Consiliul de Asociere). iar cel de-al doilea prevedea crearea unei Comisii mixte CE-România având drept misiune examinarea evoluţiei schimburilor comerciale. care arăta că. Acordul a fost semnat în 1993 şi a intrat în vigoare în 1995.

Primul volum cuprinde un tablou detaliat de programare a acţiunilor necesare pregătirii negocierilor de aderare şi avansării în îndeplinirea criteriilor de aderare. Răspunsul României la Parteneriat este Programul Naţional de Aderare. Strategia prevede finalizarea şi consolidarea construcţiei instituţionale a economiei de piaţă (prin clarificarea durabilă a dreptului de proprietate. cât şi Rapoartele Comisiei Europene din 1998. construirii instituţiilor şi a capacităţii administrative. În urma acestui Aviz. fără a înregistra însă progrese notabile în nici un domeniu. document ce reflectă stadiul pregătirilor pentru aderare în fiecare sector de activitate. care semnala o serie de deficienţe şi întârzieri. legislaţiei. în 1998. a Parteneriatului de aderare constituie un moment important în relaţiile României cu Uniunea. este structurat în două volume. Elaborarea. fiind urmarea faptului că Uniunea decisese deschiderea condiţionată a negocierilor cu România (deschiderea oficială a negocierilor cu România a avut loc la 15 ianuarie 2000). Cel de-al doilea volum cuprinde două anexe – Programul de armonizare legislativă şi Tabelul de finanţare a obiectivelor şi măsurilor din Program (desfăşurate pe anii 2001-2004). reactualizat pentru perioada 2001-2004. Eforturile României nu doar pentru îndeplinirea criteriilor de aderare.ceea ce a determinat Comisia să afirme că negocierile cu România trebuie să fie deschise în momentul în care aceasta va face progrese suficiente pentru a îndeplini condiţiile de aderare definite la Copenhaga. Reactualizat în funcţie de progresele înregistrate sau de lipsa acestora. în privinţa reformei economice. Atât Parteneriatul. ci şi pentru a coaliza întreaga societate în sprijinul politicii europene a României s-au vrut ilustrate de Strategia economică pe termen mediu. Parteneriatul expune priorităţile pe termen scurt şi mediu şi subliniază instrumentele principale şi resursele financiare disponibile care ar trebui maximizate pentru atingerea cât mai eficientă a obiectivelor. România a accelerat ritmul reformelor economice şi instituţionale. Parteneriatul din 1999 este mai amplu şi mai complex decât cel anterior. continuarea privati84 Universitatea Spiru Haret . şi a criteriilor politice este deosebit de importantă. în textul acestuia. acestea îmbrăcând forme mult mai concrete şi mai bine precizate. 1999 şi 2000 arată că România îşi continuă eforturile în vederea integrării. Existenţa. precum şi un inventar al măsurilor luate în primele luni ale anului 2001. definită în martie 2000. Programul Naţional de Aderare. pe lângă referirile cu caracter economic.

instituţiile şi politicile UE”. care să concentreze eforturile la nivel decizional atât în România. De asemenea. semnată de Preşedintele României. Semnatarii Declaraţiei cred în existenţa premiselor „ca în orizontul anului 2007 România să poată îndeplini condiţiile esenţiale de aderare”.zării. redimensionarea ramurilor industriale cu probleme. cât şi în Uniune). mecanismele. orientarea pro export a politicilor comerciale. care va putea lua în considerare aderarea tuturor statelor actualmente candidate. Imaginea consensului care a constituit fundamentul acestei Strategii este Declaraţia care o însoţeşte. A fost momentul în care s-a evidenţiat clar perspectiva aderării unor noi state începând cu 2004. precum şi participarea acestora la fondurile structurale). Poziţia Uniunii referitoare la o posibilă dată a aderărilor a fost exprimată. încheierea reformei sistemului bancar. a luat în calcul considerente politice (procesul de negociere are nevoie de un ritm susţinut. la Consiliul European de la Nisa. ci calea soluţionării lor”. considerente legate de evoluţiile care au loc în interiorul UE (la 1 ianuarie 2007 intră în vigoare un nou exerciţiu bugetar multianual. Documentul cuprinde linii importante din Strategie şi prevede măsuri destinate să asigure „crearea unei economii de piaţă funcţionale. după cum se arată în Parteneriatul pentru Aderare. ai sindicatelor şi ai ortodoxiei române. se vor putea lua în calcul reforma politicii agricole comune (care va avea un impact bugetar semnificativ). compatibilă cu principiile. Declaraţia consemnează şi faptul că „atât reforma. precum şi considerente legate de aplicarea Acordului de asociere. Strategia include şi referiri succinte la politica socială şi o parte destul de largă referitoare la educaţie şi cultură. Declaraţia a fost discutată cu reprezentanţii patronatelor. asumarea acestei date. de copreşedinţii Comisiei de Fundamentare (însărcinată cu elaborarea Strategiei). De asemenea. în decembrie 2000. a datei de 1 ianuarie 2007 ca dată la care ţara noastră va fi pregătită să devină membră a Uniunii. reglementarea precisă a monopolurilor naturale şi combaterea eficientă a monopolurilor economice. asigurarea stabilităţii cadrului legislativ. cât şi integrarea constituie nu cauza dificultăţilor cu care se confruntă economia naţională. de către autorităţile de la Bucureşti. Alegerea. dezvoltarea concurenţei). accelerarea procesului de restructurare economică. Semnalul pozitiv transmis României este 85 Universitatea Spiru Haret . de preşedinţii partidelor politice. a cărui valabilitate va dura până la sfârşitul lunii ianuarie 2005 (conţinutul acestuia şi acumulările în vederea aplicării lui sunt considerate un acquis în sine pentru partea română). normele.

Uniunea Europeană îşi va mări numărul de membri cu încă zece state. Estonia. Extinderea Uniunii Europene va atrage însă după sine şi îngreunarea procesului decizional. astfel încât. Prioritatea României în 2004 o constituie accelerarea şi finalizarea negocierilor la cele opt capitole rămase deschise. pe plan intern. ţara noastră a luat măsurile care îi vor permite dobândirea în viitor a acestui statut. De asemenea. prin valorificarea optimă a contextului socialeconomic şi politic actual şi a potenţialului european al ţării noastre. care a durat timp de decenii. 86 Universitatea Spiru Haret . situând momentul aderării într-o perspectivă apropiată. A fost primită „o poliţă de asigurare în domeniul politic”. aşadar. până în 2007. un comisar şi 14 voturi în Consiliu. Perspectiva economică s-a îmbunătăţit şi ea. în condiţiile în care se va menţine pe calea actualelor reforme. Cipru. Polonia. Slovenia şi Ungaria se vor alătura statelor membre ale Uniunii. România are. întreaga susţinere a Uniunii Europene şi depinde acum doar de ea să-şi îndeplinească obligaţiile asumate în negocieri. Guvernul României şi-a asumat un calendar care prevede finalizarea negocierilor în 2004. punând astfel capăt unei divizări artificiale a continentului european. Cehia. Formulările acestora. astfel încât. să fie posibile semnarea Tratatului de aderare şi ratificarea acestuia. O Românie care va avea 33 de europarlamentari. Lituania. înregistrând evoluţii pozitive în numeroase domenii. După Consiliul European de la Bruxelles din 12-13 decembrie 2003. care trebuie onorată. România făcând progrese semnificative în direcţia creării unei economii de piaţă funcţionale. La data de 1 mai 2004. atenţia va fi concentrată asupra finalizării proceselor de reformă şi implementării legislaţiei armonizate. în plus. 2002 şi 2003. pentru ca România să poată deveni membru efectiv al Uniunii în 2007. Malta. arată că România continuă să îndeplinească criteriile politice. Letonia. Drumul pe care îl mai are însă România de parcurs este apreciat în Rapoartele Comisiei din 2001. Slovacia. dacă aceste ţări sunt pregătite”.faptul că reforma instituţională propusă vizează o Europă în care se regăseşte şi România. precum şi statele din Centrul şi Estul Europei. în momentul aderării. România să-şi poată asuma calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Concluziile preşedinţiei italiene afirmă cu claritate „admiterea României şi Bulgariei la 1 ianuarie 2007. o nouă perspectivă se deschide României. ca membri ai Uniunii Europene.

consolidarea democraţiei. de asemenea. Convenţia s-a reunit timp de 15 luni. textul constituţional este structurat în patru părţi: Dispoziţiile fundamentale (sunt definite aici obiectivele. când Comisia Europeană îşi va schimba componenţa şi va număra 25 de membri48. din 20 iunie 2003. Editorial. 6. competenţele. eficienţă şi care îşi propune. în octombrie 2003. aşa cum s-a mai întâmplat în trecut. Convenţia privind viitorul Europei şi Proiectul de Constituţie Europeană Noile provocări pe care trebuie să le înfrunte Uniunea Europeană i-au determinat pe şefii de stat şi de guvern reuniţi la Laeken. „Info” nr. ministrul integrării europene. Buletinul Ministerului Integrării Europene. Rezultatele lucrărilor au fost prezentate de Preşedintele Convenţiei la Consiliul European de la Salonic. societatea civilă. state membre. este necesar ca România să încheie negocierile de aderare până la data de 1 noiembrie 2004. parteneri sociali. 2/2003. În acest context. simplificarea tratatelor). procedurile decizionale şi instituţiile Uniunii). transparenţei şi eficienţei UE. p. Pentru a preîntâmpina aceste probleme. care afirmă principiile viitoarei Europe comune: democraţie. 87 Universitatea Spiru Haret . Înlocuind tratatele existente cu un document unic. Dificila misiune a elaborării textului constituţional european a fost încredinţată unei Convenţii al cărei mandat a fost definit de Declaraţia de la Laeken. Acest mandat presupunea analizarea aspectelor esenţiale referitoare la viitorul Uniunii şi căutarea unor soluţii care să răspundă cel mai bine problemelor identificate (dintre acestea. transparenţă. 3.riscând să conducă chiar la un blocaj instituţional. să adopte o Declaraţie privind viitorul Europei. textul fiind supus dezbaterilor Conferinţei interguvernamentale deschise la Roma. prin adaptarea structurilor sale la exigenţele a 25 de state membre. în decembrie 2001. state candidate. amintim: o mai bună repartiţie a competenţelor. Carta Drepturilor Fundamentale (adoptată ________________ 48 A se vedea Alexandru Fărcaş. să lanseze un proces fără precedent având drept obiectiv redactarea unei Constituţii care să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni. Începând din februarie 2002. este necesar un proces de reformare a Uniunii. consacrând o formulă care îi asocia la discutarea problemelor legate de viitorul UE pe toţi actorii implicaţi în acest domeniu: instituţii comunitare.

al libertăţii. fie introduse de textul constituţional. Deşi reia un număr important de dispoziţii ale tratatelor. procedurile de adoptare şi revizuire a Constituţiei). simplificarea instrumentelor juridice (sunt identificate şase instrumente: legea. înainte de toate. statului de drept) şi care constituie moştenirea comună a statelor ce o compun.la Nisa. a unui viitor Parchet European pentru urmărirea autorilor crimelor transnaţionale etc. pe lângă cei 15 comisari „cu drepturi depline”. Editura Rosetti. (A se vedea. Dezbaterile au pus în evidenţă deosebiri de vederi între adepţii interguvernamentalismului şi cei ai metodei comunitare de integrare. regulamentul. care este. în „Revista Română de Drept Comunitar”. vizează respectarea valorilor fundamentale pe care s-a clădit Uniunea (respectul demnităţii umane. precum şi atingerea obiectivelor esenţiale ale Uniunii. precum şi asocierea diferiţilor actori la definirea cadrului democratic al UE. o uniune a popoarelor. ________________ A se vedea. între statele mari şi mici49. posibilitatea suspendării drepturilor unui stat care încalcă grav valorile Uniunii şi posibilitatea de retragere din Uniune. spre exemplu. crearea funcţiei de ministru al Afacerilor Externe al Uniunii. a unor comisari fără drept de vot. cert este că UE va depăşi impasul intervenit. în cadrul Consiliului Europei). Ion Jinga. existenţa. 88 49 Universitatea Spiru Haret . 2/2003. o nouă definire a majorităţii calificate (ea trebuie să reprezinte cel puţin 60% din populaţia Uniunii). Constituţia introduce şi reglementări noi. crearea unei Agenţii a Armamentului. în Anexa II. Conferinţa interguvernamentală care a debutat în partea a doua a anului 2003 nu a putut finaliza textul Constituţiei. un rol sporit pentru parlamentele naţionale în aplicarea principiului de subsidiaritate şi consolidarea democraţiei europene. între proatlantism şi proeuropeism. recomandarea şi avizul). Conferinţa interguvernamentală între aşteptări şi realitate. legea-cadru. Carta este parte integrantă a Constituţiei). nr. democraţiei. inserarea Cartei drepturilor fundamentale (conţinutul său este mai larg decât cel al Convenţiei europene a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu toate acestea. o nouă componentă a cadrului instituţional – preşedintele Consiliului European. Printre acestea. fie preluate din tratate. Proiectul Constituţiei Europene – ghidul cetăţeanului). în 2000. decizia. Toate prevederile. în perioada următoare. menţionăm: recunoaşterea personalităţii juridice a UE. Politicile Uniunii şi Clauzele finale (se precizează. adoptată în 1950.

8. este convocat un comitet de conciliere în maxim şase luni. 4. . 7.Procedura de codecizie ANEXA I 1. .În cazul aprobării unui proiect comun.În lipsa unui acord. cu majoritate simplă. Prima lectură a Consiliului Consiliul adoptă o „poziţie comună” cu majoritate absolută sau unanimitate. Parlamentul trebuie să se pronunţe într-o perioadă de trei luni. . cu majoritatea absolută a membrilor săi.Procedura se încheie cu neadoptarea actului dacă nu se aprobă un proiect comun în termenul prevăzut. . în cel mult trei luni de la primire.Actul este adoptat dacă. Propunere a Comisiei 2. compus dintr-un număr egal de reprezentanţi ai Consiliului şi Parlamentului şi asistat de Comisie. în funcţie de domeniu. El are la dispoziţie şase săptămâni pentru a elabora un proiect comun. 6. A doua lectură a Parlamentului După transmiterea „poziţiei comune” a Consiliului. Sfârşitul procedurii . 5. .Actul este adoptat dacă şi Consiliul şi Parlamentul aprobă proiectul . amendamente la poziţia comună. A doua lectură a Consiliului Consiliul statuează cu majoritate calificată asupra amendamentelor Parlamentului (în cazul celor care au primit un aviz negativ din partea Comisiei.Actul este imediat adoptat în conformitate cu poziţia comună dacă Parlamentul îl aprobă în această formă sau dacă nu s-a pronunţat în termenul prevăzut. . Consiliul aprobă toate amendamentele Parlamentului. acesta este supus Consiliului şi Parlamentului pentru a fi aprobat.Dacă la expirarea termenului prevăzut nu există aprobarea ambelor instituţii. se cere unanimitatea Consiliului). . actul nu se adoptă şi procedura se încheie. Prima lectură a Parlamentului 3.Consiliul este sesizat din nou dacă Parlamentul adoptă. 89 Universitatea Spiru Haret . examinează poziţia comună şi amendamentele Parlamentului. cu majoritatea voturilor membrilor săi.Actul nu se adoptă şi procedura se încheie dacă Parlamentul respinge poziţia comună. Parlamentul dă un aviz. aceste amendamente vor face obiectul unui aviz al Comisiei. Concilierea Comitetul de conciliere.

Astfel. şi. Universitatea Spiru Haret . reforme în 1997. din ce în ce mai puternic unite. Cele două conferinţe interguvernamen.ANEXA II Proiectul Constituţiei Europene – ghidul cetăţeanului50 Convinşi că popoarele Europei. în 2001.instituţiotrarea unor succese. a permis Uniunii să-şi construiască piaţa sa unică şi să instituie pe teritoriul său libera circulaţie a persoanelor.la care a fost asociat şi Parlamentul European.tea unei tale care au dus la semnarea tratatelor de la Amsterdam. semnat şase ani mai târziu. ce a reunit timp de câteva luni reprezentanţii guvernelor Statelor Membre. mândre de identitatea şi istoria lor naţională. sunt totodată hotărâte să depăşească vechile divizări. mărfurilor. au unei 50 ________________ 90 Ghidul a fost elaborat de Comisia Europeană. serviciilor şi capitalurilor de care se bucură întreprinderile şi cetăţenii europeni. Actul Unic European. GENEZA ŞI ELABORAREA PROIECTULUI DE CONSTITUŢIE Aceşti ultimi 15 ani de istorie a Uniunii Europene Tratate au fost marcaţi de o serie de revizuiri ale tratatelor revizuite europene. politica externă comună. Fiecare din ele a fost pregătită de către o regulat conferinţă interguvernamentală (CIG). numeroase probleme privind cadrul serviciul instituţional. Comisia Europeană a participat în mod egal la lucrările CIG. capitale în perspectiva lărgirii Uniunii. şi Nisa. semnat în februarie 1986. a permis Uniunii să progreseze în mai multe domenii: introducerea unei monede unice. să-şi clădească un destin comun (din Preambulul Proiectului de Constituţie). cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. au fost animate de o voinţă politică nale în mai slabă. după Maastricht. aprofundarea Uniunii politice Necesitaa fost încetinită. Tratatul de la Maastricht. Dar. chiar dacă au permis înregis.

la 15 decembrie 2001. Convenţia: o nouă metodă. Atunci când. Uniuni lărgite Impulsul Consiliului European de la Nisa La un an după Nisa. Consiliul European. cât mai transparentă şi mai largă. Consiliul European a lansat o dezbatere mai largă şi mai aprofundată privind viitorul Uniunii având ca obiectiv o nouă revizuire a tratatelor. reprezentanţi ai parlamentelor naţionale. ţinute cu uşile închise. reunit la Declaraţia Laeken. Astfel. precum şi treisprezece observatori ai Comitetului regional şi ai Comitetului Economic şi Social. numai între responsabilii guvernelor statelor membre. ca şi parteneri sociali europeni şi Mediatorul european. cum ar fi asigurarea bunei funcţionări a unei Uniuni compuse din 25 de state membre. şefii de state şi de guverne ai celor 15 ţări membre. pentru prima oară. Consiliul European a decis să convoace o Convenţie care să reunească principalele părţi angajate în dezbatere: reprezentanţi ai guvernelor celor 15 state membre şi ale celor 13 ţări candidate. Metoda de revizuire a tratatelor folosită până atunci a suferit numeroase critici. mai deschisă şi mai transparentă de revizuire a tratatelor 91 Universitatea Spiru Haret . Metoda Convenţiei a permis. mai mult decât atât.rămas nerezolvate. au ajuns la un acord privind revizuirea tratatelor. Construcţia europeană este apanajul tuturor cetăţenilor Europei. Declaraţia de la privind Viitorul Uniunii europene. Iată de ce. exprimarea tuturor punctelor de vedere europene şi naţionale într-o dezbatere largă. deschisă şi transparentă. mai transparentă şi mai eficientă şi să deschidă calea către o Constituţie care să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni. sau. garantarea legitimităţii instituţiilor care reprezintă statele şi popoarele europene. a adoptat. reuniţi la Nisa. Etapele desfăşurării sale nu mai pot fi hotărâte de către conferinţe interguvernamentale. în decembrie 2000. reprezentanţi ai Parlamentului European şi ai Comisiei Europene. prin care Uniunea îşi Laeken propune să devină mai democratică. pentru a asigura o pregătire a următoarei conferinţe interguvernamentale. ei au considerat necesar să continue reforma instituţională pe care mulţi au considerat-o prea timid elaborată în tratatul de la Nisa.

Consiliul European de la Laeken a identificat câteva probleme: asigurarea unei mai bune repartiţii a competenţelor Uniunii.eu. Giscard câte doi reprezentanţi ai parlamentelor naţionale. aşa cum o cere tratatul privitor la Uniunea Europeană. Dezbaterea propriu-zisă a fost organizată paralel cu sesiunile plenare ale Convenţiei. la sediile Parlamentului European de lucru de la Bruxelles. Mandatul Convenţiei: găsirea unor soluţii la probleme privind viitorul Europei Pentru a conduce dezbaterile Convenţiei a fost Organizarea constituit un Prezidiu. site-ul Internet al Convenţiei (http://european-convention. simplificarea instrumentelor de acţiune ale Uniunii. reprezentanţi ai guvernelor celor trei state membre care exercitau preşedinţia Consiliului în timpul Convenţiei. a fost definit de către Consiliul European de la Laeken. într-un ritm de una sau grupuri două reuniuni pe lună.int) a publi92 Un site Internet Universitatea Spiru Haret . Acest Prezidiu era alcătuit din 12 lucrărilor personalităţi: domnul preşedinte Giscard d’Estaing şi cei Convenţiei: şi Dehaene.Mandatul celor 105 membri ai Convenţiei şi al înlocuitorilor lor. reprezentanţi ai Parlamentului European. Era vorba de analizarea problemelor esenţiale legate de dezvoltarea viitoare a Uniunii şi căutarea unor soluţii care urmau să fie prezentate într-un document care să constituie un punct de plecare pentru negocierile Conferinţei interguvernamentale. care să ducă la adoptarea unei Constituţii europene. şi cei doi şi un prezireprezentanţi ai Comisiei (domnii Barnier şi Vitorino). Fiecare din aceste grupuri era condus de un membru al Prezidiului şi axat pe o serie de teme specifice. aflaţi sub preşedinţia domnului Giscard d’Estaing. dezbaterile Prima şedinţă a Convenţiei a avut loc la 28 februarie Sesiuni 2002. simplificarea tratatelor actuale. dl. Convenţia s-a reunit timp de 15 luni în sesiuni plenare şi plenare de două sau trei zile. transparenţei şi eficienţei în Uniunea Europeană. un preşedoi vicepreşedinţi. Pentru mai multă transparenţă. diu pentru Pe de altă parte. domnii Amato dinte. reprezentantul parlamentului Sloveniei a conduce a fost invitat să participe la reuniuni. doi d’Estaing. în cadrul grupurilor de lucru sau al grupurilor de analiză. care urma să ia deciziile definitive. garantarea mai fermă a democraţiei.

o sesiune plenară a Convenţiei a societăţii fost consacrată dialogului cu societatea civilă. ONG-uri.) să îşi poată depune contribuţiile la dezbaterea privind viitorul Uniunii pe un site Internet creat în acest scop (http://europa. Dispoziţiile Prima parte conţine dispoziţiile care definesc fundamenUniunea. cât şi pe cei ai Comisiei namentale Europene şi Parlamentului European.Constituţia europeană litate şi claritate. Grupucivile rile de contact.Un text unic: tatelor existente cu un text unic.cat contribuţiile participanţilor la Convenţie. Convenţia a Consensul ajuns la un consens pentru a trimite Consiliului Convenţiei privind European un proiect de Constituţie.eu. obiectivele. După aproape un an de dezbateri. create pe modelul grupurilor de lucru. medii academice etc. prezentaDomnul Giscard d’Estaing a putut astfel prezenta rea unui rezultatele lucrărilor Convenţiei cu ocazia Consiliului proiect de European de la Salonic. competenţele. STRUCTURA PROIECTULUI DE CONSTITUŢIE Proiectul de Constituţie înlocuieşte totalitatea tra. A fost deschis un Forum. dările de seamă ale dezbaterilor şi proiectele de texte dezbătute. Constituţie Textul prezentat de Convenţie este un proiect ce în vederea va servi drept punct de plecare pentru lucrările conferinţei conferinţei interguvernamentale.int/futurum/forum_convention). Patru părţi: Proiectul este structurat în patru părţi: I. procedurile sale tale ale decizionale şi instituţiile sale. au permis organizaţiilor societăţii civile să-şi exprime punctul de vedere. medii economice. Pentru a lărgi şi mai mult dezbaterea şi a-i asocia Forumul ansamblul cetăţenilor. care va reuni atât interguverreprezentanţii guvernelor. din motive de lizibi. şi care va lua deciziile finale. Constituţiei 93 Universitatea Spiru Haret . pentru ca aceste organizaţii (parteneri sociali. la 20 iunie 2003. începând cu luna octombrie 2003.

proclamată solemn II.O Uniune peană ca uniunea cetăţenilor şi statelor Europei. a serviciilor şi a capitalurilor. precum şi respectul drepturilor omului. statului de drept. Partea a patra conţine clauzele finale. toleranţă. a bunurilor. a fost cuprinsă ca a doua parte a proiectului de fundamenConstituţie europeană. Uniunea are ca obiectiv promovarea păcii. egalităţii. Proiectul de Constituţie enunţă valorile pe care s-a fondat Uniunea: respectul demnităţii umane. a valorilor sale şi bunăstarea popoarelor sale. Carta cu ocazia Consiliului European de la Nisa din decembrie drepturilor 2000. pe o economie socială de piaţă înalt competitivă.Carta drepturilor fundamentale. un nivel ridicat al 94 Valorile Uniunii Libertăţi fundamentale şi nediscriminare Obiectivele Uniunii Universitatea Spiru Haret . Ea acţionează pentru dezvoltarea durabilă bazată pe o creştere economică echilibrată. a cetăţeAceastă Uniune este deschisă tuturor statelor europene nilor şi care îi respectă valorile şi se angajează să le promoveze Statelor în comun. Constituţia interzice orice discriminare din cauza naţionalităţii. solidaritate şi nediscriminare. precum şi libertatea de stabilire sunt garantate de Uniune în interiorul său. cum ar fi IV. Ea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate. tale Partea a treia a proiectului de Constituţie are ca III. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism. democraţiei. Clauprocedurile de adoptare şi de revizuire a acestei zele finale Constituţii. libertăţii. dreptate. securitate şi justiţie şi o piaţă unică unde concurenţa este liberă şi nedistorsionată. O CONSTITUŢIE PENTRU CETĂŢENII EUROPENI Valorile şi obiectivele Uniunii Proiectul de Constituţie defineşte Uniunea Euro. Libera circulaţie a persoanelor. Politiobiect politicile şi acţiunile Uniunii şi preia un număr cile Uniunii important de dispoziţii ale tratatelor actuale.

solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copiilor. securitatea. prin intermediul unor instrumente specifice. egalitatea sexelor. Uniunea dispune Instrude competenţe care îi sunt atribuite prin Constituţie de mente în către statele membre. Acestea sunt exercitate pe plan serviciul comunitar. Îndeplinirea misiunii Uniunii este facilitată de către statele membre. la eliminarea sărăciei şi protecţia drepturilor omului şi în special a drepturilor copiilor. care se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor enunţate în Constituţie. combate excluderea şi discriminarea şi promovează dreptatea şi protecţia socială. la comerţul liber şi echitabil. Pentru a atinge aceste obiective. Ea respectă funcţiile esenţiale ale statului. Uniunii Uniunea respectă identitatea naţională a statelor Uniunea şi membre. inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi statele regională.protecţiei şi îmbunătăţirii calităţii mediului. Uniunea promovează coeziunea economică. dezvoltarea durabilă a planetei. socială şi teritorială şi solidaritatea între statele membre. în membre special în ceea ce priveşte asigurarea integrităţii teritoriale. Uniunea dispune de personalitate juridică pentru a afirma şi promova valorile şi interesele sale pe scena internaţională. obiectivelor în interiorul unui cadru instituţional unic. Uniunea şi restul lumii 95 Universitatea Spiru Haret . Ea contribuie la pacea. Uniunea şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în realizarea misiunilor decurgând din Constituţie. Uniunea promovează progresul ştiinţific şi tehnic. menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii interne. În virtutea principiului cooperării loiale. la solidaritatea şi respectul reciproc între popoare. precum şi la respectarea şi dezvoltarea dreptului internaţional.

dispoziţiile sale au putere juridică de constrângere fără ca totuşi aceasta să constituie o lărgire a competenţelor Uniunii. Uniunii. Drepturile fundamentale Textul Cartei drepturilor fundamentale a fost agreat Carta de o Convenţie precedentă. cum ar fi dreptul de a parti. Parlamentul. ca Uniunii şi dreptul de a se adresa mediatorului european şi dreptul de a scrie instituţiilor intr-o limbă a Uniunii pentru a primi un răspuns în aceeaşi limbă. Consiliul şi drepturilor Comisia au proclamat solemn Carta la 8 decembrie fundamen2000.este consamente. Aceasta nu este o listă exhaustivă.Lista de rile care derivă din cetăţenia Uniunii: dreptul de liberă drepturi de circulaţie şi de liberă stabilire. 96 Universitatea Spiru Haret . dreptul de vot şi de care se eligibilitate în Parlamentul European. Cu toate acestea. adevărat catalog de drepturi.cetăţenii ră. sunt enumerate într-un titlu specific al proiectului crată vieţii de Constituţie consacrat „Vieţii democratice a Uniunii”. a cărui parte a doua o constituie.CETĂŢENIA EUROPEANĂ ŞI DREPTURILE FUNDAMENTALE Cetăţenia europeană Cetăţenia Uniunii este complementară cu cea Cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte. care permite Uniunii să se doteze cu un Europeană. parte integrantă din Proiectul de Constituţie marchează astfel un proConstituţia gres important. democratice.Constituţiei cipa la viaţa democratică şi dreptul de acces la docu. Carta nu făcea parte din Tra. ca şi la alegerile bucură municipale.O parte a turi ale cetăţenilor Uniunii.tale face tatele Uniunii şi nu avea putere juridică de constrângere. dreptul de petiţie în faţa Parlamentului European. Carta este integrată în proiectul de Constituţie. complement al cetăţeniei naţionale Proiectul de Constituţie afirmă în mod clar dreptu. dreptul la protecţie diplomatică şi consula. căci alte drep.

Curtea de Justiţie va controla respectarea dispoziţiilor Cartei. Includerea Cartei şi adeziunea la CEDO nu sunt demersuri alternative. protecţia datelor personale sau bioetica. ci complementare. Conţinutul Cartei nu a fost modificat faţă de textul elaborat de Convenţia anterioară. şi care constituie competenţele sale „exclusive”. Conţinutul Cartei este mai vast decât cel al Convenţiei europene a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO). această competenţă a Uniunii şi stabileşte că Uniunea se angajează să adere la CEDO. În acest Categoria competenţelor exclusive ale Uniunii 97 Universitatea Spiru Haret . Uniunea nu avea competenţa de a adera la CEDO. ce face în Uniune? Clarificarea competenţelor Proiectul de Constituţie indică în mod clar dome. O primă categorie este alcătuită de câteva probleme foarte specifice în privinţa cărora Uniunea acţionează singură. La fel ca pentru includerea Cartei în Constituţie. Proiectul de Constituţie prevede în schimb. Viitoarea adeziune a Uniunii la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului Cine. Singurele modificări aduse au fost de natură formală. cum ar fi dreptul la o bună administraţie. adeziunea la CEDO nu comportă o modificare a competenţelor Uniunii stabilite de Constituţie. drepturile sociale ale muncitorilor. în timp ce CEDO se limitează la drepturi civile şi politice. semnată la Roma pe 4 noiembrie 1950 şi ratificată de toate statele membre ale Uniunii. Prin tratatele actuale. Aceleaşi obligaţii sunt impuse statelor membre atunci când acţionează în conformitate cu dreptul Uniunii. organele şi agenţii Uniunii au obligaţia să respecte drepturile înscrise în Cartă.Instituţiile. în mod explicit. Carta drepturilor fundamentale acoperă şi alte domenii. Într-adevăr. în numele tuturor statelor membre.Clasificarea niile în care statele membre şi-au transferat puterile de competenacţiune către Uniune şi introduce o clasificare a comţelor petenţelor Uniunii.

ci mai economic şi degrabă de coordonare. de securitate comună Pentru a păstra o oarecare flexibilitate a sistemu. piaţa partajate internă. În alte câteva domenii. Uniunea A treia nu intervine decât pentru a sprijini acţiunile statelor categorie: membre. bazată pe solidaritatea statelor externă şi membre. Uniunea nu poate proceda la sprijin o armonizare a legislaţiilor naţionale. Cultura. transporturile. Uniunea poate duce o politică externă şi Politica de securitate comună. acţiunea la nivelul Uniunii este considerată prin definiţie mai eficientă decât o acţiune în ordine dispersată a fiecărui stat. nu e nevoie de legi. statele membre a politicilor consideră că Uniunea trebuie să le coordoneze politicile naţionale în naţionale.caz. contrar precedentelor domeniile categorii de competenţe. Pentru a treia categorie de competenţe. O a doua categorie grupează domeniile în care A doua Uniunea acţionează atunci când acţiunea sa amplifică categorie: acţiunea statelor membre. În aceste domenii. ţele Aici regăsim marile politici. concurenţa pe piaţa internă şi comerţul cu ţări terţe. Printre aceste domenii de competenţă exclusivă figurează. sportul sau protecţia civilă sunt exemple de competenţe de sprijin. care păstrează deci o mare libertate de acţiune competenşi principala responsabilitate de gestiune vizavi de cetă. ca.Coordonare mice sau munca şi protecţia socială. Acestea se numesc „competenţe partajate”. câteodată chiar completând-o competenpe aceasta. aflate în afara teritoriului UE. de exemplu. există o clauză care permite Consiliului să acopere o flexibilitate 98 Universitatea Spiru Haret . dreptul de azil şi imigrarea sau cooperarea în materie de justiţie sau poliţie. pentru a fi mai eficace. educaţia. al muncii şi protecţiei sociale În sfârşit.ţele de ţenii lor. şi anume politicile econo. politica agricolă comună.Clauza de lui. În aceste domenii. mediul. de exemplu.

completeadacă realizarea unuia dintre obiectivele Constituţiei ză clasificanecesită o acţiune la nivelul Uniunii. fiecare parlament naţional pectare a va putea reexamina propunerile şi va avea posibilitatea principiului de a emite o opinie motivată dacă apreciază că princi. Un ultim nivel de control intervine după adoptarea … ca şi un unei legi. o dată cu dreptul de recurs în faţa Curţii de control juJustiţie. Principiul proporţionalităţii are acelaşi obiectiv de a asigura o bună exercitare a competenţelor. după tenţelor aprobarea Parlamentului European. Comisia va trebui să-şi revizuiască propunerea. Pentru prima dată.de subsidiapiul subsidiarităţii n-a fost respectat. Proiectul de Constituţie consolidează aplicarea celor două principii. precizând că forma şi conţinutul acţiunii Uniunii nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele tratatului. verificând constant că acţiunea ce trebuie luată la nivel comunitar este justificată în raport cu posibilităţile pe care le oferă eşalonul naţional. Controlul bunei exercitări a competenţelor: principiul subsidiarităţii Principiul subsidiarităţii vizează să garanteze Principiile faptul că Uniunea nu îşi exercită competenţele decât de subsidiaatunci când acţiunea sa se dovedeşte a fi într-adevăr ritate şi necesară. amplificând acţiunea statelor membre. ridicţional 99 Universitatea Spiru Haret . Noul mecaea va trebui să justifice că a ţinut cont de cele două nism de resprincipii. regional sau local. Consiliul European rea compedecide în acest caz cu unanimitate de voturi.eventuală lacună printre competenţele atribuite Uniunii. Princi.proporţiopiul subsidiarităţii vizează luarea unor decizii cât mai nalitate apropiate de cetăţean. Dacă o treime ritate … dintre parlamente au aceeaşi opinie. Atunci când Comisia face o propunere.

Consiliul. un stat european Aderarea la trebuie să respecte valorile acesteia. Cum se realizează o mai bună participare democratică? Faptul că parlamentarii naţionali erau majoritari în Rolul extins cadrul Convenţiei i-a determinat pe membrii acesteia să al parladescopere noi mijloace de dezvoltare a rolului parla. accesul la documente şi respectarea datelor cu caracter personal. poate constata existenţa unei încălcări 100 Suspendare a drepturilor în caz de violare a Universitatea Spiru Haret . Transparenţa lucrărilor Consiliului naţionale va permite parlamentelor să monitorizeze mai bine poziţiile guvernelor lor în Consiliu. În plus. rolul parlamentelor în cadrul Uniunii va putea fi consolidat şi de o mai bună cooperare interparlamentară. De asemenea.mentelor mentelor naţionale. tul Uniunii Proiectul de Constituţie prevede noi obligaţii pentru instituţii în ceea ce priveşte consultarea societăţii civile. valorile ca şi ratificarea acordului de aderare de către toate Uniunii statele membre. Apartenenţa la Uniune Pentru a putea adera la Uniune. aprobarea Parlamentului European.O Uniune legitimă şi democratică Proiectul de Constituţie defineşte pentru prima Participarea oară fundamentele democratice ale Uniunii şi consoli. Uniune: obligaţia de Aderarea unui stat necesită o decizie în unania respecta mitate a Consiliului. şi mecanismul de «alertă precoce» în privinţa respectării subsidiarităţii le va oferi o cale de acţiune directă pentru a influenţa procesul legislativ.democratică. un milion de semnături ale cetăţenilor pot declanşa o sesizare la adresa Comisiei pentru elaborarea unei noi propuneri. printr-o decizie luată în unanimitate (fără a lua în cont votul statului în cauză) şi după aprobarea Parlamentului European (cu o majoritate de două treimi). transparenţa. rolul partenerilor sociali şi al cultelor este fixat în proiectul de Constituţie. fundamendează expresia concretă a acestora. În acest sens.

drepturile statului membru astfel vizat. Consiliul European. este nevoie de un cadru instituţional eficient şi legitim. Consiliul de Miniştri. Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social. reprezentată de ţii pentru un Consiliu. Constituţie Relaţiile sale vor fi determinate în cazul acesta de un a posibilităacord încheiat între el şi Uniune. În ceea ce priveşte Curtea de Conturi. retrage din Uniune INSTITUŢIILE IN SERVICIUL PROIECTULUI EUROPEAN Pentru a servi proiectul european şi a permite Uniunii să-şi realizeze obiectivele. Această dublă necesitate este încă şi mai mare într-o Uniune lărgită cu 25 sau mai mult de state membre. 101 Universitatea Spiru Haret . cu o Uniunii majoritate calificată.bru de a se mentului European. conform rea în regulilor sale constituţionale. după aprobarea Parla. Consiliul poate suspenda. să se retragă din Uniune. Alături de aceste instituţii se află două organe consultative. Cadrul instituţional al Uniunii Potrivit proiectului de Constituţie. Ca urmare. Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie. cadrul instituţional propriu-zis cuprinde Parlamentul European. Proiectul de Constituţie preia esenţialul dispoziţiilor instituţionale existente şi introduce două noi figuri instituţionale: o preşedinţie mai stabilă a Consiliului European şi un ministru al Afacerilor Externe. Consiliul hotărăşte în această privinţă cu o stat memmajoritate calificată de voturi.grave şi persistente a valorilor Uniunii de către un stat valorilor membru. ea asigură controlul încasărilor şi cheltuielilor Uniunii. O noutate introdusă de proiectul de Constituţie Introduceeste faptul că orice stat membru poate decide. Banca Centrală Europeană (BCE) are un rol major în domeniul politicii economice şi monetare a Uniunii.

care exer. Consiliul European – prevede proiectul de Consti. este fixat la de 736 de maxim 736. funcţii de control bugetare şi de control politic al Comisiei.pean: funcţii lator.PARLAMENTUL EUROPEAN Parlamentul European este instituţia în care sunt Parlamenreprezentaţi cetăţenii statelor membre. În cea mai mare tul Europarte a domeniilor. la lucrările Consiliului European. Potrivit proiectului de Constituţie. aleşi prin sufragiu Un maxim universal. este prezidat de statul membru. politic Proiectul de Constituţie consolidează puterile de Extinderea colegislator ale Parlamentului European lărgind în procedurii acelaşi timp spre noi domenii câmpul de aplicare a legislative procedurii de codecizie. de asemenea. Consiliu – şi exercită. pentru un mandat de cinci ani. noul Ministru al Afacerilor Externe al Uniunii va participa.nouă în cită timp de şase luni preşedinţia Uniunii. European Proiectul de Constituţie prevede o reuniune pe trimestru a Consiliului European. În general. el se pronunţă prin consens. conform unei peisajul 102 Universitatea Spiru Haret . din Preşedintele său (o figură nouă în Consiliului structura instituţională a Uniunii) şi din Preşedintele European Comisiei. În prezent. tului şi a Consiliului Numărul deputaţilor europeni. Consiliul nu Consiliului legiferează. prin care Parlamentul şi Consiliul decid a Parlamenîmpreună. denumită de acum procedură de codecizie legislativă. Consiliul European. ca toate instanţele O figură Consiliului. de asemenea. deputaţi europeni Consiliul European Rolul Consiliul European este însărcinat să dea Uniunii impulsul politic necesar dezvoltării sale.Compotuţie – este compus din şefii de stat sau de guvern ai nenţa statelor membre. Parlamentul are rolul de colegis. el este totodată autoritatea bugetară – alături de legislative.

el trebuie prezidat de către ministrul Afacerilor Externe al Uniunii. de echilibrele geografice europene. Este. Uniunea.preşedintele pean. Cât despre Consiliul afacerilor externe. de către un singur Consiliului stat membru. miniştrii agriculturii pentru liului de Consiliu. conform unui sistem de rotaţie egală. cu o durată de un an. care trebuie să ia decizii în domeniul politicii Miniştri agricole comune). Consiliul agricol) să fie asigurată de ministrul unui stat membru. Rolul acestui preşedinte va fi de a prezida şi anima lucrările Consiliului European. de asemenea. şi obligaţia de a reprezenta. Consiliul exercită Consiliului împreună cu Parlamentul European funcţiile legislative de Miniştri şi bugetare. la nivel înalt. în domeniul politicii externe şi de securitate comună.Preşedinţia date timp de şase luni.ordini stabilite. printre altele. În prezent. Consiliul European este cel care trebuie să stabilească regulile aplicării acestei rotaţii între Statele membre ţinând cont. instituţia preponderentă pentru a lua decizii în privinţa politicii externe şi de securitate comună. pe o perioadă de doi ani şi jumătate. de către Consiliul Euro. de asemenea. prin rotaţie. Proiectul de Constituţie prevede ca preşe. Comisia Europeană Comisia a fost creată pentru a reprezenta într-o manieră imparţială interesul european comun tuturor Rolul Comisiei 103 Universitatea Spiru Haret . toate instanţele Consiliului sunt prezi. care se poate Consiliului European reînnoi o singură dată. Consiliul de Miniştri este alcătuit din câte un Componenreprezentant numit de fiecare stat membru la nivel ţa Consiministerial (de exemplu. Consiliul de Miniştri Rolul Consiliul este instituţia Uniunii în care sunt reprezentate guvernele statelor membre. El va avea.de Miniştri dinţia unei formaţii a Consiliului (de exemplu. Convenţia a propus modificarea acestui instituţional sistem prin crearea unui post permanent de preşedinte al Uniunii: al Consiliului European ales.

Comisia asigură programarea şi punerea în funcţiune a politicilor comune (cum ar fi politica agricolă comună. Pentru executarea concretă a politicilor şi programelor comunitare. Comisia supraveghează buna aplicare a dispoziţiilor tratatului şi a deciziilor luate de către instituţiile comunitare. Pe plan extern. Comisia are un rol dinamic: ea este cea care propune legile. În domeniul legislativ. în domeniul concurenţei. mentului European De la început. Deciziile se iau printr-o majo. Comisia care va fi desemnată la 1 noiembrie 2004 va fi compusă în acest mod. Comisia este Comisia este solidar responsabilă în faţa Parla. proiectul de fără drept de vot Constituţie propune modificarea componenţei Comisiei 104 Universitatea Spiru Haret . Comisia reprezintă Uniunea şi poartă negocierile internaţionale (de exemplu.faţa Parlaritate simplă a membrilor săi. Tratatul de la Nisa a limitat componenţa Comisiei la câte un comisar din partea fiecărui stat membru.ţărilor membre ale Uniunii. care sunt trimise apoi Parlamentului European şi Consiliului pentru luarea unei decizii. de exemplu). ea execută bugetul şi coordonează programele comunitare. Comisia se sprijină într-o foarte mare măsură pe administraţiile naţionale. Proiectul tratatului prevede ca reprezentarea externă a Uniunii în domeniul politicii externe şi de securitate să fie asigurată de către ministrul Afacerilor Externe. cele din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului – OMC). În sfârşit. din 2009.responmentului European. care poate adopta o moţiune de sabilă în cenzură în privinţa sa. de exemplu. Comisia a fost întotdeauna compusă din doi reprezentanţi ai statelor membre cu cea mai mare populaţie şi câte un reprezentant din celelalte state membre. Componenţa Comisiei europene în 2009: 15 comisari europeni şi comisari Pentru Comisia următoare.

atunci când dintelui propune votului Parlamentului European candidatul Comisiei pentru preşedinţia Comisiei. O noutate: ministrul Afacerilor Externe al Uniunii: vocea politicii externe şi de securitate comună a Uniunii Acest ministru va purta ceea ce s-a numit în timpul lucrărilor Convenţiei o dublă caschetă. dar proiectul rea preşede Constituţie indică în mod clar că. preşedintele Comisiei va desemna şi comisari provenind din toate celelalte state membre. Cum este deja cazul astăzi.membre tară între statele membre. provenind ministrul Afacerilor Externe. acţiunile externe ale Uniunii. mandatarul Consiliului pentru politica externă şi de securitate comună. dat fiind că va fi. vor fi mai coerente. cât şi la nivel economic.astfel: Colegiul va fi compus din Preşedintele Comisiei. atât la nivel politic. Graţie acestei persoane. comisarilor Proiectul de Constituţie prevede desemnarea comisarilor de către Preşedintele Comisiei pe baza unei liste de trei persoane (dintre care cel puţin o femeie) stabilită de fiecare stat. Celelalte ţări vor identifica mai uşor vocea politicii externe şi de securitate comună a Uniunii. care va avea titlul de din alte vicepreşedinte. Alături de aceşti comisari europeni. şi cei treisprezece Comisari eurostate peni selecţionaţi conform unui sistem de rotaţie egali. Ministrul Afacerilor Externe Crearea postului de ministru al Afacerilor Externe este una din principalele inovaţii aduse de Constituţie. Preşedintele şi comisarii. fără drept de vot în cadrul Comisiei. 105 Universitatea Spiru Haret . vor fi supuşi colegial unui vot de aprobare al Parlamentului European. Consiliul European trebuie şi a să ţină cont de rezultatele alegerilor europene. simultan. numiţi pentru un mandat de cinci ani. Convenţia n-a schimbat în mod fundamental Desemnamodul de alegere a Preşedintelui Comisiei.

Tribunalul ţa Curţii de de Mare Instanţă (numit astăzi Tribunalul Primei Justiţie Instanţe) şi alte tribunale specializate. litigiile între Uniune şi statele membre.Rolul Curţii pectarea dreptului Uniunii. este esenţială pentru a asigura o interpretare uniformă a dreptului Uniunii pe tot teritoriul său.Ministrul Afacerilor Externe va fi desemnat. Ea are. între instituţii. cu Desemnao majoritate calificată. sau atunci când sentinţele Curţii nu au fost executate. de asemenea. trului Afacerilor Ministrul Afacerilor Externe va fi unul dintre Externe vicepreşedinţii Comisiei. Această instituţie este însărcinată să asigure res. infracţiunile statelor membre pot fi sancţionate mai rapid de către Curte. între particulari şi Uniune. Pe de altă parte.Componentiţie cuprinde Curtea de Justiţie Europeană. cu rea minisacordul preşedintelui Comisiei. Curtea va putea astfel să le impute mai uşor plata unor sume forfetare sau a unor amenzi. în cadrul unui litigiu în instanţă în faţa unei judecăţi naţionale. Banca Centrală Europeană (BCE) Stabilirea unei Uniuni monetare şi crearea unei monede unice (euro) adoptată de 12 state membre din 15 a condus la instituirea Băncii Centrale Europene 106 Universitatea Spiru Haret . Competenţele sale acoperă de Justiţie litigiile între statele membre. Proiectul de Constituţie trebuie să permită cetăţenilor să atace mai uşor reglementările Uniunii care servesc drept temei unor sancţiuni. „prejudicială”. la cererea Comisiei. Această ultimă competenţă. chiar dacă nu îi afectează individual (aşa cum impun astăzi tratatele). de către Consiliul European. Curtea de Justiţie Potrivit proiectului de Constituţie. competenţa de a răspunde problemelor de interpretare a dreptului Uniunii puse de un judecător naţional. Curtea de Jus. în cazul în care dreptul Uniunii nu a fost transpus la nivel naţional.

(BCE). De la 1 ianuarie 1999, aceasta are ca sarcină punerea în funcţiune a politicii monetare europene definită de către Sistemul European de Bănci Centrale (SEBC). Organele de decizie ale BCE (consiliul guvernatorilor şi directoratul) dirijează SEBC, ale cărui misiuni sunt gestiunea masei monetare, desfăşurarea operaţiunilor de schimb, deţinerea şi gestiunea rezervelor oficiale de schimb ale statelor membre şi asigurarea bunei funcţionări a sistemelor de plată. Prioritatea BCE este de a menţine stabilitatea preţurilor. Curtea de Conturi

Banca Centrală Europeană pune în funcţiune politica monetară europeană

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor Curtea de Comunităţii: ea examinează legalitatea şi regularitatea Conturi încasărilor şi cheltuielilor bugetului comunitar şi urmă- controlează reşte buna gestiune financiară. încasările şi cheltuielile. Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor (CR) este compus din Comitetul reprezentanţi ai colectivităţilor locale şi regionale. El Regiunilor este consultat de către Consiliu, Parlament şi Comisie este un în domenii privind interese regionale şi locale, în speorgan cial educaţia, sănătatea publică, coeziunea economică consultativ şi socială. Numărul membrilor CR este fixat la maxim 350, Componenţa numiţi pentru un mandat de cinci ani, de către Consiliu. Comitetului regiunilor Comitetul Economic şi Social Comitetul Economic şi Social (CES) este compus din reprezentanţii organizaţiilor economice şi sociale, precum şi ai societăţii civile. El dă avize consultative instituţiilor, în special în cadrul procedurii legislative. CES-ul este consultat înaintea adoptării unui mare număr de acte referitoare la piaţa internă, Comitetul Economic şi Social, un organ consultativ

107

Universitatea Spiru Haret

educaţie, protecţia consumatorilor, mediu, dezvoltare regională şi la domeniul social. Numărul membrilor Comitetului Economic şi Compoziţia Social a fost fixat la maxim 350. Aceştia sunt numiţi de C.E.S către Consiliu, pentru un mandat de 5 ani. MIJLOACELE DE ACŢIUNE ALE UNIUNII Simplificarea instrumentelor Simplificarea instrumentelor de acţiune a Uniunii Simplificaconstituia un capitol distinct al Declaraţiei de la rea instruLaeken, care a stabilit mandatul Convenţiei. În acest mentelor domeniu, lucrările Convenţiei au avut rezultate bune. permite Proiectul de Constituţie simplifică sistemul existent: Uniunii să-şi exercite competenţele. Tipologia actelor este limitată la şase instrumente Şase (legea, legea-cadru, regulamentul, decizia, recoman- instrumente darea şi avizul). Intr-un discurs celebru, ţinut înaintea juridice Declaraţiei de la Laeken, primul ministru al Belgiei constatase existenţa a 36 de tipuri distincte de acte normative! Ierarhia în ce priveşte nivelul legislativ şi cel al Nivelul legispunerii în practică a legilor este stabilită precum în lativ şi nivemajoritatea sistemelor de drept naţionale. lul punerii în practică Legea va determina elementele esenţiale dintr-un domeniu, definirea aspectelor mai tehnice putând fi delegată Comisiei sub controlul a doi colegislatori, ceea ce va permite uşurarea muncii ultimilor doi, care se vor putea concentra asupra unor aspecte mai importante din viaţa cetăţenilor. Procedura legislativă Procedura legislativă numită în prezent procedura Parlamentul de codecizie oferă Parlamentului European putere de şi Consiliul colegislator egală celei deţinute de Consiliu. În cursul colegiferează
108

Universitatea Spiru Haret

acestei proceduri, un text propus de Comisie este în final adoptat, după consultarea celor interesaţi, simultan de Parlamentul European şi de Consiliu. Generalizarea codeciziei pe care proiectul de Constituţie o stabileşte ca procedura legislativă ordinară constituie cea mai bună imagine a dublei legitimităţi, a statelor (din Consiliu) şi a naţiunilor (din Parlamentul European), care caracterizează Uniunea. Dar, în anumite cazuri, vor exista şi legi speciale, adoptate doar de Consiliu sau, în mod excepţional, doar de către Parlamentul European. În general, Consiliul ia astăzi deciziile cu unaniVotul mitate de voturi sau prin majoritatea voturilor calculată Consiliului după un sistem ponderat, care ţine cont, într-o anumită măsură, de populaţia statelor. Proiectul de Constituţie introduce o nouă defi- Definiţia niţie a majorităţii calificate a Consiliului: aceasta ar majorităţii trebui să fie simplificată şi să se definească, începând calificate cu 2009, ca o decizie ce reuneşte majoritatea statelor membre reprezentând cel puţin 60% din populaţia Uniunii. Extinderea votului prin majoritate calificată a Câmpul de Consiliului, prevăzută de proiectul de Constituţie, va aplicare al facilita luarea deciziilor pentru aproximativ treizeci majorităţii de tipuri de dispoziţii pentru care este prevăzută în calificate prezent unanimitatea. Dar aceste progrese rămân insuficiente. Statele membre îşi vor păstra dreptul de veto pentru mai mult de 50 de temeiuri legale, ceea ce riscă să constituie tot atâtea surse de blocaj al acţiunii Uniunii, în special în ceea ce priveşte corelarea fiscalităţii cu piaţa internă sau prescripţiile minime de securitate socială. Potrivit proiectului de Constituţie, Comisiei îi revine sarcina de a adopta reglementările delegate care completează şi/sau modifică elementele neesenţiale ale legii, sub controlul colegislatorilor. Modificări ale elementelor neesenţiale ale legii
109

Universitatea Spiru Haret

într-un domeniu determinat care să nu presupucorespundă obiectivelor Uniunii. între rea cooperării ţările Uniunii. Finanţele Uniunii Bugetul comunitar se conformează principiilor bugetare clasice şi se bazează pe anumite principii.În ceea ce priveşte politica externă şi securitatea Decizii specicomună. Aceste cooperări consolidate nu pot fi utilizate decât ca un ultim recurs (atunci când nu a fost posibilă acţiunea pe baza unei dispoziţii din tratat. anualitatea (operaţiile bugetare sunt urmărite de-a lungul unui exerciţiu anual) şi echilibrul (cheltuielile nu trebuie să depăşească veniturile). Ele trebuie să includă un număr minim de state membre (proiectul de Constituţie fixează acest număr la o treime de state membre).Procedura tului de buget anual al Uniunii. cum ar fi: unitatea (totalitatea cheltuielilor şi a veniturilor este reunită într-un document unic). Aprofundamergând până la integrarea prevăzută în tratate. tratatul de rea tuturor la Amsterdam a introdus conceptul de „cooperare la o coopeconsolidată”. sunt prevăzute dispoziţii domeniul decizionale speciale. lidată. securităţii şi justiţiei Pentru a favoriza o cooperare mai strânsă. Obiectivul vizat de acest tip de cooperare rare consoeste de a permite unui număr limitat de state membre. şi domeniul libertăţii. să continue aprofundarea construcţiei europene. 110 Universitatea Spiru Haret . dar care să nu ne participaaparţină sferei sale de competenţă exclusivă. Bugetul Uniunii Comisia este însărcinată cu prezentarea proiec. Proiectul de Constituţie bugetară prevede adoptarea bugetului de către Parlamentul European şi de către Consiliu după o procedură mult mai simplă decât cea în vigoare astăzi. pe de altă parte. capabile şi receptive la progres. pe de o parte. cu respectarea cadrului instituţional al Uniunii. libertăţii. securităţii fice pentru şi justiţiei. împreună cu toate statele membre).

Execuţia bugetară Bugetul este finanţat prin resursele proprii ale Resursele Uniunii. În materie de politică externă. care sunt în cea mai mare parte constituite proprii dintr-un procent al Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) percepută de statele membre şi din afectarea unui anumit procentaj din Produsul Naţional Brut (PNB) al statelor membre. ţinând cont de faptul că în tratatele anterioare ele figurau în mai multe texte diferite. Limitele şi categoriile acestor resurse sunt fixate de către Consiliu şi trebuie să fie ratificate şi de toate statele membre Acţiunea externă a Uniunii Toate dispoziţiile referitoare la acţiunea externă a Uniunii au fost regrupate într-un singur titlu al Constituţiei. Regruparea permite şi o acţiune mai coerentă a Uniunii vizavi de ţările terţe. adică dreptul de veto al fiecărui stat membru. Convenţia nu a progresat în acest domeniu aşa cum sperau unii. nu va uşura luarea deciziilor! 111 Universitatea Spiru Haret . o foarte mare parte a bugetului este executată în mod obişnuit de către statele membre.Proiectul de Constituţie prevede că o lege euroCadrul peană a Consiliului. unanimitatea. în practică. plurianual Bugetul trebuie să respecte acest cadru financiar plurianual al Consiliului. deoarece toate acţiunile. care-şi împarte autoritatea bugetară cu Parlamentul European. fixează plafoanele anuale ale cheltuielilor Uniunii. Astfel textul a câştigat în lizibilitate. Execuţia bugetară aparţine sferei de competenţe a Comisiei. economice. numită cadrul financiar pluria. sub controlul Parlamentului European şi al Curţii de Conturi.financiar nual. Consiliul va con. Intr-o Uniune de 25 sau 30 de state.Menţinerea tinua să decidă în majoritatea cazurilor cu unanimitate unanimităţii de voturi. Întreaga acţiune externă a Uniunii este prezentată într-un titlu unic. umanitare sau politice. Totuşi. mai ales în ceea ce priveşte secţiunile bugetului afectate agriculturii. au obiective comune. într-un efort de lizibilitate şi de coerenţă.

Constituţia prevede cazul unui pe viitor intervenţia Uniunii. va face ca Uniunea să fie mai eficace şi mai ascultată în lume. Agenţii a de exemplu. Această persoană. Se va crea o Agenţie a armamentului. în special cu Organizaţia Mondială a exterior: Comerţului (OMC). cu statele terţe. Ministrul va fi vicepreşedinte al Comisiei. Uniunea negociază Comerţ cu statele terţe. sau de a concura rolul jucat de către NATO. multiplicarea inutilă a posturilor în cadrul armaprogramelor militare ale diferitelor state membre. care va conduce un serviciu diplomatic cu reprezentanţe în aproape 125 de ţări. În cazul unui atac terorist sau membre în producerii unei catastrofe naturale. atac terorist În materie de comerţ exterior. nu este ropeană vorba de a pune capăt neutralităţii anumitor state respectă membre.Inovaţia cea mai interesantă o reprezintă însă crearea funcţiei de ministru al Afacerilor Externe. O inovaţie: crearea postului de ministru al Afacerilor Externe al Uniunii Politica de apărare a Uniunii este construită încetul Politica de cu încetul. care are acum atribuţii egale cu atribuţii cele ale Consiliului.Uniunea pene în domeniile comerţului de mărfuri şi serviciilor.apărare eumente politice ale statelor membre. Parlapentru 112 Universitatea Spiru Haret . de exemplu. cu respectarea diferitelor culturi şi angaja. statele membre Solidaritatea au acceptat să fie reciproc solidare. să vorbească în numele Uniunii în faţa Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. evitând. Constituţia măreşte rolul Parla. negociază proprietăţii intelectuale şi investiţiilor. pentru apărarea intereselor euro. dar va lucra în contact direct cu statele membre pe probleme de politică externă. Până la prezentul Tratat. astfel încât Crearea unei banii contribuabililor să fie folosiţi mai bine.Mai multe mentului European. Această solidaritate dintre statele nu este doar economică. El va putea. Astfel. mentului În momentul aderării la Uniune. angajamentele politice ale statelor membre. În acest domeniu.

O dispoziţie a Constituţiei este consacrată poli. UN SPAŢIU DE LIBERTATE. nici de control Parlamentul şi nici de decizie. proiectul de Constituţie sporeşte eficacitatea. sunt clarificate. chestiune de interes comun.Politica de ticii de ajutor umanitar a Uniunii. Dar proiectul de Constituţie oferă Uniunii mijloacele adecvate pentru a decide soluţii la înălţimea problematicilor cărora Uniunea trebuie să le facă faţă (cum ar fi asigurarea liberei circulaţii a persoanelor. proiec. SECURITATE ŞI JUSTIŢIE Noţiunea de spaţiu de libertate. securitate şi justiţie figurează deja în tratatele actuale. De asemenea. supusă regulilor dreptului umanitar umanitar internaţional şi nefiind un mijloc de presiune politică. pentru a permite Uniunii să rămână un reguli de actor indispensabil în reglementarea economiei mondiale.mentului nu-i fusese acordat nici un rol.eradicarea rea mai eficientă a acestui deziderat este. decizie mai clare pentru Consiliu Obiectivul principal al politicii de dezvoltare a Politica de Uniunii îl constituie eradicarea sărăciei. Coordonarea acţiunilor pentru atinge. iar Consiliul şi Parlanale mentul decid împreună dacă acceptă sau nu rezultatul acestor negocieri. Regulile de decizie ale Consiliului European. lupta împotriva terorismului şi crimei organizate. pentru a-i explica ajutor natura specifică. transparenţa şi caracterul democratic al procedurilor aplicabile. o sărăciei.Eliminarea tul de Constituţie stabileşte eliminarea controalelor la controlului 113 Universitatea Spiru Haret . Mijloacele adecvate pentru acţiunea comună împotriva terorismului şi crimei organizate Conform prevederilor tratatelor actuale. Uniunea şi sta. Constituţia prevede în mod clar cazurile în care Negocierea Uniunea poate negocia acorduri internaţionale şi indică acordurilor procedura ce trebuie urmată: Comisia (sau ministrul internaţioAfacerilor Externe) negociază. deci. gestionarea fluxurilor migratoare).dezvoltare tele membre reprezintă mai mult de 50% din ajutorul vizează public mondial.

Consiliul şi Parlamentul vor adopta diverse măsuri. deci. care prevăd doar fixarea unor reguli minime. de asemenea. inclusiv a celei financiare. şi să materie de se asigure că toate persoanele care necesită o protecţie azil internaţională sunt într-adevăr protejate. conform dispoziţiilor comună în Convenţiei de la Geneva în materie de refugiaţi. proiectul de Constituţie prevede stabilirea unui sistem european comun de acordare a azilului. Legitimitatea democratică va fi consolidată în mod 114 Universitatea Spiru Haret . Toate aceste politici vor fi îndeplinite respectând principiul solidarităţii. asigurarea unui tratament echitabil al imigranţilor în situaţiile normale de sejur. care este înscris în proiectul de Constituţie. crearea unei unităţi care să poată externe ajuta şi sprijini trupele de grăniceri ale statelor membre în dificilele misiuni de control şi supraveghere a frontierelor. Uniunea va putea. prevenirea şi lupta împotriva imigraţiei clandestine sau a traficului de persoane. Uniunea va implementa o politică Politica comună în materie de imigraţie. De asemenea. Uniunea va trebui să adopte o politică comună Politica efectivă în materie de azil. În acest scop.frontierele interne ale Uniunii şi va fixa regulile la frontierele pentru controalele la care sunt supuse persoanele ce interne. Spre deosebire de tratatele actuale. adopta măsuri pentru a susţine eforturile statelor membre în materie de integrare a resortisanţilor din ţări terţe. de exemplu. de exemplu. trec frontierele exterioare. imigraţie Este vorba de administrarea eficientă a fluxurilor. Proiectul de Consti. Controlul administra frontierele într-o manieră integrată. absente din cadrul prevederilor tratatelor actuale. Uniunea îşi va putea. stabilind un statut uniform şi proceduri comune în acest domeniu.comună în tuţie fixează principiile directoare ale acestei politici materie de comune. ceea ce frontierelor implică. privitor la condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a emigra în statele membre sau drepturile emigranţilor.

numită „cel de-al treilea pilon”. care va exercita un control al procejurisdicţional asupra tuturor actelor adoptate.materie pene.considerabil. căci a abrogat al treilea pilon pentru a reuni într-o singură structură toate politicile Uniunii. Parlamentul European şi Consiliul vor putea Sancţiuni stabili definiţii şi sancţiuni comune pentru o serie de comune crime transnaţionale grave enumerate în proiectul de împotriva Constituţie. a aplica proceduri mai democratice. Dreptul la veto este abandonat aproape total în favoarea regulii majorităţii calificate. cu condiţia existenţei unor probleme materie cu relevanţă transnaţională. şi caracterizată penală de o metodă de adoptare a deciziilor numită „decizie interguvernamentală”. Insă acest dome. astfel. O altă schimbare importantă democratic priveşte Curtea de Justiţie. Uniunea Cooperarea putea deja să acţioneze în domeniul cooperării de în domeniile poliţie şi judiciare în materie penală. eficiente şi transparente.poliţiei şi niu (ca şi politica externă şi de securitate comună) este justiţiei în tratat de o parte separată a Tratatului Uniunii Euro. Astfel. Cum este deja prevăzut în prezent. în timp ce în proiectul de solidară. o iniţiativă cu acelaşi temei ca şi Comisia. în tratatele actuale. Uniunea va Cooperarea continua să acţioneze în domeniul cooperării judiciare judiciară în în materie civilă. proiectul de Constituţie conferă Consiliului şi Parlamentului competenţa de a adopta legile sau legile cadru pentru a asigura un nivel ridicat al accesului la justiţie. Parlamentul O Uniune European este consultat doar. Comisia durilor va fi singura sursă a iniţiativei legislative şi va exercita şi atribuţia de gardian al tratatelor. Parlamentul colegiferează împreună cu Consiliul şi regulile adoptate sunt supuse controlului Curţii de Justiţie. Un grup de state membre (un sfert) poate prezenta. Constituţie toate măsurile sunt adoptate de Parlamentul Caracterul European şi de Consiliu.crimelor 115 Universitatea Spiru Haret . Potrivit dispoziţiilor tratatelor actuale. Este vorba de delicte şi crime de o deose. Spre deosebire de tratatele civilă deja existente. Proiectul de Constituţie inovează în acest domeniu.

Mecanismele cooperării judiciare deja existente urmărirea între statele membre. rasismul şi xenofobia. mediului înconjurător.anumitor ritate comună. cât şi celui al parlamentelor naţionale. privind drepturile victi. adopta legi cadru în Parchet materie de procedură penală. În schimb. alte politici Uniunii duse de Uniune nu au făcut obiectul unor modificări importante. precum Eurojust. traficul de droguri. ALTE POLITICI ALE UNIUNII: CONTRIBUŢIA CONSTITUŢIEI Convenţia a acordat o atenţie deosebită reformei Reforma anumitor politici. spaţiul de libertate. transnaţiotraficul de persoane. Un viitor Uniunea va putea. nale infracţiunile împotriva mediului înconjurător. Proiectul de Constituţie prevede că Europol va fi supus atât controlului Parlamentului European. de asemenea. iar Consiliul va putea decide în viitor crearea crimelor unui Parchet European pentru cercetarea şi urmărirea transnaautorilor şi complicilor la crime grave cu caracter ţionale transnaţional. În ceea ce priveşte cooperarea în materie de Cooperarea poliţie. securitate şi justiţie. politici ale uniunea economică şi monetară.bită gravitate.de poliţie bre în domeniile prevenirii şi luptei împotriva formelor grave de crimă organizată la nivel internaţional. O atenţie particulară a fost rezervată menţinerii Coerenţa coerenţei activităţii Uniunii cu ajutorul dispoziţiilor activităţii care asigură luarea în calcul a obiectivelor de ansamblu Uniunii – în special a egalităţii între sexe. 116 Universitatea Spiru Haret . Graţie prevederilor proiectului de Constituţie. pedofilia. vor fi conso.autorilor lidate. precum terorismul. protecţiei consumatorilor – în definirea şi implementarea fiecărei politici specifice în parte. cum ar fi politica externă şi de secu. Oficiul european al poliţiei – Europol – oferă o în materie structură de dezvoltare a cooperării între statele mem.European melor şi drepturile persoanelor în cadrul desfăşurării pentru sale. Această decizie va fi luată cu unanimitate de voturi de către statele membre.

revizuirile vor fi pregătite de o Convenţie. domenii pentru a favoriza accesul şi continuitatea serviciului public. dezvoltarea energiilor reciclabile şi economiei de energie. Revizuirea ulterioară a Constituţiei În mod normal. protecţia civilă. energia. Consiliul European va examina această problemă. Convenţia trebuie să adopte prin consens o recomandare adresată Conferinţei interguvernamentale. CE SE VA ÎNTÂMPLA DUPĂ CONVENŢIE? Domnul Giscard d’Estaing a prezentat Consiliului European reunit la Salonic. Aceste modificări nu vor intra însă în vigoare decât după ce au fost ratificate de toate statele membre în conformitate cu regulile constituţionale proprii.Proiectul de Constituţie introduce noi temeiuri Noi juridice. care va fixa de comun acord propunerile de modificare. siguranţa aprovizionării. care permit Uniunii să intervină în caz de posibilităţi nevoie în domenii precum sănătatea publică. pentru a sprijini statele membre să facă faţă catastrofelor de origine naturală şi umană. pentru a-i dezvolta dimensiunea educativă şi coordona eforturile de luptă împotriva dopajului. INTRAREA ÎN VIGOARE ŞI REVIZUIREA CONSTITUŢIEI Intrarea în vigoare a Constituţiei Tratatul constituţional pleacă de la principiul rati. sportul. continuitatea. 117 Revizuirea Constituţiei: consacrarea metodei Convenţiei Universitatea Spiru Haret . Dacă după vigoare a doi ani de la semnarea sa.Intrarea în ficării sale de către toate statele membre. doar patru cincimi din statele Constituţiei membre l-au ratificat. proiectul de Constituţie elaborat de către Convenţie. între 19 şi 20 iunie 2003.anumite ţenilor (cum ar fi SARS. bio-terorismul). pentru a de acţiune în face faţă problemelor comune privind securitatea cetă. cu excepţia cazului în care au un impact limitat.

Comisia va participa la lucrările CIG şi Parlamentul European îi va fi asociat. Conferinţa Interguvernamentală îşi va închide lucrările în cel mai scurt timp posibil. prevăzute la 15 iunie 2004. Turcia – vor avea statut de observator). Pe baza acestui proiect de Constituţie prezentat Convenţiei. Conferinţa Interguvernamentală (CIG) şi-a început lucrările în octombrie 2003. care va lua decizia finală. Constituţiei. privitoare la va lua decizia politicile Uniunii. obiectivul este de a termina înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Această Conferinţă Interguvernamentală. Constituţia va trebui semnată înainte de 1 mai 2004. Conferinţă Consiliul European a apreciat că mai trebuie realizată o Interguvermuncă de natură pur tehnică în ceea ce priveşte partea namentală a treia a proiectului de Constituţie. 118 Universitatea Spiru Haret . Bulgaria.Prezentarea acestui proiect marchează sfârşitul Următoarea misiunii încredinţate Convenţiei. Această misiune ar trebui îndeplinită finală asupra până cel târziu la 15 iulie. va reuni reprezentanţi ai guvernelor celor 15 state membre actuale ale Uniunii şi ai celor 10 state care vor adera în 2004 (cele trei state candidate – România. data aderării celor 10 noi state membre. Cu toate acestea.

5 în planul apărării (conform acestui articol. Obiectivele NATO Obiectivul prim al Alianţei Nord-Atlantice este asigurarea libertăţii şi securităţii statelor membre. de a le „salvgarda libertatea. care face referire la dreptul inalienabil al statelor independente la apărare individuală sau colectivă. atingerea acestui obiectiv se realizează prin mijloace atât politice. Marea Britanie. Luxemburg. a libertăţilor individuale şi a supremaţiei dreptului” (după cum se menţionează în Preambul). Organizaţii europene şi euroatlantice.51 1. Tratatul Nord-Atlantic însuşi îşi găseşte sursa constituirii sale legale în articolul 51 al Cartei ONU. 119 51 Universitatea Spiru Haret . asigurând o mai bună înţelegere a principiilor pe care sunt clădite aceste instituţii şi dezvoltând condiţiile propice asigurării ________________ A se vedea şi Andrei Popescu. asigurându-se respectul Actului constitutiv al Organizaţiei. cât şi militare. Danemarca. Bucureşti. De altfel. cât şi al Cartei Naţiunilor Unite. 52-62. Italia. Editura Lumina Lex. întărind propriile lor instituţii libere. Franţa. Portugalia. Olanda. decise să-şi asigure apărarea reciprocă şi colectivă. Islanda. moştenirea comună şi civilizaţia. 2001. de a „contribui la dezvoltarea relaţiilor internaţionale paşnice şi prieteneşti. Poziţia centrală pe care o ocupă art. pe baza principiilor democraţiei. Ion Jinga. SUA şi Canada). creând o alianţă de 12 state independente (Belgia. p. un atac împotriva unuia dintre statele membre este considerat un atac împotriva tuturor) este consolidată de existenţa altor prevederi extrem de importante: voinţa statelor semnatare de „a trăi în pace cu toate popoarele”. Norvegia.CAPITOLUL VI ORGANIZAŢIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD (NATO) Tratatul Atlanticului de Nord a fost semnat la 4 aprilie 1949.

făcând eforturi pentru a elimina orice opoziţie în relaţiile lor economice internaţionale şi încurajând colaborarea economică între fiecare parte şi între toate deopotrivă. Răspunzând unei situaţii dramatice generate de tendinţele expansioniste ale colosului sovietic. protejarea democraţiei şi a drepturilor omului şi asigurarea supremaţiei dreptului. 120 Universitatea Spiru Haret . 2. Evoluţie istorică În perioada „războiului rece”. crearea Organizaţiei Nord-Atlantice a constituit punerea în funcţiune a unei alianţe militare unice în istorie prin durată. Vocaţia NATO o constituie. contribuind la prevenirea conflictelor prin luarea măsurilor adecvate atunci când există consensul membrilor în acest sens. Alianţa joacă un rol-cheie în domeniul gestionării crizelor. integritatea teritorială.” (art. prin respectarea suveranităţii şi independenţei membrilor săi (fiind o organizaţie de cooperare interguvernamentală. După încheierea „războiului rece”. prin sistemul instituţional instituit şi. prin structurile sale militare şi politice originale. Prin strategii şi amplasări de forţe. după părerea uneia dintre ele. membrii săi păstrându-şi drepturile de a-şi asuma responsabilităţi suverane în domeniul apărării). apartenenţa la Alianţa Nord-Atlantică nu antrenează modificări în planul suveranităţilor statale. prin diferenţele (de mărime şi de resurse) dintre aliaţi.stabilităţii şi bunăstării. prin tendinţa către echilibru în domeniul armelor convenţionale sau printr-o extraordinară flexibilitate intelectuală. aşadar. De asemenea. întrebarea care s-a conturat în legătură cu NATO a fost dacă Organizaţia continuă să mai aibă o raţiune de a fi şi misiuni de îndeplinit într-un mediu securitar complet nou.4 al Tratatului de la Washington: „Părţile se vor consulta de fiecare dată atunci când. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a avut o contribuţie majoră şi incontestabilă la menţinerea stării de non-război şi la edificarea păcii.2) Ideea de apărare comună şi de promovare şi slujire a unor interese securitare comune transpare şi din art. Alianţa a contribuit la depăşirea fără confruntări armate a unor situaţii tensionate între două blocuri reprezentând valori şi principii diferite şi dispunând de capacităţi militare semnificative. nu în ultimul rând. interdependenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată”.

Declaraţia de la Londra. România. La 12 martie 1999. puterea sa de a se adapta la evoluţiile politice. Alte patru state europene se alătură Alianţei între 1952 şi 1982 (Grecia. numărul membrilor NATO se ridică la 26. lansarea de noi parteneriate cu state nemembre. transformarea radicală a mediului de securitate. 3. Principalele elemente ale acestei decizii erau: deschiderea Alianţei către noi membri. Prăbuşirea comunismului. Estonia. În urma celor două „valuri” de aderare. ci şi al OSCE. NATO şi mediul securitar post „război rece” Căderea „Cortinei de Fier” a antrenat schimbări profunde în relaţiile Est-Vest şi. De asemenea. din 1990. precum menţinerea păcii în regiuni aflate în conflict. Letonia. însoţită de o nouă realitate geopolitică şi strategică. s-a luat decizia creării unei „noi” Alianţe. Republica Federală Germania. extinderea sa ca parte a procesului mai larg de sporire a integrării componentei europene şi. Ungaria şi Polonia au fost primite în sânul Alianţei. punerea la punct a unor iniţiative de nonproliferare a armelor de distrugere în masă. construirea unei Identităţi europene de securitate şi apărare mai puternice. Alianţa şi-a impus o restructurare care să-i permită o contribuţie cât mai eficientă la elaborarea structurilor de securitate de cooperare pentru întreaga Europă. Slovenia şi Slovacia. Priorităţile NATO în anii ’90 s-au orientat spre deschiderea Alianţei către noi parteneri. constituie momentul consacrării noilor realităţi în relaţiile partenerilor euroatlantici cu Uniunea Sovietică şi fostele state comuniste şi pune bazele viitoarei lor cooperări. La începutul anilor ’90. strategice şi tehnice i-a permis modificarea conceptelor sale strategice şi politice şi corelarea acestora cu noile realităţi internaţionale. alte şapte state europene au primit invitaţia de aderare: Bulgaria. Turcia. iar în noiembrie 2002. Încrederea de care s-a bucurat şi continuă să se bucure Organizaţia este dovedită şi de aderările care au avut loc după 1949. nu în ultimul rând. Lituania. restructurarea aranjamentelor interne ale NATO. Alianţa şi-a 121 Universitatea Spiru Haret . Republica Cehă. a determinat Alianţa să-şi deschidă de două ori porţile către fostele state comuniste.Răspunzând acestei provocări cu aceeaşi lipsă de rigiditate intelectuală care i-a asigurat succesul timp de patru decenii. care va fi dezvoltată nu doar în cadrul NATO. restructurarea aranjamentelor interne. Spania). implicit. acceptarea de noi misiuni.

ca urmare a campaniei aeriene lansate de NATO în contextul conflictului din Kosovo. dezvoltarea unui nou tip de relaţii de cooperare. protecţia mediului. NATO îşi asumă rolul consultărilor cu fiecare dintre statele partenere în cazul unei potenţiale ameninţări la adresa integrităţii lor teritoriale. În 1999. succede Consiliului de Cooperare NordAtlantic. Această cooperare s-a concretizat în 1997 prin semnarea „Actului fondator asupra relaţiilor mutuale. Comisia NATO-Ucraina. Parteneriatul pentru Pace are drept obiectiv consolidarea stabilităţii şi a securităţii în întreaga Europă. Consiliul permanent NATO-Rusia. controlul armamentelor. El urmăreşte sporirea capacităţilor Alianţei şi ale statelor partenere de a coopera în cadrul operaţiunilor comune. menţinerea păcii şi a securităţii. Parteneriatul se bazează pe o cooperare practică. mergând de la gestionarea crizelor. Parteneriatul pentru Pace Creat în 1994. Consiliul permanent NATO-Rusia Considerând Rusia un actor de maximă importanţă în peisajul securităţii internaţionale. controlul armamentelor. Parteneriatul pentru Pace. Constând în întâlniri periodice la diferite niveluri. creat în 1997. Dialogul Mediteraneean. Abordarea cooperativă a securităţii a orientat Alianţa către relaţii cu state nemembre prin intermediul diverselor parteneriate: Consiliul de Parteneriat euroatlantic.lărgit sfera de interes prin ceea ce a fost denumit „a treia dimensiune” a NATO. conversia industriei de apărare. în 1996. cooperarea militară. În cadrul Parteneriatului pentru Pace. Consiliul permite abordarea unor probleme de interes comun: menţinerea păcii. Consiliul. Rusia şi-a suspendat relaţiile cu 122 Universitatea Spiru Haret . securitatea nucleară. cooperării şi securităţii între NATO şi Federaţia Rusă” şi prin crearea Consiliului permanent NATO-Rusia. Consiliul constituie instanţa în cadrul căreia Aliaţii şi Partenerii se consultă asupra unei problematici vaste. independenţei politice sau securităţii lor. la cooperarea ştiinţifică şi nonproliferarea armelor de distrugere în masă. adaptată nevoilor proprii fiecărui stat. El constă în întâlniri periodice la nivel de ambasadori şi miniştri de Externe şi ai Apărării. NATO i-a propus. Consiliul de Parteneriat Euroatlantic Cadru multilateral de cooperare.

NATO a invitat şase state mediteraneene (Egipt. Restructurarea aranjamentelor interne ale NATO Modelarea şi adaptarea Alianţei în noul context post „război rece” a antrenat restructurarea forţelor militare şi a dispoziţiilor de conducere. în februarie 2000.NATO. din noiembrie 2002. precum şi introducerea unor noi concepte. precum şi la întărirea securităţii şi stabilităţii. Dialogul poate fi definit ca un instrument esenţial de susţinere a strategiei globale de parteneriat. Din punct de vedere conceptual. la Moscova (februarie 2000) a reprezentat relansarea acestei cooperări. Comisia NATO-Ucraina Devenită independentă în 1991. s-a adoptat. Algeria. devenind membru al Parteneriatului pentru Pace în 1994 şi fiind unul dintre fondatorii Consiliului de Parteneriat Euroatlantic. menit să contribuie la instaurarea de bune relaţii şi favorizarea unei mai bune cooperări reciproce în întreaga regiune mediteraneeană. Vizita fostului Secretar General al NATO. Celor şase state li s-a adăugat. Mauritania. dialog şi cooperare promovate de Alianţă. Consiliul a decis o cooperare constructivă în interiorul unui cadru securitar larg. Lord Robertson. 123 Universitatea Spiru Haret . Israel. Tunisia) să participe la un Dialog. „Carta pentru un Parteneriat Distinctiv între NATO şi Ucraina”. s-a adoptat un set de măsuri vizând consolidarea dimensiunii politice şi practice a Dialogului mediteraneean. în care lupta împotriva terorismului şi prevenirea proliferării armelor de distrugere în masă constituie elemente extrem de importante. în 1997. La summit-ul de la Praga. implementarea acesteia. În urma evenimentelor din 11 septembrie 2001. la Kiev. Recunoscându-se rolul major pe care Ucraina îl joacă în geopolitica europeană. Iordania. Comisia NATO-Ucraina s-a reunit pentru prima dată în anul 2000. Dialogul Mediteraneean În 1995. Maroc. Ucraina a început să dezvolte foarte repede relaţii cu Organizaţia Nord-Atlantică. cât şi găsirea de noi modalităţi de cooperare fiind încredinţate Comisiei NATO-Ucraina. Efectivele militare în statele membre au fost reduse şi s-au constituit corpuri de armată uşoare şi capabile de o intervenţie rapidă şi eficientă. numărul cartierelor generale ale NATO a fost redus cu două treimi (din cele şaizeci şi cinci au mai rămas aproximativ 20). De asemenea.

124 Universitatea Spiru Haret .Tot în acest context s-a dezvoltat şi conceptul de „Grupuri de forţe interarme multinaţionale” (GFIM). împreună cu încercarea de a constitui. de a crea o Forţă de Reacţie Rapidă. Decizia UE. Alianţa prevăzând structuri de forţe susceptibile de a fi adaptate pentru a face faţă diferitelor tipuri de misiuni. de a da statelor de pe bătrânul continent posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea propriei securităţi şi. Grupul de lucru ad-hoc în domeniul cooperării regionale. Uniunea Europeana nu şi-a dezvoltat suficient capacităţile militare. Ideea care a stat la baza creării acestei Identităţi europene este. şi crearea unei Forţe de Reacţie a NATO. din 1999. dezvoltarea unei Identităţi europene de securitate şi de apărare. pe de o parte. la nivel european. să dea un răspuns rapid şi eficient unor provocări securitare majore. Consolidarea dimensiunii europene Diferenţele de capacităţi între SUA şi partenerii săi europeni au determinat Alianţa să susţină. care ar trebui să devină operaţională în 2003. în strânsă colaborare cu Uniunea Europei Occidentale. începând din 1994. Obiectivele şi aria de intervenţie ale celor două Forţe fiind însă diferite. la Consiliul European de la Helsinki. adoptată la summit-ul de la Washington. au creat senzaţia unei suprapuneri sau. Toate aceste demersuri. consolidarea unei relaţii transatlantice mai echilibrate şi mai puternice. în momentul de faţă. pot fi înţelese drept tentative de reechilibrare a rolurilor şi responsabilităţilor între Europa şi SUA în acest domeniu. mai mult. pe de altă parte. pe de altă parte. nefiind pregătită. din 2002. se poate vorbi mai degrabă de o complementaritate a acestora. În plus. Iniţiativa NATO pentru Europa de Sud-Est Stabilitatea şi securitatea Europei de Sud-Est şi consolidarea cooperării între statele din regiune sunt promovate prin intermediul Iniţiativei pentru Europa de Sud-Est. La baza acestei Iniţiative se regăsesc patru elemente fundamentale: Forumul consultativ pe probleme de securitate în Europa de SudEst. pe de o parte. o Politică de Securitate şi Apărare Comună funcţională. instrumentele de lucru ale Parteneriatului pentru Pace şi programele-ţintă pe probleme de securitate pentru ţările din regiune. în urma summit-ului de la Praga. a unei concurenţe între cele două structuri. din 1999.

să consolideze relaţia transatlantică şi să asigure un echilibru care să permită Aliaţilor europeni să-şi asume o mai mare responsabilitate. provocările actuale sunt mult mai diverse şi mai îndepărtate geografic. noile sectoare au fost desemnate drept „a treia dimensiune” a acesteia. A „treia dimensiune” a NATO În ultimii ani. identifică elementele centrale ale noului mediu securitar şi componentele perspectivei sale globale de securitate şi furnizează orientările în vederea continuării adaptării forţelor sale militare. În 1997. au aprobat un nou Concept strategic.În decembrie 2002 a fost consacrată baza oficială a cooperării între NATO şi UE privind gestiunea crizelor şi prevenirea conflictelor. orientarea predominantă a NATO era către Europa. care să-i confere Alianţei un instrument cu ajutorul căruia să poată face faţă noilor provocări şi perspectivelor securitare în secolul XXI şi care să o ghideze în evoluţia sa politică şi militară viitoare. sectorul ştiinţific şi chestiunile legate de mediu. dincolo de orientările sale principale vizând cooperarea în domeniul securităţii şi al politicii de apărare. NATO şi-a extins centrul de interes şi către cooperarea privind planurile civile de urgenţă. Dacă problemele de securitate şi politică de apărare constituiau prima şi a doua „dimensiune” a Alianţei. Această cooperare permite operaţiuni dirijate de UE cu ajutorul resurselor şi capacităţilor NATO. Alianţa trebuie să conserve voinţa politică şi mijloacele militare pe care le presupun diferitele acţiuni. Dacă în perioada „războiului rece”. Mai mult. la summit-ul de la Roma. Deşi părerile privind „mondializarea” NATO sunt 125 Universitatea Spiru Haret . la summit-ul de la Madrid. să menţină apărarea colectivă. Realităţile internaţionale conturate după 11 septembrie 2001 au determinat o regândire a rolului NATO în arhitectura securitară. membrii NATO au propus reexaminarea Conceptului strategic al Alianţei. Acesta porneşte de la premisa că NATO trebuie să salvgardeze interesele comune de securitate într-un mediu aflat în continuă schimbare. iar la Washington. ‚în 1999. ca şi misiunile de securitate fundamentale ale acesteia. Conceptul strategic al Alianţei Abordările politice şi militare ale NATO sunt redate de Conceptul strategic al Alianţei. Noul Concept strategic descrie natura şi obiectivele NATO. definit pentru prima dată în 1991.

încă diverse, este evident că ameninţările majore la adresa securităţii nu se mai circumscriu exclusiv spaţiului european. În această logică, la summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, Aliaţii au evidenţiat necesitatea ca NATO să dispună de capacitatea de a desfăşura forţe capabile de a interveni în orice zonă şi de a susţine operaţii la mare distanţă, inclusiv în medii în care poate fi pusă în situaţia de a se confrunta cu arme biologice, chimice şi nucleare. Astfel, Angajamentul de capacităţi adoptat la Praga şi crearea Forţei de Reacţie a NATO (NRF) – lansată oficial pe 15 octombrie 2003 – vor permite Alianţei să facă faţă noilor ameninţări şi riscuri şi, în acelaşi timp, să contribuie la promovarea interoperabilităţii între forţele sale europene şi cele americane. De asemenea, prin crearea NRF se urmăreşte sporirea capacităţii NATO de a răspunde diferitelor provocări prin implicarea sa în acţiuni propriu-zise şi nu doar în faza post-conflict. În contextul acestui nou peisaj securitar, la summit-ul de la Praga, din noiembrie 2002, a fost enunţat un nou concept militar de apărare împotriva terorismului. Potrivit acestuia, NATO trebuie să fie în măsură să reprime şi să învingă terorismul şi să asigure protecţia împotriva acestuia, peste tot unde interesele Aliaţilor o cer. Problema armelor de distrugere în masă a constituit un alt subiect de discuţie, convenindu-se, în acest sens, numeroase măsuri menite să contribuie la reducerea riscurilor (ameliorarea capacităţilor de detecţie, echiparea forţelor NATO cu sisteme de protecţie mai performante, susţinerea autorităţilor civile în caz de urgenţă). Tot la Praga s-a decis reforma structurilor de conducere a NATO în vederea îmbunătăţirii rapidităţii şi desfăşurării forţelor. Complexitatea mediului securitar internaţional şi determinarea lui multiplă (securitatea este influenţată de factori economici, politici, sociali, de mediu, precum şi de aspecte ce ţin de apărare) au determinat Alianţa Nord-Atlantică să propună un cadru fundamentat pe trei elemente principale: dialogul, cooperarea şi menţinerea unui potenţial comun de apărare. 4. Structurile NATO Pentru a-şi putea îndeplini rolul său fundamental de prezervare a libertăţii şi securităţii statelor membre, NATO este dotat cu o dublă structură – militară şi civilă, între cele două „componente” existând o strânsă cooperare.
126

Universitatea Spiru Haret

4.1. Structura civilă Consiliul Atlanticului de Nord (NAC) este organul decizional al Organizaţiei şi singurul său organ a cărui existenţă este expres afirmată de Tratatul de la Washington. Fiecare ţară membră este reprezentată în Consiliul Atlanticului de Nord de un ambasador sau un reprezentant permanent, asistat de o delegaţie naţională alcătuită din consilieri şi funcţionari care participă la reuniunile diferitelor comitete ale NATO. Deciziile Consiliului se adoptă prin consens şi ele reprezintă voinţa colectivă a statelor membre. În mod normal, membrii Consiliului se reunesc o dată pe săptămână, iar lucrările sale sunt prezidate de Secretarul General al NATO (sau de adjunctul acestuia). Sediul NAC se află la Bruxelles (ca şi Cartierul general al Organizaţiei). Activitatea Consiliului Atlanticului de Nord şi a comitetelor sale (Tratatul conferă Consiliului dreptul de a crea organe subsidiare) este susţinută de un Secretariat Internaţional. Acesta este format din cetăţeni ai statelor membre, care sunt fie recrutaţi în mod direct de organizaţie, fie detaşaţi de guvernele naţionale pentru 3-4 ani. Membrii Secretariatului Internaţional se subordonează Secretarului General al Alianţei şi servesc interesele acesteia pe toată durata mandatului lor. Secretariatul Internaţional are în compunere: Biroul Secretarului General, Departamentele operative52, Biroul Administrativ şi Biroul Inspectorului Financiar. În fruntea fiecărui departament se găseşte un Secretar General-Adjunct. Secretarul General este însărcinat să promoveze şi să conducă procesul de consultări şi luare a deciziilor în cadrul Alianţei. El îşi asumă şi funcţia de preşedinte al Consiliului Atlanticului de Nord, al Comitetului pentru Planificarea Apărării şi Comitetului pentru Planificarea Nucleară. Misiunea Secretarului General include şi posibilitatea ca acesta să ceară dezbaterea anumitor teme, în vederea adoptării unei decizii. De asemenea, el este abilitat să-şi folosească bunele oficii în

________________
52

Sunt cinci astfel de Departamente operative: Departamentul pentru Probleme Politice, Departamentul pentru Planificarea Politicii de Apărare, Departamentul pentru Sprijinirea Apărării, Departamentul pentru Infrastructură, Logistică şi Planificare pentru Situaţii de Urgenţă Civilă şi Departamentul pentru Probleme Ştiinţifice şi de Mediu. 127

Universitatea Spiru Haret

caz de diferende între ţările membre. El este însărcinat şi cu conducerea Secretariatului Internaţional şi este principalul purtător de cuvânt al Alianţei în relaţiile cu guvernele şi cu mass-media. 4.2. Structura militară Comitetul Militar este alcătuit din ofiţeri superiori din ţările membre detaşaţi la sediul din Bruxelles al Alianţei. Rolul său vizează, în principal, consiliere şi recomandări (adresate autorităţilor politice ale NATO) în domeniul militar. De asemenea, el contribuie la elaborarea conceptelor strategice generale ale Alianţei. Comitetul Militar se întruneşte săptămânal (Consiliul Atlanticului de Nord se reuneşte în fiecare miercuri, iar reprezentanţii Comitetului Militar se întâlnesc joia, pentru a putea aplica în cel mai scurt timp deciziile acestuia). Preşedintele Comitetului Militar este ales de Şefii de Stat major şi are un mandat de trei ani. Statul Major Militar Internaţional sprijină activitatea Comitetului Militar; această structură este alcătuită din personalul militar detaşat de fiecare stat membru şi din personal administrativ civil. În fruntea sa se află un director cu rang de general cu trei stele, numit de către ţările membre la propunerea Comitetului Militar. În subordinea acestuia se află cei doi Comandanţi Strategici – Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR), cu sediul la Shape, în Belgia, şi Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din zona Atlanticului (SACLANT), cu sediul la Norfolk, în SUA –, precum şi Grupul de Planificare Regională Canada-US (CUSRPG), cu sediul la Arlington, în SUA. Adunarea Atlanticului de Nord (NAA) Importanţa pe care Alianţa o acordă dialogului politic între reprezentanţii direcţi ai cetăţenilor din statele membre se concretizează şi prin constituirea, în 1995, a Adunării Parlamentare (iniţial denumită Adunarea Nord-Atlantică). Membrii Adunării sunt numiţi de către şi din rândul parlamentelor statelor membre, urmând procedurile naţionale şi în funcţie de ponderea pe care partidul politic din care fac parte o are în parlamentul respectiv. Misiunea principală a Adunării vizează dezbateri pe teme de interes comun şi apropierea diferitelor opinii exprimate în cadrul acestei instituţii.
128

Universitatea Spiru Haret

sprijinul acordat formării profesionale a personalului care lucrează pe lângă parlamente. a lansat Planul anual de pregătire pentru aderare (în cadrul mai larg definit de Planul de acţiune în vederea admiterii de noi membri. Există o triplă dimensiune a acestei Iniţiative: participarea cât mai activă a parlamentelor din spaţiul central şi est-european la întrunirile Adunării. De atunci şi până în prezent. România a fost invitată să adere la NATO în noiembrie 2002. a Protocolului de aderare a României la NATO. încă din 1994. România şi NATO Unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe şi interne a României îl constituie aderarea la NATO. În plan intern. În prezent.NAA se reuneşte în sesiune plenară de două ori pe an în capitala unei ţări membre. precum şi Secretariatului General al NATO. deşi indirect. politicienii americani Charlie Rose şi Bill Roth. a elaborat un calendar pentru finalizarea reformelor. România a demarat procesul de reformă a sistemului de apărare. După cum am arătat. elaborat de NATO în 1999) şi. asigură coordonarea relaţiilor Adunării Atlanticului de Nord cu structurile parlamentare ale statelor din Europa Centrală şi de Est. România a participat la diferite programe. iniţiative şi acţiuni ale Organizaţiei. Iniţiativa Rose-Roth53. Primul pas concret în acest sens a fost participarea României la Parteneriatul pentru Pace. în urma summit-ului de la Praga (21-22 noiembrie 2002). ţara noastră va deveni membră. susţinerea unor seminarii Rose-Roth pe teme de interes comun pentru ambele părţi. s-a încheiat procedura de ratificare. 129 Universitatea Spiru Haret . 5. Rolul Adunării Atlanticului de Nord în elaborarea politicii Alianţei Nord-Atlantice. recomandările şi rezoluţiile sale fiind transmise guvernelor şi parlamentelor naţionale. Comisia economică. Comisia de apărare şi securitate. este indiscutabil. Comisia ştiinţifică şi tehnică şi Comisia pentru probleme civile. România a adresat formal cererea de aderare la Alianţa NordAtlantică în 1993. Adunarea Atlanticului de Nord este structurată în cinci comisii: Comisia politică. la 2 aprilie 2004. ________________ 53 A fost denumită astfel după numele inspiratorilor săi. la invitaţia parlamentului acesteia. lansată în 1990. în ţările membre ale NATO.

voinţa şi capacitatea statului respectiv de a-şi asuma obligaţiile ce decurg din statutul de membru.adresarea invitaţiei oficiale de a adera din partea Alianţei. 130 Universitatea Spiru Haret . . .semnarea Protocoalelor de aderare de către statele aliate şi ratificarea acestora. . .ANEXĂ Etape ale procesului de aderare la NATO .aderarea cu drepturi depline la Alianţă.solicitarea aderării.trimiterea scrisorii de intenţie care să confirme interesul.

A se vedea şi Andrei Popescu. în mare parte. Din acelaşi an. acordurile prin care organizaţia s-a extins prin aderarea Republicii Federale Germania şi Italiei. Bucureşti. a unei baze solide în vederea reconstrucţiei economiei europene. Tratatul constituie prima încercare de concretizare a idealurilor mişcărilor europene. 131 55 54 Universitatea Spiru Haret . la Paris. Elementul fundamental al Tratatului îl reprezintă angajamentul statelor semnatare54 de a se apăra reciproc dacă unul dintre ele ar fi victima unei agresiuni armate în Europa.constituirea. Editura Lumina Lex. socială şi culturală şi de apărare colectivă legitimă. 47-51. ca reacţie la controlul fostei Uniuni Sovietice asupra statelor din Europa Centrală şi de Est. Ion Jinga. Franţa. O dată cu înfiinţarea. . a Alianţei Atlanticului de Nord. exercitarea atribuţiilor militare ale Organizaţiei Tratatului de la Bruxelles au fost transferate în competenţa NATO. amendat şi completat de Protocolul semnat la Paris la 23 octombrie 1954. în Europa occidentală. Olanda şi Marea Britanie. Semnat.ajutorul reciproc pentru a se opune oricărei politici de agresiune.55 În Preambulul Tratatului de la Bruxelles modificat. În octombrie 1954 s-au semnat.promovarea unităţii şi încurajarea integrării progresive a Europei. statele membre enunţă principalele obiective ale Organizaţiei: .CAPITOLUL VII UNIUNEA EUROPEI OCCIDENTALE (UEO) 1. Luxemburg. în 1949. p. semnat la Bruxelles la 17 martie 1948. Organizaţii europene şi euroatlantice. . Prezentare generală Uniunea Europei Occidentale s-a născut din Tratatul de cooperare în materie economică. UEO a contribuit la favorizarea concertării şi cooperării în Europa occidentală . ________________ Belgia. 2001. Organizaţia a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale. Până la începutul anilor ’80.

„unităţile militare ale statelor membre ale UEO. ale cărei obiective sunt. Grecia. Slovacia şi Slovenia). precum şi condiţiile care contribuie la consolidarea rolului său ca forum de dezbateri periodice în probleme de apărare şi securitate. Estonia. statele membre îşi afirmau hotărârea de a consolida componenta europeană a Alianţei Nord-Atlantice. Letonia.56 UEO îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu declaraţiile politice adoptate la Maastricht (10 decembrie 1991) şi cu Declaraţia de la Petersberg (19 iunie 1992). p. Luxemburg. Finlanda şi Danemarca) şi 7 state cu statut de parteneri asociaţi (România. s-a adoptat Platforma intereselor europene în materie de securitate. Bulgaria. între altele. definirea unei identităţi de securitate europeană şi armonizarea progresivă a politicilor de apărare din statele membre.48 132 Universitatea Spiru Haret . Portugalia şi Olanda). Marea Britanie. pot fi folosite pentru misiuni umanitare şi de salvare. acţionând sub autoritatea UEO. Elementele centrale ale Platformei vizează relaţiile dintre UEO şi NATO. Lituania. recunoscându-se „necesitatea constantă de a întări securitatea occidentală”. 6 membri asociaţi (Turcia. o dimensiune de securitate şi apărare pentru o Europă integrată. Ungaria şi Republica Cehă). Franţa. cu impact asupra întregului continentul european. din mai 1994: 10 membri activi (Germania. urmând un sistem cu geometrie variabilă decis la reuniunea ministerială de la Luxemburg. Astfel. prin acest document. documentele stabilesc rolul Organizaţiei şi condiţiile de admitere a noi membri. în acelaşi timp. Reuniunea comună a miniştrilor afacerilor externe şi ai apărării din 26/27 octombrie 1984 a fost încununată de „Declaraţia de la Roma”. Norvegia. Polonia. precum şi competenţele militare ale UEO şi situaţiile în care poate face apel la forţele armate convenţionale ale statelor membre.Anii ’80 au relansat dezbaterea asupra securităţii europene. Islanda. din octombrie 1997. Austria. Suedia. Spania. Italia. Belgia. dar şi la ameliorarea apărării comune a ansamblului ţărilor Alianţei Atlantice”. oferind. 5 observatori (Irlanda. operaţiuni de menţinere a păcii şi misiuni cu forţe de luptă pentru gestiunea crizelor. UEO regrupează actualmente patru tipuri de state participante. inclusiv ________________ 56 Ibidem. impunând o „mai bună utilizare a UEO” pentru a contribui „nu doar la securitatea Europei occidentale. În cadrul Consiliul UEO de la Haga.

iniţial organe subsidiare ale NATO. în cazul în care se cere intervenţia Organizaţiei. Trebuie însă menţionat faptul că validitatea şi moştenirea politico-militară a UEO sunt recunoscute de cei care contribuie la elaborarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare Comune. Rolul UEO este astfel considerabil limitat. de Uniunea Europeană57. Apariţia acesteia a schimbat perspectivele UEO. majoritatea atribuţiilor sale fiind preluate. după cum s-a decis în cadrul Consiliului European de la Nisa (decembrie 2000). dacă Consiliul European va decide în acest sens… UE va face recurs la UEO pentru elaborarea şi aplicarea deciziilor şi acţiunilor UE care au implicaţii în domeniul apărării”. activitatea sa principală constând în respectarea obligaţiilor prevăzute în articolele 5 şi 9 ale Tratatului de la Bruxelles (asistenţă mutuală în caz de agresiune şi obligaţia prezentării unui raport anual Adunării Parlamentare) şi urmărirea activităţilor Grupului pentru Armamente al Europei Occidentale (GAEO. Adunarea Parlamentară a UEO rămâne un forum de reflecţie în materie de securitate la nivel european. cu acordul Consiliului Atlanticului de Nord. Uniunea Europeană şi-a definit o Politică de Securitate şi Apărare. Articolul J. Între cele două organizaţii au fost convenite aranjamente speciale prin care Alianţa NordAtlantică pune la dispoziţia UEO instrumentele sale militare (atunci când NATO nu intervine în mod direct).pentru impunerea păcii”.7 (Tratatul de la Amsterdam) stipulează că: „Uniunea Europei Occidentale face parte integrantă din dezvoltarea UE. care are rolul de a asigura o concertare a industriilor de armament din ţările membre ale UEO). dându-i acesteia acces la capacitatea sa operaţională… UEO asistă UE în definirea aspectelor de politică externă şi de securitate comună ce au legătură cu domeniul apărării… Uniunea Europeană încurajează stabilirea de relaţii instituţionale tot mai strânse cu UEO în vederea integrării eventuale a acesteia în UE. Institutul de Studii de Securitate şi Centrul satelitar de la Torrejon (Spania). UEO nu dispune de forţe militare proprii. Aceste tipuri de misiuni au fost denumite „Misiuni Petersberg”. au devenit agenţii ale UE. aceasta foloseşte infrastructura NATO. 133 Universitatea Spiru Haret . Începând din 1999. iar ________________ 57 Începând din 2002.

care trebuia asigurată de Uniunea Europeană. conflictul dintre Iran şi Irak ameninţa libertatea de navigaţie prin minarea Golfului Persic. pe Marea Adriatică. alături de trupele NATO. sau punând în pericol stabilitatea economică”. Tot în 1993 s-a decis acordarea pentru Bulgaria. Rolul operaţional al UEO Acţiunile concertate ale UEO în Golf: 1988-1990 În 1987 şi 1988. precum şi facilitarea cooperării cu alte state acţionând în regiune (mai ales cu SUA). cele două Organizaţii au decis crearea unui comandament unic al acţiunii „Sharp Guard”.Tratatul de la Bruxelles modificat va păstra un potenţial politic atâta vreme cât va rămâne în vigoare. Această operaţiune a constituit un exemplu de cooperare concretă între OSCE şi UEO. a fost încredinţată. UEO participă cu forţe navale pentru supravegherea. a embargoului impus fostei Iugoslavii (operaţiunea „Sharp Guard”): Începând din 1993. Administrarea oraşului Mostar (Bosnia-Herţegovina). Operaţiunile UEO în spaţiul ex-iugoslav : 1992-1996 În 1992. UEO a participat cu patru nave şi şase avioane de patrulă maritimă şi de interceptare de la distanţă. în 1994. 134 Universitatea Spiru Haret . ________________ 58 „La cererea uneia dintre părţi. În timpul Războiului din Golf. VIII (3) din Tratatul de la Bruxelles modificat58. Acţionând în baza art. Acţiunile din Adriatica s-au încheiat în urma semnării Acordurilor de la Dayton (1995). 2. UEO. Ungaria şi România a unei asistenţe în vederea aplicării sancţiunilor Naţiunilor Unite pe Dunăre. Operaţiunea „Cleensweep” a constituit prima operaţiune concertată întreprinsă în cadrul UEO. Consiliul va fi imediat convocat pentru a permite Înaltelor Părţi Contractante de a se concerta asupra oricărei situaţii care ar putea constitui o ameninţare la adresa păcii. indiferent de locul de producere. statele membre ale UEO au decis coordonarea acţiunilor lor în vederea facilitării aplicării rezoluţiei 661 a Organizaţiei Naţiunilor Unite. dragorii trimişi de UEO au contribuit la garantarea liberei circulaţii în apele internaţionale (au deminat un culoar maritim de 300 de mile). După încheierea ostilităţilor. UEO şi-a continuat acţiunea de coordonare a operaţiunilor de deminare în apele Golfului şi a contribuit la acţiunile umanitare destinate populaţiei kurde din nordul Irakului.

Acţiunea Organizaţiei a constat în sprijinul acordat croaţilor şi bosniacilor în vederea creării unei forţe poliţieneşti unificate. Mandatul UE (UEO) s-a încheiat în 1996. Operaţiuni de gestionare a crizelor: 1997-2001 În 1997, în contextul eforturilor depuse de comunitatea internaţională în Albania, Consiliul UEO a decis trimiterea pe teren a unui element multinaţional de consiliere în domeniul poliţienesc (EMCP), a cărui misiune principală au fost consilierea şi formarea instructorilor. Din 1999, misiunea UEO s-a implicat în criza refugiaţilor din Kosovo. EMCP şi-a încheiat mandatul în 2001. Tot în 1999, în cadrul misiunii de asistenţă la deminare în Croaţia (MADUEO), UEO a furnizat consiliere, sprijin tehnic şi susţinere pentru formarea unui Centru de acţiune antimină în Croaţia, în domeniul gestionării programelor, planificării şi dezvoltării proiectelor şi al sistemelor de informare geografică. MADUEO şi-a încheiat activitatea în 2001. Tot în gama acţiunilor UEO pe teritoriul fostei Iugoslavii se înscrie şi răspunsul dat de UEO, în 1998, cererii UE de a desfăşura o misiune de „supraveghere generală a securităţii” în Kosovo. Plasată sub competenţa Centrului de sateliţi, acţiunea UEO viza iniţial strângerea de informaţii pentru UE, OSCE şi NATO referitoare la aplicarea Acordurilor de la Belgrad, din 15/16 octombrie, privind situaţia refugiaţilor şi a persoanelor deplasate, precum şi a infrastructurii create în acest scop. Ulterior, eforturile Centrului de sateliţi au fost îndreptate către punerea la punct a unui sistem de informaţii geografice (SIG). 3. România şi Uniunea Europei Occidentale În anul 1992, printr-o scrisoare adresată Secretarului General al UEO, România îşi manifesta disponibilitatea de a participa la acţiunile de conlucrare cu ţările din Europa Centrală şi de Est, avute în vedere de UEO. De asemenea, partea română a avansat propuneri concrete în vederea unei mai bune cooperări cu această Organizaţie, vizând, printre altele, realizarea unor „misiuni de informare şi documentare” ale Secretarului General al UEO în România, stabilirea unui „punct de legătură” al UEO la Bucureşti, deschiderea unei reprezentanţe permanente a UEO în România, constituirea unui mecanism de consultări bilaterale permanente România-UEO etc. În 1994, România a devenit partener asociat al UEO, abordările şi raporturile sale în relaţia cu UEO fiind integrate în cadrul mai larg al politicii externe româneşti de integrare europeană şi euroatlantică.
135

Universitatea Spiru Haret

CAPITOLUL VIII ALTE ORGANIZAŢII REGIONALE

1. Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN) La 25 iunie 1992, Albania, Armenia, Azerbadjan, Bulgaria, Georgia, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina au semnat Declaraţia la vârf a Cooperării la Marea Neagră. CEMN îşi propune să acţioneze, în spiritul prieteniei, al bunei vecinătăţi şi al respectului reciproc, în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri, a promovării iniţiativelor individuale sau colective ale întreprinderilor şi companiilor implicate în cooperarea economică, cooperare pe care această organizaţie o încurajează cu deplinul respect al normelor de drept internaţional. Domeniile de cooperare instituite vizează: dezvoltarea economică şi schimburile comerciale; finanţele şi băncile; comunicaţiile; energia; transportul; agricultura şi agro-industria; sănătatea şi domeniul farmaceutic; schimburile de date statistice şi informaţii economice; cooperarea între autorităţile vamale şi alte autorităţi de frontieră; combaterea crimei organizate, terorismul şi migraţia ilegală; traficul de arme şi materiale radioactive etc. Principalele organe ale CEMN sunt: Consiliul Miniştrilor afacerilor externe, care este principalul organ decizional al CEMN; Preşedintele în exerciţiu, care coordonează întreaga activitate a CEMN, asigură conducerea corespunzătoare a acesteia şi se ocupă de implementarea rezoluţiilor şi deciziilor adoptate. Preşedintele în exerciţiu este ministrul afacerilor externe al statului care asigură preşedinţia periodică sau oricare alt ministru desemnat de respectivul stat. Preşedintele CEMN se schimbă o dată la 6 luni, conform ordinii alfabetului englez; Secretariatul Internaţional Permanent, care asigură activităţile de secretariat ale organizaţiei. Sediul său se află la Istanbul. Secretariatul Internaţional Permanent este plasat sub autoritatea Secretarului general.
136

Universitatea Spiru Haret

Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră (APCEMN) a fost creată în 1993, în scopul de a promova cooperarea economică, politică şi culturală între popoarele din zonă şi de a contribui la transformarea Mării Negre într-o zonă de stabilitate, prosperitate şi pace, ca parte a noii arhitecturi europene. Adunarea reuneşte membri ai parlamentelor din unsprezece state membre ale Organizaţiei pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră – Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, Georgia, Moldova, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina. Adunarea Poporului din Egipt, Parlamentul Francez, Bundestagul German, Knessetul Statului Israel şi Consiliul Naţional al Republicii Slovacia au statutul de observator la APCEMN. Adunarea şi-a concentrat eforturile asupra elaborării de recomandări cu privire la subiectele de maximă importanţă pentru realizarea proiectelor de cooperare economică multilaterală elaborate de CEMN, precum întărirea statului de drept, armonizarea legislativă, comerţul, întreprinderile mici şi mijlocii, reglementările în domeniul vamal şi cel al vizelor, Zona de Comerţ Liber a CEMN, evitarea dublei impuneri, sistemul bancar şi financiar, infrastructura, energia, agricultura, turismul, societatea informaţională, combaterea crimei organizate, a corupţiei şi terorismului, aplicarea legii, buna guvernare, precum şi problemele sociale şi culturale, cum ar fi: patrimonial cultural, educaţia, cooperarea între tineri, comunităţile academice, rolul mass-media, protecţia socială a pensionarilor, protecţia copilului, sănătatea publică şi mediul. Preşedinţia Adunării este deţinută pe rând de statele membre, fiind preluată prin rotaţie, la fiecare şase luni, conform ordinii alfabetice. România a exercitat preşedinţia APCEMN în semestrul II al anului 2003. În prezent, preşedinţia este deţinută de Federaţia Rusă. O însemnătate deosebită acordă APCEMN armonizării legislaţiei cu standardele Uniunii Europene, instaurarării unui cadru juridic care să ducă la eliminarea obstacolelor în calea cooperării multilaterale, implementării unor proiecte prioritare în domeniile energiei, transporturilor, comunicaţiilor, mediului şi turismului, creării zonei de comerţ liber a Mării Negre, ca parte a spaţiului economic european, accelerării reformelor în plan politic, economic şi social. APCEMN are raporturi de bună cooperare cu Parlamentul European al Uniunii Europene, Adunarea Parlamentară a OSCE şi cea a Consiliului Europei, cu Uniunea Interparlamentară.
137

Universitatea Spiru Haret

Polonia. Deşi este un aranjament de tip integraţionist. este dificil să se traseze conturul precis al acestei organizaţii. Portugalia. Cei mai mulţi analişti consideră CEFTA un aranjament temporar menit să pregătească statele din zonă pentru integrarea în UE. Universitatea Spiru Haret . 138 Cf. a Spaţiului Economic European (SEE). care încerca astfel să prevină riscul unei dominaţii economice din partea CEE. Andrei Popescu. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) Zona de liber-schimb a fost creată în 1960 (printr-un Acord european de liber-schimb). Acordul de Liber-Schimb pentru Europa Centrală şi de Est (CEFTA) În vederea integrării în structurile europene s-a semnat în 1992. astfel încât această organizaţie şi-a pierdut astăzi importanţa iniţială59 3. Principalele obiective ale CEFTA sunt: instituirea unei zone de liber-schimb în conformitate cu prevederile GATT. Organizaţii europene şi euroatlantice. Ion Jinga. Suedia. Canada şi Mexic. Ungaria). Ţările fondatoare au fost Marea Britanie. în 1994.2. care au culminat cu crearea. regrupând iniţial trei state (Cehoslovacia. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă. Islanda. Norvegia. 46. la Cracovia. Acordul de Liber Schimb pentru Europa Centrală şi de Est. Ulterior. NAFTA nu poate fi comparată cu Uniunea Europeană. Elveţia. România a devenit membră a CEFTA în 1996. la iniţiativa Marii Britanii. Austria. Acordul Nord-American de Liber-Schimb (NAFTA) Acordul Nord-American de Liber-Schimb a intrat în vigoare în 1994 şi grupează trei state: SUA. Intrarea în Uniunea Europeană a unora dintre statele participante la CEFTA va transforma Acordul într-o Asociere a statelor din SudEstul Europei (SEFTA). nici mecanisme care să gestioneze transferul de ________________ 59 p. şase au aderat între timp la UE. CEE şi AELS au dezvoltat între ele legături economice strânse. au aderat la AELS Finlanda şi Liechtenstein. dezvoltarea unei concurenţe loiale. Din cele zece ţări membre ale AELS. 4. Fiind un proces în plină evoluţie. ea nu are nici instrumente executive asemănătoare Comisiei Europene. Danemarca.

ASEAN a fost în permanenţă un promotor al acţiunilor politice comune. Fără a cunoaşte. Născută din apropierea statelor care se opuneau expansiunii comuniste în regiune. Mercosur este considerat un proiect integraţionist de succes. 5.resurse către economia mai puţin dezvoltată a Mexicului. armonizarea politicilor fiscale. Brazilia. Mercosur În 1991 s-a semnat un acord de cooperare (Tratatul de la Asuncion) între Argentina. cărora li s-au adăugat încă două state (Brunei şi Vietnam). elaborarea unui mecanism de reglementare a diferendelor. Dotat cu o structură instituţională care urmăreşte realizarea diferitelor obiective propuse. Printre obiectivele Mercosur se numără: eliminarea taxelor vamale şi a barierelor netarifare. adoptarea unui tarif vamal comun. armonizarea normelor sanitare şi de securitate. pentru moment. mobilitatea capitalurilor. aplicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate. de fapt. fiind. crearea unui Grup şi a unui Consiliu la nivelul pieţei comune şi a unor grupuri de lucru în diferitele sectoare economice etc. o zonă de liber-schimb de tip particular. ASEAN rămâne o Asociaţie importantă pentru promovarea climatului de cooperare regională. amploarea şi dezvoltarea Uniunii Europene. Acordul cuprinde numeroase elemente referitoare la realizarea zonei de liber-schimb. a consfinţit naşterea Asociaţiei Naţiunilor Unite din Asia de Sud-Est. 139 Universitatea Spiru Haret . Filipine. a clauzei regimului naţional pentru investiţiile străine etc. Asociaţia Naţiunilor Unite din Asia de Sud-Est (ASEAN) Declaraţia de la Bangkok. După 1992. 6. armonizarea legislaţiei vamale. Asociaţia s-a orientat şi către cooperarea economică şi industrială şi şi-a manifestat interesul pentru înfiinţarea unei corporaţii financiare regionale (transformată ulterior într-o bancă comercială. Uruguay şi Paraguay. Singapore şi Thailanda). reducerea obstacolelor tehnice în comerţul reciproc (cu detaliere pe grupe de produse). coordonarea politicilor sociale şi a politicilor monetare. s-a decis crearea unei zone de liber-schimb (AFTA). din 1967. furnizând fonduri pentru proiectele ASEAN). formată iniţial din 5 state (Indonezia. Din a doua jumătate a anilor ’70. Malaysia. care nu a cunoscut însă un succes deosebit.

adept al proeuropeismului. să nu piardă nimic din individualitatea sa. marele european pentru vizionarismul său. . om politic şi deputat. Brătianu. În timpul primului război mondial. • Ion C. ori avem să dispărem” (7 februarie 1895). Rossetti. Practic. prin întreaga sa operă. 1926). A. până la sfârşitul vieţii (545). Carp cerea românilor ca „odată ce am intrat în concertul european … ori avem să ne punem cât de iute la nivelul acestei culturi. • Nicolae Bălcescu – unul dintre primii promotori ai ideii de spirit european. dar. la Roma. • Take Ionescu. a lansat ideea vechii case europene (idee care nu a fost deci inventată de Gorbaciov). Tot Clemenceau îl descoperă ca pe un „mare om de stat dintr-o ţară mică”. este un „european” care credea în „Dumnezeul ginţilor” şi nu al monarhilor solitari şi absolutişti. la Paris. fiecare locuitor poate continua a fi locuitor al ţării sale. • Nicolae Iorga. nici din limba ţării sale de origine. s-a dovedit a fi. nu 140 Universitatea Spiru Haret . • C. alături de colegii de studii de la Paris.Petre P. credea că este timpul să fie puse bazele unei noi Europe şi a schiţat ideea Micii Înţelegeri. ducând o viaţă laborioasă şi exemplară.DOCUMENTAR IDEEA EUROPEANĂ LA ROMÂNI – repere istorice – • Dionisie (Românul) Exigul. în egală măsură. de Clemenceau. a militat pentru o Republică europeană în care românii ar fi constituit un element de greutate. este cel care a calculat data Paştelui şi a fixat era creştină. a fost un precursor al uniunii spirituale şi culturale continentale. O uniune monetară ar fi garanţia unei mai mari rezerve în mânuirea banului public care ar fi privegheată printr-un control mai eficace” (Spre PanEuropa. • Leon Ghica – Dumbrăveni. dar şi european. născut pe la anul 470 pe meleagurile noastre. susţinea că Liga Naţiunilor trebuie să devină o confederaţie a ţărilor europene: „În cadrul confederaţiei. scriind un număr fabulos de cărţi şi articole (1359 de volume şi broşuri şi 25 000 de articole). Take Ionescu. numit. Bucureşti. un spirit universal.

din Timişoara. în Parlamentul din Budapesta. cu graniţe vamale mereu schimbătoare şi din zi în zi mai umflate. Cu ocazia alegerilor naţionale. în Discursurile parlamentare din 1906. crearea Statelor Unite ale Europei şi a unei Pieţe Comune: „Cât timp cele 30 de state mărunte ale Europei se războiesc între ele. 8. Cereţi un statut autonom pentru state. Cu toată opoziţia şi contra tuturor. cerea. unde era deputat din partea Vinţului de Jos. Mult mai târziu prin anii ’30. cu comunicaţii care se încrucişează şi se paralizează prin impedimente administrative şi monetare. Luptaţi pentru a elibera economia de povara birocraţiei. mărfurile europene – încărcate cu taxe şi vămi din ţară în ţară. aveţi încredere în Uniunea Europeană. aici. printr-o ţinută europeană. • În 1934. 7. Respectaţi celelalte naţionalităţi. Cereţi constituirea unei armate europene comune şi introducerea unei monede europene unice. Cine se bate pentru Uniunea Europeană favorizează pacea mondială”. în calitatea sa de preşedinte al Societăţii Naţiunilor. 9 Luptaţi pentru legi şi instituţii care permit dezvoltarea socială. 5. • Nu putem să nu amintim. o solidaritate economică şi suprimarea vămilor intraeuropene. mai ales într-o atmosferă otrăvită de duşmănii politice – nu pot ţine piept concurenţei produselor americane şi ruse”. pe linia îndepărtării pericolului unui nou conflict mondial şi a unificării europene. Difuzaţi pe lângă parlamentele naţionale europene ideea instituirii unui Parlament comun. 4. nu votaţi decât pentru un partid care militează în favoarea creării unei zone economice europene unificate. 3. • Iuliu Maniu.există vreun popor european care să nu fi căzut sub privirea istorică a lui Iorga. regimuri şi oraşe în cadrul Statelor Unite ale Europei. 141 Universitatea Spiru Haret . se distingea de vehemenţa şovină. şi eforturile marelui diplomat român Nicolae Titulescu. 10. pornea un Apel esperanto pentru Statele Unite ale Europei: „Europeni! 1. vizionar. Să se studieze într-un spirit european. 2. 6.

I.). 1934. director al cunoscutei edituri „Cugetarea”. dar pentru înţelegerea dintre ele vor folosi o singură limbă (internaţională) care se va învăţa obligatoriu în toate statele federale. George Ciorănescu. 142 Universitatea Spiru Haret . sub îndrumarea reputatului prof. Va fi o singură monedă europeană” (subl. cu tema Uniunea Statelor Europene. George Ciorănescu argumenta legitimitatea participării poporului român la construcţia europeană astfel: „Poporul din care mă trag s-a mărturisit permanent ca european. îşi susţinea teza de doctorat V. cu o singură conducere politică şi economică.ns. editorul şi scriitorul Petre Georgescu-Delafras. Daşcovici. Gabriel Bădărău. • După al doilea război mondial. Poporul meu posedă astfel în deplină cunoştinţă a stărilor de fapt istorice şi politice maturitatea necesară pentru a colabora la crearea Europei unite” (subl. cât vor mai vrea şi vor mai putea să şi-l păstreze.• În acelaşi an. O experienţă dureroasă de secole a suferinţei şi subjugării l-a învăţat să preţuiască drepturile ce-i sunt azi refuzate şi să respecte valorile şi aspiraţiile celorlalte popoare. Barierele economice dintre state vor dispare. Leontin. s-a simţit atras de cultura şi stilul occidental de viaţă.Jean Constantinescu.ns.). În perspectiva primelor alegeri pentru Parlamentul European. N. Feraru. în romanul Omul de mâine. la Iaşi. Naţiunile îşi vor păstra şi mai departe specificul lor etnic. • În 1942. în rândul protagoniştilor itineranţi ai mişcării pentru unificarea europeană se numără Grigore Gafencu. scria: „Primul rezultat va fi organizarea Europei într-un mare stat federal. mărfurile putând circula în voie de la o margine la alta a Europei.

1996 • Hoteer. Dalloz. Étapes. George. Paris. Andrei. Bucureşti. Jinga. L.G. Ion. 1980 • Beşteliu. Joel. 2003 • Quermonne. Paris. réalisations. Voiculescu. Louis. objectifs.D. Les relations internationales contemporaines. Le système politique de l’Union européenne. L’Union européenne. Le concept d’organisation internationale. Droit communautaire général. Pierre. A. Iaşi. 1998 • Jinga. De la prototip la protoserie. Guy. 1993 • Popescu. 1998 • Philippe Breton. 2000 • Moreau Defarger. 2002 • Miron. Montchrestien. Bucureşti. Paris. Paris. Andrei. 2000 • Isaac. 2001 • Popescu. Bucureşti. 2000 • Cartou. Bucureşti. 6e edition. Christine. Nathan Universite. Droit institutionnel de l’Union européenne et des Communautés europeennes.J. UNESCO. LITEC. Philippe. Organizaţiile internaţionale contemporane. Dreptul social european. Ion. Editura Lumina Lex. Editura Sylvi. 1994 143 Universitatea Spiru Haret . Pedone. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. Philippe.. Integrarea economică regională. Les Communautés européennes. Dicţionar de termeni comunitari. Editura Lumina Lex. Compendiu de drept comunitar. Gheorghe. ediţia a 7-a. A. Editura All Beck. Paris.BIBLIOGRAFIE • Abi-Saab. Colin. Dreptul organizaţiilor internaţionale. Organizaţii europene şi euroatlantice. 2000 • Moca. 1999 • Manin. Organizaţii internaţionale interguvernamentale. Bucureşti. L’Union européenne. Popescu. La construction européenne. Andrei. Editura Eros. Paris. Nicolae. Editura Institutul European. 1995 • Mathijen. Bucureşti. Editura Club Europa. Jean-Louis. Dumitru. Raluca. 1994 • Rideau.

europa. 2001 • *** Tratate esenţiale ale Consiliului Europei (volum coordonat de Andrei Popescu). 2001 • *** Manualul Consiliului Europei. Bucureşti.tr http://www.bsec. Editura Consiliului Europei. Charles.mie.infoeuropa. Editura Trei. Iaşi. prezent şi viitor.org http://www. Construcţia comunitară. Editura Lumina Lex. Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti.int http://www. Bucureşti. Polirom.org http://www.int http://osce. Polirom.ro http://www. 1998 • *** Manualul NATO. 2003 • *** Suveranitatea naţională şi integrarea europeană. Bucureşti. Ion.ro 144 Universitatea Spiru Haret . Bucureşti.coe. 2002 • Zorgbibe. Trecut. Editura Ministerului Informaţiei Publice. Iasi.eu. 2002 • *** Un concept românesc privind viitorul Uniunii Europene.• Rusu.oecd.int http://www.nato.gov. 2002 Site-uri oficiale: http://www.mae. Organizaţii şi relaţii internaţionale.ro http.