You are on page 1of 18

Universitatea Transilvania din Braşov Facultatea de Sociologie şi Comunicare Specializarea Comunicare şi relaţii publice Anul III

Semiotica şi mass-media: caracteristici structurale, sociosemiotice şi rituale

Studenţi: Roxana - Monica Guzumaş Denisa Elena Humă Gabriela - Anamaria Iancu Coordonator: Asist. univ. drd. Mihai Burlacu

Braşov

2011 2 .

..... 7............ 3........................................................................................ 4 Caracteristici structurale ............ 5............................................................ 11 Concluzii ... 2........ 3 Mass-media şi semiotică ......................... 4..................................................... 9 Caracteristici rituale................... 6............................. Consideraţii generale ................Cuprins 1........................................................ 7 Caracteristici sociosemiotice................................................................................................................... 16 3 ..................................................... 15 Bibliografie şi webografie........................

o sursă de imagine a realităţii sociale.Motto . chiar cheia către celebritate. 1994 4 . influenţă şi control. un spaţiu de manifestare a vieţii publice.” McQuail.Media sunt o sursă de putere..

În paralel cu studiul lui Saussure s-a dezvoltat cel al lui Charles Pierce axat pe pragmatism. Semioticienii abordează mass-media atât ca domeniu de analiză. Considerații generale Semiotica. în calitate de studiu al proceselor semnelor şi sistemelor din natură şi cultură. cea lingvistică a lui Greimas. respectiv pe analiză codurilor sugerată de Umberto Eco. toate au un punct comun: încercarea de înglobare a câtor mai multe elemente în cercetare. Acoperă deci teorii care au evoluat de la lingvistica informaţiei şi a comunicării la modele transdisciplinare care încorporează complexitatea şi instabilitatea mesajelor din mass-media contemporană. cât şi de testare a unor premise teoretice. cea sociologică a lui Halliday. pedagogie sau lingvistică. alături de psihologie. referinţă. Din acest punct de vedere se poate spune că între semiotică şi mass media există o relaţie de interdependenţă sau interdisciplinaritate.1. Umberto Eco. cogniţie. analizând-o din puncte de vedere diverse. emotivitate. a contribuit la diversele abordări ale mass-media încă de la începuturile analizei acesteia. manipulare. Eco sau Kloepfer. acoperint subeicte precum comunicare. cea narativă a lui Everaret-Desmedt. sociologie. ideologie. specialiştii mass-media utilizează semiotica în calitate de sursă de informare asupra modalităţii de formare a mentalităţii comunităţilor. Berger. obiectivitate. Obiectivul semioticii în relaţia cu mass-media este de a face legătura dintre mass-media şi realitatea societăţii contemporane. Se examinează mass-media ca un sistem de semne. În ciuda diferenţelor dintre viziuni. bazate pe teze precum cea lingvistică structuralistă a lui Ferdinand de Saussure (Roland Barthes. toate acestea fiind incluse în planificarea strategică a producerii şi receptării semnelor prin intermediul mass-media. La rândul lor. 5 . Baudrillard este un alt teoretician interesat de mass-media din punct de vedere semiotic prin urmărirea aspectelor contemporane ale structurilor de semne. Un număr ridicat de semioticieni a abordat în studiile lor subiectul mass-media. informaţie. dar şi sistemele care alcătuiesc mass-media. Christian Metz). adevăr.

6 . Termenul de media are dublă semnificaţie: o parte materială şi o parte ideatică sau intelectuală. dansul şi exprimarea verbală.2. presa şi cărțile. Comunicarea de masă este un proces de comunicare la scară largă. . au nevoie de suport tehnic doar la emisie): scrisul. unidirectionat. Cultura de masă. . asociată comunicării de masă. mimică. este în opinia lui McQuial un produs popular. termenul media (sisteme instituţionalizate create în jurul unor canale de comunicare cu posibilități de transmitere specifice) are trei mari accepţiuni: a) media în calitate de canale de transmitere (sisteme de transport a unor sisteme de semne). cu un conţinut standardizat.secundare (tipografice. fenomen care a dus la apariţia mai multor publicuri. internetul şi multimedia. În ultimele decenii asistăm la o diversificare masivă a ofertei media chiar şi la nivelul canalelor audio-vizuale. Conform cercetătorului elveţian Ulrich Saxer. c) media în calitate de instituţii (în sensul conferit de Douglas North termenului de instituţie. În funcţie de resursele necesare pentru propagarea informaţiilor. au nevoie de suportul tehnic atât la emisie cât şi la recepţie): telegraful. În ultimii ani se vorbeşte şi despre o a patra categorie: media digitale care includ internetul şi noile media. impersonal. radioul.terţiare (audio-vizuale. Pross distinge: .media primare (umane. filmul. Mass-media şi semiotica Semiotica acţionează ca un mediator între mass-media ca factor de coordonare a tendinţelor societăţii şi membrii acesteia. nu necesită suport tehnic nici pentru emisia şi nici pentru transmiterea mesajului): gestică. muzica prin intermediul instrumentelor. nontradiţional şi nonelitar. omogen. comercial. acela de norme şi sisteme de regularizare care duc la stabilizarea societăților moderne) care influențează profund practicile comunicaţionale ale societății. b) media în calitate de organizaţii complexe (organizaţii care au ca şi scop producerea şi distribuţia unor conţinuturi media). asimetric.

structurală „Influența factorilor sociali asupra producţiei şi receptării media. A. pictură. fotografie.”1 Aceasta acoperă aspecte legate de caracteristicile funcţionale. Atât semiotica lui Saussure. Semiotica aplicată s-a constituit într-o disciplină independentă de lingvistică şi studii literare în încercarea de a îşi extinde orizontul analitic la un context mai larg. 24 7 . de substituţie . 2009. felul în care funcţionează media în viaţa socială sunt întrebările principale la care formulează un răspuns teoriile care se înscriu în perspectiva socio-culturală. Unii autori vorbesc despre patru mari paradigme în ştiinţele comunicării: paradigma funcţionalistă paradigma interpretalista paradigma radical . au pus accent pe dimensiunea referenţială asemnului şi pe realitatea reprezentată de acesta.Umberto Eco (1968) cinematografie . respectiv expectative.W. prin intermediul unui substitut (semnificant). În cazul mass-media. Bucuresti. aceasta intervine în momentul analizei modalităţii de evoluţie şi a aspectelor contemporane. şi modalitatea de interpretare a tuturor indicilor care duc la acestea. 1 Delia Balaban. 1964. Editura Tritonic. modă . numit semnificat.Funcţia semiotică (sau simbolică. Koch (1971) imagini. având următoarele direcţii: mituri. efectele mass-media. utilizărilor. cât şi a lui Peirce. p.umanistă paradigma radical . semeion = semn) este capacitatea de a putea substitui ceva. anume receptivitatea destinatarului (audienţa. 1967) publicitate şi benzi desenate . gratificaţii). Comunicare mediatica.gr. muzică . respectiv abordări radicale şi moderate.. în scopul utilizării informaţiilor în influenţarea maselor într-o anumită direcţie. Se disting abordări subiective şi obiective.şcoala lui Greimas Principalele paradigme din ştiinţele comunicării se încadrează în curentele de gândire întâlnite în ştiinţele socio-umane.Roland Barthes (1957.Christian Metz publicitate .

. 2 Winfried Nöth. Berlin. Editura Walter de Gruyter & Co. El face trimitere la faptul că „ideile nu pot exista înainte ca mintea noastră să creeze diferenţe prin intermediul semnelor. lumea este o masă amorfă şi nedeterminată înainte ca semnele să îi dea formă. p.”2 Varianta lui Peirce asupra realităţii abordează subiectulca o corelaţie între semn. Arta. obiectul semnului sau representamen şi interpretant sau înţelesul pe care îl are semnul pentru individ. proiecte si perspective.Pentru Saussure. Semiotica mass-media. 1997. 5 8 .

model de acţiune.Editura Tritonic. Caracterul individual se reflectă prin valori. Michael Meyen a organizat teoriile referitoare la consumul media după cum urmează: teorii despre activare. religios etc.3. poziţionale şi individuale ale receptorilor asupra comportamentului lor mediatic. Karl Erik Rosengren este unul dintre teoreticienii care au indicat importanţa individului în contextul social. vârstă. carieră. Bucuresti. p.modurile de viaţă . chiar înainte care ea să constituie o preocupare constantă în literatura de specialitate. Caracteristici structurale Cercetarea consumului sau a utilizării media a fost o preocupare în economia media. teoria disonanţei colective.formele de viaţă . domenii de interes.stilul de viaţă . respectiv poziţia individuală şi caracterul individual ca interacţiuni cu media. statut social etc. subliniind în acest sens structura socială. teorii despre identitate. activitate politică. educaţie.teorii despre stilul de viaţă: diferenţele în utilizarea media sunt date de diverse stiluri de viaţă. Rosengren a delimitat trei concepte: .”3 Având ca repere interacţiunea dintre caracteristicile structurale.diferenţele la nivel de sex..2009. locul de rezidenţă. norme. 86 apud Rosengren 1996:13-26 9 . . preferinţe pentru petrecerea timpului liber. teorii structurale. teoria jocului. teza escapismului. religia. distanţa faţă de locul de muncă. evolutiv / urbanistic. decizile individului la nivel personal. gradul de industrializare şi de urbanizare. „Pozitia individuală face referire la gen. Comunicare mediatica. . stabilitatea sistemului media. competenţă media. Teoriile structurale sunt la rândul lor sistematizate în: . 3 Delia Balaban. Structura socială implică sistemul politic.. vârstă. siguranţă. macrosocial.diferenţele la nivel istoric. clima. care nu influenţează societatea în mod voit colectiv.

. interese. în limbaj colocvial. Sunt identificaţi factori distincţi care determină preferinţele de consum sau de utilizare media. Medenfunktionen.teorii despre factorii structurali care influenţează media: caracteristici structurale. Determinantele structurale se referă la predispoziţiile individuale ale comportamentului analizate în scopul explicării manifestărilor receptorilor de media. 2009. factori socio-demografici şi caracteristici sociale individuale. care determină utilizarea media. poziţionale. preferinţe. Comunicare mediatica. Editura Tritonic. presupune atât examinarea în funcţie de indicatori socio-demografici. Fig. Stilul de viaţă. Nunzungsmuster”.1 Factori determinanți ai comportamentului de consum media 4 4 Delia Balaban. în toate formele acesteia. Meyer prezintă trei categorii de factori care influenţează media: factori structurali. individuale. 2006. Bucuresti. În lucrarea sa „Mediennutzung. p. cât şi dezvoltarea unor tipologii în funcţie de activităţi. Mediaforschung. mentalităţi. 89 apud Meyen.27 10 .

Din acest punct de vedere socio-semiotica a fost influenţată de domenii precum pragmatica. socio-semiotica vine cu analiza variaţiilor practicilor semiotice numite „parole”. retorica sau logica. spontan şi sistematic asupra comportamentului şi mentalităţii umane. „suporturi sau instrumente tehnice. muzică / auditiv. mijloace de comunicare socială şi tehnici de difuziune colectivă. scris. care însă au un impact particularizat asupra fiecărui membru al comunităţii.4. Comunicare şi învăţare în societatea informaţională. valori. Caracteristicile sociosemiotice ale mass-media abordează dimensiuni generale. reuniţi în instituţii sociale. Această axă arată cum circumstanţele istorice şi noile identităţi sociale influenţează tiparele de utilizare. şi marele public. gestică. studiile culturale.”5 Mass-media poate fi percepută şi ca fiind reprezentată de mijloace de comunicare de masă. Din punct de 5 Ion Albulescu. care acţionează în mod voluntar. toate expresii ale complexităţii şi dinamismului. Semnele sunt aşadar percepute ca resurse adaptabile utilizate de oameni pentru a da înţeles unor aspecte sociale. constituit într-un ansamblu de indivizi izolaţi. în opinia lui Ion Albulescu. care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesionişti ai comunicării. Caracteristici sociosemiotice Sociosemiotica este o ramură a semioticii care investighează practicile umane într-un cadru social şi cultural. Devine astfel studiul diferitelor dimensiuni ale înţelesului şi al semiozei individului şi comunităţilor. explorează implicaţiile prin care codurile de comunicare sunt formate prin procese sociale. Deşi porneşte de la accepţiunea lui Saussure ca ştiinţă a vieţii semnelor în societate. verbal. contrastând cu structuralismul limitat al lui Saussure. În completarea acestor caracteristici ale mass-media. 32 11 . Mass-media reprezintă. informaţii. Cluj-Napoca. Din acest context se poate extrage cu uşurinţă componenta mass-media. contribuie la dezvoltarea societăţii. Educaţia şi mass-media. 2003. toate organizate în module semiotice: visual. lingvistica. p. punând accent pe analiză creerii de semnificaţii ca practici sociale. Imaginea nouă a culturii în calitate de ansamblu organic de texte. Editura Dacia.

Acţionând convergent şcoala şi mass-media se constituie într-un sistem de educaţie cuprinzător şi eficace. p. apt să satisfacă înaltele exigenţe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi. persuasivă sau interpretativă. socialul este un cumul de factori. comunicare şi manipulare. Educaţia şi mass-media. Sociosemiotica se constituie că inelul lipsă între nivelul teoretico-filozofic şi cel metodologic empiric în ceea ce priveşte analiza fenomenelor sociale. axându-se pe informaţie obiectivă.vedere semiotic. rezultatul final al unor procese generatoare de sens. Jean Marie Floch subliniază impactul mass-media prin referirea la alterarea abilităţilor de descoperire şi capacitatea operativă a persoanei. Cluj-Napoca. Editura Dacia. el sugerează astfel existenţa unor valori simbolice care îi impun cumpărătorului sau consumatorului un obiect dezirabil. Comunicare şi învăţare în societatea informaţională. Unul dintre cele mai relevante sisteme în acest sens este mass-media. şi pe modalitatea în care se decide selecţia şi canalul de transmitere a acesteia. Ion Albulescu afirma că „informaţiile şi experienţele accesibile datorită mijloacelor de comunicare în masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care şcoala şi le propune. transformându-l în filtru de producere a textului. care devine doar modalitate de enunţare a unor fapte. Obiectivul principal al sociosemiticii este de a reconstrui modalităţile prin care se reprezintă comunităţile în relaţia cu sine.”6 Comunicare şi manipularea se află în opoziţie. mass-media acoperă trei aspecte importante: text şi discurs. 2003. 23 12 . valoare şi valorizare. 6 Ion Albulescu. Mass-media redimensionează conceptul de discurs. respectiv a unor valori existenţiale care corespund planului preocupărilor fundamentale ale fiinţei. a unor valori de folosinţă care identifică utilitatea. Din punct de vedere sociosemiotic.

caracterul condensat. performanţe (teatralizări). Bell. p7.mit siritual. O perspectiva antropologica. în mai multe discipline. caracterul estetic.5. de natură adaptativă”. p. 7-25 13 . tradiţionalist. în ştiinţele sociale. referire la sacru şi cumunicarea fără informaţie („ ritualul este o comunicare ce lucrează într-un mod aparte. 57 apud E. p. peşti. J. 1993. 2003. etc. cu toate acestea. 1989. Maisonneuve. dar şi la reptile. E. caracterul conştient. Cazneuve. acarcterul subjonctiv („el nu este despre ceea ce este. ci despre ceea ce ar putea sau ar trebui să fie”) . 55 apud Rappaport. obiceiuri.8 Această privire asupra cadrelor antropologice de gândire a ritualului ne arată că puţine din notele considerate a fi definitorii pentru universul ceremonial exotic sau arhaic se regăsesc integral în manifestările moderne asociate producţiei şi receptării msajelor mass media. convivialităţi.recreaţional. p. nu neapărat religioase. Iasi. Într-una dintre cele mai complexe analiza ale acestor criterii. dar. performanţa („ritul este performarea a ceva pentru cineva”). Numeroşii cercetători care au făcut apel la această noţiune (şi la familia de concepte asociate ei) au utilizat-o într-un mod mai degrabă metaforic. expresie a relaţiilor sociale. acte de comunicare. „desemnează o paletă largă de manifestări sociale. p64. „este folosit interşanjabil cu <<etalare>>. p24. termenii antropologici sunt folosiţi pentru a aproxima o realitate sau pentru a sugera o anume atitudine faţă de o realitate. nu numai gândire”). în psihiatrie „se referă la comportamentele patologice stereotipice. 7-25) identifică următoarele dimensiuni definitorii: acţiunea („ritul este acţiune. p73. Editura Polirom. Rothbuhler. din punct de vedere al teoriilor informaţiei”). Mass-media. pentru a desemna comportamente ce au putut fi observate nu numai la mammifere. în etologie. 1988. repetitive. etichete. 1998. păsări. 1972. regularitate. cu sensuri diferite (dar nu radical diferite). Rothenbuhler (1998. caracterul efectiv al simbolurilor.”7 În interiorul ştiinţelor sociale termenul de ritual se aplică unor serii deosebit de variate de manifestări: obişnuinţe. precum şi la anumite interacţiuni umane convenţionale. p. ceremonii. p228 8 Ibidem. 1999. caracterul non-instrumental. caracterul non. aspectul colectiv. Schechner. Caracteristici rituale Conceptul de ritual este folosit. 7 Mihai Coman. sau aspecul formal al unor asemenea manifestări”.

ritualitatea provine din interiorul mass media: ea apare ca expresia unor comportamente de consum repetitive şi formalizate. Carey vorbeşte despre modelul ritual de comunicare. În primul caz. Mass-media.Spre exemplu. 2003. locuri şi personaje mereu altele. pentru a se manifesta într-un limbaj şi cod simbolic ce sugerează universul de referinţe specific ritului. a unor tipuri de mesaje care. neimplicat. atunci când J. sunt. este mai simplu să pornim de la două mari clase de manifestări rituale: riturile publice (cele plasate la nivelul macro-social) şi riturile de grup (cele plasate la nivelul micro-social). egalitare. neritualizat al produselor presei. 9 Mihai Coman. opus consumului uzual. Cel mai adesea. a unor comportamente de producţie stereotipice şi de rutină sau. În a doua clasă se integrează studiile consacrate unor comportamente considerate rituale: ele se referă fie la obişnuinţele de consum (în special al programelor de televiziune). Rothbuhler 14 . momente. în anumite situaţii. el preia termenul „ritual” pentru că acesta îi sugera un mod comunitar de agregare şi de comportament. În al doilea caz. aceleaşi familii de teme. are loc „un consum ritualizat al mass media” 9. în sfârşit. 75 apud E. chiar dacă par a se referi la fapte. În prima clasă putem integra numeroasele cercetări referitoare la mediatizarea unor ceremonii publice de anvergură sau la tratarea în regim ceremonial a unor evenimente politice şi sociale majore. Iasi. doar prin evocarea conotaţiilor sale. Pentru a rămâne în cadrele definitive de antropologie culturală. Editura Polirom. cuvântul „ritual” pare capabil să evoce în mintea oricărei persoane un ansamblu de relaţii intime. în esenţă identice. alta pe banalitatea şi recurenţa lor. instituţiile mass media îşi schimbă comportamentul obişnuit. Două interpretări au fost avansate: una se bazează pe raritatea şi excepţionalitatea mesajelor transmise. p. cercetătorii susţin că. iar jurnaliştii renunţă la procedurile de rutină şi la stilul rece. O altă perspectivă de abordare a relaţiei dintre fenomenele rituale şi mass media se plasează la nivelul micro-grupurilor. fie la rutinele de producţie specifice vieţii din redacţiile jurnalistice. iar acest lucru se realizează fără un efort de teoretizare.mit siritual. afective. O perspectiva antropologica. Cauza existenţei a două tipuri de comportament de consum nu sunt foarte clare. aparent accesibile şi familiare tuturor.aceeaşi structură narativă. ritualitatea pare a veni din afara sistemului mass media: la întâlnirea cu marile ceremonii publice sau cu evenimente construite după tiparul ceremonial.

Drept urmare: „ştirile de seara aduc ceva mai mult decât simple informaţii. care asociază aşteptările publicului cu figuri şi sunete familiare. în aceleaşi momente. regulat şi repetat. regularităţii fluxurilor mass media: acestea difuzează în mod ritmic. dar prezentarea ştirilor de seară este un mod comunitar de a percepe ordinea şi evenimentele. programării regulate şi uniformităţii prezentării. deoarece un număr enorm de oameni este expus unor forme identice de explicare a realităţii curente”10. iar acest fapt conduce. seară de seară. 10 11 Ibidem. pe acelaşi canal. Televiziunea oferă un principiu de ordonare temporală (prin ritmurile aduse de programele ei este structurat ritmul vieţii casnice). în primul rând. unor acte de receptare simultană a unor mesaje. în aceeaşi ordine. comportamentele de consum sunt. De aceea <<ritualistic>> este termenul cel mai potrivit pentru a indica intenţia de a dramatiza.şi prin aceasta considerate în comun. Ele strecoară un mozaic vizual şi verbal de evenimente. Într-o societate care a marginalizat sacrul. 76-77 apud Goethals Ibidem 15 . Termenul de „ritual” este folosit în acest caz pentru a denumi şi da un prestigiu suplimentar: unor comportamente identice şi regulate. spaţială (prin re-ordonarea lucrurilor din casă în jurul televizorului) şi semantică (prin modelele de explicare a evenimentelor sau a existenţei pe care le oferă emisiunile de ştiri sau programele de divertisment). deci şi comunitare. ritualizate. la fixarea unor cadre rituale de înţelegere a lumii. unor conţinuturi cu încărcătură dramatică şi cu puterea de a interpreta lumea înconjurătoare. de a introduce ritmuri şi modele de interpretare în prezentarea ştirilor. în parte. Oamenii citesc ziarele în locuri şi momente alese la întâmplare. produse şi mesaje identice în formă: „Ştirile prezintă simbolurile publice prin care oamenii înţeleg realitatea.Numeroşi cercetători consideră că dimensiunea ceremonială a consumului de mesaje mass media se datorează. oferă un cadru. Puterea ritualistică a programelor de ştiri de seară se datorează. Drept urmare. în aceleaşi zile şi în aceleaşi momente ale zilei. Trăirea rituală a consumului de televiziune are drept consecinţă ruperea din rutinele cotidiene şi asumarea unei viziuni integratoare asupra lumii şi a locului nostru în ea. Acest consum colectiv oferă solidaritate colectivă. ritualizarea celor mai nonsacre evenimente poate fi un răspuns al unei populaţii lipsite de momente rituale”11. datorită trăirilor aparte asociate consumului regulat de mass media. la rândul lor. p.

simbolic încărcată. se realizează definirea simbolică a locului şi poziţiei noastre în lume. Prin participarea noastră la ele. acum conturate şi prescrise de televiziune. de la sacru la profan. circumscris cu mai multă sau mai puţină claritate: un spaţiu unde intensitatea caracterului obişnuit al vieţii de zi cu zi este înlocuită cu un alt fel de intensitate.Viaţa de zi cu zi este marcată de seriile continue. predictibile sau impredictibile. pot fi împărtăşite de cei mai mulţi dintre noi. traversând o graniţă către un spaţiu ritual. noi alunecăm de la domeniul vieţii de zi cu zi la un altul. În aceste spaţii rituale. în mod special la acele activităţi ritualizate care. datorită producţiei mass media. 16 . Momente furate în faţa televizorului. Viaţa de zi cu zi este umplută de momente şi spaţii rituale care sunt momentan puse deoparte. cultura vieţii de zi cu zi este reîntărită. de treceri de la zonele marcate la cele nemarcate. Ritualuri definite ale calendarului anual. În fiecare din aceste momente şi în participarea noastră la ele.

aceştia pot fi mai uşor influenţabili. S-a ajuns la concluzia că generaţiile contemporane. Dacă interesul publicului pentru o anumită temă este scăzut şi dacă de asemeni temă prezentată nu îi priveşte pe receptori în mod particular. Concluzii Ziarul german „Die Zeit” a publicat un interviu cu privire la viitorul televiziunii. anumite tipuri de media (televiziune. au aşteptări exponenţial ridicate în ceea ce priveşte standardele comunicării mass-media. 17 . Transformările din peisajul media. tendinţa spre personalizare a ofertei mediatice impun cu siguranţă noi strategii de analiză a efectelor media. Aceasta se va muta din mediul televiziunii.6. Se preconizează că pe viitor orice discuţie legată de media se va reduce la o discuţie despre viitorul internetului. respectiv viitoare. Media are calitatea de a conferi un anumit statut unor persoane şi organizaţii (efect de halo). modificarea comportamentului de consumator media a receptorilor. ce pot avea o influenţă directă sau indirectă asupra individului. în măsura în care indivizii nu conştientizează că sunt inflentati într-o anumită direcţie. Viitorul gândirii este sub forma modelelor pluridimensionale care iau în calcul mai multe elemente ce intervin în procesul de comunicare mediatică. radio) au efecte emoţionale puternice asupra publicului. Acesta este punctul forţe al manipulării mass-media. explicite sau implicite. radioului sau ziarelor în cel virtual. Contextul socio-cultural poate influenţa formarea şi dezvoltarea personalităţii umane prin o mare varietate de acţiuni deliberate sau nu. diversificarea canalelor de distribuţie şi intensificarea prezenţei media inspatiile publice şi private.

Iasi.com books. Curs. Curs 5. Introducere in semiotica. Comunicare şi învăţare în societatea informaţională. Cluj-Napoca.google. Nöth. Editura Walter de Gruyter & Co. Delia. Albulescu. Editura Dacia. proiecte si perspective. O perspectiva antropologica. Winfried. Frumusani. UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI. mit si ritual. Ion. Editura Tritonic. Introducere in sistemul mass-media. Mass-media. Editura polirom. Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării Webografie scribd. Balaban. Ioan. Deac. Comunicare mediatica. Educaţia şi mass-media. Semiotica mass-media. Berlin. Bibliografie 1. Coman. Bucuresti. Mihai.com 18 . 2003 2. 2009 3.. Daniela. 1997 6. Arta. 2003 4.7.