You are on page 1of 286

EVALUAREA CALITĂŢII

EVALUAREA CALITĂŢII

LUCRĂRILOR
LUCRĂRILOR

TOPOGRAFICE ŞI
TOPOGRAFICE ŞI

GEODEZICE
GEODEZICE
2010
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1. 1. PROBLEME DE BAZĂ ALE TEORIEI ERORILOR PROBLEME DE BAZĂ ALE TEORIEI ERORILOR
DE MĂSURARE DE MĂSURARE
1.1. SCOPUL TEORIEI ERORILOR DE MĂSURARE
Dacă o mărime se măsoară de mai multe ori, de fiecare dată, se obţine o altă valoare chiar
dacă măsurătorile se desfăşoară în aceleaşi condiţii de către acelaşi operator şi cu instrumente de mare
precizie.
Cauza acestor nepotriviri de valori se datorează erorilor care afectează întotdeauna o
măsurătoare, făcând ca valoarea adevărată a mărimii măsurate să nu poată fi cunoscută niciodată.
Practic neputând fi determinată valoarea adevărată a mărimii măsurate se caută (se determină)
o valoare apropiata de cea adevărată într-un grad mai mare sau mai mic funcţie de scopul pentru care
se execută măsurătorile.
Apropierea mărimii determinate faţă de valoarea adevărată a acesteia caracterizează precizia
determinării .
Ca urmare, prelucrarea măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi urmăreşte obţinerea celei
mai bune valori a acesteia si a diferenţei maxime între valoarea determinată şi valoarea adevărată.
1.2. IMPORTANŢA TEORIEI ERORILOR DE MĂSURARE
Informaţiile, care constituie baza concretă de date necesară rezolvării problemelor
geodezice, fotogrammetrice şi topografice, provin din observaţiile de măsurare efectuate asupra unor
mărimi cu care se lucrează frecvent şi care, în principal, sunt unghiuri şi distante. Calitatea
informaţiilor obţinute din măsurători este funcţie directă de volumul observaţiilor şi precizia aparatelor
şi instrumentelor de măsurat.
Se impune aşadar, ca pornind de la scopul pentru care sunt efectuate măsurătorile să se
stabilească valorile corespunzătoare ca mărime şi precizie, luând în considerare aspectul economic
referitor la volumul observaţiilor, necesar şi suficient, care se impune.
Teoria erorilor de măsurare sau teoria prelucrării măsurătorilor intervine cu succes şi rezolvă
favorabil aceste aspecte.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1.3. CLASIFICAREA ERORILOR
Erorile care acţionează întotdeauna asupra măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi sunt
complexe, iar o analiză a acestora impune individualizarea lor după anumite criterii.
1.3.1. ERORI DUPĂ CAUZELE LOR
Cauzele erorilor sunt multiple şi se datorează:
- aparatelor si instrumentelor de măsurat, numite erori instrumentale;
- operatorului care efectuează măsurătorile, numite erori personale;
- influenţei mediului, numite erori de mediu, precum şi variaţiile acestor cauze.
1.3.2. ERORI DUPĂ VALOAREA DE REFERINŢĂ
Modul general de definire a erorilor constă în determinarea diferenţelor dintre observaţiile
efectuate asupra unei mărimi si valoarea mărimii respective. Dacă această valoare se notează cu M
0
observaţiile cu O
1
şi erorile e
i
, atunci :
e
i
= O
1
- M
0
; i =1,2...,n
Valoarea M
0
, ca valoare de referinţă în definirea erorilor poate fi valoarea adevărată a mărimii
măsurate, sau valoarea care se determină fiind apropiată de valoarea adevărată.
În acest sens se disting :
- erori adevărate sau reale şi se notează cu ε erorile care rezultă din diferenţele
observaţiilor faţă de valoarea adevărată X;
- erori aparente sau reziduale si se notează cu v, erori care rezulta din diferentele
observaţiilor fata de valoarea determinata M (exemplu din media observaţiilor).
Este simplu de înţeles ca erorile adevărate nu pot fi cunoscute, iar erorile aparente pot fi
determinate deci cunoscute.
1.3.3. ERORI DUPĂ MĂRIMEA LOR
Privind erorile din punctul de vedere al mărimii lor, putem avea:
- erori mici sau tolerabile (admise)
- erori mari sau netolerabile (neadmise) numite si greşeli.
Aceste erori se constata dintr-o prima analiza a măsurătorilor. Astfel, daca asupra unui unghi
orizontal au fost obţinute din măsurători, observaţiile:
O
1
= 85.93.47
O
2
= 85.93.42
O
3
= 85.93.51
O
4
= 85.93.24
O
5
= 85.93.48
Se constata ca asupra observaţiei O
4
a cărei valoare este mult diferita de valorile observaţiilor
O
1
,O
2
,O
3
si O
5
a acţionat o eroare mare care nu se admite si in consecinţă aceasta observaţie se
elimina, rămânând a fi prelucrate numai celelalte patru.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1.3.4. ERORI DUPĂ MODUL LOR DE ACŢIONARE
Din punct de vedere al modului in care acţionează (se propaga) erorile se disting :erori
sistematice şi erori accidentale .
a). Erorile sistematice, sunt erori provocate de cauze permanente si au in fiecare caz o mărime
constanta sau variabila după o lege cunoscuta. Erorile sistematice sunt erorile controlabile ale
aparatelor de măsurat , ale metodelor de măsurare, precum si ale influentelor controlabile ale mediului
in care se fac măsurătorile. Au acelaşi sens de propagare, deci algebric au acelaşi semn.
Un exemplu de eroare sistematica este eroarea ce afectează măsurarea unei distante cu un
instrument (ruleta, panglica de otel etc) a cărui lungime este alta decât cea stabilita si marcata la
etalonare. Fie in acest sens o ruleta de 50 m, care in urma operaţiei de reetalonare s-a constatat ca are o
lungime de 50,03m (evident mai mare, pentru ca instrumentul după o perioada de folosire se
deformează - in sensul ca se alungeşte).
Cu aceasta ruleta s-a măsurat o distanta egala cu 200m ceea ce înseamnă ca s-a produs o
eroare sistematica.
e
s
= (50,00 - 50,03)
200
50
= -0,12 m
In general, erorile sistematice sunt controlabile, pot fi deci determinate si prin urmare efectul
lor poate fi anulat prin calcule sau prin metode de lucru.
Cu referire la exemplul considerat efectul erorii sistematice se anulează prin aplicarea unei
corecţii (C
s
) asupra distantei măsurate care evident este egala si de semn contrar cu eroarea
sistematica.
C
s
= - e
s
= 0,12m
deci distanta măsurată (fără eroare sistematica) va fi 200,120m.
b) Erorile accidentale, sau probabile, sau întâmplătoare sunt erori care se produc accidental si
se datorează unor cauze diferite (aleatoare) ce nu pot fi cunoscute.
Aceste erori necunoscute, deci necontrolabile permit insa a face asupra lor următoarele
afirmaţii : sunt mici, variază întâmplător când intr-un sens când in altul, adică algebric pot fi pozitive
si negative.
Din aceste afirmaţii rezulta ca la un număr mare de măsurători efectul lor poate fi micşorat.
Un exemplu de erori accidentale îl constituie cele care afectează observaţiile efectuate asupra
unei direcţii materializata cu un teodolit prin vizarea repetata a unui semnal geodezic.
Punctarea semnalului neputând fi perfecta (realizându-se in stânga sau in dreapta acestuia)
lecturile (observaţiile) la cercul gradat orizontal vor fi influenţate de erori pozitive si erori negative.
Astfel, daca valoarea lecturii la punctarea neeronata (corecta) a semnalului este de 17
g
.35
c
.91
cc
pentru diferite alte punctări putem obţine lecturi cu valori diferite care determina diferentele : +5
cc
,
-7
cc
, +6
cc
, -4
cc
etc.
Neputând cunoaşte valoarea lecturii corespunzătoare unei punctări corecte, evident ca nici
diferentele fata de aceasta (erorile accidentale) nu pot fi cunoscute , chiar daca ele practic exista.
Deşi erorile accidentale nu sunt controlabile, s-a constatat totuşi ca poseda următoarele
caracteristici :
- erorile mici, in valoare absoluta, sunt mai frecvente decât cele mari (principiul cazualistic) ;
- toate erorile sunt mai mici decât o anumita limita (principiul limitativ);
- la un număr foarte mare de măsurători se obţin tot atâtea erori pozitive cate erori negative
(principiul distributiv) ;
- probabilitatea de a avea o anumita eroare este in funcţie numai de mărimea erorii (principiul
probalistic).
Aceste caracteristici ale erorilor accidentale, permit studiul lor prin aplicarea calculului
probabilităţilor.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Aşadar, erorile accidentale nu pot fi anulate, insa pot fi micşorate prin prelucrarea
corespunzătoare a lor. Este important insa de reţinut, ca prelucrarea erorilor accidentale este posibila
după ce in prealabil au fost eliminate erorile sistematice.
Metodele si procedeele privind prelucrarea erorilor accidentale alcătuiesc in ansamblul lor
teoria erorilor de măsurare.
1.4. CLASIFICAREA MĂSURĂTORILOR
Măsurătorile, ale căror erori constituie obiectul de studiu al prezentei teorii diferă după modul
lor de prezentare si in raport cu condiţiile in care sunt executate.
Astfel, după modul lor de prezentare sunt grupate in măsurători directe, măsurători indirecte,
măsurători directe cu condiţii (condiţionate), măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate si
măsurători indirecte supuse la relaţii de condiţie.
După condiţiile in care sunt executate, măsurătorile pot fi de aceeaşi precizie si de precizii
diferite.
a) Măsurătorile directe , se caracterizează prin aceea ca observaţiile sunt efectuate cu
instrumentul direct asupra mărimii care se măsoară(se determina).Astfel, măsurarea unei distante, a
unui unghi sau a unei înălţimi, constituie exemple frecvente de măsurători directe.
b) Măsurători indirecte, se caracterizează prin aceea ca observaţiile sunt efectuate cu
instrumentul nu asupra mărimilor care se determina ci asupra altor mărimi. Mărimile care se determina
rezulta prin prelucrarea observaţiilor efectuate pe baza unor anumite metode de calcul.
Astfel, determinarea coordonatelor punctelor geodezice folosind distante sau direcţii măsurate,
determinarea cotelor punctelor de nivelment folosind diferente de nivel măsurate constituie exemple
de măsurători indirecte.
c) Măsurători directe cu condiţii, numite si măsurători condiţionate, se caracterizează prin
aceea ca mărimile care se determina sunt rezultatul direct al observaţiilor ce se efectuează, insa acestea
trebuie sa îndeplinească anumite restricţii. Un exemplu de măsurători directe cu condiţii îl constituie
unghiurile dintr-un triunghi, care sunt mărimi asupra cărora se fac observaţii directe, dar care unghiuri
se obţin in aşa fel încât suma lor sa fie egala cu 200
g
.
d) Măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate, reprezintă un caz general al
măsurătorilor indirecte care diferă de cel particular prin modul in care se stabilesc legaturi intre
mărimile care se determina si corecţiile mărimilor măsurate.
Un exemplu de astfel de măsurători îl constituie rezolvarea reţelelor de nivelment pe zone si
metode diferite.
e) Măsurători indirecte supuse la relaţii de condiţie, se caracterizează prin aceea ca mărimile
care se determina folosind observaţiile efectuate direct asupra altor mărimi trebuie sa îndeplinească
anumite condiţii. Un exemplu care aparţine acestei categorii de măsurători îl constituie determinarea
unghiurilor încadrate intr-un unghi fix pe baza direcţiilor măsurate prin metoda seriilor binare.
f) Măsurători de aceeaşi precizie, se caracterizează prin faptul ca asupra lor observaţiile sunt
efectuate cu acelaşi instrument si in aceleaşi condiţii, deci astfel spus au acelaşi grad de încredere.
Astfel observaţiile efectuate cu o ruleta metalica in aceleaşi condiţii, pot fi considerate ca având
aceeaşi precizie.
g) Măsurători de precizii diferite, sunt efectuate in condiţii diferite, metode diferite de lucru
sau instrumente diferite. Astfel, observaţiile care rezulta din serii diferite (numeric) de măsurători
efectuate asupra unui unghi nu pot fi considerate ca având aceeaşi precizie.
1.5. REPARTIŢIA ERORILOR ACCIDENTALE
Admitem ca asupra unei mărimi s-au efectuat n observaţii si ca o eroare de mărime ε
1
s-a
produs de n
1
ori.
Cu aceste elemente probabilitatea p
1
de a se produce eroarea ε
1
se exprima astfel :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
p
1
=
n
n
1
(1.1)
Evident ca pentru o eroare de alta mărime, fie ε
2
, in cele n observaţii vor exista n
2
apariţii,
iar probabilitatea p
2
va fi :
p
2
=
n
n
2
(1.1’)
Se constata ca probabilitatea depinde valoric de mărimea erorii deci este o funcţie de aceasta.
In consecinţa
p = f(ε ) (1.2)
Forma funcţiei din (relaţie) exprima de fapt legea de distribuţie a erorilor, cunoscuta sub
numele de distribuţia normala stabilita de Gauss.
In scopul determinării acestei funcţii, Gauss face ipoteze ca valorile unei serii de observaţii se
grupează in jurul valorii mediei aritmetice, care (după cum se va demonstra ulterior) este cea mai
apropiata de valoarea adevărată a mărimii măsurate, respectiv cea mai probabila valoare a acestei
mărimi.
Notam cu O
1
, O
2
, O
3
,...,O
n
observaţiile efectuate direct si cu aceeaşi precizie asupra unei
mărimi.
Daca M este media lor aritmetica, putem scrie :
M =
n
O O O O
n
+ + + + ........
3 2 1
(1.3)
fata de care obţinem :
v
i
= O
i
- M ; i = 1,2,...n (1.4)
Probabilitatea prezentei fiecărei din aceste erori va fi respectiv p
1
= f
1
(v
1
), p
2
= f
2
(v
2
),...p
n
=
f
n
(v
n
), iar probabilitatea P ca toate erorile sa se fi produs este conform teoriei probabilităţii compuse,
produsul probabilităţilor, respectiv :
p = f
1
(v
1
).f
2
(v
2
)......f
n
(v
n
)=p
1
.p
2
....p
n
(1.5)
Pentru ca erorile v sa fie mici si deci valoarea lui M sa fie cea mai buna se impune ca
probabilitatea P sa fie maxima, deci :
P= f
1
(v
1
).f
2
(v
2
)......f
n
(v
n
) = maxim (1.6)
Extremul expresiei (1.6) se obţine pentru valorile care anulează derivata ei sau, este acelaşi
lucru, derivata logaritmului in raport cu variabila V.
Deci putem scrie, aplicând logaritmii naturali :
( )
( )
( )
( )
( )
( )
0 ..........
'
2 2
2
'
2
1 1
1
'
1
· + + +
n n
n n
v f
v f
v f
v f
v f
v f
(1.7)
sau :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
( )
( )
( )
( )
( )
( )
0 .. ..........
'
2 2
2
'
2
2
2
1 1
1
'
1
1
1
· + + +
n n
n n
n
n
v f
v f
v
v
v f
v f
v
v
v f
v f
v
v
(1.8)
Dar, însumând egalitatea (1.4) si ţinând seama de (1.3) rezulta:
v
1
+v
2
+..........+v
n
=0 (1.9)
Aşadar relaţia (1.8) exista numai atunci când:
( )
( )
( )
( ) ( )
K
v f
v f
v v f
v f
v v f
v f
v
n n
n n
n
· · · ·
) ( 1
.. ..........
1 1
'
2 2
2
'
2
2 1 1
1
'
1
1
am prescurtat :
( )
( )
f v
f v
v K
i i
i i
i
'
· (1.10)
Înmulţind cu dv
i
egalitatea (1.10) se obţine:
( )
( )
i i i
i i
i i
dv Kv dv
v f
v f
·
'
şi :
( )
( )
i i i
i i
i i
dv v k dv
v f
v f
∫ ∫
·
©
de unde :
( )
0
2
2
ln C
v
K v f
i
i i
+ ·
sau :
( )
0
2
ln
2
ln C
v
K v f
i
i i
+ ·
Rezulta ca in final avem :
( )
2
2
i
K v
i i
C e v f ·
(1.11)
In consecinţa, introducem in locul lui
K
2
pe -h
2
si obţinem forma generala a funcţiei :
f(v) =Ce
−h v
2 2
(1.12)
Deci legea de distribuţie a erorilor accidentale se exprima prin funcţia probabilistica :
p =
Ce
h v −
2 2
(1.13)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1.6. INDICELE DE PRECIZIE AL UNEI MĂSU-RĂTORI.
PONDEREA MĂSURĂTORII
Daca se reprezintă grafic funcţia se obţine curba de distribuţie cunoscuta sub numele de
clopotul lui Gauss (fig.1)
Graficul funcţiei a fost obţinut
repre-zentând pe axa absciselor erorile v, iar
pe axa ordonatelor probabili-tăţile p.
Probabilitatea va fi vitezimală dp de
a avea o eroare cuprinsa geometric prin
suprafaţa dreptunghiului haşurat din figura
împărţită la suprafaţa cuprinsa intre curba si
axa v.
Figura 1
Considerând aceasta din urma
suprafaţa egala cu unitatea avem :
dp Ce dv
h v
·

2 2
(1.14)
Integrând obţinem :
p =
Ce dv
h v −

2 2
(1.15)
Probabilitatea de a avea eroarea cuprinsa intre -

si +

este 1, adică certitudinea, respectiv
:
p =
Ce dv
h v −
−∞
+∞
·

2 2
1
(1.16)
Efectuând o schimbare de variabila prin : t = hv de unde rezulta că
dt = hdv
p =
C
h
e dt
t −
−∞
+∞
·

2
1
(1.17)
Este cunoscuta integrala lui Poisson :
e dt
t −
−∞
+∞
·

2
π
(1.18)
Cu care obţinem conform egalităţii (1.17) :
C
h
π ·1 (1.19)
de unde valoarea constantei de integrare
C =
h
π
(1.20)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
h - indice de precizie
Pentru determinarea valorii lui h consideram expresia (1.14) in care vom înlocui constanta C
cu expresia (1.20), respectiv :
dp =
h
π
e
−h v
dv
2 2
(1.21)
Egalitatea este valabila si in cazul in care consideram erorile adevărate ε , ceea ce putem
scrie :
dp =
h
e d
h
π
ε
ε −
2 2
(1.22)
Luând in considerare modul de definire al probabilităţii rezulta :
h
e d
h
π
ε
ε −
·
2 2 numarul erorilor de marime
numarul total al erorilor
ε
(1.23)
Înmulţim egalitatea cu ε
2
si putem scrie :
h
e d
h
π
ε ε
ε −
·
2 2
2
suma patratelor erorilor de marime
numarul total al erorilor
ε
(1.24)
Integrând intre -∞ si +∞ avem :
h
π
e d m
h −
−∞
+∞
·

2 2
2
0
2 ε
ε ε
(1.25)
in care m
0
2
este media pătratelor erorilor ε , care poate fi scrisa sub forma :
m
0
2
=
ε ε ε
1
2
2
2 2
+ + + ....
n
n
(1.26)
şi care prin definiţie reprezintă eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.
Revenind la egalitatea (1.16) putem scrie :
h
e d
h
π
ε
ε −
−∞
+∞

·
2 2
1
(1.27)
sau după derivare in raport cu h:
2
2 2
2
2
h e d
h
h −
−∞
+∞
·

ε
ε ε
π
(1.28)
Luând in considerare egalitatea (1.25),(1.28) devine:
2
1
1
2
2
2
m
h
h
m
o
o
·
·
(1.29)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Făcând abstracţie de constanta se putem scrie:
h
m
2
0
2
1
·
(1.30)
Se observa din egalitatea (1.30) ca h reprezintă un indice de precizie, acesta fiind invers
proporţional cu eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.
Practic, se notează p = h
2
, deci :
p =
1
0
2
m
(1.31)
Numărul p fiind întotdeauna pozitiv si poarta numele de ponderea măsurătorii efectuate.
1.7. EROARE PROBABILĂ, EROARE LIMITĂ, EROARE
RELATIVĂ, TOLERANŢĂ
Eroarea probabila e
p
a unei singure măsurători este acea eroare pentru care numărul erorilor
mai mari ca ea este egal cu numărul erorilor mai mici ca ea. Dacă se ordonează un şir de observaţii in
succesiunea crescătoare a valorilor erorilor accidentale eroarea probabila se va găsi in mijlocul acestui
şir si corespunde observaţiei respective.
Astfel, daca asupra unei lungimi au fost efectuate 9 observaţii cu valorile:
O
1
= 38,245 m O
6
= 38,248 m
O
2
= 38,243 m O
7
= 38,242 m
O
3
= 38,247 m O
8
= 38,249 m
O
4
= 38,246 m O
9
= 38,241 m
O
5
= 38,244 m
Media lor aritmetica este M = 38,245 m fata de care erorile vor fi :
v
1
= O
1
- M = 0 v
6
= O
6
- M = +3
v
2
= O
2
- M = -2 v
7
= O
7
- M = -3
v
3
= O
3
- M = +2 v
8
= O
8
- M = +4
v
4
= O
4
- M = +1 v
9
= O
9
- M = -4
v
5
= O
5
- M = -1
Se ordonează observaţiile in succesiunea crescătoare a valorilor erorilor si obţinem :
- observaţia O
1
cu eroarea 0
- observaţiile O
4
si O
5
cu eroarea t 1
- observaţiile O
2
si O
3
cu eroarea t 2
- observaţiile O
6
si O
7
cu eroarea t 3
- observaţiile O
8
si O
9
cu eroarea t 4.
Se observa ca eroarea egala cu t 2 reprezintă eroarea probabila, pentru ca numărul erorilor
mai mari este egal cu numărul erorilor mai mici ca aceasta.
Utilizând calculul probabilităţilor se poate stabili o legătură intre eroarea unei singure
măsurători si eroarea probabila de forma :
e
p
=
2
3
0
m (1.32)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
De asemenea, tot pe baza calculului probabilităţilor se deduce ca probabilitatea ca eroarea unei
singure măsurători sa nu depăşească 3m
0
este de
1
500
ceea ce înseamnă 0,2 cazuri la o suta cazuri
favorabile, adică practic nici un caz.
S-a convenit sa se ia eroarea a cărei valoare este 3m
0
drept eroare maxima sau eroare limita,
notata cu e
lim
0
Deci :
e
lim
= 3m
0
(1.33)
egalitate valabila când numărul de măsurători nu depăşeşte 100, ceea ce practic este îndeplinit.
Daca notam cu ∆ ecartul valorilor măsurătorilor (diferenţa intre doua observaţii), rezulta ca
va conduce la producerea a doua erori, caz in care probabilitatea va fi de 0,4 deci practic tot nici un
caz favorabil dintr-o suta de măsurători.
O valoare maxima a acestui ecart ∆
max
(diferenţa intre valorile extreme) care reprezintă
toleranta măsurătorilor T nu va depăşi 3m
0
.Deci :

max
≤ 3m
0
(1.34)
Practic se verifica daca :

max
≤ T (1.35)
iar :
T = 3 m
0
(1.36)
Erorile definite pana acum - eroarea medie pătratica a unei singure măsurători, eroare
probabila, eroare limita, provin din măsurarea unor mărimi concrete si se exprima prin aceleaşi
unităţi de măsură ca si mărimile respective.
Acolo unde precizia măsurătorilor este funcţie de mărimea care se măsoară, cum este cazul
măsurătorilor de distante, erorile ce caracterizează complet rezultatul măsurătorii in ceea ce priveşte
gradul de precizie, sunt erorile relative.
Prin definiţie eroarea relativa notata cu e
r
este un raport intre una din erorile definite mai sus si
valoarea mărimii măsurate L.
De exemplu :
e
r
=
m
L
0
(1.37)
Rezultatul este un număr si practic se prezintă in procente astfel :
e
r
= 100
m
L
0
% (1.38)
1.8. PREZENTAREA REZULTATULUI MĂSURĂTORILOR
Rezultatul măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi se prezintă sub forma :
X = M t e (1.39)
in care :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
- X - este valoarea adevărată a mărimii măsurate ;
- M - este valoarea medie sau valoarea probabila determinata ;
- e - este una din erorile definite (m
0
, e
p
, e
lim
) sau m.
S-a notat cu m, eroarea medie pătratica a valorii medii, asupra căreia se vor face referirile
corespunzătore in paragrafele următoare.
Este de menţionat ca pot fi mărimi asupra cărora se efectuează o singura măsurătoare. Pentru
aceste cazuri in relaţia (1.39) M este valoarea măsurată (după eliminarea erorilor sistematice), iar e
este eroarea observaţiei respective (eroarea instrumentului in principal).
Semnificaţia egalităţii (1.39) consta in aceea ca valoarea adevărată se afla intr-un interval de
precizie dat de inegalităţile :
M-e < X < M+e (1.40)
1.9. CONSECINŢELE FORMULEI LUI GAUSS
Sa presupunem ca asupra unei mărimi au fost efectuate mai multe observaţii care conform
celor arătate da probabilitatea de a avea erorile v
1
, v
2
, ...,v
n.
Probabilitatea apariţiei simultane a acestor erori va fi produsul probabilităţilor simple date
(1.13), respectiv :
P =
Ce
h v
i
n
i

·

2 2
1
(1.40’)
sau :
P =
C e
h v
i
n
i

·

2 2
1
(1.41)
Probabilitatea va avea o valoare maxima atunci când exponentul sau va fi minim, adică atunci
când :
· + + +
2
2
2
2
2
1
... v v v minim (1.42)
sau in alte cuvinte, când suma pătratelor erorilor va fi minima.
Egalitatea (1.42) exprima principiul micilor pătrate in baza cărora se vor determina in
continuare valorile cele mai probabile, cele mai bune, ale mărimilor măsurate indiferent de categoria
de măsurători din care fac parte.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
2. 2. MĂSURĂTORI DIRECTE DE ACEEAŞI PRECIZIE MĂSURĂTORI DIRECTE DE ACEEAŞI PRECIZIE
1.10. DETERMINAREA VALORII PROBABILE. ERORI
APARENTE ŞI REALE
Consideram ca asupra unei mărimi au fost efectuate observaţiile O
1
, O
2
, O
3
,............O
n
.
Valoarea cea mai probabila M a mărimii măsurate este data de media aritmetica a observaţiilor
respectiv:
M
O O O O
n
n
·
+ + + +
1 2 3
.......
(2.1)
Introducem notaţia lui Gauss cu privire la semnul sumei si obţinem:
[ ]
M
O
n
· (2.1’)
Fata de valoarea probabila, valoarea cea mai buna (cea mai apropiata de valoarea adevărată),
se definesc erorile aparente (probabile) V
1
,V
2
,..............V
n
, ca fiind:
V
1
= O
1
- M
V
2
= O
2
- M
................… (2.2)
V
n
= O
n
- M
Valorile erorilor aparente se caracterizează prin doua proprietăţi:
1).Prima proprietate se refera la faptul ca suma erorilor aparente este întotdeauna nula.
Se demonstrează aceasta proprietate, daca adunam relaţiile după care obţinem:
[v] = [O] - nM (2.3)
Pe baza relaţiei se scrie:
[V] = 0 (2.4)
A doua proprietate constituie principiul micilor pătrate si se enunţa astfel :
2).Suma pătratelor erorilor aparente este minima daca erorilor aparente sunt determinate
fata de media aritmetica a observaţiilor.
Matematic operaţia se scrie:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[VV] = minim (2.5)
Pentru a demonstra aceasta proprietate, admitem ca erorile aparente se determina fata de o
valoare arbitrara M
0
si avem:
V
i
= O
i
- M
0
I = 1,2,3,.......,n (2.6)
Aplicam principiul micilor pătrate si obţinem funcţia F(M
o
) ca fiind:
F(M
o
)=[VV]=
( ) ( ) ( ) im M O M O M O V V V
o n o n
min ..... .......
2 2
2
2
0 1
2 2
2
2
1
· − + + − + − · + + +
Condiţia de minim este îndeplinita pentru valoarea lui M
o
care anulează derivata funcţiei F,
deci pentru soluţia ecuaţiei :
( ) dF M
dM
o
o
· 0 (2.8)
Derivând expresia (2.7) obţinem:
-2(O
1
- M
0
) - 2(O
2
- M
0
) - ............- 2(O
n
- M
0
) = 0
sau:
[O] - nM
0
= 0
de unde:
[ ]
M
O
n
M
0
· ·
ceea ce trebuie de demonstrat si prin care se justifica valabilitatea mediei aritmetice ca cea mai buna
valoare a mărimii măsurate.
Fata de valoarea adevărată a mărimii măsurate valoarea care nu poate fi cunoscuta niciodată si
pe care o notam cu X se definesc erorile reale (adevărate) ε
1
, ε
2
....., ε
n
ca fiind:
ε
1
= O
1
- X
ε
2
= O
2
- X
................. (2.9)
ε
n
= O
n
- X
Prin însumarea relaţiilor (2.9) se obţine:
[ε ] = [O] - nX (2.9’)
In baza relaţiei (2.1’) relaţia (2.9’) devine:
[ε ] = nM - nX (2.10)
Introducem notaţia :
M - X = m (2.11)
în care m, este eroarea medie pătratica a mediei aritmetice si egalitatea (2.10) se scrie:
[ε ] = n • m (2.12)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se observa ca erorile reale nu pot fi valoric determinate, ceea ce rezulta ca nici eroarea medie
m nu poate fi determinata cu relaţia (2.12).
1.11. EROAREA MEDIE PĂTRATICA A UNEI SINGURE
MĂSURĂTORI. EROAREA ME-DIE PĂTRATICĂ A
MEDIEI ARITMETICE
A fost definita eroarea medie pătratica a unei singure măsurători prin relaţia (1.26),
care poate fi scrisa sub forma:
[ ]
m
n
o
2
·
εε
Cum insa erorile reale nu pot fi stabilite valoric, se impune determinarea erorii medii pătratice
a unei singure măsurători cu ajutorul erorilor aparente, acestea din urma, conform relaţiilor (2.2) fiind
posibil de determinat.
Pentru aceasta este necesar sa exprimam erorile reale cu ajutorul erorilor aparente.
ε
1
= v
1
+ M - X = v
1
+ m
ε
2
= v
2
+ M - X = v
2
+ m
..................................... (2.13)
ε
n
= v
n
+ M - X = v
n
+ m
Prin ridicare lor la pătrat egalităţile se scriu:
ε
ε
ε
1
2
1
2
1
2
2
2
2
2
2
2
2 2 2
2
2
2
· + +
· + +
· + +
v mv m
v mv m
v mv m
n n n
................................
(2.14)
Prin adunarea pe coloane obţinem:
[ε ε ] = [vv] + 2m [v] + nm
2
= [vv] + nm
2
(2.15)
Pe de alta parte ridicam la pătrat egalitatea (2.12) si avem:
ε ε ε ε ε ε ε ε ε
1
2
2
2 2
1 2 1 3 1
2 2
2 2 2 + + + + + + + ·

......... .........
n n n
n m
Termenii dreptunghiulari de forma 2ε
i-1
ε
i
prin însumare determina o valoare care tinde
către zero la un număr mai mare de măsurători, in consecinţa:
[ε ε ] = n
2
m
2
(2.16)
Din egalităţile (2.15) si (2.16) rezulta:
[ ] [ ]
[ ]
[ ] [ ]
εε
εε
εε
· +
·

vv
n
n
vv
n 1
(2.17)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Exista aşadar, probabilitatea exprimării erorii medii pătratice a unei singure măsurători. Cu
ajutorul erorilor aparente si in consecinţa probabilitatea de a fi determinata valoric:
[ ]
[ ]
m
vv
n
m
vv
n
o
o
2
1
1
·

· t

(2.18)
Din egalitatea (2.16) se obţine :
[ ] [ ]
( )
[ ]
( )
m
n
vv
n n
m
vv
n n
m
n
o
2
2
1
1
· ·

· t

· t
εε
(2.19)
Relaţia (2.19) arata ca eroarea medie pătratica a mărimi aritmetice este direct proporţionala cu
eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.
De asemenea aceeaşi relaţie arata ca numărul de măsurători are un rol important la
determinarea erorii medii aritmetice, in sensul ca aceasta eroare este cu atât mai mica cu cat n este mai
mare si invers.
Cum influenţează insa numărul de măsurători creşterea sau descreşterea erorii medii pătratice
a mediei aritmetice se poate deduce pe baza reprezentării grafice a egalităţii (2.19) din (fig.2).
Se observa ca descreşterea erorii m este sensibila numai in prima parte a creşterii lui n, in
continuare descreşterea este lenta si chiar foarte mica la o creştere mare a numărului de măsurători.
Practic pentru a obţine o valoare mica a
erorii mediei aritmetice trebuie sa efectuam un
număr mare de observaţii, nu mai mare insa de 25,
dar in acelaşi timp se impune precizie mare la
obţinerea observaţiilor, deci eroare mica la o
singura observaţie.
Figura 2
Exemplu : Exemplu :
1. Consideram ca asupra unei lungimi au fost efectuate mai multe observaţii de egale precizii.
Valorile observaţiilor sunt :
O
1
= 176.720m O
3
= 176.728m O
5
= 176.723m
O
2
= 176.707m O
4
= 176.725m O
6
= 176.731m
Se constata ca in seria de observaţii exista observaţia O
2
cu valoarea mult diferita de celelalte,
insa ca asupra acesteia a acţionat o eroare inadmisibila (greşeala) si in consecinţa se elimina din
prelucrare.
De asemenea, daca admitem o toleranta egala cu 1 cm se observa ca nici observaţia O
6
nu
poate fi acceptata, deoarece ecartul maxim este de 1,1 cm si depăşeşte toleranta.
Celelalte observaţii ( O
1
, O
3
, O
4
, O
5
) pot fi prelucrate in continuare întrucât respecta condiţia :

max
< T
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Valoarea cea mai probabila a mărimii măsurate se obţine :
4
5 4 3 1
O O O O
M
+ + +
·
Calculul practic al mediei aritmetice se face considerând o valoare de baza M
o
a mărimii
măsurate la care se adaugă media aritmetica a diferentelor de forma ( O
I
– M
o
).
Este simplu de constatat ca valoarea de baza poate fi considerata :
M
o
= 176.720m
Fata de care avem diferentele :
O
1
– M
o
= 0
O
3
– M
o
= 8mm
O
4
– M
o
= 5mm
O
5
– M
o
= 3mm
Cu acestea obţinem :
[ ]
m mm m
M
M M
o
o
724 . 176
4
3 5 8 0
720 . 176
4
0
·
+ + +
+ ·

+ ·
Pentru a stabili eroarea medie pătratica a mediei aritmetice se determina in continuare erorile
aparente si suma acestora, astfel :
V
1
= O
1
– M = -4mm
V
3
= O
3
– M =+4mm
V
4
= O
4
– M =+1mm
V
5
= O
5
– M = -1mm
Conform primei proprietăţi a erorilor aparente se constata ca :
[ V ] = 0
ceea ce rezulta ca erorile sunt corect determinate.
De asemenea se stabilesc pătratele erorilor aparente si suma pătratelor lor.
Obţinem :
[ ] 34
1
1
16
16
2
5
2
4
2
3
2
1
·
− − − − − −
·
·
·
·
VV
V
V
V
V
Eroarea medie pătratica a unei singure măsurătorii, conform relaţiei (2.1.8) este :
mm m
o
3 . 3 3 . 11
3
34
1 4
34
t ≅ t · t ·

t ·
Se observa ca toleranta a fost corect considerata, pentru ca in baza relaţiei (1.36) :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
T = 3•3.3 ≅ 1.0 cm
Eroarea medie pătratica a mediei aritmetice, conform relaţiei (2.18)este:
mm m 65 . 1
4
3 . 3
t · t ·
Rezultatul final al mărimii măsurate se prezintă cu relaţia (1.39) sub forma:
X = 176.724 m t 1.65 mm
Eroarea relativa a lungimii măsurate este :
000 . 100
1
65 . 1
724 . 176
1
724 . 176
65 . 1
≅ · ·
m
mm
e
r
Exemplu : Exemplu :
2. Sa se determine precizia necesara a unui instrument de măsurat unghiuri pentru ca din patru
măsurători sa se obţină o precizie de t 10
cc
.
Se foloseşte in acest scop relaţia (2.19) in care :
m = t 10
cc

n = 4
Deci :
cc cc
m 20 4 10
0
t · t ·
Exemplu : Exemplu :
3. De cate ori trebuie măsurat un unghi cu un teodolit a cărui precizie este de t 10
cc
pentru a
obţine o precizie de t 2
cc
. Folosim relaţia (2.19) in care :
25
5
2
10
2
10
·
· ·
t ·
t ·
n
n
m
m
cc
cc
o
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1.12. EROAREA UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI MĂSURATE
DIRECT SI DE ACEEAŞI PRECIZIE
1.3.5. FORMA FUNCŢIILOR DE LEGĂTURĂ
De cele mai multe ori, in practica apare o anumita categorie de măsurători, la care o mărime
sau mai multe mărimi nu pot fi accesibile la măsurători directe, ci trebuie deduse din măsurători
efectuate asupra altor mărimi măsurate direct si cu aceeaşi precizie.
Caracteristic acestei categorii de măsurători este faptul ca mărimea sau mărimile care
trebuiesc determinate sunt legate de mărimile accesibile funcţiilor de legătură făcând explicite sau
implicite acestea din urma având posibilitatea de a fi explicitate.
Câteva exemple de astfel de funcţii pot fi considerate :
a). – suma unghiurilor intr-un triunghi nu poate fi măsurată ci numai fiecare unghi in parte,
urmând a aduna rezultatele obţinute direct in măsurători ;
b). – diferenţa de nivel intre doua puncte prin metoda trigonometrica nu poate fi măsurată
direct, ci numai măsurând unghiul vertical si distanta, urmând a utiliza in continuare relaţia de
legătură intre aceste mărimi.
c). – coordonatele unui punct determinate prin metoda intersecţiei înainte, sunt mărimi
inaccesibile la măsurători directe, mărimile care intra in calcul pot fi măsurate direct si utilizate ca
atare pe baza relaţiilor de legătură etc.
Revenind la exemplul a), si notând unghiurile cu α , β , γ , suma unghiurilor S in triunghi va
fi :
S = α + β + γ (2.20)
Se observa ca funcţia (2.20) este explicita si liniara, ceea ce înseamnă ca practic pot exista
funcţii a căror forma generala poate fi scrisa :
X = C
o
+ C
1
l
1
+ C
2
l
2
+ ………..+ C
n
l
n
(2.21)
In care : C
o
, C
1
, ……C
n
sunt constante, iar l
1
, l
2
, ………l
n
mărimile măsurate direct.
Considerând exemplul b), este ştiut ca diferenţa de nivel se obţine cu relaţia :
h = Dtgϕ = f(D, ϕ ) (2.22)
In acest caz funcţia de legătură intre mărimile măsurate direct si mărimea care se determina
este explicita dar neliniară, ceea ce sub forma generala rezulta ca putem scrie :
X = f (l
1
, l
2
………..l
n
) (2.23)
Un alt caz de a obţine forma funcţiilor îl constituie exemplu c).
Daca consideram coordonatele punctelor p
1
si p
2
cunoscute si unghiurile β
1
, β
2
, β
3
măsurate, atunci pot fi determinate coordonatele punctului p
0
(fig.3)
Pentru aceasta se stabileşte neînchiderea in triunghi p
1
, p
2
,

p
0
ca
fiind:
ω = β
1
+ β
2
+ β
3
– 180
0
(2.24)
cu care valorile compensate ale unghiurilor sunt :
Figura 3
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
3
3
3
3
'
3
2
'
2
1
'
1
ω
β β
ω
β β
ω
β β
− ·
− ·
− ·
(2.25)
sau :
3 2 1
'
3
3 2 1
'
2
3 2 1
'
1
3
2
3
1
3
1
60
3
1
3
2
3
1
60
3
1
3
1
3
2
60
β β β β
β β β β
β β β β
+ − − ·
+ + − ·
− − + ·
o
o
o
(2.26)
Unghiurile de orientare ale direcţiilor de la punctele cunoscute la punctul care se determina
sunt :
3 2 1
0
12 20
3 2 1
0
12 10
3
2
3
1
3
1
120
3
1
3
1
3
2
60
β β β θ θ
β β β θ θ
+ − − − ·
+ + − − ·
(2.27)
iar coordonatele x
o
, y
o
ale punctului P
o
:
20 10
20 2 10 1 1 2
20 10
20 2 10 1 1 2
θ θ
θ θ
θ θ
θ θ
ctg ctg
ctg y ctg y x x
y
tg tg
tg x tg x y y
x
o
o

− + −


− + −

(2.28)
Se observa ca relaţiile (2.28) având in vedere (2.27) reprezintă doua funcţii neliniare si
implicite ce pot fi scrise astfel :
F
1
(x
o
, y
o
, β
1
, β
2
, β
3
) = 0
F
2
(x
o
, y
o
, β
1
, β
2
, β
3
) = 0 (2.29)
Forma generala a unor astfel de funcţii este :
F
1
(x
1
, x
2
, ………..x
s
, l
1
, l
2
, ……….l
n
)=0
F
2
(x
1
, x
2
, ………..x
s
, l
1
, l
2
, ……….l
n
)=0
…………………………………………… (2.30)
F
n
(x
1
, x
2
, ………..x
s
, l
1
, l
2
, ……….l
n
)=0
Pentru care S< n
1.3.6. LINIARIZAREA FUNCŢIILOR
Scopul liniarizării funcţiilor de forma (2.23) si (2.30) este de a avea posibilitatea determinării
erorilor funcţiilor respective pe baza erorilor mărimilor măsurate direct.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Fie funcţia (2.23) in care l
1
, l
2
, ……….l
n
sunt afectate de erori de măsurare ce pot fi asimilate
cu creşterile ∆ l
1
, ∆ l
2
, ……..∆ l
n
. Ca urmare a acestor creşteri funcţia va avea creşterea ∆ x. Aşadar
putem scrie :
x + ∆ x = f (l
1
+ ∆ l
1
, l
2
+ ∆ l
2
,…………,l
n
+ ∆ l
n
) (2.31)
Pentru a pune in evidenta efectul creşterilor ∆ l
1
, ∆ l
2
, ……..∆ l
n
asupra funcţiei x este necesar
sa se expliciteze funcţia, lucru posibil folosind dezvoltarea in serie Taylor.
Vom avea :
f (l
1
+ ∆ l
1
, l
2
+ ∆ l
2
,…………,l
n
+ ∆ l
n
) = f
1
(l
1
, l
2
, ……….l
n
) +
....... ....
! 2
1
....
! 1
1
2
2
2
2
2
2
2
2
2
1
2
1
2
2
2
1
1
+

,
_

¸
¸



+ + ∆


+ ∆


+

,
_

¸
¸



+ + ∆


+ ∆


+
n
n
n
n
l
l
f
l
l
f
l
l
f
l
l
f
l
l
f
l
l
f
(2.32)
Creşterile ∆ l
1
, ∆ l
2
, ……..∆ l
n
fiind mici, puterile acestora vor fi si mai mici si pot fi
neglijate.
In consecinţa din (2.31) si (2.32) rezulta :
n
n
l
l
f
l
l
f
l
l
f
x ∆


+ + ∆


+ ∆


· ∆ ......
2
2
1
1
(2.33)
Egalitatea (2.33) reprezintă diferenţiala totala a funcţiei (2.23)
In acelaşi mod se pot liniariza si funcţiile din (2.30) si prin diferenţiala totala a acestora.
Se observa ca diferenţiala funcţiei (2.21) reprezintă un caz particular al diferenţialei (2.33) si
anume cazul in care derivatele parţiale sunt constantele C
1
, C
2
,… C
n
.
1.3.7. EXPRESIA ERORII UNEI FUNCŢII
a). Cazul funcţiei liniare
Prin diferenţierea funcţiei (2.21) obţinem :
∆ x = C
1
∆ l
1
+ C
2
∆ l
2
+ …..+ C
n
∆ l
n
(2.34)
sau pentru un caz particular exprimat prin (2.20) avem :
∆ S = ∆ α + ∆ β + ∆ γ (2.35)
Considerând creşterile ca fiind erori de măsurare a unghiurilor, iar asupra unghiurilor
efectuându-se serii de observaţii rezulta ca putem scrie egalităţile :
∆ S
1
= ∆ α
1
+ ∆ β
1
+ ∆ γ
1
pentru prima observaţie din serii
∆ S
2
= ∆ α
2
+ ∆ β
2
+ ∆ γ
2
pentru a doua observaţie din serii (2.36)
.................................
∆ S
n
= ∆ α
n
+ ∆ β
n
+ ∆ γ
n
pentru ultima observaţie din serii
Ridicam la pătrat egalităţile (2.36) si obţinem :
( ) ∆ ∆ ∆ ∆ ∆ ∆ ∆ ∆ S
i i i i i i i i i i
2
2 2 2
2 2 2 · + + + + + α β γ α β α γ β γ (2.37)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
i = 1,2,3,4,.....,n
Adunam egalităţile (2.37) pe coloane si avem in vedere ca suma termenilor care alternează ca
semn tinde către zero atunci când numărul este mare.
[∆ S∆ S] = [∆α ∆ α ] + [∆ β ∆ β ] + [∆ γ ∆ γ ] (2.38)
Prin înmulţirea egalităţii (2.38) cu
1
n n
obţinem :
m m m m
S
2 2 2 2
· + +
α β γ
(2.39)
Revenind la forma (2.34) putem scrie expresia erorii unei funcţii pentru cazul general, astfel :
m C m C m C m
x n n
2
1
2
1
2
2
2
2
2 2 2
· + + + ........ (2.40)
- relaţie care se scrie prin trecerea de la diferenţiale, la erori;
m C m
x
· [ ]
2 2
(2.40’)
- m
1
, m
2
, .......,m
n
sunt erorile medii pătratice ale lucrărilor măsurate l
1
, l
2
,......l
n
.
b). Cazul funcţiei neliniare explicite
S-a arătat ca funcţiile neliniare pot fi liniarizate forma care se obţine din (2.33). Prin trecere de
la creşteri la erori, obţinem :
m
f
l
m
f
l
m
f
l
m
x
n
n
·
¸
¸

_
,
+
¸
¸

_
,
+ +
¸
¸

_
,







1
2
1
2
2
2
2
2
2
2
....... (2.41)
sau :
m
f
e
m
x
·
¸
¸

_
,

¸

1
]
1
1


2
2
(2.41’)
c). Cazul funcţiei neliniare implicite
Invenţiile neliniare implicite reprezintă cazul general al funcţiilor de mărimi măsurate direct.
Fie sistemul de ecuaţii (2.30) in care funcţiile x
1
, x
2
,.......,x
S
realizează o legătură implicita cu mărimile
măsurate l
1
, l
2
,......l
n
.
Aceste funcţii exista atunci când :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
( )
( )
D F F F
D x x x
F
x
F
x
F
x
F
x
F
x
F
x
F
x
F
x
F
x
S
S
S
S
S S S
S
1 2
1 2
1
1
1
2
1
2
1
2
2
2
1 2
0
, ,.....
, ,.......
....
....
.......................
....
· ≠


















(2.42)
Pentru a determina erorile funcţiilor exista doua posibilităţi. Prima posibilitate consta in a
rezolva sistemul (2.30) relativ ca funcţiile x
1
, x
2
,.......,x
S
, prin care se obţine :
x
1
= f
1
( l
1
, l
2
,......l
n
)
x
2
= f
2
( l
1
, l
2
,......l
n
)
.............................. (2.43)
x
S
= f
S
( l
1
, l
2
,......l
n
)
si in continuare se aplica relaţia (2.41’) Este un procedeu greoi si practic nu se aplica.
A doua posibilitate consta in liniarizarea in prealabil a funcţiilor (2.30). Se obţine in acest fel
un sistem de ecuaţii in creşterile ∆ x
1
, ∆ x
2
, ∆ x
3
,...... ∆ x
S
, ∆ l
1
, ∆ l
2
, ....... ∆ l
n
care se rezolva in
raport cu ∆ x
1
, ∆ x
2
, ∆ x
3
,...... ∆ x
S
.
Pentru simplificare introducem relaţiile :
( )
( )
( )
( )
s
S
x x x D
F F F D
x D
F D
,....... ,
,....... ,
2 1
2 1
·
(2.44)

( )
( )
( )
( )
D F
D X
D F F F
D X X l X X
F
X
F
X
F
l
F
X
F
X
F
X
F
X
F
l
F
X
F
X
i
j
S
j i j S
j i j S
S S
j
S
i
S
j
S
S
· ·
− +
− +
− +
1 2
1 1 1
1
1
1
1
1 1
1
1
1 1 1
, ,.......
,... , , ,....
.... ....
.............................................
.... ....




















(2.45)
i=1,2,3,.......,n
j=1,2,3,........,s
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se observa ca determinantul (2.45) se obţine din determinantul (2.42) prin înlocuirea
coloanelor coeficienţilor creşterilor ∆ x
1
, ∆ x
2
, ∆ x
3
,...... ∆ x
S
cu termenii liberi.
Prin raportul dintre (2.45) si (2.44) rezulta coeficienţii creşterilor ∆ l
1
, ∆ l
2
,...∆ l
n
pe care-i
notam cu


x
l
j
i
si avem :
( )
( )
( )
( )
( )
( )




x
l
D F
D X
D F
D X
x
l
C
D F
D X
j
i
j
i
j
i j
i
·
·
(2.46)
in care :
( )
( )
C
D F
D X
·
1
Prin aplicarea relaţiei (2.41’) obţinem erorile medii ale funcţiilor, astfel :
( )
( )
m C
D F
D X
m
x
j
j
·
¸
¸

_
,

¸

1
]
1
1
2
2
(2.47)
1.3.8. EXPRESIILE ERORILOR FUNCŢIILOR IN SCRIERE
MATRICIALA
Expresiile (2.40’),(2.41’) si (2.47) pot fi scrise folosind calculul matricial. Pentru aceasta
introducem vectorii :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
( )
C
C
C
C
l
l
l
l
X
l
X
l
X
l
X
l
D F
D X
D F
D X
D F
D X
D F
D X
n n
n
j
j
j
j
n
·
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

1
2
1
2
1
2
1
2
.
.
; .
.
;
.....
;
............








(2.48)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
si matricea diagonala :
m
m
m
m
m
n
2
1
2
2
2
3
2
2
·
¸
¸

_
,

................
.... ............
......... .......
....................
..................
(2.49)
cu notaţiile (2.48) si (2.49) putem scrie expresia (2.40’) sub forma :
m C m C
x
x
·
2
(2.50)
- expresia (2.41’) sub forma :
m
X
l
m
X
l
x
x
·
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,





2
(2.51)
- expresia (2.47) sub forma :
( )
( )
( )
( )
m C
D F
D X
m
D F
D X
x
j
x
j
j
·
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

2
(2.52)
1.3.9. UTILIZAREA LOGARITMILOR LA DETERMINAREA ERORII
UNEI FUNCŢII
S-a arătat ca eroarea unei funcţii neliniare explicite se stabileşte cu relaţia (2.41’). Sunt situaţii
in care forma funcţiei este complicata si pentru care derivatele parţiale se obţin cu dificultate .
Fie o astfel de funcţie scrisa sub forma :
x = l
1
, l
2
,......l
n
(2.53)
Prin logaritmare se obţine :
log x = logl
1
+ logl
2
+........+ logl
n
(2.54)
Prin aplicarea relaţiei (2.40) putem scrie :
m m m m
x l l l
n
log log log log
.....
2 2 2 2
1 2
· + + + (2.55)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Este uşor de înţeles ca pentru o mărime oarecare s putem scrie egalităţile :
m s
ms
s
s
d s
ds
dM s
ds
Md s
ds
M
s
log log log ln ln
· · · · · (2.56)
in care :
M = log e =0.434
Din (2.56) rezulta :
m s
d s
ds
ms log
log
· (2.57)
Pe baza egalităţii (2.57), egalitatea (2.55) devine :
m
d l
dl
m
d l
dl
m
d l
dl
m
d x
dx
x
n
n
n
·
¸
¸

_
,
+
¸
¸

_
,
+ +
¸
¸

_
,

log log
.......
log
log
1
1
2
1
2 2
2
2
2
2
2
2
(2.58)
- m
1
, m
2
,.........m
n
, sunt erorile mărimilor măsurate direct .
Exemplu : Exemplu :
4. Consideram un unghi orizontal α (fig. 3) compus intre direcţiile O1 si O2. Pentru a obţine
valoarea unghiului se fac observaţii pe direcţii. Fie acestea:
O1 = 19
g
83
c
45
cc
O1 = 47
g
31
c
07
cc
Observaţiile efectuate in aceleaşi condiţii si cu acelaşi instrument au erorile egale, deci m
1
=
m
2
= m
0
. Admitem ca m
o
= t 7
cc
(precizia instrumentului).
Se calculează :
- valoarea unghiului
α = O
2
- O
1
= 27
g
47
c
62
cc

- eroarea m
α
cu care se obţine valoarea unghiului
m m
o
cc
α
·t ·t ≅t 2 7 141 10 * .
Exemplu : Exemplu :
5. Pentru a obţine distanta D intre punctele A si B (fig.4) sunt măsurate direct lungimile l
1
, l
2
,
l
3
si l
4
după ce in prealabil ( sunt fixate punctele 1,2 si 3 pe aliniamentul AB).
Valorile obţinute din măsurători sunt :
l
1
= 48.345 m
l
2
= 49.123 m
l
3
= 48.904 m
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
l
4
= 49.014 m
Pentru lungimi aproximativ egale si pentru observaţii efectuate in aceleaşi condiţii respectiv
cu acelaşi instrument, erorile de măsurare sunt egale si egale cu m
o
. Fie m
o
= t 1 cm.
Se calculează :
- distanta :
D = l
1
+ l
2
+ l
3
+ l
4
= 195.386 m
- eroarea cu care se obţine distanta :
m
D
= t m
o
n = t 1 cm cm 2 4 t ·
Rezultatul final se scrie sub forma :
(D) = 195.386 t 0.020 m
Exemplu : Exemplu :
6. Intr-un triunghi doua unghiuri α si β se măsoară cu aceeaşi eroare medie pătratica t
3’’,0. Pentru a stabili eroarea cu care se obţine al doilea unghi γ vom scrie :
γ = 180
o
- α - β
2 , ' ' 4 2 0 , ' ' 3 t · ⋅ t ·
γ
m
Exemplu : Exemplu :
7. Intr-un triunghi se măsoară baza b = 112,00 m cu eroarea medie pătratica m
6
= t 0,05 m si
înălţimea h = 60,18 m cu eroarea medie pătratica m
h
= t 0,03. Sa se determine suprafaţa triunghiului
si eroarea acestuia .
Pentru a răspunde problemei vom scrie :
2
2
`
2 2 2
2 2 2 2
2
2
2
2
2
2
2
25 . 2 08 , 370 . 3
25 , 2
07 , 5 82 , 2 25 , 2 68 , 1 50 , 1
100
3
0 . 56
100
15
09 . 30
2 2
2
;
2
08 , 370 . 3
2
1
m S
m m
m
m
b
m
h
m
b
h
S h
b
S
m
h
S
m
b
S
m
m bh S
S
S
n b S
h b S
t ·
t ·
· + · + ·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·
· ·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·
· ·








Folosind logaritmii putem scrie :
log S = log b + log h - log 2 = log b + log h + colog 2
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
d S
ds
m
d b
db
m
d h
dh
m
S b h
log log log
·
¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

2 2
log S = 2.04922
1.77945
1.69897
3.52764
m
S m
S
·
t
¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

·
t
· t
· t
39
01
0 05
7
0 01
0 03
13
821
13
2 23
3370 08 2 23
2 2
2
.
.
.
.
.
. . .
Exemplu : Exemplu :
8. Pentru calculul diferenţei de nivel cu formula h = Dtgϕ sunt cunoscute D = 124.18 t 0.03
m si unghiul ϕ = 19.41.30 t 40’’. Trebuie determinata diferenţa de nivel si eroarea ei.
Avem :
h = D tgϕ = 44.443 m
log h = log D + log tg ϕ
m
m
dh
h d
m
d
tg d
m
dD
D d
m
h
e D h
029 . 0
1000
783 . 28
100
1
8 , 26 5 , 10
01 . 0
10
1
* 40
10
7 . 6
03 . 0
10 . 0
35
log
1
*
log log
2 2
2 2
2
2
· · ⋅ + ·
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·
ϕ
ϕ
Sau putem scrie :
ln h = ln D + ln tg ϕ
m
m
D
m
h m
d
D
dD
h
dh
e D
h
029 , 0
206265
2
648 , 0
' ' 40
18 , 124
03 , 0
443 , 44
2 sin
2
) (
2 sin
2
2 2
2
' '
2
·
,
_

¸
¸
⋅ +
,
_

¸
¸
·
·

,
_

¸
¸
′ ′
+ ·
+ ·
ρ ϕ
ϕ
ϕ
Exemplu : Exemplu :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
9. In triunghiul ABC (fig.5) din măsurători directe obţinem : latura b = AC = 106.00 m t 0.06
m, unghiul ABC = β = 29.39 t 1’ unghiul ACB = γ = 120.07 t 2’ . Trebuie determinata latura AB
= C si eroarea medie pătratica a ei m
C
.
Procedam după cum urmează :
C b m
dC
C
db
b
m
tg
m
tg
m C
m
b
m
tg
m
tg
C
b
· ·
· +
′′
′′

′′
′′
·
¸
¸

_
,

+
′′
′′
¸
¸

_
,
+
′′
′′
¸
¸

_
,

sin
sin
,
γ
β
ρ γ ρ β
ρ γ ρ β
γ β
γ β
185 35
2
2 2
m
m
C
15 . 0 02387 . 0 00897 , 0 0039 , 0 011 , 0
56924 . 0 * 265 . 206
60
72394 . 1 * 265 . 206
2 * 60
00 . 106
06 . 0
35 . 185
2 2 2
· · + + ·
·
,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
·
sau
log C = log b + log sin γ - log sin β

dC
C d
m
d
d
m
d
d
m
db
b d
m
b C
log
1
*
sin log sin log log
2
2
2
2
2
2
β γ
β
β
γ
γ

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·
m dC
C d
d
d
d
d
m
db
b d
1 . 0
23 log
; 37 . 0
sin log
12 . 0
sin log
;
1
407 log
· ·
′ ′
·
′ ′
·
β
β
γ
γ
( ) ( )
m m
m
C
C
156 . 0
230 / 1 84 , 492 36 , 207 3364 , 596
1 . 0
23
1
* 60 * 37 . 0 120 * 12 . 0 ) 06 . 0 * 407 (
2 2 2
·
⋅ + + ·
· + + ·
sau :
2
2
2 2
sin
cos sin
cos
sin
sin

,
_

¸
¸
′ ′
′ ′
⋅ +

,
_

¸
¸
′ ′
′ ′ ⋅
+

,
_

¸
¸
·
ρ β
β γ
ρ
γ
β
γ
β γ
m
b
m b
m m
b C
( )
2
2
2 2
206265 49470 , 0
60 869 , 0 86501 , 0 0 , 106
206265
120
49470 , 0
50176 , 0 00 , 106
06 , 0
494770 , 0
86501 , 0

,
_

¸
¸

⋅ ⋅ ⋅
+
,
_

¸
¸


+
,
_

¸
¸
·
C
m
m m C
m m
C
15 , 0 35 , 185
154 , 0 00897 , 0 0039 , 0 01100 , 0
t ·
· + + ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Exemplu : Exemplu :
10. Sa se stabilească erorile funcţiilor trigonometrice pentru eroarea unghiulara egala cu 20’’.
Luam in considerare trei valori reprezentative ale unghiului respectiv :
- 00
0
00’ 20’’
- 45
0
00’ 00’’
- 89
0
59’ 40’’
Daca notam cu x unghiul, atunci putem scrie :
f = sin x si rezulta:
m x
m
x x m x
f
x
x
·
′′
·
′′
′′
· ·

cos cos
*
cos cos
' '
ρ
20
206 265
10
4
Deci:
x
x
x
m m
m m
radiani in m m
00582 . 0 10 * 00582 . 0 10 * 40 . 59 . 89 cos
70711 . 0 10 * 70711 . 0 10 * 45 cos
) ( 10 10 * 99998 . 0 10 * 0 2 cos
4 4
3
4 4 0
2
4 4 4
1
· · ·
· · ·
· ≅ · ′ ′ ·
− −
− −
− − −
Se observa ca daca pentru un unghi mic, eroarea sinusului este egala cu eroarea unghiului in
radiani aceasta scade odată cu creşterea unghiului pana la valoarea apropiata de 5.8 *10
-3
m
x

Pentru celelalte funcţii avem :
f = cos x
m
f
= sin x
m
x
' '
′′ ρ
= m
x
sin x
m
1
= 10
-4
sin 20’’ = 10
-4
* 0,0058= 5.8*10
-3
m
x

m
2
= 10
-4
sin 45
o
= 10
-4
* 0,70711= 0.70711 m
x
m
3
= 10
-4
sin 89
o
59’ 40’’ = 10
-4
* 0,99996= m
x
Concluzia este ca la un unghi mic eroarea cosinusului este mica si creste odată cu creşterea
unghiului pana la o valoare egala cu eroarea unghiului :
f = tgx
( )
( )
( )
m
x
m
x
m
x
m
m m
m
m
m m
m
m
m m
m
f
x x
x x
x
x
o
x
x
x x
x
·
′′
· ·
·
′′
· ≅
· · ≅
· · ≅

1 10
20
0 99996
45
0 70711
2
8559 40
0 00582
34 10
2
4
2 2
1
2 2
2
2 2
3
2 2
4
cos cos cos
cos
.
cos
.
cos . .
.
. *
' '
ρ
In cazul funcţiei tangenta, eroarea funcţiei este egala cu eroarea unghiului pentru unghiuri
mici si cresc odată cu creşterea unghiului pana la valoarea apropiata de 3.4 *10
4
m
x
.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Exemplu : Exemplu :
11. Sa se transmită erorile unghiurilor măsurate intr-un triunghi asupra laturilor care se
determina.
Pentru aceasta consideram triunghiul ABC (fig.6) in care unghiurile α , β , γ sunt măsurate
cu aceeaşi eroare m. Sa se măsoare de asemenea latura C cu o eroare pe care o consideram neglijabila.
Cu mărimile măsurate pot fi determinate laturile a si b si erorile lor m
a
, m
b
.
Vom scrie :
a b c
a
c
b
c
a c
b c
sin sin sin
sin
sin
sin
sin
ln ln ln sin ln sin
ln ln ln sin ln sin
α β γ
α
γ
γ
β
α γ
β γ
· ·
·
·
· + −
· + −
Figura 6
( ) ( )
m
a
m ctg ctg
a 2 2 2 2
· + α γ
( ) ( )
m
b
m ctg ctg
b 2 2 2 2
· + β γ
m a m ctg ctg
a
2 2 2 2 2
· + ( ) α γ
m b m ctg ctg
b
2 2 2 2 2
· + ( ) β γ
m
a
, m
b
sunt minime pentru α =β = γ = 60, deci când triunghiul este echilateral.
Exemplu : Exemplu :
12. Sa se transmită eroarea laturii măsurate intr-un triunghi asupra laturilor care se determina.
Pentru aceasta consideram triunghiul ABC (fig.5) in care se măsoară unghiurile α ,β si γ
cu o eroare neglijabila si latura C cu eroarea m
c
. Cu mărimile măsurate se determina laturile a, b si
erorile m
a
, m
b
.
Vom scrie :
a =
c sin
sin
α
γ
; b =
c sin
sin
β
γ
m
a
=
sin
sin
α
γ
m
c ; m
b
=
sin
sin
β
γ
m
c
Se observa ca m
a
= m
b
când α =β = γ = 60
°
,deci când triunghiul este echilateral.
Aceasta este forma ideala a triunghiurilor care aparţin reţelelor de triangulaţie geodezica.
Cum o asemenea forma nu poate fi întotdeauna realizata, datorita condiţiilor de teren, se pune
problema stabilirii unghiului de valoare minima.
Consideram cazurile :
α = 90 ; γ = 30 ; β = 60
α = 60 ; γ = 30 ; β = 90
m
a
= 2m
c
m
b
= 2m
c
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se limitează unghiul la 30° pentru a nu obţine o eroare mai mare decât dublu.
Exemplu : Exemplu :
13. Consideram o reţea geodezica sub forma unui lanţ de triunghiuri (fig.7).Unghiurile in
triunghiuri sunt egale cu 60° si cu eroarea de 10” , iar baza iniţială eroarea relativa de
1
20 000 .
.Sa se
determine eroarea relativa cu care se calculează baza finala.
Pentru rezolvarea problemei procedam după cum
urmează :
8 sin 5 sin 2 sin
7 sin 4 sin 1 sin
i
f
B
B ·
ln B
f
= 1n B
i
+ ln sin1 – ln sin2 + ln sin4 – ln sin5 + ln
sin7 – ln sin8.
2 2 2 2
)
"
"
( 60 6 ) ( ) (
ρ
m
ctg
B
m
B
m
i
B
f
B
i
f
+ ·
m
B
B
f
f
· + · + ·
− − −
( , . ) (
.
) , , . , . 0 510 2
10
206 265
0 25 0 470 10 0 8510
4 2 2 4 4
sau :
log B
f
= log B
i
+logsin1 - logsin2 + logsin4 - logsin5 + logsin7 - logsin8
m m m
B B
f i
log log logsin
2 2
60
2
6 · +
Dar, in general :
m
m
d
dx
M
x
x
x
x log log
· ·
de unde :
m
x
m
M
x
x log
m
logx
=
d
dx
m
x
x
log
Cu acestea putem scrie :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
mBf =
M
m
B
d
dl
m
M
B
i
i
( ) (
logsin
"
"
"
)
2 2
6
60
+
·
ρ
=
0 43429 0 510 6 0 12
10
206 265
0 43429
4 2 2
, . ( , . ) ( ,
.
)
,

+
=
0 1086 0 0203 10
0 43429
0 83 10
4
4
, , .
,
, .
+
·


Se constata ca eroarea relativa a crescut de la 0,5 . 10
-4
la 0,85 .10
-4
(mai mica decât dublu)
ceea ce se considera acceptabil.
Exemplu : Exemplu :
14. Fie punctele P
1
si P
2
pentru care se cunosc :
x
1
= 423,175m t 0,07m
y
1
= 140,001m t 0,03m
x
2
= 534,286m t 0,04m
y
2
= 251,112m t 0,08m
Sa se determine orientarea θ
12
a direcţiei P
1
P
2
si eroarea m
θ 12
cu care se obţine orientarea.
Vom scrie :
tgθ
12
=
g
x x
y y
45 ; 1
111 , 111
111 , 111
12
1 2
1 2
· · ·


θ
d y y
x x
dx
x x
dy
y y
x x
dx
x x
dy
θ
θ
12
2
12
2 1
2 1
2
1
2 1
1
2 1
2 1
2
2
2 1
2
1 1
cos ( ) ( )
·







+

d
S
dx
S
dy
S
dx
S
dy θ
θ θ θ θ
12
12
12
1
12
12
1
12
12
2
12
12
2
· − − +
sin cos sin cos
m
S
m m m m
x y x y
"
"
sin cos sin cos
θ
ρ
θ θ θ θ
12 1 1 2 2
12
2
12
2 2
12
2 2
12
2 2
12
2
· + + +

1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
m"
.
,
.
,
. . ,
,
θ
12
206 265
11111 1 2 2
49 9 16 64
206 265
22222 2
138
206 265 11 747
22222 2
· +++· ·
m" "
θ
12
109 ·
Se constata ca eroarea orientării scade odată cu creşterea distantei. Astfel, la o distanta
S
12
=1111,11 m (de zece ori mai mare) eroarea este
m
θ
12
=10”,9 (de zece ori mai mica).
Exemplu : Exemplu :
15. Sa se determine eroarea totala cu care se măsoară un unghi orizontal cu teodolitul.
Erorile care apar la măsurarea unui unghi orizontal cu teodolitul sunt :
a) eroarea e
1
de centrare in staţie a aparatului
b) eroarea e
2
de excentricitate a semnalului vizat
c) eroarea e
3
de vizare cu luneta
d) eroarea e
4
de citire pe cercul gradat
e) eroarea e
5
de verificarea si rectificare a aparatului.
Cu aceste erori se obţine eroarea e
d
a unei direcţii măsurate astfel :
e
d
= e e e e e
1
2
2
2
3
2
4
2
5
2
+ + + +
Fiecare din erorile care intra in calculul erorii statale a diferenţei măsurate se stabileşte după
cum urmează :
a)Eroarea de centrare
Se datorează faptului ca aparatul nu este staţionat in punctul O, cum ar fi corect, ci in punctul
O’ (fig.8).
Ca urmare nu se măsoară unghiul α ci α ‘. Din
figura se scrie :
α = α ‘ + ε
1
+ ε
2
= α ‘ + ε
α
Deci, ε
α
reprezintă eroarea cu care se măsoară
unghiul dintre direcţiile O1 si O2.
Dar :
D
x
e
1
1
sin sin
·
ε
- deplasarea punctului de staţie ;
D
x
e
2
2
sin( ' ) sin α ε −
·
D
1
,D
2
- lungimile vizelor.
ε α
α
· + −
e
D
x
e
D
x
1 2
sin sin( ' )
Daca :
D
1
= D
2
=D
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
ε α
α
· + −
e
D
x x [sin sin( ' )]
Eroarea este maxima atunci când :
cosx - cos(α ‘-x) = 0
x =
α'
2
90 ·
ε
α
ρ
α
· ·
2
2
2 e
D
e
D
sin
'
"
Cu referire la direcţie e
1
=
e
D
ρ"
Daca : e = 1 cm si D = 2 Km (D = 6,4 Km)
e
1
=
206 265
200 000
1
.
.
" ≅ ; e
1
=
636 620
640 000
1
.
.

cc
Daca : e = 1 cm si D = 34 m (D = 64 m)
e
1
≅1' ; e
2
= 1
c
Rezulta ca eroarea creste odată cu scăderea lungimii liniei de observaţie.
b) Eroarea de excentricitate
Se datorează faptului ca din punctul de staţie O semnalul nu este vizat in S ci in S’ (fig.9).
Rezulta :
e
2
=
e
D
ρ"
aceeaşi cu e
1
.
Figura 9
c) Eroarea de vizare cu luneta
Se calculează cu formula :
e
3
= t
200
cc
M
unde M este mărirea lunetei.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
In cazul unei măriri de M = 40 ori rezulta e
3
= t 5
cc
.
d) Eroarea de citire pe cercul gradat
Reprezintă aproximaţia citirii la cercul gradat sau precizia de citire si este data de cea mai
mica divizare ce se poate citi corect cu sistemul de citire pe care-l are teodolitul. Obişnuit se citeşte in
doua poziţii diametral opuse, iar eroarea de citire a unei direcţii se obţine :
e
4
=
a
2
Daca aproximaţia de citire este a = 1
cc
.
e
4
= 0
cc
,7
Pentru a = 50
cc
, e
4
= 35
cc
.
e) Eroarea de verificare si rectificare a aparatului
Procedând la verificarea si rectificarea teodolitului si la măsurarea unei direcţii in doua poziţii
ale lunetei (cu cercul vertical la stânga si cu cercul vertical la dreapta) se ajunge la o eroare e
5
de
maxim 2
cc
,5 pentru teodolite la care a = 1
cc
,(e
5
= 75
cc
pentru a = 50
cc
).
Luând in considerare erorile stabilite se obţine eroarea totala a unei direcţii scriind:
e
d
· + + + + · ≅ ( ) ( ) ( ) ( , ) ( , ) , 1 1 5 0 7 2 5 5 8 6
2 2 2 2 2 cc cc cc cc cc cc cc
Eroarea unghiului e
α
, obţinut din diferenţa direcţiilor este :
e e
d
cc
α
· · · 2 6 2 9
1.13. INFLUENŢA SIMULTANĂ A ERORILOR
ACCIDENTALE ŞI A ERORILOR SISTEMATICE
În cadrul teoriei prelucrării măsurătorilor directe de aceeaşi precizie s-a făcut presupunerea că
măsurătorile sunt afectate numai de erori accidentale, erorile sistematice fiind eliminate în prealabil
prin metoda de lucru sau prin aplicarea corecţiilor la observaţiile efectuate .
Adeseori însă, erorile sistematice nu pot fi eliminate total şi se suprapun erorilor accidentale .
Mai mult, erorile sistematice se propagă în cazul funcţiilor de mărimi măsurate directe după
aceeaşi lege, astfel încât efectul acestora este închis în influenţa totală a erorilor suprapuse .
Este importantă destinaţia expresiei de calcul a erorii totale rezultate din suprapunerea erorilor
accidentale şi a celor sistematice .
În acest scop considerăm şirul de observaţii O
1
, O
2
, …, O
n
asupra cărora influenţează erorile
reale e
1
, e
2
, …, e
n
.
Admiţând că fiecare eroare reală este o sumă a două erori, accidentală ε şi sistematică ε ’,
putem scrie :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
'
'
2 2 2
'
1 1 1
n n n
e
e
e
ε ε
ε ε
ε ε
+ ·
− − − − − − −
+ ·
+ ·
(2.59)
Ridicând la pătrat egalităţile (2.59), obţinem :
' 2 ' 2 2
'
2 2
2 '
2
2
2
2
2
'
1 1
2 '
1
2
1
2
1
2
2
2
n n n n n
e
e
e
ε ε ε ε
ε ε ε ε
ε ε ε ε
+ + ·
− − − − − − −
+ + ·
+ + ·
(2.60)
Însumând egalităţile (2.60) şi având în vedere că [ε ε ’] = 0, rezultă :
[ ] [ ] [ ] ' 'ε ε εε + · ee
sau :
[ ] [ ] [ ]
n n n
ee ' 'ε ε ε ε
+ · (2.61)
Cu notaţia adoptată pentru eroarea medie se poate scrie :
2 2 2
s a
m m m + · (2.62)
de unde rezultă că eroarea medie totală la pătrat este egală cu suma pătratelor erorilor medii
accidentale şi sistematice .
Influenţa simultană a erorilor accidentale şi sistematice poate fi evidenţiată simplu în cazul
măsurării directe a unei distanţe .
Fie distanţa D obţinută din mărimile măsurate direct l
1
, l
2
, …, l
n
pe porţiuni de distanţă, cu
erorile accidentale
n
a a a
m m m ,..., ,
2 1
şi erorile sistematice
n
s s s
m m m ,..., ,
2 1
.
Valoarea distanţei se obţine scriind :
n
l l l D + + + · ...
2 1
Eroarea
D
a
m
cu care se determină distanţa datorită influenţei erorilor accidentale este :
2 2 2 2
...
2 1 n D
a a a a
m m m m + + + ·
Dacă :
l n D
l l l l
n
⋅ ·
· · · · ...
2 1
iar erorile accidentale sunt egale, respectiv :
2 2 2 2
...
2 1
a a a a
m m m m
n
· · · ·
şi :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
2 2
a a
m n m
D
⋅ ·
sau :
D K D
l
m
l
D
m n m m
a
a
a a a
D
t · t · t · t ·
Eroarea
D
a
m
cu care se determină distanţa datorită influenţei erorilor sistematice este :
n D
s s s a
m m m m + + + · ...
2 1
(datorită proprietăţilor erorilor sistematice)
La distanţe egale erorile sunt egale cu m
s
şi
D K
l
D
m m n m
s s s a
D
· · ⋅ ·
Eroarea m
s
cu care se obţine distanţa D datorită influenţei simultane a erorilor accidentale şi
sistematice este :
2 2 2
D D
s a D
m m m + ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
3. 3. MĂSURĂTORI DIRECTE DE PRECIZII DIFERITE MĂSURĂTORI DIRECTE DE PRECIZII DIFERITE
1.14. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR DIRECTE DE PRECIZII
DIFERITE. DETERMINAREA VALORII PROBABILE
Considerăm că asupra unui unghi orizontal au fost efectuate n observaţii în aceleaşi condiţii şi
cu acelaşi instrument dar în serii diferite. Astfel dacă au existat trei serii de observaţii în care numărul
observaţiilor din prima serie a fost n
1
, în a doua serie n
2
şi în a treia serie n
3
, putem scrie :
3 2 1 n n n n + + ·
Fie cele n
1
observaţii : O O O
n 1 2
1
' ' '
, ,.......
observaţiile n O O O
n 2 1 2
2
·
' ' ' ' ' '
, ,.......
observaţiile n O O O
n 3 1 2
3
·
' ' ' ' ' ' ' ' '
, ,.......
Observaţiile din cele trei serii fiind de aceeaşi precizie ,valoarea probabilă a lor este dată de
relaţia :
[ ] [ ] [ ]
3 2 1
3 2 1
2 1 2 1 2 1
3 2 1
.... .... ....
ν ν ν
ν ν ν
ν ν ν
+ +
Ο + Ο + Ο
·
+ +
Ο + + Ο + Ο + Ο + + Ο + Ο + Ο + + Ο + Ο
· Μ
' ' ' ' ' '
' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' '
(3.1)
Pe de altă parte valoarea probabilă a unghiului din prima serie de observaţii este :
[ ]
M
O O O
n
O
n
n
1
1 2
1
1 1
1
·
+ + +
·
− ' '
..... '
(3.2)
din a doua serie de observaţii avem:
[ ]
M
O O O
n
O
n
n
2
1 2
2 2
2
·
+ + +
·
' ' ' ' ' '
..... ' '
(3.3)
iar din a treia serie de observaţii :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ ]
M
O O O
n
O
n
n
3
1 2
3 3
3
·
+ + +
·
' ' ' ' ' ' ' ' '
..... ' ' '
(3.4)
Egalitatea (3.1.) pe baza egalităţilor (3.2.), (3.3.), (3.4.) devine:
[ ]
[ ]
M
n M n M n M
n n n
nM
n
·
+ +
+ +
·
1 1 2 2 3 3
1 2 3
(3.5)
Dacă notăm cu m
1
,m
2
,m
3
erorile mărimilor M
1
,M
2
,M
3
,evident că acestea sunt diferite pentru
că sunt erorile unor medii aritmetice determinate dintr-un număr diferit de măsurători .
In consecinţă , se poate afirma că mărimile M
1
,M
2
,M
3
,sunt de diferite precizii , iar valoarea
probabilă a mărimii măsurate se obţine ca fiind media aritmetică ponderată dată de (3.5.) .
Coeficienţii mărimilor de precizii diferite se numesc ponderi si se notează cu p, deci :
[ ]
[ ]
M
p M p M p M
p p p
pM
p
·
+ +
+ +
·
1 1 2 2 3 3
1 2 3
(3.6)
Cazurile de măsurători directe de precizii diferite sunt frecvente in practică şi provin
nu numai din măsurarea in serii diferite a unei mărimi , dar sunt si consecinţa faptului ca măsurătorile
sunt efectuate in condiţii diferite sau cu instrumente diferite.
Astfel ,admitem că asupra unei lungimi sunt efectuate observaţiile O
1
cu o ruleta metalică O
2
cu o panglică de oţel si O
3
cu un fir de invar.
Instrumentele oferind precizii diferite ,rezultă că cele trei observaţii au erori diferite
,respectiv erorile m
1
,m
2
,m
3
si cu precizarea că : m
1
>m
2
>m
3
.
Se poate considera că observaţia O
1
a cărei eroare este m
1
rezulta ca o medie aritmetică a
observaţiilor O
1
1
,O
2
1
,O
3
1
efectuate cu o ruleta : de pânză care oferă o precizie la o singură observaţie
exprimată prin eroarea m
0
.
Deci :
O
O O O
m
m
n
n
o
1
1 1
2
1
3
1
1
1
3
3 ·
+ +
· ·
'
; ( )
De asemenea, observaţia O
2
a cărei eroare este m
2
rezultă că o medie aritmetică a observaţiilor
O
1
2
,O
2
,...,O
5
2
efectuate tot cu o ruleta de pânză ,deci
O
O O O
m
m
n
n
o
2
2 2
2
2
5
2
2
2
3
5 ·
+ + +
· ·
'
.......
; ( )
Continuând raţionamentul putem scrie :
O
O O O
m
m
n
n
o
3
3 3
2
3
7
3
3
3
3
7 ·
+ + +
· ·
'
........
; ( )
Notăm cu M valoarea probabilă a lungimii măsurate si cum observaţiile efectuate cu ruleta de
pânză sunt de precizii egale avem :
M
O O O O O O O O O
·
+ + + + + + + + + +
+ +
1
1
1
2
1
3
2
1
2
2
2
5
3
1
3
2
3
7
3 5 7
...... ......
sau :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
M ·
+ +
+ +
30 50 70
3 5 7
1 2 3
Coeficienţii observaţiilor sunt ponderi si deci :
M
pO
p
·
[ ]
[ ]
In general, dacă asupra unei mărimi sunt efectuate observaţiile M
1
, M
2
, M
3
, .. M
n
ale căror
erori sunt m
1
, m
2
,........,m
n
, deci au ponderile p
1
, p
2
, ......p
n
, valoarea probabilă a mărimii măsurate
este dată de relaţia :
[ ]
[ ]
M
p M p M p M
p p p
pM
p
n n
n
·
+ + +
+ + +
·
1 1 2 2
1 2
.......... ..
.......... .
(3.6’)
1.15. EXPRESIILE PONDERILOR
Erorile medii pătratice ale mărimilor aritmetice stabilite cu relaţiile (3.2.) , (3.3.) , (3.4.) pot fi
stabilite conform relaţiei (2.19.) astfel :
m
m
n
m
m
n
m
m
n
o o o
1
1
2
2
3
3
· · · ; ;
(3.7)
în care m
o
este eroarea medie pătratică a observaţiilor de aceeaşi precizie ce alcătuiesc cele trei serii de
observaţii.
Din (3.7.) rezultă:
n
1
=

m
o
m
1

2
; n
2
=

m
o
m
2

2
; n
3
=

m
o
m
3

2
(3.8)
S-a precizat ca n
1
, n
2
, n
3
exprima însăşi ponderile mărimilor de precizii diferite, fapt
confirmat de (3.8.) corelate cu (1.3.1.) .
2
3
3
2
2
2
2
1
1
; ;

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
m
m
p
m
m
p
m
m
p
o o o
(3.9)
In general, relaţiile de calcul ale ponderilor pentru n măsurători de precizii diferite, se exprimă
:
P
m
m
i n
i
o
i
·
¸
¸

_
,
·
2
1 2 3 , , ,...... , (3.10)
în care m
o
reprezintă eroarea medie pătratică a unităţii de pondere.
Dacă : m
1
= m
2
= ..........= m
n
= m
o

1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
obţinem cazul particular al măsurătorilor de aceeaşi precizie, pentru care ponderile sunt egale intre ele
si egale cu unitatea.
Valoarea erori m
o
în multe situaţii nu poate fi cunoscută iniţial si în consecinţă ponderile date
de (3.10.) nu pot fi utilizate in (3.6’.). Se observă că prin înlocuirea ponderilor date de (3.10.) in (3.6’.)
m
2
o
se simplifică ceea ce înseamnă că eroarea medie pătratică a unităţii de pondere nu influenţează
valoarea probabilă stabilită prin media ponderată.
Se poate, aşadar, scrie expresia ponderilor sub forma :
p
m
i
i
·
1
2
(3.11)
De fapt valoarea probabilă a mărimi măsurate rămâne neschimbată şi în cazul în care în locul
şirului de ponderi dat de (3.11.) se consideră un alt şir de ponderi, cu condiţia ca elementele
corespondente din ambele şiruri să stea în acelaşi raport.
1.16. PRECIZIA MĂSURĂTORILOR DIRECTE PONDERATE
Ca şi în cazul măsurătorilor directe de precizii egale se pune problema stabilirii relaţiilor de
calcul cu privire la eroarea medie pătratică a unei singure măsurători şi a erorii medii pătratice a
mediei aritmetice ponderate.
In prealabil se impune a defini erorile aparente V
1
, V
2
, .......V
n
ca diferenţe între mărimile
M
1
, M
2
,........, M
n
măsurate direct şi cu erori diferite si valoarea probabilă a acestora M.
Astfel avem:
- M M v
---- ----------
- M M v
- M M v
n n
·
·
·
2 2
1 1
(3.12)
Cum măsurătorile au erori diferite ,deci ponderi diferite ,rezultă că există o corespondentă
între erorile aparente si ponderi în sensul că :
la eroarea v
1
corespunde ponderea p
1
la eroarea v
2
corespunde ponderea p
2
---------------------------------------------
la eroarea v
n
corespunde ponderea p
n
Înmulţim egalităţile (3.12.) cu ponderile corespunzătoare, adunăm pe coloane si obţinem :
M [p] [ pM ] - [ pv ] ·
care conform relaţiei (3.6.’) conduce la :
0 [ pv ] ·
(3.13)
Egalitatea (3.13) reprezintă prima proprietate a erorilor aparente în cazul măsurătorilor directe
de precizii diferite şi este utilizată în controlul valorilor acestor erori.
Erorile aparente îndeplinesc şi proprietatea a doua în sensul că suma pătratelor erorilor
multiplicate cu ponderile respective reprezintă un minim atunci când ele se determină faţă de media
aritmetică ponderată.
Matematic proprietatea se scrie :
im [pvv] = min
(3.14)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
şi conduce la concluzia că valoarea obţinută prin media aritmetica ponderata este cea mai bună (mai
apropiată de valoarea adevărată ) , cunoscută sub numele de valoare probabilă.
Se demonstrează proprietatea (3.14) scriind :
minim
2 0 2 2 2 0 1 1 0

Mo) pn (Mn - ........ ) - M (M p ) - M (M p ) F(M
·
· + + + ·

(3.15)
în care M
o
este o valoare oarecare de referinţă.
Extremul funcţiei F(M
o
) se află pentru valoarea lui M
o
care verifică egalitatea :
dF M
dM
o
o
( )
· 0
sau :
( ) ( ) ( ) − − − − − − − · 2 2 2 0
1 1 2 2
p M M p M M p M M
o o n n o
........
de unde :
[ ]
[ ]
M
pM
p
o
·
adică media aritmetică ponderată - ceea ce trebuia de demonstrat.
În continuare, considerăm relaţia (3.6’.) pe care o scriem sub forma:
M
p
p
M
p
p
M
p
p
M
n
n
· + + +
1
1
2
2
[ ] [ ]
..........
[ ]
(3.15)
Aplicând in (3.15.) legea de propagare a erorilor la funcţii liniare, obţinem eroarea medie
pătratică a mediei aritmetice ponderate.
Notăm cu m această eroare si avem :
m
p
p
m
p
p
m
p
p
m
n
n
2 1
1
2 2
2
2 2
· + + +
[ ] [ ]
..........
[ ]
care în baza relaţiilor (3.10.) devine :
m
p
p
m
p
p
p
m
p
p
p
m
p
o o n o
n
2 1
2
1
2
2
2
2
2
2
2
·
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

+ +
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

[ ] [ ]
..........
[ ]
sau :
m
m
p
m
m
p
o 2 0
2
· · t
[ ]
;
[ ]
(3.16)
Din (3.16) se observă că [ ]
p
= P reprezintă ponderea mediei aritmetice ponderată.
Relaţia (3.16) poate fi utilizată la calculul erorii medii pătratice a mediei aritmetice ponderate
după ce mai întâi este stabilită eroarea medie pătratică m
0
a unităţii de pondere .
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Relaţia de calcul a acestei erori se obţine utilizând erorile reale ε
1
, ε
2
,.....,ε
n
definite prin
diferenţele mărimilor măsurate direct şi de precizii diferite , faţă de valoarea adevărată X a mărimii
măsurate .
Astfel ,putem scrie :
X M
X M
X M
n n
− ·
− − − − − − − −
− ·
− ·
ε
ε
ε
2 2
1 1
(3.17)
Din relaţiile (3.12) si (3.17) rezultă :
X M v
X M v
X M v
n n
− + ·
− − − − − − − − − −
− + ·
− + ·
ε
ε
ε
2 2
1 1
(3.18)
Dar :
m M - X · - eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate si atunci :
m v
m v
m v
n n
+ ·
− − − − − − − −
+ ·
+ ·
ε
ε
ε
2 2
1 1
(3.19)
Ridicând la pătrat egalităţile (3.19) şi înmulţind cu ponderile corespunzătoare obţinem :
n n n n n n n
p m p m v p v p
p m p m v p v p
p m p m v p v p
⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅
⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ · ⋅
2 2 2
2
2
2 2 2
2
2 2
2
2
1
2
1 1 1
2
1 1
2
1
2
2
2
ε
ε
ε
(3.20)
Adunând pe coloane egalităţile (3.20.) , rezultă :
[ ] [ ] [ ] [ ] εεp vvp m pv m p · + + 2
2
(3.21)
Ţinând seama de egalităţile (3.13) si (3.16) egalitatea (3.21) devine :
[ ] [ ] εεp vvp m · +
0
2
(3.22)
Pe de altă parte, din {3.10) se poate scrie :
n n
p = m m
------ ----------
p = m m
p = m m
2 2
0
2
2
2
2
0
1
2
1
2
0
(3.23)
care prin adunare rezultă :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
= [pmm] p m + ..... + p + m p = m nm
n
2
n 2
2
2 1
2
1
2
0
de unde :
[ ]
n
pmm
m ·
2
0
(3.24)
Considerăm erorile medii pătratice ale mărimilor măsurate ca fiind erorile reale ε şi ca
urmare (3.24) se scrie :
m
0
2
=
[ ]
p
n
εε
şi
[ ] p nm εε ·
0
2
(3.25)
Cu egalitatea (3.25.), (3.22.) devine :
nm vvp m
0
2
0
2
· + [ ]
de unde :
1
] [

t ·
n
pvv
m
o
(3.26)
1.17. REDUCEREA ERORILOR PONDERATE LA ERORI ALE
MĂSURĂTORILOR DE ACEEAŞI PRECIZIE
Apare deseori în practica prelucrării mărimilor măsurate problema trecerii de la erorile
mărimilor măsurate cu precizii neegale (ponderate) la erori ale mărimilor cu precizii egale. Fie V
1
,
V
2
, …….,V
n
erorile mărimilor ponderate si v
1
, v
2
,…….,v
n
erorile mărimilor cu aceeaşi precizie.
Din expresiile (2.18.) si (3.26.) rezultă că :
[ p VV ] vv ] · [
(3.27)
ceea ce prin dezvoltare devine :
2 2
2 2
2
1 1
2 2
2
2
1
.......... .........
n n n
V p V p V p V V V ⋅ + + ⋅ + ⋅ · + + + (3.27’)
Egalitatea (3.27’.) există atunci când există egalităţile :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
2 2
2
2 2
2
2
2
1 1
2
1
..... ..........
n n n
V p v
V p v
V p v
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
(3.28)
sau :
n n n
V p v
V p v
V p v
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
........ ..........
2 2 2
1 1 1
(3.28’)
Rezultă că se poate trece de la erorile măsurătorilor ponderate la erorile corespunzătoare
mărimilor de aceeaşi precizie prin înmulţirea lor cu radical din ponderile corespunzătoare.
1.18. PONDEREA UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI MĂSURATE
DIRECT
5.3.1. PONDEREA UNEI FUNCŢII LINIARE
Considerăm funcţia liniară (2.21.) în care l
1
, l
2
, …….,l
n
sunt mărimi măsurate direct si cu
erorile m
1
, m
2
, ……., m
n
.
Expresia de calcul a erorii funcţiei este (2.40’.) a cărui forma în baza egalităţilor (3.10.)
devine:
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
·
2
0
p
m
C
p
m
x
o
(3.29)
sau dezvoltat si prin ridicarea la pătrat :
n
o
n
o
x
o
p
m
C
p
m
C
p
m
C
p
m
2
2
2
2
0 2
2
1
2
2
1
2
.. .......... + + + · (3.30)
Simplificând cu m
o
avem :
n
n
x
p
C
p
C
p
C
p
2
2
2
2
1
2
1
........
1
+ + + ·
(3.31)
sau:
1
]
1

¸

·
p
C
p
x
2
1
(3.31’)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
S-a obţinut expresia de calcul a ponderii unei funcţii liniare, ponderea funcţiei x fiind notată
cu p
x
.
5.3.2. PONDEREA UNEI FUNCŢII NELINIARE EXPLICITE
Se utilizează expresia erorii funcţiei neliniare explicite (2.41.’) care conform egalităţilor
(3.10.) devine :
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


·
2
2
p
m
l
f
p
m
o
x
o
(3.32)
sau:
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸


·
p l
f
p
x
1 1
2
(3.32’)
5.3.3. PONDEREA UNEI FUNCŢII NELINIARE IMPLICITE
Pornind de la relaţiile (2.47.) si (3.10.) după transformări obţinem :
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
·
p x D
F D
C
p
j x
j
1
) (
) ( 1
2
2
(3.33)
5.3.4. EXPRESIILE MATRICIALE ALE PONDERILOR
Cu notaţiile de la 2.3.4. si matricea diagonală a ponderilor

,
_

¸
¸
·
n
p
p
p
p
0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . . . . . . . 0
0 . . . . . . . . . . 0
2
1
expresiile (2.50.), (2.51.) si (2.52.) se pot scrie in ordine :
C p C
p
x
1
1
− ∗
·
(3.34)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
l
x
p
l
x
p
x

,
_

¸
¸


·


1
1
(3.35)

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·


) (
) (
) (
) ( 1
1 2
j j x
x D
F D
p
x D
F D
C
p
j
(3.36)
în care p
-1
este inversa matricei p respectiv :

,
_

¸
¸
·




1
1
2
1
1
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . . . . . . 0
0 . . . . . . . . . . 0
n
p
p
p
p
Exemple : Exemple :
16. Considerăm că asupra unei mărimi oarecare sunt efectuate n observaţii, fiecare având
eroarea egală cu m
0
.
Să se stabilească ponderea valori probabile a mărimi măsurate . Notăm cu p ponderea unei
observaţii si cu P ponderea mărimii măsurată obţinută prin media aritmetică.
Vom scrie :
np P
n
m
m
n
p
P
n
m
P
m
p
·
· · · ·
2
0
2
0
2
0
2
0
1
,
1
,
1
adică ponderea mediei aritmetice este întotdeauna mai mare decât ponderea unei observaţii din seria
utilizată la calculul mediei.
Pentru p=1; P=n;
Deci la măsurători de aceeaşi precizie ponderea mediei aritmetice este egală cu numărul
observaţiilor efectuate asupra mărimii măsurate.
17. Consideram un unghi determinat prin diferenţa a doua direcţiuni măsurate cu aceeaşi
precizie .
Sa se stabilească ponderile unghiului şi direcţiilor.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Daca eroarea medie pătratică a unghiului va fi m
0
. 2
Notăm ponderea direcţiei cu p
d
şi
ponderea unghiului cu p
n
. Putem scrie :
( )
2
0
0
2
m
m
p
p
u
d
· =2
Dacă p
n
=1, atunci p
d
=2,
Dacă p
d
=1, atunci p
n
=
2
1
18. Să se stabilească ponderile p
1
si p
2
a două unghiuri , dacă erorile lor medii sunt
cc
2 t
şi
cc
8 t .
Avem:
16
4
64
2
1
· ·
p
p
Dacă p
2
=1 ,atunci p
1
=16,
Dacă p
1
=1 , atunci p
2
=
16
1
19. Care este ponderea mărimii 4α

dacă ponderea lui α

este egală cu unitatea ?
Avem :
( )
16
1
4
2
2
4
· ·
m
m
p
p
α
α
16
1
4
·
α
p
20. Să se stabilească ponderea sumei unghiurilor unui triunghi dacă ponderea unghiului este
egală cu unitatea .
Notăm cu p ponderea unghiului şi cu p
S
ponderea sumei unghiurilor.
Avem:
( )
3
1
3
2
2
· ·
m
m
p
p
S
3
1
·
S
p
21. Să se stabilească ponderea unui unghi al unui triunghi dacă ponderea sumei este egală cu
unitatea .
Din problema precedenta rezultă :
3
1 1
·
p
deci: p=3
Se poate generaliza în sensul că dacă ponderea sumei de n unghiuri este egală cu unitatea
atunci ponderea unui unghi este egală cu n.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
22. Să se stabilească ponderile p
1
, p
2
si p
3
ale unghiurilor care au erorile
cc
m 3
1
t · ,
cc
m 4
2
t · si
cc
m 5
5
t ·
Avem:
9
1 1
2
1
1
· ·
m
p
1
1
· p
9
16
1
· p
9
25
1
· p
16
1 1
` 2
2
2
· ·
m
p
sau
16
9
2
· p sau 1
2
· p sau
16
25
2
· p
25
1 1
2
3
3
· ·
m
p

25
9
3
· p
25
16
3
· p
1
3
· p

23. Considerăm o distanta D si o porţiune din aceasta d .
Dacă pentru valoarea măsurată direct a distantei d ponderea p
d
distantei D . Se vor lua în
considerare numai erorile accidentale .
Se cunoaşte că la măsurătoarea directă a distantelor există egalitatea :
D K m ·
Cu aceasta putem scrie :
( )
( )
2
2
D K
d K
p
p
d
D
·
de unde pentru p
d
=1 rezultă :
D
d
p
D
·
24. Ponderea sumei p
S
a doua unghiuri de precizii egale este de 50 . Să se determine ponderea
p a unui unghi care aparţine sumei.
Vom scrie :
( )
2
2
2 m
m
p
p
S
·


100 2 · ·
S
p p
25. Observaţiile care au eroarea medie pătratică egală cu m au ponderea p . Care este eroarea
medie pătratică m
0
a observaţiilor care au ponderea egala cu unitatea.
Avem:
1
2
2
0
p
m
m
· de unde: p m m ·
0
adică eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este de
p
ori mai mare ca eroarea medie
pătratică a observaţiei care are ponderea p.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
26. Un unghi orizontal a fost măsurat în cinci serii de observaţii . În prima serie formata din 3
măsurători (observaţii) s-a obţinut unghiul cu o valoare medie egală cu 3
o
8’10’’,in a doua serie
formată din 6 măsurători s-a obţinut 3
o
8’8”,în a treia serie formată din 9 măsurători 3
o
8’6”, în a patra
serie formată din 12 măsurători 3
o
8’4”şi în a cincea serie formată din 15 măsurători 3
o
8’0”. Să se
stabilească valoarea probabilă a unghiului , eroarea unităţii de pondere şi eroarea mediei aritmetice
ponderate (a valorii probabile).
Pentru a stabili valoarea probabilă a unghiului se aplică relaţia (3.6’).
Avem:
[ ]
[ ] p
pM
M ·
Dacă luam :
M=M
o
+dM -M
o
este o valoare de referinţă, obţinem:
[ ]
[ ] p
pdM
M M + ·
0
Cu aceste precizări consideram M
o
=3
o
8’0”, iar ponderile
,
2
0
0
2
0
i
i
i
i
n
n
m
m
m
m
p ·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· respectiv :
p
1
=1 , p
2
=2 , p
3
=3 , p
4
=3 , p
5
=5
Înlocuind obţinem :
" 4 ' 8 3
15
" 60
" 0 ' 8 3
5 4 3 2 1
" 0 . 5 " 4 . 4 " 6 . 3 " 8 . 2 " 10 . 1
" 0 ' 8 3
0 0 0
· + ·
+ + + +
+ + + +
+ · M
Pentru calculul erorii mediei pătratice a unităţii de pondere m
0
si a erorii mediei aritmetice
ponderate m întocmim tabelul 1 .
Tabelul 1
Valoarea măsurată
a unghiului M
Nr.obs
.n
p v pv pvv calcule
3
0
8’10”
3
o
8’8”
3
o
8’6”
3
o
8’4”
3
o
8’0”
3
6
9
12
15
1
2
3
4
5
+6
+4
+2
0
-4
+6
+3
+6
0
-20
36
32
12
0
80
[ ]
3 6
4
160
1
0
'',
n
pvv
n t · t ·

t ·
[ ]
6 1
15
3 6
0
'',
'',
p
m
m t · t · t ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Valoarea probabilă
a unghiului :
M=3
o
8’4”
6 , ' ' 1 ' ' 4 ' 8 3
0
t · · m M X
i
Se constată că dacă în coloana ponderilor se consideră numerele observaţiilor din serii atunci
se modifică şi mărimea erorii pătratice a unităţii de pondere . Mărirea sau micşorarea tuturor
ponderilor atrage după sine modificarea unităţii de pondere . Pentru efectuarea calculelor , în tabel s-a
admis la prima măsurătoare ponderea egala cu unitatea , prin urmare m
o
=+6”,3 reprezintă eroarea
medie pătratică a unităţii de pondere , deci a măsurătorii care are valoarea de 3
o
8’10”.Efectuând un
nou calcul ,dar cu ponderi egale cu numărul observaţiilor , se va obţine pentru unitatea de pondere altă
mărime a erorii şi anume aceea care corespunde unei singure observaţii din cele 3,6,9,12 sau 15 notata
cu
. µ
Se observă că eroarea medie pătratică a unei singure observaţii este de 3 ori mai mare ca
eroarea medie pătratică corespunzătoare primei măsurători (obţinută din media aritmetică a primelor
observaţii).
In consecinţă luând ca ponderi numărul observaţiilor primim :
9 6 , " 1 0
4
1 6 0 3
t · t ·
x
µ
Se constată de asemenea că eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate nu este în
funcţie de eroarea medie pătratică a unităţii de pondere .
27. Unghiul unui triunghi se măsoară în patru poziţii diferite ale teodolitului:
în prima poziţie se obţine o valoare de 70
g
87
c
24
cc
ca medie din 10 observaţii, în a doua 70
g
87
c
30
cc
-din
9 observaţii, în a treia 70
g
87
c
28
cc
-din 6 observaţii şi în a patra 70
g
87
c
34
cc
din 16 observaţii.
Erorile medii pătratice ale unei singure observaţii pentru cele patru poziţii sunt în ordine egale
cu : t4
cc
, t6
cc
, t8
cc
, t2
cc.
.
Să se stabilească valoarea probabilă a unghiului şi eroarea medie pătratică a acesteia.
În primul rând se stabileşte eroarea medie pătratică a fiecărei valori măsurate astfel. :
10
4
1
t · m
,
9
6
2
t · m
;
6
8
3
t · m
;
16
2
4
t · m
Luând pentru valoarea măsurată în poziţia a doua a teodolitului ponderea egală cu unitatea
(pq
=
1) avem :
2
5
1
· p ;
8
3
3
· p ; 16
4
· p
sau :
p
1
=2.5 ; p
3
=0.38 ; p
4
=16
Valoarea probabilă a unghiului şi eroarea medie pătratică a acesteia se obţine folosind tabelul
2.
Tabelul 2
Valoarea
măsurată a
unghiului M
dM p dMp v pv pvv Calcule
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
70
g
.87
c
.24
cc
30
cc
28
cc
34
cc
-6
0
-2
4
2.5
1
0.38
16
-15
0
-0.76
64
-8.43
-2.43
-4.43
1.57
-21.07
-2.43
-1.68
25.12
177.62
5.90
7.44
39.44
8 8
3
4 . 230
00
0
, m t · t ·
00
2
88 . 19
8 . 8
t ≈ t · m
Mo=70
g
87
c
30
cc
M=70
g
.37
c
.32
cc
,43
19.88 48.24 -0.06 230.4
00 00 c g
2 ,43 32 87 70 X t ·
28. Suprafaţa unei figuri oarecare se determină prin serii diferite de observaţii efectuate cu
planimetru .
În acest mod au fost primite următoarele rezultate cu erorile medii pătratice :
67.2 cm
2
t0.30 cm
2
; 67.4 cm
2
t0.15 cm
2
; 67.7 cm
2
t0.10 cm
2
Să se stabilească valoarea probabilă a suprafeţei şi eroarea ei medie pătratică .
Se consideră unitatea de pondere pentru rezultatul al doilea şi avem :
2
1
2
2
1
m
m
p · ; p
2
=1;
2
3
2
2
3
m
m
p · ;
sau :
900
225
1
· p ; p
2
=1;
100
225
3
· p
respectiv :
p
1
=0.25 ; p
2
=1; p
3
=2.25
Calculele următoare sunt cuprinse în tabelul 3.
Tabelul 3
Valoarea măsurată
a suprafeţei. M
dM p DMp v pv pvv Calcule
67.2
67.4
67.7
2
4
1
0.25
1
2.25
0.5
4
15.75
-0.38
-0.18
0.12
-0.095
-0.18
0.27
0.0361
0.0324
0.0324
22 , 0
2
1009 . 0
0
t · t · m
12 . 0
5 . 3
22 , 0
t · t · m
Mo=67.0 cm
2
M=67.58 cm
2
3.5 20.25 -0.005 0.1009
2 2
cm 12 . 0 cm 0.57 6 X t ·
29. Unghiul α se obţine din suma a doua unghiuri
1
α si
2
α .
Se cunoaşte
1
α=31
g
.91
c
.76
cc
obţinut din 6 observaţii , fiecare observaţie având eroarea medie
pătratică egala cu t10
cc
si
2
α =45
g
07
c
65
cc
obţinută din 10 observaţii cu eroarea medie pătratică
egala cu t15
cc
.
Să se determine unghiul α si ponderea lui pentru cazul în care se consideră observaţiile
unghiului
1
α cu ponderi unitare .
Avem:
cc c g
41 . 99 . 76
2 1
· + · α α α
6
10
1
1
· ·
n
m
m
o
;
10
15
2
1
0
2
· ·
n
m
m
100
6 1
2
1
1
· ·
m
p
;
225
10 1
2
2
2
· ·
m
p
sau:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
p
1
=6;
25 . 2
10
225
10 . 100
2
· · p
Cu acestea obţinem :
4 . 0
60
5 . 13 10
10
25 . 2
6
1 1 1 1
2 1

+
· + · + ·
p p p
şi
p ≅ 2.5
30. Într-un triunghi un unghi se obţine din 4 observaţii şi altul din 6 observaţii. Să se
stabilească ponderea unghiului al treilea atunci când observaţiile au ponderi unitare .
Dacă notăm cu
β α,
si
γ
cele trei unghiuri ale triunghiului şi dacă primele doua sunt
măsurate rezultă :
γ =180 -α - β
pentru care :
β
α γ
p p p
1 1 1
+ ·
dar
2

,
_

¸
¸
·
α
α
m
m
p
o
;
2

,
_

¸
¸
·
β
β
m
m
p
o
şi:
p
α
=4 p
β
=6
Deci:
4 . 2
10
24
6 4
6 . 4
· ·
+
·
γ
p
31. Să se stabilească în problema precedenta ponderea unghiului al treilea atunci când unitatea
de pondere se consideră pentru primul unghi .
Vom scrie :
p
α
=1 ;
4
6
2
·

,
_

¸
¸
·
β
α
β
m
m
p
şi atunci :
6 . 0
4
6
1
4
6
·
+
·
+
·
β α
β α
γ
p p
p p
p
32. Ponderea unei distanţe de 100 m măsurată o singura data , este egal cu unitatea . De cate
ori trebuie măsurată distanţa de 394 m pentru ca ponderea acesteia sa fie egală cu
2
1
?
Avem:
Eroarea medie pătratică a distanţei de 100 m măsurată o singură dată :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
100
1
K m ·
eroarea medie pătratică a distantei de 394 m măsurată de n ori
n
K
m
394
2
·
Cu acestea , putem scrie :
2
1
2
2
2
1
m
m
p
p
· sau
2
100
394
2
1
1

,
_

¸
¸
·
K n
K
de unde
2
200
394
≅ · n
33. Un unghi al unui triunghi se măsoară de 10 ori , obţinându-se valoarea acestuia şi eroarea
medie pătratică a unei sigure măsurători (observaţii) egală cu t 10
cc
. Să se determine numărul de
observaţii care trebuiesc efectuate asupra celorlalte unghiuri pentru a obţine eroarea medie pătratică a
unei singure observaţii de 7
cc
, iar ponderile tuturor unghiurilor să fie aceleaşi .
Vom scrie :
10
10
1
cc
m t · ;
n
m m
cc
7
3 2
t · ·
p
1
=p
3
=p
2
, atunci când :
2
3
2
2
2
1
m m m · ·
deci :
n
49
10
10
2
·
de unde :

n = 5
34. Unghiurile unui triunghi se determină cu ponderile 9 , 12 si 16 . Să se stabilească eroarea
medie pătratică a fiecărui unghi , pentru cazul în care eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este
egală cu t10
cc
.
Avem :
1
1
p
m
m
o
t ·
;
2
2
p
m
m
o
t ·
;
3
3
p
m
m
o
t ·
9
10
1
cc
m t · = t3
cc
,3;
cc
cc
m 2
12
10
2
t · t · ,9
5 , 2
16
10
3
cc
cc
m t · t ·
35. Să se determine ponderea diferenţei de nivel măsurată pe un traseu de nivelment geometric
de lungime D , pentru cazul în care unitatea de pondere corespunde diferenţei de nivel măsurată pe un
traseu de nivelment geometric de lungime d .
Se cunoaşte :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
D K m
D
·
şi:
d K m
d
·
atunci :
D K
p
D
2
1
· ;
d K
p
d
2
1
·
iar :
D
d
p
D
·
36. Un traseu de nivelment geometric cu lungimea de 5 km are ponderea 2 . Să se determine
lungimea traseului de nivelment geometric căruia îi corespunde o pondere egală cu unitatea .
Luând în considerare problema precedentă obţinem :
km
d

5
2 ·
de unde :
d = 10 km
37. De la 5 puncte de cote cunoscute sunt realizate către un punct P 5 trasee de nivelment
geometric.
Sunt măsurate lungimile traseelor si diferenţele de nivel răspunzătoare unui traseu cu
lungimea de 1 km .
Tabelul 4
Nr.
tra-
seului
Dif.de
nivel
[m]
Lungimea
[km]
P M δ
[mm]
Mp δ V
[mm]
pv pvv Calcule
1
2
3
4
5
112.814
112.807
112.802
112.817
112.816
2.5
4.0
5.0
0.5
1.0
40
25
20
200
100
14
7
2
17
16
560
175
40
3400
1600
-1
-8
-13
+2
+1
-40
-200
-260
400
100
40
160
0
338
0
800
100
L
p
100
·
mm m 5 . 38
4
5920
0
t · t ·
mm m 2
385
1480
t · t ·
812 . 112
8 . 112
0
·
·
M
M
385 385 5775 0 592
0
Rezultatul final se scrie :
X = 112,815 m t2 mm
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se observă că eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel măsurată pe o lungime de 100 km
este de t 38,5 mm .
Eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel corespunzătoare lungimii de 1 km va fi :
mm m 9 . 3 80 . 14
100
1480
1
0
t ≅ t · t ·
38. Se consideră punctele geodezice A si B legate între ele cu un traseu poligonometric (fig.
10).şi un punct P situat pe acest traseu . Se cunosc orientarea Q
A
si numărul n
1
al unghiurilor măsurate
între punctele A si P si n
2
al unghiurilor
măsurate între punctele P şi B .
Să se determine ponderea cu care
se calculează orientarea Q
B
.
Figura 10
Putem scrie:
2
2
2
1
2
β β
m n m n m
B
Q
+ · (s-a admis
A
Q
m
=0 )
2 1
1 1 1
p p p
B
Q
+ ·
În care p
1
si p
2
sunt ponderile corespunzătoare traseelor de la A la P şi de la P la B considerate
cu legătura în serie .
Concluzia este că inversa ponderii a doua trasee poligonometrice legate în serie este egală cu
suma inverselor ponderilor corespunzătoare traseelor respective.
39. Considerăm punctele geodezice A si B legate prin doua trasee poligonometrice .(fig.11).
Se cunosc orientarea Q
A
şi numărul
unghiurilor n
1
, respectiv n
2
măsurate pe cele
două trasee poligonometrice . Să se determine
ponderea cu care se calculează orientarea Q
B
.
Putem scrie:
Figura 11
[ ] [ ]
"
2
'
1
2 1
'
1
B B
B
B
Q
p
p
Q
p
p
p p
Q p
Q + ·
+
·
în care :
'
B
Q si
"
B
Q
sunt valorile orientării Q
B
obţinute pornind de la orientarea Q
A
şi folosind
unghiurile măsurate pe cele doua trasee polignometrice .
În continuare avem :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ ] [ ]
2 "
2
2
2
'
2
2
1
2
2
B B B
Q Q Q
m
p
p
m
p
p
m + ·
[ ]
[ ]
β
β
2
2
2
2 2
1
2
2
1 2
m n
p
p
m n
p
p
m
B
Q
+ ·
[ ] [ ]
2
2
2
2
1
2
2
1
1 1 1
p
p
p
p
p
p
p
B
Q
+ ·
2 1
p p p
B
Q
+ ·
în care p
1
si p
2
sunt ponderile corespunzătoare traseelor care leagă punctele A si B (legătura
considerată în paralel ).
Concluzia este că ponderea a două trasee poligonometrice legate în paralel este egală cu suma
ponderilor corespunzătoare traseelor respective .
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
4. 4. MĂSURĂTORI DUBLE MĂSURĂTORI DUBLE
1.19. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR DUBLE
Considerăm o lungime a cărei valoare urmează să fie determinată pe bază de măsurători. Dacă
lungimea este cu mult mai mare decât lungimea instrumentului se procedează la efectuarea de
măsurători pe porţiuni, de obicei egale şi nu mai mari decât lungimea instrumentului astfel încât
rezultatul se obţine dintr-un şir de observaţii. De regulă măsurătorile se repetă după acelaşi procedeu,
ceea ce conduce la obţinerea a două şiruri de observaţii sau, astfel spus la un şir de observaţii duble, la
un şir de observaţii perechi.
Astfel de observaţii constituie o categorie aparte de măsurători cunoscute sub numele de
măsurători duble.
Măsurătorile duble sunt analizate separat datorită particularităţilor care le au privind
efectuarea lor şi prelucrarea erorilor accidentale şi sistematice în mod distinct.
Din aceasta categorie de măsurători fac parte şi alte observaţii cum sunt cele referitoare la
determinarea diferenţelor de nivel şi al cotelor prin metoda nivelmentului geometric, determinarea
unghiurilor prin metoda repetiţiei etc.
Tratarea observaţiilor duble porneşte de la a considera ca mărimile măsurate sunt egale, dar
pot fi de aceeaşi precizie sau de precizie diferită.
Rezultă că există cazul măsurătorilor duble de aceeaşi precizie şi cazul măsurătorilor duble de
precizii diferite .
1.20. MĂSURĂTORI DUBLE DE ACEEAŞI PRECIZIE
Fie şirul de observaţii perechi şi de aceeaşi precizie :
O O O O
O O O O
n
n
1 2 3
1 2 3
' ' ' '
' ' ' ' ' ' ' '
, , ,..........
, , ,..........
Pentru fiecare pereche de observaţii rezultă o valoare medie, deci putem scrie :
M
1
=
O
1
'
O
1
''
2
; M
2
=
O
2
'
O
2
''
2
;. . . . . .. . . . . M
n
=
O
n
'
O
n
''
2
(4.1)
Faţa de valorile medii pot fi stabilite erorile aparente, după cum urmează:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
V O M
O O d
V O M
O O d
V O M
O O d
V O M
O O d
V O M
O O d
V
n n n
n n n
n
1 1 1
1 1 1
1 1 1
1 1 1
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2 2
2 2
2 2
2 2
2 2
2 2
' '
' ' '
' ' ' '
' ' '
' '
' ' '
' ' ' '
' ' '
' '
' ' '
' '
................................................
· − ·

·
· − ·−

·−
· − ·

·
· − ·−

·−
· − ·

·
·O M
O O d
n n
n n n ' '
' ' '
− ·−

·−
2 2
(4.2)
Se observă că relaţiile (4.2.) d
1
,d
2
,.........,d
n
sunt diferenţele între observaţiile din fiecare
pereche. Suma erorilor aparente este egala cu zero ( [ V ] = 0).
Rezultă că erorile V
1
’,V
1
’’,V
2
’,V
2
’’..........V
n
’V
n
’’ sunt erori accidentale erorile sistematice, în
cazul în care există se elimina prin diferenţele (4.2.).
Eroarea medie pătratică m
a
a unei singure observaţii determinată de erorile accidentale va fi
conform egalităţii 2.18.) :
[ ]
( )
m
dd
n
a
· t
− 2 1
0
(4.3)
în care n este numărul observaţiilor, respectiv dublul numărului care prezintă perechile de observaţii
(n
0
= 2n).
Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice se obţine cu (2.19.) ca fiind :
[ ]
( )
m
dd
n
M
· t
− 4 1
0
(4.4)
Formulele (4.3.) şi (4.4.) în cazul particular când avem o singură pereche (2 observaţii )
devin :
m
d
m
d
a
· t
· t
2
2
(4.6)
Dacă rulăm diferenţialele :
d O O
d O O
d O O
n n n
1 1 1
2 2 2
· −
· −
· −
'
' '
' ' '
...................
' ' '
şi considerăm că observaţiile au erorile ε
1
’, ε
1
’’, ε
2
’, ε
2
’’.......... ε
n
’ε
n
’’ determinate de influenţa
simultană a erorilor sistematice şi accidentale putem scrie :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
' ' '
' '
2
'
2 2 2
' '
1
'
1 1 1
n n n n
d
d
d
ε ε ε
ε ε ε
ε ε ε
− · ·
− − − − − − − − −
− · ·
− · ·
(4.7)
Se constată simplu că diferenţele sunt egale cu zero (nu există) dacă observaţiile sunt efectuate
fără erori.
Prezenţa erorilor sistematice şi accidentale conduce la existenta diferenţelor între observaţii,
diferenţe cu care se poate evalua efectul simultan a acestor erori.
Astfel utilizând egalitatea (1.26.) se determină eroarea medie pătratică a unei diferenţe, scriind
:
[ ]
[ ]
m
dd
n
m m
m
dd
n
o
o
·t
·
·t
2
2
(4.9)
Aşadar, eroarea m determinată cu relaţia (4.9.) provine din efectul simultan al erorilor
sistematice şi accidentale, iar eroarea m
a
determinată cu relaţia (4.3.) provine din efectul erorilor
accidentale . Diferenţa pătratelor celor doua erori exprimă pătratul erorii medii pătratice m
S
a unei
singure observaţii datorită erorilor sistematice .
m m m
S a
2 2 2
· − (4.10)
1.21. MĂSURĂTORI DUBLE DE PRECIZII DIFERITE
Fie şirul de observaţii perechi de precizii diferite :
O
1
’,O
2
’,.............,O
n
’ cu ponderea p’
O
1
’’,O
2
’’,.............,O
n
’’ cu ponderea p’’
Valorile medii ale observaţiilor din perechi sunt :
M
p O p O
p p
M
p O p O
p p
M
p O p O
p p
n
n n
1
1 1
2
2 2
·
+
+
·
+
+
·
+
+
' ' ' ' ' '
' ' '
;
' ' ' ' ' '
' ' '
;..............;
' ' ' ' ' '
' ' '
(4.
11)
Erorile aparente vor fi:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
V O M
p d
p p
V O M
p d
p p
V O M
p d
p p
V O M
p d
p p
n n n
n
n n n
n
1 1 1
1
1 1 1
1
' '
' '
' ' '
' ' ' '
'
' ' '
..................................
' '
' '
' ' '
' ' ' '
'
' ' '
· − ·
+
· − ·−
+
· − ·
+
· − ·
+
(4.12)
Se observă că exista proprietatea erorilor aparente, respectiv :
p’V
1
’ + p’’V
1
’’ + ...........+ p’V
n
’ + p’’V
n
’’ = 0 (4.13)
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere, conform formulei (3.26.) este :
[ ]
( ) ( )
m
p p dd
p p n
a
·t
+ −
' ' '
' ' '
0
1
(4.14)
Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate corespunzătoare unei perechi de
observaţii este, în baza formulei (3.16.) :
[ ]
m
p p
p p dd
n
M
o
·t
+ −
1
1 ' ' '
' ' '
(4.15)
Formulele (4.14.) şi (4.15.) pentru cazul particular, când avem o singură pereche de observaţii,
devin :
m d
p p
p p
a
·t
+
' ' '
' ' '
(4.16)
m
d
p p
p p
M
·t
+ ' ' '
' ' '
(4.17)
Există situaţii când observaţiile în perechi au aceeaşi precizie, dar preciziile sunt diferite de la
o pereche la alta.
Fie, aşadar şirul de observaţii perechi :
O
1
’,O
2
’,...........….,O
n

O
1
’’,O
2
’’,.............,O
n
’’
cu ponderile :
p
1
,p
2
,...........,p
n

Valorile medii ale observaţiilor din perechi sunt :
M
O O
M
O O
M
O O
n
n n
1
1 1
2
2 2
2 2 2
·
+
·
+
·
+ ' ' '
;
' ' '
'
;..............;
' ' '
cu care erorile aparente sunt :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
n
n
n
n
n
n
p ponderea cu
d
V
p ponderea cu
d
V
p ponderea cu
d
V
p ponderea cu
d
V
p ponderea cu
d
V
p ponderea cu
d
V
2
' '
2
'
2
' '
2
'
...... .......... .......... ..........
2
' '
2
'
2
2
2
2
2
2
2
1
1
1
1
1
− ·
·
− ·
·
− ·
·
Se constată că : [pv] = 0
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este :
[ ]
m
pdd
n
a
o
·t
− 2 1 ( )
(4.18)
Eroarea medie pătratică a mediei obţinută din perechi este :
[ ]
( )
m
pdd
n
M
o
· t
− 4 1
(4.19)
Relaţiile (4.18.), (4.19.) pot fi particularizate pentru o singură pereche de observaţii.
Recapitulând, pentru măsurătorile duble de precizii diferite există două situaţii :
1. Când şirurile de observaţii au ponderi diferite p’ şi p’’, deci observaţiile din perechi au
precizii diferite, relaţiile cu care se stabilesc erorile medii pătratice sunt (4.14.) şi (4.15.).
2. Când observaţiile din perechi au aceeaşi precizie, dar perechile de observaţii au ponderi
diferite relaţiile cu care cu care se stabilesc erorile medii pătratice sunt (4.18.) şi (4.19.).
Dacă erorile sistematice nu sunt eliminate în prealabil se pune problema determinării efectului
simultan al erorilor sistematice şi accidentale . Pentru aceasta avem în vedere situaţiile precizate mai
sus.
1. Şiruri de observaţii cu ponderi diferite
Reluăm egalităţile (4.7.) scrise sub forma :
d
i
= ε
i
= ε
i
’ - ε
i
’’ unde i = 1,2,3,.........,n
Dacă observaţiile O
i
’ au ponderile p’ şi observaţiile O
i
’’ au ponderile p’’ atunci şi erorile ε
i

au ponderile p’, iar erorile ε
i
’’ au ponderile p’’. Rezultă că ponderile diferenţelor d
i
notate cu p se
obţin conform relaţiei (3.31.) scriind :
1 1 1
2
p p p
sau
p
p p
p p
sau p
p p
p p
· +
·
+
·
+
' ' '
' ' '
' ' '
' ' '
' ' '
(4.21)
Folosind expresia (4.21.) obţinem eroarea medie pătratică a unei diferenţe astfel:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ ]
m
p p dd
p p n
o
·t
+
2 ' ' '
( ' ' ' )
(4.22)
Eroarea medie pătratică a unei singure observaţii este :
[ ]
m
p p dd
n p p
·t
+
' ' '
( ' ' ' )
(4.23)
2. Şiruri de perechi de observaţii cu ponderi diferite
Egalităţile (4.7.) pot fi scrise cu precizările :
' ' '
' '
2
'
2 2 2
' '
1
'
1 1 1
n n n n
d
d
d
ε ε ε
ε ε ε
ε ε ε
− · ·
− − − − − − − − −
− · ·
− · ·
În această situaţie avem relaţiile :
[ ]
[ ]
m
pdd
n
m
pdd
n
o
·t
·t
2
(4.25)
Pentru măsurătorile duble de precizii diferite, prezentate în cele doua situaţii, au fost stabilite
expresiile cu care se obţin eroarea medie pătratică a unei singure observaţii datorită influenţei erorilor
accidentale şi eroarea medie pătratică a unei singure observaţii, datorită influentei erorilor sistematice
şi accidentale. În consecinţă poate fi evaluată şi influenta erorilor sistematice.
EXEMPLE : EXEMPLE :
40. Să se determine erorile medii pătratice ale unei singure măsurători m
a
, m
M
şi m, din şirul
de măsurători duble de precizii egale format din şase măsurători duble ale unor lungimi ce formează
laturile unei linii poligonale de precizie (tabelul 5).
Tabel 5
Nr. O

i (m) O
’’
i (m) di (cm) di di Calcule
1
2
3
4
5
6
132.45
135.21
134.77
132.59
136.58
134.09
132.54
135.26
134.73
132.69
136.62
134.09
-9
-5
+4
-10
-4
0
81
25
16
100
16
0
[ ]
( )
[ ]
m
dd
n
cm
m
m
cm
m
dd
n
cm
a
M
a
·t

·t ·t
·t ·t
·t ·t ·t
2 1
238
211
329
2
2 33
2
238
2 6
4 45
0
.
.
.
.
.
[dd]
238
M
s
=3.00 cm
cu ponderea p
1
cu ponderea p
2
------------------
cu ponderea p
n
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
41. Să se determine erorile m
a
, m
M
şi m din şirul de măsurători duble de precizii diferite
format din cinci tronsoane, cu număr diferit de staţii normale ale unei denumiri de nivelment
geometric dublu (tabel 6).
Tabel 6
Nr. dI (mm) nI pI pi di dI Calcule
1
2
3
4
5
-3
-4
-6
-12
2
5
10
20
40
25
20
10
5
2.5
4
180
160
180
360
16
[ ]
( )
[ ]
m
pdd
n
mm
m
m
mm
m
dd
n
m
a
M
a
·t

·t ·t
·t ·t
·t ·t ·t
2 1
896
2 9
7 06
2
5
2
896
2 5
95
0
.
.
.
.
[ ] -23 100 896 ms =6.36 mm
42. O bază de triangulaţie B a fost măsurată pe porţiuni în doua serii de observaţii. În prima
serie s-au obţinut valorile :
441.1852 m
1381.1571 m
În seria a doua valorile 441.1839 m şi 1381.1632 m .
Să se stabilească valoarea probabilă a bazei de triangulaţie şi eroarea medie pătratică a
acesteia.
Se procedează la determinarea valorii probabile a mărimii măsurate scriind:
O
1
’ = 441.1852 m O
2
’ = 1382.1571 m
O
1
’’ = 441.1839 m O
2
’’ = 1381.1632 m
M
O O
m
M
O O
m
B M M m
1
1 1
2
2 2
1 2
2
441 1846
2
1381 1601
1822 3447
·
+
·
·
+
·
· + ·
' ' '
.
' ' '
.
.
Pentru calculul erorii medii pătratice a valorii probabile a bazei de triangulaţie se stabileşte
mai întâi eroarea medie pătratică raportată la un Km.
Vom scrie :
d
1
= O
1
’ - O
1
’’ = 1.3 mm
d
2
= O
2
’ - O
2
’’ = -6.1 mm
Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice datorită erorilor sistematice şi accidentale este:
m
m
mm la Km
M
· · t
2
196 1 ,
Cu aceasta obţinem erorile m
1
şi m
2
ale lungimilor M
1
şi M
2
, astfel:
m m M m m M
M M 1 1 2 2
· · · ;
M
1
, M
2
se utilizeazã în Km.
Eroarea m
B
a bazei se obţine:
m=±

[ dd ]
[ M]
2n


1. 6937. 21
4
=±2. 78 mm la un km
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
m m m M M
m
m
B M
B
B
m
· + · +
· t + · t
· t
1
2
1
2
1 2
196 0 441 1381 196 1822
2 65
, , , , ,
,
Rezultatul final se scrie:
( ) , , B B m mm
B
· t · t 1822 3447 2 65
în care (B) este valoarea adevărată a bazei de triangulaţie.
43. O bază de triangulaţie B a fost măsurată pe 7 porţiuni de lungimi în două serii de
observaţii cu următoarele valori:
Seria 1
(m)
Seria a
(m)
715,3365 715,3405
746,9594 746,9591
825,9406 825,9401
773,7033 773,7038
832,8154 832,8176
742,3548 742,3520
538,1323 538,1328
Toatã lungimea:
5175,2423
Toatã lungimea:
5175,2459
Valoarea probabilă a lungimii bazei este:
B= 5175,2441 m
Diferenţa între observaţii sunt:
d
1
= - 4,0 mm
d
2
= +0,3 mm
d
3
= +0,5 mm
d
4
= - 0,5 mm
d
5
= - 2,2 mm
d
6
= +2,8 mm
d
7
= - 0,5 mm
Ponderile diferenţelor se stabilesc după relaţia generală (3.11).
p p p p p p p
1 2 3 4 5 6 7
1
0 72
1
0 75
1
0 83
1
0 77
1
0 83
1
0 74
1
0 54
· · · · · · ·
,
;
,
;
,
;
,
;
,
;
,
;
,
Eroarea medie pătratică a unei singure observaţii, raportată la un km este:
[ ]
km mm
n
pdd
m / 69 , 1
2
t · t ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Eroarea medie pătratică a lungimii bazei măsurate se obţine:
mm
m
m
B
72 , 2 17 , 5
2
69 , 1
17 , 5
2
t · ⋅ t · ⋅ ·
Rezultatul final se scrie:
(B) = 5175,2441 m ±2,72 m
44. Să se determine erorile m
a
, m
M
şi m din şirul de măsurători duble format din cinci
tronsoane ale unei drumuiri de nivelment geometric (tabelul 7).
Pe tronsoanele primului şir de măsurători sunt folosite 5 staţii, iar pe tronsoanele şirului al
doilea sunt folosite la 10 staţii.
Tabelul 7
Nr. Dif d
i
(mm)
p’ p’’ d
I
d
i
Calcule
1
2
3
4
5
-3
-4
-6
-12
2
1/5
sau
1
1/10
sau
2
9
16
36
144
4
[ ]
( )
[ ]
m
p p n
p p dd
m
mm
p p
m
m
mm
p p n
p p dd
m
a
M
a
28 , 5
3 , 5
2 , 209
) ' ' ' (
' ' '
3 , 2
3
9 , 3
' ' '
9 , 3
9 , 3
2 , 209
) ' ' ' ( 1 2
' ' '
0
t · t ·
+
t ·
t ·
t
·
+
t ·
t · t ·
+ −
t ·
209 m
s
=3.56 mm
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
5. 5. MĂSURĂTORI INDIRECTE MĂSURĂTORI INDIRECTE
1.22. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE
5.3.5. CAZUL FUNCŢIILOR LINIARE
Considerăm un traseu de nivelment geometric geodezic (fig.12) în care sunt cunoscute cotele
absolute H
A
şi H
B
ale punctelor A şi B şi diferenţele de nivel măsurate h
1
, h
2
, h
3
, între punctele A,P
1
,P
2
şi B ale traseului (P
1
şi P
2
sunt puncte ale căror cote absolute nu se cunosc).
h
1
h
2
h
3
A P
1
P
2
B
Săgeţile arată creşterea sau descreşterea diferenţelor de nivel faţă de parcurgerea traseului de
nivelment de la A la B.
Introducem notaţiile :
H H
1
0
2
0
, - cotele provizorii ale punctelor P
1
şi P
2
;
x
1
, x
2
- corecţiile probabile ale cotelor provizorii ;
V
1
,V
2
,V
3
- corecţiile probabile ale mărimilor măsurate (diferenţele de nivel) ;
Cotele provizorii se pot determina cu relaţiile :
H H h
H H h
A
B
1
0
1
2
2
3
· +
· −
(5.1)
deci sunt cunoscute.
Cu notaţiile precizate pot fi scrise ecuaţii, într-un număr egal cu numărul diferenţelor de nivel
(numărul mărimilor măsurate). Acestea au forma :
H x H h V
H x H x h V
H H x h V
A
B
1
0
1 1 1
2
0
2 1
0
1 2 2
2
0
2 3 3
+ − + ·
+ − + − ·
− + + ·
( )
( )
( )
(5.2)
sau :
x
1
+ l
1
= V
1

1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
-x
1
+ x
2
+ l
2
= V
2
(5.3)
-x
2
+ l
3
= V
3
În ecuaţiile (5.3) termeni liberi l
1
, l
2
, l
3
se obţin valoric astfel :
l
l
l
1
2
3
· − −
· − −
· − −
H H h
H H h
H H h
A
B
1
0
1
2
0
1
0
2
2
0
3
(5.4)
Sistemul de ecuaţii (5.3) defineşte categoria de măsurători indirecte, în sensul că se măsoară
direct diferenţele de nivel cu care se calculează termenii liberi folosind egalităţile (5.4) şi se obţin
indirect corecţiile probabile x
1
, x
2
cu care se stabilesc cotele absolute ale punctelor P
1
, P
2
folosind
relaţiile :
H H x
H H x
1 1
0
1
2 2
0
2
· +
· +
(5.5)
Se constată că între mărimile care se determină şi mărimile măsurate există legaturi sub forma
unor funcţii liniare.
5.3.6. CAZUL FUNCŢIILOR NELINIARE
Considerăm punctele geodezice P
1
, P
2
, P
3
, P
4
cunoscute prin coordonatele lor (x
1
,x
2
,x
3
,x
4
);
(y
1
,y
2
,y
3
,y
4
) şi punctul P
0
ale cărui coordonate probabile ((x
0
),(y
0
)) trebuiesc determinate (fig.13).
Pentru determinarea coordonatelor probabile ale
punctului Po sunt măsurate distanţele S S S S
m m m m
10 20 30 40
, , ,
introducem notaţiile :
x
0
,y
0
- coordonatele provizorii ale punctului P
0
;
∆ x
0
,∆ y
0
- corecţiile probabile ale coordonatelor
provizorii;
Figura 13
S S S S
c c c c
10 20 30 40
, , , - distantele calculate din coordonatele provizorii şi coordonatele
punctelor cunoscute (prin metoda intersecţiei liniare înainte );
V
10
, V
20
, V
30
, V
40
- corecţiile probabile ale distantelor măsurate ;
Cu notaţiile precizate putem scrie egalităţile :
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
x x x y y y S V
x x x y y y S V
x x x y y y S V
x x x y y y S V
m
m
m
m
0 0 1
2
0 0 1
2
10 10
0 0 2
2
0 0 2
2
20 20
0 0 3
2
0 0 3
2
30 30
0 0 4
2
0 0 4
2
40 40
+ − + + − · +
+ − + + − · +
+ − + + − · +
+ − + + − · +
∆ ∆
∆ ∆
∆ ∆
∆ ∆
(5.6)
Se observă că între mărimile care se determină (∆ x
0
,∆ y
0
) şi mărimile măsurate există
legaturi sub forma unor funcţii neliniare.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Sistemul de ecuaţii (5.6) defineşte categoria de măsurători indirecte în sensul că se măsoară
direct distanţele S S S S
m m m m
10 20 30 40
, , , şi se obţine direct corecţii probabile ∆ x
0
,∆ y
0.
Ecuaţiile din sistemul (5.6) pot fi liniarizate prin dezvoltări serie, după care obţinem în prima
forma :




S S S v
S S S v
S S S v
S S S v
m c
m c
m c
m c
10 10 10 10
20 20 20 20
30 30 30 30
40 40 40 40
− − ·
− − ·
− − ·
− − ·
( )
( )
( )
( )
(5.7)
5.3.7. FORMA GENERALĂ DE DEFINIRE A MĂSURĂTORILOR
INDIRECTE
S-a arătat că între mărimile măsurate direct şi mărimile care se obţin indirect pot fi stabilite
legături funcţionale ce pot fi liniare sau neliniare.
În practica geodezica sunt frecvente cazurile când funcţiile de legătura nu sunt liniare.
Pentru acestea forma generala de exprimare este :
f
1
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) = l
1

f
2
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) = l
2

----------------------------------------- (5.8)
f
n
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) = l
n

în care :
x
1
, x
2
, .......................,x
k
- sunt necunoscute (mărimile care se determină);
l
1
, l
2
,......................... ,l
n
- sunt mărimile măsurate şi considerate fără erori;
Notăm cu l l l
n 1
0
2
0 0
, ,........, , mărimile măsurate şi eronate, cum de altfel există practic
întotdeauna şi avem :
f
1
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) - l
1
0
= v
1
f
2
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) - l
2
0
= v
2
---------------------------------------------- (5.9)
f
n
(x
1
, x
2
, .......................,x
k
) - l
n
0
= v
n
Este important de precizat ca mărimile x
1
, x
2
, .......................,x
k
nu sunt independente, ci
legate între ele prin relaţiile (5.9).
De asemenea, sistemul de ecuaţii (5.9) este format din atâtea ecuaţii cate mărimi măsurate
există, iar numărul lor este mai mare ca numărul necunoscutelor, adică există întotdeauna :
n > k
Pentru liniarizarea funcţiilor din (5.9) notăm cu x x x
k 1
0
2
0 0
, ,........., valorile aproximative
ale necunoscutelor.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
x x x
x x x
x x x
k k k
1 1
0
1
2 2
0
2
0
· +
· +
· +



...................
(5.10)
Se constată că prin determinarea creşterilor ∆ x
1
, ∆ x
2
, .........., ∆ x
k
după metodologia care
va urma, există posibilitatea determinării necunoscutelor x
1
, x
2
, .......................,x
k
cu relaţiile (5.10).
Introducem în ecuaţiile (5.9) expresiile necunoscutelor date de egalităţile (5.10) şi obţinem :
( )
( )
f x x x x x x l v
f x x x x x x l v
f x x x x x
k k
k k
n k
1 1
0
1 2
0
2
0
1
0
1
2 1
0
1 2
0
2
0
2
0
2
1
0
1 2
0
2
0
+ + + − ·
+ + + − ·
+ +
∆ ∆ ∆
∆ ∆ ∆
∆ ∆
, ,.........,
, ,.........,
..................................................................
, ,.........,
( )
+ − · ∆x l v
k n n
0
(5.11)
Creşterile necunoscutelor fiind mici funcţiile din (5.11) pot fi dezvoltate în serie Taylor.
Reţinem din dezvoltare până la termenii la puterea întâi şi avem :
f x x x
f
x
x
f
x
x
f
x
x l v
k
k
k 1 1
0
2
0 0 1
1
1
1
2
2
1
1
0
1
( , ,.........., ) ......
.............................................................................................
+
¸
¸

_
,
+
¸
¸

_
,
+ +
¸
¸

_
,
− ·






∆ ∆ ∆
...
( , ,.........., ) ...... f x x x
f
x
x
f
x
x
f
x
x l v
n k
n n n
k
k n n 1
0
2
0 0
1
1
2
2
0
+
¸
¸

_
,
+
¸
¸

_
,
+ +
¸
¸

_
,
− ·






∆ ∆ ∆
(5.12)
Expresiile derivatelor din (5.12) se calculează pentru x
i
=x
i
0
(i=1,2,...,k).
Introducem în ecuaţiile (5.12) notaţiile :
1
0
1
0 0
2
0
1 1
1 1 ) ,... ( · −
k
x x x f
f x x x
k 2 1
0
2
0 0
2
0
2
1 1 ( , ,..., ) − ·
- - - - - - - - - - - - - - - - - -
n n k n
x x x f 1 1 ) ,..., , (
0 0 0
2
0
1
· −
a
i
,b
i
,...,k
i
(i=1,2,...n) coeficienţii creşterilor ∆ ∆ ∆ x x x
k 1 2
, ,..., şi avem :
a x b x k x v
k 1 1 1 2 1 1 1
1 ∆ ∆ ∆ + + + + · ...
a x b x k x v
k 2 1 2 2 2 2 2
1 ∆ ∆ ∆ + + + + · ...
(5.13)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
a x b x k x v
n n n k n n
∆ ∆ ∆
1 2
1 + + + + · ...
Sistemul de ecuaţii (5.13) reprezintă forma generală de definire a măsurătorilor indirecte şi
poartă numele de sistemul ecuaţiilor de erori sau sistemul de ecuaţii al corecţiilor.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Scrierea în forma generală a sistemului ecuaţiilor de erori este posibilă şi în cazul funcţiilor
liniare.Astfel pornind de la sistemul particular (5.3) putem scrie:
a x b x k x v
k 1 1 1 2 1 1 1
1 + + + + · ...
a x b x k x v
k 2 1 2 2 2 2 2
1 + + + + · ... (5.14)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
a x b x k x v
n n n k n n 1 2
1 + + + + · ...
Pentru a rezolva cu uşurinţă sistemul (5.14) se foloseşte practic procedeul introducerii de
valori aproximative exprimate ca în (5.10), ceea ce conduce la un sistem de ecuaţii identic cu (5.13).
1.23. PONDERILE ECUAŢIILOR DE ERORI
S-a arătat că egalităţile (5.8) practic nu pot exista datorită erorilor care afectează întotdeauna
măsurătorile făcând ca valorile mărimilor măsurate să nu fie cele reale, adevărate.Mărimile măsurate
sunt, în exemplele considerate, diferenţele de nivel şi distanţele între punctele geodezice.Se constată că
în fiecare ecuaţie a sistemului (5.3) sau a sistemului (5.7) există o singură mărime măsurată.Eroarea
mărimii respective reprezintă şi eroarea ecuaţiei.Acest lucru rămâne valabil şi la forma generală de
exprimare a sistemului de ecuaţii al corecţiilor în care termenii liberi l
1
,l
2
...l
n
sunt formaţi dintr-o sumă
de constante şi mărimile măsurate
0 0
2
0
1
,..., ,
n
l l l .
Dacă notăm erorile termenilor liberi cu m
l1
,m
l2
,...m
ln
,si erorile ecuaţiilor cu m
v1
,m
v2
,...m
vn
,
putem scrie :
m
1 1
l V
m ·
m
2 2
l V
m ·
(5.15)
- - - - - - - -
m
n n
l V
m ·
sau :
m
2 2
1 1
l v
m ·
m
2 2
2 2
l v
m · (5.15’)
- - - - - - -
2 2
n n
l v
m m ·
Luând în considerare egalităţile (3.10), egalităţile (5.15) devin :
1 1
2
0
2
0
l v
p
m
p
m
·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
- - - - - - - - (5.16)
n n
l v
p
m
p
m
2
0
2
0
·
sau :
1 1
l v
p p ·
2 2
l v
p p ·
(5.16’)
- - - - - - -
n n
l v
p p ·
Se poate trage concluzia că ponderile ecuaţiilor de erori sunt date de ponderile mărimilor
măsurate sau de ponderile termenilor liberi.
În funcţie de erorile, respectiv ponderile ecuaţiilor, există doua cazuri de măsurători indirecte
şi anume :
a) când ponderile ecuaţiilor sunt egale, măsurătorile indirecte sunt de aceeaşi precizie;
b) când ponderile ecuaţiilor sunt diferite, măsurătorile indirecte sunt de precizii diferite.
1.24. MĂSURĂTORI INDIRECTE DE ACEEAŞI PRECIZIE
1.3.10. SISTEMUL DE ECUAŢII NORMALE
Considerăm un sistem de ecuaţii de erori format din n ecuaţii cu trei necunoscute. Un astfel de
sistem conform formei generale (5.14) se scrie astfel:
a
1
x
1
+ b
1
x
2
+ c
1
x
3
+l
1
= v
1
a
2
x
1
+b
2
x
2
+ c
2
x
3
+ l
2
= v
2
(5.17)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
a
n
x
1
+b
n
x
2
+ c
n
x
3
+ l
n
= v
n
Algebric sistemul (5.17) este nedeterminat întrucât conţine n+3 necunoscute (erorile aparente
v
1
,v
2
,...,v
n
şi mărimile care se determină x
1
,x
2
,x
3
) şi n ecuaţii.
Rezolvarea unui astfel de sistem este posibilă în sensul în care pentru necunoscutele
(principale) x
1
,x
2
,x
3
se urmăreşte determinarea valorilor lor probabile.
Pentru aceasta, la sistemul (5.17) se ataşează condiţia :
[vv] = minim
Erorile aparente v
1
,v
2
,...v
n
după cum rezultă din sistemul ecuaţiilor de erori sunt funcţii de
x
1
,x
2
,x
3
, deci putem scrie :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
minim
) l x c x b x (a
.... ) l x c x b x (a
) l x c x b x (a v ... v v ) ,x ,x F(x
n 3 n 2 n 1 n
2
2 3 2 2 2 1 2
2
1 3 1 2 1 1 1
2
n
2
2
2
1 3 2 1
·
+ + + +
+ + + + + +
+ + + + · + + + ·
(5.18)
Este cunoscut ca extremul unei funcţii se află pentru valorile variabilelor care anulează
derivatele parţiale ale funcţiei în raport cu acestea, deci pentru valorile care sunt soluţii ale sistemului :
δ
δ
F
x
1
0 ·
;
δ
δ
F
x
2
0 ·
;
δ
δ
F
x
3
0 ·
; (5.19)
Procedând la derivarea parţială a funcţiei (5.18) sistemul (5.19) devine :
2(a
1
x
1
+b
1
x
2
+ c
1
x
3
+ l
1
)a
1
+ 2(a
2
x
1
+ b
2
x
2
+c
2
x
3
+ l
2
)a
2
+ ...+
+ 2(a
n
x
1
+b
n
x
2
+ c
n
x
3
+ l
n
)a
n
=0
2(a
1
x
1
+b
1
x
2
+ c
1
x
3
+ l
1
)b
1
+ 2(a
2
x
1
+b
2
x
2
+ c
2
x
3
+l
2
)b
2
+....+
+ 2(a
n
x
1
+b
n
x
2
+c
n
x
3
+l
n
)b
n
= 0
2(a
1
x
1
+ b
1
x
2
+ c
1
x
3
+ l
1
)c
1
+ 2(a
2
x
1
+ b
2
x
2
+ c
2
x
3
+ l
2
)c
2
+....+
+ 2(a
n
x
1
+ b
n
x
2
+ c
n
x
3
+ l
n
)c
n
=0
sau :
[aa] x
1
+ [ab] x
2
+ [ac] x
3
+ [a
1
] = 0
[ab] x
1
+ [bb] x
2
+ [bc] x
3
+ [b
1
] = 0 (5.20)
[ac] x
1
+ [bc] x
2
+ [cc] x
3
+ [c
1
] = 0
Sistemul (5.20) poartă numele de sistemul ecuaţiilor normale. O caracteristică a acestui sistem
este simetria, respectiv coeficienţii necunoscutelor simetrici faţă de diagonala principală sunt egali.
Sub forma simplificată sistemul de ecuaţii normale se scrie astfel :
[aa]x
1
+ [ab]x
2
+ [ac]x
3
+ [a1] = 0
[bb]x
2
+ [bc]x
3
+ [b1] = 0 (5.20’)
[cc]x
3
+ [c1] = 0
1.3.11. PROPRIETĂŢILE ERORILOR APARENTE
Consideram sistemul (5.17) pe care-l scriem astfel :
a
i
x
1
+ b
i
x
2
+ c
i
x
3
+ 1
i
= v
i
; i = 1,2,...,n (5.21)
Înmulţim sistemul (5.21) succesiv cu a
i
,b
i
,c
i
după care adunăm pe coloane, rezultă :
[aa]x
1
+ [ab]x
2
+ [ac]x
3
+ [al] = [av] = 0
[ab]x
1
+ [bb]x
2
+ [bc]x
3
+ [bl] = [bv] = 0 (5.22)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ac]x
1
+ [bc]x
2
+ [cc]x
3
+ [cl ] = [cv] = 0
Proprietăţile erorilor aparente în cazul măsurătorilor indirecte de aceeaşi precizie se enunţă
prin egalităţile :
[av] = 0 ; [bv] = 0 ; [cv] = 0 (5.23)
O utilizare importanta a acestor proprietăţi se va întâlni la calculul preciziei măsurătorilor
indirecte de aceeaşi precizie.
1.3.12. CALCULUL COEFICIENŢILOR NECUNOSCUTELOR ŞI AL
TERMENILOR LIBERI DIN SISTEMUL ECUAŢIILOR NORMALE
Înainte de rezolvarea sistemului de ecuaţii normale este necesar să se calculeze coeficienţii
necunoscutelor şi termenii liberi care-i aparţin.
Mărimile care intră în calcul sunt coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul
ecuaţiilor de erori.
Metodologia care se utilizează urmăreşte ca valorile care se obţin pentru coeficienţii şi
termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale să fie corecte, ceea ce impune introducerea unor relaţii
de control (de verificare).
Astfel, dacă în cazul unui sistem de erori cu n ecuaţii şi trei necunoscute avem coeficienţii
a
i
,b
i
,c
i
şi termenii liberi l
i
(i = 1,2,...,n) atunci putem obţine în prima etapă sumele s
i
cu relaţiile :
a
i
+ b
i
+ c
i
+l
i
= s
i
(5.24)
Adunând pe coloane termenii din egalităţile (5.24) rezultă :
[a] + [b] + [c] + [l] = s (5.25)
Înmulţind succesiv relaţiile (5.24) cu a
i
,b
i
,c
i
,l
i
şi s
i
după care adunăm pe coloane şi obţinem :
[aa] + [ab] + [ac] + [a l] = [as]
[ab] + [bb] + [bc] + [b l] = [bs]
[ac] + [bc] + [cc] + [c l] = [cs] (5.26)
[a l] + [b l] + [c l] + [l l] = [l s]
[as] + [bs] + [cs] + [l s] = [ss]
Relaţiile (5.25) şi (5.26) sunt de control şi se folosesc în scopul verificării mărimilor care se
determină.
Pentru calculul coeficienţilor şi termenilor liberi din sistemul ecuaţiilor normale se foloseşte
schema 1 în care se vor face şi verificările corespunzătoare.
În schema pe coloana pe care figurează numărul curent se trece numărul în ordine crescândă al
fiecărei ecuaţii din sistemul ecuaţiilor de erori.În următoarele trei coloane notate cu a,b,c se trec
coeficienţii necunoscutelor corespunzători ecuaţiilor precizate în prima coloană.Analog, termenii liberi
în coloana notată cu l. În coloana s figurează sumele stabilite pe liniile schemei conform relaţiilor
(5.24).
Odată completată această parte a schemei se adună pe coloane şi se obţin [a], [b], [c] , [1] , [s]
ale căror mărimi trebuie să verifice egalitatea (5.25).
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se continuă cu coloanele notate cu aa , ab , ac , a
l
, as , pe care se trec mărimi ce se obţin
conform notaţiilor din schemă.Se adună pe coloane şi rezultă sumele care trebuie să verifice prima
egalitate din (5.26).
Operaţiile se succed mai departe în acelaşi mod.
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi din sistemul de ecuaţii
normale poate fi efectuat cu ajutorul unei scheme simplificate (schema 2) .
Se observă că în schemă nu mai figurează produsele între coeficienţi şi termeni liberi, ci direct
sumele lor, care pot fi obţinute cu ajutorul unui calculator simplu.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
SCHEMA 1
NR.
CRT.
a b c l s aa ab ac al as bb bc bl bs cc cl cs ll ls ss
1
2
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
n
a
1
a
2
a
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
b
1
b
2
b
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
b
n
c
1
c
2
c
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
c
n
L
1
L
2
L
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
l
n
s
1
s
2
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
s
n
a
1
a
1
a
2
a
2
a
3
a
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
a
n
a
1
b
1
a
2
b
2
a
3
b
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
b
n
a
1
c
1
a
2
c
2
a
3
c
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
c
n
a
1
l
1
a
2
l
2
a
3
l
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
l
n
a
1
s
1
a
2
s
2
a
3
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
a
n
s
n
b
1
b
1
b
2
b
2
b
3
b
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
b
n
b
n
b
1
c
1
b
2
c
2
b
3
c
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
b
n
c
n
b
1
l
1
b
2
l
2
b
3
l
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
b
n
l
n
b
1
s
1
b
2
s
2
b
3
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
b
n
s
n
c
1
c
1
c
2
c
2
c
3
c
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
c
n
c
n
c
1
l
1
c
2
l
2
c
3
l
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
c
n
l
n
c
1
s
1
c
2
s
2
c
3
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
c
n
s
n
l
1
l
1
l
2
l
2
l
3
l
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
l
n
l
n
l
1
s
1
l
2
s
2
l
3
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
l
n
s
n
s
1
s
1
s
2
s
2
s
3
s
3
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
s
n
s
n
[] [a] [b] [c] [l] [s] [aa] [ab] [ac] [al] [as] [bb] [bc] [bl] [bs] [cc] [cl] [cs] [ll] [ls] [ss]
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Schema 2
Nr.
crt.
a b c l s
1
2
3
-
-
-
-
n
a
1
a
2
a
3
-
-
-
-
a
n
b
1
b
2
b
3
-
-
-
-
b
n
c
1
c
2
c
3
-
-
-
-
c
n
l
1
l
2
l
3
-
-
-
-
l
n
S
1
S
2
S
3
-
-
-
-
S
n
[ ] [ a ] [ b ] [ c ] [ l ] [ S ]
[ aa ] [ ab ] [ ac ] [ al ] [ aS ]
[ bb ] [ bc ] [ bl ] [ bS ]
[ cc ] [ cl ] [ cS ]
[ l l ] [ l S ]
[ SS ]
Exemplu : Exemplu :
45. Considerăm în punctul geodezic P
0
direcţiile P
0
P
1
, P
0
P
2
, P
0
P
3
si P
0
P
4
.Între aceste direcţii
se măsoară unghiurile
^ ^ ^
, , , , ,
1 2 6
după metoda seriilor binare (fig.14).
Se obţin din măsurători valorile :
^
* *
1
6 31 58 1 ·
g c c c
^
* *
2
1 0 8 2 22 9 ·
^
* *
3
1 6 3 1 33 9 ·
^
* *
4
4 50 64 5 ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
^
* *
5
9 99 75 1 ·
^
* *
6
5 49 11 7 ·
Figura 14
Să se formeze sistemul ecuaţiilor de erori şi să se calculeze coeficienţii şi termenii liberi ai
sistemului de ecuaţii normale.
Vom scrie câte o ecuaţie pentru fiecare mărime măsurată. În acest scop notăm cu x
1
, x
2
, x
3
valorile probabile ale unghiurilor formate de cele patru direcţii şi avem :
x
1
-
^
1
= v
1
x
1
+ x
2
-
^
2
= v
2
x
1
+ x
2
+x
3
-
^
3
= v
3

x
2
-
^
4
= v
4
x
2
+ x
3
-
^
5
= v
5
x
3
-
^
6
= v
6
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Considerăm valorile aproximative
x x x
1
0
2
0
3
0
1 4 6
· · ·
^ ^ ^
, ,
si
∆ ∆ ∆ x x x
1 2 3
, ,
corecţiile lor probabile.
Cu acestea putem scrie :
1
0
1 1
x x x ∆ + ·
2
0
2 2
x x x ∆ + ·
3
0
3 3
x x x ∆ + ·
iar sistemul devine :
∆x
1
- 0 = v
1

∆x
1
+
∆x
2
- 3
cc
= v
2
∆ ∆ ∆ x x x
cc
1 2 3
4 + + + = v
3

∆x
2
+ 0 = v
4
∆ ∆ x x
cc
2 3
11 + + = v
5

∆x
3
0 +
= v
6
Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul de ecuaţii normale se obţin cu
schemele de mai jos (completa 3 şi simplificata 4).
Schema 3
Nr.
crt. A b c l s aa ab ac al as bb bc bl bs cc cl cs Ll ls ss
1
2
3
4
5
6
1
1
1
0
0
0
0
1
1
1
1
0
0
0
1
0
1
1
0
-3
4
0
11
0
1
-1
7
1
13
1
1
1
1
0
0
0
0
1
1
0
0
0
0
0
1
0
0
0
0
-3
4
0
0
0
1
-1
7
0
0
0
0
1
1
1
1
0
0
0
1
0
1
0
0
-3
4
0
1
0
0
-1
7
1
13
0
0
0
1
0
1
1
0
0
4
0
11
0
0
0
7
4
1
9
0
9
16
0
121
0
0
3
28
0
143
0
1
1
49
1
169
1
[ ] 3 4 3 12 22 3 2 1 1 7 4 2 1 20 3 15 2 146 174 222
Schema 4
Nr.crt. a b c L S
1
2
3
1
1
1
0
1
1
0
0
1
0
-3
4
1
-1
7
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
4
5
6
0
0
0
1
1
0
0
1
1
0
11
0
1
13
1
[ ] 3 4 3 12 22
3 2 1 1 7
4 2 12 20
3 15 21
146 174
222
Sistemul de ecuaţii normale este :

3 2 1 0
1 2 3
∆ ∆ ∆ x x x + + + ·

0 12 2 4
3 2
· + ∆ + ∆ x x

3 15 0
3
∆x + ·
46. Se cunosc coordonatele punctelor geodezice P
1
, P
2
, P
3
, şi P
4
(fixe) şi distanţele măsurate
de la aceste puncte la punctul geodezic P
0
(variabil) , care urmează să se determine.Valorile acestor
mărimi sunt trecute în tabelul 8. În tabel sunt trecute şi coordonatele provizorii ale punctului P
0
stabilite prin metoda intersecţiei liniare înainte.
Să se formeze sistemele de ecuaţii ale corecţiilor şi de ecuaţii normale.
Tabel 8
Punct
Variabil
Punct
Fix
Coordonate
X(m)
Coordonate
Y(m)
Distanta
Măsurată (m)
Pe 3.250.338 1.500.825
P
1
5.000.281 875.644 1.858.266
P
2
4.500.328 2.750.557 1.767.568
P
3
3.625.224 3.875.196 2.403.751
P
4
2.000.776 2.750.124 2.573.139
Sistemul ecuaţiilor de erori se stabileşte pornind de la forma sistemului (5.7).
Astfel avem :
∆S S S v
m c
10 10 10 10
− − · ( )
∆S S S v
m c
20 20 20 20
− − · ( )
∆S S S v
m c
30 30 30 30
− − · ( )
∆S S S v
m c
40 40 40 4
− − · ( )
Dar :
∆ ∆ ∆ S
x x
S
x
y y
S
y
c c
10
0 1
10
0
0 1
10
0
·

+

sau :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
∆ ∆ ∆ S a x b y
10 10 0 10 0
· +
în care :
a
x x
S
c
10
0 1
10
·

;
b
y y
S
c
10
0 1
10
·

Aşadar, literar sistemul ecuaţiilor de erori are forma :
a x b y v
10 0 10 0 10 10
1 ∆ ∆ + + ·
a x b y v
20 0 20 0 20 20
1 ∆ ∆ + + ·
a x b y v
30 0 30 0 30 30
1 ∆ ∆ + + ·
a x b y v
40 0 40 0 40 40
1 ∆ ∆ + + ·
S-a notat :
- ∆ x
0
, ∆ y
0
- corecţiile probabile ale coordonatelor provizorii ;
- a , b - coeficienţii corecţiilor probabile ;
- 1 = -(s
m
-s
c
) - termenii liberi daţi de diferenţele între distanţele măsurate şi distanţele
calculate.
Valorile coeficienţilor şi ale termenilor liberi pentru sistemul ecuaţiilor de erori se obţin astfel
(tabelul 9).
Tabel 9
Punct
variabil
Punct
fix
X
0
- X
(m)
Y
o
- Y
(m)
s
m
(m)
s
c
(m)
a B l
(mm)
Po
P
1
-1749.9 625.18 1858.2 1858.2 -0.942 10.36 0
P
2
-1249.9 -1249.7 1767.5 1767.5 -0.707 -7.707 2
P
3
-374.88 -2374.3 2403.7 2403.7 -0.156 -0.988 33
P
4
2249.5 -1249.2 2573.1 2573.1 0.874 -0.458 45
Sistemul ecuaţiilor de erori, numeric se scrie :
− + + · 0 942 0 366 0
0 0 10
, , ∆ ∆ x y v
− − + · 0 707 0 707 2
0 0 20
, , ∆ ∆ x y v
− − + · 0 156 0 988 33
0 0 30
, , ∆ ∆ x y v
− − + · 0 874 0 485 45
0 0 40
, , ∆ ∆ x y v
Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi ai sistemului de ecuaţii normale se află în
schema 5.
Schema 5
Nr.crt. a b L S
1 -0.942 0.366 0 -0.576
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
2 -0.707 -0.707 2 0.586
3 -0.156 -0.988 33 31.856
4 0.874 -0.485 45 45.389
[ ] -0.931 -1.814 80 77.255
2.175 -0.115 32.768 34.829
1.845 -55.843 -54.113
3.118 3.094.925
3.075.641
Sistemul de ecuaţii normale se scrie :
2 175 0 115 32 768 0
0 0
, , , ∆ ∆ x y − + ·
1 845 55 843 0
0
, , ∆y − ·
1.3.13. REZOLVAREA SISTEMULUI DE ECUAŢII NORMALE
Sistemul de ecuaţii normale, după forma în care se prezintă (numărul de ecuaţii egal cu
numărul necunoscutelor) este compatibil şi bine determinat. Metodele de rezolvare sunt numeroase,
fiecare urmărind în esenţă reducerea timpului de lucru prin reducerea numărului de operaţii necesar a
se efectua.
În lucrarea de faţă sunt dezvoltate metodele de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale cu
larga utilizare în prelucrarea măsurătorilor geodezice.
Este vorba de :
- metoda reducerii succesive ;
- metoda matriciala ;
- metoda rădăcinilor pătrate ;
- metoda aproximaţiilor succesive ;
- metoda Seidel ;
- metoda relaxării ;
- metoda eliminării parţiale .
1.3.13.1. METODA REDUCERII SUCCESIVE
Este frecvent utilizată în cazul sistemelor de ecuaţii cu număr mic de ecuaţii.
În principiu, metoda nu diferă de metoda algebrică a substituţiilor, dar pornind de la aceasta
Gauss introduce algoritmi de calcul care se dovedesc foarte utili şi esenţiali în reducerea volumului de
operaţii şi în conducerea corectă a calculelor. Din acest motiv metoda reducerii succesive se numeşte
şi metoda reducerii Gauss.
Considerăm pentru uşurinţă un sistem de ecuaţii normale cu trei ecuaţii şi trei necunoscute, pe
care-l scriem simplificat astfel ;
[aa]x
1
+ [bb]x
2
+ [ac]x
3
+ [a1] = 0
[bb]x
2
+ [bc]x
3
+ [b1] = 0 (5.27)
[cc]x
3
+ [b1] = 0
Eliminăm necunoscuta x
1
din sistemul (5.27) în care scop din prima ecuaţie a sistemului
obţinem :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
x
ab
aa
x
ac
aa
x
a
aa
1 2 3
1
· − − −
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
(5.28)
Introducem expresia lui x
1
din (5.28) în ecuaţiile a doua şi a treia a sistemului (5.27) şi grupăm
termenii după necunoscutele x
2
şi x
3
.
Obţinem :

0
] [
] 1 ][ [
] 1 [
] [
] ][ [
] [
] [
] ][ [
] [
3 2
·
¹
)
¹
¹
'
¹
− +
¹
)
¹
¹
'
¹
− +
¹
)
¹
¹
'
¹

aa
a ab
b x
aa
ac ab
bc x
aa
ab ab
bb
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
bc
ab ac
aa
x cc
ac ac
aa
x c
ac a
aa

¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
·
2 3
1
1
0
Notăm :
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ . ] bb
ab ab
aa
bb − · 1
;
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ . ] cc
ac ac
aa
cc − · 1
] 1 . [
] [
] ][ [
] [ bc
aa
ac ab
bc · −
;
] 1 . [
] [
] ][ [
] [ cl
aa
al ac
cl · −
(5.29)
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ . ] bl
ab a
aa
bl − ·
1
1
Notaţiile (5.29) reprezintă algoritmii lui Gauss după prima eliminare (reducere) a sistemului
(5.27).
Cu algoritmii lui Gauss sistemul de ecuaţii normale (5.27) se transforma într-un sistem de
ecuaţii normale echivalent de forma :
[bb.1]x
2
+ [bc.1]x
3
+ [b1.1] = 0 (5.30)
[bc.1]x
2
+ [cc.1]x
3
+ [c1.1] = 0
În continuare se elimină a doua necunoscuta x
2
, din sistemul de ecuaţii (5.30).
Pentru aceasta vom scrie :
x
bc
bb
x
b
bb
2 3
1
1
11
1
·− −
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
(5.31)
Expresia lui x
2
din (5.31) se introduce în a doua ecuaţie a sistemului (5.30) şi obţinem :
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . [ . ]
[ . ]
cc
bc bc
bb
x c
bc b
bb
1
1 1
1
11
1 11
1
0
3

¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
·
notăm :
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ] cc
bc bc
bb
cc 1
1 1
1
2 − ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ] c
bc b
bb
c 11
1 11
1
12 − ·
(5.32)
Notaţiile (5.32) reprezintă algoritmii lui Gauss după a doua reducere a sistemului de ecuaţii
(5.27) şi cu aceştia se obţine un sistem echivalent de forma :
[cc.2]x
3
+ [c1.2] = 0 (5.33)
Ecuaţia (5.33) este rezultatul eliminării a doua (eliminarea necunoscutei x
2
).
Din (5.33) rezultă :
x
c
cc
3
12
2
· −
[ . ]
[ . ]
(5.34)
Se observă că prin procedeul eliminării aplicat în mod succesiv s-au obţinut ecuaţiile (5.28) ,
(5.34) , cunoscute sub numele de ecuaţii eliminatorii şi cu ajutorul cărora se pot obţine valorile
necunoscutelor.Ordinea de determinare a acestora este inversă, respectiv se determină mai întâi
necunoscuta x
3
folosind ecuaţia (5.34), urmează determinarea necunoscutei x
2
folosind ecuaţia (5.31)
şi în cele din urmă se determină necunoscuta x
1
folosind ecuaţia (5.28).
Procedeul descris şi aplicat la rezolvarea sistemului de ecuaţii normale, format din trei ecuaţii
cu trei necunoscute, poate fi generalizat pentru un sistem de ecuaţii normale format dintr-un număr
oarecare de ecuaţii.
Algoritmii Gauss corespunzători reducerilor efectuate pentru un anumit sistem de ecuaţii
normale, pot fi uşor de stabilit cu ajutorul unor reguli de scriere.
Daca notăm ordinea necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor de erori cu 1, 2, 3 (pentru cazul
sistemului cu trei necunoscute) atunci aceeaşi ordine este valabilă şi pentru coeficienţii
necunoscutelor a, b, c.
O anumită reducere se va obţine printr-o expresie în care figurează elemente cu reducerea
anterioară.
Expresia este o diferenţa între elementul pentru care se stabileşte reducerea şi un raport care
are la numitor elementul format din coeficientul corespunzător numărului de ordine dat de reducerea
care se determină iar la numărător o combinaţie între elementele scrise.
Astfel pentru ordinea x
1
, x
2
, x
3
corespunzătoare ordini numerice 1, 2, 3 avem corespondenţa :
lui 1 îi corespunde coeficientul a al lui x
1
;
lui 2 îi corespunde coeficientul b al lui x
2
;
lui 3 îi corespunde coeficientul c al lui x
3
.
Conform celor precizate exemplificăm :
[ . ] [ ]
[ ][ ]
[ ]
bb bb
ab ab
aa
1 · −
[ . ] [ ]
[ ][ ]
[ ]
aa aa
aa aa
aa
1 0 · − ·
(nu există)
[ . ] [ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
cc cc
bc bc
bb
2 1
1 1
1
· −
1.3.13.1.1. STABILIREA RELAŢIILOR DE CONTROL
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
La rezolvarea sistemelor de ecuaţii normale o importanţă deosebită se acordă desfăşurării
corecte a calculelor, astfel încât valorile care se obţin pentru necunoscute să fie certe. În acest scop
sunt utilizate corespunzător diferitelor etape de calcul relaţii de control. Acestea la rândul lor sunt
grupate în relaţii pentru controlul facultativ şi relaţii pentru controlul obligatoriu.
a) Relaţii pentru control facultativ
Aceste relaţii au scopul de a verifica coeficienţii şi termenii liberi din ecuaţiile eliminatorii.
Relaţia nr.1 pentru primul control facultativ corespunzător primei ecuaţii eliminatorii se
obţine scriind :
[aa] + [ab] + [ac] + [a1] = [as] (5.35)
după care se împarte la - [aa] şi rezultă :
− − − − · − 1
1 [ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
ab
aa
ac
aa
a
aa
as
aa
(5.36)
Relaţia nr.2 pentru al doilea control facultativ corespunzător celei de a doua ecuaţii
eliminatorii se obţine de la relaţia (care se va verifica ulterior)
[bb.1] + [bc.1] + [b1.1] = [bs.1] (5.37)
şi prin împărţire cu -[bb.1] rezultă :
− − − ·− 1
1
1
11
1
1
1
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
bc
bb
b
bb
bs
bb
(5.38)
Relaţia nr.3 pentru al treilea control facultativ corespunzător celei de a treia ecuaţii
eliminatorii se obţine pornind de la relaţia (care se va verifica ulterior):
[cc.2] + [c1.2] = [cs.2] (5.39)
şi prin împărţire cu -[cc.2] rezultă :
− − ·− 1
12
2
2
2
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
c
cc
cs
cc
(5.40)
b) Relaţii de control obligatoriu
Controlul obligatoriu se realizează prin relaţiile (5.37) şi (5.39) care corespund primei şi celei
de a doua reducere a sistemului de ecuaţii normale.
Relaţia nr.1 (5.37) , pentru primul control obligatoriu, se demonstrează că este valabilă
procedând la scrierea relaţiilor de reducere astfel :
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
bb
ab ab
aa
bc
ab ac
aa
b
ab a
aa
bs
ab as
aa
− + − + − · − 1
1
(5.41)
Înlocuind în (5.41) expresiile sumelor [as] şi [bs] din (5.26) se constată, după reducerea
termenilor asemenea, valabilitatea relaţiei (5.37).
Relaţia nr.2 (5.39), pentru controlul al doilea obligatoriu, se demonstrează procedând ca în
cazul relaţiei anterioare.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Astfel putem scrie :
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
cc
bc bc
bb
c
bc b
bb
cs
bc bs
bb
1
1 1
1
11
1 11
1
1
1 1
1
− + − · −
sau :
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
cc
ac as
aa
bc
bb
bc
ab ac
aa
b
a a
aa
− − − + −
¸
¸

_
,

·
1
1
1
1 1

· − − −
¸
¸

_
,

[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
cs
ac as
aa
bc
bb
bs
ab as
aa
1
1
(5.42)
Înlocuind în (5.42) expresiile sumelor [as], [bs] şi [cs] din (5.26) şi reducând termenii
asemenea se constată valabilitatea relaţiei (5.39).
Evident, că în cazul unui sistem de ecuaţii normale cu mai multe necunoscute vor exista mai
multe relaţii de control (facultativ şi obligatoriu) corespunzătoare ecuaţiilor eliminatorii şi reducerilor
care apar la rezolvarea sistemului respectiv.
1.3.13.1.2. REZOLVAREA SCHEMATICA A SISTEMULUI DE
ECUAŢII NORMALE
Pentru a avea posibilitatea obţinerii cu uşurinţă a algoritmilor ce intervin la rezolvarea unui
sistem de ecuaţii normale şi cu care sunt stabilite valorile necunoscutelor, au fost concepute scheme de
calcul mai mult sau mai puţin dezvoltate, mai simple sau mai complexe. Se va prezenta în cele ce
urmează o schemă de calcul (schema 6) în care elementele ce le conţin păstrează ordinea crescută la
rezolvarea algebrică a sistemului de ecuaţii normale cu trei necunoscute.
Se va observa că în schemă apar elementele de calcul iniţiale respectiv, coeficienţii
necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale, coeficienţii şi termenii liberi din
ecuaţiile eliminatorii şi ecuaţiile reduse, precum şi elemente intermediare de calcul.
Schema de calcul mai conţine o coloană necesară pentru efectuarea verificărilor care se
impun, în care figurează elementele ce intervin şi aparţin relaţiilor de control.
Pentru a urmări cu uşurinţă modul de întocmire a schemei, în dreapta acesteia se vor face
precizările necesare.
Evident, că elementele din schemă figurează în scrierea lor literară, urmând ca prin utilizarea
ei practică să se apeleze la efectuarea calculelor numerice corespunzătoare.
La întocmirea schemei de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale, conform indicaţiilor
precizate, se va avea în vedere şi faptul că operaţiile de calcul trebuiesc verificate la diferite etape. Ne
vom folosi în acest scop de relaţiile de control (facultativ şi obligatoriu) stabilite mai sus. Astfel,
conform relaţiilor (5.36), (5.38) şi (5.40) sunt efectuate verificările pe rândurile 2, 6 şi 11, iar conform
relaţiilor (5.37) şi (5.39) se efectuează obligatoriu control pe rândurile 5 şi 10.În acest fel există
convingerea că din punct de vedere al calculelor schema este corect întocmită. Urmează calculul
necunoscutelor, în care scop sunt folosite elementele din rândurile scrise în roşu. Se vor folosi mai
întâi elementele din rândul 11 pentru calculul necunoscutei x
3
, în continuare elementele din rândul 6,
pentru calculul necunoscutei x
2
şi în cele din urmă elementele din rândul 2 pentru calculul
necunoscutei x
1
.
Care anume elemente din rândurile menţionate trebuiesc folosite, rezultă din ecuaţiile
eliminatorii (5.34) , (5.31) şi (5.28) (în ordinea folosirii lor).
Schema 6
Smb a] b] c] l] s] R Explicaţii
[a
[b
] [
] ][ [
] [
] ][ [
] [
] ][ [
] [ ] [ ] [
] [
] [
] [
] [
] [
] [
1
] [ ] [ ] [ ] [
aa
al ab
aa
ac ab
aa
ab ab
bl bc bb
aa
al
aa
ac
aa
ab
al ac ab aa
− − −
− − − −
] [
] ][ [
] [
] [
] [
] [
aa
as as
bs
aa
as
as


1
2
3
4
În rândul 1 figurează coeficienţii şi termenul liber din prima ecuaţie
normală
Elementele din rândul 2 se obţin prin împărţirea elementelor din rândul
1 la primul şi schimbând semnul (se scriu în roşu)
În rândul 3 figurează coeficienţii şi termenul liber din a 2 a ecuaţie
normală
Rândul 4 se completează înmulţind elementele din rândul 2 (scrise în
roşu) cu elementul de deasupra lui şi din coloana lui [bb]
[c

] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] [
] ][ [
] [
] ][ [
] [ ] [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
1
] 1 . [ ] 1 . [ ] 1 . [
bb
bl bc
bb
bc bc
aa
al ac
aa
ac ac
cl cc
bb
bl
bb
bc
bl bc bb
− −
− −
− − −
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] [
] ][ [
] [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
bb
bc bc
aa
ac ac
cc
bb
bc
bc



5
6
7
8
9
Se adună pe coloane elementele din rândurile 3 şi 4 şi analog în
continuare
Se împart elementele din rândul 5 la primul şi se schimbă semnul (se
scriu în roşu)
Coeficienţii şi termenul liber din a 3 a ecuaţie normală
Se înmulţesc elementele din rândul 2 cu cel de deasupra lui şi situat pe
coloana lui [cc]
Se înmulţesc elementele din rândul 6 cu cel de deasupra lui şi situat pe
coloana lui [cc]

] 2 . [
] 2 . [
1
] 2 . [ ] 2 . [
cc
cl
cl cc
− −
] 2 . [
] 2 . [
] 2 . [
cc
cs
cs

10
11
Se adună pe coloane elementele din rândurile 7, 8 şi 9
Se împart elementele din rândul 10 la primul şi se schimbă semnul (se
scriu în roşu)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
1.3.13.1.3. VERIFICAREA NECUNOSCUTELOR DIN SISTEMUL
ECUAŢIILOR NORMALE
Dacă toate calculele cu privire la stabilirea coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi din
sistemul ecuaţiilor normale cu privire la stabilirea algoritmilor necesari în determinarea
necunoscutelor au fost verificate prin relaţiile de control stabilite, nu acelaşi lucru se poate spune în
legătură cu calculele privind obţinerea valorilor necunoscutelor.
Este , aşadar, necesar să se stabilească o relaţie de control corespunzătoare şi pentru aceasta
înmulţim sistemul ecuaţiilor de erori cu l
i
şi adunând pe coloane obţinem :
[a l]x
1
+ [b l]x
2
+ [c l]x
3
+[ l l ] = [ l v] (5.43)
Ataşând ecuaţia (5.43) la sistemul (5.27) şi procedând la eliminarea succesivă a
necunoscutelor x
1
, x
2
, x
3
obţinem :
[ l l.3] = [ l v] (5.44)
Pe de alta parte, înmulţind sistemul ecuaţiilor de erori cu v
i
şi adunând pe coloane obţinem :
[av]x
1
+ [bv]x
2
+ [cv]x
3
+[ l v] = [vv] (5.45)
Egalitatea (5.45) în baza egalităţilor (5.22) devine :
[ l v] = [vv] (5.46)
Din egalităţile (5.44) şi (5.46) rezultă :
[vv] = [ l v] = [ l l.3] (5.47)
Egalităţile (5.47) au o deosebită importanţă din două motive şi anume :
- scriind:
[ l v] = [ l l.3]
sau:
[a l]x
1
+ [b l]x
2
+ [c l]x
3
+ [ l l ] = [ l l.3] (5.48)
există posibilitatea verificării necunoscutelor :
- scriind :
[vv] = [ l l.3] (5.49)
există posibilitatea determinării erorii medii pătratice a unei singure măsurători (după cum se va
vedea) în condiţii mai avantajoase din punct de vedere al volumului de calcul.
O singură problemă rămâne însă de rezolvat şi anume aceea a determinării elementului [ l l.3].
Pentru aceasta se dezvoltă schema 6 întocmită pentru rezolvarea unui sistem de ecuaţii
normale cu trei necunoscute. Dezvoltarea va avea loc pe coloana termenilor liberi (în care vom
introduce elementul [ll]) şi coloana de control în care vom introduce elementul [ls]. Prin aplicarea
metodologiei cunoscute rezultă o completare la schema 6.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Schema 6 (completare)
[l [ll] [ls] 12 Elementele introduse pentru dezvoltarea
schemei
[ ][ ]
[ ] aa
al al

[ ][ ]
[ ] 1 .
1 . 1 .
bb
bl bl

[ ][ ]
[ ] 2 .
2 . 2 .
cc
cl cl

[ ll.3 ]
[ ][ ]
[ ] aa
as al

[ ][ ]
[ ] 1 .
1 . 1 .
bb
bl bl

[ ][ ]
[ ] 2 .
2 . 2 .
cc
cl cl

[ ls.3 ]
13
14
15
16
Se înmulţesc elementele din rândul 2 cu
cel de deasupra lui şi situat pe coloana
lui [ll]
Se înmulţesc elementele din rândul 6 cu
cel de deasupra lui şi situat pe coloana
lui [ll]
Se înmulţesc elementele din rândul 11 cu
cel de deasupra lui şi situat pe coloana
lui [ll]
Se aduna pe coloane elementele din
rândurile 12,13,14,15.
Se obţin pe ultimul rând (16) elementele [ll.3] şi [ls.3] pentru care există următoarea relaţie de
control :
[ll.3] = [ls.3] (5.50)
Relaţia (5.50) se demonstrează identic cu relaţiile (5.37) şi (5.39).
Atât în schemă, dar şi după regula arătată se poate scrie :
[ . ] [ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
ll ll
cl cl
cc
ll
bl bl
bb
cl cl
cc
3 2
2 2
2
1
1 1
1
2 2
2
· − · − − ·
· − − − [ ]
[ ]
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
ll
al
aa
bl
bb
cl
cc
2 2 2
1
1
2
2
Exemplu : Exemplu :
47. Se consideră următorul sistem de ecuaţii al corecţiilor :
x
1
- 3 = v
1
x
1
+ x
2
+ 3= v
2
x
1
+ x
2
+ x
3
+ 4 = v
3
x
2
- 2 = v
4
x
2
+ x
3
- 5 = v
5
x
3
+ 2 = v
6
Să se stabilească şi să se rezolve prin metoda reducerii lor succesive sistemul de ecuaţii
normale.
În acest scop se întocmesc schemele 7 şi 8.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Schema 7
3x
1
+ 2x
2
+ x
3
+ 4
= 0
4x
2
+ 2x
3
+ 0
= 0
3x
3
+ 1
= 0
Schema 8
Simbol a ] b ] c ] l ] s ]
[ a
[ b
3
-1
x
1
= -2
2
-0.6666
4
-1.3332
1
-0.3333
2
-0.6666
4
-1.3333
0
-2.6666
10
-3.3333
8
-6.6666
[ c x
2
= 1.25
2.6668
-1
1.3334
-0.5000
3
-0.3333
-0.6666
-2.6666
1.0000
1
-1.3333
1.3334
1.3334
-0.5000
7
-3.3333
-0.6666
[ l x
3
= -0.5
2
-1
1
-0.5
67
-5.3332
-2.6666
-0.5000
3
-1.5
72
-13.332
1.3333
-1.5000
Control : 58.5000 58.5000
1.3.13.2. METODA MATRICIALĂ
Reconsiderăm sistemul ecuaţiilor de erori pe care-l scriem sub forma :
v
1
= a
1
x
1
+ b
1
x
2
+...+ h
1
x
h
- l
1
v
2
= a
2
x
1
+ b
2
x
2
+...+ h
2
x
h
-l
2
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (5.51)
v
n
= a
n
x
1
+ b
n
x
2
+...+ h
n
x
h
- l
n

n > h
Matricial sistemul (5.51) se poate scrie :
v = Ax - 1 (5.52)
Nr.
crt.
a b c l s
1 1 0 0 -3 -2
2 1 1 0 3 5
3 1 1 1 4 7
4 0 1 0 -2 -1
5 0 1 1 -5 -3
6 0 0 1 2 3
[ ] 3 2 1 4 10
4 2 0 8
3 1 7
67 72
97
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
în care :
v
v
v
v
n
·
¸
¸

_
,

1
2
.
.
.
; x
x
x
x
h
·
¸
¸

_
,

1
2
.
.
.
; 1
1
2
·
¸
¸

_
,

l
l
l
n
.
.
.
; A
a b h
a b h
a b h
n n n
·
¸
¸

_
,

1 1 1
2 2 2
, ... ,
, ...
.......... .....
, ...
(5.53)
Principiul micilor pătrate în scriere matricială este :
F = v
x
v = minim (5.54)
v
x
- este transpusă matricei v din (5.53).
Înlocuim relaţia matriciala (5.52) în (5.54). Obţinem :
F = ( x
x
A
x
- l
x
)(Ax - l) = x
x
A
x
Ax - 2x
x
A
x
l - l
x
l = minim (5.55)
- x
x
, A
x
, l
x
sunt transpusele matricilor din (5.53).
Condiţia de minim a funcţiei din (5.54) este îndeplinită atunci când :
1
2
0
δ
δ
F
x
· (5.56)
Prin derivare rezultă :
A
x
Ax - A
x
l = 0 (5.57)
de unde :
x A A A l
x x
·

( )
1
(5.58)
- (A
x
A)
-1
- este inversa matricei A
x
A.
Sistemul (5.57) este sistemul de ecuaţii normale.
Exemplu : Exemplu :
48. Se reconsideră sistemul de ecuaţii de erori :
x
1
- 3 = v
1
x
1
+ x
2
+ 3 = v
2
x
1
+ x
2
+ x
3
+ 4 = v
3
x
2
- 2 = v
4
x
2
+ x
3
- 5 = v
5
x
3
+ 2 = v
6
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Să se stabilească şi să se rezolve prin metoda matriciala sistemul de ecuaţii normale.
În acest scop vom scrie :
A ·
¸
¸

_
,

1 0 0
1 1 0
1 1 1
0 1 0
0 1 1
0 0 1
;
A
x −
·
¸
¸

_
,

1 1 1 0 0 0
0 1 1 1 1 0
0 0 1 0 1 1
; l ·




¸
¸

_
,

3
3
4
2
5
2
A A
x
·
¸
¸

_
,

3 2 1
2 4 2
1 2 3
; A l
x
·


¸
¸

_
,

4
0
1
Sistemul de ecuaţii normale se scrie :
3 2 1
2 4 2
1 2 3
¸
¸

_
,

x
x
x
1
2
3
¸
¸

_
,

-


¸
¸

_
,

·
4
0
1
0
Pentru rezolvare se calculează (A
x
A)
-1
Se stabileşte mai întâi :
(A
x
A)
x
=
3 2 1
2 4 2
1 2 3
¸
¸

_
,

În continuare se stabileşte reciproca matricei (A
x
A)
x
.
Vom scrie :
4 2
2 3
2 2
1 3
2 4
1 2
2 1
2 3
3 1
1 2
3 2
1 2
2 1
4 2
3 1
2 2
3 2
2 4
8 4 0
4 8 4
0 4 8



¸
¸

_
,

·

− −

¸
¸

_
,

În final se obţine :
(A
x
A)
-1
=
1
8 4 0
4 8 4
0 4 8
D

− −

¸
¸

_
,

în care D este determinantul format din elementele matricei A
x
A , respectiv :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
D · ·
3 2 1
2 4 2
1 2 3
16
Avem :
( )
, ,
, , ,
, ,
A A
x −
· −

¸
¸

_
,

1
0 5 0 25 0
0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 5
Matricea necunoscutelor este :
x
x
x
1
2
3
0 5 0 25 0
0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 5
4
0
1
¸
¸

_
,

·

− −

¸
¸

_
,



¸
¸

_
,

, ,
, , ,
, ,
După efectuarea calculelor obţinem :
x
x
x
1
2
3
2
1 25
0 5
¸
¸

_
,

·


¸
¸

_
,

,
,
Deci :
x
1
= -2
x
2
= 1,25
x
3
= -0,5
1.3.13.3. METODA RĂDĂCINILOR PĂTRATE REZOLVAREA
ALGEBRICĂ
Metoda rădăcinilor pătrate sau metoda Cholesky este recomandabilă în practică pentru
rezolvarea sistemului de ecuaţii normale datorită preciziei de calcul mai mare faţă de metoda lui
Gauss.
Principial metoda constă în introducerea unor ecuaţii particulare cu necunoscute auxiliare şi cu
coeficienţi nedeterminaţi.
Pentru simplitate,fie de rezolvat un sistem de trei ecuaţii normale,scrise sub forma prescurtată
astfel :
[aa]x
1
+ [ab]x
2
+ [ac]x
3
+ [a1] = 0
[bb]x
2
+ [bc]x
3
+ [b1] = 0 (5.59)
[cc]x
3
+ [c1] = 0
Considerăm un sistem de ecuaţii de forma specială scris astfel :
t
11
y
1
+ h
1
= 0
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
t
12
y
1
+ t
22
y
2
+ h
2
= 0 (5.60)
t
13
y
1
+ t
23
y
2
+ t
33
y
3
+ h
3
= 0
în care : y
1
, y
2
, y
3
sunt necunoscutele auxiliare , iar t
11
, t
12
, ..., t
33
, h
1
, h
2
, h
3
sunt coeficienţii şi
termenii liberi nedeterminaţi.
Coeficienţii nedeterminaţi din sistemul (5.60) pot fi utilizaţi şi pentru exprimarea
necunoscutelor auxiliare în funcţie de necunoscutele sistemului (5.59).
Astfel :
y
1
= t
11
x
1
+ t
12
x
2
+ t
13
x
3
y
2
= t
12
x
2
+ t
23
x
3
(5.61)
y
3
= t
33
x
3
Se observă că dacă sunt cunoscuţi coeficienţii şi termenii liberi nedeterminaţi pot fi
determinate necunoscutele auxiliare folosind sistemul (5.60) şi cu acestea din urma pot fi determinate
necunoscutele sistemului (5.59) folosind sistemul de ecuaţii (5.61).
Pentru a obţine coeficienţii şi termenii liberi nedeterminaţi înlocuim mai întâi în sistemul
(5.60) necunoscutele auxiliare cu expresiile lor din (5.61).
Obţinem :
t x t t x t t x h
11
2
1 11 12 2 11 13 3 1
0 + + + ·
t t x t t x t t t t x h
11 12 1 12
2
22
2
2 12 13 22 23 3 2
0 + + + + + · ( ) ( ) (5.62)
t t x t t t t x t t t x h
11 13 1 12 13 22 23 2 13
2
23
2
33
2
3 3
0 + + + + + + · ( ) ( )
În continuare punem condiţia de echivalenţă a sistemelor (5.59) şi (5.62).
Rezultă :
t aa
11
· [ ] ;
t
ab
t
12
11
·
[ ]
;
t
ac
t
13
11
·
[ ]
; h
1
= [a l ]
t bb t
22 12
2
· − [ ] ;
t
bc t t
t
23
12 13
22
·
− [ ]
; h
2
= [b l ] (5.63)
t cc t t
33 13
2
23
2
· − − [ ] ; h
3
= [c l ]
Cu expresiile coeficienţilor şi termenilor liberi date de egalităţile (5.63) obţinem
necunoscutele auxiliare folosind sistemul (5.60).
Rezultă :
y
h
t
1
1
11
1
0
1 · − · −

1
1
1
0
11
·
[ ] a
t
y
h t y
t
2
2 12 1
22
2
0
1 · −
+
· −
1
1 1
2
0 12 1
0
22
·
− [ ] b t
t
(5.64)
y
h t y t y
t
3
3 13 1 23 2
33
3
0
1 · −
+ +
· −

1
1 1 1
3
0 13 1
0
23 2
0
33
·
− − [ ] c t t
t
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Cu aceste rezultate sistemul de ecuaţii (5.61) devine :
t x t x t x l
11 1 12 2 13 3 1
0
0 + + + ·
t x t x l
22 2 23 3 2
0
0 + + · (5.65)
t x l
33 3 3
0
0 + ·
Din sistemul (5.65) obţinem în ordine inversă necunoscutele sistemului de ecuaţii normale
(5.59).
Astfel :
x
l
t
3
3
0
33
· − ; x
l t x
t
2
2
0
23 3
22
· −
+
; x
l t x t x
t
1
1
0
12 2 13 3
11
· −
+ +
(5.66)
Calculul practic se realizează utilizând schema 9.
Schema 9
X
1
x
2
x
3
l s Control Formule
1 2 3 4 5 6 7
1 [aa] [ab] [ac] [al] s
1
x
l
t
x
l t x
t
3
3
0
33
2
2
0
23 3
22
· · −
+
;
2 [bb] [bc] [bl] s
2
x
l t x t x
t
1
1
0
12 2 13 3
11
· −
+ +
3 [cc] [cl] s
3
t aa t
ab
t
t
ac
t
11 12
11
13
11
· · · [ ];
[ ]
;
[ ]
1’ t
11
t
12
t
13
l
1
s
1
Control 1
t bb t t
bc t t
t
22 12
2
23
12 13
22
· −

[ ] ;
[ ]
2’ x
1
=.. t
22
t
23
l
2
s
2
Control 2
t cc t t l
al
t
33 13
2
23
2
1
0
11
· − − · [ ] ;
[ ]
3’ x
2
=.. t
33
l
3
s
3
Control 3
l
bl t l
t
l
cl t l t l
t
2
0 12 1
0
22
3
0 13 1
0
23 2
0
33
·

·
− − [ ]
;
[ ]
x
3
= .....
În schemă şi pe coloana 5 se trec sumele S
1
, S
2
, S
3
date de egalităţile :
[aa] + [ab] + [ac] + [a1] = S
1
[ab] + [bb] + [bc] + [b1] = S
2
(5.67)
[ac] + [bc] + [cc] + [c1] = S
3
Pe liniile 1’ , 2’ , 3’ se scriu coeficienţii şi termenii liberi ai sistemului echivalent de ecuaţii
(5.65) calculaţi cu formulele din coloana 7.
Legea generală de formare a coeficienţilor t şi termenilor liberi 1
0
ai sistemului echivalent de
ecuaţii este următoarea :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
- un coeficient t
ii
de pe diagonala principală a ecuaţiilor transformate (5.65) de exemplu t
33
este
rădăcină pătrată din coeficientul corespunzător [cc] de pe diagonala principală şi aceeaşi coloană a
sistemului de ecuaţii normale, mai puţin suma pătratelor coeficienţilor de acelaşi fel t
13
2
, t
23
2

calculaţi anterior şi situaţi deasupra :
- un coeficient t
ij
situat deasupra diagonalei principale şi termenii liberi 1
0
de exemplu 1
3
0
este
egal cu termenul corespunzător [c1] din sistemul de ecuaţii normale mai puţin suma produselor t
13 1
1
0
, t
23 1
2
0
a termenilor situaţi pe coloanele lui 1
3
0
şi a primului termen al ecuaţiei transformate t
33
şi
deasupra acestora şi împărţit totul prin primul termen al ecuaţiei transformate.
Pentru efectuarea controlului sunt înscrişi termenii în coloana 5 liniile 1’ , 2’ , 3’ notate cu S
1
, S
2
, S
3
care se obţin valoric ca şi termenii liberi 1
0
şi coeficienţii t
ij
.
Astfel :
S
S
t
1
1
11
·
;
S
S t S
t
2
2 12 1
22
·

;
S
S t S t S
t
3
2 13 1 23 2
33
·
− −
(5.68)
Operaţiile de control constau în a verifica egalităţile :
t
11
+ t
12
+ t
13
+ 1
1
0
= S
1
t t S
22 23 2
0
2
1 + + · (5.69)

3
0
3 33
1 S t · +
Egalitatea de control 1 se demonstrează scriind :
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ]
aa
ab
aa
ac
aa
a
aa
aa ab ac al
aa
+ + + ·
+ + + 1
(5.70)
Înmulţim egalitatea (5.70) cu [ ] aa şi observăm că aceasta este evidentă.
Pentru a demonstra egalitatea de control 2 procedăm după cum urmează :
- înlocuim termenii din egalitatea de control cu expresiile lor şi obţinem :
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] [ ]
bb t
bc t t
bb t
b t
bb t
S t S
bb t
− +


+


·

12
2 12 13
12
2
12 1
0
12
2
2 12 1
12
2
1 1
sau :
[ ] [ ] [ ]
[ ]
bb t bc t t bl t
al
t
− + − + −
12
2
12 13 12
11
=
=
[ ] [ ] [ ] [ ] ([ ] [ ] [ ] [ ]) ab bb bc bl
t
t
aa ab ac al + + + − + + +
12
11

- reducem termenii asemenea după care rezultă :
− − − · − + + + t t t t
al
t
ab
t
t
aa ab ac al
12
2
12 13 12
11
12
11
[ ]
[ ] ([ ] [ ] [ ] [ ])
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
sau :
− − − · − + + +
[ ] [ ][ ] [ ][ ]
[ ]
[ ]
([ ] [ ] [ ] [ ])
ab
t
ab ac
t
ab al
t
ab
ab
t
aa ab ac al
2
11 11
2
11
2
11
2
- reducem în continuare termenii asemenea şi avem :
- [ab]
2
= [ab][aa] - [ab][aa] - [ab][ab] (5.71)
Egalitatea (5.71) este evidentă.
Exemplu : Exemplu :
49. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale :
x
1
- 0,1 x
2
+ 0,1x
3
+ 1 = 0
0,1x
1
+ 2x
2
+ 0,2x
3
- 1 = 0
0,1x
1
+ 0,2x
2
+ 4x
3
+ 2 = 0
Folosim în scopul desfăşurării calculelor schema 9.Obţinem rezultatele din schema 10.
Schema 10
X
1
x
2
x
3
l S Control Formule
1 2 3 4 5 6 7
1 1 -0.1 0.1 1 2
x
l
t
x
l t x
t
3
3
0
33
2
2
0
23 3
22
· · −
+
;
2 2 0.2 -1 1.1
x
l t x t x
t
1
1
0
12 2 13 3
33
· −
+ +
3 4 2 6.3
t aa t
ab
t
t
ac
t
11 12
11
13
11
· · · [ ];
[ ]
;
[ ]
1’ 1 -0.1 0.1 1 2 1 --------------------------------------
2’ x
1
=-0.899 1.411 0.14 -0.6 0.9 2 --------------------------------------
3’ x
2
=0.505 1.9 1.0 2.9 3 --------------------------------------
X
3
= -0.503

Rezolvarea matricială
Matricea coeficienţilor necunoscutelor din sistemul de ecuaţii normale (5.59) poate fi
descompusă intr-un produs de două matrici triunghiulare astfel :
[ ][ ][ ]
[ ][ ][ ]
[ ][ ][ ]
aa ab ac
ab bb bc
ac bc cc
t
t t
t t t
t t t
t t
t
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

11
12 22
13 23 33
11 12 13
22 23
33
0 0
0 0
0 0
(5.72)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Efectuăm înmulţirea matricilor din (5.72) şi identificăm elementele corespunzatoare.Obţinem :
t aa
11
· [ ] ;
t
ab
t
12
11
·
[ ]
;
t
ac
t
13
11
·
[ ]
;
t bb t
22 12
2
· − [ ] ;
t
bc t t
t
23
12 13
22
·
− [ ]
; t cc t t
33 13
2
23
2
· − − [ ] (5.73)
Se constată că egalităţile (5.73) sunt identice cu egalităţile (5.63), cum de altfel era de aşteptat.
Forma matriciala a sistemului (5.59) este :
(A
x
A)x = A
x
l = 0 (5.74)
în care :
- x este matricea coloană a necunoscutelor x
1
, x
2
, x
3
;
- A
x
l este matricea coloană a termenilor liberi [a l] , [b l] , [c l] ;
- A
x
A este matricea coeficienţilor necunoscutelor.
Ecuaţia matriciala (5.74) , ţinând seama de egalitatea (5.72) poate fi scrisă sub forma :
t
t t
t t t
11
12 22
13 23 33
0 0
0
¸
¸

_
,

t t t
t t
t
x
x
x
al
bl
cl
11 12 13
22 23
33
1
2
3
0
0 0
0
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

·
[ ]
[ ]
[ ]
(5.75)
Notăm :
t t t
t t
t
x
x
x
y
y
y
11 12 13
22 23
33
1
2
3
1
2
3
0
0 0
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

(5.76)
şi (5.75) devine :
t
t t
t t t
y
y
y
al
bl
cl
11
12 22
13 23 33
1
2
3
0 0
0 0
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

·
[ ]
[ ]
[ ]
(5.77)
Din ecuaţia matriciala (5.77) rezultă :
y
al
t
l
1
11
1
0
· − · −
[ ]
y
bl t y
t
bl t l
t
l
2
12 1
22
12 1
0
22
2
0
· −
+
· −

· −
[ ] [ ]
(5.78)
y
cl t y t y
t
cl t l t l
t
l
3
13 1 23 2
33
13 1
0
23 2
0
33
3
0
· −
+ +
· −
− −
·
[ ] [ ]
Din ecuaţia (5.76) rezultă :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
y
1
= t
11
x
1
+ t
12
x
2
+ t
13
x
3
y
2
= t
22
x
2
+ t
23
x
3
(5.79)
y
3
= t
33
x
3
Sistemul de ecuaţii (5.79) cu egalităţile (5.78) este de aceeaşi formă cu sistemul (5.65). Deci
soluţia sistemului de ecuaţii normale (5.59) este dată de egalităţile (5.66).
Exemplu : Exemplu :
50. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale :
x
1
- 0,1x
2
+ 0,1x
3
+ 1 = 0
-0,1x
1
+ 2x
2
+ 0,2x
3
- 1 = 0
0,1x
1
+ 0,2x
2
+ 4x
3
+ 2 = 0
Fiind acelaşi cu sistemul de ecuaţii de la exemplul 46, rezultă că se pot utiliza coeficienţii “t”
determinanţi.
Conform egalităţii (5.77) putem scrie :
0
2
1
1
992 , 1 149 , 0 1 , 0
0 411 , 1 1 , 0
0 0 1
3
2
1
·

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

y
y
y
din care obţinem :
y
1
+ 1 = 0
-0,1y
1
+ 1,411y
2
- 1 = 0
0,1y
1
+ 0,149y
2
+ 1,992y
3
+ 2 = 0
şi în continuare :
y
1
= -1
y
2
1 0 1 1
1 411
1 0 1
1 411
0 9
1 411
0 638 ·
+ −
·

· ·
, ( )
,
,
,
,
,
,
y
3
=
− − − −
· −
2 0 1 1 0 149 0 638
1 992
1 001
, ( ) , ( , )
,
,
Folosim egalitatea (5.76) şi obţinem :
x
1
- 0,1x
2
+ 0,1x
3
= -1
1,411x
2
+ 0,149x
3
= 0,638
1,992x
3
= -1,001
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Valorile necunoscutelor se stabilesc în ordine inversă.
Rezultă :
x
3
= -0,503
x
2
= 0,505
x
1
= -0,899
Metode iterative
Metodele reducerii succesive şi rădăcinile pătrate pot fi aplicate cu multă eficienţă în cazul
sistemelor de ecuaţii normale cu puţine necunoscute.
Pentru sistemele de ecuaţii normale cu multe necunoscute, numărul de operaţii devine mare,
chiar foarte mare, care sunt efectuate cu dificultate şi în cazul utilizării tehnicii electronice de calcul.
Din acest motiv se impune folosirea altor metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale, care se
bazează pe aproximări de calcul încadrate în anumite limite.Aceste metode se numesc iterative şi sunt
numeroase.
Se vor prezenta în continuare metodele iterative mai frecvent utilizate.
1.3.13.4. METODA APROXIMAŢIILOR SUCCESIVE
Pentru a fi mai uşor de înţeles considerăm din nou un sistem de ecuaţii normale cu trei
necunoscute, sistemul (5.59). Acesta poate fi scris sub forma :
x
al
aa
ab
aa
x
ac
aa
x
1 2 3
· − − −
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
x
bl
bb
ab
bb
x
bc
aa
x
2 1 3
· − − −
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
(5.80)
x
cl
cc
ac
cc
x
bc
cc
x
3 1 2
· − − −
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
Introducem în egalităţile (5.80) notaţiile :
r
al
aa
r
bl
bb
r
cl
cc
1 2 3
· · ·
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
t
ab
aa
t
ac
aa
12 13
· ·
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
(5.81)
t
ab
bb
t
bc
bb
21 23
· ·
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
t
ac
cc
t
bc
cc
31 32
· ·
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
şi obţinem :
x
1
= - r
1
- t
12
x
2
- t
13
x
3
x
2
= - r
2
- t
21
x
1
- t
23
x
3
(5.82)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
x
3
= - r
3
- t
31
x
1
- t
32
x
2
Sistemul (5.82) poate fi scris matricial astfel :
x = r + tx (5.83)
în care :
x
x
x
x
·
¸
¸

_
,

1
2
3
; r
r
r
r
r
r
r
·



¸
¸

_
,

· −
¸
¸

_
,

1
2
3
1
2
3
(5.84)
t
t t
t t
t t
·
¸
¸

_
,

0
0
0
12 13
21 23
31 32
Admitem intr-o primă aproximaţie necunoscutele x
1
, x
2
, x
3
date de egalitatea :
x
1
= r (5.85)
Cu aceste valori obţinem după (5.83) necunoscutele x
2
în a doua aproximaţie astfel :
x
2
= r + tx
1
(5.86)
Urmează în continuare :
x
3
= r + tx
2
(5.86’)
până la :
x
n-1
= r + tx
n-2
x
n
= r + tx
n-1
(5.86”)
Numărul de aproximaţii n necesar rezultă prin condiţia care se impune şi anume :
x
n
- x
n-1
≤ L
în care : L - este limita de aproximaţie.
Metoda aproximaţiilor succesive se aplică atunci când valorile coeficienţilor necunoscutelor
de pe diagonala principală a sistemului de ecuaţii normale sunt mai mari decât valorile celorlalţi
coeficienţi.
Exemplu : Exemplu :
51. Reluăm sistemul de ecuaţii normale :
x
1
- 0,1x
2
+ 0,1x
3
+ 1 = 0
-0,1x
1
+ 2x
2
+ 0,2x
3
- 1 = 0
0,1x
1
+ 0,2x
2
+ 4x
3
+ 2 = 0
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Să se rezolve sistemul prin metoda aproximaţiilor succesive.
Se stabilesc coeficienţii t şi termenii liberi r.
Obţinem :
r
1
= 1 ; r
2
= -0,5 ; r
3
= 0,5
t
12
= -0,1 ; t
13
= 0,1 ; t
21
= -0,05 ; t
23
= 0,1 ; t
31
= 0,025 ; t
32
= 0,05
În prima aproximaţie (egalitatea 5.85) valorile necunoscutelor sunt :
x x r
1
1
2
1
3
1 0 5 0 5 − · · − ; , ; ,
Cu acestea vom scrie conform egalităţii (5.86) :
x
x
x
1
2
2
2
3
2
1
0 5
0 5
0 0 1 0 1
0 05 0 0 1
0 025 0 05 0
1
0 5
0 5
¸
¸

_
,

·


¸
¸

_
,




¸
¸

_
,



¸
¸

_
,

,
,
, ,
, ,
, ,
,
,
Rezultă valorile necunoscutelor în aproximaţia a doua astfel :
x
x
x
1
2
2
2
3
2
1 0 05 0 05 0 9
0 05 0 05 0 05 0 5
0 5 0 025 0 025 0 5
· − + + · −
· − + ·
· − + − · −
, , ,
, , , ,
, , , ,
În continuare vom scrie :
x
x
x
1
3
2
3
3
3
1
0 5
0 5
0 0 1 0 1
0 05 0 0 1
0 025 0 05 0
0 9
0 5
0 5
¸
¸

_
,

·


¸
¸

_
,




¸
¸

_
,



¸
¸

_
,

,
,
, ,
, ,
, ,
,
,
,
x
x
x
1
3
2
3
3
3
1 0 05 0 05 0 9
0 5 0 045 0 05 0 505
0 5 0 0225 0 025 0 5025
· − + + · −
· − + ·
· − + + · −
, , ,
, , , ,
, , , ,
x
x
x
1
4
2
4
3
4
1
0 5
0 5
0 0 1 0 1
0 05 0 0 1
0 025 0 05 0
0 9
0 505
0 5025
¸
¸

_
,

·


¸
¸

_
,




¸
¸

_
,



¸
¸

_
,

,
,
, ,
, ,
, ,
,
,
,
x
x
x
1
4
2
4
3
4
1 0 0505 0 0500 0 899
0 5 0 045 0 05 0 505
0 5 0 0225 0 025 0 5025
· − + + · −
· − + ·
· − + − · −
, , ,
, , , ,
, , , ,
Se constată, că valorile necunoscutelor stabilite în aproximaţia a patra diferă faţă de valorile
stabilite în aproximaţia a treia la a treia zecimală.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Considerând că această limită este corespunzătoare valorile x x x
1
4
2
4
3
4
, , reprezintă soluţie a
sistemului de ecuaţii normale.
1.3.13.5. METODA SEIDEL
Este similară cu metoda aproximaţiilor succesive, cu deosebirea că într-o aproximaţie oarecare
o necunoscută se calculează funcţie de valorile celorlalte necunoscute stabilite în aproximaţia imediat
anterioară.
Prezentăm conţinutul metodei reconsiderând sistemul :
[aa]x
1
+ [ab]x
2
+ [ac]x
3
+ [a1] = 0
[bb]x
2
+ [bc]x
3
+ [b1] = 0 (5.87)
[cc]x
3
= [c1] = 0
Cu notaţiile (5.81) sistemul (5.87) se scrie :
x
1
+ t
12
x
2
+ t
13
x
3
+ r
1
= 0
t
21
x
1
+ x
2
+ t
23
x
3
+ r
2
= 0 (5.88)
t
31
x
1
+ t
32
x
3
+ x
3
+ r
3
= 0
Notăm :
A =
1
1
12 1
21 2
31 32 3
1
2
3
t r
t r
t t r
x
x
x
x
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

; (5.89)
şi sistemul (5.88) se scrie :
Ax = 0 (5.90)
Admitem că matricea A este o sumă a doua matrici B şi C , astfel :
A = B + C (5.91)
cu care (5.90) se scrie :
(B + C)x = 0
sau :
Bx = - Cx (5.92)
Considerăm egalitatea (5.91) sub forma :
1
1
1
1 0 0 0
1 0 0
1 0
0
0 0
0 0 0
12 13
21 23
31 32
1
2
3
21
31 32
12 13 1
23 2
3
t t
t t
t t
r
r
r
t
t t
t t r
t r
r
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

+
¸
¸

_
,

(5.93)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Deci :
B t
t t
·
¸
¸

_
,

1 0 0 0
1 0 0
1 0
21
31 32
; C
t t r
t r
r
·
¸
¸

_
,

0
0 0
0 0 0
12 13 1
23 2
3
Cu acestea (5.92) se scrie :
1 0 0 0
1 0 0
1 0
0
0 0
0 0 0
21
31 32
1
2
3
12 13 1
23 2
3
1
2
3
t
t t
x
x
x
t t r
t r
r
x
x
x
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

· −
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

(5.94)
Admitem în matricea necunoscutelor din dreapta semnului egal a egalităţii (5.94) valorile :
x r x r x r
1
0
1 2
0
2 3
0
3
· · · ; ; . Ţinând seama de principiul metodei avem valorile în prima aproximaţie a
necunoscutelor :
x t x t x r
x t x t x r
x t x t x r
1
1
12 2
0
13 3
0
1
2
1
21 1
1
23 3
0
2
3
1
31 1
1
32 2
1
3
· − + +
· − + +
· − + +
( )
( )
( )
(5.95)
În a doua aproximaţie avem egalităţile :
x t x t x r
x t x t x r
x t x t x r
1
2
12 2
1
13 3
1
1
2
21 1
2
23 3
1
2
3
2
31 1
2
32 2
2
3
· − + +
· − + +
· − + +
( )
( )
( )
(5.95’)
Continuând în acelaşi mod se obţin în final :
x t x t x r
x t x t x r
x t x t x r
n n n
n n n
n x n
1 12 2
1
13 3
1
1
2 21 1 23 3
1
2
3 31 1 32 2 3
· − + +
· − + +
· − + +
− −

( )
( )
( )
(5.95”)
Valorile necunoscutelor obţinute cu egalităţile (5.95”) sunt definitive dacă diferenţele faţă de
valorile lor precedente nu depăşesc limitele de aproximaţie impuse.
Exemplu : Exemplu :
52. Considerăm din nou sistemul de ecuaţii normale :
x
1
- 0,1x
2
+ 0,1x
3
+ 1 = 0
-0,1x
1
+ 2x
2
+ 0,2x
3
- 1 = 0
0,1x
1
+ 0,2x
2
+ 4x
3
+ 2 = 0
Să se rezolve sistemul prin metoda Seidel.
Datele iniţiale sunt :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
t
12
=-0,1 ; t
13
=0,1 ; r
1
=1
t
21
=-0,0 ; t
23
=0,1 ; r
2
=-0,5
t
31
=0,025 ; t
32
=0,05 ; r
3
=0,5
Admitem :
x x x
1
0
2
0
3
0
1 0 5 0 5 · · − · ; , ; ,
Conform relaţiilor (5.95) , (5.95’) obţinem :
x
x
x
1
1
2
1
3
1
0 1 0 5 0 1 0 5 1 11
0 05 11 0 1 0 5 0 5 0 395
0 025 11 0 05 0 395 0 5 0 492
· − − − + + · −
· − − − + − ·
· − − + + · −
[ , ( , ) , ( , ) ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
x
x
x
1
2
2
2
3
2
0 1 0 395 0 1 0 492 1 0 911
0 05 0 911 0 1 0 492 0 5 0 504
0 025 0 911 0 05 0 504 0 5 0 5024
· − + − + · −
· − − − + − − ·
· − − + + · −
[ , ( , ) , ( , ) ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
x
x
x
1
3
2
3
3
3
0 1 0 504 0 1 0 5024 1 0 899
0 05 0 899 0 1 0 5024 0 5 0 505
0 025 0 899 0 05 0 505 0 5 0 5027
· − − + − + · −
· − − + − − ·
· − − + + · −
[ , ( , ) , ( , ) ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
[ , ( , ) , ( , ) , ] ,
Se observă că primele doua zecimale ale valorilor necunoscutelor stabilite în aproximaţiile 2
şi 3 sunt aceleaşi.În cadrul acestei limite valorile x x x
1
3
2
3
3
3
, , sunt definitive.
În general metoda Seidel este mai rapid convergentă faţă de metoda aproximaţiilor succesive.
1.3.13.6. METODA RELAXĂRII
Considerăm sistemul de ecuaţii normale (5.59) sistemul poate fi scris sub forma :
- x
1
+ t
12
x
2
+ t
13
x
3
+ r
1
= 0
t
21
x
1
- x
2
+ t
23
x
3
+ r
2
= 0 (5.96)
t
31
x
1
+ t
32
x
2
- x
3
+ r
3
= 0
În sistemul (5.96) s-a notat :
t
ab
aa
t
ac
aa
r
a
aa
t
ab
bb
t
bc
bb
r
b
bb
t
ac
cc
t
bc
cc
r
c
cc
12 13 1
21 23 2
31 32 3
1
1
1
· − · − · −
· − · − · −
· − · − · −
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
;
[ ]
[ ]
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Analizând sistemul (5.96) se observă că pentru anumite valori ale necunoscutelor, fie acestea
x x x
1
0
2
0
3
0
, , diferite de cele care reprezintă soluţia sistemului, în dreapta semnului egal nu vom avea
valori egale cu zero, ci anumite valori notate cu R
1
, R
2
, R
3
şi anumite discordante.
Aşadar, putem scrie :
R x t x t x r
R t x x t x r
R t x t x x r
1 1
0
12 2
0
13 3
0
1
2 21 1
0
2
0
23 3
0
2
3 31 1
0
32 2
0
3
0
3
· − + + +
· − + ·
· + − +
(5.97)
Putem face ca o anumită discordanţă să devină egală cu zero acţionând asupra mărimii
necunoscutei care are acelaşi indice cu discordanţa.De exemplu, pentru a obţine discordanţa R
2
egală
cu zero se măreşte x
2
0
cu cantitatea R
2
. În acelaşi timp discordanţele R
1
şi R
2
se vor mări cu cantităţile
t
12
R
2
şi t
32
R
2
.Procesul de relaxare în continuare constă în faptul că se anulează toate discordanţele pe
rând şi succesiv variind corespunzător necunoscutele x.Pentru a ajunge cât mai repede la sfârşit (toate
discordanţele nule) se recomandă ca la fiecare etapă a procesului de relaxare să se modifice
necunoscuta căreia îi corespunde discordanţa cea mai mare în valoare absolută.
Se recomandă de asemenea pentru uşurinţa calculelor să se întocmească o schemă (schema
11) care să conţină câte doua coloane pentru fiecare necunoscută.
Este vorba de coloanele necunoscutelor şi de coloanele discordanţelor.
Valorile finale ale necunoscutelor se obţin prin însumarea discordanţelor corespunzătoare la
valorile iniţiale.
Exemplu : Exemplu :
53. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale de mai jos prin metoda relaxării :
x
1
- 0,1x
2
+ 0,1x
3
+ 1 = 0
-0,1x
1
+ 2x
2
+ 0,2x
3
- 1 = 0
0,1x
1
+ 0,2x
2
+ 4x
3
+ 2 = 0
Transformăm acest sistem pentru a obţine sistemul de ecuaţii similar cu (5.96)
Obţinem :
-x
1
+ 0,1x
2
- 0,1x
3
- 1 = 0
0,05x
1
- x
2
- 0,1x
3
+ 0,5 = 0
-0,025x
1
- 0,05x
2
- x
3
- 0,5 = 0
Întocmim schema de calcul, în care pe prima linie se scriu valorile necunoscutelor egale cu ale
termenilor liberi. Astfel : x x x
1
0
2
0
3
0
1 0 5 0 5 · − · · − ; , ; , . . Pot fi considerate şi alte valori.
Schema 11
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
X
1
R
1
X
2
R
2
X
3
R
3
-1
0.1
0.1
-0.1
0.5 -0.5 0
-0.0025
0
0.0005 0.005
0.005
-0.005
-0.0025
-0.00025
0.0005
-0.000775
0.000
0.000275 -0.00275
-0.00275
0.00275
-0.000275 0.000275 0.000
-0.9 0.505 -0.50275
Se calculează discordanţele şi se scriu tot pe prima linie. Astfel :
R
1
= -1(-1) + 0.1(0.5) - 0.1(-0.5) -1 = 0.1
R
2
= 0.05(-1) - 1(0.5) - 0.1(-0.5) + 0.5 = 0
R
3
= -0.025(-1) - 0.05(0.5) - 1(-0.5) - 0.5 = 0
Se anulează discordanţa cea mai mare care este de 0,1. Pentru aceasta se scade din R
1
cantitatea 0,1, care rezultă de fapt din creşterea lui x
1
cu 0,1.
În acelaşi timp la discordanţele R
2
şi R
3
se adaugă cantităţile :
0.05 (0.1) = 0.005
0.025 (0.1) = - 0.0025
Deci, noile valori ale discordanţelor vor fi :
R
2
= 0 + 0.005 + 0.005
R
3
= - 0.0025 + 0 = - 0.0025
Din noile discordanţe se observă că R
2
este cea mai mare. Se scade din R
2
cantitatea de 0.005,
care rezultă de fapt din creşterea lui x
2
cu această cantitate. În acelaşi timp la discordanţele R
1
şi R
3
se
adaugă cantităţile.
0.1(0.005) = 0.0005
0.05(0.005) = -0.00025
Deci, noile valori ale discordanţelor vor fi :
R
1
= 0 + 0.0005 = 0.0005
R
3
= - 0.0025 - 0.00025 = - 0.00275
Din noile discordanţe se observă că R
3
este cea mai mare. Se adaugă la R
3
cantitatea de
0.00275, care rezultă de fapt din scăderea lui x
3
cu această cantitate. În acelaşi timp din discordanţele
R
1
şi R
2
se scad cantităţile.
- 0.1(0.00275) = - 0.000275
- 0.1(-0.00275) = 0.000275
Deci, noile valori ale discordanţelor vor fi :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
R
1
= 0.0005 + 0.000275 = 0.000775
R
3
= 0.000 - 0.000275 = - 0.000275
1.3.13.7. METODA ELIMINĂRII PARŢIALE
Pentru înţelegerea mai uşor a metodei considerăm un sistem format din trei ecuaţii cu trei
necunoscute scris astfel :
[ aa ] x
1
+ [ ab ] x
2
+ [ ac ] x
3
= [ al ]
[ ab ] x
1
+ [ bb ] x
2
+ [ bc ] x
3
= [ bl ] (5.98)
[ ac ] x
1
+ [ bc ] x
2
+ [ cc ] x
3
= [ cl ]
Folosind metoda eliminării parţiale, prima ecuaţie rămâne neschimbată, din ecuaţia a doua se
elimină x
1
, iar din ecuaţia a treia se schimbă x
1
şi x
2
. În acest scop se scrie matricea completă a
sistemului şi se transformă intr-o matrice triunghiulară .
Matricea completă a sistemului de ecuaţii (5.98) se scrie sub forma :
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
A A
a aa ba c a l
a bb bb c b l
a cb cc c c l
L
∗ ·
¸
¸

_
,

....
....
....
(5.99)
Transformarea matricei (5.99) se realizează efectuând operaţii (paşi) prezentate în cele ce
urmează :
Pasul 1 . Se consideră [ aa ] ≠ 0 ca pivot. Elementele situate pe linia pivotului rămân
neschimbate. Elementele situate pe linia a doua se înmulţesc cu [ aa ] şi se scad din prima linie
înmulţită cu [ ac ].
Se observă că elementele situate pe liniile 2 şi 3 după primul pas vor fi date de aşa numita
regulă a dreptunghiului fără a împărţii la pivot.
- elementele de pe linia a doua vor fi :
[ ab ] [ aa ] - [ aa] [ ab ] = 0
[ bb ] [ aa ] - [ ab] [ ab ] = [ bb ]
1
[ bc ] [ aa ] - [ ac] [ ab ] = [ bc ]
1
(5.100)
[ bl ] [ aa ] - [ al ] [ ab ] = [ bl ]
1
- elementele de pe linia a treia vor fi :
[ ac ] [ aa ] - [ aa] [ ac ] = 0
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ bc ] [ aa ] - [ ab] [ ac ] = [ bc ]
1
[ cc ] [ aa ] - [ ac] [ ac ] = [ cc ]
1
(5.101)
[ cl ] [ aa ] - [ al ] [ ac ] = [ cl ]
1
Situaţia după primul pas este :
[ ]
a a a b a c a l
a b b b b c b l
a c b c c c c l
a a a b a c a l
b b b c b l
b c c c c l
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

0
0
1 1 1
1 1 1
(5.102)
Pasul 2 Se procedează în mod analog cu matricea obţinută după primul pas, suprinind linia şi
coloana pivotului considerat în acest pas. Considerăm un nou pivot [ bb ]
1
≠ 0.
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ]
b b b c b l
b c c c c l
b b b c b l
c c c l
1 1 1
1 1 1
1 1 1
2 2
0
¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

(5.103)
Se observă că elementele situate pe linia pivotului au rămas aceleaşi, iar elementele din linia a
doua s-au obţinut astfel :
[ bc ]
1
[ bb ]
1
- [ bb ]
1
[ bc ]
1
= 0
[ cc ]
1
[ bb ]
1
- [ bc ]
1
[ bc ]
1
= [ cc ]
2
(5.104)
[ c l ]
1
[ bb ]
1
- [ bc ]
1
[ bl ]
1
= [ c l ]
2

În consecinţă, matricea completă s-a transformat într-o matrice triunghiulară .
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ ]
a a a b a c a l
a b b b b c b l
a c b c c c c l
a a a b a c a l
b b b c b l
c c c l
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ]
¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

0
0 0
1 1 1
2 2
(5.105)
Din matricea triunghiulară obţinută în pasul 2 se deduce soluţia sistemului de ecuaţii normale.
Avem:
A
x
A
l
x = 0
sau, în baza corespondenţei (5.105) :
[ ]
a a a b a c a l
b b b c b l
c c c l
x
x
x
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ]
0
0 0
0
1 1 1
2 2
1
2
3
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

·
(5.106)
Dezvoltând egalitatea (5.106) rezultă :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[ aa ] x
1
+ [ ab ] x
2
+ [ ac ] x
3
= [ al ]
[ bb ]
1
x
2
+ [ bc ]
1
x
3
= [ bl ]
1
(5.107)
[ cc ]
2
x
3
= [ cl ]
2
Din sistemul de ecuaţii (5.107) se obţine :
x
cl
cc
x
bc
bb
x
bl
bb
bc x bl
bb
x
ab
aa
x
ac
aa
x
al
aa
ab x ac x al
aa
3
2
2
2
1
1
3
1
1
1
3
1
1
1 2 3
2 3
·
· − + ·
− +
· − − + ·
− − +
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] [ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ]
(5.108)
Avantajele metodei :
- Linia şi coloana pivotului din fiecare pas se pot suprima, ne mai fiind necesare pentru
calculele din paşii următori ;
- Se pot face simplificări pe linii în fiecare pas ;
- Deoarece un element oarecare al unui pas oarecare se obţine după regula dreptunghiului,
calculele sunt mai puţin laborioase, evitând operaţiile cu funcţii ;
- Dacă intr-un anumit caz se cere numai valoarea unei necunoscute anumite nu este necesar să
se rezolve întreg sistemul. Este însă necesar să schimbăm coloana formată din coeficienţii lui x
1
cu
ultima coloană formată din coeficienţii lui x
3
, celelalte coloane rămânând neschimbate. Evident că
metoda se extinde pentru orice sistem de ecuaţii normale .
Exemplu : Exemplu :
54. Să se rezolve prin metoda eliminării parţiale următorul sistem de ecuaţii normale :
x
1
- 0.1 x
2
+ 0.1 x
3
+ 1 = 0
-0.1 x
1
+ 2 x
2
+ 0.2 x
3
- 1 = 0
0.1 x
1
- 0.2 x
2
+ 4 x
3
+ 2 = 0
Sub forma matricială sistemul se scrie :
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE

,
_

¸
¸

+
− −

,
_

¸
¸

+
− −

,
_

¸
¸

+ −
− −
9 7 . 3 8 9 4 . 7 0 0
9 . 0 2 1 . 0 9 9 . 1 0
1 1 . 0 1 . 0 1
2 9 9 . 3 2 1 . 0 0
9 . 0 2 1 . 0 9 9 . 1 0
1 1 . 0 1 . 0 1
2 4 2 . 0 1 . 0
1 2 . 0 2 1 . 0
1 1 . 0 1 . 0 1
Valorile necunoscutelor se obţin în ordine inversă :
x
x
x
1
2
3
397
7894
0503
09 021 0503
199
0505
1 01 0505 01 0503
1
0899
·

· −
·
+
·
·
− + +
· −
.
.
.
. . * .
.
.
. * . . * .
.
1.3.14. ERORI MEDII PĂTRATICE
Ca şi în cazul măsurătorilor directe de aceeaşi precizie când au fost stabilite, valoarea
probabilă a mărimii măsurate, eroarea medie pătratică a unei singure observaţii şi eroarea medie
pătratică a valorii probabile, şi în cazul măsurătorilor indirecte de aceeaşi precizie se pun probleme
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
privind determinarea valorilor probabile ale mărimilor ce se obţin indirect, a erorii medii pătratice a
unei singure măsurători şi a erorilor medii pătratice corespunzătoare valorilor probabile.
Metodologia de obţinere a valorilor probabile în cazul a trei necunoscute implicate într-un
sistem de n observaţii a fost analizată în paragrafele anterioare. Rămâne de stabilit în continuare modul
de obţinere a erorilor medii pătratice aferente.
1.3.14.1. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI SINGURE
MĂSURĂTORI
Considerăm din nou un caz particular şi anume acela care conduce la sistemul de ecuaţii de
erori (5.17).
Prin eliminarea necunoscutelor x
2
şi x
3
din acest sistem se obţine un sistem echivalent de
forma :
A
1
x
1
+ L
1
= v
1
A
2
x
1
+ L
2
= v
2
(5.109)
- - - - - - - - - -
A
n-2
x
1
+ L
n-2
= v
n-2
adică un sistem de ecuaţii care are faţă de cel iniţial mai puţine ecuaţii cu câte necunoscute au fost
eliminate, respectiv cu K-1 (K fiind numărul total de necunoscute), deci cu 2 ecuaţii.
Dar sistemul (5.109) este de aceeaşi formă cu sistemul (2.2), ceea ce înseamnă că măsurătorile
indirecte au fost reduse la măsurători directe.
În consecinţă, pentru eroarea medie a unei singure observaţii poate fi folosită relaţia (2.18) cu
observaţia că sistemul (5.109) are n - (K - 1) ecuaţii, deci putem scrie :
m
0
= t
− − −
[ ]
( )
vv
n K 1 1
sau:
m
0
= t

[ ] vv
n K
(5.110)
Pentru calculul expresiei [vv] se utilizează egalitatea (5.49).
Evident, că [vv] se poate obţine şi direct folosind sistemul ecuaţiilor de erori, dar practic acest
procedeu nu se foloseşte din cauza volumului mare de calcul.
1.3.14.2. ERORILE MEDII PĂTRATICE ALE VALORILOR
PROBABILE
Dacă am notat cu x
1
, x
2
, x
3
valorile probabile determinate prin rezolvarea unui sistem de n
ecuaţii cu trei necunoscute, atunci vom nota cu m
x1
, m
x2
, m
x3
erorile medii pătratice ale acestora.
Expresiile de calcul ale acestor erori le obţinem pornind de la ideea ca x
1
, x
2
, x
3
sunt funcţii de
mărimile măsurate direct, respectiv:
x
1
= f
1
(l
1
,l
2
,l
3
...,l
n
)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
x
2
= f
2
(l
1
,l
2
,l
3
,...,l
n
) (5.111)
x
3
= f
3
(l
1
,l
2
,l
3
,...,l
n
)
Acest lucru este uşor de constatat, dacă rezolvăm şi sistemul de ecuaţii (5.20) după regula lui
Cramer (cu ajutorul determinanţilor).
Astfel putem scrie:
x
1
=
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
cc bc ac
bc bb ab
ac ab aa
cc bc cl
bc bb bl
ac ab al
; x
2
=
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
cc bc ac
bc bb ab
ac ab aa
cc cl ac
bc bl ab
ac al aa

; x
3
=
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
cc bc ac
bc bb ab
ac ab aa
cl bc ac
bl bb ab
al ab aa

(5.112)
Dezvoltând determinanţii de la numărătorul expresiilor (5.112) după mărimile măsurate l
1
,
l
2
,...,l
n,
, se constată că funcţiile f
1
, f
2
,..., f
n
sunt liniare şi pot fi scrise după cum urmează :
x
1
= - (α
1
l
1
+ α
2
l
2
+ ...+ α
n
l
n
)
x
2
= - (β
1
l
1
+ β
2
l
2
+ ...+ β
n
l
n
) (5.113)
x
3
= - (γ
1
l
1
+ γ
2
l
2
+ ... + γ
n
l
n
)
Coeficienţii α
I
, β
I
, γ
I
(i=1,2,...,n) rezultă din (5.112) şi sunt mărimi constante.
Aplicând legea de propagare a erorilor la funcţii de mărimi măsurate direct şi de aceeaşi
precizie se revine la utilizarea relaţiei (2.40) pentru cazul din (5.113), astfel:
2
0
2
] [
1
m m
x
α α ·
2
0
2
] [
2
m m
x
β β ·
(5.114)
2
0
2
] [
3
m m
x
γ γ ·
în care:
m
0
- este eroarea medie pătratică a unei singure măsurători.
Din (5.114) obţinem:
] [
0
1
αα m m
x
t ·
] [
0
2
β β m m
x
t · (5.114.’)
] [
0
3
γ γ m m
x
t ·
Pentru calculul expresiilor [αα ], [β β ], [γ γ ] se pot utiliza în mod direct, valorile
coeficienţilor α
I
, β
I
, γ
I
care rezultă din egalităţile (5.112), dar pentru că necesită un volum mare de
calcul practic se aplică o metodologie mai simplă.
Arătăm acest lucru considerând sistemul ecuaţiilor de erori scris sub forma:
a
i
x
1
+ b
i
x
2
+ c
i
x
3
+ l
i
= v
i
(5.115)
şi funcţia:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
x
1
= - (α
1
l
1
+ α
2
l
2
+...+α
n
l
n
) (5.116)
Înmulţim cu α
I
sistemul de ecuaţii (5.115) şi adunăm pe coloane. Obţinem:
[aα ]x
1
+ [bα ]x
2
+ [cα ]x
3
+ [lα ] = [vα ] (5.117)
Pentru că egalitatea (5.117) să fie echivalentă cu (5.116) se pun condiţiile:
[aα ] = 1
[bα ] = 0
[cα ] = 0 (5.118)
[vα ] = 0
Pe de altă parte introducem relaţiile:
α
1
= a
1
Q
11
+ b
1
Q
12
+ c
1
Q
13
α
2
= a
2
Q
11
+ b
2
Q
12
+ c
2
Q
13
(5.119)
- - - - - - - - - - - - - - - - - -
α
n
= a
n
Q
11
+ b
n
Q
12
+ c
n
Q
13
Înmulţind relaţiile (5.119) cu α
I
, adunând şi ţinând seama de (5.118), rezultă:
[αα ] = Q
11
(5.120)
şi deasemenea, înmulţind succesiv aceleaşi relaţii cu a
i
, b
i
, c
i
, adunând şi ţinând seama de (5.118) se
formează sistemul:
[aa]Q
11
+ [ab]Q
12
+ [ac]Q
13
= 1
[ab]Q
11
+ [bb]Q
12
+ [bc]Q
13
= 0 (5.121)
[ac]Q
11
+ [bc]Q
12
+ [cc]Q
13
= 0
Se constată simplu, că relaţiile (5.119) nu sunt formate întâmplător. Dacă le înmulţim cu v
1
,
v
2
,...,v
n
şi adunăm pe coloane, în baza egalităţilor (5.23) rezultă:
[vα ] = 0
adică ultima condiţie din (5.118).
În concluzie, expresia [αα ] este dată valoric de Q
11
, care se obţine prin rezolvarea sistemului
de ecuaţii normale (5.121). Se constată că sistemul (5.121) se obţine din sistemul (5.20) prin înlocuirea
necunoscutelor x
1
, x
2
, x
3
cu Q
11
, Q
12
, Q
13
şi a termenilor liberi cu -1,0,0.
În continuare se consideră pe lângă sistemul de ecuaţii (5.115) funcţiile:
x
2
= - (β
1
l
1
+ β
2
l
2
+ ... + β
n
l
n
)
x
3
= - (γ
1
l
1
+ γ
2
l
2
+ .… + γ
n
l
n
) (5.122)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se înmulţeşte sistemul ecuaţiilor de erori mai întâi cu β
I
şi ulterior cu γ
I
după care adunând
obţinem:
[aβ ]x
1
+ [bβ ]x
2
+ [cβ ]x
3
+ [lβ ] = v
şi:
[aγ ]x
1
+ [bγ ]x
2
+ [cγ ]x
3
+ [lγ ] = v (5.123)
Pentru ca egalităţile (5.123) să fie echivalente cu (5.122) se pun condiţiile:
[aβ ] = 0 [aγ ] = 0
[bβ ] = 1 [bγ ] = 0 (5.124)
[cβ ] = 0 [cγ ] = 1
[vβ ] = 0 [vγ ] = 0
Se introduc relaţiile:
β
1
= a
1
Q
21
+ b
1
Q
22
+ c
1
Q
23
β
2
= a
2
Q
21
+ b
2
Q
22
+ c
2
Q
23
(5.125)
- - - - - - - - - - - - - - - - - -
β
n
= a
n
Q
21
+ b
n
Q
22
+ c
n
Q
23
şi:
γ
1
= a
1
Q
31
+ b
1
Q
32
+ c
1
Q
33
γ
2
= a
2
Q
31
+ b
2
Q
32
+ c
2
Q
33
(5.126)
- - - - - - - - - - - - - - - - - -
γ
n
= a
n
Q
31
+ b
n
Q
32
+ c
n
Q
33
Se înmulţesc relaţiile (5.125) cu β
I
şi (5.126) cu γ
I
, se adună pe coloane şi ţinând seama de
condiţiile (5.124. rezultă:
[β β ] = Q
22
(5.127)
[γ γ ] = Q
33
(5.128)
De asemenea, înmulţind relaţiile (5.125) şi (5.126) cu a
i
, b
i
, c
i
adunând şi ţinând seama de
(5.124) rezultă:
[aa]Q
21
+ [ab]Q
22
+ [ac]Q
23
= 0
[ab]Q
21
+ [bb]Q
22
+ [ac]Q
23
= 1 (5.129)
[ac]Q
21
+ [bc]Q
22
+ [cc]Q
23
= 0
şi:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[aa]Q
31
+ [ab]Q
32
+ [ac]Q
33
= 0
[ab]Q
31
+ [bb]Q
32
+ [bc]Q
33
= 0 (5.130)
[ac]Q
31
+ [bc]Q
32
+ [cc]Q
33
= 1
Sistemele de ecuaţii normale (5.129) şi (5.130) se formează ca şi sistemul (5.121) cu
coeficienţii necunoscutelor din sistemul de ecuaţii normale (5.121) cu coeficienţii necunoscutelor din
sistemul de ecuaţii normale (5.20) şi cu termenii liberi 0,-1,0 şi 0,0,-1. Prin rezolvarea acestora se
obţine Q
22
, Q
33
, care conform relaţiilor (5.127), (5.128) reprezintă valorile expresiilor [β β ] şi [γ γ ].
Se constată că relaţiile (5.125), (5.126) sunt astfel stabilite încât respectă condiţiile [β v] = 0,
[γ v] = 0.
Egalităţile (5.120), (5.127) şi (5.128) pot fi generalizate în sensul că putem scrie:
[α β ] = Q
12
[α γ ] = Q
13
(5.131)
[β γ ] = Q
23
Pentru a demonstra prima egalitate din (5.131) înmulţim egalităţile (5.119) cu β
I
şi adunăm
pe coloane, obţinem:
[α β ] = [aβ ]Q
11
+ [bβ ]Q
12
+ [cβ ]Q
13
care conform condiţiilor (5.124) devine:
[α β ] = Q
12
În acelaşi mod, pentru egalitatea a doua din (5.131) se înmulţesc egalităţile (5.126) cu α
I
şi se
adună pe coloane. Se obţine:
[α γ ] = [aα ]Q
31
+ [bα ]Q
32
+ [cα ]Q
33
Conform condiţiilor (5.118) rezultă:
[α γ ] = Q
31
De asemenea, pentru egalitatea a treia din (5.131) relaţiile (5.125) se înmulţesc cu γ
I
, se
adună pe coloane şi rezultă:
[ βλ γ γ γ ] [ ] [ ] [ ] · + + a Q b Q c Q
21 22 23
care conform condiţiilor (5.124) devine:
[ ] βγ · Q
23
Revenind la egalităţile (5.114), pe baza concluziilor stabilite, putem scrie:
11 0
1
Q m m
x
t ·
22 0
2
Q m m
x
t · (5.132)
33 0
3
Q m m
x
t ·
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Egalităţile (5.132) sunt utilizate pentru calculul erorilor medii pătratice ale valorilor probabile
determinate prin măsurători indirecte.
Pentru a constata semnificaţia mărimilor Q
11
, Q
22
, Q
33
vom scrie egalităţile (5.132) astfel:
2
0
11
1
1

,
_

¸
¸
·
x
m
m
Q
2
0
22
2
1

,
_

¸
¸
·
x
m
m
Q
(5.133)
2
0
33
3
1

,
_

¸
¸
·
x
m
m
Q
sau conform egalităţii (3.10):
11
2
0
1
;
1 1
1
Q
p p
m
m
x x
x
· ·

,
_

¸
¸
22
2
0
1
;
2 2
2
Q
p p
m
m
x x
x
· ·

,
_

¸
¸
(5.134)
33
0
1
;
3 3
3
Q
p p
m
m
x x
x
· ·

,
_

¸
¸
Rezultă, că inversele mărimilor Q
11
, Q
22
, Q
33
definesc ponderile mărimilor obţinute indirect x
1
,
x
2
, x
3
.
Pentru acest motiv Q
11
, Q
22
, Q
33
se numesc coeficienţi de pondere.
Analizând sistemele de ecuaţii normale (5.121), (5.129) şi (5.130) se constată că intervin şi alţi
coeficienţi de pondere, fapt explicabil prin aceea că x
1
, x
2
, x
3
nu sunt mărimi independente ci legate
între ele prin sistemul ecuaţiilor de erori (5.17).
Aceşti coeficienţi prezintă interes numai în cazul în care interesează modul de corelare între
mărimile dependente.
1.3.14.3. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI FUNCŢII DE
MĂRIMI MĂSURATE INDIRECT
Considerăm funcţia liniara:
F = A
1
X
1
+ A
2
X
2
+ A
3
X
3
(5.135)
în care:
x
1
, x
2
, x
3
- sunt mărimile obţinute prin măsurători indirecte;
A
1
, A
2
, A
3
- coeficienţi constanţi.
Se pune problema determinării erorii medii pătratice a funcţiei F şi cu aceasta a ponderii
funcţiei respective.
De la început este necesar să precizăm că formula stabilită pentru eroarea medie pătratică a
unei funcţii de mărimi obţinute prin observaţii directe nu este valabilă în cazul funcţiei F. În cazul
măsurătorilor directe, variabilele din funcţie erau independente, în timp ce în cazul măsurătorilor
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
indirecte variabilele nu sunt independente, sunt legate prin sistemul ecuaţiilor de erori sau prin
sistemul ecuaţiilor normale.
În consecinţă, pentru a aplica formula (2.40) este necesar ca în funcţia (5.135) să se facă
trecerea de la variabile dependente la variabile independente.
În cazul măsurătorilor indirecte, mărimile independente sunt observaţiile efectuate direct şi
notate cu l
1
,l
2
,...,l
n
.
Aşadar, se poate obţine funcţia F de mărimi independente prin înlocuirea variabilelor
dependente x
1
, x
2
, x
3
cu variabilele independente l
1
,l
2
,...l
n
.
Pentru aceasta, înlocuim în (5.135) pe x
1
, x
2
, x
3
cu expresiile din (5.113) şi avem:
F = - A
1

1
l
1
+ α
2
l
2
+ ... + α
n
l
n
) - A
2

1
l
1
+ β
2
l
2
+...+ β
n
l
n
) –
- A
3

1
l
1
+ γ
2
l
2
+ ... + γ
n
l
n
) (5.136)
Ordonând în (5.136) termenii după mărimile măsurate obţinem:
n n n n
l A A A
l A A A
l A A A F
) (
) (
) (
3 2 1
2 2 3 2 2 2 1
1 1 3 1 2 1 1
γ β α
γ β α
γ β α
+ + −
− − − − − − − − − − − − − − −
− + + −
− + + − ·
(5.137)
Mărimile din paranteze fiind constante, iar variabilele l
1
, l
2
, ..., l
n
fiind independente, pentru a
stabili eroarea medie pătratica a funcţiei F se poate aplica formula (2.40).
Astfel, avem:
2
0 3 2 1 1
2
2 3 2 2 2 1
2
1 3 1 2 1 1
2
) (
... ) ( ) (
m A A A
A A A A A A m
n n
F
γ β α
γ β α γ β α
+ + +
+ + + + + + ·
(5.138)
m
0
- este eroarea medie pătratică a unei singure observaţii.
Procedam în continuare la transformarea expresiei din paranteza pătrată pe care o
notăm cu E.
Dezvoltăm pătratele şi obţinem:
] [ ] [ 2 ] [
] [ 2 ] [ 2 ] [
3 3 3 2 2 2
3 1 2 1 1 1
γ γ βγ ββ
αγ αβ αα
A A A A A A
A A A A A A E
+ + +
+ + + ·
(5.139)
sau:
]) [ ] [ ] [ ( ]) [
] [ ] [ ( ]) [ ] [ ] [ (
3 2 1 3 3
2 1 2 2 2 1 1
γ γ βγ αγ βγ
ββ αβ αγ αβ αα
A A A A A
A A A A A A A E
+ + + + +
+ + + + + ·
(5.139’)
Notăm:
n A A A
n A A A
n A A A
1 1 2 3
2 1 2 3
3 1 2 3
· + +
· + +
· + +
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ]
αα αβ αγ
αβ ββ βγ
αγ βγ γγ
(5.140)
Înlocuim expresiile din (5.140) în (5.139’) şi obţinem:
E=A
1
n
1
+A
2
n
2
+A
3
n
3
(5.141)
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Înmulţind expresiile (5.140) cu [aa], [ab], [ac], adunând pe coloane şi ţinând seama de (5.121),
(5.120., (5.127), (5.128), (5.129), (5.130. şi (5.131) rezultă:
[aa]n
1
+[ab]n
2
+[ac]n
3
= A
1
(5.142)
În mod similar, înmulţind expresiile (5.140) cu [ab], [bb], [bc] şi în cele din urmă cu [ac], [bc],
[cc] conduce la egalităţile:
[ab]n
1
+[bb]n
2
+[bc]n
3
=A
2
[ac]n
1
+[bc]n
2
+[cc]n
3
= A
3
(5.143)
Sistemul de ecuaţii normale format din egalităţile (5.142) şi (5.143) după reduceri succesive
conduce la:
[bb.1]n
2
+[bc.l]n
3
= [A
2
.l] prima reducere (5.144)
[bc.l]n
2
+[cc.l]n
3
= [A
3
.l]
[cc.2]n
3
= [A
3
.2] a doua reducere (5.145)
în care expresiile de reducere pentru [A
2
.l] , [A
3
.l] şi [A
3
.2] sunt:
] 1 . .[
] . [
] . [
] 1 . [ ] 2 . [
;
] [
] [
] 1 . [ ;
] [
] [
A .l] [A
. 2 3 3
1 3 3 1 2 2
A
l bb
l bc
A A
A
aa
ac
A A A
aa
ab
− ·
− · − ·
(5.146)
Înlocuind în expresia (5.141) egalităţile (5.142) şi (5.143) obţinem:
E=[aa]n
1
2
+2[ab]n
1
n
2
+2[ac]n
1
n
3
+[bb]n
2
+2[bc]n
2
n
3
+[cc]n
3
2
(5.147)
Se poate uşor verifica egalitatea:
] 2 . [
) ] 2 . ([
] . [
) ] . [ ] . ([
] [
) ] [ ] [ ] ([
] [ ] [ 2 ] [ ] [ 2 ] [ 2 ] [
2
3
2
3 2
2
3 2 1
2
3 3 2
2
2 3 1 2 1
2
1
cc
n cc
l bb
n l bc n l bb
aa
n ac n ab n aa
n cc n n bc n bb n n ac n n ab n aa
+
+
+
+ +
·
· + + + + +
(5.148)
Luând în considerare egalitatea (5.148) şi ţinând seama de relaţiile (5.142), (5.144) şi (5.145)
expresia E devine:
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
2
3
2
2
cc
A
bb
A
aa
A
E + + · (5.149)
Revenind la relaţia (5.138) putem scrie:

,
_

¸
¸
+ + ·
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
2
3
2
2
2
1 2
0
2
cc
A
bb
A
aa
A
m m
F
(5.150)
Expresia (5.150) reprezintă formula de calcul a erorii medii pătratice pentru o funcţie de
mărimi obţinute din măsurători indirecte.
Pentru a obţine formula ponderii funcţiei (5.135) vom scrie:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
p
m
m
F
F
·
0
2
2
sau coeficientul de pondere:
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
1
2
3
2
2
2
1
2
0
cc
A
bb
A
aa
A
Q
m
m
p
FF
F
F
+ + · ·

,
_

¸
¸
· (5.151)
Cu notaţia din (5.151) formula (5.150) poate fi scrisă:
m m Q
F FF
·
0
identică cu formula (5.132), ca formă.
1.3.14.4. CALCULUL COEFICIENŢILOR DE PONDERE
Coeficienţii de pondere necesari la stabilirea erorilor medii pătratice corespunzătoare valorilor
probabile ale necunoscutelor şi a erorii medii pătratice corespunzătoare unei funcţii de mărimi
obţinute prin măsurători indirecte pot fi calculate folosind procedeul direct. Acesta constă în
rezolvarea sistemelor de ecuaţii normale (5.121), (5.129), (5.130) pentru cazul a trei necunoscute şi în
calcularea expresiei (5.151).
Evident că se impune un volum mare de calcul, ceea ce determină renunţarea la acest
procedeu.
Coeficienţii de pondere pot fi însă mult mai simplu calculaţi dacă se utilizează schema de
reducere folosită la calculul necunoscutelor unui sistem de ecuaţii normale.
Pentru a constata însă că acest lucru este posibil, vom considera un sistem de ecuaţii normale
cu trei necunoscute (5.20) pe baza căruia poate fi creat sistemul (5.121) de exemplu.
Între aceste sisteme de ecuaţii pot fi scrise următoarele corespondente:
x
1
→Q
11
[al]=-1
x
2
→Q
12
[bl]= 0 (5.153)
x
3
→Q
13
[cl]= 0
Introducem mărimile care rezultă din corespondenţa (5.153) în egalitatea (5.48) şi avem:
-Q
11
+ [ll] = [ll.3]
sau:
Q
a a
aa
bl bl
bb
cl cl
cc
11
1 1 1 1
1
2 2
2
· + +
[ ][ ]
[ ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ . ][ . ]
[ . ]
Sub alta formă:
Q
l
aa
bl
bb
cl
cc
11
2 2
1
1
2
2
· + +
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
(5.154)
Dar, dezvoltând reducerile şi ţinând seama de corespondenţa (5.153) putem scrie:
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[bl.1]=
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ]
bl
ab al
aa
ab
aa
− ·
[cl.2]=[cl]-
[ ][ ]
[ ]
[ . ][ . ]
[ . ]
[ ]
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ ]
[ ]
ac al
aa
bc bl
bb
ac
aa
bc
bb
ab
aa
− · −
1 1
1
1
1
(5.155)
Cu algoritmii obţinuţi în egalităţile (5.155) se calculează coeficientul de pondere Q
11
.
În continuare procedăm analog şi considerăm sistemele de ecuaţii normale (5.20) şi (5.129)
pentru care avem corespondenţa:
x
1
→Q
21
[al]= 0
x
2
→Q
22
[bl]=-1 (5.156)
x
3
→Q
23
[cl]= 0
Introducem mărimile care rezultă din corespondenţa (5.156) în egalitatea (5.48) şi avem:
− + · Q ll ll
22
3 [ ] [ . ]
sau:
Q
bb
cl
cc
22
2
1
1
2
2
· +
[ . ]
[ . ]
[ . ]
(5.157)
în care:
[cl.2]=
[ . ]
[ . ]
bc l
bb l
(5.158)
În cele din urma pentru sistemele de ecuaţii normale (5.20) şi (5.130) există corespondenţa:
x
1
→Q
31
[al]= 0
x
2
→Q
32
[bl]= 0 (5.159)
x
3
→Q
33
[cl]=-1
şi cu aceasta egalitatea (5.48) devine:
-Q
33
+ [ll] = [ll.3]
sau:
Q
33
=
1
2 [ . ] cc
(5.160)
Expresiile de calcul (5.154), (5.157), (5.160) ale coeficienţilor de pondere Q
11
, Q
22
, Q
33
, conţin
termeni care se obţin în coloane adăugate la schema de calcul a necunoscutelor x
1
, x
2
, x
3
. De asemenea
expresia de calcul (5.151) a coeficientului de pondere Q
FF
, conţine termeni care se obţin într-o coloană
corespunzătoare adăugată la aceeaşi schemă (schema 12).
Se observă în această schemă că metodologia aplicată la întocmirea schemei 6 se extinde şi
asupra coloanelor adăugate cu precizarea că pe rândurile 1,3 şi 7 se trec termenii liberi ai celor trei
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
sisteme de ecuaţii normale (-1,0,0; 0,-1,0; 0,0,-1) precum şi coeficienţii necunoscutelor din funcţia
F(A
1
, A
2
, A
3
).
Se observă de asemenea, că expresiile coeficienţilor de pondere rezultă efectuând pe coloanele
corespunzătoare sume de produse între elementele scrise în roşu şi cele de deasupra lor luate cu semn
schimbat.
Calculele în schemă au loc cifric, cu respectarea metodologiei prezentată literar în schema.
Exemplu : Exemplu :
55. Cu datele din exemplul 45 se cere determinarea valorilor probabile ale unghiurilor
x
1
, x
2
, x
3
, erorile medii pătratice ce care se determină unghiurile şi eroarea medie pătratica a
unghiului (x
1
+ x
2
+ x
3
) cuprins între direcţiile P
0
P
1
şi P
0
P
4
.
În exemplul 45 s-au stabilit:
∆ x
1
+0 = v
1
∆ x
1
+ ∆ x
2
- 3 = v
2
∆ x
1
+ ∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 4 = v
3
∆ x
2
+ 0 = v
4
∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 11 = v
5
∆ x
3
+ 0 = v
6
în care ∆ x
1
, ∆ x
2
, ∆ x
3
sunt corecţiile probabile ale valorilor provizorii x x x
1
0
2
0
3
0
, , şi cu care
x x x
1 1
0
1
· + ∆ x
1
0
6315 81 · . .
x x x
2 2
0
2
· + ∆ x
2
0
45 06 45 · . .
x x x
3 3
0
3
· + ∆ x
3
0
54 9117 · . .
- sistemul ecuaţiilor normale
3∆ x
1
+ 2∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 1 = 0
2∆ x
1
+ 4∆ x
2
+ 2∆ x
3
+ 12 = 0
∆ x
1
+ 2∆ x
2
+ 3∆ x
3
+ 15 = 0
Se procedează la întocmirea numerică a schemei 12. Obţinem schema 13. Se are în vedere ca
suma unghiurilor este o funcţie de forma:
F = x
1
+ x
2
+ x
3
în care:
A
1
= A
2
= A
3
= 1
Schema 12
Simbol a] b] c] l] s] Q
11
Q
22
Q
33
Q
FF
Rândul
[a [aa] [ab] [ac] [al] [as] -1 0 0 A
1
1
-1
-
] [
] [
aa
ab
-
] [
] [
aa
as
] [
1
aa
0 0
-
] [
1
aa
A 2
[b [bb] [bs] 0 -1 0 A
2
3
-
[ ][ ]
[ ] aa
ab ab
-
[ ][ ]
[ ] aa
ab ab
] [
] [
aa
ab 0 0
-A
1
] [
] [
aa
ab 4
[bb.1] [bc.1] [bl.1] [bs.1]
] [
] [
aa
ab -1 0 [A
2
.1] 5
-1
-
[ ]
[ ] 1 .
1 .
bb
bc -
[ ]
[ ] 1 .
1 .
bb
bl
-
[ ]
[ ] 1 .
1 .
bb
bs
[ ]
[ ]
[ ] aa
ab
bb 1 .
1
[ ] 1 .
1
bb
0
-
[ ]
[ ] 1 .
1 .
2
bb
A
6
[c [cc] [cl] [cs] 0 0 -1 A
3
7
-
[ ][ ]
[ ] aa
ac ac
-
[ ][ ]
[ ] aa
as ac [ ]
[ ] aa
ac 0 0
-
[ ]
[ ] aa
ac
A
1
8
-
[ ][ ]
[ ] 1 .
1 . 1 .
bb
bc bc
-
[ ][ ]
[ ] 1 .
1 . 1 .
bb
bs bc
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] aa
ab
bb
bc
1 .
1 . [ ]
[ ] 1 .
1 .
bb
bc 0 [ ]
[ ] 1 .
1 .
bb
bs
[A
2
.1
]
9
[cc.2] [cl.2] [cs.2] N
2
N
1
0 -1 [A
3
.2] 10
-1 -
[ ]
[ ] 2 .
2 .
cc
cl
-
[ ]
[ ] 2 .
2 .
cc
cs
-
[ ] 2 .
1
cc
N
-
[ ] 2 .
2
cc
N
[ ] 2 .
1
cc
-
[ ]
[ ] 2 .
2 .
3
cc
A
11
Q
11
=…. Q
22
=…. Q
33
=… Q
FF
=……
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
Se calculează:
m
cc
0
57
6 3
4 4 · t

· t ,
cc
x
Q m m 1 , 3 5 , 0 4 , 4
11 0
1
t · t · t ·
cc
x
Q m m 1 , 3 5 , 0 4 , 4
22 0
2
t · t · t ·
cc
x
Q m m 1 , 3 5 , 0 4 , 4
33 0
3
t · t · t ·
m m Q
F FF
cc
· t · t · t
0
4 4 0 5 3 1 , , ,
Rezultatul se scrie:
1 , 3 5 , 83 . 15 . 63 ) (
1
1
0
1 1
t · t ∆ + ·
cc c g
x
m x x x
1 , 3 43 . 06 . 45 ) (
2
2
0
2 2
t · t ∆ + ·
cc c g
x
m x x x
1 , 3 5 , 12 . 91 . 54 ) (
3
3
0
3 3
t · t ∆ + ·
cc c g
x
m x x x
Unghiul sumă se obţine:
( ) ( ) ( ) ( ) . . , S x x x m
F
· + + t · t
1 2 3
1631339 3 1
S-au notat valorile adevărate ale unghiurilor individuale şi ale unghiurilor sumă cu (x
1
), (x
2
),
(x
3
) şi (S).
1.3.14.5. EXPRIMAREA MATRICIALĂ A COEFICIENŢILOR DE
PONDERE
Matricea x dată de relaţia (5.58) este o funcţie directă de matricea l, ale cărei elemente sunt
mărimi măsurate direct şi independente. În consecinţă se poate aplica formula (3.34) în care ponderile
sunt egale cu unitatea şi avem:
Q
xx
=(A
x
A)
-1
A
x
[(A
x
A)
-1
A
x
]
x
= (A
x
A)
-1
A
x
A(A
x
A)
-1
= (A
x
A)
-1
(5.161)
Schema 13
Simbol a] b] c] l] S] Q
11
Q
22
Q
33
Q
FF
[a 3 2 1 1 7 -1 0 0 1
-1 -0,6666 -0,3333 -0,3333 -2,3333 -0,3333 0 0 -0,3333
[b
∆ x
1
=2,5
4 2 12 20 0 -1 0 1
-1,3332 -0,6666 -0,6666 -4,6666 0,6666 0 0 -0,6666
2,6668 1,3334 11,3334 15,3334 0,6666 -1 0 0,3334
-1 -0,5 -4,2498 -5,7497 -0,2500 0,3750 0 -0,1250
1
EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE
[c
∆ x
2
=-2
3 15 21 0 0 -1 1
-0,3333 -0,3333 -2,3333 0,3333 0 0 -0,3333
-0,6667 -5,6667 -7,6666 -0,3333 0,5 0 -0,1667
2,0000 9,0000 11,0001 -0,0000 0,5 -1 0,5
-1 -4,500 -5,500 0,0000 -0,25 0,5 -0,25
∆ x
3
=-4,5
146 174 Q
11
=0,5000 Q
22
=0,5 Q
33
=0,5 Q
FF
=0,5
-0,3333 -2,3333
-48,1647 -65,1636
-40,5000 -49,5000
57,002 57,003
Se poate scrie:
Q A A
xx
x −
·
1
( ) (5.161’)
Q
xx
- este matricea coeficienţilor de pondere corespunzători mărimilor obţinute indirect.
Pentru determinarea coeficientului de pondere al unei funcţii, considerăm funcţia:
F = f
0
+ f
1
x
1
+ f
2
x
2
+ ... + f
K
x
K
(5.162)
în care:
x
1
, x
2
, ..., x
K
- sunt mărimi obţinute prin măsurători indirecte;
f
1
, f
2
, ..., f
K
- coeficienţi constanţi, notaţi altfel decât în (5.135) pentru a se distinge faţa de
matricea coeficienţilor A, din (5.53).
Matricial funcţia (5.162) se scrie:
F = f
0
+ f
*
x (5.163)
în care:
f
*
= (f
1
, f
2
, ..., f
K
)
Luând în considerare expresiile (5.58) şi (5.161) putem scrie:
x = Q
xx
A
*
l (5.164)
Cu expresia (5.164) funcţia din (5.163) devine:
F = f
0
+ f
*
Q
xx
A
*
l (5.165)
Se observă că funcţia (5.165) realizează trecerea de la variabilele dependente x
1
, x
2
, ..., x
K
la
variabilele independente l
1
, l
2
, ..., l
n
.
În consecinţă poate fi aplicată formula (3.34), obţinând:
Q
FF
= f
*
Q
xx
A
*
AQ
xx
f
sau conform relaţiei (5.161’) rezultă:
Q
FF
= f
x
Q
xx
f (5.166)
Coeficienţii de pondere stabiliţi cu relaţiile (5.161’)şi (5.166) sunt utilizaţi, după cum se
cunoaşte, la calculul erorilor medii pătratice ale mărimilor obţinute indirect şi a erorii unei funcţii de
aceste mărimi.
Se cunoaşte, de asemenea, că pentru acest calcul este necesar să se determine în prealabil
eroarea medie pătratica a unei singure măsurători în care scop se utilizează relaţia (5.110).
Se pune, aşadar, problema calculării prin metoda matricială a expresiei [vv].
Pentru aceasta vom scrie:
v = Ax - l
şi:
v
*
= x
*
A
*
– l
*
Cu aceste egalităţi avem:
V
*
v = [vv] = (x
*
A
*
-l
*
)(Ax-l)= x
*
A
*
Ax-l
*
Ax-x
*
A
*
l-l
*
l=x
*
A
*
Ax-2x
*
A
*
l+l
*
l
Din egalitatea (5.164) rezultă:
x
*
=l
*
AQ
xx
şi în continuare putem scrie:
v
*
v = l
*
AQ
xx
A
*
AQ
xx
A
*
l-2l
*
AQ
xx
A
*
L+l
*
l=
= l
*
AQ
xx
A
*
l-2l
*
AQ
xx
A
*
l+l
*
l=
= l
*
l-l
*
AQ
xx
A
*
l = l
*
(E-AQ
xx
A
*
)l
Deci:
v
*
v=l
*
(E-AQ
xx
A
*
)l (5.167)
E - este matricea unitate.
Exemplu : Exemplu :
56. Să se rezolve prin metoda matriciala problema 55.
Vom scrie, pentru determinarea valorilor probabile, egalitatea:
x = (A
*
A)
-1
A
*
l
Matricea (A
*
A)
-1
este aceeaşi cu cea stabilită în exemplul 45, iar matricea A
*
l se obţine
scriind :

,
_

¸
¸


+
·

,
_

¸
¸
·
0
11
0
4
3
0
;
1 1 0 1 0 0
0 1 1 1 1 0
0 0 0 1 1 1
*
l A

,
_

¸
¸



·
15
12
1
*
l A
Deci:



x
x
x
1
2
3
0 5 0 25 0
0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 5
1
12
15
¸
¸

_
,

·

− −

¸
¸

_
,




¸
¸

_
,

, ,
, , ,
, ,



x
x
x
1
2
3
2 5
2
4 5
¸
¸

_
,

· −

¸
¸

_
,

,
,
Corecţiile probabile sunt:



x
x
x
1
2
3
2 5
2
4 5
·
· −
· −
,
,
Coeficienţii de pondere ai mărimilor obţinute indirect, respectiv ai unghiurilor stabilite cu
corecţiile probabile sunt daţi de elementele care formează diagonala matricei (A
*
A)
-1
. Astfel avem:
Q
11
= 0,5
Q
22
= 0,5
Q
33
= 0,5
În continuare se stabileşte:
( ) Q
FF
·

− −

¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

· 1 1 1
0 5 0 25 0
0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 5
1
1
1
0 5
, ,
, , ,
, ,
,
Se calculează cu ajutorul coeficienţilor de pondere erorile medii pătratice ca în exemplul 52.
În acest scop în prealabil se determină eroarea medie pătratică a unei singure măsurători directe.
Astfel, pentru determinarea expresiei [vv] vom scrie relaţia (5.167):
V
*
v
=
l
*
(E - AQ
xx
A
*
)l
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

− −

,
_

¸
¸
·
1 1 0 1 0 0
0 1 1 1 1 0
0 0 0 1 1 1
5 , 0 25 , 0 0
25 , 0 5 , 0 25 , 0
0 25 , 0 5 , 0
1 0 0
1 1 0
0 1 0
1 1 1
0 1 1
0 0 1
*
A AQ
xx
=
0 5 0 25 0
0 25 0 25 0 25
0 25 0 0 25
0 25 0 5 0 25
0 25 0 25 0 25
0 0 25 0 5
1 1 1 0 0 0
0 1 1 1 1 0
0 0 1 0 1 1
, ,
, , ,
, ,
, , ,
, , ,
, ,


− −


¸
¸

_
,

¸
¸

_
,

·
=
0 5 0 25 0 25 0 25 0 25 0
0 25 0 5 0 25 0 25 0 0 25
0 25 0 25 0 5 0 0 25 0 25
0 25 0 25 0 0 5 0 25 0 25
0 25 0 0 25 0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 25 0 25 0 25 0 5
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
− −

− −


¸
¸

_
,

E-AQ
xx
A
x
=
0 5 0 25 0 25 0 25 0 25 0
0 25 0 5 0 25 0 25 0 0 25
0 25 0 25 0 5 0 0 25 0 25
0 25 0 25 0 0 5 0 25 0 25
0 25 0 0 25 0 25 0 5 0 25
0 0 25 0 25 0 25 0 25 0 5
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
, , , , ,
− −
− − −
− − − −
− −
− − −
− −
¸
¸

_
,

L
*
(E-AQ
xx
A
*
)=(
0 3 4 0 11 0 −
) (E- AQ
xx
A
*
) =
=( ) 2 5 2 5 0 2 4 5 7 25 , , , , − −
l
*
(E-AQ
xx
A
*
)l=57
1.25. MĂSURĂTORI INDIRECTE DE PRECIZII DIFERITE
5.4.1. SISTEMUL DE ECUAŢII NORMALE
Pentru a urmări cu mai multă uşurinţă modul de tratare a acestei categorii de măsurători, vom
considera ca şi în celelalte situaţii cazul în care pentru a obţine indirect trei mărimi au fost efectuate n
măsurători directe. Aceasta, după cum este cunoscut, conduce la un sistem de ecuaţii de forma (5.17).
S-a arătat că atunci când erorile ecuaţiilor sau ponderile lor sunt diferite, măsurătorile
indirecte sunt de precizii diferite, respectiv de ponderi diferite.
Pentru un caz mai particular exprimat prin sistemul ecuaţiilor de erori (5.3), erorile ecuaţiilor
sunt diferite pentru că ele sunt date de erorile termenilor liberi respectiv erorile diferenţelor de nivel,
care nu sunt aceleaşi, ci depind de lungimile (diferite) ale traseelor de nivelment pe care se măsoară
direct.
Fie, aşadar ponderile ecuaţiilor din sistemul ecuaţiilor de erori considerat, ca fiind p
1
, p
2
, ...,
p
n
.
Condiţia de minim, ataşată la sistemul ecuaţiilor de erori va avea, în acest caz, forma:
[pvv] = minim
sau, conform cu (5.17) putem scrie :
( )
( ) ( )
( )
F x x x p v p v p v
p a x b x c x l p a x b x c x l
p a x b x c x l im
n n
n n n n n
1, 2 3 1 1
2
2 2
2 2
1 1 1 1 2 1 3 1
2
2 2 1 2 2 2 3 2
2
1 2 3
2
, ...
min
· + + + ·
· + + + + + + + +
−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−
+ + + + ·
(5.168)
Derivând parţial funcţia (5.168) în raport cu x
1
, x
2
, x
3
şi egalizând cu zero obţinem:
[paa]x
1
+ [pab]x
2
+ [pac]x
3
+ [pal] = 0
[pab]x
1
+ [pbb]x
2
+ [pbc]x
3
+ [pbl] = 0 (5.169)
[pac]x
1
+ [pbc]x
2
+ [pcc]x
3
+ [pcl] = 0
S-a obţinut sistemul ecuaţiilor normale pentru cazul măsurătorilor indirecte de precizii diferite.
Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale
(5.169) se efectuează folosind o schema similară cu schema 1, în care va figura în plus o coloană a
ponderilor. Poate fi de asemenea utilizată o schemă simplificată, similară cu schema 2 şi în care să
apară coloana ponderilor.
Indiferent de forma schemei utilizate se are în vedere aplicarea relaţiilor de control, care se
scriu astfel:
[a] + [b] + [c] + [l] = [s]
[paa] + [pab] + [pac] + [pal]= [pas]
[pab] + [pbb] + [pbc] + [pbl]= [pbs]
[pac] + [pbc] + [pcc] + [pcl] = [pcs] (5.170)
[pal] + [pbl] + [pcl] + [pll] = [pls]
[pas] + [pbs] + [pcs] + [pls] = [pss]
În continuare este prezentată schema (schema 14) simplificată de calcul a coeficienţilor şi
termenilor liberi.
Schema 14
Nr.
crt.
p a b c l s
1
2
3
.
.
.
.
n
p
1
p
2
p
3
.
.
.
.
p
n
a
1
a
2
a
3
.
.
.
.
a
n
b
1
b
2
b
3
.
.
.
.
b
n
c
1
c
2
c
3
.
.
.
.
c
n
l
1
l
2
l
3
.
.
.
.
l
n
s
1
s
2
s
3
.
.
.
.
s
n
[ ] [ p ] [ a ] [ b ] [ c ] [ l ] [ s ]
[paa
]
[pab] [pac] [pal] [pas]
[pbb] [pbc] [pcl] [pcs]
[pcc] [pcl] [pcs]
[pll] [pls]
[pss]
Sistemul de ecuaţii normale (5.169) se rezolvă cu ajutorul uneia din metodele cunoscute la
măsurătorile indirecte de aceeaşi precizie.
În aplicarea metodelor de rezolvare se urmăresc întocmai fazele de calcul, deosebirea constă
numai în faptul că intervin ponderile la calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi din
sistemul ecuaţiilor normale. De altfel şi algoritmii de calcul scrişi sub forma literară corespunzători
metodelor de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale conţin ponderi. Afirmaţiile făcute sunt
confirmate în continuare, luând spre analiză câteva metode de rezolvare a unui sistem de ecuaţii
normale.
1.3.15. REZOLVAREA SISTEMULUI DE ECUAŢII NORMALE
1.3.15.1. METODA REDUCERII SUCCESIVE
Considerăm sistemul de ecuaţii normale (5.169).
Eliminăm necunoscuta x
1
din acest sistem de ecuaţii în care scop din prima ecuaţie obţinem:
x
pab
paa
x
pac
paa
x
pal
paa
1 2 3
·− − −
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
(5.171)
Introducem expresia lui x
1
din (5.171) în ecuaţiile a doua şi a treia a sistemului (5.169) şi
grupăm termenii după necunoscutele x
2
si x
3
. Obţinem:
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
pbb
pab pab
paa
x pbc
pab pac
paa
x pbl
pab pal
paa

¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
·
2 3
0
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
[ ]
[ ][ ]
[ ]
pbc
pab pac
paa
x pcc
pac pac
paa
x pcl
pac pal
paa

¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
+ −
¹
'
¹
¹
)
¹
·
2 3
0
Introducând algoritmii după prima reducere (a necunoscutei x
1
) rezultă:
[pbb.1]x
2
+[pbc.1]x
3
+[pbl.1]= 0
[pbc.1]x
2
+[pcc.1]x
3
+[pcl.1] = 0 (5.172)
În continuare se elimină a doua necunoscută x
2
, din sistemul de ecuaţii (5.172).
Pentru aceasta vom scrie:
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
3 2
pbb
pbl
x
pbb
pbc
x − − ·
(5.173)
Expresia lui x
2
din (5.173) se introduce în a doua ecuaţie a sistemului (5.172) şi rezultă:
0
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] 1 . [
3
·
¹
)
¹
¹
'
¹
− +
¹
)
¹
¹
'
¹

pbb
pbl pbc
pcl x
pbb
pbc pbc
pcc
Introducând algoritmii după a doua reducere (a necunoscutei x
2
) rezultă:
[pcc.2]x
3
+[pcl.2]=0 (5.174)
Din (5.174) obţinem:
x
pcl
pcc
3
2
2
·−
[ . ]
[ . ]
În ordine inversă se obţin în continuare celelalte necunoscute x
2
şi x
1
folosind ecuaţiile (5.173)
şi (5.171).
Pentru efectuarea corectă a calculelor sunt folosite relaţiile de control. Astfel pentru controlul
facultativ există relaţiile:
− − − − ·− 1
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
pab
paa
pac
paa
pal
paa
pas
paa
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
1
pbb
pbs
pbb
pbl
pbb
pbc
− · − − −
(5.175)
− − ·− 1
2
2
2
2
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
pcl
pcc
pcs
pcc
Pentru controlul obligatoriu exista relaţiile:
[pbb.1]+[pbc.1]+[pbl.1]=[pbs.1]
[pcc.2]+[pcl.2]=[pcs.2] (5.176)
Relaţiile (5.175) şi (5.176) se demonstrează simplu, folosind procedeul de la măsurătorile
indirecte de aceeaşi precizie.
Cu precizările făcute, rezolvarea schematică a unui sistem de ecuaţii normale este redată in
schema 15.
Schema 15
Simbol a] b] c] l] s]
[pa [paa] [pab] [pac] [pal] [pas]
-1
-
] [
] [
paa
pab
-
] [
] [
paa
pac
-
] [
] [
paa
pal
-
] [
] [
paa
pas
[pb [pbb] [pbc] [pbl] [pbs]
-
[ ]
] [
] [
paa
pbb pab
-
[ ]
] [
] [
paa
pac pab
-
[ ]
] [
] [
paa
pal pab
-
[ ]
] [
] [
paa
pas pab
[pbb.1] [pbc.1] [pbl.1] [pbs.1]
-1
-
] 1 . [
] 1 . [
pbb
pbc
-
] 1 . [
] 1 . [
pbb
pbl
-
] 1 . [
] 1 . [
pbb
pbs
[pcc] [pcl] [pcs]
-
[ ]
] [
] [
paa
pac pac
-
[ ]
] [
] [
paa
pal pac
-
[ ]
] [
] [
paa
pas pac
-
[ ]
] 1 . [
1 . ] 1 . [
pbb
pbc pbc
-
[ ]
] 1 . [
1 . ] 1 . [
pbb
pbl pbc
-
[ ]
] 1 . [
1 . ] 1 . [
pbb
pbs pbc
[pcc.2] [pcl.2] [pcs.2]
-1
-
] 2 . [
] 2 . [
pcc
pcl
-
] 2 . [
] 2 . [
pcc
pcs
[pll] [pls]
-
[ ]
] [
] [
paa
pal pal
-
[ ]
] [
] [
paa
pas pal
-
[ ]
] 1 . [
1 . ] 1 . [
pbb
pbl pbl
-
[ ]
] 1 . [
1 . ] 1 . [
pbb
pbs pbl
-
[ ]
] 2 . [
2 . ] 2 . [
pcc
pcl pcl
-
[ ]
] 2 . [
2 . ] 2 . [
pcc
pcs pcl
[pll.3] [pls.3]
Pentru verificarea necunoscutelor se foloseşte relaţia:
[pal]x
1
+ [pbl]x
2
+ [pcl]x
3
+[pll] = [pll.3] = [pls.3] (5.177)
1.3.15.2. METODA MATRICIALA
Sistemul ecuaţiilor de erori poate fi scris, în cazul măsurătorilor indirecte, sub forma (5.52) cu
notaţiile (5.53). Dacă elementele matricei “l” au erori diferite, ecuaţiile sistemului au erori diferite,
deci elementele matricei “v” au erori diferite. Erori diferite înseamnă ponderi diferite, acestea din
urmă reprezentând elementele unei matrice diagonala “p” scrisă astfel:
p
p
p
p
n
·
− − −
¸
¸

_
,

1
2
0 0
0 0
0 0
(5.178)
Principiul micilor pătrate, la măsurătorile indirecte ponderate, este reprezentat prin următorul
extrem:
F = v
*
pv = minim (5.179)
sau:
F = (x
*
A
*
- l
*
)p(Ax - l) = x
*
A
*
pAx - 2x
*
A
*
pl – l
*
pl = minim (5.180)
Minimul funcţiei din (5.180) există pentru valori care verifică sistemul:
1
2
0


F
x
·
sau, derivând funcţia obţinem:
A
*
pAx – A
*
pl = 0
de unde:
x = (A
*
pA)
-1
A
*
pl (5.181)
1.3.16. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE
Erorile medii pătratice ale măsurătorilor indirecte de precizii diferite şi ale unei funcţii de
aceste măsurători
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se obţine cu relaţia care se deduce prin
generalizarea relaţiei (5.110), respectiv:
m
pvv
n K
0
·t

[ ]
(5.182)
Pentru calculul expresiei [pvv] procedăm astfel:
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda reducerii succesive:
[pvv] = [pll.K] (5.183)
K - reprezintă numărul reducerilor egal cu numărul necunoscutelor
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matriciala:
[pvv] = v
*
pv = l
*
pAQ
xx
A
*
pl - 2l
*
pAQ
xx
A
*
pl = l
*
pl =
=l
*
(p - pAQ
xx
A
*
p)l (5.184)
Q
xx
- reprezintă matricea coeficienţilor de pondere
Erorile medii pătratice ale măsurătorilor indirecte de precizii diferite se obţin cu relaţiile
(5.132) (în cazul unui număr de 3 necunoscute). Coeficienţii de pondere se calculează astfel:
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda reducerii succesive:
Q
l
paa
pbl l
pbb l
pcl
pcc
ll
· + +
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
2 2
2
2
Q
l
pbb l
pcl
pcc
22
2
2
2
· +
[ . ]
[ . ]
[ . ]
(5.185)
Q
l
pcc
33
2
·
[ . ]
în care:
[pbl.l]=
[ ]
[ ]
pal
paa
[pcl.2]=
[ ]
[ ]
[ . ]
[ . ]
[ ]
[ ]
pac
paa
pbc l
pbb l
pab
paa

în relaţia lui Q
22
(5.186)
[pcl.2]=
[ . ]
[ . ]
pbc l
pbb l
în relaţia lui Q
33
algoritmii care se obţin în coloane adăugate la schema de reducere:
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matriciala vom
scrie:
Q
xx
= (A
*
pA)
-1
A
*
pp
-1
[(A
*
pA)
-1
A
*
p]
*
sau:
Q
xx
= (A
*
pA)
-1
A
*
pp
-1
pA(A
*
pA)
-1
de unde:
Q
xx
= (A
*
pA)
-1
(5.187)
Eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi măsurate indirect şi de precizii diferite se
obţine cu relaţia (5.152). Coeficientul de pondere se calculează astfel:
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale cu 3 necunoscute se foloseşte metoda
reducerii succesive:
Q
FF
=
A
paa
A l
pbb l
A
pcc
1
2
2
2
3
2
2
2 [ ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
[ . ]
+ + (5.188)
- cu algoritmii daţi de (5.146) scrise cu ponderi
- dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matricială:
Q
FF
= f
*
Q
xx
f - cu Q
FF
dată de (5.187) (5.189)
Exemplu : Exemplu :
57. Considerăm un traseu de nivelment geometric (fig.15) Se cunosc cotele absolute ale
punctelor A şi B, H
A
=175,263m; H
B
=1,931m
→ → ←
h
1
h
2
h
3

A s
1
P
1
s
2
P
2
s3 B
Figura 15
- diferenţele de nivel între punctele A, P
1
, P
2
, B (cu sensul indicat prin săgeată în figură)
h
1
= 2,675 m
h
2
= 3,042 m
h
3
= 1,931 m
- distanţele între puncte:
S
1
= 1 km
S
2
= 0,5 km
S
3
= 1 km
Să se determine cotele absolute ale punctelor P
1
şi P
2
şi erorile medii pătratice ale acestora.
Notăm:
- H H
1
0
2
0
, - cotele provizorii ale punctelor P
1
şi P
2
;
- x
1
, x
2
- corecţiile probabile ale cotelor provizorii ;
- H
1
, H
2
- cotele absolute ale punctelor P
1
şi P
2
.
Cu notaţiile precizate putem scrie:
- H
1
= H x
1
0
1
+
- H
2
= H x
2
0
2
+
Pe de altă parte avem:
H h H x v
A
+ − + ·
1 1
0
1 1
( ) cu ponderea p
m
m s
1
0
0 1
2
·
¸
¸

_
,

( ) ( ) H x h H x v
1
0
1 2 2
0
2 2
+ + − + · cu ponderea p
m
m s
2
0
0 2
2
·
¸
¸

_
,

H
B
+ h
3
- (H
2
+ x
2
) = v
3
cu ponderea p
m
m s
3
0
0 3
2
·
¸
¸

_
,

m
0
- reprezintă eroarea medie pătratică a unităţii de pondere (eroarea la 1 km);
s
1
, s
2
, s
3
- sunt distanţele considerate în km.
În continuare avem:
-x
1
+ l
1
= v
1
; l
1
= H
a
+ h
1
- H
1
0
x
1
- x
2
+ l
2
= v
2
; l
2
= H
1
0
+ h
2
- H
2
0
- x
2
+ l
3
= v
3
; l
3
= H
B
+ h
3
- H
2
0
Dacă se calculează cotele provizorii cu relaţiile :
H H h m
A 1
0
1
177 938 · + · ,
H H h m
B 2
0
3
180 940 · + · ,
atunci: l
1
= 0 ; l
2
= 4 cm ; l
3
= 0
iar sistemul ecuaţiilor de erori devine:
-x
1
+ 0 = v
1
cu p
1
= 1
x
1
- x
2
+ 4 = v
2
cu p
2
= 2
-x
2
+ 0 = v
3
cu p
3
= 1
Pentru calculul coeficienţilor şi termenilor liberi ai sistemului de ecuaţii normale formăm
schema 16.
Schema 16
Nr.
crt.
p a b l s
1
2
3
1
2
1
-1
1
0
0
-1
-1
0
4
0
-1
4
-1
[ ] 4 0 -2 4 2
3 -2 8 9
3 -8 -7
32 32
34
Deci, sistemul de ecuaţii normale se scrie:
3x
1
- 2x
2
+ 8 = 0
-2x
1
+ 3x
2
- 8 = 0
Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se întocmeşte schema 17.
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se calculează scriind:
m
0
6 4
3 2
2 5 ·t

·t
,
, cm/1 km
Erorile medii pătratice ale corecţiilor probabile se calculează astfel:
m m Q
x
1
0 11
2 5 · t ·t , 0 5999 1 9 , , ·t cm
m m Q cm
x
2
0 22
2 5 0 5999 1 9 · t · t · t , , ,
Schema 17
Simbo
l
a] b] l] S] Q
11
Q
22
[a 3 -2 8 9 -1 0
-1 0,6666 -2,6666 -3 0,3333 0
[b x
1
=-1,6cm 3 -8 -7 0 -1
-
1,3332
5,3332 6 -0,6666 0
1,6668 -2,6668 -1 -0,6666 -1
-1 1,59999 0,5999 0,3999 0,5999
X
2
=1,6 32 32 Q
11
=0,5999 Q
22
=0,5999
-21,3328 -24
-4,2666 -
1,5998
-1,6x8+1,6
(-
8)+32=6,4
6,4006 6,4002
În final vom scrie:
( ) , , H H x m m cm
x 1 1
0
1
1
177 922 1 9 · + t · t
( ) , , H H x m m cm
x 2 2
0
2
2
180 956 1 9 · + t · t
(H
1
), (H
2
) - sunt valorile adevărate ale cotelor absolute;
Utilizând calculul matricial pentru rezolvarea problemei procedăm după cum urmează:
A=



¸
¸

_
,

1 0
0 1
0 1
;
x=
x
x
1
2
¸
¸

_
,
; l=
0
4
0

¸
¸

_
,

;
p=
1 0 0
0 2 0
0 0 1
¸
¸

_
,

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸


,
_

¸
¸
− −

·
·

,
_

¸
¸


,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− −
− −
·
3 2
2 3
1 0
1 0
0 1
1 2 0
0 2 1
1 0
1 0
0 1
1 0 0
0 2 0
0 0 1
1 1 0
0 1 1
pA A
*
A p
x
1
1 1 0
0 1 1
1 0 0
0 2 0
0 0 1
0
4
0
1 2 0
0 2 1
0
4
0
8
8
·

− −
¸
¸

_
,

¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

·

− −
¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

·

+
¸
¸

_
,

,
_

¸
¸


·
3 2
2 3
) (
* *
pA A
Reciproca matricei (A
*
pA)
*
este matricea R cu elementele:
R=
3 2
2 3
¸
¸

_
,
D=
3 2
2 3
5


·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

6 , 0 4 , 0
4 , 0 6 , 0
5
3
5
2
5
2
5
3
) (
1 *
pA A
x
x
1
2
0 6 0 4
0 4 0 6
8
8
1 6
1 6
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,


¸
¸

_
,

·

¸
¸

_
,

, ,
, ,
,
,
x
1
= -1,6cm
x
2
= 1,6cm
[pvv]=v
*
pv=l
*
(p-pAQ
xx
A
*
p)l

,
_

¸
¸

− −
·

,
_

¸
¸
− −

,
_

¸
¸
− −

− −
·
·

,
_

¸
¸
− −

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸



·
6 , 0 2 , 0 4 , 0
2 , 0 4 , 0 2 , 0
4 , 0 2 , 0 6 , 0
1 1 0
0 1 1
6 , 0 4 , 0
2 , 0 2 , 0
4 , 0 6 , 0
1 1 0
0 1 1
6 , 0 4 , 0
4 , 0 6 , 0
1 0
1 1
0 1
*
A AQ
xx

,
_

¸
¸

− −
·
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

− −
·
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

− −

,
_

¸
¸
·
6 , 0 4 , 0 4 , 0
4 , 0 6 , 1 4 , 0
4 , 0 4 , 0 6 , 0
1 0 0
0 2 0
0 0 1
6 , 0 2 , 0 4 , 0
4 , 0 8 , 0 4 , 0
4 , 0 2 , 0 6 , 0
1 0 0
0 2 0
0 0 1
6 , 0 2 , 0 4 , 0
2 , 0 4 , 0 2 , 0
4 , 0 2 , 0 6 , 0
1 0 0
0 2 0
0 0 1
*
p A pAQ
xx

,
_

¸
¸
− −
− · −
4 , 0 4 , 0 4 , 0
4 , 0 4 , 0 4 , 0
4 , 0 4 , 0 4 , 0
*
p A pAQ p
xx
( )
( ) 4 , 6
0
4
0
6 , 1 6 , 1 6 , 1
0
4
0
4 , 0 4 , 0 4 , 0
4 , 0 4 , 0 4 , 0
4 , 0 4 , 0 4 , 0
0 4 0 ) (
* *
·

,
_

¸
¸
− − − ·
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− −
− − · − l p A pAQ p l
xx
Matricea coeficienţilor de pondere este:

,
_

¸
¸
· ·

6 , 0 4 , 0
4 , 0 6 , 0
) (
1 *
pA A Q
xx
Deci:
Q
11
= 0,6
Q
22
= 0,6
Se constată că s-au obţinut aceleaşi valori.
6. MĂSURĂTORI DIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII.
MĂSURĂTORI CONDIŢIONATE
Definirea măsurătorilor condiţionate
Pentru definirea măsurătorilor directe supuse la condiţii numite şi măsurători condiţionate,
considerăm un exemplu simplu din practica geometrică. Fie măsurate direct unghiurile α
1
,
α
2
, α
3
care aparţin triunghiului plan P
1
P
2
P
3
(fig.16). aceste mărimi fiind măsurate vor fi
afectate întotdeauna de erori, ceea ce atrage după sine condiţii corespunzătoare (egale cu
erorile, dar de semne contrarii).
Notăm cu v
1
, v
2
, v
3
corecţiile probabile ale unghiurilor măsurate direct .
Unghiurile măsurate corectate cu corecţiile corespunzătoare, vor deveni unghiuri compensate
exprimate prin valori probabile. Notăm valorile probabile ale unghiurilor cu

1
), (α
2
), (α
3
).
Cu mărimile precizate putem scrie următoarele egalităţi evidente:

1
) = α
1
+ v
1

2
) = α
2
+ v
2
(6.1.)

3
) = α
3
+ v
3
Pe de altă parte, mărimile măsurate trebuiesc corectate în aşa fel încât suma lor să fie egală cu
suma unghiurilor într-un triunghi plan, respectiv 200
g
. De aici necesitatea de a supune valorile
probabile ale unghiurilor la o condiţie şi anume:

1
) + (α
2
) + (α
3
) = 200
g
(6.2.)
Condiţia (6.2.), ţinând seama de egalităţile (6.1.) devine:
v
1
+ v
2
+ v
3
+ α
1
+ α
2
+ α
3
- 200
g
= 0 (6.3.)
Notăm :
α
1
+ α
2
+ α
3
- 200
g
= ω - numită neînchidere în triunghi
şi avem:
v
1
+ v
2
+ v
3
+ ω = 0 (6.4.)
S-a obţinut o ecuaţie în corecţiile unghiurilor cu trei necunoscute. Aceasta are formă liniară şi
provine din condiţia (6.2.) care are de asemenea formă liniară.
Pot exista însă condiţii care nu mai sunt liniare. Un asemenea caz se referă la unghiurile dintr-
un patrulater, determinat de punctele geodezice P
1
, P
2
, P
3
, P
4
(fig.17).
Notăm unghiurile măsurate cu 1, 2, 3, … , 8, corecţiile lor probabile cu v
1
, v
2
, v
3
, … , v
8
, iar
unghiurile probabile(compensate) cu (1), (2), (3), … , (8).
Cu aceste condiţii putem scrie:
(1) = 1 + v
1
(2) = 2 + v
2
(6.5.)
- - - - - - - - - -
(8) = 8 + v
8
Pe de altă parte se demonstrează că valorile probabile ale unghiurilor îndeplinesc condiţia
geometrică:
( ) ( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( )
1
8 sin 6 sin 4 sin 2 sin
7 sin 5 sin 3 sin 1 sin
·
(6.6.)
Se remarcă faptul că forma condiţiei (6.6.) nu mai este liniară ca în cazul condiţie (6.2.).
Pentru a trece de la forma neliniară a condiţiei geometrice, la forma liniară a ecuaţiei
corecţiilor unghiurilor se folosesc dezvoltările în serie.
Pentru aceasta egalitatea (6.6.) conform egalităţii (6.5.) devine:
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
1
8 sin 6 sin 4 sin 2 sin
7 sin 5 sin 3 sin 1 sin
8 6 4 2
7 5 3 1
·
+ + + +
+ + + +
v v v v
v v v v
(6.7.)
Cu ajutorul logaritmilor naturali obţinem:
ln sin[ 1 + v
1
s+ ln sin[ 3 + v
3
s + … = (6.7.’)
= ln sin[ 1 + v
1
s + ln sin[ 3 + v
3
s + …
Dar:
ln sin[ i + v
i
s + ln sin i + ctg i v
i
(6.8.)
Cu egalităţile (6.8.) egalitatea (6.7.’) devine:
0
8 sin .... 4 sin 2 sin
7 sin .... 3 sin 1 sin
ln
8 ... 4 3 2 1
8 4 3 2 1
· +
+ − + − + − V ctg V ctg V ctg V ctg V ctg
sau:
0 ....
8 8 4 4 3 3 2 2 1 1
· + + + − + − ω v d v d v d v d v d
(6.9.)
Se observă că în ecuaţia (6.9.) coeficienţii corecţilor sunt constanţi, iar ecuaţia are forma
liniară.
Aşadar, în cazul măsurătorilor directe supuse la condiţii, condiţiile geometrice pot fi liniare
sau neliniare. Mai mult, condiţiile geometrice se întâlnesc în ambele forme la aceeaşi
problemă geodezică care necesită prelucrarea observaţiilor efectuate direct şi supuse la
condiţii.
Cazul general de definire al măsurătorilor condiţionate
Aşa cum s-a arătat în practica prelucrării observaţilor geodezice întâlnim cazuri când
condiţiile geodezice pot fi liniare şi neliniare. Acest lucru presupune că în general condiţiile
geometrice pot fi exprimate matematic prin funcţii neliniare.
Fie, (x
1
), (x
2
),…, (x
n
) valorile probabile ale mărimilor măsurate direct şi condiţiile geometrice
ce trebuie să le îndeplinească exprimate prin funcţiile neliniare f
1
, f
2
, …, f
r
astfel:
f
1
[(x
1
), (x
2
),…, (x
n
)s = 0
f
2
[(x
1
), (x
2
),…, (x
n
)s = 0 (6.10.)
- - - - - - - - - - - - - - - - -
f
r
[(x
1
), (x
2
),…, (x
n
)s = 0
Dacă x
i
reprezintă valorile obţinute din măsurători şi v
i
corecţiile lor (i= 1,2,…,n) atunci:
(xi) = xi + vi (6.11.)
iar sistemul format din egalităţile (6.10.) devine:
f
1
(x
1
+v
1
, x
2
+v
2
,…, x
n
+v
n
) =0
f
2
(x
1
+v
1
, x
2
+v
2
,…, x
n
+v
n
) =0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.12.)
f
r
(x
1
+v
1
, x
2
+v
2
,…, x
n
+v
n
) =0
Corecţiile v
i
fiind mici putem dezvolta în serie funcţiile (6.12.) reţinând din dezvoltare numai
termenii până la puterea întâi inclusiv. Astfel obţinem:
0 ) ( ... ) ( ) ( ) ,... , (
0 ) ( ... ) ( ) ( ) ,... , (
0 ) ( ... ) ( ) ( ) ,... , (
0 0 0
0 0 0
0 0 0
2
2
1
1
2 1
2
2
2
2
1
1
2
2 1 2
1
2
2
1
1
1
1
2 1 1
· + + + +
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
· + + + +
· + + + +
n
n
r r r
n r
n
n
n
n
n
n
v
x
f
v
x
f
v
x
f
x x x f
v
x
f
v
x
f
v
x
f
x x x f
v
x
f
v
x
f
v
x
f
x x x f
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
(6.13.)
Zero pus la fiecare derivată parţială, înseamnă că derivatele trebuiesc calculate pentru valorile
măsurate ale mărimilor, x
i
.
Funcţiile f
1
, f
2
,…, f
r
din (6.13.) fiind calculate cu mărimile măsurate, vor conduce la valori
diferite de zero. Aceasta reprezintă neînchiderile în condiţiile respective.
Introducem pentru neînchideri notaţiile:
r n r
n
n
x x x f
x x x f
x x x f
ω
ω
ω
·
·
·
− − − − − − − − − − − − − −
1
) ,..., , (
) ,..., , (
) ,..., , (
2 1
2 2 1 2
2 1 1
(6.14.)
Notăm de asemenea, derivatele parţiale din (6.13.) cu a
i
în prima egalitate, cu b
i
în a doua
egalitate şi în cele din urma cu r
i
în ultima ecuaţie. Obţinem sistemul (6.13.) sub forma:
0 ...
0 ...
0 ...
0 ...
2 2 1 1
3 2 2 1 1
2 2 2 1 1
1 2 2 1 1
· + + + +
− − − − − − − − − − − − − − − −
· + + + +
· + + + +
· + + + +
r n n
n n
n n
n n
v r v r v r
v c v c v c
v b v b v b
v a v a v a
ω
ω
ω
ω
(6.15.)
Sistemul de ecuaţii (6.15.) pentru care n > r este format din ecuaţii liniare ale corecţiilor
mărimilor măsurate direct şi se numeşte sistemul de ecuaţii ale corecţilor sau sistemul
ecuaţiilor de erori.
Într-un asemenea sistem se impune ca toate ecuaţiile să fie independente, adică o ecuaţie
oarecare să nu fie o consecinţă a altora.
Ponderile mărimilor măsurate
Noţiunea de pondere în cazul măsurătorilor condiţionate se defineşte în acelaşi mod ca şi în
cazul măsurătorilor directe. Se justifică acest lucru prin faptul că mărimile care intervin în
relaţiile de condiţie sunt rezultatul unor observaţii directe. În consecinţă , dacă erorile medii
pătratice ale mărimilor măsurate direct x
1
, x
2
,…, x
n
sunt m
1
, m
2
, …, m
n
atunci ponderile vor fi:
; ........; ; ;
2 2
2
2
2
1
1

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
n
o
n
o o
m
m
p
m
m
p
m
m
p
Evident, că pot fi întâlnite două cazuri şi anume :
- când ponderile sunt egale, este cazul măsurătorilor condiţionate de aceeaşi precizie (cazul
particular);
- când ponderile sunt diferite, este cazul măsurătorilor condiţionate de precizii diferite (cazul general).
Măsurători condiţionate de aceeaşi precizie
Sistemul de ecuaţii normale
Analizând sistemul ecuaţiilor de erori (6.15.) observăm că algebric este nedeterminat,
numărul de ecuaţii fiind mai mic decât numărul de necunoscute.
Pot fi, însă, găsite valori ale necunoscutelor care să verifice sistemul, dacă ataşăm condiţia:
[v vs = minim (6.16.)
Aceste valori vor fi probabile, cele adevărate situându-se după cum vom vedea ulterior, în
intervale corespunzătoare de precizie .
Ne aflăm în situaţia, când condiţia de minimum trebuie îndeplinită simultan cu condiţiile
(6.15.).
Această problemă se rezolvă considerând în locul funcţiei (6.16.) o funcţie compusă de forma:
im av K
av K
V V V V V V F
r r
n n
min ) ] ([ 2
......... .......... ..........
) ] ([ 2
.... ) ,...., , (
1 1
2 2
2
2
1 2 1
· + −
− + −
− + + + ·
ω
ω
(6.17.)
în care : K
1
, K
2
, …, K
r
se numesc corelate.
Condiţia de minim a funcţiei (6.17.) este îndeplinită pentru valorile corecţilor care reprezintă
soluţie a sistemului de ecuaţii de mai jos:
; ........; ; ;
2 1 n
V
F
V
F
V
F






(6.18.)
Derivând parţial, obţinem:
0 2 ... 2 2 2
0 2 ... 2 2 2
0 2 ... 2 2 2
2 2 1 1
2 2 2 1 1 2
1 2 2 1 1 1
· − − − −
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
· − − − −
· − − − −
n r n
r
r
r K b K a K v
r K b K a K v
r K b K a K v
(6.19.)
de unde:
r n n n
n
r
r
K r K b K a v
K r K b K a v
K r K b K a v
+ + + ·
+ + + ·
+ + + ·
− − − − − − − − − − − − − − − − − − −
...
...
...
2 1
2 2 2 1 2
2
1 2 1 1 1
1
(6.19.’)
Din egalităţile (6.19.) rezultă, că valorile probabile ale corecţilor pot fi stabilite cu ajutorul
corelatelor.
Este, deci necesar ca acestea să fie în prealabil determinate, în care scop introducem
egalităţile (6.19.) în sistemul de ecuaţii (6.15.). Obţinem:
0 ] [ ... ] [ ] [
0 ] [ ... ] [ ] [
0 ] [ ... ] [ ] [
2 1
2 2 1
1 2 1
· + + + +
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
· + + + +
· + + + +
r
r
r
r
K rr K rb K ar
K br K bb K ab
K ar K ab K aa
ω
ω
ω
(6.20.)
Aşadar, valorile corelatelor se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (6.20.), care după
cum se observă este un sistem de ecuaţii normale.
Ordinea de calcul este evidentă, în sensul că se rezolvă mai întâi sistemul de ecuaţii normale
(6.20.) rezultând valorile necunoscutelor (corelatelor), cu ajutorul lor se obţin în continuare
valorile probabile ale corecţiilor folosind egalităţile (6.19.).
Calculul coeficienţilor necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale
Coeficienţii necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale (6.20.) se obţin folosind
coeficienţii corecţilor din sistemul ecuaţiilor de erori (6.15.)
Mersul calculelor are loc conform schemei 18, în care pentru fiecare etapă se foloseşte relaţia
de control corespunzătoare.
1.1. SCHEMA 18
Nr.
Crt.
a b c d r s
1
2
3
.
.
n
a
1
a
2
a
3
.
.
a
n
b
1
b
2
b
3
.
.
b
n
c
1
c
2
c
3
.
.
c
n
d
1
d
2
d
3
.
.
d
n
r
1
r
2
r
3
.
.
r
n
s
1
s
2
s
3
.
.
s
n
[as [bs [cs [ds [rs [ss
[aas [abs [acs [ads [ars [ass
[bbs [bcs [bds [brs [bss
[ccs [cds [crs [css
[dds [drs [dss
[rrs [rss
[sss
Pentru a obţine relaţiile de control vom scrie:
n n n n n
s r c b a
s r c b a
s r c b a
· + + + +
· + + + +
· + + + +
− − − − − − − − − − − − − − − − −
...
...
...
2 2 2 2 2
1 1 1 1 1
(6.21.)
Adunând pe coloane egalităţile (6.21.) rezultă prima relaţie de control:
[as + [bs +[cs + ... + [rs = [ss (6.22.)
Înmulţind succesiv egalităţile (6.21.) cu a
i
, b
i
, ..., r
i
(i=1,2,...,n) şi adunând obţinem în ordine
celelalte relaţii de control, astfel:
[aas + [abs + [acs + ... + [ars = [ass
[bas + [bbs + [bcs + ... + [brs = [bss
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.23.)
[ras + [rbs + [rcs + ….. + [rrs = [rss
Sunt eliminate, prin urmare, aplicând relaţiile de control, posibilităţile de calcul greşit a
coeficienţilor.
Rezolvarea sistemului de ecuaţii normale
La 5.3.4. sunt tratate metodele de rezolvare a sistemelor de ecuaţii cu larga utilizare în
prelucrarea măsurătorilor geodezice.
Aceste metode utilizate în cazul măsurătorilor indirecte sunt utilizate şi pentru măsurătorile
condiţionate, dar cu unele particularităţi.
Vom analiza în continuare metoda reducerii succesive şi metoda matricială.
Metoda reducerii succesive
Pentru uşurinţă, considerăm un sistem de ecuaţii de erori care rezultă din trei condiţii, ceea ce
conduce la un sistem de ecuaţii normale format din trei ecuaţii şi având trei necunoscute.
Un astfel de sistem de ecuaţii normale poate fi scris astfel:
0 ] [
0 ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [
3 3
2 3 2
1 3 2 1
· +
· + +
· + + +
ω
ω
ω
K cc
K bc K bb
K ac K ab K aa
(6.24.)
Din prima ecuaţie a sistemului (6.24) exprimăm necunoscuta K
1
scriind:
] [ ] [
] [
] [
] [ 1
3 2 1
aa
K
aa
ac
K
aa
ab
K
ω
− − − ·
(6.25.)
Introducem expresia (6.25.) în ecuaţia a doua şi a treia a sistemului (6.24.). Folosind algoritmi
cunoscuţi avem:
0 ] 1 . [ ] 1 . [ ] 1 . [
0 ] 1 . [ ] 1 . [ ] 1 . [
3 3 2
2 3 2
· + +
· + +
ω
ω
K cc K bc
K bc K bb
(6.26.)
în care este de precizat:
1 3 3
1 2 2
] [
] [
] 1 . [
] [
] [
] 1 . [
ω ω ω
ω ω ω
aa
ac
aa
ab
− ·
− ·
(6.27.)
Din prima ecuaţie a sistemului (6.26.) exprimăm necunoscuta K
2
prin:
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
2
3 2
bb
K
bb
bc
K
ω
− − ·
(6.28.)
Introducem expresia (6.28.) în ecuaţia a doua a sistemului (6.26.) şi obţinem:
0 ] 2 . [ ] 2 . [
3 3
· + ω K cc
(6.29.)
în care:
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [ ] 2 . [
2 3 3
ω ω ω
bb
bc
− ·
(6.30.)
Din ecuaţia (6.29.), rezultă:
] 2 . [
] 2 . [
3
3
cc
K
ω
− ·
(6.31.)
Egalităţile (6.25.), (6.28.), (6.31.) reprezintă ecuaţiile eliminatorii cu ajutorul cărora se
calculează, în ordine inversă, corelatele, iar sistemele de ecuaţii normale (6.26.) şi (6.29.)
corespund primei şi celei de-a doua reduceri.
Stabilirea relaţiilor de control
Operaţiile care se efectuează la rezolvarea sistemului de ecuaţii normale trebuiesc verificate,
pentru ca necunoscutele să nu fie greşit determinate. Sunt necesare în acest scop relaţii de
control corespunzătoare diferitelor etape de calcul.
Pentru a stabili forma relaţiilor de control vom considera sumele S
1
, S
2
, S
3
, determinate astfel:
3 3
2 2
1 1
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
] [ ] [ ] [
S cc bc ac
S bc bb ab
S ac ab aa
· + + +
· + + +
· + + +
ω
ω
ω
(6.32.)
Se împarte prima egalitate la -[aas şi rezultă:
] [ ] [
] [
] [
] [
] [
] [
1
1 1
aa
S
aa aa
ac
aa
ab
− · − − − −
ω
(6.33.)
egalitatea utilizată ca prima relaţie de control facultativ.
Dacă introducem algoritmul:
1 2 2
] [
] [
] 1 . [ S
aa
ab
S S − ·
(6.34.)
Se poate demonstra egalitatea:
] 1 . [ ] 1 . [ ] 1 . [ ] 1 . [
2 2
S bc bb · + + ω
(6.35.)
care reprezintă prima relaţie de control obligatoriu.
Egalitatea (6.35.) se demonstrează scriind:
] [
] )[ ] [ ] [ ] ([
] [ ] [ ] [
] [
] [
] [
] ][ [
] [
] [
] ][ [
] [
1
2
1 2
aa
ab ac ab aa
bc bb ab
aa
ab
aa
ac ab
bc
aa
ab ab
bb
ω
ω
ω ω
+ + +
− + + + ·
· − + − + −
Şi reducând în continuare termenii asemenea.
Înmpărţind egalitatea (6.35.) la “-[bb.1s” obţinem relaţia a doua de control facultativ, ca fiind:
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
1
2 2
bb
s
bb bb
bc
− · − − −
ω
(6.36.)
Dacă introducem algoritmul :
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [ ] 2 . [
2 3 3
s
bb
bc
s s − ·
(6.37.)
cu:
s
aa
ac
s s
] [
] [
] 1 . [
3 3
− ·
Se poate demonstra egalitatea:
] 2 . [ ] 2 . [ ] 2 . [
3 3
s cc · + ω
(6.38.)
care reprezintă a doua relaţie de control obligatoriu.
Demonstrând egalitatea (6.38.) scriind:
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] [
] ][ [
] [
2 3
2 3
s
bb
bc
s
bb
bc
bb
bc bc
aa
ac ac
cc
− ·
· − + − − ω ω
sau:
)] ] [ ] [ ] ([
] [
] [
] [ ] [ ] [[
] 1 . [
] 1 . [
) ] [
] [ ] ([
] [
] [
] [ ] [ ] [ )
] [
] [
(
] 1 . [
] 1 . [
] [
] [
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] [
] [ [
] [
1
2 1
3 1
2 1 3
ω
ω ω
ω ω
ω ω ω
+ + +
− + + + − + +
+ + − + + + · −
− − − + − −
ac ab aa
aa
ab
bc bb ab
bb
bc
ac
ab aa
aa
ac
cc bc ac
aa
ab
bb
bc
aa
ac
bb
bc bc
aa
ac ac
cc
şi reducând în continuare termenii asemenea.
Înmpărţind egalitatea (6.38.) la “-[cc.2s” şi obţinem relaţia a treia de control facultativ:
] 2 . [
] 2 . [
] 2 . [
] 2 . [
1
3 3
cc
s
cc
− · − −
ω
(6.39.)
Schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale
Modul de întocmire a schemei de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale pentru cazul
măsurătorilor condiţionate nu diferă de cel cunoscut la măsurătorile indirecte.
Există numai o particularitate cu privire la scrierea termenilor liberi şi a algoritmilor care
derivă din aceştia. De asemenea este diferită şi scrierea elementelor din coloana de control.
Aceste precizări rezultă de fapt şi din schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale
(schema 19), la care unele explicaţii privind stabilirea elementelor s-a considerat ca fiind
necesare.
Verificarea necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale
După cum s-a putut observa, toate calculele care se efectuează în schema de rezolvare a unui
sistem de ecuaţii normale pot fi verificate, mai puţin cele care se referă la determinarea
corelatelor din ecuaţiile eliminatorii. Cum nu este exclusă posibilitatea unor eventuale greşeli
în aceste ultime operaţii, un control final este obligatoriu.
Pentru a stabili relaţia de control necesară, vom proceda prin a folosi două modalităţi de
exprimare a sumei: [v vs.
În mod direct, folosind expresiile corecţiilor pentru cazul a trei condiţii de forma:
V
i
= a
i
K
1
+ b
i
K
2
+ c
i
K
3
; i=1, 2,..., n (6.40.)
avem:
2
3 3 2
2
2 3 1 2 1
2
1
] [ ] [ 2
] [ ] [ 2 ] [ 2 ] [ ] [
K cc K K bc
K bb K K ac K K ab K aa vv
+ +
+ + + ·
(6.41.)
sau, conform egalităţii (5.148.) putem scrie:
] 2 . [
) ] 2 . ([
] 1 . [
) ] 1 . [ ] 1 . ([
] [
) ] [ ] [ ] ([
] [
2
3
2
3 2
2
3 2 1
cc
K cc
bb
K bc K bb
aa
K ac K ab K aa
vv
+
+
+
+
+ +
·
(6.42.)
În cele din urmă, folosind egalităţile din sistemele de ecuaţii (6.24.), (6.26.) şi (6.29.)
obţinem:
[ ]
[ ]
[ ] ] 2 . [
] 2 . [
1 .
1 .
] [
2
3
2
2
2
1
cc bb aa
vv
ω ω ω
+ + · (6.43.)
În mod indirect, înmulţind egalităţile (6.40.) cu V
i
, adunăm şi ţinem seama de sistemul:
0 ] [
0 ] [
0 ] [
3
2
1
· +
· +
· +
ω
ω
ω
cv
bv
av
(6.44.)
Avem:
3 3 2 2 1 1
] [ K K K vv ω ω ω − − − ·
(6.45.)
sau:
[ ] [ ] ω k vv − ·
Din egalităţile (6.43.) şi (6.45.) rezultă:
] [
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
2
3
2
2
2
1
ω
ω ω ω
K
cc bb aa
− · + + (6.46.)
Egalitatea (6.46.) este utilizată la verificarea corelatelor şi nu prezintă nici o dificultate în
desfăşurarea calculelor necesare întrucât elementele care aparţin expresiei din stânga
semnului egal figurează în schema 19.
Simbol as Bs cs
ω
Ss Explicaţii
[a
[ ] aa [ ] ab [ ] ac
1
ω S
1
-1 [ ]
[ ] aa
ab

[ ]
[ ] aa
ac

[ ]
[ ] aa
1
ω

[ ]
[ ] aa
S
1

Control
facultativ
[b
[ ] bb [ ] bc
2
ω S
2
[ ][ ]
[ ] aa
ab ab

[ ][ ]
[ ] aa
ac ab

[ ]
[ ]
1
ω
aa
ab

[ ]
[ ]
1
S
aa
ab

Metoda matricială
Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (6.15). Introducem notaţiile:
ω · v B
*

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
− ·

,
_

¸
¸
·
n n n
r
n r b
r b
r b
a
a
a
B
v
v
v
v
. . .
.
.
. . .
. . .

.
. ;
.
. ;
.
.
2 2
1 1
2
1
2
1
2
1
ω
ω
ω
ω
şi cu acestea sistemul de ecuaţii, matricial se scrie:
Ataşăm sistemului ecuaţiilor de erori (6.48) condiţia (6.17) scrisă matricial astfel:
minim ) ( 2
* 8 8
· − − · ω v B K v v F
v
în care K
*
=(K
1
K
2
... K
r
)- este matricea transpusă a corelatelor.
Funcţia F se poate scrie:
minim 2
* * *
· + − · ω K BK v v v F
n i
v
F
i
,..., 2 , 1 ; 0
2
1
· ·
δ
δ
Valorile corecţiilor , pentru care este îndeplinită condiţia (6.49') verifică sistemul:
Derivând obţinem:
V = BK
Cu egalităţile (6.51) sistemul (6.48) devine:
de unde:
ω · BK B
*
ω
1 *
) (

· B B K
Sistemul de ecuaţii (6.52) corespunde sistemului de ecuaţii normale (6.20). Ordinea de
rezolvare este cea cunoscută, respectiv se calculează corelatele cu relaţia matriciala (6.53) şi
cu acestea valorile probabile ale corecţiilor folosind relaţia (6.51).
Calculul corecţiilor
Pentru un sistem de ecuaţii de erori rezultat din trei condiţii, expresiile de calcul a corecţiilor
sunt (6.19) sau (6.51). Valabilitatea valorilor obţinute poate fi dovedită dacă aceste valori
verificăm sistemul de ecuaţii (6.15) sau (6.48).
Mai simplu este dacă folosim egalitatea (6.45) numită şi relaţia de control a corecţiilor.
Este important de precizat, că verificarea valorilor probabile ale corecţiilor se impune pe de o
parte din necesitatea obţinerii corecte a valorilor probabile ale mărimilor măsurate direct şi
supuse le condiţii, cu relaţii de forma (6.11), iar pe de altă parte pentru a determina corect
erorile medii pătratice ale mărimilor obţinute prin măsurători condiţionate.
Pentru calculul corecţiilor şi verificarea lor se foloseşte schema 20 (pentru trei condiţii).
Schema 20
Nr.
corecţiei
K
1


K
2


K
3


v v
2
K
1
2
3
.
.
n
a
1
a
2
a
3
.
.
a
n
b
1
b
2
b
3
.
.
b
n
c
1
c
2
c
3
.
.
c
n
v
1
v
2
v
3
.
.
v
n
v
1
2
v
2
2
v
3
2
.
.
v
n
2
K
1


K
2


K
3


.
.
K
n


[vvs -[K
Exemplu:
58. Să se stabilească valorile probabile ale unghiurilor dintr-o reţea de triangulaţie sub forma
unui patrulater cu ambele diagonale (fig.17').
Valorile măsurate ale unghiurilor sunt:
1=72.12.28 3=40.91.80
2=44.10.87 4=42.85.12
5=55.49.80 7=35.87.57
6=60.73.17 8=47.89.52
Dacă notăm cu (1), (2),..., (8) valorile probabile ale unghiurilor putem scrie condiţiile:
(1) + (2) + (3) + (4) = 200
(5) + (6) + (7) + (8) = 200
(1) + (2) + (7) + (8) = 200
De la condiţiile scrise se ajunge la sistemul ecuaţiilor de erori a cărui formă este:
1
) 8 sin( ) 6 sin( ) 4 sin( ) 2 sin(
) 7 sin( ) 5 sin( ) 3 sin( ) 1 sin(
·
0 ...
0
0
0
4 8 8 3 3 2 2 2 1
3 8 7 2 1
2 8 7 6 5
1 4 3 2 1
· + − − + −
· + + + +
· + + + +
· + + + +
ω
ω
ω
ω
v d v d v d v d
v v v v
v v v v
v v v v
8 sin 6 sin 4 sin 2 sin
7 sin 5 sin 3 sin 1 sin
log
200 8 7 2 1
200 8 7 6 5
200 4 3 2 1
1
4
3
2
1

·
− + + + ·
− + + + ·
− + + + ·
M
cc
ρ ω
ω
ω
ω
(M = log e = 0.434294)
d
1
=ctg1; d
2
=ctg2; ...; d
8
=ctg8;
Pentru a scrie numeric sistem ecuaţiilor de erori se calculează:
1 + 2 + 3 + 4 =72.12.28 5 + 6 + 7 + 8 =55.49.80
44.10.87 60.73.17
40.91.80 35.87.57
42.85.18 47.89.52
200.00.13 200.00.06
1 + 2 + 7 + 8 = 72.12.28
44.10.87
35.87.57
47.89.52
200.00.24
24
6
13
3
2
1
·
·
·
ω
ω
ω
cc
cc
log sin 1 = - 0,043.44 log sin 2 = - 0,194682
log sin 3 = -0,222290 log sin 4 = - 0,205215
log sin 5 = -0,116075 log sin 6 = - 0,088458
log sin 7 = -0,272321 log sin 8 = - 0,165363

− · 653730 log

− · 653718 log
Avem sistemul de erori numeric:
P
3
18 12
43294 , 0
620 . 636
4
− ≅ ·
cc
ω
34 . 1 80 . 91 . 40
20 , 1 47 . 10 . 44
47 , 0 28 . 12 . 72
3
2
1
· ·
· ·
· ·
ctg ctg
ctg ctg
ctg ctg
58 , 1 57 . 87 . 35
71 , 0 17 . 73 . 60
84 , 0 80 . 49 . 55
7
6
5
· ·
· ·
· ·
ctg ctg
ctg ctg
ctg ctg
v
1
+ v
2
+ v
3
+ v
4
+ 13 = 0
v
5
+ v
6
+ v
7
+ v
8
+ 6 = 0
v
1
+ v
2
+ v
7
+ v
8
+ 24 = 0
0,47v
1
- 1,20v
2
+ 1,34v
3
- 1,25v
4
+ 0,84v
5
- 0,74v
6
+ 1,58v
7
- 1,07v
8
- 18 = 0
Se stabilesc coeficienţii corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale cu schema 21.
Schema 21
Nr.
Corecţiei
a B c d s
1 1 0 1 0.47 2.47
2 1 0 1 -1.20 0.80
3 1 0 0 1.34 2.34
4 1 0 0 -1.25 -0.25
5 0 1 0 0.84 1.84
6 0 1 0 -0.71 0.29
7 0 1 1 1.58 3.58
8 0 1 1 -1.07 0.93
[s 4 4 4 0 12
4 0 2 -0.64 5.36
4 2 0.64 6.64
4 -0.22 7.78
9.87 9.65
Numeric, sistemul de ecuaţii normale este:
87 , 9 22 , 0 64 , 0 64 , 0
0 24 22 , 0 4 2 2
0 6 64 , 0 2 4 0
0 13 64 , 0 2 0 4
3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
4 3 2 1
+ − + −
· + − + +
· + + + +
· + − + +
K K K
K K K K
K K K K
K K K K
Valorile corelatelor se obţin cu ajutorul schemei 23
Schema 22
Simb. as bs Cs ds  s
[a
[b
[c
[d
4
-1
K
1
=0.5415
K
2
=1.7841
K
3
=1.5854
K
4
=1.5854
0
0
4
0
4
-1
2
-0.5
2
3
2
-0.5
4
-1
-1
2
-1
-0.64
0.16
0.64
0
0.64
-0.16
-0.22
0.32
-0.32
-0.22
0.11
9.87
-0.1024
-0.1024
-0.0242
9.641
-1
13
-3.25
6
0
6
-1.5
24
-6.5
-3
14.5
-7.25
-18
2.08
-0.96
1.595
-15.285
1.5854
18.36
-4.59
12.64
0
12.64
-3.16
31.78
-9.18
-6.32
16.28
-8.14
-8.35
2.9376
-2.0224
1.7908
-5.644
0.5854
Pentru controlul corelatelor se foloseşte egalitatea (6.46). Se obţine:
6075 , 180 608 , 180 ≅
Valorile corecţiilor se stabilesc folosind schema 23
Schema 23
Nr.
crt.
K
1
=0.54
15
K
2
=0.78
4
K
3
=-
7.0756
K
4
=1.585
4
v Vv K
13 6 24 -18
1 1 0 1 0.47 -5.7890 33.512
5
7.0395
2 1 0 1 -1.20 -8.4366 71.176
2
10.7046
3 1 0 0 1.34 2.6659 7.1072 169.8144
4 1 0 0 -1.25 -1.4403 2.0743 -28.5372
5 0 1 0 0.84 3.1158 9.7084 180.6075
6 0 1 0 -0.71 0.6585 0.4336
7 0 1 1 1.58 -2.7866 7.7650
8 0 1 1 -1.07 -6.9879 48830
4
180.60
8
Valorile corecţiilor se verifică cu relaţia (6.54).
6075 , 180 608 , 180 ≅
Aproximate la zecimi de secunde, corecţiile probabile sunt:
v
1
= - 5,8 v
5
= 3,1
v
2
= - 8,4 v
6
= 0,7
v
3
= 2,6 v
7
= - 2,8
v
4
= - 1,4 v
8
= - 7
Rezolvarea problemei 55 poate fi efectuată utilizând calculul matricial. Pentru aceasta
procedăm după cum urmează:

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
1,07 - 1 1 0
1,58 1 1 0
0,71 - 0 1 0
0,84 0 1 0
1,25 - 0 0 1
1,34 0 0 1
1,2 - 1 0 1
0,47 1 0 1
1,07 - 1,58 0,71 - 0,84 1,25 - 1,34 1,2 - 0,47
1 1 0 0 0 0 1 1
1 1 1 1 0 0 0 0
0 0 0 0 1 1 1 1
*
B
B
Reciproca matricei (B
*
B)
*
notată cu R este:
A22=¿



4
2
−0, 64
2
4
−0, 22
−0, 64
−0, 22
9, 87
¿


¿
}

8 7 , 9
2 2 , 0
6 4 , 0
6 4 , 0
2
0
6 4 , 0
2
4
2 3 −


· A

,
_

¸
¸
·
4 4 4 3 4 2 4 1
3 4 3 3 3 2 3 1
2 4 2 3 2 2 2 1
1 4 1 3 1 2 1 1
A A A A
A A A A
A A A A
A A A A
R

,
_
− −

¸
¸
·
8 7 , 9 2 2 , 0 6 4 , 0 6 4 , 0
2 2 , 0 4 2 2
6 4 , 0 2 4 0
6 4 , 0 2 0 4
*
B B
8 7 , 9
6 4 , 0
6 4 , 0
6 4 , 0
4
0
6 4 , 0
0
4
3 3


· A
A11=116,0448 A22=117,1712 A33=154,6432 A44=32
8 7 , 9
2 2 , 0
6 4 , 0
6 4 , 0
2
4
6 4 , 0
2
0
1 3 −

· A
2 2 , 0
4
2
6 4 , 0
2
4
6 4 , 0
2
0
1 4

− · A
2 2 , 0
2
2
6 4 , 0
4
0
6 4 , 0
0
4
3 4
− −
· A
8 7 , 9
2 2 , 0
6 4 , 0
2 2 , 0
4
2
6 4 , 0
2
0
1 2 −
− −
· A
8 7 , 9
2 2 , 0
6 4 , 0
2 2 , 0
4
2
6 4 , 0
2
4
1 1 −

· A
2 2 , 0
4
2
6 4 , 0
2
0
6 4 , 0
2
4
2 4
− −
· A
A12=37,8416 A23=-77,8848 A34=3,15
A13=-76,7584 A24=-6,88
A14=3,36
Determinantul format cu elementele matricei B*B este:
D=308,512
Cu acestea:

,
_

− −
− −

¸
¸
·

1 0 3 7 2 , 0 0 1 1 4 , 0 0 2 2 3 , 0 0 1 0 9 , 0
0 1 1 4 , 0 5 0 1 2 5 , 0 2 5 2 5 , 0 2 4 8 8 , 0
0 2 2 3 , 0 2 5 2 5 , 0 3 7 9 8 , 0 1 2 2 6 , 0
0 1 0 9 , 0 2 4 8 8 , 0 1 2 2 6 , 0 3 7 6 1 4 , 0
) (
1 *
B B
Pentru calculul corecţiilor probabile se foloseşte relaţia (6.51). Avem:

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸
+



· ·
− −
5 8 5 6 , 1
0 7 5 4 , 7
7 8 6 0 , 1
5 4 1 2 , 0
1 8
2 4
6
1 3
) ( ) (
1 * 1 *
B B B B K ω

,
_

¸
¸




·

,
_

¸
¸

,
_




¸
¸
·
9 8 6 0 , 6
7 8 5 1 , 2
6 6 0 2 , 0
1 1 7 9 , 3
4 4 0 8 , 1
6 6 5 9 , 2
4 3 6 9 , 8
7 8 9 0 , 5
5 8 5 6 , 1
0 7 5 4 , 7
7 6 8 0 , 1
5 4 1 2 , 0
0 7 , 1
5 8 , 1
7 1 , 0
8 4 , 0
2 5 , 1
3 4 , 1
2 0 , 1
4 7 , 0
1
1
0
0
0
0
1
1
1
1
1
1
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
1
1
V
Erori mediii pătratice
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători
Pentru a stabilii expresia de calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători în cazul măsurătorilor
condiţionate, folosim expresia de calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători (5.110), stabilită la
măsurătorile directe.
Acest lucru va fi posibil dacă în prealabil, sistemul ecuaţiilor de erori corespunzător măsurătorilor condiţionate
este transformat într-un sistem de ecuaţii de erori echivalent şi cu formă cunoscută la măsurători indirecte.
Considerăm, aşadar, sistemul ecuaţiilor de erori (6.15). Exprimăm primele r corecţii în funcţie de celelalte (n-r)
şi adăugăm exprimarea în continuare a corecţiilor până la ultima (corecţia n) prin ele . Se obţine un sistem cu n
ecuaţii şi n-r necunoscute principale care corespunde măsurătorilor indirecte.
În consecinţă:
r
vv
mo
] [
t ·
sau
) (
] [
r n n
vv
mo
− −
t ·
În relaţia (6.54) cu care se calculează eroarea medie pătratică a unei singure măsurători, r reprezintă numărul
condiţiilor la care sunt supuse măsurătorile directe, iar [vvs se obţine utilizând relaţia (6.45).
Expresia [vvs poate fi calculată matriceal. Pentru aceasta, pornind de la egalitatea (6.51) obţinem:
v*=K*B* (6.55)
Dar:
[vvs=v*v
şi atunci:
v*v=K*B*BK
Conform egalităţii (6.52) rezultă:
v*v=K*
Eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi
măsurate direct şi supuse la condiţii
Considerăm o funcţie liniară în care variabilele sunt mărimi obţinute prin măsurători directe şi supuse la
condiţii. Dacă (x1), (x2),..., (xn) sunt valorile probabile ale acestor mărimi, atunci putem scrie funcţia sub forma:
F = A0 + A1(x1) + A2(x2) +...+ An(xn) (6.57)
În care A0, A1, ..., An sunt constante.
Exprimarea funcţiei F sub forma (6.57) este generală, în diferite cazuri particulare când nu intervin toate
variabilele rezultă că variabilele coeficienţilor lipsă sunt egale cu zero.
Luând în considerare egalităţile (6.11) funcţia (6.57) devine:
F = A0 + A1(x1+v1) + A2(x2+v2) +...+ An(xn+vn) (6.58)
Să revenim şi să analizăm egalităţile (6.19), (6.20) şi (6.14). Se constată, că valorile corelatelor, obţinute prin
rezolvarea sistemului de ecuaţii normale (6.20) sunt funcţii de termenii liberi, deci după (6.14) sunt funcţii de
mărimile măsurate x1, x2, ..., xn. Cum însă corecţiilor se calculează cu ajutorul corelatelor conform egalităţilor
(6.19), rezultă că acestea sunt funcţii de mărimile măsurate. în consecinţă, înlocuind în (6.58) corecţiilor
expresiilor lor (funcţii de mărimile măsurate), obţinem:
F = f0 + f1x1 + f2x2 +...+ fnxn (6.59)
f0, f1, f2, ..., fn sunt constante ale căror mărimi provin din coeficienţii corecţiilor din sistemul ecuaţiilor de erori şi
din constantele A0, A1, A2, ..., An.
Cum [n (6.59) avem o funcţie de mărimi măsurate direct şi de aceeaşi precizie, putem aplica formula (2.40').
Astfel avem:
Pentru a exprima coeficienţii fi în funcţie de Ai şi de coeficienţii ai, bi, ci,... pornind de la egalităţile (6.19) scrise
pentru cazul a trei ecuaţii de condiţie.
2
0
2
] [ m ff m
F
·
Astfel, putem scrie:
v1 = a1K1 + b1K2 + c1K3
v2 = a2K1 + b2K2 + c2K3
- - - - - - - - - - - - - - - - - (6.61)
vn = anK1 + bnK2 + cnK3
Introducem expresiile din (6.61) [n (6.58) şi obţinem:
F = A0 + [Axs + [aAsK1 + [bAsK2 + [cAsK3 (6.62)
Transformăm în continuare funcţia (6.62) în scopul de a obţine forma din (6.59).
Pentru aceasta scriem sistemul (6.24) cu termenii liberi obţinuţi după (6.14), pentru cazul funcţiilor liniare şi
avem:
[aasK1 + [absK2 + [acsK3 + [axs + a0 = 0
[absK1 + [bbsK2 + [bcsK3 + [bxs + b0 = 0 (6.63)
[acsK1 + [bcsK2 + [ccsK3 + [cxs + c0 = 0
înmulţim ecuaţiile sistemului (6.63) cu n1, n2, n3, adunăm cu (6.62) şi punând condiţiile :
[aasn1 + [absn2 + [acsn3 + [aAs = 0
[absn1 + [bbsn2 + [bcsn3 + [bAs = 0 (6.64)
[acsn1 + [bcsn2 + [ccsn3 + [cAs = 0
obţinem:
F = A0 + [Axs + ([axs + a0)n1 + ([bxs + b0)n2 + ([cxs + c0)n3 (6.65)
Ordonând funcţia din (6.65) după mărimile măsurate xi rezultă:
F = A0 + a0n1 + b0n2 + c0n3 +
+ (A1 + a1n1 + b1n2 + c1n3 )x1+
+ (A2 + a2n1 + b2n2 + c2n3 )x2+ (6.66)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
+ (An + ann1 + bnn2 + cnn3 )xn
Se observă că mărimile introduse n1, n2, n3 se obţin din sistemul de ecuaţii normale (6.64), dar practic nu
interesează, după cum vom vedea valorile acestora.
Funcţia din (6.66) are aceeaşi forma cu (6.59), ceea ce permite a scrie:
A1 + a1n1 + b1n2 + c1n3 = f1
A2 + a2n1 + b2n2 + c2n3 = f2
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.67)
An + ann1 + bnn2 + cnn3 = fn
S-a ajuns la un sistem de ecuaţii, sistemul (6.67), care nu diferă ca formă de sistemul de ecuaţii (5.17). Pentru
acesta din urma s-a stabilit relaţia (5.49) de unde concluzia că:
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
] [
] [ ] 3 . [ ] [
2 2 2
cc
cA
bb
bA
aa
aA
AA AA ff − − − · ·
Ţinând seama de egalitatea (6.68), (6.60) devine:
2
0
2
] 3 . [ m AA m
F
·
care exprimă eroare medie pătratică a unei funcţii de mărimi măsurate direct şi supuse la condiţii.
Notând cu pF, ponderea funcţiei (6.57), expresia de calcul a acesteia se obţine în baza formulei (3.10) scriind:
Coeficientul de pondere QFF pentru o funcţie de mărimi măsurate direct şi supuse
la condiţii este:
] 3 . [
1
AA
pF ·
] 3 . [
1
AA
p
Q
F
FF · ·
iar formula (6.69) capătă o formă cunoscută, respectiv:
FF O F Q m m ·
Eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin
măsurători directe cu condiţii
Şi în cazul măsurătorilor directe cu condiţii, că şi la celelalte categorii de măsurători se pune problema
determinării erorilor cu care au fost stabilite valorile probabile ale mărimilor obţinute prin măsurători.
Valorile probabile se obţin cu relaţiile (6.11), iar erorile acestora se exprimă astfel:
m(xi) = m(xi+vi) (6.73)
Examinând funcţiile (6.57), (6.58) se observă simplu că erorile din (6.73) se pot obţine prin particularizarea
acestor funcţii. Astfel, de exemplu eroarea mărimii (xi) este eroarea funcţiei pentru cazul care:
A1=1 ; A0 = A2 = ... = An =0 (6.74)
deci:
mF = m(x1) = m(x1+v1) (6.75)
şi în acelaşi mod pentru fiecare mărime.
Rezultă, că formula de calcul, pentru eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin măsurători condiţionate
este (6.72) cu specificaţia că valoarea coeficientului de pondere se referă la mărimea considerată şi se obţine
pentru un caz particular al funcţiei (6.57) sau (6.58).
Fie QF1F1=Qx1x1 coeficientul de pondere al mărimii (x1) .
Dacă măsurătorile sunt supuse la trei condiţii putem scrie:
Qx1x1=[AA.3s
Se calculează [AA.3s pentru cazul (6.74), în care, conform formulei (6.68) avem:
] 2 . [ )
] [
] [
(
] 1 . [
] 1 . [

] [
] [
] 1 . [
] 1 . ][ 1 . [
] [
] ][ [
] [ ] 2 . [
] 1 . [
] [
] [
] [
] ][ [
] [ ] 1 . [
] [
1 ] [
1 1 1
1 1
1 1 1
1
c a
aa
ab
b
bb
bc
a
aa
ac
c
bb
aA bc
aa
aA ac
cA cA
b a
aa
ab
b
aa
aA ab
bA bA
a aA
AA
· − −
− − · − − ·
· − · − ·
·
·
Calculul coeficienţilor de pondere
Coeficientul de pondere în cazul unei funcţii de mărimi măsurabile şi supuse la condiţii se calculează cu ajutorul
relaţiei de forma (6.71) sau dezvoltat de forma (6.68).
Algoritmii de calcul care intervin au aceeaşi formă cu cei cunoscuţii la măsurătorile indirecte şi de aici ideea că
pot fi obţinuţi cu ajutorul schemei de calcul a corelatelor. Apare o coloană adăugată în care se vor introduce
elementele (calculate anterior) respectiv :[AAs (în partea superioară) şi [aAs, [bAs, [cAs pe liniile pe care se trec
coeficienţii corelatelor şi termenii liberii din sistemul ecuaţiilor normale.
Calculele pe coloană adăugată au loc conform metodologiei aplicată la întocmirea schemei.
Valoarea coeficientului de pondere se obţine adunând algebric la valoarea elementului [AAs o sumă de produse
între elementele scrise în roşu şi cele de deasupra lor.
Face în continuare precizarea ca în coloana adăugată sunt calculaţi şi coeficienţii de pondere corespunzători
diferitelor mărimi ce se obţin prin măsurători condiţionate. O singură deosebire se constată în legătură cu aceşti
coeficienţi şi anume că în coloanele adăugate corespunzătoare lor elementul din partea superioară este
întotdeauna egal cu unu, iar valoarea finală rezultă adăugând algebric la unu o sumă de produse între cifrele
scrise în roşu şi cele de deasupra lor. Modul de calcul al coeficienţilor de pondere este reprezentat în schema 24
pentru o funcţie de trei mărimi obţinute prin măsurători condiţionate şi pentru o mărime determinată prin
măsurători condiţionate, fie acesta xb.
Utilizăm deci funcţiile:
F = A1(x1) + A2(x2) + A3(x3)
şi:
F1 = (x1)
Se pregătesc pentru a fi introduse în schema în poziţiile menţionate sumele:
[AAs; [aAs; [bAs; [cAs
pentru calcului coeficientului de pondere al funcţiei F, şi:
[AAs = 1; [aAs = a1; [bAs = b1; [cAs = c1
pentru calculul coeficientului de pondere al funcţiei F1.
Exemplu.
59.Cu datele din exemplul 58 se pune problema determinării următoarelor mărimi:
- eroarea medie pătratică a unei singure măsurători;
- eroarea medie pătratică care s-a obţinut valoarea probabilă a unghiului 2;
- eroarea medie pătratică cu care se obţine orientarea direcţiei P1P4, considerând orientarea direcţiei P1P2
cunoscută şi fără eroare.
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători se calculează cu relaţia (6.54). Se obţine:
00
0 7 , 6
4
608 . 180
t · t · m
Celelalte erori menţionate în enunţul exemplului se calculează ca erori ale funcţiilor:
F=Q12+1)+(8)=Q14
şi
F1=(2)
în acest scop se calculează:
[AAs = 2 (a1 = 1; A2 = A3 = A4 = A5 = A6 = A7 = 0; A8 = 1)
[aAs = 1
[bAs = 1
[cAs = 2
[dAs = -0,6
[AAs =1 (A1 = A3 = A4 = A5 = A6 = A7 = A8 = 0; A2 = 1)
pentru funcţia F, şi:
[aAs = a1 = 1
[bAs = b2 = 0
[cAs = c2 = 1
[dAs = -d2 = -1,2
pentru funcţia F
S QFF QF1F2
2 1
1
-0,25
1
0
1
-0,25
2
-0,5
-0,5
1
-0,5
-0,6
0,16
-0,16
0,11
-0,5
0,05
1
-0,25
0
0
0
0
1
-0,5
0
0,5
-0,25
-1,2
0,16
0
0,055
-1,00
0,1
QFF=0,975 QF1F2=0,525
Se calculează în continuare coeficienţii de pondere cu ajutorul schemei 25, care conţine coloane considerate
adăugate la schema 22.
00
0 6 , 6 987 , 0 * 7 , 6 975 , 0 14 t · t · t · t · FF Q Q m m
Pentru calculul erorilor se foloseşte relaţia (6.72). Avem:
00
1 1 0 ) 2 ( 8 , 4 725 , 0 * 7 , 6 525 , 0 t · t · t · t · F F Q m m
Exprimarea matriceala a coeficienţilor de pondere
Coeficienţii de pondere ai mărimilor obţinute prin
măsurători condiţionate
Mărimile măsurate direct au valorile probabile date de egalităţile (6.11). S-au punând în loc de xi, li obţinem:
(xi) = li + vi
sau matriceal:
( x ) = l + v (6.76)
Din relaţiile (6.51) şi (6.53) putem scrie:
v = B (B
*
B)
-1
 (6.77)
însă:
=-B 
*
1 (6.78)
şi atunci:
v = -B ( B
*
B )
-1
B
*
1 (6.79)
înlocuind egalităţile (6.79) şi (6.78) obţinem:
(x) = [E - B(
*
B)
-1
B
*
s 1 (6.80)
Relaţia 6.80) arată că valorile probabile ale mărimilor măsurate direct şi supuse la condiţii sunt funcţii de
mărimile măsurate direct. în consecinţă se poate aplica formula (3.34) în care ponderile sunt egale cu unitatea şi
avem:
Q11= [ E - B(B
*
B)
-1
B
*
s [E - B(B
*
B)
-1
B
*
s=
= E - B(B
*
B)
-1
B
*
- B(B
*
B)
-1
B
*
+ B(B
*
B)
-1
B
*
B(B
*
B)
-1
B
*
Q11= E - B(B
*
B)
-1
B
*

Coeficientul de pondere al unei funcţii de mărimi
obţinute prin măsurători condiţionate
Considerăm funcţia (6.58) şi o vom scrie cu alte notaţii pentru a putea urmării mai uşor relaţiile matriciale care
intervin. Astfel:
F = f0 + f1(l1 + v1) + f2(l2 + v2) +...+ fn(ln+vn) (6.82)
sau matricial:
F = f0 + f
*
(1 + v) (6.82')
În care f
*
=(f1f2...fn)- este matricea transpusă a coeficienţilor din funcţie.
Luând în considerare relaţia (6.79) se poate scrie funcţia dată ca dependentă de mărimile măsurate, astfel:
F = [f
*
- f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
s1 (6.83)
Folosim din nou formula (3.34) şi obţinem expresia matriciala a coeficientului de pondere al funcţiei (6.82'). în
acest scop putem scrie:
QFF = [f
*
-f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
s [f-B(B
*
B)
-1
B
*
fs=
= f
*
f - f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
f - f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
f +
+ f
*
B(B
*
B)
-1
(B
*
B)(B
*
B)
-1
B
*
f =
= f
*
f - 2f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
f + f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
f =
= f
*
f - f
*
B(B
*
B)
-1
B
*
f
QFF=f
*
[E - B(B
*
B)
-1
B
*
sf (6.84)
Conform egalităţii (6.81), (6.84) devine:
QFF=f
*
Q11
f
60. Să se rezolve matricial problema din exemplu 59.
Se calculează:

,
_
− − − − − − − − − − − − −
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
− − − − − − − − − − − − − − − −
− − − − − − − − − − − − −

¸
¸
· − ·

,
_
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −
− − − −

¸
¸
·


4818 , 0 0414 , 0
524 , 0
0414 , 0 5768 , 0
) ( 11
5182 , 0
0414 , 0

476 , 0
0414 , 0
4232 , 0
) (
* 1 *
* 1 *
B B B B E Q
B B B B

,
_

− − − −
− − − −

− − − −
− − − −
− − − −
− − − −



− − − −
− − − −

¸
¸
·
·

,
_

− −
− −

¸
¸

,
_



¸
¸
·

1219 , 0
1022 , 0
0710 , 0
2366 , 0
2388 , 0
2578 , 0
1512 , 0
1031 , 0
1404 , 0
1379 , 0
1143 , 0
1325 , 0
10372 , 0 0114 , 0 0223 , 0 0109 , 0
0114 , 0 50125 , 0 2525 , 0 2488 , 0
0223 , 0 2525 , 0 3798 , 0 1226 , 0
0109 , 0 2488 , 0 1226 , 0 37614 , 0

07 , 1
58 , 1
71 , 0
84 , 0
25 , 1
34 , 1
20 , 1
47 , 0
1
1
0
0
0
0
1
1
1
1
1
1
0
0
0
0
0
0
0
0
1
1
1
1
) (
1 *
B B B
Rezultă:
QF1F1 = 0,524

,
_

¸
¸
· ·
1
0
0
0
0
0
0
1
) 1 0 0 0 0 0 0 1 ( 11 11
*
Q f Q f QFF

,
_

¸
¸
− − − − − − − − ·
1
0
0
0
0
0
0
1
) 4404 , 0 5354 , 0 ( FF Q
QFF=0,9758
S-au obţinut aceleaşi valori pentru coeficienţii de pondere, deci erorile au aceleaşi valori cu cele stabilite în
exemplul anterior.
Rezolvarea măsurătorilor condiţionate prin reducere la
măsurători indirecte
Principial, metoda de rezolvare constă în transformarea sistemului ecuaţiilor de erori (6.15) într-un sistem
echivalent de ecuaţii de forma (5.14).
Deci în trecerea de la un sistem de ecuaţii de erori corespunzător măsurătorilor condiţionate la un sistem
echivalent de ecuaţii de erori corespunzător măsurătorilor directe.
Considerăm, aşadar sistemul de ecuaţii (6.15).
Exprimăm primele r ecuaţii în funcţie de celelalte şi obţinem:
v1 = A1vr+1 + B1vr+2 + ... + H1vn + L1
v2 = A2vr+1 + B2vr+2 + ... + H2vn + L2
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.86)
v1 = Arvr+1 + Brvr+2 + ... + Hrvn + Lr
Este evident, că valorile coeficienţilor Ai, Bi,...,Hi şi ai termenilor liberi Li (i=1, 2, ..., r) din (6.86), se stabilesc
funcţie de valorile coeficienţilor şi termenilor din sistemul (6.15).
La sistemul de ecuaţii (6.86) ataşăm următoarele egalităţi evidente:
vr+1 = vr+1
vr+2 = vr+2
- - - - - - - - (6.87)
vn = vn
Notăm:
vr+1 = x1 ; vr+2 = x2 ; ... ; vn = xh; (h=n-r)
şi cu acestea egalităţile (6.86) şi (6.87) formează un singur sistem de ecuaţii, astfel:
A1x1 + B1x2 + ... + H1xh + L1=v1
A2x1 + B2x2 + ... + H2xh + L2=v2
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.88)
Anx1 + Bnx2 + ... + Hnxh + Ln=vn
De menţionat, că în sistemul (6.88)coeficienţii şi termenii liberi cunoscuţi ca fiind 0 sau 1, au fost scrişi
respectând regula generală de scriere.
Sistemul de ecuaţii de erori (6.88) este echivalent cu sistemul (6.15) pentru că provine din acesta şi este specific
măsurătorilor indirecte. Ca atare se rezolvă utilizând teoria măsurătorilor indirecte.
în acest sens vom scrie:
[AAsx1 + [ABsx2 +...+ [AHsxh + [ALs = 0
[BBsx2+... + [BHsxh + [BLs = 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.89)
[HHsxh + [HLs = 0
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii normale (6.89) se obţin necunoscutele x1, x2, ..., xh deci corecţiile vr+1,
vr+2,..., vn şi cu acestea folosind egalităţile (6.86) se obţin corecţiile v1, v2, ..., vr.
Erorile mărimilor astfel determinate se stabilesc cu ajutorul relaţiilor cunoscute la categoria măsurătorilor
indirecte.
61. Să se compenseze unghiurile unui triunghi prin metoda corelatelor şi prin metoda reducerii măsurătorilor
condiţionate la măsurători indirecte. Se cunosc valorile obţinute din măsurători ale unghiurilor, astfel:
Avem:
( 1 ) + ( 2 ) + ( 3 ) = 200
93 . 43 . 75 3
ˆ
06 . 87 . 76 2
ˆ
07 . 69 . 47 1
ˆ
·
·
·
sau:
1 + v1 + 2 + v2 + 3 + v3 - 200 = 0
de unde:
v1 + v2 + v3 + 6 = 0
Rezolvând prin metoda corelatelor, avem:
[aasK+ =0
[aas=3
3K+6=0; K=-2
v1=a1K; v2=a2K; v3=a3K
v1=v2=v3=-2
00
(1) = 47.69.05
(2) = 76.87.04
(3) = 75.43.91
200.00.00
00
0 5 , 3 3 2
1
12 ] [
t ≅ t · t · t ·
r
vv
m
Pentru determinarea erorilor cu care se obţin corecţiile probabile luăm:
F = ( 1 ) = 1 + v1
00
) 3 ( ) 2 ( ) 1 ( 3 t · · · m m m
00
2
1
0
3
3
2
3 2
3
2
0
3
2
3
1
1
] [
] [
) 1 (
1
t ≅ t · t ·
· − · − ·
t · · ·
m m
aa
aA
A Q
Q m m m m
F
FF
FF
v F
în acelaşi mod se determină erorile cu care s-au obţinut unghiurile (2) şi (3). Rezultă:
Aşadar, dacă valorile adevărate ale unghiurilor sunt 1, 2, şi 3, putem scrie:
00
) 3 (
00
) 2 (
00
) 1 (
3 91 . 43 . 75 ) 3 ( 3
3 04 . 87 . 76 ) 2 ( 2
3 05 . 69 . 47 ) 1 ( 1
t · t ·
t · t ·
t · t ·
m
m
m
Rezolvând prin metoda reducerii la măsurători indirecte, avem:
v1 = - v2 - v3 - 6
v2 = v2
v3 = v3
Notăm:
v2 = x1 ; v3=x2
cu care:
-x1 -x2 - 6 = v1
x1 =v2
x2 =v3
Formăm schema 26.
Schema 26
Nr
ec.
A B l s aa ab al as bb bl bs ll ls ss
1
2
3
-1
1
0
-1
0
1
-6
0
0
-8
1
1
1
1
0
1
0
0
6
0
0
8
1
0
1
0
1
6
0
0
8
0
1
36
0
0
48
0
0
64
1
1
[s 0 0 -6 -6 2 1 6 9 2 6 9 36 48 66
Rezultă:
2x1 + x2 + 6 = 0
x1 + 2x2 + 6 = 0
Formăm schema 27.
Simbo
l
as bs ls ss Q11 Q22 QFF
[a
[b
2
-1
x1=-2
1
-0,5
2
-0,5
6
-3
6
-3
9
-4,5
9
-4,5
-1
0,5
0
0,5
0
0
-1
0
-1
0,5
-1
0,5
[l x2=-2
1,5
-1
3
-2
36
-18
-6
4,5
-3
48
-27
-9
0,5
-0,333
-1
0,666
-0,5
0,333
Q11=0,666 Q22=0,666 Q33=0,666
12 12
Deci:
x
1
= v
2
= -2
00
v
1
= - x
1
- x
2
- 6 = -2
00
x
2
= v
3
= - 2
00
se precizează:
- eroarea m
x1
= m
v1
- eroarea m
x2
= m
v2
- eroarea m
F
= m
v1
( v
1
= F = - x
1
- x
2
- 6 )
in final obţinem:
00 00
0 1
00 00
22
0 3
00 00
11
0 2
00
0
, 3 666 , 0 5 , 3
, 3 666 , 0 5 , 3
, 3 666 , 0 5 , 3
5 , 3 3 2
2 3
12
t · t · t ·
t · t · t ·
t · t · t ·
· t ·

t ·

t ·
FF
v
v
v
Q m m
Q m m
Q m m
K n
vv
m
în concluzie, prin cele două metode aplicate s-au obţinut aceleaşi valori probabile
şi aceleaşi intervale de precizie.
Măsurători condiţionate de precizii diferite
Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (6.15) care derivă din condiţiile (6.14).
Admitem că mărimile măsurate şi incluse în condiţii au erori diferite, deci ponderi
diferite.
în această situaţie, pentru rezolvarea sistemului ecuaţiilor de erori ataşăm
condiţia:
[pvvs = minim (6.90)
sau:
F = [pvvs - 2K
1
([avs + ω
1
)-
- 2K
2
([bvs + ω
2
)-
- - - - - - - - - - - - - - (6.91)
- 2K
r
([rvs + ω
r
) = minim
Condiţia de minim impune sistemul:
; 0 ...; ; 0 ; 0
2 1
· · ·
n v v v
F F F
δ
δ
δ
δ
δ
δ
Derivând parţial funcţia (6.91) obţinem:
2p
1
v
1
- 2a
1
K
1
- 2b
1
K
2
- ... - 2r
1
K
r
= 0
2p
2
v
2
- 2a
2
K
1
- 2b
2
K
2
- ... - 2r
2
K
r
= 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (6.93)
2p
n
v
n
- 2a
n
K
1
- 2b
n
K
2
- ... - 2r
n
K
r
= 0
Din egalităţile (6.93) rezultă:
) ... (
1
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
) ... (
1
) ... (
1
2 1
2 2 2 1 2
2
2
1 2 1 1 1
1
1
r n n n
n
n
r
r
K r K b K a
p
v
K r K b K a
p
v
K r K b K a
p
v
+ + + ·
+ + + ·
+ + + ·
Introducem expresiile (6.94) în sistemul de ecuaţii (6.15) după care grupând
termenii obţinem:
0 ] [
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
0 ] [ ... ] [
0 ] [ ... ] [ ] [
2 2
1 2 1
· +
· + + +
· + + + +
r r
r
r
K
p
rr
K
p
br
K
p
bb
K
p
ar
K
p
ab
K
p
aa
ω
ω
ω
Ca şi în cazul măsurătorilor condiţionate de aceeaşi precizie, ordinea în care se
succed operaţiile este următoarea:
- se calculează coeficienţii corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale;
- se rezolvă sistemul de ecuaţii normale şi se obţin valorile corelatelor;
- se calculează corecţiile prin valorile lor probabile;
Cu referire la etapele menţionate sunt de făcut următoarele precizări:
- pentru calculul coeficienţilor corelatelor se foloseşte schema 18 completată cu o
coloană (după prima schemă) în care se introduce inversele ponderilor, se obţine
schema 28.
- sistemul de ecuaţii normale se rezolvă folosind schema 19, dar cu ponderi la
numitorii elementelor care le conţine - se obţine schema 29 pentru 3 corelate;
- pentru calculul mai uşor a corecţiilor poate fi folosită schema 30.
Schema 30
K
1/P
1
P
1
1
P2
1
P
3
- 1
P
n
K
1
K
2
-
-
K
r
a
1
b
1
-
-
r
1
a
2
b2
-
-
r
2
a
3
b
3
-
-
r
3
-
-
-
-
-
a
n
b
n
-
-
r
n
V
1
V
2
V
3
V
n
Pentru controlul privind corectitudinea calculelor efectuate utilizăm relaţiile
similare cu cele cunoscute la măsurători condiţionate de aceeaşi precizie cu
deosebire că în sumele respective apar ponderi.
Astfel, pentru controlul coeficienţilor corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale
utilizăm relaţiile:
] [ ] [ ... ] [ ] [ ] [
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
] [ ] [ ... ] [ ] [ ] [
] [ ] [ ... ] [ ] [ ] [
p
rs
p
rr
p
rc
p
rb
p
ra
p
bs
p
br
p
bc
p
bb
p
ba
p
as
p
ar
p
ac
p
ab
p
aa
· + + + +
· + + + +
· + + + +
în schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale relaţiile de control au
forma :
1
]
1

¸

− ·
1
]
1

¸


1
]
1

¸

1
]
1

¸


1
]
1

¸

1
]
1

¸

− −
p
aa
S
p
aa
p
aa
p
ac
p
aa
p
ab
1 1
1
ω
1
]
1

¸

1
]
1

¸

− ·
1
]
1

¸

1
]
1

¸


1
]
1

¸

1
]
1

¸

− −
1
1
1
1
1
1
1
2 2
p
bb
p
S
p
bb
p
p
bb
p
bc ω
1
]
1

¸

1
]
1

¸

− ·
1
]
1

¸

1
]
1

¸

− −
2
2
2
2
1
3 3
p
cc
p
S
p
cc
p
ω
pentru controlul facultativ şi :
]
2 .
[ ]
2 .
[ ] 2 . [
]
1 .
[ ]
1 .
[ ] 1 . [ ] 1 . [
3 3
2 2
p
S
p p
cc
p
S
p p
bc
p
bb
· +
· + +
ω
ω
pentru controlul obligatoriu.
Erorile în cazul măsurătorilor condiţionate ponderate se determină utilizând
următoarele formule (obţinute prin generalizarea formulelor stabilite pentru
măsurători condiţionate de aceeaşi precizie):
r
pvv
m
] [
0 t ·
pentru eroarea medie pătratică a unităţii de pondere.
FF F Q m m 0 t ·
pentru eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin măsurători
condiţionate de precizii diferite sau a unei funcţii de mărimi obţinute prin
prelucrarea aceloraşi măsurători, în care
(6.98)
− − − − · ·
] 2 . [
] 2 . [
] 1 . [
] 1 . [
] [
] [
] [ ] 3 . [
2 2 2
p
cc
p
cA
p
bb
p
bA
p
aa
p
aA
p
AA
p
AA
QFF
pentru cazul a trei condiţii.
Pentru controlul corelatelor (utilizate la calculul corecţiilor ) şi controlul expresiei
[pvvs (utilizată la calculul erorilor) se folosesc relaţiile:
] [
] 2 . [
]
2 .
[
] 1 . [
]
1 .
[
] [
2
3
2
2
2
1
ω
ω ω
ω
K
p
cc
p
p
bb
p
p
aa
− · + +
Calculul coeficienţilor de pondere se efectuează în colane adăugate la schema de
rezolvare a sistemului de ecuaţii normale după acelaşi procedeu arătat la
măsurătorile condiţionate de aceeaşi precizie.
] [
] 2 . [
]
2 .
[
] 1 . [
]
1 .
[
] [
] [
2
3
2
2
2
1
ω
ω ω
ω
K
p
cc
p
p
bb
p
p
aa
pvv − · + + ·
Utilizarea calcului matriceal în prelucrarea măsurătorilor
condiţionate de precizii diferite
S-a arătat la 6.4.3.2. că sistemul ecuaţiilor de erori, matricial se scrie:
B
*
v=ω
Corecţiile din sistem au erori (ponderi) diferite, deci v-a exista o matrice a
ponderilor notată astfel:

,
_
− − − − −

¸
¸
− − −
·
n p
p
p
p
. . . . . . .
0 . . . . .
0 . . . . . . . 0
0
. . . 2
1
Ataşăm sistemului ecuaţiilor de erori, condiţia:
F = v
*
pv - 2K
*
( B
*
v - ω ) = minim (6.105)
Funcţia (6.105) se poate scrie:
F = v
*
pv - 2v
*
BK + K
*
ω = minim (6.105')
Valorile corecţiilor, pentru care este îndeplinită condiţia (6.105') verifică sistemul:
n , , i
v
F
i
..., 2 1 0
2
1
· ·
δ
δ
Derivând obţinem:
pv=BK
sau:
V=p
-1
BK (6.107)
înlocuim ecuaţiile (6.107) în sistemul ecuaţiilor de erori. Avem:
B
*
p
-1
BK=ω (6.108)
Notăm:

,
_
− − − − − − − − −
− − − − − − − − − − − −
− − − − − − − − −
− − − − − − − − −

¸
¸
· · −
n p
p
p
Q p
1
1
1
1
2
1
şi putem scrie:
B
*
QBK = ω (6.110)
de unde:
K = (B
*
QB)
-1
ω (6.111)
Sistemul de ecuaţii (6.110) corespunde sistemului de ecuaţii normale pentru
măsurătorile condiţionate de precizii diferite. Ordinea de rezolvare este cea
cunoscută, respectiv se calculează corelatele cu egalitatea (6.111) şi cu acestea
valorile probabile ale corecţiilor cu egalitatea (6.107)
Pentru calculul coeficienţilor de pondere şi corecţiilor vom scrie:
(x) =1 + v
Dar:
v = QBK = QB(B
*
QB)
-1
ω (6.112)
însă:
ω =-B*1
şi atunci
v = -QB(B
*
QB)
-1
B
*
1 (6.113)
Rezultă:
(x) = [E - QB(B
*
QB)
-1
B* s1 (6.114)
Pornind de la egalitatea (6.114) se obţine, după procedeul de la 6.4.5.5.,
expresia:
Q
11
= [E - QB(B
*
QB)
-1
B
*
s Q [E - B(B
*
QB)
-1
B
*
Qs (6.115)
Q
11
= Q - QB(B
*
QB)
-1
B
*
Q
Pentru calculul coeficienţilor de pondere al unei funcţii de mărimi obişnuite prin
măsurători condiţionate de precizii diferite se consideră funcţia:
F = f
0
+ f
*
( 1 + v )
sau:
F = [f
*
- f
*
QB(B
*
QB)
-1
B
*
s1 (6.116)
Pornind de la egalitatea (6.116) se obţine, după procedeul cunoscut, expresia:
Q
FF
= [f
*
- f
*
QB(B
*
QB)
-1
B
*
s Q [f - B(B
*
QB)
-1
B
*
Qfs
Q
FF
= f
*
Qf - f
*
QB(B
*
QB)
-1
B
*
Qf
Q
FF
= f
*
Q
11
f (6.117)
Reducerea măsurătorilor condiţionate la măsurători indirecte.
Legătura între coeficienţii de pondere
S-a arătat, că măsurătorile condiţionate pot fi reduse la măsurători indirecte
(6.4.6), ceea ce înseamnă că sistemul de ecuaţii exprimat prin (6.48) poate fi
înlocuit printr-un sistem de ecuaţii echivalent, scris matricial sub forma:
Ax - 1 = v (6.118)
Notăm:
Q
xx
- matricea coeficienţilor de pondere al necunoscutelor din (6.118);
Q
11
- matricea coeficienţilor de pondere al corecţiilor din (6.48)
înlocuind relaţia (5.181) [n (6.118) rezultă:
A(A
*
pA)
-1
A
*
p1 - 1 = v (6.119)
Introducând în continuare relaţia (6.119) în (6.76) obţinem:
(x) = 1 + A(A
*
pA)
-1
A
*
p1 -1 = A(A
*
pA)
-1
A
*
p1 (6.120)
Din egalitatea (6.120) se stabileşte:
Q
11
= A(A
*
pA)
-1
A
*
pp
-1
pA(A
*
pA)
-1
A
*
p1
sau:
Q
11
= A(A
*
pA)
-1
A
*
= AQ
xx
A
*
(6.121)
înmulţim relaţia matricială (6.121) la dreapta şi la stânga cu pA respectiv A
*
p.
Obţinem:
A
*
pQ
11
pA = A*pAQ
xx
A
*
pA
sau:
A
*
pQ
11
pA = A*pA
de unde:
Qxx = (A
*
pQ
11
pA)
-1
(6.122)
Relaţiile matriciale (6.121) şi (6.122) stabilesc o legătură directă şi inversă între
matricele coeficienţilor de pondere.
Exemple:
62. în reţeaua de nivelment geometric din figura 18 sunt măsurate diferenţele de
nivel între punctele A, B, C, D şi lungimile liniilor de nivelment
Valorile obţinute din măsurători sunt:
h
1
=3,735 m s
1
=2 Km
h
2
=3,202 m s
2
=1 Km
h
3
=6,907 m s
3
=1 Km
h
4
=1,143 m s
4
=2 Km
h
5
=2,079 m s
5
=1 Km
h
6
=4,848 m s
6
=2 Km
Să se determine valorile probabile ale diferenţelor de nivel, eroarea medie
pătratică a unităţii de pondere şi eroarea medie pătratică cu care se obţine
diferenţa de nivel între punctele A şi B.
Notăm:
(h1), (h2), ..., (h
6
) - valorile probabile ale diferenţelor de nivel:
Urmărind un sens general de scriere ( de la stânga la dreapta) şi ţinând seama de
semnul diferenţei de nivel marcat prin săgeată în figură avem:
(h
1
) + (h
2
) - (h
3
) = 0
(h
4
) + (h
5
) - (h
2
) = 0
-(h
5
) - (h
6
) + (h
3
) = 0
Dar:
(h1) = h
1
+ v
1
- - - - - - - - - -
(h
1
) = h
1
+ v
1
Deci:
v
1
+ v
2
- v
3
+ ω
I
= 0
-v
2
+ v
4
+ v
5
+ ω
II
= 0
v
3
- v
5
- v
6
+ ω
III
=0
ω
I
= h
1
+ h
2
- h
3
= 3,735
3,202
-6,907
0,030 m
ω
II
= h
4
+ h
5
- h
2
= 1,143
2,079
-3,202
0,020 m
ω
III
= h
3
- h
5
- h
6
= 6,907
-2,079
-4,848
-0,020 m
Avem:
v
1
+ v
2
- v
3
+ 3

= 0
-v
2
+ v
4
+ v
5
+ 2

= 0
v
3
- v
5
- v
6
- 2

=0
deci:
;
2
1
;
2
1
;
2
1
;
1
1
;
1
1
;
2
1
6 5 4 3 2 1 · · · · · · p p p p p p
Se calculează:
4 1 1 2 ] [
4 1 1 2 ] [
1
1
] [
1
1
] [
4 1 1 2 ] [
6
6
5
5
3
3
5
5
4
4
2
2
3 3
3 3
2 2
2 2
3
3
2
2
1
1
2 2 2
2 2 2
2 2 2
· + + · + + ·
· + + · + + ·
− · − · ·
− · − · ·
· + + · + + ·
p
c
p
c
p
c
p
cc
p
b
p
b
p
b
p
bb
p p
b a
p
ac
p p
b a
p
ab
p
a
p
a
p
a
p
aa
Cu acestea rezultă sistemul:
4K
1
- K
2
- K
3
+ 3 = 0
-K
1
+ 4K
2
- K
3
+ 3 = 0
-K
1
- K
2
+ 4K
3
- 2 = 0
Se rezolvă sistemul de ecuaţii normale cu ajutorul schemei 31.
Controlul corelatelor conduce la egalitatea
4,3 = 4,3
Schema 31
Simbol as bs cs w s Q
FF
2
[a
[b
4
-1
K
1
=0,9
-1
0,25
4
-0,25
-1
0,25
-1
-0,25
3
-0,75
2
-0,75
5
-1,25
4
1,25
2
-0,5
0
0,5
K
2
=-
0,7
3,75
-1
-1,25
0,333
4
-0,25
-0,416
2,75
-,0733
-2
0,75
0,916
5,25
-1,4
0
1,25
1,75
0,5
-0,133
0
0,5
0,166
K
3
=0,1
3,334
-1
-0,334
0,1
3
-0,900
0,666
-0,2
Q
FF
=0,8
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este:
cm/Km 2 , 1
3
3 . 4
0 t · t · m
Eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel (h1) este:
cm 07 , 1 8 , 0 0 0 ) 1 ( t · t · t · m Q m m FF h
Corecţiile probabile sunt:
cm -0,2 2K - ) K (c
1
cm -0,8 K - K ) K c K (b
1
v
cm -1,4 2K ) K (b
1
v
cm 1 K - K ) K c K (a
1
v
cm -0,2 K - K ) K b K (a
1
v
cm 8 , 1 2
1
3 3 6
6
6
3 2 3 5 2 5
5
5
2 2 4
4
4
1 3 3 3 1 3
3
3
2 1 2 2 1 2
2
2
1 1 1
1
1
· ·
· · + ·
· · ·
· · + ·
· · + ·
− · · ·
p
v
p
p
p
p
K K a
p
v
Controlul corecţiilor duce la egalitatea:
[pvvs = 4,3 = 4,3 = - [Kω s
Valorile probabile ale diferenţelor ne nivel sunt:
(h
1
)=3,717 m (h
4
)=1,129 m
(h
2
)=3,200 m (h
5
)=2,071 m
(h
3
)=6,917 m (h
6
)=8,846 m
Valoarea adevărată (h1) a diferenţialei de nivel între punctele A şi B se scrie:
m m h 07 , 1 717 , 3 ) 1 ( t ·
63.Cu datele din exemplul 61 să se determine coeficienţii de pondere folosind
metoda reducerii măsurătorilor condiţionate la măsurători indirecte:
Avem sistemele:
v
1
+ v
2
+ v
3
+ 6 = 0
şi:
-x
1
- x
2
- 6 = v
1
x
1
= v
2
x
2
= v
3
Coeficienţii de pondere ai necunoscutelor x1 şi x2 sunt daţi de matricea:

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_ − −

¸
¸
·

3
2
3
1
3
1
3
2
) (
2 1
1 2
1
0
0
1
1
1
*
1
0
1
0
1
1
1 *
*
A A
A A
A
A
Q
xx
=(A
*
A)
-1
deci:
Coeficienţii de pondere ai corecţiilor v
1
,v2,v
3
sunt daţi de matricea:
Q11=AQ
xx
A
*
Rezultă, că pentru corecţiile v1, v2, v3, şi pentru necunoscutele x
1
, x
2
coeficienţii
de ponderi sunt egali între ei şi egali cu 0,666.

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
666 , 0 333 , 0
333 , 0 666 , 0
2 1
1 2
2 1
1 2
1
0
0
1
1
1
*
11
*
11
xx
xx
Q
Q
A Q A
Q A
Rezultă, de asemenea , că dacă sunt cunoscute elementele matricei Q
xx
pot fi
calculate elementele matricei Q
11
.
Problema poate fi rezolvată şi invers, în care scop folosim egalitatea:
Q
xx
=(A
*
Q
11
A)
-1

,
_

¸
¸
·
6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 6 6 6 , 0
x x Q
Pentru aceasta vom scrie:
Q
11
= E - B(B
*
B)
-1
B
*

,
_
− −
− −
− −

¸
¸
·

,
_



¸
¸
·
6 6 6 , 0 3 3 3 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 3 3 3 , 0 6 6 6 , 0
;
6 6 6 , 0
3 3 3 , 0
3 3 3 , 0
3 3 3 , 0
6 6 6 , 0
3 3 3 , 0
*
A A Q A Q x x x x

,
_

¸
¸
· ·
1
1
1
) ; 1 1 1 ( * B B
3
1
) ( ; 3
1 * *
· ·

B B B B

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

3
1
3
1
3
1
3
1
3
1
3
1
3
1
3
1
3
1
) 1 1 1 (
3
1
3
1
3
1
) (
* 1 *
B B B B

,
_
− −

− −

¸
¸
·

,
_
− −
− −
− −

¸
¸
· − ·

6 6 6 , 0 3 3 3 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 3 3 3 , 0 6 6 6 , 0
3
2
3
1
3
1
3
1
3
2
3
1
3
1
3
1
3
2
) (
* 1 *
1 1 B B B B E Q
7. 7. MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI
MĂSURATE MĂSURATE
1.2. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE CU MAI
MULTE MĂRIMI MĂSURATE
Considerăm o reţea de nivelment geometric (fig.19) în care sunt cunoscute:
-cotele absolute H
A
, H
B
ale punctelor A şi B ca mărimi date;
-diferenţele de nivel h
1
, h
2
,...h
6
între punctele
reţelei ca mărimi măsurate;
-lungimile liniilor de nivelment s
1
, s
2
,...,s
6
ca
mărimi măsurate;
Se pune problema prelucrării mărimilor
măsurate în scopul obţinerii valorilor lor
probabile şi a cotelor absolute ale punctelor
P
1
şi P
2
.
Dacă notăm cu H
1
0
cota absolută provizorie
a punctului P
1
, aceasta se poate scrie:
H
1
0
= H
A
+ h
3
0
- se poate obţine şi din punctul B, de regulă
pe traseul cel mai scurt.
Analizând reţeaua de nivelment putem forma ecuaţiile:
H
A
+ h
1
- H
B
= v
1
H
B
+ h
2
- (H
1
0
+ x
1
) = v
2
H
A
+ h
3
-(H
1
0
+ x
1
) = v
3
(7.1)
-(h
2
) + (h
4
) + (h
5
) = 0
(h
3
) - (h
5
) - (h
6
) = 0
în care x
1
reprezintă corecţia probabilă a cotei provizorii H
1
0
. (H
1
=H
1
0
+x
1
)
Dar:
S6
P
2
h1
h2
h4
h5
h6
h3
S1
S2
S5
S4
S3
A
B
P
1
Figura 19
(h
1
) = h
1
+ v1
(h
2
) = h
2
+ v
2
- - - - - - - - -
(h
6
) = h
5
+ v
6
şi atunci sistemul devine:
ω
1
= v
1
; ω
1
= H
A
+ h
1
- H
B
-x
1
+ ω
2
= v
2
; ω
2
= H
B
+ h
2
- H
1
0
-x
1
+ ω
3
= v
3
; ω
3
= H
A
+ h
3
- H
1
0
(7.2)
-v
2
+ v4 + v
5
+ω = 0 ; ω
4
= -h
2
+ h
4
+ h
5
v
3
- v
5
- v6 + ω
5
= 0 ; ω
5
= h
3
- h
5
- h
6
Utilizând scrierea literară, sistemul de ecuaţii are forma:
a
1
v
1
+ a
2
v
2
+ a
3
v
3
+...+ a
8
v
8
+ A
1
x
1
+ ω
1
= 0
b
1
v
1
+ b
2
v
2
+ b
3
v
3
+...+ b
8
v
8
+ A
2
x
1
+ ω
2
= 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (7.3)
e
1
v
1
+ e
2
v
2
+ e
3
v
3
+...+ e
8
v
8
+ A
5
x
1
+ ω
5
= 0
Sistemul de ecuaţii de erori obţinut (7.3) se caracterizează prin următoarele:
- mărimile care se obţin indirect (x
1
) sunt în număr mai mic decât numărul ecuaţiilor;
- corecţiile mărimilor măsurate (v
1
, v
2
,..., v8) sunt în număr mai mare decât numărul ecuaţiilor;
Cu aceste precizări, forma generală a sistemului ecuaţiilor de erori se scrie astfel:
a
1
v
1
+ a
2
v
2
+...+ a
n
v
n
+ A
1
x
1
+ B
1
x
2
+...+ H
1
x
h
+ ω
a
= 0
b
1
v
1
+ b
2
v
2
+...+ b
n
v
n
+ A
2
x
1
+ B
2
x
2
+...+ H
2
x
h
+ ω
b
= 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (7.4)
r
1
v
1
+ r
2
v
2
+...+ r
n
v
n
+ A
r
x
1
+ B
r
x
2
+...+ H
r
x
h
+ ω
r
= 0
În subsistemul de ecuaţii (7.4) x
1
, x
2
, ..., x
h
sunt mărimile care se determină indirect, iar v
1
,
v
2
, ..., vn sunt corecţiile mărimilor măsurate direct. Conform teoriei măsurătorilor indirecte, numărul
necunoscutelor trebuie să fie mai mic decât numărul ecuaţiilor, deci h<r. Numărul mărimilor măsurate
este limitat, deci putem considera n > r.
În funcţie de precizările mărimilor măsurate pot exista două situaţii şi anume:
- când mărimile măsurate au aceeaşi precizie deci corecţiile sunt cu ponderi egale;
- când mărimile măsurate au precizii diferite deci corecţiile sunt cu ponderi diferite.
În prima situaţie măsurătorile indirecte cu mai multe mărimi măsurate sunt de aceeaşi precizie,
iar a doua situaţie sunt de precizii diferite.
1.3. MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI
MĂSURATE DE ACEEAŞI PRECIZIE
Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (7.4)
În acest sistem v
1
, v
2
, ..., v
n
fiind corecţiile mărimilor măsurate direct şi cu aceeaşi precizie,
trebuie să îndeplinească condiţia:
[vv] = minim
Această condiţie se impune cu respectarea în acelaşi timp a condiţiilor (7.4) ceea ce conduce
la formarea funcţiei:
F = [vx] - 2K
1
(a
1
v
1
+ a
2
v
2
+...+ a
n
v
n
+ A
1
x
1
+ B
1
x
2
+...+ H
1
x
h
+ ω
a
)
-2K
2
(b
1
v
1
+ b
2
v
2
+...+ b
n
v
n
+ A
2
x
1
+ B
2
x
2
+...+ H
2
x
h
+ ω
b
)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (7.5)
-2Kr (r
1
v
1
+ r
2
v
2
+...+ r
n
v
n
+ A
r
x
1
+ B
r
x
2
+...+ H
r
x
h
+ ω
r
= minim
Variabilele din funcţia (7.5) sunt v
1
, v
2
, ..., v
n
, x
1
, x
2
, ..., x
h
, deci vom deriva parţial în raport cu
aceste variabile şi obţinem:
v
1
- a
1
K
1
- b
1
K
2
-...- r
1
K
r
= 0
v
2
- a
2
K
1
- b
2
K
2
-...- r
2
K
r
= 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - n ecuaţii, (7.6)
v
n
- a
n
K
1
- b
n
K
2
-...- r
n
K
r
= 0
A
1
K
1
+ A
2
K
2
+...+ A
r
Kr = 0
B
1
K
1
+ B
2
K
2
+...+ B
r
Kr = 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - h ecuaţii (7.7)
H
1
K
1
+ H
2
K
2
+...+ H
r
Kr = 0
Se constată că necunoscutele care trebuiesc determinate sunt: n corecţii, h mărimi
corespunzătoare mărimilor indirecte şi r corelate ( un total de n+h+r necunoscute)
Pentru a putea obţine valorile acestor necunoscute se consideră un sistem general format din
sistemul (7.4) cu r ecuaţii, sistemul (7.5) cu n ecuaţii, sistemul (7.7) cu h ecuaţii (un total de r+h+n
ecuaţii.
Se procedează prin înlocuirea corecţiilor din (7.6) în (7.4), iar la rezultat adăugăm sistemul
(7.7).
Rezultă:
[aa]K
1
+ [ab]K
2
+ ... + [ar]K
r
+ A
1
x
1
+ B
1
x
2
+...+ H
1
x
h
+ ω
a
= 0
[ab]K
1
+ [bb]K
2
+ ... + [br]K
r
+ A
2
x
1
+ B
2
x
2
+...+ H
2
x
h
+ ω
b
= 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
[ar]K
1
+ [br]K
2
+ ... + [rr]K
r
+ A
r
x
1
+ B
r
x
2
+...+ H
r
x
h
+ ω
r
= 0
A
1
K
1
+ A
2
K
2
+...+ A
r
Kr = 0
(7.8)
B
1
K
1
+ B
2
K
2
+...+ B
r
Kr = 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
H
1
K
1
+ H
2
K
2
+...+ H
r
Kr = 0
Sistemul de ecuaţii (7.8) este un sistem de ecuaţii normale şi este format din r+h ecuaţii cu r+h
necunoscute.
Aşadar, se poate rezolva utilizând una din metodele cunoscute obţinând valorile corelatelor şi
ale mărimilor corespunzătoare măsurătorilor indirecte.
Pentru a obţine valorile corecţiilor, utilizăm relaţia (7.6)
6.3.1. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI SINGURE
MĂSURĂTORI.
Dacă în sistemul de ecuaţii (7.4) exprimăm cele h necunoscute în funcţie de restul (corecţiile
v
1
, v
2
, .., v
n
) , atunci substituindu-le în ecuaţiile rămase (r-h) obţinem un sistem de ecuaţii cu corecţiile
v
i
. Se poate aplica, pentru calculul erorii medii pătratice a unei singure măsurători formula cunoscută
la măsurătorile condiţionate şi avem:
h r
[vv]
m

t · 0 (7.9)
Pentru eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi obţinute prin măsurători indirecte şi cu
mai multe măsurători, vom proceda pentru uşurinţă, la utilizarea relaţiilor matriceale. De asemenea
folosim acelaşi procedeu şi în tratarea măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate de
precizii diferite.
1.4. MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI
MĂSURATE DE PRECIZII DIFERITE.
Scrierea matriceală a sistemului de ecuaţii (7.4), corespunzător măsurătorilor indirecte
cu mai multe mărimi măsurate are forma:
av + Ax + ω = 0 (7.10)
S-a notat:

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
n r r r
H B A
H B A
H B A
A
ω
ω
ω
ω
. . .
;
. . .
. . . . . . . . . . . .
. . .
. . .
2
1
2 2 2
1 1 1
(7.11)

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
h n n
n
n
x
x
x
x
v
v
v
v
r r r
b b b
a a a
a
. . .
;
. . .
;
. . .
. . . . . . . . . . . .
. . .
. . .
2
1
2
1
2 1
2 1
2 1
Sistemul de ecuaţii (7.10) se rezolvă ataşându-i condiţia:
F = v
*
pv - 2K
*
(av + Ax + ω ) = minim (7.12)

,
_

¸
¸
·
n p
p
p
p
. . . 0 0
. . . . . . . . . . . .
0 . . . 0
0 . . . 0
2
1
(7.13)
în care p, este matricea ponderilor corecţiilor scrisă astfel:
Expresia funcţiei din (7.12) poate fi scrisă sub forma:
F =v
*
pv - 2v
*
a
*
K - 2x
*
A
*
K - 2K
*
ω = minim (7.14)
Condiţia de minim ne conduce la sistemul :
0 2
0 2 2
*
*
· ·
· − ·
K A
X
F
K a pv
v
F
δ
δ
δ
δ
(7.15)
de unde :
v = p
-1
a
*
K = Qa
*
K (p
-1
=Q) (7.16)
A
*
K=0
Cu relaţiile (7.16) sistemul ecuaţiilor normale are forma:
(aQa
*
)K + Ax + ω = 0
A
*
K=0 (7.17)
Din sistemul (7.17) rezultă:
(aQa
*
)K = - (Ax + ω)
de unde:
K= -(aQa
*
)
-1
(Ax + ω) (7.18)
Introducem relaţia (7.18) în a doua relaţie din (7.17) şi avem:
-A
*
(aQa
*
)
-1
(Ax + ω) ·0
de unde:
x = -[A
*
(aQa
*
)
-1
] A
*
(aQa
*
)
-1
ω (7.19)
Cu valorile lui x se calculează valorile corelatelor folosind relaţia (7.18) şi în continuare
corecţiile cu prima relaţie din (7.16).
Astfel obţinem:
v= -Qa
*
(aQa
*
)
-1
(Ax + ω) (7.20)
7.3.1. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE
PONDERE
Expresia erorii medii pătratice a unei singure măsurători, pentru cazul măsurătorilor indirecte
cu mai multe mărimi măsurate de aceeaşi precizie este (7.9).
Prin generalizarea acestea obţinem:
h r
pvv
m

t ·
] [
0 (7.21)
Expresia (7.21) este folosită la calculul erorii medii pătratice a unităţii de pondere este cazul
măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate cu precizii diferite.
Pentru a obţine valoarea sumei " [ppv] " este mai simplu să de aplice metoda directă, respectiv
cu ajutorul corecţiilor calculate şi a ponderilor corespunzătoare.
Se poate utiliza însă şi calculul matriceal în care scop reluăm prima egalitate din (7.16):
v = Qa
*
K
Înmulţind această relaţie cu v
*
Q
-1
şi obţinem:
v
*
Q
-1
v = v
*
Q
-1
Qa
*
K
sau:
v
*
Q
-1
v = v
*
a
*
K
Din ecuaţia (7.10) rezultă:
av = -Ax -ω
sau:
v
*
a
*
= -x
*
A
*

*
şi deci:
v
*
pv = -ω
*
K - x
*
A
*
K
(7.21')
6.3.2. EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE
Mărimile măsurate 1 corectate cu corecţiile v, le notăm cu L, acestea reprezentând, după cum
se ştie, valorile probabile ale mărimilor măsurate.
Fie, aşadar, în scrierea matriceală relaţia:
L = 1 + v (7.22)
în care:
- L - este matricea coloană a valorilor probabile;
-1-matricea coloană a mărimilor măsurate;
- v - matricea coloană a corecţiilor probabile.
Ţinând seama de relaţiile (7.19) şi (7.20) precum şi de faptul că:
ω = a 1 (7.23)
egalitatea (7.22) devine:
L = { E - Qa
*
(aQa
*
)
-1
[-A(A
*
(aQa*)
-1
A)
-1
A
*
(aQa
*
)
-1
+ E ] a }1 (7.24)
Se poate, de asemenea scrie matricea x în funcţie de elementele măsurate 1, folosind relaţia
(7.19)
x = { - [ A
*
(aQa
*
)
-1
]
-1
A
*
(aQa
*
)
-1
a } 1 (7.25)
Egalităţile (7.24) şi (7.25) pot fi scrise simplificat astfel:
L = D 1
(7.24')
x = C 1
(7.25')
Se înţelege că D şi C reprezintă notaţiile (matriceale) care corespund expresiilor cuprinse în
interiorul acoladelor.
1

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
C
D
x
L
(7.26)
Egalităţile (7.24') şi (7.25') pot fi scrise sub forma unei singure egalităţi matriceale şi anume:
La funcţia de mărimi măsurate, exprimată prin (7.26) poate fi aplicată formula (3.34) şi
obţinem:

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
* *
* *
* *
) (
C Q C C Q D
D Q C D a D
C D Q
C
D
Q Q
Q Q
x x x L
L x L L
(7.27)
Elementele matricei produs din (7.27) se obţin astfel:
DQD
*
={E+Qa
*
(aQa
*
)
-1
A[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
A
*
(aQa
*
)
-1
a-Qa
*
(aQa
*
)
-1
a}x
xQ{E+a
*
(aQa
*
)
-1
A[A(aQa
*
)
-1
aQ-a
*
(aQa
*
)
-1
aQ}
După înmulţiri şi reduceri se obţine:
DQD
*
=Q-Qa
*
(aQa
*
)
-1
aQ+Qa
*
(aQa
*
)
-1
A[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
A
*
(aQa
*
)
-1
aQ (7.28)
Analog se stabilesc:
CQC
*
=[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
A
*
(aQ
*
)
-1
aQa
*
(aQa
*
)
-1
A[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
sau:
CQC
*
=[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
(7.29)
DQC
*
=CQD
*
={E+Qa
*
(aQa
*
)
-1
A[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
A
*
(aQa
*
)
-1
a-
-Qa
*
(aQa
*
)
-1
a}Q{a
*
(aQa
*
)
-1
A[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
= -Qa
*
(aQa
*
)
-1
a[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
(7.30)
Egalând elementele matricelor din (7.27) şi ţinând seama de expresiile (7.28), (7.29) şi (7.30)
obţinem:
Q
LL
=Q-Qa
*
(aQa
*
)
-1
aQ+Qa
*
(aQa
*
)
-1
aQ
**
A
*
(aQa
*
)
-1
aQ
Q
**
=[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
–1
(7.31)
Q
Lx
=-Qa
*
(aQa
*
)
-1
aQ
**
6.3.3. COEFICIENTUL DE PONDERE AL UNEI FUNCŢII DE
MĂRIMI OBŢINUTE PRIN MĂSURĂTORI INDIRECTE CU
MAI MULTE OBSERVAŢII
Considerăm funcţia:
F = f
0
+ f
1
(l
1
+v
1
) + f
2
(l
2
+v
2
) +...+ f
n
(l
n
+v
n
) + g
1
x
1
+ g
2
x
2
+...+ g
h
x
h
(7.32)
sau matriceal:
F = f
0
+ f
*
(l+v) + g
*
x = f
0
+ f
*
l + f
*
v + g
*
x (7.33)
în care f
*
şi g
*
sunt transpusele matricelor coloană ale coeficienţilor din (7.32) .
Luând în considerare relaţiile (7.19) şi (7.20) funcţia (7.33) devine:
F = f
0
+ f
*
l + f
*
Qa
*
Q
0
(AQ
0
A
*
Q
0
-E)al - g
*
Q
0
A
*
Q
0
al (7.34)
în care:
Q
0
=(aQa
*
)
-1
Q
0
=(A
*
Q
0
A)
-1
=Q
**
Referindu-ne numai la termenii în l funcţia (7.34) se poate scrie:
F = M l (7.35)
Coeficientul de pondere al funcţiei (7.35) se obţine :
Q
FF
=MQM
*
(7.36)
Înlocuind în (7.36) matricea:
M=f
*
+ f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
a -f
*
Qa
*
Qa g
*
Q
0
A
*
Q
0
a
şi transpusa:
M
*
=f+a
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQf-a
*
QaQf-a
*
Q
0
AQ
0
g
rezultă:
Q
FF
= (f
*
Q + f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQ - f
*
Qa
*
Q
0
aQ - g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQ)x(f+a
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQf - a
*
Q
0
aQf - a
*
Q
0
aQ
0
g)
Q
FF
=f
*
Qf+f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQf-f
*
Qa
*
Q
0
aQf-g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQf+f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
.Q
0
aaf+f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQa
*
.Q
0
AQ
0
AA
*
Q
0
aQf-Qa
*
Q
0
aaa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
a
.Qf-g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQf-f
*
Qa
*
Q
0
aQf-f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQa
*
.
.Q
0
aQf+f
*
Qa
*
Q
0
aQa
*
Q
0
aQf+g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQa
*
Q
0
aQf-f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
g-
f
*
Qa
*
Q
0
AQ
0
A
*
Q
0
aQa
*
Q
0
AQ
0
g+f
*
Qa
*
Q
0
aQa
*
Q
0
AQ
0
g+g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQa
*
Q
0
AQ
0
g
QFF=f
*
Q
LL
f-2g
*
Q
0
A
*
Q
0
aQf+g
*
Q**g
(7.37)
Exemple : Exemple :
61. Se consideră o reţea de nivelment geometric (fig. 19). În reţea sunt cunoscute cotele
absolute ale punctelor A şi B: H
A
=601,172 m, HB=604,905.
Sunt măsurate diferenţele de nivel între punctele A, B, P
1
, P
2
şi lungimile liniilor de nivelment,
valorile acestora fiind:
h
1
= 3,735 m s
1
=2 Km
h
2
= 3,202 m s
2
=1 Km
h
3
= 6,907 m s
3
=1 Km
h
4
= 1,143 m s4=2 Km
h5 = 2,907 m s
5
=1 Km
h
6
= 4,848 m s
6
=2 Km
Să se determine valorile probabile ale diferenţelor de nivel, eroarea medie pătratică a unităţii
de pondere şi eroarea medie pătratică cu care se determină cota H
1
a punctului P
1
.
Aşa cum s-a arătat, la definirea măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi efectuate, pentru
acest caz de reţea corespunde următorul sistem de ecuaţii de erori:
0x1+ ω
1
= v
1
; ω
1
= H
A
+ h
1
- H
B
-x
1
+ ω
2
= v
2
; ω
2
= H
B
+ h
2
- H
1
0
-x
1
+ ω
3
= v
3
; ω
3
= H
A
+ h
3
- H
1
0
-v
2
+ v4 + v
5
+ω = 0 ; ω
4
= -h
2
+ h
4
+ h
5
v
3
- v
5
- v6 + ω
5
= 0 ; ω
5
= h
3
- h
5
- h
6
în care :
H
1
0
=H
A
+h
3
= 608,079
sau:
-v
1
- 0x
1
+ 0, 2= 0
-v
2
- x
1
+ 2,8 = 0
-v
3
- x
1
+ 0 = 0
-v
2
+ v
4
+ v
5
+ 2 = 0
v
3
- v
5
- v
6
- 2 = 0

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_
− −



¸
¸
·
2
2
0
8 , 2
2 , 0
;
0
0
1
1
0
;
1 1 0 0 0 0
0 0 1 0 1 0
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 1
ω A a

,
_

¸
¸
· ·

2 0 0 0 0 0
0 1 0 0 0 0
0 0 2 0 0 0
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 2
1
Q p

,
_
− −



¸
¸
·
2 1 0 0 0 0
0 1 2 0 1 0
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 2
a Q

,
_
− −

¸
¸
4 1 1 0 0
1 0 0 1 0
1 0 1 0 0
0 1 0 1 0
0 0 0 0 2

,
_

¸
¸
·

55 54 53 52 51
45 44 43 42 41
35 34 33 32 31
25 24 23 22 21
15 14 13 12 11
1
1
*) (
A A A A A
A A A A A
A A A A A
A A A A A
A A A A A
D
aQa
0 ; 0 ; 0 ; 8
4 1 1 0
1 4 0 1
1 0 1 0
0 1 0 1
1 5 1 4 1 2 1 1 · · · ·



· A A A A
A22=22 ; A23=-2 ; A24=-6 ; A25=-2;
A33=22 ; A34=2 ; A35=6 ;
A44=6 ; A45=2 ;
A55=6 ; D=16 ;

,
_



− − −

¸
¸
·

6 2 6 2 0
2 6 2 6 0
6 2 22 2 0
2 6 2 22 0
0 0 0 0 8
16
1
*) (
1
aQa

,
_



− − −

¸
¸
·

3 7 5 , 0 1 2 5 , 0 3 7 5 , 0 1 2 5 , 0 0
1 2 5 , 0 3 7 5 , 0 1 2 5 , 0 3 7 5 , 0 0
3 7 5 , 0 1 2 5 , 0 3 7 5 , 1 1 2 5 , 0 0
1 2 5 , 0 3 7 5 , 0 1 2 5 , 0 3 7 5 , 1 0
0 0 0 0 5 , 0
* ) (
1
a Q a
A
*
(aQa
*
)
-1
=(0 -1,25 -1,25 0,25 -0,25)
A
*
(aQa
*
)
-1
A = 2,5
[A
*
(aQa
*
)
-1
A]
-1
= 1/2,5 = 0,4
A
*
(aQa
*
)
-1
ω = -0,25
x = + 0,4 . 2,5 = + 1 cm
·

,
_



− −

¸
¸

,
_

¸
¸
·
1 0 0 0 0
1 1 0 0 0
0 1 0 0 0
1 0 1 0 0
0 1 0 1 0
0 0 0 0 1

2
1
2
1
1
2
* Qa

,
_



− −

¸
¸
2 0 0 0 0
1 1 0 0 0
0 2 0 0 0
1 0 1 0 0
0 1 0 1 0
0 0 0 0 2

,
_
− − −
− − −

− − −

¸
¸
·

7 5 , 0 2 5 , 0 7 5 , 0 2 5 , 0 0
2 5 , 0 2 5 , 0 2 5 , 0 2 5 , 0 0
2 5 , 0 7 5 , 0 2 5 , 0 7 5 , 0 0
1 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
) (
1 * *
a Q a Q a

,
_


¸
¸
− ·

,
_

¸
¸
· +

,
_

¸
¸
·
2 , 2
8 , 0
6 , 0
1
8 , 1
2 , 0
2
2
1
8 , 1
2 , 0
;
0
0
1
1
0
v A x A x ω
v1 = 0,2 cm v4 = 0,6 cm
v2 = 1,8 cm v5 = -0,8 cm
v4 = -1 cm v6 = -2,2 cm
(h
1
0
) = h
1
0
- v
1
= 3,733 m (h
4
0
) = h
4
0
+ v
4
= 1,149 m
(h
2
0
) = h
2
0
- v
2
= 3,184 m (h
5
0
) = h
5
0
+ v
5
= 2,071 m
(h
3
0
) = h
3
0
- v
3
= 6,917 m (h
6
0
) = h
6
0
+ v
6
= 4,826 m
H
1
= H
1
0
+ x
1
= 608,089 m
Km cm
h r
pvv
m / 4 , 1
1 5
5 . 7 ] [
0 t ·

t ·

t ·
sau:
v
*
Q
-1
v = -ω
*
K - x
*
A
*
K

,
_

¸
¸
· + − ·

1 , 1
3 , 0
1 , 2
1 , 2
1 , 0
) ( ) (
1 *
ω A x a Q a K
−ω
*
K = 7,5
x
*
A
*
K = 0
v
*
Q
-1
v = 7,5 = [pvv]
cm Q m mH 9 , 0 4 , 0 4 , 1 * * 0 1 t · t · t ·
6. 6. MĂSURĂTORI DIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII MĂSURĂTORI DIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII
1.5. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE SUPUSE
LA CONDIŢII
Admitem că într-un punct de triangulaţie geodezică de ordin superior sunt măsurate unghiurile
prin metoda serilor binare. Fie P
1
un asemenea punct (fig. 20) şi unghiurile măsurate, notate cu 1, 2, ...,
6.
Unghiurile sunt deter-minate de direcţiile P
1
P
2
şi P
1
P
3
(ale căror orientări sunt cunoscute) şi de
direcţiileP
1
P
0
, P
1
R
0
definite de punctul P
1
(cunoscute prin coordonatele lui x
1
, y
1
, şi punctele P
0
şi R
0
necunoscute. un asemenea caz este întâlnit la dezvoltarea reţelelor geodezice.
Se pune problema determinării unghiurilor x, y, z, prin valorile lor probabile.
0 ) (
6


5


4


3

2

-
1


3 1 2 1
6
5
4
3
2
1
· − + + +
· −
· − +
· −
· − + +
· +
· −
P P P P O O z y x
v z
v z y
v y
v z y x
v y x
v x
(8.1)
6
5 4
3
2
1
z
x
P
2
P
0
P
3
R
0
P
1
y
Figura 20
Pe baza celor precizate putem forma sistemul de ecuaţii:
Notăm:
x
0
,y
0
,z
0
- valorile provizorii ale unghiurilor:
∆ x, ∆ y, ∆ z - corecţiile valorilor provizorii.
Cu aceste notaţii sistemul de ecuaţii (8.1) devine:
∆ x +l
1
= v
1
∆ x + ∆ y + l
2
= v
2
∆ x + ∆ y + ∆ z + l
3
= v
3
(8.2)
∆ y + l
4
= v
4
∆ y + ∆ z + l
5
= v
5
∆ z +l
6
= v
6
∆ x + ∆ y + ∆ z + ω = 0
În sistemul de ecuaţii (8.2) s-a notat :
ω · − + + +
− ·
− + ·
− ·
− + + ·
− + ·
− ·
) (
6

5

4

3

2

1

3 1 2 1 0 0 0
0 6
0 0 5
0 4
0 0 0 3
0 0 2
0 1
P P P P O O z y x
z l
z y l
y l
z y x l
y x l
x l
(8.3)
1.6. SISTEMUL ECUAŢIILOR DE ERORI. SISTEMUL
ECUAŢIILOR NORMALE
În paragraful precedent s-a arătat că în practic geodezică se întâlnesc situaţii când anumite
mărimi, fie acestea x1, x2, ..., xh sunt legate de n observaţii printr-un sistem de forma:
a
1
x
1
+ b
1
x
2
+ ... + h
1
x
h
+ l
1
= v
1
a
2
x
1
+ b
2
x
2
+ ... + h
2
x
h
+ l
2
= v
2
(8.3)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
a
n
x
1
+ b
n
x
2
+ ... + h
n
x
h
+ l
n
= v
n
şi în acelaşi timp trebuie să îndeplinească în mod strict r condiţii scrise astfel:
A
1
x
1
+ A
2
x
2
+ ... + A
h
x
h
+ ω
1
= 0
B
1
x
1
+ B
2
x
2
+ ... + B
h
x
h
+ ω
2
= 0 (8.5)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
R
1
x
1
+ R
2
x
2
+ ... + R
h
x
h
+ ω
r
= 0
O asemenea categorie de măsurători constituie i combinaţie între măsurătorile indirecte şi
măsurătorile condiţionate, cu precizarea că între numărul observaţiilor n, numărul necunoscutelor h şi
numărul condiţiilor r există inegalităţile :
n > h ; r < h
Rezolvarea directă a acestei probleme constă în exprimarea primelor r necunoscute din (8.5) în
funcţie de celelalte h-r necunoscute şi substituirea lor în (8.4).
Se obţine un sistem de n ecuaţii cu h-r necunoscute în care n > h-r şi care se rezolvă utilizând
teoria măsurătorilor indirecte.
Eroare medie pătratică a unei singure măsurători este:
r h n
vv
m
+ −
t ·
] [
0 (8.6)
Sistemul de ecuaţii format din sistemele (8.4) şi (8.5) poate fi rezolvat utilizând metoda
corelatelor. În acest sens construim funcţia de minim astfel:
F = v
1
2
+ v
2
2
+...+ v
n
2
-2K
1
(A
1
x
1
+ A
2
x
2
+ ... + A
h
x
h
+ ω
1
)-
-2K
2
(B
1
x
1
+ B
2
x
2
+ ... + B
h
x
h
+ ω
2
) - (8.7)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
-2K
r
(R
1
x
1
+ R
2
x
2
+ ... + R
h
x
h
+ ω
r
) = minim
0 2 ... 2 2 2 ... 2 2
0 2 ... 2 2 2 ... 2 2
0 2 ... 2 2 2 ... 2 2
2 1
2
2
1
1
2 2 2 1 2
2 2
2
2
2
1
1
2
1 2 1 1 1
1 1
2
2
1
1
1
1
· − − − − + + + ·
− − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − − −
· − − − − + + + ·
· − − − − + + + ·
R h h h
h
n
n
h h h
R
n
n
R
n
n
K R K B K A
x
v
v
x
v
v
x
v
v
x
F
K R K B K A
x
v
v
x
v
v
x
v
v
x
F
K R K B K A
x
v
v
x
v
v
x
v
v
x
F
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
δ
(8.8)
Este cunoscut, că minimul funcţiei (8.7) se află pentru valorile care anulează derivatele
parţiale ale acesteia în raport cu x
1
, x
2
, ..., x
n
, deci putem scrie:
Ţinând seama de sistemul de ecuaţii (8.4) sistemul (8.8) devine
[aa]x
1
+ [ab]x
2
+...+ [ah]x
h
- A
1
K
1
- B
1
K
2
-...- R
1
Kr + [al] = 0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - (8.9)
[ah]x
1
+ [bh]x
2
+...+ [hh]x
h
- AhK
1
- B
h
K
2
-...- R
h
Kr + [hl] = 0
La sistemul de ecuaţii (8.9) se adaugă sistemul (8.5) şi se obţine un sistem de ecuaţii normale
format din h+r ecuaţii cu h+r necunoscute. Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii normale (folosind
schema de reducere) se obţin valorile necunoscutelor x
1
, x
2
, ..., x
h
.
1.7. EXPRIMAREA MATRICEALĂ A MĂSURĂTORILOR
INDIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII
Matriceal sistemul de ecuaţii (8.4) poate fi scris prin egalitatea:
Ax + l = v (8.10)
în care:
A- matricea coeficienţilor necunoscutelor din (8.4);
l - matricea coloană a termenilor liberi (mărimile măsurate);
x - matricea coloană a necunoscutelor;
v - matricea coloană corecţiilor;
De asemenea pentru sistemul de ecuaţii (8.5) folosim egalitatea
Bx + ω = 0 (8.11)
în care:
B- matricea coeficienţilor necunoscutelor din (8.5);
ω - matricea coloană a termenilor liberi.
Aşadar pentru măsurătorile indirecte supuse la condiţii există următorul sistem de ecuaţii de
erori:
Ax + l = v (8.12)
Bx + ω = 0
Condiţia de minim care se ataşează sistemului (8.12) are forma:
F = v
*
v - 2K
*
( Bx + ω ) = minim (8.13)
După derivare se obţine:
A
*
Ax + A
*
l - B
*
K = 0 (8.14)
Bx + ω =0
sau pentru cazul general al măsurătorilor ponderate:
(A
*
pA)x + A
*
pl - B
*
K = 0 (8.15)
Bx + ω = 0
Sistemul de ecuaţii (8.15) se rezolvă scriind:
x = -(A
*
pA)
-1
A
*
pl + (A
*
pA)
-1
B*K (8.16)
Notăm:
(A
*
pA)
-1
= Q
0
şi atunci
x = - Q
0
A
*
pl + Q
0
B*K (8.16')
respectiv:
- BQ
0
A
*
pl +B Q
0
B*K + ω = 0 (8.17)
de unde:
B Q
0
B*K = BQ
0
A
*
pl - ω
şi
K = (B Q
0
B*)
-1
( BQ
0
A
*
pl - ω) (8.18)
Cu egalitatea (8.18), egalitatea (8.16') devine:
x = -Q
0
A
*
pl + Q
0
B
*
(BQ
0
B
*
)
-1
BQ
0
A
*
pl - Q
0
B
*
(BQ
0
B
*
)
-1
ω (8.19)
sau:
x = Qo{[ B
*
(BQ
0
B
*
)
-1
BQ
0
- E]A*l -B*(BQ
0
B
*
)
-1
ω } (8.20)
Matricea coeficienţilor de pondere, pentru mărimile x care se determină, se stabileşte după ce
în prealabil acestea se exprimă în funcţie de mărimile măsurate direct.
Pentru acestea din sistemul (8.15) putem scrie:
- din prima ecuaţie:
(A
*
pA)x = -A
*
p1 + B
*
K
x = -Q
0
A
*
pl + Q
0
B
*
K ; Q
O
= (A
*
pA)
-1
- introducem expresia lui x în a doua ecuaţie:
-BQ
0
A
*
pl + BQ
0
B
*
K+ ω = 0
BQ
0
B
*
K = BQ
0
A
*
pl - ω
K= QBQ
0
A*pl - Qω ; Q = (BQ
0
B
*
)
-1
- introducem expresia lui K în prima ecuaţie:
x = -Q
0
A
*
pl + Q
0
B
*
QBQ
0
A
*
pl - Q
0
B
*

x = Q
0
[(B
*
QBQ
0
A
*
pl + A
*
pl )l - B
*
Qω]
Luând în considerare numai termenul care conţine matricea l avem:
Q
**
= Q
0
(B
*
QBQ
0
A
*
p - A
*
p )Q(pAQ
0
B
*
QB-pA)Q
0
(8.21)
După rezolvare şi reduceri obţinem:
Q
**
=Q
0
- Q
0
B
*
QBQ
0
(8.22)
Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se stabileşte cu relaţia:
r h n
pvv
m
+ −
t ·
] [
0 (8.23)
în care:
[pvv] = x
*
A
*
pAx + 2x
*
A
*
pl + l
*
pl = x
*
A
*
pl - x
*
B
*
K + l
*
pl (8.24)
Exemplu Exemplu
62. Considerăm în punctul geodezic P
1
direcţiile: P
1
P
2
, P
1
P
0
, P
1
R
0
, şi P
1
P
3
. Între aceste direcţii
se măsoară unghiurile 1, 2, ..., 6 după metoda serii binare
Q
P1P2
=37
g
21
0
14
00
Q
P1P3
=200.34.47
Să se determine valorile probabile ale unghiurilor x
1
, x
2
, x
3
.
Formăm sistemul de ecuaţii ( ca la exemplul 42).
∆ x
1
+ 0

= v
1
∆ x
1
+ ∆ x
2
-3
00
= v
2
∆ x
1
+ ∆ x
2
+ ∆ x
3
+4
00
= v
3
∆ x
2
+0 = v
4
∆ x
2
+ ∆ x
3
+11
00
= v
5
∆ x
3
+0 = v
6
la care se adaugă ecuaţia de condiţie:
∆ x
1
+ ∆ x
2
+ ∆ x
3
+10
00
= 0
Valorile probabile ale unghiurilor formate de direcţii se stabilesc egalităţile:
x
1
= x
1
0
+ x
1
x
2
= x
2
0
+ x
2
x
3
= x
3
0
+ x
3
S-a considerat:
x
1
0
= 1 = 63.15.81
P
1
5 4
1
2
3
6
R
0
x
1
P
2
P
0
P
3
Figura 21
x
2
x
3
(fig.21).
Se obţin din măsurători
valorile (aceleaşi cu cele din
exemplul 42).
17 91 54 6

51 97 99 5

45 45 4

39 13 163 3

29 22 108 2

81 15 63 1

00 0
. .
. .
..
. .
. .
g
·
·
·
·
·
·
Sunt date orientările
direcţiilor P
1
P
2
şi P
1
P
3
cu valorile:
x
2
0
= 4 =45.06.45
x
3
0
= 6 =54.91.17
Termenul liber din ultima ecuaţie s-a obţinut astfel:
w = x
1
0
+ x
2
0
+ x
3
0
+ ( Q
P1P2
-Q
P1P3
) = 10
00
Rezolvarea directă
Din ultima ecuaţie a sistemului ecuaţiilor de erori obţinem:
∆ x
1
= - ∆ x
2
- ∆ x
3
-10
Prin înlocuire în celelalte rezultă sistemul:
- ∆ x
2
- ∆ x
3
-10 = v
1
0 ∆ x
2
- ∆ x
3
-13 = v
2
0 ∆ x
2
+ 0 ∆ x
3
- 6 = v
3
∆ x
2
+ 0∆ x
3
+ 0 = v
4
0 ∆ x
2
+ ∆ x
3
+11 = v
5
0 ∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 0 = v
6
Sistemul ecuaţiilor normale, corespunzător sistemului de ecuaţii de erori obţinut, este:
3∆ x
2
+ 2∆ x
3
+21 = 0
2∆ x
2
+ 4∆ x
3
+34 = 0
Se rezolvă, utilizând schema de reducere şi se obţine:
∆ x
2
= - 2
00

∆ x
3
= - 7,5
00
şi cu acestea din ultima ecuaţie a sistemului iniţial rezultă:
∆ x
1
= - 0,5
00
În cele din urmă se calculează:
x
1
=63
g
.15
0
.80,5
00
x
2
=45
g
.06
0
.43
00
x
3
=54
g
.91
0
.09,5
00
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători este:
oo
r h n
vv
m 9 , 3
1 3 6
5 , 60 ] [
0 t ·
+ −
t ·
+ −
t ·
Rezolvarea matriceală
Avem matricile:
) 1 1 1 ( ;
1 1 0 1 0 0
0 1 1 1 1 0
0 0 0 1 1 1
;
1 0 0
1 1 0
0 1 0
1 1 1
0 1 1
0 0 1
*
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· B A A

,
_

− −

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

8 4 0
4 8 4
0 4 8
1 6
1
) ( ;
3 2 1
2 4 2
1 2 3
1 * *
A A A A

,
_

− −

¸
¸
· ·

5 , 0 2 5 , 0 0
2 5 , 0 5 , 0 2 5 , 0
0 2 5 , 0 5 , 0
) (
1 *
o Q A A
2 ) ( ; 5 , 0 ;
2 5 , 0
0
2 5 , 0
1 *
0
*
0
*
0 · ·

,
_

¸
¸
·

B B Q B B Q B Q
(BQ
0
B
*
)
-1
ω = 20

,
_

¸
¸
·

2 2 2
2 2 2
2 2 2
) (
1 *
0
*
B B B Q B

,
_

¸
¸
·

5 , 0 0 5 , 0
5 , 0 0 5 , 0
5 , 0 0 5 , 0
) ( 0
1 *
0
*
B Q B B Q B

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
1 5
1 2
1
;
0
1 1
0
4
3
0
*
l A l

,
_


¸
¸
· −

5 , 0 0 5 , 0
5 , 0 1 5 , 0
5 , 0 0 5 , 0
) ( 0
1 *
0
*
E B Q Q B Q B

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
− −
20
20
20
) ( ;
2
2
2
) (
1 *
0
* 1 *
0
*
ω B BQ B B BQ B

,
_

¸
¸
· −

7
4
7
) ( [ 0
1 *
0
*
E B Q B B Q B

,
_

¸
¸



·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

− · − −
− −
27
24
13
20
20
20
7
4
7
*) ( 1 ] ) ( [
1
0
* *
0
1 * *
ω B BQ B A E BQ BQB B

,
_


¸
¸
·

,
_


¸
¸

,
_

− −

¸
¸
·

,
_


¸
¸
· ∆
5 , 7
2
5 , 0
2 7
2 4
1 3
5 , 0 2 5 , 0 0
2 5 , 0 5 , 0 2 5 , 0
0 2 5 , 0 5 , 0
3
2
1
x
x
x
x
∆ x
1
= - 0,5
00
; ∆ x
2
= - 2
00

;

∆ x
3
= - 7,5
00
7. 7. TEORIA GENERALĂ A MĂSURĂTORILOR TEORIA GENERALĂ A MĂSURĂTORILOR
1.8. SISTEMUL ECUAŢIILOR DE ERORI. SISTEMUL
ECUAŢILOR NORMALE
Se consideră cazul general al măsurătorilor, cazul în care mărimile x
1
, x
2
,........,x
h
se
determină indirect pe baza mai multor observaţii efectuate, fiind respectate în acelaşi timp anumite
relaţii care corespund unor condiţii geometrice.
Matematic, acest caz general se exprimă prin relaţiile matriciale :
av + Ax + L = 0
Bx + W = 0 (9.1)
în care :
a = a
rn
; A = A
rh
; L = L
rl
; B = B
uh
(9.2)
W = W
uh
+ x = x
hl

fiind îndeplinite inegalităţile :
r < n
r > h (9.3)
u < h
Sistemul (9.1.) este rezolvabil dacă i se ataşează condiţia :
F = v
*
pv - 2K
*
(av + Ax + L ) - 2K
1
(Bx + W ) = minim (9.4)
în care:
K = K
rl
; K
1
= K
ul
; p = p
nn
(9.5)
Minimul funcţiei (9.4.)există atunci când :
1
2
0
1
2
0




F
v
F
x
· · ; (9.6)
deci când:
pv - a
*
K = 0
A
*
K + B
*
K
1
= 0 (9.7)
Egalităţile (9.7.) împreuna cu egalităţile (9.1) formează sistemul :
v = p
-1
a K
A
*
K + B
*
K
1
= 0
av + Ax + L = 0 (9.8)
Bx + W = 0
care rezultă complet cazul general al măsurătorilor .
Sistemul (9.8) poate fi scris şi sub forma :
(ap
-1
a
*
)K + Ax + L = 0
A
*
K + B
*
K
1
= 0 (9.8’)
Bx + W = 0
v = p
-1
a
*
K
Din relaţiile matriciale (9.8’) prin particularizare se obţin relaţiile corespunzătoare fiecărui
gen de măsurători , examinat mai sus .
De exemplu ,pentru măsurătorile indirecte ,avem în (9.1) :
a = E (matricea unitate)
B = o
şi atunci din (9.8’) rezultă :
p
-1
K + Ax + L = 0
A
*
K = 0
v = p
-1
K
sau :
K = - p (Ax + L)
(A
*
p A)x + A
*
p L = 0 - sistemul ecuaţiilor normale
v = - (Ax + L) - sistemul ecuaţiilor de erori
1.9. EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE
La stabilirea matricilor coeficienţilor de pondere pentru mărimile x şi v ,trebuie ca iniţial să se
stabilească o legătură liniara între aceste mărimi şi mărimile măsurate 1.
Pentru aceasta din sistemul (9.8’) se poate scrie :
- din prima ecuaţie
K = - Q
0
Ax - Q
0
L ; Q
0
= (ap
-1
a
*
)
-1
(9.9)
- se introduce în a doua ecuaţie
-A
*
Q
0
Ax - A
*
Q
0
L + B
*
K
1
= 0
B
*
K
1
= A
*
Q
0
Ax + A
*
Q
0
L
şi :
x = (A
*
Q
0
A)
-1
(B
*
K
1
- A
*
Q
0
L)
x = Q
0
(B
*
K
1
- A
*
Q
0
L) ; Q
0
= (A
*
Q
0
A)
-1
- se introduce în a treia ecuaţie :
BQ
0
(B
*
K
1
- A
*
Q
0
L) + W = 0
sau :
BQ
0
B
*
K
1
- BQ
0
A
*
Q
0
L + W = 0
de unde :
K
1
= ( )
Q BQ A Q L W
0
0
*

; ( )
Q BQ B ·

0
1
*
(9.10)
- egalităţile (9.9) şi (9.10) utilizate cu ecuaţia doua conduce la egalitatea :
0 ) (
0
* 0 *
0
*
0
*
· − + − − W L Q A BQ Q B L Q A Ax Q A
de unde :
[ ] L Q A W L Q A BQ Q B Q x
0
*
0
* 0 * 0
) ( − − · (9.11)
Grupând după L rezultă :
( )
Q B QBQ A Q Q A Q L Q B QW
0 0
0
0
0 0
* * * *
− −
Cum :
L = al
rezultă :
( ) R al Q A E BQ Q B Q x − − ·
0
* 0 * 0
(9.12)
W Q B Q R
*
0
·
Analog pentru corecţiile v vom scrie :
( )
( ) [ ]
al Q a p
W Q B Q al Q A Q Q A BQ Q B Q A Q a p
L Q a p Ax Q a p
L Q Ax Q a -p v
0
* 1
* 0
0
* 0
0
* 0 * 0
0
* 1
0
* 1
0
* 1
0 0
*
1


− −

− − − ·
· − − ·
· + ·
sau :
( ) [ ]
0
* 0 * 0
0 1 R al E Q A E BQ Q B AQ a* Q -p- v + + − · (9.13)
R
0
= p
-1
a
*
Q
0
AR
Mărimile măsurate l după compensare au valorile :
L = l + v (9.14)
Luând în considerare numai termenii în l şi notând :
( ) a Q A E BQ Q B Q C
0
* 0 * 0
− ·
( ) [ ]a E Q A E BQ Q B AQ a* Q - p- D + − ·
0
* 0 * 0
0
1 1
relaţiile (9.12) si (9.14) se scriu :
x = Cl
L = Dl
sau :
l
C
D
x
L

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
(9.15)
Notăm :
Q = p
-1
Conform celor arătate se poate forma matricea coeficienţilor de pondere :
( ) Q
=
Q Q
Q Q
D Q D D Q C
C Q D C Q C
L L L X
L X X X
¸
¸

_
,

·
¸
¸

_
,

* *
* *
(9.16)
Elementele matricei (9.16) se calculează după cum urmează :
( ) [ ] { }
( ) [ ] { } aQ Q E A Q E B Q B Q QA a E
Q a E Q A E BQ Q B AQ Q Qa E
0
* 0 * 0 *
0
* 0 * 0
0
* *
DQD
+ − −
⋅ + − − ·
.
Dezvoltând şi reducând termenii asemenea se obţine :
( ) [ ]aQ E Q A E BQ Q B AQ Q Q - Qa DQD
* *
+ − ·
0
* 0 * 0
0
(9.17)
( ) ( )
0 * 0
0
*
0
* 0 *
0
Q E B Q B Q A Q aQa Q A E BQ Q B Q CQC
*
− − ·
După dezvoltări şi reduceri se obţine :
0 * 0
QBQ B Q CQC
*
· (9.18)
( )
0
0
* 0 * 0
0
*
0
*
0
* 0
0
*
* 0 * 0
0
*
* *
A Q Q a B Q Q B A Q Q a
a Q Q Q a a Q Q A A Q Q Q a
Q a Q A B Q Q B A Q Q Q a Q
C C D D Q C
− ⋅

,
_

¸
¸
− +
+ −
− ·
După dezvoltări şi reduceri se obţine :
( ) E BQ Q B AQ Q Qa DQC

* *
− ·
0 * 0
0
(9.19)
Prin particularizarea relaţiilor (9.17),(9.18) si (9.19) se obţin matricele ponderilor pentru
fiecare gen de măsurători.
1.10. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE
PONDERE
Dacă reducem cazul general, la cazul măsurătorilor indirecte cu observaţii multiple putem
aplica relaţia :
1
*
0
m
h r
pv v

t · (9.20)
h
1
– numărul de necunoscute care se determină prin reducere .
Dar :
h
1
= h - u
şi deci :
u h r
pv v
+ −
t ·
*
0
m (9.21)
în care :
v
*
p v = - L
*
K - x
*
A
*
K
Prin particularizarea relaţiei (9.22) se obţine relaţia corespunzătoare fiecărui gen de măsurători
.
8. 8. REZOLVAREA PE GRUPE DE ECUAŢII A REZOLVAREA PE GRUPE DE ECUAŢII A
SISTEMELOR ECUAŢIILOR DE ERORI SISTEMELOR ECUAŢIILOR DE ERORI
1.11. MĂSURĂTORI INDIRECTE
1.3.17. REDUCEREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE LA
MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MARIMI
MĂSURATE
1.3.17.1. PROCEDEU DE REZOLVARE ÎN BLOC
Se pot întâlni cazuri în problemele geodezice la care sistemul ecuaţiilor de erori specific
măsurătorilor indirecte să fie format din două grupe de ecuaţii cu număr diferit de corecţii.
În acest sens considerăm sistemul de ecuaţii :
Grupa I :
a
1
x
1
+ b
1
x
2
+ …..+ h
1
x
h
– l
1
= v
1
a
2
x
1
+ b
2
x
2
+ …..+ h
2
x
h
– l
2
= v
2
………………………………..
a
i
x
1
+ b
i
x
2
+ …..+ h
i
x
h
– l
i
= v
i
Grupa a II – a:
a
i+1
x
1
+ b
i+1
x
2
+ …..+ h
i+1
x
h
+ m
i+1
x
h+1
+n
i+1
x
h+2
+ ……+ t
i+1
x
n
– l
i+1
= v
i+1
-----------------------------------------------------
a
r
x
1
+ b
r
x
2
+ …..+ h
r
x
h
+ m
r
x
k+1
+n
r
x
h+2
+ ……+ t
r
x
n
– l
r
= v
r
(10.1)
pentru care :
r > n
Sub forma matricială sistemul se poate scrie :
A
1
x – L
1
= V
1
A
2
x + B
2
y – L
2
= V
2
(10.2)
Sistemul de ecuaţii (10.2) poate fi scris astfel :
C
1
z – L
1
= V
1
C
2
z – L
2
= V
2
(10.3)
s-a notat :
C
1
= (A
1
0)
C
2
= (A
2
B
2
) Z =

,
_

¸
¸
y
x
(10.4)
Rezolvarea în ansamblu a sistemului este posibilă dacă se îndeplineşte condiţia :
F = V
*
1
P
1
V
1
+ V
*
2
P
2
V
2
= minim (10.5)
Condiţia (10.5) este îndeplinită atunci când :
2 2
*
2 1 1
*
1 2 2
*
2 1 1
*
1
) (
0
2
1
L P C L P C z C P C C P C
Z
F
+ · +
·


(10.7)
Conform notaţiilor (10.4), relaţia matricială (10.7) ia forma :
( ) ( )
2 2
*
2
*
2
1 1
*
1
2 2 2
*
2
*
2
1 1
*
1
0
0
0
L P
B
A
L P
A
y
x
B A P
B
A
A P
A

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
(10.8)
1.3.17.2. PROCEDEU DE REZOLVARE PE GRUPE
Rezolvarea pe grupe a sistemului de ecuaţii (10.2) se efectuează rezolvând mai întâi prima
grupă a sistemului. Prin aceasta se determină necunoscutele provizorii X şi corecţiile provizorii V.
Notăm:
1 1 1
v v v
x x x
∆ + ·
∆ + ·
(10.9)
în care :
∆ x – sunt corecţiile necunoscutelor provizorii;
∆ v
1
- sunt corecţiile corecţiilor provizorii.
Necunoscutele provizorii x şi corecţiile provizorii V
1
se determină din prima grupă de ecuaţii :
1 1 1
V L x A · (10.10)
respectiv :
1 1
*
1 xx 1 1
*
1
1 -
1 1
*
1
1 1
*
1 1 1
*
1
L P A Q L P A ) A P (A x
L P A x ) A P (A
· ·
·
(10.11)
Pentru grupa II-a se poate scrie :
A
2
(x+ ∆ x) + B
2
y – L
2
= V
2
A
2
x + A
2
∆ x + B
2
y – L
2
= V
2
(10.12)
V
2
- A
2
∆ x - B
2
y = L
2
– A
2
x
Notăm :
A
2
x -L
2
= W
si cu aceasta :
V
2
- A
2
∆ x - B
2
y = W (10.12.’)
sau:
W y B
x
V
A E · −

,
_

¸
¸


2
2
2
) (
sau :
B
*
V – B
2
y = W
(10.12.’’)
în care :
B
*
= (E – A
2
); V =

,
_

¸
¸
∆ x
V
2
Matricea coeficienţilor ponderilor este :

,
_

¸
¸
·

x x
Q
P
Q
0
0
1
2
(10.13)
Conform celor arătate la teoria măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate putem
forma sistemul de ecuaţii normale :
( )
0
0
0
*
2
2
*
2
1
2
2
·
· −
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


K B
W B K
A
E
Q
P
A E
x x
(10.14)
Dezvoltăm prima ecuaţie după cum urmează :
( ) W y B K A Q A P
s a u
W y B K
A
E
Q A P
x x
x x
· − +
· −

,
_

¸
¸




2
*
2 2
1
2
2
*
2
2
1
2
:
(10.15)
Notăm:
( )
1
1
*
2 2
1
2



· + K A Q A P
x x
(10.16)
Sistemul de ecuaţii (10.14), ţinând seama de (10.15) şi (10.16), devine :
( )
0
*
2
2
1
·
+ ·

K B
y B W K K
(10.17)
Combinând cele două ecuaţii într-o singură ecuaţie rezultă :
( )
W K B B K B y
unde de
y B W K B
1 *
2
1
2
1 *
2
2
1 *
2
) (
:
0
− − −

− ·
· +
(10.18)
Cu valorile lui y obţinute din egalitatea (10.18) determinăm matricea k, folosind prima
egalitate din (10.17), şi cu aceasta matricile corecţiilor V
2
şi ∆ x folosind relaţia matriciala :
K A Q x
K P V
u n d e d e
K
A Q
P
x
V
s a u
K
A
E
Q
P
x
V
x x
x x
x x
*
2
1
2 2
*
2
1
2 2
*
2
1
2
2
:
:
0
0
− · ∆
·

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸




(10.19)
Exemplu : Exemplu :
63. Să se rezolve exemplul 52 pe grupe de ecuaţii. Formăm sistemul ecuaţiilor de erori astfel :
Grupa I-a
∆ x
1
+ 0 = V
1
∆ x
1
+ ∆ x
2
- 3 = V
2
∆ x
2
+ 0 = V
4
Grupa II-a
∆ x
1
+ ∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 4 = V
3

∆ x
2
+ ∆ x
3
+ 11 = V
5

∆ x
3
+ 0 = V
3

Din prima grupă avem :
1 1 1
V L x A · − ∆
în care :

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸


· ∆

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
3
2
1
2
1
1 1
; ;
0
3
0
;
1 0
1 1
0 1
V
V
V
V
x
x
x L A
( )
( )
x x
Q A A
u n i t a t e a c u e g a l e s u n t p o n d e r i l e L A A A x
∆ ∆


·

,
_

¸
¸


·
· ∆
6 6 6 . 0 6 6 6 . 0
3 3 3 . 0 6 6 6 . 0
1
*
1
*
1
*
1

,
_

¸
¸
· ∆

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·
1
1
3
3
0
3
0
1 1 0
0 1 1
*
x
L A
3 2 2 2
;
0
1 1
4
;
1
1
1
;
0 0
1 0
1 1
x y L B A ∆ ·

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· − ∆ ·

,
_

¸
¸
· ∆
0
1 2
6
;
0
1
2
2 2 2
L x A W x A

,
_

¸
¸

·
∆ ∆
6 6 6 . 0 3 3 3 . 0
3 3 3 . 0 3 3 3 . 0
2 x x
Q A

,
_

¸
¸
· + ·
∆ ∆

1 0 0
0 6 6 6 . 1 3 3 3 . 0
0 3 3 3 . 0 6 6 6 . 1
*
2 2
1
2
A Q A P K
x x

,
_

¸
¸


· + ·

∆ ∆
− −
0 0 0
0 6 2 5 . 0 1 2 5 . 0
0 1 2 5 . 0 6 2 5 . 0
) (
1 *
2 2
1
2
1
A Q A P K
x x
K A Q x
y
B K B
B K B
x x
*
2
0
1 1 *
1 *
5 . 4
0
1 2
6
) 1 5 . 0 5 . 0 ( 5 . 0
5 . 0 ) (
2
∆ ∆
− −

− · ∆
− ·

,
_

¸
¸
− ·
·
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
· +
5 . 4
5 . 7
5 . 1
5 . 4
5 . 4
5 . 4
0
1 2
6
2
y B W

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· + ·

0
5 . 4
0
5 . 4
5 . 4
0
) (
*
2
2
1
k A
y B W K K

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸

+

,
_

¸
¸
· ∆ + ∆ · ∆

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸

− · ∆
2
5 . 2
3
5 . 1
1
1
3
5 . 1
3
5 . 1
0
0
2
0
1
0
x x x
x
x
x
cc
cc
cc
x
x
x
5 , 4
2
5 , 2
3
2
1
− · ∆
− · ∆
· ∆
1.3.18. REDUCEREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE LA
MĂSURĂTORI DIRECTE CU CONDIŢII
1.3.18.1. PROCEDEU DE REZOLVARE ÎN BLOC
Teoria măsurătorilor corelate se poate aplica la un sistem de ecuaţii de erori scris pentru
măsurători indirecte , realizându-se în acest fel o rezolvare parţială , pe grupe de ecuaţii şi creându-se
un mecanism mai elastic de calcul.
Fie în acest sens sistemul :
Grupa I-a:
a
1
x
1
+ b
1
x
1
+ … + h
1
x
h
- l
1
= v
1
a
2
x
2
+ b
2
x
2
+ … + h
2
x
h
- l
2
= v
2
(10.20)
……………………………………………………
a
i
x
1
+ b
i
x
2
+ … + h
i
x
h
- l
i
= v
i
Grupa II-a:
a
i+1
x
1
+ b
i+1
x
2
+ … + h
i+1
x
h
- l
i+1
= v
i+1
…………………………………..
a
r
x
1
+ b
r
x
2
+ … + h
r
x
h
- l
r
= v
r
r>h
Scris matriceal , sistemul (10.20) are forma :
A
1
x - L
1
= V
1
A
2
x - L
2
= V
2
(10.21)
Rezolvarea în bloc a sistemului (10.21) se efectuează folosind condiţia:
F = V
1
*
P
1
V
1
+ V
2
*
P
2
V
2
= minim (10.22)
Având în vedere , că sistemul de ecuaţii (10.21) este un caz particular al sistemului şi anume
cazul în care coeficienţii necunoscutelor x
h+1
, x
h+2
, … , x
n
sunt nuli , deci când :
B
2
= 0
rezultă că ecuaţia matriciala (10.8) devine :
(A
1
*
P
1
A
1
+ A
2
*
P
2
A
2
)x = (A
1
*
P
1
L
1
+ A
2
*
P
2
L
2
)
de unde :
x = (A
1
*
P
1
A
1
+ A
2
*
P
2
A
2
)
-1
(A
1
*
P
1
L
1
+ A
2
*
P
2
L
2
) (10.23)
Matricea coeficienţilor de pondere este :
Q
xx
= (A
1
*
P
1
A
1
+ A
2
*
P
2
A
2
)
-1
(10.24)
1.3.18.2. PROCEDEU DE REZOLVARE PE GRUPE
Rezolvarea pe grupe de ecuaţii , constă în a rezolva grupa I-a a sistemului (10.21) (pentru care
i ≥h), obţinându-se necunoscute provizorii x şi corecţiile provizorii V , cu care se procedează în
continuare la rezolvarea grupei a II-a .
Necunoscutele şi corecţiile provizorii se obţin din ecuaţiile :
x = (A
1
*
P
1
A
1
)
-1
A
1
*
P
1
L
1
= Q
xx
A
1
*
P
1
L
1
(10.25)
şi :
1 1
L - x A V· (10.26)
Pentru grupa II-a de ecuaţii se scrie :
2 2 2
V L - x) x ( A · ∆ +
sau :
V
2
- A
2
∆ x = W (10.27)
în care :
W = A
2
x - L
2
(10.28)
Sub altă formă ecuaţia se scrie :
B
*
V = W (10.29)
în care :
B
*
= (E - A
2
) ; V =

,
_

¸
¸
∆ x
V
2
(10.30)
Matricea coeficienţilor de pondere pentru sistemul de ecuaţii este :
Q =

,
_

¸
¸

x x
Q
P
0
0
1
2
şi cu aceasta ,conform egalităţii , corespunzătoare măsurătorilor condiţionate, putem scrie :
( ) W K
A
E
Q
P
A E
x x
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸


*
2
1
2
2
0
0
(10.31)
Prin dezvoltare şi notând :
[ P
2
-1
+ A
2
Q
xx
A
2
*
]
-1
= K
-1
se obţine :
K = K
-1
W (10.32)
şi cu aceasta matricea corecţiilor :
K
A Q
P
x
V
x x

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸


*
2
1
2
2
(10.33)
Egalităţile (10.32) , (10.33) se obţin şi prin particularizarea relaţiilor (10.17) şi (10.19), pentru
B
2
= o .
1.3.19. EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE
S-a arătat că matricea coeficienţilor de pondere corespunzători observaţiilor compensate , la
măsurătorile indirecte cu mai multe mărimi măsurate este dată de egalitatea (7.27). Elementele
matricei sunt exprimate prin relaţiile (7.31).
Prin analogie matricea coeficienţilor de pondere corespunzători mărimilor obţinute prin
măsurători indirecte şi rezolvate pe grupe de ecuaţii are forma :

,
_

¸
¸
·
y y x y
y l
x y x x
x l
y l x l l l
x y l
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q
2
2
2 2 2 2
2
(10.34)
Comparând matricile (7.27) şi (10.34) rezultă :
y y x x
x y
y l
L x
x x
x l
x l l l
L L
Q Q
Q
Q
Q
Q Q
Q Q
Q ·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· ; ;
2
2
2 2 2
(10.35)
Pentru calculul elementelor matricilor din (10.35) se pot folosii relaţiile (7.31), dacă pentru
cazul rezolvării pe grupe prin reducere la măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate, punem
condiţiile :
2
*
2
*
1
2
; ;
0
0
B A
A
E
a
Q
P
Q
x x
·

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸
·

(10.36)
Aşa dar, reluăm egalitatea :
Q
LL =
Q – Qa
*
(aQa
*
)
-1
aQ + Qa
*
(aQa
*
)
-1
AQ
XX
A
*
(aQa
*
)
-1
aQ
care după condiţiile (10.36) devine :

( )
[ ]

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
+
+

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
·



− −



− −
x x x x
x x x x x x
L L
Q
P
A E K B B K B B K
A
E
Q
P
Q
P
A E K
A
E
Q
P
Q
P
Q
0
0
) (
0
0
0
0
0
0
0
0
1
2
2
1 *
2
1
2
1 *
2 2
1
*
2
1
2
1
2
2
1
*
2
1
2
1
2
(10.37)
În (10.37) s-a notat :
( )
( ) ( )
1
1
*
2 2
1
2
1
*
2
2
1
2
1
*
2
1
2
2
1 *
0
0
) (








· + ·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

− ·
·
1
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

·
K A Q A P
A
E
Q A P
A
E
Q
P
A E
a Q a
x x x x
x x
Dezvoltând termenul al doilea din egalitatea se obţine :
( )

,
_

¸
¸


·
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− − −
− − − − −



x x
x x
x x
x x
x x x x
Q A K A Q P K A Q
Q A K P P K P
Q
P
A E K
A
E
Q
P
2
1 *
2
1
2
1 *
2
2
1 1
2
1
2
1 1
2
1
2
2
1
*
2
1
2
0
0
0
0
(10.38)
Dacă notăm :
K
-1
B
2
[B
2
*
K
-1
B
2
]
-1
B
2
*
K
-1
= K
1
-1
(10.39)
termenul al treilea din egalitatea (10.37) dezvoltat conduce la următoarea matrice (M
o
) :

,
_

¸
¸


·
− − −
− − − − −
x x
x x
x x
x x
Q A K A Q P K A Q
Q A K P P K P
M
2
1 *
2
1
2
1 *
2
2
1 1
2
1
2
1 1
2
0
(10.40)
Din relaţiile (10.37), (10.38), (10.40) şi conform notaţiilor (10.35) se obţine :
x x x x
x l
x x x x x x x x x x xx
l l
Q A k p Q A k p Q
Q A k A Q Q A k A Q Q Q
p k p p k p Q
2
1
1
1
2 2
1 1
2
2
1
1
*
2 2
1 *
2
1
2
1 1
2
1
2
1 1
2
2
2 1
− − − −
− −
− − − − − −
− ·
+ − ·
+ ·
(10.41)
S-a arătat, de asemeni, că:
( )
xx Lx
AQ aQa Qa Q
1
* *

− ·
În condiţiile (10.36) devine:

( )
( )
( )

,
_

¸
¸

·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− ·

− −

− − −

− −

1
2
1 *
2 2
1 *
2
1
2
1 *
2 2
1 1
2
1
2
1 *
2 2
1
*
2
1
2
0
0
B k B B k A Q
B k B B k p
B k B B k
A
E
Q
p
Q
x x
x x
L x
(10.42)
Din (10.35) şi (10.42) rezultă:
( )
( )
1
2
1 *
2 2
1 *
2
1
2
1 *
2 2
1 1
2
2

− −

− − −
·
− ·
B k B B k A Q Q
B k B B k p Q
x x xy
y l
(10.43)
( ) [ ]
1
1
* *


· A aQa A Q
xx
sau :

( ) ( )
y y
x x
x x
Q B k B B
A
E
Q
p
A E B Q · ·
1
1
]
1

¸

1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− ·





1
2
1 *
2
1
2
1
*
2
1
2
2
*
2
0
0
(10.44)
Într-o formă mai concentrată expresiile coeficienţilor de pondere se scriu astfel :
0 1 *
2
0 1
2
2
1
1
1 1
2
2
1
1
1 *
2
1
2
1
1
1 1
2
1
2
1
2
1 *
2
2
0
1 * 0 1 1 *
2 2
1 1
1
2
2
2 2
) (
) (
) (
) (
k k A Q Q
k k p Q
Q A k k p Q
Q A k k A Q Q Q
p k k p p Q
B K B Q
Q B K
K B K K K B Q B K K
xx xy
y l
x x x l
x x x x x x x x
l l
yy
yy
yy


− − −
− −
− − − − −
− −
− − − − −
·
− ·
− ·
− − ·
− − ·
·
·
· ⋅ ·
(10.45)
Pe baza relaţiilor stabilite rezultă o observaţie importantă. Sistemul de ecuaţii (10.8) poate fi
scris explicit astfel:

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
+
·

,
_

¸
¸

2 2
*
2
2 2
*
2 1 1
*
1
1
2 2
*
2 2 2
*
2
2 2
*
2 2 2
*
2 1 1
*
1
L P B
L P A L P A
B P B A P B
A P A A P A A P A
y
x
şi de aici rezultă :
1
2 2
*
2 2 2
*
2
2 2
*
2 2 2
*
2 1 1
*
1

,
_

¸
¸
+
·

,
_

¸
¸
B P B A P B
A P A A P A A P A
Q Q
Q Q
y y y x
x y x x
(10.46)
Cum matricile coeficienţilor de pondere Q
xx
, Q
xy
, Q
yy
, sunt date de relaţiile (10.45) se găseşte
inversa matricei din (10.46) astfel :

,
_

¸
¸
− −
·

,
_

¸
¸
+
− − −
− − −

1
2
1 *
2
0 1 *
2
0 1 *
2 2
1
1
1 *
2
1
2 2
*
2 2 2
*
2
2 2
*
2 2 2
*
2 1 1
*
1
) (
) (
B k B k k A Q
k k A Q Q A k k A Q Q
B P B A P B
A P A A P A A P A
x x
x x x x x x x x
(10.47)
Pentru cazul rezolvări pe grupe de ecuaţii prin procedeul de reducere la măsurători
condiţionate matricea coeficienţilor de pondere se obţine prin particularizarea matricei (10.34) în
sensul că, sistemul (10.20) rezultă din sistemul (10.1) pentru B
2
= 0.
Particularizarea matricei (10.34) constă în particularizarea relaţiilor (10.45)
Astfel, dacă B
2
= 0 , K
-1
1
= 0, şi în consecinţă:
Q Q P P k P
Q Q P k A Q
Q Q Q Q A k A Q
yy
xy x xx
y xx
x x x x
x
x x
· · − ⋅ ⋅
· · ⋅ ⋅
· · −
− − − −
− −

0
0
0
1 1 2
1
2
1 1
2
1
1 2
1 1
2
1 2
1
2
2 2
2
2
(10.48)
Din analiza egalităţilor (10.24) şi ultima din (10.48) rezultă o egalitate foarte importantă:
( )
x x x x x x
Q A k A Q Q A P A A P A
2
1 *
2
1
2 2
*
2 1 1
*
1


− · + (10.49)
care permite stabilirea inversei unei sume de două matrici simetrice, pe baza inverselor matricilor
unitare.
1.3.20. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE
La teoria măsurătorilor indirecte, au fost arătate prin relaţia (5.182) elementele de calcul care
intră în expresia erorii medii pătratice a unităţii de pondere.
Rezultă că este necesar să se stabilească procedeul de calcul al termenului V
*
PV în cazul
compensării pe grupe tratată mai sus.
Pentru aceasta formăm funcţia:
2 2
*
2 1 1
*
1
V P V V P V F + · (10.50)
Dar:
*
1
*
1
*
1
1 1 1
V V V
V V V
∆ + ·
∆ + ·
şi deci :
( ) ( )
V P V V P V V P V V P V
V P V V V P V V F
∆ ∆ + + ∆ + ·
· + ∆ + ∆ + ·
1
*
1 2 2
*
2 1 1
*
1 1 1
*
1
2 2
*
2 1 1 1
*
1
*
1
2
(10.51’)
Reluăm notaţiile:
1 1 1
V V V
x x x
∆ + ·
∆ + ·
Obţinem:
( )
1 1
1 1 1
1 1 1 1 1
1 1 1 1
:
:
V x A
rezultã
V L x A
însã cum
V V L A x A
sau
V V L x x A
x
∆ · ∆
· −
∆ + · − ∆ +
∆ + · − ∆ +
(10.51)
Înmulţim egalitatea (10.51) cu produsul P
1
şi se obţine:
1 1 1 1
V P x A P ∆ · ∆ (10.52)
şi cu această funcţie F din (10.50’) devine:

( )
( ) x A P L x Q x x V P V V P V F
x A P L x Q x x Q x P P V P P V F
sau
x A P A x x A P L A x V P V V P V F
x x
x x x x
∆ − ∆ ∆ + + + ·
∆ − ∆ ∆ + ∆ + + ·
∆ ∆ + ∆ − + + ·

− −
1 1
* 1 *
*
2
2
*
2 1
1
*
1
1 1
*
1
1 * 1 *
2
2
*
2 1
1
*
1
1 1
*
1
*
1 1
*
1
*
1
*
2
2
*
2 1
1
*
1
2 2
2 2
2
(10.54)
Conform relaţiei corespunzătoare măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate, dar
adaptată privind semnul, putem scrie şi relaţia:
( )
( ) ( )
2
1 *
2
* *
1 1
*
1
*
2
* *
1 1
*
1
yB W K B y W V P V F
sau
K B y W V P V F
+ + + ·
+ + ·

(10.55)
Pentru procedeul de rezolvare pe grupe de ecuaţii a măsurătorilor indirecte, prin reducere la
măsurători condiţionate, B
2
=0 şi în consecinţă:
K W V P V F
*
1
1
*
1 + · (10.56)
1.3.21. VERIFICAREA VALABILITĂŢII PROCEDEELOR APLICATE
Rezolvarea pe grupe de ecuaţii a sistemelor ecuaţiilor de erori de tipul (10.1) a presupus
formarea unui sistem de ecuaţii specific măsurătorilor indirecte cu mai multe măsurători. Se pune
problema valabilităţii acestui procedeu, drept care în cele ce urmează se procedează la verificarea
relaţiilor (10.17) şi (10.19) utilizând o metodă de deducere.
La compensarea observaţiilor indirecte este cunoscută formula de control:
0
*
· PV A
care, aplicată în cazul nostru, va fi prezentată sub forma:
0
2 2
*
2 1 1
*
· + V P A V P A
Corecţiile V1 obţinute din rezolvarea grupei a I-a satisfac cu siguranţă formula de control:
0
1 1
*
· V P A
Pentru îndeplinirea completă a formulei de control este necesar a se gãsi minimul totalului
pătratelor erorilor, total care se construieşte după cum s-a arătat în baza formulei:
2 2
*
2 1 1
*
1
1
1
*
1 V P V V P V V P V F + ∆ ∆ + · (10.57)
Termenii din sumă sunt forme pătratice, fapt pentru care aceştia sunt întotdeauna pozitivi.
După rezolvarea primei grupe, primul termen respectă condiţia de minim, rezolvarea grupei a
II-a impunând minimul şi asupra celorlalţi termeni ai formulei (10.57) respectiv:
im V P V V P V min
2 2
*
2 1 1
*
1
· + ∆ ∆ (10.58)
Condiţia de minim ataşată la sistemul:
( )
2 2 2 2
V L y B x x A · − + ∆ + (10.59)
rezolvă complet problema.
Conform relaţiei (10.51), (10.58) ia forma:
im V P V x A P A x min
2 2
*
2 1 1
*
1
*
· + ∆ ∆
Iar sistemul (10.59) după dezvoltări devine:
2 2 2 2 2
L x A W ; W y B x A V − · · − ∆ −
Respectând regulile uzuale în determinarea extremelor, trebuie să se stabilească:
( ) im W y B x A V K V P V x A P A x F min 2
2 2 2
*
2 2
*
2 1 1
*
1
*
· − − ∆ − − + ∆ ∆ ·
Condiţia de minim are loc atunci când:
0
y
F
2
1
; 0
x
F
2
1
; 0
V
F
2
1
2
·


·
∆ ∂

·


Derivând se obţine:
0
0
0
*
2
*
2 1 1
*
1
2 2
·
· + ∆
· −
K B
K A x A P A
K V P
de unde:
( )
0
*
2
*
2
1
1 1
*
1
1
2 2
·
− · ∆
·


K B
K A A P A x
K P V
(10.60)
Valabilitatea procedeului de reducere a măsurătorilor indirecte la măsurători condiţionate se
verifică prin obţinerea după o metodă directă a relaţiilor (10.32) şi (10.33).
Metoda directă, aşa cum s-a mai arătat, coincide cu a determina minimul funcţiei:
( ) W x A V K V P V x A P A x F − ∆ − − + ∆ ∆ ·
2 2
*
2 2
*
2 1 1
*
1
*
2
Condiţia de minim are loc atunci când:
0
2
1
; 0
2
1
2
·


·


x
F
V
F
Derivând se obţine:
0
0
*
2 1 1
*
1
2 2
· + ∆
· −
K A x A P A
K V P
de unde:
( ) K A A P A x
K P V
*
2
1
1 1
*
1
1
2 2


− · ∆
·
(10.61)
Pe de altă parte:
W K K
W K P K A Q A
W K A Q A V
W x A V
xx
xx
1
1
2
*
2 2
*
2 2 2
2 2


·
· +
+ − ·
+ ∆ ·
(10.62)
Exemplu: Exemplu:
64. Să se calculeze coeficienţii de pondere ai mărimilor determinate în exemplul 63, eroarea
medie pătratică a unităţii de pondere şi erorile medii pătratice cu care s-au obţinut mărimile respective.
Din rezolvarea exemplului 63 reconsiderăm matricea :
( )
1
1
*
2 2
1
2
1
1 0 0
0 6 6 6 , 1 3 3 3 , 0
0 3 3 3 , 0 6 6 6 , 1




− −

,
_

¸
¸
· + · A Q A P K
x
x
În continuare se stabilesc:

,
_

¸
¸


·

1 0 0
0 6 2 5 , 0 1 2 5 , 0
0 1 2 5 , 0 6 2 5 , 0
1
K

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
· ·
· · ·
·

− −
∆ ∆

5 , 0 5 , 0 5 , 0
2 5 , 0 2 5 , 0 2 5 , 0
2 5 , 0 2 5 , 0 2 5 , 0
5 , 0 5 , 0 5 , 0
5 , 0 5 , 0 5 , 0
5 , 0 5 , 0 5 , 0
;
5 , 0
5 , 0
5 , 0
5 , 0 ) (
2
* 1
*
2
1 1 *
2
2
1 *
2
3 3
B K K
B K Q B K
B K B Q Q
B K B
o
o
y y
o
x x y y

,
_

¸
¸
− −
− −
− −
· −

,
_

¸
¸
· ·
− −
− − −
5 , 0 5 , 0 5 , 0
2 5 , 0 5 , 0 2 5 , 0
2 5 , 0 2 5 , 0 5 , 0
5 , 0 5 , 0 5 , 0
2 5 , 0 1 2 5 , 0 1 2 5 , 0
2 5 , 0 1 2 5 , 0 1 2 5 , 0
1 1
1
1 * 1 1
1
K K
K B K K K
o
Reluăm, de asemenea din exemplul 63 matricea :

,
_

¸
¸


·
∆ ∆
6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 6 6 6 , 0
x x
Q
Cu care obţinem :

,
_

¸
¸

·
∆ ∆
0 6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
0 3 3 3 , 0 3 3 3 , 0
*
2
A Q
x x
( )

,
_

¸
¸


· −
− −
∆ ∆
2 5 , 0 2 5 , 0 0
0 2 5 , 0 2 5 , 0
1
1
1 *
2
K K A Q
x x

,
_

¸
¸
− ·
∆ ∆
0 0
6 6 6 , 0 3 3 3 , 0
3 3 3 , 0 3 3 3 , 0
2
x x
Q A

,
_

¸
¸


·
∆ ∆
5 , 0 2 5 , 0
2 5 , 0 5 , 0
x x
Q
3 3 6
5 , 0 ; 5 , 0
*
2 2 1 1
· − · −

t ·
· ·
∆ ∆ ∆ ∆
h r
h r
V V
m
Q Q
o
x x x x
3
1
1
1
0
3
0
1
1
1 0
1 1
0 1
1
*
1
1 1 1
·

,
_

¸
¸
− ·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
· − ∆ ·
V V
L x A V
( )
( )
( )
( )
4 , 4
3 6
5 7
5 7
5 4 ) ( ) (
5 , 4
5 , 4
0
) (
5 , 4 5 , 7 5 , 1
5 , 4
5 , 7
5 , 1
5 , 4
1
1
1
0
1 2
6
*
2
* *
1
*
1
*
2
1 *
2
* * *
2
* *
2
1
*
2
* *
2
c c
o
m
K B y W V V V V
y B W K B y W K B y W
K y B W K
B y W
y B W
t ·

t ·
· + + ·
· + + · +
·

,
_

¸
¸

· +
− · +

,
_

¸
¸

· −

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
· +


Sau prin altă metodă :
5 7 9 5 , 4 5 , 4 0 3
9 2
5 , 4 ) 2 (
) 5 , 1 6 ( ) 2 (
) 1 5 , 3 ( ) 3 5 , 1 ( ) 1 1 ( 2 2
5 , 4 0 ;
5 , 4
5 , 4
0
; 3
*
1
*
1 * *
1 * *
* *
*
2 2 1
*
1
· + + + ·
+ · ∆ −
· ∆ ∆ + ∆
· ∆ + ∆
− · − + · ∆ + ∆
·

,
_

¸
¸

· · ·

∆ ∆

∆ ∆
p V V
x A L
x Q x x
Q x x
x x
V V K V V V
o
x x
o
x x
o
o
1.12. MĂSURĂTORI DIRECTE CU CONDIŢII
1.3.22. PROCEDEU DE REZOLVARE PE DOUĂ GRUPE
Considerăm, pentru uşurinţă în înţelegerea procedeului, un sistem de cinci ecuaţii de erori cu
n corecţii scris astfel:
0 ...
0 ...
0 ...
0 ...
0 ...
2 2 1 1
2 2 1 1
3 2 2 1 1
2 2 2 1 1
1 2 2 1 1
· + + + +
· + + + +
· + + + +
· + + + +
· + + + +
e n n
d n n
n n
n n
n n
v e v e v e
v d v d v d
v c v c v c
v b v b v b
v a v a v a
ω
ω
ω
ω
ω
(10.63)
Se divide sistemul (10.63) în doua grupe:
- grupa I-a formată din ecuaţii, în care corecţiile existente într-o ecuaţie să nu se regăsească la
celelalte;
- grupa II-a formată din restul de ecuaţii ale sistemului, care nu pot fi încadrate în prima grupă.
Procedeul de rezolvare pe două grupe, constă în principal, în rezolvarea separat a fiecărei
grupe, dar cu condiţia ca valorile corecţiilor care se obţin să fie identice cu cele obţinute prin
rezolvarea în bloc a sistemului de ecuaţii.
O asemenea condiţie poate fi îndeplinită dacă, coeficienţii corecţiilor şi termenii liberi din
ecuaţiile grupei a doua se transformă corespunzător . Folosim litere mari pentru aceste mărimi, iar cele
doua grupe de ecuaţii vor fi:
Grupa I-a:
0 ...
0 ...
0 ...
3 2 2 1 1
2 2 2 1 1
1 2 2 1 1
· + + + +
· + + + +
· + + + +
ω
ω
ω
n n
n n
n n
v c v c v c
v b v b v b
v a v a v a
(10.64)
Grupa II-a:
0 ....
0 ....
2 2 1 1
2 2 1 1
· + + + +
· + + + +
E n n
D n n
v E v E v E
v D v D v D
ω
ω
(10.65)
Se observă că este important să stabilim modul în care se obţin coeficienţii şi termenii liberi
transformaţi.
Pentru aceasta formăm sistemul ecuaţiilor normale pentru cazul în care cele două grupe se
rezolvă în bloc.
0 ] [ ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [ ] [
.......... .......... .......... .......... .......... .......... .......... ..........
0 ] [ ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [ ] [
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1
3 5 4 3 2 1
2 5 4 3 2 1
1 5 4 3 2 1
· + + + + +
· + + + + +
· + + + + +
· + + + + +
· + + + + +
E
D
K EE K DE K cE K bE K aE
K DE K DD K cD K bD K aD
K cE K cD K cc K bc K ac
K bE K bD K bc K bb K ab
K aE K aD K ac K ab K aa
ω
ω
ω
ω
ω
(10.66)
Analizând sistemul (10.66) se observă că cele doua grupe de ecuaţii (10.64) şi (10.65) pot fi
rezolvate separat, deci prin sisteme de ecuaţii normale corespunzătoare, dacă sunt îndeplinite
condiţiile:
0 ] [ ; 0 ] [
0 ] [ ; 0 ] [
0 ] [ ; 0 ] [
· ·
· ·
· ·
cE cD
bE bD
aE aD
(10.67)
Pe de altă parte, pe baza condiţiei de formare a primei grupe de ecuaţii rezultă:
0 ] [ ; 0 ] [ ; 0 ] [ · · · bc ac ab
(10.67’)
Aşadar, sistemele de ecuaţii normale au forma:
pentru prima grupa :
[aa]K
1

1
=0
[bb]K
2

2
=0 (10.68)
[cc]K
3

3
=0
pentru grupa a doua :
[DD]K
4
+ [DE]K
5
+ ω
D
= 0
[DE]K
4
+ [EE]K
5
+ ω
E
= 0 (10.69)
Pentru calculul coeficienţilor corecţiilor şi termenilor liberi transformaţi vom scrie egalităţile :
D
1
= d
1
+ a
1
α
1
+ b
1
α
2
+ c
1
α
3
D
2
= d
2
+ a
2
α
1
+ b
2
α
2
+ c
1
α
3
(10.70)
……………………………….
D
n
= d
n
+ a
n
α
1
+ b
n
α
2
+ c
n
α
3
D = ω
d
+ ω
1
α
1
+ ω
2
α
2
+ ω
3
α
3
şi:
E
1
= e
1
+ a
1
β
1
+ b
1
β
2
+ c
1
β
3
E
2
= e
2
+ a
2
β
1
+ b
2
β
2
+ c
2
β
3
…………………………… (10.71)
E
n
= e
n
+ a
n
β
1
+ b
n
β
2
+ c
n
β
3
E = ω
e
+ ω
1
β
1
+ ω
2
β
2
+ ω
3
β
3
Cu egalităţile (10.70) şi condiţiile (10.67) se obţine:
0 ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [
3 2 1
3 2 1
3 2 1
· + + +
· + + +
· + + +
cd cc bc ac
bd bc bb ab
ad ac ab aa
α α α
α α α
α α α
(10.72)
şi cu egalităţile (10.71) şi condiţiile (10.67) se obţine:
0 ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [
0 ] [ ] [ ] [ ] [
3 2 1
3 2 1
3 2 1
· + + +
· + + +
· + + +
ce cc bc ac
be bc bb ab
ae ac ab aa
β β β
β β β
β β β
(10.73)
Sistemele de ecuaţii (10.72) şi (10.73) pe baza egalităţilor (10.67) pot fi scrise astfel:
0 ] [ ] [
0 ] [ ] [
0 ] [ ] [
3
2
1
· +
· +
· +
cd cc
bd bb
ad aa
α
α
α
(10.72’)
şi:
0 ] [ ] [
0 ] [ ] [
0 ] [ ] [
3
2
1
· +
· +
· +
ce cc
be bb
ae aa
β
β
β
(10.73’)
Din (10.72’) si (10.73’) rezultă:
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
[ ]
] [
; ;
; ;
3 2 1
3 2 1
cc
ce
bb
be
aa
ac
cc
cd
ab
bd
aa
ad
− · − · − ·
− · − · − ·
β β β
α α α
(10.74)
În concluzie, cu egalităţile (10.74) se obţin mărimile intermediare de calcul, care se utilizează
în continuare, folosind egalităţile (10.70) şi (10.71) la calculul coeficienţilor şi termenilor liberi
transformaţi.
De fapt mărimile intermediare de calcul se obţin folosind sisteme de ecuaţii normale similare
cu sistemul (10.68), diferenţa constatându-se numai la termenii liberi. Aşadar, sunt îndeplinite
condiţiile de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale (10.68), (10.69) şi deci de obţinere a valorilor
corelatelor k
1
, k
2
, k
3
, k
4
şi k
5
. Astfel vom scrie :
n i k c k b k a V
i i i i
,....., 3 , 2 , 1
3 2 1
'
· + + · (10.75)
şi
n i k E k D V
i i i
,......, 3 , 2 , 1
5 4
' '
· + · (10.76)
Cumulând valorile corecţiilor stabilite cu relaţiile (10.75) şi (10.76) obţinem:
'' '
i i i
V V V + · (10.77)
- egalităţi identice cu cele scrise la rezolvarea în bloc a sistemului de ecuaţii.
Eroarea medie pătratică a unei singure observaţii se obţine cu relaţia :
[ ]
r
vv
m
o
t ·
sau :
[ ] [ ]
r
v v v v
m
o
' ' ' ' ' ' +
t · (10.78)
unde s-a presupus că termenul cu suma produselor duble 2[V’V’’] este nul, dat fiind că sunt termeni
atât pozitivi cât şi negativi şi se compensează.
Relativ la calculul erorilor fiecărei corecţii în parte şi de asemenea al erorii unei funcţii de
mărimi măsurate, acestea se fac după procedeele cunoscute.
Exemplu : Exemplu :
65. Se consideră o reţea de triangulaţie de forma unui poligon cu punct central (fig.22).
Valorile măsurate ale unghiurilor sunt:
5 34 56 70 2 1 6 16 19 95 6
7 43 38 75 1 1 2 13 25 34 5
8 54 24 33 0 1 2 43 15 50 4
7 13 48 92 9 2 55 55 100 3
7 32 02 43 8 9 38 28 33 2
6 26 09 44 7 9 38 05 45 1
, . . , . .
, . . , . .
, . . , . .
, . . , . .
, . . , . .
, . . , . .
· ·
· ·
· ·
· ·
· ·
· ·

 
 
 
 
 
Să se stabilească valorile probabile ale unghiurilor şi
eroarea medie pătratică a unei singure măsurători prin metoda
măsurătorilor condiţionate, procedeul de rezolvare pe două
grupe.
Se formează sistemul ecuaţiilor de erori.
Pentru aceasta se calculează termenii liberi ai celor 6 ecuaţii (5 de figura, 1 de centru şi 1 de
laturi).
Avem :
0 ; 0 , 3 1 ; 3 , 3 1 ; 0 , 3 1 ; 0 , 3 1
5 4 3 2 1
· ′ ′ · ′ ′ · ′ ′ · ′ ′ · ω ω ω ω ω
Termenul liber al ecuaţiei de laturi îl calculam cu logaritmi din tabelul următor:
Tabelul 10
Nr.
Unghi
log sin dl’’ nr.
unghi
log sin dl’’
1
4
7
10
7409171 , 1
8430032 , 1
8859126 , 1
8501974 , 1 21,0
17,5
21,7
32
2
5
8
11
9862213 , 1
8341279 , 1
7522481 , 1
7473084 , 1 31,2
30,7
22,5
5,4
3200303 , 1 3199097 , 1
ω
6
=1206
Cu datele stabilite avem :
V
1
+ V
2
+ V
3
+ 13 =0
V
4
+ V
5
+ V
6
+ 13 =0
V
7
+ V
8
+ V
9
+ 13 =0
V
10
+ V
11
+ V
12
+ 13 =0
V
3
+ V
6
+ V
9
+ V
12
+ 0 =0
21,0V
1
– 31,2V
2
+ 17,5V
4
– 30,7V
5
+ 21,7V
7
– 22,5V
8
+ +32,0V
10
– 5,4V
11
+ 1206 =0
Împărţim sistemul astfel:
Grupa I – a:
a). V
1
+ V
2
+ V
3
+ 13 =0
b). V
4
+ V
5
+ V
6
+ 13 =0
c). V
7
+ V
8
+ V
9
+ 13 =0
d). V
10
+ V
11
+ V
12
+ 13 =0
Grupa II – a:
e). V
3
+ V
6
+ V
9
+ V
12
+ 0 =0
f). 21,0V
1
– 31,2V
2
+ 17,5V
4
– 30,7V
5
+ 21,7V
7
– 22,5V
8
+ 32,0V
10
– 5,4V
11
+ 1206 =0
Sistemele de ecuaţii normale sunt :
Grupa I – a
[ aa ] K
1
+ ω
1
= 0
[ bb ] K
2
+ ω
2
= 0
[ cc ] K
3
+ ω
3
= 0
[ dd ] K
4
+ ω
4
= 0
Grupa II – a
[ EE ] K
5
+ [ EF ] K
6
+ ω
E
= 0
[ EF ] K
5
+ [ FF ] K
6
+ ω
F
= 0
Pentru calculul coeficienţilor şi a termenilor liberi din sistemele de ecuaţii normale scrise
formăm schema 31.
Schema 31
Nr.
corecţiei
a] b] C] d] e] f] control
s
1
2
3
1
1
1
1 21,0
-31,2
22,0
-30,2
2
4
5
6
1
1
1
1 17,5
-30,7
18,5
-29,7
2
7
8
1
1
1 21,7
-22,5
22,7
-21,5
9 1 2
10
11
12
1
1
1
1 32,0
-5,4
33,0
-4,4
2
[ ] 3 3 3 3 4 2,4 18,4
[a 3 1 -10,2 -6,2
[b 3 1 -13,2 -9,2
[c 3 1 -0,8 3,2
[d 3 1 26,6 30,6
Cu rezultatele obţinute în schemă vom scrie :
3K
1
+ ω
1
= 0 3α
1
+ 1 = 0 3β
1
– 10,2 = 0
3K
2
+ ω
2
= 0 3α
2
+ 1 = 0 3β
2
– 13,2 = 0
3K
3
+ ω
3
= 0 3α
3
+ 1 = 0 3β
3
– 0,8 = 0
3K
4
+ ω
4
= 0 3α
4
+ 1 = 0 3β
4
– 26,6 = 0
de unde :
333 , 4
3
13
3
333 , 4
3
13
3
333 , 4
3
13
3
333 , 4
3
13
3
4
4
3
3
2
2
1
1
− · − · − ·
− · − · − ·
− · − · − ·
− · − · − ·
ω
ω
ω
ω
K
K
K
K
867 , 8
3
6 , 26
333 , 0
3
1
267 , 0
3
8 , 0
333 , 0
3
1
400 , 4
3
2 , 13
333 , 0
3
1
400 , 3
3
2 , 10
333 , 0
3
1
4 4
3 3
2 2
1 1
− · − · − · − ·
· · − · − ·
· · − · − ·
· · − · − ·
β α
β α
β α
β α
Coeficienţii şi termenii liberi transformaţi ai grupei a II – a se calculează folosind schemele 32
şi 33.
Schema 32
Nr.
crt.
E

1

2

3

4
E f

1

2

3

4
F
1
2
3 1
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,667
21,0
-31,2
3,4
3,4
3,4
24,400
-27,80
3,400
4
5
6 1
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,667
17,5
-30,7
4,4
4,4
4,4
21,900
-26,30
4,400
7
8
9 1
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,667
21,7
-22,5
0,267
0,267
0,267
21,967
-22,30
0,267
10
11
12
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,333
-0,667
32,0
-5,4
-8,867
-8,867
-8,867
23,133
-14,26
-8,867
[E]=0 [F] =0
Schema 33
Nr.ec.
f e
ω ω /
) (
1 1 1
β α ω ) (
2 2 2
β α ω ) (
3 3 3
β α ω ) (
4 4 4
β α ω
F E
ω ω /
1
2
0
1206
13x(-0,333)
13x(3,400)
13x(-0,333)
13x(4,400)
13x(-0,333)
13x(0,267)
13x(-0,333)
13x(-8,867)
-17,316
1195,60
Coeficienţii corelatelor şi termenii liberi ai sistemului de ecuaţii normale corespunzător grupei
a II – a se calculează cu schema 34.
Schema 34
Nr.crt. E F S
1
2
3
-0,333
-0,333
0,667
24,400
-27,800
3,400
24,067
-28,133
4,067
4
5
6
-0,333
-0,333
0,667
21,900
-26,300
4,400
21,567
-26,633
5,067
7
8
9
-0,333
-0,333
0,667
21,967
-22,233
0,267
21,634
-22,566
0,934
10
11
12
-0,333
-0,333
0,667
23,133
-14,267
-8,867
22,800
-14,600
-8,200
[ ] 0,004 0,000 0,004
2,6670 -0,8000 1,8670
4.364,653 4.363,8533
4.365,7203
Ecuaţiile normale ale corelatelor K
5
şi K
6
ale grupei a doua sunt:
2,6670 K
5
- 0,8000 K
6
– 17,3160 = 0
-0,8000 K
5
+ 4.364,6533 K
6
+ 1.195,6000 = 0
Sistemul de ecuaţii, rezolvat cu ajutorul schemei de reducere, are soluţia :
K
5
= 6,4109
K
6
= -0,2727
Corecţiile probabile se obţin folosind schema 35 .
Schema 35
k -4,333 -4,333 -4,333 -4,333 6,4100 -0,2727 V
i
Nr.crt. a b c d E F
1
2
3
1
1
1
-0,333
-0,333
0,667
24,400
-27,800
3,400
-13,12
1,11
0,98
4
5
6
1
1
1
-0,333
-0,333
0,667
21,900
-26,300
4,400
-12,44
0,70
-1,25
7
8
9
1
1
1
-0,333
-0,333
0,667
21,967
-22,233
0,267
,12,46
-0,40
-0,13
10
11
12
1
1
1
-0,333
-0,333
0,667
23,133
-14,267
-8,867
-12,78
-2,58
2,36
Verificarea valorilor obţinute pentru corecţii se face cu egalitatea :
[ VV ] = - [ K ω ]
[ VV ] = 662,540
[ K ω ] = - K
1
ω
1
– K
2
ω
2
– K
3
ω
3
– K
4
ω
4
– K
5
ω
E
– K
6
ω
F
= 662,628
Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători este :
5 , 0 1 43 , 110
6
54 , 662
0
′ ′ t · t · t · m
Valorile probabile ale unghiurilor se obţine adunând algebric corecţiile la unghiurile
corespunzătoare, măsurate.
1.3.23. PROCEDEU DE REZOLVARE PE TREI GRUPE
Procedeul de rezolvare pe trei grupe constituie o generalizare a procedeului de rezolvare pe
două grupe .
Principiul procedeului constă în tratarea grupei I- a ca la rezolvarea pe două grupe, după care
grupele a II – a şi a III – a mai întâi, se transformă ca la rezolvarea pe doua grupe, apoi se rezolvă
separat.
Rezolvarea separat a grupelor II şi III constă în a trata grupa a II- a după o metodă cunoscută,
iar grupa a III se va transforma a doua oară şi apoi se va trata separat.
În acest mod se obţin trei corecţii distincte, care vor determina prin însumare valorile totale ale
corecţiilor, astfel :
) ,......, 3 , 2 , 1 ( ' ' ' ' ' ' n i V V V V
i i i i
· + + ·
(10.79)
Fie de exemplu, un sistem de ecuaţii de erori descompus în trei grupe de ecuaţii:
Grupa I
0 .......
0 .......
0 ......
3 2 2 1 1
2 2 2 1 1
1 2 2 1 1
· + + + +
· + + + +
· + + + +
ω
ω
ω
n n
n n
n n
v c v c v c
v b v b v b
v a v a v a
(10.80)
Grupa a II- a
0 .......
2 2 1 1
· + + + +
d n n
V d V d V d ω
(10.81)
Grupa a III- a
0 .......
0 ........
3 2 2 1 1
2 2 1 1
· + + + +
· + + + +
ω
ω
n n
e n n
v c v f v f
v d v e v e
(10.82)
Din prima grupă fac parte ecuaţiile ale căror corecţii nu se repetă de la o ecuaţie la alta şi au
coeficienţi egali cu t 1 sau zero.
Din a doua grupă fac parte restul de ecuaţii care conţin corecţii cu coeficienţi egali cu t 1 sau
zero.
Din a treia grupă fac parte ecuaţiile care nu pot fi cuprinse în grupele II şi III.
Rezolvând grupa I se obţin corecţiile V
i
’ folosind relaţiile :
3 , 2 , 1
,......, 3 , 2 , 1
·
· − ·

j
n i
n
V
j
j
ij
ω
(10.83)
în care :
ω
j
– este termenul liber al ecuaţiei j din prima grupă ;
n
j
– numărul corecţiilor care fac parte din ecuaţia j ;
Pentru aceasta vom scrie :
3 3 2 2 1 1
3 2 1
ω α ω α ω α ω ω
α α α
+ + + ·
+ + + ·
d D
i i i i i
c b a d D
(10.84)
3 3 2 2 1 1
3 2 1
3 3 2 2 1 1
3 2 1
ω γ ω γ ω γ ω ω
γ γ γ
ω β ω β ω β ω ω
β β β
+ + + ·
+ + + ·
+ + + ·
+ + + ·
f F
i i i i i
e E
i i i i i
c b a f F
c b a e E
(10.85)
În egalităţile (10.84) şi (10.85) a
i
, b
i ,
c
i
au valori egale cu t 1 sau zero. Mai mult, un
coeficient diferit de zero într-o ecuaţie, este zero în celelalte.
Pe de altă parte, din aceleaşi date rezultă :
j
j
j
j
j
j
j
j
j
n
f
n
e
n
d ] [
;
] [
;
] [
− · − · − · γ β α
(10.86)
Cu aceste precizări putem scrie :
j
j
i i
d D
j
j
i i
n
e
e E
n
d
n
d
n
d
n
d
d D
] [
] [ ] [ ] [
] [
3
3
3
2
2
2
1
1
1
− ·
− − − ·
− ·
ω ω ω ω ω
(10.86’)
3
3
3
2
2
2
1
1
1
3
3
3
2
2
2
1
1
1
] [ ] [ ] [
] [
] [ ] [ ] [
ω ω ω ω ω
ω ω ω ω ω
n
f
n
f
n
f
n
f
f F
n
e
n
e
n
e
f F
j
j
i i
e E
− − − ·
− ·
− − − ·
(10.87)
Termenii liberi pot fi calculaţi mai simplu, folosind observaţiile corectate cu primele corecţii.
Folosind coeficienţii şi termenii liberi transformaţi se rezolvă mai întâi separat grupa a II – a.
Astfel, vom scrie :
[ DD ] K
4
+ ω
D
= 0 (10.88)
de unde :
[ ]
D
D
DD
K ω ρ
ω
11 4
· − ·
Corecţiile V
i
’’ se obţin cu relaţiile :
) (
11 11
ρ ω ω ρ
i i D i D i i
D r r D V · · ·

(10.89)
Este evident faptul, că dacă grupa a doua conţine două ecuaţii de erorii, coeficienţii şi termenii
liberi transformaţi se obţin la fel; deci faţă de ecuaţiile iniţiale :
[ ]
[ ] 0 ' '
0 '
· +
· +
d
d
v d
dv
ω
ω
obţinem :
[ ]
[ ] 0 ' '
0
· +
· +
D
D
v D
Dv
ω
ω
(10.90)
iar sistemul ecuaţiilor normale se scrie :
[ ] [ ]
[ ] [ ] 0 ' ' ' ' '
0 ' '
4 4
4 4
· + +
· + +
D
D
K D D K DD
K DD K DD
ω
ω
(10.91)
Rezolvând sistemul (10.91) după una din metodele cunoscute, de exemplu metoda matricială
valorile corelatelor se obţin cu expresii de forma :
D D
D D
K
K
' '
'
22 21 4
12 11 4
ω ρ ω ρ
ω ρ ω ρ
+ ·
+ ·
(10.92)
Expresiile corecţiilor în acest caz sunt :
'
1
'
1
''
K D K D V
i i i
+ · (10.93)
sau :
D i i D i i
D D D D i i
D D D D
D V
' ) ( ) (
) ( ) (
22
'
12 21
'
11
'
22 21
'
12 11
''
ω ρ ρ ω ρ ρ
ω ρ ω ρ ω ρ ω ρ
+ + + ·
· + + + ·
Notăm :
i i i
i i i
s D D
r D D
· +
· +
22
'
12
21
'
11
ρ ρ
ρ ρ
(10.94)
şi obţinem :
D i D i i
s r V '
''
ω ω + · (10.95)
În continuare, pornind de la calculul corecţiilor cu relaţia (10.88), se face o a doua
transformare a coeficienţilor ecuaţiei grupei a III-a, astfel:
β
α
i i i
i i i
D F F
D E E
+ ·
+ ·
'
'
(10.96)
[ ]
[ ]
[ ]
[ ] DD
F D
DD
E D ' '
;
' '
− · − · β α
(10.97)
sau :
[ ] [ ] ' ' ; ' '
11 11
F D E D ρ β ρ α · · (10.97’)
După ce au fost stabiliţi coeficienţii transformaţi a doua oară se obţin corelatele K
5
şi K
6
prin
rezolvarea grupei a doua şi cu acestea corecţiile cu relaţiile:
6
''
5
'' ''
K F K E V
i i i
+ · (10.98)
1.13. CAZUL GENERAL DE REZOLVARE PE GRUPE A
SISTEMULUI DE ECUAŢII
1.3.24. MĂSURĂTORI INDIRECTE
Se întâlneşte în mod deosebit la rezolvarea reţelelor geodezice gruparea realizându-se pe
necunoscute, respectiv pe coordonatele punctelor care se determină.
Pentru înţelegere, considerăm o reţea geodezică cu două puncte necunoscute P
o
şi R
o
, din
(fig.23)
P
1
Figura 23
Corespunzător direcţiilor măsurate 1,2,3,…..,18 se demonstrează la cursul de Geodezie că pot
fi scrise ecuaţiile : (10.99).
Sistemul de ecuaţii al corecţiilor (10.99) poate fi scris matricial astfel :
SX + L = V (10.100)
S-a notat :
S – matricea coeficienţilor ;
X – matricea necunoscutelor ;
L – matricea termenilor liberi ;
V – matricea corecţiilor ;
A B C L V
-∆ z
2
------- --------- ------- ------- -----------------
-
c
1 o
x ∆ + d
1
o
x ∆
+ l
1
= V
1
-∆ z
2
------- --------- ------- ------- -----------------
-
-------------------
-
+ l
2
= V
2
-∆ z
2
------- --------- ------- -------
a
3
∆ x
o
+b
3
∆ y
o
-------------------
-
+ l
3
= V
3
-∆ z
2
------- --------- ------- ------- -----------------
-
-------------------
-
+ l
4
= V
4
-∆ z
o
--------- ------- -------
a
5
∆ x
o
+b
5
∆ y
o
-------------------
-
+ l
5
= V
5
-∆ z
o
--------- ------- -------
a
6
∆ x
o
+b
6
∆ y
o c
6 o
x ∆ + d
6
o
x ∆
+ l
6
= V
6
-∆ z
o
--------- ------- -------
a
7
∆ x
o
+b
7
∆ y
o
------------------- + l
7
= V
7
-
-∆ z
o
--------- ------- -------
a
8
∆ x
o
+b
8
∆ y
o
-------------------
-
+ l
8
= V
8
o
z ∆ − ------- ------- -----------------
-
c
9 o
x ∆
+ d
9
o
x ∆
+ l
9
= V
9
o
z ∆ − ------- -------
a
10
∆ x
o
+b
10
∆ y
o
c
10 o
x ∆
+ d
10
o
x ∆
+ l
10
= V
10
o
z ∆ − ------- ------- -----------------
-
c
11 o
x ∆
+ d
11
o
x ∆
+ l
11
= V
11
-∆ z
1
------- -----------------
-
-------------------
-
+ l
12
= V
12
-∆ z
1
-------
a
13
∆ x
o
+b
13
∆ y
o
-------------------
-
+ l
13
= V
13
-∆ z
1
------- -----------------
-
-------------------
-
+ l
14
= V
14
-∆ z
3
-----------------
-
-------------------
-
+ l
15
= V
15
-∆ z
3
-----------------
-
c
16 o
x ∆
+ d
16
o
x ∆
+ l
16
= V
16
-∆ z
3
-----------------
-
-------------------
-
+ l
17
= V
17
-∆ z
3
a
18
∆ x
o
+b
18
∆ y
o
-------------------
-
+ l
18
= V
18
Deoarece matricea de dimensiuni oarecare poate fi compusă din matrici de dimensiuni mai
mici şi ţinând seama de gruparea realizată în (10.99) sistemul (10.100) poate fi scris sub forma :

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
3
2
1
3
2
1
3
2
1
) (
V
V
V
L
L
L
x
x
x
C B A
(10.101)
Sistemul de ecuaţii (10.100) corespunde măsurătorilor indirecte, iar pe baza metodei
matriciale de rezolvare a unui astfel de sistem al corecţiilor, obţinem sistemul de ecuaţii normale.
0
* *
· + L S SX S (10.102)
în care:
( )

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
C C B C A C
C B B B A B
C A B A A A
C B A
C
B
A
S S
* * *
* * *
* * *
*
*
*
*
(10.103)
Înmulţim la stânga sistemul (10.102) cu matricea nesingulară R
*
de ordinul trei şi avem :
0
* * * *
· + L S R SX S R (10.104)
Având în vedere că R.R
-1
= E, egalităţile (10.100) şi (10.104) pot fi scrise :
SRR
-1
X+L=V (10.105)
R
*
S
*
SRR
-1
X+R
*
S
*
L = 0 (10.106)
Din relaţia (10.106) obţinem :
R
-1
X=-(R
*
S
*
SR)
-1
R
*
S
*
L
care introdusă în (10.105) conduce la :
V = L – SR(R
*
S
*
SR)
-1
R
*
S
*
L (10.107)
În continuare este necesar să alegem matricea R astfel că matricea (R
*
S
*
SR) să aibă o formă
cvasidiagonală. Cu o asemenea matrice se obţine direct soluţia rezolvării pe grupe, deoarece inversa
matricei de bază din (10.107) se reduce la inversarea fiecărei sub matrice situate pe diagonala
principală.
În general, matricea R poate fi scrisă ca un produs de matrice.
R = R
1
R
2
unde :

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
E
E
E
R
E
E
E
R
B C
A C A B
0 0
0
0 0
;
0 0
0 0
2 1
ρ
ρ ρ
(10.109)
Problema rezolvării pe grupe este rezolvată dacă reuşim să determinăm operatorii de
transformare ρ
i
(i=1,2,3). În acest scop, mai întâi se determină expresia SR din (10.107)

( ) C B A
E
E
E
C B A S R
A C A B
′ ′
·

,
_

¸
¸
·
0 0
0 0 ) (
1
ρ ρ
(10.110)
în care:
B’ = B + A ρ
AB
(10.111)
C’ = C + A ρ
AC

( ) C B A
E
E
E
C B A R S R
B C
′ ′ ′
·

,
_

¸
¸
′ ′
·
0 0
0
0 0
) (
2 1
ρ
(10.112)
în care :
C’’=C’+B’ρ
BC
(10.113)
Cu elementele stabilite putem trece la formarea matricei R
*
S
*
SR.
Luăm mai întâi în considerare matricea :

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
' ) ' ( ' ) ' ( ) ' (
' ) ' ( ' ) ' ( ) ' (
' '
) ' ' (
) ' (
) ' (
* * *
* * *
* * *
*
*
*
1
* *
1
C C B C A C
C B B B A B
C A B A A A
C B A
C
B
A
S R S R
(10.114)
Operatorii de transformare se determină astfel ca sa fie satisfăcute condiţiile :
0 ) ' ( '
0 ) ' ( '
* *
* *
· ·
· ·
A C C A
A B B A
(10.115)
Având în vedere egalităţile (10.111) putem scrie:
0
0
* * * * *
* * * * *
· + · +
· + · +
A A A C A A C A
A A A B A A B A
AC AC
AB AB
ρ ρ
ρ ρ
(10.116)
Notăm (A
*
A)
-1
= Q
AA
din (10.116) obţinem :
C A Q
B A Q
AA AC
AA AB
*
*
− ·
− ·
ρ
ρ
(10.117)
Se poate demonstra uşor că :
(B’)
*
B’ = B
*
B’
(B’)
*
C’= B
*
C’ (10.118)
(C’)
*
B’ = C
*
B’
Pe baza condiţiilor (10.115) şi egalităţilor (10.118) matricea (10.114) devine:

,
_

¸
¸
·
' ' 0
' ' 0
0 0
* *
* *
*
1
* *
1
C C B C
C B B B
A A
S R S R
(10.119)
Repetând raţionamentul pentru matricea R
2
vom obţine expresia :
' '
* *
B C Q C B Q
BB BB BC
− · − · ρ
unde :
1 *
) ' (

· B B Q
BB
Cu aceste elemente putem scrie următoarea matrice :

,
_

¸
¸
·
' ' 0 0
0 ' 0
0 0
*
*
*
2 1
* *
1
*
2
C C
B B
A A
R S R S R R
(10.120)
Din analiza egalităţii (10.107) rezultă că trebuie stabilită expresia produsului matricial R
*
S
*
L.
În acest scop ţinând seama de egalitatea (10.110) vom scrie :

,
_

¸
¸
·
L C
L B
L A
L S R
*
*
*
* *
1
) ' (
) ' (
(10.121)
Dar, în baza egalităţilor (10.111) obţinem :
( )
( )
* * * *
* * * *
'
'
A C C
A B B
AC
AB
ρ
ρ
+ ·
+ ·
(10.122)

,
_

¸
¸
+
+ ·
L A C
L A B
L A
L S R
A C
A B
) (
) (
* * *
* * *
*
* *
1
ρ
ρ
(10.123)
Conform egalităţilor (10.117) putem scrie :
) ( ) ( ) ' (
* * * * * *
L A AQ L B L A AQ B B L B
AA AA
− · − · (10.124)
Notăm :
AL AA AL
A L L L A Q ρ ρ + · − · ' ;
*
(10.125)
şi atunci :
' ) ' (
* *
L B B · (10.126)
De asemenea, putem scrie :
) ( ) ( ) ' (
* * * * * *
L A AQ L C L A AQ C C L C
AA AA
− · − · (10.127)
Cu notaţiile (10.125) egalitatea devine :
' ) ' (
* *
L C L C · (10.128)
În consecinţă, cu egalităţile (10.126) şi (10.128) egalitatea (10.123) devine:

,
_

¸
¸
·
'
'
*
*
*
* *
1
L C
L B
L A
L S R
(10.129)
Procedând analog se obţine :
L S R
L C
L B
L A
L S R R
* *
*
*
*
* *
1
*
2
' '
' ·

,
_

¸
¸
·
(10.130)
în care :
BL
B L L ρ ' ' ' ' + · (10.131)
cu :
'
*
L B Q
BB BL
− · ρ (10.132)
Înlocuind în expresia (10.107) expresiile (10.112), (10.120) şi (10.130), rezultă:

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− ·
' '
' ) ' ' ' (
*
*
*
L C
L B
L A
Q
Q
Q
B B A L V
C C
B B
A A
(10.133)
Efectuând operaţiile în (10.133) se obţine :
CL BL AL
CC BB AA
C B A L V
L C Q C L B Q B L A AQ L V
ρ ρ ρ ' ' '
' ' ' ' ' '
* * *
+ + + ·
− − − ·
(10.134)
sau :
' ' ' ' ' ' V V V L V + + + · (10.135)
în care :
CL
BL
AL
C V
B V
A V
ρ
ρ
ρ
' ' ' ' '
' ' '
'
·
·
·
(10.136)
Problema se tratează în acelaşi mod indiferent de numărul de grupe.
Exemplu : Exemplu :
66. Să se stabilească valorile probabile ale direcţiilor măsurate într-o reţea de triangulaţie
(fig.24) necesare la calculul coordonatelor punctului P
o
.
Se cunosc:
- coordonatele punctelor P
1
, P
2
, P
3
, P
4
conform tabelului :
Tabelul 12
Punctul Coordonate
P
1
30.024,50 20.993,84
P
2
29.037,54 9.513,70
P
3
48.110,52 5.993,50
P
4
53.906,36 19.438,64
Figura 24
- direcţii măsurate conform tabelului 12 :
Tabelul 12
Punct de
staţie
Punct vizat Nr. direcţie Direcţie
măsurată
P
1
P
2
P
0
2
1
00.00.000
69.78.920
P
2
P
3
P
0
P
1
5
4
3
00.00.000
36.34.321
106.15.988
P
3
P
4
P
0
P
2
8
7
6
00.00.000
72.27.930
114.29.041
P
4
P
0
P
3
10
9
00.00.000
50.40.463
P
0
P
4
P
1
P
2
P
3
11
14
13
12
00.00.000
140.64.503
201.04.107
322.68.644
Se calculează după cum se cunoaşte de la cursul de Geodezie, mai întâi coordonatele
provizorii ale punctului P
0
, coeficienţii de direcţie pentru liniile de observaţie care leagă punctele
cunoscute (P
1
,P
2
,P
3
,P
4
) de punctul necunoscut (P
0
), precum şi diferenţele între orientările măsurate θ
m
şi orientările calculate θ
c
. Aceste mărimi în prealabil calculate se trec în tabelul 13.
Tabelul 13
Punct
Staţie
Punct vizat Nr. direcţie Coeficient de direcţie
a b
-(θ
m
-
θ
c
)=1
1 2 3 4 5 6
P
1
P
2
P
0
2
1
-
2,71
-
4,33
+0,85
-0,85
P
2
P
3
P
0
P
1
5
4
3
-
-1,91
-
-
4,66
-
+2,6
0,00
-2,50
P
3
P
4
P
0
P
2
8
7
6
-
-4,27
-
-
-3,81
-
-7,10
+1,90
+5,20
P
4
P
0
P
3
10
9
1,63
-
-4,19
-
-2,50
+2,50
P
0
P
4
P
1
P
2
P
3
11
14
13
12
1,63
2,71
-1,91
-4,27
-4,19
4,33
4,66
-3,81
+5,70
7,20
-7,70
-5,30
Sistemul ecuaţiilor de erori, literar se scrie :
A B L V
-∆ z
1
------- --------- ------- -------
+a
1
∆ x+b
1
∆ y
+ l
1
= V
1
-∆ z
1
------- --------- ------- ------- -------------------- + l
2
= V
2
-∆ z
2
--------- ------- ------- -------------------- + l
3
= V
3
-∆ z
2
--------- ------- -------
+a
4
∆ x+b
4
∆ y
+ l
4
= V
4
-∆ z
2
--------- ------- ------- -------------------- + l
5
= V
5
-∆ z
3
------- ------- -------------------- + l
6
= V
6
-∆ z
3
------- -------
+a
7
∆ x+b
7
∆ y
+ l
7
= V
7
-∆ z
3
------- ------- -------------------- + l
8
= V
8
-∆ z
4
------- -------------------- + l
9
= V
9
-∆ z
4
-------
+a
10
∆ x+b
10
∆ y
+ l
10
= V
10
-∆ z
o
+a
11
∆ x+b
11
∆ y
+ l
11
= V
11
-∆ z
o
+a
12
∆ x+b
12
∆ y
+ l
12
= V
12
-∆ z
o
+a
13
∆ x+b
13
∆ y
+ l
13
= V
13
-∆ z
o
+a
14
∆ x+b
14
∆ y
+ l
14
= V
14
Numeric sistemul se scrie :
A B L V
-∆ z
1
------- --------- ------- -------
+2,71∆ x+4,33∆ y
-8.85 = V
1
-∆ z
1
------- --------- ------- ------- -------------------------------- +0.85 = V
2
-∆ z
2
--------- ------- ------- -------------------------------- -2.50 = V
3
-∆ z
2
--------- ------- -------
-1,91∆ x+4,66∆ y
+0.00 = V
4
-∆ z
2
--------- ------- ------- -------------------------------- +2.60 = V
5
-∆ z
3
------- ------- -------------------------------- +5.20 = V
6
-∆ z
3
------- -------
-4,27∆ x-3,81∆ y
+1.90 = V
7
-∆ z
3
------- ------- -------------------------------- -7.10 = V
8
-∆ z
4
------- -------------------------------- +2.50 = V
9
-∆ z
4
-------
+1,63∆ x-4,19∆ y
-2.50 = V
10
-∆ z
o
+1,63∆ x-4,19∆ y
+5.70 = V
11
-∆ z
o
-4,27∆ x-3,81∆ y
-5.30 = V
12
-∆ z
o
-1,91∆ x+4,66∆ y
-7.70 = V
13
-∆ z
o
+2,71∆ x+4,33∆ y
+7.20 = V
14
Matricial sistemul de ecuaţii se scrie :
AX + L = V
sau :
( )

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
2
1
2
1
2
1
V
V
L
L
X
X
B A
în care :

,
_

¸
¸

− −


− −

·

,
_

¸
¸
·
3 3 . 4 7 1 . 2
6 6 . 4 9 1 . 1
8 1 . 3 2 7 . 4
1 9 . 4 6 3 . 1
1 9 . 4 6 3 . 1
0 0
0 0
8 1 . 3 2 7 . 4
0 0
0 0
6 6 . 4 9 1 . 1
0 0
0 0
3 3 . 4 7 1 . 2
;
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
B A

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

+

+
+
+

+

·

,
_

¸
¸
+


+
·

,
_

¸
¸


·

,
_

¸
¸





·
1 4
1 3
1 2
1 1
2
1 0
9
8
7
6
5
4
3
2
1
1 1
2 2
0
4
3
2
1
1
; ;
5 0 . 2
5 0 . 2
1 0 . 7
9 0 . 1
2 0 . 5
6 0 . 2
0 0 . 0
5 0 . 2
8 5 . 0
8 5 . 0
2 0 . 7
7 0 . 7
3 0 . 5
7 0 . 5
; ;
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V
V L
L
y
x
X
z
z
z
z
z
X
Matricea corecţiilor direcţiilor măsurate este :
' '
* *
L B Q B L A AQ L V
BB AA
− − ·
în care :
L A Q A L L
B A Q A B B
B B Q A A Q
AA AL AL
AA AB AB
BB AA
*
*
1 * 1 *
; '
; '
) ( ; ) (
− · + ·
− · + ·
· ·
− −
ρ ρ
ρ ρ

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸
·
2 5 . 0
5 . 0
3 3 3 . 0
3 3 3 . 0
5 . 0
;
4
2
3
3
2
*
A A
Q A A
;
1 3 . 5 7 6 . 2
4 6 . 5 8 6 . 1
0 1 . 3 2 2 . 4
3 9 . 3 6 8 . 1
0 9 . 2 8 2 . 0
1 0 . 2 8 1 . 0
2 7 . 1 4 2 . 1
5 4 . 2 8 5 . 2
2 7 . 1 4 2 . 1
5 5 . 1 6 4 . 0
1 1 . 3 2 7 . 1
5 5 . 1 6 4 . 0
1 6 . 2 3 5 . 1
1 7 . 2 3 6 . 1
' ;
8 0 . 0 0 5 . 0
8 0 . 0 0 5 . 0
8 0 . 0 0 5 . 0
8 0 . 0 0 5 . 0
1 0 . 2 8 1 . 0
1 0 . 2 8 1 . 0
2 7 . 1 4 2 . 1
2 7 . 1 4 2 . 1
2 7 . 1 4 2 . 1
5 5 . 1 6 4 . 0
5 5 . 1 6 4 . 0
5 5 . 1 6 4 . 0
1 6 . 2 3 5 . 1
1 6 . 2 3 5 . 1
8 0 . 0 0 5 . 0
1 0 . 2 8 1 . 0
2 7 . 1 4 2 . 1
5 5 . 1 6 4 . 0
1 6 . 2 3 5 . 1
0
0 0 7 . 0 0 0 3 . 0
0 0 3 . 0 0 1 7 . 0
) ( ;
0 7 3 . 1 4 5 5 4 5 . 2 4
5 4 5 . 2 4 7 6 4 . 6 3
*
*
1 * *

,
_

¸
¸
+ +
+ −
− −
− +
− +
+ −
+ +
− −
+ +
− +
+ −
− +
− −
+ +
·

,
_

¸
¸
+ +
+ +
+ +
+ +
+ −
+ −
+ +
+ +
+ +
− +
− +
− +
− −
− −
·

,
_

¸
¸
+ +
+ −
+ +
− +
− −
· − ·
·

,
_

¸
¸
+ −
− +
·

,
_

¸
¸
·

B A
B A Q
L A A Q
B B B B
A B
A A A B
A A
ρ
ρ
L L A
AL
· · ' ; 0 ρ

,
_

¸
¸
+ + − − − − +
+ + + − − + +
− + + − − + + −
− − − + + − − −
− − − + + − − −
+ + + − − + +
+ − − + + − −
− + + − − + + −
+ − − + + − −
+ − − + + − −
+ + + − − + +
+ − − + + − −
− − + + + − − −
+ + − − − − + +
·
2 1 . 0 0 8 . 0 2 4 . 0 0 8 . 0 0 8 . 0 0 0 2 4 . 0 0 0 0 8 . 0 0 0 2 1 0 . 0
0 4 . 0 2 8 . 0 0 6 . 0 2 5 . 0 2 5 . 0 0 0 0 6 . 0 0 0 2 8 . 0 0 0 0 4 0 . 0
2 0 . 0 0 8 . 0 2 9 . 0 0 6 . 0 0 6 . 0 0 0 2 9 . 0 0 0 0 8 . 0 0 0 2 0 . 0
0 2 . 0 2 2 . 0 0 6 . 0 2 0 . 0 2 0 . 0 0 0 0 6 . 0 0 0 2 2 . 0 0 0 0 2 . 0
0 3 . 0 1 3 . 0 0 1 . 0 1 2 . 0 1 2 . 0 0 0 0 1 . 0 0 0 1 3 . 0 0 0 0 3 . 0
0 3 . 0 1 3 . 0 0 1 . 0 1 2 . 0 1 2 . 0 0 0 0 1 . 0 0 0 1 3 . 0 0 0 0 3 0 . 0
0 8 . 0 0 5 . 0 1 0 . 0 0 1 . 0 0 1 . 0 0 0 1 0 . 0 0 0 0 5 . 0 0 0 0 8 0 . 0
1 5 . 0 0 3 . 0 2 1 . 0 0 4 . 0 0 4 . 0 0 0 2 1 . 0 0 0 0 3 . 0 0 0 1 5 . 0
0 8 . 0 0 5 . 0 1 0 . 0 0 1 . 0 0 1 . 0 0 0 1 0 . 0 0 0 0 2 . 0 0 0 0 8 0 . 0
0 1 . 0 0 8 . 0 0 5 . 0 0 7 . 0 0 7 . 0 0 0 0 5 . 0 0 0 0 8 . 0 0 0 0 1 0 . 0
0 1 . 0 2 0 . 0 0 1 . 0 1 7 . 0 1 7 . 0 0 0 0 1 . 0 0 0 2 0 . 0 0 0 0 5 0 . 0
1 . 0 0 8 . 0 0 5 . 0 0 7 . 0 0 7 . 0 0 0 0 5 . 0 0 0 0 8 . 0 0 0 0 1 0 . 0
1 . 0 0 1 . 0 1 2 . 0 0 1 . 0 0 1 . 0 0 0 1 2 . 0 0 0 0 1 . 0 0 0 1 0 . 0
1 . 0 0 1 . 0 1 2 . 0 0 1 . 0 0 1 . 0 0 0 1 2 . 0 0 0 0 1 . 0 0 0 1 0 . 0
'
*
B Q B
B B

,
_

¸
¸
+


+
+

+
+
+
+

+
+
·

,
_

¸
¸
+


+
+

+

+
+

+

+
·
9 . 5
6 . 4
0 . 2
3 . 3
7 . 3
4 . 8
0 . 4
0 . 4
5 . 1
8 . 1
6 . 3
9 . 1
9 . 1
;
3 0 . 1
1 1 . 3
1 1 . 3
4 0 . 2
1 8 . 1
1 8 . 1
2 7 . 1
0 3 . 2
2 3 . 1
0 7 . 1
8 0 . 1
0 7 . 1
0 2 . 1
0 2 . 1
'
*
V L B Q B
B B
Valorile probabile ale direcţiilor sunt prezentate în tabelul 14 :
Tabelul 14
Nr. direcţie Direcţie compensată
1 69.78.901
2 00.00.019
3 106.15.952
4 36.34.339
5 00.00.015
6 114.29.081
7 72.27.970
8 399.99.916
9 50.40.500
10 399.99.963
11 00.00.033
12 322.68.624
13 201.04.061
14 140.64.562
1.3.25. MĂSURĂTORI DIRECTE CU CONDIŢII
Este cunoscut, că pentru măsurătorile directe cu condiţii sistemul ecuaţiilor de erori are
forma :
0 ..........
0 ..........
0 ..........
2 2 1 1
2 2 2 1 1
1 2 2 1 1
· + + + +
− − − − − − − − − − − − − − − − − −
· + + + +
· + + + +
r n n
n n
n n
V r V r V r
V b V b V b
V a V a V a
ω
ω
ω
sau matricial conform egalităţii (6.48)
S
*
V + W = 0 (10.137)
în care :
S – matricea coeficienţilor corecţiilor, similară cu B din (6.48);
V – matricea corecţiilor ;
W – matricea termenilor liberi ;
Admitem că sistemul ecuaţiilor de erori se împarte în trei grupe. Atunci matricea coeficienţilor
se descompune în trei matrici pe care le notăm cu A,B şi C.
Deci :

,
_

¸
¸
· ·
*
*
*
*
; ) (
C
B
A
S C B A S
(10.138)
iar sistemul (10.137) se scrie :
0
3
2
1
*
*
*
·

,
_

¸
¸
+

,
_

¸
¸
W
W
W
V
C
B
A
(10.139)
Sistemul de ecuaţii normale corespunzător sistemului (10.137) este :
0
*
· +W SK S (10.140)
Produsul S
*
S se exprimă prin matricea din (10.103). Înmulţim la stânga sistemul de ecuaţii
(10.140) cu matricea nesingulară R
*
de ordinul trei şi avem:
E RR
W R SK S R
·
· +
−1
* * *
0
(10.141)
putem scrie :
0
* 1 * *
· +

W R SRR S R (10.142)
de unde :
W R SR S R K R
* 1 * * 1
) (
− −
− ·
şi :
W R SR S R R K
* 1 * *
) (

− · (10.143)
Cu matricea corelatelor din (10.143) obţinem matricea corecţiilor astfel :
W R SR S R SR SK V
* 1 * *
) (

− · · (10.144)
Elementul matricial (R
*
S
*
SR)
-1
din (10.144) se stabileşte cu egalitatea (10.120), respectiv:

,
_

¸
¸
·

C C
B B
A A
Q
Q
Q
S R S R
1 * *
) (
De asemenea, produsul SR se stabileşte cu egalităţile (10.112). Pentru calculul produsului
matricial R
*
W considerăm mai întâi produsul :
) ' ' (
0 0
0 0 ) (
*
3
*
2
*
1
*
3
*
2
*
1 1
*
W W W
E
E
E
W W W R W
A C A B
·

,
_

¸
¸
·
ρ ρ
(10.145)
S-a notat :
1
*
3
'
3
*
1
*
3
'*
3
1
*
2
'
2
*
1
*
2
'*
2
;
;
W W W W W W
W W W W W W
AC AC
AB AB
ρ ρ
ρ ρ
+ · + ·
+ · + ·
(10.146)
În continuare avem :

,
_

¸
¸
·

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
· ·
' '
3
'
2
1
'
3
'
2
1
*
1
*
1
*
2
*
0
0 0
0 0
W
W
W
W
W
W
E
E
E
W R R R
B C
ρ
(10.147)
în care :
'
2
* '
3
''
3
W W W
BC
ρ + ·
Pe baza celor stabilite putem scrie :

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− ·
' '
3
'
2
1
) ' ' ' (
W
W
W
Q
Q
Q
C B A V
C C
B B
A A
Înmulţind rezultă :
' '
3
'
2 1
' ' ' W Q C W Q B W AQ V
CC BB AA
− − − · (10.148)
Problema se tratează în acelaşi mod pentru orice număr de grupe.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE

1. PROBLEME DE BAZĂ ALE TEORIEI ERORILOR DE MĂSURARE

1.1. SCOPUL TEORIEI ERORILOR DE MĂSURARE
Dacă o mărime se măsoară de mai multe ori, de fiecare dată, se obţine o altă valoare chiar dacă măsurătorile se desfăşoară în aceleaşi condiţii de către acelaşi operator şi cu instrumente de mare precizie. Cauza acestor nepotriviri de valori se datorează erorilor care afectează întotdeauna o măsurătoare, făcând ca valoarea adevărată a mărimii măsurate să nu poată fi cunoscută niciodată. Practic neputând fi determinată valoarea adevărată a mărimii măsurate se caută (se determină) o valoare apropiata de cea adevărată într-un grad mai mare sau mai mic funcţie de scopul pentru care se execută măsurătorile. Apropierea mărimii determinate faţă de valoarea adevărată a acesteia caracterizează precizia determinării . Ca urmare, prelucrarea măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi urmăreşte obţinerea celei mai bune valori a acesteia si a diferenţei maxime între valoarea determinată şi valoarea adevărată.

1.2. IMPORTANŢA TEORIEI ERORILOR DE MĂSURARE
Informaţiile, care constituie baza concretă de date necesară rezolvării problemelor geodezice, fotogrammetrice şi topografice, provin din observaţiile de măsurare efectuate asupra unor mărimi cu care se lucrează frecvent şi care, în principal, sunt unghiuri şi distante. Calitatea informaţiilor obţinute din măsurători este funcţie directă de volumul observaţiilor şi precizia aparatelor şi instrumentelor de măsurat. Se impune aşadar, ca pornind de la scopul pentru care sunt efectuate măsurătorile să se stabilească valorile corespunzătoare ca mărime şi precizie, luând în considerare aspectul economic referitor la volumul observaţiilor, necesar şi suficient, care se impune. Teoria erorilor de măsurare sau teoria prelucrării măsurătorilor intervine cu succes şi rezolvă favorabil aceste aspecte.

1

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE

1.3. CLASIFICAREA ERORILOR
Erorile care acţionează întotdeauna asupra măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi sunt complexe, iar o analiză a acestora impune individualizarea lor după anumite criterii.

1.3.1. ERORI DUPĂ CAUZELE LOR
Cauzele erorilor sunt multiple şi se datorează: - aparatelor si instrumentelor de măsurat, numite erori instrumentale; - operatorului care efectuează măsurătorile, numite erori personale; - influenţei mediului, numite erori de mediu, precum şi variaţiile acestor cauze.

1.3.2. ERORI DUPĂ VALOAREA DE REFERINŢĂ
Modul general de definire a erorilor constă în determinarea diferenţelor dintre observaţiile efectuate asupra unei mărimi si valoarea mărimii respective. Dacă această valoare se notează cu M0 observaţiile cu O1 şi erorile ei , atunci : ei = O1 - M0 ; i =1,2...,n Valoarea M0, ca valoare de referinţă în definirea erorilor poate fi valoarea adevărată a mărimii măsurate, sau valoarea care se determină fiind apropiată de valoarea adevărată. În acest sens se disting : - erori adevărate sau reale şi se notează cu ε erorile care rezultă din diferenţele observaţiilor faţă de valoarea adevărată X; - erori aparente sau reziduale si se notează cu v, erori care rezulta din diferentele observaţiilor fata de valoarea determinata M (exemplu din media observaţiilor). Este simplu de înţeles ca erorile adevărate nu pot fi cunoscute, iar erorile aparente pot fi determinate deci cunoscute.

1.3.3. ERORI DUPĂ MĂRIMEA LOR
Privind erorile din punctul de vedere al mărimii lor, putem avea: - erori mici sau tolerabile (admise) - erori mari sau netolerabile (neadmise) numite si greşeli. Aceste erori se constata dintr-o prima analiza a măsurătorilor. Astfel, daca asupra unui unghi orizontal au fost obţinute din măsurători, observaţiile: O1 = 85.93.47 O2 = 85.93.42 O3 = 85.93.51 O4 = 85.93.24 O5 = 85.93.48 Se constata ca asupra observaţiei O4 a cărei valoare este mult diferita de valorile observaţiilor O1,O2,O3 si O5 a acţionat o eroare mare care nu se admite si in consecinţă aceasta observaţie se elimina, rămânând a fi prelucrate numai celelalte patru.

1

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE

1.3.4. ERORI DUPĂ MODUL LOR DE ACŢIONARE
Din punct de vedere al modului in care acţionează (se propaga) erorile se disting :erori sistematice şi erori accidentale . a). Erorile sistematice, sunt erori provocate de cauze permanente si au in fiecare caz o mărime constanta sau variabila după o lege cunoscuta. Erorile sistematice sunt erorile controlabile ale aparatelor de măsurat , ale metodelor de măsurare, precum si ale influentelor controlabile ale mediului in care se fac măsurătorile. Au acelaşi sens de propagare, deci algebric au acelaşi semn. Un exemplu de eroare sistematica este eroarea ce afectează măsurarea unei distante cu un instrument (ruleta, panglica de otel etc) a cărui lungime este alta decât cea stabilita si marcata la etalonare. Fie in acest sens o ruleta de 50 m, care in urma operaţiei de reetalonare s-a constatat ca are o lungime de 50,03m (evident mai mare, pentru ca instrumentul după o perioada de folosire se deformează - in sensul ca se alungeşte). Cu aceasta ruleta s-a măsurat o distanta egala cu 200m ceea ce înseamnă ca s-a produs o eroare sistematica. es = (50,00 - 50,03)
200 = -0,12 m 50

In general, erorile sistematice sunt controlabile, pot fi deci determinate si prin urmare efectul lor poate fi anulat prin calcule sau prin metode de lucru. Cu referire la exemplul considerat efectul erorii sistematice se anulează prin aplicarea unei corecţii (Cs) asupra distantei măsurate care evident este egala si de semn contrar cu eroarea sistematica. Cs = - es = 0,12m deci distanta măsurată (fără eroare sistematica) va fi 200,120m. b) Erorile accidentale, sau probabile, sau întâmplătoare sunt erori care se produc accidental si se datorează unor cauze diferite (aleatoare) ce nu pot fi cunoscute. Aceste erori necunoscute, deci necontrolabile permit insa a face asupra lor următoarele afirmaţii : sunt mici, variază întâmplător când intr-un sens când in altul, adică algebric pot fi pozitive si negative. Din aceste afirmaţii rezulta ca la un număr mare de măsurători efectul lor poate fi micşorat. Un exemplu de erori accidentale îl constituie cele care afectează observaţiile efectuate asupra unei direcţii materializata cu un teodolit prin vizarea repetata a unui semnal geodezic. Punctarea semnalului neputând fi perfecta (realizându-se in stânga sau in dreapta acestuia) lecturile (observaţiile) la cercul gradat orizontal vor fi influenţate de erori pozitive si erori negative. Astfel, daca valoarea lecturii la punctarea neeronata (corecta) a semnalului este de 17 g.35c.91cc pentru diferite alte punctări putem obţine lecturi cu valori diferite care determina diferentele : +5 cc , -7cc , +6cc , -4cc etc. Neputând cunoaşte valoarea lecturii corespunzătoare unei punctări corecte, evident ca nici diferentele fata de aceasta (erorile accidentale) nu pot fi cunoscute , chiar daca ele practic exista. Deşi erorile accidentale nu sunt controlabile, s-a constatat totuşi ca poseda următoarele caracteristici : - erorile mici, in valoare absoluta, sunt mai frecvente decât cele mari (principiul cazualistic) ; - toate erorile sunt mai mici decât o anumita limita (principiul limitativ); - la un număr foarte mare de măsurători se obţin tot atâtea erori pozitive cate erori negative (principiul distributiv) ; - probabilitatea de a avea o anumita eroare este in funcţie numai de mărimea erorii (principiul probalistic). Aceste caracteristici ale erorilor accidentale, permit studiul lor prin aplicarea calculului probabilităţilor.

1

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE

Aşadar, erorile accidentale nu pot fi anulate, insa pot fi micşorate prin prelucrarea corespunzătoare a lor. Este important insa de reţinut, ca prelucrarea erorilor accidentale este posibila după ce in prealabil au fost eliminate erorile sistematice. Metodele si procedeele privind prelucrarea erorilor accidentale alcătuiesc in ansamblul lor teoria erorilor de măsurare.

1.4. CLASIFICAREA MĂSURĂTORILOR
Măsurătorile, ale căror erori constituie obiectul de studiu al prezentei teorii diferă după modul lor de prezentare si in raport cu condiţiile in care sunt executate. Astfel, după modul lor de prezentare sunt grupate in măsurători directe, măsurători indirecte, măsurători directe cu condiţii (condiţionate), măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate si măsurători indirecte supuse la relaţii de condiţie. După condiţiile in care sunt executate, măsurătorile pot fi de aceeaşi precizie si de precizii diferite. a) Măsurătorile directe , se caracterizează prin aceea ca observaţiile sunt efectuate cu instrumentul direct asupra mărimii care se măsoară(se determina).Astfel, măsurarea unei distante, a unui unghi sau a unei înălţimi, constituie exemple frecvente de măsurători directe. b) Măsurători indirecte, se caracterizează prin aceea ca observaţiile sunt efectuate cu instrumentul nu asupra mărimilor care se determina ci asupra altor mărimi. Mărimile care se determina rezulta prin prelucrarea observaţiilor efectuate pe baza unor anumite metode de calcul. Astfel, determinarea coordonatelor punctelor geodezice folosind distante sau direcţii măsurate, determinarea cotelor punctelor de nivelment folosind diferente de nivel măsurate constituie exemple de măsurători indirecte. c) Măsurători directe cu condiţii, numite si măsurători condiţionate, se caracterizează prin aceea ca mărimile care se determina sunt rezultatul direct al observaţiilor ce se efectuează, insa acestea trebuie sa îndeplinească anumite restricţii. Un exemplu de măsurători directe cu condiţii îl constituie unghiurile dintr-un triunghi, care sunt mărimi asupra cărora se fac observaţii directe, dar care unghiuri se obţin in aşa fel încât suma lor sa fie egala cu 200g. d) Măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate, reprezintă un caz general al măsurătorilor indirecte care diferă de cel particular prin modul in care se stabilesc legaturi intre mărimile care se determina si corecţiile mărimilor măsurate. Un exemplu de astfel de măsurători îl constituie rezolvarea reţelelor de nivelment pe zone si metode diferite. e) Măsurători indirecte supuse la relaţii de condiţie, se caracterizează prin aceea ca mărimile care se determina folosind observaţiile efectuate direct asupra altor mărimi trebuie sa îndeplinească anumite condiţii. Un exemplu care aparţine acestei categorii de măsurători îl constituie determinarea unghiurilor încadrate intr-un unghi fix pe baza direcţiilor măsurate prin metoda seriilor binare. f) Măsurători de aceeaşi precizie, se caracterizează prin faptul ca asupra lor observaţiile sunt efectuate cu acelaşi instrument si in aceleaşi condiţii, deci astfel spus au acelaşi grad de încredere. Astfel observaţiile efectuate cu o ruleta metalica in aceleaşi condiţii, pot fi considerate ca având aceeaşi precizie. g) Măsurători de precizii diferite, sunt efectuate in condiţii diferite, metode diferite de lucru sau instrumente diferite. Astfel, observaţiile care rezulta din serii diferite (numeric) de măsurători efectuate asupra unui unghi nu pot fi considerate ca având aceeaşi precizie.

1.5. REPARTIŢIA ERORILOR ACCIDENTALE
Admitem ca asupra unei mărimi s-au efectuat n observaţii si ca o eroare de mărime ε produs de n1 ori. Cu aceste elemente probabilitatea p1 de a se produce eroarea ε 1 se exprima astfel :
1

s-a

1

. respectiv cea mai probabila valoare a acestei mărimi. fie ε iar probabilitatea p2 va fi : p2 = 2 (1. n2 n (1.f2(v2). deci : P= f1(v1).. derivata logaritmului in raport cu variabila V.pn = fn(vn).. Deci putem scrie.M . iar probabilitatea P ca toate erorile sa se fi produs este conform teoriei probabilităţii compuse.On observaţiile efectuate direct si cu aceeaşi precizie asupra unei mărimi.. In consecinţa p = f(ε ) (1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE n p1 = 1 n Evident ca pentru o eroare de alta mărime. p2 = f2(v2).4) Probabilitatea prezentei fiecărei din aceste erori va fi respectiv p 1 = f1(v1)..fn(vn)=p1..1) .6) Extremul expresiei (1..... Daca M este media lor aritmetica.. O3.....fn(vn) = maxim (1.. Notam cu O1...n (1. + =0 f1( v1 ) f2 ( v2 ) fn ( vn ) sau : (1...5) Pentru ca erorile v sa fie mici si deci valoarea lui M sa fie cea mai buna se impune ca probabilitatea P sa fie maxima. este acelaşi lucru.3) fata de care obţinem : vi = Oi . i = 1..p2..1’) Se constata ca probabilitatea depinde valoric de mărimea erorii deci este o funcţie de aceasta..7) 1 . in cele n observaţii vor exista n2 apariţii. care (după cum se va demonstra ulterior) este cea mai apropiata de valoarea adevărată a mărimii măsurate.f2(v2).. In scopul determinării acestei funcţii.6) se obţine pentru valorile care anulează derivata ei sau. putem scrie : M= O1 + O2 + O3 + .. O2.. + On n (1. respectiv : p = f1(v1).2. produsul probabilităţilor.pn (1.2) Forma funcţiei din (relaţie) exprima de fapt legea de distribuţie a erorilor.... aplicând logaritmii naturali : fn' ( vn ) f1' ( v1 ) f2' ( v2 ) + + ... cunoscuta sub numele de distribuţia normala stabilita de Gauss. Gauss face ipoteze ca valorile unei serii de observaţii se grupează in jurul valorii mediei aritmetice.........

11) K pe -h2 si obţinem forma generala a funcţiei : 2 In consecinţa....3) rezulta: v1+v2+.... =K v1 f1 ( v1 ) v2 f 2 ( v2 ) vn f n ( vn ) (1.10) Înmulţind cu dvi egalitatea (1. + ..+vn=0 Aşadar relaţia (1.12) Deci legea de distribuţie a erorilor accidentale se exprima prin funcţia probabilistica : p = Ce − h 2 v2 (1........8) Dar.. =0 v f1( v ) v2 f2( v2 ) vn fn( vn ) 1 1 ' 1 EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE (1...9) am prescurtat : f i ' ( vi ) f i ( vi ) = vi K (1.....4) si ţinând seama de (1.8) exista numai atunci când: ' 1 f1' ( v1 ) 1 f 2' ( v2 ) 1 f n (vn ) = = ..10) se obţine: fi ' ( vi ) dv = Kvi dv i i fi ( vi ) şi : ∫ de unde : fi ©( vi ) dv = k∫ vi dv i i fi ( vi ) vi2 + C0 2 ln fi ( vi ) = K sau : vi2 ln fi ( vi ) = K + lnC0 2 Rezulta ca in final avem : fi ( vi ) = C e2 2 Kv i (1..13) 1 ... introducem in locul lui f(v) =Ce −h 2 v2 (1.. însumând egalitatea (1.. = .v f ( v ) v2 f2' ( v2 ) vn fn' ( vn ) 1 1 + + ...

15) Probabilitatea de a avea eroarea cuprinsa intre : + ∞ ∞ si + ∞ este 1.20) 1 .19) de unde valoarea constantei de integrare C= h π (1.18) Cu care obţinem conform egalităţii (1. Probabilitatea va fi vitezimală dp de a avea o eroare cuprinsa geometric prin suprafaţa dreptunghiului haşurat din figura împărţită la suprafaţa cuprinsa intre curba si axa v.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 1.17) Este cunoscuta integrala lui Poisson : + ∞ − ∞ ∫e −t 2 dt = π (1. respectiv p = − ∞ ∫ Ce −h 2 v 2 dv = 1 (1. PONDEREA MĂSURĂTORII Daca se reprezintă grafic funcţia se obţine curba de distribuţie cunoscuta sub numele de clopotul lui Gauss (fig. INDICELE DE PRECIZIE AL UNEI MĂSU-RĂTORI. adică certitudinea.17) : C π =1 h (1. iar pe axa ordonatelor probabili-tăţile p. Figura 1 Considerând aceasta din suprafaţa egala cu unitatea avem : dp = Ce −h 2 urma v2 dv (1.14) Integrând obţinem : p= e ∫C − 2v2 h d v (1.6.16) Efectuând o schimbare de variabila prin : t = hv de unde rezulta că dt = hdv C −t 2 p= ∫ e dt = 1 h− ∞ + ∞ (1.1) Graficul funcţiei a fost obţinut repre-zentând pe axa absciselor erorile v.

16) putem scrie : h π∫ + ∞ − ∞ e −h 2 ε2 dε = 1 (1.23) Înmulţim egalitatea cu ε h si putem scrie : (1.22) Luând in considerare modul de definire al probabilităţii rezulta : h π e −h 2 ε2 dε = numarul erorilor de marime ε numarul total al erorilor 2 (1.21) scrie : Egalitatea este valabila si in cazul in care consideram erorile adevărate ε .25) in care m 2 este media pătratelor erorilor ε . ceea ce putem h dp = π e −h 2 ε2 dε (1.28) Luând in considerare egalitatea (1. Revenind la egalitatea (1..indice de precizie Pentru determinarea valorii lui h consideram expresia (1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE h .25).+ε 2 2 n n (1.14) in care vom înlocui constanta C cu expresia (1. respectiv : dp = h π e −h 2 v2 dv (1.20).27) sau după derivare in raport cu h: 2h∫ e −h − ∞ + ∞ 2 ε2 ε 2 dε = π h2 (1.24) π e −h 2 ε2 ε 2 dε = suma patratelor erorilor de marime ε numarul total al erorilor Integrând intre -∞ si +∞ avem : h + ∞ π − ∞ ∫e −h 2 ε 2 2 ε 2 dε = m0 (1..29) 1 . care poate fi scrisa sub forma : 0 m2 = 0 2 ε 1 + ε 2 +.26) şi care prin definiţie reprezintă eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.(1.28) devine: 1 h2 1 h= mo 2 2 2mo = (1..

M = +3 v7 = O7 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Făcând abstracţie de constanta se putem scrie: h2 = 1 2 m0 (1. 1.244 m O6 = 38.32) 1 .241 m Media lor aritmetica este M = 38.observaţiile O4 si O5 cu eroarea ± 1 .7. EROARE PROBABILĂ.243 m O3 = 38. EROARE RELATIVĂ. acesta fiind invers proporţional cu eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.M = -3 v8 = O8 .242 m O8 = 38. Utilizând calculul probabilităţilor se poate stabili o legătură intre eroarea unei singure măsurători si eroarea probabila de forma : ep = 2 m0 3 (1.observaţiile O6 si O7 cu eroarea ± 3 .observaţia O1 cu eroarea 0 .246 m O5 = 38.observaţiile O2 si O3 cu eroarea ± 2 . EROARE LIMITĂ.M = -1 v6 = O6 .245 m O2 = 38.247 m O4 = 38.M = +2 v4 = O4 . deci : p= 1 2 m0 (1. daca asupra unei lungimi au fost efectuate 9 observaţii cu valorile: O1 = 38.31) Numărul p fiind întotdeauna pozitiv si poarta numele de ponderea măsurătorii efectuate.M = +1 v5 = O5 . Dacă se ordonează un şir de observaţii in succesiunea crescătoare a valorilor erorilor accidentale eroarea probabila se va găsi in mijlocul acestui şir si corespunde observaţiei respective.30) Se observa din egalitatea (1. se notează p = h2 .M = 0 v2 = O2 .249 m O9 = 38.observaţiile O8 si O9 cu eroarea ± 4.M = -2 v3 = O3 . TOLERANŢĂ Eroarea probabila ep a unei singure măsurători este acea eroare pentru care numărul erorilor mai mari ca ea este egal cu numărul erorilor mai mici ca ea.245 m fata de care erorile vor fi : v1 = O1 .30) ca h reprezintă un indice de precizie.248 m O7 = 38.M = +4 v9 = O9 . pentru ca numărul erorilor mai mari este egal cu numărul erorilor mai mici ca aceasta. Practic. Se observa ca eroarea egala cu ± 2 reprezintă eroarea probabila.M = -4 Se ordonează observaţiile in succesiunea crescătoare a valorilor erorilor si obţinem : . Astfel.

erorile ce caracterizează complet rezultatul măsurătorii in ceea ce priveşte gradul de precizie. De exemplu : er = m0 L m0 % L (1. S-a convenit sa se ia eroarea a cărei valoare este 3m0 drept eroare maxima sau eroare limita. notata cu e lim 0 Deci : elim = 3m0 (1. adică practic nici un caz. O valoare maxima a acestui ecart ∆ max (diferenţa intre valorile extreme) care reprezintă toleranta măsurătorilor T nu va depăşi 3m0. Daca notam cu ∆ ecartul valorilor măsurătorilor (diferenţa intre doua observaţii).35) T = 3 m0 (1.37) Rezultatul este un număr si practic se prezintă in procente astfel : er = 100 (1. Prin definiţie eroarea relativa notata cu er este un raport intre una din erorile definite mai sus si valoarea mărimii măsurate L.2 cazuri la o suta cazuri 500 favorabile.39) 1 . sunt erorile relative.36) Erorile definite pana acum . Acolo unde precizia măsurătorilor este funcţie de mărimea care se măsoară. PREZENTAREA REZULTATULUI MĂSURĂTORILOR Rezultatul măsurătorilor efectuate asupra unei mărimi se prezintă sub forma : X=M± e in care : (1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE De asemenea.34) Practic se verifica daca : ∆ iar : max ≤ T (1.38) 1.4 deci practic tot nici un caz favorabil dintr-o suta de măsurători.eroarea medie pătratica a unei singure măsurători. rezulta ca va conduce la producerea a doua erori. eroare probabila.33) egalitate valabila când numărul de măsurători nu depăşeşte 100. ceea ce practic este îndeplinit. provin din măsurarea unor mărimi concrete si se exprima prin aceleaşi unităţi de măsură ca si mărimile respective. tot pe baza calculului probabilităţilor se deduce ca probabilitatea ca eroarea unei 1 singure măsurători sa nu depăşească 3m0 este de ceea ce înseamnă 0. eroare limita. caz in care probabilitatea va fi de 0. cum este cazul măsurătorilor de distante.Deci : ∆ max ≤ 3m0 (1.8.

. .40) 1.este una din erorile definite (m0 . S-a notat cu m. eroarea medie pătratica a valorii medii. Egalitatea (1.X . + v2 = minim (1. cele mai bune.39) M este valoarea măsurată (după eliminarea erorilor sistematice). ale mărimilor măsurate indiferent de categoria de măsurători din care fac parte. . CONSECINŢELE FORMULEI LUI GAUSS Sa presupunem ca asupra unei mărimi au fost efectuate mai multe observaţii care conform celor arătate da probabilitatea de a avea erorile v1. Este de menţionat ca pot fi mărimi asupra cărora se efectuează o singura măsurătoare.42) sau in alte cuvinte. Pentru aceste cazuri in relaţia (1.13). iar e este eroarea observaţiei respective (eroarea instrumentului in principal). v2. adică atunci când : 2 2 v12 + v2 + .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE .. elim) sau m. ep . 1 ..este valoarea medie sau valoarea probabila determinata .39) consta in aceea ca valoarea adevărată se afla intr-un interval de precizie dat de inegalităţile : M-e < X < M+e (1. respectiv : P= sau : −h P = C∏e i =1 n 2 ∏Ce i =1 n − h 2 vi2 (1.este valoarea adevărată a mărimii măsurate . Probabilitatea apariţiei simultane a acestor erori va fi produsul probabilităţilor simple date (1.41) Probabilitatea va avea o valoare maxima atunci când exponentul sau va fi minim..42) exprima principiul micilor pătrate in baza cărora se vor determina in continuare valorile cele mai probabile.40’) v i2 (1.9.. când suma pătratelor erorilor va fi minima.e . asupra căreia se vor face referirile corespunzătore in paragrafele următoare.M . Semnificaţia egalităţii (1.vn..

..On... MĂSURĂTORI DIRECTE DE ACEEAŞI PRECIZIE 1.....10..... O2.2) A doua proprietate constituie principiul micilor pătrate si se enunţa astfel : 2).1) Introducem notaţia lui Gauss cu privire la semnul sumei si obţinem: M = [ O] n (2.… Vn = On ..4) (2. ca fiind: V1 = O1 . se definesc erorile aparente (probabile) V1.3) (2......... Matematic operaţia se scrie: 1 ...M Valorile erorilor aparente se caracterizează prin doua proprietăţi: 1)..... valoarea cea mai buna (cea mai apropiata de valoarea adevărată).... daca adunam relaţiile după care obţinem: [v] = [O] ..Prima proprietate se refera la faptul ca suma erorilor aparente este întotdeauna nula. DETERMINAREA VALORII PROBABILE. ERORI APARENTE ŞI REALE Consideram ca asupra unei mărimi au fost efectuate observaţiile O 1.. Valoarea cea mai probabila M a mărimii măsurate este data de media aritmetica a observaţiilor respectiv: M = O1 + O2 + O3 +..1’) Fata de valoarea probabila.... Se demonstrează aceasta proprietate.. O3.V2..Vn....M V2 = O2 ...+On n (2..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 2.nM Pe baza relaţiei se scrie: [V] = 0 (2....M .Suma pătratelor erorilor aparente este minima daca erorilor aparente sunt determinate fata de media aritmetica a observaţiilor.

9) se obţine: [ε ] = [O] ...6) Aplicam principiul micilor pătrate si obţinem funcţia F(Mo) ca fiind: F(Mo)=[VV]= V12 + V22 + .....X ε 2 = O2 .M0) ..M0 I = 1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [VV] = minim (2...nX In baza relaţiei (2.... deci pentru soluţia ecuaţiei : dF ( M o ) dM o =0 (2.nM0 = 0 de unde: M0 = = M n ceea ce trebuie de demonstrat si prin care se justifica valabilitatea mediei aritmetice ca cea mai buna valoare a mărimii măsurate..7) obţinem: -2(O1 .10) (2. este eroarea medie pătratica a mediei aritmetice si egalitatea (2... + ( On − M o ) = min im 2 2 2 Condiţia de minim este îndeplinita pentru valoarea lui Mo care anulează derivata funcţiei F.X Prin însumarea relaţiilor (2.. admitem ca erorile aparente se determina fata de o valoare arbitrara M0 si avem: Vi = Oi . Fata de valoarea adevărată a mărimii măsurate valoarea care nu poate fi cunoscuta niciodată si pe care o notam cu X se definesc erorile reale (adevărate) ε 1..9) (2...2(O2 ..n (2.X .M0) = 0 sau: [O] .3..nX Introducem notaţia : M-X=m (2....... ε n = On .10) se scrie: [ε ] = n • m (2..11) în care m.9’) devine: [ε ] = nM .2(On .......... ε n ca fiind: [ O] ε 1 = O1 .9’) (2....... + Vn2 = ( O1 − M 0 ) + ( O2 − M o ) + .8) Derivând expresia (2..2.... ε 2 ..5) Pentru a demonstra aceasta proprietate..12) 1 ..M0) .1’) relaţia (2...

.+ε 2 + 2ε1ε 2 + 2ε1ε 3 +....... ceea ce rezulta ca nici eroarea medie m nu poate fi determinata cu relaţia (2.... EROAREA MEDIE PĂTRATICA A UNEI SINGURE MĂSURĂTORI... care poate fi scrisa sub forma: [ εε ] 2 mo = n Cum insa erorile reale nu pot fi stabilite valoric..15) Termenii dreptunghiulari de forma 2ε i-1 ε i prin însumare determina o valoare care tinde către zero la un număr mai mare de măsurători..13) .. ε 1 = v1 + M ... EROAREA ME-DIE PĂTRATICĂ A MEDIEI ARITMETICE A fost definita eroarea medie pătratica a unei singure măsurători prin relaţia (1...11.....X = v n + m Prin ridicare lor la pătrat egalităţile se scriu: 2 2 ε1 =v1 +2m 1 +m2 v 2 2 ε2 =v2 +2m 2 +m2 v (2...16) rezulta: (2.....12)........2) fiind posibil de determinat.17) 1 .26).....EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se observa ca erorile reale nu pot fi valoric determinate..... acestea din urma..X = v 1 + m ε 2 = v2 + M ........ ε n = vn + M . Pentru aceasta este necesar sa exprimam erorile reale cu ajutorul erorilor aparente....... se impune determinarea erorii medii pătratice a unei singure măsurători cu ajutorul erorilor aparente...15) si (2.12) si avem: 2 ε1 + ε 2 +.....14) Prin adunarea pe coloane obţinem: [ε ε ] = [vv] + 2m [v] + nm2 = [vv] + nm2 Pe de alta parte ridicam la pătrat egalitatea (2. in consecinţa: [ε ε ] = n2m2 Din egalităţile (2...+2ε n −1ε n = n 2 m2 2 n (2... 1. conform relaţiilor (2......... 2 ε2 =vn +2m n +m2 v n (2..16) [ εε ] = [ vv] + [ εε ] n = n −1 [ εε ] n [ vv] (2......X = v 2 + m ..

O3.1 cm si depăşeşte toleranta. in continuare descreşterea este lenta si chiar foarte mica la o creştere mare a numărului de măsurători. Consideram ca asupra unei lungimi au fost efectuate mai multe observaţii de egale precizii. Figura 2 Exemplu : 1.2). Practic pentru a obţine o valoare mica a erorii mediei aritmetice trebuie sa efectuam un număr mare de observaţii. nu mai mare insa de 25.723m O6 = 176. De asemenea. Cu ajutorul erorilor aparente si in consecinţa probabilitatea de a fi determinata valoric: 2 mo = n −1 [ vv ] mo = ± n −1 [ vv ] (2.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Exista aşadar. O5 ) pot fi prelucrate in continuare întrucât respecta condiţia : ∆ max <T 1 . in sensul ca aceasta eroare este cu atât mai mica cu cat n este mai mare si invers. insa ca asupra acesteia a acţionat o eroare inadmisibila (greşeala) si in consecinţa se elimina din prelucrare. deci eroare mica la o singura observaţie.18) Din egalitatea (2.19) din (fig.19) Relaţia (2. daca admitem o toleranta egala cu 1 cm se observa ca nici observaţia O 6 nu poate fi acceptata.731m Se constata ca in seria de observaţii exista observaţia O2 cu valoarea mult diferita de celelalte. dar in acelaşi timp se impune precizie mare la obţinerea observaţiilor. O4.707m O3 = 176. Celelalte observaţii ( O1. De asemenea aceeaşi relaţie arata ca numărul de măsurători are un rol important la determinarea erorii medii aritmetice. Se observa ca descreşterea erorii m este sensibila numai in prima parte a creşterii lui n. deoarece ecartul maxim este de 1.720m O2 = 176. Cum influenţează insa numărul de măsurători creşterea sau descreşterea erorii medii pătratice a mediei aritmetice se poate deduce pe baza reprezentării grafice a egalităţii (2.725m O5 = 176. probabilitatea exprimării erorii medii pătratice a unei singure măsurători.19) arata ca eroarea medie pătratica a mărimi aritmetice este direct proporţionala cu eroarea medie pătratica a unei singure măsurători.16) se obţine : [ vv ] n n( n − 1) [ vv ] = ± mo m=± n( n − 1) n m2 = 2 [ εε ] = (2. Valorile observaţiilor sunt : O1 = 176.728m O4 = 176.

720m + 0+8+5+3 mm = 176. De asemenea se stabilesc pătratele erorilor aparente si suma pătratelor lor.36) : 1 . conform relaţiei (2. astfel : V1 = O1 – M = -4mm V3 = O3 – M =+4mm V4 = O4 – M =+1mm V5 = O5 – M = -1mm Conform primei proprietăţi a erorilor aparente se constata ca : [V]=0 ceea ce rezulta ca erorile sunt corect determinate. pentru ca in baza relaţiei (1. Obţinem : V12 =16 V32 =16 V 42 =1 V52 =1 −− −− − − [VV ] = 34 Eroarea medie pătratica a unei singure măsurătorii.724m 4 Pentru a stabili eroarea medie pătratica a mediei aritmetice se determina in continuare erorile aparente si suma acestora.3 ≅ ±3.8) este : mo = ± 34 34 =± = ± 11 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Valoarea cea mai probabila a mărimii măsurate se obţine : M = O1 + O3 + O 4 + O5 4 Calculul practic al mediei aritmetice se face considerând o valoare de baza Mo a mărimii măsurate la care se adaugă media aritmetica a diferentelor de forma ( OI – Mo ).3mm 4 −1 3 Se observa ca toleranta a fost corect considerata. Este simplu de constatat ca valoarea de baza poate fi considerata : Mo = 176.720m Fata de care avem diferentele : O1 – Mo = 0 O3 – Mo = 8mm O4 – Mo = 5mm O5 – Mo = 3mm Cu acestea obţinem : M = Mo + [0 − M o ] 4 = 176.1.

De cate ori trebuie măsurat un unghi cu un teodolit a cărui precizie este de ± 10 cc pentru a obţine o precizie de ± 2 cc.724 m 100 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE T = 3•3.19) in care : m = ± 10 cc n =4 Deci : m 0 = ±10 cc 4 = ±20 cc Exemplu : 3.19) in care : m o = ±10 cc m = ±2 cc 10 n= =5 2 n = 25 1 .0 cm Eroarea medie pătratica a mediei aritmetice. Sa se determine precizia necesara a unui instrument de măsurat unghiuri pentru ca din patru măsurători sa se obţină o precizie de ± 10cc.724 176 . conform relaţiei (2. Folosim relaţia (2. Se foloseşte in acest scop relaţia (2.18)este: m =± 3.65 Exemplu : 2.39) sub forma: X = 176.65 mm Rezultatul final al mărimii măsurate se prezintă cu relaţia (1.65 mm 1 1 = ≅ 176 .724 m ± 1.3 ≅ 1.65 mm Eroarea relativa a lungimii măsurate este : er = 1.3 4 = ±1.000 1.

+ Cnln (2.22) In acest caz funcţia de legătură intre mărimile măsurate direct si mărimea care se determina este explicita dar neliniară. C1. la care o mărime sau mai multe mărimi nu pot fi accesibile la măsurători directe. β 2. atunci pot fi determinate coordonatele punctului p0 (fig. este ştiut ca diferenţa de nivel se obţine cu relaţia : h = Dtgϕ = f(D. c). suma unghiurilor S in triunghi va fi : S=α +β +γ (2.20) Se observa ca funcţia (2. si notând unghiurile cu α . Revenind la exemplul a).24) 1 . EROAREA UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI MĂSURATE DIRECT SI DE ACEEAŞI PRECIZIE 1. Daca consideram coordonatele punctelor p1 si p2 cunoscute si unghiurile β 1. γ .3) Pentru aceasta se stabileşte neînchiderea in triunghi p1. p2. ceea ce sub forma generala rezulta ca putem scrie : X = f (l1.3. urmând a aduna rezultatele obţinute direct in măsurători . b).. Caracteristic acestei categorii de măsurători este faptul ca mărimea sau mărimile care trebuiesc determinate sunt legate de mărimile accesibile funcţiilor de legătură făcând explicite sau implicite acestea din urma având posibilitatea de a fi explicitate. urmând a utiliza in continuare relaţia de legătură intre aceste mărimi.5. ci numai măsurând unghiul vertical si distanta. ϕ ) (2. mărimile care intra in calcul pot fi măsurate direct si utilizate ca atare pe baza relaţiilor de legătură etc. – coordonatele unui punct determinate prin metoda intersecţiei înainte.21) In care : Co. β 3 măsurate. iar l1. ci trebuie deduse din măsurători efectuate asupra altor mărimi măsurate direct si cu aceeaşi precizie. l2 ……….20) este explicita si liniara. Considerând exemplul b). ceea ce înseamnă ca practic pot exista funcţii a căror forma generala poate fi scrisa : X = Co + C1l1 + C2l2 + ………..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 1. in practica apare o anumita categorie de măsurători. β . – suma unghiurilor intr-un triunghi nu poate fi măsurată ci numai fiecare unghi in parte. ……Cn sunt constante. l2. – diferenţa de nivel intre doua puncte prin metoda trigonometrica nu poate fi măsurată direct.12. FORMA FUNCŢIILOR DE LEGĂTURĂ De cele mai multe ori.ln ) (2. sunt mărimi inaccesibile la măsurători directe.23) Un alt caz de a obţine forma funcţiilor îl constituie exemplu c). Câteva exemple de astfel de funcţii pot fi considerate : a). ………ln mărimile măsurate direct. p0 ca fiind: ω = β 1 + β 2 + β 3 – 180 0 cu care valorile compensate ale unghiurilor sunt : Figura 3 (2.

26) Unghiurile de orientare ale direcţiilor de la punctele cunoscute la punctul care se determina sunt : 2 1 1 β1 + β 2 + β 3 3 3 3 1 1 2 θ 20 = θ12 −120 0 − β1 − β 2 + β 3 3 3 3 iar coordonatele xo. x2.25) β 3' = β 3 − sau : ω 3 2 1 1 β1 − β 2 − β 3 3 3 3 1 2 1 ' β 2 = 60 o − β1 + β 2 + β 3 3 3 3 1 1 2 β 3' = 60 o − β1 − β 2 + β 3 3 3 3 β1' = 60 o + (2. ……….. ……….ln )=0 F2 (x1.27) xo − y 2 − y1 + x1 tg θ10 − x 2 tg θ 20 tg θ10 − tg θ 20 x − x1 + y1 ctg θ10 − y 2 ctg θ 20 yo − 2 ctg θ 10 − ctg θ 20 (2. β 2. β 2. l2. ………. yo. ……….28) Se observa ca relaţiile (2. yo ale punctului Po : θ10 = θ12 − 60 0 − (2.30) este de a avea posibilitatea determinării erorilor funcţiilor respective pe baza erorilor mărimilor măsurate direct. β 3 ) = 0 Forma generala a unor astfel de funcţii este : F1 (x1. ……….xs.30) (2.xs.27) reprezintă doua funcţii neliniare si implicite ce pot fi scrise astfel : F1 (xo. β 1. l2.23) si (2. l1.xs. l1.6. l1.28) având in vedere (2. LINIARIZAREA FUNCŢIILOR Scopul liniarizării funcţiilor de forma (2.ln )=0 Pentru care S< n (2.ln )=0 …………………………………………… Fn (x1. l2...EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE β1' = β1 − ω 3 ' β2 = β2 − ω 3 (2.29) 1.3. β 1. x2. 1 . β 3 ) = 0 F2 (xo. ………. x2. yo.

..21) reprezintă un caz particular al diferenţialei (2...33) si anume cazul in care derivatele parţiale sunt constantele C1....... iar asupra unghiurilor efectuându-se serii de observaţii rezulta ca putem scrie egalităţile : ∆ S1 = ∆ α 1 + ∆ β 1 + ∆ γ 1 pentru prima observaţie din serii ∆ S2 = ∆ α 2 + ∆ β 2 + ∆ γ 2 pentru a doua observaţie din serii . Vom avea : f (l1 + ∆ l1.32) rezulta : ∆x = ∂f ∂f ∂f ∆l1 + ∆l 2 +.ln + ∆ ln ) = f1 (l1... In consecinţa din (2.. l2 + ∆ l2.+ 2 ∆l n  + ..30) si prin diferenţiala totala a acestora. lucru posibil folosind dezvoltarea in serie Taylor. …….23) In acelaşi mod se pot liniariza si funcţiile din (2.3. Aşadar putem scrie : x + ∆ x = f (l1 + ∆ l1. ……….…………...32) Creşterile ∆ l1. Se observa ca diferenţiala funcţiei (2..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Fie funcţia (2. Cazul funcţiei liniare Prin diferenţierea funcţiei (2.... ……….37) .. EXPRESIA ERORII UNEI FUNCŢII a).∆ ln asupra funcţiei x este necesar sa se expliciteze funcţia.ln sunt afectate de erori de măsurare ce pot fi asimilate cu creşterile ∆ l1. Ca urmare a acestor creşteri funcţia va avea creşterea ∆ x.... l2. C2.………….+ ∂l ∆l n  +  1 1 ! 2 n  1  ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2 2 2  2 ∆l1 + 2 ∆l 2 + .. ∆ l2..33) reprezintă diferenţiala totala a funcţiei (2... ……. puterile acestora vor fi si mai mici si pot fi neglijate. ∆ l2.∆ ln.35) Considerând creşterile ca fiind erori de măsurare a unghiurilor.31) si (2....… Cn.33) Egalitatea (2. l2.∆ ln fiind mici....31) Pentru a pune in evidenta efectul creşterilor ∆ l1.+ Cn∆ ln sau pentru un caz particular exprimat prin (2. + ∆l n ∂l1 ∂l 2 ∂l n (2.  ∂l  2 1 ! ∂l 2 ∂l n  (2..36) ( ∆Si ) 2 = ∆α i2 + ∆β i2 + ∆γ i2 + 2∆α i ∆β i + 2∆α i ∆γ i + 2β iγ i 1 (2.. ∆ Sn = ∆ α n + ∆ β n + ∆ γ n pentru ultima observaţie din serii Ridicam la pătrat egalităţile (2. ∆ l2.. 1..36) si obţinem : (2..23) in care l1... …….ln + ∆ ln ) (2...20) avem : (2.34) ∆ S = ∆α + ∆β + ∆γ (2..7..... l2 + ∆ l2.ln) +  1  ∂f ∂f ∂f +   ∂l ∆l1 + ∂l ∆l 2 + .....21) obţinem : ∆ x = C1∆ l1 + C2∆ l2 + …..

...n Adunam egalităţile (2.3.......... l2.ln.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE i = 1.relaţie care se scrie prin trecerea de la diferenţiale.. astfel : 2 2 2 2 2 2 2 mx = C1 m1 + C2 m2 +..mn sunt erorile medii pătratice ale lucrărilor măsurate l1.+Cn mn (2..34) putem scrie expresia erorii unei funcţii pentru cazul general...... m2.ln....41’) c).2. Prin trecere de la creşteri la erori.33)..... [∆ S∆ S] = [∆ α ∆ α ] + [∆ β ∆ β ] + [∆ γ ∆ γ Prin înmulţirea egalităţii (2...38) cu 2 2 2 mS = mα + mβ + mγ2 ] (2. Cazul funcţiei neliniare implicite Invenţiile neliniare implicite reprezintă cazul general al funcţiilor de mărimi măsurate direct. l2...37) pe coloane si avem in vedere ca suma termenilor care alternează ca semn tinde către zero atunci când numărul este mare.. la erori...40’) .40) .. obţinem :  ∂f  2  ∂f  2  ∂f  2 mx =   m1 +   m2 +..xS realizează o legătură implicita cu mărimile măsurate l1.. Cazul funcţiei neliniare explicite S-a arătat ca funcţiile neliniare pot fi liniarizate forma care se obţine din (2.39) Revenind la forma (2.m1... mx = [ C 2 m2 ] (2.. Fie sistemul de ecuaţii (2. x2..38) 1 n n obţinem : (2.+  mn  ∂l1   ∂l2   ∂ln  2 2 2 (2.41) sau :  ∂f  2  mx =   m2     ∂e   (2.. .30) in care funcţiile x1. b)..4.... Aceste funcţii exista atunci când : 1 .

....... xs ) (2.ln ) x2 = f2 ( l1.. ...s 1 . ∂ X1 ∂ X j− 1 ∂ li ∂ X j+ 1 ∂ XS D( F) = ( D( F1. FS ) = D( x ) D( x1 . ............ . ∆ l2 ... li ... Se obţine in acest fel un sistem de ecuaţii in creşterile ∆ x1 .. . . . prin care se obţine : x1 = f1 ( l1....... . ∆ ln care se rezolva in raport cu ∆ x1 .. ∆ xS. ..ln ) . ∆ x3 . .44) = ..2.. . Pentru simplificare introducem relaţiile : D ( F ) D( F1 ...n j=1.. l2. . . ..xS.. . XS ∂ FS ∂ FS ∂ FS ∂ FS ∂ FS ....ln ) (2...3. .... ∆ x3 . . l2....... l2. (2.41’) Este un procedeu greoi si practic nu se aplica.. Prima posibilitate consta in a rezolva sistemul (2..F2 ... . ... . X j+ 1.....x2 ..43) si in continuare se aplica relaţia (2.... .... ...... .. ∂ x1 ∂ x 2 ∂ x S ∂ F2 ∂ F2 ∂ F2 .. xS = fS ( l1...EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE ∂ F1 ∂ F1 ∂ F1 ... .30).. ∆ xS ..3..... ..45) D( Xi ) j D X1.. D( F1.FS ) = ∂ x1 ∂ x 2 ∂ x S ≠ 0 D( x1.42) (2.... .. . ∆ x2 . ...FS ) ∂ F1 ∂ F1 ∂ F1 ∂ F1 ∂ F1 ... ∂ X1 ∂ X j− 1 ∂ li ∂ X j+ 1 ∂ XS ) i=1. . ∂ FS ∂ FS ∂ FS . X j− 1..2.... . ..30) relativ ca funcţiile x1.. ... ∆ l1 . .... ∆ x2 ... F2 . x2. F2 .. .. A doua posibilitate consta in liniarizarea in prealabil a funcţiilor (2....xS ) . . .... x2 .. ∂ x1 ∂ x2 ∂ xS Pentru a determina erorile funcţiilor exista doua posibilităţi.......

47) 1.47) pot fi scrise folosind calculul matricial.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se observa ca determinantul (2. Prin raportul dintre (2. ∆ x2 ...41’) obţinem erorile medii ale funcţiilor.46) i D( X ) Prin aplicarea relaţiei (2.42) prin înlocuirea coloanelor coeficienţilor creşterilor ∆ x1 . ∆ l2 . astfel :  D( F ) = C   D X j  2    m2      mx j ( ) (2.∆ ln pe care-i ∂ j x notam cu si avem : ∂i l D( X j ) ∂x j i = D( F ) ∂li D( F ) ∂x j D( F ) =C ∂li D( X j ) in care : C= 1 D( F ) D( X ) (2. EXPRESIILE ERORILOR FUNCŢIILOR IN SCRIERE MATRICIALA Expresiile (2.(2.41’) si (2.44) rezulta coeficienţii creşterilor ∆ l1 .45) si (2.45) se obţine din determinantul (2..40’)...... ∆ xS cu termenii liberi.. ∆ x3 .8.3. Pentru aceasta introducem vectorii : 1 .

= DXj2     ∂ l D Xj   . . D(F)   ∂ X      D Xj  C1 l1 ∂l1 1      C 2 l2 ∂X  D(F)  ∂  X   D(F)   C= . .48) 1 . =∂l2. .  .      ∂ X   Cn ln    D(F)   ∂ln DX   jn EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE () () () () (2. l= . .  .

....41’) sub forma :  ∂X  2  ∂X  mx =   m    ∂l   ∂l  x (2... m3 . m2  n  cu notaţiile (2.... UTILIZAREA LOGARITMILOR LA DETERMINAREA ERORII UNEI FUNCŢII S-a arătat ca eroarea unei funcţii neliniare explicite se stabileşte cu relaţia (2....   .expresia (2......53) (2....     .........40) putem scrie : 2 2 2 2 mlog x = mlog l1 + mlog l2 +...9.........   2  2 m =  ..........expresia (2..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE si matricea diagonala :  m12 ....49) putem scrie expresia (2.+ logln Prin aplicarea relaţiei (2.49) (2......47) sub forma :  D( F ) =C  D X  j   D F  m2  ( )  D X   j x mx j ( ) ( )     (2.... m2 . Sunt situaţii in care forma funcţiei este complicata si pentru care derivatele parţiale se obţin cu dificultate ..51) ....50) ........40’) sub forma : mx = C x m2 C (2......54) (2........ Fie o astfel de funcţie scrisa sub forma : x = l1...41’)....48) si (2. l2.   2   .52) 1..+mlog ln (2.......ln Prin logaritmare se obţine : log x = logl1 + logl2 +..3..55) 1 .

... egalitatea (2.434 Din (2.57).58) . Exemplu : 4. 3) compus intre direcţiile O1 si O2..904 m 1 . l2 .O1 = 27g 47c 62cc .41 ≅ ±10 cc Exemplu : 5.. Consideram un unghi orizontal α (fig. Se calculează : ...m1.345 m l2 = 49..valoarea unghiului α = O2 . m2.4) sunt măsurate direct lungimile l 1 .55) devine : mx =  d log l1  2  d log l2  2  d log ln  2   m1 +   m2 +. Fie acestea: O1 = 19g 83c 45cc O1 = 47g 31c 07cc Observaţiile efectuate in aceleaşi condiţii si cu acelaşi instrument au erorile egale... Pentru a obţine valoarea unghiului se fac observaţii pe direcţii...57) Pe baza egalităţii (2.56) in care : M = log e =0. Pentru a obţine distanta D intre punctele A si B (fig.+  mn  dl1   dl2   dln  d log x dx 2 2 2 (2.mn. Valorile obţinute din măsurători sunt : l1 = 48.. sunt erorile mărimilor măsurate direct .eroarea mα cu care se obţine valoarea unghiului mα = ±mo 2 = ±7 * 1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Este uşor de înţeles ca pentru o mărime oarecare s putem scrie egalităţile : m log s log s d log s dM ln s Md ln s M = = = = = ms s ds ds ds s (2.. Admitem ca mo = ± 7cc (precizia instrumentului). l3 si l4 după ce in prealabil ( sunt fixate punctele 1.2 si 3 pe aliniamentul AB). deci m 1 = m2 = m0 ..56) rezulta : m log s = d log s ms ds (2.123 m l3 = 48.

05 m si înălţimea h = 60.020 m Exemplu : 6. Sa se determine suprafaţa triunghiului si eroarea acestuia .0. = ∂b 2 ∂h 2 15   3  h  b   2 mS =  mb  +  mn  =  30. Intr-un triunghi se măsoară baza b = 112.03.09  +  56 .18 m cu eroarea medie pătratica mh = ± 0.08 m 2 2 2 2  ∂S  2  ∂S  2 2 mS =   mb +   mh  ∂b   ∂h  ∂S h ∂S b = .386 ± 0.25 m 2 2 2 2 2 Folosind logaritmii putem scrie : log S = log b + log h .08 ± 2.82 = 5.370 . Pentru a răspunde problemei vom scrie : S= 1 bh = 3. erorile de măsurare sunt egale si egale cu mo . Intr-un triunghi doua unghiuri α si β se măsoară cu aceeaşi eroare medie pătratica ± 3’’.2 Exemplu : 7.0  100   100  2  2   2 mS = 1.50 2 + 1.00 m cu eroarea medie pătratica m6 = ± 0.25 + 2.log 2 = log b + log h + colog 2 1 .25 m 2 S = 3.07 mS ` = ±2.68 2 = 2. Se calculează : . Pentru a stabili eroarea cu care se obţine al doilea unghi γ vom scrie : γ = 180o .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE l4 = 49.370 .β mγ = ±3' ' .0 ⋅ 2 = ±4' ' .α .386 m .distanta : D = l1 + l2 + l3 + l4 = 195.014 m Pentru lungimi aproximativ egale si pentru observaţii efectuate in aceleaşi condiţii respectiv cu acelaşi instrument. Fie mo = ± 1 cm.eroarea cu care se obţine distanta : mD = ± mo n = ± 1 cm 4 = ±2cm Rezultatul final se scrie sub forma : (D) = 195.

01  2 2 13 S = 3.52 + 26.370 .443 m log h = log D + log tg ϕ 1  d log D   d log tgϕ  mh =  mD  +  me  *  dϕ  d log h dD     dh 1  35   6 . Trebuie determinata diferenţa de nivel si eroarea ei.82 ⋅ = = 0. Pentru calculul diferenţei de nivel cu formula h = Dtgϕ sunt cunoscute D = 124.41.05 +  0.029 m 100 1000 Sau putem scrie : ln h = ln D + ln tg ϕ dh dD 2dϕ = + h D sin2 ϕ  2m''  m e m = h ( D )2 +  h  sin2 ρ ′′  = D ϕ    ' 2   0.52764 mS =  39   7  ±  0.30 ± 40’’.783 = 10.01 1 28 .10   10  0. Avem : h = D tgϕ = 44.23 13 Exemplu : 8.18 ± 0.648 206265  2 2 2 2 2 2 2 Exemplu : 1 .03 m si unghiul ϕ = 19.77945 1.03  0. ⋅ m  +  = 0.18  124   0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE d log S  d log b   d log h  mS =  mb  +  mh   db   dh  ds 2 2 log S = 2.23m2 = ± 821 = ±2.08 ± 2.029 .1   0.03   40' = 44443  .04922 1.69897 3.03  +  40  * = 10  0.7  mh =  0.

154 m C =185 .5) din măsurători directe obţinem : latura b = AC = 106.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 9.869⋅ 60 .011 + 0.02387 = 0.56924     = 0.07 ± 2’ .06      mC =185 .35 m ±0.86501 0.12* 120 + ( 0.1 sau :  sin γ   b cosγ ⋅ mγ′′   b sin γ cos β m′′  β  + mC =   sin β mb  +      sin 2 β ⋅ ρ ′′   ρ ′′       m = C 2 2 2  1060⋅ 0. unghiul ABC = β = 29.50176 120   0.06 +  ⋅   +  ( 0.39 ± 1’ unghiul ACB = γ = 120.0039 + 0.35m sin β mγ′′ mβ ′′ dC db = + − C b ρ ′′tgγ ρ ′′tgβ ′′  mγ′′   mβ  m  mC = C  b  +   +   b  ρ ′′tgγ   ρ ′′tgβ  2 2 2 2 2 60 * 2 60  0.494702 ⋅ 206265  0. Procedam după cum urmează : sin γ C=b = 185.49470 206265 )  0.37* 60) * ) C = 5963364+ 20736+ 49284 ⋅1/ 230 . m = 0.00  206 .35   +  +  = 106 . . = 0.37 .01100 +0. . In triunghiul ABC (fig.72394  206 .log sin β  d logb  2  d logsinγ m =   m + C b  dγ  db    2  d logsinβ  2 1  m +  m *  γ   β d logC dβ    dC d logb 407 d logsinγ = m .06 2 + ( 0. ⋅  0.156 m C 1 = 23 0.15 m 2 2 2 1 .265 * 0.1 m 2 2 2 2 2 ) m = (407* 0.15 m 2 sau log C = log b + log sin γ . Trebuie determinata latura AB = C si eroarea medie pătratica a ei mC .00897 = 0.0039 + 0.00897 = 0.494770      mC = 0.12 db 1 dγ ′′ d logsin β d logC 23 = 0.00 m ± 0.265 *1.86501   10600⋅ 0. .06 m. = dβ ′′ dC 0.

40 ( 0.99996 ) 2 mf = m2 = m3 = mx mx = ≅ 2mx 2 o cos 45 ( 0.4 *104 mx .70711 *10 −4 = 0.4 * 10 4 mx 2 cos 85.00582 mx Se observa ca daca pentru un unghi mic. Sa se stabilească erorile funcţiilor trigonometrice pentru eroarea unghiulara egala cu 20’’. atunci putem scrie : f = sin x si rezulta: m f = cos x Deci: '' mx 20′′ = cos x = 10 −4 cos x = mx cos x ρ′′ 206 * 265′′ m1 = cos 20′′ *10 −4 = 0.8 *10-3 mx Pentru celelalte funcţii avem : f = cos x '' mx mf = sin x = mx sin x ρ′′ m1 = 10-4 sin 20’’ = 10-4 * 0.0058= 5.70711= 0.00582 ) 2 In cazul funcţiei tangenta.59 .70711 mx m3 = cos 89 .000 00’ 20’’ .00582 *10 −4 = 0. eroarea sinusului este egala cu eroarea unghiului in radiani aceasta scade odată cu creşterea unghiului pana la valoarea apropiata de 5. 1 .70711 ) 2 mx mx = ≅ 3.8*10-3 mx m2 = 10-4 sin 45o = 10-4 * 0.70711 mx m3 = 10-4 sin 89o 59’ 40’’ = 10-4 * 0.450 00’ 00’’ .40 *10 −4 = 0. Luam in considerare trei valori reprezentative ale unghiului respectiv : .99996= mx Concluzia este ca la un unghi mic eroarea cosinusului este mica si creste odată cu creşterea unghiului pana la o valoare egala cu eroarea unghiului : f = tgx '' 1 mx 10 −4 mx = = 2 2 cos x ρ′′ cos x cos 2 x mx mx m1 = = ≅ mx 2 cos 20′′ ( 0.890 59’ 40’’ Daca notam cu x unghiul.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Exemplu : 10.59. eroarea funcţiei este egala cu eroarea unghiului pentru unghiuri mici si cresc odată cu creşterea unghiului pana la valoarea apropiata de 3.99998 *10 −4 ≅ 10 −4 = mx (in radiani ) m2 = cos 45 0 *10 −4 = 0.

deci când triunghiul este echilateral. datorita condiţiilor de teren. Sa se transmită eroarea laturii măsurate intr-un triunghi asupra laturilor care se determina. Cu mărimile măsurate se determina laturile a. c sin β sin γ sin β mc mb = sin γ b= Se observa ca ma = mb când α =β = γ = 60 . Consideram cazurile : ° α = 90 . Cum o asemenea forma nu poate fi întotdeauna realizata.deci când triunghiul este echilateral. Aceasta este forma ideala a triunghiurilor care aparţin reţelelor de triangulaţie geodezica.6) in care unghiurile α .β si γ cu o eroare neglijabila si latura C cu eroarea m c. b si erorile ma. mb. Exemplu : 12. α = 60 . Pentru aceasta consideram triunghiul ABC (fig. mb . Vom scrie : c sin α sin γ sin α mc ma = sin γ a= . Pentru aceasta consideram triunghiul ABC (fig. β . ma = 2mc mb = 2mc γ = 30 . β = 60 β = 90 1 . Sa se transmită erorile unghiurilor măsurate intr-un triunghi asupra laturilor care se determina. . γ = 30 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Exemplu : 11. Cu mărimile măsurate pot fi determinate laturile a si b si erorile lor ma .5) in care se măsoară unghiurile α . se pune problema stabilirii unghiului de valoare minima. Vom scrie : a b c = = sin α sin β sin γ c sin α a= sin γ c b= sin β sin γ ln a = ln c + ln sin α − ln sin γ ln b = ln c + ln sin β − ln sin γ Figura 6 ( ma 2 ) = m2 ( ctg 2α + ctg 2γ ) a mb 2 ( ) = m2 ( ctg 2 β + ctg 2γ ) b 2 ma = a 2 m2 ( ctg 2α + ctg 2γ ) 2 mb = b2 m2 ( ctg 2 β + ctg 2γ ) ma . γ sunt măsurate cu aceeaşi eroare m. Sa se măsoare de asemenea latura C cu o eroare pe care o consideram neglijabila. mb sunt minime pentru α =β = γ = 60.

510 −4 ) 2 + 2( .logsin2 + logsin4 .7). in general : mlog x mx = d log x dx = M x de unde : mx mlog x x M mlogx = d log x dx mx Cu acestea putem scrie : 1 . Pentru rezolvarea problemei procedam după cum urmează : Bf = Bi sin 1sin 4 sin 7 sin 2 sin 5 sin 8 ln Bf = 1n Bi + ln sin1 – ln sin2 + ln sin4 – ln sin5 + ln sin7 – ln sin8. Consideram o reţea geodezica sub forma unui lanţ de triunghiuri (fig.10 −4 = 0. ( mf B Bf )2 =( mi B Bi )2 +6c 2 6 ( tg 0 m 2 " ) ρ " mB f Bf sau : = ( 0.265 0. iar baza iniţială eroarea relativa de .10 −4 log Bf = log Bi +logsin1 .470 .Sa se 20 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se limitează unghiul la 30° pentru a nu obţine o eroare mai mare decât dublu.Unghiurile in 1 triunghiuri sunt egale cu 60° si cu eroarea de 10” .logsin5 + logsin7 . 10 )2 = 206 .25 + 0.000 determine eroarea relativa cu care se calculează baza finala.logsin8 2 2 2 mlog B f = mlog Bi + 6mlog sin 60 Dar. Exemplu : 13.85.

10 −4 ) 2 + 6( 0.0203 .83 . Exemplu : 14. Fie punctele P1 si P2 pentru care se cunosc : x1 = 423.04m 0.111 = = 1 .07m 0. θ12 = 45 g x2 − x1 111.10 −4 = 0.43429 Se constata ca eroarea relativa a crescut de la 0.43429 .175m ± y1 = 140. 12 y2 − y1 111.112m ± 0.10-4 (mai mica decât dublu) ceea ce se considera acceptabil.1086 + 0.43429 10 )2 206 .001m ± x2 = 534. 10-4 la 0.12 0.111 dθ 12 y − y1 1 y − y1 1 = 2 dx1 − dy1 − 2 dx2 + dy2 2 2 2 cos θ 12 ( x2 − x1 ) x 2 − x1 ( x 2 − x1 ) x 2 − x1 dθ 12 = sinθ 12 cosθ 12 sinθ 12 cosθ 12 dx1 − dy1 − dx2 + dy2 S12 S12 S12 S12 sn i 2 2 θ2 mx 1 ρ " m"θ2 = 1 S1 2 1 +o cs 2 2 θ2 my 1 1 +i sn 2 2 θ2 mx 1 2 +o cs 2 θ2 1 1 .08m 12 Sa se determine orientarea θ Vom scrie : tgθ = a direcţiei P1P2 si eroarea mθ 12 cu care se obţine orientarea.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE mBf = d logsin60 m" 2 M ( ) + 6( ) Bi dl" ρ" 2 mBi M = 0.265 = = 0.85 .286m ± y2 = 251.5 .5.10 −4 0.03m 0. ( 0.

ci in punctul O’ (fig.8).lungimile vizelor.6 2 5 . cum ar fi corect.m" 0 6 θ=2 11 1 1 1 1 2 EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE m" θ 1 2 . e e sin x + sin( α '−x ) D1 D2 1 .deplasarea punctului de staţie . Cu aceste erori se obţine eroarea ed a unei direcţii măsurate astfel : ed = 2 2 2 2 2 e1 + e2 + e3 + e4 + e5 Fiecare din erorile care intra in calculul erorii statale a diferenţei măsurate se stabileşte după cum urmează : a)Eroarea de centrare Se datorează faptului ca aparatul nu este staţionat in punctul O.11 m (de zece ori mai mare) eroarea este mθ 12 =10”.9 (de zece ori mai mica). la o distanta S12=1111. Dar : D1 e = sin x sin ε 1 . ε α reprezintă eroarea cu care se măsoară unghiul dintre direcţiile O1 si O2. Astfel. Sa se determine eroarea totala cu care se măsoară un unghi orizontal cu teodolitul. Erorile care apar la măsurarea unui unghi orizontal cu teodolitul sunt : a) eroarea e1 de centrare in staţie a aparatului b) eroarea e2 de excentricitate a semnalului vizat c) eroarea e3 de vizare cu luneta d) eroarea e4 de citire pe cercul gradat e) eroarea e5 de verificarea si rectificare a aparatului.D2 . Ca urmare nu se măsoară unghiul α ci α ‘. 1 2 2 4 9 + 1 9 + 6 = 1 0 9 " Se constata ca eroarea orientării scade odată cu creşterea distantei. Din figura se scrie : α =α ‘+ε 1 + ε 2= α ‘ + ε α Deci. Exemplu : 15. D2 e = sin( α '−x ) sin ε 2 εα = Daca : D1 = D2 =D D1 .

9). Rezulta : e2 = e ρ" D aceeaşi cu e1. b) Eroarea de excentricitate Se datorează faptului ca din punctul de staţie O semnalul nu este vizat in S ci in S’ (fig. Figura 9 c) Eroarea de vizare cu luneta Se calculează cu formula : e3 = ± 200 cc M unde M este mărirea lunetei.265 ≅ 1" 200.000 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE e εα = [sin x + sin( α '−x )] D Eroarea este maxima atunci când : cosx . e1 = 636 .620 ≅ 1cc 640 .000 Daca : e = 1 cm si D = 34 m (D = 64 m) e1 ≅1' . e2 = 1c Rezulta ca eroarea creste odată cu scăderea lungimii liniei de observaţie. 1 .cos(α ‘-x) = 0 x= α' 2 = 90 εα = 2e α' 2e sin = ρ" D 2 D e ρ" D Cu referire la direcţie e1 = Daca : e = 1 cm si D = 2 Km (D = 6.4 Km) e1 = 206.

Mai mult. accidentală ε şi sistematică ε ’.7 Pentru a = 50cc . e4 = 35cc. …. Admiţând că fiecare eroare reală este o sumă a două erori.5) = 5 .(e5 = 75cc pentru a = 50cc). ….7) + ( 2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE In cazul unei măriri de M = 40 ori rezulta e3 = ± 5cc .8 ≅ 6 Eroarea unghiului eα . Adeseori însă. iar eroarea de citire a unei direcţii se obţine : e4 = a 2 Daca aproximaţia de citire este a = 1cc. e4 = 0cc. d) Eroarea de citire pe cercul gradat Reprezintă aproximaţia citirii la cercul gradat sau precizia de citire si este data de cea mai mica divizare ce se poate citi corect cu sistemul de citire pe care-l are teodolitul. e) Eroarea de verificare si rectificare a aparatului Procedând la verificarea si rectificarea teodolitului si la măsurarea unei direcţii in doua poziţii ale lunetei (cu cercul vertical la stânga si cu cercul vertical la dreapta) se ajunge la o eroare e 5 de maxim 2cc. O2. putem scrie : 1 . erorile sistematice se propagă în cazul funcţiilor de mărimi măsurate directe după aceeaşi lege. Este importantă destinaţia expresiei de calcul a erorii totale rezultate din suprapunerea erorilor accidentale şi a celor sistematice . e2. astfel încât efectul acestora este închis în influenţa totală a erorilor suprapuse . erorile sistematice fiind eliminate în prealabil prin metoda de lucru sau prin aplicarea corecţiilor la observaţiile efectuate .13. INFLUENŢA SIMULTANĂ A ERORILOR ACCIDENTALE ŞI A ERORILOR SISTEMATICE În cadrul teoriei prelucrării măsurătorilor directe de aceeaşi precizie s-a făcut presupunerea că măsurătorile sunt afectate numai de erori accidentale. Obişnuit se citeşte in doua poziţii diametral opuse. en . Luând in considerare erorile stabilite se obţine eroarea totala a unei direcţii scriind: cc 2 cc 2 cc 2 cc 2 cc 2 cc cc ed = (1 ) + (1 ) + (5 ) + ( 0 . În acest scop considerăm şirul de observaţii O1. obţinut din diferenţa direcţiilor este : eα = ed 2 = 6 2 = 9 cc 1. On asupra cărora influenţează erorile reale e1.5 pentru teodolite la care a = 1cc . erorile sistematice nu pot fi eliminate total şi se suprapun erorilor accidentale .

62) de unde rezultă că eroarea medie totală la pătrat este egală cu suma pătratelor erorilor medii accidentale şi sistematice . obţinem : 2 ' ' e2 = ε1 + ε12 + 2ε1ε1 1 2 '2 ' e2 = ε 2 + ε2 + 2ε2ε2 2 −−−−−−− 2 '2 ' e2 = ε n + εn + 2εnεn n (2. respectiv : 2 2 2 2 m1 = m 2 = . a a a s s s Valoarea distanţei se obţine scriind : D = l1 + l2 + . cu erorile accidentale m1 ...EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE ' e = ε1 + ε1 1 ' e2 = ε 2 + ε 2 −−−−−−− ' en = ε n + ε n (2. Influenţa simultană a erorilor accidentale şi sistematice poate fi evidenţiată simplu în cazul măsurării directe a unei distanţe .60) Însumând egalităţile (2. = ln = l D = n⋅ l iar erorile accidentale sunt egale.. + ln Eroarea m D cu care se determină distanţa datorită influenţei erorilor accidentale este : a 2 2 2 2 m D = m1 + m 2 + .m n şi erorile sistematice m1 ......= m n = m a a a a şi : 1 ..+ m n a a a a Dacă : l1 = l2 = ..59)..61) (2..59) Ridicând la pătrat egalităţile (2. rezultă : [ee] = [ε ε] + [ε'ε'] sau : [ ee = [ε ε + [ε 'ε '] ] ] n n n Cu notaţia adoptată pentru eroarea medie se poate scrie : 2 2 2 m =m +m a s (2. ln pe porţiuni de distanţă.. Fie distanţa D obţinută din mărimile măsurate direct l1. l2.. …. m2 .mn .. m 2 .60) şi având în vedere că [ε ε ’] = 0..

+ mn (datorită proprietăţilor erorilor sistematice) a s s s La distanţe egale erorile sunt egale cu ms şi m D = n⋅ m = m a s s D = K sD l Eroarea ms cu care se obţine distanţa D datorită influenţei simultane a erorilor accidentale şi sistematice este : 2 2 2 m = m D + mD D a s 1 ...EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE m = n⋅ m 2 aD 2 a sau : m D = ±m n = ±m a a a D m =± a l l D = ±K a D Eroarea m D cu care se determină distanţa datorită influenţei erorilor sistematice este : a m D = m1 + m2 + .

.+ Ον' 2 + Ο1' + Ο'2' + ......... On2 observaţiile n3 = O1 . O2 . On3 Observaţiile din cele trei serii fiind de aceeaşi precizie ..3) iar din a treia serie de observaţii : 1 ..valoarea probabilă a lor este dată de ''' ''' ''' relaţia : Μ= ' ' '' ' ' '' ' ' Ο1 + Ο'2 + . O2 ........2) din a doua serie de observaţii avem: M2 = '' '' O1'' + O2 +.. DETERMINAREA VALORII PROBABILE Considerăm că asupra unui unghi orizontal au fost efectuate n observaţii în aceleaşi condiţii şi cu acelaşi instrument dar în serii diferite.. MĂSURĂTORI DIRECTE DE PRECIZII DIFERITE 1..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 3.1) ν 1 +ν 2 +ν 3 Pe de altă parte valoarea probabilă a unghiului din prima serie de observaţii este : M1 = ' − O1' + O2 +.. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR DIRECTE DE PRECIZII DIFERITE. în a doua serie n2 şi în a treia serie n3 ........ O2 ....+ Ον 1 + Ο1 + Ο'2 + ... putem scrie : n = n + n2 + n 1 3 ' ' ' Fie cele n1 observaţii : O1 ..+ Ον''3 [ Ο ] + [Ο ] + [ Ο ] = ' '' ''' ν 1 +ν 2 +ν 3 (3. Astfel dacă au existat trei serii de observaţii în care numărul observaţiilor din prima serie a fost n1 .14.. On1 '' '' '' observaţiile n2 = O1 .+ On2 n2 = [ O' '] n2 (3.. +On11 n1 = [ O'] n1 (3..

+ O3 m .).admitem că asupra unei lungimi sunt efectuate observaţiile O1 cu o ruleta metalică O2 cu o panglică de oţel si O3 cu un fir de invar...rezultă că cele trei observaţii au erori diferite .respectiv erorile m1.2..) .) devine: M = n1 M1 + n2 M 2 + n3 M3 [ nM ] = n1 + n2 + n3 [ n] (3.4) Egalitatea (3... In consecinţă .5) Dacă notăm cu m1..O2..+ O2 + O3 + O3 +....EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE M3 = ''' ''' O + O2 +.6) Cazurile de măsurători directe de precizii diferite sunt frecvente in practică şi provin nu numai din măsurarea in serii diferite a unei mărimi .. Deci : O1 = O1' + O12 + O13 m . se poate afirma că mărimile M1 .M2. Astfel . m2 = o ( n2 = 5) 3 n2 Continuând raţionamentul putem scrie : O3 = ' 2 7 O3 + O3 +..m2.5.+ On3 ''' 1 n3 = [ O' ' '] n3 (3.....M3 .sunt de diferite precizii . Coeficienţii mărimilor de precizii diferite se numesc ponderi si se notează cu p.4..+ O3 M= 3+ 5+ 7 sau : 1 . dar sunt si consecinţa faptului ca măsurătorile sunt efectuate in condiţii diferite sau cu instrumente diferite.) pe baza egalităţilor (3.m3 erorile mărimilor M1.. m3 = o ( n3 = 7 ) 3 n3 Notăm cu M valoarea probabilă a lungimii măsurate si cum observaţiile efectuate cu ruleta de pânză sunt de precizii egale avem : 1 1 2 5 1 2 7 O1 + O12 + O13 + O2 + O2 +. Se poate considera că observaţia O1 a cărei eroare este m1 rezulta ca o medie aritmetică a observaţiilor O11.1.O31 efectuate cu o ruleta : de pânză care oferă o precizie la o singură observaţie exprimată prin eroarea m0 . Instrumentele oferind precizii diferite ...m2.m3 si cu precizarea că : m1>m2>m3. observaţia O2 a cărei eroare este m2 rezultă că o medie aritmetică a observaţiilor O12. iar valoarea probabilă a mărimii măsurate se obţine ca fiind media aritmetică ponderată dată de (3.)...3.O52 efectuate tot cu o ruleta de pânză .+ O2 m . (3. deci : M= p1 M 1 + p 2 M 2 + p3 M 3 [ pM ] = p1 + p 2 + p3 [ p] (3.... (3...evident că acestea sunt diferite pentru că sunt erorile unor medii aritmetice determinate dintr-un număr diferit de măsurători .M3. m1 = o (n1 = 3) 3 n1 De asemenea..deci O2 = ' 2 5 O2 + O2 +...M2 .O21..

n3 exprima însăşi ponderile mărimilor de precizii diferite.7) în care mo este eroarea medie pătratică a observaţiilor de aceeaşi precizie ce alcătuiesc cele trei serii de observaţii.3.... p =  o 3  m   3 2   (3.... (3.. se exprimă 2 m  Pi =  o  i = 1..... dacă asupra unei mărimi sunt efectuate observaţiile M1 .. .7. n 2=  . M2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 30 + 502 + 703 M= 1 3 + 5+ 7 Coeficienţii observaţiilor sunt ponderi si deci : M = [ pO ] [ p] In general. m2 = o .... (3.2....) corelate cu (1........) . relaţiile de calcul ale ponderilor pentru n măsurători de precizii diferite. Dacă : m1 = m2 = ..) rezultă: mo mo mo n1=   . M3 .) .. valoarea probabilă a mărimii măsurate este dată de relaţia : M = p1 M1 + p2 M 2 +...8) S-a precizat ca n1 ..) astfel : m1 = mo m m ..) pot fi stabilite conform relaţiei (2.10) 1 . deci au ponderile p1 . . n  mi  în care mo reprezintă eroarea medie pătratică a unităţii de pondere. p2 . 2 m  o p = 1 m  1 :  m  .. fapt confirmat de (3..2 . m3 = o n1 n2 n3 (3..  n3= m1 m2 m3   2   2   2 (3. . Din (3.. EXPRESIILE PONDERILOR Erorile medii pătratice ale mărimilor aritmetice stabilite cu relaţiile (3...4..3.9)   2 In general..3.15. Mn ale căror erori sunt m1 .= mn = mo (3.19..8. p2 =  o  m   2 m  ..+pn [ p] (3. .6’) 1..+pn M n [ pM ] = p1 + p2 +.. m2 ..mn ....1.) .pn ... . n2 .

.) se consideră un alt şir de ponderi.) cu ponderile corespunzătoare...13) reprezintă prima proprietate a erorilor aparente în cazul măsurătorilor directe de precizii diferite şi este utilizată în controlul valorilor acestor erori. pentru care ponderile sunt egale intre ele si egale cu unitatea.M 1 v2 = M 2 . 1. cu condiţia ca elementele corespondente din ambele şiruri să stea în acelaşi raport. Se observă că prin înlocuirea ponderilor date de (3.M ---------.6’... In prealabil se impune a defini erorile aparente V1 ...Vn ca diferenţe între mărimile M1 .). Mn măsurate direct şi cu erori diferite si valoarea probabilă a acestora M. PRECIZIA MĂSURĂTORILOR DIRECTE PONDERATE Ca şi în cazul măsurătorilor directe de precizii egale se pune problema stabilirii relaţiilor de calcul cu privire la eroarea medie pătratică a unei singure măsurători şi a erorii medii pătratice a mediei aritmetice ponderate.. aşadar.---vn = M n . Se poate.M [p] care conform relaţiei (3.10.. M2 .12) Cum măsurătorile au erori diferite .) m2o se simplifică ceea ce înseamnă că eroarea medie pătratică a unităţii de pondere nu influenţează valoarea probabilă stabilită prin media ponderată.6’.) nu pot fi utilizate in (3.rezultă că există o corespondentă între erorile aparente si ponderi în sensul că : la eroarea v1 corespunde ponderea p1 la eroarea v2 corespunde ponderea p2 --------------------------------------------la eroarea vn corespunde ponderea pn Înmulţim egalităţile (3.. V2 .12.deci ponderi diferite .. adunăm pe coloane si obţinem : [ pv ] = [ pM ] .. Erorile aparente îndeplinesc şi proprietatea a doua în sensul că suma pătratelor erorilor multiplicate cu ponderile respective reprezintă un minim atunci când ele se determină faţă de media aritmetică ponderată.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE obţinem cazul particular al măsurătorilor de aceeaşi precizie.10.13) Egalitatea (3.16. Astfel avem: v = M1 .6.11) De fapt valoarea probabilă a mărimi măsurate rămâne neschimbată şi în cazul în care în locul şirului de ponderi dat de (3.) in (3. Valoarea erori mo în multe situaţii nu poate fi cunoscută iniţial si în consecinţă ponderile date de (3.M (3..’) conduce la : [ pv ] = 0 (3. Matematic proprietatea se scrie : [pvv] = m im in (3... scrie expresia ponderilor sub forma : pi = 1 mi2 (3.11.14) 1 . .

... Se demonstrează proprietatea (3..+ [ p ]   p            1   2  n  sau : m2 = 2 m0 m ..16) Din (3. Notăm cu m această eroare si avem : m2 = p1 2 p p 2 2 m1 + 2 m2 +.. Extremul funcţiei F(Mo) se află pentru valoarea lui Mo care verifică egalitatea : dF ( M o ) =0 dM o sau : −2 p1 ( M1 − M o ) − 2 p2 ( M 2 − M o ) −..10. 1 .14) scriind : F(M 0) = p (M1 .16) se observă că [ p] = P reprezintă ponderea mediei aritmetice ponderată. + n mn [ p] [ p] [ p] care în baza relaţiilor (3.ceea ce trebuia de demonstrat. −2 pn ( M n − M o ) = 0 de unde : Mo = [ pM ] [ p] adică media aritmetică ponderată ....M 0)2 + p2 (M 2 . obţinem eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate.16) poate fi utilizată la calculul erorii medii pătratice a mediei aritmetice ponderate după ce mai întâi este stabilită eroarea medie pătratică m0 a unităţii de pondere . considerăm relaţia (3.15) Aplicând in (3...) pe care o scriem sub forma: M = p1 p p M1 + 2 M 2 +.6’. cunoscută sub numele de valoare probabilă. m=± o [ p] [ p] (3.. În continuare.15) în care Mo este o valoare oarecare de referinţă.. + n M n [ p] [ p] [ p] (3. Relaţia (3....EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE şi conduce la concluzia că valoarea obţinută prin media aritmetica ponderata este cea mai bună (mai apropiată de valoarea adevărată ) ...15.Mo) 2 = 1 = minim (3..M 0) + ......+ pn (Mn ...............) devine : 2 2 2  p  m = 1  [ p] 2 2 2 2  mo   p2   mo   pn   mo    p  +  [ p ]  p  +..) legea de propagare a erorilor la funcţii liniare..

-----2 2 m = m pn 0 n (3.12) si (3.20) Adunând pe coloane egalităţile (3.20.10) se poate scrie : 2 2 m =m p 0 1 1 2 2 m = m p2 0 2 ---------.23) care prin adunare rezultă : 1 .19) Ridicând la pătrat egalităţile (3.) . Astfel ..18) Dar : M . ε 2.16) egalitatea (3. faţă de valoarea adevărată X a mărimii măsurate .X = m . din {3..19) şi înmulţind cu ponderile corespunzătoare obţinem : 2 2 ε1 ⋅ p1 = v1 ⋅ p1 + 2v1 ⋅ m⋅ p1 + m2 ⋅ p1 2 2 ε 2 ⋅ p2 = v2 ⋅ p2 + 2v2 ⋅ m⋅ p2 + m2 ⋅ p2 −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− 2 2 ε n ⋅ pn = vn ⋅ pn + 2vn ⋅ m⋅ pn + m2 ⋅ pn (3.21) Ţinând seama de egalităţile (3.eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate si atunci : ε1 = v + m 1 ε2 = v2 + m −−−−−−−− εn = vn + m (3.22) Pe de altă parte.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Relaţia de calcul a acestei erori se obţine utilizând erorile reale ε 1 .13) si (3.... rezultă : [ε p ] = [ vvp ] + 2 m[ pv ] + m2 [ p ] ε (3.ε n definite prin diferenţele mărimilor măsurate direct şi de precizii diferite .21) devine : 2 [εε p ] = [ vvp ] + m0 (3.putem scrie : ε1 = M 1 − X ε2 = M 2 − X −−−−−−−− εn = M n − X (3..17) Din relaţiile (3.17) rezultă : ε1 = v1 + M − X ε2 = v2 + M − X −−−−−−−−−− εn = vn + M − X (3.

27’.....24) se scrie : 2 m0 = ε [ pε ] n şi 2 [ pεε ] = nm0 (3.....) devine : 2 2 nm0 = [ vvp ] + m0 de unde : m =± o [ pvv ] n −1 (3...26..18.. ……...) si (3.24) Considerăm erorile medii pătratice ale mărimilor măsurate ca fiind erorile reale ε şi ca urmare (3.).22...) rezultă că : [ vv ] = [ p VV ] (3.27’) 1 . Din expresiile (2.……..17.vn erorile mărimilor cu aceeaşi precizie. pn ⋅ Vn2 + + Egalitatea (3. Fie V1 ..27) ceea ce prin dezvoltare devine : V12 + V22 + .) există atunci când există egalităţile : (3. REDUCEREA ERORILOR PONDERATE LA ERORI ALE MĂSURĂTORILOR DE ACEEAŞI PRECIZIE Apare deseori în practica prelucrării mărimilor măsurate problema trecerii de la erorile mărimilor măsurate cu precizii neegale (ponderate) la erori ale mărimilor cu precizii egale.Vn erorile mărimilor ponderate si v1.25) Cu egalitatea (3. v2. V2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 2 2 2 2 nm = m p1 + m p2 + .. +m pn = [pmm] 0 1 2 n de unde : m2 = 0 [ pmm ] n (3....25.26) 1. Vn2 = p1 ⋅ V12 + p2 ⋅ V22 + . (3..

28) sau : v = 1 v2 = vn = p ⋅V1 1 p2 ⋅V2 pn ⋅Vn ..ln sunt mărimi măsurate direct si cu erorile m1. ……... 1....31) (3....... …….. (3...28’) Rezultă că se poate trece de la erorile măsurătorilor ponderate la erorile corespunzătoare mărimilor de aceeaşi precizie prin înmulţirea lor cu radical din ponderile corespunzătoare..) a cărui forma în baza egalităţilor (3. + Cn o px p1 p2 pn (3.21.) devine: mo = px  m 2   C 0    p     (3....18.10...40’.3..... ...) în care l1..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE v2 = p1 ⋅V12 1 2 v2 = p2 ⋅V22 . PONDEREA UNEI FUNCŢII LINIARE Considerăm funcţia liniară (2.. m2.......1.. + n px p1 p2 pn sau: C 2  1 =  px  p  (3. . PONDEREA UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI MĂSURATE DIRECT 5.. mn . l2.31’) 1 ...... 2 vn = pn ⋅Vn2 (3.29) sau dezvoltat si prin ridicarea la pătrat : 2 2 2 mo m2 2 m 2 m = C12 o + C2 0 + ...30) Simplificând cu mo avem : 1 C2 C2 C2 = 1 + 2 + ...... Expresia de calcul a erorii funcţiei este (2.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE S-a obţinut expresia de calcul a ponderii unei funcţii liniare. si matricea diagonală a ponderilor  p1 0.47.33) 5. . 5. .2. . .3. .10.) se pot scrie in ordine : 1 = C ∗ p −1C px (3.) devine : mo = px  ∂f 2  m 2     o      ∂l   p       (3.4.3.34) 1 . 0.41. . . EXPRESIILE MATRICIALE ALE PONDERILOR Cu notaţiile de la 2. (2. . .) după transformări obţinem : 2    1 2  D ( F )  1  =C px j  D ( x j )  p     (3.3. .). p=  . .3. . .) si (2.10. PONDEREA UNEI FUNCŢII NELINIARE EXPLICITE Se utilizează expresia erorii funcţiei neliniare explicite (2.52. . .32) sau: 1 = px  ∂f 2 1      ∂l  p    (3. . . .’) care conform egalităţilor (3.4.0. . .51.32’) 5. . . . .   0 0 p  n  expresiile (2.3. .    0 p2. ponderea funcţiei x fiind notată cu px . . . .) si (3. PONDEREA UNEI FUNCŢII NELINIARE IMPLICITE Pornind de la relaţiile (2.50. .

. . p. Să se stabilească ponderea valori probabile a mărimi măsurate . Pentru p=1. . . . . Sa se stabilească ponderile unghiului şi direcţiilor. . . P= 2 . . . .  0. . 17. . . Consideram un unghi determinat prin diferenţa a doua direcţiuni măsurate cu aceeaşi precizie . . . . .0. .35)  D(F )    1  p−1  D(F )  = C 2  D(x )   D(x )  pxj j  j    (3. . . . Notăm cu p ponderea unei observaţii si cu P ponderea mărimii măsurată obţinută prin media aritmetică. . . fiecare având eroarea egală cu m0 . . 1 . . p− 1 =    . . Deci la măsurători de aceeaşi precizie ponderea mediei aritmetice este egală cu numărul observaţiilor efectuate asupra mărimii măsurate. n  Exemple : 16. .− 1. . . .36) în care p-1 este inversa matricei p respectiv :  p1− 1 0. .    0 p2− 1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 1 ∂x  ∂x  =   p−1 px  ∂l  ∂l ∗ ∗ (3. . Considerăm că asupra unei mărimi oarecare sunt efectuate n observaţii. 0. = 0 =n 1 p m0 2 m0 n P = np adică ponderea mediei aritmetice este întotdeauna mai mare decât ponderea unei observaţii din seria utilizată la calculul mediei. . . . P=n. Vom scrie : p= 1 2 m0 n 2 1 P m . . .

cc p1 64 = = 16 p2 4 Dacă p2 =1 . Din problema precedenta rezultă : 1 1 = p 3 deci: p=3 Se poate generaliza în sensul că dacă ponderea sumei de n unghiuri este egală cu unitatea atunci ponderea unui unghi este egală cu n. Care este ponderea mărimii 4α dacă ponderea lui α este egală cu unitatea ? Avem : p 4α m2 1 = = 2 pα ( 4m ) 16 1 16 p 4α = 20. 1 Dacă p1=1 . 1 Dacă pd =1. Notăm cu p ponderea unghiului şi cu pS ponderea sumei unghiurilor.atunci p1 =16. Putem scrie : pd m 2 = 0 pu m0 2 . atunci p2 = 1 6 19. 1 . dacă erorile lor medii sunt ± 2 cc şi Avem: ±8 . Notăm ponderea direcţiei cu pd şi ( ) 2 =2 Dacă pn =1. atunci pn = 2 18.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Daca eroarea medie pătratică a unghiului va fi m0 ponderea unghiului cu pn . atunci pd =2. Să se stabilească ponderea unui unghi al unui triunghi dacă ponderea sumei este egală cu unitatea . Să se stabilească ponderile p1 si p2 a două unghiuri . Avem: pS m2 = p m 3 ( ) 2 = 1 3 pS = 1 3 21. Să se stabilească ponderea sumei unghiurilor unui triunghi dacă ponderea unghiului este egală cu unitatea .

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 22. Observaţiile care au eroarea medie pătratică egală cu m au ponderea p . Considerăm o distanta D si o porţiune din aceasta d . Să se determine ponderea p a unui unghi care aparţine sumei. Se vor lua în considerare numai erorile accidentale . Se cunoaşte că la măsurătoarea directă a distantelor există egalitatea : m =K D Cu aceasta putem scrie : pD K d = pd K D ( ( ) ) 2 2 de unde pentru pd =1 rezultă : pD = d D 24. Vom scrie : pS m2 = p m 2 ( ) 2 p = 2 p S = 100 25. Dacă pentru valoarea măsurată direct a distantei d ponderea pd distantei D . ori mai mare ca eroarea medie 1 . Ponderea sumei pS a doua unghiuri de precizii egale este de 50 . Avem: 2 m0 p = 2 1 m de unde: m0 = m p p adică eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este de pătratică a observaţiei care are ponderea p. Care este eroarea medie pătratică m0 a observaţiilor care au ponderea egala cu unitatea. m 2 = ±4 cc si m5 = ±5 cc Avem: 1 1 = 2 m1 9 1 1 p 2 = 2` = sau m 2 16 p1 = p1 = 1 p2 = 9 25 9 16 p1 = sau 16 9 p1 = sau 25 9 p2 = 25 16 p 2 =1 16 25 p3 = 1 1 = 2 m3 25 p3 = p3 = p 3 =1 23. Să se stabilească ponderile p1 . p2 si p3 ale unghiurilor care au erorile m1 = ±3 cc .

p5=5 1.în a treia serie formată din 9 măsurători 3o8’6”. obţinem: M = M0 + [ pdM ] [ p] 2 Cu aceste precizări consideram Mo=3o8’0”. Pentru a stabili valoarea probabilă a unghiului se aplică relaţia (3. respectiv    : p1=1 . eroarea unităţii de pondere şi eroarea mediei aritmetice ponderate (a valorii probabile). p3=3 . 0 =± = ±1 6 ''.0" 0 2 3 4 5 6 " 0 M =3 0 8'0"+ =3 0 8'0"+ =3 0 8'4" 1 +2 +3 +4 +5 1 5 Pentru calculul erorii mediei pătratice a unităţii de pondere m 0 si a erorii mediei aritmetice ponderate m întocmim tabelul 1 .6’). [ p] 15 1 .8"+ .obs . 4 m= ± m 63 ''. Înlocuind obţinem : p4=3 .n 3 6 9 12 15 p 1 2 3 4 5 v +6 +4 +2 0 -4 pv +6 +3 +6 0 -20 pvv 36 32 12 0 80 calcule n0 = ± [ pvv ] n −1 =± 160 = ±6 3 ''. iar ponderile 2 m pi =  0 m  i        m = 0 m  0  n i      = ni . Avem: M = [ pM ] [ p] Dacă luam : M=Mo+dM -Mo este o valoare de referinţă. Să se stabilească valoarea probabilă a unghiului .1 "+ . Tabelul 1 Valoarea măsurată a unghiului M 308’10” 3o8’8” 3o8’6” 3o8’4” 3o8’0” Nr. În prima serie formata din 3 măsurători (observaţii) s-a obţinut unghiul cu o valoare medie egală cu 3 o8’10’’.4"+ .6"+ .in a doua serie formată din 6 măsurători s-a obţinut 3o8’8”. în a patra serie formată din 12 măsurători 3o8’4”şi în a cincea serie formată din 15 măsurători 3 o8’0”. p2=2 . Un unghi orizontal a fost măsurat în cinci serii de observaţii .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 26.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Valoarea probabilă a unghiului : M=3o8’4” X = M i m= 308'4''±1 '. ± 8cc .6 ' Se constată că dacă în coloana ponderilor se consideră numerele observaţiilor din serii atunci se modifică şi mărimea erorii pătratice a unităţii de pondere . deci a măsurătorii care are valoarea de 3o8’10”. ± 2cc. cu µ Se observă că eroarea medie pătratică a unei singure observaţii este de 3 ori mai mare ca eroarea medie pătratică corespunzătoare primei măsurători (obţinută din media aritmetică a primelor observaţii). se va obţine pentru unitatea de pondere altă mărime a erorii şi anume aceea care corespunde unei singure observaţii din cele 3.12 sau 15 notata .9 6 " 4 Se constată de asemenea că eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate nu este în funcţie de eroarea medie pătratică a unităţii de pondere . în tabel s-a admis la prima măsurătoare ponderea egala cu unitatea . p4=16 Valoarea probabilă a unghiului şi eroarea medie pătratică a acesteia se obţine folosind tabelul dM p dMp v pv pvv Calcule 1 . 27.5 .6. Mărirea sau micşorarea tuturor ponderilor atrage după sine modificarea unităţii de pondere . : m1 = ± 4 6 8 2 .dar cu ponderi egale cu numărul observaţiilor .3 reprezintă eroarea medie pătratică a unităţii de pondere . prin urmare mo =+6”. în a doua 70g87c30cc-din 9 observaţii. m4 = ± 10 9 6 16 Luând pentru valoarea măsurată în poziţia a doua a teodolitului ponderea egală cu unitatea (pq= 1) avem : p1 = sau : p1=2. În primul rând se stabileşte eroarea medie pătratică a fiecărei valori măsurate astfel. m2 = ± . 8 p 4 = 16 p3=0. Erorile medii pătratice ale unei singure observaţii pentru cele patru poziţii sunt în ordine egale cu : ± 4cc. In consecinţă luând ca ponderi numărul observaţiilor primim : µ=± 3x1 6 0 = ± 1 0 . Tabelul 2 Valoarea măsurată a unghiului M 5 .Efectuând un nou calcul . în a treia 70g87c28cc-din 6 observaţii şi în a patra 70g87c34cc din 16 observaţii. m3 = ± ..38 . Să se stabilească valoarea probabilă a unghiului şi eroarea medie pătratică a acesteia. 2. Pentru efectuarea calculelor . ± 6cc .9. Unghiul unui triunghi se măsoară în patru poziţii diferite ale teodolitului: în prima poziţie se obţine o valoare de 70 g87c24cc ca medie din 10 observaţii. 2 p3 = 3 .

67.30 cm2 .76 -4.43 -1.07 177. p3 = 225 100 p1=0. fiecare observaţie având eroarea medie 1 pătratică egala cu ± 10cc si α2 =45g 07c 65cc obţinută din 10 observaţii cu eroarea medie pătratică egala cu ± 15cc.15 cm2 .18 -0.06 230.12 3.37c.43± 200 28. = ±800 . Suprafaţa unei figuri oarecare se determină prin serii diferite de observaţii efectuate cu planimetru .25 0. Să se determine unghiul α si ponderea lui pentru cazul în care se consideră observaţiile unghiului α cu ponderi unitare .18 0.22 67.58 cm2 3.4 1 4 -0.0361 0.90 m = ± 0 3 -0.4 X = 70g87c3200.5 20. p3 = 2 m2 2 m3 .2 cm2 ± 0. p3=2.12 cm 29.32cc.41cc m1 = mo n1 = 10 6 .0 cm2 M=67.99 c.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 70g.75 0.4 cm2 ± 0.25 .095 0.5 2 -0.57 25.62 230 4 . 2 m1 100 n2 10 1 10 p2 = 2 = m2 225 = 15 1 .87c.24 -0. Se consideră unitatea de pondere pentru rezultatul al doilea şi avem : p1 = sau : 2 m2 .43 5.44 m = ± 8. M 67.91c.43 -21. În acest mod au fost primite următoarele rezultate cu erorile medii pătratice : 67.27 0.5 -0.25 Calculele următoare sunt cuprinse în tabelul 3.25 0.12 0.22 = ±0.44 64 1.7 1 2.2 2 0. Tabelul 3 Valoarea măsurată dM p DMp v pv pvv Calcule a suprafeţei.10 cm2 Să se stabilească valoarea probabilă a suprafeţei şi eroarea ei medie pătratică . 8 0 -2. Unghiul α se obţine din suma a doua unghiuri α 1 si α2 .25 15.0324 m= ± Mo=67.7 cm2 ± 0.76cc obţinut din 6 observaţii . p1 = respectiv : 225 . 900 p2=1. 67.0324 m = ± 0 4 2 67. 19. p2=1. Se cunoaşte α =31g. m12 p2=1.68 7. 1 Avem: α = α 1 + α 2 = 76 g .12 39.24cc 30cc 28cc 34cc Mo=70g87c30cc M=70g.43 -6 0 -2 4 2.5 1 0.38 16 -15 -8. m2 = m1 0 p1 = sau: 1 6 = .1009 = ±0.43 -2.38 -0.005 0.88 48.57 cm2 ± 0.8 ≈ ± 200 19 88 .1009 X = 60.

Ponderea unei distanţe de 100 m măsurată o singura data . Într-un triunghi un unghi se obţine din 4 observaţii şi altul din 6 observaţii. este egal cu unitatea . Vom scrie : pα =1 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE p1=6. De cate 1 ori trebuie măsurată distanţa de 394 m pentru ca ponderea acesteia sa fie egală cu ? 2 Avem: Eroarea medie pătratică a distanţei de 100 m măsurată o singură dată : 1 .6 32. Să se stabilească în problema precedenta ponderea unghiului al treilea atunci când unitatea de pondere se consideră pentru primul unghi .4 4 + 6 10 31. m  pβ =  o   mβ    2 pβ =6 4.5 = + = + = ≅ 0.10 10 = 225 2.25 10 + 13 . Dacă notăm cu α β si γ cele trei unghiuri ale triunghiului şi dacă primele doua sunt măsurate rezultă : γ =180 -α .6 24 = = 2.25 Cu acestea obţinem : 1 1 1 1 2.β pentru care : 1 1 1 = + pγ pα pβ dar m  pα =  o  m   α şi: pα =4 Deci: pγ = 2 . .5 30. şi atunci : m pβ =  α  mβ    =6  4  2 pγ = pα p β pα + p β = 6 1+ 4 6 4 = 0. Să se stabilească ponderea unghiului al treilea atunci când observaţiile au ponderi unitare . p2 = 100 . 4 p p1 p 2 6 10 60 şi p ≅ 2.

m2 = ± = ±2 cc . obţinându-se valoarea acestuia şi eroarea medie pătratică a unei sigure măsurători (observaţii) egală cu ± 10cc . Să se determine ponderea diferenţei de nivel măsurată pe un traseu de nivelment geometric de lungime D . m 2 = m3 = ± 10 n 2 2 m12 = m2 = m3 p1=p3=p2 . pentru cazul în care eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este egală cu ± 10cc. m3 = ± 10 cc 12 mo p3 = ± 3cc .5 35. Să se determine numărul de observaţii care trebuiesc efectuate asupra celorlalte unghiuri pentru a obţine eroarea medie pătratică a unei singure observaţii de 7cc .9 m3 = ± = ±2 cc .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE m1 = K 100 eroarea medie pătratică a distantei de 394 m măsurată de n ori m2 = K 394 n Cu acestea . 12 si 16 .3. m2 = ± mo p2 . atunci când : deci : 10 2 49 = 10 n de unde : n=5 34. putem scrie : 2 p1 m2 = 2 p 2 m1 sau de unde n= 394 ≅2 200 1  K 394 = 1  n K 100  2     2 33. Vom scrie : 10 cc 7 cc m1 = ± . Un unghi al unui triunghi se măsoară de 10 ori . pentru cazul în care unitatea de pondere corespunde diferenţei de nivel măsurată pe un traseu de nivelment geometric de lungime d . Se cunoaşte : 1 . Unghiurile unui triunghi se determină cu ponderile 9 . Avem : m1 = ± m1 = ± mo p1 10 cc 9 10 cc 16 . iar ponderile tuturor unghiurilor să fie aceleaşi . Să se stabilească eroarea medie pătratică a fiecărui unghi .

0 M = 112 812 .815 m ± 2 mm 1 .807 4. De la 5 puncte de cote cunoscute sunt realizate către un punct P 5 trasee de nivelment geometric.802 5. Tabelul 4 Nr.816 1. pd = 1 K 2d 36.5 200 17 3400 +2 400 338 m = ± 5920 = ±38 5mm .814 2.de Lungimea P δ M δ M pv pvv Calcule nivel [km] [mm] [mm] [m] 112.5 40 14 560 -1 -40 40 100 112.0 20 2 40 -13 -260 0 112. Un traseu de nivelment geometric cu lungimea de 5 km are ponderea 2 . 0 112. Rezultatul final se scrie : X = 112. Luând în considerare problema precedentă obţinem : 2 = d 5km de unde : d = 10 km 37.817 0. Să se determine lungimea traseului de nivelment geometric căruia îi corespunde o pondere egală cu unitatea .0 25 7 175 -8 -200 160 p = L 112.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE mD = K D şi: md = K d atunci : pD = iar : pD = 1 K D d D 2 .0 100 16 1600 +1 100 0 4 800 1480 = ±2m m 100 m= ± 385 385 385 5775 0 592 M 0 = 112 8 . traseului 1 2 3 4 5 p V Dif. Sunt măsurate lungimile traseelor si diferenţele de nivel răspunzătoare unui traseu cu lungimea de 1 km .

9mm 100 38. 10). Concluzia este că inversa ponderii a doua trasee poligonometrice legate în serie este egală cu suma inverselor ponderilor corespunzătoare traseelor respective.80 ≅ ±3. Eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel corespunzătoare lungimii de 1 km va fi : m1 = ± 0 1480 = ± 14 .11). Se consideră punctele geodezice A si B legate între ele cu un traseu poligonometric (fig.şi un punct P situat pe acest traseu .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se observă că eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel măsurată pe o lungime de 100 km este de ± 38.(fig. respectiv n2 măsurate pe cele două trasee poligonometrice . Considerăm punctele geodezice A si B legate prin doua trasee poligonometrice . Putem scrie: Figura 11 p1QB' p1 ' p2 " QB = = QB + QB p1 + p2 [ p] [ p] ' în care : Q B si Q " B sunt valorile orientării QB obţinute pornind de la orientarea QA şi folosind unghiurile măsurate pe cele doua trasee polignometrice . Se cunosc orientarea QA şi numărul unghiurilor n1 .5 mm . Să se determine ponderea cu care se calculează orientarea QB. În continuare avem : 1 . Să se determine ponderea cu care se calculează orientarea QB. Figura 10 Putem scrie: 2 2 2 mQB = n1 m β + n2 m β (s-a admis mQ A =0 ) 1 1 1 = + pQB p1 p 2 În care p1 si p2 sunt ponderile corespunzătoare traseelor de la A la P şi de la P la B considerate cu legătura în serie . 39. Se cunosc orientarea QA si numărul n1 al unghiurilor măsurate între punctele A si P si n2 al unghiurilor măsurate între punctele P şi B .

1 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE mQ2B = 2 mQ'2B + 2 mQ"2B [ p] [ p] m 2 QB p12 p22 = [ p] 2 p12 2 p2 n1 m + n2 m 2 β [ p] 2 β 2 p12 1 p2 1 1 = + pQB [ p ] 2 p1 [ p ] 2 p 2 pQB = p1 + p 2 în care p1 si p2 sunt ponderile corespunzătoare traseelor care leagă punctele A si B (legătura considerată în paralel ). Concluzia este că ponderea a două trasee poligonometrice legate în paralel este egală cu suma ponderilor corespunzătoare traseelor respective .

. MĂSURĂTORI DUBLE DE ACEEAŞI PRECIZIE Fie şirul de observaţii perechi şi de aceeaşi precizie : ' ' ' O1' . Din aceasta categorie de măsurători fac parte şi alte observaţii cum sunt cele referitoare la determinarea diferenţelor de nivel şi al cotelor prin metoda nivelmentului geometric. determinarea unghiurilor prin metoda repetiţiei etc. .19. Rezultă că există cazul măsurătorilor duble de aceeaşi precizie şi cazul măsurătorilor duble de precizii diferite . O3 .. astfel spus la un şir de observaţii duble.. Măsurătorile duble sunt analizate separat datorită particularităţilor care le au privind efectuarea lor şi prelucrarea erorilor accidentale şi sistematice în mod distinct.... On '' '' '' O1'' .. Tratarea observaţiilor duble porneşte de la a considera ca mărimile măsurate sunt egale. De regulă măsurătorile se repetă după acelaşi procedeu. ceea ce conduce la obţinerea a două şiruri de observaţii sau. de obicei egale şi nu mai mari decât lungimea instrumentului astfel încât rezultatul se obţine dintr-un şir de observaţii. . după cum urmează: (4.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 4. Dacă lungimea este cu mult mai mare decât lungimea instrumentului se procedează la efectuarea de măsurători pe porţiuni. M n= 2 2 2 Faţa de valorile medii pot fi stabilite erorile aparente...... . la un şir de observaţii perechi.1) 1 .. 1. O2 . . On Pentru fiecare pereche de observaţii rezultă o valoare medie. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR DUBLE Considerăm o lungime a cărei valoare urmează să fie determinată pe bază de măsurători... . .. O3 ..  M 2= .. MĂSURĂTORI DUBLE 1. dar pot fi de aceeaşi precizie sau de precizie diferită. . O2 .20.. deci putem scrie : O '1O '' O '2O '' O 'nO '' 1 2 n M 1=   .... . Astfel de observaţii constituie o categorie aparte de măsurători cunoscute sub numele de măsurători duble. .

4.18. respectiv dublul numărului care prezintă perechile de observaţii (n0 = 2n). Suma erorilor aparente este egala cu zero ( [ V ] = 0).......... în cazul în care există se elimina prin diferenţele (4.) în cazul particular când avem o singură pereche (2 observaţii ) devin : ma = ± d m=± 2 d 2 (4.. ε 2’..) şi (4....2.........3..........Vn’Vn’’ sunt erori accidentale erorile sistematice..V2’... ' 1 ' 1 ' '' On − On d V = O − Mn = = n 2 2 ' '' O − On d '' Vn'' = On − M n = − n =− n 2 2 ' n ' n (4.dn sunt diferenţele între observaţiile din fiecare pereche. ε 2’’.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE ' '' O1 − O1 d V = O − M1 = = 1 2 2 ' '' O − O1 d '' V1'' = O1 − M1 = − 1 =− 1 2 2 ' '' O − O2 d ' V2' = O2 − M 2 = 2 = 2 2 2 ' '' O − O2 d '' V2'' = O2 − M 2 = − 2 =− 2 2 2 ..V2’’.. Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice se obţine cu (2..2............. ε n’ε n’’ determinate de influenţa simultană a erorilor sistematice şi accidentale putem scrie : 1 ...6) Dacă rulăm diferenţialele : d1 =O1' −O1 ' ' d 2 =O2 '− 2 ' ' O .2) Se observă că relaţiile (4.3) în care n este numărul observaţiilor...) : ma = ± 2( n0 − 1) [ dd ] (4...4) Formulele (4.d2..V1’’..... d n =On '− n ' ' O şi considerăm că observaţiile au erorile ε 1’. ε 1’’.) d1...... Rezultă că erorile V1’.) ca fiind : mM = ± 4( n0 − 1) [ dd ] (4.........19...).................. Eroarea medie pătratică ma a unei singure observaţii determinată de erorile accidentale va fi conform egalităţii 2..

. eroarea m determinată cu relaţia (4.....7) Se constată simplu că diferenţele sunt egale cu zero (nu există) dacă observaţiile sunt efectuate fără erori..... Astfel utilizând egalitatea (1.3..On’ cu ponderea p’ O1’’... Diferenţa pătratelor celor doua erori exprimă pătratul erorii medii pătratice mS a unei singure observaţii datorită erorilor sistematice ...21.26..On’’ cu ponderea p’’ Valorile medii ale observaţiilor din perechi sunt : M1 = 11) p' O1 '+ p' ' O1 ' ' p' O2 '+ p' ' O2 ' ' p' On '+ p' ' On ' ' ....10) 1.O2’.) provine din efectul simultan al erorilor sistematice şi accidentale..) provine din efectul erorilor accidentale . MĂSURĂTORI DUBLE DE PRECIZII DIFERITE Fie şirul de observaţii perechi de precizii diferite : O1’.... M n = (4..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE ' ' d1 = ε1 = ε1 − ε1' ' '' d2 = ε2 = ε2 − ε2 −−−−−−−−− ' '' dn = εn = εn − εn (4.O2’’. Prezenţa erorilor sistematice şi accidentale conduce la existenta diferenţelor între observaţii. scriind : mo = ± [ dd ] n mo = m 2 m=± (4...) se determină eroarea medie pătratică a unei diferenţe......... iar eroarea ma determinată cu relaţia (4... diferenţe cu care se poate evalua efectul simultan a acestor erori.. 2 2 mS = m2 − ma (4..9..9) [ dd ] 2n Aşadar.. M2 = .... p'+ p' ' p'+ p' ' p'+p' ' Erorile aparente vor fi: 1 ..

.. conform formulei (3.) şi (4..O2’......p2....... M2 = 2 .......pn Valorile medii ale observaţiilor din perechi sunt : M1 = O1 '+O1 ' ' O '+O2 ' ' O '+On ' ' .. V1 ' = O1 '−M1 = p' ' d n p'+p' ' p' d n Vn ' ' = On ' '−M n = p'+p' ' Vn ' = On '−M n = (4.... M n = n 2 2' 2 cu care erorile aparente sunt : 1 .15) Formulele (4...) : mM = ± 1 p '+ p' ' p ' p ' '[ dd ] no − 1 (4..26...........) este : ma = ± ( p'+ p' ') ( n0 − 1) p' p' ' [ dd ] (4..13) Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere...... devin : ma =±d p' p' ' p '+p ' ' (4. când avem o singură pereche de observaţii...) pentru cazul particular..+ p’Vn’ + p’’Vn’’ = 0 (4...16.....EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE p' ' d1 p'+p' ' p' d1 V1 ' ' = O1 ' '−M1 =− p'+p' ' ..... respectiv : p’V1’ + p’’V1’’ + ..... Fie..On’ O1’’.14) Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice ponderate corespunzătoare unei perechi de observaţii este. dar preciziile sunt diferite de la o pereche la alta...….. în baza formulei (3............16) mM = ± d p '+p ' ' p' p' ' (4.14.........12) Se observă că exista proprietatea erorilor aparente....On’’ cu ponderile : p1.15...... aşadar şirul de observaţii perechi : O1’....O2’’...17) Există situaţii când observaţiile în perechi au aceeaşi precizie.

. Când şirurile de observaţii au ponderi diferite p’ şi p’’..... Dacă erorile sistematice nu sunt eliminate în prealabil se pune problema determinării efectului simultan al erorilor sistematice şi accidentale ...). 1.. pentru măsurătorile duble de precizii diferite există două situaţii : 1.3..).. (4..ε i’’ unde i = 1.) şi (4.. Recapitulând.14.19.18) Eroarea medie pătratică a mediei obţinută din perechi este : mM = ± [ pdd ] 4( no − 1) (4... dar perechile de observaţii au ponderi diferite relaţiile cu care cu care se stabilesc erorile medii pătratice sunt (4. Când observaţiile din perechi au aceeaşi precizie.....) scriind : 1 1 1 = + p p ' p' ' sau p ' p' ' p= p'+ p' ' sau 2 p' p ' ' p= p'+ p' ' (4.).. deci observaţiile din perechi au precizii diferite.. .) obţinem eroarea medie pătratică a unei diferenţe astfel: 1 ..) şi (4.) scrise sub forma : di = ε i = ε i’ .... 2. Pentru aceasta avem în vedere situaţiile precizate mai sus...18....) pot fi particularizate pentru o singură pereche de observaţii...7. Şiruri de observaţii cu ponderi diferite Reluăm egalităţile (4..31...n Dacă observaţiile Oi’ au ponderile p’ şi observaţiile Oi’’ au ponderile p’’ atunci şi erorile ε i’ au ponderile p’.21..2. Rezultă că ponderile diferenţelor di notate cu p se obţin conform relaţiei (3..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE d V1 ' = 1 c p n e e u o dr a p1 2 d V1 ' ' = − 1 c p n ee u o dr a p2 2 .. d V2 ' = 2 c p n e e u o dr a p2 2 d V2 ' ' = − 2 c p n ee u o dr a p2 2 d Vn ' = n c p n e e u o dr a pn 2 d Vn ' ' = − n c p n ee u o dr a pn 2 Se constată că : [pv] = 0 Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este : ma = ± 2 (no − 1) [ pdd ] (4...18..15.19) Relaţiile (4.21) Folosind expresia (4.19. relaţiile cu care se stabilesc erorile medii pătratice sunt (4.. iar erorile ε i’’ au ponderile p’’... .

6 [ dd ] [dd] 238 Ms =3.45 135. Tabel 5 Nr.7.09 -9 -5 +4 -10 -4 0 81 25 16 100 16 0 ma = ± mM = ± m=± 2( n0 − 1) [ dd ] =± 238 = ±3.21 134. mM şi m.62 134.54 135. datorită influentei erorilor sistematice şi accidentale.33 cm 2 2n =± 238 = ±4. au fost stabilite expresiile cu care se obţin eroarea medie pătratică a unei singure observaţii datorită influenţei erorilor accidentale şi eroarea medie pătratică a unei singure observaţii. prezentate în cele doua situaţii.23) 2. Să se determine erorile medii pătratice ale unei singure măsurători ma. În consecinţă poate fi evaluată şi influenta erorilor sistematice.00 cm 1 .69 136. EXEMPLE : 40.) pot fi scrise cu precizările : ' ' d1 = ε1 = ε1 − ε1' cu ponderea p1 ' '' d2 = ε2 = ε2 − ε2 cu ponderea p2 − − − − − − − − − -----------------' '' dn = εn = εn − εn cu ponderea pn În această situaţie avem relaţiile : mo = ± m=± [ pdd ] n [ pdd ] 2n (4.22) Eroarea medie pătratică a unei singure observaţii este : m =± p ' p' '[ dd ] n ( p'+p ' ' ) (4.77 132.59 136.25) Pentru măsurătorile duble de precizii diferite.26 134.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE mo = ± 2 p' p' '[ dd ] ( p'+ p' ' )n (4.58 134. O’i (m) O’’i (m) di (cm) di di Calcule 1 2 3 4 5 6 132.09 132.29 cm 2.11 ma = ±2. din şirul de măsurători duble de precizii egale format din şase măsurători duble ale unor lungimi ce formează laturile unei linii poligonale de precizie (tabelul 5).45 cm 2. Şiruri de perechi de observaţii cu ponderi diferite Egalităţile (4.73 132.

astfel: m1 = m M = M1.1 mm m=± Eroarea medie pătratică a mediei aritmetice datorită erorilor sistematice şi accidentale este:  [ dd ] [M] 2n =±  1. Eroarea mB a bazei se obţine: 1 .1632 m O '+O1 ' ' M1 = 1 = 441. În prima serie s-au obţinut valorile : 441.O1’’ = 1. 1 2 3 4 5 dI (mm) -3 -4 -6 -12 2 nI 5 10 20 40 25 pI 20 10 5 2.1852 m 1381. Să se determine erorile ma. 78  mm la un km 4 mM = m = ±1.96 mm la 1 Km 2 M1 .1839 m O2’’ = 1381. 6937.06 mm 2.1632 m .36 mm 42.1571 m În seria a doua valorile 441.O2’’ = -6. Să se stabilească valoarea probabilă a bazei de triangulaţie şi eroarea medie pătratică a acesteia.1839 m şi 1381.5 m 2. cu număr diferit de staţii normale ale unei denumiri de nivelment geometric dublu (tabel 6). mM şi m din şirul de măsurători duble de precizii diferite format din cinci tronsoane. Vom scrie : d1 = O1’ .3447 m Pentru calculul erorii medii pătratice a valorii probabile a bazei de triangulaţie se stabileşte mai întâi eroarea medie pătratică raportată la un Km.1846 m 2 O '+O2 ' ' M2 = 2 = 1381 .5 4 pi di dI 180 160 180 360 16 Calcule ma = ± mM = ± m=± [ pdd ] 2( n0 − 1) [ dd ] 2n =± 896 = ±7.9 ma = ±5 mm 2 =± 896 = ±9. M2 se utilizeazã în Km.1571 m O1’’ = 441.1601 m 2 B = M1 + M 2 = 1822 . 21 =±2. O bază de triangulaţie B a fost măsurată pe porţiuni în doua serii de observaţii.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 41. m2 = mM M 2 Cu aceasta obţinem erorile m1 şi m2 ale lungimilor M1 şi M2.3 mm d2 = O2’ .1852 m O2’ = 1382. Tabel 6 Nr.5 [] -23 100 896 ms =6. Se procedează la determinarea valorii probabile a mărimii măsurate scriind: O1’ = 441.

3548 538.4.65 mm în care (B) este valoarea adevărată a bazei de triangulaţie.0 mm d2 = +0.3520 538.0.9591 825.7033 832. p3 = .9594 825.2. O bază de triangulaţie B a fost măsurată pe 7 porţiuni de lungimi în două serii de observaţii cu următoarele valori: Seria 1 (m) 715. p7 = 0.7038 832.1323 Toatã lungimea: 5175.8 mm d7 = .83 0.69 mm / km 1 .54 Eroarea medie pătratică a unei singure observaţii.822 mB = ±2. Seria a (m) 715.77 0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE mB = m 2 1 + m12 = m M M1 + M 2 mB = ±1.2459 p1 = 1 1 1 1 1 1 1 .3365 746.5 mm d5 = . raportată la un km este: m =± [ pdd ] 2n = ±1.96 1.0.441 + 1.1328 Toatã lungimea: 5175.5 mm Ponderile diferenţelor se stabilesc după relaţia generală (3. p6 = .5 mm d4 = .2 mm d6 = +2.3447 ± 2.9406 773.11).83 0.2423 Valoarea probabilă a lungimii bazei este: B= 5175.381 = ±1.2441 m Diferenţa între observaţii sunt: d1 = . p5 = .96 0.65 Rezultatul final se scrie: ( B ) = B ± mB = 1822.74 0. p2 = .9401 773.75 0.8176 742.72 0.3405 746. p4 = .8154 742.3 mm d3 = +0. 43.

Tabelul 7 Nr.17 = ±2.17 = ± ⋅ 5.3 209 ms =3.2441 m ±2. iar pe tronsoanele şirului al doilea sunt folosite la 10 staţii. mM şi m din şirul de măsurători duble format din cinci tronsoane ale unei drumuiri de nivelment geometric (tabelul 7).2 = ±5.72 m 44.72 mm 2 2 Rezultatul final se scrie: (B) = 5175.28 m 5.9 ma ± 3.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Eroarea medie pătratică a lungimii bazei măsurate se obţine: mB = m 1. 1 2 3 4 5 Dif di (mm) -3 -4 -6 -12 2 p’ p’’ dI di 9 16 36 144 4 Calcule 1/5 sau 1 1/10 sau 2 ma = ± mM = ± m =± [dd ] p' p' ' 2( n0 −1) ( p '+ p' ' ) [dd ] p' p' ' =± 209 .69 ⋅ 5. Pe tronsoanele primului şir de măsurători sunt folosite 5 staţii.9mm 3.56 mm 1 . Să se determine erorile ma.3mm p '+ p ' ' 3 n ( p '+ p ' ' ) =± 209 .9 = = ±2.2 = ±3.

2) HB − (H + x2 + h3 ) = V3 0 2 sau : x1 + l1 = V1 1 . h1 h2 h3 A P1 P2 B Săgeţile arată creşterea sau descreşterea diferenţelor de nivel faţă de parcurgerea traseului de nivelment de la A la B.V3 . Cu notaţiile precizate pot fi scrise ecuaţii. Acestea au forma : H10 + x1 − (H A + h1 ) = V1 0 H2 + x2 − (H10 + x1 − h2 ) = V2 (5.3. x2 . MĂSURĂTORI INDIRECTE 1. Introducem notaţiile : 0 H10 . CAZUL FUNCŢIILOR LINIARE Considerăm un traseu de nivelment geometric geodezic (fig.22.5.1) deci sunt cunoscute.cotele provizorii ale punctelor P1 şi P2 . h3. x1 . într-un număr egal cu numărul diferenţelor de nivel (numărul mărimilor măsurate).corecţiile probabile ale cotelor provizorii .12) în care sunt cunoscute cotele absolute HA şi HB ale punctelor A şi B şi diferenţele de nivel măsurate h1.P1. Cotele provizorii se pot determina cu relaţiile : H10 = H A + h1 2 H2 = HB − h3 (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 5.corecţiile probabile ale mărimilor măsurate (diferenţele de nivel) . DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE 5. H2 . V1. între punctele A.P2 şi B ale traseului (P1 şi P2 sunt puncte ale căror cote absolute nu se cunosc). h2.V2.

coordonatele provizorii ale punctului P0 . P3 .corecţiile probabile ale distantelor măsurate .x3.∆ y0 .x4). P2 .3.5) Se constată că între mărimile care se determină şi mărimile măsurate există legaturi sub forma unor funcţii liniare.x2.(y0)) trebuiesc determinate (fig.13).4) l 3 = HB − H − h3 0 2 Sistemul de ecuaţii (5. S 30 . 5. (y1. în sensul că se măsoară direct diferenţele de nivel cu care se calculează termenii liberi folosind egalităţile (5.S . l3 se obţin valoric astfel : (5. x2 cu care se stabilesc cotele absolute ale punctelor P1 .y4) şi punctul P0 ale cărui coordonate probabile ((x0 ). Figura 13 S .distantele calculate din coordonatele provizorii şi coordonatele punctelor cunoscute (prin metoda intersecţiei liniare înainte ). V30. l2.y0 . P2 folosind relaţiile : H1 = H10 + x1 0 H2 = H2 + x2 (5. ∆ x0.4) şi se obţin indirect corecţiile probabile x1. V20.S .3) defineşte categoria de măsurători indirecte.∆ y0) şi mărimile măsurate există legaturi sub forma unor funcţii neliniare.y3. CAZUL FUNCŢIILOR NELINIARE Considerăm punctele geodezice P1 . 1 . V10. P4 cunoscute prin coordonatele lor (x1.S .6) ( x0 + ∆x0 − x4 ) 2 + ( y0 + ∆y0 − y4 ) 2 Se observă că între mărimile care se determină (∆ x0.3) l1 = H10 − H A − h1 0 l 2 = H2 − H10 − h2 (5.corecţiile probabile ale coordonatelor provizorii. Pentru determinarea coordonatelor probabile ale m m m m punctului Po sunt măsurate distanţele S10 . S 40 introducem notaţiile : x0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE -x1 + x2 + l2 = V2 -x2 + l3 = V3 În ecuaţiile (5.y2. Cu notaţiile precizate putem scrie egalităţile : c 10 c 20 c 30 c 40 ( x0 + ∆x0 − x1 ) 2 + ( y0 + ∆y0 − y1 ) 2 ( x0 + ∆x0 − x2 ) 2 + ( y0 + ∆y0 − y2 ) 2 ( x0 + ∆x0 − x3 ) + ( y0 + ∆y0 − y3 ) 2 2 m = S10 + V10 m = S 20 + V20 m = S 30 + V30 m = S 40 + V40 (5. S 20 . V40 .6.3) termeni liberi l1.

. x2 ..... 1 .....9) Este important de precizat ca mărimile x1 ..... x2 ... l2 .... ........ S 30 .. x2 ................. De asemenea.... 0 0 0 Notăm cu l1 .xk ............3......... iar numărul lor este mai mare ca numărul necunoscutelor..6) defineşte categoria de măsurători indirecte în sensul că se măsoară m m m m direct distanţele S10 ... xk valorile aproximative ale necunoscutelor. .......... x2 .....l1 = v1 0 f2 (x1 ....∆ y0...... În practica geodezica sunt frecvente cazurile când funcţiile de legătura nu sunt liniare..... .. ln . ..............9) notăm cu x1 . FORMA GENERALĂ DE DEFINIRE A MĂSURĂTORILOR INDIRECTE S-a arătat că între mărimile măsurate direct şi mărimile care se obţin indirect pot fi stabilite legături funcţionale ce pot fi liniare sau neliniare.. l2 ... ..xk) .8) ---------------------------------------------0 fn (x1 ............ x2 ...9)... sistemul de ecuaţii (5...6) pot fi liniarizate prin dezvoltări serie.. Ecuaţiile din sistemul (5.....9) este format din atâtea ecuaţii cate mărimi măsurate există.. cum de altfel există practic întotdeauna şi avem : 0 f1 (x1 ...........7) 5.... adică există întotdeauna : n>k 0 0 0 Pentru liniarizarea funcţiilor din (5. ci legate între ele prin relaţiile (5.................... x2 ... Pentru acestea forma generala de exprimare este : f1 (x1 ....sunt necunoscute (mărimile care se determină)... x2 .... l1 . S 20 ...xk) = l1’ f2 (x1 .... mărimile măsurate şi eronate...xk) = ln’ în care : x1 .... ..... ..EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Sistemul de ecuaţii (5..xk) .........ln = vn (5...xk) ..xk) = l2’ ----------------------------------------fn (x1 . .... după care obţinem în prima forma : m c ∆S10 − ( S10 − S10 ) = v10 m c ∆S 20 − ( S20 − S20 ) = v20 m c ∆S 30 − ( S30 − S30 ) = v30 m c ∆S 40 − ( S40 − S40 ) = v40 (5. S 40 şi se obţine direct corecţii probabile ∆ x0..7. x2 . x2 .......sunt mărimile măsurate şi considerate fără erori. .l2 = v2 (5.....ln ......xk nu sunt independente........

.... xk +∆ k x x x (5................................... Introducem în ecuaţiile (5... x2 +∆ 2 .... există posibilitatea determinării necunoscutelor x1 ... xk ) +  n ∆ 1 +  n ∆ 2 +...........+k 1 ∆x k + 11 = v1 a 2 ∆x1 + b2 ∆x 2 +............................10)...12) 0 Expresiile derivatelor din (5......10) Se constată că prin determinarea creşterilor ∆ x1 .. x2 ..12) se calculează pentru xi=x i (i=1. x2 +∆ 2 .....+k n ∆x k + 1n = v n Sistemul de ecuaţii (5....13) reprezintă forma generală de definire a măsurătorilor indirecte şi poartă numele de sistemul ecuaţiilor de erori sau sistemul de ecuaţii al corecţiilor... ∂  ∂  ∂  f f f 0 0 0 0 f n ( x1 ................9) expresiile necunoscutelor date de egalităţile (5..+ 1 ∆ k − l10 = v1 x x x x x x ∂ 1  ∂ 2  ∂ k  ............ xk x x ) −l +∆ ) −l x k 0 1 0 2 = v1 = v2 = vn ... x2 ................ x k ) − 10 = 12 2 -----------------0 0 fn (x0 ..2....12) notaţiile : 0 0 f1(x0 x2 .............n) coeficienţii creşterilor ∆x1 .......... xk ) +  1 ∆ 1 +  1 ∆ 2 +.....EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 0 x1 = x1 +∆ 1 x 0 x2 = x2 +∆ 2 x . x2 +∆ 2 . ......... ∆x 2 ..+ n ∆ k − ln = vn x x x ∂x1  ∂x2  ∂xk     (5.... Reţinem din dezvoltare până la termenii la puterea întâi şi avem : ∂  ∂  ∂  f f f 0 0 0 f 1 ( x1 ...............xk cu relaţiile (5.. 1 ..bi.................... 0 xk = xk +∆ k x (5.... x 2 ....... ... x2 ......... ∆x k şi avem : a1 ∆x1 + b1 ∆x 2 +.........13) a n ∆x1 + bn ∆x 2 +........ x2 .....11) ) −l 0 n Creşterile necunoscutelor fiind mici funcţiile din (5.....11) pot fi dezvoltate în serie Taylor...... ∆ x2 ... 0 0 0 f n x1 +∆ 1 ....k)..+k 2 ∆x k + 12 = v 2 --------------------------(5...............xk ) −10 = 1n 1 n ai.. ∆ xk după metodologia care va urma...10) şi obţinem : 0 0 0 f 1 x1 +∆ 1 .....ki(i=1...... xk +∆ k x x x f2 ( (x ( 0 1 0 0 +∆ 1 .....2... Introducem în ecuaţiile (5.xk ) −10 = 1 1 1 1 0 0 0 f 2 ( x1 .

+k2 xk + 12 = v2 ----------------------(5.15) m v2 = ml2 2 2 (5..10).Se constată că în fiecare ecuaţie a sistemului (5. ln . 1..+kn xk + 1n = vn Pentru a rezolva cu uşurinţă sistemul (5. adevărate. diferenţele de nivel şi distanţele între punctele geodezice..mv2.mvn..14) an x1 + bn x2 +. în exemplele considerate.+k1 xk + 11 = v1 a2 x1 + b2 x2 +.15) devin : 2 2 m0 m0 = pv1 pl1 1 . ceea ce conduce la un sistem de ecuaţii identic cu (5...Astfel pornind de la sistemul particular (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Scrierea în forma generală a sistemului ecuaţiilor de erori este posibilă şi în cazul funcţiilor liniare.mln.. Dacă notăm erorile termenilor liberi cu ml1..si erorile ecuaţiilor cu mv1..l2.ml2.3) putem scrie: a1 x1 + b1 x2 +.3) sau a sistemului (5.23.. egalităţile (5.10).13).7) există o singură mărime măsurată...14) se foloseşte practic procedeul introducerii de valori aproximative exprimate ca în (5.15’) ------2 mvn = ml2n Luând în considerare egalităţile (3.Acest lucru rămâne valabil şi la forma generală de exprimare a sistemului de ecuaţii al corecţiilor în care termenii liberi l 1.. putem scrie : m V1 = ml1 m V2 = ml 2 -------m Vn = ml n sau : m v1 = ml1 2 2 (5. l2 ...8) practic nu pot exista datorită erorilor care afectează întotdeauna măsurătorile făcând ca valorile mărimilor măsurate să nu fie cele reale...Mărimile măsurate sunt.ln sunt formaţi dintr-o sumă 0 0 0 de constante şi mărimile măsurate l1 . PONDERILE ECUAŢIILOR DE ERORI S-a arătat că egalităţile (5.Eroarea mărimii respective reprezintă şi eroarea ecuaţiei..

.10.16) sau : pv1 = pl1 pv2 = pl2 ------(5.24. Un astfel de sistem conform formei generale (5. În funcţie de erorile.v2. SISTEMUL DE ECUAŢII NORMALE Considerăm un sistem de ecuaţii de erori format din n ecuaţii cu trei necunoscute.. b) când ponderile ecuaţiilor sunt diferite. la sistemul (5. respectiv ponderile ecuaţiilor..x3) şi n ecuaţii.x3 se urmăreşte determinarea valorilor lor probabile... 1.14) se scrie astfel: a1x1 + b1x2 + c1x3 +l1 = v1 a2x1 +b2x2 + c2x3 + l2 = v2 -------------------anx1 +bnx2 + cnx3 + ln = vn Algebric sistemul (5.vn după cum rezultă din sistemul ecuaţiilor de erori sunt funcţii de x1...3. Rezolvarea unui astfel de sistem este posibilă în sensul în care pentru necunoscutele (principale) x1.x2. deci putem scrie : (5.16’) pvn = pln Se poate trage concluzia că ponderile ecuaţiilor de erori sunt date de ponderile mărimilor măsurate sau de ponderile termenilor liberi.vn şi mărimile care se determină x1. Pentru aceasta. există doua cazuri de măsurători indirecte şi anume : a) când ponderile ecuaţiilor sunt egale. măsurătorile indirecte sunt de aceeaşi precizie.x2.v2.x2. măsurătorile indirecte sunt de precizii diferite.17) se ataşează condiţia : [vv] = minim Erorile aparente v1.17) este nedeterminat întrucât conţine n+3 necunoscute (erorile aparente v1.17) 1 .x3.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE -------2 2 m0 m0 = p vn pln (5. MĂSURĂTORI INDIRECTE DE ACEEAŞI PRECIZIE 1.

. respectiv coeficienţii necunoscutelor simetrici faţă de diagonala principală sunt egali.+ + (an x1 + bn x2 + cn x3 + l n ) = minim (5.2.+ + 2(anx1 +bnx2 + cnx3 + ln)an =0 2(a1x1 +b1x2 + c1x3 + l1)b1 + 2(a2x1 +b2x2 + c2x3 +l2)b2 +.+ vn = (a1 x1 + b1 x2 + c1 x3 + l 1 )2 + + (a2 x1 + b2 x2 + c2 x3 + l 2 )2 + ..17) pe care-l scriem astfel : aix1 + bix2 + cix3 + 1i = vi ...11. =0 .21) succesiv cu ai.19) devine : 2(a1x1 +b1x2 + c1x3 + l1)a1 + 2(a2x1 + b2x2 +c2x3 + l2)a2 + . i = 1.x2 .ci după care adunăm pe coloane.18) sistemul (5...22) 1 .. deci pentru valorile care sunt soluţii ale sistemului : δF δF δF =0 . δx1 δx2 δx3 (5.....n (5.x3 ) = v1 + v2 + ..+ + 2(anx1 +bnx2 +cnx3 +ln)bn = 0 2(a1x1 + b1x2 + c1x3 + l1)c1 + 2(a2x1 + b2x2 + c2x3 + l2)c2 +.20’) (5..3..20) 1.18) Este cunoscut ca extremul unei funcţii se află pentru valorile variabilelor care anulează derivatele parţiale ale funcţiei în raport cu acestea.bi.. rezultă : [aa]x1 + [ab]x2 + [ac]x3 + [al] = [av] = 0 [ab]x1 + [bb]x2 + [bc]x3 + [bl] = [bv] = 0 (5.+ + 2(anx1 + bnx2 + cnx3 + ln)cn =0 sau : [aa] x1 + [ab] x2 + [ac] x3 + [a1] = 0 [ab] x1 + [bb] x2 + [bc] x3 + [b1] = 0 [ac] x1 + [bc] x2 + [cc] x3 + [c1] = 0 Sistemul (5. =0 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 2 2 2 F(x1.19) Procedând la derivarea parţială a funcţiei (5.20) poartă numele de sistemul ecuaţiilor normale.. Sub forma simplificată sistemul de ecuaţii normale se scrie astfel : [aa]x1 + [ab]x2 + [ac]x3 + [a1] = 0 [bb]x2 + [bc]x3 + [b1] = 0 [cc]x3 + [c1] = 0 (5.. O caracteristică a acestui sistem este simetria.21) Înmulţim sistemul (5. PROPRIETĂŢILE ERORILOR APARENTE Consideram sistemul (5.

26) sunt de control şi se folosesc în scopul verificării mărimilor care se determină.25) şi (5. CALCULUL COEFICIENŢILOR NECUNOSCUTELOR ŞI AL TERMENILOR LIBERI DIN SISTEMUL ECUAŢIILOR NORMALE Înainte de rezolvarea sistemului de ecuaţii normale este necesar să se calculeze coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi care-i aparţin.n) atunci putem obţine în prima etapă sumele si cu relaţiile : ai + bi + ci +li = si Adunând pe coloane termenii din egalităţile (5. [cv] = 0 (5.b.ci.. Astfel. 1 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [ac]x1 + [bc]x2 + [cc]x3 + [cl ] = [cv] = 0 Proprietăţile erorilor aparente în cazul măsurătorilor indirecte de aceeaşi precizie se enunţă prin egalităţile : [av] = 0 . [c] .25) (5.25).. [b]. ceea ce impune introducerea unor relaţii de control (de verificare). 1.24) cu ai. dacă în cazul unui sistem de erori cu n ecuaţii şi trei necunoscute avem coeficienţii ai.12. Pentru calculul coeficienţilor şi termenilor liberi din sistemul ecuaţiilor normale se foloseşte schema 1 în care se vor face şi verificările corespunzătoare.În următoarele trei coloane notate cu a.li şi si după care adunăm pe coloane şi obţinem : [aa] + [ab] + [ac] + [a l] = [as] [ab] + [bb] + [bc] + [b l] = [bs] [ac] + [bc] + [cc] + [c l] = [cs] [a l] + [b l] + [c l] + [l l] = [l s] [as] + [bs] + [cs] + [l s] = [ss] Relaţiile (5.c se trec coeficienţii necunoscutelor corespunzători ecuaţiilor precizate în prima coloană. [bv] = 0 . [1] .26) Odată completată această parte a schemei se adună pe coloane şi se obţin [a]. termenii liberi în coloana notată cu l.3.. (5. [s] ale căror mărimi trebuie să verifice egalitatea (5. În coloana s figurează sumele stabilite pe liniile schemei conform relaţiilor (5.ci şi termenii liberi li(i = 1.24) Înmulţind succesiv relaţiile (5. Mărimile care intră în calcul sunt coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor de erori.bi..bi.Analog. Metodologia care se utilizează urmăreşte ca valorile care se obţin pentru coeficienţii şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale să fie corecte.2.24).23) O utilizare importanta a acestor proprietăţi se va întâlni la calculul preciziei măsurătorilor indirecte de aceeaşi precizie. În schema pe coloana pe care figurează numărul curent se trece numărul în ordine crescândă al fiecărei ecuaţii din sistemul ecuaţiilor de erori.24) rezultă : [a] + [b] + [c] + [l] = s (5.

Operaţiile se succed mai departe în acelaşi mod.26). pe care se trec mărimi ce se obţin conform notaţiilor din schemă. care pot fi obţinute cu ajutorul unui calculator simplu.Se adună pe coloane şi rezultă sumele care trebuie să verifice prima egalitate din (5. Se observă că în schemă nu mai figurează produsele între coeficienţi şi termeni liberi. ab . 1 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se continuă cu coloanele notate cu aa . as . a l . Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi din sistemul de ecuaţii normale poate fi efectuat cu ajutorul unei scheme simplificate (schema 2) . ci direct sumele lor. ac .

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE SCHEMA 1 NR. 1 2 3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ n [] a a1 a2 a3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ an [a] b b1 b2 b3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ bn [b] c c1 c2 c3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ cn [c] l L1 L2 L3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ ln [l] s s1 s2 s3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ sn [s] aa a 1a 1 a 2a 2 a 3a 3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ a na n ab a1b1 a2b2 a3b3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ anbn ac a1c1 a2c2 a3c3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ ancn al a1l1 a2l2 a3l3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ anln as a 1s 1 a 2s 2 a 3s 3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ a ns n bb b1b1 b2b2 b3b3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ bnbn bc b1c1 b2c2 b3c3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ bncn bl b1l1 b2l2 b3l3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ bnln bs b1s1 b2s2 b3s3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ bnsn cc c1c1 c2c2 c3c3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ cncn cl c1l1 c2l2 c3l3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ cnln cs c 1s 1 c 2s 2 c 3s 3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ c ns n ll l1l1 l2l2 l3l3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ lnln ls l1s1 l2s2 l3s3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ lnsn ss s1s1 s2s2 s3s3 \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ \ snsn [aa] [ab] [ac] [al] [as] [bb] [bc] [bl] [bs] [cc] [cl] [cs] [ll] [ls] [ss] 1 . CRT.

crt.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Schema 2 Nr. .Între aceste direcţii se măsoară unghiurile Se obţin din măsurători valorile : . 6 ^^ ^ după metoda seriilor binare (fig. P0P3 si P0P4.14).12. P0P2 . 1 2 3 n [] a a1 a2 a3 an [a] [ aa ] b b1 b2 b3 bn [b] [ ab ] [ bb ] c c1 c2 c3 cn [c] [ ac ] [ bc ] [ cc ] l l1 l2 l3 ln [l] [ al ] [ bl ] [ cl ] [ll] s S1 S2 S3 Sn [S] [ aS ] [ bS ] [ cS ] [lS] [ SS ] Exemplu : 45. = 6 g 31 c *58 c 1c 1 * ^ 2 = 1 *02 8*2 9 3= 1 *61 3*3 9 4 = 4 *50 *64 5 ^ ^ 1 ^ . Considerăm în punctul geodezic P0 direcţiile P0P1 .

x2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 5= 9 *9 *75 1 6 = 5 *49 *1 7 ^ Figura 14 Să se formeze sistemul ecuaţiilor de erori şi să se calculeze coeficienţii şi termenii liberi ai sistemului de ecuaţii normale. Vom scrie câte o ecuaţie pentru fiecare mărime măsurată. În acest scop notăm cu x 1 . x3 valorile probabile ale unghiurilor formate de cele patru direcţii şi avem : ^ x1 - 1 2 ^ ^ = v1 x1 + x2 - = v2 x1 + x2 +x3 - 3 4 ^ ^ = v3 x2 - = v4 x2 + x3 - 5 6 ^ ^ = v5 x3 - = v6 1 .

∆ 3 corecţiile lor probabile. ∆ 2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Considerăm valorile aproximative Cu acestea putem scrie : 0 x1 = x1 + ∆x1 0 x2 = x2 + ∆x2 0 x3 = x3 + ∆x3 x = 1. Schema 3 Nr. crt.crt. 1 2 3 a 1 1 1 b 0 1 1 c 0 0 1 L 0 -3 4 S 1 -1 7 1 .x = 4.3cc = v2 ∆x1 + ∆x2 + ∆x3 + 4 cc = v3 ∆2 x + 0 = v4 ∆x2 + ∆x3 + 11cc = v5 = v6 Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul de ecuaţii normale se obţin cu schemele de mai jos (completa 3 şi simplificata 4). A 1 2 3 4 5 6 1 1 1 0 0 0 b 0 1 1 1 1 0 4 c l s aa ab ac al as bb bc bl bs cc cl cs Ll ls 1 1 1 0 0 0 0 1 1 0 0 0 2 0 0 1 0 0 0 1 0 1 -3 -1 4 7 0 0 0 0 0 0 1 7 0 1 1 1 1 0 4 0 0 1 0 1 0 2 0 0 -3 -1 4 7 0 1 1 13 0 0 ss ∆x3 + 0 0 0 1 0 -3 -1 1 4 7 0 0 1 1 11 13 1 0 1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 9 3 1 1 4 7 16 28 49 0 0 4 0 0 1 1 11 1 121 143 169 1 0 9 0 0 1 [ ] 3 3 12 22 3 1 20 3 15 2 146 174 222 Schema 4 Nr.0 = v1 . iar sistemul devine : ∆1 x ∆1+ ∆ 2 x x .x = 6 ^ ^ ^ 0 0 0 1 2 3 x x x si ∆ 1 .

750.124 Distanta Măsurată (m) 1. Se cunosc coordonatele punctelor geodezice P1 .7).266 1.000. care urmează să se determine.625. P2 .568 2.139 Sistemul ecuaţiilor de erori se stabileşte pornind de la forma sistemului (5. Tabel 8 Punct Variabil Pe Punct Fix P1 P2 P3 P4 Coordonate X(m) 3.875.825 875.328 3.776 Coordonate Y(m) 1.557 3.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 4 5 6 [ ] 0 0 0 3 3 1 1 0 4 2 4 0 1 1 3 1 2 3 0 11 0 12 1 12 15 146 1 13 1 22 7 20 21 174 222 Sistemul de ecuaţii normale este : 3∆x1 + 2 ∆x2 + ∆x3 + 1 = 0 4∆x2 + 2∆x3 +12 = 0 3∆x3 + 15 = 0 46.858.Valorile acestor mărimi sunt trecute în tabelul 8. P3 .403.338 5. şi P4 (fixe) şi distanţele măsurate de la aceste puncte la punctul geodezic P0 (variabil) .000.224 2.751 2. Să se formeze sistemele de ecuaţii ale corecţiilor şi de ecuaţii normale.500. Astfel avem : m c ∆S10 − ( S10 − S10 ) = v10 m c ∆S20 − ( S20 − S20 ) = v20 m c ∆S30 − ( S30 − S30 ) = v30 m c ∆S40 − ( S40 − S40 ) = v4 Dar : ∆S10 = sau : x0 − x1 y −y ∆x0 + 0 c 1 ∆y0 c S10 S10 1 .196 2.281 4.573.767.750.644 2.500. În tabel sunt trecute şi coordonatele provizorii ale punctului P0 stabilite prin metoda intersecţiei liniare înainte.250.

Schema 5 Nr.458 45 Sistemul ecuaţiilor de erori.707 2 P3 -374.1 0. Tabel 9 m c Punct Punct X0 . b10 = c c S10 S10 Aşadar.7 -0.crt.942 ∆x0 + 0.874 -0.2 2573.942 b 0. .5 -1249.576 1 .1 2573.7 1767.366 ∆y0 + 0 = v10 −0.coeficienţii corecţiilor probabile .Y s s a B l variabil fix (m) (m) (m) (m) (mm) Po P1 -1749. -a.∆ x0 .3 2403.9 -1249.88 -2374.707 ∆y0 + 2 = v20 −0.707 ∆x0 − 0.366 L 0 S -0.X Yo .9 625. Valorile coeficienţilor şi ale termenilor liberi pentru sistemul ecuaţiilor de erori se obţin astfel (tabelul 9).156 -0.988 33 P4 2249.5 -0.988 ∆y0 + 33 = v30 −0.corecţiile probabile ale coordonatelor provizorii .2 -0.termenii liberi daţi de diferenţele între distanţele măsurate şi distanţele calculate.7 2403.1 = -(sm-sc) .707 -7. literar sistemul ecuaţiilor de erori are forma : a10 ∆x0 + b10 ∆y0 + 110 = v10 a20 ∆x0 + b20 ∆y0 + 120 = v20 a30 ∆x0 + b30 ∆y0 + 130 = v30 a40 ∆x0 + b40 ∆y0 + 140 = v40 S-a notat : . numeric se scrie : −0.36 0 P2 -1249.156 ∆x0 − 0. ∆ y0 .485 ∆y0 + 45 = v40 Coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi ai sistemului de ecuaţii normale se află în schema 5.874 ∆x0 − 0.942 10.2 1858.5 1767.18 1858.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE ∆S10 = a10 ∆x0 + b10 ∆y0 în care : a10 = x0 − x1 y0 − y1 . 1 a -0.b .

118 0. .843 = 0 1.075.485 -1. Din acest motiv metoda reducerii succesive se numeşte şi metoda reducerii Gauss.113 3.389 77.874 -0.metoda reducerii succesive . . METODA REDUCERII SUCCESIVE Este frecvent utilizată în cazul sistemelor de ecuaţii cu număr mic de ecuaţii. . fiecare urmărind în esenţă reducerea timpului de lucru prin reducerea numărului de operaţii necesar a se efectua.175 -0.988 -0.3.115 1. [aa]x1 + [bb]x2 + [ac]x3 + [a1] = 0 [bb]x2 + [bc]x3 + [b1] = 0 [cc]x3 + [b1] = 0 Eliminăm necunoscuta x1 din sistemul (5.3.707 -0. . Considerăm pentru uşurinţă un sistem de ecuaţii normale cu trei ecuaţii şi trei necunoscute.metoda Seidel .845 ∆y0 − 55.metoda matriciala .586 31.845 2 33 45 80 32. după forma în care se prezintă (numărul de ecuaţii egal cu numărul necunoscutelor) este compatibil şi bine determinat. În principiu.175 ∆x0 − 0.931 2.metoda eliminării parţiale .925 3. 1.814 -0.843 3. dar pornind de la aceasta Gauss introduce algoritmi de calcul care se dovedesc foarte utili şi esenţiali în reducerea volumului de operaţii şi în conducerea corectă a calculelor.856 45.829 -54.27) 1 .115∆y0 + 32 .768 = 0 1.13.768 -55.metoda relaxării .094. Metodele de rezolvare sunt numeroase.641 Sistemul de ecuaţii normale se scrie : 2 .1. REZOLVAREA SISTEMULUI DE ECUAŢII NORMALE Sistemul de ecuaţii normale. În lucrarea de faţă sunt dezvoltate metodele de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale cu larga utilizare în prelucrarea măsurătorilor geodezice.metoda rădăcinilor pătrate .707 -0. metoda nu diferă de metoda algebrică a substituţiilor. . Este vorba de : .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 2 3 4 [ ] -0. pe care-l scriem simplificat astfel .255 34.13.156 0. .metoda aproximaţiilor succesive .27) în care scop din prima ecuaţie a sistemului obţinem : (5.

28) în ecuaţiile a doua şi a treia a sistemului (5.1] − [bc .1 .1]x3 + [b1.1]  [bc .1] [b11] .1]    notăm : [ cc . Pentru aceasta vom scrie : x2 = − [bc .1] .1 ] [aa] [aa] (5.1] − x3 +  c11] − = 0 [bb .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [ ab ] [ ac ] [ a1] x1 = − x2 − x3 − [ aa ] [ aa ] [ aa ] (5.28) Introducem expresia lui x1 din (5.1] = 0 [bc.2 ] [bb .1] [ aa ] [ aa ] [bc] − [ab][ac] [ac][al ] = [bc.1] [bb .27).27) se transforma într-un sistem de ecuaţii normale echivalent de forma : [bb.30) (5.1][ bc .27) şi grupăm termenii după necunoscutele x2 şi x3 .31) se introduce în a doua ecuaţie a sistemului (5.1]  [bb . [cl ] − ] =[cl .29) reprezintă algoritmii lui Gauss după prima eliminare (reducere) a sistemului (5.1[b11]  . Cu algoritmii lui Gauss sistemul de ecuaţii normale (5.  cc . [ cc ] − = [ cc .1] = 0 În continuare se elimină a doua necunoscuta x2 .1]x2 + [cc.29) [bl ] − [ ab ][ a1] = [bl .1] 1 .30).1]x2 + [bc.1][ bc .30) şi obţinem : [bc . din sistemul de ecuaţii (5.1]x3 + [c1. x3 − [bb .1] = [ cc .31) Expresia lui x2 din (5.1] [ aa ] Notaţiile (5. Obţinem :    [ab][ab] [ab][ac] [ab][a1  ] 1 [bb] − x2 + [bc] − x3 + [b ] − =0 [aa]  [aa]  [aa]     [ ab ][ ac ]  [ ac ][ ac ]  [ ac ][ a1]     [bc ] − x2 + [ cc ] − x3 + [ c1] − =0 [ aa ]  [ aa ]  [ aa ]     Notăm : [bb ] − [ ab ][ ab ] [ ac ][ ac ] = [bb .   [ [ .1] (5.

respectiv se determină mai întâi necunoscuta x3 folosind ecuaţia (5. cunoscute sub numele de ecuaţii eliminatorii şi cu ajutorul cărora se pot obţine valorile necunoscutelor.1] b (5. Procedeul descris şi aplicat la rezolvarea sistemului de ecuaţii normale.32) Notaţiile (5.2 ] [b .34) .1] = [ aa ] − [ aa ][ aa ] =0 [ aa ] (nu există) [ cc .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [bc .1][ b11] . O anumită reducere se va obţine printr-o expresie în care figurează elemente cu reducerea anterioară.33) este rezultatul eliminării a doua (eliminarea necunoscutei x2).33) Ecuaţia (5.32) reprezintă algoritmii lui Gauss după a doua reducere a sistemului de ecuaţii (5. Conform celor precizate exemplificăm : [bb . Astfel pentru ordinea x1 . c. pot fi uşor de stabilit cu ajutorul unor reguli de scriere. x2 . urmează determinarea necunoscutei x2 folosind ecuaţia (5. [ c11] − .Ordinea de determinare a acestora este inversă. 2. lui 2 îi corespunde coeficientul b al lui x2 .1][ bc . 3 (pentru cazul sistemului cu trei necunoscute) atunci aceeaşi ordine este valabilă şi pentru coeficienţii necunoscutelor a.28) .27) şi cu aceştia se obţine un sistem echivalent de forma : [cc.13.1] = [bb ] − [ ab ][ ab ] [ aa ] [ aa .31) şi în cele din urmă se determină necunoscuta x1 folosind ecuaţia (5. Daca notăm ordinea necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor de erori cu 1.1. (5. format din trei ecuaţii cu trei necunoscute. 2. 3 avem corespondenţa : lui 1 îi corespunde coeficientul a al lui x1 .34).2] = 0 (5.2 ] = [ cc . Din (5.3. Algoritmii Gauss corespunzători reducerilor efectuate pentru un anumit sistem de ecuaţii normale.2]x3 + [c1.34) Se observă că prin procedeul eliminării aplicat în mod succesiv s-au obţinut ecuaţiile (5.1] 1. =[ c1. b.2 ] (5. x3 corespunzătoare ordini numerice 1.28).33) rezultă : x3 = − [ c1.1. STABILIREA RELAŢIILOR DE CONTROL 1 . Expresia este o diferenţa între elementul pentru care se stabileşte reducerea şi un raport care are la numitor elementul format din coeficientul corespunzător numărului de ordine dat de reducerea care se determină iar la numărător o combinaţie între elementele scrise.2 ] [ cc .1] − [bc . lui 3 îi corespunde coeficientul c al lui x3 .1] [bb . poate fi generalizat pentru un sistem de ecuaţii normale format dintr-un număr oarecare de ecuaţii.

pentru primul control obligatoriu.1] [bb .1] + [bc.26) se constată.37) (5.1] + [b1.39).2 ] [ cc . [bs .1 pentru primul control facultativ corespunzător primei ecuaţii eliminatorii se obţine scriind : [aa] + [ab] + [ac] + [a1] = [as] după care se împarte la . Relaţia nr.2 ] (5.2] + [c1.1] şi prin împărţire cu -[bb.1] (5.1] rezultă : −1 − [bc .2 ] =− [ cc . În acest scop sunt utilizate corespunzător diferitelor etape de calcul relaţii de control.1 (5.[aa] şi rezultă : −1 − [ ab ] [ ac ] [ a1] [ as ] − − =− [ aa ] [ aa ] [ aa ] [ aa ] (5. Relaţia nr.2 pentru al doilea control facultativ corespunzător celei de a doua ecuaţii eliminatorii se obţine de la relaţia (care se va verifica ulterior) [bb.41) expresiile sumelor [as] şi [bs] din (5.35) (5.1] − =− [bb .2 (5. 1 . Relaţia nr.37) . a) Relaţii pentru control facultativ Aceste relaţii au scopul de a verifica coeficienţii şi termenii liberi din ecuaţiile eliminatorii.1] = [bs.37) şi (5.1] [b11] .38) Relaţia nr.40) b) Relaţii de control obligatoriu Controlul obligatoriu se realizează prin relaţiile (5.36) Relaţia nr.3 pentru al treilea control facultativ corespunzător celei de a treia ecuaţii eliminatorii se obţine pornind de la relaţia (care se va verifica ulterior): [cc. valabilitatea relaţiei (5. pentru controlul al doilea obligatoriu. se demonstrează procedând ca în cazul relaţiei anterioare. se demonstrează că este valabilă procedând la scrierea relaţiilor de reducere astfel : [bb ] − [ab ][ ab ] [ab ][ ac ] [ab ][ a1] [ ab ][ as ] + [bc ] − + [b1] − = [bs ] − [aa ] [aa ] [aa ] [ aa ] (5.39) care corespund primei şi celei de a doua reducere a sistemului de ecuaţii normale.1] [bb . după reducerea termenilor asemenea. Acestea la rândul lor sunt grupate în relaţii pentru controlul facultativ şi relaţii pentru controlul obligatoriu.37).2 ] [ cs .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE La rezolvarea sistemelor de ecuaţii normale o importanţă deosebită se acordă desfăşurării corecte a calculelor.2] = [cs.2] rezultă : −1 − [ c1.2] şi prin împărţire cu -[cc. astfel încât valorile care se obţin pentru necunoscute să fie certe.41) Înlocuind în (5.39) (5.

36).3.1]  [ aa ]  (5. Evident. în dreapta acesteia se vor face precizările necesare. Pentru a urmări cu uşurinţă modul de întocmire a schemei.34) . coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale.1] [bb . au fost concepute scheme de calcul mai mult sau mai puţin dezvoltate. că în cazul unui sistem de ecuaţii normale cu mai multe necunoscute vor exista mai multe relaţii de control (facultativ şi obligatoriu) corespunzătoare ecuaţiilor eliminatorii şi reducerilor care apar la rezolvarea sistemului respectiv. REZOLVAREA SCHEMATICA A SISTEMULUI DE ECUAŢII NORMALE Pentru a avea posibilitatea obţinerii cu uşurinţă a algoritmilor ce intervin la rezolvarea unui sistem de ecuaţii normale şi cu care sunt stabilite valorile necunoscutelor.1]  [ aa ] [ aa ]  = [ cs ] − [ ac ][ as ] [bc . Se vor folosi mai întâi elementele din rândul 11 pentru calculul necunoscutei x3.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Astfel putem scrie : [ cc .1]  [ ab ][ as ] − [bs ] −  [ aa ] [bb . în care figurează elementele ce intervin şi aparţin relaţiilor de control.1] − [b . (5. se va avea în vedere şi faptul că operaţiile de calcul trebuiesc verificate la diferite etape. Evident. 1 .13. iar conform relaţiilor (5. 1. (5.39) se efectuează obligatoriu control pe rândurile 5 şi 10. în continuare elementele din rândul 6. conform relaţiilor (5. [bc . coeficienţii şi termenii liberi din ecuaţiile eliminatorii şi ecuaţiile reduse. Schema de calcul mai conţine o coloană necesară pentru efectuarea verificărilor care se impun.1]  [ ab ][ ac ] [ a1][ a1]  − + [b1] − [bc ] − = [ aa ] [bb .1] sau : [ cc ] − [ ac ][ as ] [bc .1] b [bb .2. [bs] şi [cs] din (5.1] s +[ c11] − . =[ cs .39).28) (în ordinea folosirii lor).1][ b11] . Care anume elemente din rândurile menţionate trebuiesc folosite. pentru calculul necunoscutei x2 şi în cele din urmă elementele din rândul 2 pentru calculul necunoscutei x1. rezultă din ecuaţiile eliminatorii (5.1] c [bc . că elementele din schemă figurează în scrierea lor literară. Urmează calculul necunoscutelor.În acest fel există convingerea că din punct de vedere al calculelor schema este corect întocmită. 6 şi 11. Ne vom folosi în acest scop de relaţiile de control (facultativ şi obligatoriu) stabilite mai sus.42) Înlocuind în (5. Se va prezenta în cele ce urmează o schemă de calcul (schema 6) în care elementele ce le conţin păstrează ordinea crescută la rezolvarea algebrică a sistemului de ecuaţii normale cu trei necunoscute. urmând ca prin utilizarea ei practică să se apeleze la efectuarea calculelor numerice corespunzătoare.1] − [b . în care scop sunt folosite elementele din rândurile scrise în roşu. Astfel.40) sunt efectuate verificările pe rândurile 2. Se va observa că în schemă apar elementele de calcul iniţiale respectiv.31) şi (5. conform indicaţiilor precizate.1. mai simple sau mai complexe.42) expresiile sumelor [as].1][ b .1][ bc .38) şi (5. La întocmirea schemei de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale.26) şi reducând termenii asemenea se constată valabilitatea relaţiei (5. precum şi elemente intermediare de calcul.37) şi (5.

1 Se adună pe coloane elementele din rândurile 3 şi 4 c ] [b . ] [c −1 [bc.1 [b .1 scriu în roşu) b ] − [cc]7 Coeficienţii şi termenul liber din a 3 a ecuaţie normală [bb 1 .2] − [cc2] .2] 10 Se adună pe coloane elementele din rândurile 7. ] [cc2] .1 ][ ] b ] [bb 1 .1 ][ ] − [bb 1 .1 bl. −1 [cs.2] . ] [cl.1 ] − 6 Se împart elementele din rândul 5 la primul şi se schim [bl.Schema 6 Smb a] [a [aa] [b b] c] l] s] R −1 [ab] [ab] − [aa] [bb] [ab][ab] − [aa] [ac] [ac] − [aa] [bc] [ab][ac] − [aa] [bb 1 . ] [a ][a Se înmulţesc elementele din rândul 2 cu cel de deasupra c 8 c] [cl ] − [ac][al ] [a ] coloana lui [cc] a9 Se înmulţesc elementele din rândul 6 cu cel de deasupra − c ][ c.1 ] − [bb 1 .2] − 11 scriu în roşu) [cc.1 ] [b . 8 şi 9 Se împart elementele din rândul 10 la primul şi se schim [cs. ] [cc] [ac][ac] − [aa] [bc. − Explicaţii În rândul 1 figurează coeficienţii şi termenul liber din normală Elementele din rândul 2 se obţin prin împărţirea elemente 1 la primul şi schimbând semnul (se scriu în roşu) În rândul 3 figurează coeficienţii şi termenul liber din normală Rândul 4 se completează înmulţind elementele din rând roşu) cu elementul de deasupra lui şi din coloana lui [bb] 5 [b .2] [cl.1 bc.1 b coloana lui [cc] − [al ] as] 1 [ [al ][as] − − 2 [aa] aa] [ [bl][bs] 3 [ab][al][as] [as] − − 4 [aa] aa] [ [bc.1 ] [aa] [b .1 continuare c ] [bl.1 ] [bc.

44) şi (5. 1 . înmulţind sistemul ecuaţiilor de erori cu vi şi adunând pe coloane obţinem : [av]x1 + [bv]x2 + [cv]x3 +[ l v] = [vv] Egalitatea (5.3] (5.scriind : [vv] = [ l l.3] sau: [a l]x1 + [b l]x2 + [c l]x3 + [ l l ] = [ l l.46) (5. Pentru aceasta se dezvoltă schema 6 întocmită pentru rezolvarea unui sistem de ecuaţii normale cu trei necunoscute.1. Dezvoltarea va avea loc pe coloana termenilor liberi (în care vom introduce elementul [ll]) şi coloana de control în care vom introduce elementul [ls].EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 1.48) există posibilitatea determinării erorii medii pătratice a unei singure măsurători (după cum se va vedea) în condiţii mai avantajoase din punct de vedere al volumului de calcul.scriind: [ l v] = [ l l.45) Egalităţile (5.27) şi procedând la eliminarea succesivă a necunoscutelor x1.43) Ataşând ecuaţia (5. VERIFICAREA NECUNOSCUTELOR DIN SISTEMUL ECUAŢIILOR NORMALE Dacă toate calculele cu privire la stabilirea coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale cu privire la stabilirea algoritmilor necesari în determinarea necunoscutelor au fost verificate prin relaţiile de control stabilite.47) au o deosebită importanţă din două motive şi anume : .45) în baza egalităţilor (5.3].44) Pe de alta parte. x2.3] există posibilitatea verificării necunoscutelor : .3.3. Prin aplicarea metodologiei cunoscute rezultă o completare la schema 6.43) la sistemul (5. Este .13. necesar să se stabilească o relaţie de control corespunzătoare şi pentru aceasta înmulţim sistemul ecuaţiilor de erori cu li şi adunând pe coloane obţinem : [a l]x1 + [b l]x2 + [c l]x3 +[ l l ] = [ l v] (5.3] = [ l v] (5. O singură problemă rămâne însă de rezolvat şi anume aceea a determinării elementului [ l l. x3 obţinem : [ l l. nu acelaşi lucru se poate spune în legătură cu calculele privind obţinerea valorilor necunoscutelor.46) rezultă : [vv] = [ l v] = [ l l.49) (5. aşadar.3] (5.47) (5.22) devine : [ l v] = [vv] Din egalităţile (5.

3] şi [ls.2][ cl .2] lui [ll] − [cc .3 = v1 + 3= v2 x1 + x2 + x3 + 4 = v3 x2 .2] 15 Se înmulţesc elementele din rândul 11 cu [ ll. Se obţin pe ultimul rând (16) elementele [ll. În acest scop se întocmesc schemele 7 şi 8.1] [ cc .2] [bb .1][bl .3] pentru care există următoarea relaţie de control : [ll.1] Se înmulţesc elementele din rândul 6 cu [bb . 1 .2] = [ ll .1]2 [ cl .2][cl .1][ bl .2] (5.1][bl .3] Relaţia (5.1]− [bl .50) = [ ll ] − [ al ]2 [bl .1] 14 cel de deasupra lui şi situat pe coloana [cl . Se consideră următorul sistem de ecuaţii al corecţiilor : x1 x1 + x2 .2] [bl .2]2 − − [ aa ] [bb .2][ cl .2] − [ cl .3 ] − [ ls.1] [ cl .15.13.1] [bb .39).1] [ cc .3] = [ls.3 ] cel de deasupra lui şi situat pe coloana lui [ll] 16 Se aduna pe coloane elementele din rândurile 12.14.2] Exemplu : 47.2] − [cl . Atât în schemă.1] − − = [ cc .2] [cc . dar şi după regula arătată se poate scrie : [ ll .2][cl .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Schema 6 (completare) [l [ll] [ls] 12 Elementele introduse pentru dezvoltarea schemei Se înmulţesc elementele din rândul 2 cu 13 cel de deasupra lui şi situat pe coloana lui [ll] − [al ][al ] [aa ] − [al ][as ] [ aa ] [bl .50) se demonstrează identic cu relaţiile (5.5 = v5 x3 + 2 = v6 Să se stabilească şi să se rezolve prin metoda reducerii lor succesive sistemul de ecuaţii normale.3] = [ ll .37) şi (5.2 = v4 x2 + x3 .

3334 -0.3334 -0.51) 1 ..51) se poate scrie : v = Ax .5 72 -13.3333 0 -2.3332 2.6666 1.+ h1xh . 1 2 3 4 5 6 [ ] a 1 1 1 0 0 0 3 b 0 1 1 1 1 0 2 4 c 0 0 1 0 1 1 1 2 3 l -3 3 4 -2 -5 2 4 0 1 67 s -2 5 7 -1 -3 3 10 8 7 72 97 Schema 8 Simbol [a [b a] 3 -1 x1 = -2 b] 2 -0.1 (5. METODA MATRICIALĂ Reconsiderăm sistemul ecuaţiilor de erori pe care-l scriem sub forma : v1 = a1x1 + b1x2 +.5000 58.3332 -2.6666 2 -1 l] 4 -1.6666 1.25 [l x3 = -0..5000 7 -3.13.+ hnxh ..+ h2xh -l2 ---------------------vn = anx1 + bnx2 +.3333 -0.3334 1 -0.52) (5.6666 3 -1.2.5 67 -5.0000 1 -1.6666 -2.5000 s] 10 -3.3.332 1.ln n > h Matricial sistemul (5.6666 4 -1.l1 v2 = a2x1 + b2x2 +.5 Control : 1.6666 -0.3333 -0..5000 3 -0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Schema 7 Nr.5000 3x1 + 2x2 + x3 + 4 =0 4x 2 + 2x3 + 0 =0 3x3 + 1 =0 [c x2 = 1.3333 8 -6.5000 58.6668 -1 c] 1 -0..3333 1..6666 1.3333 -1.3333 2 -0. crt.

58) .  ..3 = v1 + 3 = v2 x 1 + x 2 + x 3+ 4 = v 3 x2 ..56) Prin derivare rezultă : AxAx .l) = xxAxAx .57) este sistemul de ecuaţii normale.Axl = 0 de unde : x = ( A x A) −1 A x l (5. x =  .  .53).57) (5. .55) (5. A =  .  a n . Condiţia de minim a funcţiei din (5.. lx sunt transpusele matricilor din (5..  a 2 .54).2 = v4 x2 + x3 . .. Exemplu : 48.lxl = minim .  ..5 = v5 x 3 + 2 = v6 1 . bn .xx.   .  .. Sistemul (5... b1 . Ax..53) (5.54) (5.    . hn         vn   xh   ln  Principiul micilor pătrate în scriere matricială este : F = vxv = minim vx .. Obţinem : F = ( xxAx .54) este îndeplinită atunci când : 1 δF =0 2 δx (5..  . h2  v =  . Se reconsideră sistemul de ecuaţii de erori : x1 x1 + x2 .....2xxAxl .52) în (5.este inversa matricei AxA..este transpusă matricei v din (5. Înlocuim relaţia matriciala (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE în care :  v1   x1   l1         a1 .(AxA)-1 .53). b2 . 1=  . h1   v2   x2   l2     .lx)(Ax ...  .

A = 0 0  0 1  1 2 4 2 1 1 0 1 1 1 0 1 0 0 1 1  −3    −3 0  −4  0 . În acest scop vom scrie : 1  1 1 A = 0 0  0 0 1 1 1 1 0 0  0 1 1  −x  .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Să se stabilească şi să se rezolve prin metoda matriciala sistemul de ecuaţii normale. 0  = 0    −1  x3    Pentru rezolvare se calculează (Ax A)-1 Se stabileşte mai întâi : 3  (A A) =  2  1 x x 2 4 2 1  2  3 În continuare se stabileşte reciproca matricei (Ax A)x. Vom scrie : 4 2 −  2 3  2 1 −  2 3 2 1 −  4 2 2 1 3 1 3 2 2 3 1 2 1 2 2 1 3 1 3 2 4  2 8 2   = −4 2    0 2  4 −4 8 −4 0  −4  8 În final se obţine : 8 1 − 4 (A A) = D  0 x -1 − 4 8 − 4 0  −  4  8 în care D este determinantul format din elementele matricei AxA . A x l =  0     3  −1 Sistemul de ecuaţii normale se scrie : 3  2  1 2 4 2 1  2  3  x1   −4      x2  . l =    2 1 5    −2 3  Ax A =  2  1 1  −4    2 . respectiv : 1 .

Principial metoda constă în introducerea unor ecuaţii particulare cu necunoscute auxiliare şi cu coeficienţi nedeterminaţi.3.59) 1 .25 0.25  0   x2  =  −0.5   −1  x3   0 După efectuarea calculelor obţinem :  x1   −2       x2  =  1.25 0   −0.25      −0.25      0. METODA RĂDĂCINILOR PĂTRATE REZOLVAREA ALGEBRICĂ Metoda rădăcinilor pătrate sau metoda Cholesky este recomandabilă în practică pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale datorită preciziei de calcul mai mare faţă de metoda lui Gauss.5 1.25 0.5 −0.5  = 0. Pentru simplitate.25   0 0.fie de rezolvat un sistem de trei ecuaţii normale.5  ( A A) x −1 Matricea necunoscutelor este : 0   −4  x1   0.5 −0.25  0.25      x3   −0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 3 D= 2 1 2 4 2 1 2 = 16 3 Avem :  0.13.3.25 x3 = -0.5 Deci : x1 = -2 x2 = 1.5 −0.scrise sub forma prescurtată astfel : [aa]x1 + [ab]x2 + [ac]x3 + [a1] = 0 [bb]x2 + [bc]x3 + [b1] = 0 [cc]x3 + [c1] = 0 Considerăm un sistem de ecuaţii de forma specială scris astfel : t11y1 + h1 = 0 (5.

Pentru a obţine coeficienţii şi termenii liberi nedeterminaţi înlocuim mai întâi în sistemul (5.60) necunoscutele auxiliare cu expresiile lor din (5.59) şi (5. iar t11 . Rezultă : h [ a1] 0 0 11 = y1 = − 1 = − 11 t11 t11 y2 = − h2 + t12 y1 = −10 2 t22 h3 + t13 y1 + t23 y2 = −10 3 t33 10 = 2 0 [b1] − t12 11 t22 0 [ c1] − t1311 − t2310 2 t33 (5. t12 = [ ab ] [ ac ] . Obţinem : 2 t11 x1 + t11 t12 x2 + t11 t13 x3 + h1 = 0 2 2 t11 t12 x1 + ( t12 + t22 ) x2 + ( t12 t13 + t22 t23 ) x3 + h2 = 0 2 2 2 t11 t13 x1 + ( t12 t13 + t22 t23 ) x2 + ( t13 + t23 + t33 ) x3 + h3 = 0 (5. y3 sunt necunoscutele auxiliare .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE t12y1 + t22y2 + h2 = 0 (5.60) pot fi utilizaţi şi pentru exprimarea necunoscutelor auxiliare în funcţie de necunoscutele sistemului (5. . t23 = [bc ] − t12 t13 . h1 . Astfel : y1 = t11x1 + t12x2 + t13x3 y2 = y3 = t12x2 + t23x3 t33x3 (5. y2.61). h2 = [b l ] t22 (5.62) În continuare punem condiţia de echivalenţă a sistemelor (5.60) t13y1 + t23y2 + t33y3 + h3 = 0 în care : y1.61).60) şi cu acestea din urma pot fi determinate necunoscutele sistemului (5. h3 sunt coeficienţii şi termenii liberi nedeterminaţi. t33 . Rezultă : t11 = [ aa ] . h2 .62).63) obţinem necunoscutele auxiliare folosind sistemul (5. h1 = [a l ] t11 t11 2 t22 = [bb ] − t12 .64) y3 = − 10 = 3 1 .59)..60).61) Se observă că dacă sunt cunoscuţi coeficienţii şi termenii liberi nedeterminaţi pot fi determinate necunoscutele auxiliare folosind sistemul (5...63) 2 2 t33 = [ cc ] − t13 − t23 . t13 = .59) folosind sistemul de ecuaţii (5. h3 = [c l ] Cu expresiile coeficienţilor şi termenilor liberi date de egalităţile (5. t12 . Coeficienţii nedeterminaţi din sistemul (5.

S3 date de egalităţile : [aa] + [ab] + [ac] + [a1] = S1 [ab] + [bb] + [bc] + [b1] = S2 [ac] + [bc] + [cc] + [c1] = S3 Pe liniile 1’ ..65) calculaţi cu formulele din coloana 7.66) Calculul practic se realizează utilizând schema 9.67) 1 . l3 = t 22 t 33 x3 = . t33 0 l2 = 0 [bl ] − t12 l10 0 [ cl ] − t13 l10 − t 23 l2 .65) obţinem în ordine inversă necunoscutele sistemului de ecuaţii normale (5.. x1 = − l10 + t12 x2 + t13 x3 t11 (5. Legea generală de formare a coeficienţilor t şi termenilor liberi 10 ai sistemului echivalent de ecuaţii este următoarea : (5. x2 = − t33 t22 .. t12 = 1’ t11 2 t22 = [bb ] − t12 .. t22 3’ 2 2 t 33 = [ cc ] − t13 − t 23 . Astfel : x3 = − l30 l20 + t23 x3 . 2’ . t23 [bc ] − t12 t13 t22 [ al ] t11 2’ x1 =. S2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Cu aceste rezultate sistemul de ecuaţii (5. 3’ se scriu coeficienţii şi termenii liberi ai sistemului echivalent de ecuaţii (5. l10 = x2=. În schemă şi pe coloana 5 se trec sumele S1 . t13 = t11 t11 x1 = − t11 = [ aa ]. Schema 9 X1 x2 x3 l s 1 2 3 4 5 [aa] [ab] [ac] [al] s1 [bb] [bc] [bl] s2 [cc] [cl] s3 t12 t13 t23 l1 l2 l3 s1 Control 1 s2 Control 2 s3 Control 3 Control 6 Formule 7 1 2 3 x3 = l30 l0 + t x .65) Din sistemul (5... x2 = − 2 23 3 t 33 t22 l10 + t12 x2 + t13 x3 t11 [ab ] [ ac ] .59).61) devine : t11 x1 + t12 x2 + t13 x3 + l10 = 0 0 t22 x2 + t23 x3 + l2 = 0 0 t33 x3 + l3 = 0 (5.

Astfel : S1 = S1 S2 − t12 S1 S2 − t13 S1 − t23 S2 .70) Înmulţim egalitatea (5.70) cu [ aa ] şi observăm că aceasta este evidentă.înlocuim termenii din egalitatea de control cu expresiile lor şi obţinem : [bb ] − t + 2 12 [bc] − t12 t13 [bb ] − t 2 12 + 0 [b1] − t12 11 [bb ] − t 2 12 = S2 t12 S1 2 [bb ] − t12 sau : 2 [bb ] − t12 + [bc ] − t12 t13 + [bl ] − t12 [al ] = t11 = [ ab ] + [bb ] + [bc ] + [bl ] − t12 ([ aa ] + [ ab ] + [ac ] + [ al ]) t11 . mai puţin suma pătratelor coeficienţilor de acelaşi fel t13 .reducem termenii asemenea după care rezultă : −t12 − t12 t13 − t12 2 [ al ] t = [ab ] − 12 ([ aa ] + [ab ] + [ac ] + [al ]) t11 t11 1 . Pentru efectuarea controlului sunt înscrişi termenii în coloana 5 liniile 1’ . S3 care se obţin valoric ca şi termenii liberi 10 şi coeficienţii tij.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE . Pentru a demonstra egalitatea de control 2 procedăm după cum urmează : . t23 10 a termenilor situaţi pe coloanele lui 10 şi a primului termen al ecuaţiei transformate t33 şi 2 3 deasupra acestora şi împărţit totul prin primul termen al ecuaţiei transformate.68) Operaţiile de control constau în a verifica egalităţile : 0 t11 + t12 + t13 + 11 = S1 t22 + t23 + 10 = S2 2 t33 + 10 = S3 3 Egalitatea de control 1 se demonstrează scriind : [aa ] + [ab ] [ac ] [a1] [aa ] + [ ab ] + [ ac ] + [ al ] + + = [aa ] [aa ] [ aa ] [ aa ] (5.69) (5. S2 .65) de exemplu t 33 este rădăcină pătrată din coeficientul corespunzător [cc] de pe diagonala principală şi aceeaşi coloană a 2 2 sistemului de ecuaţii normale. S3 = t11 t22 t33 (5. S2 = . t 23 calculaţi anterior şi situaţi deasupra : .un coeficient tij situat deasupra diagonalei principale şi termenii liberi 10 de exemplu 10 este 3 0 egal cu termenul corespunzător [c1] din sistemul de ecuaţii normale mai puţin suma produselor t13 11 .un coeficient tii de pe diagonala principală a ecuaţiilor transformate (5. 3’ notate cu S 1 . 2’ .

t12 = 1’ 1 -0.503 [ab ] [ ac ] .1 0.505 1.[ab][aa] .72) 1 .0 2.6 0.[ab]2 = [ab][aa] .899 1. Schema 10 X1 1 1 x2 2 -0.reducem în continuare termenii asemenea şi avem : .1x1 + 0.2x3 .411 0.1 = 0 0.9 1.9 X3 = -0.0.71) este evidentă. x2 = − 2 23 3 t 33 t22 l10 + t12 x2 + t13 x3 t33 -1 1.1 0.71) Exemplu : 49.1 2 x3 3 0.3 1 2 3 x1 = − t11 = [ aa ]. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale : x1 .59) poate fi descompusă intr-un produs de două matrici triunghiulare astfel :  [ aa ][ ab ][ ac]  t11     [ ab ][bb ][bc] =  t12     [ ac][bc][ cc]   t13 0 t22 t23 0   t11  0  0  t33   0 t12 t22 0 t13   t23   t33  (5.2 4 l 4 1 S Control 5 6 2 Formule 7 1 2 3 x3 = l30 l0 + t x .Obţinem rezultatele din schema 10.1 x2 + 0. (5.1x3 + 1 = 0 0.2x2 + 4x3 + 2 = 0 Folosim în scopul desfăşurării calculelor schema 9.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE sau : [ab ]2 [ ab ][ ac ] [ab ][ al ] [ ab ] − − − = [ ab ] − 2 ([ aa ] + [ab ] + [ ac ] + [al ]) 2 2 t11 t11 t11 t11 .14 -0.1x1 + 2x2 + 0.[ab][ab] Egalitatea (5.9 3’ x2=0.1 1 2 2’ x1=-0.1 2 6. t13 = t11 t11 ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Rezolvarea matricială Matricea coeficienţilor necunoscutelor din sistemul de ecuaţii normale (5.

59) este : (AxA)x = Ax l = 0 în care : .AxA este matricea coeficienţilor necunoscutelor.Obţinem : [ ab ] [ ac ] .72) şi identificăm elementele corespunzatoare.72) poate fi scrisă sub forma : (5.Ax l este matricea coloană a termenilor liberi [a l] . Ecuaţia matriciala (5.x este matricea coloană a necunoscutelor x1 .63).74) . cum de altfel era de aşteptat. ţinând seama de egalitatea (5.76) rezultă : 1 .73) Se constată că egalităţile (5. x3 .76) şi (5. t13 = . x2 .75) devine :  t11 0   t12 t22   t13 t23 0   y1   [ al]     0   y2  +  [bl] = 0     t33   y3   [cl] (5.78) [cl ] + t13 y1 + t 23 y2 [cl ] − t13 l10 − t23 l20 0 y3 = − =− = l3 t33 t33 Din ecuaţia (5. .77) Din ecuaţia matriciala (5.74)  t11   t12   t13 0 t22 t23 0  0  t33   t11 t12   0 t22  0 0 t13   x1   [al]     t23   x2  +  [bl] = 0     t33   x3   [cl] (5. t23 = [bc ] − t12 t13 2 2 . t11 = [ aa ] .75) Notăm :  t11  0  0 t12 t22 0 t13   x1   y1      t23   x2  =  y2      t33   x3   y3  (5. t 33 = [ cc ] − t13 − t23 t22 (5.77) rezultă : y1 = − [ al] = − l10 t11 y2 = − [bl] + t12 y1 [bl] − t12 l10 =− = − l20 t22 t22 (5. . t12 = t11 t11 2 t22 = [bb ] − t12 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Efectuăm înmulţirea matricilor din (5. [b l] .73) sunt identice cu egalităţile (5. Forma matriciala a sistemului (5. [c l] .

 − 0.149 1992  y   2   .0.1x1 + 0.1x2 + 0.1x1 + 2x2 + 0.9 = = = 0.1(−1) 1 − 0.1 0. Exemplu : 50.1x3 + 1 = 0 -0.1y1 + 0.1 1 411 0  y2  +  − 1 = 0  0. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale : x1 .411 1.1( −1) − 0. rezultă că se pot utiliza coeficienţii “t” determinanţi.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE y1 = t11x1 + t12x2 + t13x3 y2 = t22x2 + t23x3 (5.77) putem scrie : 0 0  y1   1   1      .992 Folosim egalitatea (5.59) este dată de egalităţile (5.001 1 .1 = 0 0.1x3 = -1 1.638 ) = −1.638 1.149x3 = 0.638 1.149y2+ 1. Conform egalităţii (5.66).992y3 + 2 = 0 şi în continuare : y1 = -1 y2 = 1 + 0.1 0.411 1.411 y3 = −2 − 0.79) cu egalităţile (5.2x2 + 4x3 + 2 = 0 Fiind acelaşi cu sistemul de ecuaţii de la exemplul 46.1y1 + 1.0.   3    din care obţinem : y1 -0.2x3 .1x2 + 0.76) şi obţinem : x1 .992x3 = -1.411x2 + 0.79) y3 = t33 x3 Sistemul de ecuaţii (5.411y2 +1=0 -1=0 0.001 1. Deci soluţia sistemului de ecuaţii normale (5.78) este de aceeaşi formă cu sistemul (5.65).149 ( 0.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Valorile necunoscutelor se stabilesc în ordine inversă.899 Metode iterative Metodele reducerii succesive şi rădăcinile pătrate pot fi aplicate cu multă eficienţă în cazul sistemelor de ecuaţii normale cu puţine necunoscute.3. numărul de operaţii devine mare.t23x3 (5.82) 1 . care se bazează pe aproximări de calcul încadrate în anumite limite.4. t23 = [bb ] [bb ] [ ac ] [bc ] . r3 = [ aa ] [bb ] [ cc ] [ ab ] [ ac ] .81) t21 = t31 = [ ab ] [bc ] . 1. Acesta poate fi scris sub forma : x1 = − [al ] [ ab ] [ac ] − x2 − x3 [ aa ] [aa ] [aa ] [bl ] [ ab ] [bc ] − x1 − x3 [bb ] [bb ] [ aa ] x2 = − (5. METODA APROXIMAŢIILOR SUCCESIVE Pentru a fi mai uşor de înţeles considerăm din nou un sistem de ecuaţii normale cu trei necunoscute.r1 .505 x1 = -0. sistemul (5. t13 = [ aa ] [ aa ] t12 = (5.t21x1 .503 x2 = 0. Pentru sistemele de ecuaţii normale cu multe necunoscute.t12x2 . care sunt efectuate cu dificultate şi în cazul utilizării tehnicii electronice de calcul.Aceste metode se numesc iterative şi sunt numeroase.80) x3 = − [cl ] [ac ] [bc ] − x1 − x2 [cc ] [ cc ] [cc ] Introducem în egalităţile (5.r2 . Se vor prezenta în continuare metodele iterative mai frecvent utilizate. t32 = [ cc ] [ cc ] şi obţinem : x1 = . chiar foarte mare. Rezultă : x3 = -0. Din acest motiv se impune folosirea altor metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale. r2 = .13.59).80) notaţiile : r1 = [ al ] [bl ] [ cl ] .t13x3 x2 = .

0.t31x1 .1x1 + 2x2 + 0.2x2 + 4x3 + 2 = 0 1 .1x2 + 0.86’) (5. Exemplu : 51. Metoda aproximaţiilor succesive se aplică atunci când valorile coeficienţilor necunoscutelor de pe diagonala principală a sistemului de ecuaţii normale sunt mai mari decât valorile celorlalţi coeficienţi.82) poate fi scris matricial astfel : x = r + tx în care : (5.este limita de aproximaţie.86”) (5.1x3 + 1 = 0 -0.84) Admitem intr-o primă aproximaţie necunoscutele x1 . r =  − r2  = −  r2         x3   − r3   r3  0  t =  t21   t31 t12 0 t32 t13   t23   0 (5.xn-1 ≤ L în care : L .1 = 0 0.83) necunoscutele x2 în a doua aproximaţie astfel : x2 = r + tx1 Urmează în continuare : x3 = r + tx2 până la : xn-1 = r + txn-2 xn = r + txn-1 (5.86) Numărul de aproximaţii n necesar rezultă prin condiţia care se impune şi anume : xn . Reluăm sistemul de ecuaţii normale : x1 . x2 .t32x2 Sistemul (5.1x1 + 0. x3 date de egalitatea : x1 = r (5.85) Cu aceste valori obţinem după (5.83)  x1   − r1   r1        x =  x2  .2x3 .r3 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE x3 = .

că valorile necunoscutelor stabilite în aproximaţia a patra diferă faţă de valorile stabilite în aproximaţia a treia la a treia zecimală.025 0.5  0. t21 = -0.1  −1   2       x2  =  0.05 = 0.05 = −0.05 0 0.05 0 0.05 . t23 = 0.045 + 0.9  3       x2  =  0.1 0.899 4 x2 = 0.1 .05 = 0.5025      3  4 x1 = −1 + 0. 1 .025 0.5   x 2   −0. t32 = 0.05 + 0.5.5025 Se constată.5  0.025 = −0.0225 − 0.045 + 0.025 = −0.025 0.1 .0500 = −0. x2 = 0.505   x 4   −0.0225 + 0.5      3  Rezultă valorile necunoscutelor în aproximaţia a doua astfel : x12 = −1 + 0.5 + 0.025 .505 4 x3 = −0.1  −0.5 .05 − 0. Obţinem : r1 = 1 . r3 = −0.5   x 3   −0. t13 = 0.1 0.05 0   −0.025 = −0. r2 = -0.025 − 0.86) :  x12   −1   0 −0.85) valorile necunoscutelor sunt : 1 1 x1 − 1.5 + 0.5025  x14   −1   0 −0.5 + 0.1 .5  −  −0.1  0.5      3  x13 = −1 + 0.1  0.0505 + 0.05 În prima aproximaţie (egalitatea 5.5  −  −0.5 Cu acestea vom scrie conform egalităţii (5. t31 = 0.5 În continuare vom scrie :  x13   −1   0 −0.05 = −0.5 t12 = -0.5  −  −0.9 3 x2 = 0.9 2 x2 = 0.9   4       x2  =  0. r3 = 0.05 + 0. Se stabilesc coeficienţii t şi termenii liberi r.05 0 0.5 − 0.1  −0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Să se rezolve sistemul prin metoda aproximaţiilor succesive.5 2 x3 = −0.05 0   −0.5 − 0.05 + 0.5  0.05 = 0.1 0.505 3 x3 = −0.1  0.05 0   −0.

METODA SEIDEL Este similară cu metoda aproximaţiilor succesive.87) 1  A =  t21   t31 t12 1 t32 r1   x1     r2  .89) şi sistemul (5.91) (5.88) se scrie : Ax = 0 Admitem că matricea A este o sumă a doua matrici B şi C . 1.5. x =  x2     r3   x3  (5. astfel : A=B+C cu care (5. x2 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 4 4 4 Considerând că această limită este corespunzătoare valorile x1 .93) 1 .87) se scrie : x1 + t12x2 + t13x3 + r1 = 0 t21x1 + x2 + t23x3 + r2 = 0 t31x1 + t32x3 + x3 + r3 = 0 Notăm : (5.90) se scrie : (B + C)x = 0 sau : Bx = . cu deosebirea că într-o aproximaţie oarecare o necunoscută se calculează funcţie de valorile celorlalte necunoscute stabilite în aproximaţia imediat anterioară.91) sub forma : (5.92) (5.3. Prezentăm conţinutul metodei reconsiderând sistemul : [aa]x1 + [ab]x2 + [ac]x3 + [a1] = 0 [bb]x2 + [bc]x3 + [b1] = 0 [cc]x3 = [c1] = 0 Cu notaţiile (5.Cx Considerăm egalitatea (5. x3 reprezintă soluţie a sistemului de ecuaţii normale.90) 1   t21   t31 t12 1 t32 t13 r1   1   t23 r2  =  t21   1 r3   t31 0 1 t32 0 0  0 t12   0 0 +  0 0   1 0  0 0 t13 t23 0 r1   r2   r3  (5.81) sistemul (5.13.88) (5.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Deci : 1  B =  t21   t31 0 1 t32 0 0 1 0  0 . Ţinând seama de principiul metodei avem valorile în prima aproximaţie a necunoscutelor : 1 0 0 x1 = −( t12 x2 + t13 x3 + r1 ) 1 1 0 x2 = −( t21 x1 + t23 x3 + r2 ) (5. Datele iniţiale sunt : 1 .95”) sunt definitive dacă diferenţele faţă de valorile lor precedente nu depăşesc limitele de aproximaţie impuse.94) valorile : 0 0 x = r1 . x3 = r3 .2x3 .1x2 + 0. Considerăm din nou sistemul de ecuaţii normale : x1 .1 = 0 0.1x3 + 1 = 0 -0.95) x = −( t x + t x + r3 ) 1 3 1 31 1 1 32 2 În a doua aproximaţie avem egalităţile : 2 1 1 x1 = −( t12 x2 + t13 x3 + r1 ) 2 1 x 2 = −( t21 x1 + t23 x3 + r2 ) (5.94) Admitem în matricea necunoscutelor din dreapta semnului egal a egalităţii (5.1x1 + 2x2 + 0.2x2 + 4x3 + 2 = 0 Să se rezolve sistemul prin metoda Seidel.95”) x = −( t x + t32 x + r3 ) n 3 x 31 1 n 2 Valorile necunoscutelor obţinute cu egalităţile (5. x2 = r2 .  0  0 t12  C = 0 0  0 0 t13 t23 0 r1   r2   r3  Cu acestea (5.92) se scrie : 1   t21   t31 0 1 0 1 t32 0 0  x1   0 t12    0 0  x2  = − 0 0    1 0  x3  0 0 t13 t23 0 r1   x1    r2   x2    r3   x3  (5. Exemplu : 52.1x1 + 0.0.95’) x = −( t x + t x + r3 ) 2 3 2 31 1 2 32 2 Continuând în acelaşi mod se obţin în final : n n n x1 = −( t12 x2 −1 + t13 x3 −1 + r1 ) n n n x2 = −( t21 x1 + t23 x3 −1 + r2 ) (5.

r3 = − [ cc ] [ cc ] [ cc ] 1 .395 ) + 0.911 ) + 0.5024 ) + 1] = −0.5.5) + 0.x1 + t12x2 + t13x3 + r1 = 0 t21x1 x2 + t23x3 + r2 = 0 x3 + r 3 = 0 (5. (5. r3=0.1 .911 ) + 0.1( −0.05( 0.025 ( −0. r2 = − [bb ] [bb ] [bb ] [ ac ] [bc ] [ c1] =− . t13=0.899 ) + 0.5] = 0.911 2 x2 = −[−0.899 3 x2 = −[ −0.1( 0. r1 = − [ aa ] [ aa ] [ aa ] [ ab ] [bc ] [b1] =− .5 t31=0.96) t31x1 + t32x2 - În sistemul (5.95’) obţinem : 1 x1 = −[ −0.5] = −0. x2 .5] = −0. t32=0.05( −1. x3 = 0.1) + 0.5024 3 x1 = −[ −0. x2 = −0.504 2 x3 = −[ 0.95) .504 ) + 0.1( −0.1(−0.492 ) + 1] = −0. t13 = − .492 2 x1 = −[ 0.05( 0.În cadrul acestei limite valorile x1 .395 ) + 0. În general metoda Seidel este mai rapid convergentă faţă de metoda aproximaţiilor succesive.505 3 x3 = −[ 0. t23=0.025 (−0. 1.05 .395 1 x3 = −[ 0.1 .5024 ) − 0.96) s-a notat : t12 = − t21 t31 [ ab ] [ ac ] [ a1] .504 ) + 0.1( 0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE t12=-0.05( 0.025 .1) + 0. t32 = − . r2=-0.5] = −0.05( 0.1( 0.6.05(−0.13.5] = 0. t23 = − .492 ) − 0.1 .899 ) + 0.5) − 0. METODA RELAXĂRII Considerăm sistemul de ecuaţii normale (5.5] = 0.59) sistemul poate fi scris sub forma : .1( −0. x3 sunt definitive.0 .5027 Se observă că primele doua zecimale ale valorilor necunoscutelor stabilite în aproximaţiile 2 3 3 3 şi 3 sunt aceleaşi.1 1 x2 = −[ −0.5 Conform relaţiilor (5.5) + 1] = −1.3.505 ) + 0.5 Admitem : 0 0 x10 = 1.1( 0. r1=1 t21=-0.1(−0.025 ( −1.

1x1 + 0. în dreapta semnului egal nu vom avea valori egale cu zero. x2 = 0.96) se observă că pentru anumite valori ale necunoscutelor. R2 . Schema 11 1 .5 = 0 -0. x3 diferite de cele care reprezintă soluţia sistemului.2x3 . .1x3 + 0.Procesul de relaxare în continuare constă în faptul că se anulează toate discordanţele pe rând şi succesiv variind corespunzător necunoscutele x.1x1 + 2x2 + 0. Aşadar.De exemplu. În acelaşi timp discordanţele R1 şi R2 se vor mări cu cantităţile t12R2 şi t32R2.0.1x2 + 0. în care pe prima linie se scriu valorile necunoscutelor egale cu ale 0 0 0 termenilor liberi.1 0. Este vorba de coloanele necunoscutelor şi de coloanele discordanţelor. Pot fi considerate şi alte valori.05x1 =0 x2 .05x2 - Întocmim schema de calcul.2x2 + 4x3 + 2 = 0 Transformăm acest sistem pentru a obţine sistemul de ecuaţii similar cu (5. pentru a obţine discordanţa R 2 egală 0 cu zero se măreşte x2 cu cantitatea R2.5.5. Să se rezolve sistemul de ecuaţii normale de mai jos prin metoda relaxării : x1 .0. Se recomandă de asemenea pentru uşurinţa calculelor să se întocmească o schemă (schema 11) care să conţină câte doua coloane pentru fiecare necunoscută.0. R3 şi anumite discordante. Astfel : x1 = −1.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Analizând sistemul (5.Pentru a ajunge cât mai repede la sfârşit (toate discordanţele nule) se recomandă ca la fiecare etapă a procesului de relaxare să se modifice necunoscuta căreia îi corespunde discordanţa cea mai mare în valoare absolută.0.025x1 . x2 . Valorile finale ale necunoscutelor se obţin prin însumarea discordanţelor corespunzătoare la valorile iniţiale.1 = 0 0.1x3 + 1 = 0 -0. putem scrie : 0 0 0 R1 = −x1 + t12 x2 + t13 x3 + r1 0 0 0 R2 = t21 x1 − x2 + t23 x3 = r2 0 0 0 R3 = t31 x1 + t32 x2 − x3 + r3 (5. fie acestea 0 0 0 x1 .5 = 0 x3 .96) Obţinem : -x1 + 0.1x3 .97) Putem face ca o anumită discordanţă să devină egală cu zero acţionând asupra mărimii necunoscutei care are acelaşi indice cu discordanţa. ci anumite valori notate cu R1 .0. Exemplu : 53.1x2 . x3 = −0.

1.0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE X1 -1 0.05 (0. noile valori ale discordanţelor vor fi : 1 .5 -0.0. În acelaşi timp la discordanţele R2 şi R3 se adaugă cantităţile : 0.00275 -0. 0.5 = 0 R3 = -0.9 0.1(0.05(-1) .005 0.5 = 0 Se anulează discordanţa cea mai mare care este de 0.0.5) .1(0.00275) = 0.000275 Deci.0.1(-0.1(-0.0005 R3 = .005) = -0.50275 R3 0 -0. În acelaşi timp din discordanţele R1 şi R2 se scad cantităţile.000 -0.00025 Deci.00275) = .000 0.000275 X2 0. Se adaugă la R3 cantitatea de 0.1(-0.1(0. noile valori ale discordanţelor vor fi : R2 = 0 + 0.1 R2 = 0.005.1) = .5 0.5) -1 = 0.00275.00025 = .0.0.005 R3 = .5) .005 + 0.1(-0.000775 -0.0025 + 0 = .1.000275 X3 -0.505 Se calculează discordanţele şi se scriu tot pe prima linie.00275 0.00275 0.00275 Din noile discordanţe se observă că R3 este cea mai mare.025 (0.005 R2 0. În acelaşi timp la discordanţele R1 şi R3 se adaugă cantităţile.5) .0025 Din noile discordanţe se observă că R2 este cea mai mare.0. Se scade din R2 cantitatea de 0.000275 0.00025 -0.0005 -0.0.05(0.0025 -0.1.0.1 0 0.0025 -0.0005 0.0. care rezultă de fapt din scăderea lui x3 cu această cantitate.5) + 0.005 0.1(0.5) .0025 Deci. Astfel : R1 = -1(-1) + 0. care rezultă de fapt din creşterea lui x1 cu 0.1 R1 0.005) = 0.0025 . .1) = 0.0005 = 0.0005 0.0. care rezultă de fapt din creşterea lui x2 cu această cantitate.005 -0.05(0.0. noile valori ale discordanţelor vor fi : R1 = 0 + 0.1 -0.000275 . Pentru aceasta se scade din R1 cantitatea 0.025(-1) .0.

Matricea completă a sistemului de ecuaţii (5. din ecuaţia a doua se elimină x1 . c.0.98)  [ a ] [a ] b[ a ] .0005 + 0. [ c ]  l (5.13. iar din ecuaţia a treia se schimbă x1 şi x2.99) se realizează efectuând operaţii (paşi) prezentate în cele ce urmează : Pasul 1 .[ ab] [ bc ] [ aa ] .0.c.000275 1.3. METODA ELIMINĂRII PARŢIALE Pentru înţelegerea mai uşor a metodei considerăm un sistem format din trei ecuaţii cu trei necunoscute scris astfel : [ aa ] x1 + [ ab ] x2 + [ ac ] x3 = [ al ] [ ab ] x1 + [ bb ] x2 + [ bc ] x3 = [ bl ] [ ac ] x1 + [ bc ] x2 + [ cc ] x3 = [ cl ] Folosind metoda eliminării parţiale. Elementele situate pe linia a doua se înmulţesc cu [ aa ] şi se scad din prima linie înmulţită cu [ ac ]. c.[ ac] [ ab ] = 0 [ ab ] = [ bb ] 1 [ ab ] = [ bc ] 1 [ ab ] = [ bl ] 1 (5. În acest scop se scrie matricea completă a sistemului şi se transformă intr-o matrice triunghiulară .[ al ] . [ b ]  l    [ a ] [cb ] [c ] .[ aa] [ bb ] [ aa ] . Elementele situate pe linia pivotului rămân neschimbate. Se observă că elementele situate pe liniile 2 şi 3 după primul pas vor fi date de aşa numita regulă a dreptunghiului fără a împărţii la pivot.000275 = 0.elementele de pe linia a treia vor fi : [ ac ] [ aa ] .[ aa] [ ac ] = 0 1 . .elementele de pe linia a doua vor fi : [ ab ] [ aa ] .000 . prima ecuaţie rămâne neschimbată.000275 = . [ a ]  l   A∗ AL =  [ a ] [b ] b[ ] . Se consideră [ aa ] ≠ 0 ca pivot.7.98) se scrie sub forma : (5.100) [ bl ] [ aa ] .99) Transformarea matricei (5.000775 R3 = 0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE R1 = 0.

[ ac] [ aa ] .101) Situaţia după primul pas este : [a ] [a ] [a ] [a]b [ac] [al] [a] a[ ] b c l    1 1 1 [a ] [b ] [b] b[ ] b→  0c [bl] [b] [b] b c l  [ a ] [b ] [ c ] c [ ]  c  c l 1 1 1     0 [b ] [c] [c] c c l (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [ bc ] [ cc ] [ cl ] [ aa ] . suprinind linia şi coloana pivotului considerat în acest pas. 1 .[ al ] [ ac ] = [ bc ] 1 [ ac ] = [ cc ] 1 [ ac ] = [ cl ] 1 (5.[ ab] [ aa ] .102) Pasul 2 Se procedează în mod analog cu matricea obţinută după primul pas. Considerăm un nou pivot [ bb ]1 ≠ 0.

matricea completă s-a transformat într-o matrice triunghiulară .[ bb ]1 [ bc ]1 = 0 [ cc ]1 [ bb ]1 .103) Se observă că elementele situate pe linia pivotului au rămas aceleaşi.104) În consecinţă. iar elementele din linia a doua s-au obţinut astfel : (5. 1 .[ bc ]1 [ bc ]1 = [ cc ]2 [ c l ]1 [ bb ]1 .[ bc ]1 [ bl ]1 = [ c l ]2 (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [b ] [b ] [b]b [bc] [bl ] [b]b c l  1 1 1 →  2 2  [b ] [c ] [c]c c0 l[c ] [c] c l 111 111 [ bc ]1 [ bb ]1 .

105) :  []a [a ] a[a ] b[]a  c x1 l  1 1 1    0 [b ] []b b[]  c x2 = l0  2 2  x  0 0 []c []cc   3 l Dezvoltând egalitatea (5.105) Din matricea triunghiulară obţinută în pasul 2 se deduce soluţia sistemului de ecuaţii normale.[a ] [a ] [a] [a] b [ac] [al] [a] a[ ]b c l    1 1 1 [a ] [b ] [b]b [ ]b→  0 c [bl] [b] [b] b c l  [ a ] [b ] [ c ] [ c ]  c  c l 2 2     0 0 [c ] [ c ]  c l Avem: Ax Alx = 0 EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE (5.106) 1 . sau.106) rezultă : (5. în baza corespondenţei (5.

108) [bc ]1 [bl ]1 −[bc ]1 x3 + [bl ]1 x3 + = [bb ]1 [bb ]1 [bb ]1 [ ab ] [ ac ] [ al ] −[ ab ]x2 − [ ac ]x3 + [ al ] x1 = − x2 − x3 + = [ aa ] [ aa ] [ aa ] [ aa ] x2 = − Avantajele metodei : . .107) se obţine : (5. Este însă necesar să schimbăm coloana formată din coeficienţii lui x1 cu ultima coloană formată din coeficienţii lui x3.Deoarece un element oarecare al unui pas oarecare se obţine după regula dreptunghiului.Dacă intr-un anumit caz se cere numai valoarea unei necunoscute anumite nu este necesar să se rezolve întreg sistemul.1 x3 + 1 = 0 -0. .0.1 x2 + 0. calculele sunt mai puţin laborioase. ne mai fiind necesare pentru calculele din paşii următori .0.2 x3 . evitând operaţiile cu funcţii . Exemplu : 54.2 x2 + 4 x3 + 2 = 0 Sub forma matricială sistemul se scrie : 1 . Să se rezolve prin metoda eliminării parţiale următorul sistem de ecuaţii normale : x1 .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [ aa ] x1 + [ ab ] x2 + [ ac ] x3 = [ al ] [ bb ]1 x2 + [ bc ]1 x3 = [ bl ]1 [ cc ]2 x3 = [ cl ]2 Din sistemul de ecuaţii (5.1 = 0 0. .Se pot face simplificări pe linii în fiecare pas .107) x3 = [ cl ]2 [ cc ]2 (5. Evident că metoda se extinde pentru orice sistem de ecuaţii normale .Linia şi coloana pivotului din fiecare pas se pot suprima.1 x1 . celelalte coloane rămânând neschimbate.1 x1 + 2 x2 + 0.

EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE 1 −0. eroarea medie pătratică a unei singure observaţii şi eroarea medie pătratică a valorii probabile.9 + 0.894 0.97 = −0. valoarea probabilă a mărimii măsurate.1 −1    → 0 1.1 −1 1 − 0.503 7. 42 −2 0 0.1 0.899 1 x1 = 1.1 0.2 +0.1 0.503 x2 = = 0.1 −1      − 0.505 1.1 0. şi în cazul măsurătorilor indirecte de aceeaşi precizie se pun probleme 1 .21 * 0.8 −3.9 −2  1 9    1 −0.2 +1 → 0 1.9 9 1 0 0 7.503 .1 2 0.2 3.99 −1 + 01 * 0.505 + 01 * 0.9 9 7 4   Valorile necunoscutelor se obţin în ordine inversă : −3. .14. x3 = = −0.9 → 9 1 0.3.9 0. ERORI MEDII PĂTRATICE Ca şi în cazul măsurătorilor directe de aceeaşi precizie când au fost stabilite.9 0.2 +0.

l2. a erorii medii pătratice a unei singure măsurători şi a erorilor medii pătratice corespunzătoare valorilor probabile.ln) 1 . mx2. mx3 erorile medii pătratice ale acestora. dar practic acest procedeu nu se foloseşte din cauza volumului mare de calcul. respectiv cu K-1 (K fiind numărul total de necunoscute). EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI SINGURE MĂSURĂTORI Considerăm din nou un caz particular şi anume acela care conduce la sistemul de ecuaţii de erori (5. ceea ce înseamnă că măsurătorile indirecte au fost reduse la măsurători directe.1) ecuaţii. 1. deci putem scrie : m0= ± sau: m0= ± [vv ] n −K [ vv ] n − ( K − 1) − 1 (5. Dar sistemul (5.109) (5.. Rămâne de stabilit în continuare modul de obţinere a erorilor medii pătratice aferente. x3 valorile probabile determinate prin rezolvarea unui sistem de n ecuaţii cu trei necunoscute.1. În consecinţă.110) Pentru calculul expresiei [vv] se utilizează egalitatea (5.109) are n . x2.3. că [vv] se poate obţine şi direct folosind sistemul ecuaţiilor de erori. x2.. 1. ERORILE MEDII PĂTRATICE ALE VALORILOR PROBABILE Dacă am notat cu x1.3.2.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE privind determinarea valorilor probabile ale mărimilor ce se obţin indirect. pentru eroarea medie a unei singure observaţii poate fi folosită relaţia (2.. respectiv: x1 = f1(l1.2). Prin eliminarea necunoscutelor x2 şi x3 din acest sistem se obţine un sistem echivalent de forma : A1x1 + L1 = v1 A2x1 + L2 = v2 ---------An-2x1 + Ln-2 = vn-2 adică un sistem de ecuaţii care are faţă de cel iniţial mai puţine ecuaţii cu câte necunoscute au fost eliminate.18) cu observaţia că sistemul (5. deci cu 2 ecuaţii.(K . Metodologia de obţinere a valorilor probabile în cazul a trei necunoscute implicate într-un sistem de n observaţii a fost analizată în paragrafele anterioare.109) este de aceeaşi formă cu sistemul (2.l3 . atunci vom nota cu mx1.17).49). x3 sunt funcţii de mărimile măsurate direct. Evident.14. Expresiile de calcul ale acestor erori le obţinem pornind de la ideea ca x 1.14.

114..ln) x3 = f3(l1..114) în care: m0 .(α 1l1 + α 2l2 + ..ln.113) 2 m x2 = [ β β m0 ] 2 2 m x3 = [γ γm0 ] 2 (5. γ I care rezultă din egalităţile (5..este eroarea medie pătratică a unei singure măsurători.+ β nln) x3 = ..2.l2...112) şi sunt mărimi constante.111) Acest lucru este uşor de constatat.112). l2.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE x2 = f2(l1. Aplicând legea de propagare a erorilor la funcţii de mărimi măsurate direct şi de aceeaşi precizie se revine la utilizarea relaţiei (2. β I..l3. β I. Astfel putem scrie: [a ] l [bl ] [cl ] x1 = [ aa ] [ab ] [ ac ] [ ab ] [bb ] [b ] c [ab ] [bb ] [bc ] [ ac ] [aa ] [bc ] − [ ab ] [cc ] [ac ] .40) pentru cazul din (5...112) după mărimile măsurate l1.115) (5.112) Dezvoltând determinanţii de la numărătorul expresiilor (5.. γ I (i=1.. x2 = [aa ] [ ac ] [ab ] [bc ] [cc ] [ ac ] [al ] [ac ] [ aa ] [ ab ] [al ] [bl ] [bc ] − [ ab ] [bb ] [bl ] [cl ] [ cc ] [ ac ] [bc ] [cl ] ...(β 1l1 + β 2l2 + .n) rezultă din (5.114) obţinem: m x1 = ±m0 [α α] m x2 = ±m0 [ β β] m x3 = ±m0 [γ γ ] Pentru calculul expresiilor [α α ].l3...20) după regula lui Cramer (cu ajutorul determinanţilor). [β β ].. x3 = [ab ] [ac ] [ aa ] [ab ] [ ac ] [bb ] [bc ] [ab ] [bb ] [bc ] [bc ] [ cc ] [ ac ] [bc ] [cc ] (5. Din (5. fn sunt liniare şi pot fi scrise după cum urmează : x1 = . valorile coeficienţilor α I. dacă rezolvăm şi sistemul de ecuaţii (5. dar pentru că necesită un volum mare de calcul practic se aplică o metodologie mai simplă.+ α nln) x2 = .(γ 1l1 + γ 2l2 + ..l2.. se constată că funcţiile f1.. astfel: 2 m x1 = [α α m0 ] 2 (5.. f2.. Arătăm acest lucru considerând sistemul ecuaţiilor de erori scris sub forma: aix1 + bix2 + cix3 + li = vi şi funcţia: (5.113).’) 1 .. [γ γ ] se pot utiliza în mod direct.ln) (5.... + γ nln) Coeficienţii α I..

+α nln) (5. ci.... v2.119) nu sunt formate întâmplător. + β nln) x3 = . x2.(β 1l1 + β 2l2 + .118). adunând şi ţinând seama de (5. în baza egalităţilor (5. Q12. expresia [α α ] este dată valoric de Q11..115) şi adunăm pe coloane. adunând şi ţinând seama de (5. Dacă le înmulţim cu v1.(γ 1l1 + γ 2l2 + ..120) şi deasemenea.119) cu α I.117) Pentru că egalitatea (5. x3 cu Q11.121) 1 . Q13 şi a termenilor liberi cu -1.vn şi adunăm pe coloane.0.118).20) prin înlocuirea necunoscutelor x1.118) α 1 = a1Q11 + b1Q12 + c1Q13 α 2 = a2Q11 + b2Q12 + c2Q13 --------. care se obţine prin rezolvarea sistemului de ecuaţii normale (5.122) (5.(α 1l1 + α 2l2 +.0. rezultă: [α α ] = Q11 (5.--------(5.115) funcţiile: x2 = .… + γ nln) (5. În concluzie.121) se obţine din sistemul (5.117) să fie echivalentă cu (5. bi.121).119) α n = anQ11 + bnQ12 + cnQ13 Înmulţind relaţiile (5.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE x1 = .. Se constată că sistemul (5.23) rezultă: [vα ] = 0 adică ultima condiţie din (5.. Obţinem: [aα ]x1 + [bα ]x2 + [cα ]x3 + [lα ] = [vα ] (5. În continuare se consideră pe lângă sistemul de ecuaţii (5.116) Înmulţim cu α I sistemul de ecuaţii (5. înmulţind succesiv aceleaşi relaţii cu ai..118) se formează sistemul: [aa]Q11 + [ab]Q12 + [ac]Q13 = 1 [ab]Q11 + [bb]Q12 + [bc]Q13 = 0 [ac]Q11 + [bc]Q12 + [cc]Q13 = 0 Se constată simplu. că relaţiile (5.116) se pun condiţiile: [aα ] = 1 [bα ] = 0 [cα ] = 0 [vα ] = 0 Pe de altă parte introducem relaţiile: (5.

rezultă: [β β ] = Q22 [γ γ ] = Q33 (5. ci adunând şi ţinând seama de (5.122) se pun condiţiile: [aβ ] = 0 [bβ ] = 1 [cβ ] = 0 [vβ ] = 0 [aγ ] = 0 [bγ ] = 0 [cγ ] = 1 [vγ ] = 0 (5.124) rezultă: [aa]Q21 + [ab]Q22 + [ac]Q23 = 0 [ab]Q21 + [bb]Q22 + [ac]Q23 = 1 [ac]Q21 + [bc]Q22 + [cc]Q23 = 0 şi: (5. înmulţind relaţiile (5.124.123) să fie echivalente cu (5.128) De asemenea.----------(5.125) şi (5.126) 2 ------------------ γ n = anQ31 + bnQ32+ cnQ33 Se înmulţesc relaţiile (5.126) cu ai.125) β n = anQ21 + bnQ22 + cnQ23 şi: γ γ 1 = a1Q31 + b1Q32 + c1Q33 = a2Q31 + b2Q32 + c2Q33 (5.126) cu γ I.129) 1 . se adună pe coloane şi ţinând seama de condiţiile (5.125) cu β I şi (5.123) Pentru ca egalităţile (5. bi.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se înmulţeşte sistemul ecuaţiilor de erori mai întâi cu β I şi ulterior cu γ I după care adunând obţinem: [aβ ]x1 + [bβ ]x2 + [cβ ]x3 + [lβ ] = v şi: [aγ ]x1 + [bγ ]x2 + [cγ ]x3 + [lγ ] = v (5.127) (5.124) Se introduc relaţiile: β 1 = a1Q21 + b1Q22 + c1Q23 β 2 = a2Q21 + b2Q22 + c2Q23 ------.

pe baza concluziilor stabilite.20) şi cu termenii liberi 0.131) (5.0.126) sunt astfel stabilite încât respectă condiţiile [β v] = 0.0 şi 0.131) se înmulţesc egalităţile (5.-1. pentru egalitatea a treia din (5.132) 1 . Q33. se adună pe coloane şi rezultă: [ βλ ] = [aγ ]Q21 + [bγ ]Q22 + [cγ ]Q23 care conform condiţiilor (5.125). [γ v] = 0. obţinem: [α β ] = [aβ ]Q11 + [bβ ]Q12 + [cβ ]Q13 care conform condiţiilor (5. pentru egalitatea a doua din (5. Prin rezolvarea acestora se obţine Q22.-1. Se obţine: [α γ ] = [aα ]Q31 + [bα ]Q32 + [cα ]Q33 Conform condiţiilor (5.131) relaţiile (5.118) rezultă: [α γ ] = Q31 De asemenea.131) înmulţim egalităţile (5.127) şi (5.125) se înmulţesc cu γ I. care conform relaţiilor (5. putem scrie: m x1 = ±m0 Q11 m x2 = ±m0 Q22 m x3 = ±m0 Q33 (5.129) şi (5.124) devine: (5. (5.119) cu β I şi adunăm pe coloane.128) pot fi generalizate în sensul că putem scrie: [α β ] = Q12 [α γ ] = Q13 [β γ ] = Q23 Pentru a demonstra prima egalitate din (5.126) cu α I şi se adună pe coloane.127). (5.114).121) cu coeficienţii necunoscutelor din sistemul de ecuaţii normale (5. Egalităţile (5.124) devine: [α β ] = Q12 În acelaşi mod.130) se formează ca şi sistemul (5.121) cu coeficienţii necunoscutelor din sistemul de ecuaţii normale (5. (5.128) reprezintă valorile expresiilor [β β ] şi [γ γ ].130) [βγ ] = Q23 Revenind la egalităţile (5.120).EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [aa]Q31 + [ab]Q32 + [ac]Q33 = 0 [ab]Q31 + [bb]Q32 + [bc]Q33 = 0 [ac]Q31 + [bc]Q32 + [cc]Q33 = 1 Sistemele de ecuaţii normale (5. Se constată că relaţiile (5.

130) se constată că intervin şi alţi coeficienţi de pondere. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI MĂSURATE INDIRECT Considerăm funcţia liniara: F = A1X1 + A2X2 + A3X3 în care: x1.121). px = 1 2 2  Q22    = px . A2. În cazul măsurătorilor directe. (5. px = 1 1 1  Q11  2  m0   mx  2  m0   mx  3 x2.134) Rezultă. Q33 se numesc coeficienţi de pondere. Pentru a constata semnificaţia mărimilor Q11. x3 . 1.   = px . x3.sunt mărimile obţinute prin măsurători indirecte.14.17).3.coeficienţi constanţi. A1. în timp ce în cazul măsurătorilor (5. A3 . Q22. Q33 definesc ponderile mărimilor obţinute indirect x1.10):  m0   mx  1   = px . Q22. variabilele din funcţie erau independente. px = 1 3 3  Q33  2 (5.135) 1 . Pentru acest motiv Q11.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Egalităţile (5. Se pune problema determinării erorii medii pătratice a funcţiei F şi cu aceasta a ponderii funcţiei respective.132) sunt utilizate pentru calculul erorilor medii pătratice ale valorilor probabile determinate prin măsurători indirecte.133) m  1 = 0  Q33  m x3    2 sau conform egalităţii (3. x3 nu sunt mărimi independente ci legate între ele prin sistemul ecuaţiilor de erori (5. Q33 vom scrie egalităţile (5. Aceşti coeficienţi prezintă interes numai în cazul în care interesează modul de corelare între mărimile dependente. Analizând sistemele de ecuaţii normale (5.3. x2. că inversele mărimilor Q11. x2. Q22.132) astfel: m  1 = 0  Q11  m x1    2 m 1 = 0 Q22  m x2      2 (5. De la început este necesar să precizăm că formula stabilită pentru eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi obţinute prin observaţii directe nu este valabilă în cazul funcţiei F.129) şi (5. fapt explicabil prin aceea că x1.

135) să se facă trecerea de la variabile dependente la variabile independente. . iar variabilele l1.. x2..ln. înlocuim în (5. x2.135) pe x1..A2(β 1l1 + β 2l2 +. sunt legate prin sistemul ecuaţiilor de erori sau prin sistemul ecuaţiilor normale.140) în (5..139’) şi obţinem: E=A1n1+A2n2+A3n3 (5.137) Mărimile din paranteze fiind constante. se poate obţine funcţia F de mărimi independente prin înlocuirea variabilelor dependente x1. pentru a aplica formula (2.. x3 cu expresiile din (5.40) este necesar ca în funcţia (5.. pentru a stabili eroarea medie pătratica a funcţiei F se poate aplica formula (2..40).136) termenii după mărimile măsurate obţinem: F = −( A1α1 + A2 β1 + A3γ1 )l1 − − ( A1α2 + A2 β2 + A3γ 2 )l2 − −−−−−−−−−−−−−−− − ( A1αn + A2 βn + A3γ n )ln (5.este eroarea medie pătratică a unei singure observaţii. Astfel. l2..139’) Notăm: n1 = A1[α ] + A2 [α ] + A3[α ] α β γ n2 = A1[α ] + A2 [ββ ] + A3[βγ ] β n3 = A1[α ] + A2 [βγ ] + A3[γγ ] γ Înlocuim expresiile din (5. Pentru aceasta.113) şi avem: F = .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE indirecte variabilele nu sunt independente. (5. În cazul măsurătorilor indirecte..A3(γ 1l1 + γ 2l2 + .+ β nln) – . x3 cu variabilele independente l1.. avem: m2 = ( A1α 1 + A2 β 1 + A3γ 1 ) 2 + ( A1α 2 + A2 β 2 + A3γ 2 ) 2 + . Dezvoltăm pătratele şi obţinem: E = A A [αα] + 2A A2[αβ] + 2A A3[αγ ] + 1 1 1 1 + A2 A2[ββ] + 2A2 A3[βγ] + A3 A3[γ γ ] (5.. ln fiind independente. F + ( A1α 1 + A2 β n + A3γ n )m2 0 m0 ..141) 1 .138) Procedam în continuare la transformarea expresiei din paranteza pătrată pe care o notăm cu E.140) (5. În consecinţă.136) (5..l2.l2..139) sau: E = A ( A [αα] + A2[αβ] + A2[αγ ]) + A2( A [αβ] + A2[ββ] + 1 1 1 + A [βγ]) + +A ( A [αγ ] + A2[βγ] + A [γ γ ]) 3 3 1 3 (5.ln. Aşadar. + α nln) .... + γ nln) Ordonând în (5. mărimile independente sunt observaţiile efectuate direct şi notate cu l1..A1(α 1l1 + α 2l2 + .

143) după reduceri succesive conduce la: [bb. [cc] conduce la egalităţile: [ab]n1+[bb]n2+[bc]n3=A2 [ac]n1+[bc]n2+[cc]n3= A3 (5.2]2  2 2 A mF = m0  1 + 2  [aa ] [bb.150) reprezintă formula de calcul a erorii medii pătratice pentru o funcţie de mărimi obţinute din măsurători indirecte. [ A3.2] sunt: [ab] [ac] A1 .2]     (5.2] a doua reducere în care expresiile de reducere pentru [A2. înmulţind expresiile (5.143) Sistemul de ecuaţii normale format din egalităţile (5.[A2.1 − ] .145) (5.1] [cc .2]n3 ) 2 + + [aa ] [bb.l ]n2 + [bc . (5. [A 2 .l] şi [A3. Pentru a obţine formula ponderii funcţiei (5.129). [bc].127). [A3. (5.l]n2+[cc.142).141) egalităţile (5.2] = [ A3.148) Luând în considerare egalitatea (5.138) putem scrie: 2 [ A .120. [ab]. [ A3.l]n3 = [A2.1]2 [ A3 .128).EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Înmulţind expresiile (5.l] prima reducere [bc.147) Se poate uşor verifica egalitatea: 2 2 2 [aa ]n1 + 2[ab ]n1n2 + 2[ac ]n1n3 + [bb ]n2 + 2[bc ]n2 n3 + [cc ]n3 = = ([ aa ]n1 + [ab ]n2 + [ac ]n3 ) 2 ([ bb. [ac].2] (5.150) Expresia (5.142) şi (5.142) În mod similar.2]n3 = [A3.146) Înlocuind în expresia (5. [bb]. adunând pe coloane şi ţinând seama de (5.2] (5.148) şi ţinând seama de relaţiile (5.131) rezultă: [aa]n1+[ab]n2+[ac]n3 = A1 (5.1] + [cc . (5.l]n3 = [A3. .121). (5.l ]n3 ) 2 ([ cc .145) expresia E devine: E= A [aa ] + [ A2 . (5.144) şi (5.l ] [cc .1 = A3 − ] A1 [aa] [aa] [bcl ] .140) cu [aa]. [bc] şi în cele din urmă cu [ac].130.1 ] [bbl ] .140) cu [ab].142) şi (5.l] = A 2 − .144) (5.149) Revenind la relaţia (5.1]2 [ A3 .143) obţinem: 2 E=[aa]n 1 +2[ab]n1n2+2[ac]n1n3+[bb]n2+2[bc]n2n3+[cc]n 2 3 (5.2]2 + [bb . (5. (5.135) vom scrie: 1 .. şi (5.l] [cc.1]n2+[bc.l] .

153) x3→Q13 [cl]= 0 Introducem mărimile care rezultă din corespondenţa (5.14. (5.20) pe baza căruia poate fi creat sistemul (5. ca formă. 1. Între aceste sisteme de ecuaţii pot fi scrise următoarele corespondente: x1→Q11 [al]=-1 x2→Q12 [bl]= 0 (5.2 ] (5. Acesta constă în rezolvarea sistemelor de ecuaţii normale (5. vom considera un sistem de ecuaţii normale cu trei necunoscute (5.129).1]2 [cl .1][bl .48) şi avem: -Q11 + [ll] = [ll.2]2 =  F  = QFF = 1 + 2 + pF  m0  [aa ] [bb.1] [cc.151). CALCULUL COEFICIENŢILOR DE PONDERE Coeficienţii de pondere necesari la stabilirea erorilor medii pătratice corespunzătoare valorilor probabile ale necunoscutelor şi a erorii medii pătratice corespunzătoare unei funcţii de mărimi obţinute prin măsurători indirecte pot fi calculate folosind procedeul direct.4.132).150) poate fi scrisă: mF = m0 QFF 2 (5. Pentru a constata însă că acest lucru este posibil.2 ] + + [aa ] [bb. (5.1] [cc.2 ] Sub alta formă: Q11 = l [bl .EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE pF = m m 2 0 2 F sau coeficientul de pondere: m  1 A2 [ A .2 ][cl .121) de exemplu.151) identică cu formula (5.153) putem scrie: 1 .1] [cc.154) Dar.3. dezvoltând reducerile şi ţinând seama de corespondenţa (5.2 ]2 + + [aa ] [bb.151) formula (5.153) în egalitatea (5. Coeficienţii de pondere pot fi însă mult mai simplu calculaţi dacă se utilizează schema de reducere folosită la calculul necunoscutelor unui sistem de ecuaţii normale.130) pentru cazul a trei necunoscute şi în calcularea expresiei (5.2]   Cu notaţia din (5.1] [cl . Evident că se impune un volum mare de calcul.1]2 [ A3 .3] sau: Q11 = [a1][a1] [bl . ceea ce determină renunţarea la acest procedeu.121).

151) a coeficientului de pondere QFF. l ] c [b .1] [aa ] [bb.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [ab ][al ] [ab ] = [bl. (5.130) există corespondenţa: x1→Q31 x2→Q32 x3→Q33 [al]= 0 [bl]= 0 [cl]=-1 (5.1] [aa ] (5.48) şi avem: −Q22 + [ll ] = [ll .2 ]2 + [bb .1] [ab ] − = − [aa ] [bb.160) Expresiile de calcul (5.159) şi cu aceasta egalitatea (5. Q22.3] sau: Q33= 1 [c . Se observă în această schemă că metodologia aplicată la întocmirea schemei 6 se extinde şi asupra coloanelor adăugate cu precizarea că pe rândurile 1.3] sau: Q22 = 1 [cl .3 şi 7 se trec termenii liberi ai celor trei 1 .1]= [bl ] − [aa ] [aa ] [cl.1][bl .157) în care: [cl. conţin termeni care se obţin în coloane adăugate la schema de calcul a necunoscutelor x1.20) şi (5. l ] b (5.48) devine: -Q33 + [ll] = [ll.158) În cele din urma pentru sistemele de ecuaţii normale (5.160) ale coeficienţilor de pondere Q11.155) se calculează coeficientul de pondere Q11. x2.156) Introducem mărimile care rezultă din corespondenţa (5.1] [ac] [bc. Q33.154). (5.2 ] c (5. x3.2]= [b . În continuare procedăm analog şi considerăm sistemele de ecuaţii normale (5.2 ] (5.2]=[cl]- [ac][al ] [bc. De asemenea expresia de calcul (5.157).20) şi (5.1] [cc .129) pentru care avem corespondenţa: x1→Q21 [al]= 0 x2→Q22 x3→Q23 [bl]=-1 [cl]= 0 (5. conţine termeni care se obţin într-o coloană corespunzătoare adăugată la aceeaşi schemă (schema 12).156) în egalitatea (5.155) Cu algoritmii obţinuţi în egalităţile (5.

17 0 0 0 în care ∆ x1.45 0 x3 = 54 . 0.0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE sisteme de ecuaţii normale (-1. x2. x3. A2.-1. Se observă de asemenea. erorile medii pătratice ce care se determină unghiurile şi eroarea medie pătratica a unghiului (x1 + x2 + x3) cuprins între direcţiile P0P1 şi P0P4.0. ∆ x3 sunt corecţiile probabile ale valorilor provizorii x1 .3 = v2 + 4 = v3 + 0 = v4 + 11 = v5 + 0 = v6 0 x1 = 63. Exemplu : 55.15. x2 . 0. A3).91. Calculele în schemă au loc cifric.06 . În exemplul 45 s-au stabilit: ∆ x1 ∆ x1 + ∆ x2 ∆ x1 + ∆ x2 + ∆ x3 ∆ x2 ∆ x2 + ∆ x3 ∆ x3 0 x1 = x1 + ∆x1 0 x2 = x2 + ∆x2 0 x3 = x3 + ∆x3 +0 = v1 . că expresiile coeficienţilor de pondere rezultă efectuând pe coloanele corespunzătoare sume de produse între elementele scrise în roşu şi cele de deasupra lor luate cu semn schimbat. cu respectarea metodologiei prezentată literar în schema.0.-1) precum şi coeficienţii necunoscutelor din funcţia F(A1. x3 şi cu care . ∆ x2. Cu datele din exemplul 45 se cere determinarea valorilor probabile ale unghiurilor x1.0.81 0 x2 = 45.sistemul ecuaţiilor normale 3∆ x1 + 2∆ x2 + ∆ x3 + 1 = 0 2∆ x1 + 4∆ x2 + 2∆ x3 + 12 = 0 ∆ x1 + 2∆ x2 + 3∆ x3 + 15 = 0 Se procedează la întocmirea numerică a schemei 12. Obţinem schema 13. Se are în vedere ca suma unghiurilor este o funcţie de forma: F = x1 + x2 + x3 în care: A1 = A2 = A3 = 1 1 .

2] N2 N1 N1 [cc .2] -1 - 0 [ac ] [aa ] [bc .1] 5 6 [bb.1] [bl.1] -1 - [bc.2] [cl .1] [cc.1] - -1 0 0 [bc .1] [bb .1] [bc .1] [ac ][as ] [aa ] 0 0 -1 0 0 [ac ] [aa ] A1 [bs . Q33=… [ A3 .1] A3 [c [ac ][ac ] [aa ] [bc .2] - [cs.1][bc .1] [cl] - [bs .1] [bb .2] Q11=….1] [bb .1] [bs.1] [ab ] [bc .2] - 7 8 9 [cl.2] [cc .1] [bb .1 ] [A3.2] Q22=….1] [bb .1][bs .1] - [ A2 .Simbol [a a] [aa] -1 [bb] [ab ][ab ] [aa ] b] [ab] [ab ] [ aa ] c] [ac] l] [al] s] [as] [ as ] [ aa ] [bs] [ab ][ab ] [aa ] Q11 -1 1 [ aa ] Q22 0 0 -1 0 Q33 0 0 0 0 [b 0 [ab ] [ aa ] [ab ] [ aa ] Schema 12 QFF Rândul A1 1 2 A1 [ aa ] A2 3 [ab ] 4 -A1 [ aa ] [A2.1] [cs] 1 1 [ ab ] [bb .1] [bb .2] [cc . 0 -1 10 11 1 N 2 [cc .1] [aa ] [bb .1][bb .2] [cc .2] [cs .1] [cc] [bl .1] [bb .2] [cc .1] [A2.2] QFF=…… .1] [aa ] [bb .

EXPRIMAREA MATRICIALĂ A COEFICIENŢILOR DE PONDERE Matricea x dată de relaţia (5.12.4 0.2498 S] 7 -2.1 mx 2 = ±m0 Q22 = ±4.5 = ± 3.6666 15.43cc ± 3.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE Se calculează: m0 = ± cc 57 = ± 4 .3334 -5.5.5 = ± 3.1 cc Unghiul sumă se obţine: (S ) = (x1 ) + (x2 ) + (x3 ) ± mF = 163.3333 1 -0.91c.4 6−3 m x1 = ± m0 Q11 = ±4.1 S-au notat valorile adevărate ale unghiurilor individuale şi ale unghiurilor sumă cu (x1).3333 20 -4.1 0 ( x3 ) = x3 + ∆x3 ± m x3 = 54 g.3334 -4.39 ± 3.4 0.3332 2.5cc ± 3.4 0.6666 11.1 Rezultatul se scrie: 0 ( x1 ) = x1 + ∆x1 ± m x1 = 63g.6666 1.06 c.3333 0 0.6666 0.14. (x2). (x3) şi (S). ale cărei elemente sunt mărimi măsurate direct şi independente.1 cc mF = ± m0 QFF = ±4 .5 l] 1 -0.1 0 ( x2 ) = x2 + ∆x2 ± mx2 = 45 g .6666 4 -1.7497 Q11 -1 -0.3333 12 -0.5 = ± 3. 1.5 b] 2 -0.2500 Q22 0 0 -1 0 -1 0.3334 -0.161) Schema 13 Simbol [a [b a] 3 -1 ∆ x1=2. În consecinţă se poate aplica formula (3.58) este o funcţie directă de matricea l.83.13.4 0.1 cc cc mx 3 = ± m0 Q33 = ±4.5 = ± 3.6666 -0.3333 2 -0.3334 -0.5cc ± 3.6666 0.15c.1250 1 .34) în care ponderile sunt egale cu unitatea şi avem: Qxx=(AxA)-1Ax[(AxA)-1Ax]x= (AxA)-1AxA(AxA)-1= (AxA)-1 (5.3.3750 Q33 0 0 0 0 0 0 QFF 1 -0.6668 -1 c] 1 -0.

5000 0 0 0.5000 57.3333 -5.0000 Q11=0.5 Q33 =0.5 0.500 174 -2.5 1 .3333 -0.6666 11.3333 -7.5 15 -0.5 1 -0.002 21 -2.25 QFF =0.3333 -0.25 Q22 =0.EVALUAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR TOPOGRAFICE ŞI GEODEZICE [c ∆ x2=-2 3 -0.6667 2.1636 -49.0000 0.5 -0.3333 -0.5 -0.5 -1 0 0 -1 0.0001 -5.0000 -4.6667 9.5000 57.0000 -1 ∆ x3=-4.3333 -48.1647 -40.003 0 0.3333 -65.1667 0.3333 -0.500 146 -0.

l şi: v* = x*A* – l* Cu aceste egalităţi avem: . .162) se scrie: F = f0 + f* x în care: f* = (f1.este matricea coeficienţilor de pondere corespunzători mărimilor obţinute indirect.163) (5. după cum se cunoaşte. + fKxK în care: x1. . fK) Luând în considerare expresiile (5.. aşadar.164) (5..166) Coeficienţii de pondere stabiliţi cu relaţiile (5.162) Se observă că funcţia (5. xK .163) devine: F = f0 + f*QxxA*l (5.58) şi (5.. din (5. . Se pune.Se poate scrie: − Qxx1 = ( A x A) (5.110).161) putem scrie: x = QxxA*l Cu expresia (5. problema calculării prin metoda matricială a expresiei [vv]. Se cunoaşte.34).161’) Qxx ...161’) rezultă: QFF = fxQxxf (5.. Pentru determinarea coeficientului de pondere al unei funcţii. ln.164) funcţia din (5... .coeficienţi constanţi.sunt mărimi obţinute prin măsurători indirecte.. Pentru aceasta vom scrie: v = Ax . f2. obţinând: QFF = f*QxxA*AQxxf sau conform relaţiei (5.. Matricial funcţia (5. .. x2. considerăm funcţia: F = f0 + f1x1 + f2x2 + .165) realizează trecerea de la variabilele dependente x 1.166) sunt utilizaţi.. de asemenea. fK ..135) pentru a se distinge faţa de matricea coeficienţilor A. l2.161’)şi (5. notaţi altfel decât în (5. că pentru acest calcul este necesar să se determine în prealabil eroarea medie pătratica a unei singure măsurători în care scop se utilizează relaţia (5.53). x2. În consecinţă poate fi aplicată formula (3.165) (5.... f1. f2. xK la variabilele independente l1. la calculul erorilor medii pătratice ale mărimilor obţinute indirect şi a erorii unei funcţii de aceste mărimi..

Să se rezolve prin metoda matriciala problema 55. Vom scrie.5   −15  ∆x3   0  ∆x1   2 .5 −0.25      −0. 1   −1    A l =  −12   −15    * Deci: 0   −1   ∆x1   0.5 −0.25  −12  ∆x2  =  −0.5       ∆x2  =  −2       ∆x3   −4 .V*v = [vv] = (x*A*-l*)(Ax-l)= x*A*Ax-l*Ax-x*A*l-l*l=x*A*Ax-2x*A*l+l*l Din egalitatea (5. (5.167) Exemplu : 56. iar matricea A*l se obţine scriind :  0     +3   −4   l =  0   −11     0    1  A = 0 0  * 1 1 0 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0  0 .5 . egalitatea: x = (A*A)-1A*l Matricea (A*A)-1 este aceeaşi cu cea stabilită în exemplul 45.164) rezultă: x*=l*AQxx şi în continuare putem scrie: v*v = l*AQxxA*AQxxA*l-2l*AQxxA*L+l*l= = l*AQxxA*l-2l*AQxxA*l+l*l= = l*l-l*AQxxA*l = l*(E-AQxxA*)l Deci: v*v=l*(E-AQxxA*)l E .este matricea unitate.25 0. pentru determinarea valorilor probabile.25      0.

25 0 0.25 0 0.Corecţiile probabile sunt: ∆x1 = 2 .5  1 1 0 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0  0 =  1  0.25 0 0 0.25 0 1 0.25   0 − .25 0 0.5 0   0.25 0.5   0.5 Coeficienţii de pondere ai mărimilor obţinute indirect.25 0.25 0  0 1   1  −0.25 0.AQxxA*)l 1  1 1 AQ xx A* =  0 0  0  0 1 1 1 1 0 0  0  0.5 0.5 1   − 0.5 În continuare se stabileşte: QFF = ( 1  0.25 0.25 0.25 0.5 ∆x2 = −2 ∆x3 = −4 .5 − 0.25 0   − .25 0 0 1   − .25 − 0.5  .5 0.25 0 0. În acest scop în prealabil se determină eroarea medie pătratică a unei singure măsurători directe.25 0.25 = 0 − .25 = 0 − .25 0. Astfel. pentru determinarea expresiei [vv] vom scrie relaţia (5.5 0  1 1 0 1 1 1 0 1 0 0 1 1 0  0 = 1   0.25  0.25 0 0.5 − .25 0   0 − . respectiv ai unghiurilor stabilite cu corecţiile probabile sunt daţi de elementele care formează diagonala matricei (A*A)-1.25 − .5 1 Se calculează cu ajutorul coeficienţilor de pondere erorile medii pătratice ca în exemplul 52. Astfel avem: Q11 = 0.25 − .25 0 0.25 0.25 0   0 0   − .25 0  0 0.25 0 1  − 0.25 0.25 − .25 −0.25 0 0.251 = 0.25   − .25   0.5 0.25   0.25  0.5   0.5 Q22 = 0.5 Q33 = 0.25 0 0.5 0 0.25 0   0 0.25 − .5  1 1) − .167): V*v = l*(E .25 0 − .5 0.

25  0..3).25 0. SISTEMUL DE ECUAŢII NORMALE Pentru a urmări cu mai multă uşurinţă modul de tratare a acestei categorii de măsurători.25   0 − .25 0 − .25 0 0 0.25  − . erorile ecuaţiilor sunt diferite pentru că ele sunt date de erorile termenilor liberi respectiv erorile diferenţelor de nivel.4. 0. Condiţia de minim.25 0 0.25 0 0.5 0 −3 4 0 11 0 ) (E.25 − . măsurătorile indirecte sunt de precizii diferite.+ pn vn = = p1 ( a1x1 + b1x2 + c1x3 + l1 ) + p2 ( a2 x1 + b2 x2 + c2 x3 + l2 ) + 2 2 −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− + pn ( an x1 + bn x2 + cn x3 + ln ) = min im 2 (5.5 − . pn.25 − . în acest caz.25 0 − . forma: [pvv] = minim sau.5 0 − . x2.AQxxA*) = − 2 4 . MĂSURĂTORI INDIRECTE DE PRECIZII DIFERITE 5.5 7 .169) ..25 ) l*(E-AQxxA*)l=57 1.25 0 0. x3 ) = p1v1 + p2 v2 +.25. p2.25 0  0.25 0 0 0. respectiv de ponderi diferite.25 0 − .5  0 − .5 − . Fie. conform cu (5. după cum este cunoscut. x2 .168) în raport cu x1. care nu sunt aceleaşi. aşadar ponderile ecuaţiilor din sistemul ecuaţiilor de erori considerat.25 0 − . conduce la un sistem de ecuaţii de forma (5.17) putem scrie : 2 2 2 F ( x1.25 0 0.25 0  0..5 − .25 − . ca fiind p1. vom considera ca şi în celelalte situaţii cazul în care pentru a obţine indirect trei mărimi au fost efectuate n măsurători directe.. x3 şi egalizând cu zero obţinem: [paa]x1 + [pab]x2 + [pac]x3 + [pal] = 0 [pab]x1 + [pbb]x2 + [pbc]x3 + [pbl] = 0 [pac]x1 + [pbc]x2 + [pcc]x3 + [pcl] = 0 (5.5 − .25  − . Aceasta. ci depind de lungimile (diferite) ale traseelor de nivelment pe care se măsoară direct. S-a arătat că atunci când erorile ecuaţiilor sau ponderile lor sunt diferite.25 0   0. ataşată la sistemul ecuaţiilor de erori va avea. .25 0 E-AQxxAx=   0.25 0 − .25 0 0. Pentru un caz mai particular exprimat prin sistemul ecuaţiilor de erori (5.1..5  0 L*(E-AQxxA*)=( 0 2 = ( 2 .17).168) Derivând parţial funcţia (5.

. . .169) se efectuează folosind o schema similară cu schema 1. În aplicarea metodelor de rezolvare se urmăresc întocmai fazele de calcul. . an [a] [paa ] b b1 b2 b3 . . . . De altfel şi algoritmii de calcul scrişi sub forma literară corespunzători metodelor de rezolvare a sistemelor de ecuaţii normale conţin ponderi.170) Schema 14 Nr. Poate fi de asemenea utilizată o schemă simplificată. crt. (5. deosebirea constă numai în faptul că intervin ponderile la calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenilor liberi din sistemul ecuaţiilor normale. similară cu schema 2 şi în care să apară coloana ponderilor. . . bn [b] [pab] [pbb] c c1 c2 c3 . . . pn [p] a a1 a2 a3 .S-a obţinut sistemul ecuaţiilor normale pentru cazul măsurătorilor indirecte de precizii diferite. Afirmaţiile făcute sunt . cn [c] [pac] [pbc] [pcc] l l1 l2 l3 . . n [] p p1 p2 p3 . . Calculul coeficienţilor necunoscutelor şi termenii liberi din sistemul ecuaţiilor normale (5. . . sn [s] [pas] [pcs] [pcs] [pls] [pss] Sistemul de ecuaţii normale (5. ln [l] [pal] [pcl] [pcl] [pll] s s1 s2 s3 . . Indiferent de forma schemei utilizate se are în vedere aplicarea relaţiilor de control. . care se scriu astfel: [a] + [b] + [c] + [l] = [s] [paa] + [pab] + [pac] + [pal]= [pas] [pab] + [pbb] + [pbc] + [pbl]= [pbs] [pac] + [pbc] + [pcc] + [pcl] = [pcs] [pal] + [pbl] + [pcl] + [pll] = [pls] [pas] + [pbs] + [pcs] + [pls] = [pss] În continuare este prezentată schema (schema 14) simplificată de calcul a coeficienţilor şi termenilor liberi.169) se rezolvă cu ajutorul uneia din metodele cunoscute la măsurătorile indirecte de aceeaşi precizie. . 1 2 3 . . . în care va figura în plus o coloană a ponderilor. .

173) şi (5.172) În continuare se elimină a doua necunoscută x2.1][ pbl . luând spre analiză câteva metode de rezolvare a unui sistem de ecuaţii normale.173) se introduce în a doua ecuaţie a sistemului (5.173) Expresia lui x2 din (5.169).3.171) în ecuaţiile a doua şi a treia a sistemului (5.1][ pbc .1] [ pbl .174) obţinem: x3 = − [ pcl . Eliminăm necunoscuta x1 din acest sistem de ecuaţii în care scop din prima ecuaţie obţinem: x1 = − [ pab ] [ pac ] [ pal ] x2 − x3 − [ paa ] [ paa ] [ paa ] (5.169) şi grupăm termenii după necunoscutele x2 si x3.15. .1]     Introducând algoritmii după a doua reducere (a necunoscutei x2) rezultă: [pcc.1] (5.1]x3+[pbl.1]= 0 [pbc. METODA REDUCERII SUCCESIVE Considerăm sistemul de ecuaţii normale (5.172).172) şi rezultă:   [ pbc .2]=0 Din (5.confirmate în continuare. REZOLVAREA SISTEMULUI DE ECUAŢII NORMALE 1.1]  [ pbc .1]  [ pcc .2]x3+[pcl.171) Introducem expresia lui x1 din (5. din sistemul de ecuaţii (5. Obţinem: [ pab ][ pab ]  [ pab ][ pac ]  [ pab ][ pal ]     [ pbb ] − x2 + [ pbc ] − x3 + [ pbl ] − =0 [ paa ]  [ paa ]  [ paa ]     [ pab ][ pac ]  [ pac ][ pac ]  [ pac ][ pal ]     [ pbc ] − x2 + [ pcc ] − x3 + [ pcl ] − = 0 [ paa ]  [ paa ]  [ paa ]     Introducând algoritmii după prima reducere (a necunoscutei x1) rezultă: [pbb.3.2 ] [ pcc .171).1] − x3 + [ pcl .2 ] (5. 1.1]x2+[pbc.174) În ordine inversă se obţin în continuare celelalte necunoscute x 2 şi x1 folosind ecuaţiile (5.1]x2+[pcc.15.1]x3+[pcl.1] [ pbb .1] = 0 (5.1] [ pbb .1.1] − =0 [ pbb . Pentru aceasta vom scrie: x2 = − [ pbc .1] x3 − [ pbb .

Astfel pentru controlul facultativ există relaţiile: −1 − [ pab ] [ pac ] [ pal ] [ pas ] − − =− [ paa ] [ paa ] [ paa ] [ paa ] [ pbc .1] [ pbb .2 ] Pentru controlul obligatoriu exista relaţiile: [pbb.Pentru efectuarea corectă a calculelor sunt folosite relaţiile de control.1] [pbs.2] [pcs.1] [ pbl .1] [ pbs .2] [ p .1] [ pbb .1] . Schema 15 Simbol a] [pa [paa] -1 [pb b] c] l] s] [pab] [pac] [pal] [pas] [ pab ] [ pac ] [ pal ] [ pas ] [ paa ] [ paa ] [ paa ] [ paa ] [pbb] [pbc] [pbl] [pbs] [ pab ][ pac ] [ pab ][ pal ] [ pab ][ pas ] [ pab ][ pbb ] .1][ pbl .1][ pbs .175) −1 − [ pcl .1][ pbl . Cu precizările făcute.1] b [ p b . rezolvarea schematică a unui sistem de ecuaţii normale este redată in schema 15.1] [pcc.2 ] [ pcs .1] [ pbb .1] [pcc.[ paa ] [ paa ] [ paa ] [ paa ] [pbb.2] (5.2] [pcl.1] [pbl.2]+[pcl.2]=[pcs.1] [pbc.175) şi (5.1] b [ p s .1][ pbc .1][ pbl .2 ] =− [ pcc .1][ pbs .1] [ pbb .1] b [ p l .176) Relaţiile (5.1]+[pbc.176) se demonstrează simplu.1][ pbc .1]+[pbl.1] [ pbb . folosind procedeul de la măsurătorile indirecte de aceeaşi precizie.1] −1 − (5.1] b [ p b .1] − =− [ pbb .1][ pbc .1] b [ p b .1] b [pcc] [pcl] [pcs] [ pac ][ pac ] [ pac ][ pal ] [ pac ][ pas ] [ paa ] [ paa ] [ paa ] [ pbc .1] -1 [ p c .1] [ pbb .2 ] cs [ pcc .2 ] [ pcc .1] [ pbb .2] [pll] [pls] [ pal ][ pal ] [ pal ][ pas ] [ paa ] [ paa ] [ pbl .2] -1 [ pcl .1]=[pbs.2] [ pcc .

ecuaţiile sistemului au erori diferite.2][ pcs .3] [pls.3] Pentru verificarea necunoscutelor se foloseşte relaţia: [pal]x1 + [pbl]x2 + [pcl]x3 +[pll] = [pll.3.178) Principiul micilor pătrate.l*)p(Ax .2] [pll. Dacă elementele matricei “l” au erori diferite. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE Erorile medii pătratice ale măsurătorilor indirecte de precizii diferite şi ale unei funcţii de aceste măsurători .53).180) există pentru valori care verifică sistemul: 1 ∂F =0 2 ∂x sau.[ pcl .181) 1. Erori diferite înseamnă ponderi diferite.3] (5. sub forma (5.3. derivând funcţia obţinem: A*pAx – A*pl = 0 de unde: x = (A*pA)-1A*pl (5. acestea din urmă reprezentând elementele unei matrice diagonala “p” scrisă astfel:  p1  0 p= −  0 extrem: 0 p2 − 0 0  0 −  pn  (5.2x*A*pl – l*pl = minim (5. deci elementele matricei “v” au erori diferite.2] [ pcc . este reprezentat prin următorul F = v*pv = minim sau: F = (x*A* .2.l) = x*A*pAx . în cazul măsurătorilor indirecte.52) cu notaţiile (5.16.177) 1.180) (5.2][ pcl .2] [ pcl . la măsurătorile indirecte ponderate.179) Minimul funcţiei din (5.15.3] = [pls.2] [ pcc . METODA MATRICIALA Sistemul ecuaţiilor de erori poate fi scris.

Coeficienţii de pondere se calculează astfel: . l ] [ pcc . l ] [ paa ] [ pbc . l ] [ pab ] − în relaţia lui Q22 [ paa ] [ pbb . l ]2 [ pcl .132) (în cazul unui număr de 3 necunoscute).184) Q22 = Q33 = (5.2 ] l [ pcl .185) în care: [pbl.2]= algoritmii care se obţin în coloane adăugate la schema de reducere: .dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matriciala vom scrie: Qxx= (A*pA)-1A*pp-1[(A*pA)-1A*p]* sau: Qxx = (A*pA)-1A*pp-1pA(A*pA)-1 .2 ] l [ pcc .l]= [ pal ] [ paa ] [pcl.2]= [ pac ] [ pbc .2 ]2 + [ pbb .2 ]2 + + [ paa ] [ pbb .reprezintă numărul reducerilor egal cu numărul necunoscutelor .186) [pcl. l ] în relaţia lui Q33 [ pbb .182) Pentru calculul expresiei [pvv] procedăm astfel: .reprezintă matricea coeficienţilor de pondere Erorile medii pătratice ale măsurătorilor indirecte de precizii diferite se obţin cu relaţiile (5.pAQxxA*p)l Qxx .183) K .2 ] (5.dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda reducerii succesive: Qll = l [ pbl . l ] (5.K] (5.Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se obţine cu relaţia care se deduce prin generalizarea relaţiei (5.dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matriciala: [pvv] = v*pv = l*pAQxxA*pl . l ] [ pcc . respectiv: m0 = ± [ pvv ] n−K (5.dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda reducerii succesive: [pvv] = [pll.110).2l*pAQxxA*pl = l*pl = =l*(p .

diferenţele de nivel între punctele A.H1.189) Exemplu : 57.cu algoritmii daţi de (5. l ] [ pcc .187) Eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi măsurate indirect şi de precizii diferite se obţine cu relaţia (5. HA=175.cotele absolute ale punctelor P1 şi P2. .cu QFF dată de (5. x2 .de unde: Qxx = (A*pA)-1 (5.146) scrise cu ponderi . Considerăm un traseu de nivelment geometric (fig. Coeficientul de pondere se calculează astfel: . .H1 = H10 + x1 0 .H2 = H2 + x2 Pe de altă parte avem: .2 ]2 + 2 + 3 [ paa ] [ pbb .H10 .931 m . HB=1. P1.dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale cu 3 necunoscute se foloseşte metoda reducerii succesive: QFF= A12 [ A .152).5 km S3 = 1 km Să se determine cotele absolute ale punctelor P1 şi P2 şi erorile medii pătratice ale acestora.x1. H2 .931m → h1 A s1 P1 → h2 s2 P2 ← h3 s3 B Figura 15 .dacă pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se foloseşte metoda matricială: QFF = f*Qxxf . l ]2 [ A . Notăm: 0 .cotele provizorii ale punctelor P1 şi P2 .187) (5.042 m h3 = 1.corecţiile probabile ale cotelor provizorii .15) Se cunosc cotele absolute ale punctelor A şi B. H2 . Cu notaţiile precizate putem scrie: . B (cu sensul indicat prin săgeată în figură) h1 = 2. P2.675 m h2= 3.263m.188) .2 ] (5.distanţele între puncte: S1= 1 km S2 = 0.

s3 .938 m 0 H2 = HB + h3 = 180 . crt.940 m atunci: l1 = 0 .reprezintă eroarea medie pătratică a unităţii de pondere (eroarea la 1 km). În continuare avem: -x1 x1 . l3 = HB + h3 . s2.H 0 2 Dacă se calculează cotele provizorii cu relaţiile : H10 = H A + h1 = 177 . 0 l1 = Ha + h1 . sistemul de ecuaţii normale se scrie: . Schema 16 Nr.sunt distanţele considerate în km. 1 2 3 [] p 1 2 1 4 a -1 1 0 0 3 b 0 -1 -1 -2 -2 3 l 0 4 0 4 8 -8 32 s -1 4 -1 2 9 -7 32 34 Deci. l2 = 4 cm . + l2 = v2 .x2 + l1 = v1 . s1. l3 = 0 iar sistemul ecuaţiilor de erori devine: -x1 x1 .H A + h1 − (H + x1 ) = v1 cu ponderea 0 1  m0  p1 =  m s    0 1 2  m0  (H + x1 ) + h2 − (H + x2 ) = v2 cu ponderea p2 =  m s    0 2 0 1 0 2 2  m0  HB + h3 .x2 + l3 = v3 .x2 -x2 + 0 = v1 cu p1 = 1 + 4 = v2 cu p2 = 2 + 0 = v3 cu p3 = 1 Pentru calculul coeficienţilor şi termenilor liberi ai sistemului de ecuaţii normale formăm schema 16.(H2 + x2) = v3 cu ponderea p3 =  m s    0 3 2 m0 .H 1 0 l2 = H 1 + h2.H 0 2 .

2x2 + 8 = 0 -2x1 + 3x2 .2666 6.6668 -1 l] 8 -2.9 cm 0 (H2 ) = H2 + x2 ± mx 2 = 180.5999 = ±1.6666 3 1.6 (8)+32=6.956m ± 1.922 m ± 1.6668 1. (H2) . Utilizând calculul matricial pentru rezolvarea problemei procedăm după cum urmează: 1 −  A=  0  0 0  − .3x1 . 1  − 1 0   4 l= − .5 cm/1 km 3−2 Erorile medii pătratice ale corecţiilor probabile se calculează astfel: mx1 = ±m0 Q11 = ±2 .3333 0 -0.6 -1.8 = 0 Pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale se întocmeşte schema 17.6cm b] -2 0.3332 -2.5999 32 -24 1.5 0.9 cm (H1).9 cm 1 mx 2 = ±m0 Q22 = ±2 .5 0.5998 6.3999 Q11=0.5 99 9 =± .5999 Q22=0.6666 0.4002 Q11 -1 0.3332 1.4 = ±2 .5999 X2=1.4 În final vom scrie: (H1 ) = H10 + x1 ± mx1 = 177 .  x2  .6666 -8 5.   0 1  p=  0  0 0 2 0 0  0  1  x1  x=   .59999 32 -21.5999 Q22 0 0 -1 0 -1 0.sunt valorile adevărate ale cotelor absolute.9 cm Schema 17 Simbo l [a [b a] 3 -1 x1=-1.4006 S] 9 -3 -7 6 -1 0.6666 -0.6x8+1. Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se calculează scriind: m0 = ± 6.3328 -4.

4   −1 − 0.6    0.6cm [pvv]=v*pv=l*(p-pAQxxA*p)l  −1  AQ xx A =  1 0  * 0   0.4 0.6 0.2  0.4  −1  0.2 − 0.2 −1    0.6 −1  0.6 0.6 0    =  − 0.4 0.6  8   1.4 −1  1 −1 0.2 0.4  −8  −1.6    − 0.4   0.6  0  1 −1 0  = −1  − 0.6   =   =    x2   0.−1 A * p A=  0  −1 = 0  1 −1 2 −2 1 − 0   0 − 1   0  −1 0   0 − 1   0  0 2 0 0  − 1  0  0 1  0  0  − 1 = − 1  − 2  3  0   3 − 1 =  − 2 − 1    −1 A p1 =  0 x 1 −1 1 0   0 −1  0 0 2 0 0 0     −1 0 −4 =     0 1 0  2 −2  0 0    −8  −4 =   −1   +8    0  3 ( A* pA )* =  − 2  −2  3   Reciproca matricei (A*pA)* este matricea R cu elementele: R=  3 2 2  3 D= 3 − 2 − 2 3 =5 3  ( A* pA) −1 =  5 2  5 2  5  =  0.4    3   0.2  0 − 0.2  − 0.6  x1 = -1.6     5  x1   0.6  =  0.6cm x2 = 1.4  − 0.4 .4 0.

4 − 0.4  0.4 1  0. .4  0.4 0.4   l ( p − pAQ * xx A p )l = ( 0 * −4  0.4   0.2 − 0.4   0.4  0    Matricea coeficienţilor de pondere este:  0.6   Deci: Q11 = 0.4  0    − 0.4 0.4  0.6 0 0  0 2 − 0.4   − 0.4 − 4  = 0.6  =  − 0.4  − 0.4  * 0.6 Q22 = 0.6  =  − 0.2 0  0 = 1  − 0.6)− 4  = 6.4 1 0  0.4 − 0.6 0  0 2 0 0  0 = 1   0.4  0.6  0    1.6   0.1  pAQ xx A* p = 0 0   0.6 −1.2 0.4 0 2 0.2 0.4 0.4 1.4  − 0.4 0.6 Se constată că s-au obţinut aceleaşi valori.4  0.6  0  − 0.4 − 0.6 0.2 0 1  0.4  p − pAQ xx A p =  0.2 0 0.4 − 0.8 0.4  0 ) 0.4 0  0.4  − 0.6 Q xx = ( A* pA ) −1 =  0.4   0.4  0    = ( −1.4  0.

). determinat de punctele geodezice P1.) (α 3) = α 3 + v3 Pe de altă parte.4. Fie măsurate direct unghiurile α 1. mărimile măsurate trebuiesc corectate în aşa fel încât suma lor să fie egală cu suma unghiurilor într-un triunghi plan. Cu mărimile precizate putem scrie următoarele egalităţi evidente: (α 1) = α 1 + v1 (α 2) = α 2 + v2 (6. α 2. (α 3). Aceasta are formă liniară şi provine din condiţia (6.1.numită neînchidere în triunghi şi avem: v1 + v2 + v3 + ω = 0 (6.1. P4 (fig. v2. . Notăm cu v1. vor deveni unghiuri compensate exprimate prin valori probabile. dar de semne contrarii).) Notăm : α 1 + α 2 + α 3 . ceea ce atrage după sine condiţii corespunzătoare (egale cu erorile. Un asemenea caz se referă la unghiurile dintrun patrulater.16). aceste mărimi fiind măsurate vor fi afectate întotdeauna de erori.200g = ω . Notăm valorile probabile ale unghiurilor cu (α 1).2.) S-a obţinut o ecuaţie în corecţiile unghiurilor cu trei necunoscute. P2. respectiv 200g. Pot exista însă condiţii care nu mai sunt liniare.17). (α 2).2. Unghiurile măsurate corectate cu corecţiile corespunzătoare. MĂSURĂTORI DIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII.) devine: v1 + v2 + v3 + α 1 + α 2 + α 3 . considerăm un exemplu simplu din practica geometrică.3. ţinând seama de egalităţile (6.6. α 3 care aparţin triunghiului plan P1P2P3 (fig.200g = 0 (6. De aici necesitatea de a supune valorile probabile ale unghiurilor la o condiţie şi anume: (α 1) + (α 2) + (α 3) = 200g (6. v3 corecţiile probabile ale unghiurilor măsurate direct .2.) care are de asemenea formă liniară. MĂSURĂTORI CONDIŢIONATE Definirea măsurătorilor condiţionate Pentru definirea măsurătorilor directe supuse la condiţii numite şi măsurători condiţionate.) Condiţia (6. P3.

(x2). Acest lucru presupune că în general condiţiile geometrice pot fi exprimate matematic prin funcţii neliniare.5.. (2). (x2).) nu mai este liniară ca în cazul condiţie (6. Aşadar.) devine: sin[1 + v1 ] sin[ 3 + v3 ] sin[ 5 + v5 ] sin[ 7 + v7 ] =1 sin[ 2 + v2 ] sin[ 4 + v4 ] sin[ 6 + v6 ] sin[ 8 + v8 ] (6. v2. + d 8 v8 +ω = 0 ... (x2). fr astfel: f1 [(x1).’) devine: +ln sin 1 sin 3 . (xn)s = 0 (6.10.. Pentru a trece de la forma neliniară a condiţiei geometrice.) coeficienţii corecţilor sunt constanţi.7.) conform egalităţii (6. (xn) valorile probabile ale mărimilor măsurate direct şi condiţiile geometrice ce trebuie să le îndeplinească exprimate prin funcţiile neliniare f1. … .) ----------------- d1v1 − d 2 v2 + d 3v3 − d 4 v4 +.7.9. 3.) ---------(8) = 8 + v8 Pe de altă parte se demonstrează că valorile probabile ale unghiurilor îndeplinesc condiţia geometrică: sin (1) sin ( 3) sin ( 5) sin ( 7 ) =1 sin ( 2 ) sin ( 4 ) sin ( 6) sin ( 8) (6..) egalitatea (6.8. … . (x1).8. ….’) (6.. 2. −ctg 8V8 + sau: (6. Pentru aceasta egalitatea (6. f2.…. condiţiile geometrice pot fi liniare sau neliniare.…..Notăm unghiurile măsurate cu 1. corecţiile lor probabile cu v 1.5.) (6. sin 8 ctg 1V1 −ctg 2V2 +ctg 3V3 −ctg 4V4 +. v8.…. condiţiile geometrice se întâlnesc în ambele forme la aceeaşi problemă geodezică care necesită prelucrarea observaţiilor efectuate direct şi supuse la condiţii. sin 7 =0 sin 2 sin 4 . iar unghiurile probabile(compensate) cu (1). iar ecuaţia are forma liniară. (3).) Se remarcă faptul că forma condiţiei (6. Mai mult.) Cu ajutorul logaritmilor naturali obţinem: ln sin[ 1 + v1 s+ ln sin[ 3 + v3 s + … = = ln sin[ 1 + v1 s + ln sin[ 3 + v3 s + … Dar: ln sin[ i + vi s + ln sin i + ctg i vi Cu egalităţile (6..9.2. la forma liniară a ecuaţiei corecţiilor unghiurilor se folosesc dezvoltările în serie.). … ...6. 8.6. în cazul măsurătorilor directe supuse la condiţii. Cu aceste condiţii putem scrie: (1) = 1 + v1 (2) = 2 + v2 (6. Fie.7. Cazul general de definire al măsurătorilor condiţionate Aşa cum s-a arătat în practica prelucrării observaţilor geodezice întâlnim cazuri când condiţiile geodezice pot fi liniare şi neliniare.. (xn)s = 0 f2 [(x1).6.) Se observă că în ecuaţia (6. v3. (8).

..) devine: f1 (x1+v1... xn ) =ω 1 f 2( x1. x 2. xn ) +( 0 0 0 δfr δfr δfr ) v1 +( ) v 2 +. xn ) +( ) v1 +( ) v 2 +.15. x2.…. xn ) +( ) v1 +( ) v 2 +...n) atunci: (xi) = xi + vi (6.. +( ) vn = 0 δx1 δx 2 δxn (6.11.. +bnvn +ω2 = 0 c1v1 + c2 v2 +.. + rnvn +ω = 0 r 1 Sistemul de ecuaţii (6... Obţinem sistemul (6. Într-un asemenea sistem se impune ca toate ecuaţiile să fie independente. f2..) sub forma: a v1 + a 2 v2 +.) 1 −−−−−−−−−−−−−−−− r v1 + r2 v2 +.. x2+v2. Astfel obţinem: δf 1 δf 1 δf 1 f 1( x1.. xn sunt m1...13.13. x 2. În consecinţă . Introducem pentru neînchideri notaţiile: f 1( x1.... + cnvn +ω3 = 0 (6.) reţinând din dezvoltare numai termenii până la puterea întâi inclusiv. vor conduce la valori diferite de zero.13. xn+vn) =0 -------------------(6.….       1  2  n Evident. fr din (6..) iar sistemul format din egalităţile (6. xn+vn) =0 Corecţiile vi fiind mici putem dezvolta în serie funcţiile (6... +( ) vn = 0 δx1 δx 2 δxn Zero pus la fiecare derivată parţială. cu bi în a doua egalitate şi în cele din urma cu ri în ultima ecuaţie. derivatele parţiale din (6.. xn ) =ω 2 (6.…. x 2. dacă erorile medii pătratice ale mărimilor măsurate direct x1. că pot fi întâlnite două cazuri şi anume : . pn =  m  .. x 2.) cu ai în prima egalitate... x2+v2. x2+v2..…..12...15.) 0 0 0 0 0 0 −−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−− fr ( x1.. Funcţiile f1.. înseamnă că derivatele trebuiesc calculate pentru valorile măsurate ale mărimilor. xi. Se justifică acest lucru prin faptul că mărimile care intervin în relaţiile de condiţie sunt rezultatul unor observaţii directe.12.. xn+vn) =0 f2 (x1+v1.fr [(x1).…. x 2. adică o ecuaţie oarecare să nu fie o consecinţă a altora.) fr (x1+v1. p2 =  m  .) − − − −− − − − −− − − − − fr ( x1....…. (xn)s = 0 Dacă xi reprezintă valorile obţinute din măsurători şi vi corecţiile lor (i= 1... Ponderile mărimilor măsurate Noţiunea de pondere în cazul măsurătorilor condiţionate se defineşte în acelaşi mod ca şi în cazul măsurătorilor directe.. ….2.14.13. + anvn +ω = 0 1 b1v1 +b2 v2 +.. m2..10.…. Aceasta reprezintă neînchiderile în condiţiile respective. xn ) =ω r Notăm de asemenea..) pentru care n > r este format din ecuaţii liniare ale corecţiilor mărimilor măsurate direct şi se numeşte sistemul de ecuaţii ale corecţilor sau sistemul ecuaţiilor de erori.) fiind calculate cu mărimile măsurate. +( ) vn = 0 δx1 δx 2 δxn δf 2 δf 2 δf 2 f 2 ( x1. mn atunci ponderile vor fi: 2 2 2  mo   mo   mo  p1 =   m  .. x 2. . (x2).

V2 . când condiţia de minimum trebuie îndeplinită simultan cu condiţiile (6..... dacă ataşăm condiţia: [v vs = minim (6. +[ar ]Kr +ω = 0 1 [ab ]K1 +[bb ]K 2 +.) rezultă. −2 K r ([ av ] +ω ) = m im in r (6.17.. ..17.20.. Este....19.20.19. găsite valori ale necunoscutelor care să verifice sistemul....... . Vn ) =V12 +V22 +.).) în care : K1... ..... +rnKr Din egalităţile (6.15.. că valorile probabile ale corecţilor pot fi stabilite cu ajutorul corelatelor. în intervale corespunzătoare de precizie ... − 2 K r r1 = 0 2v2 − 2 K1a1 − 2 K 2 b2 −.) Derivând parţial. +[ rr ]Kr +ωr = 0 (6.19.. deci necesar ca acestea să fie în prealabil determinate. ... K2... +Vn2 − −2 K1 ([ av ] +ω ) − 1 .18. Kr se numesc corelate. − 2 K r r2 = 0 −−−−−−−−−−−−−−−−−−−− 2vn − 2 K1a1 − 2 K 2b2 −..) o funcţie compusă de forma: F (V1 .15. +r1Kr v2 = a 2 K 1 +b 2 K 2 +...16.). +r 2 Kr −−−−−−−−−−−−−−−−−−− (6.) Aşadar. ... ∂ 1 ∂ 2 V V ∂ F . în care scop introducem egalităţile (6...) este îndeplinită pentru valorile corecţilor care reprezintă soluţie a sistemului de ecuaţii de mai jos: ∂ F ∂ F ........ valorile corelatelor se obţin prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (6. +[br ]Kr +ω2 = 0 −−−−−−−−−−−−−−−−−−−− [ar ]K1 +[ rb ]K 2 +. ….. Măsurători condiţionate de aceeaşi precizie Sistemul de ecuaţii normale Analizând sistemul ecuaţiilor de erori (6.. Ne aflăm în situaţia.) de unde: v1 = a1 K 1 +b1K 2 +.. Obţinem: [aa ]K1 +[ab ]K 2 +. ∂ n V (6.’) vn = anK 1 +bnK 2 +.....când ponderile sunt diferite..) observăm că algebric este nedeterminat. Pot fi. este cazul măsurătorilor condiţionate de aceeaşi precizie (cazul particular).când ponderile sunt egale.).19.) Aceste valori vor fi probabile.. cele adevărate situându-se după cum vom vedea ulterior.15.. − 2 K r rn = 0 (6..16.. obţinem: 2v1 − 2 K1a1 − 2 K 2 b2 −. însă. Condiţia de minim a funcţiei (6.) în sistemul de ecuaţii (6... este cazul măsurătorilor condiţionate de precizii diferite (cazul general). care după cum se observă este un sistem de ecuaţii normale. . Această problemă se rezolvă considerând în locul funcţiei (6.. numărul de ecuaţii fiind mai mic decât numărul de necunoscute...

15..n) şi adunând obţinem în ordine celelalte relaţii de control. 1 2 3 . în sensul că se rezolvă mai întâi sistemul de ecuaţii normale (6.19. + [brs = [bss -----------------------(6.. + [rs = [ss (6.21. prin urmare.) rezultă prima relaţie de control: [as + [bs +[cs + . Rezolvarea sistemului de ecuaţii normale La 5. ri (i=1. în care pentru fiecare etapă se foloseşte relaţia de control corespunzătoare.) Mersul calculelor are loc conform schemei 18. ... rn [rs [ars [brs [crs [drs [rrs s s1 s2 s3 .. . cu ajutorul lor se obţin în continuare valorile probabile ale corecţiilor folosind egalităţile (6. + rn = sn Adunând pe coloane egalităţile (6.) an +b n +cn +.).. Crt.. sn [ss [ass [bss [css [dss [rss [sss SCHEMA 18 Pentru a obţine relaţiile de control vom scrie: a1 +b1 + c1 +...4.) rezultând valorile necunoscutelor (corelatelor). aplicând relaţiile de control. + r = s1 1 a2 +b 2 +c 2 +. . Nr. . cn [cs [acs [bcs [ccs d d1 d2 d3 . + [ars = [ass [bas + [bbs + [bcs + . Calculul coeficienţilor necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale Coeficienţii necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale (6..) Înmulţind succesiv egalităţile (6.23.22. . + r2 = s2 −−−−−−−−−−−−−−−−− (6.. dn [ds [ads [bds [cds [dds r r1 r2 r3 .20.20... 1.21.Ordinea de calcul este evidentă. .. n a a1 a2 a3 ..) [ras + [rbs + [rcs + …. astfel: [aas + [abs + [acs + . + [rrs = [rss Sunt eliminate.. bn [bs [abs [bbs c c1 c2 c3 .) se obţin folosind coeficienţii corecţilor din sistemul ecuaţiilor de erori (6.. bi.1.2. . .. posibilităţile de calcul greşit a coeficienţilor.) cu ai.3.21. an [as [aas b b1 b2 b3 .. sunt tratate metodele de rezolvare a sistemelor de ecuaţii cu larga utilizare în prelucrarea măsurătorilor geodezice. ..

29.29.1] (6.) . Vom analiza în continuare metoda reducerii succesive şi metoda matricială.28.1] [bb .1]K 2 +[ cc .24.25.24) exprimăm necunoscuta K1 scriind: K1 = − [ab ] [ ac ] ω1 K2 − K3− [ aa ] [aa ] [aa ] (6.) Din prima ecuaţie a sistemului (6.) [bc .1] Introducem expresia (6.26.). Stabilirea relaţiilor de control Operaţiile care se efectuează la rezolvarea sistemului de ecuaţii normale trebuiesc verificate.Aceste metode utilizate în cazul măsurătorilor indirecte sunt utilizate şi pentru măsurătorile condiţionate. S3.1]K 2 +[bc .33.) în ecuaţia a doua a sistemului (6.) Din prima ecuaţie a sistemului (6. în ordine inversă.2] Egalităţile (6. Pentru a stabili forma relaţiilor de control vom considera sumele S1.26.1]K 3 +[ω2 .1]K 3 +[ω3 .24.31.2]K 3 +[ω3 .1] [ω .1] = ω3 − ω 1 [aa ] [ω2 .).) Din ecuaţia (6.) [ac ] + [bc ] + [cc ] + ω3 = S3 Se împarte prima egalitate la -[aas şi rezultă: −1 − [ab ] [ac ] [ω1] S1 − − =− [aa ] [aa ] [aa ] [aa ] (6.) Introducem expresia (6.1] 2 [bb .2] = 0 (6.1] = 0 în care este de precizat: [ab ] ω 1 [aa ] [ac ] [ω3 .28.1] − 3 3 [bc .) şi (6.). rezultă: [ω . S2.26.2] K3 = − 3 (6. ceea ce conduce la un sistem de ecuaţii normale format din trei ecuaţii şi având trei necunoscute.32. pentru ca necunoscutele să nu fie greşit determinate.) în care: [ω . Sunt necesare în acest scop relaţii de control corespunzătoare diferitelor etape de calcul.25. corelatele.26. (6. determinate astfel: [aa ] + [ab ] + [ac ] + ω1 = S1 [ab ] + [bb ] + [bc ] + ω2 = S 2 (6.1] = 0 (6.31.) reprezintă ecuaţiile eliminatorii cu ajutorul cărora se calculează.1] = ω2 − (6.1] K2 = − K3 − 2 (6.) exprimăm necunoscuta K2 prin: [bc . (6.) în ecuaţia a doua şi a treia a sistemului (6.) [cc .30.1] [ω .27. dar cu unele particularităţi.) corespund primei şi celei de-a doua reduceri.28. Metoda reducerii succesive Pentru uşurinţă. Folosind algoritmi cunoscuţi avem: [bb .2] = [ω . Un astfel de sistem de ecuaţii normale poate fi scris astfel: [aa ]K 1 +[ ab ]K 2 +[ac ]K 3 +ω = 0 1 [bb ]K 2 +[bc ]K 3 +ω2 = 0 [cc ]K 3 +ω = 0 3 (6.). considerăm un sistem de ecuaţii de erori care rezultă din trei condiţii.) [bb .25. iar sistemele de ecuaţii normale (6.) şi obţinem: [cc .29.

2] Schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale Modul de întocmire a schemei de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale pentru cazul măsurătorilor condiţionate nu diferă de cel cunoscut la măsurătorile indirecte.2] (6.2] −1 − 3 =− 3 (6.38.) [cc .) la “-[bb.1][ bc . ca fiind: [bc .) [bb .1] − +ω3 − ω− (ω2 − 1 [aa ] [bb .1] [ac ] [bc .2] [ s .1] = 3 2 [ aa ] [bb .2] = [ s3 .1] (6.1][ bc .1] (6.1] [aa ] [bb .1] [bb . Există numai o particularitate cu privire la scrierea termenilor liberi şi a algoritmilor care derivă din aceştia.1] − +[ω .38. .35.1] −1 − − =− 2 (6.) care reprezintă prima relaţie de control obligatoriu.1] +[bc .) 3 care reprezintă a doua relaţie de control obligatoriu.39.) cu: [ s3 .1] [ aa ] ([ aa ] +[ab ] +[ ac ] +ω )] 1 şi reducând în continuare termenii asemenea.1] [bc .1] − [ s2 . Înmpărţind egalitatea (6.2] = [ s3 .1] = S 2 − [ab ] S1 [ aa ] (6.1] [ω2 .1] = [ S 2 . Dacă introducem algoritmul: [ S 2 .1] +[ω2 .2] [cc .1s” obţinem relaţia a doua de control facultativ. Egalitatea (6. De asemenea este diferită şi scrierea elementelor din coloana de control.34.35.1] [bb .1] − [bc .1] Dacă introducem algoritmul : [ s3 .1] [ s2 .1] [bc .35.) se demonstrează scriind: [ab ][ ab ] [ab ][ ac ] [ab ] + [bc ] − + ω2 − ω1 = [aa ] [aa ] [aa ] ([ aa ] + [ab ] + [ac ] + ω1 )[ ab ] = [ab ] + [bb ] + [bc ] + ω2 − [aa ] [bb ] − Şi reducând în continuare termenii asemenea.37.egalitatea utilizată ca prima relaţie de control facultativ.1] = [ s3 .1] − [ω .) scriind: [ cc ] − [ ac ][ ac ] [bc .1] [ab ] +[ ac ] +ω ) − [[ ab ] +[bb ] +[bc ] +ω2 − 1 [bb .) Se poate demonstra egalitatea: [bb . Demonstrând egalitatea (6.1] = s3 − [ac ] s [aa ] Se poate demonstra egalitatea: [cc . Înmpărţind egalitatea (6.1] [bb .2] +[ω .1] [bb .1] [ s .36.) la “-[cc.1] [ ab ] [ ac ] − ω1) = [ ac ] +[bc ] +[ cc ] +ω3 − ([ aa ] +[ ab ] + [ aa ] [ aa ] [bc .2s” şi obţinem relaţia a treia de control facultativ: [ω .1] [bb .38.1] sau: [cc ] − [ac [ac ] [bc .

vom proceda prin a folosi două modalităţi de exprimare a sumei: [v vs.2] (6.40.46.) cu Vi.Aceste precizări rezultă de fapt şi din schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale (schema 19).) şi (6.). n (6.. Simbol as Bs cs Ss Explicaţii ω [aa ] [ab ] [ac ] [a ω S1 1 [ab ] [ac ] -1 [ω ] − [ S1 ] − − − 1 [aa ] [aa ] [ aa ] [ aa ] Control facultativ . mai puţin cele care se referă la determinarea corelatelor din ecuaţiile eliminatorii. În mod direct.2]K 3 ) 2 + [cc .45. înmulţind egalităţile (6.1] 2 [ω3 .) rezultă: 2 ω1 [ω .) ([ cc . 2. adunăm şi ţinem seama de sistemul: [av ] +ω1 = 0 [bv ] + ω2 = 0 (6.43. la care unele explicaţii privind stabilirea elementelor s-a considerat ca fiind necesare.41.43.2] În mod indirect.42.1]K 3 ) 2 [vv ] = + + [aa ] [bb .1] [cc.) avem: 2 2 [vv ] = [aa ]K1 + 2[ab ]K1 K 2 + 2[ac ]K1 K 3 + [bb ]K 2 (6. (6.29. Cum nu este exclusă posibilitatea unor eventuale greşeli în aceste ultime operaţii.2] În cele din urmă.) sau: [vv ] = −[kω] Din egalităţile (6.) 2 + 2[bc ]K 2 K 3 + [cc ]K 3 sau.1]2 [ω3 .1] [cc.1]K 2 + [bc .) [ aa ] [ bb.26. un control final este obligatoriu.) putem scrie: ([ aa ]K1 + [ab ]K 2+[ac ]K 3 ) 2 ([ bb . folosind egalităţile din sistemele de ecuaţii (6.) obţinem: ω 2 [ω ..2]2 [vv ] = 1 + 2 + (6. conform egalităţii (5.44.2]2 + 2 + = −[ Kω ] [aa ] [bb.148.. Pentru a stabili relaţia de control necesară.. Verificarea necunoscutelor din sistemul ecuaţiilor normale După cum s-a putut observa.) Egalitatea (6.40.45.) şi (6. folosind expresiile corecţiilor pentru cazul a trei condiţii de forma: Vi = aiK1 + biK2 + ciK3. toate calculele care se efectuează în schema de rezolvare a unui sistem de ecuaţii normale pot fi verificate.) [cv ] + ω3 = 0 Avem: [ vv ] = − 1 K1 −ω2 K 2 −ω3 K 3 ω (6.1] (6.) este utilizată la verificarea corelatelor şi nu prezintă nici o dificultate în desfăşurarea calculelor necesare întrucât elementele care aparţin expresiei din stânga semnului egal figurează în schema 19.46. i=1.24.

      .15).   vn ω   an n. v= .  . . . ω = −  .  ..  .48) condiţia (6. . rb 2 . .    r   şi cu acestea sistemul de ecuaţii.este matricea transpusă a corelatelor.      v2 ω 2  a2 2. Introducem notaţiile: B*v = ω  v1  ω 1  a1 1. rb 1 .  ..[b [bb ] − [ab ][ab ] [aa ] [bc ] − [ab ][ac ] [aa ] ω 2 − [ab ] ω − [ab ] S [aa ] 1 [aa ] 1 S2 Metoda matricială Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (6. B= .17) scrisă matricial astfel: F = v 8 v − 2 K 8 ( B *v v − ω) = minim în care K*=(K1 K2 . . matricial se scrie: Ataşăm sistemului ecuaţiilor de erori (6. Funcţia F se poate scrie: F = v * v − 2v * BK + K *ω = minim . rb n . Kr).

cn v v1 v2 v3 . Pentru calculul corecţiilor şi verificarea lor se foloseşte schema 20 (pentru trei condiţii).45) numită şi relaţia de control a corecţiilor.87 4=42. pentru care este îndeplinită condiţia (6. vn2 K K1 K2 K3 ... iar pe de altă parte pentru a determina corect erorile medii pătratice ale mărimilor obţinute prin măsurători condiţionate. Schema 20 Nr. . Valabilitatea valorilor obţinute poate fi dovedită dacă aceste valori verificăm sistemul de ecuaţii (6. .51) sistemul (6.15) sau (6.19) sau (6.Valorile corecţiilor . Să se stabilească valorile probabile ale unghiurilor dintr-o reţea de triangulaţie sub forma unui patrulater cu ambele diagonale (fig.11). .2.53) şi cu acestea valorile probabile ale corecţiilor folosind relaţia (6. .20).85.12 .51). n Sistemul de ecuaţii (6. că verificarea valorilor probabile ale corecţiilor se impune pe de o parte din necesitatea obţinerii corecte a valorilor probabile ale mărimilor măsurate direct şi supuse le condiţii.52) corespunde sistemului de ecuaţii normale (6. corecţiei 1 2 3 .48).51). Valorile măsurate ale unghiurilor sunt: 1=72. . . respectiv se calculează corelatele cu relaţia matriciala (6. an K2  b1 b2 b3 .10. Calculul corecţiilor Pentru un sistem de ecuaţii de erori rezultat din trei condiţii. .80 2=44.91. cu relaţii de forma (6. i =1. Mai simplu este dacă folosim egalitatea (6. bn K3  c1 c2 c3 . expresiile de calcul a corecţiilor sunt (6.17').28 3=40. Ordinea de rezolvare este cea cunoscută.. Este important de precizat.49') verifică sistemul: Derivând obţinem: V = BK Cu egalităţile (6.12. Kn [vvs -[K  Exemplu: 58..48) devine: de unde: B * BK = ω K = ( B * B ) −1 ω 1 δF =0 2 δvi . n K1   a1 a2 a3 . vn v2 v12 v22 v32 .

12.043..0.49.272321 Avem sistemul de erori numeric: ∑log log sin 2 = ..205215 log sin 6 = .088458 log sin 8 = .80 7=35..10.52 200.57 47.87 35.89.80 35.80 44.52 200.17 40. d8=ctg8.0.5=55.89.06 1 + 2 + 7 + 8 = 72.194682 log sin 4 = .28 44. Pentru a scrie numeric sistem ecuaţiilor de erori se calculează: 1 + 2 + 3 + 4 =72.165363 =− 653730 ∑log =− 653718 P3 .57 42.13 200.49.18 47.116075 log sin 7 = -0.0.222290 log sin 5 = -0.24 ω1 = 13 cc ω2 = 6 cc ω3 = 24 log sin 1 = .73. (8) valorile probabile ale unghiurilor putem scrie condiţiile: (1) + (2) + (3) + (4) = 200 (5) + (6) + (7) + (8) = 200 (1) + (2) + (7) + (8) = 200 De la condiţiile scrise se ajunge la sistemul ecuaţiilor de erori a cărui formă este: sin( 1) sin( 3) sin( 5) sin( 7) =1 sin( 2) sin( 4) sin( 6) sin( 8) v1 + v 2 + v 3 + v 4 + ω1 = 0 v 5 + v 6 + v 7 + v8 + ω2 = 0 v1 + v 2 + v 7 + v 8 + ω 3 = 0 d 1 v 2 − d 2 v 2 + d 3 v 3 − .73.85.17 8=47..00.0.00.57 6=60..52 Dacă notăm cu (1).00.434294) d1=ctg1. (2).28 5 + 6 + 7 + 8 =55..87. .87.12...87 60.0.44 log sin 3 = -0.. d2=ctg2.10.91.89. − d 8 v 8 + ω 4 = 0 ω1 = 1 + 2 + 3 + 4 − 200 ω2 = 5 + 6 + 7 + 8 − 200 ω3 = 1 + 2 + 7 + 8 − 200 ω4 = ρ cc M −1 log sin 1 sin 3 sin 5 sin 7 sin 2 sin 4 sin 6 sin 8 (M = log e = 0.87.

74v6 + 1.64 -0.22 K 3 +9.1.65 .71 ctg 7 = ctg 35 .25v4 + 0.57 = 1.1.64 K 2 −0.20v2 + 1.84 ctg 6 = ctg 60 .36 6.ω4 = 636 .620 cc 12 ≅ −18 0.28 = 0.10 .25 1.20 ctg 3 = ctg 40 .49 . Schema 21 Nr.18 = 0 Se stabilesc coeficienţii corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale cu schema 21. sistemul de ecuaţii normale este: 4 K 1 +0 K 2 + 2 K 3 −0.22 K 4 + 24 =0 −0.80 = 0.58 0.87 Numeric.20 1.22 9.12 .47 = 1.17 = 0.87 .47 2 3 4 5 6 7 8 [s 1 1 1 0 0 0 0 4 4 0 0 0 1 1 1 1 4 0 4 1 0 0 0 0 1 1 4 2 2 4 -1.47 ctg 2 = ctg 44 .29 3.58 -1. a B c d s Corecţiei 1 1 0 1 0.80 = 1.34 -1.1.71 1.87 0.64 7.07v8 .64 0.64 K 4 +6 =0 2 K 1 + 2 K 2 + 4 K 3 −0.84v5 .0.34 -0.34 ctg 5 = ctg 55 .93 12 5.84 -0.58v7 .91 .64 K 1 +0.64 K 4 +13 =0 0 K 1 + 4 K 2 + 2 K 3 +0.80 2.73 .47 2.78 9.43294 ctg 1 = ctg 72 .84 0.07 0 -0.25 0.47v1 .58 v1 + v2 + v3 + v4 + 13 = 0 v5 + v6 + v7 + v8 + 6 = 0 v1 + v2 + v7 + v8 + 24 = 0 0.34v3 .

59 12.5854 -0.6659 -1.78 -9.16 -3.7046 169.20 1.34 -1.22 24 0.6075 Aproximate la zecimi de secunde.54 15 13 1 1 1 1 0 0 0 0 K2=0.6585 -2.6075 Valorile corecţiilor se verifică cu relaţia (6.512 5 71.8 v5 = 3.78 4 6 0 0 0 0 1 1 1 1 K3=7.4 v6 = 0.5854 -1 1.25 0.54).7890 -8.6075 Valorile corecţiilor se stabilesc folosind schema 23 Nr.1024 -0.64 6 -0.5415 0 0 4 0 4 -1 2 -0.35 2.176 2 7.96 -0.32 16.285 K4=1.71 1.5854 Pentru controlul corelatelor se foloseşte egalitatea (6.5 4 -1 -1 2 -1  s 18.5 -0.644 0. K1=0.0242 1.1 v2 = . as bs Cs ds [a 4 -1 K1=0.18 -6.14 -8.84 -0.58 -1.36 -4.60 8 7.4336 7.64 13 0.11 -7.8. crt.87 -18 -0.16 -1.22 14.9879 33.641 -15.5.5372 180.1158 0.595 9. corecţiile probabile sunt: v1 = .585 4 -18 0.32 -3 -0. 180 .08 -0.25 9.0743 9.7866 -6.5854 0.07 v Schema 23 Vv K 1 2 3 4 5 6 7 8 -5.7650 48830 4 180.8144 -28.1072 2.46).4366 2.47 -1.7841 -0.64 6 0 0 0.1024 2.9376 -2.5 [c K2=1.28 -8.64 0 12. Se obţine: 180 .7 .0395 10.0224 1.Valorile corelatelor se obţin cu ajutorul schemei 23 Schema 22 Simb.16 31.32 -6.5 2 3 2 -0.64 -3.5 [d K3=1.0756 24 1 1 0 0 0 0 1 1 K4=1.25 [b 0.608 ≅180 .608 ≅180 .7084 0.4403 3.7908 -5.

1.34   .1.8 7    R=         A4 1 A4 2 A4 3 A4 4  A1 1 A1 2 A1 3 A1 4 A2 1 A2 2 A2 3 A2 4 A3 1 A3 2 A3 3 A3 4 .8 v4 = . Pentru aceasta procedăm după cum urmează: 1 1  0 0 B* =  1 1   0.25 0.07   1 1 0 0 0 0 1 1 Reciproca matricei (B*B)* notată cu R este: ∣ 4 2 −0.0.7 Rezolvarea problemei 55 poate fi efectuată utilizând calculul matricial.84 .6 4 9. 64 A 22=¿∣  2 4 −0.6 4 0.2 2 − 0.84   .1.v3 = 2.1.47.6 v7= .34 .58 .87 ∣ ¿∣  ¿ } 4 0 − 0.64 −0.2  1. 22 9.1.4 v8 = .0.711.07   1 1 0 0 0 0 0.2  1  1 1  1 B= 0 0  0 0  0 0 0 0 1 1 1 1   0 0 1 1 1 1   0 0 0 0 1 1  1.71   1.6 4 A2 3= 2 2 − 0.1.1. 22 ∣ −0.47   .25  0.58  .2.

8 7  4 0 − 0.6432 A44=32 0 4 0.6 4 0.6 4 − 0.6 4 − 0.2 2 .6 4 9.2 2 9.6 4 − 0.6 4 0 2 − 0.6 4  2 4 − 0.6 4 9.8 7 0 4 2 A1 4= − 2 2 4 − 0.2 2 4 0 2 A3 4 = 0 4 2 − 0.6 4 0.2 2   0.6 4 0.6 4 0.6 4 0.6 4 A3 3= 0 4 0.6 4 A1 3= 2 2 − 0. 4   0 * B B=  2   − 0.1712 A33=154.0448 A22=117.8 7 A11=116.2 2 − 0.6 4   4 2 0.

88 A14=3.8848 A34=3.0 1 1 4 0.2 2 A12=37.6 4 − 0.0 2 2 3 0.6 4 A1 1= 2 4 − 0.8416 A23=-77.2 4 8 8 0.3 7 6 1 40.0 2 0.1 2 2 6 − 0.6 4 0.6 4 − 0.2 4 8 8− 0.2 5 2 50.2 2 − 0.2 2 9.8 7 4 0 2 A2 4 = 2 2 4 − 0.15 A13=-76.7584 A24=-6.6 4 − 0.2 2 0.1 2 2 6 0.0 2 2 3 − 0.2 5 2 5− 0.512 Cu acestea: Pentru calculul corecţiilor probabile se foloseşte relaţia (6.3 7 9 8 − 0.0 1 1 4  0.2 2 9.5 0 1 2 50.36 Determinantul format cu elementele matricei B*B este: D=308.6 4 A1 2 = 2 4 − 0.0 1 0 9  0. Avem:    ( B * B) − 1 =    0.0 1 0 9 − 0.1 0 3 7 2 .51).8 7 4 2 0.

 − 1   03,5  4    * − 1 * − 1 − 6   1,7  8 K = ( B B ) ω = ( B B)   =   − 2 − 47,0 7      + 1   1,85  8

1 2 6 0 5 4 5 6

Erori mediii pătratice Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători Pentru a stabilii expresia de calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători în cazul măsurătorilor condiţionate, folosim expresia de calcul a erorii medii pătratice a unei singure măsurători (5.110), stabilită la măsurătorile directe. Acest lucru va fi posibil dacă în prealabil, sistemul ecuaţiilor de erori corespunzător măsurătorilor condiţionate este transformat într-un sistem de ecuaţii de erori echivalent şi cu formă cunoscută la măsurători indirecte. Considerăm, aşadar, sistemul ecuaţiilor de erori (6.15). Exprimăm primele r corecţii în funcţie de celelalte (n-r) şi adăugăm exprimarea în continuare a corecţiilor până la ultima (corecţia n) prin ele . Se obţine un sistem cu n ecuaţii şi n-r necunoscute principale care corespunde măsurătorilor indirecte. În consecinţă:

 1 0 1 0,4  7  − 5,7  8 9 0      1 0 1 − 1,2  0  8,4  3 6 9  1 0 0 1,3   04,5  4 2,6 1  6 2 5 9       1 0 0 − 1,2   1,75  6  − 1,4 8  4 0 0 8 V=    =   0 1 0 − 0,8 − 74,0 73,1 5 1 4 7 9       1,51  8  0,6 5  6 6 0 2  0 1 0 − 0,7    0 1 1 1,5  8  − 2,7  8 5 1      0 1 1 − 1,0  7  − 6,9  8 6 0    

mo = ±
sau

[vv ] r

[vv ] n −(n − r ) În relaţia (6.54) cu care se calculează eroarea medie pătratică a unei singure măsurători, r reprezintă numărul condiţiilor la care sunt supuse măsurătorile directe, iar [vvs se obţine utilizând relaţia (6.45). Expresia [vvs poate fi calculată matriceal. Pentru aceasta, pornind de la egalitatea (6.51) obţinem: v*=K*B* (6.55) Dar: [vvs=v*v şi atunci: v*v=K*B*BK Conform egalităţii (6.52) rezultă: v*v=K*  Eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi măsurate direct şi supuse la condiţii Considerăm o funcţie liniară în care variabilele sunt mărimi obţinute prin măsurători directe şi supuse la condiţii. Dacă (x1), (x2),..., (xn) sunt valorile probabile ale acestor mărimi, atunci putem scrie funcţia sub forma: F = A0 + A1(x1) + A2(x2) +...+ An(xn) (6.57) În care A0, A1, ..., An sunt constante. Exprimarea funcţiei F sub forma (6.57) este generală, în diferite cazuri particulare când nu intervin toate variabilele rezultă că variabilele coeficienţilor lipsă sunt egale cu zero. Luând în considerare egalităţile (6.11) funcţia (6.57) devine: F = A0 + A1(x1+v1) + A2(x2+v2) +...+ An(xn+vn) (6.58) Să revenim şi să analizăm egalităţile (6.19), (6.20) şi (6.14). Se constată, că valorile corelatelor, obţinute prin rezolvarea sistemului de ecuaţii normale (6.20) sunt funcţii de termenii liberi, deci după (6.14) sunt funcţii de mărimile măsurate x1, x2, ..., xn. Cum însă corecţiilor se calculează cu ajutorul corelatelor conform egalităţilor (6.19), rezultă că acestea sunt funcţii de mărimile măsurate. în consecinţă, înlocuind în (6.58) corecţiilor expresiilor lor (funcţii de mărimile măsurate), obţinem: F = f0 + f1x1 + f2x2 +...+ fnxn (6.59) f0, f1, f2, ..., fn sunt constante ale căror mărimi provin din coeficienţii corecţiilor din sistemul ecuaţiilor de erori şi din constantele A0, A1, A2, ..., An. Cum [n (6.59) avem o funcţie de mărimi măsurate direct şi de aceeaşi precizie, putem aplica formula (2.40'). Astfel avem: Pentru a exprima coeficienţii fi în funcţie de Ai şi de coeficienţii ai, bi, ci,... pornind de la egalităţile (6.19) scrise pentru cazul a trei ecuaţii de condiţie. mo = ±
2 2 m F = [ ff ]m 0

Astfel, putem scrie: v1 = a1K1 + b1K2 + c1K3 v2 = a2K1 + b2K2 + c2K3 ----------------(6.61) vn = anK1 + bnK2 + cnK3 Introducem expresiile din (6.61) [n (6.58) şi obţinem: F = A0 + [Axs + [aAsK1 + [bAsK2 + [cAsK3 (6.62) Transformăm în continuare funcţia (6.62) în scopul de a obţine forma din (6.59). Pentru aceasta scriem sistemul (6.24) cu termenii liberi obţinuţi după (6.14), pentru cazul funcţiilor liniare şi avem: [aasK1 + [absK2 + [acsK3 + [axs + a0 = 0 [absK1 + [bbsK2 + [bcsK3 + [bxs + b0 = 0 (6.63) [acsK1 + [bcsK2 + [ccsK3 + [cxs + c0 = 0 înmulţim ecuaţiile sistemului (6.63) cu n1, n2, n3, adunăm cu (6.62) şi punând condiţiile : [aasn1 + [absn2 + [acsn3 + [aAs = 0 [absn1 + [bbsn2 + [bcsn3 + [bAs = 0 (6.64) [acsn1 + [bcsn2 + [ccsn3 + [cAs = 0 obţinem: F = A0 + [Axs + ([axs + a0)n1 + ([bxs + b0)n2 + ([cxs + c0)n3 (6.65)

Ordonând funcţia din (6.65) după mărimile măsurate xi rezultă: F = A0 + a0n1 + b0n2 + c0n3 + + (A1 + a1n1 + b1n2 + c1n3 )x1+ + (A2 + a2n1 + b2n2 + c2n3 )x2+ (6.66) -------------------+ (An + ann1 + bnn2 + cnn3 )xn Se observă că mărimile introduse n1, n2, n3 se obţin din sistemul de ecuaţii normale (6.64), dar practic nu interesează, după cum vom vedea valorile acestora. Funcţia din (6.66) are aceeaşi forma cu (6.59), ceea ce permite a scrie: A1 + a1n1 + b1n2 + c1n3 = f1 A2 + a2n1 + b2n2 + c2n3 = f2 --------------------(6.67) An + ann1 + bnn2 + cnn3 = fn S-a ajuns la un sistem de ecuaţii, sistemul (6.67), care nu diferă ca formă de sistemul de ecuaţii (5.17). Pentru acesta din urma s-a stabilit relaţia (5.49) de unde concluzia că:

[ ff ] = [ AA .3] = [ AA ] −

[ aA ]2 [bA.1]2 [ cA.2]2 − − [ aa ] [bb .1] [cc .2]

Ţinând seama de egalitatea (6.68), (6.60) devine:
2 2 m F = [ AA.3]m 0

care exprimă eroare medie pătratică a unei funcţii de mărimi măsurate direct şi supuse la condiţii. Notând cu pF, ponderea funcţiei (6.57), expresia de calcul a acesteia se obţine în baza formulei (3.10) scriind: Coeficientul de pondere QFF pentru o funcţie de mărimi măsurate direct şi supuse la condiţii este: 1 pF = [ A .3] A 1 QFF = =[ AA .3] pF iar formula (6.69) capătă o formă cunoscută, respectiv:
mF =mO QFF

Eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin măsurători directe cu condiţii Şi în cazul măsurătorilor directe cu condiţii, că şi la celelalte categorii de măsurători se pune problema determinării erorilor cu care au fost stabilite valorile probabile ale mărimilor obţinute prin măsurători. Valorile probabile se obţin cu relaţiile (6.11), iar erorile acestora se exprimă astfel: m(xi) = m(xi+vi) (6.73) Examinând funcţiile (6.57), (6.58) se observă simplu că erorile din (6.73) se pot obţine prin particularizarea acestor funcţii. Astfel, de exemplu eroarea mărimii (xi) este eroarea funcţiei pentru cazul care: A1=1 ; A0 = A2 = ... = An =0 (6.74) deci: mF = m(x1) = m(x1+v1) (6.75) şi în acelaşi mod pentru fiecare mărime. Rezultă, că formula de calcul, pentru eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin măsurători condiţionate este (6.72) cu specificaţia că valoarea coeficientului de pondere se referă la mărimea considerată şi se obţine pentru un caz particular al funcţiei (6.57) sau (6.58). Fie QF1F1=Qx1x1 coeficientul de pondere al mărimii (x1) . Dacă măsurătorile sunt supuse la trei condiţii putem scrie: Qx1x1=[AA.3s Se calculează [AA.3s pentru cazul (6.74), în care, conform formulei (6.68) avem:

[ AA ] =1 [aA ] = a 1 [ab ][ aA ] [ab ] = b1 − a 1 = [b1.1] [aa ] [aa ] [ac ][ aA ] [bc .1][ aA .1] [ac ] [cA .2] = [cA ] − − = c1 − a1 − [aa ] [bb .1] [aa ] [bc .1] [ab ] − (b1 − a 1) = [c1.2] [bb .1] [aa ] Calculul coeficienţilor de pondere Coeficientul de pondere în cazul unei funcţii de mărimi măsurabile şi supuse la condiţii se calculează cu ajutorul relaţiei de forma (6.71) sau dezvoltat de forma (6.68). Algoritmii de calcul care intervin au aceeaşi formă cu cei cunoscuţii la măsurătorile indirecte şi de aici ideea că pot fi obţinuţi cu ajutorul schemei de calcul a corelatelor. Apare o coloană adăugată în care se vor introduce elementele (calculate anterior) respectiv :[AAs (în partea superioară) şi [aAs, [bAs, [cAs pe liniile pe care se trec coeficienţii corelatelor şi termenii liberii din sistemul ecuaţiilor normale. Calculele pe coloană adăugată au loc conform metodologiei aplicată la întocmirea schemei. Valoarea coeficientului de pondere se obţine adunând algebric la valoarea elementului [AAs o sumă de produse între elementele scrise în roşu şi cele de deasupra lor. Face în continuare precizarea ca în coloana adăugată sunt calculaţi şi coeficienţii de pondere corespunzători diferitelor mărimi ce se obţin prin măsurători condiţionate. O singură deosebire se constată în legătură cu aceşti coeficienţi şi anume că în coloanele adăugate corespunzătoare lor elementul din partea superioară este întotdeauna egal cu unu, iar valoarea finală rezultă adăugând algebric la unu o sumă de produse între cifrele scrise în roşu şi cele de deasupra lor. Modul de calcul al coeficienţilor de pondere este reprezentat în schema 24 pentru o funcţie de trei mărimi obţinute prin măsurători condiţionate şi pentru o mărime determinată prin măsurători condiţionate, fie acesta xb. Utilizăm deci funcţiile: F = A1(x1) + A2(x2) + A3(x3) şi: F1 = (x1) Se pregătesc pentru a fi introduse în schema în poziţiile menţionate sumele: [AAs; [aAs; [bAs; [cAs pentru calcului coeficientului de pondere al funcţiei F, şi: [AAs = 1; [aAs = a1; [bAs = b1; [cAs = c1 pentru calculul coeficientului de pondere al funcţiei F1. Exemplu. 59.Cu datele din exemplul 58 se pune problema determinării următoarelor mărimi: - eroarea medie pătratică a unei singure măsurători; - eroarea medie pătratică care s-a obţinut valoarea probabilă a unghiului 2; - eroarea medie pătratică cu care se obţine orientarea direcţiei P1P4, considerând orientarea direcţiei P1P2 cunoscută şi fără eroare. Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători se calculează cu relaţia (6.54). Se obţine: 180 .608 m0 = ± = ±6,7 00 4 Celelalte erori menţionate în enunţul exemplului se calculează ca erori ale funcţiilor: F=Q12+1)+(8)=Q14 şi F1=(2) în acest scop se calculează: [AAs = 2 (a1 = 1; A2 = A3 = A4 = A5 = A6 = A7 = 0; A8 = 1) [aAs = 1 [bAs = 1 [cAs = 2 [dAs = -0,6 [AAs =1 (A1 = A3 = A4 = A5 = A6 = A7 = A8 = 0; A2 = 1) pentru funcţia F, şi: [aAs = a1 = 1 [bAs = b2 = 0 [cAs = c2 = 1 [bA .1] = [bA ] −

975 QF1F2=0.[dAs = -d2 = -1.725 = ± .8 00 m 6 4 Exprimarea matriceala a coeficienţilor de pondere Coeficienţii de pondere ai mărimilor obţinute prin măsurători condiţionate Mărimile măsurate direct au valorile probabile date de egalităţile (6. mQ 14 = ± 0 QFF = ± 0.B(*B)-1 B* s 1 (6.79) şi (6. Avem: m ( 2 ) = ± 0 QF 1F 1 = ± 0.975 = ± .11).7 * 0.055 -1.525 Se calculează în continuare coeficienţii de pondere cu ajutorul schemei 25.525 = ± .5 1 -0.6 0. li obţinem: (xi) = li + vi sau matriceal: (x)=l+v (6.00 0.2 0.5 -0. care conţine coloane considerate adăugate la schema 22.1 QFF=0.51) şi (6.76) Din relaţiile (6.05 QF1F2 1 1 -0.16 -0.80) .79) înlocuind egalităţile (6.11 -0.78) şi atunci: v = -B ( B*B )-1 B*1 (6.16 0 0.2 pentru funcţia F S QFF 2 1 -0.77) însă: =-B*1 (6.6 00 m 6 6 Pentru calculul erorilor se foloseşte relaţia (6.25 1 0 1 -0.5 -0.5 -0.25 -1.72). S-au punând în loc de xi.7 * 0.5 0 0.5 0.987 = ± .16 0.25 0 0 0 0 1 -0.53) putem scrie: v = B (B*B)-1  (6.25 2 -0.78) obţinem: (x) = [E .

în consecinţă se poate aplica formula (3.B(B*B)-1B* Coeficientul de pondere al unei funcţii de mărimi obţinute prin măsurători condiţionate Considerăm funcţia (6.79) se poate scrie funcţia dată ca dependentă de mărimile măsurate.82) sau matricial: F = f0 + f*(1 + v) (6.0414 −−−− 0. Se calculează:    * −1 * B( B B) B =      0.B(B*B)-1B*s [E ..0414   −−−− −−−−  −−−− −−−−   −−−− −−−−  − − − − 0.2f*B(B*B)-1B*f + f*B(B*B)-1B*f = = f*f .f*B(B*B)-1B*s1 (6.Relaţia 6.f*B(B*B)-1B*f + * + f B(B*B)-1(B*B)(B*B)-1B*f = = f*f .82').B(B*B)-1B* + B(B*B)-1B*B(B*B)-1B* Q11= E .B(B*B)-1B*s= = E .fn). (6.81).83) Folosim din nou formula (3.4818      * −1 * Q11 = E − B( B B ) B =      0.f*B(B*B)-1B*f QFF=f* [E .B(B*B)-1B*sf (6.este matricea transpusă a coeficienţilor din funcţie. în acest scop putem scrie: QFF = [f*-f*B(B*B)-1B*s [f-B(B*B)-1B*fs= = f*f .34) în care ponderile sunt egale cu unitatea şi avem: Q11= [ E .476 −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− 0. Să se rezolve matricial problema din exemplu 59.5182  − − − − − 0. Astfel: F = f0 + f1(l1 + v1) + f2(l2 + v2) +.4232 −−−− −−−− −−−− 0.5768 −−−− −−−− −−−− − 0. astfel: F = [f* .+ fn(ln+vn) (6..84) devine: QFF=f*Q11f 60.B(B*B)-1B* .80) arată că valorile probabile ale mărimilor măsurate direct şi supuse la condiţii sunt funcţii de mărimile măsurate direct.82') În care f*=(f1f2.84) Conform egalităţii (6...58) şi o vom scrie cu alte notaţii pentru a putea urmării mai uşor relaţiile matriciale care intervin.34) şi obţinem expresia matriciala a coeficientului de pondere al funcţiei (6.f*B(B*B)-1B*f .0414  − − − − − − − −  − − − − 0.0414 −−−− 0. Luând în considerare relaţia (6.524 −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− −−−− .

0 1 7 0.23 88 −−−− −−−− 0. metoda de rezolvare constă în transformarea sistemului ecuaţiilor de erori (6.1 2  −0.25 5 2 −0.0 1 70 −0. Considerăm.01 −0. Deci în trecerea de la un sistem de ecuaţii de erori corespunzător măsurătorilor condiţionate la un sistem echivalent de ecuaţii de erori corespunzător măsurătorilor directe.1 B( B * B ) −       =       1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 0.2 1 5 0. deci erorile au aceleaşi valori cu cele stabilite în exemplul anterior.0 9  0.1 2 02 −−−− −−−− −0.4404 )       1 0 0 0 0 0 0 1              1 0 0 0 0 0 0 1              QFF = (0.2 1 0 1.2 8 48  10  0.1 1 52 0. Rezolvarea măsurătorilor condiţionate prin reducere la măsurători indirecte Principial.47 − .3 4 − .3 6 7 14  26  0.01 0.524 QFF       = f * Q11 f = (1 0 0 0 0 0 0 1)Q11             − − − − 0.1 03    =     0.7 1 1.14). aşadar sistemul de ecuaţii (6.15).1 3 01 −−−− −−−− 0.1 6 22 0.0 0.0 1 14 0.25 25 0.8 4 −0. .02 3 2 −0.1 7 39 −0.15) într-un sistem echivalent de ecuaţii de forma (5.1 4 13 −−−− −−−− −0.5 8 − .1 2 35 0.23 66         Rezultă: QF1F1 = 0.5354 −−−− QFF=0.9758 S-au obţinut aceleaşi valori pentru coeficienţii de pondere.25 78                0.1 1 29 0.3 9 78 −0.5 1 5 02 0.24 88 −0.1 0 44 −0.

. + H1xh + L1=v1 A2x1 + B2x2 + .69...88)coeficienţii şi termenii liberi cunoscuţi ca fiind 0 sau 1. K=-2 v1=a1K. vr. Sistemul de ecuaţii de erori (6. + H2xh + L2=v2 ---------------------------(6...89) se obţin necunoscutele x1... 2. .86) ataşăm următoarele egalităţi evidente: vr+1 = vr+1 vr+2 = vr+2 -------(6. + [BHsxh + [BLs = 0 ----------------------(6. v3=a3K v1=v2=v3=-200 (1) = 47... v2=a2K. au fost scrişi respectând regula generală de scriere. r) din (6.. .. vr+2 = x2 .86) şi (6. Se cunosc valorile obţinute din măsurători ale unghiurilor. . + H1vn + L1 v2 = A2vr+1 + B2vr+2 + . Ca atare se rezolvă utilizând teoria măsurătorilor indirecte.43 .86) v1 = Arvr+1 + Brvr+2 + . Să se compenseze unghiurile unui triunghi prin metoda corelatelor şi prin metoda reducerii măsurătorilor condiţionate la măsurători indirecte.6 .88) este echivalent cu sistemul (6.91 200.15) pentru că provine din acesta şi este specific măsurătorilor indirecte.... x2. avem: [aasK+  =0 [aas=3 3K+6=0.. se stabilesc funcţie de valorile coeficienţilor şi termenilor din sistemul (6.Exprimăm primele r ecuaţii în funcţie de celelalte şi obţinem: v1 = A1vr+1 + B1vr+2 + .05 (2) = 76. vn şi cu acestea folosind egalităţile (6. + Hrvn + Lr Este evident. Bi. v2.88) Anx1 + Bnx2 + .+ [AHsxh + [ALs = 0 [BBsx2+...5 00 r 1 Pentru determinarea erorilor cu care se obţin corecţiile probabile luăm: F = ( 1 ) = 1 + v1 .8 .0 7 6 ˆ 3 =7 .. în acest sens vom scrie: [AAsx1 + [ABsx2 +. ..87) formează un singur sistem de ecuaţii...43.04 (3) = 75.87) vn = vn Notăm: vr+1 = x1 ..00.00 m0 = ± [vv ] 12 =± = ±2 3 ≅ ±3. vn = xh.0 7 9 7 ˆ 2 =76 .89) [HHsxh + [HLs = 0 Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii normale (6. + Hnxh + Ln=vn De menţionat.86). 61. vr+2...Hi şi ai termenilor liberi Li (i=1.15).200 = 0 de unde: v1 + v2 + v3 + 6 = 0 Rezolvând prin metoda corelatelor. că valorile coeficienţilor Ai. . că în sistemul (6. astfel: Avem: ( 1 ) + ( 2 ) + ( 3 ) = 200 ˆ 1 = 4 .. (h=n-r) şi cu acestea egalităţile (6.. xh deci corecţiile vr+1.. Erorile mărimilor astfel determinate se stabilesc cu ajutorul relaţiilor cunoscute la categoria măsurătorilor indirecte... astfel: A1x1 + B1x2 + . La sistemul de ecuaţii (6.....9 5 3 sau: 1 + v1 + 2 + v2 + 3 + v3 ..87. + H2vn + L2 ------------------------(6.86) se obţin corecţiile v1..

Nr A B ec. 1 -1 -1 2 1 0 3 0 1 [s 0 0 Rezultă: 2x1 + x2 + 6 = 0 x1 + 2x2 + 6 = 0 Formăm schema 27.5 1.5 -1 [l x2=-2 3 -2 36 -18 -6 4. dacă valorile adevărate ale unghiurilor sunt 1.6 v2 = v2 v3 = v3 Notăm: v2 = x1 . avem: v1 = . Simbo l [a [b as 2 -1 x1=-2 bs 1 -0.87 .666 12 12 Deci: x1 = v2 = -200 .6 = v1 x1 =v2 x2 =v3 Formăm schema 26.666 Q22=0.91 ± 300 Rezolvând prin metoda reducerii la măsurători indirecte.5 0 0.5 Q22 0 0 -1 0 QFF -1 0.69 .5 0.666 -0.5 -1 0. şi 3. putem scrie: 1 = (1) ± m(1) = 47 .5 -0.5 -3 48 -27 -9 0.5 l -6 0 0 -6 s -8 1 1 -6 aa 1 1 0 2 ab 1 0 0 1 al 6 0 0 6 as 8 1 0 9 bb 1 0 1 2 bl 6 0 0 6 Schema 26 bs ll ls 8 0 1 9 36 0 0 36 48 0 0 48 ss 64 1 1 66 ls 6 -3 6 -3 ss 9 -4.04 ± 300 3 = (3) ± m( 3) = 75 .05 ± 300 2 = ( 2) ± m( 2 ) = 76 .5 2 -0.v2 .666 -1 0.5 9 -4.43 .m (1) = m ( 2 ) = m ( 3) = ±3 00 m F = m v 1 = m(1) = ±m 0 QFF Q FF = A1 − m F = ±m0 [aA] 2 1 2 =1− = [aa ] 3 3 2 2 = ±2 3 ≅ ±3 00 3 3 în acelaşi mod se determină erorile cu care s-au obţinut unghiurile (2) şi (3).v3 . Rezultă: Aşadar. 2. v3=x2 cu care: -x1 -x2 .333 Q33=0.5 Q11 -1 0.333 Q11=0.

δv 2 ..x2 .eroarea mx1 = mv1 .2Kr([rvs + ω r) = minim Condiţia de minim impune sistemul: (6.v1 = . δF = 0.2r1Kr = 0 2p2v2 .2b2K2 ..14).93) rezultă: (6..2bnK2 . 00 0.500 n −K 3 −2 0.2rnKr = 0 Din egalităţile (6.666 = ±3.200 se precizează: .91) (6.2a2K1 . 00 mv 2 = ±m0 Q11 = ±3.500 în concluzie.91) obţinem: 2p1v1 .500 mv1 = ±m 0 QFF = ±3. Măsurători condiţionate de precizii diferite Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (6..666 = ±3. δv1 δF = 0.2b1K2 .2K1([avs + ω 1)....15) care derivă din condiţiile (6.eroarea mx2 = mv2 .500 mv 3 = ±m 0 Q22 = ±3..666 = ±3.93) . deci ponderi diferite.x1 . în această condiţia: [pvvs = minim sau: F = [pvvs ..90) situaţie. Admitem că mărimile măsurate şi incluse în condiţii au erori diferite.x2 . . prin cele două metode aplicate s-au obţinut aceleaşi valori probabile şi aceleaşi intervale de precizie... . . 00 0.2a1K1 .2K2([bvs + ω 2)-------------.2anK1 .6 ) in final obţinem: m0 = ± vv 12 =± = ±2 3 = 3..6 = -200 x2 = v3 = .eroarea mF = mv1 ( v1 = F = .2r2Kr = 0 -------------------------2pnvn . δvn Derivând parţial funcţia (6.x1 . pentru rezolvarea sistemului ecuaţiilor de erori ataşăm δF = 0.

se rezolvă sistemul de ecuaţii normale şi se obţin valorile corelatelor. +r 1 Kr ) p1 1 v2 = ( a 2 K 1 +b 2 K 2 +.94) în sistemul de ecuaţii (6. dar cu ponderi la numitorii elementelor care le conţine . ordinea în care se succed operaţiile este următoarea: .. . +rnKr ) pn v1 = Introducem expresiile (6.se obţine schema 29 pentru 3 corelate..... +[ ]Kr +ω =0 1 p p p bb br [ ]K 2 +.. . Cu referire la etapele menţionate sunt de făcut următoarele precizări: .pentru calculul mai uşor a corecţiilor poate fi folosită schema 30..sistemul de ecuaţii normale se rezolvă folosind schema 19. .se calculează corecţiile prin valorile lor probabile. +r 2 Kr ) p2 ----------------------1 vn = ( anK 1 +bnK 2 +.pentru calculul coeficienţilor corelatelor se foloseşte schema 18 completată cu o coloană (după prima schemă) în care se introduce inversele ponderilor. +[ ]Kr +ω =0 2 p p ---------------------rr [ ]Kr +ω =0 r p Ca şi în cazul măsurătorilor condiţionate de aceeaşi precizie. Schema 30 K 1/P K1 K2 Kr 1 P1 a1 b1 1 P2 a2 b2 1 P3 a3 b3 1 Pn an bn - r1 r2 r3 rn V1 V2 V3 Vn Pentru controlul privind corectitudinea calculelor efectuate utilizăm relaţiile similare cu cele cunoscute la măsurători condiţionate de aceeaşi precizie cu deosebire că în sumele respective apar ponderi.1 ( a1 K 1 +b1 K 2 +.15) după care grupând termenii obţinem: [ aa ab ar ]K 1 +[ ]K 2 +. . se obţine schema 28.... .se calculează coeficienţii corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale.

pentru controlul coeficienţilor corelatelor din sistemul ecuaţiilor normale utilizăm relaţiile: aa ab ac ar as ] +[ ] +[ ] +. Erorile în cazul măsurătorilor condiţionate ponderate se determină utilizând următoarele formule (obţinute prin generalizarea formulelor stabilite pentru măsurători condiţionate de aceeaşi precizie): m0 = ± [ pvv ] r (6.Astfel.1 2 S 2.98) pentru eroarea medie pătratică a unităţii de pondere...... +[ ] =[ ] p p p p p [ în schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale relaţiile de control au forma :  ab   ac   p p ω1 S −1 −   −   − =− 1  aa   aa   aa   aa   p  p  p  p         bc  ω21  S 21  p 1  p    −  =− p  −1 −  bb  bb  bb   p 1  p 1  p 1       ω3 2   S3 2   p      =− p  −1 −  cc   cc   p 2  p 2     pentru controlul facultativ şi : [ bb b c ω .2] +[ ] =[ ] p p p pentru controlul obligatoriu.2 3 S 3. +[ ] =[ ] p p p p p --------------------------ra rb rc rr rs [ ] +[ ] +[ ] +.1 .2 [ .1] +[ . +[ ] =[ ] p p p p p ba bb bc br bs [ ] +[ ] +[ ] +. în care .1] +[ ] =[ ] p p p p cc ω . mF =± 0 m QF F pentru eroarea medie pătratică a unei mărimi obţinute prin măsurători condiţionate de precizii diferite sau a unei funcţii de mărimi obţinute prin prelucrarea aceloraşi măsurători..

2 Calculul coeficienţilor de pondere se efectuează în colane adăugate la schema de rezolvare a sistemului de ecuaţii normale după acelaşi procedeu arătat la măsurătorile condiţionate de aceeaşi precizie. 0 .2v*BK + K*ω = minim 1 δF =0 2 δvi (6.1] [ .   Ataşăm sistemului ecuaţiilor de erori.2] p p p ω12 [ ω2. deci v-a exista o matrice a ponderilor notată astfel: . p=  − − −− − − − −    0 . pentru care este îndeplinită condiţia (6. .2 ] p p p [ pentru cazul a trei condiţii. .    . ..2] 2 AA AA p p p =[ .1] [ .1 Utilizarea calcului matriceal în prelucrarea măsurătorilor condiţionate de precizii diferite S-a arătat la 6.2 2 ]2 [ ] p p [ pvv ] = + + = −[ Kω] aa bb cc [ ] [ .1 ]2 [ ω3.. . .2 ..QFF aA 2 bA cA ] [ .3.  p1 0. ω3.2] p p p ω 2 1 [ ω2. n . . .1] 2 [ .. .105) se poate scrie: F = v*pv .0.1] [ . matricial se scrie: B*v=ω Corecţiile din sistem au erori (ponderi) diferite. Pentru controlul corelatelor (utilizate la calculul corecţiilor ) şi controlul expresiei [pvvs (utilizată la calculul erorilor) se folosesc relaţiile: ]2 p p + + = − Kω] [ aa bb cc [ ] [ .ω ) = minim Funcţia (6.105') Valorile corecţiilor. .105) (6. .105') verifică sistemul: i =1.4.2. condiţia: F = v*pv .pn. p2.3] = [ ]− − − − aa bb cc p p [ ] [ . . .2K* ( B*v . că sistemul ecuaţiilor de erori. . .

107) (6.QB(B*QB)-1B* s1 (6.108) înlocuim ecuaţiile (6. Avem: 1 −−−   p1  1 −−− p − 1= Q =  p2   −−− −−−  −−− −−−  şi putem scrie: B*QBK = ω de unde: K = (B*QB)-1ω −−− −−−    −−− −−−   −−− −−−  1  −−− pn  (6.107) Pentru calculul coeficienţilor de pondere şi corecţiilor vom scrie: (x) =1 + v Dar: v = QBK = QB(B*QB)-1ω însă: ω =-B*1 şi atunci v = -QB(B*QB)-1B*1 Rezultă: (x) = [E .112) . respectiv se calculează corelatele cu egalitatea (6.111) şi cu acestea valorile probabile ale corecţiilor cu egalitatea (6.111) Sistemul de ecuaţii (6.110) corespunde sistemului de ecuaţii normale pentru măsurătorile condiţionate de precizii diferite.114) (6.113) (6.110) (6.107) în sistemul ecuaţiilor de erori.Derivând obţinem: pv=BK sau: V=p-1BK B*p-1BK=ω Notăm: (6. Ordinea de rezolvare este cea cunoscută.

f*QB(B*QB)-1B*s1 QFF = [f* .181) [n (6.118) rezultă: A(A*pA)-1A*p1 .118) (6.118). expresia: .5.114) se obţine.4.f*QB(B*QB)-1B*Qf QFF = f*Q11f Legătura între coeficienţii de pondere S-a arătat.1 = v (x) = 1 + A(A*pA)-1A*p1 -1 = A(A*pA)-1A*p1 Din egalitatea (6.6).76) obţinem: (6.116) se obţine.116) Pornind de la egalitatea (6.115) Q11 = [E . (6.117) Reducerea măsurătorilor condiţionate la măsurători indirecte.119) (6.4.B(B*QB)-1B*Qs Q11 = Q .119) în (6. scris matricial sub forma: Ax .QB(B*QB)-1B*Q Pentru calculul coeficienţilor de pondere al unei funcţii de mărimi obişnuite prin măsurători condiţionate de precizii diferite se consideră funcţia: F = f0 + f* ( 1 + v ) sau: F = [f * .matricea coeficienţilor de pondere al corecţiilor din (6.120) Introducând în continuare relaţia (6.B(B*QB)-1B*Qfs QFF = f*Qf . după procedeul de la 6.1 = v Notăm: Qxx.f*QB(B*QB)-1B*s Q [f . că măsurătorile condiţionate pot fi reduse la măsurători indirecte (6.121) la dreapta şi la stânga cu pA respectiv A *p.Pornind de la egalitatea expresia: (6. Q11.matricea coeficienţilor de pondere al necunoscutelor din (6.QB(B*QB)-1B*s Q [E .120) se stabileşte: Q11 = A(A*pA)-1A*pp-1pA(A*pA)-1A*p1 sau: Q11 = A(A*pA)-1A* = AQxxA* Obţinem: A*pQ11pA = A*pAQxxA*pA sau: A*pQ11pA = A*pA de unde: (6.5. ceea ce înseamnă că sistemul de ecuaţii exprimat prin (6.121) înmulţim relaţia matricială (6..48) poate fi înlocuit printr-un sistem de ecuaţii echivalent.48) înlocuind relaţia (5. după procedeul cunoscut. (6. (6.

. eroarea medie pătratică a unităţii de pondere şi eroarea medie pătratică cu care se obţine diferenţa de nivel între punctele A şi B.907 0.202 m h3=6.v6 + ω III =0 ω I = h1 + h2 . Exemple: (6.(h3) = 0 (h4) + (h5) .907 m h4=1.(h2) = 0 -(h5) .030 m ω II = h4 + h5 .848 m s1=2 Km s2=1 Km s3=1 Km s4=2 Km s5=1 Km s6=2 Km Să se determine valorile probabile ale diferenţelor de nivel.Qxx = (A*pQ11pA)-1 matricele coeficienţilor de pondere.h2 = 1.h3 = 3.. (h2).valorile probabile ale diferenţelor de nivel: Urmărind un sens general de scriere ( de la stânga la dreapta) şi ţinând seama de semnul diferenţei de nivel marcat prin săgeată în figură avem: (h1) + (h2) . . (h6) . C.143 ..122) Relaţiile matriciale (6.121) şi (6.735 3.122) stabilesc o legătură directă şi inversă între 62.735 m h2=3. în reţeaua de nivelment geometric din figura 18 sunt măsurate diferenţele de nivel între punctele A.202 -6. Notăm: (h1).(h6) + (h3) = 0 Dar: (h1) = h1 + v1 ---------(h1) = h1 + v1 Deci: v1 + v2 . D şi lungimile liniilor de nivelment Valorile obţinute din măsurători sunt: h1=3.143 m h5=2. B.v5 .v3 + ω I = 0 -v2 + v4 + v5 + ω II = 0 v3 .079 m h6=4.

2,079 -3,202 0,020 m ω
III

= h3 - h5 - h6 = 6,907 -2,079 -4,848 -0,020 m

Avem: v1 + v2 - v3 + 3 = 0 -v2 + v4 + v5 + 2 = 0 v3 - v5 - v6 - 2 =0 deci:
p1 = 1 1 1 1 1 1 ; p 2 = ; p3 = ; p 4 = ; p5 = ; p6 = ; 2 1 1 2 2 2

Se calculează:
aa a12 a 2 2 a 3 2 ]= + + = 2 +1 +1 = 4 p p1 p2 p3 ab a 2b 2 1 [ ]= =− = −1 p p2 p2 ac a 3b3 1 [ ]= =− = −1 p p3 p3 bb b 2 2 b 4 2 b5 2 [ ]= + + = 2 +1 +1 = 4 p p2 p4 p5 cc c3 2 c5 2 c6 2 [ ]= + + = 2 +1 +1 = 4 p p3 p5 p6 [

Cu acestea rezultă sistemul: 4K1 - K2 - K3 + 3 = 0 -K1 + 4K2 - K3 + 3 = 0 -K1 - K2 + 4K3 - 2 = 0 Se rezolvă sistemul de ecuaţii normale cu ajutorul schemei 31. Controlul corelatelor conduce la egalitatea 4,3 = 4,3 Schema 31 Simbol as bs cs w s QFF 2

[a [b

4 -1 K1=0,9

-1 0,25 4 -0,25 3,75 -1

-1 0,25 -1 -0,25 -1,25 0,333 4 -0,25 -0,416 3,334

3 -0,75 2 -0,75 2,75 -,0733 -2 0,75 0,916 -0,334 0,1

5 -1,25 4 1,25 5,25 -1,4 0 1,25 1,75 3 -0,900

2 -0,5 0 0,5 0,5 -0,133 0 0,5 0,166 0,666 -0,2 QFF=0,8

K2=0,7

K3=0,1

-1

Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere este:
m0 = ± 4.3 = ±1,2 cm/Km 3

Eroarea medie pătratică a diferenţei de nivel (h1) este:
m( h1) =± 0 QFF =± 0 0,8 =± ,07 cm m m 1

Corecţiile probabile sunt:
1 a1K 1 = 2 K 1 = − ,8 cm 1 p1 1 v2 = (a 2K1 +b2K2) = K1 - K2 =-0,2 cm p2 1 v3 = (a 3K1 +c3K3) = K3 - K1 =1 cm p3 1 v4 = (b 4K2) = 2K 2 = -1,4 cm p4 1 v5 = (b 5K2 +c5K3) = K2 - K3 = -0,8 cm p5 1 v6 = (c 6K3) - 2K 3 =-0,2 cm p6 v1 =

Controlul corecţiilor duce la egalitatea: [pvvs = 4,3 = 4,3 = - [Kω s Valorile probabile ale diferenţelor ne nivel sunt: (h1)=3,717 m (h2)=3,200 m (h3)=6,917 m
( h 1) =3,7 7 m ± ,0 m 1 1 7

(h4)=1,129 m (h5)=2,071 m (h6)=8,846 m

Valoarea adevărată (h1) a diferenţialei de nivel între punctele A şi B se scrie:

63.Cu datele din exemplul 61 să se determine coeficienţii de pondere folosind metoda reducerii măsurătorilor condiţionate la măsurători indirecte: Avem sistemele: v1 + v2 + v3 + 6 = 0 şi: -x1 - x2 - 6 = v1 x1 x2 = v2 = v3

Coeficienţii de pondere ai necunoscutelor x1 şi x2 sunt daţi de matricea:

1 − 1 −  A = 1 0  0 1  1 − 1  A* = − 0 1  2  A* A = 1  1 2

     0    1      − 1 3 2 3     

 2  3 1 ( A* A) − =  − 1   3
Qxx=(A*A)-1 deci:

Coeficienţii de pondere ai corecţiilor v1,v2,v3 sunt daţi de matricea: Q11=AQxxA* Rezultă, că pentru corecţiile v1, v2, v3, şi pentru necunoscutele x1, x2 coeficienţii de ponderi sunt egali între ei şi egali cu 0,666.
A * Q1 1 A* Q1 1 Qx x Qx x − 1  1  =  1 − 0  1 2 0 1        

2   A =  1  2 1   =  1 2  0 6 6  ,6  =  0,3 − 3 3 

    − 0,3 3 3 0,6 6 6

   

Rezultă, de asemenea , că dacă sunt cunoscute elementele matricei Qxx pot fi calculate elementele matricei Q11. Problema poate fi rezolvată şi invers, în care scop folosim egalitatea: Qxx=(A*Q11A)-1

 2 −1 −1     0,6 6 − 60,3 3 − 03,3 3 3   3 3 3  −1 2 −1    Q1 =1 E − B(B*B)− 1 B* =  =  − 0,3 3 0,36 6 06,3 3  3  3 3 3 0,6 6 6 − 0,3 3 3− 0,3 3 3 1  − 0,3 3 3−1 0,−31 3 23   − 0,3 3 − 03,3 3 0,36 6  6 −      A Q=  0,6 6 6 3− 0,3 3 33;  A QA =B* = 0(,1 3 1 0,61)6; 6 − B,3= 3 3 1 − 3 3 0   3     
xx

 − 0,3 3 30,6 6 6 
B * B = 3;

  *  xx   − 0,3 1 3− 0,3 3 3 0,6 6 6  3 ( B B) =  1 3  
* − 1

   B ( B * B) − 1 B * =     

1  1 1 1    3  3 3 3 1 1 1 1 (1 1 1) =   3 3 3 3  1 1 1 1    3 3 3 3 

 0,6 6 6 − 0,3 3 3   Qx x =   − 0,3 3 3 0,6 6 6 
Pentru aceasta vom scrie: Q11 = E - B(B*B)-1B*

7. MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI MĂSURATE

1.2. DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI MĂSURATE
Considerăm o reţea de nivelment geometric (fig.19) în care sunt cunoscute: -cotele absolute HA, HB ale punctelor A şi B ca mărimi date; -diferenţele de nivel h1, h2,...h6 între punctele B reţelei ca mărimi măsurate; -lungimile liniilor de nivelment s1, s2,...,s6 ca h1 mărimi măsurate; h2 S2 Se pune problema prelucrării mărimilor S1 h4 S4 măsurate în scopul obţinerii valorilor lor probabile şi a cotelor absolute ale punctelor h5 P1 h3 P1 şi P2. S5 Dacă notăm cu H10 cota absolută provizorie A P2 S3 a punctului P1, aceasta se poate scrie:

h6

- se poate obţine şi din punctul B, de regulă pe traseul cel mai scurt. Analizând reţeaua de nivelment putem forma ecuaţiile: HA + h1 - HB = v1 HB + h2 - (H10 + x1) = v2 HA + h3 -(H10 + x1) = v3 -(h2) + (h4) + (h5) = 0 (h3) - (h5) - (h6) = 0 în care x1 reprezintă corecţia probabilă a cotei provizorii H10. (H1=H10+x1) Dar: (7.1)

Figura 19

S6

H10 = HA + h30

+ anvn + A1x1 + B1x2 +.+ H2xh + ω =0 (7.H10 (7. Cu aceste precizări......+ e8v8 + A5x1 + ω 5 = 0 Sistemul de ecuaţii de erori obţinut (7...+ b8v8 + A2x1 + ω =0 (7.(h1) = h1 + v1 (h2) = h2 + v2 --------(h6) = h5 + v6 şi atunci sistemul devine: ω 1 = v1 .. v8) sunt în număr mai mare decât numărul ecuaţiilor. ω 5 = h3 .+ Hrxh + ω r = 0 ..2) 2 3 -v2 + v4 + v5+ω = 0 ..HB -x1+ ω -x1+ ω = v2 .v6 + ω 5 = 0 .H10 = v3 .4) b --------------------------------------r1v1 + r2v2 +.mărimile care se obţin indirect (x1) sunt în număr mai mic decât numărul ecuaţiilor.+ rnvn + Arx1 + Brx2 +.h5 ..3) se caracterizează prin următoarele: ...... v2. .corecţiile mărimilor măsurate (v1.+ a8v8 + A1x1 + ω 1 = 0 b1v1 + b2v2 + b3v3+.v5. ω 1 = HA + h1 .. ω 3 = HA + h3 .+ H1xh + ω a = 0 b1v1 + b2v2 +. sistemul de ecuaţii are forma: a1v1 + a2v2 + a3v3 +.3) 2 -----------------------------e1v1 + e2v2 + e3v3 +..h6 Utilizând scrierea literară.. forma generală a sistemului ecuaţiilor de erori se scrie astfel: a1v1 + a2v2 +. ω 4 = -h2 + h4 + h5 v3 .+ bnvn + A2x1 + B2x2 +. ω 2 = HB + h2 ....

..b1K2 -. x2.r2Kr = 0 -------------------vn . vn..+ Hrxh + ω r = minim Variabilele din funcţia (7.5) sunt v1..+ anvn + A1x1 + B1x2 +.4) În acest sistem v1.3. iar a doua situaţie sunt de precizii diferite..În subsistemul de ecuaţii (7.r1Kr = 0 v2 ...4) x1. x1.. .+ H2xh + ω ------------------------------------------2Kr (r1v1 + r2v2 +.+ bnvn + A2x1 + B2x2 +.. 1...+ rnvn + Arx1 + Brx2 +. .. .. numărul necunoscutelor trebuie să fie mai mic decât numărul ecuaţiilor. xh sunt mărimile care se determină indirect.. ..anK1 .a1K1 . . (7...+ ArKr = 0 B1K1 + B2K2 +.... v2. vn sunt corecţiile mărimilor măsurate direct.bnK2 -..5) n ecuaţii. .. deci h<r..b2K2 -.a2K1 ... În prima situaţie măsurătorile indirecte cu mai multe mărimi măsurate sunt de aceeaşi precizie.când mărimile măsurate au precizii diferite deci corecţiile sunt cu ponderi diferite..2K1 (a1v1 + a2v2 +.6) . v2. vn fiind corecţiile mărimilor măsurate direct şi cu aceeaşi precizie..... În funcţie de precizările mărimilor măsurate pot exista două situaţii şi anume: . iar v1.. v2.rnKr = 0 A1K1 + A2K2 +... x2. trebuie să îndeplinească condiţia: [vv] = minim Această condiţie se impune cu respectarea în acelaşi timp a condiţiilor (7.când mărimile măsurate au aceeaşi precizie deci corecţiile sunt cu ponderi egale. deci vom deriva parţial în raport cu aceste variabile şi obţinem: v1 . Conform teoriei măsurătorilor indirecte. Numărul mărimilor măsurate este limitat.+ H1xh + ω a) -2K2 (b1v1 + b2v2 +..4) ceea ce conduce la formarea funcţiei: F = [vx] .. xh. MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI MĂSURATE DE ACEEAŞI PRECIZIE Considerăm sistemul ecuaţiilor de erori (7...+ BrKr = 0 ) b (7.. deci putem considera n > r...

+ BrKr = 0 -------------------- H1K1 + H2K2 +. Se procedează prin înlocuirea corecţiilor din (7. sistemul (7. Aşadar... pentru calculul erorii medii pătratice a unei singure măsurători formula cunoscută la măsurătorile condiţionate şi avem: .4) cu r ecuaţii.+ H1xh + ω a = 0 [ab]K1 + [bb]K2 + .. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNEI SINGURE MĂSURĂTORI. ..7) cu h ecuaţii (un total de r+h+n ecuaţii. Dacă în sistemul de ecuaţii (7.+ Hrxh + ω r = 0 A1K1 + A2K2 +.. utilizăm relaţia (7.+ H2xh + ω b = 0 ------------------------------------------[ar]K1 + [br]K2 + .4) exprimăm cele h necunoscute în funcţie de restul (corecţiile v1... Se poate aplica..7) Se constată că necunoscutele care trebuiesc determinate sunt: n corecţii. se poate rezolva utilizând una din metodele cunoscute obţinând valorile corelatelor şi ale mărimilor corespunzătoare măsurătorilor indirecte. v2.. atunci substituindu-le în ecuaţiile rămase (r-h) obţinem un sistem de ecuaţii cu corecţiile vi.. + [ar]Kr + A1x1 + B1x2 +..3...-------------------H1K1 + H2K2 +. Pentru a obţine valorile corecţiilor.5) cu n ecuaţii. iar la rezultat adăugăm sistemul (7... + [rr]Kr + Arx1 + Brx2 +.. h mărimi corespunzătoare mărimilor indirecte şi r corelate ( un total de n+h+r necunoscute) Pentru a putea obţine valorile acestor necunoscute se consideră un sistem general format din sistemul (7.+ ArKr = 0 (7.1. vn) .8) B1K1 + B2K2 +... Rezultă: [aa]K1 + [ab]K2 + .4)...8) este un sistem de ecuaţii normale şi este format din r+h ecuaţii cu r+h necunoscute. + [br]Kr + A2x1 + B2x2 +.+ HrKr = 0 Sistemul de ecuaţii (7. sistemul (7..6) în (7.6) 6..+ HrKr = 0 h ecuaţii (7.7).

.11) . . .10)    A=         a=          ω1  A1 B1 . v=  . .4).9) Pentru eroarea medie pătratică a unei funcţii de mărimi obţinute prin măsurători indirecte şi cu mai multe măsurători. . . . bn  v2   . De asemenea folosim acelaşi procedeu şi în tratarea măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate de precizii diferite. . a n      b1 b2 .  .    A2 B2 . . . Scrierea matriceală a sistemului de ecuaţii (7. . . ω= . . . .. . .  . .    Ar Br . MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MĂRIMI MĂSURATE DE PRECIZII DIFERITE. . .4. H1  . . . . . H r  .m =± 0 [vv] r −h (7. . r n  vn    xh       (7. .  ωn            v1   x1  a1 a2 .  ω2  . . vom proceda pentru uşurinţă. x =  x2  .. . corespunzător măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate are forma: av + Ax + ω = 0 S-a notat: (7. la utilizarea relaţiilor matriceale.. . H 2  .. 1. .      r1 r2 . .

.2v*a*K .  0 . 0  0 .. .. pn   (7.18) în a doua relaţie din (7. ..13) în care p.16) sistemul ecuaţiilor normale are forma: (aQa*)K + Ax + ω = 0 A*K=0 Din sistemul (7..14) δF = 2pv− 2a* K = 0 δv δF = 2A* K = 0 δX (7. .2K*(av + Ax + ω ) = minim (7.17) (p-1=Q) (7.(Ax + ω) de unde: K= -(aQa*)-1 (Ax + ω) Introducem relaţia (7.12) poate fi scrisă sub forma: F =v*pv . 0   p2 .17) rezultă: (aQa*)K = .17) şi avem: (7... .2x*A*K ..10) se rezolvă ataşându-i condiţia: F = v*pv . 0  ..15) de unde : v = p-1a*K = Qa*K A*K=0 Cu relaţiile (7. . .2K*ω = minim Condiţia de minim ne conduce la sistemul : (7..12)    p=      p1 0 .18) (7.16) .Sistemul de ecuaţii (7. este matricea ponderilor corecţiilor scrisă astfel: Expresia funcţiei din (7.

Pentru a obţine valoarea sumei " [ppv] " este mai simplu să de aplice metoda directă. respectiv cu ajutorul corecţiilor calculate şi a ponderilor corespunzătoare. Astfel obţinem: v= -Qa*(aQa*)-1 (Ax + ω) (7.21) Expresia (7.1. Se poate utiliza însă şi calculul matriceal în care scop reluăm prima egalitate din (7.20) 7.9). EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE Expresia erorii medii pătratice a unei singure măsurători. pentru cazul măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate de aceeaşi precizie este (7.-A*(aQa*)-1 (Ax + ω) =0 de unde: x = -[A*(aQa*)-1] A*(aQa*)-1ω (7.19) Cu valorile lui x se calculează valorile corelatelor folosind relaţia (7. Prin generalizarea acestea obţinem: m =± 0 [ pvv ] r −h (7.3.16): v = Qa*K Înmulţind această relaţie cu v*Q-1 şi obţinem: v*Q-1v = v*Q-1Qa*K sau: v*Q-1v = v*a*K Din ecuaţia (7.x*A*K (7.18) şi în continuare corecţiile cu prima relaţie din (7.21') * .10) rezultă: av = -Ax -ω sau: v*a* = -x*A* -ω şi deci: v*pv = -ω *K .21) este folosită la calculul erorii medii pătratice a unităţii de pondere este cazul măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate cu precizii diferite.16).

26) Egalităţile (7.L . -1-matricea coloană a mărimilor măsurate. valorile probabile ale mărimilor măsurate. exprimată prin (7.26) poate fi aplicată formula (3.24') şi (7.25) (7.19) x = { .34) şi obţinem: .este matricea coloană a valorilor probabile.22) Se poate.Qa*(aQa*)-1 [-A(A*(aQa*)-1A)-1A*(aQa*)-1 + E ] a }1 (7. Ţinând seama de relaţiile (7.[ A*(aQa*)-1 ] -1A*(aQa*)-1a } 1 Egalităţile (7. (7. aşadar.24) (7.20) precum şi de faptul că: ω =a1 egalitatea (7.23) (7.19) şi (7. acestea reprezentând. Fie.25') pot fi scrise sub forma unei singure egalităţi matriceale şi anume: La funcţia de mărimi măsurate. de asemenea scrie matricea x în funcţie de elementele măsurate 1.3. în scrierea matriceală relaţia: L=1+v în care: . .22) devine: L = { E .25') Se înţelege că D şi C reprezintă notaţiile (matriceale) care corespund expresiilor cuprinse în interiorul acoladelor.24') x=C1 (7.matricea coloană a corecţiilor probabile. EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE Mărimile măsurate 1 corectate cu corecţiile v. le notăm cu L.25) pot fi scrise simplificat astfel: L=D1 (7. după cum se ştie.6.v .2. folosind relaţia  L  D   =   1  x  C  (7.24) şi (7.

27) DQD*={E+Qa* (aQa*)-1A[A* (aQa*)-1A] -1A* (aQa*)-1a-Qa* (aQa*)-1a}x xQ{E+a* (aQa*)-1A[A(aQa*)-1aQ-a* (aQa*)-1aQ} După înmulţiri şi reduceri se obţine: DQD*=Q-Qa* (aQa*)-1aQ+Qa* (aQa*)-1A[A* (aQa*)-1A] -1A* (aQa*)-1aQ (7.27) se obţin astfel: (7..28) Analog se stabilesc: CQC*=[A* (aQa*)-1A] -1A* (aQ*)-1aQa* (aQa*)-1A[A* (aQa*)-1A] -1 sau: CQC*=[A* (aQa*)-1A]-1 DQC*=CQD*={E+Qa* (aQa*)-1A[A* (aQa*)-1A] -1A* (aQa*)-1a-Qa* (aQa*)-1a}Q{a* (aQa*)-1A[A* (aQa*)-1A] -1 = -Qa* (aQa*)-1a[A* (aQa*)-1A]-1 (7.30) obţinem: QLL=Q-Qa* (aQa*)-1aQ+Qa* (aQa*)-1aQ**A*(aQa*)-1aQ Q**=[A* (aQa*)-1A] –1 QLx=-Qa* (aQa*)-1aQ** (7.+ ghxh (7..32) .29) Egalând elementele matricelor din (7.27) şi ţinând seama de expresiile (7.29) şi (7. QL L QL x   D  * *  D a* DD Q* C   =   Q(D C ) =  * *  C   Qx L Qx x   C   CQ D Q C Elementele matricei produs din (7. (7.+ fn(ln+vn) + g1x1 + g2x2 +.3.31) 6.30) (7.3... COEFICIENTUL DE PONDERE AL UNEI FUNCŢII DE MĂRIMI OBŢINUTE PRIN MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE OBSERVAŢII Considerăm funcţia: F = f0 + f1(l1+v1) + f2(l2+v2) +.28).

Q0AQ0AA*Q0aQf-Qa*Q0aaa*Q0AQ0A*Q0a .Q0aQf+f*Qa*Q0aQa*Q0aQf+g*Q0A*Q0aQa*Q0aQf-f*Qa*Q0AQ0gf*Qa*Q0AQ0A*Q0aQa*Q0AQ0g+f*Qa*Q0aQa*Q0AQ0g+g*Q0A*Q0aQa*Q0AQ0g QFF=f*QLLf-2g*Q0A*Q0aQf+g*Q**g (7.36) matricea: M=f* + f*Qa*Q0 AQ0A*Q0a -f*Qa*Qa g*Q0A*Q0a şi transpusa: M*=f+a*Q0AQ0A*Q0aQf-a*QaQf-a*Q0AQ0g rezultă: QFF = (f*Q + f*Qa*Q0AQ0A*Q0aQ .34) .g*Q0A*Q0al în care: Q0=(aQa*)-1 Q0=(A*Q0A)-1=Q** Referindu-ne numai la termenii în l funcţia (7.36) (7.Q0aaf+f*Qa*Q0AQ0A*Q0aQa*.19) şi (7.34) se poate scrie: F=Ml Coeficientul de pondere al funcţiei (7.33) devine: F = f0 + f*l + f*Qa*Q0 (AQ0A*Q0-E)al .20) funcţia (7.f*Qa*Q0aQ .35) (7.a*Q0aQ0g) QFF=f*Qf+f*Qa*Q0AQ0A*Q0aQf-f*Qa*Q0aQf-g*Q0A*Q0aQf+f*Qa*Q0AQ0A* . Luând în considerare relaţiile (7.g*Q0A*Q0aQ)x(f+a*Q0AQ0 A*Q0aQf .a*Q0aQf .35) se obţine : QFF=MQM* Înlocuind în (7.sau matriceal: F = f0 + f* (l+v) + g*x = f0 + f*l + f*v + g*x (7.Qf-g*Q0A*Q0aQa*Q0AQ0A*Q0aQf-f*Qa*Q0aQf-f*Qa*Q0AQ0A*Q0aQa*. .32) .33) în care f* şi g* sunt transpusele matricelor coloană ale coeficienţilor din (7.

143 m h5 = 2.848 m s1=2 Km s2=1 Km s3=1 Km s4=2 Km s5=1 Km s6=2 Km Să se determine valorile probabile ale diferenţelor de nivel. la definirea măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi efectuate. Se consideră o reţea de nivelment geometric (fig. valorile acestora fiind: h1 = 3. pentru acest caz de reţea corespunde următorul sistem de ecuaţii de erori: 0x1+ ω 1 = v1 .v5 .907 m h6 = 4.h5 .v5.HB -x1+ ω -x1+ ω 2 3 = v2 = v3 .905. eroarea medie pătratică a unităţii de pondere şi eroarea medie pătratică cu care se determină cota H1 a punctului P1.(7.x1 + 2.172 m.202 m h3 = 6. B. .0x1 + 0.907 m h4 = 1. P1.735 m h2 = 3. Aşa cum s-a arătat. Sunt măsurate diferenţele de nivel între punctele A.079 sau: -v1 .v6 + ω 5 = 0 în care : H10=HA+h3= 608.x1 + 0 = 0 -v2 + v4 + v5 + 2 = 0 v3 . . 2= 0 -v2 .h6 -v2 + v4 + v5+ω = 0 v3 . 19).H10 ω 3 = HA + h3 . ω 1 = HA + h1 . P2 şi lungimile liniilor de nivelment.37) Exemple : 61.2 = 0 . În reţea sunt cunoscute cotele absolute ale punctelor A şi B: HA=601.H10 ω 4 = -h2 + h4 + h5 ω 5 = h3 . HB=604. .v6 . ω 2 = HB + h2 .8 = 0 -v3 .

ω  0 0                     =        0.2  2. A=    0  −1         0 −1  − 1  .8   0  2 −2         p− 1 = Q =        2 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 2 .     a=       −1 0 0 0 0 0 −1 0 −1 0 0 0 −1 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 −1     0  0    0  .

     aQ =                 −2 0 0 0 0 0 −1 0 −1 0 0 0 −1 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 1 −1 0 0 0 0 −2            2 0 0 0 0 0 1 0 1 0 0 0 1 0 −1 0 1 0 0 −1   0  0   −1   −1  4                   1 (aQa −1 =  *) D     A11 A12 A13 A14 A15 A21 A22 A23 A24 A25 A31 A32 A33 A34 A35 A41 A42 A43 A44 A45 A51 A52 A53 A54 A55 .

1 2 5 − 0. = 8. D=16 .1 2 5  − 0.1 2 5 1. A1 =5 0     1 (a Q *)−1 =  a 1 6     8 0 0 0 0 0 22 − 2 − 6 − 2 0 − 2 22 2 6 0 −6 2 6 2 0 −2 6 2 6                 −1 (a Q*a =  )      0.101 0 A1 =1 0 1 0 −1 1 0 4 −1 0 −1 1 4 A22=22 . A23=-2 .3 7 5 0.3 7 5 0. A24=-6 .3 7 5  − 0.1 2 5 0.5 0 0 0 0   0 0 0 0   1.3 7 5 − 0. A1 =4 0.1 2 5 0. A55=6 .1 2 5− 0.3 7 5 0. A33=22 . A1 =2 0.3 7 5− 0.3 7 5   .3 7 5 0. A35=6 . A44=6 . A34=2 .1 2 5 0. A45=2 .1 2 5 0. A25=-2.

25 x = + 0.5 = + 1 cm       0 0 0  2   −1 0    0 −1 0 −1 0 1    1 0 −1 0 1    0 Qa* =    0 2 0 0 1 0       0 1 0 0 1 −1    2   0 0 0 0 −1              =                    −2 0 0 0 0 −1 0 −1 0 0 −1 0 0 0 0 2 0 0 0 1 0 0 0 0   0  0   1  0  −1   −2   .A*(aQa*)-1=(0 * * -1 -1.5 [A*(aQa*)-1A]-1 = 1/2.25 -0.25 0.25) A (aQa ) A = 2.25 -1.5 = 0.4 A*(aQa*)-1ω = -0.4 . 2.

8 2.2 cm v2 = 1.v3 = 6.733 m (h20) = h20 .v1 = 3.2 5 − 0.2 5 0.2 5 − 0.2 5  − 0.7 5        A x =        0  −1   + − 1 .7 5 − 0.6 0.6 cm v5 = -0.A x ω  0  0         =      0.8 cm v4 = -1 cm (h1 ) = h1 .7 5 0.2 − 1.2 5 0.7 5 0.v2 = 3.826 m .2 5  0.2 cm (h40) = h40 + v4 = 1.2 1.089 m 0 0 v4 = 0.8 −1 2 −2             v= −             − 0.2 5 − 0.8 cm v6 = -2.2              v1 = 0.8 1 − 0.071 m (h60) = h60 + v6 = 4.184 m (h30) = h30 .     −  Q *a(a Q* )a1 =        −1 0 0 0 0 0   0 0 0 0  −1 0 0 0   0 −1 − −  − 0.2 5 − 0.149 m (h50) = h50 + v5 = 2.917 m H1 = H10 + x1 = 608.

5 =± = ±1 4 cm/ Km . 0 m .3  1.1   0.1  − 2.m =± 0 [ pvv ] 7.5 x*A*K = 0 v*Q-1v = 7.1    −ω *K = 7.4 0 4 =± .5 = [pvv] m 1 =± 0 Q * * =± . r −h 5−1 sau: v*Q-1v = -ω *K .1   2.9 c H m 1 .x*A*K      * −1 K = − (a Q )a (A x ω ) =  +        − 0.

6. Fie P1 un asemenea punct (fig... z.5.1) .6. y1. P1R0 definite de punctul P1 (cunoscute prin coordonatele lui x1. un asemenea caz este întâlnit la dezvoltarea reţelelor geodezice. 2.2 = v 2  x+ y + z − 3 = v 3 y x+ y +1 z + ( O P1 P 2 − O P P 3 )  − 4 = v 4  y + z − 5 = v 5  z − 6 = v 6 (8. 20) şi unghiurile măsurate. x 4 5 y R0  − 1= v 1  x+ y . MĂSURĂTORI DIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII 1. y. Se pune problema determinării unghiurilor x. notate cu 1. şi punctele P0 şi R0 necunoscute. . DEFINIREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII Admitem că într-un punct de triangulaţie geodezică de ordin superior sunt măsurate unghiurile prin metoda serilor binare.. P2 x P0 1 P1 2 3 6 z P3 Figura 20 Unghiurile sunt deter-minate de direcţiile P1P2 şi P1P3 (ale căror orientări sunt cunoscute) şi de direcţiileP1P0. prin valorile lor probabile.

3) x0 +y0 +z0 +(OP1P 2 −OP1P 3) =ω 1.z0. SISTEMUL ECUAŢIILOR NORMALE În paragraful precedent s-a arătat că în practic geodezică se întâlnesc situaţii când anumite mărimi.1) devine: ∆x ∆ x+∆ y +l1 = v1 + l2 = v2 (8. ∆ y.2) s-a notat : l 1 = x0 − 1  l 2 =x0 +y0 −2  l 3 =x0 + y0 +z0 −3  l 4 = y0 −4  l 5 = y0 +z0 −5  l 6 = z0 −6 (8.. SISTEMUL ECUAŢIILOR DE ERORI.. Cu aceste notaţii sistemul de ecuaţii (8.3) . x2.2) ∆ x + ∆ y + ∆ z + l3 = v3 ∆ y + l4 = v4 ∆ y + ∆ z + l5 = v5 ∆z +l6 = v6 ∆ x+∆ y+∆ z+ω =0 În sistemul de ecuaţii (8.valorile provizorii ale unghiurilor: ∆ x. ∆ z .Pe baza celor precizate putem forma sistemul de ecuaţii: Notăm: x0.. + h1xh + l1 = v1 a2x1 + b2x2 + . + h2xh + l2 = v2 ----------------------(8.y0.corecţiile valorilor provizorii. xh sunt legate de n observaţii printr-un sistem de forma: a1x1 + b1x2 + ....6.. . fie acestea x1.

anx1 + bnx2 + ... + hnxh + ln = vn şi în acelaşi timp trebuie să îndeplinească în mod strict r condiţii scrise astfel:

A1x1 + A2x2 + ... + Ahxh + ω 1 = 0 B1x1 + B2x2 + ... + Bhxh + ω 2 = 0 ----------------------R1x1 + R2x2 + ... + Rhxh + ω r = 0 O asemenea categorie de măsurători constituie i combinaţie între măsurătorile indirecte şi măsurătorile condiţionate, cu precizarea că între numărul observaţiilor n, numărul necunoscutelor h şi numărul condiţiilor r există inegalităţile : n>h;r<h Rezolvarea directă a acestei probleme constă în exprimarea primelor r necunoscute din (8.5) în funcţie de celelalte h-r necunoscute şi substituirea lor în (8.4). Se obţine un sistem de n ecuaţii cu h-r necunoscute în care n > h-r şi care se rezolvă utilizând teoria măsurătorilor indirecte. Eroare medie pătratică a unei singure măsurători este:
m =± 0 [vv ] n− h+ r

(8.5)

(8.6)

Sistemul de ecuaţii format din sistemele (8.4) şi (8.5) poate fi rezolvat utilizând metoda corelatelor. În acest sens construim funcţia de minim astfel: F = v12 + v22 +...+ vn2-2K1 (A1x1 + A2x2 + ... + Ahxh + ω 1 ) -2K2 (B1x1 + B2x2 + ... + Bhxh + ω 2 ) ---------------------------2Kr (R1x1 + R2x2 + ... + Rhxh + ω r ) = minim (8.7)

−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−

δF δv1 δv2 δvn = 2v 1 + 2v2 +... + 2vn − 2A1K 1 − 2B1K 2 −... − 2R1K R = 0 δx1 δx1 δx1 δx1 δF δv1 δv2 δvn = 2v 1 + 2v2 +...+ 2vn − 2A2K 1 − 2B2K 2 −...− 2R2KR = 0 δx2 δx2 δx2 δx2 δF δv1 δv2 δvn = 2v 1 + 2v2 +...+ 2vn − 2AhK 1 − 2BhK 2 −... − 2RhKR = 0 δxh δxh δxh δxh

(8.8)

Este cunoscut, că minimul funcţiei (8.7) se află pentru valorile care anulează derivatele parţiale ale acesteia în raport cu x1, x2, ..., xn, deci putem scrie: Ţinând seama de sistemul de ecuaţii (8.4) sistemul (8.8) devine [aa]x1 + [ab]x2 +...+ [ah]xh - A1K1 - B1K2 -...- R1Kr + [al] = 0 -----------------------------------------[ah]x1 + [bh]x2 +...+ [hh]xh - AhK1 - BhK2 -...- RhKr + [hl] = 0 La sistemul de ecuaţii (8.9) se adaugă sistemul (8.5) şi se obţine un sistem de ecuaţii normale format din h+r ecuaţii cu h+r necunoscute. Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii normale (folosind schema de reducere) se obţin valorile necunoscutelor x1, x2, ..., xh. (8.9)

1.7. EXPRIMAREA MATRICEALĂ A MĂSURĂTORILOR INDIRECTE SUPUSE LA CONDIŢII
Matriceal sistemul de ecuaţii (8.4) poate fi scris prin egalitatea: Ax + l = v în care: A- matricea coeficienţilor necunoscutelor din (8.4); l - matricea coloană a termenilor liberi (mărimile măsurate); x - matricea coloană a necunoscutelor; v - matricea coloană corecţiilor; De asemenea pentru sistemul de ecuaţii (8.5) folosim egalitatea Bx + ω = 0 în care: B- matricea coeficienţilor necunoscutelor din (8.5); ω - matricea coloană a termenilor liberi. (8.11) (8.10)

Aşadar pentru măsurătorile indirecte supuse la condiţii există următorul sistem de ecuaţii de erori: Ax + l = v Bx + ω = 0 Condiţia de minim care se ataşează sistemului (8.12) are forma: F = v*v - 2K*( Bx + ω ) = minim (8.13) (8.12)

După derivare se obţine:
A*Ax + A*l - B*K = 0 Bx + ω =0 sau pentru cazul general al măsurătorilor ponderate: (A*pA)x + A*pl - B*K = 0 Bx + ω = 0 Sistemul de ecuaţii (8.15) se rezolvă scriind: x = -(A*pA)-1A*pl + (A*pA)-1B*K Notăm: (A*pA)-1 = Q0 şi atunci x = - Q0A*pl + Q0B*K respectiv: - BQ0A*pl +B Q0B*K + ω = 0 de unde: B Q0B*K = BQ0A*pl - ω şi K = (B Q0B*)-1( BQ0A*pl - ω) Cu egalitatea (8.18), egalitatea (8.16') devine: x = -Q0A*pl + Q0B*(BQ0B*)-1BQ0A*pl - Q0B*(BQ0B*)-1ω sau: x = Qo{[ B*(BQ0B*)-1BQ0 - E]A*l -B*(BQ0B*)-1ω } (8.20) (8.19) (8.18) (8.17) (8.16') (8.16) (8.15) (8.14)

Matricea coeficienţilor de pondere, pentru mărimile x care se determină, se stabileşte după ce în prealabil acestea se exprimă în funcţie de mărimile măsurate direct. Pentru acestea din sistemul (8.15) putem scrie: - din prima ecuaţie: (A*pA)x = -A*p1 + B*K x = -Q0A*pl + Q0B*K ; QO = (A*pA)-1 - introducem expresia lui x în a doua ecuaţie: -BQ0A*pl + BQ0B*K+ ω = 0 BQ0B*K = BQ0A*pl - ω K= QBQ0A*pl - Qω ; Q = (BQ0B*)-1

- introducem expresia lui K în prima ecuaţie: x = -Q0A*pl + Q0B* QBQ0A*pl - Q0B*Qω x = Q0[(B* QBQ0A*pl + A*pl )l - B*Qω] Luând în considerare numai termenul care conţine matricea l avem: Q** = Q0(B* QBQ0A*p - A*p )Q(pAQ0B*QB-pA)Q0 După rezolvare şi reduceri obţinem: Q**=Q0 - Q0B*QBQ0 Eroarea medie pătratică a unităţii de pondere se stabileşte cu relaţia:
m =± 0 [ pvv ] n− h+ r

(8.21)

(8.22)

(8.23)

în care: [pvv] = x*A*pAx + 2x*A*pl + l*pl = x*A*pl - x*B*K + l*pl (8.24)

Exemplu

62. Considerăm în punctul geodezic P1 direcţiile: P1P2, P1P0, P1R0, şi P1P3. Între aceste direcţii se măsoară unghiurile 1, 2, ..., 6 după metoda serii binare

P2 x1 P0 1 P1 2 3 6
Figura 21 QP1P2=37g2101400 QP1P3=200.34.47

(fig.21). Se obţin din măsurători valorile (aceleaşi cu cele din exemplul 42).
 1=6 g1 08 00 3 5 1  = 0 .2 .2 2 18 2 9  3 = 6 . 3. 9 1 31 3  =4 ..4 4 5 5  5 =9 . 7. 1 99 5  6 =5 . 11 49 . 7

4 5

x2 R0 x3 P3

Sunt date orientările direcţiilor P1P2 şi P1P3 cu valorile:

Să se determine valorile probabile ale unghiurilor x1, x2, x3. Formăm sistemul de ecuaţii ( ca la exemplul 42).

∆ x1 ∆ x1 + ∆ x2

+ 0 = v1 -300 = v2

∆ x1+ ∆ x2 + ∆ x3 +400 = v3 ∆ ∆
x2 +0 = v4

x2 + ∆ x3+1100= v5


la care se adaugă ecuaţia de condiţie:

x3 +0 = v6

∆ x1+ ∆ x2 + ∆ x3 +1000 = 0
Valorile probabile ale unghiurilor formate de direcţii se stabilesc egalităţile: x 1 = x 10 + x 1 x 2 = x 20 + x 2 x 3 = x 30 + x 3 S-a considerat: x10 = 1 = 63.15.81

7.45 x30 = 6 =54.06.200 ∆ x3 = .500 x2=45g.500 Eroarea medie pătratică a unei singure măsurători este: .910.500 În cele din urmă se calculează: x1=63g.0. utilizând schema de reducere şi se obţine: ∆ x2 = . este: 3∆ x2 + 2∆ x3 +21 = 0 2∆ x2 + 4∆ x3 +34 = 0 Se rezolvă.6 = v3 ∆ x 2 + 0∆ x 3 + 0 = v 4 0 ∆ x2 + ∆ x3 +11 = v5 0 ∆ x2 + ∆ x3 + 0 = v 6 Sistemul ecuaţiilor normale.∆ x3 -13 = v2 0 ∆ x2 + 0 ∆ x 3 .4300 x3=54g.150.91.17 Termenul liber din ultima ecuaţie s-a obţinut astfel: w = x10 + x20 + x30 + ( QP1P2-QP1P3) = 1000 Rezolvarea directă Din ultima ecuaţie a sistemului ecuaţiilor de erori obţinem: ∆ x1 = .500 şi cu acestea din ultima ecuaţie a sistemului iniţial rezultă: ∆ x1 = .x20 = 4 =45.∆ x3 -10 Prin înlocuire în celelalte rezultă sistemul: .∆ x3 -10 = v1 0 ∆ x2 .∆ x2 .09.060.∆ x2 .80. corespunzător sistemului de ecuaţii de erori obţinut.

2 5 0.m =± 0 [vv ] 60 5 .(A* A)− 1 =  − 4 8 − 4  16  1 2 3  0 −4 8             0. A =  0 1 1 1 1 0  .2 5 0    (A* A)− 1 = Qo =  − 0.5 − 0. =± = ±3 9oo .2 5  0 − 0.5 − 0.2 5 0.5      . B = (1 1 1) 0   0 0 1 0 1 1   1    1        3 2 1  8 −4 0  1    A* A =  2 4 2  . n− h+ r 6− 3+1 Rezolvarea matriceală Avem matricile:       A=        1 0 1 1 1 1 0 1 0 1 0 0   0 0     1 1 1 0 0 0 1 *   .

2 5   Q0B* =  0  .2 5     (BQ0B*)-1ω = 20    2 2 2   B* (B QB* )− 1B =  2 2 2  0  2 2 2        0.5 0 0.5 0 0.   0.5. (B 0Q * )− 1 = 2 B B  0. B 0Q * = 0.5    B* (B QB* )− 1B Q=  0.5 0 0.5  0 0  0.5      .

      l=          0  −3      1  4  *   .5      2 20     B* (BQ 0B* ) −1 = 2.5    B* (B QQ* )− 1B Q− E =  0.5 0 0.5  0 0  0. A l =  1 2 0   1 5   1 1    0       − 0.5 0 − 0. B* (BQ 0B* ) −1ω = 20 2 20        7    [B* (B QB* )− 1B Q− E =  − 4  0 0  −7      .5 − 1 0.

200 .5 − 0.5                ∆ x1 = .5 − 0.500 . ∆ x3 = .0. ∆ x2 = . 7   20  −13       [B* (BQB * ) −1 BQ 0 − E ]A* 1− B* (BQ 0B*) −1ω = − 4 −  20 =  − 24 − 7  20 − 27               ∆ x1   0.500 .2 5 0   − 1 3  − 0.2 5  − 2 4 =  − 2   ∆ x3   0 − 0.7.5         ∆ x =  ∆ x2  =  − 0.5   − 2 7  − 7.2 5 0.2 5 0.

.2K1 (Bx + W ) = minim în care: K = Krl .4) (9.4.. SISTEMUL ECUAŢILOR NORMALE Se consideră cazul general al măsurătorilor.1. K1 = Kul . SISTEMUL ECUAŢIILOR DE ERORI..2) =0 (9...3) (9. TEORIA GENERALĂ A MĂSURĂTORILOR 1..8.2K* (av + Ax + L ) . Matematic.5) (9.)există atunci când : (9. acest caz general se exprimă prin relaţiile matriciale : av + Ax + L = 0 Bx + W în care : a = arn ..7. x2 . fiind respectate în acelaşi timp anumite relaţii care corespund unor condiţii geometrice. A = Arh .1) . p = pnn Minimul funcţiei (9.xh se determină indirect pe baza mai multor observaţii efectuate.) este rezolvabil dacă i se ataşează condiţia : F = v* pv . L = Lrl . cazul în care mărimile x1 .. B = Buh W = Wuh + x = xhl fiind îndeplinite inegalităţile : r<n r>h u<h Sistemul (9..

Sistemul (9.8’) (9.1) formează sistemul : v = p-1 a K A* K + B* K1 = 0 av + Ax + L = 0 Bx + W = 0 care rezultă complet cazul general al măsurătorilor .8’) rezultă : p-1 K + Ax + L = 0 A* K v = p-1 K sau : K = .8’) prin particularizare se obţin relaţiile corespunzătoare fiecărui gen de măsurători .p (Ax + L) =0 .pentru măsurătorile indirecte . examinat mai sus .) împreuna cu egalităţile (9.a* K = 0 A* K + B* K1 = 0 Egalităţile (9.1 ∂F 1 ∂F =0.8) poate fi scris şi sub forma : (ap-1a*)K + Ax + L = 0 A* K + B* K1 = 0 Bx + W = 0 (9. =0 2 ∂v 2 ∂x (9.avem în (9.6) deci când: pv .8) (9.7) v = p-1 a* K Din relaţiile matriciale (9.1) : a = E (matricea unitate) B=o şi atunci din (9. De exemplu .7.

sistemul ecuaţiilor de erori 1.se introduce în a treia ecuaţie : BQ0 (B* K1 .A* Q0 L) .8’) se poate scrie : .se introduce în a doua ecuaţie -A* Q0 Ax . EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE La stabilirea matricilor coeficienţilor de pondere pentru mărimile x şi v . Pentru aceasta din sistemul (9.10) utilizate cu ecuaţia doua conduce la egalitatea : − A*Q0 Ax − A*Q0 L + B*Q (BQ0 A*Q0 L − W) = 0 de unde : x = Q0 B*Q (BQ0 A*Q0 L − W) − A*Q0 L Grupând după L rezultă : [ ] (9.A* Q0 L + B* K1 = 0 B* K1 = A* Q0 Ax + A* Q0 L şi : x = (A* Q0 A)-1 (B* K1 .11) .sistemul ecuaţiilor normale v = . Q = ( BQ 0 B * ) ( ) − 1 (9.BQ0 A* Q0 L + W = 0 de unde : 0 * K1= Q BQ A Q0 L −W .Q0L .(A* p A)x + A* p L = 0 .trebuie ca iniţial să se stabilească o legătură liniara între aceste mărimi şi mărimile măsurate 1.(Ax + L) .egalităţile (9. Q0 = (A* Q0 A)-1 .9.din prima ecuaţie K = .9) .9) şi (9.A* Q0 L) + W = 0 sau : BQ0B*K1 .Q0 Ax .10) .A* Q0 L) x = Q0 (B* K1 . Q0 = (ap-1 a*)-1 (9.

12) si (9.13) (9.(Q 0 B * QBQ 0 A * Q0 − Q 0 A * Q0 L − Q0 B * QW ) Cum : L = al rezultă : x = Q 0 B* QBQ0 − E A*Q0al − R R = Q0 B* Q W ( ) (9.14) Luând în considerare numai termenii în l şi notând : C = Q 0 B* QBQ 0 − E A* Q0a ( ) D = 1 .a* Q AQ0 B* QBQ0 − E A* Q0 + E a 1 0 relaţiile (9.a* Q0 AQ0 B* QBQ0 − E A*Q + E al + R0 1 R0 = p-1 a* Q0 AR Mărimile măsurate l după compensare au valorile : L=l+v [ ( ) ] (9.12) Analog pentru corecţiile v vom scrie : v = -p a* ( Q0 Ax+ Q0L ) = 1 = − p−1a*Q0 Ax − p−1a*Q0 L = = − p−1a*Q0 A Q0B* QBQ0 A*Q0 − Q0 A*Q0 al − Q0 B* Q W − p−1a*Q0al sau : [( ) ] v = -p.p.15) .14) se scriu : x = Cl L = Dl sau :  L   D   =  ⋅l  x  C      [ ( ) ] (9.

QaQ0 AQ0 B* QBQ0 − E A*Q0 + E aQ [ ( ) ] (9.16) Elementele matricei (9.Notăm : Q = p-1 Conform celor arătate se poate forma matricea coeficienţilor de pondere : ( Q) = Q Q  D D  Q Q D C   =  * * QL QX XC X C  Q Q D C * * LLLX { E − a [QA(Q B QB − E )Q A + E ]Q aQ} * 0 * 0 * 0 (9. Dezvoltând şi reducând termenii asemenea se obţine : * DQD* = Q .16) se calculează după cum urmează : DQD* = E − Qa*Q0 AQ0 B* QBQ0 − E A*Q0 + E a Q ⋅ { [ ( ) ]} .18) .17) CQC * = Q0 B* QBQ0 − E A*Q0aQa*Q0 A Q 0 B* QB − E Q 0 După dezvoltări şi reduceri se obţine : CQC * = Q0 B*QBQ 0 ( ) ( ) (9.

EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE Dacă reducem cazul general.u şi deci : m0 = ± v* pv r − h+ u (9.17).18) si (9. 1.x* A* K Prin particularizarea relaţiei (9.10.(9.20) h1 – numărul de necunoscute care se determină prin reducere .21) în care : v* p v = . la cazul măsurătorilor indirecte cu observaţii multiple putem aplica relaţia : m0 = ± v* pv r −h 1 (9. Q − Q *Q0A a0B*QQB 0A*QQ +  a Q * * D = CQ − CC * D 0 * *  ⋅  + Q Q A a A QQa − QQQ a a Q  0 0 0 * 0* 0 * 0 ⋅ a Q0A B QQB − aQ 0A Q ( ) După dezvoltări şi reduceri se obţine : DQC* = Qa* Q0 AQ0 B* QBQ0 − E ( ) (9. Dar : h1 = h .19) Prin particularizarea relaţiilor (9.19) se obţin matricele ponderilor pentru fiecare gen de măsurători.L* K .22) se obţine relaţia corespunzătoare fiecărui gen de măsurători . .

.+ hrxh + mrxk+1+nrxh+2 + ……+ trxn – lr = vr pentru care : r>n (10.1) . REZOLVAREA PE GRUPE DE ECUAŢII A SISTEMELOR ECUAŢIILOR DE ERORI 1..11.8. REDUCEREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE LA MĂSURĂTORI INDIRECTE CU MAI MULTE MARIMI MĂSURATE 1. aix1 + bix2 + …..+ hi+1xh + mi+1xh+1+ni+1xh+2 + ……+ ti+1xn – li+1 = vi+1 ----------------------------------------------------arx1 + brx2 + …..+ hixh – li = vi Grupa a II – a: ai+1x1 + bi+1x2 + ….. PROCEDEU DE REZOLVARE ÎN BLOC Se pot întâlni cazuri în problemele geodezice la care sistemul ecuaţiilor de erori specific măsurătorilor indirecte să fie format din două grupe de ecuaţii cu număr diferit de corecţii..+ h2xh – l2 = v2 ……………………………….+ h1xh – l1 = v1 a2x1 + b2x2 + ….3. MĂSURĂTORI INDIRECTE 1.1. În acest sens considerăm sistemul de ecuaţii : Grupa I : a1x1 + b1x2 + ….17.17.3.

Sub forma matricială sistemul se poate scrie : A1x – L1 = V1 A2x + B2 y – L2 = V2 Sistemul de ecuaţii (10.2) poate fi scris astfel : C1z – L1 = V1 C2z – L2 = V2 s-a notat : C1 = (A1 0) (10.3) (10.2)

C2 = (A2 B2)

Z=

 x    y

(10.4)

Rezolvarea în ansamblu a sistemului este posibilă dacă se îndeplineşte condiţia : F = V*1P1V1 + V*2P2V2 = minim Condiţia (10.5) este îndeplinită atunci când :
1∂ F =0 2∂ Z
* * * * (C1 P C1 +C2 P2C2 ) z = C1 P L1 +C2 P2 L2 1 1

(10.5)

(10.7)

Conform notaţiilor (10.4), relaţia matricială (10.7) ia forma :

  A  x P(A0)+B=PL 0 y0 B 

** 1 2 12 1 *2 1 *2 22
x = x +∆ x v1 =v1 +∆ 1 v

(10.8)

1.3.17.2. PROCEDEU DE REZOLVARE PE GRUPE
Rezolvarea pe grupe a sistemului de ecuaţii (10.2) se efectuează rezolvând mai întâi prima grupă a sistemului. Prin aceasta se determină necunoscutele provizorii X şi corecţiile provizorii V. Notăm: (10.9)

în care : ∆ x – sunt corecţiile necunoscutelor provizorii; ∆ v1- sunt corecţiile corecţiilor provizorii. Necunoscutele provizorii x şi corecţiile provizorii V1 se determină din prima grupă de ecuaţii :
A1 x L 1 = V1

(10.10)

respectiv :

(A 1 P1A1 ) x = A1 P1L1 x = (A 1 P1A1 ) -1 A1 P1L1 = Q xx A1 P1L1
Pentru grupa II-a se poate scrie : A2(x+ ∆ x) + B2y – L2 = V2 A2x + A2∆ x + B2y – L2 = V2 V2 - A2∆ x - B2y = L2 – A2x Notăm : A2x -L2 = W si cu aceasta : V2 - A2∆ x - B2y = W sau:
* * *

*

*

(10.11)

(10.12)

(10.12.’)

V  (E − A2 ) 2  − B2 y = W  ∆x  
sau : B*V – B2y = W (10.12.’’) în care :

B* = (E – A2); V =

 V2     ∆ x

Matricea coeficienţilor ponderilor este :

P 0  Q=    0 Qx 
−1 2

(10.13)

Conform celor arătate la teoria măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate putem forma sistemul de ecuaţii normale :

  P 0  E  (E− A2)  *K− B2=W  0 Qx− A2 * B2K= 0
−1 2
Dezvoltăm prima ecuaţie după cum urmează :

(10.14)

(P + AQ A )K− B y = W
−1 * 2 2x2 2
−1 2

E  P − A Q   K − B y = W − A s :a u
−1 2 2x * 2 2

(10.15)

Notăm:

(P

* + A2Q xx A2 )

−1

= K −1

(10.16)

Sistemul de ecuaţii (10.14), ţinând seama de (10.15) şi (10.16), devine :

K = K −1 (W + B2 y )
* B2 K = 0

(10.17)

Combinând cele două ecuaţii într-o singură ecuaţie rezultă :
* B2 K −1 (W + B2 y ) = 0

de unde : y = −( B K B2 ) B K W
* 2 * 2 − 1 − 1 − 1

(10.18)

Cu valorile lui y obţinute din egalitatea (10.18) determinăm matricea k, folosind prima egalitate din (10.17), şi cu aceasta matricile corecţiilor V2 şi ∆ x folosind relaţia matriciala :

V   P 0  E    =    * K  ∆ x  0 Qx   − A2 s: a u −1 22 V   P    = * K ∆ x  − x AQ 2 du : en d e −1 22 (10.19) V=PK ∆ x= − Q A K * x2 −1 22 .

Exemplu : 63. Să se rezolve exemplul 52 pe grupe de ecuaţii. Formăm sistemul ecuaţiilor de erori astfel : Grupa I-a ∆ x1 ∆ x1 + ∆ x2 ∆ x2 Grupa II-a + 0 = V1 .3 = V2 + 0 = V4 ∆ x1 + ∆ x2 + ∆ x3 + 4 = V3 ∆ x2 + ∆ x3 + 11 = V5 ∆ x3 + 0 = V3 Din prima grupă avem : A1∆x −L1 =V1 în care : .

.6 6 6 0.6 6 = 6Q∆ x∆ x   .1 0  V1   ∆x1  A1=1 .6 6 6 − 0.3 3 3 ( A A) =  − 0.L1=3 ∆x . V=2 ∆  x2  0 1 0 V  3 * −1 1 ∆ x = ( A A) A L p o n sd ueenrg it cal eul en i t a t e a * −1 * 1  0.

* 011 AL=  110 1 ∆ x=   1   0     3 3 =   3    0  .

LBA 22 =−1.1  1 −4      =20 1.y=∆x3 1 0  1  0       2  6    2∆ xA =  1 . = 2∆ LxAW 2 =−  1  2  0  0    . =1.

5(0.3 0.16 6 .5 1)  1 2= − 4.01 5 20  5   −1 −1 * −1 K = (P2 + A2Q∆ x∆ xA2) =  − .3 0.03 6 30 3   −1 * K = P2 + A2Q∆ x∆ xA2 =  .03 3.6 3 6 3 6  .5 0    ∆ x0 = − Q∆ x∆ x A2*K .5 6    y = − 0. 0.01 2.06 − 2 .06 520 5  0 0 0   B* K − 1B = 2 (B*K − 1B)− 1 = 0.5 0.3  3 3 A2Q x∆∆ x =    − 0.16 360 6  0 0 1    .

5    W B2y=+ 1  −  4.5  4.5 1.5    0    −1 K = K (W + B2 y) =  4. 6   4.5  4.5 0    .5 =  7.52  0   4.5   0    * A2k =  4.

5 ∆x= +∆x= + =  1  −3 −2 0 0 1 .− 1.5 2.5 1.5 ∆x ∆x=− = =   3 −3  0     ∆x2 0 1 .

l1 = v1 a2x2 + b2x2 + … + h2xh .21) Rezolvarea în bloc a sistemului (10. realizându-se în acest fel o rezolvare parţială .1.3.20) aix1 + bix2 + … + hixh .lr = vr r>h Scris matriceal .li = vi Grupa II-a: ai+1x1 + bi+1x2 + … + hi+1xh .18. pe grupe de ecuaţii şi creându-se un mecanism mai elastic de calcul.18.20) are forma : A1x .l2 = v2 …………………………………………………… (10. că sistemul de ecuaţii (10.5cc 1.21) este un caz particular al sistemului şi anume cazul în care coeficienţii necunoscutelor xh+1 . PROCEDEU DE REZOLVARE ÎN BLOC Teoria măsurătorilor corelate se poate aplica la un sistem de ecuaţii de erori scris pentru măsurători indirecte .li+1 = vi+1 …………………………………. xh+2 . Fie în acest sens sistemul : Grupa I-a: a1x1 + b1x1 + … + h1xh .∆x = 2. arx1 + brx2 + … + hrxh . REDUCEREA MĂSURĂTORILOR INDIRECTE LA MĂSURĂTORI DIRECTE CU CONDIŢII 1.5cc 1 ∆x2 = −2cc ∆x3 = −4. xn sunt nuli .8) devine : (A1*P1A1 + A2*P2A2)x = (A1*P1L1 + A2*P2L2) .21) se efectuează folosind condiţia: F = V1*P1V1 + V2*P2V2 = minim (10.22) Având în vedere .. deci când : B2 = 0 rezultă că ecuaţia matriciala (10.L1 = V1 A2x . sistemul (10.L2 = V2 (10.3. … .

3.L2 Sub altă formă ecuaţia se scrie : B*V = W în care : (10.L 1 (10.30) Matricea coeficienţilor de pondere pentru sistemul de ecuaţii este : .L 2 = V2 sau : V2 .2. PROCEDEU DE REZOLVARE PE GRUPE Rezolvarea pe grupe de ecuaţii .29) (10.A2) . obţinându-se necunoscute provizorii x şi corecţiile provizorii V .27) B* = (E . Necunoscutele şi corecţiile provizorii se obţin din ecuaţiile : x = (A1*P1A1)-1A1*P1L1 = QxxA1*P1L1 şi : V =A1 x .21) (pentru care i ≥ h).26) Pentru grupa II-a de ecuaţii se scrie : A 2 ( x +∆ x) .A2 ∆ x = W în care : W = A2x .28) (10.25) (10. constă în a rezolva grupa I-a a sistemului (10.23) 1.24) (10. cu care se procedează în continuare la rezolvarea grupei a II-a .de unde : x = (A1*P1A1 + A2*P2A2)-1(A1*P1L1 + A2*P2L2) Matricea coeficienţilor de pondere este : Qxx = (A1*P1A1 + A2*P2A2)-1 (10. V=  V2     ∆ x (10.18.

32) .−1 2 Q= P  0  0  Q x şi cu aceasta .conform egalităţii . putem scrie :   P 0   E  (E−A2)  *K=W 0  Qx−A2 −1 2 Prin dezvoltare şi notând : [ P2-1 + A2QxxA2* ]-1 = K-1 se obţine : K = K-1 W şi cu aceasta matricea corecţiilor : (10.31) (10. corespunzătoare măsurătorilor condiţionate.

Prin analogie matricea coeficienţilor de pondere corespunzători mărimilor obţinute prin măsurători indirecte şi rezolvate pe grupe de ecuaţii are forma :  Q ll Ql x Ql y   22 2 2  Ql2x = y Ql2x Qx x Qx  y    Ql y Qx y Qy y 2  Comparând matricile (7.27) şi (10.34) .33) Egalităţile (10.32) . (10.19. Elementele matricei sunt exprimate prin relaţiile (7.19).3.17) şi (10. (10. V   P    = * K x ∆  − AQ   x 2 x −1 22 B2 = o . EXPRESIILE COEFICIENŢILOR DE PONDERE S-a arătat că matricea coeficienţilor de pondere corespunzători observaţiilor compensate . la măsurătorile indirecte cu mai multe mărimi măsurate este dată de egalitatea (7.34) rezultă : (10.27).33) se obţin şi prin particularizarea relaţiilor (10. pentru 1.31).

31). dacă pentru cazul rezolvării pe grupe prin reducere la măsurători indirecte cu mai multe mărimi măsurate.36) .36) devine : (10. reluăm egalitatea : QLL = Q – Qa*(aQa*)-1 aQ + Qa*(aQa*)-1AQXXA*(aQa*)-1aQ care după condiţiile (10..35) Pentru calculul elementelor matricilor din (10.Q = L L x yx x y  QQ x Q x y  l2x    P 0   E Q=  a= *.Q = . punem condiţiile : (10. l2 QQ l2x Ql2y Q = . A=B2 0 Q  − A  x   2 x −1 2* Aşa dar.35) se pot folosii relaţiile (7.

P 0  P 0 E  P 0  Q = −   K (E− A)  + 0 Q  0 Q − A 0 Q         −1 −1 P2 0 E  −1 −1* −1 −1* P2 0  +  K B 22 K B2 B2K E− A2)(    * −1 −1 −1 2 2 −1 2 L L * 2 x x2x x x (10.37) [] .

37) s-a notat :  P 0  E −1* ( − AE 2)   * a )( =  Q0 Qx − A2x = a     −1 2 −1  −1  E   −1 * −1 −1 (P2 −= A2Qx) *x (P2 += A2QxA2) = Kx  − A2 Dezvoltând termenul al doilea din egalitatea se obţine : −1 .În (10.

38) Dacă notăm : K-1B2 [B2*K-1B2]-1 B2*K-1 = K1-1 (10.37) dezvoltat conduce la următoarea matrice (Mo) : .P 0 E  P 0      K ( E− A )   = 0 Q − A 0 Q       −1 2 −1 −1 2 * 2 x 2x x x  PKP = * −1 −1  − Q A PK  x 2 2x −1 −1 −1 −1 −1 2 2 2 2x x − KP AQ   * −1  Qx A2K A2Qx  x (10.39) termenul al treilea din egalitatea (10.

35) se obţine : (10. (10. că: − 1 2 − 1 − 1 − 1 2 1 A2Q x x QLx = −Qa * ( aQa * ) AQ xx −1 În condiţiile (10.38).41) Ql2 x = p k A2Q xx − p k S-a arătat. de asemeni. P K P − P K AQ  M0 =  * − 1 − 1 * − 1   − Q A K P Q A K AQ   x x2 2 xx 2 2 x  x −1 −1 −1 2 2 −1 −1 2 2xx − − − − Ql1l2 = p2 1k −1 p2 1 + p2 1k −1 p2 1 * * Q xx = Q xx −Q x x A2 k −1 A2Q xx + Q xx A2 k1 A2Q xx − 1 (10.36) devine: .37).40) Din relaţiile (10. (10.40) şi conform notaţiilor (10.

42) Din (10.35) şi (10. − p k B( k B)   p 0   E   Q = −  k B( k B) =  Q Ak B ( k B )  0 Q − A   −1 −−* 1 1 2 22 2 2 −1 L x * 22 2 −1 * −1 * −1 x 2 x 2 22 2 Q xx = A* ( aQa * ) A −1 −−* 1 1 −1 (10.42) rezultă: − * Ql2 y = −p2 1k −1 B2 ( B2 k −1 B2 ) −1 − 1 * * Q xy = Q x x A2 k −1 B2 ( B2 k −1 B2 ) (10.43) sau : [ ] −1 .

8) poate fi scris explicit astfel: . Sistemul de ecuaţii (10.44) Într-o formă mai concentrată expresiile coeficienţilor de pondere se scriu astfel : K 0 = B2Q yy * Q yy = ( B2 K −1 B2 ) −1 − − − Ql2l2 = p2 1 − p2 1 ( k −1 −k1−1 ) p2 1 * Q x x = Q xx −Q x x A2 ( k −1 −k1−1 ) A2Q x x − Ql2 x = p2 1 ( k −1 −k1−1 ) A2Q x x (10.45) Ql2 y = −p2 k −1k 0 * Q xy = Q xx A2 k −1k 0 Pe baza relaţiilor stabilite rezultă o observaţie importantă.   p− 1 0   E   − 1 * 2 * −1 Qx=B2(E−A2) x  *B2 (2kB)== Qy y   0 Qx−A2   − * K1 1 = K −1 B2Q yy ⋅ B2 K −1 = K −1 K 0 B * K −1 −−1 1 (10.

Qyy . Qxy .46) astfel : .x   AP + APA APA  APL+ APL   =  * *   *  y  B2PA2 B2PB2  B2PL2  şi de aici rezultă : −1 * * ** * 1122 22 1122  Q Q   A PA + A P A  =  Q Q   B*P A  y xy   y 2 2 2 −1 * * * x x y 1 11 2 2 2 2 2 2 APA   * B2P2B2 (10. sunt date de relaţiile (10.46) Cum matricile coeficienţilor de pondere Qxx .45) se găseşte inversa matricei din (10.

34) constă în particularizarea relaţiilor (10. Pentru aceasta formăm funcţia: F =V1* PV1 +V2* P2V2 1 Dar: (10.50) . dacă B2 = 0 .47) Pentru cazul rezolvări pe grupe de ecuaţii prin procedeul de reducere la măsurători condiţionate matricea coeficienţilor de pondere se obţine prin particularizarea matricei (10. au fost arătate prin relaţia (5. Rezultă că este necesar să se stabilească procedeul de calcul al termenului V*PV în cazul compensării pe grupe tratată mai sus.182) elementele de calcul care intră în expresia erorii medii pătratice a unităţii de pondere.1) pentru B2 = 0. sistemul (10. APA + A PA APA   Q − Q (kA − k )AQ Q A kk     =  B*PA B*PB   Q A* − kk 01 (B* −1Bk )−1  2 2 2 2 2 2  x 2 2 2  Q yy = 0 Qxy = 0 Q12 y = 0 − 1 * − 1 − 1 * − 01 * * * 1 11 2 2 2 2 2 2 x x 2 1 2 x x 2 (10. pe baza inverselor matricilor unitare.3.34) în sensul că.48) Din analiza egalităţilor (10.24) şi ultima din (10.20) rezultă din sistemul (10. K-11 = 0. 1.49) care permite stabilirea inversei unei sume de două matrici simetrice. şi în consecinţă: Q1212 = P2−1 − P2−1 ⋅ k −1 ⋅ P2−1 Q12 x = P2−1 ⋅ k −1 ⋅ A2 Qxx Qxx = Qx x − Qx x A2x k −1 A2 Qx x (10.48) rezultă o egalitate foarte importantă: (A P A * 1 1 1 * + A2 P2 A2 ) −1 * = Q x x −Q x x A2 k −1 A2Q x x (10.20.45) Astfel. Particularizarea matricei (10. EROAREA MEDIE PĂTRATICĂ A UNITĂŢII DE PONDERE La teoria măsurătorilor indirecte.

56) . putem scrie şi relaţia: * F = V 1 P V1 + (W * + y * B2 ) K 1 * sau F = V P V1 + (W + y B ) K * 1 1 * * * 2 − 1 (10. dar adaptată privind semnul.51) cu produsul P1 şi se obţine: P1A 1∆x = P1∆V1 şi cu această funcţie F din (10.51’) Reluăm notaţiile: x =x + x ∆ V1 = 1 + V1 V ∆ Obţinem: A1 x + ∆ − L1 =V1 + ∆ 1 x V sau : A1 x + A1∆x − L1 =V1 + ∆ 1 V cum însã A1 x − L1 =V1 rezultã : A1 ∆ = ∆ 1 x V ( ) (10.V1 =V1 + ∆V1 V1* = V1* + ∆V1* şi deci : F = V 1 +∆ 1 P V1 +∆ 1 +V2* P V2 = V V 1 2 =V PV1 +2V1 * P ∆ 1 +V2* P V2 +∆ 1 * P ∆ V 1 V 1 1 V 2 * 1 ( * * ) ( ) (10.51) Înmulţim egalitatea (10. prin reducere la măsurători condiţionate.52) * F =V 1 P V 1 +V 2 P V 2 +2 x A1 −L* P A1∆ +∆ * A1 P A1 ∆ x x * 1 x 1 2 1 1 * * ( * ) sau − − F =V 1 P P1 +V 2 P2 P 2 +2 x *Q x 1 ∆ +∆ *Q x 1 ∆ −2 L* P A1∆ x x x x 1 1 1 x x − F =V 1 P V 1 +V 2 P2V 2 + 2 x +∆ * Q x 1 ∆ −2 L* P A1 ∆ x x x 1 1 x * * * * (10.50’) devine: (10.54) ( * ) Conform relaţiei corespunzătoare măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate.55) (W + yB 2 ) Pentru procedeul de rezolvare pe grupe de ecuaţii a măsurătorilor indirecte. B2=0 şi în consecinţă: F =V 1 P V 1 +W * K 1 * (10.

59) rezolvă complet problema. 2 ∂∆x 1 ∂F =0 2 ∂y Derivând se obţine: . La compensarea observaţiilor indirecte este cunoscută formula de control: A* PV = 0 care. trebuie să se stabilească: * F = ∆x * A1 P A1∆x + V2* P2V2 − 2 K * (V2 − A2 ∆x − B2 y − W ) = min im 1 Condiţia de minim are loc atunci când: 1 ∂F = 0. drept care în cele ce urmează se procedează la verificarea relaţiilor (10. W = A2 x − L2 Respectând regulile uzuale în determinarea extremelor.51).57) Termenii din sumă sunt forme pătratice.57) respectiv: ∆V1* P ∆V1 +V2* P2V2 = min im 1 Condiţia de minim ataşată la sistemul: A 2 x + ∆x + B 2 y − L 2 = V2 (10.58) ia forma: * ∆x * A1 P A1∆x +V2* P2V2 = min im 1 Iar sistemul (10. 2 ∂V2 1 ∂F = 0. După rezolvarea primei grupe.21.59) după dezvoltări devine: V2 − A 2 ∆x − B 2 y = W.17) şi (10. va fi prezentată sub forma: * A* PV1 + A2 P2V2 = 0 1 Corecţiile V1 obţinute din rezolvarea grupei a I-a satisfac cu siguranţă formula de control: A* PV1 = 0 1 Pentru îndeplinirea completă a formulei de control este necesar a se gãsi minimul totalului pătratelor erorilor. primul termen respectă condiţia de minim.1. fapt pentru care aceştia sunt întotdeauna pozitivi. rezolvarea grupei a II-a impunând minimul şi asupra celorlalţi termeni ai formulei (10.1) a presupus formarea unui sistem de ecuaţii specific măsurătorilor indirecte cu mai multe măsurători. VERIFICAREA VALABILITĂŢII PROCEDEELOR APLICATE Rezolvarea pe grupe de ecuaţii a sistemelor ecuaţiilor de erori de tipul (10. Se pune problema valabilităţii acestui procedeu.58) ( ) (10.3. aplicată în cazul nostru. (10. Conform relaţiei (10. total care se construieşte după cum s-a arătat în baza formulei: F =V 1 P V 1 +∆ 1* P ∆ 1 + 2* P2V2 V 1 V V 1 * (10.19) utilizând o metodă de deducere.

32) şi (10.33).61) Pe de altă parte: V2 = A2 ∆x +W * V2 = −A2Q xx A2 K +W * A2Q xx A2 K + P2−1 K = W (10.60) Valabilitatea procedeului de reducere a măsurătorilor indirecte la măsurători condiţionate se verifică prin obţinerea după o metodă directă a relaţiilor (10.62) K = K −1W Exemplu: 64. Metoda directă. Din rezolvarea exemplului 63 reconsiderăm matricea : .P2V2 −K = 0 * * A1 P A1∆ + A2 K = 0 x 1 * B2 K = 0 de unde: V2 = P2−1 K * B2 K = 0 * * ∆x = −( A1 P A1 ) A2 K 1 − 1 (10. eroarea medie pătratică a unităţii de pondere şi erorile medii pătratice cu care s-au obţinut mărimile respective. 2 ∂V2 1 ∂F =0 2 ∆x Derivând se obţine: P2V2 − K = 0 * * A1 P A1∆x + A2 K = 0 1 de unde: V2 = P2−1 K * * ∆x = −( A1 P A1 ) A2 K 1 −1 (10. Să se calculeze coeficienţii de pondere ai mărimilor determinate în exemplul 63. coincide cu a determina minimul funcţiei: * F = ∆x * A1 P A1∆x +V2* P2V 2−2 K * (V2 − A2 ∆x −W ) 1 Condiţia de minim are loc atunci când: 1 ∂F = 0. aşa cum s-a mai arătat.

1 2 0.0 3 6 30 3  * −1  −1 −1 K = P