You are on page 1of 30

1

1. Inceputurile 1944(12 noiembrie)- se infiinteaza ARLUS (Asociatia Romana pentru Strangerea Legaturilor cu Uniunea Sovietica), avandu-l presedinte pe Constantin I. Parhon. Presedintele sectiei literatura si filosofie este M. Sadoveanu. La 10 decembrie apare primul numar al revistei Veac Nou, principalul instrument propagandistic al asociatie. 1945-se infiinteaza Universitatea Muncitoreasca a PCR, numita din 1946” Stefan Gheorghidiu”, inalta scoala de pregatire muncitoreasca pentru fiii si fiicele poporului. In 1946- se da publicitatii o prima lista cuprinzand titlurile a 2638 de carti care sunt interzise, din bibliotecile publice si distruse. In 1948- se tipareste, intr-un volum de peste 500 de pagini, o noua lista de Publicatii interzise, care cuprinde un numar sporit de autori si titluri: 8779. Astfel, din librarii, biblioteci publice si chiar case sunt confiscate si distruse carti semnate de Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Ion Agarbiceanu, Dimitrie Anghel, Nicolae Balcescu, ConstantinBacalbasa, I.A.Bassarabescu, L.Blaga, I.Barbu, G.Bacovia, Gh.Braiescu, Al.Bratescu-Voinesti, Dimitri Bolintineanu, Dimitrie Cantemir, Otilia Cazimir, Serban Cioculescu, Emil Cioran, G.Cosbuc, Anghel Demetrescu, Victoria Eftimiu, Mircea Eliade, M.Eminescu, Nicolae Fimilion, Radu Gyr, Ion Ghica, Octavian Goga, B.P.Hasdeu, Aton Holban, G.I.Bratianu, Eugen Ionescu, Titu Maiorescu, Gib.I.Mihailescu, Costache Negruzzi, Alexandru Odobescu, Anton Pann, Hortensia Papadat-Bengescu si inca multi altii. In ianuarie 1948, numele lui Tudor Arghezii insusi este scos din literature, iar volumul cu “Una suta una poeme”, retras din librarii. In 1949- sunt interzise 119 creatii populare cu “continut ideologic neadecvat”( cantece inspirate de Maria Tanase, Maria Lataretu, Fanica Luca, Ioana Radu si altii),multe din ele pentru ca vehiculau formula legionara”foaie verde”. Devine obligatorie inregistrarea masinii de scris la Militie. In 1949- se infiinteaza Scoala de Literatura ”Mihai Eminescu”, al carei scop era sa produca scriitori pe banda rulanta. Conditiile admiterii:o rigine sociala”sanatoasa” si recomandarea comitetului de partid. Va fi desfiintata in 1955. In 1952- in urma aparitie “genialei” lucrarea tovarasului Stalin, Maximul si problemele lingvisticii ,este suprimata revista “Cum vorbim” redactata de Al.Graur; este totodata,c riticata ”atitudinea dusmanoasa” al linghvistilor Iorgu Iordan, Al. Rossetti si Al. Graur, ultimii doi fiind scosi din invatamant ca necorespunzatori. Omul nou.Viata noua

2

Autoritatile nu scapa din vedere scoala,fiind interesate primenirea ideological a manualelor si a programelor didactice(intruncat toata manualele anterioare anului 1947 fusesera scoase din uz).In 1948, reforma sovietizanta a invatamantului schimba radical compozitia de clasa a personalului didactic,infiintandu-se facultati muncitoresti care produc pe banda,in cateva luni,”specialisti”cu origine sanatoasa,abti sa-i inlocuiasca pe cei diponibilizati,concediati sau trimisi in puscarie.Tinerii studiaza dupa materiale de propaganda cu vag aspect didactic incropite la repezeala,pe masura ce se publica scrieri cu mesaj cumunsit si se impun nume noi.In anul 1950 apar Tezele provizorii de istoria literaturii romane, in care creatia literara era ilustrata intre altii, de necunoscuti precum Ion Paun-Pincio, D.Th.Neculita, Raicu Ionescu-Rion, Al.Sahia, A.Toma, Dan Desliu, Maria Banus si Mihai Benciuc. Suntconsiderate ”snoabe”, ”mistice”, ”descompuse”, ”dezumanizate”, ”degenerate”,”morbide”,si“decadente”toate creatiile simboliste, ermetice suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste si etc.Este condamnat,de asemenea,tot ce tine de esteism.Insusi locul in literature al lui M.Eminescu e pus sub semnul intrebarii,caci poetul nu numai ca am impartasit si propagate o filosofie ideaslista si un pessimist contagios,dar a si compus versuri ce poarta semnele”periculoase”ale formalismului decadente.Cine nu scria intr-un limbaj popular acccesibil si nu avea o conceptie “inalta”,materialist dialectica asupra vietii, cine arata o cat de mica simpatie pentru intimitati poetice,pentru naturalism,pentru erotism si divertisment,pentru proza analitica,politista sau de aventuri se descalifica in ochii partidului ca scriitor. Numerosi intelectuali de prestigiu au fost arestati si condamnati la multi ani de ichisoare,fiind acuzati de uneltire impotriva ordinii sociale printre ei se numra C-tin Noica,Dinu Pillat,Al.Paleologu,Vladimir Streinu,V.Voiculescu,Nechifor Crainic. Cultura româna dupa instaurarea comunismului Atitudinea puterii fata de scriitori, de creatori, în general, a fost una de continuu control, în acest scop fiind organizate servicii sau subservicii speciale si specializate: de cenzura si de securitate. La acestea se adauga „îndrumarea" literaturii de catre partid si activistii sai culturali. Literatura si presa, discursul scris tiparit erau supuse unei lecturi de verificare a continutului, dupa alte criterii decât cele estetice sau jurnalistice. In cele patru decenii de comunism, raporturile literaturii cu politicul, respectiv cu puterea, au trecut prin mai multe etape, dinamismul lor fiind în strânsa legatura cu pozitionarea pe plan national si international a regimului. In perioada comunismului, în literatura româna s-a manifestat constant, dar în forme si cu intensitati diferite, un fenomen de subordonare a literarului fata de comenzile politicului, de aservire fata de ideologia si programul Partidului Comunist, corelat cu o atitudine umana, de slujire si de aplicare a politicii comuniste în domeniul literaturii, adeseori în schimbul unor beneficii de diferite tipuri. De aceea se poate vorbi despre o literatura aservita ideologiei comuniste, chiar daca termenul de „literatura" în acest caz este golit de înteles sau de baza. Acest tip de literatura, în afara literarului propriu-zis, s-a caracterizat prin: • „îndrumarea" literaturii de catre Partid si cadrele sale; • utilizarea unor genuri si specii literare pentru slujirea ideologiei comuniste; • impunerea unor scriitori si critici literari, fideli regimului, si criticarea, sanctionarea si

3

Literatura are. cu putin timp înainte de Revolutia din Octombrie. fara traditie. în acest timp. impusa în 1932 de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. emanata de clasei 4 . în statutul acestei organizatii. lansate de Lenin: în societatea împartita îi clase antagonice. peisajul literar din timpul comunismului poate fi prezentat în câteva etape.eliminarea celor care se abateau de la „linia" trasata de Partid. legata de viata si d lupta poporului. organizatie „muncitoreasca cultural-educativa cu caracter de masa". Specificul primei etape este determinat de regimul politic de tip fundamentalist si de sovietizarea impuse de Stalin în România si în celelalte tari din lagarul socialist. Odata cu înfiintarea Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietica. Etapa relativei liberalizari (1964-1971). exista o cultura înaintata. în comentariile si analizele ulterioare acestui interval de timp. Cu un numar din ce în ce mai mare de filiale. oficial. pe de alta parte. cea burgheza. la rândul ei. Stalin îl defineste pe scriitor ca „inginer al sufletelor". si eliminarea elementelor retrograde ale vechii societati. înfiintata în Rusia în 1917. Promotorii ei sustin ca. articolul 1. o singura dimensiune: „de propaganda si de agitatie". Etapa comunismului nationalist (1971-1989). În România. în 1934. decadenta. aceasta literatura trebuia sa creeze suportul mental si afectiv necesar înregimentarii populatiei în slujba idealului comunist. în numele unei arte „noi". de modelul si controlul sovietic. Continutul acestei arte se prezinta sub doua fatete: pe de c parte. este o sustinere a noului care se naste din dezvoltarea socialista. dictata si hotarâta la Moscova. organizatia devine incomoda si Lenin manevreaza subordonarea ei fata de partid. încadrata într-o conceptie unica despre arta. Etapa stalinista înseamna pentru literatura româna aplicare: teoriei celor doua culturi. transformata în directive. se decide ca realismul socialist este metoda fundamentala de creatie pentru literatura si critica literara sovietica. în folosul societatii si al culturii socialiste. spre deosebire de arta burgheza. fiind învestita cu misiunea istorica de a exprima. de a transmite si de a impune ideologia de partid. precum si datoria educarii si transformarii ideologice a muncitorilor în spiritul socialismului. fara continuitate. Proletcultismul este un termen aplicat literaturii române ideologizate din perioada stalinista. Realismul socialist este arma ideologica a muncitorilor si înseamna arta în slujba revolutiei. si una retrograda. este o critica a trecutului. La origine. în functie de dinamica regimului politic. odata cu lichidarea Proletcultului. Aceasta metoda impune artistului „o reprezentare istorica adevarata a realitatii concrete în dezvoltarea ei revolutionara". realismul socialist da artei valoare de sinteza si capacitate de proiectie în viitor. având caracter mai mult avangardist. Proletcultul este lichidat în 1932. adica a tarelor mostenite de k societatea burgheza. pe baza unui spirit critic ascutit. Proletcult îsi declara autonomia fata de ideologia leninista. Realismul socialist desemneaza conceptia despre arta de tip doctrinar. termenul se refera la organizatia Proletcult („cultura proletara"). determinata.Pentru a denumi acest tip de literatura au fost preluate doua formule din Uniunea Sovietica: proletcultism si realism socialist. Realismul socialist impune alta relatie cu trecutul: „preluarea critica si creatoare a celor mai valoroase cuceriri". care copiaza realitatea. fara mostenire. fiind convenite cel putin trei repere: Etapa stalinista (1948-1964). Aceste etape au fost descrise de critici si cercetatori contemporani în diferite moduri.

si proza de inspiratie istorica (Vlad Tepes. eroul conducator . iar în 1948.partidul glorios. care au asigurat continuitatea literaturii române. P.Romania Doua principale instrumente au facut posibila perpetuarea dicataturii comuniste: politia politica si propaganda. Alti autori au fost scosi din circulatie prin interdictia tacita de a nu mai fi publicati (Maiorescu. în acelasi timp.R. cuceririle socialismului. comandate. Poporul. prin care acest personaj apare fie ca victima. Proza. de 522 de pagini. fie ca fiinta profunda. sa înregistreze contributii valoroase. din perioada postbelica. un rol important în asigurarea alinierii ideologice avându-1 critica literara. Astfel.perfect manevrabil. fiind trecuta în asazisele fonduri secrete ale bibliotecilor • reeditarea selectiva.dominante în descompunere. asa cum s-a întâmplat cu biblioteca lui E. dramaturgia au continuat însa. prin luarea cultului eroilor. abordând doua teme de predilectie: lupta dintre nou si vechi (cu o schema epica simpla: inginerul tânar si capabil. capabila sa analizeze trecutul „obiectiv". controlate sau impuse de „Partid".nu mai sunt unice si obligatorii. în 1946 apare catalogul Publicatii scoase din circulatie cu 1863 de titluri dintre care 762 în limba româna. de a legitima regimul politic comunist.Scopul lor a fost sa distruga cetateanul. angajat într-o întreprindere de stat intra în conflict cu vechea garda si cu profitorii regimului comunist) si istoria nationala. Fenomenul unei literaturi aservite ideologiei si politicii comu-iste nu a încetat dupa depasirea stalinismului în România. care devine un fel de jandarm al Partidului. cum nu trebuie exclusa si influenta lui asupra acestei literaturi. Aceasta ideologizare a determine actiuni de „evaluare" a mostenirii literare: • blamarea unui mare numar de scriitori a caror opera a fost interzisa. Dar atribuirea denumirii de „literatura" scrierilor de circumstanta. • deformarea sensului operei prin interpretare dogmatica. Fenomenul descris mai sus si proportiile lui au fost considerabile. care se supune normei etice). În proza însa un numar însemnat de scrieri contribuie la sustinerea politicii de partid. Scena literara a timpului este coplesita de subliteratura. care este confiscat si folosit ca instrument de propaganda în perioada stalinista. 2. pentru a puncta raporturile scrierilor din aceasta perioada ! politicul. în acest interval politic. cu un supliment de 11 de pagini. S-au întreprins actiuni de epurare a bibliotecilor particulare cu arderea sau confiscarea cartilor. dar. Spiritual civic si in genere.C. Unii comentatori au facut distinctie între literatura aservita regimului (care este obiectul prezentului studiu de caz) si literatura tolerata de regim (literatura propriu-zisa. la care se adauga toate manualele scolare de dinainte de 1947.Ceausescu. poezia. si sa construiasca un individ – omul nou. trebuie studiata cu precautii si studiata ca fenomen al istoriei sociale si culturale. nu trebuie confundat cu literatura româna din aceasta perioada. ui catalog de 10000 de titluri.Versurile lui George Lesnea 5 . Calinescu). Mihai Viteazul sau stramosii daci) asigura politizarea literarului. Etapa relativei liberalizari se caracterizeaza în primul rând in diminuarea controlului ideologic asupra teritoriului liric. Temele impuse . În etapa comunismului nationalist cele doua arii tematice ale prozei sunt continuate cu intentia transparenta de a justifica politica ceausista si noul tip de revolutionar. Lovinescu. „Proza cu activisti" (Eugen Negrici).

conditia insasi a artei din toate timpurile. prin care se înţelegea “redarea” cat mai directa si netransfigurata a “realităţii”. Perioada de deschidere culturala si de liberalizare politica Este perioada de relativa liberalizare. astfel ca unii studenţi de la facultatea de filosofie au fost închişi pentru ca l-au citit pe Kant. teatrul. cinematografia. Poziţia liderului Nicolae Ceausescu stârneşte adeziunea populaţiei si a intelectualilor. in care elita culturala anterioara a fost decapitata fizic sau marginalizata. intervalul 1948-1964.Este perioada in care sunt redescoperite si revalorificate filoanele naţionale ale culturii.invatate de elevi vreme de mai multe decenii.Nimic din ceea ce hotara Conducatorul nu putea fi discutat sau contestat. probabil. dintre anii 1964-1974. mai ales dupa 1968 fundamentul ideologic al sistemului comunist). care a avut efecte benefice asupra mediului cultural. in care se reiau contactele intelectuale cu lumea occidentala. desi realitatea cotidiana producea din ce in ce mai multe motive de nemultumire. cu unele nuanţe puţin semnificative. când România refuza sa participe la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia. Perioada proletcultismului si a dogmatismului stalinist Este perioada care acoperă. Punctul maxim al acestei perioade este atins in 1968. Propaganda glorifica sub numele de 'Epoca de aur'. In linii mari. intr-un limbaj “pe intelesul maselor”. sub raport cultural. perioada in care România a trăit sub agresiunea unui model cultural de ocupaţie. exprima. Blaga.‘Partidul e-n toate/E-nn toate ce sunt/Si-n cele ce maine vor rade la soare/ E-n pruncul din leagan/ Si-n omult carunt/ E-n viata ce vesnic nu moare. a fost inlocuit cu acela al eficientei in ceea ce priveste atingerea obiectivului propagandistic. potrivit “viziunii partidului”.Drept urmare scriitorul a devenit un simplu executant al comenzii ideologice venite din partea partidului. cel mai exact natura dominatiei totalitare.Principiul estetic. vizând distrugerea memoriei istorice si rusificarea instituţiilor. In creaţia artistica s-a impus canonul “realismului socialist”. Voiculescu). o diversificare stilistica si realizări de performanta. putem deosebi trei perioade relativ distincte ale regimului comunist: dogmatismul stalinist din anii ’50. .. a invatamantului si a culturii in ansamblul ei. interzişi pentru lectura. Propaganda prin intermediul literaturii a simplificat la maximum mecanismul creatiei. literatura si presa culturala cunosc o înnoire de substanţa.Sunt reabilitaţi o serie de scriitori si gânditori care înainte fusesera interzişi sau marginalizaţi (Arghezi. Goga.Artele plastice. 6 . epoca de relativa liberalizare si epoca de restalinizare pana in 1989. Este epoca in care marii autori erau puşi la “index”. Este perioada unui “holocaust” al culturii naţionale.epoca Ceausescu' cultul personalitatii Conducatorului (care a devenit. o arta aservita total propagandei.

in muzica si cinematografie apar opere de valoare. 3. s. dar mediile universitare încep sa aibă acces la revistele si cartile de specialitate din Occident. Hegel. Augustin Buzura.). Rebreanu. scara de valori este refăcuta după criterii estetice. interpreţi. in mediile intelectuale au apărut si acţiuni de opoziţie fata de regim (mişcarea iniţiata de Paul Goma in 1977). Marin Preda si Eugen Barbu. Sartre. Doina Cornea etc. intelectualii reintra astfel in circuitul informaţional si ştiinţific. Arghezi. filosofie. regizori. Unele grupuri s-au izolat si au lucrat temeinic in sfera unor discipline sau preocupări culturale majore. Aceasta atitudine a fost numita ulterior “rezistenta prin cultura”. Platon.D. isi înnoieşte radical limbajul.) au ales calea exilului. apar manuale noi. clădind opere de valoare. Rosca. dificila si complicata 7 . Vianu. Totuşi. Geo Bogza. Genul Epic Literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta. Croce. Dorin Tudoran. Balcescu.a. generaţia lui Nichita Stanescu. se traduc autori de referinţa din gândirea filosofica (Kant. operaţia de restituire a culturii naţionale continua si in anii ’80. se reinfiinteaza facultatea de sociologie etc Deşi cei care nu scriau pe placul propagandei oficiale aveau dificultati in a publica. Lovinescu. Nicolae Breban. precum “Istoria” lui Călinescu. critica literara dobândeşte un fundament teoretic solid. Datorita unor iniţiative editoriale apar lucrări monumentale. Camus). de la Paltinis. Sadoveanu. precum a fost grupul din jurul lui Constantin Noica. ediţia integrala a lui Eminescu. Theodor Mazilu. sunt asimilate noile formule literare occidentale. alături de Zaharia Stancu. In artele plastice si in mişcarea teatrala. D. istoria literaturii romane. unii scriitori si intelectuali au denunţat public incalcarea drepturilor omului si a libertăţii de exprimare. Ion Alexandru. începuta de Perpessicius. Iorga. disciplinele sociale se eliberează treptat de marxismul dogmatic. Aristotel. Dan Petrescu. Programele din invatamantul umanist sunt refăcute.R. unii creatori (artişti plastici. Motru. iniţiind miscari de dizidenta (Mihai Botez.Este perioada in care. Literatura aservita ideologiei comuniste. sunt eliminate erorile si aprecierile aberante din anii proletcultismului. Se fac traduceri masive din scriitorii contemporani. abordările. George Balaita. sub raportul conţinutului si al modului de abordare. E. o serie de intelectuali au refuzat a face compromisuri. Leibnitz. totuşi limitata si selectiva. D. se publica lucrările lui Cantemir. pentru discipline ca istorie. Blaga (opera integrala). după momentul Nicolae Labis (mort in 1956). Ana Blandiana. stilul. Totodată. Ionescu etc. Mircea Eliade. are loc o deschidere spre cultura occidentala. Adrian Paunescu. nu au renunţat la ţinuta estetica si morala. actori etc. Marin Sorescu. s-au retras in spaţiul cultural.Popescu. se afirma. In acelaşi timp.

partidul si intimitatea. reuseste sa se strecoare în vremurile tulburi ale "obsedantului deceniu" prin scrierea romanului istoric în trei volume despre personalitatea lui Nicolae Balcescu „Un om intre oameni” . Desi coplesitor prin cantitate si numar de autori. atitudini. relatiile sociale..Multi scriitori afirmati în perioada interbelica si consacrati definitiv în istoria literaturii sunt nevoiti sa recurga la compromisuri pentru a nu fi interzis sau arestat. Erau respinse si condamnate de critica vremii atitudinile ambigue. lupta cu trecutul retrograd. romancierul Camil Petrescu. supranumita "Obsedantul deceniu". tratata atat dintr-o perspectiva atat personala. Dintre zonele de interes pe care aceasta literatura scrisa in comunism le ofera cercetatorului de azi. pentru ca lipeste la un loc mai multe povesti ce au ca subiect comun societatea romaneasca. asa cum se vede ea in dosarele de Securitate. Un scriitor care a introdus în literatura româna concepte estetice novatoare în perioada interbelica. In perioada realismului socialist. scenele considerate „atipice. Apar în aceasta perioada câteva romane importante cu o epica si tipologie a personajelor înscrise în valoare artistica: "Bietul Ioanide" (1953) de George Calinescu in care tema abordata este viata sociala. de reusita si ratare. Proza avea misiunea de a reflecta „marile transformi din industrie si agricultura.El va reusi astfel sa afle cum apar dragostea. mai târziu. aparut în 1949 si inclus în programa scolara de atunci. volumul I din "Morometii" al lui Marin Preda (1955) care este un roman dedicat "lumii satului si ignoratei complexitati sufletesti a taranului” [Eugen Negriei ] descrie viata si dificultatile unei familii obisnuite de tarani din Câmpia Româna din România de dinainte de razboi si. ar fi poate un exercitiu revelator tocmai pentru cercetatorul care na trait acea parte de istorie. repere morale si sociale iar o corelare a „adevarurilor“ romanesti cu oglinda acelei lumi. tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica. ’60 si ’70 . de compromis si rezistenta. din perioada de început a comunismului în România.degradarea familiei sub influenta macrogrupului dar si viata creatorului de geniu intr-o lume a esecului creator iar George Calinescu "a deschis pârtie pentru romanul citadin" prin "Bietul Ioanide".literatura scrisa vreodata in spatiul romanesc. frumusetea si maretia eroului comunist. Perioada anilor '60 face posibila o schimbare evidenta în calitatea literaturii atât din 8 .Speciile în proza ale vremii indica o predilectie pentru pamflet si reportaj. fie muncitor sau taran. De pilda. cu clasele exploatatoare „lupta de clasa". viata intima a personajelor. prin aceea ca protagonistul este construit ca un precursor al comunismului. cat si istorica si Groapa de Eugen Barbu (în 1957) un roman viu contestat dar care s-a impus ca o scriere remarcabila mai ales ca acesta pleaca de la o intamplare reala : desfiintarea unei gropi de gunoi din Capitala.romanul-ciclu "Cronica de familie"(1957) de Petru Dumitriu. romanul lui Mihail Sadoveanu "Mitrea Cocor". dar "plateste" si el pretul aparitiei operei.(1947-1960) scriitorii sunt obligati sa reflecte în operele lor tezele marxist-leniniste.in romanele anilor ’50. romanul de dinainte de 1989 ilustreaza cel mai bine portretul esentializat al unei epoci literare. în satul Malu Surpat. este reprezentativ pentru realismul socialist prin tema conflictului dintre taranii saraci si boierul Cristea Trei-Nasuri. care este de fapt o cronica a familiei romanilor. taranul sau intelectualul. munca frematatoare de pe santiere" rolul partidului. sovaitoare. de idei literare si ideologie politica. una dintre cele mai fierbinti pare sa fie aceea a romanului. Romanele acestei perioade compun un set de valori. eroul sau condamnatul.

Stefan Banulescu. ajungând ca dupa 1990 sa se caracterizeze printr-o explozie literara. cum ar fi "Scoala de la Târgoviste" sau "Optzecistii". Norman Manea. „Cel mai iubit dintre pamanteni" a fost caracterizat drept„romanul unui destin care-si asuma o istorie. in care autorul dezvolta tema raportului dintre fiinta umana si istorie.Al. D. identificând o diversitate de formule narative. Simona Popescu. *Proza fantastica: Emil Botta. * eseul romanesc . *Romanul mitic si realismul artistic: Fanus Neagu.punct de vedere al continutului. * realismul mitic . Perioada anilor '80 este reprezentata. *Romanul pitoresc si baroc: Eugen Barbu. *Eseul romanesc: Alexandru Ivasiuc. Stefan Agopian.Dumitru Tepeneag. romanul postbelic s-a putut dezvolta mai ales pentru ca scriitorii au fost 9 . Ioan Grosan etc. Evolutia prozei traverseaza tematici si formule artistice dintre cele mai variate. în principal de Mircea Nedelciu. dupa cenzura comunista.Ivasiuc. Nicolae Breban. Scriitorii generatiei '80 apartin postmodernismului si sunt constienti ca în literatura se spusese aproape tot si ca ei nu mai au cum sa surprinda cititorii cu noutati. între care: Mircea Nedelciu. Costache Olareanu.Geo Bogza. Stefan Banulescu Notabilele romane cu tema politica ale scriitorilor care s-au lansat în aceasta perioada sunt:"Orgolii" de Augustin Buzura (1977) in care a fost tratata tema dramei intelectualului care intra în conflict cu sistemul comunist din lumea academica si "Cel mai iubit dintre pamânteni" de Marin Preda (1980)-o opera de exceptie. cât si al expresivitatii artistice.Diversitatea tematica a creatiilor literare în proza este reprezentata de : * proza lirica . Acest gen de proza se defineste prin conceptele: metatextualitate. *Metaromanul: Radu Petrescu. Romulus Vulpescu. Paul Goma. Ioan Grosan si Mircea Cartarescu. Mircea Horia Simionescu.Mircea Eliade. Alexandru Musina.Gheorghe Craciun. Zaharia Stancu. de aceea se întorc cu ironie la creatiile anterioare din care preiau fragmente de text devenite celebre.Nicolae Brebân. pe buna dreptate. de altfel. romanul unei istorii care traieste printrun destin" (Eugen Simion). intertextualitate. explicabila. a soartei in puterea careia omul devine o jucarie. Experimentele livresti despre conditia literaturii s-au manifestat prin constituirea unor grupari estetice. Paul Georgescu. Evolutia prozei românesti dupa cel de al Doilea Razboi Mondial se poate caracteriza prin varietatea tematica si artistica a nuvelei si romanului. perioada în care se remarca valoric multi scriitori. *Textualismul: Mircea Cartarescu. * romanul de analiza . textualism. *Realismul psihologic: Marin Preda *Proza de analiza: Nicolae Breban. Mircea Nedelciu. Zaharia Stancu. Augustin Buzura. pe care le introduc în textul lor. * realismul psihologic .Popescu. în studiul "Scriitori români de azi": *Proza poetica: Geo Bogza. Mircea Horia Simionescu In concluzie. Paul Georgescu.Marin Preda. Si lista ar putea continua cu scriitorii care s-au afirmat in aceasta perioada : Sorin Titel. mai mult sau mai putin formale.R. Augustin Buzura.Mircea Cartarescu. Criticul Eugen Simion ordoneaza dupa criteriul compozitiei romanul românesc postbelic.

sau artei decadente. de relatia individului cu istoria. ca spre a proba setea de înnoire a scriitorimii române. în care adeseori erau imitate structuri poetice cunoscute de tipul baladei populare. evazioniste şi intimiste. A. al versului eminescian. legate de viaţa „nouă de la oraşe şi sate". care să poată ajunge la „oamenii muncii". burghezo-moşiereşti. căreia i se trasase misiunea de a însufleţi. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele propuse şi susţinute de către partid.. Toma simte. comunist . cu un mesaj accesibil. Temele era prosovietice sau antiimperialiste.) Genul dramatic 10 . scrise într-o liml „pe înţeles". era una de tip agitatoric.. de perceptia conditiei umane. au abilitatea să înregistreze nu puţine astfel de poezii anticipative. introspectate psihologic si regasite în banalitatea vietii. ca obligatorie schimbarea la faţă a poeziei: Noi ne-am uitat vulcanica putere Şi-am stat să prindem svon din cânt de sfere. Noi Cei Trimeşi. Prezentul luminos. Genul liric Poezia. Reproşându-şi lâncezirea în zona esteticului pur. ce stăpânim Cuvântul Acel ce clatină şi mută munţii E timp să-nvolburăm cu el pământul. Formula consacrată este cea a poemelor narative.. Autorii primei mari antologii comuniste.) (Noi cei trimeşi. le era dictat cum să scrie. crezul înalt al partidului. formale şi cosmopolite. colectivizări agriculturii reprezintă realităţi măreţe. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele cercuri literare rămase. încă din 1943... Poezia nouă în RPR (din 1952).erou civilizator. fără a face concesii artei imperialiste. Să spargem drum prin noapte omenirii Si îndreptar să-ifim cu nimbul frunţii (. coşbucian etc. demne de inspiraţia poeţică. în contrast cu trecutul întunecat. ce să scrie şi cum să se comporte în acord cu profesia lor. victoriile de pe marile şantiere. Să ascultăm cum urcă seva-n flori Nu robi cum gem în jug şi-n închisori. de partid şi binefaceri sale.. Să toarcemfir de-argint din clarul lunii Pe când călăii ştreang torceau şi funii. de omul „nou" şi izbânzile sale. construind personaje cazuale. prin mesajul ei.atrasi de tabloul social.

procesul începând în 1971. care de obicei se ocupau de propaganda politică. ci de „fardarea minciunii”. Epoca de aur a reprezentat pentru gazetarii români o îngrădire a libertătii de exprimare. România literară. România liberă. cu deosebiri în functie de profilul publicatiei. Flacăra Iasului (Iasi) etc. Ateneu din Bacău. În general. Femeia. Munca. încercând să ascundă realitatea din România de la acea vreme. Șeful sectorului suflete (1963). O altă trăsătură semnificativă a realismului socialist a fost necesitatea unui erou pozitiv. • Aurel Baranga: Bal la Făgădău (1946) și. de unde a venit cu idei pentru a schimba România. fie de reviste de profil Flacăra. Vatra. Presa nu era preocupată de adevăr. Exemplele cele mai semnificative sunt: • Mihail Davidoglu: Omul din Ceatal. Cetatea de foc. Criticul literar Mircea Zaciu a denumit "deceniul satanic” perioada 1980-1989. organe deopotrivă ale comitetelor judetene de partid si ale consiliilor populare judetene. Cinema. • Lucia Demetrius: Cumpăna (1949). Presa in perioada comunista După datele oficiale. Vadul nou (1951). Anii negri. • Alexandru Mirodan: Ziariștii (1956). Sportul. Se pare că piesa O scrisoare pierdută a lui Caragiale nu a putut fi reprezentată tocmai din acest motiv: absența unui erou pozitiv 4. • Maria Banuș: Ziua cea Mare. Libertatea. Oameni de azi (1952).etc. perioadă în care cultul personalitătii lui Ceausescu a atins cele mai înalte culmi. Numele acestora reflectau „culoarea” regimului: Făclia (Cluj). Luceafărul. în România se tipăreau 495 de publicatii. în luna decembrie 1989. fie de reviste culturale. presa folosea cam acelasi limbaj. Drapelul (Timisoara). publicau diverse documente de partid si comunicate oficiale. Săptămîna culturală. Viata Studentească din Iasi. În perioada comunistă. prima piesă despre noul sat colectivizat românesc. Existau ziare si reviste centrale.Se preconizează un teatru „militant” cu prezență activă în actualitatea luptei de clasă și solidarizare a întregului popor în jurul idealurilor partidului comunist. Teatrul. după ce Nicolae Ceausescu a făcut o vizită în China si Coreea. presa din România a creat o realitate paralelă. În fiecare judet existau apoi ziarele judetene. fie că era vorba de ziare nationale Scânteia. împreună cu Nicolae Moraru. Contemporanul. Trecerea de la comunismul „liberal” la cultul personalitătii s-a produs treptat. Minerii. Dictatorul român a fost impresionat 11 . Amfiteatru. pentru diferite categorii de cititori.

258). În 1985 au fost desfiintate studiourile regionale de radio. din 1974. forta politică conducătoare a întregii societăti din RSR ” (apud Păsăilă. 2004. în sensul că mass-media a contribuit „pe dos” la formarea omului nou devotat socialismului si comunismului. Televiziunea publică devenise cel mai perfectionist instrument al noncomunicării. Datorită controlului sever al mass-mediei. prin supravegherea strictă a canalelor de comunicare si printr-un emitător unic. Legea presei. cât si la televiziune. Radioteleviziunea Română a fost condusă de Petre Constantin (1981-1990).” Politicul stătea în fata radioului si a televiziunii. aveau loc transformări în acest sens atât la radio. În anul 1977 au fost publicate Decretele nr. 473 si 474. al cărui presedinte era numit prin decret al Consiliului de Stat. fiind sustinut nationalismul românesc. statiile începând activitatea doar pe timpul noptii. pe motivatia că oamenii muncii trebuiau să se trezească odihniti a doua zi. Radioteleviziunea Română trebuia să actioneze pentru aducerea la cunostinta oamenilor muncii a hotărârilor partidului si legilor tării. Presa audiovizuală era condusă de Consiliul National al Radioteleviziunii Române. Informatia se pierdea odată cu buna organizare a programului de televiziune. rolul acesteia în România. realizată prin eliminarea receptorului. De fapt. a presei în general. pe timp de seară. pentru formarea omului nou. 5. Televiziunea devine un pilon principal al strategiei de represiune. maghiară.de "noua revolutie culturală" chineză din epoca lui Mao Zedong si de puternicul cult al personalitătii din epoca lui Kim Ir Sen în Coreea de Nord. În perioada „ deceniului satanic ” . ce consta în două ore de program de televiziune. mai generos. ce priveau institutiile de presă. a fost unul nesemnificativ. Primul decret prevedea ca Radioteleviziunea Română să contribuie prin întreaga sa activitate la înfăptuirea politicii interne si externe a partidului si statului român. respectiv germană. Programele Televiziunii Române au fost reduse la două ore pe zi. între 20:00 si 22:00. în care erau foarte bine pusi în valoare sotii Ceausescu. pentru a fi apti de muncă. Programul de emisie era însă. în căderea regimului comunist. p. a fost o strategie de a lichida posturile care emiteau în limbile străine. datorită măsurilor de economisire a energiei electrice. ZIARUL SCANTEAIA 12 . prevedea faptul că „ presa îsi desfăsoară activitatea sub conducerea PCR. La Radioul national informatiile erau dirijate în aceeasi directie. pentru lărgirea orizontului politico-ideologic si cultural „al celor ce muncesc” . indirect. „Pe măsură ce dictatura se intensifică. Majoritatea emisiunilor vorbeau numai despre „iubitul conducător” si despre sotia sa. urmată de Radiodifuziune. pentru educarea socialistă a maselor. fiind bine stabilit prin legi si documente de partid.

în ceea ce priveşte gazetăria. reticenţa lui Iosif Chişinevschi faţă de noii „intruşi”. materialele aveau un pronunţat atac asupra „ororilor antonesciene” şi a legionarilor. Brucan a ocupat postul de redactor-şef adjunct al ziarului partidului până în 1956. pentru ca „să se mai întărească compoziţia culturală a colectivului redacţional”. după cum se autodefinea. aflat pe postul de secretar general de redacţie. celelalte gazete de pe piaţă erau realizate profesional aşa că. însă numai gazetari nu. după cum menţionează Brucan în aceeaşi carte. era vorba despre Pavel Chirtoacă. din descrierile lui Silviu Brucan. pentru victoria socialismului în patria noastră”. care ştia mai bine muzică decât gazetărie”. Începând din 21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presă a fost acceptată. spune Silviu Brucan. l-a obligat pe acesta să introducă în redacţie câţiva „muncitori fruntaşi”. Aşadar. ceea ce se poate lesne vedea din paginile ziarului este că. Stela Moghioroş. Mai mult decât atât. iar „duşmanii poporului” (legionari. neprofesionişti. Bătălia pentru cititori era aprigă”. chiaburi şi moşieri etc. el fiind un „ideolog neînduplecat” ce „a încurajat pe vremea aceea adunarea cu forţa a populaţiei ţărăneşti în gospodăriile colective şi ceruse pedeapsa capitală pentru cei care se opuneau preluării puterii de către comunişti” Cu timpul. atacul comunist avea în vizor pe oricine era sau se 13 . „eram siliţi să facem faţă concurenţei. au fost aduşi în redacţie Nestor Ignat. care ştia mai bine ungureşte decât româneşte. Miron Constantinescu. Prima echipă a „Scînteii” a fost. În primul an de publicare legală a „Scînteii”. fiecare avea un cusur. era Silviu Brucan. era „un filozof tobă de carte care avea nevoie de un căligraf şi de un grămatic să-i facă articolele inteligibile”. o adunătură de analfabeţi şi oameni ai muncii. Redactorul şef de atunci. specialistul în agricultură. care ştia mai bine ruseşte decât româneşte şi Matei Socor. limba de lemn nu-şi făcuse încă apariţia. Singurul care mai avusese experienţă gazetărească. În perioada de aproximativ opt ani (1944-1951). erau amatori. ce avea „o figură scheletică măcinată de boli după anii de puşcărie. după caracterizarea succintă făcută de Brucan. Cu toate acestea.) erau aspru şi violent criticaţi. Demenyi Iosif Ardeleanu. majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului „Scînteia” din 21 septembrie 1944. universitari.Ziarul Scânteia (după ortografia vremii. deoarece. prin „Scînteia” înţelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului. devenit Scînteia în urma reformei ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 şi octombrie 1940 în condiţiile regimului burghezo-moşieresc. după spusele acestuia. Fără îndoială însă. Aşadar. Îndeobşte. din declaraţiile făcute de Silviu Brucan. pentru a stabili o egalitate între intelectualii din redacţie şi „industria grea”. Ion Călugăru şi Traian Şelmaru. întrega echipă era una atipică.

jafurile şi nelegiuirile bestiale ale călăilor nazişti. „Uniunea 14 .S. aveai la îndemâna doua căi. iată câteve titluri „incitante”: „Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din octombrie”. Acest text vetuperant nu făcea altceva decât să îndemne „clasa muncitoare din România”. şi telegrame omagiale în cinstea lui Stalin. („Scânteia. nici măcar una nu aduce cititorilor un gram de informaţie. tovarăşului Stalin şi tuturor „oamenilor muncii”.S. 13 octombrie. semnat de Silviu Brucan. decretând în acesta un „duşman al poporului”. cu numere dedicate în totalitate Uniunii Sovietice. antonescieni şi legionari”. care abunda în elogii la adresa fratelui de la răsărit. Iată un fragment ce era dedicat „oamenilor muncii”: „Uneltele hitleriste pot fi înlăturate numai prin unirea şi solidaritatea muncitorilor. antonescieni şi legionari. Cu elan patriotic. anul I. cel mai dârz. din aparatul de stat şi din intreprinderile industriale şi comerciale”. 7 Noiembrie erau aniversate în paginile „Scânteii” aşa cum se cuvenea. p. păşind cu fermitate la ridicarea României democratice de mâine”. alături de toate forţele democratice va şti să impună direcţiunii dela SET şi guvernului însuşi. „Armata Roşie”. clasa muncitoare din România pune temelia reconstrucţiei ţării după devastările. plin de abnegaţie şi sacrificiu pentru sprijinirea războiului nostru just împotriva Germaniei hitleriste. un frate de la care România va învăţa multe lucruri. cu o hotărâre nesdruncinată. statistici agricole ale U. Cu alte cuvinte. Numărul 49 din 8 noiembrie 1944 dedicat „Marii Revoluţii Proletare Socialiste din octombrie 1917”. Aşadar. 1944. evident antinazist.R. Prin lupta dârză. cu scopul de „a ridica România democrată de mâine”. Pentru a accentua şi demonstra cele spuse mai sus referitor la textul semnat de Brucan. fie te supui orânduirii impuse cu forţa de socialişti. iată în continuare un scurt fragment: „Trădătorii clasei muncitoare vor fi nimiciţi".considera necomunist. 22. muncitorimea. 3) Sărbătorile naţionale precum 1 Mai. 23 August. alta decât cuvântări. să lupte împotriva „călăilor nazişti. Un articol. are un surplus de 12 pagini. clasa muncitoare din România se află în fruntea asaltului de nimicire a fiarei hitleriste şi a uneltelor ei din ţară. Articolul „Canalia fascistă lucrează” este un alt text calomniator publicat în 13 octombrie 1944 în numărul 22. te reeduci şi accepţi regulile „jocului”. Pe prima pagină apăreau de obicei articole acuzatoare ce instigau la lupta împotriva fasciştilor şi naziştilor. sugereză din titlu ideea de zdrobire. După ce a dat cea mai grea contribuţie de jertfă românească pe altarul măreţei lupte antifasciste. de nimicire a „fiarei naziste şi a uneltelor ei din ţară”. aducând sptijinul cel mai preţios. nr. fie accepţi să mori în propria lege şi să devii disident. În cele ce urmează sunt prezentate succint câteva titluri ce se revărsau în paginile numărului „mamut”. înlăturarea tuturor duşmanilor poporului român. Din toate aceste pagini.

folosirea propagandei prin presă este un „viol psihic”. mai ales în perioada lui Ceauşescu. o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”.. În societatea comunistă. Pe de altă parte. iar în acest caz. Atitudinea critică.S. oricât ar fi de inteligentă. acelaşi Goebbels este citat ca 15 . Amestecul de adevăruri parţiale cu minciuni credibile. „în cei peste 30 de ani de existenţă în regimul comunist. creează într-un final acel produs hibrid numit de comunişti „informaţie oficială”. ceea ce ducea în final la o vulnerabilitate extremă. presa acţionează ca un declanşator infailibil de comportament social programat şi poate determina orientarea în direcţia dorită. o imagine falsă a realităţii reuşitelor şi progresului. de fapt. căci propaganda nu are misiunea de a fi inteligentă. Fiind permanent sub controlul ideologic al puterii politice. Tot ceea ce e negativ este pus doar în cârca occidentului. După acest principiu s’a călăuzit poporul muncitor sovietic în munca sa titanică de a duce şi susţine războiul sfânt pentru apărarea Patriei”. indivizii erau dezarmaţi.Sovietică – salvatoarea omenirii”. cultura sunt toate eludate. Ziariştii erau obligaţi să publice astfel de materiale ce prezentau. ci de a asigura succesul”. atitudine care este prezentă în materialele din campania anticapitalistă. influenţele reciproce dintre membrii grupurilor. Televiziune naţională a însemnat principalul instrument al propagandei şi manipulării populaţiei. Aşa sună art. propaganda şi manipularea erau la ordinea zilei. Realitatea era filtrată cu grijă. televiziunea a avut rolul de îndoctrinare. fiind subordonată în totalitate factorului politico-ideologic”. pentru ca textele despre România să prevadă şi să prezinte doar imaginea unei societăţi perfecte. evenimente dispar şi sunt înlocuite cu expresii şi cuvinte doctrinare plate cu limbă de lemn. încă de la înfiinţarea sa din 1956. intoxicaţi şi hrăniţi cu articole ideologice. În România. căci „propaganda nu are nimic în comun cu adevărul”. a atitudinii şi comportamentului publicului. 12 din Constituţia U. iar propaganda rea este aceea care-şi ratează scopul. Goebbels dispunea de trei sute de ofiţeri şi cinci sute de angajaţi care munceau non-stop la manipularea informaţiei. Conform studiului făcut de Vladimir Volkoff. în afară de presa aservită puterii. Televiziunea Română a fost o televiziune guvernamentală. Silviu Brucan. Într-adevăr. a devenit – prin rotaţia cadrelor – şi directorul TVR. căci tot „micului doctor” i se atribuie şi următoarea expresie. Cum spunea şi Joseph Goebbels – “marele tribun al viului grai şi un propagandist care folosea minciuna într-un mod atât de constant şi de cinic” – „propaganda bună este aceea care duce la succes.R. unde ideologul stalinist şi editorul principal al organului de partid “Scînteia”. tradiţiile. În esenţă. În faţa forţei imense a mass-media. Cine nu munceşte nu mănâncă. într-un alt studiu.S. eliminate. cum că: „o minciună repetată de o mie de ori rămâne minciună. „Cinematografia sovietică” sau „Eroii muncii” din care un pasaj este demn de reţinut: „Munca este o datorie de onoare.

a. Alexandru Zărnescu a apărut și cu activitate solistică (Dor de Eminescu. Din 1973 (prima oară) până în 1985 (ultima oară) au avut loc 1. Nucu Mazilu. Vasile Șeicaru. interpretând piese internaționale: Beatles. comitetul redacţional rămânând iniţial acelaşi. Tatiana Stepa.spunând: „Noi nu vorbim pentru a spune ceva. După plecarea lui Nicolae Enache. trupa a luat o nouă turnură. Alexandru Zărnescu și Romeo Beianu) care acompania întreg spectacolul. care urcau pentru prima dată pe scenă și până la unele piese deja cunoscute a unor formații sau grupuri muzicale și a unor soliști deja afirmați. Doru Stănculescu. Printre cei care au participat au fost: Mircea Vintilă. Dan Andrei Aldea. Ulterior. tipărit pe o singură faţă a paginii. Legat de numele ziarului rămâne şi Combinatul Poligrafic "Casa Scânteii". Membrii Flapo aveau și un microrecital în cadrul cenaclului. Jerry Schwartz -formatia a incercat mai multi clapisti . Cenaclul Flacăra a delectat publicul cu muzică începând de la melodii populare și până la muzică clasică. Dan Chebac. Valeriu Sterian. spectacolele desfășurându-se pe stadioane. Anda Călugăreanu. Stevie Wonder. . De la poezia compusă de însuși Adrian Păunescu (uneori și instant. Castelul. Ricchi e Poveri ș. Evandro Rosetti. unde acesta a fost tipărit până în 1989. Romeo Beianu. Spectacolele au fost interzise în anul 1985. pe scenă) și până la versurile recitate din poeziile poeților consacrați. Spectacolele aveau loc la început luni după-masa/seara în sala teatrului Ion Creangă din București. formație cu care s-a scos și singurul disc cu C. motivul oficial fiind busculada care a avut loc la stadionul Petrolul din Ploiești în timpul unui spectacol. Zărnescu. de la muzica timid îngânată de debutanți anonimi. ci pentru a obţine un anumit efect”. cu titlul "Scînteia poporului". Florian Pittiș. dar niciunul permanent) și acompania majoritatea soliștilor și a cântecelor de grup. Enache.615 spectacole de muzică și poezie. în care fiecare devenea solist. ziarul şi-a schimbat titlul în Adevărul. a venit la C. sălile de spectacol devenind neîncăpătoare. Dusă-i tinerețea). 6. dar mai târziu s-au făcut turnee în toată țara. 16 . Alexandru Zarnescu . Cenaclul Flacara Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural din anii 1970 și prima parte a anilor 1980 condus de poetul Adrian Păunescu. A devenit trupa FlaPo (A. formația Continental (N. În 22 şi 23 decembrie 1989 a apărut un număr special. Începând cu anul 1980 toamna. folk și rock.F. Ștefan Hrușcă.F. Adrian Ivanițchi. care s-a soldat cu mai mulți (9) morți.

în functie de domeniul de activitate: politic. în literatura de specialitate.ca “langue de bois”.. de unde probabil a fost preluata .Pentru cercetatorii de limba româna ai acestui fenomen. ci cu un discurs. Se aplica si dupa 17 . ca în armata.Comunicarea era deformata de continutul discursului oficial. cuvintele si gramatica.. mesajele sunt formulate diferit. C.”(Pierre Dac) Discursul este cel mai frumos mod de a-i manipula pe oameni. presa sau publicitate. La noi.. cu un limbaj unic. mergând preocupati. fara structuri gramaticale proprii). însusirea si utilizarea concreta a unei limbi oarecare sicare totodata a facut posibila creearea limbii ca fenomen general”.7. în acord cu scoala functionala sub semnul careia sta stilistica româneasca. Spre exemplu este întâlnita în limba franceza. “Limba de lemn” este facuta în întregime din elemente împrumutate din limba naturala: ea îi datoreaza totul. cultural. limba de lemn este mai mult decât un sociolect.Comunicarea politica din România a debutat ca apartinând unui partid unic. unde se discuta prin formule standard. astfel încât preocuparea pentru binele cetatenilor carora nu trebuia sa le lipseasca nimic îi coplesea.dar sa lase impresia ca vorbeste despre toate. un limbaj (al propagandei). Prin limbaj se întelege uneori un stil al limbii.“hölzerne Sprache”. comunismul lansase chiar si un anumit mod de a pasi. dar sidupa 1990. si cei ce mereu culegeau informatiidespre opinia publica. iar în polona. Ion Rotaru). sustine ca “(. Se vorbeste de “limba de lemn” (TatianaSlama-Cazacu. dar mai putin decât o limba propriu-zisa Chiva Mitea sustine denumirea de limba de lemn si nu pe aceea de limbaj de lemn. secretarii de partid însarcinati cu propaganda. Tabarcea. ci într-o mare masura si forma care îmbraca ideile.. Cezar Tabarcea mentioneaza “(. Limba de lemn “Un discurs politic bun nu trebuie sa vorbeasca despre nimic. “Limba delemn”. în rusa. Actorii principali erau activistii. AndreiPlesu). bicolor intr-un fel si nu se multumeste sa priveze cuvintele de substanta lor. cu pasi apasati si grei. care provenea din „limba de lemn” folosita cu precadere în presa vremurilor.Sintagma “limba de lemn” este întâlnita si în alte limbi si nu ca limbaj. Mai mult decât atât. ierarhic. sau de “limbaj de lemn” (M. Ceea ce intereseaza la un discurs politic nu este doar continutul sau. Ea trimite la un univers semantic extrem de rudimentar.unde se descifrau informatii de catre analisti. dar a suferit o mutatie teratologica în raport cu limba naturala. economic. inclusiv în cadrul partidului. limbajul este un termen tehnic psihologic“un ansamblu complex de procese – rezultat al unei anumite activitati psihice profund determinatede viata sociala. Pe de alta parte. sintagma limba de lemn este oscilanta în ceea ce priveste denumirea fenomenului. în germana.) nu avem de-a face cu o limba în sensul tare al lingvisticii. “dretwa mowa”. preferam sa-l consideram limbaj si nu limba”Sorin Antohi în introducerea la editia româneasca a cartii lui Françoise Thom. pe care. olimba incompleta (cu lexic împrumutat. “dubovîi iazîk”. Dan Dediu. ea vizeaza însasi capacitatea de reprezentare a limbajului. Era o forma de comunicare ce beneficia de un cod specific mult mai puternic decât cel regasit astazi.) limbajul de lemn. termenul apare dupa 1989 si se aplica în special limbii utilizate între 1945-1989. era o comunicare standardizata. care face posibila învatarea.Mergând spre modelul actual dupa care se ghideaza comunicarea politica româneasca.Vulpe.

folosind formule verbale specifice. ori prin frecventa utilizarii si sunt mentinute prin prestiugiul sauautoritatea sursei. anihilându-se astfel gândirea maselor receptoare. rudimentar. de a masca adevarata realitate. încearca o definire a limbii de lemn. culturale.Limba de lemn. deoarece “limba de lemn” nu apare si nici nu dispare instantaneu odata cu venirea la putere a regimului care o impune sau a unei ideologii si totodata cu caderea regimului. fie prin secretul ori prestigiul codului obtinut. Aceste expresii devin clisee si de cele mai multe ori. Din informatiile provenite din cercul puterii. pe care o vede ca “un subsistem al unei limbi.daca aceasta nu este favorabila”. Dupa instaurarea partidelor comuniste la putere întarile intrate sub influienta sovietica dupa cel de-al doilea razboi mondial. sub coordonarea lui Iosif Chisinevschi si Leonte Rautu. intentia reala sau cel putin efectul obtinut sunt de a se impune autoritatea. de a se împiedica alta modalitate de gândire si în genere de a se ascunde. Un stil general. exprimata prin limbajul editorialelor de presa si al discursurilor oficiale si o modalitate ascunsa. cu sens determinat în contextul unei anumite“autoritati”. “cap de lemn” etc. dar în special în publicatiile opozitiei. care pot ajunge safie supuse unei sugestii colective. s-a manifestat. lipsite de sens. apoi difuzat prin repetare. sintagma“limba de lemn” sau derivatele “gândire de lemn”. Dupa 1989. promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc întotdeaunaexact continutul semantic). prin utilizarea frecventa în diversele mijloacede comunicare orala sau scrisa. se impune în toate tipurile de discurs. dupa decembrie 1989. Creatorii limbii de lemn au fost intelectualii ce-au gravitat. acesta a înlocuit cultura nationala “burgheza” cu “realismul socialist”. pe lânga cercurile puterii. repetativ.care ascunde un anumit mod de gândire. a fost constituit sectorul agitatie-propaganda.Discursul politic comunist totalitar impune un mod de exprimare. manipulare a gândirii receptorului. reiese ca în conformitate cu cerinta expusa de Gheorghiu-Dej (preluatadesigur din indicatiile Kremlinului). a unui grup sau a unui individ de a impune stereotip anumite idei. Ea apare sub doua modalitati: o modaliate deschisa.Cauzele aparitiei limbii de lemn se gasesc în intentia unei ideologii. exprimata în literatura stiintifica si în 18 . este simultan emisasi în învatamânt. Aceste formule se impun prin frica sau chiar prin forta. plecând în special de la abrevieri si de la cuvinte trunchiate. politice.Tatiana Slama-Cazacu. în care sunt exprimate comandamentele noului regim. desemnând mai ales elemente lexicale. în contexte diferite. în calitate de scribi mai mult sau mai putin anonimi. modalitati de gândire. ea a creat în acelasi timp multe altele. pe de alta parte.caderea regimului comunist. dar si unitati frazeologice. imitate dar si impuse de puterea politica sau de grupari ori de indivizi cu asemenea veleitati (chiar daca în genere. Presa vremii ori limbajul de “sedinta” reprezinta astfel de exemple de preluare a modelului si de utilizare a sa în afara contextului în care discursul politic. institutiile acestuia fiind centrele de însusire si reproducere ale ei. de clisee încremenite. care detin o putere sau autoritate). o anumita maniera de a întelege si reflecta realitatea. În perioada 1946-1953. cleisizat. în mare masura utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice economice. Pe de-o parte limba de lemn a facut sa dispara un numar mare de cuvinte.. Efectul este de influientare. stabilit de liderii partidului. cu caracter de expresii fixe. în calitatea sa de act de comunicare politica. au aparut în presa de toateorientarile. fie prin cunostiinte tehnocrate. etc. toate cuvântarile liderilor erau scrise sau supervizate înainte de a fi rostite de catre responsabilii resortului propagandistic.

triumfa. Dupa transmiterea mesajului de Anul Nou atovarasului Nicolae Ceausescu. actiunile scriitorilor sunt descrise exact în aceeasi termeni care tin deregistrul militar. cu o deosebita frecventa în contexte determinate. vrea sa cucereasca. Puterea comunista a creat un sistem propriu de concepte cu ajutorul institutiilor si organismelor abilitate. dar si. a unui limbaj “construit” dintr-o anumita atitudine a emitatorului fata de realitate.Asadar.celelalte formede manifestare publica. un limbaj si practici sociale de împrumut. având. justificarea . s-a constatat ca în discursul comunist nu se aud . constituit ca urmare a propagandei sovietice. militarist.vocile” indivizilor. a sarcinilor economice pe 1985 si pe întregulcincinal”. lupta...Lexicul limbii de lemn nu este limitat la terminologia din registrul razboinic.Propaganda comunista si limba de lemn „Limba de lemn este un produs al folosirii. mistificarea acesteia.. pentruîndeplinirea ritmica si integrala.ridicarii nivelului politico-ideologic al întregii populatii”. Primele pagini si în general articolele sunt dominate de subiectul muncii. de cele maimulte ori.anularii limbajului” sau al crearii unui . el compromite pacea etc. În ceea ce priveste experienta comunista româneasca.asa cum defineste Stelian Dumistracel.izbândeste. “Lupta” se desfasoara pe doua planuri: unul al“înfrângerii dusmanului” si altul al “construirii socialismului”.. ce avea în vedere mentinerea în permenent contact a tarilor fratesti cu . eliminarea gândirii. mai spornic.grupurilor”. el oprima popoarele. care sunt evidente aproape în fiecare numar al ziarului în articolele ce se refera la lupta împotriva dezarmarii nucleare si care expun pericolul prezentat de cursa înarmarilor si implicarea comunistilor pentru pacea mondiala. posibilitatea dea-i manipula pe acestia din urma. al “luptei”. Dusmanul fictiv încarneaza toate principiile negative: imperialist. Tot înconceptia maniheista provine resimtirea organizarii socio-politice 19 .anti-limbaj”..“Reteta” este eludarea sau ocultarea propriu-zisa a realitatii. Scânteia transmite de la “vetrele de foc” “imagini tonifiante aelanului revolutionar si a abnegatiei în munca ale colectivelor de oameni ai muncii”.adoptarea unui registru patetic maniheist (în “alb” si “negru”).. chiar militar. Foarte multi termeni utilizati de limba de lemn apartin registrului de “lupta”.Anularea limbajului afecteaza gândirea si constiinta. unde din primele zile ale anului se remarca o “hotarâre de a munci mai bine. cu înalta eficienta.impunând-o tuturor formelor de comunicare sociala si tuturor membrilor societatii..surparea inteligentei”. ci ale . comunicarea încadrându-se într-undiscurs depersonalizat adresat unor indivizi care se percep cu dificultate ca subiecti ai lumii. antrenând .marele prieten de la Rasarit”.recurgerea la fetisizarea anumitor cuvinte.limbii de lemn” în contextul . În acest sens Scânteia Tineretului.Propaganda si dezinformareaau fost utilizate dintotdeauna de catre cei ce detin puterea pentru a manipula masele si a le folosi în interesul guvernantilor. De asemenea. S-a vorbit si despre dezumanizarea limbajului ca o caracteristica a . Pacea însasi devine obiectul unei lupte îndârjite.Utilizarea limbii de lemn permite puterii totalitare mascarea realitatii.. se sacrifica. majoritatea termenilor nou-intrati în limba fac parte din limbajul universal sovietic. la nivelul maximal posibilitatilor pentru înfaptuirea hotarârilor Congresului al XIII-lea al Partidului. citind un discurs comunist s-ar parea ca toata societatea este mobilizata. pentru a manipula”. de a le induce moduri de gândireconforme cu ideologia oficiala si cu interesele detinatorilor puterii politice. Chiar daca realitatile nu coincid. Se consolida în aceste tari un univers. ofera multe exemple. de a le anihila gândirea proprie. motivate politic.

din 1948. în realitate. În ceea ce priveste limba de lemn. cu titlul Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei. doar atunci când este vorba despre miscari ale tineretului... teme si structuri transplantate de la Moscova. oamenii seconfruntau cu minciuna. hotia. In 1947 apare o lucrare de istorie a lui Mihai Roler. manuale. a fost. cu modele sovietice. Discreditarea capitalismului atinge cote mari. la posturile de radio si televiziune. Într-un articol de prima pagina din 3 ianuarie 1985. smecheria. şi de înlocuire a ei cu lucrări. în locul celui „stiintific”. „Boala” fiind lunga la început si nu doar în paginile efemerei „Scântei a poporului”. în functie de diferitele reactii ale ascultatorilor. vreme de jumatate de veac. dupa 1989. (.anterioare sau occidentale ca dusman al ideologiei comuniste si se încearca discreditarea acesteia. cliseele jargonului politic comunist au fost utilizate. toate acestea au facut parte din tematica criticii anti-americane.asociat cu aspectele ritualice ale practicii sociale si politice. tot în domeniul comunicarii publice. sub aspect instituţional şi ideologic. Partidul si Ideologia tin locul lui Dumnezeu. chiar pentru a înfatisa semnificatia schimbarii. virulent anti-american. lipsurile si saracia. un moment semnificativ pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma. infuzat de discursul postdecembrist – careopta pentru tonul „ziaristic”. În continuare acest articol prezinta prevederile pe noul an . intitulat “Mesajul de Anul Nou adresat intregului popor. acunoscut mai multe faze. Bisericii si Dogmei crestine. În ianuarie 1990. iar pozitiva. „la cald”. resimtit ca perimat si.. discretitarea orânduirii feudale prin prisma nemultumirii fortelor progresiste. in care formarea poporului roman si alte momente istorice semnificative sunt deformate grosolan in spiritul istoriografiei sovietice. 8. reflexul de respingere. Informatiile despre Occident sunt prezentate într-oimagine negativa. chiar mairau. Lupta declasa. Prin definitie. alienarea. Voiculescu. idei. Istoria. de tovarasul Nicolae Ceausescu” se relateaza marile realizari ale anului precedent toate sub egida Partidului Comunist Roman si a clasei muncitoare. Obiectivul oricarui orator improvizat este sa pastreze atentia publicului sau printr-o disimulare a propriului interes pentru bunastarea generalasau printr-o tactica adoptata pe moment. a permis compararea doctrinei comuniste cu o religie. exploatarea omului de catre om. îndreptat împotriva lui Arghezi. prospera.religiei politice”: “În mitologia comunista. compromis. Discursul comunist. discutata mai sus. miscari demasa în general. După 1946 încep atacurile agresive împotriva scriitorilor care reprezentau reperele de vârf ale literaturii romane: Arghezi.în exces. publicat in “Scânteia”.)si ridicarea patriei noastre pe o noua treapta a dezvoltarii socialiste”. Argumentul încrederii. imperialismul si cursa înarmarilor. iar Capitalismul tine locul lui Lucifer”. coruptia. noul discurs redactional. “hotararea ferma de a înfaptui neabatut prevederile planului pe ultimul an al actualului cincinal. cinstita. Călinescu. Blaga. 20 . sesprijina si pe un discurs al . cu o anume “mistica” a limbajului. Suprimarea elitelor culturale Este o perioadă de dislocare treptată a culturii române. lumea comunista era dreapta. Folosirea argumentuluiîncrederii. respectabil în rândul intelectualilor umanisti.

Unii dintre intelectualii care au fost închişi au reuşit sa supravieţuiască acestei dramatice experienţe (in 1964 au fost eliberaţi deţinuţii politici). Edgar Papu. s. in 1948 a fost desfiinţata Biserica greco-catolica. Horia Stamatu. o serie de intelectuali de prima valoare au avut aceeaşi tragica soarta (menţionam doar filosoful Mircea Vulcanescu. in romaneste sau in alte limbi. Vintila Horia (care obţine Premiul Goncourt in 1960 pentru romanul Dumnezeu s-a născut in exil). preoţi. a. Petre Tutea. scoşi din universitati. scriitori. regimul comunist reuşise prin teroare suprimarea opoziţiei (cu excepţia rezistentei armate a unor 21 . Lucreţiu Patrascanu. cu prilejul unui discurs ţinut la Cluj. Calinescu (scos de la universitate in 1949. George Uscatescu. Dintre aceştia menţionam pe: Nichifor Crainic. In astfel de condiţii de marginalizare s-au aflat Lucian Blaga. la începutul anilor ‘50. savanţi. a fost efectiv decapitata. având domiciliul forţat. deşi a condus Institutul de istorie si teorie literara si a fost prezent in publicistica). Alexandru Busuioceanu.I Bratianu. Tudor Arghezi. au fost interzise şcolile organizate de biserici. Alţi scriitori si gânditori au fost marginalizaţi. cu interdicţia de a publica. activităţile de caritate. alţii condamnaţi la ani grei (1520 de ani) de închisoare. Cioranescu. economistul Mihail Manoilescu.).Elita intelectuala si politica românească. Tot sub presiunea Moscovei. sub acuzaţia de complot si ca “a renunţat la politica luptei de clasa”. Propaganda ateist-ştiinţifica avea sarcina de a “emancipa” oamenii de credinţa religioasa. iar conducătorii ei au fost intemnitati. C-tin Noica. mai ales in primul deceniu de la instaurare. trebuie amintiţi Aron Cotrus. Ion Mihalache. datorita afirmaţiei făcute de acesta: “in primul rând sunt roman. Vasile Voiculescu. Al. Alături de figurile proeminente ale lui Mircea Eliade. Ei au continuat sa scrie si sa creeze. a fost si el arestat in 1948. istoricul Gh.R. Stefan Baciu. ţinuţi ani de zile in închisori sau trimişi sa lucreze la Canalul DunareaMarea Neagra. Emil Cioran si Eugen Ionescu. Radu Gyr. afirmându-se in exil ca exponenţi ai spiritului romanesc. A fost ucis in închisoare in 1954. Liviu Rusu. artişti. Bratianu). Mircea Florian. Intuind represiunea ce avea sa urmeze. O persecuţie la fel de puternica a fost instrumentata de regimul comunist. unii fara sa fie judecaţi. Ernest Bernea. Vladimir Streinu). si împotriva bisericilor si instituţiilor religioase (preoţi si înalţii prelaţi ortodocşi au fost intemnitati. C. intelectuali care nu au aderat la regim sau care erau bănuiţi ca potenţiali adversari ai regimului au fost închişi sub diverse pretexte. mulţi scriitori si intelectuali s-au stabilit in Occident după al doilea război mondial. toate activităţile care depăşeau lăcaşurile de cult). printre care Iuliu Hossu si Alexandru Todea. Alături de fruntaşii partidelor tradiţionale si demnitarii politici din perioada anterioara care au pierit in închisori (Iuliu Maniu. C-tin C. Vasile Bancila. In consecinţa. lider comunist. urmăriţi de securitate. Anton Dumitriu. Motru si G. pentru a nu putea opune rezistenta. Ion Petrovici. apoi comunist”.

La fel de adevărat este însă că au existat şi unele „binefaceri”: numărul ştiutorilor de carte a crescut permanent. au început să crească. O lungă perioadă de timp. având parte de toate binefacerile lumii moderne dar fără nedreptăţile acesteia. în realitate venitul unui muncitor în anul 1963 era de 1.9 ori mai mic decât în anul 1938. Lucrurile aveau să stea cu totul altfel decât le-a zugrăvit liderul comunist. au fost construite creşe. fiecare judeţ trebuia să livreze fondului centralizat al statului.grupuri retrase in munţi). Eşecul economiei socialiste a avut grave consecinţe asupra nivelului de trai al populaţiei în ultima parte a regimului Ceauşescu. Lipsurile alimentare au devenit cronice. intelectualii de referinţa erau intemnitati sau marginalizaţi. lapte. repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei cu carne. s-a ameliorat în anii 60 şi în prima parte a anilor 70. invatamantul. produsele alimentare s-au obţinut de bază de cartelă în cantităţi minime. Măsurile luate pentru modernizarea ţării (industrializarea. Pe 19 decembrie 1980 s-a dat legea „pentru constituirea. şcoli. circulaţia liberă a produselor fiind practic împiedicată. servicii şi la bunuri de uz casnic şi cotidian. Pâinea se vindea în cantităţi limitate. Dar la fel de adevărat este şi că drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor au fost încălcate (ca să nu spunem lichidate). industrializată. cu ştiinţă de carte. iar întreaga cultura era subordonata ideologic directivelor comuniste.) s-au făcut prin sacrificarea intereselor cetăţenilor şi în dauna bunăstării acestora. publicaţiile. Mai mult. libertatea confesională (simplul mers la biserică devenise un gest de mare curaj). tot surplusul de alimente. Consumul de alimente era raţionalizat în fiecare judeţ. legume şi fructe”. în anii 50. În 22 . ajungându-se la situaţii aberante ca o persoană să nu poată cumpăra acest produs decât din localitatea în care domicilia. Deşi pe hârtie progresul economic pare evident faţă de perioada interbelică. spitale. La sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80 preţurile la alimente. Gheorghiu Dej îi zugrăvea principesei Ileana. grădiniţe. România comunistă: aspecte ale vieţii cotidiene La scurt timp după 23 august 1944. libertatea de circulaţie (ieşirile în afara ţării era cvasi-imposibile pentru cetăţenii de rând) etc. din acest punct de vedere. Situaţia. Cartelele la zahăr şi ulei sunt diferenţiate pe categorii de populaţie: raţii mai mari pentru orăşeni şi mult mai mici pentru locuitorii din mediul rural. tabloul României comuniste: o lume modernă. şi s-au reintrodus cartelele ce „funcţionaseră” cu aproape treizeci de ani în urmă. 9. radioul (mai târziu si televiziunea) erau controlat riguros. la preţuri fixe. editurile. dacă ar fi să amintim doar: libertatea de exprimare (regimul comunist aplicând o cenzură extrem de dură asupra tuturor mediilor de exprimare). colectivizarea etc.

greutatea optimă era de 67. ori aceeaşi „specialişti” au stabilit că românii sunt nişte „îmbuibaţi” care consumă 3300 de calorii zilnic. cu 0. untură): 16 – 18 kg. „salamul cu soia”. greutatea trebuia să fie de 80.octombrie 1981. să vândă la cooperativele locale ouă – de o anumită mărime –. cartofi: 70 – 90 kg. pentru unul de 1. Partidul s-a dovedit a fi însă foarte preocupat de curăţenia poporului român.08 kg etc. înălţime 1.57 m / vârsta 30 – 39 ani / greutate 56. La femei. orez. erau produse de mare lux. stabilea pedepse cu închisoarea de la şase luni la cinci ani pentru „cumpărarea de la unităţile comerciale de stat şi cooperatiste. peşte şi produse din peşte: 8 – 10 kg. în scop de stocare. benzina a fost raţionalizată (30 de litri /lună). având rol de monedă forte în orice împrejurare. „compotul de prune” sau „peştele oceanic” (ne amintim de celebra reclamă „Nici o masă fără peşte!”) au intrat astfel în limbajul cotidian al românilor. ulei. cu vârsta între 40 – 49 de ani. pentru un bărbat de 1. în cantităţi care depăşesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o lună” a unor produse de bază: făină. „standardele” erau cam de tipul: înălţime 1. Spre exemplu. „Specialiştii” au stabilit consumul mediu zilnic de calorii necesar unei persoane este de 2700 – 2800 de calorii. pentru a primi raţiile. „adidaşii de porc”.65 m înălţime. cu vârsta între 30 – 39 de ani. zahăr. ciocolata sau ţigările fine – în special Kent. la preţuri fixate de autorităţi.9 kg mai mult ca în 1980!Locuitorii satelor erau obligaţi. Excepţie făceau legumele şi fructele pentru iarnă. „laptele condensat”. lapte. un alt decret „privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei”.5 kg. Criza alimentară era doar un aspect al celei economice în care se găsea ţara. Cafeaua originală. „Tacâmul de pui”.80 m. zahăr şi produse din zahăr: 22 – 26 kg. ţăranii trebuiau să crească încă unul pe care să-l dea „la stat”. ouă: 260 – 280 bucăţi.9 kg săpun/an. Ţăranii erau „binecuvântaţi” şi cu alte solicitări aberante. Deşi regimul se lăuda cu marile sale rafinării. „cicoarea”. lapte şi produse din lapte – 78. legume şi produse din legume: 170 – 180 kg. ulei.5 kg. leguminoase boabe: 3 – 4 kg. margarină.12 kg. lapte şi produse din lapte (exclusiv unt): 210 -230 litri. Se consideră însă că „oferta” este prea generoasă şi. „nechezolul”. mălai. dacă doreau să sacrifice un porc. produse din cereale (făină. grăsimi (unt. săpunul. Totul culminează în 1982 când se aprobă Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei. În sprijinul hotărârii se venea cu recomandări medicale privind raportul dintre înălţime şi greutate.68 m / vârsta 40 – 49 ani / greutate 66. având în vedere că fiecărui cetăţean îi era repartizată o cantitate de 1. Chiar şi pentru aceste produse se stătea la „coadă” ore în şir. în 1984 se adoptă un nou plan alimentar în care raţiile erau mult reduse faţă de cele anterioare: carne – 39. Consumul anual era şi el reglementat (pentru o persoană): carne şi produse din carne: 60 – 70 kg.9 kg. fructe şi produse din fructe: 65 – 95 kg. circulaţia automobilelor a fost 23 . mălai. orez): 120 – 140 kg.6 kg.73 kg. Aşadar trebuie să mănânce mai puţin. legume – 66. Astfel.

În 1988. „Conducătorul iubit” a recomandat cetăţenilor să pună pe ei „o haină în plus”. existând o singură autostradă – Bucureşti – Piteşti. cu câteva zeci de kilometri. unde anual se raportau mari depăşiri de plan. Becurile trebuiau să fie doar de 40 waţi. mizeria în care era ţinut poporul român. sa cinstesc cravata rosie cu tricolor. in 1947.restricţionată – cele care aveau număr cu soţ circulând într-o duminică. dar si cea premergatoare intrarii in UTC . in formarea omului nou de tip socialist (comunist). a contribuit decisiv la căderea regimului ceauşist în decembrie 1989. stabilea că în spaţiile publice – cu excepţia şcolilor şi grădiniţelor – temperatura să nu fie mai mare de 16° Celsius pe timp de iarnă! Agricultura socialistă. intrand in randurile Organizatiei Pionierilor. la care a participat toata conducerea de partid si stat. patriei snop! La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ia nastere organizatia Pionierii Romaniei”. s- 24 . în momentul în care s-a luat decizia raţionalizării agentului termic şi a apei calde menajere. cu 700.000 de posturi telefonice la o populaţie de peste 23 milioane locuitori.. si trambulina in cariera. 2. Reţeaua telefonică era una din cele mai slab dezvoltate din Europa. Nu este deci greşit să afirmăm că situaţia deplorabilă din punct de vedere economic.(numele si prenumele). un decret aberant. în timp ce românii aşteptau ani de zile până le venea rândul să poată achiziţiona un automobil. în timp ce propaganda ceauşistă vorbea de „anii-lumină” ai epocii.etapa obligatorie a copilariei. ÎN ANUL 2000 Organizatia Pionierilor . Pe 30 aprilie 1949. copiii erau obligaţi să înveţe la lumina lămpilor cu gaz pentru că lumina era întreruptă. cele fără soţ în duminica următoare. Doi ani mai tarziu. sa invat bine. . regimul rezolvând şi acest aspect în stilu-i caracteristic: scoaterea la muncile agricole a militarilor. intr-o sedinta festiva. pentru altii. Spic cu spic. În România socialistă. România stătea foarte prost şi la capitolul tehnologie şi infrastructură. Care insemna etapa a doua (prima etapa fiind cea de „Soimii ai patriei” . elevilor şi studenţilor. ca atâtea altele. pentru care a fost creata in 1945 revista Inainte.Uniunea Tineretului Comunist. “Eu.5 milioane de elevi şi studenţi au fost scoşi de la cursuri şi trimişi să lucreze în agricultură. care se dorea „multilateral dezvoltată” până în anul 2000. Fabricile de maşini se numărau şi ele printre „minunile” regimului. NOI.. ducea de fapt o mare lipsă de mână de lucru.” Era Angajamentul pe care fiecare scolar trebuia sa-l rosteasca la intrarea in Organizatia Pionierilor.Uniunea Asociatilor de Elevi din Romania. 10. ma angajez sa-mi iubesc patria. pionierii au fost incadrati in UAER . în anul 1981. Spre exemplu.organizatie creata in 1976). pentru unii. sa fiu harnic si disciplinat. Sistemul de drumuri şi autostrăzi era şi el într-o stare jalnică.

Ei bine dragi proeteni. Cele colective constau in diplome cum ar fi: Unitatea fruntasa. când eram eu prin clasa a doua am fost făcut pionier. a fost subordonata Uniunii Tineretului Comunist. dar si in centrele muncitoresti s-au construit case ale pionierilor. dacă există aşa ceva. „Pionier fruntas in munca patriotica. prin care se stabilea ca aceasta sa aiba organe de conducere proprii (consilii pionieresti la diferite nivele. aveam o bască albă care se ţinea mai pe o parte aşa. hotararea: Cu privire la imbunatatirea activitatii Organizatiei Pionierilor. Spre sfarsitul anului 1966. Unu sau una era şefu clasei. la plenara din aprilie. Adică în fiecare dimineaţă la începerea programului trebuia să controlez pe toată lumea dacă aveau unghiile tăiate. distinctii individuale si colective. ea participand la mai multe activitati obstesti strangerea recoltelor (actiunea Spic cu spic. dacă uniforma era în bună stare. Niciodata nu reuşeam să o potrivesc şi arătam tare caraghios. Cireaşa de pe tort a fost excursia la Scorniceşti unde am vizitat o fostă şcoală unde învăţase Ceauşescu transfomată în muzeu. La cativa ani de la infiintarea organizatiei pionierilor. S-au ţinut discursuri. şi mă mai ajută. Numitorul comun al celor două ţinute era normal cravata roşie care nu lipsea. patriei snop). titlurile Pionier de frunte. in calitate de comandanti. Sarcina de a coordona detasamentele si unitatile pionieresti. la gât. a viermilor de matase etc. eu aveam funcţia de responsabil cu curăţenia. celor mai merituosi membri ai sai. cresterea iepurilor de casa. Meritul pionieresc si insigne pe genuri de activitate. am fost pionier şi am mai fost şi şoim al patriei. cu un soi de inel din plastic transparent. Cutezatorul. CC al PCR va adopta. Decizia se luase la plenara din 2224 decembrie 1948 a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman. le revenea cadrelor didactice. In intervalul 1949-1966. in orasele cu un numar mare de elevi. in frunte cu Consiliul National al organizatiei). cravată care era prinsă. Detasament fruntas si Grupa fruntasa. cum era numita de comunisti. la care au fost adoptate principalele documente ale organizatiei: Statutul unitatilor si detasamentelor de pionieri din Republica Socialista Romania si Regulamentul Consiliilor Organizatiei Pionierilor din Republica Socialista Romania. Organizatia Pionierilor acorda. Da. in luna noiembrie. Ţin minte că aveam două ţinute una în care mergeam în mod normal la şcoală iar alta de gală pentru festivităţi. iar la Bucuresti a fost ridicat Palatul Pionierilor (astazi Palatul Copiilor). dacă aveau 25 . Cele individuale erau: tresele. a fost organizata prima conferinta nationala a Organizatiei Pionierilor. clasă care era împărţită în trei grupe fiecare cu şeful ei. exact. am primit preţioasa cravată de la colegii mai mari şi în cele din urmă am fost serviţi cu bomboane tot de colegii mai mari. Dacă mă mai ajută bine memoria. am salutat drapelul.a hotarat infiintarea primelor detasamente de pionieri. Mai ţin minte că pe vremea aia cei mai destoinici la carte aveam funcţii. Doamne ce mă mai scotea din minţi cravata aia dar nu la fel de mult cum mă enerva basca albă de la ţinuta de gală. miscarea pioniereasca. Marturie Da.Ridicarea noastră la rangul de pionieri a fost făcută normal într-un cadru festiv.

Ingerintele factorilor politici n-au încetat sa se faca simtite si dupa1964. suntem in masura saconstatam ca ultimele lui doua decenii au reprezentat.batiste la ei şi normal dacă aveau idioata aia de cravată.spaima teribila din anii 50 si legile terorii rosii. Nu vă spun că într-o zi am uitat cravata acasă. fragilitatea si lipsa de consistenta pe care le sugera organelor puterii prezenta acesteia in spatiul editorial. iar dupa 1971 au fost chiar amplificate. modernizândusi proteic formulele. Curând. organica. Cu toatea acestea am continuat verificarea de rutină. ci si a starii noastre de spirit marcate de absenta luminii si a sperantei. Vecinatatea sau mai precisamintirea obsesiva. dar flasca. In acest rastimp bizar. Ca aspect general. da tocmai eu. parcă îi şi aueam cum spun în gând: “Cu ce drept ne controlează ăsta dacă nici el nu e în regulă! Asta e. a fost consecinta unei reactii compensative manifestate in duratasi in câteva noduri. consolideaza si vecinatatea primejdiei adaruit poeziei-floare a raului o tragica fertilitate. Era vorba in fond de o presiune constanta. in orice caz. Câteva consideratii ale poeziei sub communism La 18 ani de la caderea regimului comunist. mai cu seamaa celui ce descopera prin "metonimie si ambiguitate" corespondentele unor stari de dezgust si disperare. Caci tot ce s-a întâmplat in aria literaturii. in chip paradoxal.ambiguitatea la care aspira de la o vreme limbajul ei o faceau sa fie neglijabila ideologic. dar nu mai fiintau inhibitia. Ceea ce a favorizat o atmosfera proprie exercitiului poetic si modificari interesante in atitudinea "eului" creator carea reactionat in felul lui specific in aerul bolnav reglat de climatizoarele desera ale partidului. operioada fecunda a istoriei poeziei romanesti. poezia a fost protejata de statutul ei recunoscut intr-un sfârsit (adica abia la începutul deceniului 7) drept unul special. 11. ale liricii propriu zise. si-a redobândit functiile firesti.dupa 1964. nesecondata de masuri punitive. a trebuit să îndur normal privirile ironice ale tuturor colegilor. Ceea ce nu ucide. La început s-a umplut in mare graba pustiul lasat in urma de poezia agitatorica si de hibrizii lirice produsi in preajma anului 1960. Cercul restrâns al cititorilor de poezie. poate cea mai bogata ininitiative stilistice si. adica dupa ce si-a redescoperit venirea. 26 . preluândsau transfigurând "existentul" nu numai din perspectiva unor valori spiritualesupreme. un fel de amenintare surda. ignorate sau evitate metodic înainte. Sau reconstituit liniile de forta ale poeziei interbelice si ale celei moderne occidentale asimilate când mai bine si când mai râu si sau reasezat temeiurile liricii. statutul liric si cititorii. poezia si-a întins cu adevarat aripile Literatura aservita ideologiei comunistecucerind teritorii necunoscute. in afara bogatiei remarcabile a modalitatilor s-a putut constata o dezvoltare spectaculoasa a limbajului poetic. realmente interesanta pentru oricinedoreste sa analizeze raporturile complexe ale "eului" creator cu lumea si cuideologia care perverteste imaginea. desi utila ca argument bilantier propagandistic de uz extern. terorizata a primejdiei mortale din vremeafundamentalismului comunist. am comis-o! “.

Cresterea dezgustului pentru constructie si pentru efecte artistice in favoarea redescoperirii naturaletei intelese ca un raspuns la tendinta oficiala de poleire a realitatii a pregatit începutul procesului de decadere a metaforei. Tot astfel. iar prin revenirea la discursivitate si la retorica alegoriei functiile pamfletului politic. Vechi procedee au fost reciclate spre a deveni utile noilor sarcini ale poeziei. 27 . in schimb. n-ar fi existat deloc fara vitalitatea pe care a daruit-o fenomenului poetic chiar sentimentul ca a scapat din infernul realismului socialist. prin achizitia unor structuri epice. specii rare ce tin de patologia stilistica totalitara. Cum se stie. Ca si in cazul prozei. rafinamentul si diversitatea exceptionala a productiei poetice din ultimul deceniu de comunism n-ar fi fost de inteles fara momentul fast in care in fanurile înalte s-a admis ca poezia e ceva mai mult decât un simplu instrument propangadistic. metonimiei si hiperbolei (exersate ca nicaieri altundeva). romanul a preluat unele functii ale jurnalismului politic (incapabil de onestitate).Nu a fost singura cale prin care poetii au izbutit sa se "exprime" intr-o vreme tulbure si fara orizont. poate . In peisajul complex pe care ni-l pune sub ochi creatia poetica a deceniilor de regim ceausist. Se remarca intai de toate fenomenul generator de mutanti al deghizarii intentiilor prin metamorfoza genurilor si migrarea functiilor. extraordinarele progrese ale cunoasterii resurselor aluziei. poezia a început de la un moment dat sasi asume functiile dezvaluitoare ale prozei realismului cotidian. ale sociologiei (neagreate ca stiinta de catre partidul demiurg). sporind diversitatea. Toate aceste intamplari neobisnuite din universul scriiturii. vesmintele uzate ale acestuia au fost date la întors spre a servi efortului de a transmite un adevar greu de rostit. Si. in care deznadejdea cuprinsese toate celulele vietii. nu sunt greu de remarcat. au aparut. ale istoriografiei (obligate sa se limiteze la adevarul partinic). fara "avântul" pe care l-a dat poetilor crivatul Siberian care le bântuia amintirile. manifestari atipice.

observatorulcultural.ro/site/philosophy/Argumentum_nr. Literatura romana sub communism.Educatie si ideologie. 2008.google. 1985._3_2004-2005_Cap. Sorin. Françoise. 1985.Comunicare politica . Resurse Internet •http://philosophy. Editura UAIC.Humanitas.III. •Scânteia Tineretului. 2002.org •www. Limba de lemn. Luminita. Antohi.com •www. Camelia. Ziare •Scânteia. •Momanu Mariana. Polirom. 1985.html •www.pdf •http://www. EdituraPolirom. trad.ro/stire-limba-noastra-i-o-comoara/campanie-suntem-toti-victimele inertiilor-lingvistice-24498. O analiza pedagogica a sistemului totalitar comunist . 2006. 1999.Mecanisme ale propagandei în discursul de informare.uaic.Memoria pierduta . Antohi. Bucuresti. •Rosca. editia a 2a. 2005. Craiova. Iasi. •Scânteia Tineretului – Supliment cultural-artistic.ro •www.ro 28 .Câteva aspecte ale limbii de lemn.2008.romaniaculturala. Iasi.scribd. Editura Cronos. •Dragos Bogdan. Iasi. Editura Lumen.jurnalul. 2005. •Chiva-Mitea Monica. •Thom. ScrisulRomânesc. Giurgiu.wikipedia. • Neculau Adrian.ro •www. •Teodorescu Cristiana-Nicola .Editura Fundatia PRO •Beciu. 2000. Tranzitiapostcomunista ca discurs. Mona.BIBLIOGRAFIE Carti •Eugen Negrici.ro. Bucuresti.Patologia limbajului comunist totalitar . Editura comunicare.

1Genul Epic 3.1Perioada proletcultismului si a dogmatismului stalinist 2.Câteva consideratii ale poeziei sub communism 29 . Cenaclul Flacara 7 .3Genul dramatic 4. NOI.2Genul lyric 3. România comunistă: aspecte ale vieţii cotidiene 10. ÎN ANUL 2000 10.C. Suprimarea elitelor culturale 9.R. Ziarul Scanteia 6.2Perioada de deschidere culturala si de liberalizare politica 3.Limba de lemn 8.1 Spic cu spic. Poporul. Presa in perioada comunista 5. P. 3.Literatura aservita ideologiei comuniste. patriei snop! 10.Cuprins 1.Romania 2.Ceausescu.2 Marturie 11. Inceputurile 2.

Sergiu-Ionut Roman 10.George Onute 7.Catalina Bors 6.REALIZATORI 1.Luminita Stoian 12.Bogdan-Dan Coman 11.Manuela Ivan 2.Adina Coman 8.Mihaela-Doina Nicoara 4.Dan-Dumitru Antonescu 30 .Razvan Mihai 9.Irina Popovici 3.Bianca-Daniela Gradianu 5.