FINANŢE PUBLICE

Note de curs
Lect.dr. Ioana Lupaşc

Tematică curs:
Finanţele publice – noţiuni introductive Funcţiile finanţelor publice Politica si mecanismul financiar Sistemul resurselor financiare publice Fundamentarea teoretică a impozitelor Impozitele directe Impozitele indirecte Împrumuturile de stat Datoria publică Sistemul cheltuielilor publice Asigurările sociale de stat Sistemul bugetului public

instituţiilor de credit.relaţiile economice exprimate valoric (prin intermediul banilor) care apar în procesul repartiţiei PIB în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii. Finanţele publice . împrumuturile.asociate cu resursele. datoria statului. unităţilor administrativteritoriale şi altor instituţii de drept public. cheltuielile. . împrumuturile. cheltuielile. finanţele private cuprind resursele. creanţele de încasat şi obligaţiile de plată ale agenţilor economici.Există 2 tipuri de finanţe: finanţele publice . societăţilor de asigurare private.

bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice.fonduri băneşti la dispoziţia statului. gospodăria statului şi a altor organizaţii politice. ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei. care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor publice . subvenţii şi alte pârghii sau instrumente cu ajutorul cărora statul intervine în viaţa economică). mijloace de intervenţie a statului în economie (impozite. împrumuturi. totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice. de natură economică. relaţii sociale. alocaţii bugetare.

Prelevarea unei părţi din venitul persoanelor fizice şi juridice la bugetul statului are caracter obligatoriu. Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului Gestiunea financiară a întreprinderilor urmează public. regulile dreptului comercial. profit de către întreprinzătorii individuali. în condiţiile rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de capital de împrumut. FINANŢELE PRIVATE Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor întreprinderii private se procură de la persoane fizice şi juridice în principal pe baze contractuale. fără contraprestaţie şi este nerambursabilă. în care se constituie fondurile legal această monedă pe care şi ele o folosesc. DEOSEBIRI ÎNTRE FINANŢELE PUBLICE ŞI CELE PRIVATE: FINANŢELE PUBLICE Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane fizice şi juridice prin măsuri de constrângere în principal şi într-o proporţie mai mică pe baze contractuale.ASEMĂNĂRI ÎNTRE FINANŢELE PUBLICE ŞI CELE PRIVATE: Atât finanţele publice. Statul poate lua anumite măsuri în legătură cu Întreprinderile private nu pot influenţa în mod moneda naţională. publice. îşi procură resursele financiare de pe piaţă. . Întreprinderile private. pentru completarea resurselor proprii. cât şi cele private se confruntă cu probleme de echilibru financiar. pe baze contractuale. Finanţele publice sunt folosite în scopul Finanţele private sunt puse în slujba realizării de satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

în Franţa. finance pentru suma de bani. financies pentru denumirea întregului patrimoniu al statului În Germania. care desemna plată în bani şi finanzer. se foloseau expresiile hommes de finances şi financiers pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui. venit al statului. În secolul al XV-lea. financias şi financia pecuniria. se utilizau termenii finanz. . cu sensul de plată în bani.În secolele al XIII-lea şi al XIV-lea s-au folosit expresiile finantio. care desemna pe cămătar. în secolele al XV lea – al XVII lea.

B. Formarea şi repartizarea fondurilor publice generează fluxuri de resurse băneşti în dublu sens . de la persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat..I. prin transfer de valoare.Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Fondurile se formează pe seama unei părţi din P. de putere de cumpărare. centrale şi locale.

şi anume: agenţii economici pe de o parte. pe de altă parte.colectivitate (stat) colectivitate (stat) beneficiarii fondurilor banesti relatii sociale (prin natura lor . pe de altă parte. relaţiile care apar în procesul de distribuire a fondurilor publice între colectivitate. reprezentată prin stat. şi colectivitate.relatii economice) . pe de o parte şi beneficiarii acestor fonduri. .agentii economici si populatia .relaţiile care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare.

în cadrul căruie se disting: .relatii financiare (finante) transfer de valoare (transfer de sume banesti) persoane fizice sau juridice fonduri din economie .relatii banesti schimbare a formelor valorii .Relaţiile social-economice reflectă procesul repartiţiei şi circulaţiei PIB.

relaţiile care apar în procesul formării şi repartizării resurselor băneşti la dispoziţia întreprinderilor în vederea desfăşurării activităţii economice şi a dezvoltării acestora. a emiterii de obligaţiuni sau pe alte căi (acestea sunt denumite finanţe ale întreprinderii). în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu . de persoane şi de răspundere civilă. relaţiile care exprimă. bugetele locale. mijlocite de bănci sau de alte instituţii specializate. un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse băneşti.relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil – sunt reflectate în bugetul de stat. relaţiile care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată.apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor de asigurări de bunuri. pe seama veniturilor realizate. după caz. bugetul asigurărilor sociale de stat sau în anumite fonduri speciale constituite în cadrul sau în afara bugetului. a vânzării de acţiuni. a creditelor bancare. pentru care se percepe dobândă relaţii de credit. a fondului pentru ajutor de şomaj. .

.

după ce s-au inventariat nevoile sociale.funcţia de repartiţie cuprinde 2 faze: constituirea fondurilor publice .constă în repartizarea acestora pe beneficiari. pe de alta. pe de o parte.B.se realizează în procesul distribuirii şi redistribuirii P. . cuantificarea şi ierarhizarea lor în perioada de referinţă funcţia de control.I. între diverse persoane fizice şi juridice.. persoane fizice şi juridice. distribuirea fondurilor publice . şi stat.

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare îmbracă forme diferite. resurse primite cu titlu nerambursabil şi alte transferuri primite. taxe. contribuţii la fondul de şomaj şi la alte fonduri speciale. venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat şi a bunurilor fără stăpân. vărsăminte din veniturile instituţiilor publice. penalităţi. ajutoare. . amenzi. dobânzi aferente împrumuturilor acordate. împrumuturi de stat primite de la persoane fizice şi juridice. contribuţii pentru asigurările sociale. redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri de terenuri şi alte bunuri proprietate de stat. şi anume: impozite. rambursări ale împrumuturilor de stat acordate. donaţii. alte venituri. contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate.

cultură.Distribuirea acestor fonduri reprezintă. dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinaţii. Distribuirea şi redistribuirea PIB. alte acţiuni. datorie publică. . acţiuni economice. apărare naţională. ordine publică. se înfăptuiesc în cadrul aceleiaşi forme de proprietate sau cu schimbarea formei de proprietate. asigurări sociale şi protecţie socială. sănătate. dezvoltări colective şi construcţii de locuinţe. de fapt. mijlocite de finanţe. şi anume pentru: învăţământ.

de promovare a relaţiilor cu celelalte state ale lumii. de asigurări sociale de stat. . dar are o sferă de manifestare mult mai largă decât aceasta. de menţinere a ordinii publice. Controlul statului are o sferă largă de manifestare.Funcţia de control a finanţelor publice este îndeplinită concomitent cu funcţia de repartiţie. de ocrotire medicală şi protecţie socială. cuprinzând toate domeniile vieţii sociale care ţin de sectorul public: activitatea economică. de apărare naţională. cultural-educativă.

cultură. înainte de a se produce efecte negative Controlul operativ . în faza schimbului .ansamblul controalelor din interiorul unitãţii Control extern .urmăreşte producţia de bunuri şi servicii realizată în sectorul public. în faza consumului – vizează consumul productiv al unităţilor economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime şi a materialelor. nivelul la care se constituie aceste fonduri în faza producţiei .urmăreşte dacă produsele obţinute în unităţile economice cu capital de stat se realizează ca mărfuri. dacă oferta corespunde cererii şi dacă preţurile mărfurilor.cuprinde totalitatea controalelor care se adreseazã unitãţilor din afara lor După modelul de realizare a activitãţii şi momentul efectuãrii controlului: Control financiar anticipat .contribuie la folosirea cu maxim de eficienţã a mijloacelor materiale şi disponibile bãneşti.).se exercitã dupã desfãşurarea activitãţilor sau operaţiunilor economico-financiare în faza repartiţiei – urmăreşte provenienţa resurselor ce alimentează fondurile publice. stabilite prin mecanismul pieţii.Din punct de vedere a exercitării controlului: Control intern . cât şi consumul final al instituţiilor publice (de învăţământ. sănătate.se suprapune aproape în totalitate în timp şi spaţiu cu conţinutul activ de conducere la diferite nivele Controlul financiar post operativ . eficienţa exportului etc.). acoperă cheltuielile de producţie şi de circulaţie şi asigură un anumit profit. apărare naţională etc. la preîntampinarea oricãrei forme de risipã şi a eventualelor deficienţe. rentabilitatea diferitelor produse. .

constituirea fondurilor publice Functia de repartitie a finantelor publice distribuirea fondurilor publice pe beneficiari constituirea fondurilor în economie Functia de control a finantelor publice constituirea fondurilor pe beneficiari eficienta utilizarii resurselor financiare .

.

formelor. principiilor şi pârghiilor economico-financiare prin intermediul cărora se constituie. repartizează şi utilizează fondurile financiare publice necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.Mecanismul financiar cuprinde ansamblul structurilor. ordonanţe. hotărâri de guvern şi alte reglementari cu caracter normativ în domeniul finanţelor. metodelor. Componentele mecanismului financiar: sistemul financiar. alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul finanţelor. de conducere folosite în domeniul finanţelor. . cadrul instituţional. format din legi. cadrul juridic. metodele administrative. pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice.

finanţele întreprinderilor. fondurile speciale extrabugetare. persoane şi răspundere civilă. asigurările sociale de stat. creditul public şi bancar.componentele sistemului financiar sunt: bugetul de stat şi bugetele locale. . asigurările de bunuri.

.

resursele financiare ale populaţiei.Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumitã perioadă de timp. resursele financiare ale organizaţiilor fără scop lucrativ. . prin intermediul sectorului privat şi a celui public. deoarece resursele financiare ale societăţii au o sferă de cuprindere mult mai largă. resursele financiare ale întreprinderilor publice şi private. La nivel naţional. Alocarea resurselor este optimă atunci când cerinţele consumatorilor sunt satisfacute la un nivel maxim. Între resursele financiare ale societãţii şi resursele financiare publice există un raport ca de la întreg la parte. resursele financiare includ: resursele financiare ale autorităţilor şi instituţiilor publice.

din punct de vedere al conţinutului lor economic. pe plan economic şi social (de exemplu creşterea inflaţiei).reprezintă prelevări legale din veniturile create de unităţile economice şi populaţie. contribuţii) se prezintă sub forma veniturilor fiscale şi nefiscale. resursele se concretizează în: prelevările cu caracter obligatoriu (impozite. de asemenea. .intervin pentru acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat. nu este recomandabilă deoarece are efecte negative pe termen mediu şi lung. resursele provenind din împrumuturi publice se gestionează. prin sistemul trezoreriei publice şi constituie un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare şi de acoperire a deficitului bugetar. Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul reproducţiei economice resursele de trezorerie . al bugetului asigurărilor sociale şi de sănătate. taxe. inclusiv în legătură cu deţinerea de către aceştia a unor averi sau proprietăţi impozabile şi se concretizează în: impozite şi taxe direcre şi impozite şi taxe indirecte. pentru acoperirea golurilor de casă înregistrate la bugetele locale şi a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale. Venituri cu caracter fiscal . resursele provenind din emisiune monetară fără acoperire constituie o modalitate de finanţare a deficitului bugetar. .

contribuţii. resursele financiare cu destinaţie specială resursele financiare ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale . resurse ale bugetelor locale. taxe. resurse mobilizate pe linia asigurărilor sociale figurează în bugetul general. venituri nefiscale venituri din capital resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat. resurse ale bugetelor statelor. resurse publice ale bugetelor locale. Structura resurselor financiare privită prin prisma bugetului general (central) consolidat: resursele financiare ale bugetului de stat.structura organizatorică a statelor pe baza căruia distingem: în statele de tip unitar: resurse publice ale bugetului central. regiunilor sau provinciilor membre ale federaţiei. din care fac parte: veniturile curente (impozite. în statele de tip federal: resurse ale bugetului federal.

resursele financiare publice se grupează în: resurse de provenienţă internă resurse de provenienţă externă . resursele financiare publice se grupează în: resurse ordinare (curente): sunt cele considerate normale. respectiv când resursele curente nu acoperă cheltuielile publice. resurse extraordinare (întâmplătoare sau incidentale): sunt cele la care statul recurge în situaţii excepţionale. În funcţie de provenienţa lor. în cadrul fiecărui exerciţiu bugetar. se încasează la buget cu o anumită regularitate.În funcţie de ritmicitatea încasării lor la buget. fireşti pentru constituirea bugetului public.

.

economic şi social. efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea necesităţilor de ordin general.) între grupuri sociale şi indivizi. între persoanele fizice şi cele juridice. consumul anumitor marfuri şi/sau servicii.I. rolul impozitelor se concretizează în faptul că. În majoritatea statelor lumii. Totuşi. relaţiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu anumite ţări. În plan economic. Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar. fără contraprestaţie şi cu titlu nerambursabil a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice. iar modul concret de manifestare a acestuia se diferenţiază de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. zone (regiuni). prin intermediul cărora se pot stimula sau frâna anumite activităţi. rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar şi social deoarece acestea reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. . statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut (P. efectul major al rolului impozitelor pe plan social îl constituie creşterea presiunii fiscale globale. prin intermediul lor.Impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie. În plan social. rolul impozitelor rezidă în faptul că se folosesc ca pârghii de politica economică.B.

termenul de plată . asieta fiscală .este persoana fizică sau juridică care suportă efectiv impozitul. adică ceea ce se numeşte curent contribuabil.indică data până la care impozitul trebuie achitat. suportatorul (destinatarul) impozitului . Se mai numeşte destinatar.este totalitatea măsurilor pe care organele fiscale le iau în vederea aşezării impozitului pentru fiecare subiect în parte: identificarea obiectului. ceea ce în mod obişnuit este venitul contribuabilului.îl reprezintă materia supusă impunerii. cotele (cota) impozitului . sursa impozitului . stabilirea mărimii sale şi calculul impozitului datorat statului. unitatea de impunere .indică din ce anume se plăteşte impozitul.reprezintă mărimea impozitului stabilită pentru fiecare unitate de impunere. Termenele de plată sunt precizate în fiecare act normativ .reprezintă unitatea de măsură cu care se determină dimensiunea materiei impozabile.este persoana fizică sau juridică obligată prin lege să plătească impozitul. . Sursa poate să coincidă sau nu cu obiectul impozitului. obiectul impunerii .subiectul (plătitorul) impozitului .

posibilitatea impozitului .sancţiunile au drept scop întărirea responsabilităţii contribuabililor în ce priveşte stingerea obligaţiilor fiscale. actul legal de instituire a unui impozit trebuie să mai cuprindă: autoritatea şi beneficiarul impozitului . perioade de scutire. după caz. iar căile de contestaţie se referă la modalităţile prin care contribuabilii pot ataca actele de impunere sau de sancţionare ale organelor de control . bugetele unor fonduri speciale sau bugetele unor instituţii publice. la care se adaugă organele care aşază şi percep în mod efectiv impozitul.reprezintă puterea publică care instituie impozitul. precum şi baza de calcul luată în considerare pentru stabilirea mărimii impozitului facilităţile fiscale acordate . Beneficiarul impozitului poate fi bugetul constituit la nivelul centralizat al statului (federaţiei). după caz.În afara celor opt elemente tehnice prezentate anterior.impozitului se pot concretiza. reduceri de impozite. restituiri de impozite. sancţiunile aplicabile şi căile de contestaţie (sau de atac).evidenţiază capacitatea economică a contribuabililor de a plăti impozitele. în: exonerări pentru anumite categorii de subiecţi. bugetele comunităţilor locale.

principii social-politice. principii de politică economică.Maximele lui Adam Smith şi principiile lui Maurice Allais le regăsim cristalizate în ştiinta finanţelor publice ca: principii de echitate fiscală. . principii de politică financiară.

. Determinarea cuantumului impozitului . cotei de impunere.are în vedere constatarea materiei impozabile (care este în sarcina organului fiscal) şi evaluarea acesteia.presupune stabilirea: persoanei care efectuează calculul (contribuabilul de drept sau organul fiscal). a reducerilor şi majorărilor acordate.şezarea impozitelor este un complex de operaţiuni privind: Stabilirea mărimii obiectului impozabil . Apoi se trece la urmarirea . Perceperea (încasarea) impozitului . a procedeului de calcul. Evaluarea se poate face apelând fie la metoda evaluării indirecte (bazată pe prezumţie). fie la metoda evaluării directe (bazată pe probe).reprezintă ultima operaţiune din cadrul aşezării impozitelor.

care se instituie în situaţii excepţionale După instituţia care le administrează. care se percep cu regularitate Impozite incidentale (extraordinare). impozitele se grupează în funcţie de tipul statelor în care se instituie şi percep. impozite pe consum (sau pe cheltuieli). În funcţie de scopul urmărit de stat prin introducerea lor: Impozite financiare Impozite de ordine După frecvenţa cu care se realizează: Impozite permanente (ordinare). impozite pe avere (patrimoniu net sau capital).În funcţie de trasăturile de fond şi de formă: impozite directe impozite indirecte Avându-se în vedere obiectul asupra cărora se aşază: impozite pe venit (profit). astfel: în statele de tip federal în statele de tip unitar .

Impozitele directe .

deoarece sunt exonerate veniturile necesare minimului de existenţă. se calculează şi se percep relativ uşor. mărimea arenzii. Impozitele reale 1. cunoscute din timp şi pe care statul se poate baza la anumite intervale de timp.Impozitul funciar Mărimea acestui impozit se stabilea pe baza unor criterii ca.Impozitele directe prezintă următoarele avantaje: constituie venituri sigure pentru stat. . preţul pământului etc. îndeplinesc obiective de justiţie fiscală. Impozitele directe prezintă şi următoarele dezavantaje: nu sunt agreabile plătitorilor. de exemplu: numărul plugurilor utilizate în vederea prelucrării pământului. calitatea terenurilor cultivate. pot genera abuzuri în ce priveşte aşezarea şi încasarea impozitelor. se apreciază că nu sunt productive. deoarece conducerile statelor nu ar avea interes să devină nepopulare. suprafaţa terenurilor cultivate. prin creşterea acestor impozite.

4. mărimea capitalului.Impozitul pe capitaluri băneşti. Acest impozit se stabilea fie pe baza sumei dobânzilor pe care debitorul le plătea pentru capitalul luat cu imprumut. etc.). Impozitul real s-a calculat şi pentru clădiri în funcţie de destinaţia lor (locuinţe. Acest impozit nu era aşezat în funcţie de capacitatea contributivă a plătitorului şi nu asigura echitate fiscală. ca de exemplu: mărimea localităţii în care se desfăşurau aceste activităţi.2. magazine.Impozitul pe activităţile industriale.). numărul lucrătorilor. birouri etc. capacitatea de producţie. comerţ cu ridicata. natura întreprinderii (atelier. comerciale şi profesiile libere. forţa motrice folosită. comerţ cu amănuntul etc. fie în funcţie de volumul dobânzilor pe care creditorul le încasa pentru capitalul acordat cu împrumut. . fabrică. 3. stabilit pe baza anumitor criterii de ordin exterior. deoarece atât debitorul cât şi creditorul nu erau interesaţi să informeze corect organele fiscale. Şi acest impozit a avut un randament fiscal scăzut.

muncitori.1. . de către proprietari. 1. mici meşteşugari. comerţ. 1. impozitul pe venit este o impunere individuală. Obiectul impozabil îl reprezintă veniturile obţinute din industrie.Impozitul pe venit În calitate de subiecte ale impozitului pe venit apar atât persoanele fizice. precum şi persoanele nerezidente care realizează venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat. agricultură. liberprofesionişti. funcţionari. cât şi cele juridice care realizează venituri din diferite surse.Impozitele personale Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit şi impozitelor pe avere. profesii libere şi din orice alte domenii de activitate. fiind aşezat pe fiecare persoană care a realizat venituri. intreprinzători.Impozitul pe veniturile persoanelor fizice La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenţa într-un anumit stat. asigurări. bănci. De regulă. cu unele excepţii prevăzute de lege.

. şi anume: 1.În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice. impozitele pe avere se prezintă sub următoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise. care presupune fie o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit în funcţie de natura acestuia. 2.sistemul impunerii globale. care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizică.1. indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă.Impozitele asupra averii propriu-zise Impozitele cele mai frecvente asupra averii propriu-zise sunt: a)impozitul pe proprietăţi imobiliare b)impozitul pe activul net. 2. fie instituirea mai multor impozite.Impozitele pe avere În practica fiscală internaţională. impozite pe circulaţia averii. impozite pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii. 2.sistemul impunerii separate.

2. impozitul pe actele de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile.2. impozitul pe circulaţia capitalurilor şi a efectelor comerciale ş.Impozitele pe circulatia averii Impozitele pe circulaţia averii se instituie în legătură cu trecerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile şi imobile de la o persoană la alta.). În această categorie se includ: impozitul pe succesiuni. obligaţiuni etc.a. impozitul pe donaţii. impozitul pe hârtiile de valoare (acţiuni. .

obiectul impozitului îl constituie averea dobândită în timpul sau ca urmare nemijlocită a războiului.2. . fără ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuială în acest scop.3. Impozitul pe plusul de valoare imobiliară a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare înregistrat de anumite bunuri imobiliare (clădiri. În această categorie se includ: a)impozitul pe plusul de valoare imobiliară.Impozitele pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii Impozitele pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au înregistrat unele bunuri în cursul unei perioade de timp. terenuri) în perioada de la cumpărare şi până la vânzare. În cazul impozitului pe sporul de avere dobândit în timp de război. b)impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război.

criteriul originii veniturilor (teritorialităţii). criteriile care stau la baza impunerii veniturilor sau averii sunt: criteriul rezidenţei (sau al domiciliului fiscal). potrivit căruia impunerea veniturilor sau averii se realizează de autoritatea fiscală din ţara căreia aparţine rezidentul. potrivit căruia impunerea se efectuează de către organele fiscale din ţara pe al cărei teritoriu s-au realizat veniturile sau se află averea. metoda scutirii (exonerării) progresive. sunt obţinute sau se află pe teritoriul acelei ţări sau în afara acesteia. indiferent de rezidenţa sau naţionalitatea beneficiarilor de venituri. indiferent dacă veniturile sau averea. sunt: metoda scutirii (exonerării) totale. pentru aceeaşi perioadă de timp. care fac obiectul impunerii.Dubla impunere juridică internaţională Dubla impunere fiscală internaţională reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile. folosite în practica fiscală internaţională. Metodele pentru evitarea dublei impuneri. de către două autorităţi fiscale din ţări diferite. . metoda creditării (imputării) ordinare.integrale . obişnuite metoda creditării (imputării) totale.

Impozitele indirecte .

indiferent de veniturile. totodată. avantajează persoanele cu venituri mari. fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor. comercianţi. Se stabilesc în cote proporţionale asupra preţului mărfurilor supuse vânzării şi serviciilor sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora. când o economie are o evoluţie ascendentă. se diminuează puterea de cumpărare a populaţiei. datorită discrepanţei dintre mărimea veniturilor diferitelor categorii sociale. averea sau situaţia personală a acestora. Se virează la bugetul public de către producători. fiind „camuflată" în preţuri sau tarife. Utilizarea lor. deoarece nu prevăd venit minim neimpozabil. impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat şi invers în situaţia de recesiune economică). nu cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în întreţinere şi. însă sunt suportate de către consumatori. Se incasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile supuse impunerii indirecte. iar la impozitele indirecte nu se acordă nici un fel de scutire). Au un caracter inechitabil. (În condiţiile în care la impozitele pe venit contribuabilii cu venituri situate sub minimul neimpozabil sunt scutiţi de impozit. Manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura economică (de pildă. conduce la scăderea nivelului de trai al populaţiei. în acest sens există o neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor real. Au un pronunţat caracter regresiv. prin reducerea veniturilor reale. Mărimea acestora este necunoscută de consumatori. ca şi în cazul impozitelor directe. Perceperea lor este comodă şi reclamă un cost relativ redus.Impozitele indirecte prezintă următoarele trăsături caracteristice: Se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin adăugarea unor cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora. . deoarece.

impozitul pe cifra de afaceri apare sub formă de: impozit pe cifra de afaceri brută. taxe speciale de consumaţie. 1. Este cunoscut şi sub denumirea de impozit în cascadă.Taxele generale pe vânzari Taxele generale pe vânzari apar sub forma impozitului pe cifra de afaceri Impozitul cumulativ s-a aplicat mărfurilor la toate verigile pe la care au trecut din momentul ieşirii lor din producţie şi până la consumator.Taxele de consumaţie Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. care se percep la vânzarea tuturor mărfurilor. sau accize care se aplică numai asupra unor categorii de mărfuri sau servicii. impozit pe cifra de afaceri netă. care include şi . în piramidă sau bulgăre de zăpadă Impozitul pe cifra de afaceri unic (sau impozitul unic) se încasează o singură dată (indiferent de numărul verigilor prin care trece o marfă până ajunge la consumator) fie în momentul vânzării mărfii către producător fie în stadiul comerţului cu ridicata sau cu amănuntul În funcţie de baza de calcul. indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producţie. Taxele de consumaţie pot fi: taxe generale pe vânzari. Impozitul pe cifra de afaceri brută se determină prin aplicarea cotei de impunere asupra întregii valori a mărfurilor vândute.

accizele se împart în : accize armonizate –aplicate asupra produselor care sunt supuse obligatoriu accizelor. accize nearmonizate. adică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant la procesul de producţie şi circulaţie al mărfii respective.V.). cu altele. Principalele caracteristici ale acestui impozit sunt: are un caracter universal. în ţãrile membre. Acest impozit este cunoscut şi sub denumirea de taxă pe valoarea adaugată (T. Accizele sunt taxe de consumaţie care se percep asupra produselor care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpăratori. este un impozit neutru unic. dar cu plata fracţionată asigură o bună transparenţă asigură o eficacitate bună.A.Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare. În România. deoarece se aplică tuturor mărfurilor şi serviciilor din economie. asigură neutralitatea 2. .Taxele speciale de consumaţie (accize) Unii economişti consideră că accizele sunt impozite indirecte pe lux şi vicii.

5. 3. acceptându-se doar limitele minime obligatorii. nivelul cotelor de impozitare. întocmesc sau eliberează diferite acte. 4. circulaţia produselor supuse accizelor între statele membre. prestează diferite servicii sau rezolvă anumite .Taxele vamale Taxele vamale sunt impozite indirecte care se percep de către stat asupra importului.Taxele de timbru şi de înregistrare Taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diferite organe sau instituţii publice care primesc. Deocamdată armonizarea fiscală s-a realizat în ceea ce priveşte baza de impozitare şi circulaţia produselor supuse accizelor între statele membre. ci o modalitate de percepere a impozitului indirect şi este egal cu diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de către stat şi costul de producţie. Monopolul fiscal nu este un impozit special. deşi există o propunere a Comisiei Europene nu s-a ajuns la un consens.Armonizarea accizelor în UE se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune cu privire la: baza de impozitare. Referitor la aplicarea de cote unice de impozitare pentru calcularea accizelor la acelaşi produs în cadrul UE. exportului şi tranzitului de mărfuri. inclusiv profitul întreprinzătorului.Monopolurile fiscale Monopolul reprezintă dreptul pe care şi-l rezervă statul de a produce sau/şi de a vinde anumite bunuri de consum.

taxele consulare. taxe judiciare de timbru judecătoreşti (pentru actele şi faptele cu caracter jurisdicţional).În funcţie de organele care primesc. copii). Taxele de timbru reprezintă venit al bugetului local. acordarea de vize. în legătură cu eliberări de autorizaţii. permise. etc. eliberare de acte. autentificare. întocmesc. . care se încasează de către consulate pentru eliberarea de certificate de origine. eliberează sau prestează servicii taxabile. certificate. etc. taxele de timbru se grupează în: taxe de timbru de notariat (pentru actele şi serviciile notariale: legalizare. taxele de administraţie. care se încasează de către diferite organe ale administraţiei de stat sau locale.

în funcţie de locul unde se contracteaza şi de conditiile împrumutului. de pe pietele financiare (datorie publică guvernamentala). la un moment dat. . provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de aceasta de pe pietele financiare (datorie publică locală). adica totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului. prin Ministerul Finantelor Publice.Datoria publică. precum şi totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe. ale autoritatilor administratiei publice locale. provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern. Datoria publică se exprima în moneda nationala sau în valuta. Datoria externă Continutul datoriei publice şi formele sale de manifestare Conform legii. datoria publică reprezinta datoria publică guvernamentala la care se adauga datoria publică locală. la un moment dat. în numele Romaniei.

I. în timp. . ca procent din P. Datoria publică internă. în valori relative. insumand obligaţiile faţă de creditorii interni se stabileste. Datoria publică flotanta reprezinta datoria publică pe termen scurt şi cuprinde împrumuturile contractate. a veniturilor cu cheltuielile bugetare. se gestioneaza distinct şi se evidentiaza distinct faţă de datoria publică externa. în scopul acoperirii golurilor de casa generate de neconcordanta.B. Gradul de exigibilitate a datoriei publice se exprima cu ajutorul datoriei flotante şi a datoriei consolidate. (pentru a permite comparatia în timp şi intre tari) şi ca marime medie pe locuitor (pentru a permite comparatii şi analize în timp şi spatiu).De asemenea. pe perioade de pâna la un an. datoria publică totala a unei tari se poate exprima în valori absolute (pentru a cunoaste sarcina la care este supusa economia tarii respective faţă de creditori). Datoria publică totala se calculeaza şi se gestioneaza separat pe cele doua forme ale sale: datoria publică guvernamentala şi datoria publică locală. respectiv datoria publică internă şi datoria publică externa. care exprima obligaţiile statului faţă de creditorii sai externi.

a. În funcţie de termenele scadentelor sale.) se obţine datoria publică netă. de catre Guvern si autorităţile publice formează datoria publică brută. s. BNR. structura datoriei publice variaza de la o tara la alta şi chiar de la o perioada la alta.Datoria publică consolidata cuprinde totalitatea datoriilor rezultate din împrumuturile de stat contractate pe termen mediu şi lung. Plafonul de indatorare publica. . Acesta cupride totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot contracta şi garanta autoritatile administratiei publice centrale şi autoritatile administratiei publice locale pe o perioada de un an. Valoarea totala a împrumuturilor contractate. precum şi a celor rezultate din prelungirea termenelor de rambursare a împrumuturilor pe termen scurt. care este stabilit anual prin lege. pe perioade de timp mediu şi lung. datorita conditiilor financiar-monetare în care se formeaza. la un moment dat. iar dacă din aceasta se scade valoarea împrumuturilor angajate de la instituţiile de stat (Trezoreria publică.

Datoria publică internă este determinata de: împrumuturile pe termen scurt.Guvernul este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat interne şi externe numai prin Ministerul Finantelor Publice pentru finantarea deficitelor bugetului de stat. . emisiunea de bonuri de tezaur în scopul echilibrarii bugetului de stat. Guvernul este autorizat sa garanteze împrumuturi interne şi externe numai prin Ministerul Finantelor Publice. bugetului asigurarilor sociale şi bugetului trezoreriei şi refinantarea datoriei publice guvernamentale. garantiile ce se acorda de stat pentru credite bancare interne primite de anumite unitati economice şi administrativ-teritoriale în scopul satisfacerii unor nevoi de dezvoltare economica. plasarea de inscrisuri. contractate în scopuri prioritare pentru economia romaneasca. în scopul procurarii resurselor banesti necesare pentru acoperirea deficitului bugetar anual. prin subscriptie publica. pentru echilibrarea bugetului de stat şi care se ramburseaza în cursul anului. alte situatii prevazute de lege. folosirea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile Trezoreriei publice. rambursabile din resurse bugetare pâna la finele anului. sustinerea balantei de plati şi a rezervei valutare. contractate de stat. la Banca Nationala a României. finantarea unor proiecte sau alte necesitati aprobate prin hotarare a Guvernului. pe termen mediu şi lung.

La nivelul comunitatilor locale. calculul şi plata dobânzilor. dobânzile şi comisioanele datorate se inscriu în bugetul local. efectuarea altor operatiuni specifice. b) pe baza titlurilor de valoare emise de catre autoritatile publice locale şi subscrise de catre diverse persoane fizice şi juridice. datoria publică internă se formeaza: a) prin împrumuturi interne. prin conturi specifice. rambursarea datoriei publice. contractate de autoritatile publice locale de la banci comerciale sau de la alte institutii de credit. ratele scadente aferente împrumuturilor contractate.Gestionarea datoriei publice interne se asigura de catre Ministerul Finantelor Publice şi consta în: contractarea împrumuturilor de stat. comisioanelor datorate. organizarea şi tinerea evidentei. Datoria publică locală internă reprezinta o obligatie generala ce presupune rambursarea ei la scadentele convenite şi plata dobânzilor şi a comisioanelor stabilite prin acordurile incheiate. a datoriei publice interne. În acest context. .

credite externe rambursate intr-o singura transa (la scadenta). legislatia existenta în tara creditorului şi. credite externe rambursate în cote inegale (care cresc progresiv).credite acordate pe termene scurte (1 an). practica internationala. prevederile unor conventii internationale în materie s. .a.credite acordate pe termene medii (2-5 ani).Datoria publică externa In funcţie de durata pentru care se acorda. imprumuturile sau creditele externe pot fi: a. rentabilitatea obiectivului pentru care se contracteaza împrumutul. În funcţie de modalitatea de rambursare. în tara beneficiarului creditului. respectiv. b. deosebim: credite externe rambursate în cote egale (anuităţi).credite acordate pe termene lungi (peste 5 ani). c. În concluzie. termenele creditelor se stabilesc în funcţie de: destinatia acestora.

Asistenta publica bilaterala prezinta urmatoarele caracteristici: -se acorda de catre: -guvernele tarilor dezvoltate.; -guvernele unor tari exportatoare de petrol, membre ale O.C.D.E. etc. -imbraca urmatoarele forme: -ajutoare în natura sau în bani; -asistenta tehnica şi militara; -împrumuturi în conditii privilegiate. Asistenta publica multilaterala se acorda de organisme financiare internationale. Uneori, în cazul împrumuturilor acordate pe baze bilaterale de catre tarile dezvoltate, aprobarea acestora este insotita de: -conditii economice -conditii politice -conditii militare Ca parte a datoriei publice, datoria publică externa se manifesta în anumite forme în toate tarile lumii, dar ponderea sa în totalul datoriei publice difera de la o tara la alta şi de la un grup de tari la altul.

Spre deosebire de datoria publică internă, datoria publică externa este mai impovaratoare din urmatoarele motive principale:
împrumuturile externe trebuie rambursate, în timp ce împrumuturile interne pot fi transformate în împrumuturi perpetue, sau rambursarea lor poate fi amânata printr-o conversie intr-un împrumut pe termen lung; obligaţiile privind dobânzile şi alte cheltuieli aferente împrumuturilor externe se stabilesc de catre creditori, guvernul tarii beneficiare neavând control asupra acestora; depreciere a valutei debitorului pe pietele monetare interne creste povara platilor de dobânzi şi a capitalului rambursat; platile trebuie efectuate la termenele stabilite de catre creditori şi nu la cele convenabile tarii debitoare; neplata la termene atrage penalitati şi creeaza dificultati pentru obtinerea unor credite în viitor; pierderea de suveranitate reprezinta, uneori, un pret indirect al recurgerii la împrumuturi externe.

Potrivit legislatiei românesti în vigoare, la propunerea Guvernului, Parlamentul aproba plafonul de credite externe în limita gradului de indatorare externa. În calitate de garant al creditelor externe, Ministerul Finantelor Publice, în numele statului, evalueaza riscurile monetare, valutare şi financiare asociate împrumutului analizat, oportunitatea şi conditiile de acordare a garantiei, astfel incât credibilitatea financiara a statului român, pe plan international, sa nu fie afectata.

Datoria externa
1.Conceptul de datorie externa
Datoria externa se defineste prin totalitatea obligaţiilor banesti pe care rezidentii unei tari, persoane fizice şi juridice, le au faţă de strainatate la un moment dat.

Formele de manifestare ale datoriei externe sunt:
1.datoria publică externa contractata direct de catre stat; 2.datoria publică externa contractata de anumiti subiecti de drept public sau privat, cu garantia expresa a statului; 3.datoria externa privata, negarantata de catre stat.

Din cele prezentate, mai sus, rezulta ca notiunea de datorie externa este mult mai larga decât aceea de datorie publica externa şi are mai multe sensuri, astfel:
datorie externa bruta în sens larg; datorie externa bruta în sens restrâns; datorie externa în interpretarea Bancii Mondiale; datorie externa neta.

capitalizarea dobânzilor neonorate.Criza datoriei externe – strategii de abordare şi soluţionare Cauzele care au împins ţările în dezvoltare în imposibilitatea de a-şi stinge obligaţiile de plată faţă de creditorii externi sunt complexe: majorarea succesivă a preţului ţiţeiului. funcţionarea unei instituţii internaţionale care să achiziţioneze de la bănci creanţele scadente. . crearea unei case de asigurări contra riscurilor nerambursării împrumuturilor acordate. precum şi de conversie a acesteia în active. a devenit imperativă căutarea de noi soluţii: transformarea datoriei „în suferinţă” în participaţii ale băncilor creditoare la capitalul firmelor producătoare din ţările debitoare. greşelile în orientarea politicii economice şi financiar-valutare a ţărilor debitoare. responsabilitatea directă a băncilor private. dar la subpreţ. politica bugetară expansionistă a SUA. Deoarece fenomenul insolvabilităţii a căpătat dimensiuni alarmante. Piaţa financiară internaţională a cunoscut o adevărată explozie a inovaţiilor financiare. nivelul ridicat al dobânzilor la creditele externe. transformarea creanţelor neonorate în titluri de creanţă asupra veniturilor realizate din exportul ţărilor debitoare.2. concretizate în tehnici tot mai extinse de răscumpărare a datoriei.

este un act de autorizare prin care puterea executiva este imputernicita de puterea legislativa sa cheltuiasca si sa perceapa venituri in acorduri cu prevederile legale. Sub aspect economic.Continutul si caracteristicile bugetului de stat Bugetul de stat este o categorie fundamentala a finantelor la definirea careia concura o abordare juridica si alta economica.Bugetul de stat 1. bugetul de stat: exprima relatiile economice. este un plan financiar la nivel macroeconomic. este un act anual. in concordanta cu obiectivele de politica economica. este conceput ca un ansamblu de conturi ale natiunii . care apar in procesul repartitiei produsului intern brut (P. in forma baneasca. prin lege. veniturile si cheltuielile anuale ale statului.).1.B. sociala si financiara ale fiecarei perioade. Sub aspect juridic.I. este un act de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestor resurse. bugetul de stat: reprezinta un act prin care se prevad si se aproba.Sistemul bugetar 1.

. Acest sistem unitar si corelat de fonduri formeaza bugetul general consolidat care evidentiaza fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale si nefiscale si de repartizare a acestora pe destinatii. potrivit legii. in conformitate cu nevoia sociala si cu obiectivele de politica financiara specifice anului la care se refera. Totodata. 137 din Constitutia României. bugetele locale. bugetul public national este alcatuit din: bugetul de stat. bugetele altor institutii cu caracter autonom.Conform art. bugetele locale. bugetul trezoreriei statului. bugetele fondurilor speciale. bugetul asigurarilor sociale de stat. bugetul asigurarilor sociale de stat. gestionarea resurselor financiare publice se realizeaza printr-un sistem unitar de bugete care cuprinde: bugetul de stat.

2. echilibrul bugetar. realitatea bugetului. unitatea bugetului. specializarea bugetara. neafectarea veniturilor bugetare.1.Principii bugetare Aceste principii se refera la: sfera de cuprindere a veniturilor bugetului public si a destinatiilor acestora. Prin urmare. publicitatea bugetului. intervalul de timp pentru care Guvernul este autorizat de Parlament sa incaseze veniturile bugetare si sa le aloce pe destinatiile prestabilite. echilibrarea utilizarilor bugetare prestabilite cu veniturile ce urmeaza sa se realizeze. anualitatea bugetului. in teoria si practica finantelor publice sunt recunoscute si aplicate urmatoarele principii bugetare: universalitatea bugetului. . informarea opiniei publice asupra imputernicirii date Guvernului de catre Parlament de a realiza venituri si a efectua cheltuieli.

spitale. este un proces predominant politic. incheierea si aprobarea contului de executie bugetara. aprobarea proiectului de buget. sanatatea. intrucât esenta sa consta in alocarea resurselor bugetare limitate pentru bunuri publice (cum sunt invatamântul. aprobare. si anume: este un proces de decizie. executia bugetului.2. Procesul bugetar cuprinde activitatile privind: elaborarea proiectului de buget.Procesul bugetar In România. . procesul bugetar este reglementat prin Constitutia tarii si Legea finantelor publice. consecinta a cerintelor principiilor anualitatii si publicitatii bugetare. este un proces ciclic. controlul bugetar.). este un proces complex. deoarece deciziile de alocare a resurselor bugetare sunt determinate de grupuri politice prin mecanismul reprezentarii si al votului. apararea tarii etc. procesul bugetar prezinta urmatoarele trasaturi comune. Indiferent de aceste particularitati. deoarece se desfasoara dupa un calendar bine precizat. ministere etc.). cu multi participanti (şcoli. care reglementeaza modul de intocmire. executare si incheiere a bugetului national public.

Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza: pe obiectivele programului de guvernamânt al partidului (sau coalitiei de partide) care detin majoritatea parlamentara. factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea veniturilor si a cheltuielilor. pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor Publice cu privire. iar fiecare membru al Guvernului are obligatia de a-l sustine in dezbaterile parlamentare. in masura in care este solicitat sa participe la acestea. de regula. in special. la: evolutia economiei. . analiza proiectului de buget in comisiile parlamentare de specialitate. sau de catre ministrul finantelor. modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in perioada trecuta. Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament presupun. parcurgerea urmatoarelor etape: prezentarea de catre seful executivului. aprobarea proiectului de buget in Parlament. concilierea amendamentelor (modificarilor) propuse la proiectul de buget. Aprobarea bugetului Proiectul de buget se prezinta Parlamentului. ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii. a proiectului de buget in Parlament.

Contul de executie bugetara evidentiaza totalitatea operatiilor de executare a veniturilor si a cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului executiei bugetului la finele anului bugetar (deficitul sau excedentul bugetar). in tarile cu economie de piata exista. Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape. ale celorlalte ministere. reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica si anume: angajarea. . 3. ordonantarea. Controlul bugetar : Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite. administrativ – exercitat de organe specializate ale Ministerului Finantelor.Având in vedere rigorile executiei cheltuielilor aprobate prin buget. plata. lichidarea. controlul poate fi: 1. jurisdictional – exercitat de Curtea de Conturi sau o alta institutie publica insarcinata cu un astfel de control. in general. In functie de natura acestor organe. politic – exercitat de catre Parlament. 2.

3. Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria utilizarii bunurilor si serviciilor publice de interes national incepe sa se restrânga. finantele locale satisfac mai bine cerintele de utilitati publice in teritoriu In fiecare tara. permite o urmarire mai buna a modului cum sunt folosite fondurile financiare publice constituite.Bugetele locale Organizarea distincta a finantelor locale pe baza autonomiei lor financiare este necesara deoarece: comunitatile locale cunosc. iar costul comparativ al luarii deciziilor la nivel central devine prea ridicat. posibilitatile proprii privind resursele banesti de provenienta publica si in special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite. permite degrevarea finantelor centrale de o seama de cheltuieli. reduce numarul si amploarea fluxurilor banesti intre cele doua niveluri structurale ale finantelor publice. . raportul dintre finantele publice centrale si cele locale este diferit. Gradul de centralizare financiara difera in functie de concentrarea administratiei tarii. de gradul in care organele locale sunt subordonate conducerii centrale. cel mai bine.

modalitatea de finantare a cheltuielilor pe destinatii si de acoperire a deficitelor. fluxurile formarii veniturilor si efectuarii cheltuielilor administratiilor locale. orase. Din punct de vedere juridic. comune. cu administratie si gestiune proprie de institutie. organele financiare teritoriale sunt institutii ale administratiei publice. organizarea teritoriala a finantelor publice este asezata pe impartirea tarii in unitati administrativteritoriale. fiind structurata pe niveluri ierarhice in limitele fiecarei unitati administrative: judete. municipii. . Structura bugetelor locale evidentiaza: gradul de autonomie a administratiei locale fata de puterea centrala si legaturile existente intre diferitele administratii teritoriale.In România.

In România. refinantarea datoriei publice locale. taxe si alte venituri. Sumele incasate din vânzarea bunurilor apartinând domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale 4. Transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat 6. Vânzarea sau valorificarea materialelor obtinute ca urmare a casarii activelor fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale. sursele de formare a veniturilor bugetelor locale sunt urmatoarele: 1. Imprumuturile contractate pe piata financiara interna sau externa pentru: finantarea de investitii publice de interes local. precum si cotele aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si bugetelor locale. 5. Impozite. 3. 2. . Sumele incasate din valorificarea bunurilor confiscate.

Pentru stabilirea rezultatelor finale ale executiei bugetelor locale. Elaborarea proiectelor bugetelor locale este de competenta primarilor in cazul bugetelor comunale si orasenesti si a presedintilor consiliilor judetene in ceea ce priveste bugetele judetelor. cât si de Legea administratiei publice locale. aprobarii si executarii bugetelor locale are la baza principiul autonomiei locale prevazut atât de Legea finantelor publice. Executia bugetelor locale cuprinde actele si operatiunile de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor prevazute si autorizate prin actele decizionale de aprobare a acestor bugete. . ordonatorii principali de credite intocmesc conturile anuale de executie a bugetelor locale pe care le transmit spre aprobare consiliilor judetene.Procesul bugetar la nivelul colectivitatilor locale din România Procedura elaborarii. Consiliului General al Municipiului Bucuresti si consiliilor locale.

– Finanţe publice. Bucureşti.. Editura Didactică şi Pedagogică. Bercea F. 2007 Legea Nr.. Editura Economică.. Editura Didactică şi Pedagogică. Georgescu F. Editura Universitara. Bucureşti. 2006. Ediţia a VI-a. D. Note de curs şi aplicaţii pentru seminar. şi colaboratorii – Finanţe publice.. – Finanţe publice. – Finanţe publice. Munteanu P.A. Moşteanu T.A.. Bistriceanu Gh. 2007 Mihalcea L.M. Bucureşti..Bibliografie Boloş I. 2004 Văcărel I. şi colaboratorii – Macrofinanţe. Editura Didactică şi Pedagogică. 2005 Susanu M. – Bugetul si contabilitatea comunitatilor locale intre starea actuala si posibilitatile de modernizare. 2007 Moşteanu T.. Bucureşti. R. Anghelache G.. 500 din 11 iulie 2002 privind finantele publice publicată în Monitorul Oficial nr. 597 din 13 august 2002 Legislaţie . Bucureşti.. Editura Meteor Press. Ediţia a III-a. Bodnar M. Bucureşti. Radu R.. R. Brezeanu P.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful