UNIUNEA EUROPEANĂ

GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE AMPOSDRU

Fondul Social European POSDRU 20072013

Instrumente Structurale 2007- 2013

OIPOSDRU

Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

Investeşte în oameni! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.3 „Dezvoltarea resurselor umane din educaţie şi formare” Titlul proiectului: „Competente crescute pentru cadrele didactice!” Cod contract: POSDRU/87/1.3/S/64250 Beneficiar: Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba

FIŞA DISCIPLINEI 1 - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România
MODULUL I: Proiectarea şi implementarea curriculumului centrat pe competenţe DISCIPLINA 1: - Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. Reforma curriculară în România Titular curs: Marinescu Rodica Florica

Buget timp

8 ore din care: Activităţi teoretice: 2 Activităţi practice: 5 Evaluare: 1 2 Conform graficului anexat Colegiul Naţional H.C.C. – Alba Iulia (sălile 26 şi 27) Colegiul Naţional „ David Prodan” - Cugir Şcoala Generală „Constantin Săvuiu” Târgu Jiu Liceul Teoretic Novaci

Număr de credite Program orar Loc de desfăşurare

COMPETENŢA GENERALĂ: Identificarea relaţiei reciproce dintre componentelor curriculumului în vedera abordării sistemice a procesului de învăţământ COMPETENŢE SPECIFICE: • Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului • Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România • Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de competenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. • Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional CORELAREA COMPETENŢELOR SPECIFICE CU CONŢINUTURILE: Nr. Competenţe Specifice crt 1. Utilizarea taxonomiei specifice în domeniul curriculumului. 2. Manifestarea unei conduite metodologice inovative în plan profesional prin punerea în practică a în practică a componentelor reformei curriculare din România Conţinuturi • • • • • • • • Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale Delimitări conceptuale Coordonatele actualului Curriculum Naţional Idealul educaţional al şcolii româneşti Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare Principii în elaborarea planurilor cadru Delimitări conceptuale Planurile-cadru de învăţământ Programele şcolare Manuale şcolare alternative Auxiliare curriculare, ghiduri metodice,

3.

Operarea cu documentele curriculare în scopul formării la elevi a setului de cometenţe necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală

• • • • • • • • • • • • • •

4.

Aplicarea în practica şcolară a componentelor structurale ale Curricumului Naţional

Explicaţia – formatorul clarifică pentru cursanţi termeni. în activităţile concrete de formare profesională a adulţilor. Prezentarea de către raportorul fiecărei echipe a „produsului” rezultat în urma activităţii echipei. în funcţie de context. În cadrul fiecărei echipe se împart subdiviziuni ale sarcinii primite între membrii echipei.îndrumătoare. Din acest motiv. Numirea sau alegerea de către fiecare echipă a raportorului (liderului). Integrarea acestei metode în lecţie trebuie să respecte următoarele etape: Tema propusă: ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ .manuale şcolare alternative . Pe parcursul acestei etape formatorul are rol de supervizor – sprijină. Explicarea de către formator a activităţilor incluse în fişe. definiţii de bază. • • • ( Notă – la întocmirea sugestilor metodologice s-a utilizat ca material de bază cap. exemplificăm câteva activităţi de învăţare. aplicate în anumite condiţii specifice. Transmiterea sarcinilor didactice de către formator. activitatea practică 1)– este o metodă didactică aleasă pentru realizarea activităţilor practice. vă propunem să apelaţi la următoarele metode didactice: Metode centrate pe formator: • Explicaţia Metode centrate pe cursant: • Conversaţia euristică • Referat bazat pe informare-documentare. prin distribuirea fişelor de activităţi practice sau a fişelor cu exemple extrase din suportul de curs. a.auxiliare curriculare” • • • • Etape pentru aplicarea ca metodă „ Lucrul în echipă” Împărţirea grupului (aleator. bibligrafică • Portofoliul – pentru evaluarea cursantului • Studiul de caz • Lucrarea (activitatea) practică • Lucrul în grup (echipă) În continuare. Lucrul în echipă ( Tema 3. Este bine să se ţină cont de opţiunile personale ale fiecărui membru din echipă. concepte utilizate în proiectarea didactică pe bază de competenţe. pentru o parte din metodele didactice enumerate mai sus.programele şcolare . în procent de peste 90% sunt folosite metodele de învăţământ consacrate în formarea iniţială. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare SUGESTII METOLOGICE PENTRU FORMATOR: Activitatea de formare profesională a adulţilor este o activitate de predare – învăţare şi deci urmează aceleaşi reguli ca şi formarea iniţială. b. Rezolvarea de către cursanţi a sarcinii primite. răspunde la întrebări dar nu întrerupe lucrul cursanţilor. în ordine alfabetică sau pe baza unor interese comune). În abordarea din punct de vedere metodologic a acestei discipline.4 „ Metode de predare – învăţare” din Ghidul formatorului „ Elemente de psiho – pedagogie şi didactică pentru adulţi”) . combinate în diferite moduri. în echipe formate din 4 – 6 cursanţi.

Rolul formatorului şi cursanţilor în Dezbaterea unei teme (Tema 4.c.auxiliare curriculare” • construieşte semigrupele de cursanţi între care are loc dezbaterea • prezintă în faţa semigrupei tema şi un plan de dezbatere • coordonează dezbaterea fără a face comentarii • trage concluzia finală Cursanţii: • se străduiesc să rezolve prin efort intelectual propriu problemele stabilite prin planul de dezbatere • dezbat tematica propusă. formator şi respectiv cursanţi sunt prezentate în continuare. mod de prezentare e. continuitate.Tema 5 Structura propusă pentru realizarea referatului Introducere Procedura Observaţiile Rezultatele Comentarea rezultatelor Concluzii Bibliografie Modul de prezentare Argumentul . Dezbaterea – se recomandă ca pentru acestă metodă grupul de cursanţi să fie împărţit în semigrupe formate din 12 – 15 cursanţi. avînd caracter integrator Tema referatului: « Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale » . iar tema supusă dezbaterii să fie parţial cunoscută de către cursanţi. activitatea practică 2) Formatorul: . Portofoliul se constiuie dintr-o colecţie exhaustivă de informaţii despre un cursant . Este un instrument de .stabileşte pentru dezbatere Tema 2 ” Realţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . combat ideile celorlalţi participanţi cu care nu sunt de acord.manuale şcolare alternative . cu justificare ipotezei sau a unei întrebări legate de temă Analiza în detaliu a fiecărei surse de documentare Comentariul comparativ al surselor de documentare Prezentarea rezultatelor cu selectarea a ceea ce este deosebit Interpretarea personală a rezultatelor selectate Rezumarea interpretărilor într-o concluzie exprimată succint şi raportată la ipoteză (întrebare) iniţială Oportunitatea surselor bibilografice Aspect. obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de evaluare. Rolurile celor doi factori implicaţi în dezbatere. Referatul bazat pe informare-documentare. bibligrafică(Tema 5 activitatea practică 3) • Instrument de evaluare cu pronunţat caracter formativ şi creativ • Permite abordarea unor domenii noi • Evaluarea are caracter strict individualizat şi sumativ • Relevă motivaţia intrinsecă de învăţare (documentare) şi gradul de implicare individuală • Permite multiple conexiuni. Îşi argumentează afirmaţiile făcute şi punctele proprii de vedere • discuţiile se desfăşoară pe bază de respect reciproc d. Îşi prezintă părerile proprii.

Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2.2.1. atitudinea faţă o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină • cursanţii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească. Ore Formatori Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica 1.3. pot avea o imagine mai bună asupra a activităţii desfăşurate • formatorii şi cursanţii pot comunica (oral sau în scris) calităţile. Delimitări conceptuale. Planurile-cadru de învăţământ 2. 2.3. Programele şcolare 2. având la dispoziţie portofoliile cursanţilor. 1 . Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale Tema 4. Nr. 1. pas cu pas. Activitate practică 2. Auxiliare curriculare 1 Activitate teoretică.1. 2 4. 1 3. defectele şi ariile de îmbunătăţire a activităţilor • cursanţii şi formatorii pot avea un dialog concret despre ceea ce cursanţii pot realiza. Idealul educaţional al şcolii româneşti 1. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3. oferind posibilitatea de a emite o judecată de valoare care reflectă evoluţia cursantului.2.evaluare complex. Crt . Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii Tema 2.4. Tema 1.1. Manuale şcolare alternative 2.manuale şcolare alternative auxiliare curriculare Activitate practică 1. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ programele şcolare . integrator. • formatorii. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. propriul progres Conţinutul portofoliului Disciplinei 1 • • fişa de lucru „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale” referatul „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” LISTA DE CONŢINUTURI – DISCIPLINA 1: Nr. M1_D1 Conţinuturi/Teme Forma de activitate Activitate teoretică.

Delimitări conceptuale. drum. În limba latină. Coordonatele actualului Curriculum Naţional 1. cursă. Tema 5.1. alergare. de aici şi semnificaţia contemporană mai frecvent utilizată: parcurs. Reforma curriculară în România Tema 1. Olanda (1582) şi Glasgow. înţeles şi utilizat necorespunzător. Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) Activitate individuală 3. parcurgere. . scurtă privire. iar înţelesul care i se conferă este cel de "curs obligatoriu de studiu sau de instruire. el a fost acceptat. Scoţia (1633). Astfel planificarea şi organizarea conţinuturilor educaţionale au început să se structureze în documente care purtau numele de curriculum.1. Conceptul de "curriculum" este unul dintre cele mai controversate în teoria educaţională şi unul din cele mai ambigue în practica educaţională.portofoliul de activităţi practice independente Activitate practică individuală 1 SUPORT CURS Disciplina 1 Curriculum : perspective conceptuale şi istorice. întrecere. Prima lucrare lexicografică în care apare este "The Oxford English Dictionary " (OED). Probă practică . Metamorfozarea întelesului. respins. este plasată de cercetatorul american David Hamilton (1989) în ansamblul mişcărilor ideologice şi sociale din Europa în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. termenul desemna fugă. car de luptă. Termenul de curriculum este consemnat pentru prima dată în documentele universităţilor din Leiden. drum de viaţă sau carieră ("curriculum vitae"). În timp. 2 Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Alba Andronescu Rodica Marinescu Rodica Gorj Berca Anamaria Popescu Silvia Echipa 6. susţinut într-o şcoală sau o universitate".5. Evaluare: 6. probabil ca rezultat al nevoii de control administrativ al statului asupra autonomii univerisităţilor. operaţionalizat în modalităţi diferite. în treacăt.

planificate şi proiectate în şcoală. care să îi permită acestuia să utilizeze în activitatea cotidiană ceea ce a învăţat la şcoală şi în activităţile din şcoală. cât şi pe cele desfãşurate în mediul extraşcolar. reieşite din derularea efectivă a exersării abilităţilor prezente şi ulterioare ale individului • un ansamblu de experienţe de învăţare explicite. directe şi indirecte. organizat într-o şcoală. include în sfera curriculumului întreaga experienţă de învăţare a elevilor. dinamică. de la cunoştinţe. numite de stat. a cărui parcurgere şi absolvire asigură cursantului un grad superior de şcolarizare. Conţinuturile eau obligatorii.Odată cu introducerea obligativităţii şcolii în decursul secolului XVIII în statele naţionale de pe continent (curentul iluminist în Germania. în vederea realizării unei educaţii globale. aşadar. cursuri sau discipline. El propunea ca sfera conceptului de "curriculum" să cuprindă nu numai informaţiile. Această tradiţie este păstrată şi astăzi! Până la mijlocul secolului al XIX-lea. respectiv atât activităţile formale. universitate. desfăşurate în mediul şcolar. Curriculum-ul este văzut de Franklin Bobbitt ca: • un ansamblu de experienţe concrete. Programele şcolare erau tipărite şi publicate. Ele erau stabilite de comisii speciale. americanul John Dewey introduce în circulaţie sintagma "experienţă de învăţare" a copilului. John Dewey avansa ideea curriculum-ului centrat pe elev. integrative. Programele cuprindeau conţinuturile pentru fiecare disciplină pentru fiecare clasă. dându-li-se astfel şi legitimitatea necesară. în lucrarea "The Curriculum" (1918). Americanul Franklin Bobbitt. fiind obligatorii. colegiu. concepute şi preconizate finalist de către şcoală. pentru a dezvolta abilităţile existente şi a le completa cu altele noi. alături de ansamblul disciplinelor de învăţământ oferite şi studiate şi sugerează complexitatea. în lucrarea "The Child and the Curriculum". deci şi la modul în care aceasta este planificată şi aplicată. În anul 1902. . eminamente directe. retroactivă şi proactivă • proces interactiv între educator şi educabili • prefigurează o apropiere între educabil (elev) şi educaţie (curriculum) ⇒ Aria semantică a termenului se extinde. întregul corp de cursuri oferite într-o instituţie educaţională sau într-un departament al acestuia" (Webster. Includerea experienţei indirecte sau din afara şcolii reprezintă debutul concepţiei contemporane asupra educaţiei nonformale şi informale. la întreaga experienţă de învaţare a individului. precum şi recunoaşterea existenţei curriculum-ului "din afara şcolii". Franţa sau Anglia) se stabilesc şi programe şcolare pentru diversele tipuri de şcoli. conceptul de curriculum a fost folosit în general cu înţelesul de "curs oficial. Importanţa contribuţiei lui John Dewey din perspectiva curriculum-ului constă în: • perceperea lui ca o realitate amplă. amplitudinea şi dinamismul curriculum-ului ca realitate educaţională. În lucrarea "Copilul şi curriculum-ul". "New International Dictionary"). ci şi demersurile didactice de asimilare a acestora. organizată de şcoală.

care sunt susceptibile de a fi utile în atingerea acestor obiective? (Introducerea experienţelor de învăţare. 1987) Curriculumul azi : Un curriculum include conţinuturi culturale precum şi conceptele acţiunii. Oamenii devin prin acest proces capabili de acţiune în propria matrice culturală. Ţările Scandinave. Ce scopuri educative ar trebui să încerce să atingă şcoala? ((Definirea obiectivelor adecvate de învăţare. decadent. Elveţia. valori. fiind considerat burghez. în timp ce Franţa. Toate aceste conţinuturi sunt transmise prin procese de predare / învăţare. Olanda. În ceea ce priveşte structura demersului pentru furnizarea de instruire şi evaluare Tyler propune: ⇒ • • • • ⇒ Raţionament Tyler 1.) În a doua jumătate a secolului XX curriculum în educaţie a pătruns în Marea Britanie. în concordanţã cu obiectivele educaţionale formulate stabilirea metodologiilor de organizare a experienţelor de învăţare. Cum pot fi organizate experienţele de învăţare pentru instruirea eficientă? (Modul de organizare a experienţelor în scopul de a maximiza efectul lor. În ceea ce priveşte elaborarea curriculum-ului. cu valoare de norme pedagogice aplicabile în următoarea ordine ierarhică: formularea obiectivelor educaţionale ale procesului de învăţământ selectarea experienţelor de învăţare şi a conţinuturilor cu valenţe formative. Spania. medii şi idei care sunt în legătură cu acestea.Prima formulare modernă a teoriei curriculum-ului este realizată de americanul Ralph Tyler în „Principiile de bază de Curriculum şi Instrucţiunii” (1949) ⇒ Conceptul era configurat cu focalizarea expresă pe instituţia şcolară. " Curriculumul înseamnă planul realizat pentru călăuzirea procesului de învăţământ în şcoli. forme simbolice de exprimare. Cum pot fi selectate experienţele de învăţare. precum şi implementarea acestui plan în clasă.) 2. forme comportamentale.) 4. funcţie de metodologii şi de conţinuturile selectate evaluarea rezultatelor activităţii de instruire.) 3. În URSS el a fost respins cu fermitate. Belgia. Germania. Italia. aceste experinţe au loc într-un mediu de învăţare care. Tyler considera că aceasta implică patru acţiuni. de asemenea influenţează ceea ce este învăţat" (Glatthorn. pe autonomia ei în materie de concepţie curriculară. . Cum se poate evalua eficienţa experienţelor de învăţare? (Evaluarea procesului de revizuire şi zonele în care nu au fost eficiente. reprezentat de obicei în documente oficiale realizate la câteva nivele de generalitate. au rămas indiferente sau chiar refractare faţă de fenomenul curriculum. reacţionar.

anticipate realist asupra celor din urmă şi asupra procesului însuşi. Fapt curricular: Actele educatorului sau ale educatului. . Evaluare: Evaluarea succesului / insuccesului ambilor participanţi la procesul de predareînvăţare (elev şi profesor) Conform "Dictionary of Education " (Good. Funcţiile curriculumului : 1.1959. El rămâne realitate interactivă între educatori şi educabili. orientare către reorganizarea experienţei acestuia din urmă În România. a căror material educaţional. tradiţională ⇒ superpozabil cu conţinutul învăţământului ⇒ obiectivat în documente şcolare (şi universitare) care planificau conţinuturile instrucţiei (programa şcolară) b. din precauţie. Deschidere: crearea de spaţii pentru manifestarea cadrului didactic şi a elevului 4. asigurarea posibilităţii de comparare 3. Însă. cu impact în situaţii specifice de învăţare.. asupra procesului educaţional. dar aceasta nu este înţeleasă în sens tradiţional. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 şi mai ales după 1997. abordat în viziune globală şi sistemică asupra acţiunilor educative. C.1973): Curriculum formal Conţinut curricular Grup sistemic de cursuri sau Orice subiect de studiu. Sistematizare / ordine: delimitarea domeniilor şi disciplinelor de predare-învăţare.Accepţiuni ale conceptului de “curriculum” a. de subiecte de studiu. Coordonare: coordonarea proceselor de învăţare. accepţiunea restrânsă. cu efecte concrete. Orientare: asigurarea stabilităţii şi continuităţii 2. ⇒ se păstrează sensul de traiectorie intelectuală şi afectivă pe care şcoala o propune elevului. oferirea de posibilităţi pentru studiul interdisciplinare 5.V. ci ca o valorificare accentuată a potenţialităţilor celor care se educă DEFINIŢIE: Curriculumul se referă la oferta educaţională a şcolii şi reprezintă sistemul experienţelor de învăţare directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale. însă. accepţiunea modernă. el era evitat. largă ⇒ concept integrator. neformale şi chiar informale. termenul a început să fie semnalat sporadic din anii 1980. situaţie însuşire este necesară în sau experienţă care pot ajuta vederea obţinerii calificării la dezvoltarea aptitudinilor formale într-un domeniu al cognitive şi afective cunoaşterii sau al practicii umane.

La noi în ţară. evaluarea performanţelor . în mod tradiţional. probabil . În acest sens curriculumul suportă o serie de influenţe care îi dau o formă şi un conţinut distinctiv de la o ţară la alta sau. calitatea vieţii şcolare. Structura şi necesităţile sistemului economic national influenţează curriculumul prin conştientizarea impactului acestui sistem asupra calităţii vieţii. de la o comunitate la alta. obiective . proiectare.sunt în relaţie reciprocă fiecare cu fiecare şi în ansamblul lor. este rezultat al reprezentarilor. ciclul reluându-se cu definirea altor obiective. Regimurile autoritare au ca trăsătură comună puternica centralizare a politicii educaţionale iar cele democratice tind spre descentralizare dar şi aceste ţări au un curriculum naţional deoarece istoriile lor au facut ca practicile educaţionale din diverse regiuni să aibă trăsături comune. se pregateşte şi se pune în aplicare procesul de predare . (De exemplu. Educaţia se desfăşoară în spirală având ca punct de pornire definirea sarcinilor şi obiectivele educaţionale. principii.zis. educaţi.idealul educaţiei. metode . ideilor. conţinuturile. credinţelor. concepţia că învaţarea înseamnă însuşire de cunoştinţe duce la o formă a curriculumului ca o înşiruire logică de cunoştinţe sistematizate. reînnoire. Economice Sociale şi culturale . dezvoltare. pentru ca . cunoştinţelor de orice natură ale diverselor categorii de adulţi care sunt implicaţi în acest proces. stilurile pedagogice . inovare. nonformală şi informală. IMPORTANT!! • "Curriculum " defineşte obiectivele / competenţele înainte de conţinuturi pentru că nu se pot stabili conţinuturile înaintea sau independent de obiective/competenţe (înainte de 2000 conţinuturile erau date în programe iar profesorii trebuiau să definească obiectivele operaţionale presupuse. conţinuturile latente sau implicite.învaţare propriu . o profundă influenţă asupra trasmiterii culturale. Politice Tipuri de influenţe Cultura politică a unei ţări influenţează în mod clar curriculumul. evaluare. forme de organizare) precum şi descrierea funcţiilor fiecareia dintre aceste componente în general se discută o comparaţie între "didactică " şi "curriculum ". • • În aceste condiţii se întelege că atât procesul de planificare. cadrele didactice sunt familiarizate cu noţiunea de "didactică" noţiune ce presupune descrierea . de cei ce au conceput şi elaborat programele analitice). În funcţie de aceasta se realizează planificarea unui sistem de evaluare apoi. în final să se pună în aplicare evaluarea. Ideologiile şi practicile educaţionale curente influenţează forma curriculumului prin presupoziţile pe care se bazează . obiectivele / competenţele. metodele. finalităţile educaţiei. elaborare. explicarea şi clasificarea componentelor procesului de învaţământ (educatori. Religia are. implementare a curriculumului cât şi curriculumul ca produs. locul învaţării. mijloace. Se încearcă măsuri de reformă care intenţionează ca şcolile să producă persoane pregatite pentru cerinţele economice concrete. Toate componentele curriculumului . uneori. mijloacele didactice. modalităţile de articulare între educaţia formală. conţinuturi. formele de organizare a învatării. iar ideologia determinismului social duce la organizarea învaţământului pe clase şi colective în care individualizarea este greu de obţinut iar autonomia individuală este negată).

Prin modul de desfăşurare al lecţiilor. Unii profesori ofera direct cunoştinţe. precum şi lipsa de informaţii cu privire la modalităţile alternative de organizare a educaţiei. Curriculum este ca un drum pe care elevul trebuie să-l parcurgă de-a lungul perioadei de şcolarizare.Elevul care pune intrebari se abate de la conţinutul programei şi-i deranjeaza sau îi întarzie pe ceilalţi. dar nu sunt interesaţi decât rar. Din când în când profesorii evaluează cantitatea de cunoştinţe existentă în bagajul elevilor. În fiecare an de studiu şi în fiecare ora el trebuie să-şi ia în bagaj şi să care cu el cunoştinţele predate la fiecare disciplină. În ţara noastră tradiţia. copiilor. Accentul principal e pus pe însuşirea ştiintelor ca limbaj şi pe rezolvarea unor probleme care dezvoltă o gândire logica de tip algoritmic şi care nu au nici o tangenţă cu viaţa şi experienţa cotidiană şi personală a elevilor. de modul în care aceştia au prelucrat ceea ce . Aceste "paradigme" se interrelaţioneaza şi se condiţionează reciproc astfel încat sunt foarte greu de eliminat. Responsabilitatea fata de educaţia copiilor şi faţă de conţinutul acesteia aparţine Ministerului Învăţământului. Nu se are în vedere relevanţa socială a rezultatelor (inserţia pe piata muncii) ⇒ Învăţământul este orientat academic. adevarate paradigme care crează bariere psihologice şi instituţionale în calea reformei. au creat unele tipuri de reprezentări mentale. ⇒ Învăţământul pregateste pentru examene (aprecierea succesului sau a eşecului unei şcoli se face pe baza numărului de elevi reuşiti la examenele de admitere şi după numărul premiilor obţinute la olimpiadele scolare). ⇒ Învăţarea înseamna însusirea de cunoştinţe. Modul de organizare a învăţământului pe clase şi lecţii duce la promovarea obedienţei ca formă a succesului . alţii îi învaţă pe elevi cum să le dobândească. Elevul care reproduce lecţiile şi respectă tot ceea ce îi spune profesorul fără a-şi exprima opinii proprii este apreciat pozitiv . Ca atare este sarcina Ministerului să realizeze planuri şi programe de învăţământ.Intelectuale Figuri binecunoscute din istoria şi tradiţia educaţiei şi pedagogiei cum ar fi Comeniuis . Pestalozzi. precum şi prin metodele de învăţământ posibil de utilizat în condiţiile supraîncărcării programelor s-a realizat un mod de "automatizare a actului gândirii". mentalităţile şi obisnuinţele formate în perioada educaţiei de tip comunist. ⇒ Efectul lor: Utilizarea unor programe analitice unice pentru întregul învăţământul obligatoriu generează o uniformizare mentală a populaţiei şcolare. Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atât teoriile cât şi practicile educaţiei (modul în care aceşti gânditori influentează în realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare şi dezbatere în continuare). Rousseau. sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunoştinţele cuprinse în programe. Învăţământul trebuie să fie centralizat. Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplină. Interesul în identificarea originilor ideilor pedagogice importante şi în urmarirea influenţei lor asupra educaţiei publice a dat naştere unui domeniu de studiu din ce în ce mai complex numit istoria curriculumului. dar şi în fiecare zi de şcoală.

psihologică (să raspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor)şi pedagogică. impus o data pentru totdeauna. idealul se îmbogaţeşte cu noi elemente. pentru participarea cetăţenească activă în societate. 2 (3) din Legea educaţiei naţionale) Pentru dezvoltarea tipului de personalitate dezirabil. ci un model dinamic ce permite redimensionari în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are lor educaţia ⇒ nu este o construcţie arbitrară.2. pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial. originile sale se află în realitatea socială. Transformările profunde ce se petrec în societatea contemporană impun instituţiei şcolare noi exigenţe de pregătire a tinerelor generaţii. (Art. pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii”. (să permită o transpunere practică în plan instructic-educativ) iar pe masura cunoaşterii şi perfecţionării acestora. În funcţie de calitatea acestei integrări vom putea aprecia relevanţa şi calitatea procesului educaţional. Concluzii privind curriculumul ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ este învăţarea sistematică a disciplinelor şcolare este centrat pe elev se focalizează asupra înţelegerii şi ameliorării societăţii abordare globală este un proces. Asumându-şi responsabilităţile de formare a cetăţenilor. elevul este tentat să reţină doar ceea ce îi este necesar pentru promovarea unor examene. prin proiecte curriculare novatoare. Din formularea idealului educaţional trebuie să se desprindă caracteristicile esenţiale ale tipului de personalitate. rapidelor schimbări economice şi sociale. şcoala trebuie să-şi asume obiective formative prin urmărirea cărora elevul este condus spre o integrare rapidă şi eficienta în câmpul social. şcoala se vede nevoită să se adapteze mereu. Idealul educaţional al şcolii româneşti Idealul educaţiei ⇒ nu este un model standard. în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală. integrală şi armonioasă a individualităţii umane. nu un produs 1. . care influenţează hotărâtor concepţia privind rolul sistemului de învăţământ. Potrivit Legii educaţiei naţionale„Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă. pe care şcoala este chemată să o formeze. Cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educativă se reflectă. firesc . Valoarea pedagogică a orcărui ideal educativ depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate.au acumulat . în mod abstract. la nivelul conţinutului idealului educaţional. Şi atunci .

principiul asigurării egalităţii de şanse. restructurarea procesului educaţional în toate sferele şi articulaţiile sale este centrată pe accentuarea aspectului formativ. promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale. astfel încât elevii să fie pregătiţi să dea dovadă de competenţe funcţionale. responsabilitate.în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces. adaptabilitate. dreptul la Art. principiul autonomiei universitare.(1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior. care să vină în întâmpinarea complexelor transformări economico-sociale. Impactul său modelator se concretizează în personalităţi astfel formate. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. încât să corespundă exigenţelor sociale de ordin cultural-ştiinţific. . culturale.în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor. păstrarea şi reproducerea unor conţinuturi.3. În acest sens.în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime. Principii care guvernează învăţământul precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii .Idealul educaţional reglează întregul efort educativ. caracteristici considerate esenţiale în dezvoltarea personalităţii lor. iniţiativă şi creativitate. c) principiul relevanţei . au condus la mutaţii profunde în domeniul învăţământului. precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt: a) principiul echităţii . g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural. pe care profesorul le consideră necesare pentru cultura lor generală. S-a procedat la o restructurare curriculară.în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale. 3. Conţinutul său are o determinare socială. datorate schimbării mediului social. învăţarea se rezumă la înregistrarea. Căutând să asigure pregătirea elevilor pentru îndeplinirea diverselor roluri sociale. deoarece reflectă cerinţele societăţii faţă de acţiunea educativă. Multă vreme şcoala s-a ocupat mai mult de transmiterea cunoştinţelor într-o formă elaborată şi mai puţin de formarea competenţelor şi atitudinilor solicitate de o lume în schimbare. lingvistice şi religioase. e) principiul descentralizării . Pâna nu demult se aprecia că obiectivul prioritar al învăţământului este înstruirea sau transmiterea cunoştinţelor de la profesor spre elevi. Orice Curriculum pertinent proiectează aceste exigenţe formative la nivelul programelor şcolare. profesional şi moral-civic. i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. instituţia şcolară îşi redefineşte obiectivele în funcţie de calităţile pe care aceştia vor trebui să le demonstreze. Reorientarea sistemului este menită să corijeze neajunsurile învăţământului tradiţional. j) k) l) păstrarea.în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice. h) principiul asumării. impunând obiective educaţionale adecvate evoluţiei societăţii. d) principiul eficienţei .în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare. Eforturile de adaptare la noile situaţii. principiul libertăţii academice. prin gestionarea resurselor existente. ale poporului român. 1. f) principiul răspunderii publice . b) principiul calităţii . Într-o asemenea optică.

m) principiul transparenţei . 64. 65.concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor. domeniile de studiu. 3 din Legea educaţiei naţionale) Tema 2. - (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele. principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare. din anul şcolar 1999-2000 şi la clasele V-IX. principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut. principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia. inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive. dogme religioase şi doctrine politice. într-o manieră semidescentralizată (Curriculum-ul Naţional fiind alcătuit din două segmente . în ţara noastră se lucrează cu un noi Planuri-cadru de învăţământ. prin n) o) p) q) r) s) t) u) comunicarea periodică şi adecvată a acestora. a conţinuturilor învăţării. (3) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora. (1) În învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul Naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi. principiul participării şi responsabilităţii părinţilor. - . Planurile-cadru de învăţământ sunt documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS sunt nominalizate disciplinele trunchiului comun pentru fiecare arie curriculară. (2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii. respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale. a metodelor de predare. iar din anul şcolar 2000-2001. inclusiv la liceu. Componentele structurale ale Curriculumului Naţional 2. numărul de ore acordat acesteia TC+ CD şi disciplinelor la decizia şcolii ⇒ au un caracter unitar pentru fiecare nivel/ filieră/profil/specilializare ⇒ au un caracter obligatoriu ⇒ ⇒ În prezent. iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale. principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii. Aceste Planuri-cadru stau la baza unui nou Curriculum Naţional. (2) Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.curriculum-ul nucleu şi curriculumul la decizia şcolii). (Art. în baza principiului subsidiarităţii. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către Art. cu care s-a operat începând din anul şcolar 1998-1999 numai la clasele I-V. principiul promovării educaţiei pentru sănătate. principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ. principiul incluziunii sociale. Art. care propune o articulare a obiectivelor educaţionale.1. învăţare şi evaluare.

(1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar. disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului. conform prezentei legi.2009 Aria curriculară/ TC+ TC CD CDS Disciplina CD LIMBĂ ŞI 6 2 8 COMUNICARE Limba şi literatura română 3 1 4 Limba modernă 1 2 2 Limba modernă 2 1 1 2 MATEMATICĂ ŞI 6 5 11 ŞTIINŢE ALE NATURII Matematică 2 2 4 Fizică 2 1 3 Chimie 1 1 2 Biologie 1 1 2 OM ŞI SOCIETATE 4 0 4 Istorie 1 1 1 Geografie 1 1 Socio-umane/ 1 1 Educaţie pentru societate Religie 1 1 ARTE 0 1 1 Educaţie muzicală 0. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. regional şi local. a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare. numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne. ANEXA 1 la Ordinul ministrului educaţiei. stabileşte curriculumul la decizia şcolii. 66. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. tineretului şi sportului. Art. cât şi pentru învăţarea în clasă.5 TEHNOLOGII 2 1 3 Tehnologia informaţiei şi a 2 2 comunicaţiilor Informatică 1 1 EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI 1 1 SPORT Educaţie fizică 1 1 Total ore/ săptămână TC/ 19 9 28 1 . a conţinuturilor predate. Cercetării. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. părinţilor şi pe baza resurselor disponibile.64. cercetării. . disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu. cercetării şi inovării nr. 65 EXEMPLU PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA EORETICĂ – PROFIL REAL SPECIALIZĂRILE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ . (5)Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional.instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. (4) în cadrul Curriculumului Naţional.5 Educaţie plastică 0. Legea educaţiei naţionale. asistată de cadrul didactic.5 0. (1). _3410_ din _16.III. (3) în cadrul Curriculumului Naţional.5 0. 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. în urma consultării elevilor.

CD = curriculum diferenţiat. la caracterul lor adevarat. Programele şcolare ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ documente oficiale elaborate şi aprobate de MECTS definesc obiectivele/ competenţele generale şi specifice predării fiecăreia din disciplinele prevăzute în planurile de învăţământ formulează recomandari metodice referitoare la folosirea celor mai adecvate strategii didactice delimitează şi orânduiesc structurile tematice care configurează conţinutul disciplinelor planifică totalul orelor pe tipuri de activităţi didactice şi pe unităţile de bază ale structurii tematice sunt principalul instrument al profesorului (se constituie ca un ghid ) au un caracter obligatoriu şi sunt unice Criterii ale programei : Relevanţa Autenticitatea şi consistenţa internă Succesiunea/ Secvenţialitatea/ Gradualitatea Concordanţa / Corelarea tematică / Consistenţa externă Maxima valoare formativă Mobilitatea Valoarea conţinutului obiectivului/competenţei în întregime şi defalcat pe capitole sau structuri tematice stabilite în raport cu obiectivele/competenţele specifice definite în partea introductivă a programei şi în raport cu utilitatea informaţiilor selecţionate Se referă la corectitudinea ştiinţifică şi la modernitatea cunostinţelor prevăzute. deschis noilor achiziţii ştiinţifice Cerinţa potrivit căreia programele analitice să aiba capacitatea de a-şi schimba operativ cuprinsul (programele trebuie să ţina pasul cu realitatea) Art. în clasa a IX-a şi în clasa a X-a. domeniul de studiu/modul de pregătire din planul de învăţământ. oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora. . a lucrărilor de laborator.2. finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic. experimental şi aplicativ. pentru fiecare disciplină. palpabil rezultat din reflectarea adecvată a realităţii Constă în ordonarea (înlanţuirea) treptată a cunoştinţelor. în fiecare semestru şcolar Pornind de la Planul –cadru se realizează schele orare ale fiecărei clase (alocarea orei prevărute la CDŞ în cazul acestei clase) 2. câte o (una) oră o dată la două săptămâni. (4) Programele şcolare stabilesc. 65. Trebuie să asigure legătura între conţinutul unei programe analitice şi conţinutul programelor celorlalte obiecte de învatare pentru a avea o unitate şi coerenţă a cunoştintelor predate Trebuie selecţionate acele teorii şi concepte fundamentale care constituie un mesaj cognitiv interesant. exercţiilor. CDŞ = curriculum la decizia şcolii NOTĂ: *Pentru fiecare disciplină din aria curriculară Arte se alocă.CD/ CDŞ Total ore/ săptămână TC/ CD/ CDŞ 29 TC = trunchi comun.

păstrării şi difuzării informaţiei 1. programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare. în funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte. manual programat (elaborat mai mult experimental pe baza diferitelor modalităţi de programare – interesul pentru acest tip de manual e în scădere deoarece se bazează în principal pe asocierea mecanică şi mai puţin pe întelegere) 3.(5) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare. profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială. a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. (6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu. exerciţii. respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei. consiliului consultativ al elevilor. Legea educaţiei naţionale. DVD-uri. alte mijloace sau materiale auxiliare care amplifică. cu consultarea consiliului profesoral. indicaţii bibliografice. manualul şcolar modern (are ataşate CDuri. precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi. în cazul copiilor cu probleme speciale. (5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu. după caz. eventual şi sistematizate în alt mod. diversifică sursele de informare ale elevilor) . Manuale şcolare alternative documentul pedagogic ce dezvoltă sistematic structura unei programe şcolare ⇒ instrument al predării (instrumentul profesorului de orientare în pregatirea lecţiilor) ⇒ instrument al învatarii pentru elev ⇒ Clasificare : În raport cu destinatarul stabilit 1. expunerea informatiei predarii cu un plus de cunoştinţe faţă de manualul elevului. structurii asociative a părinţilor.3. Capitolul IV Curriculumul învăţământul preunivesitar art. Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei. cercetării. lucrări de laborator.65. manual şcolar clasic (care cuprinde doar texte şi ilustraţii) 2. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ Art. explicarea conţinuturilor pe baza programelor şcolare. respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ. Cercetării. conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev. tineretului şi sportului. lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv.manualul pentru profesor (cuprinde explicarea obiectivelor specifice. 66 2. exemple ) În raport cu tehnica consemnării. 66.manualul şcolar obişnuit (cuprinde prioritar informaţia ce trebuie asimilată de către elev) 2.

Ele descriu condiţiile de aplicare şi de monitorizare ale procesului currricular şi conţin sugestii metodologice.Funcţie formativă – efectul exercitat de manual asupra întregii vieţi psihice a şcolarilor. Etape de lucru.Funcţie de informare – furnizează informaţii pentru un nivel corespunzator de şcolarizare 2.ți utiliza ca materiale de informare:  Titlul I art. Pentru realizarea activității ve . portofolii. I. Are latura semantică de furnizare de informaţii şi latura educativş care antrenează capacităţile 3.E. (timp de lucru 40 minute) . culegeri etc.N. articulate despre curriculum-ul disciplinelor de învăţământ şi despre componentele acestuia. aceste auxiliare curriculare sunt utilizate în spiritul concepţiei sistemice.Funcţie de autoinstruire – exprimă contribuţia manualului la pregatirea condiţiilor pentru trecerea de la educaţie la autoeducaţie. Pentru a-şi valorifica valenţele didactice.Formarea echipelor de lucru și desemnarea raportorului de către fiecare echipă de lucru (maxim 5 membrii într-o echipă.1.  suportul de curs Tema1 subpunctul 1. interesului 4.3. Auxiliare curriculare Auxiliare curriculare sunt produse curriculare utilizate de cadrele didactice și de elevi.4.Citirea cu atenție a materialelor recomandate (timp afectat 30 minute) III.3.E. fac parte din curriculum-ul de suport şi facilitează demersurile didactice practice de valorificare a programelor şcolare şi/ sau a manualelor şcolare.Funcţiile manualului 1. timp afectat 10 minute) II. 2.).(1) L. Analizați pe grupe situația de caz propusă și completați fișa de lucru 1 cu informațiile cerute.N. pentru implementarea adecvată și eficientă a curriculumului (ghiduri metodice. îndrumătoare. Analizarea în cadrul fiecărei echipe a principiilor de elaborare a planurilor cadru date în fișa de lucru și stabilirea corelaților lor cu principiile corespunzătoare din art.Functie stimulativă – constă în susţinerea de către conţinutul manualului a unei motivaţii pozitive în activitatea de învatare. Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi noua Lege a educaţiei naţionale ACTIVITATEA PRACTICĂ 1 – „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz Sarcina de lucru: În fișa de lucru 1 vă sunt date principiile de elaborare a panurilor cadru. în menţinerea atenţiei. Aceste resurse sunt conexe manualelor. în procesul didactic. norme metodologice şi materiale didactice de suport/ ajutătoare.3 L. Tema 3 Principii în elaborarea planurilor cadru 3.

Completarea fișei și formularea concluziilor în cadrul echipei (timp de lucru 20 minute) V. • Fișa de lucru se va preda formatorului. timp afectat 20 minute) NU UITAȚI! • Să treceți pe fișă numele și prenumele fiecărui membru din echipă. a concluziilor care au fost formulate în cadrul fiecărei echipe (concluziile se vor scrie pe foaie flipchart.IV. Anunțarea de către raportorul fiecărei echipe. .

____________________________________ 2. ce Principii de elaborare principiu/articole din (măsura în care ele se principii veţi încerca să a Planului cadru Legea educaţiei reflectă sau nu în puneţi în aplicare? Explicaţi naţionale formulările legiuitorului) cum influenţează fiecare principiu conţinutul unui plan-cadru de învăţământ. ____________________________________ 4. Principiul egalităţii şanselor – se referă la dreptul fiecărui individ la educaţia comună. structurarea şi esenţializarea conţinuturilor programelor şcolare şi diminuarea supraîncărcării informaţionale. Principiul descongestionării – recomandă selectarea. ____________________________________ D1 TEMA 1 FIŞA 1 „Relaţia dintre principiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea învăţământului ” În eventualitatea că veţi participa la elaborarea unui Relaţia Observaţii plan-cadru de învăţământ. ____________________________________ 3. Principiul descentralizării şi al flexibilizării curriculum-ului – se referă la îmbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia şcolii.FIȘA DE LUCRU 1– „Relaţia dintre pricipiile de elaborare a planurilor cadru şi Legea educaţiei naţionale – situația de caz activitate practică în echipă DATA:______________ ________ COMPONENȚA ECHIPEI: 1. prin parcurgerea trunchiului comun. realizată în cadrul învăţământului obligatoriu. Principiul selecţiei şi ierarhizării culturale – a condus la . ____________________________________ 5.

. care se referă la asigurarea echilibrului optim între ariile curriculare şi disciplinare de studiu. implicit. Principiul coerenţei.integrarea disciplinelor de studiu într-un sistem şi la interrelaţionarea lor. permiţând structurarea Curriculum-ului Naţional în arii curriculare (consacrarea conceptului de "arie curriculară" s-a realizat cu prilejul actualei reforme din învăţământ). a unor legături optime şi a unor colaborări între instituţiile de învăţământ şi comunitate Principiul compatibilizării cu standardele europene în învăţământ . Principiul funcţionalităţii – recomandă adaptarea disciplinelor de studiu şi. în plan orizontal şi vertical Principiul racordării la social – subliniază necesitatea asigurării unor corespondenţe între instituţiile de învăţământ şi cerinţele sociale. a ariilor curriculare la particularităţile de vârstă ale elevilor şi gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime.cu paradigmele educaţionale promovate la nivel european.

Relația plan cadru – programă 2. Formarea semigrupelor de către formator ( timp afectat 5 minute) Prezentarea de către formator a planului de dezbatere a temei (5 minute ) Analizarea în cadrul fiecărei semigrupe a planului de dezbatere a temei propuse minute ) Prezentarea părerilor fiecărei semigrupe și argumentarea acestora ( 30 minute) PLAN DE DEZBATERE 1.auxiliare curriculare” Etape de lucru.programele şcolare manuale şcolare alternative . Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale (referat) ACTIVITATEA PRACTICĂ 3 – INDIVIDUALĂ Sarcina de lucru: Întocmirea unui referat cu tema „Elementele de noutate privind Reforma curriculară regăsite în noua Lege a educaţiei naţionale” Recomandări: Consultați suportul de curs și bibliografia indicată.CONCLUZII Tema 4. III. II. Relația manual – auxiliare curriculare 4. Relația programă – manual 3. Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . IV.auxiliare curriculare ACTIVITATEA PRACTICĂ 2 – DEZBATERE TEMA propusă „Relaţia dintre Planurile-cadru de învăţământ . la data stabilită pentru evaluarea formativă (ziua a 7-a)  SUCCES!  .  Referatul să aibe 2 – 4 pagini Referatul se va preda atât în format electronic cât și listat. Concluzii ( 20 Tema 5.programele şcolare manuale şcolare alternative . I.

Postlethwaite (Editors-în-Chief) The International Encyclopedia of Education – Research and Studies. M.. (2008) Teoria generală a curriculumului.. Radu. Connelly. D. Curriculum Content. Pedagogie . Eash. Articolele: Connelly. O. 2003 Voinea. Bucureşti. 2002 Popescu..Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative. I. (2001) Didactica modernă. Nevile. M. M. ediţia a II-a. Clandinin.. revizuită.Bibliografie Husen. Negreţ-Dobridor. Curriculum. Braşov: Editura Universităţii Transilvania. www. (2010) Gândirea critică şi şcoala postmodernă.merriamwebster. V.V. I. Editura Printech. F. coord. J. T. D.. Potolea. Cluj-Napoca: Editura Dacia.com .. Iaşi: Editura Polirom.. Dimensiuni esenţiale în ştiinţele educaţiei. J. 1988. Iaşi. M. Curriculum Components Ionescu. Editura Polirom. M.. Pergamon Press... F. Păun. T.. Lantz. Definitions of. E.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful