You are on page 1of 9

Aşa cum s-a dovedit, globalizarea a devenit un termen superuzitat, căruia i-au fost atribuite numeroase semnificaţii.

Globalizarea poate fi definită prin interdependenţa economiei care se manifestă între state, ca urmare a creşterii coeficientului de dependenţă faţă de economia mondială. Pe de altă parte, globalizarea poate fi concepută ca procesul diminuării taxelor vamale, al renunţării la politica vamală şi la restricţiile de circulaţie a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor şi capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice. Procesul de globalizare ce se desfăşoară, de ceva vreme, influenţează considerabil problema securităţii. Devine evident că toate eforturile direcţionate spre asigurarea securităţii unui obiect luat în parte - stat, societate, firmă, persoană etc., trebuie să îşi aducă contribuţia la asigurarea securităţii globale, adică a securităţii umane, a întregii planete. De aici reiese că securitatea statului, societăţii, persoanelor nu poate fi asigurată pe deplin fără a asigura securitatea planetară. Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă (globalization), sinonim cu franţuzescul mondialisation şi se vehiculează la momentul de faţă în toate mediile de comunicare, scrisă şi verbală. Aşa cum s-a dovedit, globalizarea a devenit un termen superuzitat, căruia i-au fost atribuite numeroase semnificaţii. În opinia unuia dintre cunoscuţii observatori ai fenomenului, globalizarea „... a devenit rapid lozincă, incantaţie magică, paspartu capabil să deschidă porţile tuturor misterelor prezente şi viitoare”1. Ca orice concept la modă, globalizarea este utilizată de multe ori fără înţelegerea semnificaţiei sale, astfel încât se poate spune că se vorbeşte astăzi despre globalizare cum se vorbea despre medicină în perioada anilor 1650-1750. Aşa cum se cunoaşte, termenului de globalizare i-au fost atribuite diferite definiţii globalizării, nici una însă pe deplin satisfăcătoare. Este şi greu să defineşti un fenomen confuz încă şi atât de complex, fiecare autor evidenţiind o anumită latură, sau dimensiune a sa. Astfel, cunoscutul promotor al globalizării, George Soros, îi atribuie o definiţie preponderent economică, în opinia sa globalizarea reprezintă „... mişcarea liberă a capitalului însoţită de dominaţia crescândă a pieţelor financiare globale şi a corporaţiilor multinaţionale asupra economiilor naţionale”2. La fel de normal era ca Antony Giddens să ofere o definiţie conţinând elemente preponderent sociologice. În opinia sa, globalizarea reprezintă „... intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţi îndepărtate, încât evenimente care au loc pe plan local sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile depărtare şi invers”3. Alţi autori, cum este Giorgios I. Mantzaridis, fac distincţia între globalizare şi universalitate, considerându-le sintagme înrudite din punct de vedere formal, dar esenţial opuse. Astfel, „prima exprimă unirea autoritară şi omogenizarea, iar cea de-a doua exprimă unitatea spirituală dar, în acelaşi timp, şi diversitatea persoanelor. Globalizarea îndepărtează particularităţile şi schimbă şi persoanele şi societăţile într-o masă amorfă, în timp ce universalitatea respectă particularităţile persoanelor şi ale societăţilor şi cultivă armonia şi împlinirea acestora”4.

forţă de muncă. educaţionale. sociale. Pe această cale. iar unele acţiuni locale pot avea consecinţe globale”5. ca urmare a creşterii coeficientului de dependenţă faţă de economia mondială. ca fiind procesul de transfer al puterii efective de la state la entităţi non-statale şi de diminuare a controlului şi influenţei guvernelor asupra vieţii societăţilor. că graniţa dintre problemele locale şi afacerile globale devine din ce în ce mai flexibilă. globalizarea poate fi concepută ca procesul diminuării taxelor vamale. pozitive sau negative. A porni de la această percepţie. nu înseamnă a ignora alte posibile trăsături fundamentale. mediu. mediu militar etc. Pe de altă parte. bugetare şi în consecinţă. Ne ajută însă în a înţelege mai bine ce se află dincolo de clişeele pe care uneori le folosim cu uşurinţă. Prin cele prezentate. suntem de părere că globalizarea poate fi definită prin interdependenţa economiei care se manifestă între state. rolul statului naţional se va limita la diplomaţie. Constatăm astfel. investiţiile. pe măsura dezvoltării schimburilor economice. activităţi inter-regionale.. dar şi migraţia. se apreciază că ar fi indicat să fie trecut acel prag care marchează manifestările globalizării în producţie. Astfel. adoptarea legislaţiei interne. Creşte impactul pe care efectele unor evenimente de la mare distanţă sunt resimţite oriunde în lume. . dar ea descrie numitorul comun al formelor de manifestare. prin efectele globalizării „. esenţa procesului de globalizare contemporană poate fi descrisă. În raportul Dezvoltării Mondiale editat de Banca Mondială în anul 2000 se apreciază că în economia mondială au loc două procese paralele: globalizarea şi descentralizarea: din acest punct de vedere se consideră că fenomenul de globalizare constă în transnaţionalizarea până la supranaţionalizare cu deosebire în domeniile comerţului. Această definiţie nu are poate suficientă acurateţe. finanţelor şi tehnologiilor de vârf. cercetătorii români ai domeniului abordat. serviciilor. Astfel.. au mers înainte şi au completat cele spuse cu ideea conform căreia statul continuă să aibă un rol important. informaţiilor. cultură. comunicaţii. invocând exemplul Franţei şi Marii Britanii. culturale. financiare. se intensifică interconexiunile şi schimburile comerciale.Din alt punct de vedere. bunurilor. al renunţării la politica vamală şi la restricţiile de circulaţie a mărfurilor. ale globalizării.. globalizarea este considerată ca fiind unul din factorii ce determină diminuarea rolului guvernului naţional ca urmare a extinderii acţiunii capitalului investiţional internaţional şi a societăţilor transnaţionale. oamenilor şi a capitalului. Din această perspectivă. În toate încercările de definire ale acestei sintagme. fenomenul de globalizare este înţeles ca un set de procese marcat în special de schimburi şi reţele transcontinentale. tehnologie. putere şi interacţiune. Globalizarea este apreciată şi ca proces de administrare a lumii către forţe transnaţionale. tehnologiilor şi capitalurilor. armată. în timp ce fenomenul de descentralizare constă în transmiterea de către guvernul naţional către comunităţile locale a tot mai multe atribuţii administrative. Se măreşte viteza de difuzare şi de circulaţie a ideilor. distribuţia veniturilor. în această privinţă.

Din punctul nostru de vedere. perioada unei noi revoluţii industriale. tocmai acele aspecte care susţin ipoteza necesităţii obiective a fenomenului. se consideră că globalizarea promovează şi protejează interesele acelor state şi. creşterea interdependenţelor la nivel global. Încă o dată. ca singura superputere mondială. caracterizat. într-un mod subtil. fostul ministru francez de externe. De aceea. s-a dovedit a fi destul de ineficient. liberalizarea pieţelor. Se consideră că principalele deficienţe ale acestui tip de definire se datorează faptului că nu descriu natura multidimensională a fenomenului abordat şi. Modul de interpretare a noţiunii de dezvoltare şi abordarea securităţii ca o cale de protejare împotriva pericolelor şi ameninţărilor12. putem afirma fără teama de a greşi că la începutul mileniului III devine evidentă legătura dintre sintagmele de “dezvoltare” şi cea de “securitate”. a identităţilor culturale şi spirituale. folosesc ca diferenţă specifică. Este adevărat că SUA au promovat politica uşilor deschise în sectorul comercial. care a fost şi politica britanicilor în secolul al XIX-lea..a. afectarea suveranităţii naţionale. globalizarea nu este împlinirea unui plan american. internaţionalizarea schimburilor şi a producţiei. marcată de transnaţionalizarea tehnologiei. chiar dacă marile firme americane au sprijinit-o şi au profitat cel mai mult de pe urma acesteia. Referindu-se la acest subiect. globalizarea reprezintă un proces complex. financiară şi tehnică şi că (de regulă. naşterea unei societăţi civile globale. prin: tendinţa profundă de regăsire a unităţii. dominaţia firmelor multinaţionale. se observă că nici una dintre ele nu a reuşit să se impună la nivel internaţional. însoţite de capacităţile fără precedent de comunicare globală. Hubert Vedrine. comprimarea timpului şi a spaţiului. datorită faptului că cele mai multe dintre ele pleacă de la dimensiunile strict economice ale acestui proces: liberalizarea comerţului şi mişcării capitalurilor. ele fiind în strânsă interconexiune şi interdependenţă dialectică. persoanelor şi mărfurilor. reflectate cu pregnanţă în nivelul de dezvoltare economică. se consideră că „. n. informaţiilor. dereglementarea.) promovează individualismul“11. în principal. Realitatea lumii contemporane demonstrează că cei consideraţi liderii procesului de globalizaresunt acele state care dispun de mijloacele necesare. este necesară schimbarea din temelii a acestei viziuni ingenue şi fataliste asupra unei ordini mondiale fără guvern”10. făcând o analiză a locului şi rolului Franţei în era globalizării.Deşi am prezentat diverse încercări de definire a globalizării. libera circulaţie a capitalurilor. Specialiştii din . afirmarea culturii contractului. Astfel. că globalizarea este concepută în lumina principiilor economice neoliberale. ale Statelor Unite considerate după sfârşitul Războiului Rece. îndeosebi. intensificarea concurenţei la nivel global.. arăta că „Statele Unite sunt ca un peşte mare care înoată cu uşurinţă în apele globalizării şi le domină. privatizarea. că americanii impun abordarea lor legislativă. Americanii obţin cele mai multe avantaje din acest proces de globalizare din mai multe motive: datorită faptului că globalizarea are loc în limba engleză. În ceea ce priveşte modul de manifestare a globalizării în ecuaţia mediului de securitate.

religioasă). firmă. Există anumiţi cercetători. Anthony Giddens descrie globalizarea ca fiind „nu nouă. Spre deosebire de aceştia. teoria organizării politice mondiale şi teoria culturii mondiale. Devine evident că toate eforturile direcţionate spre asigurarea securităţii unui obiect luat în parte . Fiind un proces multidimensional care se manifestă în aproape toate domeniile vieţii sociale. o transformare epocală a capitalismului. societate. Luând în considerare dimensiunile globalizării. cât şi a statelor (inclusiv a ţării noastre)17: . militară şi ecologică. adesea. suntem de părere că cea economică şi cea culturală au cel mai mare impact asupra societăţii româneşti. Alţii. trebuie să îşi aducă contribuţia la asigurarea securităţii globale. ca sursă principală a creşterii lor economice.stat. globalizarea poate fi definită din perspectiva a trei teorii principale: teoria sistemului mondial. în domeniul ştiinţific îşi face loc o nouă abordare de interpretare a securităţii. cu aspecte diferite ce. relocarea către ţările în curs de dezvoltare a . fiind inevitabilă şi ireversibilă. culturală. pericole şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a ţării noastre.domeniul globalizării şi securităţii opinează că cele două noţiuni trebuie abordate în mod unitar. ce implică diverse riscuri şi beneficii. în viziunea SSNR. susţin că amploarea globalizării este exagerată şi că nu avem de-a face cu un fenomen. în mediul ştiinţific sunt identificate trei asimetrii principale ale lumii globale16. Procesul de globalizare ce se desfăşoară. de ceva vreme. este distribuit către ţările mai puţin dezvoltate sau în curs de dezvoltare. Astfel. dezvoltarea economică şi socială şi respectarea drepturilor omului reprezintă elemente esenţiale şi interrelaţionate. În ansamblu. societăţii. care afirmă că globalizarea reprezintă „. persoanelor nu poate fi asigurată pe deplin fără a asigura securitatea planetară. ridicând astfel nivelul conceptual al securităţii până la cel general ştiinţific sau chiar până la categoria filosofică de dezvoltare13. Altfel spus. În acest context. În ceea ce priveşte mediul de securitate al României şi perspectiva sa de evoluţie. socială (demografică. dar revoluţionară” şi demonstrează că este un proces multifaţetat. care deja a fost realizată.concentrarea extremă a progresului tehnic şi tehnologic în ţările dezvoltate. progresul tehnic din ţările dezvoltate. Paul Hirst sau Graeme Thompson. globalizarea asigură un ritm rapid de transformare în privinţa activităţilor naţionale şi globale. a întregii planete.. În realizarea securităţii. persoană etc. adică a securităţii umane. De aici reiese că securitatea statului. globalizarea are anumite efecte de natură economică. ci cu o accelerare a procesului de internaţionalizare a capitalismului şi a pieţei”14. influenţează considerabil problema securităţii. dar şi la nivelul interacţiunilor dintre actorii sociali. cu impact major asupra stării de securitate a lumii. politică.. prin patru canale principale: cererea derivată pentru materii prime. Înţelegerea acestor aspecte este deosebit de importantă deoarece interacţiunile dintre ele pot fi distructive şi pot crea noi riscuri. sunt contradictorii15.. cea filozofică (problemele filozofice ale securităţii).

România s-a confruntat cu o recesiune economică din cauza vitezei. Mai mult. Această asimetrie este considerată ca fiind specifică celui de-al treilea val al globalizării.contrastul dintre gradul înalt de mobilitate a capitalului şi mobilitatea internaţională a muncii. În domeniul politic. folosind sistemele de comunicaţii globale şi făcând lobby direct în faţa organizaţiilor internaţionale. De asemenea. care se poate eroda până la dispariţie. în care ambii factori au fost caracterizaţi de mobilitate redusă. Puterea valorilor şi a instituţiilor religioase naţionale a ajutat populaţia României să reziste . . D Expansiunea ideilor religioase. deşi cele care au capacitatea de a împrumuta şi adapta influenţele străine se comportă mult mai bine în faţa derulării acestui proces. La sfârşitul anilor ’90.vulnerabilitatea ridicată (demonstrată) la nivel macroeconomic a ţărilor în curs de dezvoltare la şocurile venite din afară. facilitând şi accelerând în acest mod fluxul global de idei. distribuţia inegală a investiţiilor străine directe în ţara noastră a condus la creşterea diferenţei veniturilor între ţările dezvoltate şi România. inclusiv noile tehnologii dezvoltate pentru producerea echipamentelor de producţie. volatilităţii şi retragerilor bruşte de capital financiar şi a variaţiei nemaiîntâlnite a principalelor valute mondiale. Tipuri de globalizare A. globalizarea a adus modificări diverse. . Având în vedere modul de percepere a nevoii de cunoaştere a limbilor străine de majoritatea locuitorilor marilor oraşe din ţara noastră (cultura populară a facilitat învăţarea limbii engleze. precum Fondul Monetar Internaţional. În acest mod se consideră că odată cu învăţarea de noi limbi străine există pericolul de erodare a identităţii culturale proprii. De asemenea. nici în cel de-al doilea. participarea ţărilor în curs de dezvoltare în cele mai dinamice domenii de producţie. fără intermedierea guvernelor lor naţionale. sau organizaţii interguvernamentale. Dimensiunea culturală a globalizării este şi ea deosebit de importantă. C. Pe măsura accentuării procesului de globalizare. în care factorul de producţie era foarte mobil. cât şi naturii ciclice a fluxurilor de capital către ţările în curs de dezvoltare. B. În sensul celor prezentate suntem de părere că. Globalizarea economică. prin intermediul unor structuri politice integrate. ce a devenit o limbă a comunicării internaţionale). Globalizarea facilitează expansiunea ideilor religioase. globalizarea a întărit conştientizarea faptului că şi în cazul culturilor tradiţionale există pericolul extincţiei. datorate variaţilor valutelor internaţionale (care aparţin ţărilor dezvoltate). Organizaţiile societăţii civile acţionează global. globalizarea economică dispune de capacitatea de a crea probleme de securitate. deoarece nu a fost observată nici în primul. formând alianţe cu organizaţii din alte ţări. precum Uniunea Europeană. activitatea politică se desfăşoară din ce în ce mai mult la nivel internaţional. activitatea politică a depăşit graniţele naţionale prin mişcările globale şi organizaţiile nonguvernamentale.sectoarelor de producţie considerate „mature” în ţările dezvoltate. în special forţa de muncă necalificată. transferul tehnologic.

. E. cât şi prin conferirea unei dimensiuni internaţionale corupţiei. Dovada acestei afirmaţii sunt chiar conflictele din Balcani (spaţiul fostei Yugoslavii: Bosnia. . iar pe de altă parte. transferul mijloacelor de realizare a securităţii de la achiziţia de armament la dezvoltarea umană sustenabilă. al cărui rezultat să fie pe de o parte. De asemenea. transferul centrului de greutate de la securitatea teritorială la cea a oamenilor.garantarea accesului la hrana de bază.) ceea ce demonstrează fără tăgadă că globalizarea nu aduce în mod necesar integrare şi stabilitate. Globalizarea este o cauză a creşterii criminalităţii transnaţionale şi a terorismului. la rândul lor. bunuri şi informaţii. Dimensiunea militară a globalizării. conflictele zonale sunt o trăsătură definitorie a sfârşitului de secol XX şi începutului de secol XXI. Conform viziunii ONU.stării de insecuritate asociată declinului autorităţii tradiţionale şi schimbărilor economice rapide specifice globalizării. natura lor fiind preponderent etnico-religioasă. Nici România nu a fost departe de astfel de procese. F. în acelaşi timp. În sensul celor prezentate.securitatea economică asigurarea unui venit minim necesar fiecărui individ. Kosovo etc. dar.integrare.localizare .. ceea ce determină predispoziţia actorilor statali sau nonstatali de a participa în astfel de forme de acţiune criminală”18. ceea ce a impus din parte autorităţilor statului măsuri energice de contracarare a unor astfel de posibile ameninţări la adresa cetăţenilor săi.fragmentare . sporeşte inegalităţile economice. considerăm că globalizarea a adus cu sine. Lărgirea fără precedent a graniţelor NATO şi UE arată încă odată că globalizarea contribuie la creşterea ritmului de integrare. Chiar dacă numărul conflictelor intra şi interstatale a scăzut în ultimii ani. De fapt. însă integrarea în NATO şi UE a sosit la timp şi astfel procesul a fost definitiv întrerupt. furnizează un mediu favorabil tendinţelor de dezintegrare sau fragmentare (din nou spaţiul fostei Yugoslavii.securitatea hranei . . modelează mediul de securitate prin19: . globalizarea a contribuit la intensificarea acestor activităţi antisociale atât prin accelerarea fluxurilor de oameni. al Moldovei etc. grupate astfel20: . în cazul României o serie schimbări în ceea ce priveşte mediul de securitate. Creşterea criminalităţii transfrontaliere.descentralizare . globalizarea pare să contribuie la generarea unor procese simultane ce creează tensiuni care.centralizare. ..internaţionalizare. pe termen scurt şi mediu.). societatea umană trebuie să se înscrie rapid într-un proces de transformare pe două niveluri. deoarece „.

.dispute internaţionale: tensiuni şi crize între state. .securitatea personală .furnizarea unui mediu de viaţă bazat pe respectarea în societate a drepturilor omului.. zonal. practici împotriva minorităţilor. . şomaj. de violenţa etnică şi sectară. genocid.. torturarea şi uciderea disidenţilor etc. . creşterea lentă a PIB-ului. regional. instabilitate economică.maladii: rata de apariţie a bolilor şi morburilor care ameninţă viaţa. .subdezvoltare: nivel scăzut al PIB/locuitor. acte de terorism.armament de distrugere: proliferarea armelor de distrugere în masă. stagnare şi transformare demografică la nivel naţional. . . îngrijire medicală de bază. global etc. oricare ar fi sursa acesteia. • Ameninţări indirecte: . arestarea oponenţilor politici etc. subminarea instituţiilor politice etc. .securitatea politică . cât şi indirecte ale ameninţărilor 21 care pot afecta într-un fel sau altul securitatea naţională a ţării noastre: • Ameninţările directe: .securitatea ecologică .privaţiuni la nivelul nevoilor umane de bază (hrană.dezumanizare: sclavie.securitatea medicală .protejarea oamenilor faţă de deteriorarea mediului şi dezastrele naturale. . pogromuri.securitatea comunităţii .. .garantarea protecţiei minime faţă de boli şi de un stil de viaţă nesănătos. revolte.protejarea oamenilor de violenţa fizică. considerăm necesară luarea în discuţie a surselor directe.izbucnirea în spaţiul de interes strategic al ţării noastre a unor noi conflicte care pot conduce la decesele cetăţenilor. .. apă.protejarea oamenilor de degradarea relaţiilor şi valorilor tradiţionale. În ceea ce priveşte viitorul mediului de securitate al României. . răpire. inflaţie. sărăcie..dezastre naturale şi/sau provocate de om. . educaţie primară). inegalitate. trafic ilegal.discriminare: legislaţie discriminatorie.droguri: dependenţa de stupefiante.

zonal. unii chiar din această regiune. putem lua în considerare pentru România ca spaţiu de interes. însă starea de securitate a zonei rămâne departe de ceea ce se aşteaptă de la state care trebuie să evolueze pe calea democraţiei şi a bunăstării. afectând şi conectând cetăţenii ţării noastre cu oamenii de pretutindeni. atât de evoluţia globală şi regională a acestuia precum şi de fenomenele şi procesele care au loc în această zonă. atât în sens pozitiv. regional şi global. în primul rând mediul de securitate la nivel regional. iar altele care o definesc ca un ansamblu de provincii. comunitare şi ecologice. iar rezultatele implicării comunităţii internaţionale au început să se vadă. dar şi la dezvoltarea resurselor umane. pot să apară şi să evolueze negativ crize ori conflicte bazate pe vechi antagonisme. Totuşi. iar conexiunile ce se pot face între evoluţia evenimentelor şi slaba eficacitate a unor măsuri ori caracterul lor temporar încurajează factorii de instabilitate”24. iar pe fondul acestui focar. în ceea ce priveşte identificarea căilor şi modalităţilor de eficientizare a controlului statelor şi instituţiilor de securitate asupra fenomenelor şi proceselor în desfăşurare. putem spune că globalizarea va contribui la integrarea atât a economiei. iar cea de a doua care vizează amplificarea şi diversificarea tendinţelor de destrămare. cât şi negativ. În viitor. Din punct de vedere al mediului de securitate.. ameninţările la adresa securităţii regionale trebuie să aibă în vedere atât cele împotriva intereselor comune ale statelor. dorite de toată lumea.degradarea mediului la nivel naţional. În zona de proximitate a României. extinderea NATO şi UE. Evenimentele din spaţiul ex-iugoslav arată „. În acest sens. se vor diversifica ca forme de manifestare şi îşi vor lărgii sfera de cuprindere. pentru a face ca acest proces să aducă avantaje la nivel uman şi nu al firmelor multinaţionale. Există puncte de vedere care consideră că regiunea reprezintă „. cât şi la cele privind securitatea statelor ca entităţi separate. situaţiile conflictuale de la începutul secolului XXI se vor perpetua încă mulţi ani. În continuare se fac paşii serioşi către normalizarea situaţiei. o zonă fizică în cadrul unei naţiuni”22.dislocare de populaţie: refugiaţi şi migraţie la nivel naţional. Pe termen scurt şi mediu sunt percepute două tendinţe de evoluţie a problemelor de securitate.. de apariţie a noi riscuri şi ameninţări. ci şi a culturii. state sau chiar oraşe. cea mai uzitată definiţie este cea geografică.. .. ceea ce specialiştii ONU numesc „globalizarea cu faţă umană”23. conform căreia regiunea include un ansamblu de state delimitat de repere fizice geografice. În opinia noastră.. În studiile de securitate. tendinţele de evoluţie a mediului de securitate vor fi determinate. zonal. În cazul României. a estompat pentru o anumită perioadă aceste neînţelegeri. ceea ce conduce la concluzia de mai sus. a tehnologiei şi chiar a guvernanţei. considerăm că provocările globalizării vor conduce la conservarea avantajelor create de pieţele globale. prin primirea unor noi membrii. Conflictul din Kosovo şi extinderea sa rapidă în Macedonia demonstrează această ipoteză. sau de exacerbare a celor care se manifestă deja. regional şi global. . cum se pot extinde ori migra astfel de ostilităţi în zone unde nu păreau posibile. prima.

globalizarea poate fi considerată ca fiind un proces sau un set de procese.generând fluxuri şi reţele transcontinentale sau interregionale de activitate. atât în timp cât şi în spaţiu. cum este terorismul. fenomen care menţine poporul român într-o situaţie destul de dificilă. . Pe fondul acestei stări de lucruri. intensităţii. au apărut şi proliferează noi tipuri de ameninţări şi pericole. velocităţii şi impactului lor . spectrul ameninţărilor fiind mult mai larg decât în secolul trecut. interacţiune şi exercitare a puterii26. pentru soluţionarea sa. iar interesele strategice ale statului rus devin tot mai conturate şi aparent stimulate de extinderea UE şi a NATO. care întruchipează o transformare în organizarea spaţială a relaţiilor şi a tranzacţiilor sociale . ceea ce favorizează alternanţa stărilor de stabilitate cu cele de instabilitate. Noi apreciem că dimensiunea politică a integrării euro-atlantice a României reprezintă o garanţie fermă în materie de securitate şi are în vedere opţiunea politică euro-atlantică a statului român. în soluţionarea conflictului. prin noua guvernare de la Chişinău.. fiind alimentat de lipsa de fermitate a organismelor europene de securitate şi a statelor occidentale.. suntem de acord cu afirmaţia conform căreia. Moldova pare a-şi manifesta tot mai clar apropierea de Bucureşti. în configuraţie euro-atlantică. adaptarea acestora la noile tipuri de conflict şi la fizionomia probabilă a acţiunilor pe care le vor desfăşura”25.analizate în termenii extensiunii. ca expresie a modalităţii celei mai eficiente de materializare. Amploarea şi diversitatea acestor noi provocări „. Aceste organisme de securitate şi unele state europene se implică mai mult formal.În privinţa graniţei estice a României. În final trebuie să evidenţiem faptul că. unele cu implicaţii mai grave decât cele clasice. conflictul transnistrean este îngheţat dar nu eliminat. rămânând pe mai departe în sfera de influenţă economică a Rusiei. Putem concluziona că mediul de securitate la nivel global este caracterizat de o perioadă de reaşezare generală a arhitecturii de securitate. a intereselor naţionale. Concomitent cu eliminarea aproape definitivă a pericolului unor conflagraţii de amploare mondială ori regională. au determinat şi vor continua să influenţeze modernizarea organismelor destinate contracarării acestor ameninţări.