UNIVERSITATEA

DIN

CRAIOVA

LUCRARE METODICO – ŞTIINŢICǍ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator stiinţific , Lect. Univ. Dr. VALI ILIE

Propunǎtor : Prof. Inv. Prescolar:Pǎuna (Sîrbu ) Alina

CRAIOVA 2012

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

LUCRARE METODICO - ŞTIINŢIFICǍ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

STRATEGII DE EFICIENTIZARE A LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI

Coordonator ştiinţific : Lect . Univ. Dr. VALI ILIE

Propunǎtor : Prof.inv. preşc. Pǎuna (Sîrbu ) Alina CRAIOVA 2012

CUPRINS
Introducere ............................................................................... 2 Motivarea alegerii temei ......................................................... CAPITOLUL I . FUNDAMENTAREA TEORETICǍ A TEMEI

1.1. Tendinţe ale dezvoltǎrii educaţiei moderne in contextual reformei preşcolare…………………………………………….. 1.1.1 . Direcţii generale ........................................................... 1.1.2.Specificul reformei in educaţia preşcolarǎ................... 1.2. Specificul strategiilor de instruire la preşcolari..................... 1.2.1. Metode de instruire........................................................ 1.2.2. Mijloace de invǎţmânt ................................................... 1.2.3. Forme de organizare …………………………………. CAPITOLUL II . COORDONATE ALE CERCETǍRII PSIHOPEDAGOGICE 2.1. Ipoteza cercetǎrii ................................................................... 2.2. Scopul şi obiectivele lucrǎrii de cercetare ............................ CAPITOLUL III . STABILIREA CADRULUI ORGANI ZATORIC ŞI METODOLOGIC AL CERCETǍRII 3.1. Cadrul organizatoric ………………………………………. 3.2. Metode de cercetare folosite ………………………………. CAPITOLUL IV . PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR 4.1. Metode şi procedee activ-participative folosite in activitǎţile de educarea limbajului .......................................................... 1 4.2. Evaluarea rezultatelor ............................................................ CONCLUZII ŞI PROPUNERI .................................................... BIBLIOGRAFIE ............................................................................ ANEXE

După multe exerciţii individuale. a scrie frumos româneşte Înseamnǎ a fi gǎsit cǎrarea dorului spre dor……” ( Fǎnuş Neagu ) Experienţa muncii didactice din grădiniţă a confirmat că dezvoltarea vorbirii. De la un joc la altul onomatopeele pot fi schimbate. îl ajută pe copil să se descurce mai uşor în diferite raporturi ale exprimării. îşi însuşesc forme de limbă privind dezvoltarea fonetică. Se aleg cuvinte cu structură sonoră vizând anumite sunete: s. in care m-am nǎscut şi pe care o slujesc cu toatǎ dragostea e pâinea . copil – educatoare. preşcolarului i se oferă posibilităţi optime de exprimare liberă. în procesul relaţiei copil – copil. Asimilarea compoziţiei cuvintelor reprezintă la grădiniţă un moment însemnat în dezvoltare limbajului.. aerul fǎrǎ de care viaţa noastrǎ nu s. sau a sunetului care s-a omis din anumite cuvinte. r. Prin jocuri atractive şi accesibile se pot efectua exerciţii sistematice care să contribuie la dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. Jocurile oferă copiilor posibilităţi pentru exersarea unei pronunţii corecte şi clare. l. pe parcursul anilor de grădiniţă. pe baza experienţei cognitive căpătate.. lucru ce se realizează în orice moment al zilei. astfel încât sunetul a cărui pronunţare corectă o exersăm. a limbajului în special. copiii asimilează. are loc sub influenţa educaţiei. În cadrul activităţii de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu adulţii.. A vorbi frumos româneşte înseamnǎ a fi colindat de dor . dintre acestea primul loc ocupându-l cele cu caracter imitativ ce includ onomatopee. Se alcătuiesc propoziţii după ilustraţii.INTRODUCERE “ Cred sincer cǎ limba românǎ . etc. să apară în silabe diferite şi să ocupe în cuvânt poziţii diferite. Acest lucru se realizează cu optimă eficienţă în cadrul întregului program din grădiniţă. cerând copiilor să perceapă diferenţiat primul sunet din cuvânt şi să găsească un alt cuvânt care începe cu acelaşi sunet. Înainte de familiarizarea cu termenul de silabă. vocabularul şi structura gramaticală. vinul . Modalitatea cea mai adecvată este exerciţiul prin jocuri antrenante. Sub influenţa cerinţelor crescânde ale comunicării. şi care prin repetare contribuie la sensibilizarea auzului fonematic.. g. În grupa mijlocie se folosesc aceleaşi procedee. deprinzând copiii să continue ideea. apoi după obiecte din imediata apropiere şi numai după aceea liber. să alcătuiască un text logic. de două sau de mai multe ori.. sub forma jocurilor didactice se trece la alcătuirea unor mici povestioare.ar lega de pǎmânt. Se constată că perceperea silabelor unui cuvânt este uşurată dacă rostirea este însoţită de . se atrage atenţia asupra faptului că în rostirea fiecărui cuvânt deschidem gura o dată. dar se complică sarcina didactică. Tot pentru dezvoltarea auzului fonematic se realizează jocuri didactice care presupun ghicirea cuvântului dintr-o propoziţie eliptică de subiect sau predicat. fără suport intuitiv. cu grupuri mici sau cu întreaga grupă.. La început preşcolarii sunt familiarizaţi cu ceea ce este în mod practic o propoziţie.

a stategiilor didactice care sţǎ eficientizeze activitatea cu copiii. sesizându-se la început sunetul primar în cuvinte monosilabice. la terminarea grădiniţei să beneficieze de un vocabular bogat. Însuşirea unei vorbiri corecte. efortul nostru.Trebuie sǎ gǎseascǎ mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a pǎstra echilibru intre „ individualism „ si „ socializare”. Pentru a introduce copiii în tehnica exprimării corecte. În complicare se cere să înlocuiască un sunet pentru a obţine un nou cuvânt. să reuşească să povestească coerent. să improvizeze propoziţii. sau de la adult la copil şi invers. al educatoarelor. Interpretând un rol ei completează acţiunile prin cuvinte.capacitate de cooperare şi dialog . dar şi de pasiune pentru acceptarea noului. iar greşelile de limbă ale copiilor nu trebuie să constituie prilej de amuzament sau să fie trecute cu vederea. O altă modalitate folosită în scopul dezvoltării limbajului este convorbirea. Acestea mai pot fi completate cu serii diminutivale (copac – copăcel) sau cu formarea de familii de cuvinte. în aşa fel încât. a universului şi personalităţii lor. să susţină un dialog. Unul din momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii îl constituie comunicarea ce se stabileşte în cadrul jocurilor de creaţie. pentru a căuta şi pune la îndemâna lor cele mai bune exemple de învăţare conştientă a limbii. corerspunzătoare structurii silabice a cuvântului. constituie un aspect formativ. Exerciţiul lingvistic realizat zilnic contribuie la transferarea experienţei cognitive pozitive de la copil la copil.bǎtǎi din palme.creativ şi imaginaţie .metodologiei . Copiii trebuie lăsaţi să vorbească liber.flexibilitate. prin toate activităţile şi ocaziile care implică o comunicare verbală. Instituţiile de invǎţǎmânt trebuie sǎ-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi sǎ gǎseascǎ metode şi procedee didactice noi care sǎ permitǎ formarea de noi aptitudini copiilor:autonomie. sinonimele sau omonimele.ceea ce solicitǎ din partea educatorului o culturǎ amplǎ . să răspundă corect şi complet la întrebările puse.Realizarea unui invǎţǎmânt preşcolar modern presupune deci o abordare a proiectǎrii şi in maniera interdisciplinarǎ . trebuie să fie suplimentat nu numai de cunoaşterea copiilor.Trebuie sǎ pregǎteascǎ individul pentru un nou stil de viaţǎ şi de instruire : invǎţare continuǎ . Mai târziu. în grupele mari. In educaţia preşcolarǎ existǎ cǎutǎri permanente sub aspectul conţinututrilor .spirit intreprinzǎtor .. abordarea integratǎ a conţinuturilor se constitue ca o veritabilǎ cale logicaǎ ce asiguraǎ realizarea virtuţilor formative cât şi modelarea personalitǎţii copiilor preşcolari in concordanţǎ cu exigentele cunoaşterii actuale . când copilul vorbeşte corect şi are o oarecare experienţă de viaţă se îmbogăţeşte vocabularul şi prin înţelegerea sensurilor unor cuvinte cum sunt antonimele. capacitate ce se realizează direct prin toate mijloacele de dezvoltare a vorbirii. Activităţile alese au o importantă contribuţie la însuşirea exprimării corecte din punct de vedere fonetic şi gramatical. Trebuie învinse dificultăţile de vorbire ale unor copii şi stimulaţi în aceeaşi măsură. Schimbă sunetul’’. Adulţii trebuie să fie un exemplu de conduită verbală. comunică intenţiile. clare. prin jocul .In acest sens. . Procesul analizei fonetice se continuă până la nivelul sunetelor. repartizează rolul obiectelor cu care se joacă şi fac observaţii în conduita lor. expresive. în cadrul căreia bogăţia întrebărilor şi diversitatea răspunsurilor copiilor pun în evidenţă elementele semnificative ale creativităţii verbale manifestată la această vârstă.

Nevoia de cunoaştere .un mediu restrictiv . ipoteze .precum şi de calitatea procesǎrii acestora . interese . Cerecetǎrile din ultimi 30 de ani au evidenţiat corelaţii semnificative intre mediu si dezvoltarea intelectualǎ . indruma şi evalua activitatea instructiv-educativa a preşcolarilor .In grǎdiniţa modernǎ rolul educatorilor este indeosebi acela de a organiza . aspect ce poate fi influenţat de informaţiile pe care le primeşte copilul din mediul .a descoperi .Ca urmare se impune ca educatorul sǎ inveţe .MOTIVAREA ALEGERII TEMEI Vâsta preşcolarǎ reprezintǎ cea mai importantǎ perioadǎ din viaţa copilului intrucat este marcata de momente cruciale pentru succesul de mai tarziu .Se impune astfel organizarea de cǎtre practicieni a unor intervenţii cu caracter instructiv – educativ pentru a valorifica aceastǎ receptivitate . de descoperire a noului . a nevoii de a cǎuta . copiii sunt persoane care au o dezvoltare afectivǎ si o receptivitate specialǎ faţa de diferitele categorii de stimuli . sǎ experimenteze diferite tipuri de strategii de instruire pentru a asigura o intervenţie integratǎ şi o abordare globalǎ a dezvoltǎrii fiecǎrui copil cu care interacţioneazǎ şi faţǎ de care are o responsabilitate . expectanţe : Dorinţa de a mǎ implica activ in formularea de reflecţii .copii crescuţi intru-un mediu stimulativ au o dezvoltare intelectualǎ acceleratǎ in comparaţie cu cei crescuţi intr. intre invǎţţarea timpurie şi invǎţţarea care are loc in alte etape ale vieţii. Motivarea personalǎ a alegerii temei este dictatǎ de urmǎtoarele dorinţe .Astfel.a ingrijirii şi protecţiei copilului preţcolar depinde in mare parte de educatori cǎrora li se impune sǎ acţioneze coerent si sǎ aibǎ in atenţie permanentǎ copilul si particularitǎţile lui . alternative in ceea ce priveşte strategiile de instruire Satisfacerea interesului ştiinţific .a experimenta .De la naştere si pânǎ cresc . Calitatea educaţiei .sǎ lucreze in echipa pornind de la aceeaşi intelegere a copilului şi a dezvoltǎrii acestuia .Intervenţia adultului asupra copilului in aceasta perioadǎ este fundamentalǎ .la şcoalǎ şi in viaţa. soluţii. sǎ se dezvolte permanent .de implicare activǎ in construirea propriei inţelegeri . .

reproiectarea . . tendinţa de a face din elev un partener in educaţie . ca modalitate de studiere anticipativǎ a instruirii şi educaţiei societǎţi viitoare . TENDINŢE ALE DEZVOLTǍRII EDUCAŢIEI MODERNE IN CONTEXTUL REFORMEI PREŞCOLARE 1. curriculum formal. perfectibil . De asemenea si in evoluţia didacticii .curriculum la decizia şcolii . prioritatea resurselor umane . redarea statutului şi rolul instituţiei de invǎţǎmânt şi a educatoarului . a raporturilor existente intre elevprofesor. Miron Ionescu (2001. fiind in acelaşi timp operante şi productive . Restructurarea şi inovarea invǎţǎmântului românesc decurg din largul proces al dezvoltǎrii societǎţii româneşti .curriculum diferenţiat . inovarea educaţionalǎ.respectiv a componentelor acestuia . proiectarea conţinutului invǎţǎmântului prin raportarea la toate tipurile de curriculum specifice unui invǎţǎmânt eficient : curriculum comun. reevaluarea şi selectarea conţinutului invǎţǎmântului atât in sensul deschiderii lui spre „ noile educaţii „ . identificarea unor strategii de lucru şi unor forme de organizare a activitǎţii didactice care sǎ implice responsabil elevii . abordarea comprehensivǎ . integratoare şi globalǎ a problematicii procesului de instruire şi educaţie . deschis.curriculum informal etc.in consens cu teoria curriculum-ului.p. crearea de posibilitǎţi pentru dezvoltarea adecvatǎ a tuturor categoriilor de indivizi .curriculum obligatoriu.1.FUNDAMENTAREA TEORETICǍ A TEMEI 1.nr. ameliorarea sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice . caracterul global al reformei invǎţǎmântului continuu.in relaţie structuralǎ şi funcţionalǎcu predarea şi evaluarea .1. cât şi a selectǎri sale dupǎ valoarea formativǎ. optimizarea raporturilor dintre cultura generalǎ şi cultura de specialitate.CAPITOLUL I . Dintre orientǎrile fundamentale ale invǎţǎmântului românesc actual se pot menţiona :redarea potenţialului creativ al naţiunii si punerea individului ca fiinţa liberǎ . aplicarea unui model pedagogic al democraţiei .Astfel se are in vedere egalizarea şanselor de acces in invǎţǎmânt . tendinţa de imbogǎţire continuǎ a metodologiei didactice prin modernizarea invǎţǎmântului şi pregǎtirea calitativ superioarǎ a cadrelor didactice .materia de studiat şi efectele formative ale educaţiei .autonomǎ in centrul politicii educaţionale . Aceste tendinţţe ale didacticii actuale sunt asigurate de urmǎtoarele demersuri : acţiunea de prospectare . tendinţa de a acorda atenţie egalǎ celor douǎ aspecte ale procesului didactic : informativ şi formativ . centrarea pe invǎţare . raportarea la tendinţele de evoluţie a sistemelor de invǎţǎmânt european şi ridicarea şcolii noastre la nivelul standardelor lumii contemporane .34-36 ) identificǎ urmǎtoarele tendinţe majore : tendinţa de reconsiderare şi valorificare continuǎ a didacticii tradiţionale .1 DIRECŢII GENERALE Elaborarea concepţiei despre reformǎ pedagogicǎ are in vedere evaluarea experienţei şcolii românesti in ultimele decenii .

omogenǎ in atitudine şi scopuri . dezvoltarea capacitǎţii de a interacţiona cu alti copii cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunostinţe. 84/1995 )stipuleazǎ ca ideal educaţional al şcolii româneşti dezvoltarea liberǎ .incercǎrilor şi experimentǎrilor . in educaţia preşcolarǎ este o preocupare permanentǎ pentru toţi factorii implicaţi in aceastǎ fundamentalǎ misiune .09.Astfel s-au conturat câteva idei ce au inceput sǎ se realizeze : o libertate mai mare oferitǎ copilului . dezvoltarea sa nefiind rezultatul modelǎrii dupǎ un tipar prestabilit .incurajarea explorǎrilor. invǎţǎmântul este privit tot mai mult ca o instruire realizatǎ prin educaţie şi nu ca o educaţie dobânditǎ prin instrucţii . sprijinirea copilului in achiziţionarea de cunostinţe .1.socialǎ care a stat la baza revizuirii programei vizeazǎ cele douǎ aspecte complementare ale scopurilor instrucţiei preşcolare : . Îceputul de drum pentru preşcolarii de azi inseamnǎ şi inceputul de drum al viitoarei societǎţi care se dezvoltǎ odatǎ cu ei.atitudini şi conduite noi .ca experienţe autonome de invǎţare .2 SPECIFICUL REFORMEI IN EDUCAŢIA PREŞCOLARǍ Scopul reformǎrii sistemului educaţional in instituţile preşcolare rezidǎin crearea condiţiilor pentru dezvoltarea şi valorificarea potenţialului psihofiziologic şi intelectual nativ al fiecǎrui copil . sprijinind formarea autonomǎ şi creativǎ a acestuia .atitudini necesare acestuia la intrarea in şcoalǎ şi pe tot parcursul vieţii( Curriculum pentru Invǎţǎmântul Preşcolar 3-6/7 ani „ aprobat prin OM nr. descoperirea de cǎtre copil .a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini de sine pozitive .exerciţiilor. astfel incât .formarea preşcolarilor de astǎzi sǎ prefigureze cerinţelor viitoarelor decenii . De aceea . pentru concentarea şi corelarea resurselor naturale şi umane in direcţia elaborǎrii cadrului pedagogic optim . Programa preşcolarǎ actualǎ raspunde nevoi de schimbare precum şi modificarilor care sau petrecut deja in invǎţǎmântul preşcolar . Pentru invǎţǎmântul preşcolar finalitǎţile sunt urmǎtoarele : dezvoltarea liberǎ . capacitǎţilor sale de expresie . Reevaluarea programelor şcolare a dus la o clarificare a finalitǎţiilor pe trepte de invǎţǎmânt .1.deprinderi .in formarea personalitǎţii autonome şi creative .2008 ) Spre deosebire de celelalte subsisteme ale sistemului de invǎţǎmânt . Legea Invǎţǎmântului ( Nr. deprinderi . o eliberare a educatoarei şi a copilului de formalism .Perspectiva psiho.la nivel preşcolar reforma a inceput din interior.5233/1.capacitǎţi.in funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale.integralǎ şi armonioasǎ a individualitǎţii umane . integralǎ şi armonioasǎ a personalitatii copilului . dezvoltarea copilului este privitǎ din perspectiva sprijinului ce i se acordǎ acestuia pentru a-şi implini trebuinţele . a propriei identitǎţi .

abordarea integratǎ a conţinuturilor se constitue ca o veritabilǎ cale logicaǎ ce asiguraǎ realizarea virtuţilor formative cât şi modelarea personalitǎţii copiilor preşcolari in concordanţǎ cu exigentele cunoaşterii actuale . dezvoltarea cognitivǎ şi dezvoltarea socio – emoţionalǎ .Realizarea unui invǎţǎmânt preşcolar modern presupune deci o abordare a proiectǎrii şi in maniera interdisciplinarǎ .accesul la formele democratice specifice invǎţǎmantului preşcolar . In sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societǎţii informaţionale – tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor .Metodele invǎţǎmntului tradiţional nu poate face faţǎ avalanşei de cunoştinte şi acestei dispersii aceentuate a calificǎriilor.dar in mod paradoxal tot mai .tipul activitǎţii şi condiţiile in care se efectueazǎ .Ele sunt planificate şi organizate astfel . Noua programǎ pentru invǎţǎmânt preşcolar prezintǎ o abordare sistematicǎ in vederea asigurǎrii continuitatii in interiorul aceluiasi ciclu curricular interdependenţei dintre disciplinele şcolare şi categoriile de activitǎţi din invǎţǎmantul preşcolar .abordare ce presupune considerarea şi acordarea in permanenţǎ a unei atenţii egale tuturor domeniilor de dezvoltare : dezvoltare fizicǎ. ci sǎ impulsioneze şi sǎ generalizeze activitatea lor individualǎ sau pe grupuri in zonele de joc. deschiderii spre module de instruire opţionale .nivelul intelectual al grupului de copii .cadrele didactice au in vedere obiectivele cadru şi cele de referinţǎ prevǎzute pentru realizare . In desfǎşurarea jocurilor şi activitǎţtilor .Trebuie sǎ gǎseascǎ mijloace de a stimula şi favoriza autoinstruirea şi de a pǎstra echilibru intre „ individualism „ si „ socializare”.In acest sens.incât sǎ nu provoace surmenajul copiilor . pregǎtirea corespunzǎtoare pentru şcoalǎ .Activitǎţile colective sunt incluse in programul de lucru pe parcursul zilei .metodologiei .In educaţia preşcolarǎ existǎ cǎutǎri permanente sub aspectul conţinututrilor .spre satisfacerea necesitǎţilor cognitive.activitatea practicǎ cu obiecte şi invǎţarea .creativ şi imaginaţie .socio-afective . Procesul educaţional al copiilor preşcolari spre respectarea ritmului propriu de dezvoltare .capacitate de cooperare şi dialog .flexibilitate. Activitǎţiile principale care sunt promovate şi susţinute la vârstǎ preşcolara sunt comunicarea .particularitǎţile de vârstǎ ale copiilor . comunicative. şcoala şi alte instituţii sociale . Invǎţǎmantul preşcolar prevede promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil .a stategiilor didactice care sţǎ eficientizeze activitatea cu copiii.stimularea dezvoltǎrii copilului ca individ.jocul .ceea ce solicitǎ din partea educatorului o culturǎ amplǎ .motorii in parteneriat cu familia .spirit intreprinzǎtor . care devin tot mai specializate .conţinuturile curriculare propuse pentru insuşire .Trebuie sǎ pregǎteascǎ individul pentru un nou stil de viaţǎ şi de instruire : invǎţare continuǎ . Pregǎtirea copilului pentru a invǎţa inseamnǎ accesul la educaţie activǎ şi creativǎ . sǎnǎtatea dezvoltarea limbajului si comunicǎrii . In centrul activitǎţiilor instructiv.educative se aflǎ cerinţele individuale ale copilului şi necesitatea abordǎrii holiste a dezvoltǎrii copilului . Instituţiile de invǎţǎmânt trebuie sǎ-şi adapteze metodele şi practicile clasice şi sǎ gǎseascǎ metode şi procedee didactice noi care sǎ permitǎ formarea de noi aptitudini copiilor:autonomie. dar ca fiinţǎ socialǎ.meseriilor şi domeniilor de activitate .

au asigurat mobilurile acestui proces de inovare .pag.metoda instruirii asistatǎ de calculator oferǎ accesul comod şi eficient la informaţiile şi cunoştinţele cele mai noi .individualizarea instruirii.invǎţarea prin descoperire .Posibilitǎţile oferite de noile tehnologii informatice şi de comunicare au determinat un interes crescut pentru utilizarea lor in câmpul educaţiei .simulare .dovedite prin numeroase cercetǎri psihopedagogice .rezolvare de probleme .şcolare şi universitare .insǎ. Pentru copilul preşcolar.cum ar fi : un management eficient al invǎţǎrii. In esenţǎ . Instruirea asistatǎ de calculator reprezintǎ o noua cale de invǎţare eficientǎ .realizarea unui feedback permanent apt sǎ asigure invǎţarea de tip interactiv .Utilizarea sistemului de tehnici multimedia in invǎţǎmântul preşcolar determina o noua situaţie educaţionalǎ şi un nou mod de acţiune . 239).97). Pedagogii nu au ezitat sǎ-si exprime increderea in consecinţele pozitive ale valorificǎri noilor tehnologii in activitǎţiile şcolare :”Speranţa fǎrǎ precedent pentru viitorul invǎţǎmântului se leagǎ mai ales de utilizarea computerelor….Calculatorul poate in egalǎ mǎsurǎ .Jocul la calculator ar trebui sǎ costitue o variantǎ placutǎ de instruire in care copilul sǎ descopere şi sǎ inveţe in mod planificat .structurarea experienţelor de invǎţare ale copiilor in funcţie de nevoile şi posibilitǎţile lor individuale.dezvoltarea unor activitǎţi mecanice in dertimentul unor acţiuni logice .valabilǎ la toate nivelurile . Utilizarea materialelor didactice pe suport informatic prezinta o serie de avantaje . Este de dorit insǎ asigurarea unei rigori in controlul asupra timpului petrecut la calculator.Educaţia a profitat intodeauna de inovaţiile in domeniul tehnologiilor comunicaţionale . .instruire şi formare permanentǎ .treptele şi disciplinele preşcolare.oportunitǎţi de aprofundare .calculatorul este partenerul ideal de joc.este o metodǎ nouǎ şi eficientǎ de predare.sǎ instruiascǎ .Resursele sale interactive angajajǎ practic „o modalitate de articulare a diferitelor categorii de valori.Datorita modului de lucru on-line .sǎ ajute in rezolvarea unor sarcini şi sǎ distreze .invǎţare şi evaluarea a cunoştinţelor .informarea rapidǎ.”scrie Cerghit (2001 .teorii si cunoştinte existente in planurile şi programele şcolare de astǎzi şi de mâine „(Vǎideanu pag.interconectate.aceştia au posibilitatea sǎ se implice in demersuri interactive.evitându-se .inovaţii care au impus chiar o reconsiderare a noţiunii de „ nevoie educativǎ „.ceea ce mai greu se poate realiza in sala de clasa tradiţionalǎ.folosirea calculatorului in cadrul activitǎţilor din grǎdiniţǎ aduce un plus de eficienţǎ şi optimizare a procesului instructiv-educativ.Valenţele instructiv-educative ale utilizǎrii reţelelor de computere in şcoalǎ .

Cea de-a doua accepţie este mai curent utilizatǎ.particulare .in ultimul timp „ se impune nevoia de cuprindere şi a mijloacelor de invǎţǎmânt ca auxiliare ale metodelor.1.Operaţionalǎ – deoarece include suite de operaţii corelate.Ansamblu al mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativǎ (sens restrâns. Dacǎ in primele faze de abordare a strategiei didactice . .pag. Ioan Nicola (1994 .in scopul realizǎrii obiectivelor pedagogice „ Stoica.coextensiv anumitor reguli ştiinţifice .mobiluri.a mijloacelor de invǎţǎmânt şi a formelor de grupare a preşcolarilor . .formele de realizare a instruiri.2 SPECIFICUL STRATEGIILOR DE INSTRUIRE LA PREŞCOLARI DELIMITǍRI CONCEPTUALE Tehnologia didacticǎ Sintagma poate avea douǎ accepţiuni : .dar şi a formelor de organizare a activitǎţii preşcolarilor (frontalǎ .pag 278) .pag.Metodologicǎ – deoarece include ansambluri de metode şi procedee didactice consonante şi compatibile reciproc .din ce in ce mai puţin utilizat ).al strategiilor de organizare a predǎrii-invǎţǎrii.in condiţii care se pot schimba .individualǎ )şi a activitǎţii generale (in grupǎ.ale schimbǎrilor de atitudini şi de conduite in contexte didactice diverse .printr-o stransǎ corelare a lor cu obiectivele pedagogice . . Strategia didacticǎ este caracterizatǎ prin mai multe dimensiuni (Cucos. coerent.mijloacelor de invǎţǎmânt. Termenul de strategie didacticǎ (sau strategie de instruire) indicǎ modul de „ combinare şi organizare a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective „.pe grupe. strategia „ exprimǎ voinţa de traducere a intenţiilior instructiv –educative in acte pedagogice „ (Cerghit .Ansamblu structurat al metodelor .racordat la obiective şi situatii prin care se creeazǎ condiţiile predǎrii şi generǎrii invǎţǎrii .modalitǎţile de evaluare .pag.mai rǎspânditǎ in ultimul timp: Stategia didacticǎ desemneazǎ un demers acţional şi operaţional flexibil (ce se poate modifica.307-308) enunţa cateva caracteristici ale strategiei didactice : .credinţe.213 Definitǎ ca un anumit fel de inginerie pedagogicǎ desfasuratǎ.179).strategia didacticǎ desemneazǎ „modalitǎţile mai complexe de organizare şi conducere a procesului de instrurire pe baza combinǎrii metodelor.in afara grupei.valori.2003. .puse in aplicare in interacţiunea educator –educat .Pentru pedagogul Marin Stoica .Pragmaticǎ – in sensul cǎ meritǎ sǎ modeleze situaţii didactice concrete pentru a le maximiza eficienţa . 2002 ) .adapta).1996.conţinuturile transmise.Epistemologicǎ – prin faptul cǎ este înainte de toate un construct teoretic. 2002.Strategia reprezinta o schemǎ procedualǎ care vizeazǎ eficientizarea demersurilor didactice şi este dimensionatǎ astfel incât sǎ prefigureze o realitate educaţionalǎ generatoare de cunoaştere.in afara grǎdiniţei )( Joiţa .in rezonanţǎ cu situaţiile didactice concrete.aceasta a fost limitatǎ la metode .

Profesorii şi elevii pot şi trebuie sǎ stǎpâneascǎ mai multe moduri de abordare a invǎţǎrii.strict personalizatǎ a profesorului (pe baza a ceea ce „place acestuia sau ceea ce il framântǎ „dintr-un motiv sau altul va fi cel din urmǎ argument utilizat in alegerea şi realizarea unei strategii didactice .de a le tipologiza.opţiunea pentru o variantǎ sau alta a strategiei didactice nu constitue un scop in sine sau o modalitate de „ a da culoare” Activitǎţii profesorului .situaţii. Existenţa unui numǎr mare de strategii de instruire .pe specificul activitǎţii lui etc.perfecţiona calea de instruire adoptatǎ .cu scopul de a scimba .totuşi o” manifestare şi expresie a personalitǎţii profesorului.de nivelul comprehensiunii şi adecvǎrii profesorului la specificul fiecǎrei situaţii de predare /invǎţare etc.motivator pentru a dezvolta o formulǎ strategicmetodologicǎ anumitǎ trebuie sǎ fie exterior subiectivitǎţii cadrului didactic şi sǎ se centreze pe nivelul intelectual al preşcolarului .sarcini care sǎ permitǎ manifestarea activǎ a elevului in sens ascendent .Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric)al metodelor .in aşa fel incât educatul sǎ acceadǎ pânǎ la ipostaza de subiect care realizeaza „invǎţarea independenţa şi creeatoare „ pe de alta parte .In ultima instanţǎ .intr-o proporţie variabilǎ. Factorul determinant .de altfel. Prin orice strategie de instruire se urmǎreşte „apariţia şi stabilirea unor relaţii optime intre activitatea de predare şi cea de invǎţare „.a impus cerinţa de a le ordona .argumentul cel mai convingǎtor al necesitǎţii perpetue de instruire de noi strategii educaţionale in instituţia şcolarǎ . 3.”finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate „.alǎturi de experienţa profesionalǎ şi de cultura psiho-pedagogicǎ şi metodologicǎ .preferinţa subiectivǎ . deoarece depind .in cadrul strategiei imaginate de cǎtre profesor trebuie incluse momente .experienţa educationalǎ a relevat adeseori faptul ca valoarea sau calitatea acţiuni pedagogice este dependentǎ nu doar de „cât de multe metode „ poate operaţionaliza un pedagog . . a.ci reprezintǎ un mecanism menit sǎ genereze efecte pozitive in invǎţarea elevilor . 2.imbunǎtǎţi.strategia didacticǎ reprezintǎ .Acest obiectiv constitue . Fiecare educator posedǎ un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizeazǎ multiple variante de strategii didactice .aplicate sau aplicabile in experienţa educaţionalǎ .va trebui sǎ supunǎ unei evaluǎari atente propria strategie didacticǎ (generatoare .insǎ nu şi pe acela al strategiilor de instruire.a insuficienţei sesizate ). Actualizarea oricǎrei strategii didactice impune „imbinarea dintre activitatea profesorului şi cea a elevului „.competenţa metodologicǎ a cadrului didactic se exprimǎ prin capaciatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente.Instruirea unei strategii de instruire se produce intr-un câmp de factori intâmplǎtori .cu o pondere şi cu un rol necontrolabil in cadrul acţiunii pedagogice .dupǎ un ansamblu de criterii .ci şi de inspiraţia sau ” neobişnuitul „strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile). Fǎrǎ a fi rezultatul unei alegeri discreţionare sau capricioase .1. In consecinţǎ .de creativitatea şi imaginaţia formatorului . Cele din urmǎ sunt nelimitate (desigur in termeni teoretici ).In acest caz vizǎm douǎ aspecte complementare :pe de o parte .opţiunea pentru o strategie concretǎ de instruire trebuie sǎ aibǎ ca repere decisive ritmul şi calitatea rezultatelor activitǎţii desfaşurate de elevi .Atunci când educatorul primeşte „ semnale „despre o activitate a elevului lipsitǎ de performanţe .

Dupǎ operaţiile cognitive predominante strategii inductive. .episoade corelate pe plan sincronic .strategii semi-prescrise (permiţând şi schimbarea traiectelor acţionale ). Strâns corelat cu termenul de „invǎţǎmânt „este cel de „instrucţie „.(Cerghit si Vlǎsceanu ). (explicarea unui concept . .psihomotrice şi mixte .repetitive de acţiuni mintale ).analogice.obiectivele stabilite (cu cât strategia este mai focalizatǎ pe obiective .sǎ se modeleze din punct de vedere al calitǎţilor psihice şi de personalitate .)strategii mixte .secvenţiala .ştiinţei şi de aplicare a lor in practicǎ.in funcţie de specificul epocii (concepţiile moderne pun accent pe stimularea activitǎţii elevilor ).prin incercare şi eroare ) .Dupǎ mediul de organizare a situaţiilor de invǎţare :strategii formale (la nivelul orei inscrise in program ).integratǎ(pe unitǎţi tematice ).independente . .Dupǎ gradul de intervenţie sau asistenţǎ din partea cadrului didactic – permanent .tipul de experienţǎ de invǎţare a elevilor (ex.eseisticǎ . .pe formarea abilitǎţilor profesionale şi pe dezvoltarea interesuluisi a preocupǎrilor legate de profesia respectivǎ.p.semiformale (in contextele dinaintea sau de dupǎ programul de instruire ).termenul „ instrucţie „este utilizat cu urmǎtoarele trei nuanţǎri: .pag.Dupǎ dimensiunea (cantitata ) conţinutul transmis .episodic. .instruire profesionalǎ –activitate al cǎrei scop este insuşirea unei specialitǎţi. frontalǎ . 2007.cu atât este mai eficientǎ ). .A instrui pe cineva inseamnǎ a-l inzestra cu ceea ce el nu cunoaşte .globalǎ.trasductive (prin apel la raţionamente mai sofisticate de natura metaforicǎ .deductive .concepţia pedagogicǎ a profesorului . .bazatǎ pe observaţie şi demonstraţie ). .combinat .Dupǎ forma de organizare a elevilor : individualǎ .strategii euristice (axate pe explorare . .natura conţinutului vehiculat (pentru unul şi acelaşi conţinut se pot concepe strategii diferite). .instriure generalǎ –activitate de inzestrare cu cunoştinţe din domeniile culturii.Invǎţarea prin descoperire dirijatǎ solicitǎ o cale inductivǎ.pe grupe.a-l ajuta sǎ se transforme .episoade derivate pe un plan diacronic .De regulǎ .Dupǎ gradul de explicitare a conţinuturilor :directǎ .Dupǎ coeziunea şi gradul de legaturǎ intre diferitele secvenţe – episoade .A te instrui presupune cunoaştere .101)oferǎ o clasificare destul de cuprinzǎtoare a strategiilor instruirii : . Alegerea unei strategii se realizeazǎ in funcţie de urmǎtoarele (Vali Ilie .autonome. .descoperire pe cont propriu.autoinstruire –activitatea de instruire realizatǎ prin efort propriu .atitudinale.fenomen prin analogie cu un altul cunoscut ).a unei profesii concrete activitatea ce se bazeazǎ pe insuşirea cunoştinţelor profesionale .afective.Dupǎ criteriul conǎinuturilor şi domenilor psihocomportamentale vizate se disting strategii cognitive.jocuri de limbaj etc.in afara unei instituţii şi in absenţa indrumǎrii unei persoane din afarǎ.R.extraşcolare (prin activitǎţile complementare traseelor didactice ) .sugeratǎ şi ascunsǎ.Iancu (2001.159) .Dupǎ gradul de structurare a sarcinilor de instruire : strategii algoritmice (pe baza de structuri fixe .

care-i permite profesorului sǎ se manifeste ca purtǎtor competent al conţinuturilor invǎţǎmântului şi ca organizator al proceselor de predare invǎţare .in cursul desfǎşurǎrii acestora . Noţiunea de instruire este legatǎ numai de acţiunile conştiente care urmǎresc insusirea unui sistem de abilitǎţi.drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educaţionale .selecţionatǎ de cadrul didactic şi pusǎ in aplicare in lecţii sau activitǎţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi in beneficiul acestora .denumirea de metodǎ .dupǎ cum un procedeu îşi poate aroga .de mijloace pentru realizarea efectivǎ a unor activitǎţi didactice . Termenul de „metoda’’derivǎ etimologic din douǎ cuvinte Greceşti (odos-cale.evaluator.1 METODE DE INSTRUIRE DELIMITARI CONCEPTUALE Metodologia instruirii reprezintǎ teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice .la distingarea adevarului de eroare etc.metodǎ se referǎ la calea care e urmatǎ .combinate şi utilizate in fucţie de nivelul şi trebuinţele sau interesele elevilor .in vederea asimilǎrii temeinice a cunoştinţelor.Orice metodǎ poate deveni procedeu . Metoda are un caracter polifuncţional .pentru realizarea metodelor didactice .a trǎirilor valorilor..pag.dupǎ caz .ghid. in toate cazurile .care cuprinde toate acţiunile conştiente ale omului având ca scop transformarea intregii personalitǎţii a celui supus acţiunii educative .transformare.pe baza unei concepţii unitare despre actul predǎrii şi invǎţǎrii.el poate juca rol de animator.dezvoltarea capacitǎţilor şi a intereselor de cunoaştere.independenţǎ. Procedeul este un detaliu .definirea.de tehnici şi mijloace didactice .care presupune.profesorul George Vǎileanu (1986. .mehta-spre.3-4) .ştiinţa care studiazǎ natura.un ansamblu de practici insoţite .o soluţie didacticǎ practicǎ insoţitǎ .fǎrǎ intervenţia cuiva din afarǎ.clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora. .la un moment dat. . 1.catre)şi are inţelesul de” drum oǎtre )….cooperarea intre profesori şi elevi şi participarea acestora la cǎutarea soluţiilor .formarea concepţiei.modelare a propriului eu prin eforturi personale.dupa caz .utilizarea metodelor nu vizeazǎ numai asimilarea cunoştinţelor .in sensul cǎ poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative .spre deosebire de educaţie .a stimulǎrii spiritului creativ etc.care se foloseşte sub forma unor variante şi/sau procedee selecţionate .nemaifiind necesarǎ prezenţa unui martor extern al faptelor tale.2.o particularizare a metodei .In didacticǎ . Tehnica este o imbinare de procedee .predarea fiind un aspect al invǎţǎrii.statutul funcţiile. Printre funcţiile metodelor se numǎrǎ : . Sintetizând mai multe definiţii avansate de diferiţi pedagogii.

exerciţiul etc.metode de fixare şi consolidare . . 1997.brainstormingul. I. f) Dupǎ modul de administrare a experienţei ce urmeazǎ a fi insuşitǎ : . .Cucoş.Cerghit (1980.a.funcţia formativ-educativǎ-ajutǎ la dezvoltarea proceselor psihice .conversaţia.G.metode particulare sau speciale (valabile numai pentru unele discipline .sunt numeroase (I.Cerghit .metode intuitive (bazate pe concret –senzorial cu realitatea sau substitutele acesteia ) d) Dupǎ gradul de angajare a preşcolarilor din punct de vedere al eforturilor de inţelegere . .metode expozitive sau pasive (centrate pe memoria reproductivǎ şi pe ascultarea pasivǎ).metode verbale (utilizeaza cuvântul scris sau rostit) . .construite dinainte ) . CLASIFICǍRI ALE METODELOR DIDACTICE Ordonarea metodelor de invǎţǎmânt .I.Cucoş (1996. 1988. 1975.metode moderne . .metode euristice (cetrate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme ) .metode generale (valabile tuturor disciplinelor de invǎţǎmânt ): expunerea.1980 ).funcţia normativǎ – aratǎ cum trebuie sǎ se procedeze.clasice :expunerea .Palmade .85-86) şi clasificarea propusǎ de I. C. c) Pornind de la modalitatea principalǎ de prezentare a cunoştinţelor : . b) In functţe de extensiunea sferei de aplicabilitate : .metode de predare şi comunicare .89): a) Din punct de vedere istoric: .atât româneşti cât şi strǎine .cursul magistraletc.)prezentǎm tabloul sintetic elaborat de pedagogul ieşean C.funcţia cognitivǎ –pentru elevi . ..metode algoritmice (bazate pe secvenţe operaţionale stabile.1996 s. de data mai recentǎ :utilizarea calculatorului .spre exemplu .algoritmizarea problematizarea .aduce un plus de claritate intr-un câmp problematic foarte bogat .1993.pentru educaţia moralǎ este aplicatǎ metoda exerciţiului moral .Moise .de intermediere intre profesor şi elev.laturi ale educaţie sau situaţii formative ).metoda constitue o cale de acces spre cunoaşterea adevǎrurilor .trepte ale instrucţiei şi educaţiei.spre insuşirea culturii şi a compotamentelor specific umane : .instruirea programatǎ etc .Deşi contribuţiile semnificative in problema .in funcţie de un ansamblu de criterii .Nicola .intre obiective si rezultate.Cerghit.metode active (bazate pe activitatea de explorare personalǎ a realitǎţii) e) Dupǎ funcţia didacticǎ principalǎ : .memorare : . adicǎ cum sǎ se predea şi cum sǎ se inveţe astfel incât sǎ se obţinǎ cele mai bune rezultate .metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activitǎţii . .C.funcţia instrumental sau operaţionalǎ – serveşte drept tehnica de executie .pag.Macavei.1994 .Vlǎscescu.gândire.nelipsit de controverse .metode tradiţionale.pag.prelegerea . L.E.

observaţia.brainstorming-ul.g) Dupǎ forma de organizare a muncii : .educaţia va rǎmâne mereu o artǎ :arta de a adapta .mai aratǎ şi cǎ aceste diferenţe confirmǎ .din acest punct de vedere .exerciţiul euristic.de natura mijloacelor de invǎţǎmânt . Metode bazate pe cuvânt : a) când suportul –cuvânt este rostit se constitue metodele de comunicare oralǎ.Intre . Metode bazate pe observarea directǎ a realitǎţii sau a substitutelor obiectelor reale .46)scria „orice metodǎ pedagogicǎ rezultǎ din intâlnirea mai multor factori şi.metode heterostructurante(schimbarea se produce prin altul ) expunerea .studiul de caz.respectiv metodele intuitive (obiective sau demonstrative ).exerciţiul etc.metode autostructurante (individul se transformǎ pe sine ): descoperirea .Bruner.la o situaţie precisǎ .metode frontale (pentru intreaga clasǎ ).a celor activ –participative faţǎ de cele mai puţin activizante.metode bazate pe invǎţarea prin receptare (expunerea . b) când comunicarea se bazeazǎ pe limbajul intern .Vlǎscescu .pag.superioritatea unor metode faţǎ de altele . Gaston Mialaret (1981 .pedagogii au indicat unele dintre condiţiile favorabile atingerii acestui scop.de obicei .metode de grup (omogen sau eterogen).demonstraţia cu caracter expozitiv ).studiul de caz etc. 2.B.) . In cercetǎrile lor .se obţin diferenţe in planul rezultatelor .F. .metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia euristicǎ .de experienţa şi competenţa didacticǎ a educatorului .de psiho-sociologia grupurilor .89)metodele didactice se grupeazǎ in categoriile urmǎtoare : 1. J.de conţinutul procesului instructiv educativ. 19880. h) In funcţie de axa de invǎţre mecanicǎ (prin receptare )invǎţare conştienta (prin descoperire ): .instruirea programatǎ. .pag.metode individuale (care mobilizeazǎ elevul in mod individual ). Opţiunea educatorului pentru o anumitǎ metodǎ de invǎţǎmânt constitue o decizie de mare complexitate .aplicandu-se metode diferite . c) când cuvântul este scris / tipǎrit .care fac jocul anumitor operaţii mintale . . 3.J.metode combinate (prin alternǎri intre variantele precedente in cadrul aceleiaşi lecţii).Cerghit . De asemenea .de particularitǎţile de vârstǎ şi cele individuale ale copiilor .” Pentru ca utilizarea unei metode sǎ genereze efecte pozitive maxime asupra celor educaţi.Piaget . .metodele sunt de tip livresc sau metode de comunicare scrisǎ .metode de descoperire propriu-zisǎ (Moise. 1992: .se instituie reflecţia personalǎ.indicaţiile generale date de cǎrţiile de metodologie . problematizarea etc. 1993):observarea independentǎ .Ionescu demonstreazǎ faptul cǎ.Alegerea unei metode se face tinând cont de finalitǎţile educaţiei . Skinner .L.conversaţia . i) Dupa sorgintea schimbǎrii produse la elevi (Landsheere. .I. M.observatţa dirijatǎ .rezolvarea de probleme . Din punct de vedere al lui Ioan Cerghit (1980. Metode bazate pe acţiune (metode practice operaţionale .

).maşini.).Cerghit .pag.reprezentǎri figurative pentru anumite obiecte sau.55) In toate timpurile şi la toate popoarele .cǎrţi etc.tablouri.in acţiunea educativǎ sunt incluse :obiecte naturale reale sau originale (plante .de progresele teoriei şi practicii pedagogice .hǎrţi.1988.reproduceri de artǎ etc.inscrisuri.icoane.ei au optat.adaptându-se noilor orientǎri ale sistemelor de instruire .) 3) o formǎ determinatǎ de gruparea preşcolarilor (grupuri mici :3-6 copii.metoda didacticǎ poate fi insoţitǎ de: 1)un raport material relevant . 2) un simbol sau un ansamblu de simboluri (reprezentǎri grafice .globuri terestre .In decursul timpului . CARACTERUL DINAMIC AL METODOLOGIEI DIDACTICE Metodologia didacticǎ formeazǎ un sistem realizat prin stratificarea şi cumularea mai multor metode.adeseori.cât a conţinuturilor şi ţelurilor cǎrora i-au fost subordonate.diafilme.la inovaţie.).obiecte construite cu valoare de substitute ale realitǎţii (machete .animale.instrumente. .pag.fenomene(desene.pentru asocierea metodei didactice cu alte elemente sau comportamente ale acţiunii educative .grupuri mari 12-15 copii .a existat preocuparea elaborǎrii unor modalitǎţi mai bune de transmitere şi asimilare a valorilor culturii.demonstrativ sau ilustrativ pentru intenţiile cadrului didactic .grupa intreagǎ 20-25 copii. Metodologia de instruire se caracterizeazǎ printr-o permanentǎ deschidere la innoire.panouri.sau individualizarea activitǎţii pentru câte un preşcolar.aparate.Astfel.mulaje.acestea. nivelului de cunoştinţe atins de ştiinţele explicative ale fiinţei umane .odatǎ cu imbogǎţirea experienţei de cunoaştere şi de acţiune .Ioan.emisiuni de televiziune.Metodologia se cere a fi suplǎ permisivǎ la dinamica schimbǎrilor care au loc in componentele procesului instructiv-educativ.obiecte de cult.nu atât sub aspectul formei .in acest sens .I.benzi etc.discuri.laturii sale procesuale.astfel.un domeniu de permanentǎ deschidere a cercetǎrilor şi experimentǎrilor .Prin caracterul ei dinamic .Vlǎsceanu .video.inovaţiei şi creaţiei slujitorilor şcoliii(C.atât pe axa evoluţiei istorice .L. Transformǎrile rapide prin care a trecut invǎţǎmântul au impus o evoluţie ascendentǎ a metodologiei .atalse.cât şi pe plan sincronic .se prelungesc unele in altele şi se completeazǎ reciproc.ilustaraţii.fiecare metodǎ sau sistem de metode a suferit transformǎri mai mult sau mai puţin radicale .imagini stereoscopice .reprezentǎri vizuale sau vizual-auditive (diapozitive .metodologia didacticǎ a rǎmas .metode care se coreleazǎ .scheme etc.fotografii.a experienţelor umane celor mai inaintate .truse de piese demontabile etc.204-205).

punerea in practicǎ a noi metode şi procedee de instruire care sǎ soluţioneze adecvat noile situaţii de invǎţare.la un moment dat.accentuarea tendinţei formativ – educative a metodei didactice .prin imbinarea activitǎţii de predare a educatorilor cu activitatea de invǎţare a elevilor .care sǎ vinǎ in intâmpinarea nevoilor diverse ale elevilor şi care sǎ fie adecvate permanent la noile situaţii de invǎţare . . Acelaşi proces logic se petrece şi astǎzi .fructificarea dimensiunii şi aspectelor „calitative „ ale metodei. . C.extinderea metodelor de cǎutare şi identificare a cunoştinţelor .adecvarea metodelor la realitatea existentǎ „pragmatizarea „ metodologiei .metodele de invǎţǎmânt reprezintǎ atât instrumente de lucru (predare )ale dascǎlului . folosirea in invǎţǎmânt a brainstormingul-ului .şi nu prin dominantǎ metodologicǎ .care este –la origine –o metodǎ de dezvoltare a creativitǎţii ).concomitent s-au constituit si tehnici noi de instruire .cu reconsiderǎri periodice ale intregului complex de metode viabile.prin activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor şi prin apelarea la metode pasive numai când este nevoie .cu o vigoare incomparabil mai puternicǎ decât oricând altǎdatǎ.maximizarea dimensiunii active a metodelor şi minimalizarea efectelor pasive ale acestora .prin adaptarea şi integrarea unor metode nespecifice .şi nu de transmitere a lor pe cont propriu .cultivarea metodelor de autoinstrucţie şi autoeducaţie permanente .cât şi instrumente de lucru . Principalele tentinţe ale innoirii şi modernizǎrii metodologiei didactice dupǎ Ioan Jinga (pag.intârirea dreptului elevului de a invǎţa prin participare .instrumentalizarea optimǎ a metodologiei prin integrarea unor mijloace de invǎţǎmânt adecvate care au un aport autentic in eficientizarea predǎrii-invǎţǎrii.mai elaborate .promovarea unor metode care îi ajutǎ efectiv pe elevi in sensul dorit .altele.folosirea pe scarǎ mai largǎ a unor metode activ participa-tive .respectiv aspectul comunicaţional pe axa profesor-elevi sau pe direcţia elevi-elevi .atenuarea tendinţei magistrocentriste a metodologiei didactice .extinderea folosirii unor metode care solicitǎ componentele relaţionale ale activitǎţii didactice . Aceasta selecţie şi promovare in timp s-a soldat .288) avanseazǎ o serie de exigenţe şi cerinţe spre care ar trebui sǎ evolueze metodologia actuala de instruire : .creşterea cantitativǎ a metodelor nu este insǎ soluţia cea mai fericitǎ .au fost supuse innoirii şi revitalizǎrii .Metodele .renunţarea la o metodǎ dominantǎ in favoarea varietǎţii şi flexibilitǎţii metodice .dezvoltarea in „calitate”a metodologiei .care cu timpul s-au dovedit perimate . .au fost treptat abandonate . .ci şi in metodele şi mijloacele de invǎţǎmânt care tind sǎ caracterizeze activitatea şcolarǎ specificǎ acestui inceput de secol XXI. alǎturi de alţii.prin alternǎri ale unor caracteristici . .dar care pot rezolva satisfǎcǎtor unele cerine (de pildǎ.din alte spaţii problematice .Cucoş (pag.extinderea utilizǎrii unor combinaţii şi ansambluri metodologice .353) sunt: Valorificarea metodelor in direcţia aigurǎrii caracterului complementar al activitǎţii de predare invǎţare .In concepţia didacticii moderne .pânǎ la urmǎ .Şi astǎzi progresul multilareral al vieţii socioculturale se inregistreazǎ nu numai in sistemul valorilor promovate prin intermediul şcolii.

valorizǎri care vizeazǎ accentuarea valorii formative a metodelor tradiţionale . evidenţierea şi accentuarea valorii formative a metodelor tradiţionale .procesele lor intelectuale . Este eronat sǎ afirmǎm ca metodele tradiţionale nu sunt eficiente .cât mai ales .care işi construieşte singur cunoaşterea .Numai o asfel de valorificare a metodelor permite realizarea unei instruiri eficiente .profundǎ şi eficientǎ .centrate pe elev şi orientate spre antrenarea şi activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor .cercetare .respectiv de modelare a personalitǎţii acestora .de a face evaluǎri.de cǎutare .(invǎţare )ale elevilor.de a investiga .Numai in acest fel .imaginaţia .cunoştinţele şi abilitǎţile intelectuale şi practice dobândite vor putea asigura o invǎţare constientǎ .creativitatea lor etc.care sǎ menţinǎ spiritul elevilor deschis spre noi cunoştinţe . Valorificarea intr-o masurǎ cât mai mare a metodelor active .spiritul de observaţie .spiritul critic . Metodele se constitue in autentice exerciţii de formare cognitivǎ .de cantitatea de efortul intelectual şi practic de volumul de timp investite .Imprimarea unui caracter euristic metodelor se referǎ la valorificarea metodelor astfel incât sǎ se determine antrenarea elevilor in activitǎţi de formulare de situaţii – problemǎ .de a judeca .de influenţa pe care o au asupra rezultatelor şcolare .Eficienţa unei metode depinde de modul in care ea este valorificatǎ intr-un anumit context didactic .activitǎţiile de predare şi invǎţare se sprijinǎ şi se completeazǎ reciproc . Reconsiderarea metodelor tradiţionale reprezintǎ o tendinţǎ care subliniazǎ faptul cǎ schimbǎrile din metodologia didacticǎ presupun nu doar modificǎri de pondere .care sǎ permitǎ invǎţarea prin problematizare şi descoperire .de a-şi pune probleme şi de a cǎuta soluţii .spre transformarea elevului intr-un coparticipant la propria instrucţie şi educaţie .iar cele moderne eficiente .spre utilizarea potenţialului lor psiho-fizic .investigare . Accentuarea caracterului formativ al metodelor reprezintǎ o direcţie care se referǎ la creşterea contribuţiei metodelor didactice la cultivarea potenţialului individual al elevilor .operaţiile gândirii .a stimulǎrii participǎrii lor efective la dobândirea noilor cunoştinţe şi abilitǎţi intelectuale şi practice . Valorificarea metodelor in direcţia activizǎrii elevilor . .de a reflecta.la dezvoltarea capacitǎţilor de a opera cu informaţiile dobândite .evidenţierea şi accentuarea caracterului lor euristic şi activ .de a aplica noile cunoştinţe .Utilizarea metodelor didactice ca instrumente de invǎţare trebuie sǎ implice eforturile intelectuale şi practice / motrice ale copiilor .moral afectivǎ şi esteticǎ a elevilor.in cadrul cǎreia .

precum si pentru ca vor iniţia un stil cognitiv dominant. Toate aceste modalităţi de intervenţie ale metodelor în evoluţia copilului constituie în argumente în favoarea alegerii cu discernământ a metodelor de educaţie. o importanţǎ deosebitǎ o constituie cunoaşterea metodelor şi tehnicilor care le aplicǎ sau utilizeazǎ pentru educarea copilului şi realizarea procesului instructiv-educativ. singura sau în asociaţie.EXEMPLE DE METODE FOLOSITE PENTRU STIMULAREA LIMBAJULUI IN INVǍŢǍMÂNTUL PREŞCOLAR Pentru aplicarea în practicǎ a cunoştinţelor tehnice acumulate de educatoare. învăţarea programată ). ci capătă valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv. • aduce o mai bună cooperare cu elevii . spre ) şi odos ( cale. fata de educaţia organizata. dirijate. mai mult sau mai puţin productiv. necesită. Dirijarea foarte riguroasa a întregii activităţi a acestuia este un exces. în ansamblul său. fiecare utilă în anumite situaţii. ca şi în la celelalte niveluri ale învăţământului. Pentru obiective complexe se apelează la strategii didactice. în condiţii date. Metoda: termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către. Metodele nu au valoare fixă. celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care încearcă să promoveze anumite finalităţi educative ( de exemplu. adică la ansambluri in care metode diferite îşi completează reciproc efectele şi constituie un demers coerent de educare. punctuale şi în condiţii date.. pe toate celelalte în procesul de învăţământ. având ca scop asimilarea temeinica a cunoştinţelor. Astfel. Activitatea independentă a copilului devine tot mai productivă. şi nepotrivită în alte situaţii. metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educaţie. interesele sau trebuintele elevilor. metodele tradiţionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achiziţii si dezvolta anumite capacităţi ( metoda proiectelor. Aceste metode le vor subordona. in general. În grădiniţă. deci. drum ). George Vaideanu amintea câteva trăsături ale metodei şi anume: • este selecţionată de cadrul didactic şi aplicată în lecţii şi activităţi extraşcolare. termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educaţionale. Aceasta este una dintre cele trei accepţiuni dominante. Conform datelor psihologiei şi pedagogiei. Pentru obiective restrânse. strategiile cele mai eficiente de învăţare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunoştinţe de către copilul însuşi. concretizată la un moment dat în dobândirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educaţiei. În afara de eficienţa limitată. Trebuie deci stabilit raportul just între metodele educative. sistematica. este dăunătoare. • se foloseşte sub formă de variante sau procedee în funcţie de nivelul. mai mult sau mai puţin aducător de rezultate si satisfacţii. metodele de învăţare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educaţi. este de obicei mai utilă o anumită metodă. dar copilul nu poate învăţa singur tot ce poate si este necesar să înveţe. metode diferite. în didactica. ceea ce constituie aporturi formative majore. Procesul de educatie fiind foarte divers. cale parcursa de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. si cele ale activităţii educative independente. Educatoarea va dirija pe copiii prin metode . inclusiv prin adoptarea de metode adecvate.

arată modul cum trebuie să se procedeze în anumite situaţii concrete. metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunoştinţe si ajuta elevii sa le redescopere ca pe adevăruri noi. la producerea si elaborarea lor într-o forma ştiinţifică. în momentul respectiv. observaţia dirijata de adult. Metoda îndeplineşte în cadrul procesului de învăţământ mai multe funcţii ( Cerghit. de optimizare a acţiunii prin intermediul căreia. • Funcţia normativă. explicaţia. op. Polul stiintific – al achiziţiilor ştiinţifice. prin intermediul căreia elevul are acces. Pentru a alege metodele potrivite într-o anumita situaţie de învăţare.. Factorii obiectivi se referă la obiectivele educaţiei si la logica internă a ştiinţei din cadrul căreia sunt selectate informaţiile transmise. În timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunoştinţelor. metodele active sunt o operaţionalizare a constructivismului piagetian. psihologice. Metodele pedagogice derivă din metodele de cercetare sau ştiinţifice. Polul praxiologic –reprezentat de dimensiunea mijloacelor si instrumentelor mobilizate pentru o acţiune eficienta. algoritmic. • Funcţia instrumentală sau operaţională sugerează ca metoda mijloceşte atingerea obiectivelor urmărite. la valorile cunoaşterii umane. cit. personalitatea profesorului. Prin toate metodele se urmăreşte eficienţa în cunoaştere. creatoare a copilului. îndeosebi este vorba despre metodele activ-participative. în curs de constituire ale tuturor metodelor folosite în procesul de învăţământ în general: observaţia spontana. conversaţia euristica si de verificare. demonstraţia. subordonându-se acţiunii. pe care se sprijină. p. deşi ele sunt deja parte integranta a experienţei umane. experienţa dirijata. observaţia după un plan simplu. ca descriere. caracterizare. O bună metoda pedagogică presupune un echilibru între cei trei poli. dirijismul si activitatea independentă a copilului se vor îmbina în proporţii considerate utile atât de educatoare. lingvistice etc. 64 ): • Funcţia cognitivă. proiectul doar in forme simple si dirijate. naraţiune. În învăţământul preşcolar se folosesc variante simple.. întreţinerea curiozităţii şi a plăcerii de a cunoaşte şi însuşirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent. metoda garantează într-o anumită măsură o acţiune eficientă. definiţie. DEEF ( 1994 ) precizează că în definirea metodelor pedagogice se reunesxc trei serii de date eterogene ( pp. 662-663 ): Polul axiologic – al valorilor pentru care le promoveaza. • Funcţia motivaţionala. învăţat deja. ca argumentare si raţionament logic. exerciţiul dirijat si independent. sub supravegherea profesorului. dar între ele există o deosebire esenţială.adecvate pentru înţelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei în cunoaştere. activitatea cu cartea. Factorii subiectivi se refera la contextul uman şi social. de exemplu. În rest. participarea activa. . psihologia elevilor şi a colectivului de elevi. modelarea. prin care se urmăreşte trezirea şi dezvoltarea curiozităţii în procesul de cunoaştere. sociologice. • Funcţia formativ-educativă are în vedere realizarea în practică a valenţelor formativ-educative ale procesului de învăţământ. cadrul didactic trebuie sa ţină seamă de factorii obiectivi şi de factorii subiectivi. lucrarea practica. cât şi de copil.

Reuşita acestor activitǎţi depinde de corectitudinea cu care a fost aplicatǎ explicaţia. organizarea unor condiţii materiale propice observaţiei. naraţiunea. care să-i readucă în memorie anumite cunoştinţe.Profesorul Ioan Cerghit defineşte metoda ca . premeditată. dar contribuie şi la cunoaşterea cauzelor obiectului în studiu. Un preşcolar care nu a avut ocazia sa . completând cu succes celelate metode de lucru. descrierea. Principalele metode folosite în grădiniţă sunt: observaţia. activitatea este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi. educaţie muzicalǎ. analogii. Observaţia constă în urmărirea independentă. . În evoluţia percepţiei copilului sunt importante atât maturizarea. p. conversaţia. aplicaţii. cu scop. Prin explicaţie educatoarea reusesşte sǎ concentreze atenţia copiilor spre aspectul dorit. un mod comun de a proceda care reuşeşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi . activitǎ ţile matematice. o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării. dacă este nevoie. poveşti. educatoarea apeleazǎ la reprezentǎrile formate anterior sau foloseşte anumite texte literare. ilustraţii. de asemenea. În asociaţii. cât şi experienţa. Explicaţia contribuie. 63 ). în care predominǎ argumentarea raţionalǎ.explicaţia. deoarece însoţeşte întreg procesul instructiv-educativ. Astfel. versuri. Astfel. În aceasta situaţie. în cadrul activitǎţilor frontale dirijate.). de instrumente tehnice. Mai dificile par a fi explicaţiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep în momentul respectiv. la crearea premiselor însuşirii unor deprinderi tehnice de lucru şi a unor modalitǎţi de acţiune (de exemplu la activitǎţile de desen.. diverse piese muzicale. copiii finalizeazǎ cântecul prin repetarea numǎrului 1-5 pe degetele mici ale mâinii. realizată planificat şi sistematic uzând. baza intuitiva a cunoaşterii este indispensabila. exerciţiul. care sunt în concordanţǎ cu tema explicaţiei şi constituie punct de sprijin pentru noile cunoştinţe. Educatoarea poate influenţa calitatea observaţiei prin: expunerea de subiecte care pot capta atenţia preşcolarului.Explicaţia ca metodǎ de lucru îşi gǎseşte larga sferǎ de aplicaţie în grǎdiniţǎ. povestiri. care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea. cât şi a celorlalte activitǎţi desfaşurate pe parcursul zilei. educaţie fizicǎ. Observaţia Cunoştinţele preşcolarului fiind sărace şi superficiale. modelaj.. explicaţia este metoda expunerii. confecţii. Exemplu: cântecul "Unu-i soarele pe cer".’’ ( ib. demonstraţia. ci este integrata in ansamblul dezvoltării personalităţii. Explicaţia completeazǎ în mod automat demonstraţia şi îşi are ca teren direct de desfǎşurare activitǎţile de observare. tablouri.. înţelegerea şi completarea lor cu ajutorul educatoarei. activitatea cu cartea.citească’’ imagini va descifra sumar o imagine. explicaţia înlesneşte însuşirea cunoştinţelor. lecturi dupǎ imagini. etc. Percepţia nu se dezvoltă independent. intenţionată. întreţinerea interesului de cunoaştere.

Metoda această răspunde caracterului senzorial al percepţiei copilului. jocuri didactice. Demonstraţia este însoţită de explicaţie. având ca termen de comparaţie un model. consolidare si sistematizare. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii. povestiri create. observaţia ca metoda este folosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini. care trebuie sa fie clar. conversaţie. grafice.Eu spun una. de respectarea ritmului individual de lucru. deprinderi si priceperi psiho-motrice. tu spui multe’’ etc. sa contureze . de numărare şi – nu în ultimul rând – de exprimare corecta si expresiva. de sintetizarea treptata a fragmentelor însuşite deja. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă.Cine face?’’. . . metoda demonstraţiei este folosită cu eficienţă în cazul memorizărilor. accesibil. acordarea timpului necesar pentru observaţie. Este intuitivă. În cadrul activităţilor de educare a limbajului din grădiniţă. Bazânduse pe cuvânt este o metoda de cunoaştere imediata. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. jocuriexerciţiu etc. În grădiniţă. repovestiri. cand se îmbină demonstraţia cu explicaţia şi exerciţiul. al povestirilor.dirijarea activităţii prin cuvânt. de conduita. material didactic structurat ( grupă mare şi pregătitoare ).. Reuşita exerciţiului tine de calitatea modelului oferit. în special ). de ajutorul şi corectările făcute de adult. Conversaţia Este o metodă verbală de învăţare cu ajutorul întrebărilor şi al răspunsurilor.Ce ştii despre mine?’’. jocuri didactice si jocuri-exerciţiu. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. utilizată în activităţile de dobândite de noi cunoştinţe dar şi de formare de deprinderi. de dozarea dificultăţilor in cazul deprinderilor complexe. propunerea de activităţi de fixare a rezultatelor. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. de motivaţia copilului de a repeta pentru a-si forma deprinderea respectiva. demonstraţia se poate face cu: obiecte si jucării ( grupa mică şi mijlocie. raportul dintre acestea fiind determinat de nivelul de cunoştinţe şi de viaţa al copiilor. adică de a o punea desfăşura cu un foarte redus control conştient. valorificarea cunoştinţelor obţinute prin observaţie în explicaţii.. cum ar fi: . Demonstraţia Este una din metodele de baza ale grădiniţei. al corectării unor tulburări de vorbire. cu scopul de a o automatiza. Exerciţiul Constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona. adultul îl conduce prin întrebări..

Descrierea Aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă.probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. Dacă este solicitat. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. obiect. adultul îl conduce prin întrebări. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copilului prin adunarea conţinutului de idei la principiile euristice. În convorbirile cu întreaga grupa. fenomen. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante. efortul de înţelegere este redus. sa contureze probleme mai restrânse a căror rezolvare simplifica explicaţia integrala. prin accesibilitatea lor. Pentru că rezolvarea nu poate fi sesizată dintr-o data de copil. Conversaţia euristică – de descoperire – îl conduce pe copil la cunoştinţe noi prin întrebări asupra altor cunoştinţe dobândite deja. El ne va adresa uneori mai multe zile la rând o între bare care i-a reţinut atenţia. pe fondul însuşirilor generale. el atrage atenţia asupra unor elemente importante pentru înţelegere si astfel îl ajuta sa sesizeze noi relaţii. întrebările gradează dificultăţile şi sistematizează. copilul poate descrie: persoane. de însuşire a anumitor cunoştinţe. esenţiale. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru copil. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. efortul de înţelegere este redus. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. prin corectitudinea şi calitatea formei lor. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. conduc pe copil spre sinteze. riscurile de îndepărtare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari. Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi făcute cu un singur copil. Folosite corect. În convorbirile cu întreaga grupa. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. prezentândule părţile principale. animale. Deosebite obligaţii îi revin educatoarei în antrenarea repetată în dialog a copiilor timizi sau recalcitranţi. sau va încerca sa prelungească la nesfârşit o conversaţie gratuită. iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. ale clasei din care face parte. plante. de însuşire a anumitor cunoştinţe. Conversaţia de verificare – examinatoare urmăreşte sa evidenţieze gradul. Conversaţia-joc are la origine nevoia copilului de a-şi afirma posibilitatea de a pune întrebări. Folosite corect. Dacă întrebările adultului sunt prea simple. cu un grup mic sau cu întreaga grupa. conduc pe copil spre sinteze. . prin accesibilitatea lor. obiecte. Cu ajutorul adultului.

dar o dată expusă o variantă. El accepta uşor ficţiunea. ei memorează poveşti. Preşcolarul îi cere celui care povesteşte fidelitate faţă de prima versiune a poveştii. Cu ajutorul adultului. Activitatea cu cartea Deşi în general nu ştiu sa citească. educatoarea trebuie sa folosească stilul literar oral. Copilul trebuie sa folosească toate expresiile şi cuvintele folosite în povestire. copilul contestă adevărul şi calitatea povestirii. de a fi ascultaţi şi de a se afirma. copilul este scutit de momentele tensionate de la început când trebuie să aleagă un subiect.Descrierea aceasta metodă se practică de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ. pe fondul însuşirilor generale. incipient şi aceasta metoda. Explicaţia o constituie caracterul relativ rigid al gândirii copilului. Pentru a asigura înţelegerea şi reacţia afectiva adecvata. plante. Copilul are resurse creatoare. Activitatea de repovestire este foarte îndrăgită de copii pentru ca le da posibilitatea de a pătrunde în lumea imaginarului. să apeleze la comparaţii plastice. Povestea sau basmul presupun o desfăşurare epica. basme. Altfel. În povestirea cu început dat. cu mai multe episoade. Însăşi ţinerea corectă a cărţii. dar nu în comparaţie cu produsele de aceeasi natura ale adulţilor. cu posibilităţi de sensibilizare adecvate vârstei preşcolare. esenţiale. . de către un participant la fapte. in mod exemplar. neîncărcată. planul ireal al povestirii. ci cu rezultatele copilului în activităţi care presupun gândirea cauzală şi sunt mult mai puţin în sfera de interese a copilului decât întâmplările specifice poveştilor. De obicei copilul nu-şi face un plan riguros care sa dea o linie de desfăşurare a intrigii povestirii. copilul poate forma adevăraţi algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesat si obişnuit pentru copil. privesc desenele. Treptat se trece la povestiri mai ample. cunoaşterea şirului ( firul logic ) al povestilor din fiecare carte sunt achiziţii importante pentru preşcolari. copilul poate descrie: persoane. poveşti. să folosească imagini de o reala calitate estetica. obiect. Povestirea trebuie să fie simplă. altfel există riscul de a memora cuvinte al căror sens nu îl cunoaşte şi de a le atribui semnificaţii eronate. în versuri sau în proză. deci la persoana I. ajungându-se la ideea ca imaginaţia evoluează o dată cu vârsta. prezentândule părţile principale. preşcolarii folosesc. sau moralizator – de condamnare a răului care întotdeauna este înfrânt de bine. La grupă mică. Dacă este solicitat. Nu trebuie să se exagereze în aprecierea lor.. cu multe comentarii si fără multe episoade. Răsfoind cărţi de poveşti cunoscute ce au text laturi de imagini. răsfoirea filă cu filă de la început până la sfârşit. Copilul poate dobândi informaţii şi din întâmplările veridice sau verosimile prezentate în povestiri. fenomen. e necesară păstrarea ei. ci pentru unul-doua episoade. obiecte. amplă. balade. un personaj şi totodată are suficient timp pentru imaginaţie. copiii pot ajunge să stăpânească foarte bine mai multe poveşti. le comentează. Povestirea cu început dat prefigurează în parte desfăşurarea în concordanţa cu premisele din partea povestită de educatoare. Preşcolarul foloseşte descrierea incomplet. ale clasei din care face parte. La grupa mare. Produsele creatoare ale copilului care cer în mare măsură contribuţia imaginaţiei sunt superioare. Povestirea este o specie a naraţiunii căreia îi este caracteristica prezentarea unei întâmplări simple. în care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice. având rol distractiv – de încurajare a isteţimii care învinge prostia. animale. prin prezentarea însuşirilor neesenţiale mai pregnante.

este memorarea voluntara sau intenţionată. Memoria are funcţie reflectorie. Memorizarea – activitate de predare. conservarea şi reproducerea cunoştinţelor. informaţiilor. Memorarea logica este o forma a memorării susţinută de înţelegerea relaţiilor raţionale. caracterizată prin prezenta intenţiei de a memora’’. Memorarea involuntară sau neintenţionată. realizând asociaţii între date şi integrarea lor în sisteme de cunoştinţe. memoria stă la baza activităţii de învăţare. gândirea este foarte activă. însuşiri si capacităţi psihice. axata pe obiectivele învăţământului preşcolar ş pe particularităţile de vârstă ale copiilor. ca forma a memorării ( prin care elementele perceptive sunt reţinute fără să existe o intenţie expresa in acest sens ). Este: • activă / pasivă. • tendinţa memorării pasive. sunt aspecte care facilitează deprinderea copilului de a lucra cu cartea. faza de reţinere ( păstrare ) si faza de reactivare ( actualizare ) cu doua momente: recunoaşterea si reproducerea. activă. cu un efort acceptat. În comparaţie cu alte procese psihice. denumiri ale unor alineate scrise pe ambalaje. Memoria se afla in interacţiune si interdependentă cu toate procesele psihice. încurajare publica etc. • mare plasticitate. Valoarea formativă a acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice voluntare a preşcolarilor. păstrează si reproduce ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă ).cum ar fi titlurile povestirilor. care privesc informaţiile ce urmează a fi păstrate în memorie. 1979. forţa lui de impresionare’’ ). înţelege si întreagă într-un sistem. ( Dicţionar de pedagogie. 269. Memorarea mecanica este o forma a memorării care duce la fixarea. involuntare. Bucureşti.. a cauzalităţii. Editura Didactica si Pedagogica. ( memorare ). involuntară şi voluntară. . p. Bucureşti. este o activitate orientată conştient spre scop. Memorarea poate fi mecanică şi logica. de factori motivaţionali / interes. ) În opoziţie cu memorarea involuntară. având ca premise specificul proceselor psohice la aceasta vârstă. indicatoare etc. de semnificaţia materialului si scopul principal al activităţii./ ( Dicţionar de pedagogie. • nestăpânirea proceselor de memorare. p. Acest tip de memorare este determinat de organizarea raţională a repetiţiilor şi de scheme memotehnice ( ansamblu de repere ale acţiunii mintale ). de prelucrare lui activa. • uşurinţa cu care copilul memorează. ) Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice: • caracterul concret-intuitiv. priceperi şi deprinderi. Alături de gândire. recunoaşterea unor litere sau cuvinte familiare .. În memoria logică. 270. 1979. .imagine. fără a le prelucra. memoria are caracteristici specifice. Ea se opune memorării mecanice. Editura Didactica si Pedagogica. Memorarea este procesul psihic care constă în înregistrarea şi reţinerea în memorie a informaţiilor din lumea înconjurătoare. Memoria este un proces psihic constituit din trei faze succesive: faza de achiziţie. este facilitata de: proprietăţile sensibile şi de conţinutul materialului ( .învăţare Memorizarea este o activitate de educare a limbajului. a legilor etc.Distincţia text scris .

în alte activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări. prin conştientizarea efortului solicitat. raţional. ca activitate de educare a limbajului organizata. de către copii. • dezvoltarea atenţiei şi a puterii de concentrare.. Scopul memorizării constă în: • dezvoltare gândirii logice a copilului. • dezvoltarea memoriei voluntare prin comunicarea unor obiective urmărite în demersul didactic. ci sunt activităţi mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor memorizari anterioare. ale textelor literare. • activităţi de verificare a însuşirii poeziei. trebuie folosite anumite instrumente . se folosesc scheme raţionale. orientate spre însuşirea temeinica a poeziilor memorate în activităţi de predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de reproducere conştientă şi expresivă. interesele subiectului. • activităţi de fixare ( repetare ). gândul. • dezvoltarea capacităţii de a păstra si de a reproduce cunoştinţele. Pentru memorare. pe baza succesiunii sentimentelor si ideilor poetice. Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de sarcinile didactice. scheme memice. a exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării. înţelegerea acestora. • situaţională – în concordanţă cu particularităţile situaţiilor şi cu starea subiectului. cuvântul. realizarea materialelor intuitive care sa faciliteze memorarea si stăpânirea mecanismelor memorării. Ea implica selecţia textelor literare celor mai potrivite scopului educativ. aceste trei tipuri de activităţi de memorizare nu sunt distincte. asociaţii de gânduri. • inteligibilă – ceea ce înseamnă înţelegerea celor memorate si reactualizate. productiva. În învăţământul preşcolar. relevă caracterul ei logic. Memorizarea. • sensibilizarea copiilor la expresivitatea limbajului prin însuşirea unor cuvinte si expresii cu valoare emotiva. • dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. sistematica. în timp. trebuinţelor cognitive si afective ale copiilor. stimuli – mijloc’’ : obiecte concrete. aceasta caracteristica releva interacţiunea memoriei cu gândirea. Etapele activităţii de memorizare sunt: . • relativ fidelă – nu o copie a realităţii ( cauzele sunt personalitatea subiectului. De asemenea. de exemplu: împărţirea textului în unităţi logice. asocierea cu materialul intuitiv etc. corespunzător obiectivelor pe grupe de varste. si anume: • activităţi de predare-învăţare. dorinţele. • formarea deprinderii de a recita corect si expresiv. înrudite ca tamatica. • mijlocita – pentru a fi temeinica si pentru a facilita reproducerea. trebuie proiectata judicios in ansamblul celorlalte activităţi din grădiniţă. a schemelor mnemice ( asociaţii dirijate ). conştient. dar si uitarea ).• selectivă – adică se reactualizează ceea ce concorda cu preocupările. asocierea acestor unităţi logice cu altele deja memorate. prin însuşirea.

să stimuleze memorarea si sa întreţină atenţia voluntara. Prin variate metode ( povestire. Receptarea poeziilor desciptive se poate asigura printr-o convorbire bazată pe ilustraţii. care concretizează momente ale poeziei. diapozitive. urmasta de analiza textului – prin care prescolarii descopera trăirile afective. se poate renunţa la introducerea pregătitoare. Metodele şi mijloacele de realizare a acestei secvenţe depind de grupa de vârsta si de specificul şi complexitatea textului literar. explicaţie. desfăşurată într-un cadru emoţional favorabil audierii. În familiarizarea cu textul si memorarea poeziei. în care se folosesc cuvinte si expresii din textul literar. casete audio si video. se învaţă global.Organizarea activităţii. care cuprinde doua secvenţe: • Secvenţa I. accesibilitatea si complexitatea textului literar. care constă în asigurarea cadrului adecvat de desfăşurare: curăţenie. a. veriga principala a activităţii de memorizare. învăţării si reproducerii poeziei. aşezarea mobilierului in semicerc sau în careu. aerisirea sălii de clasa. Secvenţa I cuprinde următoarele momente: • Introducerea copiilor în tema activităţii prin reactualizarea şi precizarea reprezentărilor şi a cunoştinţelor implicate în textul poeziei. Desfăşurarea activităţii de memorizare. • să creeze emoţie copiilor. li se comunica titlul si autorul. • mimica si gesticulaţie. alaturi de recitarea-model de catre educatoare. cele mai dificile se memorează pe unităţi logice. Expresivitatea recitării se realizează prin: • schimbarea tonului vocii. Recitarea-model trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: • să fie clară. Pentru facilitarea înţelegerii poeziei se pot folosi ilustraţii. • accente si pauze logice. accesibile. conversaţie. • să fie expresivă. • respectarea ritmulu si a rimelor poeziei. A doua recitaremodel. În cazul poeziilor simple. pregătirea materialului didactic si organizarea copiilor. Secvenţa a II-a .predarea-învăţarea poeziei În funcţie de conţinutul si gradul de dificultate al poeziei. un rol deosebit îl are si materialul didactic. • să fie însoţită de mimica si gesticulaţie adecvate. care nu întotdeauna concorda cu .Prima recitare-model creeaza emoţia care contribuie la realizarea învăţării. Poeziile simple. ) copiii sunt pregătiţi pentru familiarizarea cu conţinutul de idei si de sentimente al poeziei. anumite obiective operaţionale. astfel pregătindu-se înţelegerea si însuşirea acestora. menite sa creeze motivaţia învăţării. în care li se spune copiilor ca vor avea de învăţat o poezie. • Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcţie de specificul. învăţarea acesteia se face în întregime ( învăţare globala ) sau pe unităţi logice. motivându-i pentru învăţare. exerciţiu s. tablouri adecvate sau printr-o scurta povestire. • Secvenţa a II-a este predarea-învăţarea poeziei. psihologice si gramaticale. atractive. sentimentele si muzicalitatea versurilor – îi pregăteşte pe copii pentru memorarea poeziei.

versul sau cu o strofa. • redarea in desen a unor aspecte ale conţinutului poeziei. pentru un concurs de recitări. cu intensitatea vocii din ce in ce mai scazuta ). • mimarea unor stări sufleteşti. • aprecieri colective si mai ales individuale s. selecţionarea pentru programul serbării. • folosirea unor elemente de joc prin care se releva ritmul si rima poeziei.a. ca modalitate de verificare a gradului de concretizare a memorarii. • îmbinarea recitării individuale cu cea colectiva. expresivitatea. procedeu prin care se ajunge la recitirea corecta si la fixarea conţinutului de idei sau a unor elemente de limbaj poetic. Copiii trebuie stimulaţi prin aprecieri individuale. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce numai după ce au fost recitate unităţile logice anterioare. copilul solicitat trebuie sa spună titlul si autorul poeziei. Recitarea colectivă se poate folosi numai în încheierea activităţii. • reproducerea unor onomatopee sau a unor mişcări specifice unor fenomene ale naturii s. • folosirea unui disc. În activităţile cu preşcolarii trebuie exersata numai recitarea individuala. fidelitatea reproducerii. se utilizeaza urmatoarele procedee: • analiza. În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: • recitări pe roluri. onomatopee s. •executarea unor mişcări imitative. Pentru dezvoltarea dicţiei si pentru sesizarea muzicalităţii si frumuseţii limbajului. Recitarea colectiva nu permite acest control individual. În recitirea individuala. împreună cu copiii. Trebuie utilizate acele procedee care trezesc si întreţin interesul copiilor pentru poezie: • intonarea unui cantec cu tema asemanatoare. prin aplauze sau alte procedee de motivare a învăţării: înregistrarea pe caseta.a. ca in cele expuse mai sus sau prin intermediul unui personaj îndrăgit de copii. pe baza materialului intuitiv. ultimul vers al fiecarei strofe fiind o urare. Memorizarea – activitate de fixare Memorizarea ca activitate de fixare ( repetare ) a poeziilor are ca scop asigurarea unei memorări temeinice a textului si consolidarea deprinderii de citire clara si expresiva.a. Aceasta repetare a unităţilor precedente contribuie la înţelegerea unităţii de conţinut a poeziei si fixeaza in memorie fragmentele logice in succesiunea lor fireasca – dezvolta memoria logica. a unei înregistrări pe caseta video si audio. dacă poezia n-are versuri-refren sau versuri care pot sugera ecouri. gradul de înţelegere a textului de către fiecare copil solicitat. în cazul unor copii aceasta recitare reducându-se la reproducerea unui cuvant sau chiar a silabei finale a unitatii reproduse. prin care educatoarea urmăreşte corectitudinea pronunţării. a unor versuri. ( exemplu: in poezia Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. • recitarea selectivă. a. . aceste versuri pot fi reproduse in cor. Încheierea activităţii are ca obiect prioritar fixarea celor învăţate. sa reproducă versurile cu ajutorul educatoarei. întrecere intre grupuri de copii s.

Imaginile sugestive folosite împreună cu explicaţiile necesare si chiar asocierea versurilor cu muzica contribuie la participarea activa si afectiva a copiilor la învăţarea poeziilor. feerie. Cine recita mai frumos ?’’ Se vor exemplifica. feerie. armonie. nu mai ciripesc. fixarea unor reguli fonetice sau gramaticale. Versul Totu-i vis si armonie se asociaza cu starea de liniste. muzicalitatea ei. să spună antonime pentru cuvintele: tace. După învăţarea propriu-zisa a poeziei. diferite modalităţi pe care educatoarea le are la îndemână pentru însuşirea conţinutului de idei.. Activitatea se poate încheia cu un concurs . codru. dorm. se pot desfăşura scurte jocuri-exerciţiu pentru fixarea noilor cuvinte in vocabularul copiilor: să construiască propoziţii cu cuvintele: lebăda. gradina. reamintirea poeziei ce urmeaza a fi repetata. in special la grupele mari pregătitoare. codrul negru tace. pace si frumusete. Astfel de scurte jocuri-exerciţiu se pot desfăşura la orice activitate de memorizare. în continuare. Cuvântul feerie se asociaza frumusetii. sa-i solicite pe copii sa redea ei înşişi astfel de expresii artistice. deci in pădure este întuneric si linişte. trestii. prin memorarea acestora. să găsească sinonime pentru cuvintele: se aduna. să găsească cuvântul pereche /( cuvântul care rimează cu cel dat ) : păsărele-rămurele. feerie. să despartă in silabe cuvintele: cuiburi. Ele au drept scopninsusirea cuvinteloir noi. incet. cu următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate: anunţarea activităţii. • Fixarea cunoştinţelor: reproducerea poeziei de către copii. POVESTIREA Povestirea este una dintre activităţile de educare a limbajului cele mai plăcute copiilor. noapte. totu-i vis si armonie. De multe ori e bine sa asociem poezia cu muzica. povestirea dezvolta urmatoarele procese psihice: . întrucât le satisface nevoia de cunoaştere si de afectivitate. pot fi introduse in limbajul lor activ. Ele fac legătura între activitatea de la grădiniţă si lecţiile de la şcoala. Versul Pe când codrul negru tace se poate explica prin imaginea unei păduri întunecate. Încheierea activităţii Formele artistice ale poeziilor sunt receptate de catre copii si. aproape. feerie. fac zgomot redus. unde păsările au adormit.Structura acestei activităţi cuprinde: Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii. pentru memorarea conştientă a poeziei Somnoroase pasarele de Mihai Eminescu. tace-pace. le stimulează imaginaţia si constituie cadrul optim de exersare a capacităţii de comunicare. Se poate explica personificarea izvorului prin cuvintele: susura. Ca activitate specifică învăţământului preşcolar. Educatoarea trebuie sa sublinieze frumuseţea limbii romane. activizarea vocabularului. feerie-armonie. vis. Cuvintele si expresiile ce necesita explicaţii sunt: izvoarele suspina. cu scopul de a sensibiliza copiii.

in Scufiţa Roşie de Charles Perrault. ca mijloc fundamental de comunicare.• gândirea logică. trăsături si comportamente ale personajelor s. • poveşti in care elementele realiste se îmbină cu cele fantastice. baba din Fata babei si moşneagului de Ion Creanga s. descoperă trăsături si comportamente ale personajelor. proces cognitiv complex de exersare prin crearea unor imagini noi pe baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterior formate. iar limbajul este expresia nivelului de dezvoltare a gandirii. Capra cu trei iezi si Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. Limbajul si gândirea se intercondiţionează. împărăteasa rea din Alba-ca-Zapada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm. stabilesc anumite relaţii intre fapte si personaje. sa dezvolte sentimente si stări afective pozitive. Receptarea atenta a povestirilor contribuie la familliarizarea copiilor cu structura limbii. • povestiri despre vieţuitoare. expresii poetice. povestiri). • imaginaţia. îşi aleg modele de viaţa. fragmente de povestiri si povesti.a. pe baza intrebarilor formulate de educatoare. În grădiniţa de copii se desfăşoară doua tipuri de povestiri: • povestirile educatoarei. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul. La grupa mijlocie se pot folosi .a. cunosc întruchipări si manifestări ale binelui si ale răului ( de exemplu. care corespund nevoii lor de cunoaştere si de afectivitate si care le pot influenţa comportarea. de asemenea. Povestirile educatoarei Povestirile educatoarei sunt expuneri orale ale unor opere literare ( povesti. cât si cele fantastice. • povestirile copiilor. structuri gramaticale.a. La grupa mica povestirile trebuie sa fie scurte. realizate de către educatoare. Tematica operelor literare expus in activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupa de vârsta la alta. Povesti de Hans Christian Andersen s. copiii descoperă trăsături de caracter. cat si etica. aceasta activitate lărgeşte sfera de cunoştinţe ale copiilor. Punguţa cu doi bani. Poveştile au atât valoare formativa. proverbe. ajung la generalizări. ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor si activităţilor alese cu toata grupa sau pe grupe mici de copii. formule specifice acestor creaţii literare. Poveştile si povestirile au teme variate: • lumea copilăriei si viaţa adulţilor.a. ei îşi însuşesc cuvinte cu sensuri proprii si figurate. copiii trebuind sa reţină desfăşurarea evenimentelor si sa le expuna pe baza unor procedee si mijloace specifice ( de exemplu. la dezvoltarea atenţiei datorita căreia copiii memorează numele personajelor. se constituie ca unitate intre comunicaţional ( transmitere de informaţie ) si cognitiv. ). ).) Copiilor de trei ani le sunt accesibile atât povestirile realiste. construcţii ritmate si rimate. Prin conţinutul ei. contribuind la formarea conştiinţei morale. Aceste activităţi se organizează cu întreaga grupa. pe baza unor ilustraţii sau desene s. • limbajul. Aceştia urmăresc cu atenţie întâmplările basmului sau ale povestirii. atractive. Multe basme au ca tema relaţia dintre copii si părinţi ( de exemplu: mama vitrega. cu bogatia si expresivitatea limbjului. • povestirea contribuie. analizează si compara. zicale. reţin succesiunea întâmplărilor. accesibile. memorează.

adaptarea acestora la particularităţile de vârstă ale copiilor. dar le da si o sarcina: copiii trebuie sa fie atenţi si sa spună la sfârşit de ce s-a numit aşa povestea si ce personaje au întâlnit in ea. Etapele activităţii de povestire: Organizarea activităţii cuprinde: . in introducerea activităţii de povestire cu tema Căsuţa din oala ( basm popular ) educatoarea poate realiza momentul de captare a atenţiei copiilor cu ajutorul personajului Rică-Iepurică care anunţa câteva surprize pentru copii.a. La grupa mare pregătitoare povestirile devin mai complexe.asigurarea cadrului adecvat desfăşurării activităţii. expunerea trebuie sa fie clara. au ca scop sesizarea planului real si a celui ireal. stimularea creativităţii copiilor. Acestea constituie punctul de plecare intr-o scurta discuţie pentru prezentarea conţinutului povestii. Desfăşurarea activităţii presupune mai multe secvenţe: • Introducerea în activitate – este o parte parte foarte importanta pentru succesul activităţii. Pregătirea activitatii. pentru a trezi emoţii si pentru a asigura motivaţia învăţării. La grupa mijlocie si chiar mare se poate utiliza in activitatea de povestire Legenda ghiocelului de Eugen Jianu. exersarea capacităţii de comunicare. identificarea trăsăturilor personajelor. stabilirea pasajelor si a expresiilor literare de memorat. • selectarea conţinuturilor. cuprinde: • stabilirea obiectivelor.pregătirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audio-video s. / Albine in floare / Iarba pe ogoare. Astfel. • Expunerea poveştii / povestirii de către educatoare: educatoarea anunţa titlul si autorul poveştii / povestirii sau basmului. trebuie selectate judicios conţinuturile in funcţie de obiectivele cadru si de referinţă. . marionete de la teatrul de păpuşi. Metodele si procedeele alese de educatoare pot fi diverse. de-a lungul întregului an de învăţământ. in funcţie de vârsta copiilor sau subiect6ul povestii: se pot utiliza jucării. • alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor. Educatoarea trebuie sa planifice povestirile eşalonat.sau cu ajutorul unei planşe ce ilustrează primăvara. iar introducerea in activitate se realizează cu un personaj simbolic – Primăvara. mai ales atunci când este nevoie sa pregătim copiii pentru înţelegerea conţinutului. siluete de personaje. in afara de planificarea calenndaristica. De modul in care este captat interesul copiilor pentru subiectul abordat depinde in mare parte realizarea obiectivelor propuse. Se poate apela si la cateva versuri: Eu sunt fiica anului /Trimisa de Mos Timp / Anotimpul sa il schimb / Tara toata s-on cuprind. la grupa mica. • pregatirea materialului didactic. . un cadru din poveste sau se poate utiliza conversaţia libera ori pe baza de ilustraţii.opere literare care sa-i familiarizeze pe copii cu diverse aspecte la vieţii si sa le influenţeze comportamentul. / Cu brate de flori /Fluturinsi cantari. Structura activităţii de povestire Aceste activităţi trebuie proiectate conform finalităţilor procesului instructiveducativ din învăţământul preşcolar. in strânsă relaţie cu celelalte activităţi de educare a limbajului. accesibila si expresiva pentru a capta atenţia. • studierea atentă a textelor literare.

ceea ce va conduce la plictisirea copiilor..Care sunt personajele pozitive?’’ ( întruchipări ale binelui ).Oare cine îl va ajuta?’’ etc. Pe măsură ce se derulează expunerea. Astfel. dorind sa cunoască tot ce au reţinut copiii si astfel sa transforme încheierea intr-o repovestire. Nu se recomanda atenţionarea copiilor prin formule: . accentuari si scaderi ale intensitatii vocii:. Expunerea poate alterna cu dialogul succint cu copiii sau cu întrebări retorice. sa creeze tensiunea emoţională si dinamism. Precizarea personajelor principale cu trasaturile lor reprezentative. marionete sau se foloseşte un alt procedeu modern. schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii. păpuşi. întrebările pot fi de genul: . siluete si machete. mimica si gesticulaţie. ..Fiţi atenţi!’’.Ascultaţi!’’. personaje sau întâmplări asemănătoare... ci trebuie folosite metodele si procedeele care sa le capteze interesul acestora pentru poveste / povestire: ton. mimica. material didactic adecvat. .Expresivitatea expunerii se brealoizează prin: modularea vocii.. în caseta video.Ce reprezintă ghiocelul si de ce îl numim astfel?’’... Exista pericolul ca unele educatoare sa prelungească prea mult aceasta parte. formule de genul:. la scăderea interesului pentru activitate si poate chiar anula efectul mesajului transmis de conţinut.Cu ce personaj aţi dori sa nu semnaţi si de ce?’’ etc.Ce personaje v-au plăcut si de ce?’’. dar care dau farmec basmelor. Exemplu: .Nu mai vorbi!’’ etc. pentru povestea Legenda ghiocelului. .. li se prezenţa copiilor si imagini ce sugerează conţinutul sau se derulează un diafilm.Ce personaje nu v-au plăcut si de ce?’’. dar si sa sublinieze intelesul cuvintelor.Cu ce personaj aţi dori sa semnaţi si de ce?’’. intonaţie.În ce alta poveste aţi întâlnit personajul mama vitrega?’’ sau . îngâmfarea. chiar unele cuvinte mai vechi. . . Educatoarea trebuie sa se transpună in rolul personajelor. Încheierea activităţii se axează pe fixarea conţinutului poveştii. Expunerea trebuie adaptata nivelului de înţelegere al copiilor. Cine s-a supărat pe ghiocel si a vrut sa-l pedepsească?’’. Educatoarea poate face permanent referire la povesti care au acelaşi mesaj. egoismul etc. . propoziţiilor si frazelor. menite sa le întreţină atenţia. punând prea multe întrebări.. mijloace imitative si intuitive: diafilm.. păstrându-se însă stilul autorului.. Sa vedem ce s-a mai întâmplat!’’ sau: . mai puţin utilizate in zilele noastre. Aceasta se poate realiza prin: reţinerea momentelor principale ( pe baza de imagini si întrebări ). se mânuiesc siluete. sa încerce sa le transmită permanent emoţii copiilor.Spuneţi titlul unei alte povesti/povestiri in care este pedepsita neascultarea (sau lenea. Educatoarea poate pune doua-trei întrebări cum ar fi: . . ..integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei si a transferului... . Educatoarea trebuie sa verifice pe parcursul activitatii daca se menţine interesul copiilor pentru poveste / povestire.Care sunt personajele negative?’’ ( întruchipări ale răului )... întrebări retorice. )!’’ . repetiţii. caseta audio-video.

povestiri ) expuse de educatoare. Repovestire liberă. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mica. motivându-şi preferinţa. Prin toate activităţile de educare a limbajului desfăşurate in grădiniţa de copii. dar poveştile si povestirile trebuie sa fie simple.mimarea unor acţiuni ce definesc anumite personaje alese de copii. gândurile si sentimentele. . Exemplu: . inteligibila. accesibile. Aceasta este o modalitate des întâlnită la grupele mici. Repovestire pe baza unui text citit. sa fie capabili sa comunice intre ei si cu adulţii. d. adică de: • însuşirea conştientă. • să comunice gânduri si impresii despre întâmplări si personaje. În funcţie de vârstă. . care i-au impresionat.. Atat repovestirea unui text literar.. a unor secvenţe din povestire. Pentru realizarea acestui deziderat se impune necesitatea repetării povestirii în afară activităţii obligatorii si necesiitatea expunerii in sala de grupa a unor tablouri sau ilustraţii ce redau conţinutul povestirii. . se exersează vorbirea.Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii. lexical si gramatical. Reuşita activităţii de repovestire depinde de gradul de însuşire a povestirii de către copii. se urmăreşte formarea capacităţii de exprimare exacta. • să desprindă trăsături ale personajelor-. ei redau mai simplu sau mai dezvoltat conţinutul literar. • să aprecieze fapte ale acestora. reproducerea trebuie sa fie exacta. • însuşirea temeinica a povestirii. Copiii preşolari trebuie sa fie capabili de a-si exprima trebuinţele. cursiva. redarea prin desen. se dezvoltă gândirea logica si memoria copiilor. povestiri create de copii. b.Retenţia si transferul se pot realiza in cadrul povestirii Legenda ghiocelului prin solicitarea copiilor de a găsi modalităţi de a-l apăra pe ghiocel de frigul iernii.repovestirea pe baza unor tablouri/ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii. corecte sub aspect fonetic. la alegere. Povestirile copiilor Povestirile copiilor apar sub formă: repovestire. Copiii trebuie: • să redea întâmplări reale sau imaginare in succesiunea lor. Repovestirea Prin activitatea de repovestire a textelor literare ( povesti.Cum cântă lupul la uşa iezilor?’’. • să aleagă personajul care le-a plăcut sau pe care-l considera model. cât si povestirea creată de educatoare se pot realiza in forme diferite: a. În repovestire contribuţia copiilor este restrânsă. c. cu mijloace lingvistice proprii.Arătaţi cum mergea cocosul ţanţoş când se întorcea de la curtea boierului cu alaiul de păsări după el’’.

unele întrebări pot solicita explicaţii si aprecieri ale faptelor. Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii Acest tip de repovestire face trecerea spre povestire libera. pe fragmente. planul este simplu sau mai amplu: la grupa de patru-cinci ani. cu cât se vor folosi mai putin de tablouri. a conţinutului povestirii • Repovestirea . pe care copiii trebuie sa le identifice spunând titlul si autorul. Planul verbal poa avea forma unor intrebari. planul trebuie sa fie mai amănunţit. cu atat repovestirea devine libera. • Expunerea. accesibile copiilor. Povestirile scurte trebuie sa fie repovestite in întregime de un singur copil. care înfăţişează locul de desfăşurare a acţiunii s. pot fi solicitaţi copiii sa completeze expunerea. La grupa mare pregătitoare se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative. • Repovestirea integrală -unul sau doi copii realizează repovestirea integrală.copiii repovestesc conţinutul pe baza tablourilor care redau câte un episod al povestirii. b. se recomanda stimul.Repovestire pe baza unor tablouri / ilustraţii ce redau episoadele principale ale povestirii Desfăşurarea repovestirilor pe baza de tablouri / ilustraţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate . EXEMPLIFICARE . • Repovestirea conţinutului povestii / povestirii. Educatoarea trebuie sa realizeze in prealabil un plan verbal accesibil si succint. care delimitează secvenţele povestirii. Educatoarea expune planul verbal pa baza căruia copiii realizează repovestirea. expunerea unei machete sau a unui decor. audierea unui fragment din poveste / povestire. La grupa de cinci-sapte ani.educatoarea anunţă titlul si autorul. Etapele activităţii de povestire pe baza unui plan verbal sunt: Organizarea activităţii – presupune asigurarea unui cadru adecvat desfăşurării activităţii si pregătirea materialului didactic.a.larea repovestirii libere prin care se exerseza vorbirea libera a copiilor. pe scurt. prezentarea unui personaj din poveste / povestire. Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate constă in: prezentarea unor imagini din poveste sau povestire. povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. se realizează pe baza unui plan verbal. daca este cazul. În funcţie de grupa de vârstă si de nivelul copiilor. a.Repovestirile pe baza de tablouri / ilustraţii si cele pe baza unui plan verbal le oferă copiilor puncte de sprijin.

. Concomitent cu prezentarea conţinutului textului literar se explica cuvintele si expresiile necunoscute sau cu diferite conotaţii in text. clarte si simple. c. Prin întrebări si răspunsuri. personajele si trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. După familiarizarea cu textul literar. planul de întrebări este mai redus: .povestirea integrală a conţinutului povestii / povestirii. stimulându-le interesul pentru carte. Împărăteasa cea rea încearcă sa o omoare pe prinţesă. se recomanda recitirea integrala ( daca textul n u este de dimensiune mare ) sau parţiala a acestuia. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul sa nu se reducă la cuvintele monosilabice: . Împărăteasa cea rea este pedepsita. se stabilesc momentele principale ale acţiunii. Împărăteasa – mama vitrega – hotărăşte sa scape de Alba–ca –Zăpada. Repovestirea pe baza unui text citit Prin lectura expresivă a unui text literar. se reactualizează alte texte literare înrudite tematic. Prinţesa este salvată de un fiu de împărat. redarea.Plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creanga. aceasta presupunând atenţie si memorie de lunga durata. măcar prin simpla menţionare a titlului si a autorului. Pentru copii este dificil aşa urmărească lectura unui text literar.Cum a reuşit vulpea să-şi găsească hrana? Cum l-a păcălit vulpea pe urs? Planul verbal pentru basmul Alba -ca. Dupa citirea textului literar. Unde se află vulpea? Cine venea pe drum? Cum şi-a făcut rost de mâncare vulpea? Ce a facut taranul când a văzut vulpea in mijlocul drumului? Cum l-a pacalit vulpea pe urs? La grupa mare. Încheierea activităţii se poate realiza prin: . În încheierea activităţii. educatoarea îi ajuta pe copii sa descopere frumuseţea limbii literare. a unei secvenţe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit. educatoarea accesibilizeaza înţelegerea mesajului prin intrebari adecvate. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor. aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele si motivarea acestora ).. prin desen. Împărăteasa doreşte sa aibă o fetiţă. Demersul didactic următor este desprinderea / înţelegerea mesajului.Zăpada si cei şapte pitici de Fraţii Grimm.. ca tip de personaje si ca mesaj. . prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea şcolara. alegerea unui personaj preferat si motivarea alegerii.nu’’. recompensarea din fragmente a unei imagini din poveste / povestire ( puzzle ).da’’.

este necesar sa se asigure o succesiune logica a repovestirii si sa se acorde atenţie exprimării corecte. povestirea sa conţină evenimente in succesiune logica. gesturile. povestire pe baza unui plan dat. Povestire creata pe baza unui şir de ilustraţii În povestirile create pe baza ilustraţiilor este necesar ca numărul ilustraţiilor sa se situeze intre 3 si 5. Ei repovestesc in funcţie de preferinţă si de receptarea afectiva. înfăţişarea unui cadru de poveste. Etapele activităţii de povestire creata de copii pe baza de ilustraţii sunt: Organizarea activităţii presupune asigurarea cadrului optim si pregatirea materialului didactic. întâmplările si personajele sa corespunda temei si conţinutului ilustraţiei. educatoarea orientează atenţia copiilor spre fiecare imagine. personajele. Acest moment se poate realiza prin: discuţii libere pe tema aleasa. • Dirijarea observaţiei copiilor. Poveştile create de copii Povestirile create au evidentă valoare formativa. Cele mai frecvente tipuri de povestiri create si practicate in grădiniţa de copii sunt povestirile copiilor create pe baza unui sir de ilustraţii si povestirile cu început dat. expresive. Repovestirea liberă Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. fluente. a. • Expunerea tuturor ilustraţiilor ce urmează a fi folosite în această activitate. • să înfăţişeze aspecte cat mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. povestire după modelul educatoarei.d. Ilustraţiile trebuie sa îndeplinească si următoarele condiţii: • să fie simple si accesibile copiilor. În construirea povestirii trebuie valorificate toate elementele componente ale ilustraţiei ( cadrul acţiunii. a unei machete. ei trebuind sa retina cadrul actiunii. povestire cu început dat. acţiunile acestora. din teatru de păpuşi. folosirea unor jucării. sa prezinte personajele principale. întrucât trebuie sa trezească interesul copiilor si dorinţa unei participări active. În grădiniţa de copii povestirile create de copii au diverse forme: povestire creata pe baza unui sir de ilustraţii. •să aibă valoare educativa si estetica. moment la fel de important ca si la celelalte tipuri de povestiri. la dezvoltarea unei vorbiri corecte. in succesiunea logica. personajele . sa fie necunoscute copiilor. Cu ajutorul întrebărilor. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea în activitate. Totuşi. •să fie vizibile pentru toţi copiii. prezentarea unui personaj cunoscut dintr-o poveste / povestire. desen animat. eventual stări sufleteşti ale acestora ). •să emoţioneze. nuanţate. contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginaţiei creatoare. sa înfăţişeze momente reprezentative.

logic. În încheierea activităţii. să sugereze subiectul pe care copiii trebuie sa-l dezvolte in expunere. Încheierea activităţii consta in actualizarea unor povestiri înrudite prin tema cu povestirea creata de copii si sublinierea mesajului. Începutul dat trebuie: să trezească interesul copiilor. povestirea integrala poate fi reluata de alt copil. apreciind-o pe cea mai reuşita. acest moment trebuie sa corespunda intrigii si sa faciliteze continuarea povestirii in mod personal si atractiv. prin aceasta realizanduse participarea afectiva a copiilor. Specificul acestei activitati consta in schimbarea rolului copiilor.principale. În funcţie de nivelul grupei. povestirea integrala realizata de un singur copil. educatoarea trebuie sa pună câteva întrebări ajutătoare sau sa dea sugestii suplimentare. • să sesizeze si să reţină elementele semnificative ale naraţiunii. Educatoarea trebuie sa stimuleze creativitatea acestora si formarea unei opinii personale. o povestire al cărei început este dat de educatoare.. • să-şi imagineze întâmplări si personaje adecvate începutului povestirii. Povestirile cu inceput dat În aceasta activitate li se solicita copiilor sa realizeze.Ce întâmplări pot avea loc?’’. • Compunerea povestirii de către copii Aceasta secvenţă a activităţii se poate desfăşura astfel: crearea povestirii pe fragmente. a animalelor.. din ascultatori ei devin povestitori. cu mijloace lingvistice proprii. de aceea se recomanda sa fie inspirat din viata copiilor. Se vor surprinde emoţiile si sentimentele personajelor. Exemplificare . dezvoltarea unor trasaturi de caracter. Reuşita activităţii este determinata de calităţile începutului dat si de deprinderile copiilor formate în activităţile anterioare. care trebuie sa continue povestirea începută de educatoare. La întreruperea relatării. educatoarea va evalua povestirile. moment in care sunt antrenati mai multi copii. Copiii sunt solicitaţi sa dea un titlu corespunzător povestirii. b. educatoarea trebuie sa compună o povestire care sa fie model pentru copii. .Ce ai face tu in aceste împrejurări?’’. coerent evenimente si personaje cu trăsături adecvate.Cum pot acţiona personajele?’’. Reuşita activităţii este condiţionata si de momentul in care educatoarea întrerupe expunerea.. Activitatea se poate finaliza cu un joc de mişcare sau cu un joc muzical. • să prezinte corect. să le stârnească imaginaţia. întâmplări importante si fapte ale personajelor din care se desprind trăsăturile lor. . prin întrebări ca acestea: . În cazul in care nici o povestire nu îndeplineşte cerinţele didactice. Realizarea acestei activităţi impune îndeplinirea următoarelor obiective: • să asculte cu atenţie expunerea educatoarei. corespunzator teblourilor. a adulţilor.

pe nume Tomiţă. c. De exemplu: . Capra cu trei iezi de Ion Creanga si altele ). La poalele dealului curge învolburat râul Repedea. Pot fi valorificate in structura aceleiasi povestiri interventtiile mai multor copii. mama-ursoaica îşi cheamă ursuleţii de la joaca si le spune sa nu se îndepărteze de casa in lipsa ei. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticica ilustrată ( cu desene ale copiilor sau cu imagini decupate ) cu titlul Sa ne ascultam părinţii sau cu un titlu propus de copii. fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite păţanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc ( exemplu: Scufiţa Roşie. Ca in fiecare dimineaţă... astfel povestirea va deveni mai complexa. Varianta Li se cere copiilor sa deseneze / picteze secvenţe din povestirea lor. Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii cuprinde mai multe secvenţe: • Introducerea in activitate se realizează printr-o scurta discuţie fie despre viata urşilor. Încheierea activităţii constă in aprecierea creaţiei fiecărui copil.Prin ce peripeţii a trecut?’’. Specific este faptul ca povestirea copiilor se realizează pe baza unui plan dat. astfel li se dezvolta deprinderile artistico-plastice. care îi orientează pe aceştia spre aspectele caracteristice ale temei alese.. . evidenţiindu-se bogăţia si originalitatea conţinutului.. coerenta si corectitudinea expunerii. . În discuţie se subliniază consecinţele nefaste ale neasultarii parintilor care pot fi retinute pentru viaţa.Ce e au făcut ceilalţi doi ursuleţi?’’.’’ • Crearea povestirii de catre copii Educatoarea orientează imaginaţia acestora prin întrebări ajutătoare: .La marginea Pădurii de Argint străluceşte in soare căsuţa celor trei ursuleţi. care solicita imaginaţia creativă si starea emoţionala a copiilor.. .Cum vreţi sa se încheie povestirea?’’ Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Ce credeţi ca a făcut Tomiţă?’’. sa expună suficiente elemente despre personaje si situaţii posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conţinut in concordanta cu logica temei si a mesajului urmărit. desfăşurarea si încheierea activităţii ). Cu cele mai reuşite creaţii sa se alcătuiască un album cu titlul ales de ei.Povestirea cu început dat. Povestire pe baza unui plan dat Ca structura. • Prezentarea începutului povestirii Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese. cu titlul Ursuleţii neastâmpăraţi. vrea sa culeagă mure de pe vârful dealului. . În depărtare se zăreşte un deluşor plin cu tufe de zmeura si de mure. Dar ursuleţul cel mare. Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voineşti. activitatea reia cele trei etape principale ( organizarea... Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate trezi curiozitatea si interesul pentru povestire. de Charles Perrault.

Educatoarea are sarcina didactica de a stimula imaginaţia si de a încuraja originalitatea copiilor. apropiat de experienţa de viaţă a copiilor. Unde trăiesc bunicii tăi? Cum sunt bunicii tăi? Ce întâmplări ai trăit in casa bunicilor? Ce sentimente ai faţă de bunici? Plan de idei sub forma de titluri pentru tema Jocurile copilului Jocuri îndrăgite Jocul preferat Copii participanţi la joc Rolul jocului in viaţa copilului d. Planul poate fi mai dezvoltat ori mai succint. ca in filme de desene anemate ori ca in vis etc. Povestire după modelul educatoare O astfel de activitate se organizează la grupa de cinci-şapte ani. Structura acestei activităţi conţine si secvenţe comune cu alte tipuri de povestire: Organizarea activităţii Desfăşurarea activităţii • Introducerea in activitate . Duminica in familie. • Expunerea povestirii create de copii. momente trăite de copii.asigura succesiunea logica a întâmplărilor si reliefarea trăsăturilor personajelor implicate in povestire. • Expunerea povestirii-model de catre educatoare Povestirea trebuie sa aibă un subiect simplu. ca in lumea reala. Planul de idei poate fi construit sub forma de propoziţii enunţiative. Temele alese vizeaza experienţele lor de viaţă.anunţarea temei si a unor obiective. interogative sau sub forma de titluri. Exemplificare Plan de idei sub forma de propoziţii interogative pentru tema La bunici. De familia acestora sau de prieteni. • întâmplări din viaţa animalelor. in funcţie de nivelul copiilor. Copiii trebuie să-şi imagineze locuri. educarea moiral-civica prin mesajul pe care copiii trebuie sa-l transmita prin povestirile lor. sa aibă valoare educativa. disponibilitatea pentru nou si atractivitate. fapte care s-au petrecut sau se pot petrece in viitor. Va urmari. De exemplu: La bunici. Jocurile copilului etc. Lectura pe baza de imagini . Încheierea activităţii presupune creativitatea din partea educatoarei. întâmplări. întâmplări. de obicei un eveniment trait de ei • Aprecierea povestirii Tematica povestirilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legata de: • fapte cotidiene. in acelas timp.

2. ). pentru a fi percepute fără dificultate. Percepţia se realizează prin metoda conversaţiei. Sub aspect tematic: • să asigure realizarea obiectivelor cognitive si afective. atractivitate s. sunt actualizate reprezentari stocate in memoria copiilor. izolata a unor elemente adesea nesemnificative. Prin natura sa. • să contribuie la exersarea capacităţii de comunicare orala. vizibilitate. atenţie de scurtă durată. • să îndeplinească cerinţe didactice ( accesibilitate. de la experienţa lor cognitiva. Copiii trebuie sa analizeze imaginile. sa le compare si sa le interpreteze. materialul intuitiv contribuie la îmbogăţirea si sistematizarea percepţiei si a reprezentărilor copiilor. Materialul intuitiv are conţinut variat. Desfăşurarea acestei activităţi conţine doua componente: observarea dirijata a imaginilor si dezvoltarea capacităţilor de receptare si exprimare a mesajelor. pe baza cărora se realizează noi achiziţii de cunoaştere. pentru a fi vizibile. Ilustratiile sunt studiate temeinic. sintezei si a generalizarii datelor. sunt actualizate reprezentări stocate in memoria copiilor. Activitatea de lectura pe baza de imagini duce la: • dezvoltarea capacităţilor intelectuale. de aceea se impune dirijarea percepţiei si interpretarea datelor sub îndrumarea educatoarei. Componenta verbala a activităţii se realizează concomitent cu perceperea imaginilor. folosind un limbaj propriu. sa explice relaţii. Particularităţile de vârstă ale copiilor sunt: • percepţie nesistematica. • să aibă valoare estetica. sa relateze acţiuni etc. pornind de la elementele cunoscute de către copii.. fiind accesibil si interesant.a. prin relevarea cauzelor si relaţiilor dintre elementele constitutive ale imaginilor. la dezvoltarea gândirii acestora. pentru a elabora chestionarul pe baza caruia se ajunge la formularea ideilor . • experienţa de viaţă redusa. Prima componenta consta in perceperea organizata si dirijata de catre educatoare a imaginilor pe baza analizei. claritate. • să aibă dimensiuni corespunzătoare. pentru a nu dispersa atenţia copiilor. În lectura pe baza de imagini nu trebuie folosite multe ilustraţii. Metodica lecturilor pe baza de imagini este determinată de particularităţile de vârstă ale copiilor si de scopul activităţii. morale si estetice. • dezvoltarea unor trăiri afective. incapacitatea de a recepta esenţialul. de la experienţa lor cognitiva. trebuie sa le descrie. Materialul intuitiv trebuie sa îndeplinească anumite condiţii: 1. Din perspectivă scopului didactic: • să asigure formarea unor reprezentări corecte. • dezvoltarea proceselor psihice. in prealabil. • exersarea si îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corecta si coerenta. • să corespundă programei. pentru a permite analiza si compararea elementelor componente. legat de diverse aspecte ale realităţii. fara sesizarea relaţiilor dintre acestea. prin care copiii trebuie sa descrie.Lectura pe baza de imagini este o activitate de educare a limbajului specifica învăţământului preşcolar. de catre educatoare.

descrierea. În aceasta secvenţă se folosesc mai multe procedee pentru captarea atenţiei si întreţinerea interesului copiilor. pe doua rânduri sau in semicerc ). prezentarea imaginilor si pregătirea pentru perceperea acestora. • să fire precise. Este recomandabil sa se conceapă elementesurpriza ( imagini aflate pe stativ / pe tabla sunt acoperite sau aşezate întoarse. sa dirijeze percepţia lor către elemente esenţiale si către detalii semnificative. se poate realiza o convorbire. • Perceperea / intuirea ilustraţiilor prin analiza. sa conducă spre concluzii parţiale si finale. Planul de întrebări se poate realiza si pe parcursul desfăşurării activităţii.materiale după încheierea activităţii. prin expuneri narative. realizata prin anunţarea temei. dezvăluindu-se treptat la momentul potrivit ). Răspunsurile copiilor trebuie: • să fie corecte. . • să fie concise.. pregătirea si aşezarea materialului ilustrativ pe suporturi si adunarea copiilor. În prealabil. pe măsura ce se trece de la un aspect principal la altul. compararea si interpretarea acestora. si lectura pe baza de imagini presupune: Organizarea activităţii pregătirea sălii de grupă ( aerisire. organizând gândirea. asezarea mobilierului corespunzator: in careu.Ce vedeţi in tablou / imagine?’’ necesita ca .principale. Se mai practica realizarea unei scurte povestiri cu caracter pregatitore. • să fie o formulare conştienta. întrebarea .. sa aibă funcţii cognitive si educativ-formative. • să fie clare.da’’. prin convorbirea dintre educatoare si copii si prezentarea sintezelor parţiale. Pentru perceperea imaginilor. Planul de întrebări trebuie sa orienteze atenţia copiilor. Întrebările trebuie sa asigure înţelegerea unitara a tabloului.. 2. Desfăşurarea activităţii conţine următoarele secvenţe: • Introducerea in activitate. Întrebările trebuie sa creeze situaţii—problema. sa îndeplinească următoarele condiţii: • să fie clare. Folosirea unor jucării sau a unor elemente de teatru de papusi creeaza dispoziţii intelectuale si afective optime pentru desfăşurarea activităţii. • să nu sugereze răspunsul si sa nu necesite răspuns monosilabic ( . descriptive sau explicative. determina motivaţia participării la activitate cu atat mai mult cu cat copiii pot fi anuntati ca aceia care sunt activi si răspund corect se pot juca cu aceste . • să fie accesibile.nu’’ ). bazata pe înţelegerea aspectelor principale ale ilustraţiilor. educatoarea orienteaza atenţia copiilor de la detalii la impresia de ansamblu. Reuşita activităţii depinde de calitatea dialogului cu copiii. • să fie complete. se poate prezenta o poezie sau o ghicitoare. Structura activităţii de lectura pe baza de imagini Ca orice activitate cu preşcolarii.

sa descopere relaţii. Copiii Romaniei. După acest prim contact cu imaginea. pe o durata mai lunga. jocuri didactice. sa denumească. educatoarea orientează dirijează percepţia către planul central. Micul gospodar. aceasta întrebare satisface curiozitatea copiilor si este adaptata particularităţilor de vârstă. Ce imagine urmeaza? CONVORBIREA Convorbirea este o activitate care îi pune pe copii în situaţia de a exprima independent. Copiii îi ajuta pe părinţi. La ferma de păsări / animale. pentru a completa răspunsurile colegilor si pentru a continua logic dialogul. Toamna in parc. la grupa de cinci-şapte ani. calităţi ce le sunt necesare la intrarea in clasa întâi. . dezvoltându-si curajul opiniei. Teme pentru lectura pe bază de imagini Familia mea. Prietenii omului ( biectele de uz personal ). • prin aceasta activitate se actualizează si sistematizează cunoştinţele.răspuns al copiilor o enumerare. povestire. folosind cuvinte intrate in vocabularul lor activ. Încheierea activităţii consta in integrarea noilor cunoştinţe in sistemul celor însuşite anterior si asigurarea retenţiei. Ei au posibilitatea de a se exprima si de a-si susţine părerile in faţa unui colectiv. sa evalueze. iarna. Copii. De ziua mamei . in camera copiilor. sa utilizeze anumite structuri gramaticale. In parc. copiii trebuie sa selecteze lexicul adecvat. în urma unor activităţi de observare. Cea mai atractiva si mai frecvent folosita formma de concluzii este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului. lecturi pe baza de imagini sau in contactul direct cu obiectele si fenomenele lumii înconjurătoare. fără suport intuitiv. Despre o meserie frumoasa. Despre o meserie frumoasa. după sinteza finala li se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ fiecărei ilustraţii.. În livada. Caracteristici: • este o activitate complexă de evaluare a limbajului. O zi in grădiniţă. parcurgând întreaga scara taxonomica pentru a ajunge la concluzii. • reuşita acestei activităţi este condiţionată de volumul de cunoştinţe acumulate si de temeinicia însuşirii lor. pentru a răspunde întrebărilor. De ziua celor dragi. sa enumere. In excursie. Frumuseţile tarii. concomitent cu urmărirea desfăşurării discuţiei. sa interpreteze. • Fixarea conţinutului principal al imaginilor si sinteza finala. • aceasta activitate contribuie la exersarea exprimării copiilor. se dezvolta la copii capacitatea de a-si ordona si sistematiza reprezentările despre lumea reala. cauze si efecte. La spectacol. • se bazează pe cunoştinţe însuşite anterior in alte activităţi. Copiii se joaca ( la grădiniţă. • se organizează un număr relativ redus de activităţi de convorbire. sa descrie / sa relateze acţiuni. Ori de cate ori este posibil. • se foloseşte cu precădere metoda conversaţiei. Camera copiilor. vara ). Obiceiuri de iarna. oocrotiti Pamantul!. apoi către celelalte planuri ( identice ) componentele.

adică planificarea convorbirii la intervale optime si in număr . de exemplu: Natura. sintezei. care pot fi interesante si educative pentru copii.: Cum sa ne comportam in grădiniţă si acasă?. Sa spunem adevărul!. de exemplu: Anotimpurile.. se formează calităţi morale precum politeţea. sa corespunda intereselor si preferinţelor copiilor. o excursie s. spiritul de cooperare si prietenie etc. • alegerea temei. care trebuie sa fie accesibila si atractiva. • accentuarea caracterului formativ. curajul. comparaţiei si a abstractizarii. Cum ii ajutam pe părinţi?. • crearea unor situaţii diverse de viaţă. dar se poate realiza si cu grupuri mici sau individual.Dupa scopul didactic convorbiri pentru fixarea cunoştinţelor. permiţând concluzii parţiale si finale. convorbiri pentru sistematizarea cunoştinţelor..Dupa tematica: tematica referitoare la natura: anotimpurile. Convorbirile se pot clasifica astfel: 1. povestiri despre copilărie si despre vieţuitoare s. cu întreaga grupă. la dezvoltarea limbajului contextual si la educarea atenţiei voluntare.a. astfel este dezvoltata gandirea prin exersarea operaţiilor si prin antrenarea calitatilor ei. efectuarea generalizărilor necesare pe baza analizei. contribuie la dezvoltarea capacităţii de a exprima si de a susţine părerile proprii în cadrul colectivului.a. teme abordate in unele opere literare ( povesti. 2. Eficientizarea convorbirii impune: • planificarea activităţii din timp. când tema permite sistematizări si generalizări.. Structura activităţii de convorbire Organizarea si desfăşurarea activităţii de convorbire impune pregătirea temeinica a educatoarei. plante etc. • elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei. selectarea mijloacelor lingvistice pentru formularea corecta.. logica a răspunsului. o plimbare in parc. selecţionarea cunoştinţelor in vederea formulării răspunsului potrivit. in general.). teme referitoare la evenimente sociale. convorbiri pentru verificarea cunoştinţelor. realizate după anumite evenimente: o observare. in familie. Sa fim harnici si cinstiţi! s. in societate etc. teme de viaţa cotidiana: comportarea copilului la grădiniţă. • convorbirea prilejuieşte afirmarea opiniei. stăpânirea de sine. constând in: concentrarea atenţiei pentru a recepta mesajul ( pentru a intelege intrebarea ).a. se formează sentimente si atitudini morale ( ex. ). Familia mea. Convorbirea se organizeaza. • prin modul de desfăşurare a convorbirii se creează condiţiile exersării unor deprinderi de comportare civilizata în colectiv. animale.• participarea copiilor la convorbire necesita activitate intelectuala intensa. • prin tematica si conţinutul convorbirilor se formează si se consolidează reprezentări ştiinţifice si morale.

. Întrebările vizează: scopul activităţii. .Ce e activităţi desfăşoară copiii in grădiniţă?’’.. poezii.care solicita in primul rand memoria . un copil fiind ghid. Se mai poate alterna discuţia introductiva cu jocul de rol. .secvenţa principala a activităţii .se realizeaza pe baza succesiunii intrebarilor educatoarei si a răspunsurilor copiilor. Aceste proiecţii nu trebuie sa conţină detalii care pot dispersa atenţia copiilor de la tema centrala. care sa asigure participarea acestora pe tot parcursul activităţii. reproducerea unor evenimente sau acţiuni: . Caracteristicile planului de întrebări: • Planul de întrebări trebuie sa conţină întrebări principale. volumul de cunoştinţe actualizat. cărora li se pot adaugă întrebări ajutătoare. îşi împărtăşesc impresii s.Ce mijloace de transport care circula pe uscat cunoaşteţi?’’. care sa facă introducerea in subiectul convorbirii. audierea unui fragment de cântec. intervin elemente specifice.presupune: enumerare: . Organizarea activităţii consta in asigurarea cadrului potrivit Desfăşurarea convorbirii • Introducerea in activitate Introducerea în activitate este orientata spre evocarea unor impresii. in funcţie de caracteristicile grupei la care se realizează aceasta activitate. o înregistrare pe caseta s. conţinutul convorbirilor. Se pot folosi proiecţii de diapozitive si filme menite sa le creeze copiilor disponibilitate afectiva. • Întrebările diferă in funcţie de scopul activităţii: convorbirea de verificare . convorbirea de sistematizare . . complexitatea tematica. urmate de comentarii. corespunzător nivelului grupei de vârsta.. care ţin de obiectivele.. alţii – vizitatori care cer explicaţii ghidului... . elaborarea planului de discuţie. Tot in funcţie de nivelul grupei.Ce îşi pune un elev in penar?’’. .a. care trebuie sa creeze motivatia participarii la activitate. • Convorbirea propriu-zisă Convorbirea propriu-zisă . . Activitatea de convorbire cuprinde aceleaşi etape ca si alte activităţi de educare a limbajului.restrâns. o convorbire cu tema Oraşul meu poate alterna conversaţia cu jocul de rol. pot fi antrenaţi copiii in instruirea planului de întrebări. În aceasta secvenţă se mai pot realiza scurte discuţii.care solicita in principal operaţiile gândirii: .Cum sunt zilele si .Cum v-aţi petrecut vacanţă?’’. sub forma de întrebări care sa actualizeze cunoştinţe ale copiilor. Aceleaşi procedee se pot folosi la o convorbire pe tema Ce-as vrea sa fiu? Sau Mijloace de transport etc. de conţinutul..De ce îngheaţă apa iarna?’’.De ce cad frunzele copacilor toamna?’’.. Este recomandată utilizarea unor materiale emoţionale: ghicitori. a unor trăiri afective puternice. de exemplu. Planul de întrebări poate fi comunicat copiilor la începutul discuţiei sau pe parcursul desfăşurării ei.Cum îşi ajuta copiii parintii in gospodarie?’’. povestire succinta. alegerea procedeelor. identica cu tema convorbirii. de metodele si procedeele caracteristice acestei activităţi cu preşcolarii.a..Ce legume se culeg toamna?’’.

. pentru a nu-şi forma greşit poziţia scris-citit. apoi. . intelectualǎ. în mod sistematic. astfel: .pregǎtirea sǎlii de grupǎ pentru activitǎţi. desfăşurarea unui joc aplicativ. să fie formulate simplu. practicǎ. ceea ce îl oboseşte foarte mult. se pot reconstitui tablouri sau machete. Exercitiul aeastǎ metoda vine sǎ completeze. de asemenea solicita generalizarea. În cadrul activitǎţilor de scriere.exerciţiul înseamnǎ chiar salutul la intrarea în grǎdiniţǎ. sesizarea cauzelor si a consecinţelor. Succesiunea întrebărilor si a răspunsurilor alternează cu sublinieri. Exerciţiul îşi gǎseşte teren de exprimare pentru copil pe tot parcursul activitǎţilor. fǎrǎ exercitiu copilul "uitǎ" şi nu-şi consolideazǎ deprinderile de munca necesare. se poate recurge la intonarea unui cantec.Cum se numesc animalele care trăiesc pe lângă casa omului’’’ ( generalizare ). repetări ale unor aspecte principale. să vizeze experienţa de viaţa a copiilor. Pentru a aplica aceasta metodǎ trebuie sǎ ţinem seama de gradarea exerciţiilor de la: "simplu la complex" şi de la "uşor la greu". Concluziile se realizează oral.Cum putem denumi cu un singur cuvânt ploaia.îmbrǎcarea. vântul.. îşi exersează limbajul şi capacitatea de comunicare. Dramatizarea presupune interpretarea unor personaje din poveşti sau povestiri. Constǎ de fapt în repetarea unor deprinderi de muncǎ: intelectualǎ. ţinând seama de nivelul grupei. exerciţiul este nu numai o modalitate de observare. în scopul consolidǎrii diferitelor acţiuni ale copilului. ca urmare a .. bruma. Aceasta înseamnǎ cǎ mişcǎrile se diferenţiazǎ. . . . cu sistematizări ale răspunsurilor in forma concluziilor parţiale si finale. copilul îşi va elimina aceste neajunsuri. sǎ sistematizeze şi sǎ segmenteze toate deprinderile de munca practicǎ. indiferent de natura lor. Pentru diversificarea si antrenarea tuturor copiilor.nopţile vara?’’. clar. înc de la venirea copilului în grǎdiniţǎ si pânǎ la plecarea lui la şcoalǎ. la început copilul apasǎ tare. fie cu copiii. dramatizarea unor acţiuni discutate. Dorinţa copiilor este foarte mare de a se identifica cu personajele favorite şi de “a intra în pielea lor”. povestirea se fixează cu uşurinţă şi de mai lungă durată. se pot comenta unele proverbe etc. Cum este iarna?’’( comparatie ). interpretarea si clasificarea fenomenelor si a acţiunilor. reţin cu rapiditate replicile personajelor şi gesturile. O importanţǎ deosebitǎ o are coordonarea corectǎ dintre ochi . Participarea afectivă este puternică. Încheierea activităţii Încheierea activităţii adesea este inclusa in concluzii. schimbǎ poziţia corpului. strânge puternic creionul în mâna. a acţiunilor. servitul mesei civilizat. de aceea se pot folosi si elemente de joc. În cadrul activitǎţilor frontale dirijate. devin mai precise. dar este şi o necesitate. care trebuie sǎ stea în atenţia educatoarei. etc. rupe creionul. premierea răspunsurilor foarte bune si încurajarea celorlalţi copii. cel mai adesea de către educatoare. corect. in alta forma decât s-a desfăşurat discuţia. audierea / vizionarea unor programe artistice etc. Întrebările de evaluare necesita motivarea fenomenelor.. Sub indrumarea educatoarei şi prin exercţtiu foarte mult. ninsoarea?’’. succint. acţiunea fiind dublata de verbalizare. Întrebările trebuie sa îndeplinească anumite criterii: să fie accesibile.Coordonarea analizatorului vizual şi auditiv.mâna.

Metoda exerciţiului se poate aplica cu succes în cadrul activitǎţilor matematice pentru însuşirea în mod constient a tuturor exerciţiilor. când este pus în situaţia de a alege din cunoştintele sale numai pe cele care-1 ajută să rezolve o problemă dată sau când există contradicţii între modul de rezolvare teoretică şi cel de rezolvare practică a unei probleme. Schimbǎrile propuse de educatoare sporesc interesul copiilor pentru a efectua acelaşi exerciţiu.Acoperişul cǎsutei lui Zdreanţǎ. fiecare exersând mai mult în direcţia în care-i place.Ca metode moderne se aplica în practicǎ algoritmizarea. cunoaşterea mediului). Problematizarea. care antreneazǎ şi oferǎ copiilor posibilitatea de a surprinde diferenţe.situând scoala ca o continuitate a muncii din gradinitǎ. de formare de perechi. problematice în gândirea copilului. Dacă algoritmul este urmat corect. iar copiilor le revine sarcina de a repeta şi corecta exprimarea şi sensul adecvat al cuvintelor în propozitie.familie.Dinţii fierǎstrǎului. de aranjare în sir crescător şi descrescător a grupelor de obiecte sunt de fapt nişte algoritmi pe care copiii i-au însuşit în mod conştient. prin soluţii pe care ei însişi le elaborează sub indrumarea educatoarei. Ceea ce caracterizează problematizarea este crearea unor situaţii conflictuale.Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode şi procedee moderne vor duce la situarea preşcolarului pe treapta cea mai apropiatǎ de scoalǎ. Exemplu: "Linia"Linia frântaVaporul. Un algoritm este un procedeu.Folosirea judicioasǎ în cadrul activitǎţilor a metodei exerciţiului contribuie la dezvoltarea gândirii. problematizarea. exemplu: "Ghiceste ce-am găsit". după un anumit număr de operaţii. învǎţarea prin descoperire si tratarea diferenţiata. se stimuleazǎ activitǎţi creatoare şi se creeazǎ condiţii pentru dezvoltarea aptitudinilor copiilor. în miscǎri. În acelaşi timp. modelarea. dar sub altǎ formǎ. pentru formarea şi consolidarea reprezentǎrilor matematice si aplicarea imediatǎ în practica activitǎţilor din gradiniţǎ. indiferent de categoria de activitate (activităţi matematice. Educatoarea formulează intenţionat propoziţii cu nonsens. În cadrul activitatilor de. Bobiţe de struguri.educarea limbajului problematizarea se poate aplica în cadrul jocurilor didactice orale. între cunoştiintele anterioare şi noile cunoştinţe. O alta tema pentru exemplificare: "Ovalul". problemelor matematice. relaţii dintre obiectele si fenomenele realitaţii. se va găsi în mod cert soluţia problemei. o regulă bine determinată de a rezolva o problema tipică.aceastǎ metodǎ presupune crearea unor situaţii problematice. Exerciţiile de formare de grupe de obiecte după un anumit criteriu. Se pune întrebarea dacă putem transpune şi în învăţământul preşcolar această metodă. a independentei în acţiune. Este important ca în formarea algoritmilor să se respecte două momente esentiale: fixarea lor şi aplicarea repetată. .faptului ca procesul de excitatţe se restrânge tot mai mult la celulele nervoase care dirijeazǎ direct activitatea muşchilor mâinii.Gard cu uluci. Algoritmizarea este metoda care se bazează pe cuceririle psihologice privitoare la operativitatea gândirii. Conturul balonului. Aceste situaţii apar atunci când copilul observă un dezacord între anumite cunoştinţe şi problema care se cere a fî rezolvată.

aprecieri.caci nu calitatea conteaza .. dezvoltă perseverenţa.Educatoarea trebuie să aprecieze just folosirea algoritmilor.Intr-un fel . obiective.nu se respinge nimic. creativitatea şi nu memorizarea. de evaluare a acestora. Pentru ca în procesul de învăţământ copilul să devină cât mai activ şi munca să-şi imprime un caracter creator. . altfel duce la eşec sau neaccesibilitate. trecerea de la analiza la sinteza. obligă copilul să nu se mulţumească cu ce i se spune. modelează aptitudinile de investigaţie. de la concret la abstract. analize.Durata optima de timp pentru copiii prescolari este de 20 in functie de problema supusa dezbaterii si numarul de copii care fac parte din grup.fara preocuparea validitatii acestora. Descrierea metodei. pentru a indruma participantii sa produca mai multe solutii.Grupul cu care se lucreaza este preferabil eterogen.se emit solutii.Metoda se bazeaza pe un resort psihic elementar mecanismul deblocarii capacitatii creative prin abrogarea-pentru moment.ci cantitatea.are loc o eliberare a imaginatiei.nonstandard. sau la confuzii. solide având în prim plan dezvoltarea gândirii.in .La gradinita metoda se desfasoara in grupuri de 5-20 de copii. a creativităţii. voinţa. rationale a ideilor emise.Scopul central il reprezinta enuntarea a cat mai multor puncte de vedere .De aceea se admit si ideile asazis bizarre. Aceasta metodă se aplică ţinând cont de nivelul dezvoltării psihofizice şi intelectuale ale copiilor.este retinuta orice idée.a exprimarii imediate. care nu conduc la dezvoltarea gândirii. Această metodă oferă cunoştinţe durabile. educatoarea caută permanent noi metode şi procedee care să vină în sprijinul sau prin descoperirea noului. o sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei probleme. Învăţarea prin descoperire.od spontan.se accepta totul. METODA ASALTULUI DE IDEI * BRAINSTORMINGUL * Brainstormingul sau furtuna in creier este o metodǎ a discuţiei in grup cu functia de a inlezni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii a unei probleme de rezolvat printro imensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie . pe moment. ci să aibă gândire critică.In general. disciplinată şi cere un volum de observaţii. mecanice. intrucat. Una din aceste metode eficiente şi creative este " învăţarea prin descoperire ". dupa care.De aceea este si supranumita “metoda” evaluarii anulate sau” filosofia marelui Da” . prin anularea cenzurii intelective . să elimine problemele stereotipe.are drept caracteristica separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare . obiectivă.E un bun exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii de grup.

Potenţialul pedagogic pe care il deţin mijloacele de invăţământ permite valorificarea lor in orice formă de activitate instructiv-educativă---educaţională formală .asimilarea şi inţelegerea noilor conţinuturi de către preşcolari ele reusesc să le trezească interesul.simulatoarele didactice .Mai mult data fiind evoluţia istorică a resurselor materiale valorificabile in procesul instruiri se poate vorbi despre utilizarea lor in activităţi independente şi chiar despre individualizarea invăţării bazată pe utilizarea anumitor mijloace de invăţământ.instalaţiile pentru laboratoarele fonice. instalaţii.. MIJLOACELE DE INVĂŢĂMÂNT DELIMITĂRI CONCEPTUALE Sintagma “ mijloace de invăţământ “ reuneşte ansamblul materialelor naturale (obiecte din realitatea inconjurătoare in forma lor naturala-minerale . Aşadar mijloacele de invăţământ deţin atât valenţe informative intrucât sprijină imbogăţirea experienţei cognitive a elevilor.instalaţilor .să ii sensibilizeze . cărţi fişe de lucru .instalaţii . jocuri didactice.educativ.contribuind la formarea şi dezvoltarea unor priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale . hărţi.concret senzorială şi sugestivă activităţii de invăţare şi in acelaşi timp. manuale.teste .planşe. Exemplul cel mai elocvent in acest sens il constitue calculatorul electronic cu facilităţile pe care el le oferă –utilizarea unor programe speciale de autoinstruire . utilaje.jocurile pentru dezvoltatrea vorbirii. jocurile pentru formarea deprinderilor practice . De asemenea . medius locus “ .2. animale.aparate.trusele pentru elevi .cât şi valenţe formative ii obişnuiesc pe aceştia cu utilizarea unor instrumente.pentru laboratoare fonice. mijloace tehnice de instruire etc).Cuvântul derivă din latinescul .Sprijinind perceperea . aparate.1.maşini etc.activitatea de predare a cadrelor didactice şi atingerea obiectivelor specifice acestor activităţi.Mijloacele de invăţământ au meritul de a asigura o baza intuitivă .mărind considerabil gradul de participare al acestora la desfaşurarea activităţilor insrtuctiv-educative .dispozitive . maşini etc.instalaţii. integrare organică şi articulare a lor in strategiile didactice şi de valorificare eficientă in procesul instructiv.plante.) sau realizate intenţionat (modele .desemnând mijloacele sau aparatele de mediere . utilizarea CD in vederea autoinstruiri .să ii stimuleze şi să le impulsioneze activitatea .perceptivă . simulatoare didactice.respectiv activitatea de invăţare a preşcolarilor .navigarea pe internet şi aşa mai departe mai amintim manualele şi alte cărţi.modelele mai ales daca sunt elaborate de elevi.bine selectate . sintagma “ mijloace de invăţământ “ include ansamblul cerinţelor pedagogice de selectare. care sprijină realizarea instructiv – educative.autotestare şi autoevaluare la diferite discipline de studio . de a vehicula informaţii bogate.prelucrate şi transpuse in perspectiva didactică .2.cuprinde prin estensie totalitatea uneltelor .maghetele mulajele etc.

in extinderea cunoştinţelor .Aceasta funcţie constǎ in .sau nonformală şi atingerea tuturor tipurilor de obiective fundamentale ale activităţilor didactice :informare .in intregarea noilor cunoştinţe in sistemul cognitiv al elevilor.concretizarea sau completarea conţinuturilor predate in corectarea eventualelor reprezentări greşite ale elevilor. comunicare de date explicare de cunoştinţe ilustare de adevăruri evidenţiere de caracteristici ale obiectelor –fenomenelor –proceselor de menţinere a atenţiei elevilor la sfârşitul activităţii didactice –in acest caz ele având rol in realizarea sintezei cunoştinţelor –in fixarea şi consolidarea lor in ilustrarea . cu tipul de subiecte alese in mod natural dar evitându-se monotonia şi sugerându-i-se prin intermediul materialului de joc-tipuri de roluri pe care şi le poate asuma la fiecare dintre nivelurile de vârstǎ in contextul jocurilor didactice proiectate şi realizate ca modalitǎţi de organizare a invǎţǎrii şi formǎrii unor deprinderi perceptive educatoarea trebuie sǎ ţinǎ cont ca materialul de joc sǎ corespundǎ sarcinii didactice a acestuia sǎ fie uşor de utilizat sugestiv şi nu in exces pentru a nu deturna atenţia copilului de la rezolvarea sarcini cǎtre manipularea materialului de joc in contextul activitǎţiilor libere de dupǎ-amiazǎ şi de acasǎ jucǎriile trebuie sǎ fie cât mai apropiate de sufletul copilului .cât mai adaptabile unor situaţii de joc multiple şi creative . de reactualizare a unor cunoştinţe sau priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice de lucru in anumite segvenţe de instruire sau pe tot parcursul activităţii didactice –in acest caz ele având rol de informare.elementele integrate organic in structura acesteia. Pentru a identifica avanjele mijloacelor de invǎţǎmânt pentru a le selecta in vederea desfǎşurǎrii activitǎţiilor didactice şi pentru a le valorifica effcient este necesar sǎ se cunoascǎ funcţiile pe care ele le indeplinesc – funcţia stimulativ este asiguratǎ de modul de concepere a mijloacelor de invǎţǎmânt de modalitatea de oferire a informaţiilor de gradul de participare al elevilor pe care ele il determinǎ şi de activitatea care le se solicitǎ elevilor .competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice recapitulare de cunoştinte teoretice şi practice sau competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice verificare şi evaluare de cunoştinţe teoretice şi practice . Segvenţele de instruire bazate pe utilizarea mijloacelor de invăţământ pot fi proiectate şi realitzate in orice etapă a activităţilor educaţionale cu caracter teoretic sau practic şi făcând apel la toate tipurile activităţii didactice {frontale –de grup –individuale sau combinate ) .O condiţie importantă este ca mijloacele de invăţământ să nu fie considerate exterioare activităţii didactice .comunicare –transmitere de cunoştinţe descoperire de noi cunoştiţte ilustrare şi demonstrare a unor adevăruri formare de noţiuni formare de priceperi şi deprinderi intelectuale sau practice fixare – consolidare –aplicare –exersare de achiziţii – cunoştinţe teoretice şi practice.in corelarea lor . la inceputul activităţii didactice –in acest caz ele având rol de introducere intr-o anumita temă de sensibilizare a elevilor de creeare a unor stări emoţiomale favorabile invăţării . In grǎdiniţǎ materialul de joc intervine in momente distincte ale programului educativ in etapa activitǎţi pe arii de stimulare –ceea a activitǎţiilor libere copilului trebuie sǎ i se ofere posibilitatea de a opta penru materiale care trebuie neapǎrat sǎ aibǎ corespondent cu lumea lui afectivǎ –in evoluţie de la 3 cǎtre 6-7.

Funcţia ilustartiv-demonstrativǎ se realizeazǎ atunci când mijloacele de invǎţǎmânt sunt valorificate ca substitute ale realitǎţii ca auxiliare didactice confecţionate intenţionat pentru a inlocui obiectele fenomenele procesele originale şi pentru a le reprezenta atunci când acestea nu pot fi cunoscute atfel sau când este nevoie sǎ fie mai bine observate şi analizate mai bine de cǎtre elevi Funcţia de investigare experimentalǎ şi de formare a abilitǎţilor intelectuale şi practice se realizeazǎ in situaţiile de instruire in care anumite mijloace de invǎţǎmânt sunt valorificate de elevi in realizarea de experimentǎri mintale sau practice prilejuri cu care ei formeazǎ şi exerseazǎ priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice Funcţia ergonomicǎ a eforturilor profesorilor şi elevilor şi a investiţiei de timp in diferitele segvenţe de instruire constǎ in posibilitǎţilor unor mijloace de invǎţǎmânt de . Cum vârsta la care ne referim este accea a jocului cum abordarea ludică ocupă in variante multiple locul central in strategia educaţiei preşcolare sau a micii scolarităţi.abstractizare.precum şi stimularea şi dezvoltarea curiozitǎţii epistemice şi a intereselor de cunoaştere a elevilor Funcţia informativǎ este datoratǎ faptului cǎ mijloacele de invǎţǎmânt oferǎ in mod direct un volum de informaţii despre obiectele . Există mai multe categorii de mijloace implicate in activitatea educativă din grădiniţă. raţionalizare a eforturilor depuse de copii in activitatea de invǎţare .obiecte concrete (fructe.generalizare.respectiv diminuare a volumului de timp necesar realizǎrii diferitelor etape ale activitǎţilor didactice prin reducerea ponderii acţiunilor repetitive şi de rutinǎ şi prin creşterea ponderii acţiunilor de organizare conducere şi ghidare a activitǎţii elevilor.acţional cu conţinutul abordat .Enumerăm câteva dintre materialele ce aparţin acestei categorii – .dezvoltarea motivaţiei interne a elevilor pentru studiu .mijloace folosite trebuie să raspundă aceleiaşi particularităţi`. eventual. Funcţia de evaluare se datoreazǎ valenţei pe care o posedǎ unele mijloace de invǎţǎmânt –de apreciere a rezultatelor şcolare respective a nivelului de cunoştinte şi a abilitǎţilor intelectuale şi practice.de uz didactic.insotite de imagini si .procesele şi evenimentele studiate.raţionalizare. .) ce sunt supuse observaţiei . a}Materialele didactice propriu-zise cumpărate sau confecţionate de educatoare sau chiar de copii care slujesc realizării activităţilor cu apel la contactul direct. respective diminuare a volumului in timp acordat acesteia şi de asigurare a unor ritmuri de lucru corespunzǎtoare particularitǎţilor de vârstǎ şi individuale ale acestora ratţonalizare a eforturilor depuse de educatori in activitatea didacticǎ de predare raǎionalizare.obiecte de uz caznic . Funcţia esteticǎ se referǎ la faptul cǎ prin utilizarea unor mijloace de invǎţǎmânt elevii sunt puşi in contact cu valorile cultural –artistice –morale şi sociale asfel se poate contribui la dezvoltarea capacitǎţii de receptare .comparative.in trezirea interesului şi a curiozitǎţii acestora .jucării de toate tipurile .sintezǎ.inţelegere şi apreciere a frumosului Functia de orientare a intereselor profesionale ale copiilor se realizeaza prin intermediul mijloacelor audio-vizuale care pot oferii informatii in legatura cu anumite profesiuni. de comentarii. Funcţia formativ-educativǎ se referǎ la faptul ca utilizarea lor presupune exersarea capacitǎţilor operaţionale ale gândirii-de analizǎ .

creioane . .tablouri sau planşe cu imagini utilizate in povestiri.marea.Este de dorit ca un copil să aibă jucării din fiecare categorie .A crea inseamnă a concepe.lipici.acuarele.Sunt cele care invită copilul la manipulare .TV.Copilul adoră să pună impreună elementele care nu au fost prevazute pentru aceasta.Anumite jucării favorizează in mod specific aceasta imaginaţie a copilului prin aceea ca.Exemple de jucarii cu dominantă motrică sunt: tricicleta .instrumentele musicale .balansoarul ) .cercul.orientare .Toate jucariile ar trebui să permită copilului să-şi exprime creativitatea .a invăţa.ce se oferă ca un cadru de observare dirijată complexă .costume.adică ele invită copilul să folosească intregul sau corp intr-o mişcare . Pentru desfaşurarea activităţilor din grădiniţă este deosebit de important să se cunoască diferite tipuri de jucării.biblioteca cu literatura pentru copii etc.planşe de lucru individual cu sarcini intredisciplinare –uneori sub forma de caiete speciale .mai degrabă ca un cadru de extindere a actului educativ dincolo de graniţele grădiniţei . material mărunt de construcţii .diapozitive .măşti pentru dramatizări. Jucăriile care dezvoltă creativitatea şi imaginaţia .parcurgând ciclul celor patru anotimpuri este un mijloc la care educatoarea recurge cu prilejul excursiilor organizate etc.mobilier adecvat pentru jocurile de creaţie.pânze de diferite tipuri etc.pădurea. TIPURI DE JOCURI ŞI JUCĂRII Jucăriile care dezvoltă motricitatea il ajută pe copil să se servească intr-o manieră armonioasă de corpul său.el pare că vorbeşte .de teatru cu actori.să scoată din funcţie obiecte şi să inventeze moduri noi de a se servi de acestea .concerte.Altele vizează motricitatea globală .parcul.aparat de proiecţie a diafilmelor.aspectomat.râul.jocurile de incastrare şi manipulare .tablă magnetică. c) Mijloace ale realităţii inconjurătoare care se constitue .plastilina.mingiile.strada cu oamenii şi viaţa ei.repovestiri. b) Mijloace necesare suştinerii derulării actului didactic .balonul.de suflat cu care se lucrează la muzică.plastilină.la activităţile plastice. .popicele.Unele vizează motricitatea fină .video.Exemple de jucării cu dominantă creatoare sunt creioane de ceară de colorat.coarda.jocuri de construcţie etc.diapozitivelor.iar numărul acestora să varieze in funcţie de gusturile şi interesul copilului Copilul ar putea astfel să-şi dezvolte cel mai bine toate aspectele temperamentului său.spectacolele de teatru de păpuşi.diafilme .culori.adică usurinţa de a se servi de mâinile sale .cărţi cu imagini şi text scurt pentru copii.a pune noul acolo unde nu există .pentru a ţine corect sau a trece jucăria dintr-o mână in alta.deşi nu sunt nimic prin ele –insele .acuarele.conversaţii.structurile jocurilor din exterior ( toboganul.casetofon.pot totuşi să solicite acţiunea copilului .la exerciţii grafice .suporturi diferite .piese-figuri geometrice pentru activităţiile matematice şi nu numai.jetoane cu imagini.radio.filmele..hârtie.muzicuţe instrumente de percuţie.uzina.Foarte natural . Jucăriile care dezvoltă imitatia Imitaţia este procesul esenţial prin care copilul se apropie şi inţelege lumea care il inconjoară.retriproiector.instrumente muzicale .cu care se lucrează la abilităţi manuale.pentru serbări.natura insăşi cu frumuseţile ei.

Stimularea aptitudinilor de colaborare originală a jocurilor simbolice cu subiecte din viaţa cotidiană şi cu subiecte din poveşti şi basme cunoscute şi de organizarea practică a acestora în sensul creării atmosferei de joc.motrică .de-a activităţile menajere.jocurile de clasare. Formarea capacităţilor copiilor de a practica în mod independent sau sub conducerea liderilor formali a jocurilor cu reguli ce pot fi introduse în repertoriul ludic cu usurinţă.pentru ca ele permit jocul care este el insusi indispensabil dezvoltării intelectuale ale copilului . d. Jocuri distractive. sinteză. morale. joc cu reguli.[6] Dezvoltarea prin joc şi exerciţii a gândirii şi imaginaţiei creatoare.educative. asimilate în procesul cunoaşterii. Jocuri simbolice.materialele ).afectivă. .jocurile puzzle. Practica sustinută a jocurilor simbolice prin abordarea creativă a unei tematici variate şi prin reproducerea simbolică a acţiunilor şi a relaţiilor sociale tot mai complexe. Jucăriile care dezvoltă capacitatea senzorială şi intelectuală .incercare şi asamblare .maşinile .Anumite jocuri sunt in mod special concepute pentru a antrena copilul să descopere . b.Inteligenţa celui mic este mai intâi de toate o inteligenţa senzorială .jocurile de incastrare .de-a cumpărăturile. Dezvoltarea capacităţiilor intelectuale. c.o imită pe mama sa hrănindu-şi păpuşa sau se joacă de-a doctorul care face injecţii. joc-uri de perspicacitate. Organizarea şi îndrumarea jocurilor evaluate: a.copilul descopera realitatea şi işi exercită capacităţile mentale . jocuri de atenţie. comparaţie. estetice şi fizice prin antrenarea copiilor la variate activităţi opţţonale sub forma jocului simbolic şi a jocului cu reguli şi în spiritul jocului prin creşterea ponderii ocupaţiilor ludice cu finalităţi practice.să relaţioneze . Jocuri cu subiecte din basme sşi poveşti (jocurile dramatizării). generalizare şi abstractizare.imbrăcămintea .este cazul tuturor jucăriilor . a capacităţii de a efectua în acţiunea de joc operaţii simple de analiza.deghizările .Exemple de jucării care au dominantă imitaţia oferă păpuşile şi toate accesoriile lor ( casa . ocupaţii individuale şi cu grupuri mici de copii. jocuri hazlii.Evident.jocurile de loto-domino.Prin manipulare .să memoreze .jocurile de construcţie .jocurile de ordonare .Aceste activităţi ii permit să se aoropie de comportamente noi şi să –şi ia in considerare anumite angoase sau experienţe dezagreabile din viaţa sa. Jocuri cu reguli (jocuri simple). concretizare. în perspectiva familiarizării copiilor cu activităţi de tip şcolar. prin contactul divers. al interpretării acestora cât mai veridic şi în sensul desfăşurării acţiunilor în toată complexitatea lor. Jocuri de creaţie cu subiecte din viaţa cotidiana.garajul şi circuitul auto. al repartizării rolurilor.de-a doctorul.sţ reflecteze –toate marile funcţii care stau la baza operaţiilor mentale. Referiri speciale ale obiectivelor şi continutul jocurilor la liberă alegere Obiective generale Extinderea sferei de cuprindere a conţinutului activităţii la alegere pe baza reprezentărilor acumulate despre realitatea înconjurătoare.să clasifice . nemijlocit sau prin exercitarea sistematică şi continuă a influenţelor instructiv.la telefon . jocuri de expresie afectivă.ferma cu animalele sale etc.sţ asmbleze .tot ceea ce permite să-l facă să semene cu altcineva.Exemple de jucării cu dominantă intelectuală apar in jocurile de asamblare .

Jocuri de construcţie: "Casa bunicilor" "Grădiniţa noastră" "Cartierul nostru" "Satul nostru". Jocuri senzoriale "Săculeţul fermecat" "Ghici ce formă are" "Spune cum este" "Ghici din ce este făcut" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale . c. Jocuri de mişcare "Lupul şi vânatorul" "Rândunica îşi caută cuibul" "Gâstele si vulpea" "Broscutele sar în lac" Jocuri sportive şi distractive "Mingea la căpitan" "Ocheşte ţinta" "De-a caii şi călăreţii" "Prindem fluturi" "Atinge clopoţelul" "Ne dăm în leagăn" Jocuri de circulaţie rutieră Atenţie la semafor" "Stop roşu. Jocuri cu subiecte din poveşti şi basme: Jocul dramatizării "De-a scufiţa roşie" "De-a capra cu trei iezi" "De-a punguţa cu doi bani" Dramatizări "Anotimpurile" "Sarea în bucate" "Iedul cu trei capre" "Greierele şi furnica etc. Exemplificări de jocuri de diferite tipuri: a. ca premisă a realizării lor. 2. comunicării şi autocomunicării. cât şi în scopul lărgirii relaţiilor de cooperare. Jocuri simbolice: "De-a mămicile" "De-a familia" "De-a şantierul de construcţii"etc.Valorificarea tuturor activităţilor la alegere în scopul îmbogăţirii şi adâncirii cunoaşterii. 1. treci pe verde" "De-a poliţiştii" 4. al intensificării. b. al însuşirii limbii materne.

Jocuri de stimulare a comunicării orale "Povesteşte ce-ai visat" "Povesteşte cum ţi-ai petrecut vacanţa" b. Jocuri de realizare a abstractizrii şi generalizării "Cum se numesc toate acestea la un loc" "Cine poate face mai multe grupe" "Ghici la ce cuvânt m-am gândit" "Alege imaginile" e. Jocuri pentru dezvoltarea perspicacităţii "Găseşte drumul lui Grivei spre cuşcă" "Care maşina ajunge mai repede la tine?" "Este ceva greşit în tablou?" "Ce se potriveşte?" "Unde este mai multa apă?" f. Jocuri de atenţie şi de orientare spaţială "Ghici ce jucărie am ascuns" "Găseşe locul potrivit" "Unde am aşezat păpuşa" "Aşează ursuleţul unde iţi spun" "Spune-mi vecinii tăi" d. Jocuri intelectuale a. Jocuri de exersare a pronunţiei corecte "Spune la fel ca mine" "Să facem ca şarpele" "Se aude sirena" "Cântecul greieraşului" "Cocoşul şi găina" "Bunica toarce" c. Jocuri pentru dezvoltarea imaginaţiei "Spune mai departe" "Hai să facem o poveste" "Ce s-a întâmplat mai departe?" ."Ghici ce culoare se potriveşte" "Aşează la culoarea potrivită" "Arată-mi culoarea pe care să ţi-o spun" "Cine are aceeaşi culoare" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive "Deschide urechea bine" "Ghici cine te-a strigat?" "Ghici cine este la telefon" Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustativ-olfactive "Ghici ce-ai gustat?" "Ce a cumpărat mama de la piaţă?" "Ce floare am mirosit" "Spune ce gust are?" 5.

are drept arii de stimulare concentrate pe următoarele domenii: stiinţ. iar printr-o atenţie şi orientare cu tact educativ. La toate grupele. Jocuri logico-matematice "Asează la căsuţa potrivită” "Şantierul de construcţii" "Trenul cu o diferenţă" "Ce piesă lipseşte?" Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător "Când se întâmplă?" "Să facem un tablou de iarnă" "După mine cine vine?" Jocuri de mişcare cu text şi cânt "Ursuleţul doarme" "Lanţul" "Dansul rozelor" "Ţăranul e pe câmp" Jocuri pentru însuşirea de comportare morală "Să sărbătorim ziua colegilor" "La teatru" "Avem oaspeţi la masă" Deşi activităţile sunt liber-creative. judicios folosite şi la aceasta vârstă. tocmai prin varietatea de organizare şi desfăşurare a acestuia. proiectată mental judicios. Jocuri pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului "Jocul mut" "Sus-jos" "Zboară . vor oferi fiecărui copil teren. fiecare copil va fi adus la nivelul de dezvoltare normală a unui copil de 5-7 ani. . educatoarea foloseşte o serie de metode specifice. Dacă sunt riguros organizate.educative pe "centre de interes". joc de masă. artă. Prin reducerea numărului de activităţi frontale dirijate în formarea ariilor de stimulare. trebuie să se remarce sub aspectul conceperii prin riguorozitate stiintifico-metodică.zboară" "De-a visul"etc. demonstraţia. dar oferă largi posibilităţi de manifestare liberă a copilului. cadru de manifestare larg. jocurile copiilor nu trebuie să fie privite ca o simplă joacă. conversaţia şi exerciţiul. copiii se manifestă liber. iar sub aspectul finalităţii practice prin maximă eficienţă formativă. în etapa consacrată jocului ca formă de activitate instructiv. favorabil.g. Acestea sunt explicaţia. Aceste arii de stimulare concentrează desfăşurarea jocului la libera alegere. contribuie la modernizarea şi restructurarea întregii activităţi educaţionale. jocuri cu rol. îndrumată diferenţial în funcţie de obiectivele stabilite. ocupaţiile ludice şi exerciţiile-joc.educativă. bibliotecă. Activitatea didactică de dimineaţă se desfăşoara pe sectoare. construcţie. totuşi. Aplicarea noii programe. cât şi formarea abilităţilor şi a comportamentelor după posibilitatea de acţiune a fiecărui copil. de natura activităţilor şi de individualizarea acestora. ci ca o activitate gândită. practică. deprinderi de muncă intelectuală. pe un subiect prestabilit. cu comentarea întregii activităţi instructiv. Jocurile propriu-zise. se oferă copiilor largi posibilităţi de achiziţii de cunoştinţe.

conduce la formarea reprezentării copiilor sub aspectele esenţiale ale cunoaşterii obiectelor. în special pentru aria "bibliotecă" sau a "jocului de masă". compară şi deosebeşte. anotimpurilor. subtema care preocupă saptamânal educatoarea . deprinderi care se formează. plantelor. se evită însuşirea mecanică de cunoştinţe. fără să strige sau să se producă zgomote. pentru a oferi copilului o adaptare individuală şi socială.grupa) eşalonate pe cinci zile lucratoare a saptamânii. grupe. Desfăşurarea ariilor de stimulare cum ar fi: Aria jocului cu rol. răspunzând tuturor centrelor şi conducând copilul spre o personalitate multilaterală. Aria ştiinţă. arii de stimulare. jucăriile trebuie să corespundă nu numai posibilităţilor de antrenare în diferite tipuri de joc. tema. Aria bibliotecă. În folosirea materialului se porneşte de la experienţa de viaţă şi limbaj a copiilor. consolidează şi verifică în acest mod educaţia.formarea deprinderilor de comunicare în mod liber între ei.O importanţă deosebită în desfăşurarea acestor activităţi. unelte. truse. Toate acestea sunt ca o completare a cunoştinţelor acumulate în cadrul activităţii frontale dirijate. prin antrenarea tuturor copiilor unui grup. Îmbinarea activităţilor pe microgrupuri cu activitatea comuna oferă condiţii de realizare a obiectivelor pe care activitatea individualizată nu le poate realizat total. dar şi a vârstelor şi nivelului de dezvoltare psihică a copiilor. Educatoarea va aprecia modul de desfăşurare liberă dirijată sau semidirijată. pentru a face legatura cu învăţarea de tip şcolar. materiale. de a ştii uneori să uite de sine pentru a înţelege şi a se ajuta reciproc. la deschiderea spre lumea socială. . materialul cu care copilul emite judecăţi. Educatoarei i se oferă ocazia de a constata priceperile şi deprinderile formate. Aceste structuri de activităţi promovează jocul ca activitatate fundamentală şi asigură: . în cadrul ariilor de stimulare. pun in mişcare sensibilitatea şi activitatea copilului. a descoperirii unor valenţe proprii a subiecţilor. . Aria jocului de masă. animalelor. . de a-şi distribui şi asuma roluri astfel încât fiecare să aibă acces la interpretare. Deosebit de important penrtu eficieţa activităţii educative este deci ca alegerea metodelor didactice să fie corelată cu mijloacele utilizate . decizii. Desfăşurarea jocurilor pe arii de stimulare asigură o strânsă legatură între ceea ce se lucrează pe microgrupuri şi în comun. a unui material variat şi adecvat. precum şi lacunele acestora. zgomote de cooperare cu partenerii de joc.[7] Prin manipularea jucăriilor. unor deprinderi de a-şi lua singuri jucăriile sau alte materiale şi de le reaşeza în ordine la locul lor.formarea unor deprinderi de conduită ale copiilor în timpul jocului. având posibilitatea să se definească elementele specifice prin care trebuie să intervină în îndrumările individuale necesare. să se creeze spaţiu suficient. a folosirii unei game variate de materiale din natură sau confecţionate de copii. Alegerea ariilor de stimulare se face în funcţie de obiectivele pe care dorim să le realizeze copilul (a centrului de interes. care definite şi bine echipate. Prin folosirea.iar locul şi rolul acestora să fie bine cunoscut şi fructificat . iar copilul este mai activ şi învaţă din plăcerea de a se juca. Ele asigură trecerea de la viaţa instructivă. vârstelor. are organizarea sălii. a spaţiului grupei pe centre de interes (arii de stimulare). învaţă să asculte şi să se concentreze. cunoştinţe. În organizarea ariilor de stimulare este necesar să se ţină seama de zona de desfăşurare. egocentrică.accesul liber şi direct la jucării.

1.2.3. FORME DE ORGANIZARE Organizarea frontala asigură un câmp unitar pentru toţi preşcolarii in predareinvăţare ,in realizarea obiectivelor comune(gândite pentru nivelul minim,accesibil tuturor copiilor din grupă ).Printre avantaje amintim faptul că această formă,modalitate de organizare asigură conducerea concomitentă a tuturor preşcolarilor ,receptarea sistematică şi consolidarea cunoştinţelor de către toţi copiii.Printre dezavantaje se numără caracterul magistrocentrist şi dirijist al predării-invăţarii insuficientă luare in considerare a particularităţiilor individuale –al ritmului de muncă al preşcolarilor al nivelului de pregătire anterioară.Depăşirea acestor limite presupune căutarea unor soluţii – (Cristea ,pag.187.1997) -stabilirea unor relaţii de tip nou intre educator şi educat ,prin utilizarea mai intensivă a metodelor euristice - deschiderea strategiilor instruirii directive la nivelul unor proiecte pedagogice de tip curricular care vizează perfecţionarea tuturor componentelor procesului de invăţământ -organizarea unor grupe de studiu mobile activate in condiţii stimulative reale -perfecţionarea comunicării pedagogice subiect –subiect atât la nivelul unor circuite verticale (profesor-elev )cât şi la nivelul unor circuite orizontale (elev-elev) - adaptarea stilului educaţional al educatorului la condiţiile colectivului grupei . -respectarea integrală a ritmului de muncă propriu al fiecărui preşcolar ,valorificabil in contextul unor strategii de predare –invăţare –evaluare ,active perfectibile in sens curricular. Organizarea pe grupe este o creaţie a curentului socio-centrist promovat la inceputul sec XX..Oferă preşcolariilor posibilitatea de a utiliza mai mult relaţiile interpersonale in rezolvarea unor sarcini de invăţare .Odată cu teoriticienii şcolii active ,diverse forma de muncă in echipe sau grupuri au fost instituite in scopuri propriu-zis didactice . Dincolo de faptul că in cadrul acestei forme de organizare unii preşcolari pot rămâne pasivi şi pot folosi rezultatele obţinute de ceilalţi ,intâlnim mai multe aspecte positive –posibilitatea de cooperare şi control reciproc-stimularea educaţiei intelectuale in condiţii de acţiune intensive pernanentizată la nivelul dezvoltării operaţiilor gândirii

resurselor creative alepreşcolarilor,interiorizarii motivelor invăţării,stimularea educaţiei morale ,cu efect in planul comunicarii sociale . In cadrul grupului ,preşcolarul,asociat al colegilor săi scapă de situaţia copleşitoare de a se găsi faţă in faţă cu educatorul .El este implicat in proiecte ,este stimulat să se exprime ,să ia iniţiativă şi să devină ,prin urmare ,active.Copilul capătă astfel experienţa colaborării şi experienţa morală a realaţiei cu ceilalţi.In plus mulţi preşcolari se simt mai in siguranţă mai confortabil vorbind intr-un grup mai mic.Fiinţele umane au o natura sociala,invaţă jocuri interactive in cadrul grupelor se pot oferii oportunităţii –copiii le pot arata celorlalţi ceea ce ştiu ei,cum s-au documentat, in ce maniera au tratat sarcina de lucru. Importante sunt rolurile şi pe care le pot juca elevii in cadrul grupelor din care fac parte.Nu mai puţin importantă este folosirea in pereche a metodei rezolvării de probleme in grupa A. WHIMBLEI descriu aceasta tehnica care presupune invăţarea in pereche, prin rotaţia rolurilor.Aceasta metoda angajează şi activează mai mult preşcolarii si-i determină să se automomitorizeze şi autoevalueze oferind un feed-back operativ. Perechile de preşcolari pot descoperii erorile şi conceptele lipsă exteriorizând gândurile ideile care apar in timpul procesului de rezolvare de probleme a rezolvării sarcinilor didactice iar educatorul poate să observe fiecare pereche să monitorizeze progresul şi să furnizeze feed-beack-ul acestui process. Configuraţia unei grupe de preşcolari variază ,educatorul ajustează mărimea şi relaţiile dintre membrii grupului in accord cu scopul unităţii de invăţare, materialele disponibile şi timp.Atunci când educatorul formează grupe de copii in vederea rezolvării unor sarcini didactice, el poate acţiona in două moduri-fie lasă copiilor iniţiative de a forma grupele(grupuri informale, care se forează pe baza relaţiilona de simpatie sau in funcţie de interesul şi dorinţa de a realiza sarcina propusă), după criterii ca ordinea alfabetică ,aptitudini ,locul ocupat in grupă ,grupări după un criteriu specificat prin tragere la sorţi sau prin numerotare grupări prin desemnare (desemnarea se realizează de obicei după responsabilităţiile sau atribuţiile preşcolariilor ),grupări pe baza de voluntariat ,grupări cu restructurări progresive. Organizarea individuală evoluează de la soluţia extremă in cadrul căreia fiecare educator lucrează cu câte un preşcolar ,in ritmul acestuia din urmă, spre strategiile instruirii diferenţiate care angajează un ansamblu de procedee precum- fişe de muncă individuală ,sarcinile de invăţare individualizate in mediul şcolar sau extraşcolar . Ca avantaj se remarcă respectarea particularităţilor individulae şi respectarea ritmului de lucru al fiecărui copil,iar ca dezavantaj –limitarea posibilităţilor de aplicare a acestei forme de organizare deoarece necesită un consum .mare de timp .Activitatea individuală realizată personalizat propune teme diferite adaptate particularităţiilor fizice şi psihice şi ritmului de muncă propriu fiecărui preşcolar.Proiectarea unei instruiri diferenţiate presupune combinarea muncii frontale cu cea de grup şi individuală care sporeşte eficienţa procesului de invăţământ.Individualizarea instruirii este aceea calitate a procesului de invăţământ care presupune orientarea strategiei pedagogice in direcţia cunoaşterii şi valorificării depline a potenţialului psihopedagic şi social al fiecărui copil. Invidualizarea vizează introducerea unor unităţi de instruire in favorarea celor care au conoştinţe reduse sau a celor cu deprinderi bine consolidate, oferă posibilitatea de a lucra in anumite momente in condiţii care îi convin personal subiectului permite parcurgerea

materiei intr-un ritm determinat , specific structurii psihice a subiectului punându-i acestuia la dispoziţie mai multe mijloace de instruire din care să poata alege.

.

dar nu se stie unde se afla frontiera dintre . Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive. fie la nivelul enuntului. Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comporta un aspect înnascut si unul dobândit. deci. limba este un sistem de semne organizate riguros si determinate de scopul suprem al comunicarii umane. Învatarea se întemeiaza. fie la cel al unitatii de comunicare.Dezvoltarea limbajului si pregatirea pentru scoala Prin natura ei. Acestea si-i le va perfectiona si constientiza odata cu regimul scolar care utilizeaza functia metalingvistica si prin aceasta traducem în limbaj didactic o realitate instrumentala abstracta. fara a realiza o delimitare neta a acestor doua faze. la o analiza atenta. Din acest unghi. la vârsta când i se formeaza primele abilitati de comunicare. devine vizibila organizarea materialului de constructie. pe achizitiile spontane din anii prescolaritatii.

Grija pentru însusirea si folosirea corecta a limbii se coreleaza cu preocuparea pentru depistarea si cercetarea tulburarilor de vorbire. lexicale. învatarea orala a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învatarea cititului si scrisului. al comunicarii orale. acestea se materializeaza. a limbajului. ca dezvoltarea vorbirii copiilor. în perioada prescolaritatii copilul învata limbajul prin care îsi exprima dorintele nevoile. limbajul capata noi valente si permite copilului sa realizeze relatii complexe cu . al expresivitatii vorbirii. de aceea învatarea limbajului si a anumitor forme de rationament sunt posibile numai atunci când aceste functii au atins un anumit grad de dezvoltare si maturizare. Limba de "neînlocuit cu alta" (George Sion) este un fagure de miere filtrat prin raze de suflet si "curge prin veac pentru a ajunge în viers o nuanta de graiuri si cuminti" (Tudor Arghezi). Functiile mintale apar si se maturizeaza diferit. are loc sub influenta mediului si a educatiei. sub aspect al structurii gramaticale. morfologice si sintactice). în special. limbaj exterior. pe baza experientei cognitive capatate. Este cunoscut faptul ca formarea capacitatilor operationale si functionale reprezinta o problema importanta în cadrul formarii intelectuale. Functia esentiala a limbajului este comunicarea.ele". Cercetarile psihologice au aratat. Respectând obiectivele sub aspect fonetic. sub aspect lexical. intentiile sale. În gradinita. în procesul relatiilor copil-copil si copil-educatoare. Însusirea limbii materne se realizeaza prin respectarea unor reguli (fonetice. gândirile. Însusirea limbii materne reprezinta un element esential pentru asimilarea de cunostinte. si totodataparticularitatile psihologice ale limbajului cu ceea ce este caracteristic în acest sens. pentru formarea deprinderilor si priceperilor. iar experienta muncii didactice din gradinita confirma. Acest lucru se realizeaza cu efîcienta optima în cadrul întregului program din gradinita. este firesc sa fie asa. Copilul vine în gradinita cu anume competenta lingvistica. se realizeaza. pentru ca o noua achizitie se cladeste pe un sistem de cunostinte si deprinderi sedimentat deja si nu pe un teren gol. Fara limbaj nu este posibila gândirea si învatarea. cu cele doua aspecte: limbaj interior. garantia integrarii sociale si conditie a dobândirii performantei lingvistice. La vârsta prescolara. emotiile.

sa-si exprime ideile si starile ulterioare. sinteza. În procesul instructiv-educativ. Prin intermediul limbajului. sa-si organizeze activitatea psihica. numai daca în aceasta relatie copilului îi va fi satisfacuta curiozitatea si daca va gasi raspuns la atâtea "necunoscute" ale realitatii cu care vine în contact. ceea ce contribuie la sistematizarea si la complicarea conditiilor interioare de formare a personalitatii. mijloc de cunoastere. fie prin cele ocupationale. Interactiunea cognitiva verbalizata a educatoarei cu copilul va fi cu adevarat formativa. fenomenelor. prin intermediullimbajului se realizeaza transmiterea cunostintelor cu noi reprezentari. comparatie etc. În procesul comunicarii cu adultul. Interventia adultului asupra dezvoltarii vorbirii copilului se face fie prin canalele verbale. dar si sa înteleaga si sa acumuleze informatii. educatoarea face cunoscut copiilor denumirea lucrurilor. . a legaturilor cauzale dintre acestea. Cu ajutorul limbajului se formeaza si se organizeaza sisteme în care sunt integrate cunostintele. Prin intermediul limbajului. copilul foloseste acelasi limbaj. exersarii sau executarii unor sarcini. a gândirii cu procesele ei (analiza. dar este original dupa felul cum gândeste.). limbajul este mijloc de comunicare.adultii si cu ceilalti copii. Educatoarea realizeaza prin comunicarea cu copilul stimularea proceselor psihice. copilul isi dezvolta propria-i experienta si mai cu seama învata din experientele altora. în special prin cele de organizare a jocului.

6 .

7 .

8 .

9 .

10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful