PREFAÞÃ

Tomul I al Etimologicului ieºind întreg la luminã, Academia Românã, sub auspiciile cãriia este pusã lucrarea de cãtrã augustul întemeietor, s-a crezut datoare în sesiunea generalã din 1887 a-ºi spune cuvîntul în aceastã privinþã, dentîi prin raportul secretarului general, apoi prin comisiunea aleasã pentru a rãspunde la acel raport. În loc de prefaþã, extragem pasagele corespunzãtoare din raportul d-lui Dim. A. Sturdza, ca secretar general, ºi din rãspunsul d-lor G. Bariþ, N. Kretzulescu ºi A. Odobescu, cei trei membri ai comisiunii. Din raportul d-lui Dim. A. Sturdza: „Astãzi avem înaintea noastrã întîiul volum al Marelui Etimologic. Din acest volum putem vedea, judeca ºi apreþia atât însemnãtatea ideii Maiestãþii Sale Regelui cât ºi erudiþiunea, pãtrunderea ºi munca pe cari d-l Hasdeu le pune în executarea acestei lucrari. Magnum Etymologicum Romaniae nu este un simplu dicþionar, redactat dupã modul dicþionarelor de pînã acuma. Este o lucrare unicã în felul sãu. D-l Hasdeu a cuprins înþelesul intim al ideii M.S. regelui ºi, a conceput un plan de executare foarte vast ºi cu totul nou ºi original. Cuprinsul lucrãrii este precizat chiar pe titlu prin cuvintele: Dicþionarul limbei istorice ºi poporane a românilor, de unde se vede cã Magnum Etymologicum Romaniae va cuprinde în ºi ne toatã limba românã în manifestãrile ºi formele ei istorice, poporale ºi dialectale, aºa dupã cum se gãseºte în cãrþile vechi, în literatura poporanã scrisã ºi nescrisã ºi în vorbirea vie a poporului. Acesta este fondul comun, este baza din care se formeazã limba literarã, destinatã a exprima toate cugetãrile ºi toate manifestãrile civilizaþiunii naþionale. Din relaþiunile pe cari d-l Hasdeu ni le-a prezentat în cei doi ani precedenþi, am vãzut cum s-a strîns materialele din cari se formeazã aceastã lucrare monumentalã asupra limbei noastre. Cele patru fascicole publicate pînã acuma aratã cum lucrarea se executã. Din partea publicatã se vede cã Magnum Etymologicum nu cuprinde numai însemnarea cuvintelor cu arãtarea etimologiei lor. Fiecare cuvînt formeazã o monografie în care sînt înºirate originile ºi istoricul întrebuinþãrii lui, precum ºi toate funcþiunile lui în observaþiunile, obiceiurile, credinþele, superstiþiunile poporului, de unde rezultã cã acest dicþionar este o enciclopedie naþionalã în care sînt aratate ºi explicate toate manifestaþiunile spiritului poporului nostru. Astfel lucrarea d-lui Hasdeu ocupã în studiile noastre filologice un loc de o însemnãtate foarte mare. Prin ea se va da un impuls puternic a studia în toate direcþiunile psihologia poporanã a românilor. Uºor se va înþelege acum de ce Marele Etimologic trebuia sã se deosebeascã de forma obicinuitã a dicþionarului. În Dicþionarul d-lui Hasdeu fiecare cuvînt este tractat în forma unei mici monografii, care poate fi cititã ºi înþeleasã de fiecare. Prin aceasta Magnum Etymologicum va deveni o carte instructivã în care oricine va putea gãsi explicãri asupra oricãrui cuvînt; aceastã lecturã va contribui foarte mult la rãspîndirea cunoºtinþelor drepte asupra limbei ºi asupra poporului român ºi la înlãturarea multor idei greºite, cari sînt rãspîndite chiar între români, asupra manifestãrilor spiritului naþional. Dar Magnum Etymologicum va mai avea un alt rezultat: o cunoºtintã exactã a tezaurului limbei româneºti ºi a întrebuinþãrii lui. Avînd înaintea noastrã întîiul volum al Marelui Etimologic ºi apreþuind marea însemnãtate a acestei publicaþiuni, precum ºi onoarea ce face ea þãrii ºi Academiei, se deºteaptã în

PREFAÞÃ
noi simþãminte de adâncãrecunoºtinþã ºi de nemãrginit devotament cãtrã M.S. Regele, Augustul Preºedinte ºi Protector al Academiei; care a conceput ideea lucrãrii ºi a dat mijloace ca sã se realizeze, precum ºi simþãminte de iubire, de stimã ºi de mulþumire cãtrã colegul nostru B.P. Hasdeu, care ºi-a pus toatã activitatea sa spre a realiza aceastã lucrare, care va fi, cum a zis M.S. Regele, un momument neperitor pentru limba ºi cultura românã…” Din rãspunsul d-lor A. Odobescu, N. Kretzulescu ºi G. Bariþ: „În frunte vom pune ivirea primei manifestãri realizate din opera capitalã a secþiunii literare, cea dintîi peatrã din temelia limbei noastre acel lãstar rãsãrit din mãreaþa cugetare ºi din generoasa iniþiativã a Augustului nostru Protector ºi Suveran. Vorbim de primul volum, în patru fascicule, din Marele Etimologic al României. Colegul nostru, d.B.P. Hasdeu, carele a primit cu lãudatã semeþie sarcina acestei opere uriaºe, a lucrat în ultimii doi ani la dînsa astfel cum, ºi dacã am voi sã-i cãutãm cu tot dinadinsul defecte ºi lacune, abia am putea dibui pe ici ºi colea foarte uºoare ºi neînsemnate scãpãri din vedere, asupra cãrorã d-sa mereu revine cu completãri ºi adause. D. Hasdeu lucreazã la ea încet, ºi bine face; lucreazã cu prudenþa cuvenitã cînd are omul a purta cu sine un aparat de erudiþiune atît de greu ºi atît de complex. ªi totuºi pînã acum nu i se poate imputa cã n-a mers aºa de repede ca alte mari lucrãri de naturã analogã, executate prin þãrile culte ale Apusului. Pe acolo însã lexicografii de azi n-au decît a secera, a aduna în mãnunchi sau cel mult a prãºi în holdele literare semãnate de secoli de cãtrã predecesorii lor. Colegul nostru, putem zice, urmînd aceeaºi imagine, cã trage brazda ºi despicã ogor în þelinã. El însuºi v-a explicat mai cu de-amãnuntul cum ºi-a croit rãzoarele, cum îºi destupã rãdãcinile ºi cum, lucrînd mereu în trudã, îi rãsar în preajmã miile de preþioase floricele ale vechii noastre limbe, pe cari niciodatã el nu se îndurã a le lepãda în laturi. Sã-i mulþumim dar pentru a sa tot aºa de vîrtoasã cît ºi delicatã muncã; sã-i urãm pe timp îndelungat aceeaºi tãrie, aceeaºi stãruinþã, ºi totdeodatã sã-i ºoptim la ureche cã, ºi noi de aici ºi publicul de afarã, sîntem nerãbdãtori de a ne folosi cît mai iute de mîndra-i lucrare, sîntem doritori a-l vedea înteþindu-ºi vîrtutea ºi agerimea spre a ne da curînd cît mai mult rod se va putea…” La mijloc, între raportul secretarului general ºi rãspunsul comisiunii, autorul a rostit în sînul Academiei propria sa dare de seamã asupra mersului lucrãrii, care urmeazã mai la vale ca întroducere la tomul II. Aci mai avem însã ceva de adaos, ca întîmpinare la mãgulitoarea nerãbdare despre care vorbeºte comisiunea academicã. Doritoare de a ajunge pe toate cãile cît mai în pripã la treapta de culturã a surorilor sale din Occident, naþiunea românã– orice s-a zice– se miºcã zornicã, între celelalte tãrîmuri, ºi pe acela al filologiei. Cînd începusem noi mai anþãrþ, atunci cîntecele adunate în Ardeal de dd. Jarnik ºi Bîrsanu, în România de d. G.D. Teodorescu, nu ieºiserã încã la luminã, nici muzica poporanã de d. Vulpian, nici poveºtile bucovinene de d. Sbiera, nici studiile dialectale despre moþi ºi despre bihoreni de d. Frîncu ºi de d. Pompiliu, nici mai cîte altele. Apoi tot de atunci încoace sînt de înregistrat unele importante ediþiuni critice de texturi vechi, precum este Codicele Voroneþian, Psaltirea în versuri a lui Dosofteiu, Predicele lui Antim etc., iar din cercetãri curat ºtiinþifice, cîteva excelente disertaþiuni de d. L. ªãineanu. Dãcã nemic nu va veni sã împedece acest ager avînt, menit din ce în ce mai mult a prinde la putere, lucrarea Etimologicului va deveni ºi ea mai uºoarã, mai îndemînatecã, mai gata cu o oarã înainte.

B. P. H. 6
25 martiu 1887

DICÞIONARE ªI DICÞIONARE

INTRODUCERE LA TOMUL II
cititã denaintea Academiei Române în ºedinþa de la 13 martiu 1887

— Oare pîn-la ce literã ai ajuns? mã-ntreba într-o zi un bãrbat cu vazã în lume. — Hm! – rãspunsei eu printr-o altã întrebare– pînã la ce literã ai citit? Aci, fireºte, o mare încurcãturã, cãci omul meu cunoºtea cartea numai din zvon. Românul însã nu se prea încurcã mai niciodatã. Prefãcîndu-se cã n-a auzit întrebarea, el se apucã cu o mãiastrã uºurinþã a mã lãuda pe mine, a lãuda Etimologicul, a lãuda Academia, a lauda cîte-n lunã ºi-n soare, darã – fãrã un darã nu se poate – îºi încheie acatistul printr-un adînc suspin ºi o duioasã urare: — Numai sã-þi dea Dumnezeu ani mulþi ca sã poþi isprãvi!… A! Iatã ceva care trece peste competinþa mea ºi chiar peste votul unanim al înaltului corp academic. Ar fi de minune, negreºit, dacã stãpînirea ar putea sã vinã în parlament cu un proiect de lege prin care sã mã opreascã de a muri pînã la terminarea Etimologicului, ba încã sã-mi mai lungeascã zilele ºi peste litera z pentru ca sã fac un suplement. Nu ºtiu dacã þara ar cîºtiga prin aceasta; eu însã unul aº fi pe deplin mulþumit. Dar fericitele timpuri cînd se potcoveau purecii au trecut de mult. E foarte cu putinþã ca eu sã mor mîine sau poimîne, ºi-ntr-un asemenea caz, fãrã îndoialã, nimeni nu va zice: dupã ce a murit, cîte zile a mai trãit ca sã isprãveascã?… Ceea ce mã liniºteºte întrucîtva este cã paguba n-ar fi tocmai mare. În adevãr, dacã lucrarea mea nu e nici caldã, nici rece, aºa ºi aºa, cît duce ciurul apã, lesne se vor gãsi mulþi ca s-o urneascã mai departe; dacã însã, dinpotrivã, ea ar fi cumva atît de bunã încît anevoie sã se gãseascã cineva ca sã mã înlocuiascã la muncã, atunci oricît va rãmînea de la mine, un volum, douã sau trei, va fi un dar binevenit, o pîrgã nu de prisos pentru ºtiinþa în genere ºi pentru românime în parte. Punîndu-mã la mijloc între ambele ipoteze, eu îmi permit a crede cã opera mea, fãrã a fi ceva de toate zilele, nu este totuºi vreo grozãvie peste puterile oricui va întruni în sine un temei de cunoºtinþe istorice ºi filologice cu un dram de bun simþ ºi de bunãvoinþã. Cu asemeni cunoºtinþe filologice ºi istorice pe de o parte, cu bunãvoinþã ºi bun simþ pe de alta, nu va avea cineva, ca sã poatã merge înainte cu desãvîrºirea lucrãrii, decît sã se pãtrunzã de planul general, de marginile în cari el se desfãºoarã, de cugetarea cea cãlãuzã pe calea ce-l duce la capãt. Al meu în toatã puterea cuvîntului este numai acest plan prin care, dupã zisa d-lui Dimitrie Sturdza – eu izbutii „a cuprinde înþelesul intim al ideei M.S. Regelui” ºi pe care din capul locului îl încuviinþase Academia. În tomul I, pe cele 1120 de coloane, se vede deja destul de limpede chipul de realizare a acelui plan.

INTRODUCERE Dar ce zic? Nici acest plan, cu a cãrui paternitate aº vrea sã mã fãlesc, nu este al meu. El rezultã aproape întreg din starea actualã a ºtiinþei limbei. De nu l-aº fi zãmislit eu, trebuia s-o facã astãzi sau mîine un X sau un Y. Prioritatea este aci o simplã întîmplare, iar zãbava din partea altora nu e de mirare, deoarãce însãºi linguistica s-a nãscut abia de jumãtate de secol. Cîte ºi mai cîte de dres îi mai rãmîne de aci încolo! Dacã sarcina mea ar fi de a lucra un Etimologic al limbei franceze sau al celei germane ori italiene, este învederat cã aº avea la îndemînã un material însutit mai mare, studiat mai denainte de o pleiadã de cãrturari; povara, prin urmare, ar fi nespus mai purtãreaþã; dar sã nu se creazã cã atunci eu aº procede altfel decît acuma; sã nu se creazã iarãºi cã altfel aº procede cînd mi s-ar da vreun grai sãlbatec din Africa sau din America, lipsit de orice monumente, de orice culturã, de orice nãzuinþe literare; nu altfel aº procede, nu ºi nu, cãci planul – încã o datã - nu este o nepregetatã nascocire a crierului meu stãruitor, ci mi se împune vrînd-nevrînd din afarã prin ºtiinþa limbei. De la Bopp ºi Diez, de la Schleicher sau de la Curtius încoace, nici chiar un mic manual de gramaticã pentru clase primare nu se mai scrie aºa cum se scria altãdatã. Cu atît mai vîrtos este un abis între cea mai voluminoasã gramaticã a oricãrii limbi de pe la 1800 ºi între orice gramaticã ºtiinþificã de astãzi, fie ea ºi mai mititicã decît acea a lui Brachet. Cum darã se întîmplã cã numai d i c þ i o n a r u l n-a fãcut în principiu aproape nici un pas înainte? Nu vorbim nemic despre acele dicþionare aºa-zise practice, pe cari francezul pretinde a le purta în buzunar: „dictionnaire de poche” iar neamþul le þine în mînã: „Handwörterbuch”, unii ºi alþii servindu-se cu ele pentru a-ºi tãlmãci bine–rãu o frazã sau o vorbã strãinã; acele vocabulare elementare, cu ajutorul cãrora nu este de mirare dacã la noi unul din vulgarizatorii romanþurilor pariziene de pe la 1850 tradusese pe „plateau de Waterloo” prin „talerul de la Waterloo”. Despre asemeni ABC ai lexicografiei nu se vorbeºte. Nu vorbim iarãºi despre acele dicþionare aºa-zicînd imperative, prin cari un areopag oficial, o Academie Francezã sau o Academie della Crusca, se crede în drept a legifera asupra limbei curat literare a unei naþiuni, fãcînd din grai un fel de selecþiune nu naturalã, ci de tot artificialã, cel mult artisticã. Este un gust, iar despre gusturi nu se disputã. Noi avem aci în vedere numai L e x i c a t o t i u s l i n g u a e, numai T h e s a u r o s, numai acele repertorii colosale, pe cari Littré le defineºte: „un enregistrement très étendu des usages de la langue, enregistrement qui, avec le présent, embrasse le passé”. Sã luãm excelentul dicþionar latin al abatelui Forcellini din secolul trecut ºi sã-l punem alãturi cu cea mai nouã mare operã lexicograficã: A new english dictionary on historical principles”, pe care de la 1884 încoace a început a o publica James Murray, dupã ce în curs de 25 de ani o societate întreagã îi adunase ºi-i grãmãdise materialuri peste materialuri. Înþelegem ca Forcellini sã nu ne dea altceva decît clasicitatea latinã, cãci „populus romanus” nu mai trãieºte, graiul lui cel viu s-a metamorfozat de veacuri în dialectele romanice de astãzi, fãrã a ne fi lãsat mai nici o urmã proprie; cîntecele sale, povestile, ghicitorile, boacetele, rîsuri ºi plînsuri, totul s-a prãbuºit acoperindu-se cu

8

INTRODUCERE giulgiul uitãrii. Dar oare în aceeaºi poziþiune se aflã Murra? El are a face cu cea mai junã din naþiunile cele mari ale Europei, o naþiune plinã de sucul vieþei, o naþiune cãriia i se datoreazã însuºi cuvîntul f o l k l o r e, care însemneazã toate prin cîte se manifestã spiritul unui popor, obiceiele lui, ideile-i despre sine-ºi ºi despre lume, literatura lui cea nescrisã, mii ºi mii de trãsure caracteristice cu rãdãcini în inimã ºi cu muguri în grai. Ei bine, cãrturãria englezã veche ºi nouã se gãseºte la Murray, dar poporul englez – nu. Popor! iatã ceea ce deosebeºte pe ºtiinþa limbei, nãscutã în secolul nostru, de acele studii linguistice de altãdatã, cari n-au lipsit pe ici, pe colea, nici chiar în negura veacului de mijloc. Oare de ce nu s-a putut plãsmui aceastã ºtiinþã în minþile cele semizeeºti ale unor uriaºi ca Aristotele sau ca Bacon? de ce? Fiindcã oricare naþiune ceva mai înaintatã se credea pe atunci a fi prea superioarã celorlalte mai puþin dezvoltate ºi fiindcã în fruntea fiecãrii naþiuni se pãuna cîte o clasã socialã rãdicatã cu mult mai pe sus de straturile cele de jos, crezîndu-se datoare a le despreþui ºi a nu le bãga în seamã, dupã cum strãlucitul pãun – se zice – nu se uitã niciodatã la picioarele sale, cãci sînt aspre ºi întunecoase. Sub o asemenea aristocraþie între naþiuni ºi sub o asemenea aristocraþie între clase, orice altã ºtiinþã sau artã putea sã propãºeascã, dar nu linguistica, al cãriia material brut se aflã mai-mai întreg în cãtune, în colibe, în bordeie, nu în palaturi. Se crede cum cã creºtinismul ar fi dat naºtere ºtiinþei limbei. O spuserã odatã Pott ºi Max Müller; de atunci o tot repetã alþii. În adevãr, nemine înainte de Crist n-a ºters deosebirea dintre om ºi om, înfrãþind pe ºerb ºi pe stãpîn, pe elin ºi pe barbar. Dar vorba românului: Vodã vrea, Hîncu ba; una a fost cugetul Mîntuitorului, ºi alta a hotãrît Papa. În locul graiurilor celor vii, pe cari erau trimiºi sã le înveþe apostolii, eclezia ulterioarã a încãrcat omenirea, ca un soi de monopol, cu cîteva limbi moarte ºi prohodite, mai ales ebraica, greaca ºi latina; în locul frãþiei evangelice, cîrja Sfîntului Petru a concurs la desfãºurarea ºi creºterea acelui feudalism, care turtea sub cãlcîie elementul poporan; contra limbilor celor rãposate, contra nemicirii morale a gloatelor, dacã protesta cineva, apoi numai doarã ereticii, numai doarã acei pretinºi schismatici, pe cari îi spulberau fulgerele Vaticanului. Este adevãrat, de trei ori adevãrat, cã lui Crist i se datoreazã principiul metafizic al ºtiinþei limbei; naºterea ei însã, întruparea-i cea pipãitã, nu putea fi opera papilor, ci este rezultanta spiritului celui egalitar, care de un veac ºi mai bine pregãtise Revoluþiunea francezã ºi pe care Revolutiunea francezã l-a transmis înjghebat ºi întãrit secolului nostru. ªi fãrã a se fi dezgropat limba sanscritã, deºi poate ceva mai anevoie, linguistica trebuia sã se nascã din datã ce au devenit egale denaintea ºtiinþei limbile cele mai culte cu graiurile cele mai necioplite, iar toþi cetãþenii, de la vlãdicã pînã la opincã, egali pe tãrîmul politic. Linguistica fusese prevãzutã abia pe la începutul secolului trecut de cãtrã marele neapolitan Giambattista Vico, care trãsese cel dentîi luarea-aminte asupra literaturei poporane, asupra idiotismilor vulgului, asupra acelei împregiurãri cã fiecare popor posedã cîte o enciclopedie a sa oarecum instinctivã, o logicã a sa, o psicologie a sa, o geografie, o cosmografie, o astronomie etc., cari toate constituã o nepreþuitã comoarã a cugetãrii sub învãliºul graiului. Un mare dicþionar în care poporul nu este cuprins c e l p u þ i n tot, pe atîta pe cît se cuprinde acolo statul major al naþiunii, în care, o odã sau un sonet nu primesc

9

INTRODUCERE în clubul lor un cîntec bãtrînesc sau o doinã, în care citaþiunile dintr-o nuvelã s-ar crede pîngãrite alãturi cu citaþiuni dintr-un basm, în care ar fi un scandal nesuferit de a se întîlni laolaltã un vers din Vicleem cu o strofã dintr-o tragedie, ºi–n care se descrie menuetul, dar nu se pomeneºte „ca la uºa cortului”; un asemenea mare dicþionar este un anacronism astãzi, cãci ºtiinþa limbei urmãreºte cu stãruinþã evoluþiunea vorbei nu într-o seamã de capete alese, nu în individualitatea cutare sau cutare, nu în cercuri sociale restrînse, ci tocmai în popor mai pe sus de toate. Sã constatãm însã cã linguistica este oarecum ea însãºi de vinã dacã g r a m a t i c a a mers cu mult mai rãpede decît d i c þ i o n a r u l. Preocupaþiunea aproape exclusivã a corifeilor ºtiinþei a fost în trecut ºi nu înceteazã încã de a mai fi curat gramaticalã. Dupã aºa zisa „ºcoalã gramaticalã veche” urmeazã aºa-zisa „ºcoalã gramaticalã noauã”; dar „altgrammatische Schule” ºi „neugrammatische Schule” sînt ambele deopotrivã „grammatische Schule”. Mulþumitã acestei griji unilaterale, gramatica a fãcut paºi gigantici; dicþionarul însã a rãmas departe în urmã, profitind întrucîtva abia-abia sub raportul fonetic ºi morfologic. Lexicografii au început a întemeia derivaþiunea materialã a vorbelor pe corelaþiunea regulatã a sonurilor ºi au început a da loc printre cuvinte elementelor celor formative ca prefixuri sau sufixuri; dar atîta e tot. Modelîndu-se dicþionarul dupã gramaticã, s-a scãpat din vedere cã sfera d i c þ i o n a r u l u i e cu mult mai vastã decît acea a g r a m a t i c e i. S-a zis adesea cã cuvîntul rezultã din trei factori quintesenþiali: son, formã ºi sens. Cînd noi rostim „fac”, înºirãm s o n u r i l e f, a, c, a cãrora unire f o r m e a z ã un verb la prima persoanã a prezintelui indicativ, avînd s e n s u l cutare. Din cei trei factori, cu sonul se ocupã în acelaºi grad gramatica ºi dicþionarul, cãci el este rudimentul oarecum zoologic al graiului, prin care limba umanã nu se deosebeºte în principiu de miorlãitul pisicei sau de ciripitul vrabiei. Rãmîn forma ºi sensul. Gramatica are a face în specie cu forma, iar cu sensul numai întru cît se atinge de relaþiuni logice între o formã ºi alta. Cele douã ramure proprii ale gramaticei sînt morfologia ºi sintaxa, ambele avînd de obiect forma ºi iarãºi forma, cãci orice categorie morfologicã, bunãoarã „j’ai dit”, este identicã în fond cu o construcþiune sintacticã: „ego habeo dictum”. În opoziþiune cu gramatica, dicþionarul are a face în specie cu sensul, obiect al doctrinei numite semasiologie; însã aproape tot pe atîta ºi cu forma, fãrã care rareori se poate limpezi înþelesul unui element lexic. Sensul cuvîntului izolat este pururea ºovãitor. Oare ce însemneazã „scap”? Negreºit, nu tot una în „s c a p teafãr din foc” ºi în „s c a p cãciula în puþ”. Sensul particular al lui „scap” în cazul cutare sau cutare se cunoaºte numai în frazã, în propoziþiune, în întrebuinþarea-i cea sintacticã. Totuºi, dicþionarul nu se mãrgineºte cu atîta, ci zgîndãreºte mai departe. El cautã sensul cel fundamental, din care sã se poatã desfãºura diverginþa între cele douã sau mai multe sensuri particulare, ºi-l gãseºte în prototipul latin vulgar „excapare”, compus din prepoziþiunea „ex” ºi din „capa = manta”, de unde derivã atît românul „scap”, precum ºi francezul „échapper”, spaniolul „escapar” etc. „Excapare” însemna literalmente „a ieºi din manta”, adecã pe de o parte: „a se dezbãra de ceva”, pe de alta: „a lasa jos”; în primul caz: „s c a p din foc”, în cel al doilea: „s c a p cãciula”. Dar la Stockholm sau la Moscva, într-o climã vitregã, acolo

10

INTRODUCERE unde nici chiar cojocul nu ajunge pentru a înfrunta nãvala crivãþului, s-ar fi dezvoltat oare vreodatã ideea de „scãpare” din acea de „ieºire din manta”? Ea nu putea sã se nascã decît într-o þarã de la amiazizi, unde mantaua este bunã din cînd în cînd la nevoie, dar mai adesea e nesuferitã în toiul cãldurei. La romani „capa” înfãºura tot corpul omului: „totum c a p i a t hominem”, dupã expresiunea lui Isidor. O purtau mai ales cãlãtorii plecînd la drum; ºi pe datã ce soseau la cineva, era obicei ca gazda s-o ia de pe umerii oaspelui, sã-l s c a p e de o asemenea belea: „aufertur capa”. Iatã-ne darã, pentru ca sã putem înþelege pe al nostru s c a p, siliþi a ne strãmuta în traiul intim al strãbunilor, în datinile lor, în folclorul Romei antice. ªi aºa este aproape totdauna. Gramatica cuprinde o parte dintr-o sferã foarte întinsã, pe care dicþionarul o îmbrãþiºeazã întreagã. Raportul sinoptic dintre ambele s-ar putea reprezinta prin urmãtoarea figurã, din care vedem totodatã cã gramatica nu numai se intercaleazã oarecum în dicþionar, dar încã – chiar cînd o considerãm îndeosebi – se întemeiazã pe el:

Prin „folklore” se înþeleg aci nu acele texturi poporane, cari sînt nu mai puþin trebuincioase gramaticei, fiind o preþioasã fîntînã pentru linguistica peste tot, ci se înþelege întregul trai prezinte ºi trecut al unui popor, viaþa lui materialã ºi moralã în treptata-i desfãºurare, cu toate ale ei multe ºi mãrunte. Cu cît acest trai ne este mai cunoscut, cu cît noi ni-l putem înfãþiºa într-un chip mai intuitiv, mai vãzut cu ochii, cu atît mai limpede ne dãm seamã de sensul cel mlãdios al cuvintelor. Cine oare n-ar pricepe ºi mai bine naºterea logicã a lui s c a p din „excapo = ies din manta”, dacã ar avea denainte-i chiar imaginea acelei mantale, care înfãºura pe drumeþul roman obosit? Un dicþionar e dator, dupã putinþã, a-ºi împinge cercetãrile pînã la acea mar-

11

INTRODUCERE gine extremã, cãci þinta lui, în starea actualã a ºtiinþei, este de a ne împãrtãºi în istoria fiecãrui cuvînt genezea totalã a unei asociaþiuni de idei. Pe lîngã „capa”, poporul roman mai avea ºi alte feluri de mantale, numite „lacerna”, „birrus”, „sagus”, „mantum” etc. Putem noi oare cunoaºte cu deplinãtate pe una din ele, dacã nu o ºtim deosebi de celelalte? ªi nu numai cînd e vorba de lucruri, ci nu mai puþin ºi-n privinþa cea imaterialã a simþimintelor ºi a speculaþiunilor intelectuale, orice grai, fie cît de necioplit sub raportul literar, posedã pentru orice categorie o seamã de sinonimi, pe cari le distinge unele de altele, fiecare din ele avînd o nuanþã proprie ºi dînd naºtere unor derivate diferite, uneori chiar diverginþi. Altceva este „scap” ºi altceva sinonimul „mîntuiesc”, derivat din „mantum”, adecã din aceeaºi noþiune fundamentalã ca ºi „capa”. Deminutivul „mantellum” ne apare deja la Plaut (Capt. III, 3, v. 5-6) cu sensul de „scãpare”: „Nec mendaciis subdolis mihi usquam m a n t e l l u m est meis, Nec sycophantiis, nec fucis ullum m a n t e l l u m obviam est…” „Mîntuiesc”, care n-are a face cu maghiarul „menteni”, este format din latinul „mantum” ºi însemneazã literalmente „acopãr cu o manta”, de unde pe de o parte sensul de „sauver”, pe de alta, la moldoveni, acela de „achever”, niciodatã „laisser tomber”, cãci la romani „mantum” era scurt ºi uºor, „breve amictum”, nu supãrãcios ca lunga „capa”. Fãrã sinonimicã, accepþiunea celor mai multe vorbe ne apare într-o umbrã în care ochiul zãreºte figurele, dar confundã feþele. De la Festus pînã la Suidas, de la Suidas pînã la Henricus Stephanus, de la Henricus Stephanus pînã mai în zilele noastre, dicþionarele cele mari se mulþumesc cu arãtarea sensului imediat vechi sau nou al unui cuvînt prin întrebuinþarea-i curat literarã într-o construcþiune sintacticã. Dar pînã ºi aceastã citare a texturilor este generalmente prea trunchiatã, uitîndu-se cã adesea înþelesul cel intenþionat al cuvîntului nu se lãmureºte fãrã un lung pasagiu reprodus in extenso. Littré cel dentîi a ºtiut sã citeze, ºi tocmai de aceea cel dentîi el a reuºit sã indice într-o mulþime de cazuri nu numai sensurile, dar pînã ºi nuanþele cele mai fine ale fiecãrui sens în parte. Graþie citaþiunilor bine alese, bine cumpãnite ºi bine clasificate, graþie totodatã unei pãtrunzãtoare ºi interesante sinonimice, opera lexicografului francez este nu numai un registru de consultat, ci pînã la un punct o carte de lecturã; pe cînd publicaþiunea englezului Murray se aseamãnã mai mult cu o diagramã: pe una o poþi primi ca pe acel tovar㺠cu care vorbeºti fãrã sã þi se urascã ºi – dupã zicãtoarea românã – vorba vorbã aduce; cealaltã este un fel de schelet, un specimen anatomic, o hîrcã cu oscioare numerotate într-un mod foarte simetric, pe care trebui s-o studiezi cîteodatã, dar cu care unei firi nervoase nu-i prea vine la socotealã a rãmînea singurã în odaie. Orice mare dicþionar al unei limbi ar trebui sã fie cartea de lecturã cea mai rãspînditã, cea mai atrãgãtoare, cãci acolo ºi numai acolo se aflã deplinul gnîqi seautÑn al unei naþiuni: „cunoaºte-te pe tine însãþi”. În loc de aceasta, ni se dã mai totdauna o stenografie de abreviaþiuni peste abreviaþiuni, un nãmol de terminologie scolasticã, un laconism pe care nu-l întrece nici chiar stilul telegramelor, neºte litere microscopice menite a face economie de hîrtie ºi a da ochilor orbul gãinelor, º-apoi unul ºi

12

INTRODUCERE acelaºi tipic monoton aplicat la biografia fiecãrii vorbe, deºi fiecare vorbã trãieºte ca o individualitate proprie. Toate astea sînt neºte pãcate moºtenite, în cari se rãsfaþã de bunã voie Murray, de cari într-o parte s-a scuturat Littré, ºi de cari n-a putut sã scape ilustrul Iacob Grimm în monumentalul sãu dicþionar german, deºi ne spune el însuºi cã ar fi dorit sã-i dea caracterul unei cãrþi de lecturã, astfel încît sã poatã fi citit ca o petrecere de familie serile pe la gura sobei. Tocmai aceasta aº vrea ºi eu, deºi strãduinþa e cam anevoioasã, cãci izbînda atîrnã nu de la talentul cel problematic al autorului, ci mai cu seamã de la temperamentul naþiunii cu care are a face. Un englez sau un german citesc ceasuri întregi, fãrã a moþãi, aceleaºi pagine cari ar adormi într-o clipã pe un francez, pe un italian, pe un român; iar ceea ce place naturei vioi ºi neastîmpãrate a ginþii latine poate sã se parã nu ºtiu cum ºi nu ºtiu ce duhurilor nãscute ºi crescute într-o altfel de atmosferã. Eu unul am lucrat ºi lucrez între români. Carte de lecturã pentru toþi fiii naþiunii, un mare dicþiodar, zãmislit ºi sãvîrºit dupã planul de mai sus, ar putea ºi-n ºcoalã sã înlocuiascã acele compilaþiuni adesea insipide, mai toate indigeste, prin cari un spirit fraged încã se dezgustã de citire, departe de a se instrui petrecînd sau de a petrece instruindu-se. Începînd de la clasele cele mai elementare ºi pînã la bacalaureat, fie pentru bãieþi, fie pentru fete, ar fi lesne de a spicui, potrivit cu vîrsta fiecãruia, cîte un ºir de cuvinte de o varietate extremã, cari nu numai sã placã ºi sã înveþe, dar în acelaºi timp sã atingã o þintã cu mult ºi mai înaltã: a sãdi pînã-n baierele inimei cultul raþionat al graiului pãrintesc… La întemeiarea Etimologicului, dorul augustului suveran, rostit de pe tribuna Academiei, a fost de a mîntui din peire „toate cuvintele vechi, cari altmintrelea vor fi perdute pentru generaþiunile viitoare…” Orice cuvînt oglindeºte un lucru, o fiinþã, o idee, o datinã; aceste lucruri, aceste fiinþe, aceste idei, aceste datine, eu m-am încercat ºi mã încerc a le apuca cîne-cîneºte din ieri ºi din astãzi al poporului român; dar pentru ca ele cu adevãrat sã nu fie perdute, pentru ca sã poatã rodi cu-mbelºugare în brazdele cele adînci ale zilei de mîine, mã tem a le da seci, sarbede, retezate, ci m-am silit ºi mã voi sili a le aduce palpitînde de viatã pe ogorul neamului românesc. NOUÃ PRESCURTÃRI:

G.D.T. = Teodorescu J.B. = Jarnik ºi Bîrsanu AMÙªI, adv.; à l'instant, tout à l'heure, justement. Sinonim cu ac u º i, de care însã poporul îl deosebeºte în mai multe privinþe: sub raportul formal, din a c u º i se face

13

deminutivul a c u º i c ã, pe cînd amuºi n-are deminutiv; sub raportul logic, numai amuºi poate sã însemneze „justement”. Frîncu-Candrea, Moþii, p. 47: „A c u º i = peste puþin, de ex.: a c u º i va fi anul de cînd ne-am vãzut; amuºi = tocmal, de ex.: amuºi e anul de cînd a venit la noi…” Amuºi derivã din a m u prin intensivul -º i , dupã cum „acuºi” vine din „acu-ºi”. Întrucît a m u este o formã contrasã din a c m u, în vechile texturi ne întimpinã a c m u º i, bunãoarã, chiar reduplicat, la Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 54): „…ce pentru tot folosul cel de obºte silind, zis-am ºi zic ºi nepãrãsit voiu zice cã lupul precum iaste adevãrat filosof, aºia ºi spre isprãvirea treabei aceºtiia harnic iaste, precum dovédele ºi argumenturile, pre carile a c m u º i – a c m u º i înaintea tuturor puindu-le, tot adevãrul lucrului vor mãrturisi…” Dicþionar ms. bãnãþean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 422): „A c u m u º. Statim. Confestim.” v. Acuºi. – Amu. AMUªULUIÈSC(amuºuluit, amuºuluire), vb.; flairer, suivre à la piste, dépister. Sinonim cu a d u l m e c. Provincialism din pãrþile Transilvaniei. Frîncu-Candrea, Moþii, p. 47: „a amuºului = a m i r o s i; se zice cu deosebire despre cîinii de vînat cînd dau de urma vînatului…” Maghiarul m e s s z e „ departe”, m e s s z e l á t n i „a simþi de departe”. v. Adulmec. – Aulm. AMÙT. – v. Amuþesc. AMUÞEALÃ. – v. Amuþire. AMUÞÈSC (amuþit, amuþire), vb.; 1. devenir muet, perdre la parole, se taire tout d'un coup; 2. rendre muet. Ca netranzitiv, a se face m u t; ca tranzitiv, a face m u t pe altul: astãzi am amuþit de frica ta, dar mîine te voi amuþi eu pe tine. Românul amuþesc corespunde italianului a m m u t e s c o = lat. vulg. a d m u t e s c o, pe cînd spaniolul „enmudecer” reprezintã un prototip „immutescere” (Cihac). Amuþire pentru gurã este ca a s u r z i r e pentru urechi, o r b i r e pentru ochi etc. Coresi, 1577, ps. XXXVIII:

AMUÞÈSC
„…amuþii mieu…” ºi nu deºchiºŠ rostulŠ „…o b m u t u i meum…” et non aperui os

la Dosofteiu, 1680: „amuþât-am ºi n-am deºchis rostulŠ mšeu…” Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 127): „dinþii vorovitorilor dupã voe sã sdrobascã, limba vicleanã ºi mincinoasã sã amuþascã, ºi uréchia de linguºituri priimitoare sã asurzascã…” Descîntec „dintru iele”, dupã cum se rosteºte în Ardeal, pe la Nãsãud (A. Pop, c. Sîn-Georgiu): „Dše ocš m-o orbgit, Dše nas m-o cîrnšit, Dše gurã m-o amuþît,, Dše urecš m-o asurdzît, Dše mînurš m-o lšegat, Dše peiºcšoare m-o-mpcelšecat…”
(cfr. ªaineanu, Ielele, p. 11)

Ca boalã, dupã medicina poporanã, amuþire se datoreºte i e l e l o r. „Cine a vãzut ielele fãcînd hore noaptea prin poieni ºi cîntînd, dacã o va spune, amuþeºte” (C. Petrescu, Muscel, c.Rãdeºti). Poporul zice cã ielele umblã mai mult noaptea cîntînd, ºi dacã se-ntîmplã sã chieme pe cineva pe nume ºi acela le rãspunde, amuþeºte…” ( D. Poppescu, Dîmboviþa, c. Bãleni-Sãrbi). „Între ocãri de-ale poporului: Amuþire-ai sã amuþesti! Cãdea-þi-ar limba!…” (G. Dobrin, Fãgãraº, c. Voila). Fãrã a fi bolnav, amuþeºte cineva pe o clipã cînd se sperie, cînd e biruit de sfialã, cînd resimte o puternicã zguduire sufleteascã. I. Vãcãrescu, p. 40: „Spui, cer, chem, cînt numele tãu; Dar cînd te-ntîmpin undeva, Rîd, plîng, încep a tremura; ªi gat-a fi prea vorbitor, Vrînd mil-a-þi cere l-al meu dor, Cînd sînt aproape sã-ndrãznesc, Cuvîntu-mi piere, amuþesc…” Zilot, Cron., p. 118:„Ce mai rãu la un pãmînt sau la o stãpînire decît sã fie fãrã putere de arme ale ei ºi fãrã bogãþie a caselor boiereºti, precum ajunse ticãloasa Þarã Româneascã de la o vreme încoace din zavistia grecilor, precum am arãtat? Deci dintr-aceasta amuþirã bieþii boieri cei iubitori de patrie (las pre cei rãi ºi vînzãtori, ei ºi fireºte rãi), neavînd în ce se rezema; aceasta îi fãcu de-ºi pleacã capul la toate buruienile…” Mai amuþeºte omul ºi atunci cînd îi este urît sã vorbeascã cu cineva.

16

AN În urmãtoarea doinã din Ardeal, în loc de amuþeºte ne întimpinã cu acest sens reflexivul s e m u þ e º t e: „Ba te-aud, bade, aud, Dar nu pot ca sã-þi rãspund, Cãci gura mi s-a m u þ i t, Fiind în casã c-un urît…”
(Tribuna din Sibii, 1886, p. 929)

În Banat se aude ºi forma a m u t, care se rapoartã cãtrã amuþesc ca „amurt” cãtrã „amurþesc”. Dicþionar ms. Lugoºean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 423): „A m u t. Obmutesco”. v. Amuþire. – Amuþit. – Mut. – Muþesc. AMUÞIRE (plur. amuþiri), s.f.; mutisme, perte de la parole. Sinonim cu a m u þ e a l ã , care însã exprimã mai mult o stare patologicã, ºi cu a m u þ i t u r ã , care cuprinde o nuanþã de despreþ. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 32): „macar cã rea iaste amuþirea din lipsa organelor de voroavã tocmitoare, dar încã mai rea iaste cînd purcéde din lipsa ºi neºtiinþa cuvintelor trebuitoare…” Antim, Predice, p. 91: „l-au lovit ºi cu palma preste obraz, ºi i-au pecetluit spurcata ºi clevetnica lui gurã cu a m u þ e a l a…” Jipescu, Opincaru, p. 39: „Rumâni[i] însã nu tac mult; s-ar bocãni d-ar pãtimi de a m u þ e a l ã; sînt glumeþi nevoie mare…” Dicþionar bãnãþean, ms. circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 423): „A m u þ i t u r ã. Vocis praeclusio”. v. Amuþesc. – -ealã. – -ire. – -turã. AMUÞIT, -Ã, adj.; part. passé d ’ a m u þ e s c: rendu muet. M u t într-un mod trecãtor. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 98): „ca cum ºi cu trupurile ºi cu sufletele amurþiþi ºi amuþiþi ar fi fost, prin cîtãva vréme între dînsele mare tãcére sã fãcu…” v. Amuþesc. AMUÞITURÃ. – v. Amuþire. ÀMZA, n. pr. m. – v. Hamza.
1AN

(plur. ani ºi ai), s.m.; l.an, année; 2. long intervalle de temps. Substantivul an, din latinul a n n u m, nu trebui amestecat cu adverbul a n = lat. a n n o, de unde a n þ e r þ = a n n o t e r t i o, despre cari vezi la locul lor. 17

AN În înþelesul strîns al cuvîntului, an este totalitatea timpului în cursul cãruia pãmîntul îºi sãvîrºeºte rotirea sa în giurul soarelui. Prin aceastã rotire se urmeazã una dupã alta cele patru mari schimbãri periodice: primãvarã, varã, toamnã ºi iarnã, cari în graiul vechi se numeau: v r e m i l e anului. Moxa, 1620, p. 346: „începu a podobi ceríul cu stéle ºi cu lucíaferi, cu soarele ºi cu luna, de se întrecú una cu altâ întru lauda cui le-au faptú ºi sã cunoascã oamenii v r e m i l e ailor…” Zicerea a n o t i m p sau a n u t i m p, pe care unii o urcã la epoca romanã (Cihac, I, 12), este un neologism nãscut nu demult la românii de peste Carpaþi printr-o traducere literalã din germanul „Jahreszeit”; cu toate astea, ea are sorþi de a se înrãdãcina în grai, lipsind un alt termen mai potrivit pentru noþiunea de „saison”. Într-un sens mai larg, se zice an numãrul de 365 sau 366 de zile, oricare ar fi punctul lor de plecare; iar într-o accepþiune familiarã, an este o vreme îndelungatã în genere. I. a n c a u n i t a t e d e t i m p. 1. î n l i t e r a t u r a p o p o r a n ã. Împãrþirea anului în l u n e, s ã p t ã m î n e, z i l e ºi n o p þ i se cuprinde în admirabila ghicitoare poporanã: „Am un copaci cu doisprece crãci; în fiecare cracã sînt patru cuiburi; în fiecare cuib sînt ºepte oauã, ºi fiecare ou are o parte albã ºi alta neagrã” (Sbiera, Poveºti, p. 322; cfr. Ispirescu, Ghicitori, p. 31). Aproape aceeaºi ghicitoare, dar mai putin ingenioasã, ne întimpinã: la spanioli: „Un árbol con doce ramas, Cada una tiene su nido, Cada nido siete pájaros, Y cada cual su apellido…” la portugezi: „Um’ árv’re com doze ramos, Cada ramo têin sê níinho, Cada níinho tríinta passaírinhos…” la italieni: „C'è un altero alberone Con dodici ramone: Ogni rama ha quattro cove, Ogni cova sette uccelli, Quest’è il fior de l'indovinelli…”
(Pittrè, Arch. delle trad. pop. II, 421; 111, 113)

18

E mult mai sarbedã ghicitoarea corespunzãtoare francezã: „un père a douze fils, chacun d'eux en a trente, moitié blancs, moitié noirs” (G.D.T., Poez. pop., 217).

AN Într-o variantã romãneascã a acestei ghicitori se zice: „douãsprece ramuri, jumãtate verzi, jumãtate uscate” (G.D.T., l. c.), înþelegîndu-se în prima jumãtate vremea de la „Dragobete cap-de-varã”, adecã de la 1 martiu, iar în jumãtatea cealaltã vremea de la „Sînt Andrei cap-de-iarnã", adecã de la 1 decembre. v. 1Andrei. – Dragobete. – Primãvarã. E caracteristicã prin spirit bisericos varianta bulgarã: „un arbore cu 12 ramure, pe fiecare ramurã cîte 4 cuiburi, în fiecare cuib cîte douã gãoci uscate” (³olakov, Sbornik, 1872, p. 119), adecã cîte douã zile de post. Ca unitatea cea mai lungã de timp, cãci „deceniu” sau „secol” sînt strãini poporului, anul se identificã cu însuºi t i m p u l, bunãoarã în locuþiunea e s t - t i m p = = e s t -an. De asemenea, an se ia ca sinonim cu v r e m e, de exemplu într-o doinã din Ardeal: „Mã cãznesc de este-o v r e m e Sã fac din pelinaº miere; El, pustiul, e tot fiere! Mã cãznesc de este-un an Sã fac din pelin zahar; El, pustiu,-i tot amar!…”
(G.I. Bibicescu, col. ms.)

Poporul însã face o deosebire esenþialã între v r e m e a d e a c u m ºi v r e m e a d e a p o i. Cea dentîi a fost totdauna cum este astãzi, ºi tot aºa o sã rãmînã pînã la judecata cea de pe urmã, cînd se va începe v r e m e a d e a p o i, ºi atunci, dupã zisa baladei Iovan Iorgovan: „Ce-am aflat ºi ce ºtim noi? C-o veni vremea d-apoi: C-o fi anul ca l u n a, L u n a c a s ã p t ã m î n a…”
(G.D.T., Poez. pop., 422)

Ca în generalitatea limbilor, românul asociazã des anul cu z i u a, nu cu l u n a sau cu s ã p t ã m î n a. Psaltirea ªcheianã, circa 1550 (ms., în Acad. Rom.), LX, 7:
„…anii lui pãrã la d z i în gintu ºi gintu…” „…a n n o s ejus usque in d i e m generationis et generationis…”

Prin an ºi z i l e îºi mãsoarã poporul suferinþele sale, cînd zice: „cîte z i l e într-un an”. „Cine m-aude cîntînd Zice cã n-am nici un gînd, 19

AN Dar atîtea gînduri am Cîte z i l e -s într-un an…”
(Retegan, Cãrþile sãteanului, 1886, p. 13)

sau: „Cîte z i l e -s într-un an, Atîtea nãravuri am…”
(Familia, 1886, p. 503)

„Blãstem: ducã-se cîte z i l e într-un an!” (G. Bottez, Iaºi, c. ªipotele; G. Bunescu, Tecuci, c. Brãhãºeºti). Printr-o altã asociaþiune între an ºi z i, un proverb adevãrat eroic sunã: „Decît un an cioarã, mai bine o z i ºoim” (Iordachi Golescu, Conv. lit., 1874, p. 72). Rareori anul se asociazã cu c e a s u l, ca într-un proverb foarte remarcabil: „Cînd va vrea norocul sã-ºi întoarcã pasul, Nu aduce anul ce aduce c e a s u l…”
(Pann, I,34)

Aceastã zicãtoare ne întimpinã deja la Miron Costin în Viaþa lumii: „Norocul, fãrã sã stea, îºi tot schimbã pasul; Anii nu pot aduce ce aduce c e a s u l…”
(Ap. Hasdeu, Rãzvan, ed. 3, p.180)

O gãsim apoi la Ianache Vãcãrescu, Ist. Otom. (Papiu, Monum. II, p. 278): „Aceea însã ce nu poate aduce ºi pricinui anii ºi strãdania, pricinuieºte cîteodatã c e a s u l ºi norocul…” Cînd trece ceva peste un an, românului i se pare a fi de o lungime extremã; aºa despre o soacrã se zice: „De te-ai coace-un an º-o v a r ã, Tot vei rãmînea amarã!…”
(Marian, Bucov. II,183)

Balada Þãranul ºi ciocoiul: „Nu te-ncepe c-un þãran, Cã º-aºa el þi-i duºman, Cãci þãranul cînd te bate, Zaci un an ºi j u m ã t a t e…”
(Col. l. Tr., 1882, p.154)

Balada Vîlcan: „N-am dat ochii cu Vîlcan De-i m a i b i n e d e u n an…” 20
(G.D.T., Poez. pop., 551)

sã se-nsoare. ªi s-a întors cu doi bani…” (Pann. II.AN Dar expresiunea poporanã simbolicã a unei durate afarã din cale este n o u ã ani. Nu se mai î n t r e a b ã anii…” (Pann. sau într-un mod nedeterminat. Bucov. p. cu „nouã raze ale soarelui”. Teodorescu. Un þãran din Ialomiþa: „Azi e Sîntu Neculai. e sinonim cu v r î s t ã sau – dupã cum se zicea în vechiul grai – cu c r e s c u t. Ion din St. 1620 (ms. a cerceta despre vrîsta cuiva se zice mai poporan: a î n t r e b a anii. 5) Raritatea unui fapt se exprimã prin locuþiunea: „într-un an o datã”. Rom. cã-i sãrbãtoare mare. Nedeterminat. cu „nouã zîne” etc. frate. 10): „vinŠ ele la noi î n t r -u n anu o d a t ã ºi lãcuescŠ 30 de zile cu noi…” Pluralul ani. mîndrul soare. nevastã. Proverb despre fete bogate: „Cînd vor fi la mijloc banii. I. II. paralelã cu „nouã þãri ºi nouã mãri”. În acest sens se poate întrebuinþa cu determinarea numãrului anilor. cînd e vorba de totalitatea timpului cît a trãit o fiinþã sau cît a durat un lucru.. e î n t r -u n an o d a t ã…” (T. Îmblã. c. la bisericã sã dãm o leturghie ºi sã ne rugãm lu Dumnezeu. Pe toþi nouã i-am spetit…” (Marian. ai. N o u ã ai Pe nouã cai…” Balada Mogoº vornicul: „N o u ã ani sã-i tot alungi ªi cu moartea sã-i agiungi!…” Proverb: „A lipsit de acasã n o u ã ani. 128) 21 . frate. Balada Ioviþã: „Oriºicît m-am ostenit N o u ã ai Pe nouã cai.. 73) Balada Soarele ºi luna: „Îmblã. Petru. Lupºanu). în Acad.

Aºa: „m-am însurat d e trei ani”. pînã în secolul trecut. 366: „el era tinerelŠ d e 7 ani…” Pann. pe cînd celalalt cuprinde acelaºi numãr de lune. iar indivizii în trebile ºi daraverile lor îºi încep anul dupã întîmplare sau în orice zi le vine la socotealã. atunci d e însemneazã „depuis”. Nu-i cãuta chipul. adecã între anul c o m u n ºi anul p a r t i c u l a r. Se mai poate zice tot aºa de bine: v e c h i d e z i l e. 2. Moxa. Cînd numãrul anilor se determinã. denaintea cifrei se pune genitivalul d e. ci despre punctul de plecare al unei situaþiuni. m a r e d e ani = „bãtrîn”. sã piiarzã darul dinaintea nunþii…” Anul c o m u n poate sã fie numai o f i c i a l sau numai v u l g a r. Anton Pann. Toatã frumuseþea îi era ei banii…” La un cal anii s e c a u t ã dupã dinþi. 66: „De sã va mãrita fãmeia în anul j a l i i. Balada Novac ºi corbul. un alt an judiciar. 5Amar. p.AN În loc de: „a examina vrîsta” – „a c ã u t a anii”. Pentru idiotismul: „d-a t î þ i a m a r i d e ani” sau „d-a t î þ i a a m a r i d e ani”. Legiuire. Graiul face o mare deosebire între an ºi an. dar se începe ºi se isprãveºte la cîte o zi convenþionalã oriºicare. 103: „Un bãtrîn odinioarã d e nouãzeci ani trecut…” Fãrã numãr. pe cînd la cei tineri de tot se aplicã deminutivul a n i º o r i. ºi mai bine însã italianului p i e n o d ' a n n i. în ultimul sens locuþiunea româneascã corespunde latinului a n n o s u s. cel dentîi începîndu-se ºi isprãvindu-se la cîte o zi hotãrîtã. se zice despre vrîstã: m i c d e ani = „tînãr”. un alt an pentru arende ºi chirie etc. p. II. „d e mulþi ani te aºtept”. II. v. bunãoarã 1 ianuariu ºi 31 decembre. Cînd nu e vorba de vrîstã. 1620. „Grue zace la-nchisoare De trei ani lipsiþi de soare” În fine. este de observat cã nedeterminatul ani se întrebuinþeazã mai ales despre o vrîstã ceva mai înaintatã. La români a fost în curs de mai multe veacuri. Caragea. nu-i c ã u t a anii. 1818. Prov. o diferinþã între unul ºi 22 . fãrã raport genitival. Aniºor. un alt an fiscal. dar determinat printr-un adjectiv. Prov.96: „Se-nbulzea s-o cearã vãduvii ºi junii. „d e ani n-ai mai venit pe la noi”.. – Mar. Astfel poate sã fie un alt an scolastic. î n c r o n o l o g i e. v.

iar 5509 de la 1 septembre pînã la 31 decembre inclusiv. se începea la 1 septembre ºi se numãra de la Creaþiunea lumii. ca în texturile citate la pag. Text din sec. Anul nostru oficial. Urechia. în vechile texturi ne întimpinã nu rareori greºeli cronologice. fie prin neºtire.. se zicea: „cînd a fost c u r s u l anilor…” Nicolae Costin.AN altul. ºi au trimis ºi domnul muntenesc Costantin Basarab o samã de oaste munteneascã. Afarã de slavicul l e a t. în luna lui iunie în 15 zile. pentru a ºti anul creºtin. de unde luna a ºeptea a ºi pãstrat numele de „September”. însã expresiunea cea mai frumoasã ºi de formaþiunea cea mai poporanã este: „din f a p t u l lumii”. 23 . Sat. 39: „Cînd au fost c u r s u l anilor de la începutul lumii 7193. II. I]. 110: „î n anii 6947 noemvrie 28 întrat-au în þarã oaste tãtãreascã de au prãdat ºi au ars pînã la Botoºeni ºi au ars ºi tãrgul Botoºenii. în Arh. Sf. 49). de la naºterša Domnuluš ºi Mântuitoršuluš nostru Isus Hristos l é t Š 1682”. de exemplu: „au purces Antioh-vodã la Cameniþa în luna lui iunie zi 1. p. dupã cum des-dimineaþa se cheamã „f a p t u l zilei”. pe cînd octobre 7190 corespunde lui octobre 1681. Stat. II. miscel. ca mai sus. p. Letop.. Din cauza diverginþii între uzul oficial ºi între cel vulgar. v e l e a t u l 7208” (Letop. astfel cã. p. 21): „aast-au fost în ani d i î n f a p t u l Š l u m i e i 5499 în luna lui martie…” v. – Lume. earã de la Hristos 1685. al Bis. ºi: „de la Adam”. în bisericã.. În graiul vechi se zicea deopotrivã bine la singular ºi la plural: „î n anul cutare” sau „î n anii cutare”. ms. ºi au zãbovit 3 luni acolo. An-nou. luat de la bizantini prin slavi. I. legendarul M ã r þ i º o r. Nicolae din Braºov. presupusã a se fi petrecut cu 5508 ani înainte de naºterea Mîntuitorului. Letop. 1695 (Cond. pentru relaþiuni juridice de orice naturã. nu numai din partea celor agramaþi. vorbindu-se despre trecut. pãnã o au deºertat ºi au dat-o pe mãna leºilor în luna lui septemvrie 12 zile marþi. fie prin scãpare din vedere. ci încã: „de la zidirea lumii” sau „de la facerea lumii”. Aºa în Synaxarul mitropolitului Dosofteiu citim pe frontispiciu încheiarea bilinguicã: „v l é t o de la începutulŠ lumii 7190 méseþa octovri 27 dni. – Mãrþiºor. au îmbrãcat caftan de domnie Cantemir-vodã…” Constantin Brîncovanu. 199): „de cînd au fost n u m ã r u l anilor 7190 fiindu acestu plaìu di vie pãraginã…” Pentru anii de la Creaþiune se zicea nu numai „de la începutul lumii”. dar chiar de cãtrã cei mai cãrturari. ºi-n parte – printr-o rãmãºitã de tot arhaicã – la 1 martiu. care ºi la românii cei primitivi era luna dentîi: „annus incipiebat a Martio” (Macrob. aºijderea î n anul 6948 dechemvrie în ù earãºi au întrat tãtarii…” Într-un stil solemn. v. Fapt. ms. XVII (Cod. I. p. Pe cînd un asemenea an se þinea la curte. – Rãpciuni. p. 12). iar nu 1682. 196 [vol. poporul însã n-a încetat niciodatã de a serba începutul anului la 1 ianuariu. trebuia din totalitatea unei date sã scoatem 5508 de la 1 ianuariu pînã la 31 august. cãrturarii întrebuinþau ºi pe compusul sãu v e l e a t = = kã lèto „in anno” ca sinonim cu an.

89): „se apropie zilele de i se î n p l u cocoanei anul diîntãi…”. 1688: „doš ani î n p l i n i n d u s e…” Dosofteiu. ºi nemicâ n-au suspinatŠ…” Jipescu. Între ambele locuþiuni. Pentru isprãvirea anului. šarâ nu mai multŠ…” Noul Testament din 1648. 1683. an formeazã un ºir de locuþiuni adverbiale. II. Ap. Neculce.AN Dar sensul propriu al v e l e a t u l u i. p. cu care el se mai aude la bãtrîni ºi ar putea sã rãmîie în limbã. Pe cînd în primul pasagiu „anul acesta” este un curat substantiv. ºi mai jos: „deaca se î n p l u r â trei ani…” Pravila Moldov. earã celelalte întru adevãr s-au scris…” v. ms.. ªi lãtineºte se zicea: „i m p l e r e a n n u m”. c u 24 . dintre cari mai nici una nu se aflã în limbile romanice din Occident. nu este„l’année”. Sf.B. „cu luna” ºi „pe lunã” etc. an se întrebuinþeazã adesea ca adverb. – Veleat. 27: „…šarâ î m p l ã n d u -s â doš ani. Text din sec. p. XVII (Cod. 196: „doar niscai v e l e a t u r i a anilor de s-or fi greºit. ºi elŠ ºi feorii lui. a n î n l o c u þ i u n i a d v e r b i a l e. al Bis. luo altulŠ…” „…biennio autem e x p l e t o. 10: „acšasta o rãbdâ treš anš î n c h e š a þ. dec. Sã se alãture: „anul acesta a fost ploios” cu: „anul acesta nu voi pleca nicãiri”. Act. Doinã din Ardeal: „Cu mîndra de-a c u m u n an Dintr-un mãr mã sãturam…” (J. 155) Mai ales însã atunci cînd îºi asociazã unele prepoziþiuni. 1646. 132: „s-au plimbat o stãmînã ºi au plîns o 100 dã ani î n c h e i a þ i…” v. Leat. accepit successorem…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. 26: „sã sã bucure ºi sã sã veseleascã cu acest bine pãnã cãndŠ sã vorŠ î n p l š a doodzeci de ai. este la noi aceeaºi deosebire ca între: „cu ziua” ºi „pe zi”.. Cumplu. miscel. XXIV. c u a n u l ºi p e a n. 1. an trece deja în adverb. Letop. Nicolae din Braºov. cari se traduc franþuzeºte deopotrivã prin „par an”. Opincaru. De asemenea în „acum un an = anno praeterito”. în pasagiul al doilea el funcþioneazã întocmai ca adverbul „astãzi” în: „astãzi nu voi pleca nicãiri”.. Synaxar. Ca ºi ceilalþi termeni privitori la împãrþirea timpului. II. ci „la date” adecã indicaþiunea cifricã precisã a unui an. românul are douã sau trei vorbe deosebite: o expresiune verbalã aºa-zicînd dinamicã: „anul s e î m p l e” mai rar: „s e î m p l i n e º t e” ºi o expresiune nominalã staticã: „an î n c h e i a t” . f.

71): „Meºtere de lemn. 53) unde „pizma c u anul” exprimã pãrerea poporului cã pizma n-ar trebui sã fie decît cel mult „cu luna”. l. Prov. 19: „De ce sã slujesc c u anii. 1873. Sã nu ne vedem c u anu…” (J. Synaxar.AN anul implicînd în sine o noþiune de sarcinã. f. dec. anul împlinindu-se ºi plata fiind rãfuitã. Nuanþa pesimistã a zicerii c u anul se învedereazã pe deplin din urmãtoarele exemple: Basmul lui Dumnezeu (Þara nouã. 1646. Tr. Dosofteiu. 1683. Anton Pann. fiecare an avînd rãstimpuri libere.. de stãruinþã în tot cursul unui an.B. 29: „sã vor tocmi p r e totŠ anulŠ ca sã-i facâ platâ…” Dar nu se poate zice: „c u tot anul” sau „c u fiecare an” cãci „c u anul” cuprinde un singur an încheiat. Pravila Moldov. Maicã. mãicuþã. p..„într-un ºir de ani”. ºi aceasta într-un interval mai îndelungat împãrþit p e ani. dealu cu podbealu. pe cînd p e an însemneazã mai mult foloase decît greutãþi. de muncã. 174) La plural: c u anii. Doinã din Ardeal: „Mã trecuºi. fãrã a þinea mai îndelungat. Care bate cu tufanul ªi þine pizma c u anul…” (Col. „per annos”. ºi la urmã. II. Tot cu sensul de continuitate. Cînd cineva „primeºte p e an atîta”. du-te acasã ºi munceºte c u anu pînã ce vei lua banu…” În cîntecul Jianului: „C-ala e Iancu Jianul. se poate ca sã nu i se mai dea. sã muncesc ca un argat?…” P e an presupunînd o urmare de ani. 1886. în vechiul grai „an p r e an” însemna: „an dupã an”. este un venit asigurat pentru un numãr de ani în neºte condiþiuni mai mult sau mai puþin ìndemînatece. cândŠ ša sã suša la casa luš Dumnedzãu ºi-º fãcša inemâ rša ºi plângša ºi nu mânca…” 25 . dar a cãlãtori c u anul este a nu se mai odihni. se poate zice: „p e tot anul = p e fiecare an”.. îi zise Maica Domnului. cînd însã „primeºte c u anul” vrea sã zicã cã tot aºteaptã cu greu sã primeascã. 9: „aºša fãcša anŠ p r e anŠ. dealu.p. Cineva cãlãtoreºte cu plãcere de mai multe ori p e a n.

circa 1550 (Cuv. 1642: „atunce îngerul va bucina ca sã se gãteascâ alþi ºapte îngeri.. II. Prin aceasta. p. f. 1688: „n-au ploat pre pãmânt treš ani…” Moxa. construcþiunea lui an cu î n se deosebeºte de construcþiunea lui an cu î n t r u. XIX. 2. bãtr. 25: „vameºul ce nu-º va lua vama de la neguþãtor pãnã î n cinci ai.I. de-aciša nu va putša lua nemicã. iar î n t r u atunci cînd numãrul urma dupã ani. fie de care post birºag 7 florinþi…” Noul Testament din 1648. Act. î n t r u ani. Locuþiunea î n t r u an. Iacob. II. De asemenea articulatul „î n anul cutare” are a face cu un moment oarecare. 295: „de atunci au legat Vasilie-vodã banii ce se dau sultanilor d e n an î n an…” Acest î n an are în vedere nu totalitalea anului. 100): „cela ce nu va ispovedi omul de patru ori î n t r u an. Nearticulatul an nu se construieºte cu î n decît în locuþiunea „d i n an în an = = de in anno in anno” care numai prin duplul „in” diferã de italianul: „d’anno in anno” sau de portugezul „de anno em anno”. – Pe. Rom. Miron Costin. 1620.. V. î n t r u a n ºi î n a n . Sisinie. însemneazã: „în tot cursul anului”. 17: „nu ploo spre pãmãntu î n trei anii…”.R. Ap. de exemplu: „î n doi ani” ºi „î n t r u ani doi”. d. I. nu rarã în vechiul grai. „i n t r a annos”.AN Locuþiune: p e c e a s ºi p e an: Omiliar de la Govora. reprezintã pe latinul „i n t r a annum”. 355: „NomanŠ PombilionŠ stãtu domnŠ dupâ Romil.). I. denaintea numãrului anilor se punea simplul î n. nu cu anul întreg. ci numai marginile. carii sãnt aleº p r e a s ºi p r e an sã rãsipeascâ starea ceºtii lumi…” v. La plural. 13: „vremu lãcui acie î n t r u anu ºi vremu face negoþu ºi dobãndã…”. Cugetãri în oara morþii. 285): „ºi luo doo fete sã-i slujascâ cu hranã î n t r u anŠ…” Codicele Voroneþian. în Acad. pentru cãce s-au trecut o vréme…” . IV. circa 1550 (ms. acesta tocmi 12 luni î n t r u anŠ” Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. 1627 (A. Cu. Arhaicul î n t r u an. 1646. 450): „miluiþi-mã î n t r u anu sã plãngu de pãcatele mele…” Rugãciunea Sf.. cela ce nu va posti 4 posturi î n t r u an. Letop. unde în Noul Testament din 1648: „vomŠ petréce acolo u n an…” Ibid. în Testamentul din 1648 tot aºa: „nu ploo î n 3 ani” iar în Biblia lui ªerban-vodã. 1580 (ibid. 10: „…ºi aasta fu î n doš ani…” „…hoc autem factum est p e r biennium…” 26 unde în Biblia lui ªerban-vodã: „î n t r u ani doš…” Pravila Moldov.

cãci. dacã Cantemir n-ar fi voit sã se rosteascã mai energic: „intra singulum annum”. f. Cã lunia sînt sfinþii îngeri. v. unde în loc de „într-un an” era deajuns: „î n t r u an”. Altceva este „peste un an = après une année” ºi altceva „p e s t e an” în graiul vechi „p r e s p r e an = dans l’espace d’une année”. III. 3. – Întru. fiindcã traiul se continuã în toate zilele anului. Aceastã locuþiune însemneazã: „dupã un an” sau „peste un an”. 3: „dajdša ºi toate greutãþile cãte-sŠ p r e s p r e anŠ…” Anton Pann. P r e s p r e an este sinonim cu arhaicul î n t r u an. Carii ºi în alte zile se prãznuiesc peste an…” unde „peste t o a t ã sãptãmîna” exprimã continuitate numai prin adjectivul „tot”. ce tocma ca legumele î n t r . 139: „Peste toatã sãptãmîna gãseºti sãrbãtori sã þii. p e s t e an. 4. 1886. 1643: „Carte romãneascâ de învãþãturã duminecele p r e s t e an ºi la praznice înpãrãteºti…” Pravila Moldov. l a a n u l . 8: „l a anul dupã aceastã oºtire iarã au venit poruncã de oaste Dabijei-vodã ºi lui Grigorie-vodã domnului muntenesc…” Alexandri (Poez. ªi lãtineºte se zicea cu acest sens „a d annum”. Peste. marþa sfîntul Ioan. 1646. În. Letop. p. ca ºi „p e s t e an” nu s-ar înþelege decît unele zile din cursul sãptãmînei. Moxa. Colindã din Ardeal: „Î n t r u mulþi ani cu pace. p. îi cresc ºi-i ºi zmulg…”. II. ori mai ales „în anul viitor”. p. într-un admirabil pasagiu despre acei ce tãgãduiesc persistinþa românilor în Dacia lui Traian: „pre tot neamul românesc nu într-alt chip..u n an îi sãdesc. Cuvintele obicinuite la asemine închinãri sînt: Noroc sã deie Dumnezeu! ºi l a anul cu bine!…” 27 .2. În opoziþiune cu „într-un an” se zice „î n t r u mulþi ani”. I. dar nu: „trãiesc p r e s p r e an” ca ºi cînd n-aº trãi în toate zilele din cursul anului. pop. p r e s p r e an. forma româneascã însã corespunde unui: „a d annum i l l u m”. rãsar. 76): „Una din mulþãmirile românului e de a închina pîn-a nu bea. Cu pace ºi sãnãtate…” (Familia. ºi l a anul se lovi MuratŠ cu Iancul-voevodŠ…” Nicolae Muste. 238. zicîndu-se „peste sãptãmînã”. Chron. cu acea deosebire însã cã nu implicã continuitate: se poate zice „trãiesc î n t r u an”. 610) v. 1620. 405: „luarâ atunce turcii Bosna.AN La Cantemir. Titlul Omiliarului mitropolitului Varlam. Prov.

l a anul se aude ades în construcþiunea: „l a mulþi ani”. dupã cum se zice „est-timp” pentru „est-an” (Lex. Mai bine astãzi un ou…” (Pann. III. 50) sau: „vorbi ca cel ce la nuntã zice: ºi l a anul!” (Iordachi Golescu. 117) Prin sinonimitate între an ºi t i m p. A-timp. 1874.. fãtul meu! Nu te ierte Dumnezeu Sã omori pe Opriºanul. II. românii de la Criº în loc de „l a anul” zic: „a-timp = ad tempus”. ci mai cu seamã prin derivatul m u l þ u m e s c sau m u l þ ã m e s c. p. 108) Altul. Cã-i peri pînã l a anul” Proverb despre cei proºti sau zãpãciþi. Bud. cari nu-ºi dau seamã de ce vorbesc: „Du-l la nuntã. Conv. ªi banii l a anul…” (Ibid. p. 86) Altul. II. or armãsarul. 117) Altul. doamne. III. despre fãgãduieli nesigure: „L a anul.. Expresiunea „m u l þ i ani” este foarte interesantã nu numai prin sine-ºi. 709). italieneºte cu o altã prepoziþiune: „per molti anni”.. ceea ce însemneazã literalmente: „doresc m u l þ i ani” ºi n-are a face cîtu-i negru sub unghe cu latinul m u l c t a „amende. La. despre femei plodnice: „Pînã l a anul ªi gavanul…” (Ibid. În formule de urare. lit. despre cei grabnici a lua ºi greoi a da: „Cu toptanul.AN Balada Opriºanul: „Alei.. dupã cum se rosteºte mai obicinuit. sã-þi zicã: ºi l a anul!” (Baronzi.M u l þ i a n i! – M u l þ u m e s c. III. peine pécuniaire” (Cihac). Alt proverb foarte practic: „Decît l a anul un bou. Or samarul…” (Ibid. Limba. 28 . v. v. 74).

amin!…” (G. de ex. 173) Balada Meºterul Manole: „Bunã ziua-i da. dupã cum observarã demult Leskien ºi Miklosich (Lautl. rum. În acest chip. Pann. Aslam. Viºoianu. Astfel s-a nãscut „bucium” din „bucin”. finalul -n tinde a trece în -m. Bãieþi militari…” (G. ei zic: cu toþii m a r e m u l þ a m! ” (D.AN A. ºi sã trãiþi la m u l þ i ani…!” Încheiarea mai multor balade poporane: „Mai daþi o ocà de vin.. „tãrîm” din „tãrîn” etc. sc. m u l þ i ani sã trãieºti ªi-n zile senine sã înbãtrîneºti…” Alexandri. III. 70).T. întocmai prin aceeaºi procedere logicã.. Fãgãraº. c. I. Un paralelism nu mai puþin hotãrîtor ne prezintã limba 29 . El le m u l þ ã m e a…” (Ibid. 271): „sã vor tocmi cu rupta pe am la visterie…” v. ci n o i a m. În jocul copilãrese Baba-rãdãcina din Banat (D. Chiar forma am pentru an ne întimpinã într-un act de la Mihaiu Racoviþã. Mãþãu). Juicã. Uraþia de nuntã: „— Bunã dimineaþa. Cinel-Cinel. dragã…” În basmul Serilã. p. Lugoº): — „Bunã ziua. din m u l þ i – a n i s-a format poporanul m u l þ a m.T.. 10: „Adã pãharu-ncoaci. 46: „Slãvite-mpãrate. III. dragul mumei…” „La Crãciun. cînd colindãtorii primesc daruri. Vokal. c. 461) Ca românul m u l þ ã m e s c din m u l þ i -ani. iar din m u l þ a m – m u l þ ã m e s c.D. Pop. 581) Dupã fonetica românã. paleoslavicul s p o l a v a m e „ mulþumim” se trage din grecul e„j poll¦ œth„la m u l þ i ani”.D.. c. pop. Dial.. d.. Poez. Poez. întrebuinþat ca rãspuns la o salutare. Grãdiºtea-Micã): „— Bunã sara.R.I.. babo! — M u l þ a m dumitale. pop. m u l þ u m e s c. m u l þ e m e s c. Receanu. Transilv. Copãcel). „În Muscel nu se zice n o i a n. 1708 (A. mamã! — M u l þ a m. Prov. Sã zic: l a m u l þ i ani. Cinstiþi socri mari! — M u l þ ã m d-voastrã. Mezilã ºi Zorilã (M.: vine un n o i a m de ploaie sau de zãpadã” (I.

unde în loc de „mulþumesc” se zice: „Viva m i l a ñ o s = sã trãieºti o m i e d e ani” (Brinkmann. 137). IV. 1646. în care n nu despãruse încã. 1557: „scãzu în durére viaþa mea. Tu mãsele-n gurã n-ai…” (J. Die Metaphern I. M u l þ e n y. ºi nice o datâ poruncile tale cãlcašu…” Varlam. în Bibl. 30: „sã sfãrºi de durére višaþa mša. 1642. 3: „au mãncat roadâ dentr-acša ocinâ mai multŠ de ºšapte ai…” Silvestru. bunãoarã: p. . iar la Dosofteiu. 1643.. circa 1670 (ms. ºi aniš mieš în suspinur…” Doinã din Ardeal: „Eu sînt prunc de nouã ai. Deo gratias.AN spanioalã. 1651. dar totuºi se rostea deja ca o vocalã nazalã:÷. Sibii. Dacã ar mai fi cu putinþã o umbrã de îndoialã despre naºterea lui m u l þ u m e s c din m u l þ i – ani. 51) 30 Între forma ani ºi între forma ai exista în vechiul grai o formã intermediarã. ps. Afarã de exemple împrãºtiate mai sus. Uscatã de nouã ai…” dar mai jos: „Într-o cas-afurisitã. articulat aii.349:„înblâ zéce ai ºi se întoarse cu multâ dobândâ…” Omiliar de la Govora. 449) O baladã tot de acolo: „De mîncare ce sã-i dau? Da o coage de mãlai. 1680: „sã stânsâ în duršare viaþa mša. nu ca o consoanã: i.. în loc de ani e foarte deasã în vechile texturi ºi destul de rãspînditã în popor forma ai. unde la Coresi. Universit. O gãsim foarte des în Praxia cea tipãritã pe la 1570 ºi din care unicul exemplar cunoscut se aflã în Muzeul din Bucureºti. De cinci ani necurãþitã…” (Pompiliu.B. La plural. iatã încã o seamã: Moxa. 282 b): „atiþea ai fu viša acéša nice tâšatâ nice sãpatâ…” Pravila Moldov. 1620. f. ea s-ar rãsipi prin Dictionarul româno-latin bãnãþean. f. p. a i = a n i. 40: „šatâ cãþi aš lucrašu þie.p. 197 a: „ºi noi în toþi aii prâznuimŠ pamentea lorŠ…” Ibid. ºi anii miei în suspine…”. Mulþumesc. f. 12: „ivi-se întru aînii (á÷ïi) de-apoi…”.. din Budapesta): „M u l þ a n y. ºi aiš mieš de suspinare…”. Idem…” v.

Numai forma ai derivã la noi din latinul a n n i . este în opoziþiune cu prezintele e s t – a n sau e s t – t i m p ºi cu viitorul l a a n u l. II. LXXXIX: „zilele aniilorŠ noºtri…”. în Acad. pentru care grafica cirilicã nu oferea nici un semn propriu. ºi annii lorŠ cu deºertu…” Camtemir. LXXVII. etc. mîndrã. 31: „o zi de la DomnulŠ ca o mie de aînii ºi o mie de aînii ca o zi…”. Din a n n u s – an. vechile texturi au reprezintat-o uneori prin anni. l a a n u l trag nãdejde” (Pann. de m a i an Cît de dragi ne mai eram: Dintr-un mãr ne sãturam…” (Familia. pe cînd forma ani.. ci în vocalã nazalã. p. Î n a n u l t r e c u t. f. d e an = anni praeteriti. Proverb: „An n-am cîºtigat. I. 146). Altul: „An s-a ars ºi e s t i m p suflã” (Iordachi Goleseu. l’année dernière.. Ca locuþiune adverbialã cu acelaºi sens: „a c u m u n a n”. Într-un mod mai puþin hotãrît.AN p.. unde la Arsenie din Bisericani. Divanul. ps.).). circa 1550 (ms. Rev. în Tocilescu. se zice: m a i an = cam în anul trecut. care s-ar fi conservat ca în toþi pluralii de la numi terminate cu -nu.): „dzilele ailor noºtri…” În orice caz. 1698. adv. v. 1577. Altul: „An scuipam în iarbã. p. – An-nou. Doinã din Ardeal: „ªtii tu. 231). 8) Colinda Plugului: „S-a sculat m a i an Bãdica Troian 31 . p. 85). 1. pluralul ai de la an ne prezintã un fenomen fonetic foarte interesant de trecere la români a duplului n latin denaintea lui i nu în consoanã muiatã -nš (¯). se datoreºte totuºi în realitate analogiei singularului an. Rom. e s t i m p am pãgubit. ºi adevãrat sãmãluitoriu ºi giudecãtoriu annilor tãi te fã…” În loc de a reduplica pe n. LX: „aîii (a÷ii) lui pãnâ la zi în rudâ ºi rudâ…” Neºtiind cum sã transcrie mai bine aceastã rostire. vin d e an = vinum de anno priori” (L. De asemenea la Coresi. ca expresiune a trecutului. de exemplu la Coresi. ºi e s t i m p în barbã” (Ibid. II. XXX.B. 1577. 20: „n-amŠ petrecut aînii vieþiei…”. 2An. antan. 33: „ºi cumplirã-se în deºertu dzilele lor. t. 2AN. 86 b: „Pune darã bunã socotealã ºi driaptã giudecatã vremii vieþii tale. deºi mai veche în aparinþã. 1887. în Acad. ps. 10: „ºi annii miei întru suspiri…” Ibid. circa 1650 (ms. „An v a r ã = aestate anni prioris. din a n n i – ai. fãrã sã fi avut în vedere pe latinul a n n u s. care a trebuit sã disparã. Aºa în Psaltirea Scheianã. alteori se reduplicã i. An. Rom.

Prol.. care niciodatã nu trece la feminin în -ancã ºi -eancã sau la plural în -eni. atunci se zice: a n þ e r þ = lat. pop. ci numai pe acelea în cari finalul -an funcþioneazã anume ca sufix românesc. I. . . bãtrîn = veteranum. Tr.AN ª-a încãlicat Pe-un cal învãþat…” (Alex. Cu totul altceva e sufixul nostru -an. spîn = gr. -ani. anno tertio. lung – lungan – lunganã. I. ×upanŠ.2. pãgîn = paganum. 22) sau: „Etiam histriones a n n o cum in proscemio hic Jovem invocarunt. (glig) – gligan. p. 3. 1876. Constantin Brâncovan. Nu avem aci în vedere cuvinte luate întregi de la vecini. „tulpan”. „toptan”. precum „cioban”. Stat. vultur – vultan. 1694: „s-au dat lui Gligore Postelnic Vlãdescu pentru împrumutarea ce au dat la banii Cameniþii a n þ ã r þ ºi pentru împrumutarea ce au dat la poclonul vizirului an…” v. vîrf de munte inaccesibil” (Col.). 391) Cu acest sens se întrebuinþeazã ºi italieneºte a n n o. (kÒtzufoj) – coþofanã. suffixe nominal augmentatif ou intensif. grîu = granum.. augmentativ de la „bold = épingle”.. Aºa: ºoim – ºoiman – ºoimanã. -ÀNA (plur.. a n n o figureazã de asememea în loc de „a n n o praeterito”. spanÒj ºi altele. -ane).. bãiat – bãietan – bãietanã… La Predeal „boldan. Din sufixul 32 latin -ano. dupã cari s-au modelat apoi ºi vorbe strãine ca: jupîn = slav.românii au fãcut -în ºi -îu: român = romanum. 387.) Cînd ceva s-a întîmplat cu un an înainte de an. venit…” (Amphitr. 1An. porc – porcan. 3-ÀN. Lãtineºte. corb – corban. Poez. în Arh. -ence. bunãoarã: „Quatuor minis ego emi istanc a n n o uxori meae…” (Men. „þigan” etc. gros – grosul – grosolan – grosolanã. ºi a cãruia funcþiune precisã este de a mãri sau a întãri o noþiune. la Plaut. Condica Visteriei (ms. 143). -înce.Anþerþ. sãptãmînã = septimanam etc.

pe care-l trece în augmentativ: fatã – fetiºcã – fetiºcanã. Poez.. Rãduc – Rãducan. 228: „era numai o fetiºcanã. pe care o trece în masculinã: curcã – curcan.–AN În unire cu sufixul deminutival –i º.D. Balada Moºneagul: De la sãrac – sãrãcan.. ms. p. Jipescu. pop. Într-un cîntec: „ª-guliºanã inºi-n cale.. (aldã) – aldan. 187): „grozav burdãhan ºi nesãþios gîtlej…” Din dulãu – dolofan. 1887. Creangã. 20: „gîndu mieu ºi mintea mea stau pironite dã copil mai mult la opinca sãrãcana…” A „Moºul. p. Guliºanã. tufã – tufan. Radu Radãu – Radovan. Cu sufixul – a º c u: Romaºcu (= Romanaºcu) = Romaºcan.. groasã º-largã. în Acad. Obedenaru. p. gîscã – gîscan. dar cu ochii în patru ºi inimoasã…” Tot aºa: vãr – veriºcu – veriºcan. p. în Biharea. Dolofan cã l-a vãzut…” (G. Sultãnica. (lipã) – lipan… Din burduf – burdãhan. Dumitru – Dumitran – Dumitranã. I. 317) Cu sufix deminutival compus –i º c u. macedo-româneºte din gol – guliº – guliºan. lit. ª-lua 'nã mînatã de iearbã…” (Dr. Iorgu – Iorgovan. În numi personale: Vasilie – Vascu – Vãscan. 616) 33 . De la Vrancea. Rom. 1021).T. Mãricel cã l-a fãcut. p. Din gol – golan. l-a crescut. Tea s-m-aºteaptã ditu xeane.. 1877. în loc de „veriºoarã” se zice veriºanã (Conv. Opincaru. ªerb – ªerban… Holb – Holban… În derivaþiune de la o vorbã femininã. lit. mãre. Povestea lui Harap-Alb (Conv.

Bejan etc. 19). vineri” (Costinescu. marþi.. pillard.. mai ales printr-o seamã de numi proprii personale ca Milan. 112) îl confundã cu sufixul -ean. 720). dar despre originea sufixului -an în parte nu se rosteºte. Mîrza. În personificaþiuni legendare: Seran lîngã „Serilã”. serbeºte „gusan” (=gîscan). vecchiardo = vieillard. poignard etc. din „glava” (cap). Peceneaga). mercuri. criard. Zîna Buzianã. Tulcea. nevestele cãrora le-au murit bãrbaþii se numesc numai vãdue sau. „glavana” (bãrbat sau femeie cãpãþinoasã). S. II.F. întocmai dupã cum printr-un sufix slavic au fãcut românii din „puicã” – puicanã. Zoran lîngã „Zorilã”. Vokal. linguardo. Meinhart etc. dar a reuºit pe datã a prinde neºte rãdãcine puternice ºi a se rãspîndi în grai cu atîta îmbielºugare. Bucãlan. Lupan. fuyard. Gramm. moldovan. Joian. Sîmbotean. Viorian. 385). mignard. la spanioli îl vedem cãpãtînd dodatã un rol foarte important. ci mai cu seamã în formaþiunea vorbelor nouã. celor nãscuþi sîmbãtã. Boþanã…” (T. din „oko” (ochi) – „okan” (cu ochi mari = holban). ºi prin extensiune Joian celui nãscut joia. Drãgan. care exprimã numai proveninþã sau dependinþã ºi se aude uneori ca -an: bucureºtean. Românul -àn ne întimpinã ºi la slavi cu acelaºi sens augmentativ sau intensiv. Miron Costin. Bãlan. pe cînd la francezi.. duminicã. Miklosich desparte cu tot dreptul ambele sufixuri. Ocupîndu-se în specie cu acest sufix. de ex. Lambrior (Romania IX. încît a devenit necesar. Zîna Cosînzanã etc. din „matza” – „matzan” (= motan) etc. nu numai în onomasticã. care la nemþi se acãþa mai ales la numi proprii ca Reinhart. Din „poule” printr-un sufix nemþesc francezii au fãcut „poularde”. p. Deplina românizare a acestui sufix slavic se aseamãnã cu soartea în limbile neolatine din Occident a sufixului germanic -hart sau -hard. Duman. sãtean. c. Letop.: bugiardo. III. vãduve. iar sub cuvîntul vãdanã se-nþelege o femeie care a avut copil de fatã mare…” Numirile vitelor la þãrani: „Plevan. Vocab. Este 34 . Descîntece. constatînd diferinþa lor logicã ºi geneticã (Lautl. ruseºte se formeazã „velikan” (uriaº). Eburhart. -ilã. 108.³ II. v. Diez. Mãrþian.. blanchard. Leonhard. canard. leccardo. Sufixul slavic -àn a strãbãtut la noi prin foarte puþine cuvinte întregi. din „gus”. þãran. Viºan. precum Murgoci celui nãscut în murgul serei. foarte rar la cuvinte comune. nume ce dau þãranii viþelului ce se naºte în zori. vãlean. gagliardo = gaillard. 255: „hiind la hire foarte prostan…” În Bucovina vãdanã în opoziþiune cu „vãduã”. „Zorilã. p. oºtean etc. Duman. la italieni. Mercan. bulgãreºte „glavan”. (cfr.–AN De la prost – prostan. – Nãzdrãvan. Marian. bavard. I. codardo = couard. p. din „drag” – „dragan” ºi „dragana”. Aºa din „velikŠ” (mare). 105: „în þinutul Cîmpulungului. craiovean. Vulcan. 106. muntean. étendard.

Doruri. n. Contrasã din a ºi î n. – -ean. însã din Almannum – Alãman ºi din DragannŠ – Drãgan. Anna mea frumoasã! Cînd tu ai fi cu mine. – A-npicioarele. s. Din Ana se formeazã deminutivi: A n c ã. -nic. Acest d ã p-an corespunde unui latin: de-per-ad-in. în cazul al doilea. pe lîngã istukanŠ – istukanšnŠ ºi aºa mai încolo. cãci românii au tractat într-un mod paralel pe latinul -a n u m ºi slavicul -a n Š pe de o parte. în paleoslavica. à la façon de. f. Deparaþianu. Poporul distinge pe ambele Ana ºi le confundã totodatã. pe lîngã postošanŠ ne întimpinã postošanšnŠ. -în. – A-ndoasele. – -ãu. popul. A n i c u þ ã. Dupã. Pe alocuri an sau a-n este preces de „de pre”: „În Ialomiþa pentre numiri de jocuri copilãreºti: dãp-an petrecu. E sinonim.ÀNA un instructiv specimen de modul de întroducere ºi de puterea de propaginaþiune a sufixelor strãine într-o limbã. pe lîngã prostranŠ – prostranšnŠ. pe latinul -a n n u m ºi slavicul -a n n Š pe de alta. Teodorescu. prép. prin urmare. mai totdauna sufixul fiind de origine participialã. dar cu acea deosebire esenþialã cã a-n sau d-an exprimã o imitaþiune anume prin miºcare. N u m e d e b o t e z. A n u º c ã. fãcînd din paganum –pãgîn ºi din ×upanŠ – jupîn. pr. astfel cã duºanŠ = dusanšnŠ. – A-ndaratele. A n i þ ã… I. v. A n c u þ ã. dãp-an baba-oarba. fie direct. fie analogic. v. A-N. 2. 1. cu prepoziþiunea c a. În adevãr. v. În primul caz. Lupºanu).: 4AN la première des neuf fées. ÀNNA. p.2ÀNA s. aceastã prepoziþiune îºi asociazã mai adesea pe d e: „de-a-n” sau „d-a-n”. literalmente a d – i n. fiind urmatã de numele unei acþiuni sau mai ales al unui obiect pe care noi voim a-l imita. este cuvîntul evreiesc C h a n n ä h. 137: „O. – A-nboule. 11A. Viaþa-mi furtunoasã S-ar scurge-n zile line…” 35 .. dãp-an nijea…” (T.: à la. t. A n i c ã. În acest caz dacã. 1. c. Rãmîne totuºi deschisã întrebarea: de ce oare -anŠ din ×upanŠ a trecut la noi ca jupînu. înrudindu-se mai mult sau identificîndu-se cu compusul „d-a” din terminologia jocurilor copilãreºti. sinonim cu grecul 'Agad». du calendrier chrétien: Anne. dãp-an mama-gaia. dispare orice anomalie. v. t. – A-ncãlarele. corespunde latinului „cordatus”. literalmente „Bunã”. ca nume de botez.– -man. e o moºtenire pãgînã din epoca colonizãrii romane. bunãoarã. pe cînd -anŠ din Dragan se þine intact? Noi credem cã pe acesta din urmã înºIºi slavii îl rosteau dentîi cu o nazalã tare sau chiar duplã: -annŠ. de mythol.

408) Biserica rãsãriteanã serbeazã mai ales pe prorociþa Ana ºi pe Ana. de unde frica de o adormire anume eternã. Ana-Foca. I. c. pe care pe larg o descrie Ovidiu. Ioachim ºi Ana se serbeazã la 9 septembre. Predice. ci numai atunci cînd a d o a r m e sînta Ana? v. de ce însã poporul nu simte aceeaºi temere la 15 august.: „Nu ca Eva. Se poate bãnui cã aci începe deja a se confunda mitul creºtin cu zîna cea pãgînã Ana. Temerea de a d o r m i în ziua unei A d o r m i r i care însemneazã „moarte” este o asociaþiune de idei foarte fireascã. p. 2Adormire. 73: „fericita Anna. nevasta lui Ioachim. 210 a: „Prorocita Anna au dzisŠ cã stearpa nâscu ºeapte…” Antim. Synaxar. cînd e A d o r m i r e a Maicei-Domnului. aš nãscutŠ cu bunâ pãršare ª-aš aplecatu-þŠ hišcâ ce-au nãscut pre DomnulŠ De-au rãdicatŠ osânda de preste tot omulŠ: Cu a sa zãmislire fãrã de pãcate ª-au tinsŠ preste totŠ rodulŠ a sa bunãtate…” Sff. 36 Acest rest mitologic s-a pãstrat mai ales în Banat. Trans. printr-o necurmatã veselie. Olt. . prin cîntece.. adecã cu mitul italic de „Anna P e r e n n a”. deoarãce pe A n n a Perenna vechii romani o serbau numai prin petreceri. 1643. Ana cea v e c i n i c ã”. v.B. prin jocuri. Trecem darã la: II. 1683. femeia lui Ioachim. crezînd cã nu s-ar mai putea deºtepta…” (R. la 9 dec. muma prea-curatei Fecioare.. versul lui Dosofteiu.. iar Adormirea Sîntei Ana la 25 iuliu. ce nãºtša grije ºi duršare. f. nãscu scaun sfînt lui Dumnezeu pre fecioara Maria…” Cãtrã aceastã din urmã. Varlam. Anno. „Tot prin paganismul din Roma s-ar putea explica ºi nelucrarea în ziua de S-ta Ana. Vlaici).ÀNA Doinã din Ardeal: „Foaie verde buruianã. Necºulescu. 35) sau: „Pe pãrîul cu spini verzi Mere Ana cu scoverzi…” (Ibid. Z î n a Ana. „În zioa de Adormirea s-tei Ana þãranii nu lucreazã ºi nici nu dorm în acea zi. Drag îmi e numele Anã…” (J. Ce tu.

Cãpãtat-au oare albanezii pe a lor h a n n ã „lunã” prin numeroasele colonii romane din Illiria? ori fi-va ea la dînºii o rãmãºitã tracicã? E foarte cu putinþã ca tracii ºi romanii sã fi avut deopotrivã pe aceeaºi zînã A n n a „lunã”. Dupã cum la români sfînta Ana s-a întîlnit cu zîna Ana. ºi tocmai cu acest sens. Stancã Ogreºteanã. doftorul prin excelinþã. iar din boabe se fãcea licoare medicinalã (Littré-Robin). ca stimulante ºi diuretice. florile. purta o cununã de bozi. reprodusã de d. Sambucus ebulus”. Linã Magdalinã. Mangiucã zice cã b u z i a n ã se cheamã la bãnãþeni „tagetes erecta”. 355. Flora mythol. Cuvîntul însemneazã altceva. Ianã Sînzianã” etc. fiind exoticã. 657). adecã era B u z i a n (Dierbach. plantes II. I. Liuba. dar care. la deminutiv h a n n ã z ã „lunicã”. Tr.ÀNA „Ana este una din cele 9 dzîne pe cari vrãjitorile le pomenesc în descîntece” (S. purgative ºi diuretice. III. În terapeutica de altãdatã. fie prin romani ºi prin daci totodatã. o frumoasã plantã cãrii ardelenii îi zic „ferfîn”. pentru care unii mai gãsesc ºi o paralelã sanscritã în zîna A p n a – p u r n a cea „cu semiluna pe cap” (Cox. ªi în mitologia italicã zîna A n n a reprezinta pe l u n ã: „Sunt quibus l u n a est…” la Ovidiu (Fast. p. 433). H a n n ã din calendarul creºtin. se pun „cinstile” pentru zîne. Maidan). Floare din grãdinã. 359). fie numai prin romani. 322) 37 . Aryan Mythol. pe cari descîntãtoarea le „strigã” ca sã-l întoarcã la viaþã. Ana B u z i a n ã vrea sã zicã „Ana zîna b o z u l u i”. Poveºti. B u z i a n ã este o personificaþiune din b o z i u „sureau.. Mangiucã (Col. era o personificaþiune miticã a l u m i n e i. d. noi o vedem la români în ghicitoarea poporanã moldoveneascã despre „ziuã”: „Ana grasa Împle casa” (Sbiera. În orice caz. lumina nopþii”. ceea ce se potriveºte ºi cu rolul magic al acestui copãcel. „Strigarea zînelor”. l. tot aºa la albanezi. „Les sureaux éloignent les mauvais esprits et promettent une l o n g u e v i e” (Gubernatis. 46). c. p. cãruia deja Apulejus îi atribuia puteri vindecãtoare miraculoase. la deminutiv H a n n ã z ã „Anicã”. 1876. nu poate avea loc în vechile credinþe ale poporului român.. Myth. coincidã cu h a n n ã „lunã. cînd cineva e foarte greu bolnav. La greci zeul Pan. 85). D. Hochzeitsb. cfr. toate pãrþile boziului erau întrebuinþate: rãdãcina ºi scoarþa ca emetice. Reinsberg-Düringsfeld. În Banat. se începe aºa: „Anã B u z i a n ã..

679) Ceea ce e mai cu seamã decisiv este cã zeul Marte din acea sãrbãtoare. probã este cã despre o „luminã micã”. Transilv. pentru care e atît de cãutatã. Într-o ghicitoare ardeleanã despre „vulpe” se zice: „Merge Ana prin poianã ªi se catã ca º-o doamnã…” (Tribuna din Sibii.D. 36). anume aceea a candelei cînd licãreºte peste noapte. Haþeg). E foarte interesant în aceastã privinþã pasagiul din Lydus. III.T. 915) Aci Ana se aplicã la vulpe ca l u m i n o a s ã. ka„toàton œpaion r£bdoij lepta‹j ™pim»kes…. 188). era figurat anume printr-un om îmbrãcat cu piei grosolane. slavoneºte „bunã”.. 232) D o b r a.ÀNA ceea ce în variantul muntenesc sunã: „D o b r a groasa Umple casa…” (G.. 124) 38 . ursoanei zic A n c u þ ã… ” (P. junxi mea tempora tecum…” (Ovid.. locurile favorite ale zînei A n n a Perenna erau poienele. Tot prin poiene se rãsfaþã obicinuit zînele din credinþele poporane române.. ibid. adecã cu zîna A n n a. IV.T. dupã cum bate ursarul pe M a r t i n al sãu. 218) v. dar vor fi fost cam în felul acelora din Jocul pãpuºilor. Poez. 1885. pop. În aceastã onomasticã poporanã ne întimpinã la un loc zeul M a r t e ºi zîna Ana.D. cari se serbau împreunã la Roma: „Mense meo coleris. o altã ghicitoare zice: „D o b r a subþirica Îmi umple ulcica…” (G... MamoÚrion aÙtÑn kaloàntej…” (cfr. 29: Óti ™„do†j Mart…aij pompÁj ginomšnhj ½geto ka„¥nqrwpoj peribeblhmšnoj dora‹j. care la rîndul sãu e sinonim cu ebraicul C h a n n ° h. din cauza blanei sale aurii. Despre o aventurã amoroasã a acestui M a r t i n cu a sa A n c u þ ã. un fel de u r s. În mitul italic. p. la sãrbãtoarea lor cea comunã se cînta – ne-o spune Ovidiu– neºte cîntece obscene.T. De mens. cari n-au ajuns la posteritate. este sinonim cu grecul ’Agaq». Dobra. VII. Dintr-un alt motiv ursoaica poartã epitetul de A n c u þ ã: „Ursului poporul îi zice M a r t i n. dupã mãrturia lui Serviu (Ad Aen. ci o „luminã mare” în genere. pe care poporul îl bãtea.D. III. Olteanu. F. Cum cã prin D o b r a = Ana din ghicitoarea de mai sus se înþelege nu „ziuã” în specie. cînd biata ursoaicã e mustratã cã: „…acuma te-a slãbit Pustiorul de iubit…” (G.

I. – Martin. 13-29): „a purta pe cineva de la Ana la Caiafa” sau: „de la Ana la Pilat”.. Romanii o serbau pentru a dobîndi ani mulþi fericiþi: „ut annare perannareque commode liceat” (Macrob. v. nici cu sînta A n n a a lui Ioachim. 669). v. anticul mit al foametei celei uºurate de zîna A n n a s-a cristalizat pentru totdauna într-un obscur idiotism veneþian.. Atque ita per populum fumantia mane solebat Dividere…” (Ovid. Ceacu). III. f.. cãci sfintelor ºi chiar cãlugãriþelor românul le zice „maicã”: „Maica Precista”. I.m a m ã . c. ³ÀNA sau ÀNNEA. nici cu sînta prorocitã A n n a. ºi acolo fu bâtutŠ cu palma preste obrazŠ. – Mamã. 665 sqq.Pãdurii” sau „mãtrãgunã . III. mai cu seamã în Italia. De aci. o bunã bãtrînã. pe cînd despre fiinþe extracreºtine: „M a m a . trecut la români într-o locuþiune de origine evangelicã (Ioan. Ana-Baba.pr. Nume evreiesc bãrbãtesc C h a n n a. „canos capillos” (Ovid. 1643. credem noi..„maica stariþa” etc. XVIII. însemneazã: „e foame”. n. ªi d-aci la spînzurat. F. acolo ca un mencšunos fu ºchšuopit ºi bâtutŠ…” Cîntecul Oftatul þãranului: „D e l a A n a l a P i l a t. Annas. 103 b:. defecerat illos Victus.. Deja în epoca lui August numele zînei A n n a însoþea într-o strãbunã tradiþiune aducerea-aminte despre foametea pe care o suferise poporul roman în retragerea sa pe Muntele-Sacru: „Jam quoque. negreºit... care n-are a face.m. dup-acea d e l a A n n e a l a C a i a f a. 39 . Michailescu. – Boziu. et humanis usibus apta Ceres…” ºi atunci zîna A n n a. adecã de la oborul Romei. Sat. adecã: „a trãgãna cu vorbe fãrã a da dreptate”.dusârâ-lŠ priînsŠ (Domnul Hristos) la Annea. quem socum tulerat. Ana. Ialomiþa. adecã „trece doamna Ana”. Varlam. Ar fi foarte interesant de a urmãri mitul arhaic roman al zînei A n n a ºi de a-l descîlci de sînta A n n a din legenda creºtinã la neolatinii din Occident. 12). F. „la fame si fa sentire” (Boerio). Maicã. Noi vom atinge aci o singurã urmã. totuºi mitologia italicã o face babã de la Bovilla. vine blãstemul poporan român: „batã-l mama Ana!” (M.ÀNA Încã ceva. ºi-i dã peri albi.bunã”. A n a spassizza”. trecea de le împãrþea bieþilor oameni cîte o pitã caldã: „Fingebat tremula rustica liba manu.) Apoi. În dialectul veneþian locuþiunea „Don. unde nu poate fi vorbã de sf. strãcurîndu-se prin veacuri peste veacuri. Deºi A n n a Perenna era zînã ºi deºi ameþise pe zeul M a r t e.

iar în Prahova: V a l e a ..2Ana. de géogr. sã vorovirâ andesine sã strige mãrturisindŠ pravoslaviša…” În districtul Neamþ. nom de certains villages en Valachie. BABA-ANA. Care foarte rãu s-au supãrat. 1875) La Arsenie din Bisericani. t. basmelor. Turcul a n a d o l u din grecul ¢natol» „orient” (ªaineanu. 1683. n. s. v.loc.pr. ºi vãdzând în tote dzâle pre creºtiniš umorâþ de ceša ce sã-nchina la idoli. – Pilat. ca ºi despre muntele din Argeº: Rîpa-A n i c a. Dar auzind cã-n tîrg la Anadol mai frumos negoþ au descãrcat. vornicelul zice în versuri cã dentîi cumpãrase lucruri de la Þarigrad. p.A n e i. 1. în Acad. dar furtuna risipind corãbiile: „Eu singur am scãpat Pe o scîndurã de brad ªi la doamna mireasã de ºtire am dat. unde se mai aflã ºi un sat V a d u l . circa 1650 (ms. 26: „Svinþiš muceniŠ CodratŠ.. c.: Asie mineure. Cãderea. Cu nouã cai au plecat ªi pe toþi cu mai frumoase lucruri i-au încãrcat ªi aice le-au descãrcat. top. 1ANADÒL s. 9). Iatã dar ce au luat: Douã saltele Umplute cu surcele…” (P. ANA-BABA s. Caiafa.m. N-ar fi fãrã folos de a culege din popor legendele privitoare la aceste numiri.. Theodosie. Rom. Archirie. -v. ANADÀN. Turquie asiatique. Dosofteiu. turc. EmmanuilŠ ºi alalþŠ patrodzãŠ la AnatolŠ. Synaxar. primul verset din psalmul XCVIII: „Dumnedzãu se înpãrãþi ca sã se mãnie oamen ii”este comentat prin: „Domnul se rãdicâ înpãrat mare ca sã se mãnie Anea ºi Caišafša…” înþelegîndu-se prin „Ana ºi Caiafa” toþi cei rãi.ÀNA Lucrul merge la domnie Tot ca ºi la vornicie…” (Calend.). Elem. v. . Aceºtša era din þara Anatoluluš. Frunzescu (Dicþ. Bistricioara) 40 A n a d o l e n i i sau turcii asiatici au fost totdauna renumiþi pintre ostaºii Porþii. 7) indicã un sat cu acest nume în Buzãu ºi o localitate în Ilfov. la nuntã cînd se închinã mirelui zestrea miresei. mart.. ANATÒL.A n e i.

Transilv. s. 1629: „Oaste era îndestulã. p. 1Anadol. s. i se uscã via” (T. cei mai aprigi ºi delii. anadolence s. v. s.. Calendar poporan. Tragod. în N a t a l o i: „N a t a l i þ a fierbe pere. habitant d’Anatolie. variété originaire d'Asie mineure.. Poez. mulþi în opinci ºi desculþi…” v. Creangã. sorte de poule.3Anadol. Din anadoleni o parte.m. 1875. „Anadol. 1Anadol. – Anadoleancã. 286): „…îºi aducea ea aminte de puicele cele nadolence ºi boghete. 222) v. „une sorte de pelisse de Turquie” (Cihac). invar. NADOLEANCà (plur. N a t a l o i vine ºi furã…” (G.. 3ANADÒL. subst. 1882: „1 iuliu.m.. s. lit. N a t a l o i vine ºi cere. chat d'Angora. „În ziua de Ana-Foca cine lucrã la vie. joi. S. – v. de viniºorul din cramã. I.. Anna-Foca.D. Se zice p u i c ã anadoleancã ºi mai ales p u i c ã nadoleancã. de risipa ce s-a fãcut cu munca ei…” Într-o ghicitoare foarte ingenioasã despre pisica furînd ouãle gãinei. Gioacã soarele în apã. c. poporul preface pe cloaºca nadoleancã în N a t a l i þ ã.ca în „naforã = anaforã”. N-are a face cu slavicul „nadoiti = alere” ºi nu existã nicãiri sub o formã masculinã „nadoleanc” (Cihac. peste douãzeci de mii.” 41 . dar nu prea mulþi. Soacra cu trei nurori (Conv. – Anghinarã. Se mai aude în Moldova. v. Mangiucã. În texturi pînã la 1800 n-am dat peste acest cuvînt. ºi manahi.ANA–FOCA Beldiman. un fel de blanã turceascã” (ªaineanu). nadolence). -EANCÃ.T. ANA-FOCA. Anadoleancã. Cuvînt întrebuinþat în Banat ºi pe alocuri în Ardeal.f. adecã motan de Angora. Înbrãcaþi în straie rele. Arde peatra în apã. 1Anadol. Criºianu. 2. pop. 208). 2ANADÒL. grand chat. cu perderea iniþialului a. t. ANADOLEAN.n. ANADOLEANCà s. Cugieru). N a t a l i þ a nu se-ndurã. et adj. du calendrier popul.. Turc asiatique. iar pe „anadol”. Cinci de ianiceri ortale.: le premier jour du mois de Juillet.. v. II.

Scrisoarea XXVII: „În adevãr. adecã un fel de sfînt al a p e i. Petersb. martir din epoca lui Diocleþian. toþi ienicerii rãcnesc. este privit ca patron al corãbierilor (Migne. nu ajunge ca sã se plãteascã întreaga sumã ce eºti dator lui Costea Bogasierul ºi altor ipochimeni…” Costachi Negruzzi. t. F o c a. II. povesteºte pe larg în ce mod de la români a trecut la turcii din Dobrogea datina de a nu lucra nemic. Antãnãsii. la greci sf. t. Rev.: rapport fait à l’autorité. îl zic cã-i rãu de f o c”. Mangiucã. Ciocoii vechi.Starostea de neguþãtori prin anafora de la 27 ale curgãtoarei luni septemvrie face cunoscut acestei hãtmãnii cã suma ce a prins din vînzarea moºiilor dumitale. s. fiindcã F o c a seamãnã cu f o c.. v. din cari printr-o procedere analogã se compune poporanul C o s m a n d i n. deºi aceastã zi e consacratã în specie sf-lor Cosma ºi Damian. Este un termen juridic întrodus la noi sub fanarioþi ºi despãrut odatã cu fanarioþii. A. 1722. D’hagiogr. surori ale lui sînt-Ilie” (Mangiucã. Strigînd cum cã nu-i fãinã ºi cu toþi sînt prãpãdiþi. cum cã la Ana-Foca „arde în apã”. 257:. v. dar venit d-a dreptul din grecul ¢nfor£. 388): „Pe mucenicul F o c a. care în puþine rînduri cuprindeau atît 42 . 2527: „Vedeai magazionerii. Acelaºi cuvînt cu a n a f o r ã sau n a f o r ã. Tragod. fãrã mijlocire slavicã. darã nemic.f. ºi anume Plînsurile ºi Chinuielele. 22 iulie. iar la 25 s-ta A n a. Foca. printr-o altfel de etimologie poporanã.ANA–FOCA În cursul lui iuliu se serbeazã la 22 sf. în ziua de Sf. anaforaoa. rezultã din amalgamarea mitologiei neogrece cu mitologia românã: „arde (= f o c) în apã (= fèch)”. Fiindcã fèch „phoque” însemneazã o vietate care trãieºte în mare. sã ia pîne de la toþi… Într-o vreme ca aceasta nu iscãli deacã poþi?…” Filimon. plur.. Credinþa bãnãþenilor. Zorbalîcul este gata. l. Prejbeanu (în Tocilescu. p. v. anaforale). p. de législ. s-a nãscut credinþa cã el p î r l e º t e. Dict. cit. fie mãcar cel mai mãrunþel lucru din casã. Este unul din cele mai frumoase exemple de formaþiunea miturilor prin etimologie poporanã. I. se mirã cineva cînd vede uricele ºi ispisoacele vechi. 142-3. 1. din contra. asudaþi ºi mult scîrbiþi. La români. de unde ziua de 22 iuliu se cheamã peste Carpaþi: „ieºirea p î r l i i l o r. Anafora sã se facã. Caimacamul ºi boierii cei întîi se prãpãdesc.) v. Din ambele aceste sãrbãtori poporul a compus pe Ana-Foca ca nume al primei zile a lunei. F o c a. Ilie. înregistratã de d. cãci altfel f o c u l va prãpãdi tot. 723). – Foca. Cosmandin. ANAFORÀ (artic. Beldiman.. Cantemir. lãsînd gluma la o parte. p. Kniga Systima.

1818 iunie 9”. anaforâ ºi cu-ntregulŠ de arsù…” „…Òte eÙdok»seij qus…an dekaiosÚnhj. De aceea ne rugãm sã binevoieºti mãriia-ta a porunci sã sã ºi tipãreascã. Liliac.. s. ªeapte-taine. ce dupã terminarea liturgiei se dã fiecãrui creºtin care merge la bisericã ºi stã pînã sã se fineascã liturgia” (L. Din grecul ¢nafor£ prin paleoslavicul anáfora. Costachi Negruzzi.ANAGNÒST de mult. Ni s-au prilejit a vedea o anafora scrisã pe douãzeci coale hîrtie…” Ceva de tot scurt. În grai se aude mai ades naforã sau nafurã. despre vînãtorul care împuºcã în anaforã ºi altele. bãtrînele. – Vînãtor. care în multe rînduri cuprind atît de puþin. încingîndu-ºi mijlocul cu vlãstari încãpuºaþi de salcie slujitã de moº-popa. anafore).f. Sultãnica. þineau drumul casei mestecînd anafura sfinþitã…” Blãstem: luare-ai anafora la Paºti în þol!” (G. p. 1680. ANÀFTEMÃ. ¢nagnèsthj= paleoslav a n a g n o s t Š” (Cihac). Cum am învãþat româneºte: „…luînd Istoria românilor de Petru. ¢ n a f o r ¢ n ka„ Ðlokautèmata…” Gheorgachi Logofãt. descriind obiceiurile curþii în ajunul Crãciunului: „Dupã sãvãrºirea liturghiei merge domnul de ia anaforã din mîna mitropolitului…” De la Vrancea. Maior. 1644. Pînã-n 43 . ºi anaforalele ºi h o t ã r î r i l e de acum. L: „…atunce veš bine-vrša jrãtva direptãþâš. ajutat de abecedarul urgisit. Letop. ps. „Bucãtura de pîne binecuvîntatã.m. prin care se încheie Pravila lui Caragea: „Prea-înãlþate doamne! Dupa luminatã porunca mãrii-tale adunîndu-ne în multe rînduri cu toþii la un loc.).M. sã priceºtuša la toate svintele liturghii de lua svãnta cumenecâturâ prespre toatâ vrémša. din contra. ANAGNÒST (pl. – Naforã. despre duminica Floriilor: „…copii desculþi sã-ncurau a veselie. Tecuci. Pentru credinþele poporane despre ºoarecii cari mãnîncã anaforã. 299. 1Grec. pãºia-pãºia. ANÀFORà (plur. c. este urmãtoarea „Anafora o b º t e a s c ã a pãrinþilor arhierei ºi a dumnealor boierilor”. v. Homocea). s. „lecteur à l'église = gr. pain bénit. 57 a: „Ce sã socotéºte anafora sã fie? Anafora s-au fãcutŠ ºi sã dã creºtinilor într-acesta chipŠ: pentru cã dintãi toþi cela ce era crestini. p. v. Anatemã. f. III. šarâ acmu s-au depãrtatŠ de la noi aceastâ svãntâ ºi dumnedzãšascâ tainâ…” Dosofteiu.. în puþine ceasuri am învãþat a c i t i. am cetit cu luare-aminte Pravila ce s-au alcãtuit de cãtrã mãriia-ta ºi ne pliroforisirãm cã alcãtuirea aceºtii Pravili este o desluºire a Pravililor Înpãrãteºti ce sã obicinuiesc aici în pãmîntul nostru ºi a vechilor ºi a canonisitelor obicéiuri ale pãmîntului. nefiind împotrivitoare celor vechi urmate pînã acum. ºi mari ºi mici. 51. anagnoºti). – v. Tomescu.

Sultãnica. mai ales în locuþiunile: lucrurile merg anapoda. Covurlui. Cron. 1877. c Iveºti).. „sã hii anapoda ºi afurisit!” (N. Grecul ¢n£poda. sau ca blãstem: „fire-ai anapoda!” (I. Seara am c i t i t tatãlui meu…” v. – A-ndoasele. sens dessus dessous. simþea cã nevastã-sa ºchioapãtã. – Dos. 8): „Mãi. cînd îi zic sã-mi aducã dulceþi. 394): „chemã un cetitor de stele sã-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda ºi nu poate sã dea înainte…” Între jurãminte: „sã fiu anapoda de nu-i aºa!” (S. juron turc. Creangã. l. sc. 198: „…cîinii începurã a lãtra. c. lit. Tecuci. Tr. Amintiri din copilãrie (Conv. p. La obraz se-nveselea ªi din gurã s u d u i a: 44 . Corciovã. act. interj. el îmi aduce ligheanul de spãlat…” I. ca ºi cînd hoþii cãlcau casa cuiva. totuºi a devenit foarte poporan. – Anocato. anapoda lucru…Curat româneºte: p e d o s sau d-a n d o a s e l e a. ANASÎNÌ. O suduiturã cu care românii au fãcut cunoºtinþã pe timpul stãpînirii otomane ºi care. 381): „Bre! c-anapoda lucru! se vede cã azi-dimineaþã mi-a ieºit înainte vrun popã sau dracul ºtie ce…” Acelaºi. 1Grec.. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Balada Ilincuþa Sandului: „Unde turcii mi-o vedea. Deºi cuvîntul s-a întrodus în grai abia de prin secolul trecut. v. Legende. are cumpãt ºi judecã tot lucrul cum se cade. Tutova. 468): „Vedea el cã lucrurile în casa lui merg anapoda. adv. p. pornind-o anapoda. chiar ºi porcii trîndavi sã iuþirã. eram capabil sã spun pe carte cît oricare anagnost de repede. Munteanu. 1881. lit. 1882. Zilot. vorbeºte sau face anapoda. ANÀPODA.. ã l’envers. Iorgu de la Sadagura. p. I. p. A-ndaratele. se pune uneori în gura turcilor. care vine din coprinderea inimei de spaimã ºi de fricã. guiþînd sã crezi cã li s-au pus cuþitul la beregatã…” Basmul Coman Vînãtorul (Col. Rãchitoasa). Inimioara le venea. – 1Grec. în literatura poporanã. à rebours. apoi lipseºte ºi cumpãtul. iar dacã încremeneºte mintea. 3: „Toate lucrurile le spune ºi le face anapoda. Jorãºtii). Turceºte a n a s y n y însemneazã literalmente „matrem tuam”. treaba merge anapoda. darã de! ce-i faci necazului? nu putea sã prinzã ºoarecele cu brînzã ºi pace…” Basmul Fata cu piezi rele (Ispirescu. 34: „cît este omul cu mintea întreagã ºi slobodã.ANAGNÒST searã. anapãda lucru º-aista!…” De la Vrancea.. p. Gurã-Cascã: „Apoi dã! cum n-or merge trebile anapoda dacã nime n-a voit sã m-asculte?…” Acelaºi. ºi aºa judecã tot lucrul anapoda sau p e d o s…” Alexandri.. p. c. Burghelea.

ANÀFTEMÃ. – v. fiindcã despãrþea ºi depãrta în faþa lumii pe cel vinovat din ceata credincioºilor. – 1Turc. de ex. 1713: „orcine ar fi unul ca acela fãrã frica lui Dumnezeu. de botan.d u l c e. Chron. s. circa 1790 (ms. Monum. Stat. Termen grecesc de drept canonic: ¢n£dema „expoziþiune”. Nãstase. a n i º. Anisum vulgare. sã laºi sec cazanul ca de un lat de mînã.. 277). sã fie a f u r i s a t ºi b l ã s t ã m a t. E sinonim cu a f u r i s a n i e. Cron. Huº. 638) Dionisie Eclesiarc. Anison. Sinonim cu m o l o t r u. t r i c l e t etc. în Arh. II. – v. I. Roman. c h i m i n .. Plantã sau. dar: „te dau anatemei = te supun a f u r i s a n i e i. întrucît însemneazã pedeapsã. 335).: anis. sãmînþã culinarã ºi medicinalã foarte întrebuinþatã. ANATEMATIZEZ. t. Într-o carte de blãstem de la episcopul Ierofteiu de Huºi. (Papiu.): „Cum se face rachiul de anason? Dupã ce vei pune în cazan rachiu care va fi sã-l prefaci. p. 215): „care fraþi vor vrea sã sã améstece într-acéle vii carele mai sus scriem. 45 . 1745: „sã fie b l ã s t e m a þ i ºi a f u r i s i þ i de Domnul Is. Din grecul ¥nison prin turcul a n î s ù n (ªaineanu). ANASÒN.T. pe cînd prin anatemã se osîndea cineva pentru totdauna. Chron. sau va vrãsa numai o datâ pre capulŠ pruncului apâ.ANÀTEMÃ — Anasîni Ilinca.I. 1644. Pravila apostolilor dzice sã fie anathema acela preot…” Grama din Hotin. Seapte-taine. Mult ne-ai secat inima!…” (G. III. ANÀTEMÃ s.: „eºti anatemã = eºti a f u r i s i t”. Avradini. Hs.R. ANASTÀSIE. 318 oteþi ot Nikeia. Anatemez. sã hie t r e c l é t ºi p r o c l é t ºi anatftima ºi n e g r u c a A r i i…” Într-un act de la Pahomie. Tractat de medicinã popularã. i-au cuprins mirare de au fost zicînd: anasini-s a c t i m! ce legheoane de oameni au adus ghiaur-moscal sã ne mãnînce copiii!…” v. anatemã e sinonim cu b l ã s t e m a t.. – Mumã.m.f. În funcþiune adjectivalã. ºi cu a f u r i s i t cînd se rapoartã la cel pedepsit. fiindcã se întindea pe un timp mãrginit. a f u r i s a n i e era o penalitate canonicã ceva mai micã în grad. mai bine. Poez. s.D. – Molotru. 1621 (A. ºi la 10 ocà de rachiu pui o litrã de anason…” v. aºijderea ºi de smerenia nostrã sã fie daþi anatema a m a r a n a f t a…” (Melchisedec. anathème. În orice caz.. 14: „de va afunda numai o datâ prunculŠ în apâ. t r e c l e t ºi p r o c l e t ºi anaftima de Domnul Dumnezeu ce-au fãcut cerul ºi pãmîntul ºi de Maica Precesta ºi de 12 apostoli ºi de 7 sãboarã ºi de toþi sfinþii…” (Melchisedec. 222): „Turcii dacã au vãzut cã le mãnîncã copiii ºi fetele calmucii. ºi de Maica Precista ºi 12 apostoli. p r o c l e t. pop. episcop de Roman.

f. a lua o nuanþã ironicã.. sau sângurŠ pre sine de s-au anatemesitŠ. – Aria. Blãstem. sc. a m i n etc. sc. fie ca jurãmînt. p. A da pe cineva a n a t e m e i. sau de preutŠ. eu te iubesc mai mult decît orice în lume.. III. Anatemã. – Maranafta. anathématiser. Neamt. ca ºi a g h i o s. Poez. sã n-am parte de Dumnezeul la care mã închin. unde n-a întîrziat. ANATEMÈZ (anatemat. anatemisire). Vãcãrescu. Roznov). care e prea lung. 354: „Tot auzeam c-aci Nichifor cuvînteazã. pãrinte. Filimon. v. cã se udã cãrþile!… Arvinte: Anaftima sã fii!…” Acelaºi. anatemare). 7: „Pepelea: Sus. P-aleºii dregãtori grozav anatemeazã…” v. pop. Anatemã.2. 84: „Liniºteºte-te. 1683. sau cu gurãmântŠ de s-au •uratŠ cu numele luš Dumnedzãu ºi aasta au cãlcat. Ciocoii vechi. Iaºii în carnaval. sã fiu anaftima!…” Doinã haiduceascã: „— Copiliþã. a l i l u i a. În loc de a n a t e m a t i z e z. vb. ANATEMISÈSC (anatemisit. cuvîntul a trecut în graiul familiar. generalmente însã în asociaþiune pleonasticã: „sã fii sau sã fiu a f u r i s i t ºi anatemã!” Blãstem sau jurãmînt comic: „sã hie sau sã hiu anatemã din tãlchi în pãmînt ºi din creºtet în sus!” (C. 70 b: „sau de archiereu de s-au a f u r i s i t Š. 313) În popor anatemã e des. sau cu cuvântulŠ de urgie din creºtinš pre cineva au anãthimisit saŠ au p r o c l e þ â t Š…” v. p. Vadrã: Iar compot…De vã-nþeleg. c. 10: „Sãbiuþã: Visazã un complot. anathématiser. fie ca blãstem. Duducuþo fosmu. – Proclet. Dosofteiu. Mai dat-ai gurã cuiva?… Ea se prinse a giura: — Sã mã bat-anaftema De-am mai dat gurã cuiva Afarã de dumneata…” (Alex. sã fiu anatema deacã minþ…” Alexandri.. vb. Liþã fa. Liturgiar. I. Arvinte ºi Pepelea.ANÀTEMÃ Afurisit. Gervescu. 46 .. – Triclet… Din terminologie curat bisericeascã. act.

pe cari le culegea d-a-încãlarile…” v. Este în opoziþiune cu d-a-n p i c i o a r e l e. Annette.226:„Ofiþerimea în fireturi.. A-NBOÙLE. prin asimilaþiune: d-a-mboulea. presupune totdauna o miºcare. rîdeau ºi plîngeau deodatã. 17): „nu mai ºtiau ce sã se facã de bucurie. – v. cãzãcimea cu chipul scofîlcit. p. ANÃU. 13): „Muma zmeilor s-a fãcut leu ºi balaur înpotriva noastrã ºi ne cãuta d-a-ncîtele sã ne pearzã…”.pr.. adv. adv. Stat. uluiþi de vutcã ºi de rachiu.. 1693 (Cond.2Ana. care însã este ºi atunci cînd calul stã pe loc. mai mult se tîrãºte decît zboarã. ca vai de lume. A-NCÎTELE (D-). Se construieºte mai ales cu verbii de miºcare: umblu. ªaineanu ne împãrtãºeºte urmãtoarele cinci pasage din Calendarul basmelor: (1877. – Bou. 433 a): „Noi 12 bošari care sãntem luaþ pre rãvãºéle domneºti de jupãneasa Anca din Belceni…” În caz oblic: Ancãi. p. Basmul Fãt-Frumos cu careta de sticlã (Ispirescu. – Cãlare. din contra. 3-an. ms. 245: „un deal nalt.A–NCÎTELE -ÁNÃ. p. Sultãnica. – v. pe cînd d-ancãlarele. p. sans trève. 4An. Cuþitoaie. n. Sultãnica. ÀNCÃ. mustruluind. umblau d-a-ncîtele ºi se fîstîceau…”.. en chevauchant. 26): „…au pus pietri de cãtrã funea Ancãi sora lui Iane Sorcošul. Generalmente îºi prepune pe d e ºi-ºi acaþã pe emfaticul -a: d-a-nboulea. O formã deminutivã din A n a. 1. p. De la Vrancea. Constantin Brîncovan. comme un boeuf. autant que possible. alerg. Stat. caut etc.. ca ea nu mai e nimenea…” v. rumenã ºi voinicã. Sultãnica.. De la Vrancea. Din a (= ad) + + î n + b o u. adv. p. în Arh. în Arh. ºi au ales funea Ancãi den sus despre hotarul Romãneºtilor…” v. o s-alerge d-a-ncîtelea pe la Soare-rãsare pîn-o vedea pe dracu la Soare-apune…” Ibid. (Ibid... 4An. paresseusement. M-rii Hurezu. p. cu adverbialul -l e. ºi merge tot d-a-înboulea.f. A-NCÃLÀRELE (D-). ms. 47 . – Ancuþã. lentement. p. F ã r ã a s t î m p ã r sau d i n r ã s p u t e r i. f. 194): „Vorbi cu Fãt-Frumos d-a-ncãlarele ºi se înþeleserã la cuvinte…” De la Vrancea. 104: „Prostia. dar ce-i pasã. bãnãnãiau d-a-încîtelea. cînd se miºcã cineva pe jos. vãstmîntat de sus pînã jos cu fîn ca mãtasea de moale ºi pãjurit cu flori. 44: „D-o fi fatã. polcovnici ºi prapurcici.. L. Act din 1680 (Cond. Legende.. Sinonim cu c ã l a r e „ à cheval”.. – A-npicioarele. Mai adesea îºi asociazã pe emfaticul -a: d-a-ncîtelea. uscat ºi negricios ca pãmîntul…” D.

deminutiv din A n i c ã. adv. A n i c u þ a româncuþa. Prov.. Era foarte întrebuinþat altãdatã.. v.R.pr. (1882. care este la rîndul sãu deminutiv din A n a. Annette. 192): „Cînd s-au dus demineaþa la rîu sã se spele. – Cît.. ªi socotesc cã ºi moartã d-a-ndaratele s-a dus…” 48 Basmul Finul lui Dumnezeu (Sbiera. Salba împãratului…” Act muntenesc din 1687 (A. sã aibã a le þinea šar Ancuþa…” Constantin Brîncovan.I. – v. 291) A. Doina Ispita: „Plugul este goangã rea. 82): „niºte scule ce au fost dat el zéstre surori-sa jupãnései Ancuþãi…” v. Balada Doncilã: „Numai sora-sa Ancuþa. 2ANCÙÞÃ.T. au aflat toate p e d e -a-n d ã r ã p t e l e a…” . Stat. n. 1Ana. à rebours. n. Luceafãrul satului. 1ANCÙÞÃ. Deminutiv din A n c ã.. A-NDARÀTELE (D-). Umblã d-a-ndareatelea Cînd nu-i ºtii socoteala: Cu coarnele d i n d ã r ã p t Te loveºte tot la piept…” (G. p. ms. III. sobriquet de l’ourse.f.. Poez. 28): „grãdinarul umbla d-a-ncîtelea sã gãseascã un ajutor…” Prin prepoziþiunea a (= ad) ºi prin adverbialul -le. Pann. 1694 (Cond. – Astîmpãr.A–NCÎTELE (Ib.. Al cîtele. p e d o s. 18: „Cã ea cît trãia în viatã. în Arh. ºi umblam d-a-ncîtele ca sã fugim de la pãrinþi…”. p. 17): „le sosi ºi lor vremea de însurãtoare ºi începurã sã alerge ºi ei d-a-ncîtele dupã codane…” (Ib.D. d-a-n d o a s e l e. Proverb: „Omul î n d ã r ã t n i c toate d-a-ndaratele le face” (Pann. viile. alãturi cu A n i c u þ ã.f. dar cu elementul predomnitor de î n d ã r î t... a-ncîtele vine din latinul i n q u a n t u m (potest).. ce sânt însemnate mai sus sã fie pe seama mea. Aproape acelaºi sens ca în a n a p o d a. p. I. 29): „demonu voi ca sã ne îndrãgostim amîndoi. 62): „Scule ce sânt ºi haine fãmeeºti sã fie ale Ancuþii. Poveºti.pr. p. III. p. pop. Ancã. a n o c a t o. 14). toate le fãcea pe d o s.

–Înde.. vb.a d .i n .. „î n d e l u n g”.a d . nu glumã. Snoave. XV.M. 1887.. Un arhaism în legãturã cu o familie întreagã de cuvinte. p.ANDESÌNE D-a-ndaratele reprezintã darã pe: d e . Maicã-sa din grai grãia…” (Pompiliu.v. 1ÀNDE. ensemble. înfipt ºi spirt. Ispirescu. D. unde eram numai noi î n d e noi…” 49 . 226: „sfãtuitu-s-au ºi ei î n d e ei. Tocmai acest î n d e.: „la luna s'è venuta a lamentare i n d e la faccia del divino amore…” (Ibid. Anapoda.d e . „î n d e p l i n e s c”. O baladã din Criºiana: „Pe drumul Orãzii Merg carãle Gheorghiþii – Cînd Gheorghiþã andãlea. ca prepoziþiune neatîrnatã. a andãli. Creangã. – Îndãrît. pe care trebui s-o atingem aci mãcar în treacãt. i n d u l n i (Conv. 2Alde. Boierul de multe ori se lua dupã gura lui ºi vedea cã îi iese î n d e bine…” I. se mettre en marche. „î n d u p l e c”.r e t r o sau d e . „ i n d u v o l a n s” etc. 454): „o odaie mare. Sã fie oare acelaºi cuvînt cu a-ndaratele? sau nu cumva mai curînd germanul à n d e r w ä r t s? v. cu obloane la fereºti ºi poditã pejos. deºtept. andãlire). laolaltã. În Biharea: „andãlesc. pornesc = ung.. „i n d u g r e d i”. Vokal II. ANDESÌNE. Letop. lit. ne întimpinã în: Neculce. Unul cu altul. 1887. A-ndaratele. – v. Provincialism din pãrþile Transilvaniei. (Lautl. 59: „Dinu era un flãcãiandru isteþ. împreunã. Sibii. – v. p.. ºi s-au agiuns ºi cu toate capetile. 1004). Andesine.. II. 5). 2ÀNDERETE. cãpitanii slujitorilor. – Dandanatec.i n . p.d u . Amintiri din copilãrie (Conv. 28) A-NDÃRÎPTELE. „î n d o a p ã r” reprezintã pe latinul arhaic i n d u în „i n d u m a n”. Pompiliu (Conv. ºi a constatat aceeaºi prepoziþiune funcþionînd independinte în italiana vulgarã. sã þie la un cuvînt…” Acelaºi. – 2Ande. partir. lit. entre soi. 72. ANDÃLÈSC (andalit. 265: „s-au giurat cu toþii ei î n d e ei sã fugã în Þara Munteneascã…” P. 59). 1004) indicã la bihãreni adverbul „à n d e r e t e = într-alt loc”. Miklosich a observat cel dentîi cã românul î n d e în cuvintele „î n d e m î n ã”.r e t r o. III. Lautgrup. ÀNDE. adv. p. A-ndaratele. p. . – v. de ex.

90: „vorbindu-se î n d e . ºi-s dzâcŠ: Hristos po sršadé nasŠ…” Acelaºi. 179): „ºi din ceasul acela au început a vorbi ele î n d e ele cã spînul de fel nu samãnã în partea lor. 50 ANDÌDIE. f. 26: „vãdzând în tote dzâle pre creºtinši umorâþ de ceša ce sã-nchina la idolš. Letop. f. 1643. Ib. de va face aastâ mãrturie gãsindu-sâ de putérša sa sau suptŠ ascultarša pãrinþilorŠ sãi. Liturgiar. 144: „Între ei fãcîndu-ºi moarte. 1683. 103: „cãndŠ va mãrturisi mušarša sãngurã cu gura sa cumŠ mainte di ce s-au rãpitŠ au fostŠ fãcutâ nunta andesine. Synaxar.(Ibid.s i n e ºi au purces bulucuri pren tîrg…” Dosofteiu. ºi grâiša andesine: cine poate hi acesta?…” Ibid. 143: „la uciderea ce fac cuconii andesine • ucând.s i n e.. mart.s i n e „entre soi. 43 b: „cumŠ facŠ oamenii pentru credinþa carte cu pecéte cãndŠ facŠ vro tocmalâ andesine. Varlam. 259 a: „le era fricâ sã nu-i cumva pârãsascâ învãtãtoršulŠ lorŠ Hristos. I. 30: „cândŠ sã vorŠ gãlcevi doi oameni andesine ºi va scoate den locŠ unulŠ pre altulŠ. f. f.ANDESÌNE Acelaºi. 327: „Seimenii. . – v. II. Miron Costin. nici la bunãtate…” Apoi cu perderea iniþialului î n-.. aºša ºi Dumnedzãu…” Dosofteiu.. Paremiar. 51 b: „ºi fariseii ce ºedea acolo sã mirarâ unde audzirã cã-i šartâ pâcatele. p. 28 b: „în svãntulŠ oltari sãrutândŠ preuþâš svintele daruri ºi eš andesine. Letop. la Barac. Povestea lui Harap-Alb. ensemble”. 1683. f. f. Ib. f. de nebunia cãpitanilor sei ºi den simeþia ce se împluse încã den Þara Munteneascã. f. Se sting ei d e eiºi foarte…” Aceastã prepoziþiune î n d e se unea mai [cu] seamã des cu reflexivul s i n e. de vorŠ face aasta amãndoi într-o dzi. Înde.. formînd locuþiunea adverbialã î n d e . Risipirea Ierusalimului. ºi-au dat cuvînt î n d e . 87: „sã nu fie avãnd andesine urãcšune sã-º fie urãþi pãnã la moarte…”. 181: „svãdindu-sâ den cuvinte andesine…” v. au purces nezãbãvind nimicã…” De aci. 169: „de vor fi avutŠ mai de multŠ andesine vrajbâ…” Ib. bunãoarã: f. šau o certare foarte micºoarâ…”. f. I. atunce. II. ºi gãndiša andesine de grãiša: cãndai sã nu-l himŠ scãrbitŠ în ceva…” Ib. p. nici la chip.. Andivie. 1683. 1877.. 23 a: „Bogãtaºul ºi mšaserulŠ sã tâlnirã î n d e s i n e…” Nicolae Costin. sã vorovirâ andesine sã strige mãrturisindŠ pravoslaviša…” Acest adverb ne întimpinã la tot pasul în Pravila lui Vasile Lupul din 1646. p. întrebuinþat mai ales în Moldova. f. o va créde gšudeþulŠ…”. prin prepoziþionalul a (= ad) s-a nãscut vechiul adverb andesine. Ibid. sã nu sã cšarte…”. Ib. p..

s-a nãscut a n d e . ne ajunge deocamdatã a reproduce urmãtoarele cuvinte ale d-lui L. întocmai ca „ghindurã = glandulam” pe „ghindã sau ghinde = glandem”. îndrãgostindu-se cu fratele sãu. fãrã vreo mijlocire a formei albaneze.l ã n d e. II. basmelor. pe de alta al nostru l ã n d e. latin e numai sufixul deminutival -urã = -ula în macedo-românul l ã n d u r ã. Din italicul „hirundo” ºi grecul celidèn. pe care o baladã poporanã din Rodop o reprezintã ca pe mireasa soarelui metamorfozatã în rîndunicã (Geitler. Totuºi. de unde daco-românul „rîndunea” ºi macedo-românul „arãndrunea = hirundinellam”.sau lend-..: sorte d'oiseau fabuleux. de unde. atunci naºa lor.l ã n d e.l a n d i.ºi albanezul d e l ã n d . acest termen este daco-român ºi macedo-român totodatã. adecã ceva cu totul contrar foneticei bulgare ºi celei slavice în genere. despre care basmul astfel întitulat ne spune cã este o pasere m ã i a s t r ã a cãrii cîntare întrece toate muzicele pãmînteºti ºi care are darul d-a ghici trecutul ºi viitorul ºi a citi în inimile oamenilor. p. n.l ã n d e.pr. ca element material. Cu forma româneascã Andilandi se poate compara albanezul d e l a n d u Ÿ e. I. p. ale cãrei pene strãluceau ca oglinda la soare.3. albanezul (d e) l ã n d (u º e) ne permite a restabili. un prototip tracic ’lend. Tipul reduplicat a fost darã l ã n d e . 8). de mythol. t. 31: „În basmul Paserea mãiastrã (Ispirescu. disimilîndu-se primul l ºi urcîndu-se prin compensaþiune iniþialul ã n d . de unde epiroticul d e l ã n d . alãturi cu greco-italicul cerendon. pe care Miklosich o considerã ca provenind de la ipoteticul «hirundula » din «hirundo ». Andilandi este o aºa-numitã în linguisticã reduplicare frîntã din l a n d i . 295-306) se povesteºte de o pasere cu mii de mii de vãpseli. 51-5). nu poate veni din albanezul d e l ã n d ã.la a n d -. Poetické tradice. o prende il luogo dell'aspirazione divenuta gutturale” (Camarda. înrudit însã – fãrã îndoialã – cu albanezul d e l ã n d ã. Tulpina româneascã l ã n d . de unde ºi macedo-românul l ã n d u r ã (Alban. o zînã. p. n d e l a n d i Ÿ e «rîndunicã». ºi de aci asimilativul Andilandi. 74). fugise spre a se cununa cu dînsul. Înlãturîndu-se darã pe iniþialul d ºi pe sufixul –u º e sau –i º e. 1877. Pentru caracteristica acestei pãseri mitologice. L ã n d u r ã presupune un prototip l ã n d ã sau l ã n d e. Forsch.pe de o parte. p.nu se pot lega d-a dreptul cu „hirundinem”. Curtius (Grundz. Ethnolog. Prin urmare. Entdeckungen.ANDILÀNDI ANDILÀNDI. Grammatol. popul. ci 51 . amplificat la macedo-români în l ã n d u r ã ºi reduplicat la daco-români în Andilandi = L ã n d e . iniþialul d poate fi protetic sau sã înlocuiascã o aspiraþiune guturalã: „la d albanese in parecchi casi dee considerarsi come protetica in principio delle parole. care fusese mai întîi fica unui împãrat ºi. acea pasere se aflã în palatul zînelor din împãrãþia ielelor spre soare-rãsare (Calend. astfel cã simplul l a n d i ne duce drept la macedo-românul l ã n d u r ã. nevrînd dînsa sã se întoarcã la casa-i pãrinteascã. Cea mai vestitã din aceste paseri mãiestre poartã numele de Andilandi.” O rectificare e necesarã. Dupã fonetica albanezã. 18-33). pre cari îi va atrage de-a pururea prin glasul sãu.199) reconstruieºte un greco-italic cerendon. Zîna bulgarã A d i l e n k a. o blestemã sã se schimbe în pasere ºi sã rãpuie viaþa a mii de tineri. În cîntecele bulgãreºti fecioara miticã A d i l e n c a se transformã într-o rîndunicã (Fligier. p. p. 31). Legende. Ielele. ceea ce ar presupune adaosul unui iniþial a-. ªaineanu.

Ipotoza slavicã se întemeiazã darã pe neºte premise false. lat.): „Pentru arsura ficatului. în Arh. Altãdatã se întrebuinþa nu putin ºi ca doftorie. II. Alexandri.: „Pentru umflarea cea cu puroiu – din ierburi foloseºte nalba. Nume poporan al lunei prin care se încheie anul ºi care urmeazã imediat. rîndunea. l. UNDREÀ. Tractat de medicinã popularã. 186 a: „Dechevrie.f. celidèn. unii însã au pretins cã el ne-a venit prin slavi. Adilenka ANDÌVIE. Cicoare. ºi numai într-un mod de tot sporadic se aplicã la decembre. ¢nt…di. f. Synaxar. al doilea. 1683. care însemneazã ziua de 30 noiembre. Poez.: chicorée des jardins. ANDRêȪTI. niciodatã româneºte nu se rosteºte „Andrei” sau „Îndrei” ca nume de lunã. (Weigel). Stat. circa 1790 (ms. dupã ziua sîntului A n d r e i. hirundo (hirundinella) daco-rom. daco-rom. O varietate de c i c o a r e. alãturi cu andivie se aude ºi forma a n d i d i e. s. l ã n d u r ã.. beutura sã-i fie miere amestecatã cu apã.-rom. Andreiaº.*l ã n d e mac. – Pasere.-rom. ANDRÀª v. Andrea sau n e i o s…” Dosofteiu. dec. Mai întîi. În neogreaca: ™nt…bia. luna luš Andršà (ádirÀ) 31 de dzâle are…” Lexicon Budanum. nu „AndrešŸik”.2. 21: „Andrè. cerendon = trac 'lend-. ci totdauna andreà sau îndreà sau undreà. din andivie se face salatã. ÎNDRE s. Româneºte de asemenea. s. – Rîndunea. December. cu sufixul deminutival slavic -ka. în dialectul sloven decembre se zice „gruden”.p. pop. ™mt…di. Andilandi bulg. A . sau de a n d i d i i dumesnice…” Ibid. a festo S. mac.f..ANDILÀNDI derivã din românul Andilandi prin perderea disimilativã a primei nazale: A d i l e n k a = A n d i l e n k a. a n d i d i i. ºtevie…” v. 2). A s. îndrè. Mãiestru. Cu alte cuvinte: gr-ital. p. Cichorium endivia. v.t.lend- A gr. Ca ºi din cicoare. dãlãnduºe rom. 34: „Decembre. arãndrunea alb. 1ANDREÀ 52 A Cît pentru filiaþiuni mitologice. Décembre. fiindcã rostirea poporanã ar fi A n d r e i sau Î n d r e i ºi fiindcã la sloveni aceastã lunã s-ar chema „AndrešŸik” (Cihac. A n d r e a e quod 30 Novembris celebratur…” Derivaþiunea cuvîntului din numele st-lui A n d r e i n-a fost niciodatã contestatã. de botan. sau apã de orz sau de pir.

Cãlãt. t. aiguille à passer (Costinescu). Glogova etc. plur. nu undrè. f. în Jahrb. un ac lung de lemn” (S. Va fi darã mai corect de a lãsa deocamdatã la o parte genezea cea logicã a acestui termen. nici unguresc sau albanez. p. iar în balada Iorgu Iorgovan din Dobrogea: „Erau broaºtele Ca muºtele: ªerpii ca ºi a c e l e. ’Andršaj. Ireºti). d’anatom. Litt.grosse aiguille en bois ou en métal. foarte trebuincios în orice gospodãrie ºi pe care în canþoneta lui Alexandri îl strigã pe stradã Herºcu Boccegiul: „Marfã! marfã! morunþuºuri!… forficèle… andrèle… vacs pentru cibuþele…” 53 . 153) „În loc de undrea la noi se rosteºte îndrea” (P. nu slavicã sau alta..f. 1Andrei. s. ANDREÀ s. Împregiurarea cã românii se aflã puºi la mijloc între unguri ºi albanezi face a crede cã maghiarul „szent A n d r à s hava = = December” ºi epiroticul „Ÿen E n d r é = December” sînt ambele imitate de la români. cãci ungurii nu puteau sã împrumute albanezilor. aiguille d’emballage. Un ac mare de cusut lucruri groase. 363).) se zice andrè. – Lunã.: clavicule. II. roman. 4. mai rarã e forma îndreà. 1864. c. t. Baronzi (Limba. Cloºani. forma cu iniþialul a. totuºi ºi la olteni. F o r m e l e. A n d r e a d e c u s u t. UNDREÀ (artic. mãrginindu-ne a afirma numai sub raportul curat material cã nu slavic.ANDREÀ Forma româneascã andreà corespunde d-a dreptul latinului A n d r è a s = gr. 1. Intre cele trei forme este acelaºi raport ca între A n d r e à. nici albanezii ungurilor. aiguille à tricoter. Sã nu uitãm totuºi cã ºi-n medio-germana decembre se chema „sant A n d r e i s maint” (Reinsborg-Düringsfeld. Poate sã fie o simplã coincidinþã cã-n dialectul logudorez al limbei sarde novembre se cheamã „Santu A n d r i a”.fiind cea organicã. – Neios. 2. Nãpãrci ca andrelele…” (Burada. ci curat latin este al nostru Andrea = A n d r e a s. Deopotrivã rãspîndite sînt andreà ºi undreà.. de asemenea în Banat „andreà. dupã cum vom vedea mai jos. mai ales în Mehedinþi (c. p. aiguille à trépointe (Pontbriant). d’agric.: une partie de la charrue. c. andrèle). în orice caz faptul este cã la noi cuvîntul e de proveninþã latinã. ÎNDREÀ s. andreaoa. se desfãºoarã din înþelesul fundamental de a c. p. Toate sensurile. I. au pluriel. v. U n d r e à ºi Î n d r e à ca nume al st-lui Andrei. 3. carrelet. andrele = veines hémorrhoidales. barre de fer qui relie le soc à l’age. Putna. Liuba.. de moulinage: tirant ou poutre portant le plancher du moulin. Minculescu. t. Maidan). 161) pune pe andrea ca moldovenism faþã cu munteanul undrea.

Bãseºti). temelia. deasupra temeliei andrelele. p. – Strigoi. din datã ce au învãþat pe ABC al unui meºteºug. poate fi metalicã. c. 1882. v. Neamþ. deasupra pohotnicelor se pun curmeziºuri. 231) pe care-l aduce bãtrînul Iordachi Golescu.A n d r e a l a m o a r ã. de capãtîiul unde e rezemat capãtul grindeiului de la roata cu mãsele. andreaua e totdauna de fer sau de oþel. – Talpã. Popu. „Deosebitele pãrþi ale morii poporul le numeºte astfel: babalîc. se înfige în buricul presupusului strigoi un mic par sau þãruº ascuþit la capãt. Aaron-Hill-Poenar. dar adesea e de lemn. Fãlciu. Arghirescu. de aci prin generalizare se naºte aplicarea cuvîntului la bîrne în: III. Bãseºti). cari þin podul” (I. undrea. c. 1Ac. Proverb: „Am învãþat la undrea. cari prind puntea în care stã fixat fusul. c. Moscu). ºi atunci zice poporul cã nu mai poate învia…” (I. Se coasã de asemenea saci. astfel cã o andrea vine de o parte ºi alta de altã parte a fusului…” (Dumbravã. 30: „a c o i. Mirea. „Andrele se cheamã neºte lemne înlãuntrul morii. c. þoale. însemneazã pe acei ucenici cari încep a se crede mari ºi a despreþui pe dascãlii lor. Moarã. În alte locuri. Andrele sînt acele grinzi care þin temelia morii ºi se învîrtesc doi pohotnici pe ele…” (D. „Undreaua este un ac de lemn cu care se cos bubouale. dupã moarte îi bagã petre ºi o undrea pe buric. „Andrelele la moarã sînt douã bucãþele de lemn cioplite lat. Ghibãnescu. 54 . c. Fãgãraº. Lisa). 1Anin. Uscaþii). c. pentru alte trebuinþe. a c m a r e. un fel de veºminte de iarnã. fãcute din lînã cu pãr lung pre partea din afarã…” (G.ANDREÀ Cînd însemneazã unealtã de împletit la ciorapi sau sulã de care se servesc cizmarii. traiste. deasupra andrelelor doi pohotnici. cu care se slujeºte cineva spre a petrece un ºiret sau o sfoarã prin chieotori…” „Andrele se întrebuinþeazã pentru înseilat la mindire ºi la saltele…” (I. v. Ghibãnescu. Andreaua de lemn fiind un par în miniaturã.. I. Socetu). Andreaua figureazã ºi pintre credinþe poporane: „Pentru ca strigoiul sã nu iasã noaptea din mormînt ºi sã umble pe la neamuri. Rev. Ce voi sã ºtiu de dumneata?” (Tocilescu. Fãlciu. Aceste andrele pe aiuri se cheamã t ã l p i. I. Covurlui. v. Teleorman.

În ambele sensurile sale anatomice. Vînju-Mare. Banat. andrea procede darã tot de la noþiunea fundamentalã de a c. germ. pointe” (Cihac. Dolj. 55 . Alte douã asociaþiuni de idei diferite au dat naºtere la: V. VI. latineºte „clavicula”. p. iarã andreaua grumazului numeºte el cele douã ciolane deasupra peptului de lîngã grumaz…” Osul numit andrea s-a zis nemteºte „Schlüsselbein”. Polysu: „Undrea. Andreaua darã are aci înþeles de c u i. În descîntecul „de samcã” din Bucovina: „Din faþa obrazului. din latinul „i n t r a r e. os la pept. 216. Cît se atinge de vinele hemoroidale numite la plural andrele. Bociatu. v. Gloss. – Casturã. adecã „ouvrir et fermer à clef”. Vasilescu. avînd la capul de sus un alt fer zis amnar…” (R.ANDREÀ Pe cînd terminologia morarului a avut în vedere andreaua de lemn. cealaltã. de unde lãtineºte „clavis = clavus” ºi chiar la noi „cui = cheie” în expresiunile „descui” ºi „încui”. II. – Plug. 588). F i l i a þ i u n i i s t o r i c o . ªiºeºtii-de-Jos). c. un paralelism semasiologic foarte interesant ni se înfãþiºeazã în sinonimul englez „piles”. Dr.. c. Pentru andrea s-au propus pînã acum douã etimologii deopotrivã imposibile: una. Michaileanu. din turcul i b r è „ aiguille. c. Din spîrcurile urechilor. das Schlüsselbein”. aiguillon. D. literalmente „pari” sau „stîlpi”. Mehedinþi. Popescu. Seaca-de-Pãdure). ca instrument de î n t r a r e = penetrare” (Laurian-Maxim. fie cel de lemn = par.f i l o l o g i c e. Clopotiva). 317). Goldadern. Precum din turcul „ibryq” s-a fãcut la noi „ibric” ºi din „ibriŸîm” – „ibriºin”. Isverna. Amnar. Pe alocuri aceastã parte a plugului se cheamã c u s t u r ã. Din vederile ochilor. Mehedinþi. C. tocmai ceea ce însemneazã aci ºi cuvîntul românesc. fiindcã la cei vechi cheia avea forma unui cui rãsucit. A n d r e a ºi a n d r e l e în anatomie. Din bercii nasului. fie cel metalic = cui. ªi la bãnãþeni aceastã bucatã de fer se zice andrea (A. c. Descîntece. Din andrelele grumazului…” (Marian. A n d r e a la p l u g. „Andreaua este un fer lung care prinde ferul lat de grindei. din acea de fer s-a nãscut: IV. Ionescu. c. 218) unde editorul observã cã: „Andrelele grumazului numeºte poporul v i n e l e c e l e d e a u r. „La pluguri vechi era un fer legat cu un cap de grindei ºi cu altul de ferul cel lat ºi se zicea undrea” (R.

pr. – Þundrã. A n d r e a s (‘Andršaj). derivat din latinul „scindula”. se urcã tocmai la vechiul german „scìntala” (citeºte: sþìndala). Igliþã. Andrei sau Andrii ne a venit de la slavi. cãpãtãm proporþiunea: andreà: ° n d a l ã: mãtreà: mèt’la. – Þandãrã. m. dar „ºindilã” vine din modernul german sau chiar din medio-germanul „Schindel”.devine la noi ºti-. iar latinul -ula se face -urã. înlocuind forma mai veche A n d r e à = lat. Cihac. ceea ce – într-o opoziþiune diametralã cu acea teorie – ne indicã neºte migraþiuni române medievale de la Dunãre spre Pind. . Neºte termeni industriali de cusãtorie sau de lemnãrie ca andreà sau þ à n d ã r ã. tot aºa nici din i b r è. pe cînd „þàndãrã”. prin „andãreà” din „àndãrã” = ° n d a l a. cam zguduie aºa-numita teorie röslerianã. cît despre andreà. de unde bulgarul „guberka = = aiguille à passer”. întraþi la români imediat din vechea germanã. sau mai bine pe deminutivul „iglitza”. 429) îl confundã cu „þundrã lambeau. Andrea este un deminutiv dintr-o formã cu accentul pe prima silabã. Vom adãuga aci numai una. v. ªindilã. este un dublet etimologic cu „ºindilã = bardeau”. cãci latinul sci. 56 s. care constatase cel dentîi foarte bine (II. adecã înainte de secolul XI. ºi între „mãtreà(þã)” prin „mãtureà(þã)” din „mãturã” = „mèt’la” pe de alta. nu s-a putut naºte andrea. dupã cum o vor rãsturna mai la vale ºi alte date. mèt’la”. E ceva ºi mai însemnat cã andrea se aflã ºi la macedo-români. pe de o parte. Suprimîndu-se termenii cei intermediari. pe care Cihac (II.ANDREÀ iar nu „andric” sau „andriºin”. în loc de a n d ã r e à. actualul nemþesc N a d e l „ ac”. de la slavi am luat pe „igla”. din care însã nu poate sã se tragã d-a dreptul românul „þàndãrã”. pe care Cihac s-a încercat s-o aplice pe tãrîmul limbei. lesne ar fi putut. unde industria veche germanã nu avea cum sã strãbatã. cu accentul pe prima silabã ºi cu trecerea finalului -ala în -ãrã. 190) raportul între „mãtreaþã” ºi slavicul „mètla”. Este un paralelism fonetic învederat între andreà.. ea reprezintã în aceastã pestriþã societate pe vechiul german n ° d a l a. „vergeà” din „vargã” etc. care s-a pãstrat numai în numele poporan al lui decembre. de unde deminutivul andreà. Vechiul german n ° d a l a. ANDREÈSCU ANDRÈEªTI ANDRÌI 1ANDRÈI A v. prin aceeaºi contracþiune ca în „mãtreaþã” pentru „mãtureaþã” din „mãturã = slav. André. pers. prin metateza nazalei. v. iar nu viceversa. vieux manteau”. ANDRÌI. 1Andrei. o sistemã pe care aceastã filiaþiune o rãstoarnã. n d a l a. Al nostru „þàndãrã = éclat de bois”. a trebuit sã devinã la români à n d ã r ã. dacã nu-l împedeca sistema cea preconceputã despre absoluta neexistinþã a elementelor vechi germane în limba românã. sã ajungã el însuºi la identificarea lui andreà cu tudescul n ° d a l a. precum „surceà” vino dintr-un perdut „sùrcã”. n. De unde însã derivã? De la romani noi am pãstrat pe „ac = acus” ºi pe „sulã = subula (sulla)”.

adecã M a r e a . ar fi fost o bisericuþã clãditã de cãtrã însuºi sîntul Andrei. — Am eu cu ce sã-i întimpin. zãu. copii! Voi. Andrei ºtiþi cã u m b l ã l u p i i î n p o t a i e. de îndrãznealã. Mãrgaritãrele. 1794. Petersb. ºi înbe pãrþâle Propontideš. Andrei este un fel de jubileu pentru l u p i ºi pentru s t r i g o i: „Voi. el ar fi cãlãtorit ºi prin Sciþia. Dosofteiu. Gane. Serbeºti. apostolul Andrei. Colonelul Meier. pe la zãvoaie. noaptea spre st. Noaptea sfîntului Andrii!… (Alex.. la moldoveni mai circula încã legenda. pe la iazuri. mã iertaþi. 311: „— …mã veþi ierta sã vã spun cã mîni e sfîntul Andrei. Novele II. Sînt bãtrîn. creºtinelor popoare. u n d e – d u p ã z i s a m o l d o v e n i l o r – s f. Opisanie Oakovskiša zemli. Synaxar. a p o s t o l A n d r e i î n t e m e i a s e c e a d e n t î i b i s e r i c ã c r e º t i n ã”… v. t. — Cuconaºule. unde-š ÞarigradulŠ. I. ba dupã unii pãrinþi ai bisericei. šarã Andrešu ce? mare ºi šubitâ cinste ºi parte luâ. dar nu vã sfãtuiesc. pare a fi fost odatã cel mai socotit dinre toþi discipolii lui Crist pe întreaga Peninsulã Balcanicã. Iaca. cã i s-au venit totâ Þara BithinilorŠ ºi Pontul Evxinuluš. 1683. iar cronicarul Nestor de la Kiev din secolul XII aduce tradiþiuni slavice despre petrecerea lui în Rusia (Karamzin.. femei. cu suflete curate. cum cã în satul Serbeºtii sau Troian din Covurlui. aproape de Dunãre. Cãci e noaptea-ngrozitoare. ºi cu acšastša însoþšaºte ºi vestita Halchidonâ ºi Vizantiša. XXIX) N. — Ei ºi…? — Apoi dã!…noaptea înspre sf. unde fusese mai în specie cîmpul activitãþii sale evangelice.N e a g r â. Se mai zice cã înspre sf. Dupã credinþa poporanã a românului. p. pe care din gura poporului o culese atunci un cãlãtor rusesc. p. 67: „Din Valahia drumul lui Traian întrã în Moldova lîngã s a t u l ª e r b e º t i i.ANDRÈI Patronul acestui nume. Andrei u m b l ã º i s t r i g o i i pe la rãspinteni. noembr. Faceþi cruci mîntuitoare. 30: „ªi darã alalþŠ uciniŠ lua ca sorþulŠ alte pãrþ a pãmântuluš ºi limbile ce era într-ânse. Oameni buni. am vãzut multe. ºi Doamne fereºte sã-i întîlneascã cineva. ce þânša pãnâ la sânulŠ Astachinuluš ºi Paraplunuluš celuš nainte. bine cã-mi aduc aminte! îmi veþi da voie sã ung încuietorile uºilor cu usturoi…” 57 . Cu credinþi nestrãmutate. ºi n e a m u rile ce sîntŠ la Thrachiša ºi Machedoniša ºi cšalša c e a g i u n g Š l a D u n ã r e…” În secolul trecut. nota 66). adecâ mãriš ceš de cãtrã Marša-Neagrâ de Þarigrad.

Di putoaria di usturoi fug strîgoii. c.i a r n ã” (I. c. c. A doua zi. 58 . ducîndu-se cineva la hotarã. ca sã nu poatã întra în casã strîgoii ºi sã le facã vreun rãu.D. Bistricioara). „Oamenii serbeazã pe sf. unde sã bat. În graiul þãrãnesc din munþii Moldovei: „Cãtrâ dzîua di sfîntu Andrii tãþ strîgoii. încalecã pe meliþoaiele. Veliºcu. de mirosul cãruia ei fug. Mangiucã.ANDRÈI Atît lupii. „vli m‚síc” etc. ºi deºi acest element este posterior. Iaºi. ies pe hoarnã ºi merg pe la crucile drumurilor unde sã bat cu limbghile meliþei…” (C. Mastacani). z i u a l u p u l u i. Andrei. 1883: „Sînt-Andrei. Mircea. Rosescu. pîr-la cîntatu cucoºîlor. oameni-lupi. cînd sâ duc ciš morþ la locurile lor. Iordãchescu. totuºi el a luat în popor o dezvoltare covîrºitoare în caracterul mitic al lui st. Fãgãraº. Iatã darã de ce: „Sfîntul Andrei e peste lupchi” (D. „Strigoii ºi strigoaiele sînt un feli de oameni cari au coadã ºi la sfîntu Andrii sã ung cu un feli de unsori. Andrei se datoreazã unui ºir de asociaþiuni de idei. Arghirescu. Contra tuturor fermecelor are o deosebitã putere „usturoiul descîntat la sfîntul Andrei”. – Lup. Covurlui. aºa câ-i poati cunoaºti on om înþãlept câ iš o avut val noaptia ceia ºi câ-s strîgoi. Haþeg). iau limba acestor meliþoi ºi meliþe în mîini drept sabie ºi sã duc la hotarã. Însã iarna este vremea lupilor. pãliþ ºi sgãrieþ. pop. Poez. gãseºte petrele pline de sînge curs din cei rãniþi…” (D. Andrei. c. c. 375). Olteanu.T. Stînca). Copou). S. Giurgeºtii). strigoii ºi strigoaiele se strîng cu toþii pe la rãspîntenii drumului ºi joacã d r ã g a i c a…” (G.i a r n ã. Calendar. „Sîntul Andrei e c a p . „loups-garous”. adecã este începutul iernei. c. ºi ciš giš. în aceastã ziuã îºi vede lupul coada…” „G ã d i n e þ u l . Dobrogea. v.º c h i o p sau z i u a l u p u l u i cade la sf. Diaconu. Bantaº. cari se desfãºurã din împregiurarea cã aceastã zi cade la 30 noiembre. Neamþ. la slavi „vlenec”. precum ºi strigoii de la sf. „luna lui Cojoc” dupã cum zice poporul (S. „În noaptea spre sfîntul Andrei. Iaºi.. Suceava. ºi meliþele de bãtut cînepã. Oamenii în sara spre sf. – Gadinã. zice un descîntec atribuit lui Ioan Damaschin (G. Criºianu. „Înspre sf. s-adunâ în crucili drumului ºî sâ bat cu linghili meliþoailor. Andrei ca pe izbãvitor de fiarã sãlbatice ºi de strigoi” (V. Andrei. c. Bãdenii). Mãrgineni). c. Moscu). precum întîiul mãrþiºor se zice: Dragobete cap-de-primãvarã…” (A.. ne apar strigoii. „Întîiul decembre se cheamã: Andrei c a p .d e .Alboteanu. Neamþ. „Poporul priveºte pe sf. Bondescu. în ziua asta nu lucrã nime din casã.d e . mãnîncã usturoi ºi fac ºi cruci cu el pe la uºi ºi ferestre. Iaºii. Andrei pentru a nu fi mîncaþi de lupi” (N. Aci. c. Andrei. Covurlui. 1Apostol. Timiºeºtii). alãturi cu lupi. adecã fiinþe licantropice. Luncaviþa). c. ostiniþ. º-aista-i mari noroc…” (I. Lunele noiembre ºi decembre poartã în diferite graiuri epitetul de l u p e º t i: la germani „Wolfmon” sau „Wolfmânôt”. toþi strîgoii ºi strîgoaicele ies din morminte. iar ciš giš fug cari-ncotrò. ºî ciš morþ. ca sã nu strice lupii oile ºi caprele…” (P.

Andrei se taie vergele din pomi roditori ca meri. Dobrea. – Vrajã. Varvara de bubat…” (I. Andrei sînt cu noroc. p. de boale. omul apãrîndu-se prin vrãji. cireºi. peri.Poppescu. În fine. aceste vergele înfloresc în ziua de Anul-nou ºi copiii sorcovesc cu ele pe pãrinþi ºi rude…” (Christu Cuþana. Andrei serbîndu-se între novembre ºi decembre. epidemiile fiind strigoaice. „În ziua de sf. ca ºi cînd ar fi un ºir de arbori. pãdurea fiind a fiarelor sãlbatece. peptenele însã simbolizînd pãdurea. sorcovii de la. deci: el este peste lupi. tot aºa peptenele. cari se pun într-un borcan cu apã aproape de sobã. Andrei apãrã de ciumã. dupã unii. Cãrnicenii). astfel cã ciuma sau holera sînt reprezintate ca un fel de strigoaice. mai ales ciuma. – Rãbãie. de aice printr-o nouã asociaþiune de idei: „Sf. vrãjile servind a înlãtura paguba. anume strigoii. c. An-nou. Andrei ºi alte obiceiuri poporane. Apostolul Andrei era frate cu apostolul P e t r u. Petru 59 . Bãileºti). – Peptene… În acest mod se înlãnþuiesc urmãtoarele asociaþiuni de idei: Sf. adecã în luna lupilor. de strigoi. Se mai þin la st. S. – Mac. Iasi. Andrei va fi mîncat de lup.ANDRÈI O mare putere. urmeazã cã: „La sf. Circovi. pruni etc. – Strigoi. c. Corodu). „Poporul crede cã acela care umblã cu peptene în ziua de sf. Dolj. Craiova). c. de lupi. v. Andrei femeile nu se peaptenã” (A. Tecuci. – Filip. deci: de peptene sã nu te atingi… Încã o observaþiune mitologicã. de aci rezultã cã: „La sf. dar pe cînd Andrei e duºmanul lor. unii oameni avînd fire lupeascã. deci: usturoiul. sf. prin însãºi forma sa . mai ales pe cele mulgãtoare. De aci. Sînt-Andrei este darã una din zilele cele mari ale vrãjitoriei române. de strigoi. – Georgiu. 78): „…Româncele ce voiesc ca vrãjitoarele ºi strigoaicele sã nu ieie mana de la vacile lor încungiurã în noaptea spre sîntul Andrei vacile. deci: e ºi peste ciumã. macul. nu numai legumele.F. Marian (Familia. ºi-n credinþele poporane române ambii sînt puºi în legãturã cu lupii. Andrei sînt cu noroc. are ºi macul din acea zi. dupã cum gresia simbolizeazã muntele. dupã cum merge soarele. v. În basmuri. de aceea mai cu samã femeile se feresc în acea zi nu numai de a umbla cu peptenele. 1883. dar ºi pomii de la sf. v. Drãgaicã. grija cea de cãpetenie în acea zi fiind de a se feri de orice perdere. cu mac. Sireteanu. Botoºani. este un simbol al pãdurii. De lupi. de ciumã. ºi-ncungiurîndu-le presurã sãmînþã tot de mac pe jos împregiurul lor…” Din aceeaºi cauzã. Rãnghileºtii). c. ºi nu trebui sã dai nemic din mînã în acea zi. Andrei oamenii din popor nu se împrumutã cu nemic unii de la alþii” (V. de unde vin fiarele sãlbatece. sf. Stegariu. v. deci: e ºi peste strigoi. în temelia cãrora se aflã totdauna cîte o asociaþiune de idei. – Usturoi… Românii personificînd boalele cele mari. deci: este ziua vrãjilor.. Haralampie. poporul se crede scutit prin vrãji. dar nici a-i rosti numele” (G.

care-i ocroteºte ºi-i hrãneºte chiar în dauna oamenilor.. bãtr. adecã într-o formã anterioarã a manicheismului? Zoroastricul A n d r a. A n d r e i c o sau A n d r e i c ã. Theog. Petru. dupã traducerea latinã a St-lui Augustin. din contra. s-a pomenit cã „de atuncea ºi pînã astãzi Andrei sãrmanul þine fundul pãmîntului pe capul lui…” (Iancu D. noi nu ºtim cum sã-l fi chemat persii. p. Deminutivii din Andrei sînt: A n d r e i a º sau A n d r i e º. Pe acest 'WmofÒroj sau „Atlas laturarius”. de aci scoate pe Andrei de-i porunceºte s-o tragã spre apus. Zend. v. unde stã înfipt purtînd lumea întreagã. apoi dintr-o „bucãþicã de mîl de pe aripa corabiei fãcu o turtiºoarã”. Lume). . Dupã doctrina manicheicã. ad. Bîrlad). Handb. 2Andrei. 519.) de la singularul A n d r e e s c u. pe cînd însuºi o trãgea spre rãsãrit. care n-are întru nimic a face cu apostolul A n d r e i ºi cu alþi sfinþi omonimi? Legenda este învederat manicheicã.: sorte d’Atlas. rezultã dintr-o fuziune poporanã între Andrei ºi A d r i a n (Cuv. supãrat. v.pr. foarte des altãdatã. 144). Dumnezeu se primbla cu corabie pe deasupra apelor. und wenn er vom Tragen ermüdet. 55). Udre. t. iar vaslaº avea un îngerel pe care-l chema Andrei…” Fiindcã acel Andrei se crezuse a fi tot aºa de puternic ca ºi Dumnezeu.I. 747) 60 Dar cum oare va fi strãbãtut un asemenea mit la români? ª-apoi de unde vine aci numele de Andrei. Nour. A n d r a º. 89. Leipz. ne apare cufundat în adîncurile noianului.. I. se ºtie cã corespunde sanscritului I n d r a (Justi. acesta. întocmai ca titanul Atlas din mitologia elenicã: „…kefalÍ te kaˆ ¢kam£tVsi cšressi…” (Hesiod. ºi astfel din acea turtiºoarã s-a întins pãmîntul. A n d r u þ. A n d r u º. una – povestitã de bãtrînul Ioniþã Lepãdatu din comuna Perienii în Tutova – ne spune cã: „La început earà Dumnezeu salta-singurel. 1862. schüttelt er sich und das ist die Ursache der Erderschütterung…” (Flügel. n. 221). de unde se explicã ºi perderea nazalei. Ziditorul lumii a aºezat sub temelia pãmîntului anume pe un înger care s-o poarte pe umeri: „der O m o p h o r u s ist unten und er ist es. p. pe cari le vom clasifica la locul sãu (v. Nu cumva A n d r a sau A n d a r. popul. originarã din Persia ºi pãtrunsã pînã-n regiunea Carpaþilor prin faimoasa sectã a bogomililor.ANDRÈI este. der die Erde auf den Schultern trägt. d. voc. Dintre numeroase legende poporane cosmogonice ale românilor. A n d r i e s c u… v. v. de mythol. 2ANDRÈI. tot trãgînd dedesupt în apã. 89). un fel de patron. iar îngerul cel semeþ. Numele U d r e = Î n d r e. ange-titan qui soutient la terre.. Mai multe localitãþi poartã numele patronimic de A n d r e e º t i sau A n d r i e º t i (Frunzescu. I. În aceastã legendã semizeul Andrei. pe de altã parte. d.. Oarecînd se întrebuinþa ºi la femei: A n d r e i a (A. numele zendic ºi huzvareºic al unuia dintre îngerii lui Ahriman în doctrina zoroastricã.R. ºi unde sîntem noi earà apã. l-a azvîrlit în apã. pedepsit pentru mîndria sa. Mani. 8. m.

pr. – v. Deminutiv din A n d r e i.. s. t. era pãharnicul Andreico (A. Andrei.T. de botan. ANDRIªÈL (pl.I. – Satanailã. din Andreiaº s-a nãscut numele mai multor sate sau cãtune A n d r i e º e º t i ºi A n d r i e º e n i (Codrescu. ANDRÈICO s. n. ANDRIªEÀ (pl.R. – Sarsailã. l. departe. 38).D. 1489. Andreiaº. subst. Departe ºi nu prea foarte. Andriot. frumoasã floare cãriia turcii. – v. 560-64. Rareori alãturi cu Andreiaº ne întimpinã A n d r a º sau A n d r o º (A. n. II.. 438) v. Andriot. Androt. 156. p. 30-34). persii ºi arabii îi zic ’ a t r i Ÿ a h ï sau ’ y t y r .la -i-. Între boierii lui ªtefan cel Mare. pers. „Petriceico”. Afarã de localitãþi numite A n d r i e º. o formã ungureascã. 1875. andriºele). Putna.. turc.: Geranium. – -co. nume mai rãspîndit al geraniului. bãtr. ANDREIAªÀN. mãre.R. pers. din care apoi vine numele topic A n d r ã º e º t i (Frunzescu. v. m. Colo-n sat la Crãtuneºti ªi colo la A n d r ã º e º t i…” (G. ºi-n specie despre bogomilism. 58). 250. ANDREIÀª s. p. Din Andreiaº prin augmentativul -a n se formeazã A n d r e i a º a n (A. I. III. Unul din deminutivii din A n d r e i. andriºei). Poez. 7) sau un cãtun ºi un munte cu straturi de sare în Putna (I. cfr.masc. format prin sufixul –aº.ANDRIªÈL Despre manicheism. 3-an. care în Andrieº scade la –eº în urma scãderii tematicului -e. ANDRIªEÀ..).subst. ca în „Nadãbaico”. Ibid.I.. Elem. Arhanghel. 275).. Buciumul. bunãoarã douã sate în Rîmnic-Sãrat (Frunzescu. Ionescu. m. d. „Nalivaico” etc. O ingenioasã transformaþiune poporanã din i n d r i º a i m sau i n d r u º a i m ori i n d r u º a i. bec-de-grue. top. prin sufixul rutean -c o.I.R. pr. fem. la românii din veacul de mijloc. ANDRÈIA. p. ANDRIȪ. Andriºel. 1Andrei. Balada ªearpele: „Departe. I. pop. 42). Androt.Ÿ a h i „ essence impériale” (ªaineanu. Dicþ. 1Andrei. v. v.c.. 109). Andriºeà sau 61 .. ANDRÈICÃ. a se alãtura cele zise de noi în Cuv. p. – v.

c. ºi dasupra urechi[i] drepte-nhige-n maramã ace cu floare verde or roºiie. iar „androceà” pentru femeie bãtrînã..n. 122. Buzãu. s. G. Andriºel. c. la cari în adevãr el era o hainã „dedesupt = u n t e r . Lupºeanu). medio-germanul u n d e r r o c „fustã”. pe androace cercuri…” (I. Ialomiþa. Miklosich. – v. „…Peste iie sau cãmaºe. umblã cu brîu or cu betiþe. cumpãrate dã la negustori dîn tîrg. Înainte de a fi ajuns îmbrãcãminte þãrãneascã. Fãgãraº. c. scurteicã ºi zechiuþã…” „Femeile în zi de lucru iarna poartã androace ºi ciupage de lînã. Indruºai. androace. Satu-Nou. Un fel de f u s t ã. Elem. c. Ohaba). ondroc. c. Þarãlungã. verzi ºi roºii. c. andriºel se aude în Moldova (Mironescu. „…pe rochii se þese fluturi. ANDRÒC s. c. Vaidarecea). Türk. hondroc. Androc. ANDRIªÌE. Se poartã mai mult de femei bãtrîne. poartã fotã.ANDRIªÈL andriºìe se zice în Dobrogea (G. Androacele fac parte din þeseturele casnice ale þãrancei. I. Þînþari). Androc n-are ºi nu poate sã aibã a face cu turcul a n t e r i u (ªaineanu. cotillon des paysannes. Lupºeanu). p. 12). sã poartã cu maramã pã cap. Elem. Criºianu. Ialomiþa. Jipescu. c. mã-ta a n d r o c e a…” (Th. bunãoarã în cronica lui Martin Bielski: „zastál ×one w i n d e r a k u tylko = a gãsit pe nevastã numai în fustã” (Linde). jupe en laine. ondroace). Theodorescu. „Între þeseture sînt ºi handroacele femeieºti ºi zechile bãrbãteºti…” (P.. Chiojdu-Bîsca). „Între s o r þ i sau vorbe întrebuinþate în jocurile copilãreºti se aude ºi: tat-to cojocea. c. vara cu rochiþã” (Gr. Fiindcã iarna vezi moºnegi cu c o j o a c e ºi babe cu androace. Theodorescu. ONDRÒC (plur. Gãiceana). androcul fusese un port al boiereselor ºi al tîrgoveþelor. 80: „Hina Stanca ºi-mpleteºte coadili. jupon d’hiver. cu vergi albastre. Pãltineanu.r o c k” 62 . Ialomiþa. cãci cele tinere spun cã le roade pelea. de unde ºi la ruteni a n d a r a k. ci este nemþescul U n t e r r o c k. Transilv. fermine. Chisencu. altele sînt lucrate numai cu albastru închis ºi deschis. femeile se îmbracã iarna cu androc. Tecuci. la cap se leagã cu tistimele. Opincaru. În unele locuri se zice la feminin: androacã sau ondroacã (Fãgãraº. ingeniozitatea copiilor a plãsmuit epitetul de „cojoceà” pentru om bãtrîn. iar la poloni i n d e r a k. v. turc. fãrã a fi trecut prin vreun dialect slavic. ºi în picioare pun papuci…” (Th. p. Vãcãreni). c. „Androc sau ondroc este o fustã de lînã lucratã de casã în rãzboi. fiind lînã asprã” (P. Theodorescu.. ªocariciu). Forma românã vine d-a dreptul din medio-germana. rochie. Braºov. Se rosteºte ºi aspirat: handroc. – v. Poppescu. ANDROACÃ.

– v. Alãutã. încît la urma urmelor îºi închipuieºte cineva cã este un port curat þãrãnesc.f. androcèle). Cã el pînã ºi-n pilaf Va gãsi vrun paragraf…” ANDRONÌM. p. În epoca fanarioticã se întrebuinþa deminutivul A n d r o n a c h i. – v. p. Este un fapt ce se observã pretutindeni în istoria modei: cînd femeile de jos încep a purta un fel de îmbrãcãminte pe care-l vãd mereu la cucoane. Letop. – v. 285). de unde apoi ºi ca nume de familie. Costache Negruzzi. Ubiory w Polszcze. Ionescu. m. 'AndronikÒj. acestea se dezgustã ºi o schimbã. – ªorþ. I. ANDRONȪTI A ANDRÒNIC. care singur cu bãtrînul Flechtenmacher ºtia pe atunci Pandectele. Dorohoi. v. matronne.–ANDRU în opoziþiune cu „haina deasupra”: mantale. Mergi la Donici de-o aratã. ºaluri. Scrisoarea XXXI. n. – Vãlnic. 162. ANDROCEÀ (plur. enfantin: vieille femme. – Cojoc. pe cînd la 1630 însãºi regina Ecaterina purta acolo un „androc roºu de adamascã” (Golembiowski. s. ANDRONÀCHI. ºi Coste ºi Andronic…” O localitate din Moldova se cheamã: P o m i i l u i Andronic (I. pers. Nu era rar altãdatã ca nume de botez. v. Ureche. dar la þãrance. Andronic... – Fustã. Din forma scurtatã A n d r o n vine patronimicul A n d r o n e s c u ºi topicul A n d r o n e º t i. sub 1461: „multã moarte s-au fãcut în oastea lui Alexandru-vodã ºi într-acel rãsboi au perit oameni de frunte. 113. – -man. blãni. poate chiar secoli. -eandru. Andronic. pr. – v. – Catrinþã. – Neamþ. ANDRONÈSCU v. odatã încuibatã. -ÀNDRU. 63 . ANDRÒNIUS. vorbind despre fabulistul Alecu Donici: „Nu ne aducem aminte dacã mai trãia unchiul sãu logofãtul Andronachi Donici. 436). Tot aºa în Polonia i n d e r a k se mai aude astãzi abia numai pe la þãrance. ea rãmîne dupã aceea mulþi ani. Filana. Critil. p. încît umbla asupra-i ºi o epigramã care zicea: „Dacã ai vro judecatã. logofãtul cel mare. Andronic. t. Onciul. Androc. – 2Alivenci.

În proverbi: „Dacã rãsipeºti meiul. 72). d e crezut etc. loc. 1698. 1784. Divanul. ANDÙCÃ. pr. adecã: e g r e u d e- . se întrebuinþeazã numai în locuþiunea adverbialã: c u anevoie. A d v e r b. annuler. 86: „Nu e anevoie a zice bou breaz-bîrlobreaz.de-Sus (Frunzescu.g r e a þ ã = = ad gravitiem” (v. III. 2. vb. m. anevoie îl aduni” (Pann. de aci ºi numele a douã localitãþi în Basarabia: A n d r u º u l . în Baronzi. peine. Învãþãturi (Blaj.. În opoziþiune cu l e s n e sau u º o r. difficulté. de scurtã duratã ºi uitat cu desãvîrºire.: „funea întreitã anevoe sã va rumpe = tÕ spart…on tÕ œntriton oÙ tacšwj ¢por'·ag»setai”... – v. Limba. ¢na…rhsa. p. et subst. p.ANDRÙª n. à grand peine. Termen juridic din epoca fanarioticã. – -uº. pag. pref. S-a format dentîi ca adverb din prepoziþionalul a ºi n e v o i e. abroger. 1883. Proverb biblic la Cantemir. „réfuter. du ngr. 1Andruº. difficilement. ¢n»rhsa” (Cihac). l. Samuil Clain. 1Grec. – Druþe. 422): „Anevoie. Andriot. III. ¢naišw. Handoacã. 2ANDRÙª. Un act din 1817 (Codrescu. 14): „Nici un lucru nu vedem mai adése decît moartea. 87. Difficilè”. 1Andrei. aor. dar e anevoie a dîrlobîrlobrezi dîrlobîrlobrezitura din oile Dîrlobîrlobrezeanului…” Urmîndu-i d e. 338): „hotãraºte domnia-sa ºi aneriseºte dania de mai înainte…” v. p. – v. „Focul cînd se încinge.. 1ANEVÒIE. ANERISÈSC (anerisit.. pr. 12) 64 „E anevoie cînd ajungi sã cumperi orz de la gîºte” (Ib. vol. anerisire). ¢nairî. III.de-Jos ºi A n d r u º u l . m. Dicþionar bãnãþean. Tr. 1. ANDRÙÞ. réduire. cf. v. 1. – v. funcþioneazã ca adjectiv: e anevoie d e fãcut. pentru ceea ce în graiul vechi se zicea „a . Uricar IV. Anevoie se stinge…” (Ibid. 380). 72). 1Andrei. ºi nici un lucru nu crédem mai anevoe decît moartea…” O aºa-numitã frãmîntãturã de limbã la copii. ca substantiv. I. péniblement... 7). Aegrè. 1ANDRÙª. II. adv. Deminutiv din A n d r e i. n. pers. circa 1670 (Col.

dupã multe ºi anevoioase rugãminte.. – v. p. – Lesne. dar îl judecãm cã aºa este. Rev. Odobescu. p. Cu acelaºi sens peste Carpaþi se zice: à-nevoie sau hà-nevoie. – Ducã-se-pe-pustii. precum: b o a l a -c o p i i l o r. taille. t. c. difficile. Nevoinþã. c. E p i l e p s i a are în popor o mulþime de numiri. e anevoios însã numai atunci cînd noi stãruim a face ceva ºi întimpinãm pedeci. – 1Ale. dobîndiserã în sfîrºit ajutor de la Împãrãþia turceascã…” v.f. ANEVOÌNÞÃ. s. Liuba. în naturã sau în muncã.ANGARÀ 2. corvée. Muscel. pe urmã o usucã zicînd cã-i bunã a o bãga în baia copiilor de epilepsie. haut-mal. v. c u anevoe se mutã cu sfatul…” Acelaºi. c. Letop. d u c ã . II. Mãþãu). 307: „c u anevoe se agoniseºte ce se perde o datã…” v. popul. I. Brasov.h a l e a” (Muscel. adj. c. l. s. „Între înjurãturile poporului de aice se aude: cãlca-te-ar ha-nevoie!…” (G. – Nevoie. invar. 2A-NEVÒIE 65 .. Agreaþã.p u s t i i. p. Prijbeanu (Tocil. sau cum o numesc ei: à-b o a l ã…” În unele locuri se rosteºte aspirat: h a . Sinonim cu g r e u ºi cu adjectivalul a n e v o i e. dar era nu mai puþin rãspîndit în Europa întreagã din veacul de mijloc sub forma a n g a r i a. Cei mai mulþi termeni indicã groaza de a da un nume precis acestei teribile patime. angarale) s. 293: „ce este sã nu treacã. (baba) cautã cicoare ºi îºi încinge mijlocul umblînd toatã ziua cu ea încinsã. t. de méd. pe alocuri se zice: „îl gãseºte a l t e . Cu acelaºi sens se întrebuinþeazã la toate popoarele de pe Peninsula Balcanicã. Greu.. ANGARÀ (pl. n ã b ã d ã i. adecã boala sau nevoia a c e e a despre care mi-e fricã sã ºi vorbesc. ANEVOIÒS. Mihnea-vodã.. 388): „24 iunie pînã nu rãsare soarele. a n g a r i a e „onera agris aut personis imposita. Maximã fatalistã la Miron Costin. Pãltineanu. însemnînd în modul cel mai general orice fel de d ã r i în bani. 27: „Basarabii ºi alþii cîþi putuse sã scape din mîinile tiranului. Panaitescu.f. – Nevoie. Bãjeºti). angãrii). pénible à faire. Beilic). angarèle) s.b o a l ã (N. s g i h u i a l ã etc. De aceeaºi naturã sînt numirile: a-b o a l ã ºi a-nevoie. Maidan). sau simplu numai: „îl g ã s e º t e” (Dobrogea. A. -OASÃ. HÀ-NEVÒIE.p e . A-bubã. ANGAREÀ (pl. datorite statului direct ori indirect. p.: mal caduc. S u b s t a n t i v. n ã v î r l i i. s. ANGÃRÌE (pl.D. de care totuºi se deosebeºte întrucîtva: e g r e u sau e a n e v o i e de fãcut ºi lucrul pe care noi n-am încercat încã de a face. Þînþari). vexation fiscale. În Banat se zice: „aflat de n e v o i e” (S.s e . quaelibet vexatio vel injuria” (Du Cange). Aºa. Cuvîntul este la noi cu mult mai vechi decît epoca fanarioticã. A. c. servitude.

I. p. cherestele ºi alte multe nesfîrºite angãrii…” Acelaºi. vorbind despre fanariotul Constantin Hangerliu: „Cã cum s-aºezã în scaun.R. I. III. ni o angãrie…” Iliaº-Vv.R. Deci aceasta fu cum fuse. cã angãriile ºi cheltuelile erau multe ºi banii ce eºia nu le ajungia…” Zilot. 1629 (A. III. III.193: „Aºa într-acest an s-au deschis oºtire împãrãþiei turcului cu Moscul. Cum ºi fu astã-ndoire mai întîi la oierit. boi ºi alte angãrii. 120): „sã fie îm pace de dajde ºi de zloþ ºi de lei ºi de taleri ºi de galbeni ºi de alte angherii de toate de cãte sintu pre alþi miºei în þara domniei méle…” Mihaiu-Vv. Cã-ncepu iar stãpînirea sfaturi réle a croi: Orice huzmet al cãmãrei pe þarã a-l îndoi. ºi vãduvele sã dea Fieºicare dupã stare-i. Letop. alt nimic nu-ngrijui Decît: oare cum ar face þara rãu a jefui? Se aflarã ºi d-aicea asemenea rîvnitori ªi cu dînsul împreunã pe o cale cãlãtori. Racoviþã. 1708 (A. care. Precum ºi aicea iarãºi arãtaºi minunea ta. Dar pentru nemulþumire. Veni vremea dijmãritul a se scoate-obicinuit. Care cu destule zoruri din þarã s-au împlinit. Pã mãnãstiri ºi pã schituri. Cron. însã ar putea sã fie ºi mai denainte. 1666 (A.I. de la domniša-mea vor hi în pace de toate dãrile ºi angãriile pãnã în ºese luni…” Nic. p. care angãrie pãnã atunce n-au mai fost în þarã nici la o domnie…” Enachi Cogãlniceanu. 19: „Acest Dimitraºco-vodã au scos hãrtii pre feþele oamenilor. 271). Letop. întemeind o colonie din Polonia. ni iliº sã dea.I. 6. Muste. împãrate! cela ce din început Rãu în bine totdauna prin rugi ni l-ai prefãcut. ne lãsã iar în nevoi.ANGARÀ La români darã el poate fi din neogrecul ¢ggar…a sau turcul a n g a r i y a. Cã-i fãcuºi fãrã de voie angareaua a ierta.268: „În þarã era foarte cu greu. Alexandru. Movilã. cã fu Dumnezeu cu noi. p. care viind ºi la domnul multe porunci împarãteºti pentru zaherele la sãrhaturi.I. Miron-Vv. ªi acesta nãscocirã de-l scoase iar îndoit. p.. 66 . ªi mai întîi sfãtuirã sã scoatã o angarea Pre boieri de toatã starea ºi pã bresle foarte grea. 119): „sã aveþ a lãsa foarte în pace de toate angãriile satul Borãleºtii: numai sã aibã ei a-º plãti cisla lor cãtã va hi scrisã în vistérul domnii-méle. cã ºi lor li s-ar cãdea…” ceea ce se numea „gãleata lui Hangerliu”. pod în Dunãrea la Obluciþã. ni sul•u. la care însã el a fost silit a renunþa: „Slavã þie.R. nici untu… ni lup. promite cã: „oricãþi de mulþi ar hi.

p. Hanger. se auzea sunetul clopotului de dandanà. t u t u n ã r i t ºi cîte ºi mai cîte alte h u z m e t u r i. O. vaca. Cã te þine-n munc-afarã Cît þine ziua de varã Numai pe zece parale Pentru b i r ºi angarale…” (Ibid. pînã nu se videa scapat de angãrii…” Jipescu. ANGÃRLÎC. nici clopotul nu tãcea. Cum te prefãcuºi în tun! Vezi. Agãrlîc. mai ales. Opincaru. ANGÈR. – v. 67 . ºi norodul nu se liniºtea. acestea erau angaralele.. Iatã ºi tutunãritul iar îndoit i-au izbit.29: „E! E! Dragu mieu! Voitori[i] tãi dã bine-s boi[i]. – 2Mîncãturã. ANGÃRÌE.T. pop.D. femeia.. teºcoiu cu bani[i] ºi mãlaiu sacului. 297) v. ce socotiºi cã scãpaºi!…” O i e r i t. cînd poporul se simþea asuprit ºi jignit în drepturile sale. sãracã þarã oarbã.ANGÈR Se sili sãraca þarã îndestul de l-au rãspuns. 484) Balada Macovei: „Adunarea se strîngea. d i j m ã r i t. Poez. Numai pentru ca sã scape ºi de acest foc nespus. aia te feresc dã b e l e l e…” Cîntecul pandurilor de la 1821: „Mi-am vîndut ºi cãmãºioara ªi-mi cumpãrai sãbioara! Pluguleþul meu nebun. Costache Negruzzi. a cãror aducere aminte cam cu anevoie se va ºterge din graiul poporului. – v. Bir.. oili. Scrisoarea XXI: „Uneori. Cînd fãcu o socotealã cã au scãpat negreºit. Angara. – v. Atunci mahalalele îºi vãrsa gloata piste oraº. angãrelele sau angãriile. Aia te scapã dã angarale. Dar de vorbã ce vorbea? Cã la Macovei în sat Nici cã mai este de stat. aºa mai poþi ara ªi mã scapi de angarà!…” (G.

cai ºi pre ceša ce ºed pre ei. bãtr. afarã de un sfînt nou bulgãresc. t. 49: „acolo veri vedea cum î n g e r u l Domnului.. – Dragul. pãzitoršul tãu. 243): „Voica de 9 aaii ºi AgghelŠ de 8…” Act din 1728 (M-rea Cotrocenii. Din latinul a n g e l u s ne-a venit î n g e r.: ange. comme nom de baptême. pr. dupã cum se cheamã mai multe localitãþi (Frunzescu. deºi nu este rar în vechile texturi. quelquefois nom de famille. angheli). Act muntenesc din 1608 (Cuv. Stat. p.596): „înaintea judecatei lui Hristos. dubletul anghel. p. n. – Înger. 160): „Pãrvul log ot Ruda i Frãncul ot Potãroºani ºi Anghel comis ot Sãrãcineºti…” Altul din 1626 (ibid. pers. s. dâ samâ spre tine înnaintea lui Dumnezeu.273): „tremite-vošu anghelul mieu înaintea féþeei tale…” Altul (ib. ca sã fie de bunã crédinþã. ºi topicul A n g h e l e º t i. 8). 1ÀNGHEL 68 .. cãci în calendarul rãsãritean nu se aflã Anghel. XVII (Cod. acicea î n g e r u l chišamâ pre diavol…” v. II. Din Anghel derivã patronimicul A n g h e l e s c u. cãruia românii de pe lîngã Dunãre îi zic în glumã la deminutiv A n g h e l u º ºi care n-are nici chiar la bulgari vreo zi a sa. 2Anghel.ÀNGHEL (plur.): „Adecã eŠ ªãrban feorul lui ªãrban Scutelnécul ot Trestišani dat-am acest crédinos al mieu zapis la mãna sfinþii-sale pãrintélui Gherasim egumen ot sfãnta mãnãstiré Vãlénii ot sud Sac. p. cã de multe ori þe-au arãtat calea pocaaniei ºi nu ai vrut sã mergi pre ša. Dict. Dimitrie. m. sec. Bãlaci.m. Ca nume de botez. caré moºie mie-au fostu ºi mie cumpãrãtoaré de la Stan ºi de la fraþii lui ce sã zic A n g h e l e º t i…” În Oltenia se cîntã o baladã poporanã despre haiducii Anghel ºi D r a g u l din codrii Bãlaciului. caré moºie sã chiamã a A n g h e l e º t i l o r ot sud Praov.. Dumnedzãul creºtinescŠ. acesta tremise anghelulŠ sãu…” Text omiletic (ibid.. 62: „atunce va sta alt anghelŠ pre soare ºi va striga cu glas mare spre pasãrile de supt ceršu grãind: adunaþi-vâ la cina lui Dumnezeu cea mare ca sã mãncaþi trupurile înpãraþilor pãmãntuluš ºi a putérnicilor cestuš veac. unde anghelii cu fricâ ºi cu cutremurŠ sta-vorŠ…” Uneori acelaºi text întrebuinþeazã deopotrivã pe î n g e r ºi pe anghel. ce ºi acolo veri vedea pre anghelii ceš šuþi…” p.: Ange. care însã numai ca nume de botez a rãmas în graiul poporan. undé sã chiamã ºi sã prãznušaºte Adormirea Precistei. ce ºi de aasta te veri ruºina ºi veri întorce ochii tãi spre stãnga. Arh. se serbeazã împreunã cu a r c a n g e l i i Gavriil ºi Mihail la „Sfinþii Voievozi” (8 noiembre). Aºa în Omiliarul de la Govora din 1642: p. de théol. précum sã sã ºtie cã am vãndut sfinþii-sale o moºie de la Buchelaº. Nicolae din Braºov. foarte rãspîndit prin oraºe. d. Legenda sf. 2ÀNGHEL.100): „DumnedzãulŠ lui Dimitrie. I. al Bis. din grecul ¥ggeloj prin slavicul aggælã. Sf. ms.. v. miscel.

dar socot cã floarea teiului îi ºi mai bunã. de botan. Alexandri. nu prea bea. f. Nu trebuie confundat cu a g l i c ã. Anghelina. angélique.: Angelica archangelica. I. Radule. Haiduc. sc. Stat. a n g l i c i. Mironescu. Angéline. se întrebuinþeazã de cãtrã popor ca leac în durerile de stomac ºi-n colici sau vãtãmãturã. devenise atît de vestit în timpul lui vodã Cuza. Lui Anghel corespunde femininul A n g h e l i n a cu deminutivul A n g h e l u º ã.. pr. dupã cum zici. 187). – Antonicã. Dîmboviþa. sau cum zice poporul anghilicã. îi tare folositor pentru cataroi.t. Oamenii aºa-i zicea: Bea. foarte rãspîndit altãdatã ºi care corespunde masculinului A n g h e l. care se începe aºa: „Frunzã verde de cireºi. 1863. A treilea e Brînduºa. Iorgu de la Sadagura. v. Cãderea. Radu lui Anghel din Greci ªi cu popa din Cindeºti Bea þuicuþã la Boteºti. Act muntenesc din 1639 (Cond. 2Anghel. ANGHELÈSCU v. ANGHELÌNA.ANGHELÌNA Un alt bandit. – Anghinarã. c. 5: „Ceaiul de soc. Angelica sylvestris. act. Întreabã. Neamþ. cu o floare albastrã mare ºi cu frunze late. românii mai întrebuinþeazã angheIica contra lîngorii ºi contra boalelor de gurã la vite. p. racine du Saint-esprit. Anghilica. 461): „Vladul i Stan ot Curtiºoarã sinŠ Anghelinei Oarbei au vãndut partea lor…” Astãzi e mai obicinuit deminutivul A n g h e l u º ã. Raciu) v. cea care face dresuri de obraz…” Doina ªeapte fete: „Una-i Viºa. pers. a n g l i c e l.. c. – Buciniº. Negoescu.. – Îngereà. „Anghelica. Se bea cu apã sau cu rachiu…” (I. s. m-rii Hurezu. c. dacã nu mã crezi. Bistricioara). Arh. Aglicã. buruianã sãlbatecã crescînd prin munþii Carpaþi pe locuri calcaroase expuse cãtrã soare. numit Radu Anghel sau Radu al lui Anghel din satul Grecii în districtul Dîmboviþei.f. ºtii. e bunã pentru tuse…” (P. Nume de botez. care se aude uneori în popor sub forma de a n g l i c ã. ANGHILÌCÃ. C-uite potera-i colea…” (S. v. Dobreni). n. Neamþ. Dupã d-rii Szabo ºi Czihak (Flora. p. pe baba A n g h e l u º a. 69 . Angèle. una-i Muºa. ANGHELȪTI A ANGHELÌCà s. încît îºi are ºi el un cîntec poporan.

Haine verzi Pînã-n pãmînt…” 70 (G. Text. ANGHELÙªÃ. cloºca poartã epitetul de A n g h e l u º ã: „A n g h e l u º a ferbe pere.D. – v.2. 2Anghel. Poez. cari vin ambii din vechiul grec. A cincilea-i Catinca. ANGHERÌST v... 101) Ghicitoarea despre anghinare: „A n g h e l u º C-un picioruº. Plantã culinarã. Ornit. – v.346) Într-o ghicitoare din Bucovina despre „cloºca ºi uliul” (Marian. 248) . cin£ra(Cihac). ANGHELÙª. Din neogrecul agcin£ra sau din turcul e n g h i n ° r. p.T.ANGHELÌNA A patrulea-i A n g h e l u º a. Doina Sãbãrelul: „Foicicã d-anghinare! Cît mi-e Argeºul de mare.: Cynara scolymus. arhichaut. Anghirete. 2Anghel. f. Haz ca Sãbãrelul n-are: Sãbãrelul mititel. ªi cît m-am iubit cu ele Le-am dat salbe ºi inele…” (Alex. ANGHINÀRE (plur. pop. A ºeptelea Ilinca. Anghelina. A ºeaselea e Voica. Tandalic vine ºi furã…” v. de botan. Toate-au fost mîndrele mele. pop. A n g h e l u º a nu se-ndurã. Se vede peºtele-n el…” (Vulpian. Poez. 124). Tandalic vine ºi cere.. I. t. s. anghinari). ANGHILÈST A ANGHINÀRà s.

– Lepãdãturã. anghire. fieºtecare dintr-înºii au începutŠ a sãri la uscatŠ…” Lexicon Budan. ANGHÌNÃ. în 20 de capete. Psaltire. rãspîndit prin comerciu în toatã Europa. unde în Noul Testament din 1648: „ºi trãgãnd sus m ã þ e l e.). Anghinarea avînd o înfãþiºare spinoasã. XXVII. de aci în Ardeal se zice a n g h i n a r ã . de méd. m ã þ e l e c o r ã b i e i ce aruncã în mare cu funile ºi þin corabiša”. Alestincã. 1794. – 2Americã. ANGHINARÃ-SÃLBATECÃ.). 34): „strãngîndŠ vetrile ºi aruncîndŠ anghirile. Gîlcari. p. ªapte-taine. Codicele Voroneþian. – Anglie. m î þ ã de fer”. Anghinarã. Rom.). – v. Vocab. slobozirâ-o (corabiia) mãriš…” Critil ºi Andronius (Iaºi. circa 1600 (Cuv. Bãrcianu). 21: „Anghirã. Dar la Corbea.f.s ã l b a t e c ã la un fel de scaiu: „Bergdistel. Onopordum acanthium” (S. scrie de învaþã…” 71 . v. 43: „Anghinã. ad voc. corespunzãtoare latinului a n c h o r a: „ªi stare a n h o r e i méle nù e Unde între valuri sã se puie…” ªi oraºul Angora din Asia-Micã. 40: „…ºi anchira adurarã ºi lepãdarã întru mare…” „…kaˆ t¦j ¦gkÚraj eÜwne„j t¾n q£lassan…” 1ANGHÌRà 2ANGHÌNÃ. s. se zicea româneºte A n g h i r a. de comm. t. Cuvîntul ni se pare a fi o interesantã românizare din n a n k i n.. Este interesant cã aceeaºi transformaþiune s-a fãcut în dialectul sard: „a n c h i n a tela di Nankin da cui ha preso il nome” (Spano. Din grecul ¥gcura. circa 1700 (ms. v. ps. Rom. s. – ªopîraiþã. s. ANCHÌRà (plur. p. c ã t u º ã. Act. Ap. LXVIII. 1644. d. în Acad. I. – v. LaurianMaxim: „Anghinã.ANGHÌRà Aci gluma poporanã s-a acãþat de asemãnarea foneticã pentru a preface pe anghinarã în A n g h e l u º.: sorte de toile ordinaire.f ancre. în Acad. anchire). o materie ordinarã þesutã din cînepã”. dupã cum într-o altã ghicitoare preface pe „puica n a d o l e a n ã” în „N a t a l i þ ã”.f. Un glosar. þeseturã din fire de bumbac coloratã”. v. circa 1550 (ms. t. I. ne întimpinã forma a n h o r ã. greceºte de asemenea ’Agkura. numele chinezesc al unui fel de pînzã proastã. bãtr. Costinescu. 270: „¢arâ sãborulŠ de la Anghira. Scaiu. Anadoleancã.. 291): „anchira. s.

Între cãrþile mãnãstirii Galata. II. p.ANGHÌRà Dosofteiu. Tomul al 2-lea cuprindea glasurile 5. cã va afla toate cuvintele acestuša psalomŠ rãºchirate. al doilea – Anghelesul al doilea” (Tocilescu. pe cari bãtrînii noºtri cãrturari le priveau ca cum ar fi inspirate de î n g e r i”. t. – v. I knègniè Anna i dadæ à vè svoi novosãçdaniîi ktî monastir çovæmîi podgorïæ Pæwn Da bjdæt imã vècnaa monastir. 22: „Vasilie prezviterulŠ de svãnta besšaricâ A n g h i r a…” v. 7 ºi 8. msþa gæn. 2ANGHÌRÃ. 1865-7.A. Rev. departe de a înlesni etimologia. în anul 7148 (1640) luna ianuarie 8”. slavoneºte „OsmoglasnikŠ”. I. Cuvîntul e cu atît mai curios. o îngreuiazã. Cãtuºã.23). de géogr. ºi pãrinþilor lor. p. ANGHELÈS. Sturdza. angælðskìa. 1Anghirã. 2. Paremiar. årm i (7148).146).: recueil de musique ecclésiastique. din 1588 (Cuv. Rãmîne însã foarte anevoie . d.5. Ioan Damaschin ºi pe care grecii îl numesc 'Octèhcoj. compus de St. a n g h i l e s t. „pentru imnurile sublime cuprinse în Octoih. ANGHILÈST s. t.130): „Angherist (octoih) de la glas 5-lea înainte. considerîndu-se ca substantiv. 6. i. ANGHERÌST s. Aceastã sîntã carte ce se cheamã întîiul Angheles o fãcu din dreapta sa agonisitã pan Georgie vel (mare) pãharnic ºi cneaghinea Anna. il. 1683. Adecã: În numele Tatãlui ºi al Fiiului ºi al Sîntului Duh.1. de théol. 3 ºi 4. dupã cum este la mitropolitul Dosofteiu. Sïm staa kniga glæmaa Angælæs prãvîn sãtvori vã w svoægw pravago stèäaiïga Pai Gæorgïæ væl þaªink. Tomul întîi se numea Anghelesul întîi. t. Tomul întîi cuprindea glasurile l. Slov. voævod.. de unde apoi. ºi o dãdu în a sa nou-ziditã sîntã mãnãstire numitã podgoria Peon. bãtr. tlãcuite prin canoane…” În registrul manuscriptelor de la mãnãstirea Neamþului.73 b: „de šaste slabŠ la pricšapere. citeascâ O s m o g l a s n i c u l Š adecã O c t a i h u l Š ce-š dzâcemŠ noš AnghilestulŠ. Printr-o scrisoare. Este probabil cã acest plural slavic au fost tradus româneºte prin a n g h e l e º t i. p. ºi s-a fãcut sînta carte în zilele lui Ioan Vasilie-voevod. s-a format singularul a n g e l e s t. Aceastã ipotezã se întãreºte prin aceea cã ºi-n muzica bisericeascã ruseascã unele cîntãri se numeau angælðskìa adecã „îngereºti” (Drevnosti. ca sã fie lor vecinicã pomenire. Apoi se adaugã într-o notiþã: „Octoicul se numea Angheles sau Angherest ºi era despãrþit în douã tomuri. întitulat: „vã imè wþa i stgw dha. Folio mic…” Acelaºi prelat descrie un manuscript slavon din biblioteca d-lui D. cu cît cele patru forme diverginþi. Canon na Vãzneseniša. – 2Mîþã. 1683. Archeolog. Rev. t. Synaxar. 1 triod…” Dosofteiu. Aºa numeau românii manualul de cîntãri religioase pe opt tonuri. Moscva. 72 ANGHIREATE s. pamèt I roditælæm il I sãtvorisà staa kinga vã din Iw Vasilïæ voævod Vlèt i. 1 anghiršate. fãcut de episcopul Melchisedec (Tocil. episcopul Melchisedec ne împãrtãºeºte cã cuvîntul i se pare a fi derivat din ¥ggeloj. f. Pæwn..: Ancyre.. mart. 196): „1 praxeu.

. ANGLICI. Numai aþe de un leu. dar acela era oleaeã mai chipos ºi altfel îmbrãcat: Cu antereu de canavaþã Ce se þinea numa-n atã. de provenance a n g l a i s e ou supposée telle. nãdragii mergea alãturea cu drumul…” Satira poporanã Paºtile þiganilor: „Iute în cort s-a bãgat ªi-n giubea s-a îmbrãcat. Stan Pãþitul (Conv. n. – v. subst. Lãsînd etimologia la o parte. în orice caz. Creangã. – v.. 24): „Am mai vãzut dãunãzi umblînd pe aici prin sat un ciofligar de-alde tine. englisch Tuch. ANGÌU. lit.Carîmbii de la loitrele carului. Somova). Aliman).. Hangiu. ºi la serbi . s. „La un car þãrãnesc. Aglied.Carimb. symbole du salut”. Cuvîntul rãmîne cristalizat în poezia poporanã. c.Anghelicú. este important de a constata cu aceastã ocaziune cã românii începuserã a-ºi forma o terminologie muzicalã bisericeascã proprie a lor. Car. ANGΪ. ANGÌNÃ.: sorte d.Loitrd.ANGLÌE de explicat. t. p. Catavasiar. în care se vîrã spetezele. I. Anghinã. care îi mai adaugã uneori pe proteticul d: danglie. c. care se apropie de grecul ¥gcura „ancre. Voinea. 73 . Constanta. Tulcea. Cuvînt pe care-l cunoastem numai din Dobrogea.. .A n g l ì š a... ANGΪLÃ. Din anglie se fãceau haine femeieºti ºi bãrbãteºti. se numesc angiºuri…” (I. f. ªi cu nãdragi de anglie. – Psaltichie. variantul anghiriate în textul din 1588. ANGLICA v.étoffe très ordinaire. ANGLICÈL A ANGLÌE. . v. pannus anglicus” (Karad×i•). . s. 1877. De unde vine? v. loitrele cele lungi cu þepuºi pentru snopi se cheamã angiºlã…” (St.. Într-o giubeà Ce mult plãtea: Cãptuºitã cu valeu. sorte de hèche ou ridelle du chariot. Alexandrescu.f. Petece pe ei o mie… ºi cînd mergea pe drum. subst. de comm.

I. diminutif d ’ A n a: Annette. Din creºtet pînã-n cãlcîie Tot în haine de danglie…” (Tribuna din Sibii.) O doinã tot de acolo: „Eu þi-am spus. Bucium-ªeasa): „Ea-n cãmarã se bãga ªi frumos cã se gãtea. Poez. A n c u þ ã. Anicã frumoasã…” 74 . Anicã frumoasã! Vine moartea mînioasã.. 2America. n. 262) Balada Iosif. Din creºtet pînã-n pãmînt Tot în haine de argint..ANGLÌE Cu mantà de-anglie Cu peteci o mie…” (G. de lîngã Braºov: „Din umeri pînã-n cãlcîie Tot în haine de anglie Sã mergeþi la cununie…” (G. pers.T. p. Anicã frumoasã! Sã-mi ia sufletul din oasã.D. A n u þ ã… Cîntec poporan din Fãlcii (I. ANÌCÃ. c Bãseºti): „Frunzã verde de mãtasã. Col. Ghibãnescu. Anicã frumoasã! Pe cea vale-ntunecoasã. Anicã frumoasã! Cu cuþite ºi cu coasã. Bibiceseti. þie Sã-þi faci iie De anglie Sã-mi fii dragã numai mie. A n i þ ã.) Cîntec din Ardeal (c. 545) v. pr. mîndruþã. 1886. Sinonim cu A n c ã. ms.. Tu þi-ai fãcut de pãrgat. Sã fii dragã ºi la alt…” (Ibid. f. pop.

II. Dupã cum francezul „chéne” nu vine din „quercus”.T.. Marian a studiat însemnãtatea poporanã a aninului în Bucovina. Neculce. cu anini uºurei…” Aninul e de douã feluri: anin-n e g r u „alnus glutinosa” ºi anin—r o º u sau anin-a l b „ alnus incana”. ambele diferind prin frunziº. un fel de argãsealã” pentru opinci: „opincile cruºite sau curºite se fac roºii întunecate ºi þin mai mult decît cele necurºite”. Afarã de aceasta. pop. Tutova. c. Cã s-a mãritat Anica!…” pe cînd la polca-hora: „Hai sã jucãm polca-hora.ANÌN La danþul poporan moldovenesc numit horodinca. de asemenea se fac „coveþi ºi troci pentru porci”. scoarþa. S. Sã se observe cã ºi sinonimul italianul „ontano” derivã dintr-un adjectiv „alnetanus”. de botan. – Anuþã. t. ca „dàfin” din „dàphne” ºi ca portughezul „àlemo = àlnus”. s. Cîrsteiul din arãturi…” (G. Pueºti) v. ci din adjectivul „quercinus”. fiind o duplã pedecã foneticã: mutarea accentului ºi epenteza unui i tonic. Fl. Forma cu -n. 244: „dacã s-au fãcut zioã. se presarã peste „bubele cele rele”. Unul din arborii cei mai obicinuiþi în pãdurile ºi luncile României. v. Anin nu derivã din latinul à l n u s (Cihac). pisatã ca fãinã. adecã se cercuieºte temelia la puþuri. Letop. cu plopi nalþi ºi supþiri. 1Ana. p.în Moldova ºi-n Ardeal. Mohor. una din strigãturi este: „Hai sã jucãm horodinca. întocmai aºa românul anin se trage d-a dreptul din a l n i n u s. Poez. forma cu -r.. 88: „salba moale ºi teii cresc amestecaþi cu falnici jugastri. arini). aune. Cã s-a mãritat T u d o r a!…” (P. scoarþa se mai întrebuinþeazã ºi la vite cînd bolesc de 75 . p. Mai departe. Cine-i ca mine strãin? Numai mierla din pãduri. ARÌN (pl. Din à l n u s s-ar fi nãscut cel mult à n i n. anini. Doamna Chiajna. Odobescu.. Despre o a treia specie. Apoi din coajã sau scoarþã se face „cruºalã sau curºalã. italieneºte „quercino”. 283) 1ANÌN A. s-au apropiat prin arini lãngã sat pre din gios de curte într-o ripã…” Doina Singur pe lume: „Frunzã verde de anin. se fac „colaci la fîntînã”.m.D. Liliac-de-munte.: Alnus. s.se întrebuinþeazã mai mult în Muntenia ºi-n Banat. atît scoarþa precum ºi buburuzele de arin-n e g r u figureazã în medicina poporului: buburuze ca leac de „cel-perit” ºi de orbalþ. unde – zice el – din arin-n e g r u. fiind crezut cã putrezeºte cu greu sau chiar niciodatã cînd se aflã în umezealã.

c. de in ºi alte pînzeturi. c. dupã cum se zice pe alocuri ºi-n Oltenia (I. c. 1887. Dobrin.p e r i t. „Arinul vindecã de c e l . Bobiþele sau buburuzele de anin se cheamã în Bucovina a n i n e sau a r i n e. Col. Pascal. fie scoarþã. sau îl ferbi cu apã ºi bei…” (I. 1004). Cîrjoaia). adecã vãpseaua cea neagrã pentru þeseturi: „nu numai diferite lîneþe. Dar eu ce focul m-oi face? — Tu te-i face. în loc de obicinuitul a n i n i º. c. în Banat anine. Si mai sînt voinici cu drag…” (G. „La o pãdure micã de ašnini i se zice ºi c r i n ã…” (I. Cã mai sînt voinici ca mine. Bãdescu. 76 . bine. Colac.. ms. ªi mai sînt voinici sã-þi placã. v. Bîrlad). Lisa. Petrescu. îi bat „un þãruº de lemn de arin drept în inimã…” (I. Gheorghiu.p. c. C. precum ºi aþe la opinci. cari sînt fãcute din lînã albã de caprã”. Voila). Rãdeºti). Crinã. Muscel. lit. Aninul are o mare însemnãtate ºi-n industria poporanã. Pentru ca strigoiul sã nu învie. fãcîndu-se o „cruºalã” în care boii sau oile cele bolnave stau pînã ce li se roºesc picioarele. de bumbac.). c. c. Boteni). fie bobiþe. Iliescu.2Perit. v. Orlat. faci din el tabac ºi tragi pe nas. Bucium etc.ANÌN picioare. Vîlcea. Strigoi. v. Fãgãraº.I. v. Bibicescu. mîndro. ªi mai e frunzã pe fag. O doinã din Ardeal: „— Tu te duci. în loc de arin se aude mai mult forma arine (Sibii. Din anin-n e g r u. scule de buci. În fine.) „Cu sens ironic se zice: Sã facem de arine. Fãgãraº. v. ªi mai e frunzã pe salcã. Recea). Peste Carpaþi. Iasi. „Pe aice se zice deopotrivã anin ºi ašnin” (E. c. Nãmãeºti. c. Nour. În districtul Muscel se aude adesea forma ainin. bade sãrace. Cã þine mai bine… tocmai pentru cã arinele nu e tare” (G. Cã mai e frunzã p-arine. ci ºi mantale ºi sumane lãi. fac þãrancele n e g r e a l ã. în Biharea anin se cheamã arinde (Conv. – Covatã. – Cruºesc. 2Negrealã.

suspendre. atunci nu se a c a þ ã. arinde. Aninã r o c h i þ a . ci se aninã.. blînd. dupã cum rostesc obicinuit ardelenii. pe de altã parte. musceleanul ainin ºi bihãreanul arinde sînt mai ales interesante. Poez. 13) În balada Novac ºi corbul: „ªi pe loc ei s-aduna ªi de Grue s-anina ªi cu Grue se lupta. ca ºi-n doina: 77 . pare a se fi desfãºurat din arinše = arine. Cînd acþiunea e însoþitã de dibãcie ºi de o eleganþã oarecare. dar fãrã nuanþã de silã sau de greutate.t. D. printr-o formã intermediarã palatalã aringe = arindje. 2ANÌN (aninat. de vénerie: attraper le cha- mois. nu se a t ã g î r þ ã.attacher. sau cînd însuºi lucrul supus acþiunii este plãcut ori scump. 1. vb. a t î r n.ANÌN Din toate formele poporane. Dar nu-i frig ei cum se frige. en macédo-roumain: monter. Sinonim cu a c ã þ. v. nu se a t î r n ã. ci o apucãturã vicleanã. ci din contra: ceva uºor. aninare). 3.2.. 262) Cîntec din Ardeal: „Cã mîndruþa.. a t ã g î r þ. ªi pe Grue mi-l lega…” aninare care precede luptei nu este o pornire violentã. Ci-i aninã prin cîrlige ªi-i întoarce prin belciuge Sã le facã c a r n e a d u l c e…” (Alex. De te vede cã-þi e rãu.B. î n þ i n. dragul meu. – I. Ašnin = anin se datoreazã propaginaþiunii regresive a tonicului i. 2. Balada Opriºanul: „El în curte au intrat. abia-abia. De zebrea au aninat Un cîrlig de î m p ã r a t C u p e t r e s c u m p e lucrat…” Doinã voiniceascã: „ªtiu cã beau vinaþe reci ªi cã frig vro cinci berbeci. pop. pe nesimþite. nu se î n þ i n ã.n brîu ªi dã fuga la rãzãu De-þi catã leacul mereu…” (J.

Sã tragã ochii la ei…” (Ibid. 17) sau: „Iubirile care-s mici Se aþin pe la potici: Trec prin tinã Nu se-ntinã.J. greacã. p. 5: „Doamne! tare-s îndrãzneþi tinerii de astãzi! Cum vãd o femeie frumuºicã.2. Chir Zuliaridi. de ustale n-ascultau. 288) Basmul bãnãþenesc Gãitan de aor (Picot. Sub toate straºinile. pentru cã scaiul e foarte uºor ºi se întroduce pe furiº. B. . 30): „fata ieš se culcã în lšeagãnu ieš. Îngenuchiatã îi þine o oglindã de cristal. Toþi se tãvãleau prin crîºme ºi precum vrea se purtau. Poez. De voinici tineri s-aninã…” (Alex.ANÌN „Sãrace dragostile Ciripesc ca pasãrile Pe toate gardurile. mãi.. la ce-a sã-þi folosascã þie un cui în pãrete? Pepelea: „La nemic…doar numai sã am unde sã-mi anin cãciula. 304) Cîntec haiducesc: „Hai cu mine-n haiducie. cînd oi vini la d-ta…” În loc de „se acaþã scaiul” se poate zice „se aninã”. Scãldãtoarea cucoanei: „ªi o þigancã fecioarã. Darã nu-s toate curate. eghipteneascã prãsilã. Þi-oi anina doi cercei. Ci-s cu dracu mestecate: Trec prin tinã. Doi cercei de brebenei. nu se-ntinã. pe cap pãrul îi aninã…” Alexandri. Tragod. sc. s-aninã de ea ca scaiul…” Cu acelaºi sens la Beldiman.. Ce-oi cîºtiga þi-oi da þie. Arvinte ºi Pepelea. sc. carše-i þãsut cu firše de aor ºi stã anšinat la grindã…” Costachi Stamate. ªi altã fecioarã. Alexandri. pop. 3301: 78 „Iau obraz mult ienicerii. v... 4: „Arvinte: Da bine. De voinic tînãr s-aninã…” (. Dialectes roumains.

Capra-neagrã nu mai scapã: Cît clipeºti. pe vulpe. este latinul a l l ë n a r e „accoupler = joindre d'une manière agréable”. îºi face loc la masa sau la petrecerile altora. Bud. ªi mai deplin s-a pãstrat aceastã nuanþã în graiul vînãtoresc de prin Muscel. adicã „l e n i t e r adfigo” (Lex. descriind pe cînele sãu de vînat: O. Butcã de trecea. din contra. Iar pe cerb. „A anina”. dar totuºi nu ne mulþumeºte. 79 . „cununã = coronam” etc. care este acela de „joindre quelque chose à quelque chose”. în Acad. ar fi fost cu totul peste putinþã. atît sub raportul fonetic precum ºi sub cel logic. niciodatã în l. Din acest alin s-a nãscut al nostru anin prin aceeaºi asimilaþiune regresivã ca în „senin” din „serin = serenum”. Mi þi-i bagã-n rîu îndatã. Fie ºi pe locul negru. dîndu-i un caracter determinat sau distinctiv. ci numai îl nuanþeazã. p. pe cãprioara. alþii din latinul l ë n i s „lin”. trei-patru în coadã se aninau…” Nuanþa cea caracteristicã a lui anin apare foarte bine în locuþiunea proverbialã: „Amin.ANÌN De-a lor rãcnete cumplite uliþile rãsunau. amin. Nae Rucãreanu.). negreºit. fiindcã n între vocale trece în r. ªi pe pulbere-i goneºte. 10) cînd cineva nepoftit. 61) v. ºi ce bãrbat mai este! El pe iepure. Vorbe bune. ms. Obedenar. Prin aplicaþiunea cea sexualã a cuvîntului în latinul: „l ë n a r e = joindre un mâle à une femelle” se lãmureºte totodatã în macedo-româna dezvoltarea sensului: „m-alin = mã sui pe ceva”. dupã fonetica românã. 476). Dintr-un prototip anin. ªi eu m-anin…” (Baican. p. II. A doua etimologie. „funigine= fuliginem”. Texturi. p. dar cu duhul blîndeþei. unde se zice „anin capra-neagrã” cînd dibaciul gonaº o aduce la strîmtoare. din a d ºi l è n a r e „kuppeln”. ci s-ar fi fãcut arin. Aninãtoare. bunãoarã într-un cîntec poporan: „ª-pi chšeptu þî s-alinarã…” =„ils m o n t è r e n t sur ta poitrine” (Dr. Rom. sub forma organicã „a alina”. Forma cea organicã a cuvîntului s-a mãnþinut în dialectul macedo-român: alin. e a n i n a t ã…” (Încercãri poetice. 340. Unii trag pe anin din maghiarul n y ú l n i „toucher à quelque chose” (Cihac. sã derive alin. e mai serioasã. cãci în anin noþiunea de l i n nu constituã sensul fundamental.).

ºi mai sus stau aninate clopotele mãnãstirii…” A.n. 10: „De cu zorile. 46) Costache Negruzzi. tronca! Iarã în belciugul de la carîmbul de desupt din stînga era aninatã o bãrdiþã.i aninatã…” (Burada. s. 80 ANINÃCIÒS. 374): „De inima cãruþei a t î r n a u pãcorniþa cu feleºtiocul ºi posteuca. -Ã.f. afarã de participiul a n i n a t. 1Anin. pentru felurite întîmplãri…” Balada Dobriºan: „Ciobanii lui Dobriºan Ei sînt boieri de divan: ªed în caþã rezemaþi. qui s’accroche facilement. v. 158) 2ANINÀT. Simonim cu a c ã þ a t. I. p..” (Revista popularã. ANINÀRE (pl. Dobrogea. ea s-a pornit de la conacul de noapte…” v. adj. – v. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Odobescu. lit. p. 1877. accrohé. d ’ a n i n pris comme adjectif: attaché. Atîrn. Pseudokyn. – v. ºi fãceau: tronca. – v. Scrisoarea XXVIII: „Mai suindu-te. -OASÃ. gãseºti încã o altã cãmarã boltitã. 2Anin. atunci cînd roua stã încã aninatã. Tot ca substantiv funcþioneazã infinitivul a n i n a r e. p.. suspendu. – Arinã. .ANÌN Din anin se formeazã adjectivii a n i n ã t o r ºi a n i n ã c i o s. 1Aninoasa.. cînd mergea cãruþa. a t î r n a t. a t ã g î r þ a t. – v.. iar cu nuanþã de despreþ: a n i n ã t u r ã. s. adj.2Anin. aninãri). Creangã. care se izbeau una de alta. aninaturi).2 Anin. 2ANÌNÃ. passé Ghicitoarea moldoveneaseã despre „scripcã” sau „vioarã”: „Scoicã uscatã În cui aninatã. Cu caftan toþi îmbrãcaþi. 1ANÌNÃ. tronca! tronca. 1884. 2Anin. î n þ i n a t. 1ANINÀT (pl. dar fãrã nuanþã de silã sau de greutate. pe firele de iarbã. Cîte-o peatrã nestimatã De plãteºte lumea toatã Sus pe c a þ ã . p. care se poate lua ºi ca substantiv: „cîrlig a n i n a t” ºi „a n i n a t u l cîrligului”. part. – v.

Pãdure de a n i n i. întrebuinþatã mai ales în Moldova ºi-n Ardeal. 1646. dar sînt aicea. tot satul cu tot hotarul ºi cu toþi rumãnii ºi cu tot venitul. – 2Ariniº. nr. -OARE. ºi cu c r i n ã... ariniºuri). Stat. adecã ursul. ca în „stejãriº”. însã din livadea Cãlãraºului în sus în hotarul Stroescu ºi mérge pãnã în vãrfu aniniºului. de vénerie: endroit où l'on attrape le chamois. s. p. astfel cã-n forma ariniº.. I Rom. Drept l-aninãtori vã duceþi ªi vedeþi de le luati vîntul. s. pãn în šazul moriei…” De aci numiri de sate A n i n i º (Frunzescu). Aninãtoare. p.. v. sinonim cu c o l þ. 64) „Cînd vînatul. Doc. celui ou celle qui accroche. se confundã foneticeºte douã cuvinte cu totul deosebite. Cuvînt vînãtoresc de prin Muscel.2Anin. 2Anin. copii.f. aniniºuri. 1660 (Arh. 235) ne întimpinã forma ainiº: „locul deîn luncã trece rãul de ceša parte. 2Anin. Ca nici una sã nu scape…” (Încercãri. Bucur): „sã fie lor satul Aniniºul ot sudstvo Sac.. mistreþul sau lupul vulnerat sta pe loc ca sã facã rezistinþã.. t. ANINÃTÙRà (pl. Ghica.n. Doc. Constantin Brîncoveanu. care e de tot sporadic. Sinonim cu a n i n e t sau a r i n e t. ANINÃTÒR.. care e prea puþin întrebuinþat. Tot astfel latrã copoiul ºi tot astfel se zice cînd el a închis pe capra neagrã în colþ sau aninãtoare…” (Ibid. 145).. II Rom. adj.. Stat. nr. aunaie. 247): „o fune ºi cu cãtã sã va mai alége partea lor. în Arh. însã anume venitul de sare den zéce bolovani un bolovan ºi den drobena de sare den zéce carã un car ºi den vama boilor al trille ban…” Aniniº e format din a n i n prin sufixul –i º. v. de acolo culme Hruºovului pãnã la muncel ºi pãrã la sfãrºitul ariniºului…” Într-un act rustic din Muscel. cu poiana bradului…” Vasilie Lupul. Nae Rucãreanu în Vînãtorul Carpaþilor: „Jos. s. „cãrpeniº”. 1): „de acolo la fãntãna ce este supt verba. – v..ANiN̪ ANINÃTOARE (pl. cu pãdure. pentru braniºtile mãnãstirii Putna (Arh. – v. „aluniº”. 1699 (Cond. aninãturi). 1Anin. s.f... atunci numai copoiul latrã. 1ANIN̪ 81 . „pãlteniº” etc. p. ms. Mitrop. ºi aceasta în limbagiul vînãtoriei se zice: bat cîinii. – Crinã. 1656 (Arh. Stat. – -iº. aninãtori). Stat. ARIN̪ (pl. pe brînci cu toþii Auzirãþi ºuieratul Capri[i] negre pîntre stînce? Ne-a ulmat. George Vv. cu ainiºul. ºi prin acelaºi sufix se formeazã din „arinã = nãsip” colectivalul „ariniº” ca în „petriº”.

pe la 1515. unul în Muscel unul în Vîlcea. iar Matei Basarab. o altã fiinþeazã pînã astãzi în apropiare de Cîmpulung. prin urmare. 1Aniniº.): „Aninoasa. La 1590 Mihnea Turcitul îi întãri satul Despicaþii. artic. însã sã se ºtie sã þie mãnãstirea Aninoasa deîntr-acest hotar ce scrie mai sus jumãtate…” 2ANINOASA. Text. Originea cuvîntului trebuie darã cãutatã aiurea. f. care ruinîndu-se. topogr. top. în Arh. ambele lîngã sate cu acelaºi nume. deºi de origine poporanã nu este. pr. deja în prima jumãtate a secolului XVI ºi se afla în floare pînã pe la 1700. Aninoasa este – ca „senin” pentru „serin = serenum” – o formã asimilativã din Arinoasa de la a r i n ã = lat. 82 . ARIN̪. însã deîn Valea-Seaca pãnã în apa Bãºcei ºi pãnã în Brãduleþu. 145). asimilat a n i n ã. e un mal din care se scoate oase foarte mari de oameni. nom de certains villages roumains Frunzescu (Dicþ. Cihac (II. 476 crede cã acest nume derivã din a n i n „accroher”. pr. la 1644. în Buzãu. Din Aninoasa apoi derivã numele de familie A n i n o º e a n u ºi cel topic A n i n o º e n i. nom des deux couvents en Valachie. confirmîndu-i o moºie (actele Ep. pe care dupã aceea. „brãdos” etc. 11). se începe cu: „În sat la Aninoasa Era o horã mare…” (Vulpian. loc. p. zice cã: „au aflat cãrþile mãnãstirš bune ºi dirépte de au þinut de 100 de ani încoace.. Prin sinonimul slavic N ã s i p o a s a se cheamã o localitate în Mehedinþi ºi alta în Prahova (Frunzescu. din care cauzã se ºi zice cã ar fi de uriaºi. 78).. c. Un asemenea sens nu se potriveºte cu o numire de sat. Aci. Un cîntec devenit foarte popular. mãnãstirea Aninoasa din Buzãu fusese întemeiatã. Acest nume. însemneazã: N ã s i p o a s a „La sablonneuse”. adecã localitate plinã de a n i n i. n. loc izolat în c. Neagoe Basarab l-a cumpãrat ºi l-a închinat Mitropoliei din Tîrgoviºte (Ibid. p. Iorgulescu.” În adevãr. 320). n. – v. Cislãu. art. „stejãros”. Mai potrivitã ar fi derivaþiunea din a n i n „aune”. Buzãu.. Dicþ. 1ANINOASA. loc. de ex. cãlugãrii s-au mutat la un loc mai ºes ºi au pus fundamentul mãnãstirii Cislãu. În districtul Argeº existã chiar A r i n o a s a (Frunzescu. loc. în Dîmboviþa. Stat.).. negreºit prin adjectivul a n i n o s = a n i n ã c i o s „qui s’accroche”. Gramaty. Aninoasa. de ºi bošarinul domnii-méle Mogoº cãpitan încã au lãsat sã þie aºa. n. al Buzãului (ms. 8) indicã un sat Aninoasa în Gorj. O mãnãstire Aninoasa a existat odatã în districtul Buzãu. în grãdina dascãlului. dupã cum se ºi rosteºte pe alocuri. arena „sable”. pr. Dupã tradiþie. aci ar fi fost în vechime schitul Aninoasa.ANIN̪ 2ANIN̪ s. dar româneºte din numirile arborilor nu se formeazã adjectivi cu -o s. în numele Adormirii Maicei Domnului. Arinã. f. apoi în Argeº. Deja într-un crisov de la Vlad-vodã Dracul din 1437 se menþioneazã satul Aninoasa din Argeº (Venelin. I. B. 164) v. „frãsinos”.

Anason. însã. 423): „Aniº. Stat. ca bisericã de mir. 1Aninoasa. case boereºti ºi de toate de ce tribuescu înprejurul casii. 619) 83 . pop. l. ANINOªÈNI A ANISÒN. ANINOªEANU v.n. ºi am zidit ºi am înãlþat ºi besérecã mare de piatrã ºi o am înfrumuseþat cu toatã podoaba ei. Tr.D. ºi acea de la greci: a n i s o n. petite année. Balada Moºneagul: „Vremea grea a vremuit. aniºori). 2.ANIªÒR Au trecut abia doi secoli.). Aniº = ung. ºi dintr-o mare mãnãstire n-a mai rãmas astãzi decît „tradiþie”. Pe cînd începuse a scãdea mãnãstirea Aninoasa din Buzãu. unde ne-au fostŠ ºãzãmãntul ºi temešul pãrinþilor noºtri.” Lexicon Budan: „Aniº. Poez. precum se cade praoslavnicilor creºtini.. Dicþionar bãnãþean. 106: „Aceastã mãnãstire (Aninoasa) a fost fãcutã. Anisum vulgare.. s.: anis. Nicolae.T.. Ist. dãruitu-ne-au coconi ºi de toate ce tribuescu omului. cei doi soþi zic cã: „împreunându-ne Dumnezeu pre amãndoi dentru tineréþele noastre ºi dentru a sfinþiei-sale multa milã. Anetum. din 1677 (Arh. deºi în fapt reprezintã acelaºi numãr de zile. Cîmpulungului. t. de clucerul pan Tudoran Vlãdescu ºi de jupaniþa dumnealui Alisandra la leatul 7186 (1678) septemvrie 20 sub domnirea lui Duca-vodã”. ºi vãzãndu cã lumea aasta šaste deºartã ºi viaþa omului šaste ca o nimicã. Cislãu. p. v. fãcut-am ºi la satul nostru Aninoasa ot sud Muscel. 1Aninoasa. – v. iar în Moldova a n o s sau h a n o s. Aniºorii s-a-mplinit…” (G. AN̪.. mai ales la plural. Deminutiv din a n. II. pus-am gãndul cãtrã Dumnezeu atotþiitoršul ºi cãtrã a preacuratei a lui Mašcã de am fãcut sfãnta besérecã den Aninoasa sã fie sfãntã mãnãstire de cãlugãri…” v.m. 1883. atunci cînd dorim a înfãþiºa timpul despre care se vorbeºte ca ceva mai scurt. ANIªÒR (pl. a n i s (citeºte: aniº) se aude mai mult peste Carpaþi. circa 1670 (Col. m o l o t r u sau c h i m i n – d u l c e”. de botan. s. Aniº. Se întrebuinþeazã. pe cînd la noi circuleazã forma luatã de la turci: a n a s o n. t. – Hanos. v. année. În actul original de fundaþiune. dupã cum se cuvine înpotriva noastrã.. Aricescu. šarã dupã acéša întãmplãndu-ni-se de ne-au luat Dumnezeu coconii ce am avut ºi numai ci ne-au rãmas o cocoanã anume Preda caré o am cãsãtorit dupã Costandin post feorul lu Costandin biv vel peh. Aci numai cronologia trebui întrucîtva rectificatã. s-a rãdicat o altã mãnãstire Aninoasa în Muscel sub patronagiul lui Sf. socotindu sã fie besérecã de mir. p. îndulcind oarecum impresiunea ce ar produce asupra ascultãtorului pozitivul a n.

251): „Adecã eŠ Aniþã fata Maricãš Cãrcoii…”. la iscãliturã. precum ºi faþã cu celelalte zile ce-i vor urma pînã la încheiarea periodului de 365 ºi-n cari se cuprinde a n u l v i i t o r. 321). s. A n u º c ã. p. pe cînd an-nou n-are plural. – -iºor. an rãu etc. 16: „mi-am dat osteneala. pr. 11. 1An. ca ºi A n c ã.. Opincaru.I. nouvel an. n. Întregul an care precede anului nou se zice a n v e c h i. ci sînt douã vorbe deosebite: substantivul a n cu sensul sãu obicinuit de trei sute ºi atîtea zile. Act moldovenesc din 1677 (A. De aci ingenioasa ghicitoare poporanã: „Care a n þine numai o zi? – Anul-nou” (Sbiera. p. Îndatã ce va întra acolo. 111. îºi are ºi mai mult o individualitate proprie bine hotãrîtã. A n u þ ã. Sub raportul formei. aspirat: Haniþã. 17: „La un loc toþi nurii creºte Mai spre zece aniºori. cãci cade tocmai la 1 ianuariu în sãrbãtoarea Sîntului Vasilie. pers. ear pre fatã o chiema Aniþã ºi era þiitoarea lui Dimitraºco-vodã…” Costachi Negruzzi. întocmai dupã cum un singur cuvînt este „cel-alalt” în care nu se declinã decît „cel”.. A n c u þ ã. anume Arhipoae. 249.R. deºi se declinã numai „an-”. însemnînd abia primele 24 oare din totalitatea unui a n. anul-nou. sub raportul sensului. 68) Jipescu. De aceea se poate pune ºi la plural: a n i v e c h i. ce madmoazel A n e t…” v.m. 84 . ANÌÞÃ. Neculce. dar mai jos. n-o sã-i mai zicã Aniþa.. vorbind despre domnul moldovenesc Dimitraºco Cantacuzino: „îºi luase o fatã a unei rachieriþe de pe Podul vechiu. Ca o singurã zi. A n i c ã etc. Poveºti. Vãcãrescu. Letop. ºi-n cîþiva aniºori am fãcut o carte þãrãneascã…” Aniºor e potrivit mai cu seamã cînd e vorba despre o vrîstã fragedã. adecã perioade de demult trecute de cîte 365 + 365 + 365 zile.ANIªÒR O colindã: „Cãci n-am fost p-aici De aniºori cinci…” (Ibid. 1Ana. ªi-n fetiþã-nchipuieºte Fulger de biruitori!…” v. Annette. I. – Anuþã… AN-NOU (artic.V ã s i i. fiind o singurã zi faþã cu a n u l v e c h i cel imediat ºi cu toþi a n i i v e c h i cei mai denainte. fem. dar aci nu mai e un singur cuvînt. urmat de adjectivul „vechi” funcþionînd ca oricare alt calificativ: an bun. anului-nou). anul-nou e sinonim cu S î n . an-nou constituã un singur cuvînt. Deminutiv din A n a. Scrisoarea XXV: „…s-o dai la pansion.

55-66). spunîndu-ºi fiecare cîte a pãþit în timpul anului…” (I. Poez. „În noaptea spre anul-nou se deschid cerurile. Porcii unturoºi ªi oamenii sãnãtoºi…” (R. Suceava.F. Suceava. Buc. unele moºtenite din Roma sau proprii românilor. Ca perii În mijlocul verii!…” (Alex.2.V ã s i i! sã deie Dumnezeu sã fie de acum într-un an Stogul cît casa. decurg din aceastã duplã nãzuinþã: îndreptarea soartei pe viitor ºi gonirea relelor trecutului... untura ca cuptoriul.. Iaºi. c. oamenii petrec î n g r o p î n d a n u l v e c h i – dupã expresiunea poporanã – ºi urîndu-ºi unul altuia zile mai bune: „Anul-nou cu fericire Vã dorim ºi cu-nflorire.N. c.F. Iftimescu. Lupescu. Unele aparþin anului-nou ºi Crãciunului totodatã. Numai o micã parte din ele au fost descrise de d. Teodorescu (Încercãri. Simu. P. ºi cine îmi va spune Ce-o sã aducã ziua ºi a n u l v i i t o r?… An-nou! Aºtept minunea-þi ca o cereascã lege…” Cu aceastã speranþã mereu amãgitã cã anul-nou deschide uºa unui viitor mai frumos.D. Copou. G. Transfiv. de asemenea vitele vorbesc în acea noapte între ele. dar. 104) sau: „Bunã dimineaþã lui S î n . Orlatu) La vechii romani toate acestea se ziceau foarte laconic: „a n n u m n o v u m faustum felicem”. Ca merii. „Poporul crede cã în seara spre anul-nou toate animalele vorbesc unele cu altele întocmai ca ºi oamenii. p. c. altele împrumutate mai tîrziu de pe la vecini sau comune mai multor popoare. 85 . Mohor. Alexandrescu. Pueºti). Toate obiceiele poporane de la anul-nou. Saru-Dornei). moare…” (V. c. ceea ce se reducea în scris numai la patru litere: A. Mircea. Românul crede cã pînã ºi pentru dobitoace anul-nou este o zi de rãsuflare a necazurilor. pop. c. Pita cît masa. 1874. Broºteni. slãninile cît uºile. cine ar asculta vorba lor. M. Sã aºteptãm în pace al soartei ajutor: Cãci cine ºtie oare. spunînd lui Dumnezeu cum le chinuiesc oamenii. ºi cine vede cînd se deschid capãtã de la Dumnezeu tot ce va cere.AN–NOU G. Anul 1840: „Sã stãpînim durerea care pe om supune. Tutova.

aceasta se repetã de trei ori. fiecare în felul sãu. cãpãtînd pentru asta bani ºi t u r t a p l u g u l u i.. Copãcel). În dimineaþa anului-nou copiii mici de la 2-6 ani merg pe la neamuri ºi-i s o r c o v e s c. v a s i l c a sau s i v a ºi s o r c o v a. Aºa sînt mai ales: c o l i n d a. croitoriul. Iatã chipul cum se urmeazã acestea: 1. Fãgãraº. Poppescu. Tecuci. Gîrbovi. De asemenea. Aºa plugarul ia sapa. sorcova e o nuia de mãr împodobitã cu lînã de diferite feþe sau cu hîrtie coloratã…” (M. „Despre anul-nou este obicei de a pune 12 coji de ceapã în rînd umplute cu sare.c e l m a r e. mai cu seamã cele de mãritiº. c. Chiojdu-Bîsca). c. Urum-bei). sãlbi etc. p l u g u l e þ u l. t u r c ã sau þ u r c ã etc. la Boboteazã. Cristeºti etc. „La anul-nou de demînecate fiecare om trebui sã ia în mînã unealta cu care lucreazã în cursul anului. întocmai dupã chipul plugului celui mare. Iordãchescu. c. ºi s-o mînuiascã de trei ori. „Despre anul-nou ºi la anul-nou se obiºnuiesc: p l u g u l . alþii cu biciuri. Buzãu. ºi cine n-are bani atunce. ºi atîrnã de el un clopoþel. Cãlugãreanu. 2. ºi furca. ci de o mulþime de ori: la Sînt-Andrei. Receanu. brãþãri. Bogza. urînd an mãnos. la lucrarea pãmîntului ºi-n genere la munca de peste an. Cãrindar. împãrþirea d a r u r i l o r ºi b r e z a i a cu varianturile sale: cerb sau c a p r ã. Popu. v. ca piezi sau prevestiri. c. ºi merg din casã în casã cu plugul dupã dînºii. cu carea dã de trei ori în pamînt. cercei. Lugoº). I. la Crãciun. va fi tot lipsit. cel cu paie îi rãspunde sã nu-l taie. 4. inele. Constanþa. la Sîn-Georz. De asemenea v r ã j i l e. Botoºani. c. se fac nu numai la anul-nou. unul din cei trei se zice plugar ºi poartã pluguleþul. cu carea rãdicã de trei ori. ciobotariul. trosnesc din bici ºi ureazã an înbelºugat. Vasile un numãr oarecare de flãcãi se înhamã la un plug.. apoi îl leagã cu paie ca semn cã l-a luat în chezãºie…”(Dobrogea.m i c” (D. sunã din clopote. Transilv. care este o azimã gãtitã înadins pentru acest sfîrºit.. Ialomiþa. dulgheriul. despre cari a se vedea la locurile lor. se pun c ã r i n d a r e de ceapã…” (D. chetrariul ºi herariul. c. Rîmnic-Sãrat. „În ziua de an-nou nimene nu doarme. Bãieþii cei mici fac cîte trei un pluguleþ de lemn. alþii cu clopote în mînã. nu dau bani împrumut. cãci îl ia în chezãºie cã la vara viitoare va face roade multe. ºi care coajã lasã mai multã apã din sare. Cel cu toporul se duce la arbore rostind cã voieºte sã-l taie.AN–NOU douã zile mari atît de înrudite în credinþele poporului încît: „la anul-nou se zice ºi C r ã c i u n u l . ca semn de bãrbãþie ºi sporiu la lucru…” (Preut I. În dimineaþa ajunului Sf. închipuind cele 12 lune ale anului. cã tot anul va hi somnoros. 86 . unul cu un topor în mînã ºi altul cu un braþ de paie. „Spre anul-nou oamenii se duc cîte doi pe la grãdinele lor. Rãdulescu. umblã cu ea cîntînd þiganii în noaptea Sfîntului Vasile ºi capãtã bani. coarnele pluguleþului le împodobesc cu ciucuri ºi cu cãnuri de diferite feþe. Banat. Movileni).). acea lunã e mai ploioasã…” (St. altul numit mînãtor trosneºte cu biciul. c. fac. Negoescu. Vasilca sau siva esto o cãpãþînã de porc împodobitã cu mãrgele. P. 3. apoi umblã trei cîte trei din casã în casã. iar cellalt numit iapã poartã traista unde se pune bornacii sau covrigii ce-i capãtã cîteºitrei plugarii. muºchi sau limbi de porc. Cele mai caracteristice pentru anul-nou sînt anume acele datine cari privesc direct sau indirect.

„insipide. deºi nu iute. auzind laudele fãcute unei frumoase tinere. bãtrîna cochetã Tarsiþa. – Turcã.. neplãcut. – Vãsii. de nu se mai alese nimic de dînsa…” v. sens devant derrière.n. exclamã nãcãjitã: „Ce a n o s t i e!”… Costinescu: „A n o s t i t u r ã. Laurian-Maxim: „Anost. anotimpi)... 1An. prefãcãturã. – Boboteazã. La Alexandri. a n o s t i c = ¢nosti¦. adv. act. adj. ca substantiv. saison. Sinonim cu p e j o s. Ca ºi sinonimul a n a p o d a. fade. du ngr. ANÒS. – – Colindã. – Þigan. -Ã. ÀNOST. – v. afectaþiune. Boieri ºi ciocoi. – Cîntãtori. – v. ¥nojtoj” (Cibac). – Comoarã. v. – Crãciun. s. anocato = ¥nw k£tw ne-a venit de la greci în epoca fanarioticã. – Arababura. pustii de tine! Nu mai veni pe la mine. l. Cinel-cinel. en marchant à pied. Aniº. ba îmi fac casa anocato pînã pe la douã dupã miezul nopþii. d-a-n d a r a t e l e a. sc.. – Vasîlcã. Scovardã. dar presupunînd neapãrat o miºcare ne-ncetatã. tot cu jocuri ºi cu nebunii…” Basmul Cîtea-n varzã (Col. 1882. ANOTIMP (pl. – Par. adv. 127): „ªi tot astfel spuse ºi trase mereu cu bãtul pãnã ce se fãcu azima anocato. Ca verb se zice a n o s t e s c „ennuyer” = ¢nost…zw. – Hanos. a r a b a b u r a… Alexandri. – Vrajã… 2Cerb. – Semãnat. – 2Bîrþã. cînd cineva umblã ca toatã lumea. – Busuioc. et m. 1An. Tr. D-a-npicioare sau d-a-npicioarele se referã cãtrã p e j o s întocmai ca d-a-n c ã l a r e l e cãtrã c ã l a r e. – Porc. p. dar numai el ºtie cît de rãu pãtimeºte. anotimpuri s. miºcîndu-se în dreapta ºi-n stînga. – 1Grec. IV. – Brezaie.A–NPICIORELE v. A-NPICIOARELE (D-).. Curat româneºte: d-a-n d o a s e l e a. – Vãsiesc. 2: „N-am rãgaz nici mãcar un ceas!…Ba sã le aºtept cu masa pînã pe la toacã. O doinã din Banat: „Du-te dor. sens dessus dessous. iar cu nuanþã de despreþ: a n o s t i t u r ã. adicã una cu cenuºã. nicidecum stare pe loc. 3. ANOATEN. fãrã gust”. întrecãturã”. – v. nesãrat. – 2Buhai. 87 . ANÒSTÈSC ANOSTÌE ANOSTITÙRà A v. Anapoda. E mai cu seamã poporanã locuþiunea: „a boli d-a-npicioarele”. – Vergel. ANOCÀTO. – Sorcova. Noaten. sc. 1Grec. În opoziþiune cu n o s t i m „ plaisant” = nÒstimoj. Anost.

S. plur. „Todorusale = Toader + Rusalii”. dar implicînd totodatã noþiunea de mãsurã de capacitate: 50 de vedre. doi sfinþi cari se serbeazã la 17 ºi 18 ianuariu. Alexandri. Ana-Foca. – Vadrã. ANTÃNÃSÌI. literalmente „Antalescu”. Mangiucã. antaluri). I: „Prieteni buni. 1877. zile rele de boale mari ºi ameþeli de cap ºi de dat de rãu a copiilor…” Cuvîntul e compus din A n t o n ºi T ã n a s e. Se întrebuinþeazã mai cu deosebire în Moldova.A–NPICIORELE Cã ai mai venit o datã ª-am zãcut o varã toatã: Boleam boalã de-a-npicioare ªi nemica nu mã doare…” (Vulpian. nemþeºte Antel. Bute. Text. mai ales cu augmentativul b u t o i. amalgamaþi prin aceeaºi procedere poporanã ca în „Cosmandin = = Cosma + Damiam”. Prima întrebare este: de ce oare Antãnãsiile se încep la 16 ianuariu. 476). tonneau. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. s. s. ºi anume cel cuprins în Evangeliarul de la Reims. a n t a l a g ºi á t a l a g. 1848) – s-a scris de cãtrã un român în România pe la începutul secolului XIV.. act. care – dupã cum a demonstrat-o academicul rus Billarski (O kirillovskoš astí Rešmskago Evangeliša. Cãci poate mîni vom da de ceas amar! Hai de pe-acum voios sã ne-necãm Într-un antal de vin bun de Cotnar…” I. Se aude mai ales în Banat ºi-n Oltenia (Mehedinþi).n. pe cînd în auzul general al bisericei Sf. A n t o n urmeazã peste o zi.f. du calendrier popul. „Sff. „Petrolie = Petru + Ilie” etc. sã bem ºi sã mîncãm. dar nu este nici un 88 .. ANTÀL (plur. lit. 94) v. Sinonim cu b u t e ºi p o l o b o c. 4An. A n t o n se þine la 17? Un singur calendar slavic pune pe acest sînt la 16. p. Doi morþi vii. De la unguri l-au primit polonii ºi ruºii sub forma a n t a l. ºi sã vezi atunci: ar ºedè carul stricat atîta timp în mijlocul drumului?…” Ungureºte cuvîntul sunã a l t a l a g. S. I. A t a n a s i e ºi Ciril”. dupã Sf. cu sens de „beþivan” (Linde). Ptrb. sc. la cari aceastã vorbã a fost atît de rãspînditã. ci prin poloni. În acelaºi calendar (Martinov. Antãnãsiile din Banat ºi din Oltenia au pãstrat darã reminiscinþa unei particularitãþi calendaristice curat româneºti tocmai din veacul de mijloc. 348). mesure de capacité. 381): „Ia sã fie un antal cu vin ori cu rachiu... la 18 ianuariu. Creangã. încît a dat naºtere comicului epitet A n t a l o w i c z. Annus eccles. 1882: „Pre 16 ºi 17 ianuariu cad ºi Antãnãsiile. v. t. II. p. v. Moldovenii însã n-au luat pe antal d-a dreptul de la unguri (Cihac. p.: le 16 et le 17 Janvier considérés comme jours néfastes.. Calendariu.

a n t e r i š a (Cihac. II. „A n t o n s -feuer”. care aparþinea în specie Sf-lui Ciril. porté immédiatement sur la chemise et qui serrait la taille. I. 215). mai ales pentru ameþeli ºi boale de copii. 155) s-ar zice ºi româneºte: „pojarul Sf. O varietate de v i º i n al cãriia lemn capãtã cu timpul un plãcut miros. Sub domnia lui vodã Cuza se mai vedea încã din cînd în cînd cîte un iºlicar cu antereu. peste care. Cuvîntul românesc este întocmai turcul a n t e p (ªaineanu. mai pãstrîndu-se astãzi la preuþi ºi în poporul de jos. 9). ANTERÌU (plur. turc. ceea ce însã noi n-am putut verifica în graiul poporan. de botan. – 1Turc. Prunus mahaleb.: bois de Sainte-Lucie. – 2Brîncã. II. ci chiar ucenic ºi apoi biograf al lui Anton. Ciubuc.n. anume: 16 ianuariu. dupã ce a ajuns sã desparã cu desãvîrºire de vro cîþiva ani din clasele superioare. hagiogr. 543). anteree s.. încingîndu-se cu t a c l i t. Antereu. cu imamele de chihlibar limoniu…” v. t. Se ºtie cã pojarul e însoþit de ameþeli ºi secerã mai ales pe copii. v. Anton. Dr. Cît se atinge de rolul cel patologic al Antãnãsiilor. dateazã cam din epoca Cruciatelor. 46: „Anteriu. ANTEREIAª. A t a n a s i e 18 ianuariu. 17: „În cellalt unghiu era aºezat un dulap. „A n t h o n y s -fire”.m. – 2Pojar. totuºi el pare a fi destul de vechi la români. anterie). 89 . iar nicidecum „une altération fort singulière du turc-arabe mahaleb” (Cihac. Deºi cuvîntul vine din turcul a n t e r î = ngr. habit de dessous plus ou moins long. s. se potriveºte foarte bine cu împregiurarea cã Atanasie a fost nu numai contimpuran. întrebuinþîndu-se mai ales pentru ciubuce. dintre cari cei mai vestiþi erau bãtrînul Obedeanu ºi un unchi al principelui: Grigorie Cuza. Ciril ºi atunci se explicã pe deplin serbarea Antãnãsiilor la 16 ºi 17. credinþa românilor despre Antãnãsii ca „zile rele de boale mari ºi ameþeli de cap ºi de dat de rãu a copiilor”.ANTERÈU sfînt pentru ziua de 17.. sorte de justaucorps. de unde apoi a urmat amalgamarea lor la români. – v. Filimon. – Antonicã. E probabil cã fiecãruia din cei trei sfinþi li se atribuia la noi cîte o zi deosebitã. ¢nthr…= serb. Polysu: „Antep. A n t o n 17 ianuariu. el se înlãnþuieºte cu numele „pojarului” în limbile occidentale: „feu Saint-A n t o i n e”. învecinarea Sf-lor Anton ºi Atanasie în calendarul greco-slavic. der türkische Weichselbaum”. De aimintrea. p. Elem. fiind originarã din apusul medieval. fiind exclusã ziua de 18. Dupã Cihac (II. 543). care se întemeiazã pe o legendã nãscutã în Francia în secolul XI (Migne. p. Vocab.. Ciocoii vechi. prin ale cãrui sticle sã vedeau o mulþime de ciubuce de antep ºi de iasomie. s. A n t o n”. Hainã lungã greacã. ANTERÈU s. ANTÈP. îmbrãca g i u b e a o”. I. În orice caz. Dict. Costinescu. – Orbalþ.

ANTERÈU Antereul purtîndu-se d-a dreptul peste cãmaºã. Într-o asemenea împregiurare. Cu-anteriu d e c i t a r e a ªi cu fes de Indernea!…” Fiind vorba de c i t a r e a sau c i t a r i u. Cu surtuce. Amintiri din copilãrie (Conv. stofã din care mai ales se fãceau antereele. p. 1863. ca ºi cele popeºti de astãzi. Cu anteriu de atlaz: Moare Doamna de nãcaz…” (Buciumul. dacã vede cã ni-i treaba de-aºa. Capot roºu îmbrãcat. tot chef ºi voie bunã…!” Antereul era nu numai pentru boieri bãtrîni. zicînd: din partea mea. II. Citarea. îºi azvîrlea papucii de rãmînea numai în mesti. deºi era bãtrîn. de aci proverbul: „cãmeºa e mai aproape decît anteriul” (C. era încins cu un ºal roºu cu flori din care o poalã i se slobozea pe coapsa stîngã. lit. Negruzzi. pe sub giubeaoa de pambriu albastru blãnitã cu samur purta una dintr-acele scurte caþaveici numite fermenele…” 90 . Costachi Negruzzi. v. mari ºi mici. Cu-anteriu ºi cu iºlici…” Acelaºi.. Cîntec poporan bucureºtean de pe la finea secolului trecut despre una din cele mai simpatice figure din istoria literaturei române: „Ienãchiþã Vãcãrescu ªeade-n poartã la Dudescu. unul cu o vargã lahanie ºi cu alta albã. în cari picioarele simþeau mîncãrimea de a trage un danþ. Pãpuºãriul: „Lumea-i plinã de pãpuºi De tot soiul. Barbu Lãutariul: „Cît îi ºede de frumos Cu ºalvari de merinos. iar capetele alcãtuind un fiong dinainte cãdeau apoi peste papucii lui cei galbeni. sub 1827: „El (un tînãr cuconaº) purta un antereu de suvaia alb. p. Rev. ci ºi pentru junimea cea auritã din generaþiunile trecute. Antereele boiereºti de altãdatã. boieriul – zice Alexandri în Barbu Lãutarul – „îºi anina poalele anteriului în brîu. 195) Alexandri. p. erau prea lungi pentru acele momente de veselie.. Cu ciubuc de diamant. 453): „Popa Buligã. Scrisoarea XII). unde nu-ºi pune poalele antereului în brîu. cu mãnuºi. 1882. ºi giuca…” I. apoi sã ne aducem aminte cã pe la 1821 costa 160 taleri „2 anterie d e c i t a r i u. Zoe I. ºi altul cu vãrgi închise…” (Tocil. Creangã. 333).

Tot antereu se numeºte ºi haina ce o poartã preuþii pe sub giubea. Anteriul haiducesc. p. Tutova. Ivãneºti).. iar z e c h e cînd este purtatã…” (P. e înfloritã la pept. 91 . îmbrãcat cu un anteriu de ºamalagea rupt în spate…” Ca ºi boierii ºi cei de prin curþile boiereºti. 13: „Într-o dimineaþã din luna lui octobre anul 1814. Nicolescu. „Anteriu sau z e b a n. În timp de iarnã se cãptuºeºte cu lînã. Prahova. dupã localitãþi. Ciocoii vechi. un nas drept ºi cu vîrful cam ridicat în sus ce indicã ambiþiunea ºi mîndria grosolanã. prin antereu se înþelege atît hainã lungã precum ºi hainã scurtã. fiinã sinonim pe aci cu m i n t e a n. mîneci strîmte înspre capãt unde se încheie prin trei bumbi. guler ºi mîneci cu gãitane de osebite culori dupã plãcere. c.. Ionescu. Dîmboviþa. lungã pînã jos…” (N.. Ialomiþa. un june de 22 de ani. c. Dîmboviþa. care o sã mai dureze încã cine mai ºtie cîte zecimi de ani. „Z e g h e propriu-zisã este de lînã neagrã. cãci în popor moda þine cu secoli. Buzãu. scurt la staturã. antiree lungi le poartã þiganii lãieºi” (S. Dîmboviþa. „Antiriele se fac din dimie albã” (A.. 563) În Catastihul mãnãstirii Tuturor-Sfinþilor din Bucureºti pe 1741 (ms. „În zile de sãrbãtoare. ochi negri plini de viclenie. c. f. Balada Stanislav Viteazul: „Spãlînd anteriele ªi curãþind armele. „Pe la noi þãranii poartã antiree pînã la brîu. Iliescu. pe aci cu z ã h u n . Bumbar. taleri 7…” Sã trecem acuma la antereul cel þãrãnesc.T. antireul este o zeghe albã” (B. antiriu.. 112): „S-au dat la doi purcari înbrãcãminte. Rîmnic-Sãrat. zechioi. Poppescu. Sãcuenii). Iaºi. pop. Ionescu. Odaia-Bursucani). c. c. Raciu). Sãrdanu). cojoc cu bumbi ºi saricã dã-i tribuie…” La þãrani. c. Negoescu. cu c o p o r a n. Stat. Vaslui. c. Slobozia). la doao šapãngele i 2 antirie i 2 pãrechi dã nãdragi. pe aci cu z e c h e. Jipescu. Rîncezi). Sersea. Cegani). „Antereu sau m i n t e a n este o hainã þãrãneascã lungã pînã la brîu. c. iar credinþele cu mii de ani. Dimitriu. cu i l i c. Bãlãuþã. c. Chiojdu-Bîsca). se încheie de sus pînã jos cu un rînd de bumbi.D. c. coporan sau zeche…” (G. „Aceeaºi hainã se zice antiriu cînd e nouã. cu faþã oacheºã. „Anteriu sau z ã b u n” (I. Opincaru. Sineºti).ANTERÈU Pe un altfel de tînãr ni-l descrie Filimon. tot aºa purtau anteree hoþii ºi chiar porcarii. p. încins cu brîu roºu…” (S. 111. Poez. „Anteriul este o z e c h e þãraneascã cusutã cu gãitan negru împregiur” (St. þãranul pune anteriu alb de lînã de oaie. 80: „Are hinu pã el zechie. „Anteriu sau i l i c” (P. în Arh. Arme de sînge turcesc…” (G.

Ep. 2ANTERLÌC. acmu încã mulþi Antihristi începurâ a fi. ªi la serbi a n t e r i l u k „panni quantum sufficit ad vestem anterija dictam conficiendam” (Karad×i). anterlicuri). 11. nãscîndu-se astfel o mulþime de varianturi. – Ilic. de théol. – Mintean. Noul Testament din 1648. ANTIFÒN (p]. – Condurul-doamnei. – Zeche. Chioara). între cari cel românesc înfãþiºeazã unele particulãritãþi interesante. Dosofteiu. – Taclit. – Zãbun. Din sensul primitiv general de „duºman al lui Crist”: ¢nt…-CristÒj. I. cuvîntul s-a aplicat mai tîrziu în specie la demonul din apocalips. antifoane). Popa în tašnâ citšaºte molitva î n t â š u l u š antifonŠ: Domne îndurate ºi milostive…” De aci se cheamã a n t i f o n a r „ carte cu antifoanele bisericeºti” (Costinescu) sau „carte de bisericã în care antifoanele ºi alte pãrþi de slujbã sînt însemnate cu note” (Aaron-Poenar-Hill). de unde ºtim cã vrémea dé apoi šaste…” «…caqëj ºkoÚsate Óti 'Ant…cristoj œrcetai. v. ANTIFONÀR. Psaltichie. 38 sqq.n.. iar denaintea fiecãruia preutul citeºte singur în altar o rugã. – Coporan. Rom. Deja din primii secoli ai creºtinismului.ANTERÈU „Pe aice se zice c o p o r a n în loc de anteriu” (D.a p o i. 1683. Grigorie. Slujba Sf. s. La liturgie se cîntã trei antifoane. 1Anterlic. s. 18: „…cum aþi auzit cã va veni Antihrist.. Tarifa vamalã moldoveneascã din 1761 (Cogãln. s.: antienne. Antifon. Orig. t. Antereu. Arh.n. Din grecul ¢nt…fonon prin paleoslavicul a n t i f o n Š. v.. ANTIHÎRÞ. Pavelescu. XI. Altîngic. pièce d'étoffe pour un a n t e r i u. et de mythol.: „ªi citescŠ cathizma antifonelorŠ pre trei despãrþâturi. 18). ANTERLÌC (plur. Ialomiþa.d e . populaire: Antechrist.. de théol.v.. Literalmente însemneazã „vox reciproca” (Isid. Liturgiar. tot acolo însã altceva însemneazã: „a n t e r l i c u r i. Antihîrstu. Arvinte. Io. în grai se aude: Antehrîst. de 14 ocã 1 leu vechiu”. f. kaˆ nàn ’Ant…cristoi pollo„ gegÒnatin Óqen ginèskomen Óti ™sc£th éra ™st…n…» 92 . devenit o parte integrantã din mitul creºtin despre sfîrºitul lumii sau v r e m e a . . c. – v. t. La deminutiv se face a n t e r e i a º. legenda cea apocalipticã începuse a lua la fiecare popor cîte o altã dezvoltare. poate nasturi pentru anteree.m. ENTIGÌC. de unul 90 bani”. Forma Antihrist ne întimpinã numai în cãrþi. Antehîrs sau Antihîrs ºi mai ales Antihîrþ. 324): „anterlicuri bune. v. – Giubea. acelaºi vers din psalmi repetîndu-se de douã coruri ca ºi cînd ºi-ar rãspunde unul altuia. – v.

care va ieºi pe pãmînt la vremea d-apoi ca sã îndemneze pe oameni a face toate fãrãdelegile. atunce li se va deºchide lor uºa ºi vor eºi la lume ºi sã vor închina lui Antihrist ºi vor munci ei pre creºtini cu ovréii ºi cu þiganii în 3 ai la veacul de apoi. Rom. Mirãnescu. c. „…Antehîrs are sã umble cu o pîne ºi un urcior cu apã. Iaºi. of! Se vede c-am agiuns în vremea lui Antihîrþ…Brr. ºi atunce merge-va Antihrist ºi sveti Ilie. ºi tot în acelaºi timp Maica Domnului c-un potir cu apã de viaþã ºi c-un corn de prescure…” (I. „La vremea d-apoi. pãmîntul va arde de ºeapte coþi. ºi cei ce or bè. Ilie va avea o luptã mare cu Antihîrþ ºi va fi biruit” (G. Lungeºti). sc. Dobrin. ºi-l va junghe AntihristŠ…. Coman. Maior.. iar cine va lua pîne multã ºi beuturã de la Antehîrþ. c.. numai argintul va fi dasupra în loc de apã. 380).ANTiHÎRÞ Alexandri. c. act. Demetriu. înºelînd pe cei slabi în credinþã. fãrã ca ele sã se mai mîntuie. 1620 (ms. Mirceºti). mustrînd pe Antehîrs. ºi vor luoa pre copii oamenilor ºi-i vor frige ºi-i vor mãnca…” În unele dialecte franceze A n s c r i „antechrist” însemneazã în genere pe un „monstru” (Mém. Muscel. apoi va veni ºi Sf. pute folosi în trei ani. ºi vorŠ mãnca coconii creºtineºti. ºi ei vor fi muncitori de creºtini ºi cu ovrei ºi cu þiganii. Liciu. ºi se vorŠ închina lui. apele se vor retrage. 1702 (ms. Ilie ne întîmpinã deja în Alexandria lui Popa Ion din Sim-Pietru. zice poporul. atunci Antehrîst va veni cu o balercã cu apã trasã d-o iapã albã. I. 93 . Acest amestec al lui Antihrist cu Sf. Neamt. „Antihîrstu este dracul. Valea-Mare). c. Tutova. tras de draci. „La vremea d-apoi. ºi are sã facã minuni ca ºi Hristos. 9: „Of.I. Iaºi. Iaºii în carnaval. c. c. Cam tot aºa româneºte. c. c. c. tare mi-i fricã…” „Antihristul are sã se nascã în vremea de apoi dintr-o femeie r o º i e…” (A. Stat. din al cãrui sînge se va aprinde pãmîntul ºi va arde de 9 coþi.I l i e: „La vremea de apoi Sf. Ilie din cer. Maxenu). Podul-Iloaii). în Acad. E! tatã. 213): „Acéste limbi pãgãne (Soti ºi Magoti. III. I.. atunci are sã vie Antihîrþu c-un poloboc cu pãcurã. Plopana.” Acelaºi pasagiu în redacþiunea lui Bucur Gramaticul. Aghesi etc. s-a apropiat vremea d-apoi…a ieºit Antihîrstu pe pãmînt! a perit ruºinea…” (N. toþi se vor boci de sete. de Linguist. º-atunci va fi ºi sfîrºitul lumii…” (D. Paraschivescu. de la Soc. luna ca sãptãmãna. p. ºi are sã deie pe la oameni. Caltin. Vaslui. sãptãmãna ca zio. Demetriu.. asul ca cirta. zio ca asul. ºi vor eºi acéste limbi pãgãne cãnd va naºte Antihrist pre lume. Cotnari). cine va mînca prescurã de la Hristos. p. Tutova.) le închise Alixandru. ºi vor previ pãrinþi ºi nu-i voi. vor merge în rai. Fãgãraº. în Arh. care va porunci credincioºilor sãi sã taie capul lui Sf. Voila). Dragomireºti. Buzãu. vor merge în iad” (G. „Cînd are sã fie sfîrºitul lumii va fi sãcetã ºi foamete ºi are sã se mãnînce oameni pe oameni ºi n-are sã aibã de bãut apã. 88): „vor eºi aceste limbi în zilele lu Antihrist cãndŠ va împãrãþi el. Ilie. scurta-sã-vorŠ pãntru derepþi. anul va fi ca luna. II. Apoi poporul pune pe Antihîrþ într-o strînsã legãturã cu S î n t . are sã-i scrie pe o chele de ghihol ºi-i va lua în iad…” (C.

kaˆ ¹ m•n perioc¾ toà tÒpou toÚtou lšgetai ¢pÕ toÝj ™gcwr…ouj 'Rštzka. sc. Arh. s. 7: „Tu eºti. šarã fãrã de-acesta nice într-uîn chip liturghiša sã nu sâ facâ…” Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. v. Din grecul bizantin ¢ntim…nsion prin paleoslavicul a n t i m i s Š.ANTIHÎRÞ Alexandri. antimisuri. ANTIMÌS (plur. În districtul Romanaþi. antimise). 1627 (A. 1588 (Cuv. – Procovãþ. straie ºi odoarã. Liturgiar. f.I. 198). O bucatã de pînzã sau de stofã pãtratã.. menþionînd Recica „village avec une église et un pont sur le Teslui”. 39 b: „Întãi trebue în oltarŠ pre préstol sã fie antimis. Mai tîrziu. îngîmfaþi cît nu s-au dat. pe cari poporul le numeºte Antina. Slujba Sf. 1. 11: „Batã-l crucea. 46 a: „Preuþiš punŠ antimisele pre svãntulŠ prestolŠ ºi arhiereul le ocropšaºte de treš ori cu apâ de flori…” Inventariul mãnãstirii Galata. I.). autel portatif. 47: „antimis zugrãvit pre atlaz albu…” Beldiman. s. Grigorie. care la 1836 a descoperit la Antina într-o movilã un sarcofag: 94 . Tragod. tÕ d• k£stron 'Ant…na…” Nemine însã n-a fãcut cercetãri ceva mai serioase la faþa locului înainte de colonelul Vladimir Blaramberg. ne spune cã: „on y trouve des débris des anciens retranchements”. Deja în secolul trecut generalul rus Baur (Mém. o menþioneazã la 1818 Fotino (t. erau hãrºele pe cai…” v. p. ™k l…qwn tetragwn…kîn kat…skeuasmšnou.n. ªeapte-taine. sur la Valachie. altaršului ºi a hramului.: Corporal. antimisuri s. antihîrþ!…” v. Iar aere. Apoi. bãtr.. t. t. de nevoe cum are fi în cale unde nu-i besérecâ. 153): le…yana \Rwma†koà k£strou. ruines romaines près de Caracal dans la Petite-Valachie. f. 101): „Popa de nu va ave cãrþi ºi veºminte ºi unélte ºi vase de antimis. d'archéol. 3285: „Ienicerii de mîndrie. lîngã rîuleþul Teslui. Arvinte ºi Pepelea. de théol. p. – Ilie. brique que l’on retire de ces ruines. antihîrþule? Ce caþi aici?…”.. care se întinde pe altar sub potir sau sfintele daruri ºi care – în lipsã de altar – poate sã-l înlocuiascã. 1683. 201): „1 antimisŠ de altar roºii cu slove de aurŠ…” Inventariul Cotrocenilor. 1644. la satul Reºca sau Recica. ºi mai jos. Stat. sc. se aflã urmele unui oraº din epoca romanilor. 2.f. 1681 (ms. f.R.. sau ºi fãrã de oltarŠ. birºag 27 de florinþi…” Mitropolitul Dosofteiu din Moldova.: 1. Vinde cu o falã mare acele ce au prãdat: Blane. ANTÌNA. I. 2Aer. 1778. d. sã fie antimis svinþit. uneori împodobitã cu figure ºi purtînd inscripþiuni. cît vãzînd te minunai.

În sarcofage. Ruinele aparente ale unei întinse cetãþi romane. X. Cãi romane cu diferite direcþiuni. 93) Dupã aceea. Urechia. Gr. t. în fine de d. Altar votiv al Nemesidei. cu ziduri de peatrã ºi cãrãmidã. Papazoglu. p. A. sînt vase. D.ANTÌNA (Muzeu naþional. al lui Jupiter tutator. 332-5). p. ruinele au fost studiate pe rînd de Laurian ºi Boliac. 24. 1836. cuptoare pentru cãramidã etc. Rom. stele funerare Claudiei Amba. rãmãºite de veºminte ºi ornamente. nr. Odobescu. lui Antonius Nicanoris” (Analele Acad.A. ºi monete romane de la Antonini pînã la Sever. II. Sturdza. Tocilescu ºi V. al Dianei Latoide. Movila lui Alexandru ºi alte numeroase movile. secþ. pe lîngã schelete. care a rezumat la 1878 în urmãtorul mod toate datele relative la cestiune: „Comuna Recica sau Antina. cu urloaie de lut pentru apeducte. 95 . de dd.

darã acuma curge dupã bunã plãcerea sa fãrã vreo silã artificialã: românii noºtri nu sînt oameni care sã mai constrîngã rîurile. itinerar oficial al tuturor staþiunilor Imperiului Roman în secolii III-IV. 450. 8. care se menþioneazã ºi-n geograful Ravennat sub forma de R o m u l a s (Tocilescu. Aceastã bãnuialã s-a ºi verificat prin descoperirea la Recica a unei inscripþiuni din timpul lui Filip Arabul. ist. unde localitatea se numeºte „Colonia R o m u l a” ºi se aratã cã „în anul 248 s-a construit un vallum în giurul zidului oraºului” (Anal. Rîul Teslui curge prin mijlocul cetãþii. în adevãr. ceea ce face sã credem cã a fost constrîns într-un canal.ANTÌNA Ceea ce dovedeºte mai cu deosebire marea însemnãtate în vechime a acestui punct geografic este cã tocmai aci se uneau ambele cãi romane. astfel cã Antina forma un centru de comunicaþiune. p. cum cã anume aci a fost staþiunea R o m u l a. Dacia. seria II. Chiar la podul cel zidit peste rîu se uneau cele douã drumuri de peatrã. 96 . t. unul care venea de la Islaz ºi celalt de la Celei ºi duceau cãtrã mieazinoapte la Rîmnic…” O asemenea staþiune centralã nu putea sã fie uitatã pe Tabla Peutingerianã. II. cari plecau de la Dunãre spre Carpaþi. ed. cealaltã din Islaz. 96) – formeazã un poligon cu opt laturi.). al cãrui diametru mai lung face aproape la o mie de paºi. una din Celei. în unele locuri ale lui se aflã un strat de cãrãmizi. Acad. Rom. Acad. ºi s-a bãnuit de demult. „ªanþurile cetãþii care se vãd – zicea rãposatul Laurian (Magaz.

A r c i n n a. existã însã o altã dificultate mai specificã. 88). 459. totuºi din termini etnici limba românã nu formeazã niciodatã numiri topice prin sufixul -ina.în vocalã nazalã obscurã n-ar fi tocmai o pedecã foneticã. dar ne vom opri o clipã asupra unei alte etimologii mai discutabile. Antina. p. t. T i i a poate fi „Antonina”. pag. alþii în Gorj (Gooss. însã prin analiza tuturor fîntînelor istorice cum cã tribul a n þ i l o r. Ad-aquas etc. Procopiu. 421). se aflã 'Ark…nna.. adecã: Antina = A d . în vechile documente R o m o n a þ i.. dar deopotrivã fãrã nici o probã. p. II. cu un sufix etnic curat latin netrecut în graiul românesc. Teofilact ºi alþii. Numai printr-un duplu -i n n a s-ar explica conservarea finalului n în Antina. iar cu atît mai puþin la capãtul apusean al Daciei. chiar dacã anþii ar fi înaintat într-un moment pînã aproape de Olt. Netrecerea silabei an. tocmai pe calea romanã de la Islaz spre Recica. I. în Tocil. probeazã existinþa formei R o m u n a sau R o m u n a s deja în epoca romanã. II. dupã cum le confundã ºi Vaillant: „Antine ou Tia”. 292-3). Dar de unde vine numele Antina? Fotino susþinea cã pe lîngã Antina ar fi locuit poporul slavic A n t a e sau ”Antai. Ravennates. „Ungurìna” etc. adecã A n t i n n a. latinizat de cãtrã legionari? Se ºtie cã-n latinitatea 97 . Latinul A n t o n i n a trebuia sã devinã la români T i i a. Trecem cu vedere peste derivaþiunea propusã de Vaillant: Antina = C o n s t a n t i n a (La Roumanie I. „Turcìna”. Cuvîntul sunã de tot lãtineºte. Fast. Ei bine.. dupã cum din „Vidin” s-a fãcut „Diiu”.derivã uneori din prepoziþiune. Unii arheologi o cautã în Dolj (Rev. cunoscut numai în secolii VI-VII. generalmente se crede cã Antina este A n t o n i n a. Antinates etc. pe lîngã primitivul „Romula” cu etnicul sãu „Romulenses”: „ordo Romulensium” în inscripþiuni (Mommsen). Afarã de aceasta. era aºezat pe þãrmul Mãrii-Negre în regiunea Niprului. fi-va oare numele cel vechi dacic al Romulei. literalmente „locuitori din Romuna”. Ad-pontes. Casinates. Din R ò m u l a sau R ò m u l a s. ºi localitãþi numite T i i a se ºi aflã în România. 51). tot aºa din a n þ i nu se putea naºte Antina. deºi sînt douã puncturi geografice foarte depãrtate unul de altul. 411) s-a fãcut R ò m u n a. dar nu peste putinþã. R o m o n a þ i = R o m u n a t e s. Rev. ca în: Admediam. cu o contracþiune cam violentã. p. 14). Fotino confundã pe Antina cu T i i a: 'Ark…na ¼ T…a. „Grecìna”. nu dencoace de Prut. 1861. despre ale cãruia lupte cu Imperiul Roman Oriental vorbesc Iornande. de unde apoi numele districtului R o m a n a þ i . tot acolo. care ne dã nomenclatura din epoca dacicã. cu acelaºi sufix -aþi = -ates prin care se forma lãtineºte numele etnic din numele unui oraº cu finalul -na-. Arpinates. cãci în numiri topice latine iniþialul a. dar Antina . 462) a demonstrat. romanã. „Bulgãrìna”. în regiunea unde Tabula Peutingerianã pune pe Romula.ANTÌNA 1886. Schafarik (Slowanské staro×itnosti. dupã numele împãratului Antoniu Caracalla (Xenopol. R o m u l a ficus erat…” (Ovid. ba chiar în Romanaþi.A n t o n i n a m. prin trecerea lui l în n ca în „seamãn = similem” ºi chiar lãtineºte „Ruminalis = Romularis”: „R u m i n a nunc ficus. la Ptolemeu. recunoscînd însã unii ºi alþii cã era în Oltenia. Începînd de la Blaramberg.nu. Dupã cum nu existã „Serbìna”.. de ex. p.

. cînd hatman. de unde apoi ºi de familie. – Teslui. deoarãce denaintea lui r el se pãstreazã totdauna intact. lãtineºte R o m u l a sau R o m u n a. din cel dacic – Antina. Antioche. Aºadarã aceeaºi localitate se chema la daci A r c i n n a sau A r t i n n a. spulberînd aºa-numita teorie a lui Rösler.ºi -ti. Dimitrie Cantemir închinã Divanul lumii. – Tiia… ANTIÒH s. în care aºa se zice unul din hatmanii lui Machedon. Dacã neamul românesc ar fi venit de peste Dunãre abia în secolii XII sau XIII. Colonii romani îºi mai aduceau aminte de strãbuna cetate A n t ï n u m în Italia.. Antioh era la modã în Moldova pe la finea secolului XVII. Rãdulescu. A. – Ler. R o m a n a þ i ºi Antina ar fi de ajuns ele singure pentru a dovedi nestrãmutata stãruinþã a românilor în Dacia lui Traian. ci este o latinizare din acele timpuri primitive ale colonizãrii. De ce oare -r. el o nomenclaturã daco-latinã atît de pipãitã ca Antina ºi R o m a n a þ i? v. bani gata. Apoi între boierii moldoveni duºi în Rusia cu Petru cel Mare se aflau Antioh Camaraº ºi un Antioh Porucic. în Acad. În scurt. pers. pr. Rom. cînd mare logofãt sub un ºir de domni. Mai rãmîne o singurã întrebare. ºi astfel numele oraºului dacic a fost modelat dupã o reminiscinþã italicã. în Þara Marsilor. Nume de botez. cînd mazil peste Dunãre. – -lui. Odobescu –. n. fie tonic sau netonic.a n t i n a. Din termenul latin supravieþuieºte „Romanaþi = = Romunates” ca nume al districtului intreg. La 1689 (Condica ms. Amãrãºtii-de-Jos). –Romanaþi.acele late ºi masive cãrãmizi cãrora dialectul local al romanaþenilor le-a însuºit denumirea topicã a Antinei. zicîndu-le c ã r ã m i z i d e A n t i n a”. Caracal. 'Ant…ocoj. ruine ale vechiului oraº la coastele cãruia mai trãieºte abia un sãtuleþ numit mai tîrziu „Rîuºor”. – Recica. Tot atunci unul din personagele cele mai istorice era boierul Antioh Jora. treabã gata. c. astãzi „cività d ’ A n t i n o. devenit cunoscut românilor – pareni-se – prin AIexandria. de unde se scot pînã astãzi – ne spune d. 1620 (ms. forma Antina totuºi pare a se fi nãscut pe o altã cale. atunci de la cine oare ar fi cãpãtat. cuvîntul antina ajungînd a exprime o cãrãmidã de calitate superioarã ºi funcþionînd invariabil ca adverbul „gata” în: lucru gata.. ajuns celebru ca poet satiric rusesc. precum ºi nescãderea iniþialului a la vocalã obscurã.ANTÌNA vulgarã -ci. ºi tot Antioh se chema fiul sãu. cînd fugar peste Nistru.. Alexandria. – Potopin. „minune” etc. cînd era încã proaspetã în memoria legionarilor nomenclatura topicã din Italia. 98 . „senin = serenum”. Antina din A r t i n n a nu e o tranziþiune curat foneticã datoritã românilor din epoca postlatinã.a trecut în -n-? Ar fi foarte legitimã influinþa finalului -n. la plural c ã r ã m i z i . vro zece veacuri în urma lui Aurelian. slavoneºte R e c š c a.a n t i n a. Ba ceva mai mult: în Romanaþi se zice cu acest sens chiar simplu c ã r ã m i d ã . Ion din Sim-Pietru. p.se confundau. dupã cum s-a prefãcut r în n în „cununã = coronam”. fãrã adjectivalul „de” (D. 1698: „dulcelui ºi mai marelui frate Ioan AntiohŠ ConstantinŠ-Voevod”. Asachi. ANTIÒHIE. nu departe de Roma.91): „…ºi puse pre Antioh voivod în scaunul lu Alixandru ºi-i puse stema lui în capŠ…” Ca nume de botez. m. Prin Antina = A r t i n n a se justificã atît conservaþiunea finalului -ina.pentru a preface pe A r t i n n a în Antina. iar la românii din Banat aceste grupuri fonetice se confundã pînã astãzi.

ANTÒHI. ANTIRÌU. ºi dintr-ânsulŠ fãcândŠ svãntulŠ rugâ mare la Dumnedzãu ºi lãudândŠ putšarša cea mare a svinþieš-sale ºi mulþãmindŠ cãce l-au spodobitŠ a pãþâ pentru svinþia-sa. Patronul acestui nume de botez este un episcop de Pergam. 1683. sã rugâ ºi pentru ceša ce-l vor pomeni sã fie feriþŠ ºi apãraþŠ de patime ºi de alte bole ºi d e n e s u f e r i t a d u r š a r e a d i n þ i l o r Š…” Rolul cel terapeutic al Sf-lui Antipa se întemeiazã pe o etimologie poporanã curat greacã din ¢ntipaqšj „vertu spécifique d’un remède”.. n. Annus eccles. Aceastã credinþã poporanã o gãsim ºi la mitropolitul Dosofteiu. pe cînd din M a n t o f i þ ã s-a putut face A n t o f i þ ã prin etimologia poporanã posterioarã de la Antofi = Antiohie. A n t i p a s habet a Deo gratiam sanandi dolorem dentium” (Martinov. Antioh.. graeco-slavicus. 1. de unde apoi formele scurtate 99 . – v. De la greci. la cari el existã de asemenea: „St. Antipa vindecã de dinþi ºi mãsele” (C. apr. Antipa foarte rar circuleazã la români.” sau chiar „Untoš”. în loc de A n t o f i þ ã figureazã însã M a n t o f i þ ã. ca ºi la slavii meridionali. pers. ANTÌPA. pr. ci din paleoslavicul A n t o n Š ºi din grecul 'Antènioj. n. 258) al doilea spatar era „Neculai Antiohie”. Stat. Antipas. Se rostea ºi Andon sau Andonie. ANDÒN. pers. personnage légendaire: sorte d’Hercule combattant l’Hydre. Forma poporanã a acestui nume este Antohi sau Antofi. Galata). – Mantofiþã. MANTOFÌÞÃ. pr. Synaxar. c. Din patronimicul A n t o h e s c u.v. martir din timpul Apostolilor. n. de unde s-ar fi fãcut „Antoš. 11 (f. 'Ant…paj. – 3Vioarã. Antioh. mitul a trecut nu numai la români. dar ºi la slavi. ANTÒNIE s. m.. reprezintã legenda elenicã despre Ercule la Lerna. ANTOFÌÞÃ s. – Idra. 1Grec. Într-o baladã poporanã. pr. p. de unde deminutivul A n t o h i þ ã sau A n t o f i þ ã. Antoine. . Iaºi. Alexie. un sat în Tecuci se zice A n t o h e º t i (Frunzescu). v. foarte importantã sub raportul mitologic. – Jora. 82 b): „sã porni ighemonulŠ cu mãnie ºi aruncâ pre svãntulŠ mucenicŠ (Antipa) într-o mãestrie de muncâ fâcutâ în chip de bou. ANDÒNIE. care stãpînea lacul „Vidrosul”. A n t o f i þ ã pus în luptã cu „Vidra” (”Udra). ANTÒN s. p.. – Mantofiþã. ºi scãpat de cãtrã „Vioarã” (’IÒlaoj). Antereu. dar în teologia cea medicalã a poporului: „Sf. v. La români acest nume de botez nu vine din latinul A n t o n i u s.ANTÒN în Arh. 107). în varianturile acestei balade. dar blãstemat de „Doamna” (”Hra). care este o formã neapãrat mai veche. t. m.D. de vreme ce limba românã nu cunoaºte pe proteticul m. v. m. Gheucã.

Botoºani. t. Mironescu. ANTONÌCÃ s. „Rãdãcina antonicãi fiind foarte iute. Dobrenii). ºi cu derivatul toponimic D o n e º t i. La deminutiv se zice A n t o n a º. c. adecã „fluier” sau „telincã”: „in verschiedenen Gegenden von Norwegen machen die kleinen Knaben aus dem Stengeln Handsprützen oder Blasröhre” (Nemnich). Mãlinii). ca ºi hanosul. Don. Neamt. fãrã ca s-o clinteascã cît de puþin de pe locul unde stã pusã. cînd se ivesc zorile. Buhalniþa) Ea figureazã însã în terapeutica poporului. fiind gustoasã ca merele cele dulci. totuºi în cîntecele poporane antonica nu se invoacã. nume a douã zile din ianuariu la bãnãþeni ºi la olteni. ANTONÌGÃ. Cãderea. Pajure. 93) – „se scoalã marþi dimineaþã. Marian (Descîntece. Deminutivul A n t o n i c ã a devenit în Moldova termen poporan botanic pentru „Angelica sylvestris”. – zice S. p. v. Hanos. iar cellalt diferã de ambele numai prin sufix. se întrebuinþeazã la velniþe” (I. atunci flãcãii ºi fetele fac din ea f l u i e r ºi t e l i n c ã…” (G. Ciudatã întîlnire între Norvegia ºi Moldova! Apoi asemeni telince din antonicã ne apar ºi-n medicina poporanã. Iordãchescu. Din amalgamarea lui Anton cu A t a n a s i e s-a nãscut A n t ã n ã s i i l e. Termen foarte rãspîndit în Moldova de sus ºi-n Bucovina. de botan. angélique sauvage. cu derivatele patronimice D o n e s c u ºi D o n i c i. adecã de un fel de reumatism. Bãiceni). c. Însã rolul cel mai interesant al antonicãi este anume acela din cauza cãruia în Norvegia ea se cheamã „sprut” ºi „luur”. poporul de aici o întrebuinþeazã contra durerii de mãsele. þiind bucãþi de rãdãcinã în gurã” (I. Antãnãsii. „Oamenii scot rãdãcina antonicãi ºi o vînd la spiþeri sub numele de a n g h e l i c ã” (V. Iaºi.f. v. – Dinte. Bolnavul de „dînsele”. c. „Antonicã. Deºi cuvîntul e foarte armonios.. c. Angelica sylvestris. Antipa. – Handoacã. A n t o n e l.: Imperatoria sylvestris. s. iar dacã se coace sau se întãreºte. pe cînd pe aiuri aceastã plantã se confundã sub acelaºi nume cu a n g h e l i c ã „Angelica archangelica”. bate trei metanii ºi apoi be apã cu o t e l i n c ã de antonicã de trei ori din cofiþã.F. v. Întocmai aºa se petrece ºi-n Moldova: „Antonigã creºte pe fînaþele cele mai grase sau mãnoase. – Antonicã. dupã aceea se culcã pe o perinã curat 100 înfaþatã…” .ANTÒN D o n ºi D o n e sau D o n e a. Cristeºti). dintre cari cel dentîi e dublet cu A n t o n e s c u. copiii o mãnîncã. A n t o n u þ. se îmbracã în veºminte curate. c. afarã numai doarã în strigãturi comice ca: „Frunzã verde antonigã. Neamt. v. Hornescu. Suceava. Nici un dor nu mã mai stricã Ca dorul de mamaligã!…” (S. Cînd e crudã. – Donici.

În glosarul slavo-român circa 1670 (ms. Din a d ºi n o m e n. zice Gubernatis (Myth. 206) 1ANÙME. f.. Numai mirla din pãdure. bunãoarã: „De-aici pînã la Braºeu. d. v. 1: „Pentru toþŠ lucrãtorii pãmãntului. anul trecut: a n. care se întrebuinþeazã ºi atunci cînd nu urmeazã un nume propriu. III. anume Sava cu feorii lui…” . adecã al treilea îndãrît. Arheol. 1646. adv. plantes I. 87): „un sat anumé Siliºte în þinutul Neamþului…” Altul din 1638 (ibid. – v.. p. în Bibl. l’avant-dernière année. f.. Lãtineºte a n n o t e r t i o. Moxa. poporul cautã uneori a înlocui pe anterþ prin ceva mai pe înþeles pentru român. ANTONÌNA.I. 36) Finalul þ e r þ perzînd în grai sensul de „tertius”. 23): „š-am vãndut dumnealui un rumãn al mieu den 101 Gémenele. féce Misiršul. totuºi nici una din numirile occidentale nu corespunde antonicãi. ANÞERÞ. anume Eghypetul…” Act moldovenesc din 1644 (A. Anghelicã. Rotacism. Pravila Moldov. den ruda lui HamŠ. B.. 348: „MesremŠ. pentru lucrãtorii viilor. Proverb: „Porcului aci îi dai bice ªi el se-ntoarce ºi zice: Anþerþ mã bãtea p-aice…” (Pann. Tiia. nommément. v. Mai rãmîne darã de cercetat. p.ANÙME De ce însã aceastã plantã se cheamã antonicã? „Plusieurs herbes tirent leur nom populaire de saint A n t o i n e”. este anþerþ. 51) în loc de anþerþ zic: „dincolo de a n”. de ex. Soc. Astfel moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. à savoir. Anul de faþã se cheamã e s t i m p. 2 An. I. în Villehardouin: „si avoit un frere qui avoit a n o m Alexis” (Godefroy). anul înainte de a n. adv. – Arsenicã.R. nu însã tocmai cu nuanþa românului anume. 1620. Dar ºi mirla din pãdure Are pe unul anume: Pe cucul cu pene sure…” (J. Nime nu-i strãin ca eu. pentru nãmiþŠ ºi pentru pãstori…” Mai adesea însã anume procede unui nume propriu. 95 a) ne întimpinã conservarea finalului -i: anþãrþi (">PXDP4). anume pentru plugari. 44).. I.. de unde ºi-n vechea francezã se zicea „a n o m”. din Moscva.

. enumerînd pe cei prezinþi la tranzacþiune: „ºi mãrturie am pus oameni buni p r e n u m e Stan” etc. 198: „un egumen p r e anume Misail Chisãliþã…”. Dragul. Vieroº. 15): „šarã trei pãrþi au rãmas la fraþi-mei care-i scriu mai sus anume. ªi mai ciudat. vînzînd la 1629 o parte a sa dintr-o moºie cu exclusiunea pãrþilor de pãmînt.. Doc. 1Anume. la 1641 (ibid. Prin fuziune între ambii sinonimi. ce ºi pre Vasilie Vornicul. Imerec. Iacoveºtii ºi Mãlureni Bãltenii anume: Radul. I Rom. Matei Basarab autorizã pe egumenul de la Tismana sã-ºi caute ºi sã apuce pe rumânii cei fugiþi de pe moºiile mãnãstirii „cu aasta carté a domnii méle ºi cu sluga domnii méle anume…”. Stat.. spécifier.ANTÒN În asemeni cazuri e sinonim cu p r e n u m e. Grigorie. urmînd loc gol. în Arh. 179). 212): „eu Stãnilã cãlãraºul înpreunã cu fãméša mea anumé……diîn Tãrgoviºte. anume însemna uneori „sous prétexte”. Dobrica. p. anumire). 1.n u m e.R. nr. Derivat din adverbul a n u m e. 1. De pildã: La 1636 (Arh. vb. deºi autorizaþiunea e definitivã. în graiul vechi se zicea ºi: p r e anume. Cu o altã nuanþã de sens. 265. Letop. 57. Pãtru. II. fãrã fuziunea completã a ambelor elemente.I. ginerele unchišaºului Radul Cudalbul. Muºat. 199: „un pãrinte sehastru p r e anume Daniil…” În Catastih de rumãnii mãnãstirii Vierãºului. adv. II. deºi actul este pe deplin terminat. anumesc se întrebuinþeazã la românii de . I. subscrisã de domn ºi cu sigilul statului. Preda din Lazuri (Dîmboviþa). sous prétexte. Letop. încît era mai mult a. d. I. 82): „…iäæ vã stîh wþa nmægo Ìwania…” „…orecire IonŠ…” era um pãrinte anome Este curios de a vedea în unele documente dupã anume lãsat loc gol. ºi pe p. deci den parte-me eu m-am sculat de am vãndut…”. ANUMÈSC (anumit. ms. – Nume. p. nr.. Aºa într-un context slavo-român mãhãcean circa 1600 (Cuv. 102 destiner. „en motivant”. – v. Stat. indiquer nominalement.) se pune lîngã anume sinonimul slavic n a i m e: „Crãcšuniš n a i m e: Vladul. Cernea. 2A-NÙME. zice (A. nr.. 1744 (Cond. p. Neculce. Nedelco. apoi mai jos. mãrturisim cu acestu zapis”. Stanciul…” Adesea anume se punea într-un mod pleonastic. deºi ºtia a cui fatã este. Mihai ºi Stoica. de exemplu la Miron Costin. etc.. Nanu. vorbind despre rãscoala poporului contra grecilor sub Alexandru-vodã Iliaº: „nu era putere nice la boieri a oprire grosimea þãrãnimei pornitã. chiar în traduceri unde nu-i corespunde nemic în original. bãtr. Coce croitor. ale fraþilor sãi Nedelco. Dobre Ciochinã. Stan. p. dar numai pe cît timp a funcþiona încã des ca prepoziþiune deosebitã. a n u m e cã este ºi el unul den greci „au svãrlit unul cu un os ºi l-au lovit în cap…” v. ca ºi cînd bietul om n-ar fi ºtiut cum i se cheamã nevasta. dénommer.

pr. menþioneazã ca nepoate ale lui „Dragoº Viteaz” pe: „Jurja.. În dialectul macedo-român aoace e foarte rãspîndit. Annette. p. benennen. p.h o c c e. Vasutca…” Anuºca figureazã adesea în vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms.)..).R. de ex. – Numesc.. Stat. adv. p. Anumesc.B. foarte obicinuit altãdatã la români alãturi cu sinonimii A n c ã. – Aniþã.. Rotacism. 1. f.I. n. aoace este un dublet etimologic cu forma perdutã a c o a c e. 41. ici. A n i þ ã etc. A n i c ã.ecc-hicce). Doinã din Ardeal: „Foaie verde lemn uºor. Au! AOACE. De nimica nu mi-i dor Ca de flori de culcuduþã. arãtãndu-ne un ispisoc de la rãposatul Bogdan-voevod din velet 7023…” v. mai ales cu emfaticul -a (5A). Basmul bãnãþenesc Gãitan de aor (Picot. care totuºi se mai aude pe alocuri în munþii Ardealului. 103 . bestimmen” (Lex. 76). 46 etc. Anuºca. 1Anume. ms. a i c e a gonit aproape de tot pe aoace. conservatã la noi numai în construcþiunea „într-a c o a c e” ºi care reprezintã un prototip latin rustic e c c . La moþi (Frîncu-Candrea. Sinonim cu a i c e ºi cu vechiul a c i c e (=lat. în Arh. Rom. Un deminutiv slavic din Ana. 33) v. pe cînd a i c e a despãrut acolo cu desãvîrºire. Doljeºti II. pers. ANUMÌRE v. Circuleazã mai ales adjectivul participial a n u m i t. 1Ana. ªtefan cel Mare. din contra. AO! interj. – Anuþã ANÙÞÃ. p. dzise calu cãtrã stãpînu-so…” v. De gura lelei Anuþã…” (J. 434. f.. 1Ana. 33): „Dupã ce or ajuns la casa a n u m i t ã. Dialectes roumains.AOACE peste Carpaþi cu sensul de: „însemnez pre nume. n. hotaresc spre ceva. Annette. ANUMÌT.: ei furã irainte aoacea = ei fuserã înainte aici”. în dialectul daco-român. în Acad. 45. Unul dintre numeroºii deminutivi din A n a. 48. pers. 44.. – v.-à A ANÙªCÃ. 52): „aoacea = a i c e a. Bud.): „Din vechile vremi au arãtat cã au înblat satul ªãrãþãi în ºesã bãtrãni anume: Ilie ºi Mãnãilã ºi Costi ºi Turcul ºi Anuºca ºi Filip. pr. Un act despre satul ªirãþii din Roman (Doc. într-un crisov din 1481 (A.

verbul a o l e s c cu varianturile fonetice d ã o l e s c ºi h ã o l e s c ºi derivatul a o l e a l ã. adv. poetic d a o l i c ã. II. de aci la Neculce. 89: „nici un folos dintr-acele pîri nu aduc dupã sine þãrii. 251): „Vãzîndu-se þiganul ºi fãr’ de fripturã ºi fãr' de boierie. de au scos domnia þãrii lui Dumitraºco-vodã…” v. cri de douleur ou plutôt de dépit. ce mare scãdere ºi stricãciune. en perspective. Ochi. p. 99: „Hanul avãnd a-ochiu pre Nicolai-vodã. Miron Pompiliu: „aoace = a c o l o” (Conv. O doinã din Ardeal: „Aoleo. A-ÒCHI. pînã la momentul oportun de a-l lovi sau de a-l prinde. aflat-au vreme acel Daul-Ismail-aga. – v. Din aoleo sau aoleu se formeazã pe de o parte deminutivul a o l i c ã. pe de alta. fiind tãnãrã ºi desmerdatã de tatã-seu. p. en vue. a þinea a-ochi însemneazã în graiul vechi a nu perde ceva sau pe cineva din vedere.. A avea. într-un boacet de la Comarnic: „Intru-n casã. aolio! cã va pune taica pungã dã pungã din Bucureºti pãnã în Þarigrad…” Moldovenii atribuie pe aoleo nu numai muntenilor. italieneºte a d o c c h i o. AOLEALÃ. În Moldova. Acoace.93) Ca þipet de o durere serioasã. Aolesc. mãi hoþ de dor. se bocia în gura mare m u n t e n e º t e de zicea: Aolio. Poveºti. ambii urcîndu-se la un prototip a v a l e u înrudit cu elenicul ¢b£le „à Dieu ne plaise!” Exprimã mai mult necaz decît durere. ºi a-ochiu luatã la Împãrãþie þara…” Acelaºi.B. v. p. Letop. aoleo în loc de v a l e o a fost totdauna privit ca muntenism. în curs de mai mult timp. a lua... p. N-am topor sã te omor!…” (J. Snoava bucovineanã Þiganul ºi iepurele (Sbiera. 280:„…fata Brãncovanului-vodã. Dau de masã. dacã nu cumva autorul – dupã cum credem noi – se va fi înºelat asupra sensului. 1887.. 1004). au zis numai deodatã: Aolio ºi vai de mine! Da ºtiu c-o pãþii…” Cu toate astea. prin mijlocul hanului fiindu-i capichihae. d ã o l e a l ã. dupã d. pris souvent en plaisanterie.AOACE La bihãreni. AOLÈU! interj. dar ºi þiganilor. – Aice. Letop. II. 104 . AOLÈO! s. h ã o l e a l ã. Este dublet etimologic cu v a l e o sau v a l e u. aoleo e foarte rãspîndit ºi peste Carpaþi. ºi tocmai de aceea lesne ia o nuanþã ironicã sau sarcasticã. lit. Nicolae Costin. p. Literalmente a d o c u l u m.

p. p. Înmorm. într-o doinã din Ardeal: „Pentru tine.AOLEÒ Destulã inimã arsã. III. 124) La Anton Pann. Prov.. of.B..353) sau: „Ea pe loc ieºind afarã. ªi þipã. Scrisoarea XIV.2. Poez. 115) Foarte des aoleo ia un caracter comic ºi chiar trece la sarcasm. despre o fatã de la þarã uitîndu-se la un cioban prin ochianul de inginer. Ion Ghica. Moº Albu I. «aolio dracu! » strigînd…” sau: „Aolio! mor. mãiculiþã! Cîrciumarul m-a ucis! ªi dupã aceste vorbe alt nimica n-a mai zis…” (Ibid. zbiarã: Aolio ºi vai de ea!…” (Pann. II. Aoleu bãrbatul meu.. rujã-nvoaltã. O croirã toþi la fugã. care aratã toate lucrurile întoarse: „— Aoleo! A întors pe Niþã 105 cu gaibele în sus!…” .B. 419) sau: „Iaca mîndra de pe vale! Cu rochiþa în paftale Cum mã-ntimpinã în cale. rãcneºte. Inima-n gurã îºi ia. Of. 6: „Cãci cum mã vãzurã-ndatã în fundul puþului stînd. Aº juca ºi nu ºtiu bine!…” (J. Amãrîtã rãmîn eu…” (Burada. Mã rup cîinii ºi mã latrã. bunãoarã: „Aoleo ºi vai de mine. 4) Ca refren. pop. 370) Mai adesea îºi asociazã alte interjecþiuni: o f ºi aoleo! v a i ºi aoleo! etc... Arde sufleþelul meu…” (Alex. of ºi aoleu.. Aoleo!…” (J.

atunci al doilea aoleo se disimileazã uneori în a o l e o. Cînd omul uitã sau se codeºte a face un lucru. într-o doinã munteneascã: „Foicicã colilie. tîrnul nu-i strigã aoleo!…” Ca þipet de admiraþiune. poporul zice „în glumã cã-i de aoleo”(G... 302) De asemenea în basmul Tatãl.. Muscel. lele Marie. Tr. 1876. Bucium).D. Dobrin. p. Moº Ionicã: „Ei babo. Poez. c. 272) „Cînd un lucru nu e de aur bun.T. pop. da ce frumos miroasã! zise fiul împãratului. pop. Aoleo. Numai una a ramas. v. c. ª-aia-i cu conciul pe nas…” (G. Valea-Mare) Doina Femeia cu minte: „Frunzuliþã avrameasã. dupã ce sãrutã mai multe flori…” Aci admiraþiunea este ca un fel de necaz denaintea unei frumuseþi excepþionale. în cutie nimic zimþuit: Parcã-i o gaurã de puþ pãrãsit…” (G.AOLEÒ Cîntec de nuntã: „Aoleo cu soacrele! Cã nu strînge mesele.. . aoleo se lungeºte în aooleo.T. 131) 106 Cînd se reduplicã. se zice cã acel lucru îi strigã aoleo. Am muiere scurtã. p.D. Cînd românul e de tot necãjit. l. ca în Jocul pãpuºãrilor. De la Vrancea. mama ºi puiul de leu (Col. Trubadur. 137: „Dacã n-o pune mîna pe tîrn. Aoleo ce pãcãtoasã!…” (G.T. Poez.D. Poez. C-au bãut rachiu de pere. ªi se-npedecã-n obele. Ia sã vedem. groasã. Ochii tãi struguri de vie. pop.. Sprîncenele mã mîngîie…” (G. Fãgãraº. Þuþuianu. din ajunul Crãciunului Te-am trimes dupã cãpãtat. 367): „Auleo! mamã. Aur.. ce-ai cîºtigat? Aooleo..

nu-i vedea…” (D. aolesc a devenit sinonim cu b o c e s c.AOLÌCÃ Jipescu.. – Hãolesc. Tot în cale te-i uita. 1683. Mamã. Poez. Cã dacã te-i depãrta. 17 (f. un fel de mustrare blîndã. Aolesc. exclamation d'un léger dépit ou reproche. dodo. Doinã: „Aolicã. Derivat din interjecþiunea a o l e o. fa! Au tu mi-ai fãcut ceva De nu te mai pot uita?…” (Alex. te aolesc. Opincaru. v. I. pop. Pavelescu. Chioara) A o l e a l ã sau d a o l e a l ã „se cheamã cîntecele ce se cîntã cînd rade pe mire” (N. Cu proteticul d ca în dalb = alb” oste forma poeticã d ã o l e s c. Beilic). Figureazã numai în poezia poporanã. c. AOLÈSC (aolit. Pînã eºti la mãiculiþã. sau cu proteticul d: d a o l i c ã. Andriescu. te culcã dã ghiu…” Cîntec de nuntã: „Aoleºte.2. – Valeu. p. AOLÈU! – v. Dãolesc. lamenter. c. v. II. uneori redulpicat: aolicã – l i c ã. cine poate sã le scrie tote? ºi mašcã-sa ca maš multŠ b o c i n d u -sâ…” Jipescu. Synaxar. puiculiþã. Aspiratul h ã o l e s c n-are a face cu rusul „hašlitš” sau cu germanul „heulen” (Cihac. Ialomiþa. Exprimã un nãcaz uºor sau chiar prefãcut. aolire). bunãoarã la Dosofteiu. Aoleo! AOLÌCÃ! interj. fã leicã. – Aolicã.. 137).. ci numai cu a o l e o ºi aolesc. Dobrogea. 41 b): „de multe ori plângândŠ ºi h ã o l i n d u -lŠ…”. 144). 359) 107 . îþi pun lumînarea. Opincaru. tatã. – 1O. tot acolo: „h ã o l i t u r i l e ºi plânsurile femeiš în totŠ chipul pline de jšale înfocatâ ºi ovilitã. 66: „te bocesc. mart. cã bou ãl codalb al lu nenea Radu Bobeicã ºi-a scrintit un picior dã dinainte? — Aoleo ºi ã o l e o! strigarã toþi ºi toate…” Ca superlativ al lui aoleo figureazã o l e o l e o în proverbul: „Fuge de la aoleu ºi dã peste o l e o l e u l” (Pann. mai ales cãtrã o iubitã. ºi dã-i hi slab dã þîþîni. 40: „— Auzirãþi. vb. ºi mai jos. p.

comenteazã aurar prin p e t i a l e. Aoleo. 108 . Aorar este pentru diacon ceea ce patrafirul e pentru popã: „o r a r i u m gestare ad solos Diaconos spectat” (Balsamon. HÃOLITÙRÃ – v. în Acad. bãtr. AOOLEÒ! – v. d a o l i c ã! Mult mi-e drãguliþa micã! Aº lãsa-o de-ar mai creºte. pe cari vezi-le la locul lor. pesemne. – v. I. 110). Moº Albu II. Literalmente: a d h o r a s. alãturi cu formele simple mai obicinuite o r a r ºi u r a r. aorare). din „aur”. Aoleo! – Dãolicã. Medio-grecul wr£rion. 1588 (Cuv. p. Adverb foarte frumos. tantôt. 49: „Aolicã.. Euchol.. Rom. v. Aolesc. 277) Alta: „Aolicã. AOLITÙRÃ s.: écharpe de diacre. bãrbãþelul meu. Catastihul M-rii Galata. Nu m-ai abate din cale Sã calc pe urmele tale!…” (Ibid. d. s. de théol. p. derivîndu-l. Mai totdauna cu emfaticul -a (v. Aur. Pann.AOLÌCÃ Alta: „Aolicã. t. Scoalã sã jucãm un joc ªi te culcã iar la loc…” v. 5A): aoria.. p. Goar. ap. 156). ÀOR. AÒRI. Dorul crunt mã pridideºte…” (Ibid. 197.. Mai adesea repetat: aori… aori = = tantôt… tantôt. 279) Parodie poporanã de boacet la A. n. adv. Orar... AORÀR (pl. l i c ã floare! De n-ai fi fermecãtoare. 202): „1 aorar de sãrma cu 4 canafi… 3 aorare de zarba cãte cu patru canafi… 3 aorare de adamascã…” Arsenie din Bisericani. circa 1650 (ms. de unde aorar prin proteticul a-. a o l e u! Scoalã.

unde-š gona ºi muncile ce rãbda svinþiš pre atunce…” Ibid. Coresi. în regiunea Satmarului.. l.APÀOS despãrut astãzi din limba literarã. Omiliar. întrat la români în epoca fanarioþilor. p. 2ÀPA. village roumain dans le Banat. í33 b): „acolo în prãpaste un zmãu trãgându-sã. aoare fripturã. 423): „Aos. nu departe de Lugoº. 1580. ºi ei încâ aorea înnoatâ cãndŠ vrémša au fãrâ valuri ºi lin. aorša trošanii pre greci. apr. care-l înlocuieºte într-un mod puþin propriu prin c î n d… c î n d sau a c u m… a c u m ºi altele... 1683. šarâ aorea în focŠ…” Moxa. p. aorša pãtrundša ºi pãreþii…” Dosofteiu. Se aude mai des forma p a o s. dar rãmas încã pe alocuri în graiul poporului. t. Sã vinã oare din exclamaþiunea corespunzãtoare latinã prin forma intermediarã é o s = h e u s? v. šarâ aorea stau înlãuntrulŠ adãpostului cãndŠ vãdŠ bure ºi turburéle…” Ibid. mašu 17 (f. Au! 1ÀPA. de ex. p. de théol. 1620. loc. AOS! interj. l. t. – v. II. 28 (f. 3: „cumŠ ºi ceša ce înnoatã pre mare cu precepâturã. Despre interesantul sufix topic -adia. 4Apã. s. ºi aorea cade în apâ. act. sc. XVII. pr. APÀOS. a se vedea la locul sãu.. p. La Alexandri. p. circa 1670 (Col. Terminul juridic italian a p a l t o. 12: „fata mea rãu se drâcéºte.. Cron. seaflã un mare sat romãnesc numit A p a. aoare rasol…” v. (Papiu. aorša coda întindzândŠ…” Dionisie Eclesiarh. 1883. quatern. de choréogr. quat. pe la 1858 numãra 800 locuitori (Hornyanszky). II. – v. APÀDIA. Boieri ºi ciocoi. Opferwein” 109 ... Apadia. 222): „Calmucii aducea disagiu pe cai fete ºi copii de turci ºi-i mînca. 404: „(Turcii) se prinserâ întãšu de Galata sã o dobãndeascâ ºi puserâ trãbâcie. Satul românesc Apadia. deci începurâ a o bate cu tunuri ºi oboriša zimþii cetãþiei. Monum. Tot în pãrþile Ungariei. 353: „aºa le era sfada: aorša biruša grecii pre trošani. Lipicescu arãtînd cîºtigurile sale: „480 de galbini º-o sutã de testele de la apaltul cãrþilor de gioc…” v. apalturi).n. ca ºi d r i t = diritto. ms. s u d i t = suddito etc. 102 a): „mulþŠ grãescŠ aorša ºi dzâcŠ. ºi aorša rãnjindŠ.: vin offert aux morts. în Lexiconul Budan: „P a o s. Synaxar. V. 1Oarã. vinum sacrificale. n. H e u s”. s. 1Grec. popul.. fermage. Tr. p. et de mythol. deci au fostŠ oºti ºi rãzboae ºi vãrsare de sãnge…” Ibid. holà! În Dicþionarul bãnãþean. APÀLT (plur.

2. Furiºat în terminologia noastrã bisericeascã creºtinã. Vechii romani. La Ieromonahul Macarie. ms. – Zodie. Combinatã din 88. ieroglif. 1778 (ms. Grumezoaia). prin multã vréme la Hersonisul Crivãþului cu c o r ã b i e r i i a înblînd…” În toate accepþiunile. Soc. literalmente: „pentru odihnã”. v. – Sacagiu. 1. fãrã culoare. Paos. ºi într-apâ ne afundâmŠ…” Glosar slavo-românesc. Copou). apa. Tot la Macarie. Arheol. ºi-ºŠ šaste rudâ cu pâmãntul. dar care potoleºte setea. În primul sens. deoarãce din el derivã a p ã r i e. p. provenþ. unde însã înþelesul cuvîntului se prea generalizeazã. s. dupã Arnobiu. APÀRIU. porteur d’eau. 291: „apa šaste una diîn cele patru fâpturi diîn ce šaste lumea tocmitâ. „Pre la 6 august (Schimbarea-la-faþã) începe a se coace poama varaticã.09 de idrogen. ydrohoul (ÚdrocÒoj)”. Centralã din Buc.3Apã. Pandele. s a c a g i u l”. este latinul a q u a r i u s. ital. ca sinonim cu c o r a b i e r. ambii termeni alãturea: „vodonosetzŠ. vãzduhul ºi cãldura. confirmat prin paralelismul formelor romanice: franc. p. – -ariu. ce se aduce la bisericã pentru sãrbãtori. în Bibl.m. Lexicon slavo-român. cu sensul al treilea: „vodnikŠ. f.cum r e p a o s vine dintr-un prototip latin r e p a u s u m. apâ. s. fãrã gust. l. 290): „diîn patru tocméle cunoaºtem cã šaste adunatâ ºi fãcutâ lumea: focŠ. c. riposo. eau. astãzi se zice s a c a g i u.. iar prin urmare apaos este a d p a u s u m. Înainte se credea cã apa este unul din cele patru elemente constitutive ale universului. Cuvîntul apariu „sacagiu” trebuia sã fi fost odatã foarte poporan. Ist. pîne. în Acad. repaus. Fãlciu. în Bibl. din Moscva. dintr-acéste patru šaste zidit omul. pâmãntŠ…”. Poporul în aceastã zi face must ºi-l duce la bisericã pentru apaos ºi colivã sau jertfã de struguri…” (I. cumu e pãmîntul.f. v..91 pãrþi de oxigen cu 11. toatã lumea ar 110 peri…” . colac. ape). – Apãrie. cuvîntul ne întimpinã la Cantemir. ci numai dintr-un neutru p a u s u m. marin. strãvezie. XVII (Cod. acest cuvînt îºi datoreazã totuºi naºterea paganismului italic.. zeul odihnei celei vecinice. p. vin etc. Nicolae din Braºov. fãrã miros. „La înmormîntare apaus se cheamã vinul cu care se stropeºte mortul în groapã…” (V. 220): „tatã-mieu apariul. – Corabie.. Iaºi. ºi mai jos. miscel. 193): „stihia. tot aºa românul p a o s nu se poate trage din latinul clasic feminin p a u s a (Cihac).. constellation du Verseau. Dupa. c.). începãtura fiecui. aparšul. apa este o substanþã curgãtoare. din cari nici una nu e femininã. al bis. aveau în panteonul lor ºi pe un P a u s u s. 2. Text omiletic din sec. repos. circa 1670 (ms. aparšul. Sf. Rom.APÀOS sau la Laurian-Maxim: „P a u s. reposo etc.. vãrsãtoršul de apã. 3. span. În fine. Mircea. (ms. 1ÀPà (plur. ºi de-arã lipsi una dintr-acéstea. vãzduhŠ. ºi mai vîrtos pentru repausaþi”.

pe care-l stinge. 67: „Aleargã la apã.ÀPÃ Ca element u d.2. dintre cari vom vorbi aci numai despre cel dentîi. adjectivii a p o s ºi a p ã t o s cu verbul a p ã t o º e z. p. Aprind f o c u l. 111 . „Ce picã-n apã ºi nu se udã? – F r u n z a” (Familia. apã l i m p e d e ºi altele. apã d e l a c. 322). Cele douã înþelesuri de cãpetenie ale cuvîntului în limba românã sînt: apã „eau” ºi a p ã „ rivière”. afarã de diferite compoziþiuni industriale ºi medicale. p. Moxa.. Aduc apã din fîntînã ªi furca n-o las din mînã.308) Balada Nelucã: „Mircea suie pe poticã ªi-ntîlneºte o feticã Ce purta cofiþã-n mînã Cu apã de la fîntînã…” Dupã proveninþã. ºi anume: I. Pann.D. ºi afarã de acele a p e pe cari vezi-le la articolii urmãtori: a p ã ca nume de boalã la om ºi mai ales la vite. apã c a l d ã. se zice: apã d e p l o a i e. Poez. „Apã fãrã nisip. 1620. gãtesc masa. îi dau þîþã ªi mulg vaca la portiþã…” (Alex. apã d e i z v o r. apã d e r î u. 351: „acesta adunâ oºti mari pre apâ ºi pre u s c a t de se lovii cu grecii…” Apa este în antagonism cu f o c u l. apã d e p u þ sau d e f î n t î n ã etc. Între derivate: substantivul a p a r i u ºi de aci a p ã r i e. dupã felul de întrebuinþare: apã d e b a i e. 7).. 1. apã d e s p ã l a t ºi aºa mai încolo. dupã aspect: apã t u r b u r e. Lau copilul. Deminutiv de la apã este a p u º o a r ã. apã d e m o a r ã. 231). – H î r t i a” (Sbiera. pop.T. p. a p a ca numele unui danþ de la nuntã etc. apã d u l c e. A p ã î n g h i c i t o r i. „Ce dai de peatrã ºi nu se stricã. A. apã d e b ã u t. 1886. Poveºti. Prov. aduce pe loc ªi de mãmãligã pune vas la f o c…” Doina Nevasta. 2. în care se rezumã traiul þãrancei române: „De cu zioa mãtur casa. cãrora li se zice prin asemãnare a p ã. dupã pipãit: apã r e c e. 3. dar totuºi ambele se unesc pentru a hrãni pe om. dupã gust: apã s ã l c i e. II.. apã a m a r ã. pop. apa este în opoziþiune cu pãmîntul privit ca u s c a t. dar dai în apã ºi se stricã. Poez.. – L a c r i m a” (G.

p. Pe care o duc de coadã la apã. tot aºa ca în: „de caelo”. Pe apã lãsatã.. 8. niþi s-adapã”. ca ºi „lunter” pentru „linter”. 7. prepoziþiunea „de” indicã proveninþã de sus în jos. în „exumbris = = sine umbra” prefixul „ex” are o funcþiune privativã întocmai ca în „excors = sine corde”. Ghicitoarea despre c o r a b i e: „Panã împãnatã. p. 1885.ÀPÃ 4.” (Sbiera. Exumbre…” adecã: „ce vine din ploaie ºi n-are umbrã?” Forma primitivã pentru latinul clasic i m b e r era u m b e r = gr. Exumbre…”. încã o datã: „De umbre. p. 1886. „de monte” etc. este o anticã ghicitoare latinã vulgarã despre apã. „exanimis” etc. Tot aºa în: „Dumbrã Sumbrã…” ne întimpinã aºa-zicînd cristalizatã cimilitura latinã rusticã: „De imbre. În „de umbre = de imbre”. p. Ninþi s-audã. Fãrã umbrã” (Tribuna din Sibii. Poveºti. „de sole”. pe care poporul român a conservat-o pe de-ntregul în: 112 . 1Ana). În acest mod. subînþelegîndu-se „quidnam est”. Ômbroj.. Am o iapã. 324). 915) asupra cãriia catã sã ne oprim o clipã. Sumbrã. Ghicitoare macedo-românã despre u m b r ã: „Noapte-dzua ºeade-n apã. româneºte „luntre”. De mînã de om Cu voie de domn…” (Lumina pentru toþi. – A p a ºi g h e a þ a” (Ibid. „Mama naºte fata ºi fata pe mamã. Cea mai remarcabilã este ghicitoarea ardeleneascã despre chiar a p ã: „Dumbrã. pe de altã parte. Nu o datã se poate constata în ghicitori pãstrarea urmelor celor mai arhaice (v. „exsanguis = sine sanguine”. 320) 6. „exlinguis = sine lingua”. 143) 5. – C ó f a.

pietrele rãmîn pe loc…” 2. La prima vedere. p. Dãnilã Prepeleac (Conv. v. Creangã. 1814. 8. p e t r e l e rãmîn” (Pann. „I-a luat apa de la moarã…” 4. „Apa linã mult te înºealã…” 3. 283). Pilde (Conv. A p ã î n p r o v e r b i º i l o c u þ i u n i p r o v e r b i a l e. III. Sumbrã…”. p. lit. p. „Apele cele mici în cele mari se varsã”. 134). 1. 460): „Îi venise acum ºi lui Dãnilã apa la moarã…” În loc de „a lua”. iar pentru nr. Dr. ca în aºa-numitele „poveºti cu minciuni”. ºi pe munþi îi cufundã”. Rev.. 1876. care nu este în fond decît o traducere de „exumbre”. 68). Antiteza între stabilitatea p e t r e i faþã cu mobilitatea apei. sau acolo unde sensul primitiv s-a perdut prin vechime. II.. p. „Ca peºtele-n apã trãieºte…” 6. 1879. aºa sã se 113 aºeze rãul” (Albina Carpaþilor. „Apa cînd se turburã. dar trebui cãutat prin ºtiinþã. 69 sqq. Iordachi Golescu. Polysu: „o veni apa ºi la moara mea = es ist noch nicht aller Tage Abend”. dar cînd începuse a nu se mai pricepe aceastã fosilã linguisticã. 231 sqq. Cimiliturã. 4 vezi mai jos la III. 7. cu apa-n cap…” 5. nu mai vezi ca prin oglindã”. lit. Franþuzeºte: „faire venir l'eau au moulin”. .Descîntec de „ceasul cel rãu”: „ºi cum s-aºeaza p e a t r a -n apã. „Dumbrã Sumbrã” pare a fi o galimatie. II. ca în „apa curge. ne vom opri asupra n-rilor 1 ºi 3. „Apa curge ºi se duce. 9. „A lua apa de la moarã” este în opoziþiune cu: „a veni apa la moarã” (Pann. În Sicilia se zice: „ognunu tira l’acqua a lu so mulinu” (Traina). a mai întrat în locuþiuni: 10. I. Din aceste nouã zicãtori sau locuþiuni proverbiale. în realitate însã galimatie nu se aflã niciodatã în literatura poporanã decît numai acolo unde este pusã cu tot dinadinsul.ÀPà „Dumbrã.): 1. „Apã sã bei din chiar puþul tãu”. 13). s-a adaos: „Fãrã umbrã”. I. III. „Apa cînd se umflã. „Ca paparuda. ºi Tocilescu. § 15. se aude cu acelaºi sens: „i-am tãiat apa de la Moarã” (Pann.

Curat. Numai izvoarele de munte curg ºi se scurg pe petre. astfel cã trebui sã-l privim ca specific românesc. 13. ni se pare a fi de o extremã importanþã istoricã. 101). 85).„Dreptatea iese ca untdelemnul dasupra apei” (lb. II. în privinþa cãrora nãsipul rãmîne. 106) 16. 286): „Unde pînã aci era bilºugul în casa lor. catã sã admitem darã cã întreaga naþionalitate a noastrã s-a format în Carpaþi. Sã-l arunci chiar ºi în apã…” (Ib. p.. Acest interesant proverb se rãsfrînge ºi într-un descîntec din Bucovina: „De-i pocit de vad. lit. I. acum ajunserã negustori grei ca fulgul pe apã…” Evreul în Jocul pãpuºilor: „Noi suntem trii tãvarãºi Grele ca fulg pi apã. „Binele de rãu te scapã. pentru care n-am putut gãsi nici o paralelã în celelalte limbi. 179) Cele nouã specimene adunate de Iordachi Golescu sînt o p i c ã t u r ã d e apã în mulþimea proverbelor ºi locuþiunilor proverbiale româneºti privitoare la apã. Stan Pãþitul (Conv. Descînt.I.„La baligã moale puþinticã apã trebuie” (Ib.„Negustor greu ca fulgul pe apã” (Ib.. Rãmîie-i p e t r e l e. dintre cari iatã o seamã: 12 „Pe porcul nu-l faci sã bea apã din fedeleº” (Pann. la milanezi: „l'oeuli el sta dessoravia de l’acqua” (Cherubini). „Toþi pretutindenea sapã.ÀPà 11.. III.. 72) 17. Legende. petrele rãmîn”. Creangã. cum nu stã apa pe p e t r e…” Proverbul „apa curge. Sece-i apa... III. 47). 114 . 15. I. 28). El duce cîinii la apã…” (Ib. 134). II.. 18. p. pogorîndu-se mai tîrziu gata pe ºes. niciodatã rîurile de pe cîmpie. 21): „cum s-a vãzut flãcãul cu casã ºi avere bunicicã. 14. Necurat. Basmul Cotoºman nãzdrãvan (Ispirescu. III.. Pentru ca un asemenea proverb sã se fi putut naºte ºi a se înrãdãcina la toþi românii din Dacia lui Traian. Plîngã dupã dînsele…” (Marian. 1877. nu mai sta locului. Avem trii Privalii: Unã goalã.„Gãina bea apã ºi se uitã la Dumnezeu” (Ib.

8: „Iorgule. II.„Tivga merge la apã pînã cînd se sparge” (Baronzi. 87). IV. Prima parte a acestui proverb se gãseºte deja la romani. — Apoi dã. Limba. p. 572). p. Scip. A doua parte este un admirabil eufemism pentru noþiunea cea mai trivialã. lit.. nevastã.. was er will. ajuns la sãrãcie: „maria montesque polliceri coepit” (Cat. I. 22. va la cruche à l’eau”. Dr.T. p. act.„Apa trebuie sã vie la matca ei. Polysu). proverbul paralel italian sunã: „In cento anni e cento mesi „L'acqua torna a’ suoi paesi…” 20. p. Dacã nu l-oi ajuta eu. 78). 453): „— Frate. Polysu: „a lãsa pe cineva în apa sa = einem freien Lauf lassen”.. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Boieri ºi ciocoi. Poez.„Minciuna ca glonþul în apã s-afundã” (Lumina pentru toþi. ºi omul la teapa lui” (Pann. „Hoþului îi merge tigva pînã la a nouazeci ºi noua oarã la apã. 23. ai ceva care-mi tãinuieºti… Nu eºti în apele dumnitale…” Un variant rimat: „Sã vedem În ce apã Se adapã = wir wollen sehen. lit. cînd toate lucrurile se întorc la punctul lor de plecare.. Ion Ghica. 23). 100) a nu-l împedeca în plãceri. da la a o suta i sã-nfundã” (Jipescu. Creangã. Sallustiu zice despre Catilina cã.„A fãgãdui marea cu sarea ºi a da ce nu curge pe apã” (Pann. cel mai bine plãtit din toþi. barbate. II. 378): „eu ºtiu ce ºtiu eu: degeaba mai baþi apa-n chiuã sã s-aleagã unt.D.„A bate apa în piuã”. franþuzeºte: „c’est battre l’eau”.ÀPÃ Altã seacã. 1886. avea cîte 20 de parale de copil pe lunã…” 21. II. 52). 126) 19.. sc. cã nu s-a alege niciodatã…” 115 . italieneºte: „batter l’acqua nel mortaio” (Düringsfeld). III. I. la sicilieni: „lu sangu nun si po' fari acqua” (Traina). în petreceri.„A lãsa pe cineva sã se scalde în apele sale” (Pann. vorbind despre bieþii dascali din prima jumãtate a secolului: „Le plãtea ce pe apã nu curge: dascãlul Stan de exemplu. franþuzeºte: „tant. p. ª-altã plinã cu-ntunericã…” (G. 1876. Dãnilã Prepeleac (Conv. welcher Meinung er ist” (Dr. sîngele apã nu se face. italieneºte: „il sangue non fu mai acqua”. în desfrîu.„Sîngele apã nu se face”. pop. este o frînturã din antica credinþã italicã despre „annus mundanus” (Macrob. dar pita-i cu bani.Alexandri. Scrisoarea IV. frate. 127). 1877. Creangã. 24.. cine sã-l ajute?…” 26. 11). 25.

ibid. p. p. Tare-s negri ºi pîrliþi. Sultãnica. Nu-s negri de þiiturã. Doinã din Ardeal: „Strãinã-s. 28. Doamne. Legende.Culmea suferintei este cînd „nici apa nu alinã”. 219.„Cine stã pe douã luntri. satirã poporanã contra þãranilor din satul Cordun: „Fecioraºii din Cordun Parcã stau numai la fum. sc. N-are dupã ce bea apã…” (Pann. he. Cã n-au dupã ce o bea…” 32. Iaºi. Sultãnica. strãinã. Miles II. nasul dintr-una ºi gura din douã…” Franþuzeºte: „se ressembler comme deux gouttes d’eau”. fata proastã ºi þîfnoasã dã norocului cu piciorul…” Basmul Þugulea (Ispirescu. Parcã-s la foc cîrcãliþi. „De sãrãcie nu scapã. c. ca pe un pãun” (R.„Ca douã picãture de apã…” De la Vrancea. 52). Transilv. Orlat). Vasiliu.Despre oameni þîfnoºi: „sã nu pice nici apã pe el. Simu. c. 30. Nici de-o altã-nvîrtiturã. Marian. cade în apã” (Baronzi. deja în latina: „…similior nunquam potis A q u a a q u a i sumi…” (Plaut. p. Limba.„Nu plãteºte nici apa care o bea” (A. De nici apa nu m-alinã. italieneºte: „paiono due goccie d’acqua”. Ei erau sãraci de n-aveau dupã ce bea apã…” (cfr.. Da-s negri de apã rea..B. I.Putere alinãtoare are mai în specie „apa rece la inimã merge”. 132) De la Vrancea. zurbagiu? au n-are de pe ce bea apã? he. Iasi.„Pînã nu-l storci buretele. p. stricãtor de case. . 313): „Au fost odatã un moº ºi o babã. 207) 116 34.ÀPÃ 27. Bucovina II.. De-ar ploua o sãptãmînã…” (J. 15: „au nu e voinic? nu-ºi are rost de frunte? or e beþiv. nu dã apa” (C. 8: „toþi sfinþii se aseamãnã ca douã picãturi de apã: toþi au ochii din trei linii. 174). Sineºti). Poieni) 33. 31. c. Ionescu.„A nu avea dupã ce bea apã”. 6) 29.

este deja în Psaltire: Coresi. 1877. Nu admit eu deosebiri ºi distincþiuni d-alea între fãpturile lui Dumnezeu. „…îndrugau vorbe potrivite. 231). 185) 42. p. apa r e c e nu îmbatã. p.Pentru un beþiv: „apa nu e bunã nici în cizmã” sau „nici în opinci” (Tocilescu. I. aº fi dat prin foc ºi prin apã…” Ca proverb: „Cînd sînt zile cu noroc. 38. Poveºti.. de unde locuþiunea: a îmbãta cu apã rece = a flecãri. ca sã îmbete lumea cu apã rece…” (Ibid.„Cît þine ciurul apã = prea puþin. un caracter î n d o i p e r i.De aci. Ion Ghica. 41. însemneazã ºovãire în pãreri. Cu livezi Verzi ªi cu apã rece La inimã merge…” (Burada.„Tot o apã = acelaºi fel”. p... 74) 35. Legende. v. din Sibii. mai de loc”. Cer sã fim toþi o apã…” 40. p.„O scaldã în douã ape” locuþiune împrumutatã de la spãlãtorese. Rev. 271): „pentru dragostea ta. vol. ca sinonim cu omorîre: „…îi fã ºi capãtul.Oricît de plãcutã însã. Treci prin apã ºi prin foc…” (Conv. cu sens de a se expune la orice primejdie. 62). quam s i i m b r e m i n c r i b r o geras…” (Plaut. „…ea umbla sã-l îmbete cu apã rece…” (Trib. Scrisoarea XVI: „Îmi place egalitatea. Cãlãt. 37. Pseud. I. ca sã nu mai beie el apã rece…” (Sbieri. deja la vechii romani: „Non pluris refert. 418). 1. p.„A pãscui în apã turbure” pare a nu fi poporan. 38). p. 39. ci un împrumut nou de la francezi: „pécher en eau trouble = a se folosi din turburarea trebilor publice sau particulare spre a cîºtiga” (Aaron-Poenar-Hill). LXV: „TrecumŠ preîn focŠ ºi apâ ºi scoseºi-ne în rãpausŠ…” „Transivimus per ignem et a q u a m et eduxisti nos in refrigerium…” Mai româneºte este: „a da prin foc ºi prin apã”. a vorbi nimicuri”. Lit. 1885. 36.„A trece prin foc ºi prin apã”. Basmul Cei trei fraþi împãraþi (Ispirescu. ps. 1886. Pe-un mîndru ºes se oprea. 1577. p.ÀPà Colindã din Dobrogea: „Mai jos apoi se lãsa. 100) 117 .

43. 2Sorb. Orlat). „perˆ tîn ¢dun£twn”. 8. Franþuzeºte: „Puiser l’eau Dans un cribleau”. p. 1886. Prov.. 45.A face cuiva apa = a-l prãpãdi. Povestea lui Harap-Alb (Conv. p. v. 46. Transilv. cãruia îi lãsa gura apã…” 118 . literalmente: „a-l face sã se scurgã”. „A face un lucru apã = a-l fura”. aºea minciuna nu poate sã stãruiascã în basnele sale…” A. 50). 1885. 44). cã i-om face noi apa…” Despre rolul apei la înmormîntare. Chron. la III. zise Setilã. c. I. 191): „sã ne daþi cît se poate mai multã mîncare ºi bãuturicã.„A avea apa sorb” (Baronzi. a-l înmormînta”. ªi italieneºte: „venir l’acqua in bocca” sau „venir l’acqua in su l’ugolo”.. III. 49. la spanioli: „Aqua coge con harnero Quien se cree de ligero…” Cantemir. Limba. se zice cînd cineva vede ceva plãcut ºi pofteºte = cela fait venir l’eau à la bouche”. da pã noi ºtiu cã nu. 1885.„Ce mai neamuri! ªeapte ape-n chisãliþã” (R. lit. la portugezi: „fazer vir a agoa á boca”. 69: „Banii din mînã îi scapã. Pann. 559: „Ba o-ngropa pã mumã-sa. 48. Creangã. Mihaileanu.„Te-a trecut apa sub limbã”. a se vedea mai jos. Ca ciurul cum þine apã…” Despre o datinã în legãturã cu aceastã locuþiune proverbialã. 47.Costinescu: „Aceasta face a lãsa gura apa. cînd e un mare ger. de unde s-a nãscut aceastã locuþiune proverbialã. Tribuna din Sibii. p. ca rãspuns aceluia ce se laudã cã are multe neamurì. p. „Nimãr ei (pãgubaºii) ºi la casa unde sã trãsese românul ºi þiganul dupã ce fãcuserã vaca apã…” (Foiºoara din Sibii. p. Simu. 1877. se zice în Mehedinþi (R. Vînju-Mare). 63) 44. II. § 5. c. 339: „Precum apa nu sã poate þinea în ciur.A face ceva peste putinþã: „Tãiam lumea cu sapa ªi cãram cu ciurul apa…” (Tribuna de la Sibii. vezi la III.. p. Italieneºte: „portar l'acqua nel vaglio”. cari însã toate la un loc nu sînt vro mare treabã.ÀPÃ La eleni: „kosk…nf Ûdwr ¢ntle†j” sau „kosk…nf fšreij Ûdwr” (Plut. 11). § 6-7.

Balada Chira: „Giur pe Dumnezeu. Opincaru. Mancaº. povesteºte ca pe apã toate pãsurile sale…” Basmul Omul cu trei talanþi (Sbiera. 213): „le lãsa gura apã la toþi dupã o aºa bucãþicã…” 50. Basmul Orb împãrat (Tribuna din Sibii. ªi-n limba sardã: „ischire una cosa comente i s'abba = saper bene. p. „a vorbi ca apa” = a nu se încurca. c. v. se zice: „ca din apã” (D. 421): „Ajungînd la împãrãteasa ºi.. 153: „…îmbucã cu aºa poftã dã pare cã sã bat doi nebuni la gura lor. p. Poienari). Pe sufletul meu. 360): „era aºa puþinticã la trup. cînd te-i uita la iei cum mãnîncã…” Basmul Zîna zînelor (Ispirescu.„A scoate apã din peatrã = a face un lucru peste putinþã. p. încît s-o sorbi într-un pãhar cu apã…”. mai cu ce avea de la pãrinþi. Copãcel. 1886. a fi c u r g ã t o r. G. exclamã cu indignaþiune: „mai bine sã car apã la jidani decît…” (D. 24: „cu una.Nevinovãþia se alãtureazã cu „apa c u r a t ã”. 57. 8). 41: „…quin si egomet veneam. p. Fãgãraº. Poveºti. 55.. p. 352): „aºa de puþinticã ºi drãgãlaºe mai era. Legende. cu alta. p. p. p. Muscel. Popu. vix recipi potessit Quod tu me rogas. nam tu a q u a m a p u m i c e nunc postulas…” De la Vrancea. fluidamente” (Spano). Sultãnica. întrebat fiind. Legende.„A ºti sau a vorbi ca pe apã”. Muºetescu. p. p. 1886.Basmul Gãinãreasa (Ispirescu. 236): „parcã eºti un zodieriu de le spui toate aºa ca de pe apã…” „Toate le ºtie ca pe apã” (Foiºoara din Sibii. 53. 1. sau în basmul Cele trei rodii (ibid. c. 1886.A creºte iute. aºa erau…” (Tribuna din Sibii. Iaºi. a nu se întrerumpe.B. c. Ion Ghica. Pirca). deja la Plaut. scoase apã din piatrã ºi ajunse a fi jinduit de multe fete în sat…” 56.ÀPÃ Jipescu. Îþi lasã gura apã. cînd nu vrea omul din popor sã facã ceva prea greu sau prea dezgustãtor. Persa I. 307): „Are sã mai curgã multã apã pe gîrlã. pînã sã ajungi a cunoaºte tainele împãrãþiei…” 54. 401). încît ar fi bãut-o într-un pãhar de apã…” „Tustrei voinici ºi pieptoºi de sã-i sorbi într-o lingurã de apã. 137) 52.În Moldova.„A sorbi pe cineva într-un pãhar sau într-o lingurã cu apã…” Basmul Fata de împãrat (Ispirescu. Legende. Scrisoarea XV: „vorbea bulgãreºte ca apa ºi legase cunoºtinþe cu neguþãtori de peste Dunãre…” 51.Doinã din Ardeal: „Eu mã duc cît apele Cã m-ajung dragostele…” (J. 119 .

„Cînd oamenii voiesc a începe plugãria. 59. Se împrãºtie ca apa pe ºesul acel întins…” 60. înjugînd boii la plug. se îndrãgesc iarãºi” (R. „Cînd pleacã oamenii cu vreo marfã la tîrg. – Lacrimã. „Dupã ce s-a astrucat în pãmînt mortul.A p ã î n d a t i n e º i c r e d i n þ e. pe mormîntul femeii sale moarte se varsã apã multã. 5. zic: cît stã apa în ciur. Cãlineºti). de asemenea sã nu desculþe pre nime ºi sã nu-i tragã cioarecii la nime. Banat. iau un ciur. III. c. chiar ºi-n vîrful munþilor. Gheorghiu. turnînd apã în el. c. apã ca lacrima” (G. de-i hi beteag de orice boalã. de ºoldinã. „Poporul zice: apã limpede ca argintul.. Fãgãraº. III. 7. atunci pun în un vas apã ºi-n altul cãrbuni cu tãmîie. – Descîntec. cã aceea se crede cã arde în groapã…” (Ib. cioareci etc. – Boboteazã. Simu. apoi.). v. 4. Transilv. la rîndul sãu.). „Cînd se însoarã de a doua oarã bãrbatul rãmas vãduv. Din ziua de Boboteazã ºease sãptãmîni toate apele sînt curate ºi sfinte. – 1Mort. – Georz. Dacã se va da apã din vasul din care beau porumbii celor ce se au rãu laolaltã. 120 c. se alãtureazã cu a r g i n t u l ºi cu l a c r i m a. – Vrajã. pentru ca sã nu amurtã sau asude mîinele” (S. c.” (Ibid. ploaie ºi roadã!” (A. l. 2. îl þin deasupra marfei ºi. Aprodul Purice: „Atuncea spaima ºi groaza pre protivnici au cuprins. Liuba. Popu. Orlat). Copãcel). cã nu poate naºte pînã ce acela nu-i va da apã din opincã. Botoºani. „Poporul crede cã cine s-o arunca în apã în ziua de Boboteazã ºi se va scãlda. – Paparudã. v. tãmîiazã împregiur ºi stroposc cu apã plugul ºi pe boi.ÀPà Cã-s nevinovatã Ca apa curatã…” 58. 61.A se întinde sau a se împrãºtia ca apa… Costachi Negruzzi.). § 23. Argint. zicînd: noroc sã dea Dumnezeu. Aci vom întruni o micã parte din asemeni datine ºi credinþe. cizmã. 3. v. „Femeia însãrcinatã sã nu deie apã la nime.Apa cea curatã. Despre apã sub raportul mitologic sau religios ºi etno-psicologic. crezînd cã preste an nu vor hi betegi” (D. Se aruncã atunci în apã ºi oamenii sãnãtoºi. Apã-vie. Iaºi. Maidan). cã apoi nu poate naºte pînã ce acela nu-i va da apã din pumn. friguri ºi altele. Aghiasmã. te tãmãduieºti. – Ploaie. 6. atîta sã stau cu marfa nevîndutã în tîrg” (Ib. vorbim mai jos. – Martin. c. Bottez. .Despre locuþiunea proverbialã: „în ce apã se scaldã”.Despre apa v i o a r ã. ªipotele). toþi se spalã pre mîni cu apa m o r t u l u i preste groapã.

ospãtãrile ºi jocurile lor. purtînd cu sine cete de suflete pãcãtoase spre pedepsire…” 11. Tr. Prahova. Mîndru. p. pe loc ies tezaurii pe faþa pãmîntului. Sufletul unei muieri care a vãtãmat zînele. 8. 1882). Nisipi). „Ielele beau noaptea apã de prin fîntîni. ªtima.„Locul c u apele a l b e” figureazã în legende mitologice din Banat. 10. Peste apã nu sufla. Ci la ea nãvalã da. Dar el cruce nu-ºi fãcea.ÀPà Tot din Banat. de semenic ºi de priboi. lasã în ea vreun semn de la sine. în ziua de Bunãvestire. purtat fiind de zîne spre chinuire ºi rãsplãtire. pe aiuri se zice: „apã de la 9 fîntîni” (D. de foiofiu. unde se scaldã zînele ºi unde creºte floarea cea misterioasã. la locul cu apele albe. Star-Chiojdu). Petriºor. din Þara Româneascã. 121 .i e l e se vindecã omul cu apa adunatã din 9 vaduri” (V. 1876. de aci fac excursiuni prin Banat apoi peste muntele Semenic de lîngã Caransebeº ºi se întoarnã înapoi în Þara Româneascã. ºi oricine va bea dupã dînsele. c. Mangiucã (Calendar. ºi care om poate cãpãta acea floare. S.Balada Neluca: „Mircea-n vale se ducea. 12.„ª t i m a apei” se cheamã în Moldova pe alocuri un fel de geniu al rîurilor (S. Înghiþea de douã ori ªi-l apuca reci fiori. Vestem). cã la 25 martiu. a cãrii trupinã este învãlitã în pînzã de peatrã. Înghiþea bietul o datã ªi-l lovea dorul de fatã. „De boala d i n t r u . cunoscînd-o a întins mîna sã o rupã din pãmînt. De aceea cînd cineva bea apã dimineaþa din vreo fîntînã. peste stînca cea mare de la Berzasca trag la cîrºiile Saschei ºi a Ciclovei. Iepureni). acela este norocos. Nisipescu. i-a dat cu sbiciul peste mînã de i-a cãzut floarea din mînã. dar observînd-o o zînã. Col. îl pocesc. cãci dînsa-l conduce cu o atragere magicã cãtrã locurile unde se aflã tezaurii îngropaþi. Iasi. ºi acolo punînd floarea pe pãmînt. zînele bucuros petrec pe poienele munþilor de iederã. ne spune d. Poppescu. unde þin ele petrecerile. trec peste munþii Orºovei. v.. Mangiucã. În cãlãtoriile lor. l. 360: „Frumoase credinþe are poporul nostru ºi despre locuinþa zînelor din Þara Româneascã. Vîlcea. se face „vãrsarea apei m o r þ i l o r pe iarba verde”. c. c. Înghiþea iar de trei ori ªi cãdea mort între flori!…” Asupra acestui pasagiu. Alexandri zice în notã cã românul suflã în apã: „pentru ca sã alunge nelucile morþilor ce zbor prin lume ºi se amestecã în faptele oamenilor”.. pleacã zînele în cãlãtoriile lor. ajungînd cu zînele pînã la locul cu apele albe ºi vãzînd acolo planta. c. 9. De la locul cu apele albe. Transilv. pentru ca poceala sã cazã pe acel semn” (C.

73).. Datine. 1874. Creangã. lit. da al dracului onanie de om e ºi acesta. – Busuioc. Ajungînd la rîu. fãrã ca s-o fi observat cineva. 14. zice urmãtoarele cuvinte: Apã curgãtoare. mare ghiol de apã trebuie sã fie în maþele lui! Se vede cã acesta-i prãpãdenia apelor. 129). I. p. vestitul S e t i l ã fiul Secetei. înainte de a începe a descînta de dînsele.O altã specie de fiinþe mitologice în legãturã cu apa sînt p a p a r u d e l e .Credinþa în „închiegarea apei” prin fermece e tot ce poate fi mai rãspîndit în popor. 1877. aruncã din pîne ºi din sare ceva în undele apei. p. 193). vrãjitoarea care închega ºi apele cu farmecele sale…” I. de nu pot sã-i potoleascã setea nici izvoarele pãmîntului. Pe cînd bate ea acele trei metanii. Basmul Coman vînãtorul (Col. Basmul Fãt-Frumos cel rãtãcit (Ispirescu.. 187): „Mãi.. Descînt. – Ban. începe a descînta apa din cofiþã c-o mãturã de busuioc ºi c-un ban de argint…” (Marian. p. se duce la un rîu curgãtor cu o bucãþicã de pîne. – -ilã. Povestea lui Harap-Alb (Conv. – Dunãre. De aci locuþiunea proverbialã despre cei uºori la minte: „e ca paparuda. se întoarce spre casã. Creangã.. 1882.. 1): „Alunga nourii cei negri 122 de pe deasupra satului nostru ºi abãtea grindina în alte pãrþi. Argint. 91-2). Amintiri din copilãrie (Conv. – Iele. udîndu-le de sus pînã jos” (Teodorescu. bate într-un loc pe mal în contra curgerii apei trei metanii. l. p. p. cu apa-n cap” (Conv. p. 15. pentru cã dacã ar vorbi cu cineva sau s-ar uita îndãrîpt. Legende. 16. pe cînd bate metaniile. Tr. p.Cultul apei apare mai ales în urmãtoarea datinã: „Descîntãtoarea. Sositã acasã. zise Harap-Alb. v. Eu te sorocesc Tot cu pîne ºi cu sare Sã lecuieºti pe cutare Din cap pînã-n picioare Cu leac. nãscut în zodia rãþelor ºi împodobit cu darul suptului…” v. 1881. cu un drobuºor de sare ºi cu o cofiþã sau oalã nouã în mîna dreaptã. apoi cu cofiþa sau oala ie un pic din apa ce-a curs peste pînea ºi sarea aruncatã. înfigînd toporul în .ÀPÃ 13.O fiinþã mitologicã de apã este ºi S e t i l ã. lit.. Sãnãtate ºi veac! De-aice apoi se duce mai la deal pe rîu. a treia joi dupã Paºti. Grozav burdãhan ºi nesãþios gîtlej. 469): „era Baba Cloanþa. toate operaþiunile sale n-ar mai avea nici o putere. ºi aºa în trei locuri dupã olaltã bate de trei ori cîte trei metanii ºi. ibid. Setilã. iar stãpîna casei ia „o doniþã cu apã º-o aruncã pe dînsele. darã ºi acuma fãrã de-a vorbi cu alþii sau de a cãuta îndãrîpt. ºi la urma urmelor aflarã despre un vrãjitor meºter care le închiega ºi apele…” (cfr. Dupã ce a fãcut ea aceasta ºi dupã ce ºi-a umplut cofiþa cu apã. p. repeþeºte cuvintele de mai sus ºi ie apã cu cofiþa. 160): „Mai umblarã ei ce umblarã. lit. cînd fete încununate cu bozi aleargã de la casã la casã invocînd ploile.

p. Calendar. în descîntece. 20.. Iar drumeþul dupã dînsa bea. Apã rece n e . Sibii.„Cînd se scaldã copiii ºi li se bagã apã în urechi. Poppescu.n c e p u t ã udã rumena-i guriþã. sîmbãta. Teodorescu. Pentru dragoste fãcutã…” (Marian. În Banat.„La aghiasmã se zice apa-m a r e (N. la 22 mai.Apã n e -n c e p u t ã. 157). de se încrucea lumea de mirare…” 17. zicînd: Melc. Dolj. se cheamã apa de izvor sau de fîntînã adusã proaspetã ºi din care nu bãuse încã neminea. melc cotomelc. Scoate apã din urechi Cã þi-oi da un ban vechi ª-o lingurã de curechi ª-o palmã peste urechi… apoi aruncã peste cap îndãrît petricelele în apã. în loc de sfinþeºte” (P. Alexandri. iau douã petricele ºi le pun la urechi. 150. I. 45) 123 . 18. 87) sau: „Ori tu zaci de-o boalã grea ªi nu-i nime pe-acolea Sã-þi dea apã din izvor ªi sã-þi facã dupã dor?…” (Pompiliu. 1882).n c e p u t ã. suflã-ncet peste cofiþã ªi cu apa n e . „ªi la Nistru se ducea.n c e p u t ã þine un loc foarte însemnat în medicina poporanã. c. Olteanu. Iaºi. în vrãji. Piscu). zicînd: Frigurile mele Pe cine-i în pele…” (P. închega apa numai cu douã picioare de vacã. Haþeg) v. Pastel XXVIII: „Româncuþa mulþãmeºte. 19.ÀPà pãmînt afarã dinaintea uºei. Miroslava). bunãoarã: „popa face apã pentru lehuzã. se face aceastã „slobozire a apei morþilor” (Mangiucã. Cubelc. c. Înmorm. fugarul îºi adapã ªi se jurã cã pe lume nu-i aºa de dulce apã…” Apa n e .În graiul boacetelor poporane „a s l o b o z i apele rãposatului” însemneazã „a da de pomanã” (Burada. „ aqua virgo” la vechii romani. Bucov. uneori chiar simplu apã. Apã rece aducea.

ie nouã cãrbuni aprinºi ºi-i aruncã pe rînd în apa din pãhar numãrîndu-i de-a-ndãrãtelea. Apoi toarnã puþinã dintr-însa într-un pãhar. Sãnãtate sã-þi aduc…” (Marian. 29) „S t î n g e r e a c ã r b u n i l o r fiind. Cu trei maci din trei grãdini. Buc. atunci cãrbunii stînºi plutesc pe deasupra apei. iar dacã omul sau vita bolnavã nu e diocheatã sau pocitã. „De eºti slab de dorul meu. adicã de la 9 pînã la 1. ªi la pept sã mi te strîng. sã te apuc.D. pop.Apa din unele rîuri sau pãraie.T. îi spalã cu dînsa tîmplele ºi ici-colea corpul. dã sã bea celui bolnav puþinã apã descîntatã. Cãrbune. Cu apã d i n t r e i f î n t î n i…” 23. Dupã ce descîntãtoarea a stîns cãrbunii. Sã te strîng.ÀPà 21.. dupã credinþa poporului. toarnã puþinã pe la þiþinele uºelor.. Cu apã de luncã. Descîntece. Sã fii tot urît. mai fiecare româncã de la þarã o ºtie ºi se foloseºte totdauna de dînsa cînd cere trebuinþa. Dacã omul sau vita bolnavã e diocheatã sau pocitã. are o influinþã fatalã asupra viitorului copiilor scãldaþi cu ea.n c e p u t ã este aºa numita s t i n g e r e a c ã r b u n i l o r. dupã credinþa poporului. – Descîntec. Descîntãtoarea. toþi cãrbunii aruncaþi în apa n e . S-aduc apã din pãrîu ªi cãrbuni în ea sã stîng.n c e p u t ã de la vreun izvor sau fîntînã sau ºi de la un rîu apropiat. „aqua lustralis” apaganismului latin. v.Într-o strînsã legãturã cu apa n e . vindecãtoare ori ºi de ce boalã grabnicã. 250). p. Poez. aduce mai întîi apã n e . ºi rostind în tainã cuvintele descîntecului.Fãrmecarea cu apã d i n t r e i f î n t î n i: „ªi cine l-a fermecat? Mîndruliþa lui din sat. 22. 438) De aci vine locuþiunea proverbialã: „în ce apã se scaldã sau s-o fi scãldînd cutare = ce fel de om este?” 124 . care vrea sã stîngã cãrbuni. Balada munteneascã Blãstemul: „Taci. iar rãmãºita cu cãrbuni cu tot o aruncã pe streºina casei” (Marian.n c e p u t ã s-aºeazã sfîrîind pe fundul pãharului. cã te-am scãldat Cu apã d e P r u t. Sã fii tot de ducã…” (G. I.

– Apã-vie. Coresi. 1620. Sf. Nicolae din Braºov. Omiliar. cu scãderea lui a la oa prin înriurirea lui p.). 10: „mulþi bolnavi. nice în vãzduh a zbura. apã în vechiul grai îºi asociazã mai adesea prepoziþiunea î n t r u. al bis. ms. În dialectul istriano-român. românii ziceau altãdatã: a m e º t e apã. aigua etc.apã eºi rodulŠ paserilor ce zboarâ…” Dosofteiu.. p. XXII): „în aapã rãposatã sãturã-me…” Alteori reduplicarea lui p: Text din sec. în loc de î n. nice î n t r . I. 348): „šarã cineº de ei ducea-º cu sine cãte ceva hranâ care cum vrea. Nicolae din Braºov. miscel. uscaþi. aqua = span. altŠ finiche.apã. Iordan. orbi. 93): „la sat la Romãneºti noao pãmãnturi în frunte cu pomi ºi î n t r . Genitivo-dativul singular arhaic: apeei. 15: „porni turma toatã deîn þãrmure în mare ºi se afundarâ î n t r . care joacã un rol foarte însemnat în basme. ms. 346: „nu era pre pâmãntŠ nice o vitâ.apã ºi cu tot venitul ºi cu vie…” Moxa. Omiliar. XVII (Cod. În vechile texturi române ne întimpinã uneori reduplicarea lui a: Psaltire Scheianã. ps. 439): „dupã acéša b â g ã apâ în spãlâtoare ºi începu a spãla pioarele ucenicilor…” 6. quatern. în colinde. p. I. O b s e r v a þ i u n i l i n g u i s t i c e. În loc de „a t u r n a apã”. ologi.I. Rom. unde la Silvestru.apâ…” Act moldovenesc din 1636 (A. aºtepta clãtitulŠ apeei. ps. 1580. XVII (Cod. Pentru noþiunea de „puiser de l’eau”.ÀPà 24. X. literalmente: m i s c e r e aquam (Cuv. cu a-.apâ…” Legenda Sf-tei Maria Egipteanã. XVII: „luâ-mã d i n t r . ºi cine deºtingea dupâ clãtitulŠ apeei.R. altul smochine. sã le fie sufletul ºi hrana d e n t r . al bis. 292). 1680. întocmai dupã cum „iapã” vine din „equa”. al bis. Românul apã derivã d-a dreptul din latinul a c q u a (= ital. Coresi. v. 1651: „mâ scoase din ape multe…”. p. în descîntece. bãtr. p. d. 284): „eŠ adecâ vã botezŠ cu appâ (áppä)…” 3.ape multe…”. iar la Coresi. miscel.Despre apa I o r d a n u l u i. agua = provenþ. text din sec. sãnâtoºiša-se…” 5. XVI.apâ. Nicolae din Braºov. Trecerea lui qu în labialã existã ºi-n forma sardã logudorezã a b b a (= sardul nordic eba. miscel. p. în Acad. 1. îngerulŠ amu alŠ Domnului deºtingea întru vrémša la lacŠ ºi clãtiša-se apa. alãturi cu forma apã se aude oapã (Miklosich). Sf. 1577: „luaºi-mâ de ape multe…” 4. IV. XVII (Cod. 2. 125 .. ºi zise Dumnezeu apelor de fécerâ peºti de tot félul. p. 1580. ºi d e n t r . Ca ºi generalitatea cuvintelor începãtoare. Sf. p. circa 1550 (ms. cãci „a scoate apã” este o expresiune neproprie. cela puþinea pãine. ms. sardul sudic acqua). quatern. alþii linte mušatâ î n t r . pentru care graiul de astãzi nu mai are nici un termen. ne întimpinã într-un fragment omiletic din sec.

din Moscva. Sunetul produs prin cãderea unui ce în apã se reprezintã prin onomatopeea b î l d î b î c. p. ca în dialectul istriano-român. O apã se cheamã aºa fiindcã are multã a p ã . Letop. f. 1886. A. p. Despre construcþiunea „a înghiþi l a apã” sau „a turna l a apã”. – Talaz. ceea ce presupune o formã oapã. 9. p. p. – Apãtos. zice: „adus-au ºi ape p r e o a l e pãnã în zidul aceºtii biserici…” 12. cã dintr-acéstea cei ci cred pre adevãrŠ m e s c u apa cunoaºterii dumnezãeºti…” 7. – Apoasa. Întindere însemnatã de a p ã curgãtoare. v. 20. 184). printr-o ciudatã eroare. Prov. descriind meremetul bisericei Sf-lui Nicolae din Iaºi de cãtrã vodã Antonie Ruset. – Ape. Uneori însã este cam anevoie a hotãrî dacã e vorba de apã „rivière” sau de a p ã „eau”. Neculce. – Mesc. în Bibl. La. – Apãrie. leºi ºi moldoveni.. – Apºoarã. 80 a): „Isaia proorocŠ izvor chiamã dumnezãeºtile cãrþi. Apos. – Apãrile. III.Deminutiv de la apã este a p º o a r ã. v. – Apã-vie. lit. ape mari ºi mici Ce v-am trecut pîn-aici Nu uitaþi cu ce nevoi Am beut a p ã din voi…” o bucatã care.4. rivière.5.Tulumbele de stîns foc se numeau în graiul vechi p u º t e d e apã. s. dar totuºi deosebirea de sens între ambele e atît de mare. p. s-a publicat acum de curînd ca o doinã poporanã ineditã din Moldova (Conv. de exemplu „a bea a p ã din apã” la I. 2.Despre un a p e d u c.6Apã. – Curcubeu. strigãtul sacagiilor este: O-o! (Baican. ape). 23: „B î l d î b î c. Jarnik. 10. ªi cã-n a p ã m-am zvîrlit La copila ce-am iubit…” 126 Dar nici o îndoialã nu poate fi în pasage ca: . – Val… 2ÀPà (plur.f. Arheol. Strigãrile precupeþilor. circa 1670 (ms. au stins focul…” 11. – Undã. Soc. Letop. bunãoarã al doilea a p ã în balada Inelul ºi naframa: „Tu sã-i spui cã eu m-am dus Pe malul apei în sus.Vãcãrescu. cronicarul Mustea. Pann. 66: „Rîuri. Sprachliches. vom Fallen in’s Wasser”. 87: „ªi securea cade b î l d î b î c în apã…” 8..ÀPà Glosar slavo-românesc. II. Printr-o contracþiune foarte curioasã.3. I. 6). p. 198: „atunce îndatã avãnd puºte de apã acei cãzaci. încît se pot privi ca douã cuvinte despãrþite. fleuve.

ver mare.ÀPà Ion din Sim-Pietru. 83) La bãlþi..T. bade. în Acad. De voinici amãgitoare. nu se zice apã. Cînd a sta apa sã stai.. 229) 127 . lume: „C-aºa-i lumea trecãtoare. fãrã ca undele sã se mai întoarcã vreodatã. 121) Doinã din Ardeal: „Du-te.. acesta de nu-l va mãrturisi. lit. 1881. ele au a p ã. sã mergi pre FisonŠ apã ºi eºi-veri la lume…” Pravila Moldov. precum: Doina Lume. Pe ºãsuri vesele se vãd curgînd încet” Doinã din Bucovina: „Cîte ape sînt pe lume. Iar nu cu apele. ib. Vulturul ºi paingul: „ªi ape: Bistriþa. Cã soarele-i mergãtor ªi-napoi întorcãtor. f. ª-altã drãguþã sã n-ai…” (Conv.. nu va avša nice o certare…” Donici. Înmorm. Poez. 13): „mergŠ 4 ape din rašu: TigãrŠ ºi Efrath ºi FisonŠ ºi GhionŠ. 34. Dar apele-s mergãtoare ªi-napoi ne-ntorcãtoare…” (Burada. dar nu sînt ape. ver micŠ. Buc. Rom. ªi-n ea mîndra mea se scaldã…” (Marian. p. cfr. II... iazuri. 1646. p. duce-te-ai. 21: „carele va gãsi pre marginša unii ape mari fiece lucru. p. de aci mai multe locuþiuni proverbiale sau imagini poetice. 287) Boacet din Haþeg: „Sã mergi cu soarele. O trãsãturã caracteristicã a rîurilor fiind de a curge mereu.. carile va fi aruncatŠ a p a ca o plavie. Alexandria. Ca o apã curgãtoare: Unul naºte º-altul moare…” (G.D. ba nici la pãraie trecãtoare.. lacuri. Ca Suceava nu-s mai bune: Nici nu-i rece. 1620 (ms. Moldova ºi Siret. pop. nici nu-i caldã.

Doinã din Ardeal: „ª-aºa-mi cîntã de cu jele De stau apele de-a mere.D. adecã: sã nu te mai întorci niciodatã. 78) Culmea nenorocirii este cînd nici moartea nu vrea sã ia pe om. Bunea.. p. 1886. ª-aºa-mi cîntã de cu foc De-mi stau apele pe loc…” (Reteganu. c. Simu. Vaidarecea). Cînd noaptea e foarte tãcutã. Ca apa de maluri…” (Burada. Cu sudori de moarte. De strãinã ce-s strãinã. p. Cînd dorm toate apele. Nice apa nu mã mînã…” (Cãrþile sãteanului. Dupã glas de cîntãtori. Nice apa nu mã-nneacã. Ca vîntul de dealuri. 439) Colindã munteneascã: „Unde vã cãraþi ªi de ce-mi umblaþi Pe la miez de noapte. Balada ªearpele: „Ei mi se sculau din zori. Alt blãstem: „Înturna-te-ai cu apele!” (R.T. ca în doina din Ardeal: „De sãracã ce-s sãracã. adecã atunci cînd.ÀPà Pe la Fãgãraº se aude blestemele: batã-te Dunãrea! du-te cît Dunarea! du-te cît apa N i s t r u l u i” (A. c. 265) 128 . se zice cã: dorm ºi apele. Orlat). Boacet din Dobrogea: „Bãtutã-s de gînduri. c. Cãlãt.. Borlova). Poez. Cînd tac toate frunzele” (G. Dragalina. 92) Un cîntec duios – ca în legenda elenicã a lui Orfeu – opreºte pînã ºi cursul apelor. Transilv. pop... pop. în Banat: „sã te opreºti unde se face apa sfredel!” (M. Poez. Cînd dorm chiar ºi ape ªi firile toate…” (Ibid. 15) Vecinica frãmîntare între apã ºi malurile ce o þin închisã a dat poeziei poporane cîteva admirabile imagini...

. nici trãieºte. 1879. Murãº. 95) Balada Iorgu Iorgovan: „Soro Cerno dragã. Sã nu mã-neci…” (Pompiliu.. 201) „Murãº. 27) 129 . Tu apã p r i b a g ã…” (Burada. Cãlãt. Poez. se-nstrãinã…” (J. Se bate cu gîndurile Ca apa cu malurile…” (Albina Carpaþilor.B. Mureº. apã l i n ã. Ce vii aºa turburatã ªi cu sînge mestecatã?…” (Reteganu. Trecui în þarã strãinã…” sau: „Foicicã de sulfinã. p.ÀPà sau o doinã de peste Carpaþi: „Vai de cela ce iubeºte: Nici nu moare.D. Sibii. Trecui Prutul. Treci-mã-n þarã strãinã. apã l i n ã…” (G. apã l i n ã. Cine te bea. Sã mã treci. apã l a t ã. pop.T. 264) Dupã cum în Bucureºti se zice: „Dîmboviþa apã d u l c e.. 285) „Murãº. apã l i n ã. bunãoarã: „Mureº. Trecui Prutul. Numai cît se nãcãjeºte. 149) Apoi: „Frunzã verde de mãslinã. Murãº. pop.. p. Cine bea. Poez. nu se mai duce…” tot aºa pentru mai toate rîurile românul are epitete analoage.

Letop. Ploile ca gîrlele. Mîndra sã-mi opreascã. ºiroi de frunte! Ce te fãcuºi Dunãre ªi te umflaºi tulbure?…” (Alex.D. 1886. p. apã d e m u n t e! Bistriþa. Aceasta se cheamã: apele c r e s c. pop.T. biìrìãoarã. Apã t u l b u r e…” (Aurora românã. 1881.. Sã s-adape vitele” (G. Letop. . S-o-ntoarcã din cale…” Invocarea „scaloianului” în Ilfov: „Ca sã curgã ploile. III. Muste. apã-a m a r ã. S-o opreascã-n vale. Nopþile ºi zilele ªi cu sãptãmînile. 14) Din ploi sau din topirea zãpezei la munte rîurile se umflã. s-au pornit ploi grele.ÀPÃ „Jijioarã. cît au venit apele m a r i afarã din mãsura lor…” Pluralul ape poate sã însemneze m a r e. cã într-acolo n-au lovit tãtarii cu pradã. 255) „Li-au durat sãlaº Un vecinic lãcaº. Poez. 78: „Tot într-acelaº an.. apele vin m a r i. cã mai de timpuriu au fugit de ºi-au scutit viaþa la codri ºi spre Focºeni. trecînd peste maluri. p.. lit. Ca s ã c r e a s c ã apele. fiind apele m a r i…” Nic. II.2. apele sînt m a r i. 89) „Bistriþa. o cãtanã românã descriind Italia: 130 „Cît te uiþi în lung ºi-n lat. pop.. Face-te-ai neagrã cernealã…” (Conv. 123: „oamenii n-au cãzut la robie. Poez. Balada M-rea Argeº: „Apele s ã c r e a s c ã. p. p. 211) Nicolae Costin. ªi-n el cã mi i-au pus ª-apoi mi i-au dus Peste Dunãre. în luna lui septemvrie. Nu mai vezi pãmînt uscat.

– Rîu. d'industr. Ion Ghica. cam dupã amiazi. Alifia vînãtã cu care se ungea seara. nume de apã.. – Sîmbãtã. M u r ã º. de exemplu: „Cum se face apa d e t r a n d a f i r? Flori de trandafir albi. Apa d e t r a n d a f i r avea un rost ºi la nunþile boiereºti de al-datã. porneau cãlþunãresele. Nuntã. Umblînd corãbii pe ele…” (J. în trãsuri înhãmate cu armãsari de preþ. Stat. 8): „Spaima lor nu era proastã. apa s î m b e t e i. în Arh. 131 . T i s a etc. Transilv. t. ea mai purta ºi o stropitoare din care arunca apã d e t r a n d a f i r.f. uneori de loc.. Ape d u m i n i c e i. un rest evreiesc. cînd este izma înfloritã. fiindcã veniserã nepoftiþi. poartã numele de apã. Criºianu. p. de compoziþiuni casnice sau industriale. Andriescu. Asemenea se face ºi apã d e f l o a r e d e s o c…” În acelaºi tractat: apa c r ã e s e i „eau de la reine de Hongrie.. O mulþime de leacuri. semnul curãþeniei…” v. le laºi de se veºtejescu o zi ºi o noapte dupã ce-i culegi. sulimanul ºi rumeneala cu care se vãpsea. Scrisoarea IV: „Cît pentru cucoana Duduca. Iaºi. au tras largi ºi adînci brazde pe obrajii ei…” În tractatul de medicinã popularã de pe la finea secolului XVIII (ms.B. buretele muiat în apã d e c a s t r a v e þ i cu care-ºi scotea petele. apã d e s o c. apoi pui florile în cãzãnel ºi pui apã curatã peste dînsele de undeºte ºi le tragi cu rachiul de anason. de ex.) ne întimpinã mereu: apã d e t r a n d a f i r. ºi nici nu pe apa s î m b e t e i. sau ºi din roºii. merge la iad. Basmul bucovinean Pre-minte Solomon (Aurora românã. tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui. ape). c. duce la rai. c. de-o fi ºi mai trãind. 1Apã. s. 3APà (plur. datoritã creºtinismului. Scrisoarea III: „În ajunul nunþii.: eau comme désignation de certains liquides ayant à peu près l'aspect ou la consistance de l’eau. Asemenea se face ºi apa d e i z m ã. albuºul de ou. Cugieru). dresul. 1881. atunci nu turbã” (T. apã d e c i c o a r e etc.. Duminicã.APà Ci tot ape tulburele. Ion Ghica. din care ieºea fum de udagaci ºi de curse. deºi mai adesea a p a întrã în ele într-o mãsurã foarte micã. ci pe o cale cu totul ne-ndãtinatã…” v. alcoolat de romarin”. În fine: „Poporul are credinþã cã deacã pune la cîne. apã d e o r z. dar n-o mai cunoºti. gogoºile de ristic etc.. v. Cum sã se-ntoarcã iarã pe pãmînt”?! Dar ºi dracii se uitarã la dînºii chiorîº.. Hermeziu). de cosmeticuri. 320) Neºte rîuri mitologice ne apar în blãstemul: „Ducã-se pe apa sîmbetei ºi a duminicei!” (D. abuzul de cãrãmidã arsã stropitã cu apã d e s a l c î m ºi apã d e p e l i n cu care-ºi întindea peliþa. Întîia cãlþunãreasã întra la mireasã purtînd o cãþie de argint cu flori suflate în aur.

Dupã fiecare trei învîrtiri a horei. ºi b o i a l a nu e aºa de bunã ºi de primitã la Dumnezeu cum sînt f l o r i l e cari le fac ele singure…” Beþivii. 104: „Mãscãriciul lui Bacus. Pavelescu. sã-l vadã pe ginericã. Pe alocuri se duce la puþ dupã a p ã însãºi mireasa. ºi flãcãi ºi fete fac horã împrejurul lui. Unchiaº sfãtos. se apropie de uºa casei. însoþiþi de un cobzar. dupã sosirea mirelui cu toþi ai sãi la locuinþa miresei.: sorte de danse nuptiale. pentru ca sã nu zicã beuturei lor pe nume. (D. Rolul a p e i la nuntã. Ialomiþa. aducerea ei de la izvor de cãtrã cineva privit ca norocos ºi apoi spãlarea cu ea a picioarelor. ca ºi-n Dobrogea (G. 4ÀPÃ. cari pîn-atunci au stat pe afarã. Ispirescu. Constanþa. Pe lîngã alte întrebuinþãri industriale. Se întrebuinþeazã articulat: a juca apa. aceasta cicã sã n-o doarã ochii la bãtrîneþe. Mãrleanu). Mãnucu). pentru cã se cumpãrã de la oraºe ºi se întrebuinþeazã la b o i t. În alte localitãþi se zice: a juca g ã l e a t a. c. Chioara). îl întinde peste capul miresei cãtrã acela care se va brodi atunci în acel loc ºi care bea astfel pînã de trei ori. apa-t a r e servã ºi la vãpsit.F Marian. tot rîzînd de unii ºi de alþii. Liturgiar. aceasta ca sã fie începutul cãsãtoriei mînos ºi îmbielºugat. þiind un ochi închis. ginerica ºi nunul. ºi aduc de acolo a p ã. fiind cam deochiat. c. 46 a: „Preuþiš punŠ antimisele pre svãntulŠ prestolŠ.f. ºi arhiereulŠ le ocropšaºte de treš ori cu apã d e f l o r i…” Apã-t a r e „eau forte”. care ºi ea se aflã jucînd alãturi cu nuna-mare. c. însã mai mult în oraºe. fãcea parte 132 . Cromat. adecã flãcãul care stã în horã cu plosca sub braþul stîng ºi cu un pãhar plin cu vin roºu în mîna dreaptã. de choréogr. Vasiliu. 10: „Româncele din unele pãrþi ale Bucovinei spun ºi cred cã apa-t a r e ar fi spurcatã. 1683. „Duminicã. un fir de roºu ºi busuoic. f. merge mireasa. se pune la rãdãcina bradului celui înfipt de sîmbãtã seara. popul. pe cînd cãruþele ºi cãlãreþii se prefirã pe dinaintea casei. 1Apã. A. Dupã ce s-a jucat apa. Pentru aceasta se trimet doi bãieþi la gîrlã.. ªi-n districtul Brãilei se zice: a juca apa (I. Vasul cu a p ã. întovãrãºitã de un flãcãu „care are ºi tatã ºi mumã bunã. ºi varsã din vas de trei ori la rãdãcina bradului. Ciobanu. cele douã trãsure foarte caracteristice. Dupã aceea stolnicul. Ialomiþa.. s.APà Dosofteiu. împodobit c-o basma. cînd se adãpa mai de prisos cu apa d e s a p ã…” v. p. mireasa dinãuntru se uitã printr-un inel. îl moaie în a p ã ºi stropeºte de trei ori picioarele ginericãi ºi a celor ce sînt cu dînsul…”. p. c. Slujba antimisului. t. Atunci mireasa apucã ºomoiagul de busuioc cel legat la toarta vasului. Dan. c. Slujitori-Alboteºti). S. nu vitrigi” ºi cu doi lãutari trimeºi de la ginericã. Apoi se joacã apa. ajungea de se fãcea ºi însuºi de rîs. luînd a p ã într-o cãldare de aramã albã” (D. boteazã v i n u l: „Apã D e s a p ã”. Eftuºescu. rar prin sate. Ionescu.

c. – 3Brad. Fost-au la dînºii ºi danþul apa? Nu se ºtie. a p a la nuntã reprezinta anume elementul femeiesc: „aqua femina”. APÃ-ALBà t. Ad Aen. se zice la cei bolnavi de d r o p i c ã” (I. Apã-vie. or cotonogit dã piatrã ºi cu ceafa prea roasã dã jug…” In loc de „s-a îmbolnãvit de apã” se zice: „a l u a t…” „— Da ci i-i boului.. P-). lat. 3Albeaþã. Cu primul sens. v. 80). de méd. vere Gheorghi. t. Arheol. se zice mai mult d r o p i c ã (= gr. 133 . 51 a): „boala apei. În jocul copilãresc numit a r m e a n. în Bibl.: 1. Opincaru. trasã pe pãmînt ºi-n mijlocul cãriia se aºeazã arºicele. 2. 61). atîtea ia. de méd. – v. (PE-. — Ia. din Moscva. cãci dupã antica credinþã italicã. z ã p r i t u l…” „Are apã. v. – Nuntã. Cine loveºte. – v. apã se cheamã întreaga linie cercularã. Cîte arºice ies. de jeu enfantin.. IV). I. apã „hydropisie”. apã este foarte rãspîndit ca nume de boalã la vite ºi la cai.159: „…suie în car cîte un bou bolnav dã apã. acela este baciul cel nou la jocul urmãtor. 2. popul. 1Apã. t. – v. c. Slujitori-Alboteºti). Jucãrii. – Danþ. hydropisie. 6APà 5ÀPÃ. APÃ-NEAGRà A APÃ-BOTEAZÃ. Mironescu.” Ibid. 3Armean. p. se cheamã cã a c ã z u t p e apã…” (Ispirescu.. phymatose. apã „eaux aux jambes”. înregistratã de cãtrã Varrone (De l.. pe cînd nunul-mare ºi mirele stau afarã. eaux aux jambes. precum ºi din beuturã de a p ã pe ostenealã” (P. Glosar slavo-românesc. – 2Gãleatã. f. 106: „…are apã la picioare ºi gurar la gingii. Dan. ºi loveºte bine ca sã iasã arºicul lovit afarã din armean de partea ceialaltã. Boboteazã. APÃ-MOARTÃ.APÖMOARTà din ritul nupþial la vechii romani: „aqua petita de puro fonte per puerum felicissimum vel puellam quae interest nuptiis. o l u a t apã la un chicior” (C. „Apã la cai ºi la boi este o umflãturã a picioarelor de la genunchi în jos. c. În orice caz. circa 1670 (ms. Jipescu.. Dacã vreun arºic nu iese de tot din armean. de qua solebant nubentibus pedes lavari” (Serv. Aceastã apã provine din mîncarea de orz ºi popuºoi. p. – Zãprit. v. udrèpikaj). „Fiecare ocheºte ºi se sileºte a lovi cu ichiul sãu arºicele din mijlocul armeanului. Huºianu. 1.. 1Apã. p. Soc. cu sensul al doilea. Brãila. Sculeni). Tutova.f. ci rãmîne pe marginea armeanulni. Ibãneºtii). s. e interesant cã-l joacã mireasa ºi nuna-mare.

Letop.401: „cãndŠ vorŠ veni turcii la noi. p. se construieºte totdauna cu complementul la acuzativ. ori slujitori.12: „Leºii neavãnd veste de venirea turcului nici o gãtire de oºti n-au fãcut. protéger.. p. préserver.. p. circa 1550 (ms. 234: „Apãratu-s-au leºii oarece dentãiu. XIX. Cu acest sens. apãrare). în Acad. Psaltirea Scheianã. 1646. ºi de-l va ncide elŠ pre dãnsŠ.I. darŠ Dumnezeu sã ne pãzascã de dînºii…” . I. ori megišaºi. dedic. s-au rãsipit cine încotro au putut…” Nic. I. p. p. cu carša putem sã ne s p r e j i n i m ºi sã ne apãrâm de toate grãutãþãle…” Ibid. sã nu aibâ nice o certare…” Ibid. 1. 389: „uciserâ pre Mihail. nimenilea sã nu între în braniºte…” Moxa. retenir. ps. 1612 (A. o c r o t e s c. I. p. Apãr „soutenir”. ca sã fie volnicu cu cartea domnii-méle de sã-º apere braniºtea ce šaste mai sus de mãnãstire de cãtrã toþi oamenii. noi ne vom apãra…” Pravila Moldov. Sub forma activã.R. 95 a: „Cã te-aš arãtatu-te aspru ºi aprins De nš-aš adãpatu-ne cu vinurš de plîns. 1680. Letop. vecinii ºi alþ streini cu arme. 63: „poate neºtine sã-ºŠ strãngâ priatelii. défendre = soutenir. earã dacã s-au mai înglotit oastea. p. Muste. 2.. sensul al doilea ne întimpinã des în vechile texturi.. 62). Rom. 3: „pavãþa luš Dumnedzãu.. cuvîntul e sinonim cu s p r i j i n e s c. ºi mai multã stricãciune la prieteni. ori rumãni. sã-º socoteascã ºi sã-ºŠ apere bucatele. f. défendre = prohiber. 1794. LXXXVIII: „…nu l-aš apãratu-l la rãzbošu…” „…non es bello…” auxiliatus ei in 134 Miron Costin. 1673. empécher. ei ne apãrã. vb. p ã z e s c. 2: „…ºi diîn Sionu apãrã-te…” „…et de Sion t u e a t u r te…” Radu-vodã.. 1. fãrâ nice de o certare…” Dosofteiu. nici macar cetatea Cameniþei cu niscai pedestrime sã se apere de nãvala turcului n-au întemeiat…” Critil ºi Andronius (Iaºi. 1620. ori oroºani. f. ªi de teamã cine-þ aŠ le-aš datu-le sâmn De arc sã sã apere cu tošag de lemn…” Acelaºi. f.. 47: „cela ce sã va apãra de vrãjmaºul sãu sã nu-lŠ ucigâ.119): „lu Efthemie de la sfãnta mãnãstire deîn Argheº. Primul sens este astãzi singur cunoscut în limba literarã. cã-lŠ aflarã mahmurŠ de vinŠ la aºternutŠ.). oricene va fi. III. despre soldaþi: „ei fac rãzboiu la vrãjmaºŠ.ÀPÃR ÀPÃR (apãrat. deci nu se putea apâra…” Ibid.

„Terinte (apãrîndu-se): Lasã-mã. ca ºi cînd ar fi un copil. Varlam. Tragod. ad Hebr.13: „Boierii s-au apucat de ªtefan Petriceico ce era clucer mare. el apãrãndu-se sã nu fie ºi vrãnd sã fugã noaptea. Letop. lasã-mã bre…” Proverb: „Cu o mînã te apãrã. Muza I. Bud. cumetre. Cîrlanii. 163). p. Costachi Stamati. 20: „Miron: Nu-þi bate capul. Cu dare de bani la urmã caii lor rãscumpãra…” Costachi Negruzzi. Dîndu-le ºi o vãrguþã Sã se apere de mîþã…” 135 . 310 b: „deaca dzise lui PetrŠ DomnulŠ sã arunce mrejša în mare sã venédze péºte. I. ei l-au pãzit sã nu fugã…” Enachi Cogãlniceanu. non placebit animae meae…” Nic. ca ºi franþuzeºte „se défendre”. Letop. altera lapidem ostentat” (Lex. Cu alta te dapãrã = altera manu panem fert. se zice cã ea îi dã o vãrguþã sã se apere de mîþã. X. au început domnul a-i cãuta cu faþã posomorîtã…” Costachi Negruzzi. ce vãzînd cã se apãrã tare mitropolitul. sc. III. 345: „Care pe a lor bãrbaþi dupã ce îi nebunesc ªi de tot îi terfelesc. Muste. fiind nevoi multe ºi banii eºia cu greu. v. 1643.. Apoi îi pun în cotruþã. fiind bãtrãn ºi boier de þarã. Aprodul Purice: „Piste puþin se zãreºte ºi steagul pîrcãlãbesc.ÀPÃR Beldiman. f. dupã ce prin lacrimi nu se puteau apãra. 38: „…cine sã va apãra. poate avea sensul de î n t i m p i n „objecter” sau m ã f e r e s c „se soustraire”. acela nu place inimieš méle…” „…quod si s u b t r a x e r i t se. din 1648. 248: „earã au gãsit cu cale (Teodor Calimah) ca sã supere pe pãrintele mitropolitul ca doarã va deslega vãcãritul. Cînd bãrbatul e sub papucul nevestei. îndatâ începu a sã apãra dzicãndŠ: învãþãtoršu. III.. numai sã-l rãdice domn. Încungiurat de vitejii ce-l apãrã ºi-l p ã z e s c: Pe-nprejurul lui grãmadã stau ca zid nerãzbãtut. arãtîndu-i multe nevoi a þãrei cã n-are cu ce le rãdica. lasã-mã. ºi hai la joc (îl ia de mînã ºi-l face sã joace). p. 317: „Unii. Paul. p. toatâ noaptea am trudit…” Noul Testament. Sã puie pe dînsul mîna ungurul nici c-a putut…” Reflexivul m ã a p ã r.

ªcheianã. în Acad.1877. Sinonim cu o p r e s c.. Muza de la Burdujãni. o p r i -i de sfatulŠ lorŠ…” 136 .: Vin' de-mi strînge brîul meu.). ca locuþiune proverbialã despre cei voinicoºi dar fricoºi. ºtii cã-i poznaº? Eu. Harap-Alb (Conv.šarâ sutaºulŠ vrãndŠ sã-l scuteascâ pre PavelŠ. dar se poate construi ºi cu dativul. 930) De aci. ne facem cruce ºi-l închinãm în stani ºi-n bolovani. Apãr „prohiber”.” (Tribuna din Sibii. nu l-aº lua.173): „s-a împlinit vorba ceea: apãrã-mã de gãini. Cere complementul la acuzativ.” II. Pãunaºul codrilor etc. la I. Rom. de-aº fi femeie. 1886. XXVII.. circa 1550 (ms.apãrã” însemneazã: „fereascã Dumnezeu!” Costachi Negruzzi.ÀPÃR Ghicitoarea despre „rîmã”: „Strigã gãlgãuþã Din pãrãuþã S-o aperi de gãini Cã de cîne nu-i teamã. în alãturare cu Noul Testament din 1648: Act.. 11): „De-i D o a m n e . 1885. 10: „…adecã cu rostul mieu nu apãru…” „…ecce labia mea non b e b o…” prohi- Codicele Voroneþian. sc. 1: „…aparã ceia ce se luptã cu mere…” „…i m p u g n a impugnantes me…” Tot acolo. p. XXXIX. cã de cîni nu mã tem…” Ca binecuvîntare poporanã stereotipã. Psalt. p. Creangã. 43: „šarã sutaºulŠ vrea se petreacã Pavelu ºi apãrã svétul loru…” „. Ap. Cãrþile sãteanului. ºi te-o pus la joc. în baladele Vidra. circa 1550. lit. Basmul ardelenesc Aflatul (Retegan. XXIV. p. D o a m n e apãrã!…” Aceeaºi exclamaþiune se întrebuinþeazã ca substantiv cu sensul de „drac”. Apãra-te-ar Dumnezeu!…” Exclamaþiunea: „D o a m n e .apãrã. 23: „ºi nece urul sã nu apãre de ai lui…” „…ºi nece pre unulŠ deîntr-aš lui lui sã nu-l o p r e a s c â…” Ib. XXXIV. 8: „Da ce fel de ibovnic îi aista? Nici te-o luat încã.

p. p. 367): „nevoii-mâ sã mergŠ ºi eu.. toþi n e a p â r a þ i întrarâ. šarâ pre mine mâ apârâ oarece o târie dumnezešascâ ºi nu d é d e sã întru…” Tot acolo. 14: „loanŠ amu apãrã lui ºi grãi…” „Ioannes autem p r o h i b e b a t cum dicens…” Luc. 1580. miscel. ºi cine arŠ mérge apãraþi-le…” „…ipsi non introistis... IX. quatern.. XI. p. qui enim non est adversum vos.. et p r o h i b u i m u s eum…” Ibid. 12: „draci ºi vrãjmaºi ceša ce ne învãluescŠ pre noi în toate zilele ºi ne scrãbescŠ ºi ne murguescŠ. ce cãndŠ pãºãi la pragulŠ uºâi besérecei. ms..108). ps. Harl. 371: „nu era nimé sã mâ înpiîngâ saŠ sã mâ apere sã nu întru în besérecâ…” Ibid. ºi nu-lŠ dereptâmŠ nici-lŠ apãrãmŠ. 1574 (ms. al bis. šarâ ša-i apârâ strigãndŠ…” La Arsenie din Bisericani. XVII (Cod.. et nolite v e t a r e cos…” Coresi. p. Nicolae din Braºov. et eos qui introibant p r o h i b u i s t i s…” Ib. versul din ps.1680. 1651: „pohta rostuluš luš n-aš o p r i t de la el…” . unde la Sil137 vestru. quat. V. în Acad. Omiliar. Rom. p. ºi amu apãratŠ lui…” „…vidimus quemdam in nomine tuo ejicientem daemonia. 50: „nu apãrareþi-lu. amãrãta. atunce ºi noi încâ ne învãþãmŠ spre rãu…” Legenda apostolilor Petru ºi Paul.. cu noi šaste…” „…nolite p r o h i b e r e. 655): „zise Petru: pentru ce mâ apâraþi ºi n u mâ l ã s a þ i sã întru…” Legenda St-es Maria Egipteanã (Ibid. p.ÀPÃR E foarte des la Radu din Mãniceºti. circa 1650 (ms. ºi de légea ºi învãþâtura Domnului ei ne apârâ sã nu facemŠ…” Ibid. pro vobis est…” Ib. IX. 386: „el vru Zosima sã se închine ei. p. III. Sf. cine nu e cãtrã noi. 52: „înºi-vã nu mérgeþi. XVIII. 49: „vãzut-amŠ oarecinše de cu nu-mele tãu gonindŠ dracii. 16: „lãsaþi feorii sã vie cãtrã mine ºi nu apãrareþi lor…” „…sinite pueros venire ad me. 6311 B): Math. sec. 10: „cãndŠ auzimŠ noi pre altulŠ clevetindŠ ºi hulindŠ. XX: „vrearša budzelor luš n-aš apãrat luš…”. XXXIX: „ecce labia mea non p r o h i b e b o” e tradus în douã feluri: „…šatâ cu ustnele méle nu apãrŠ…” „…šatâ cu ustnele méle nu o p r e s c Š…” Dosofteiu. în British Museum.

1847. în Moldova. – Opresc.D e r i v a þ i u n e a. de s-a îndrãcit de ciudã hîrca de la bucãtãrie…” v.2 I. de unde francezul”parapet”. precum ºi-n cel istrian (I. APÃRÀIE (plur. 65: „…ºi toarnã el toatã apa cea din fîntînã pe jãratec. cu accentul ºi cu vocalismul întocmai ca în înruditul c Š m p ã r = comparo. apãr se aflã atît în dialectul macedo-român (Dr. beaucoup d'eau versée par terre. Cu sensul de „sprijinesc”. f. îl duce lãutarul a treia oarã zicînd: Sînta Troiþã cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! ºi-l pune în capul miresei ca un fel de glugã…” (I. innitor” (Miklosich. Cumpãr. Stãnescu. Poveºti I. Latinul claslc p a r a r e nu însemna niciodatã altceva decît „gãtesc”. De aci sinonimica lui p a r a r e cu sensul cel fundamental al lui „defendere”. prohibeo”. 29). a face ceva sau pe cineva „gata”. mai cu seamã în Oltenia. Rumun. III. presupune o îngrijire ca sã nu se strice. Apã. De asemenea. o p r e s c. 1689. În românul apãr (= a d + + p a r o ) s-a pãstrat pe deplin ambele accepþiuni ale prototipului latin rustic. 138 . 148 b:. p. 305). Untersuch. v. pe cînd apãr este a d . fiindcã „defendo” are douã înþelesuri. „prohibe-vent”. Wtb. N-are a face însã întru nemic cu macedo-românul „mã d o a p ã r u. „A gãti” însã. Dar. 165) a auzit: „Apãrã boul încolo.„ca pãcatele méle sã nu apere a veni aicša duhulŠ tãu celŠ sfãntŠ…” Cu sensul de o p r e s c.p a r o. moºtenit sensul cel vulgar romanic. în care de asemenea noi am. c. sã rãmînâ într-o stare bunã. îl duce a doua oarã ºi zice: noroc bun sã dea D-zeu! mireasa însã iar îl d e p ã r t e a z ã cu mîna. G. I. litaralmente „a face sã se umple casa de pãraie”. a l u n g ã . Creangã. Amîndonã sensurile ne apar foarte bine în unele remarcabile compoziþiuni romanice indicate de Diez (Etym. astfel cã-n latinitatea rusticã p a r o a început a însemna pe „soutenir” ºi pe „prohiber” totodatã. Într-o deseriere a nunþei þãrãneºti din Vîlcea: „…se scoalã nunul cu ginerele.. care reprezintã un prototip latin „de-operor”. Seulescu (Arhiva Albinei. apãr se mai aude încã pe alocuri în popor. Aºa italianul „p a r a -petto”. este literalmente „soutient-poitrine”. ba încã face ºi-o apãraie prin casã. arceo.ÀPÃR Ioan din Vinþi. „prohibe-pluie”.l…” Lexicon Budan: „Apãr. iar nu pe al latinitãþii clasice. Recea). Obedenaru). merge în casã la mireasã ºi pune sobonul – care este o pînzã roºie – în harcul lãutarului. s. deoarãce ne-a costat o muncã oarecare sau o stãruinþã. pe cînd p a r a -vento si p a r a -pluie sînt. p. unul a tras dupã sine pe celalalt. pînã ce stinge focul de tot ºi se rãcoreºte cuptioriul. II. nu-l lãsa la orz. O interesantã fuziune poporanã din a p ã ºi din pluralul p ã r a i e de la „pãrîu”. acesta-l duce cãtrã mireasã zicînd: ceasu ãl bun sã dea D-zeu! dar mireasa îl apãrã cu mîna. Maiorescu). din contra. apãrãi).f. – Pãrîu.

403): „toarnã el toatã apa cea din fîntînã pe jaratic. l'infinitif d ' a p ã r pris comme substantif: 1. 1643. p.. beaucoup d'eau versée par terre. biruitoršule. bunãoarã: . Paul ad Hebr. dar nu e rar în vechile texturi. défense = = prohibition. în sensul al doiloa. 1688. e sinonim cu o c r o t i t. empêchement. E sinonim cu a p ã r ã t u r ã. ca sinonim cu o p r i t sau 139 î m p e d e c a t. putére slabilorŠ.. Derivat din a p a r. soþie celorŠ vivorãþi de. i z b ã v i r e celora ce sãntŠ în primejde. circa 1670 (ms. action de se soustraire à quelque chose. ºi apãrarea carea spre partea monarhiii sale fãcea în deºert eºiia…” Costachi Negruzzi. În primul sens. f. 16: „mulþi avea de-lŠ o p r i š a. défense = soutien. I. s. Popa Duhu (Ibid. ieroglif.. obstacle. care singur circuleazã astãzi. – Apãrãturã. Omiliar. Glosar slavo-român. Rom. 177 a): „apãrare. collect. -Ã. p. défendu = soutenu. a despãrut din limbã. 1580. quat. Soc. XXXI. Apar. 1876. s c u t i t. I. 2. 174 a: „tu aš zis. 313): „un lighean de lut cu ibric pentru spãlat în mijlocul odãiei. Cãci se bat pentru scãparea º-apãrarea þãrii lor…” Cu nuanþa de f e r i r e: Biblia. f.. s p r i j i n i t. Ist. APÃRÀRE (plur. pînã ce stinge focul de tot ºi se rãcoreºte cuptoriul. Creangã. Punguþa cu doi bani (Conv. cumŠ oricãte arŠ cére oarecine întru numele tãu. passé d ' a p ã r pris comme adjectif: 1.. le part. p i š a d e c ã”. 1881. de s-au îndrãcit de ciudã baba…” Acelaºi. încã face º-o apãrie prin casã. Apãr. s.. (ms. apãrie pe jos. în Acad. elŠ toatâ apãrarea birui ºi pré-eºi…” Ioan din Vinþi. Coresi. Se ia totdauna în înþeles rãu. care e mai puþin întrebuinþat. furtuni. apârare mirénilorŠ…” Cantemir. fãr de apãrare va prišmi…” v. gunoi ºi gîndaci fojgãind în toate pãrþile…” v. în Bibl.f. târie câlugârilorŠ. 1APÃRÀT. Aprodul Purice: „ªi trimite-le din ceruri un înger într-ajutor. défendu = prohibé. 57 b: „svãnta cruce šaste a g š u t o r š u credinoºilorŠ. O bogatã sinonimicã la mitropolitul Varlam. Apãrare „soutien”. p. Arheologice din Moscva. Apãrare „prohibition”. apãrãri). 42): „toatã putérea syloghizmului corbului sã curma. lit. 2. f. l i n i º t e celorŠ învâluiþi. X.f.APÃRÀT APÃRÌE. 1689. 39: „Iarã noi nu sântemŠ aš apãrãriš spre peire…” „Nos autem non sumus s u b t r a c t i o n i s filii in perditionem…” II. protection. acest cuvînt însemneazã literalmente a p ã scursã dupã sacale.. p. – -ãrie.

. Nic. Vocab. 32 b: „de vei afla ºi de va ceva plãcia. ºi-a deschis la orizont apãrãtoarea sa nãpraznicã. ms. ºi mãrginitã pe la mijlocul cerulni cu o jumãtate de 140 roatã verzurie…” . LXXVIII: „Pusãrâ Ierusalimul ca o apãrãtoare de poame…” „Posuerunt Jerusalem c u s t o d i a m…” in pomorum De la Vrancea. I. chasse-mouches. – Neapãrat. – Izlaz. albastrã.1580.. deac-ar fi în mîna lui. iubitule. 1680. ms. 5: „de vrea fi avutŠ putére dracii ºi nu vrea fi apãraþi de Dumnezeu. lucratã din coadã de cal”. Sf. de tine. aurie ca clipirile aurului topit. Gãtirea lor toatã este ca sã stea p e apãrat…” v. „nécessaire”. XVII. 423): „Apãrãtore. v. 55: „Soarele ºi-a crãpat ochiul sãu strãlucitor.f. care ar trebui rechematã în limba literarã. 87: „De sã va dovedi cã bãrbatul ce aduce pîrã de preacurvie asupra nevestii sale i-au fost mijlocitoriu. apãrat însemneazã „nesupus la vreo rãspundere”. l. 1698. „inévitable”. 2. Dosofteiu. 53: „Apãrãtoare.. 2APÃRÃTOARE (plur. v. s. n e o p r i t ºi neapãrat îþ iaste. p. éventail. Bunea. Locuþiune foarte frumoasã. 1818.. Pravila lui Caragea. Apãrãtor. sur la défensive. Apãr. 1883. violetã. apãrãtori). sec. circa 1670 (Col.. Trubadurul. chasse-oi- seaux. p. t. ºi ce-þ va fi voia acéia ia ºi fã…” Sub forma negativã. Costinescu. dar cît ºi cînd ºtiut nu-i Ar aduna Seraschieriul. – v. Fãgãraº. d'agric. miscel.n. Beldiman. (PE). mai mare rãu fi-vrea fãcutŠ noao…” Legenda St-ei Maria Egipteanã. Tr. Ca termen juridic. cã se tem îi vederat. care nu se poate î m p e d e c a. Dicþionar bãnãþean. „Apãrat se numeºte o pãºiune o p r i t ã” (A. 1075: „Zic cã agiutor aºteaptã. Se aude în Ardeal. 1APÃRÃTOARE. ps. f. Tragod. Flabellum”. Divanul. XVII (Cod. – Imaº. p. 3APÃRÀT. 1. al bis. Ingrijirea lor îi mare. adv. quat. 370): „sã nu fiu apâratâ a vedea crucea întru carea se-au râstignit Hristos…” Cantemir. nevasta sã fie apãratã”.: pacage réservé. c. din Braºov. Omiliar. v. orice lucru cu care cineva îºi face vînt spre a se rãcori: apãrãtoare de alungat muºtele. n e a p ã r a t a devenit adjectiv ºi adverb cu sensul de n e o p r i t. 2APÃRÀT s.APÃRÀT Goresi. p. roºie ca para focului. 1Apãrat. p. Vaidarecea). 1Apãrat.

– Mintã. barba potrivitã î n apãrãtoare ºi cãnitã. – Barbã. De asemenea „se pune în scãldãtoarea copiilor slãbãnogi” (Maria Radu-Mihai). p. c. p. sorte de Calament. menthe pouliot. d. uneori ca beuturã. p. Dr. mi s-a trimis de d-ºoara Maria Radu-Mihai din Costeºti. sciat ille. Calamintha rotundifolia. Ion Ghica. ci fiindcã ea a p ã r ã de cutare ºi cutare boalã. care creºte în pãmînt humos ºi gras. La Curtea-de-Argeº mi s-a spus cã mai este ºi apãrãtoare-m a r e. de botan. Apãr. mai mult roºie decît galbenã…” v. contra colicei. avînd flori turcheze. orice lucru în formã de „eventail” se poate zice apãrãtoare. franc. Þãrancele din Muscel ºi Argeº asigurã cã apãrãtoarea e bunã ºi pentru fermece de dragoste. în Flora. Muscel.:1. 262. Aut quot Erythreo volitent in gurgite pisces. ap. 631–2. avînd flori galbene. se întrebuinþeazã de popor contra tifosului. Plantes médicinales3. dar fãrã explicaþiune. contra holerei ºi a altor boale. iar în credinþele poporane germane din veacul de mijloc i se atribuiau bunãtãþi fabuloase nenumãrate: „Sed si qui vires. ªi la Baronzi. pe cari poporul lesne le confundã. 227) 3APÃRÃTOARE. De vreme ce nici una din aceste varietãþi n-are forma de „éventail”. 127): „Apãrãtoare”. „Apãrãtoarea. Ambele specimene a fost definite de d. termenul apãrãtoare nu vine din înfãþiºarea buruienei. – v. – Buruianã. alteori pe din afarã sau în baie. t. – Polai. – Apãrãtor. în nomenclatura botanicã (Limba. – nu ºtim. Grecescu. Cu primul sens. Gubern. t u r c h i n o. tot în Argeº. „Mentha” ºi „calamintha” (literalmente „minta cea bunã”) formeazã douã genuri învecinate. Lemnius aut altum quot in aera Mulciber ire Scintillas vastis videat fornacibus Aetnae…” (Valafridus Strabo. poate „sulfinã” (Melilotus officin.. s. cu sensul al doilea. bunãoarã coada pãunului sau a curcanului. 141 . Heil-und Nahrungsmittel welche die Ost-Romanen aus dem Pflanzenreiche gewinnen. v. 2. Bãjeºti).. II. bleu t u r q u i n). Scrisoarea I: „Grigorie-vodã Ghica era un om mãrunþel. contra dizenteriei. necesse est. Mentha pulegium. Myth. – Ismã. Ambele au floricele violete sau – dupã cum le zic muscelenii ºi argeºenii – t u r c h e z e (= ital. species et nomina Menthae Ad plenum memorare potest.APÃRÃTOARE–MARE Figurat. APÃRÃTOARE-MARE. fierbînd ºi înbãindu-se cu ea” (N.).f. Despre uzul lor analog în Occident vorbeºte Cazin. Apãr. 1863. Panaitescu. mai ales însã o barbã plinã frumos rãtunjitã. 263. 3Apãrãtoare. pl. Din aceeaºi cauzã minta se cheamã italieneºte „erba buona” ºi „erba santa”. Mai toate varietãþile lor se întrebuinþeazã în medicina poporanã româneascã. apãrãtoarea mi-a fost adusã de soþia mea de la Curtea-de-Argeº. pe cari le înºirã doctorii Szabo ºi Czihak.

): „apãrãturâ de cãtrã toate primejdele si boale fãrã leac…” IV. Letop. Cãci cei mai mulþi aveau casã. Ist. 129 a): „Apãrãtoršu. cela ce a j u t ã cuivaº sau s ã l u p t ã”. Agiutorul ei sã ceie. p. Cantemir. Coresi. Tutova. circa 1550 (ms. 68 b. c. dînd vrun sfirºit fericit…” v. pre cît s c u t. Omiliar. 1683. 1577. Apãr. et subst.. iar la Dosofteiu. 1580. apãrãturã…” (G. 423): „Apãrãturã. 60 b): „cinstindu-l împãratulŠ pre sfãntulŠ ºi mulþãmindu-š.f. Dosofteiu. în Acad. se zice p o p r i t u r ã. empêchement.. ºi au poruncit cine va risipi c e t ã þ i l e din Moldova. în Bibl.. I... Tr. f. meºteri.. Psaltirea ªcheianã. Soc. APÃRÃTÚRÃ (plur. ºi mare vãtâmâturâ vindecãriei grija šubiriei aurului…” II.1883. circa 1670 (ms. bois taillis. Glosar slavo-român. Plopana). Rom. au socotit ca sã slãbeascã þara din temelie. Psaltire. 565: „La Curtea apãrãtoare sã scrie le-au poruncit. I. 931: „Nemþii se-ngrijesc eu toþii.). XXXII. daseãli. 31: „…apãrãtoršu šaste tuturoru upovãindu spr-insu…” „…p r o t e c t o r est omnium sperantium in se…” ºi tot aºa la Coresi. s. în Acad. 3. XXX: „Tu mie-mi fi Dumnezeu s c u t i t o r ªi spre casa scãpãrei apârãtor…” Beldiman. 142 v. fortification. 159): „nu pre atîta luptãtori. mart. femei. noyen de défense en general. 16 (f. dugheane. în Acad. ms. „Pãdurea tãiatã unde nu umblã oameni. Rom.). o c r o t i t o r. (ms. Rom. obstacle. 9: „mare apãrâturâ de cãtrâ spãsenie šaste boala bogâþiša. v. protecteur. circa 1700 (ms. 188: „înþelegãnd Împãrãþiea atãte amestecãturi ce se fãcea în þarã. sã nu se afle apãrãturi. Synaxar. 1680: „s p r i j e n i t o r š u”. quat. XVII. dar la Silvestru. c e t a t e ºi apãrãtori le era…” Corbea. fort. circa 1670 (Col. de apãrãturâ a tot rãulŠ…” Ibid.1. v. Sinonim cu s p r i j i n i t o r. Arheol.. acelui va da domniea…” III. p. – -urã. copii: Bãrbãþia lor nu iartã a vedea toate pustii…” Ibsd. Defensio”. 1651: „s c u t Š”. défenseur.. – Braniºte.APÃRÃTÒR APÃRÃTÒR. l. Maior. din Moscva. 31 (f. 2.. ieroglif.4. Ureche. apãrãturi). s c u t i t o r. -OARE. p. Trag.Dicþionar bãnãþean. p. Din rîvna lor cer sã fie Iaºului apãrãtori. oct. . Apãr. învãþâ de-š fšacerâ icona ºi o au pus în cãmara sa a împãrãteascâ. negustori.. adj.

Vãcãrescu. 167: „zace ºi deasupra lui piatra grea.APÃS APÃRILE. apãs î n a p o i = reprimo. dar totdauna printr-o greutate oarecare. pendre).a d ã n c Š sã nu treacâ péºtele…” Mitropolitul Antim. les eaux. oppresser. astfel cã întruneºte în sine mai mult decît noþiunile de î n g r e u e z ºi a s u p r e s c. v. cît nu-l lasã sã se scoale din groapa ticãlãºiei…” I. Molitve. ne-n c o v o a i e Cu mîna ei de ani g r e a…” 143 . sã trãim bine. Ne apasã. formã simplã corespunzãtoare compusului „adap = adaquo”. opprimer. 149) Mitropolitul Varlam. ceea ce nu se prea potriveºte cu românul a p ã s a t. Care scoate voinicul De unde-l apasã g r e u l…” (Marian. p. cu plumbi ºi cu hearâ. I. f. „être préoccupé”. „réfléchir”.. Bucov. s. Apãs exprimã literalmente noþiunea de o greutate atîrnatã asupra sau peste ceva ori adausã la ceva: lat.. de unde verbul frecuentativ vulgar a p p e n s a r e. -are. ºi e sinonim cu a s u p r e s c. artic. una diîn •osŠ grea.f. acela ce veniºŠ în Cana Galileeš º-aš blagoslovitŠ apãrile (ápãrilæ) ºi apa în vinŠ aš premenit…” Cuvîntul presupune un singular apare. I. Apãs e sinonim cu î n g r e u e z.643. a p p e n s u m. tout ce qni est eau. 222 b: „sãmtŠ la nevod doaâ coarde. care obiceiu apasã ºi î n g r e u i a z ã sufletul lui atît. adecã apare = a q u a l e m. Sã trãim tot pentru noi! Cãci prea curînd vremea vine Cea-ncãrcatã de nevoi. mai rar în sens material. f. 1. de ex. care însã în limbile romanice occidentale a cãpãtat numai sensul figurat de „a sta pe gînduri”.: apasã doi ponþi = duas libras pendit”. mai curînd însã derivã d-a dreptul din a p ã prin sufixul -a r e (= lat. vb. plur. apãs l a o l a l t ã = comprimo. appesantir. fraþi. apãs = trag cu greutate la cumpãnã. bunãoarã într-un text provenþal din veacul de mijloc: „don de sciencia fay home ben a p e s s a t et ben entenden” (Raynouard. -alis). v. însã cu o nuanþã distinctivã de înfundare sau strãbatere înîntru. 1APÃS (apãsat. pentru sã apšase î n t r . 259: „Veniþi. care este puterea obiceiului celui vîrtos. apãsare). Se întrebuinþeazã mai cu seamã ca î n g r e u i a r e sau a s u p r i r e moralã. 1683. Liturgiar. Balada Ioviþã: „Surul aprig ºi fudul. Dosofteiu. care poate fi infinitiv de la a p = a q u o. Lexicon Budan: „Apãs î n g i o s = deprimo. 48 b: „ªi blagoslovšaºte-lŠ cum aš blagoslovitŠ fântâna luš IacovŠ ºi scãldãtorša lui SiluamŠ ºi paosul sfinþilorŠ tãš apostoli. p. Predice. peser.

Pann. ca în balada Voinicul bolnav: „Mãi voinice. I. p. ªi fricã nepovestitã întrase-n inima sa…” Acelaºi. în Viaþa cîmpeneascã: „Însã aceastã minciunã. Alexandrescu. Ori eºti slab de dorul meu. gîndurile. 27) . 83: Dar sute de g î n d u r i voia-i apãsa…” Cugetul poate sã fie a p ã s a t el însuºi prin ceva. Apasã c u g e t u l meu…” ori poate sã apese el pe om. ticãloºia o apasã sub g r e u l ei genuchi…” Acelaºi. Scrisoarea XIII: „Încungiuratã de ºeapte copii ce plîng de foame. A.APÃS Gostachi Negruzzi. O alergare de cai II: „O g r e u t a t e îmi apãsa inima. rar se zice cã ele ne î n g r e u e a z ã sau ne a s u p r e s c. Moº-Albu I. Cã s-aþin pe-aici Patruzeci ºi cinci.” 144 (Marian. 145: „Dar însã pe Erotocrit g r i j e mare-l apãsa. Ori te-apasã-un c u g e t rãu?. ca la Gr. ªaua nu m-apasã. nevoile ne apasã. Dar ce mã apasã ªi-n drum nu mã lasã. Bucov. un nor ameþitor veni ºi se puse pe ochii mei…” Balada Mihu Copilul: „Zeaoa nu mã-ndeasã. îmbrîneitã de la uºa bogatului unde nu i se dete voie a înpãrþi nici fãrmãturile cu cînii lui.. p. Cincizeci fãrã cinci De haiduci levinþi…” Grijile. Frîul nu mã strînge. Chinga nu mã frînge.. II. Prov. ce te doare? Eºti tu slab de supãrare. Deºi îndestul de bunã. Erotocrit II. 97: „G r i j i l e vieþii care îl apasã La plãceri ºi chefuri rareori îl lasã…” Acelaºi.

APÃS In poezia poporanã. Cumplit d o r u l mã apasã. Potopul: „O. În noianul prãpãdirii fãrã milã-i cufunda…” unde nu s-ar înþelege: „apãsîndu-i recele-i ghiare”. Uneori însã e mai nemeritã construcþiunea cu a s u p r a. glasul lor nu asculta: Ea venea ºi p r e s t e dînºii apãsînd recele-i ghiare. Doinã din Ardeal: „Cînd mã uit la sînu-i plin. ci mai ales pentru a da lui apãs o nuanþã mai energicã sau mai intensivã.B.. M-apucã dor ºi suspin. Cînd vãz pãru-i de mãtasã. ce rãcnete grozave! ce amarã suspinare! Dar Moartea. nici limba. cãluþul meu. plutind pe valuri. 145 . Dorul aprig mã omoarã…” (Alex. nu numai pentru amplitudinea frazei. nici portul. 301) Doinã-proverb din Ardeal: „Cui îi dai coaje ºi sare. Ala te-apasã mai bine…” (Abrud) Apãs se construieºte totdauna cu acuzativul. deºi tristele întîmplãri ce au trecut peste þarã au apãsat mai mult a s u p r a lor…” De asemenea se construieºte cu p e s t e. 350) Doina Fata ardeleancã: „Cînd vãd pãru-i de mãtasã. D o r u l ei tare m-apasã…” (J.” (G.. mai cu seamã atunci cînd simplul acuzativ n-ar fi destul de înþeles. Ala te roade mai tare..T. de exemplu la Costachi Negruzzi. mai cu seamã des d o r u l apasã. Poez.. Poez. pop. Ce te-abaþi din drum mereu? Ori þi-e greu trupºorul meu? Ori te-apasã d o r u l greu?. slavã Domnului! alcãtuiesc cel mai mare numãr. Cui îi dai sare ºi pîne. pop.D. Cînd vãd faþa-i rumioarã. Iaºii în 1844: „þãranii. bunãoarã: Alexandri. nu ºi-au pãrãsit niciodatã obiceiurile..2. 31) Balada Flãcãul si murgul: „Murgule. carii.

I. 1.n. le part. din Bucureºti) indicã din mitropolitul Dosofteiu: „apãsul nevoiš = die zwingende Noth”. care e ceva mai puþin. passé I. – Asupresc. Sinonim cu a s u p r i t ºi î n g r e u i a t. Ist. care exprimã o noþiune mai intensã.APÃS Tot acolo: „Dumnezeule cumplite! de ce mîna-þi mînioasã P r e s t e noi nenorociþii cu urgie-ai apãsat?” v. 21: „Plãcute zberãri de turme Aerul îl umple tot: 146 . în Acad. 256): „ca fiiul cãtrã pãrinte.. – Apãsãturã. 2. O alergare de rai III: „ºi ea. 11) 1APÃSÀT. accablé. În privinþa morfologicã. Apeº. de supãrãri etc. grave. Rom. dur. Alexandrescu. apãsãri). appesanti. o privire apãsatã. s. niciodatã în cel de-al doilea. în Muz. ºi cu a p ã s ã t u r ã. Buc. opprimé... – Apãsãturã. Formaþiune arcaicã participialã: a p p e n s u m. (ms. Sinonim cu snbstantivul a p ã s. între substantivul apãs ºi verbul a p ã s este acelaºi raport ca între p ã s „souci” (= pensum) ºi p ã s „soucier” (= penso). v. 1Apãs. d ' a p ã s pris comme adjectif: 1. d'accabler. Vãcãrescu.2Apãs. Apãs este mai energic decît sinonimul a p ã s a r e. accablement. Candela: „Voi alerga la tine în dureri ºi necazuri. I.. apãsuri). 2APÃS (plur. – 1. cari însã îl pot înlocui numai în primul sens. De oameni ºi de soartã cînd voi fi apãsat…” II. Gostachi Negruzzi. oppression. dar nu continuã. -Ã.. de apãsul ce are sã jeluiaºte…” Budai-Deleanu (Dicþ. istor.f. p. dar mai trecãtor. s. sévère.2Pãs. p. un glas apãsat. ieroglif. oborîtã supt. l'infinitif d ' a p ã s: action d'opprimer. Gr. apãsarea soartei…” v. Cantemir. Apãsat „grave”: un mers apãsat. APÃSÀRE (plur. – Apãsare. ms. Apãsat „accablé”: apãsat de datorii. Balada Darie ºi mîndra sa: „ªi dintr-înºii unul iatã Prin vorbire apãsatã Spre Darie se-ndrepteazã ªi astfel îi cuvinteazã…” (Marian.

. -Ã. durement. eau forte. lit. Tr. adj. . Compresse. Apãtat.f. ÀPÃT (apãtat. APÃTÀT. qui vexe. – 2Apãsat. De la Vrancea. Odobescu. l. Sã ºtie de ce mînã va fi mãcelãritã.f. 424): „Apãsãturã.. Tr. s.. – v. Ca substantiv: Gr. l. pressage.APÃTÀT Tauri grei p-ale lor urme Apãsate mugiri scot…” A. 1877. iese afarã în grãdinã ºi începe a plînge în inima sa. Ne întimpinã sub forma negativã într-o colindã munteneascã: „Sã dea-n mare Ca o floare. lApãs. dar exprimînd gradul cel mai de jos al aceleiaºi noþiuni. acide azotique du commerce. 49. Apãsare. adj. et subst. passé d ' a p ã s pris adverbialement: gravement. bãnãþean. Dicþionar ms. fãcîndu-se atnnci roº cum îi gotca. qui oppresse. Doamna Chiajna. Creangã. mouiller. p. oppression. venea vãduva rãposatului…” v. Dure”. Pressura”.. v. Sultãnica. saturer d'eau. trebuie sã înþelegi odatã…” v. lovit fiind în adîncul sufletului de apãsãtoarele cuvinte ale pãrintelui sãu…” v. „Cãlcînd cu pas sigur ºi apãsat. – vreau. Se întrebuinþeazã mai cu seamã despre mers ºi despre voce. p. Sinonim cu a p ã s ºi a p ã s a r e. APÃSÃTÙRÃ (pl. ªi dacã are unul sau mulþi apãsãtori?…” Ca adjectiv: I. 174): „Fiul craiului cel mai mic. -OARE. 110: „Vreau sã mergem – rãspunse apãsat d-na Moroiu. p. APÃSÃTÒR.. p. 1Apãsat. 1883. adv.. p. 147 2APÃSÀT. APÃ-TÀRE. s. qui accable. Ceva mai mult decît a s u p r i t o r.. bãnãþean. Alexandrescu. vb. –v. circa 1670 (Col. 1883. 1Apãs. apãsãturi). 3Apã. Harap-Alb (Conv. mouillé d'eau. Anul 1840: „Ce pasã bietei turme. circa 1670 (Col. apãtare). 424): „Apãsat. pression. Dicþionar ms. ºi mai ales cu o nuanþã materialã. foulage. fiindcã vreau. le part.. în veci nenorocitã. Compressio..

424): „Apãtos. Apãtat derivã nu din a p ã. 1883. v. „vomito” din „vomo-vomitus” etc.. Sinonim cu a p o s. c. vb. Aquosus”. 119 b: „cu mila ta cerceteadzâ pomântul... aqueux. Rom. APÃTOªÀT A APÃTOªÈZ (apãtoºat. Floca... Transilv. Între felurile de struguri din Prahova. negru apãtos”. -OASÃ. f. p. 132 a: „Tu ai dat fãntânâ apãtoasâ În pustie din pšatrâ vãrtoasâ…” Acelaºi. „La vin s l a b se zice apãtos” (I. „habito” din "habeo–habitus”. care corespunde unui prototip latin frecuentativ „aquato”. 72) observã: „Frumoasã ºi rarã expresiune. APÃTOªÀRE v. f. – Apãtoºez.. rendre aqueux. derivatã de la a p ã ºi însemnînd neudat. LXXVII: „De vršame -au lovit piatrã de cursãrã ape ºi pãrao undând apãtoºarâ…” „Pone×e porazi kamenš i potekoŸa vody. – Apos.182). Aquosa”. v. i pototzi n a v o d n i Ÿ a s i e…” unde la Silvestru. în Acad. Cu cioltarul nesudat. remplir d'ean. 148 . Derivã d-a dreptul din adjectivul a p ã t o s. p. Liturgiar. Sina). Cu calul n e a p ã t a t…” asupra cãriia d. 1673. Apãtos. pop. undo apãtos e în opoziþiune cu v î r t o s. 1684.. aquator. Apãtos. Dosofteiu. Molitve de ploe. „Apãtosã. aquatilis.D. neînmuiat”. 1651: „ºi pãraele s ã î m p l u r â d e a p e”. Dosofteiu. circa 1650 (ms. APÃTÒS. apãtoºare). Apãtat. p. întocmai ca „dato” din „do–datus”. format din „aquo” prin participiul „aquatus”.. plein d'eau. Apãtoºez. circa 1670 (Col. adj. acelaºi pasagiu: „ºi izvoarâle s e apãtoºarâ…” v. ps.. ci dintr-un verb a p ã t. vin a p ã t o s ºi a p ã t o º e z. neatins de apã. ms. Jipescu (Opincaru. 53) pune: „negru v î r t o s. 1680. aquate. ºi cu apãtoº nuâri vãzduhulŠ adãposteadzâ…” Dicþionar bãnãþean. Tr.APÃTÀT Sã iasã-n vad Ca un brad. La Arsenie din Bisericani. cari n-au a face d-a dreptul cu formele latine clasice: aquaticus. l.G. Teodorescu (Poez. Tot din a p ã t = aquato. care însã se aude mai rar.

Deja lãtineºte a q u a .t a r e . s. Sina). Legende. c. Transilv. În primul sens. 126) sau „la apa Iordanului unde sînt douã fîntîni” (Ibid. 92: „Muntili cu ierbuþa lui pufoasã. ºi apa curgea pe de o sutã de pãrþi. cuvîntul nu ºtim dacã se mai aude undeva cu acest sens.m o a r t ã. v. Jipescu. Simu. de mythol. în sensul al treilea. Ca sã-mi scriu o hîrtioarã…” Doinã de lîngã Nãsãud: „Pãrîuþ apã vioarã.v i o a r ã. în loc de a p ã .. c. limpede c a v i o a r a ºi rece ca gheaþa…” „Apa limpede se zice c a g h i o a r a. a p a . v. cu ale pãduri chipoase. Face-te-ai neagrã cernealã. 1887. întocmai ca din „tîrziu . II.f. Floca. Face-te-ai neagrã cernealã. În cel daco-român. popul. franþuzeºte „eau vive = = aqua quae semper fluit” (Du Cange.APÖVIE APÃ-VIE.. 2. c. te-n sufleþieºte…” III. dialectul istrian a pãstrat pînã astãzi: „apã-viie = fliessendes Wasser” (I. Prutule. Apele-vii. De aci a p ã . Doinã din Moldova: „Frunzã vende lozioarã. fãrã a ºti ce va sã zicã cuvîntul g h i o a r ã” (I. 330). apã-vie este totdauna în antitezã cu a p ã . Arghir.. Dintre români. p. t. Aqua). I.m o a r t ã = stehendes Wasser” (Sava Bãrcianu). Sã-mi cernesc eu portuþul Cã m-o urît drãguþul…” (Familia. din „viu” se face româneºte deminutivul „vior”. 244): „o fîntînâ de marmurã albã ca laptele. Legende. Stuhul tãu o peniºoarã. cu sensul secundar de apã foarte limpede. eau de source. p. Prin sufixul -or. „Apã-vie se zice în Banat la a p ã . fn sensul al doilea. Maidan). nu se mai întrebuinþeazã decît deminutivul a p ã . 3. carele însã nu învie pînã ce nu-l stropeºte cineva cu apã-vie. a p ã v i o a r ã . termenul obicinuit este a p ã .v i o a r ã. cu a p a c a g h i o a r a ºi cu airu lui sonbitor. v. Orlat). 149 . În loc de apã-vie s-a întrodus un derivat.tîrzior”. Liuba. Maiorescu). deºi s-a conservat pe alocuri expresiunea opusã: „a p ã . p.m o a r t ã uneºte ºi-ncheagã la un loc pãrþile cele trunchiate ale unui mort tãiat în bucãþi. deºi n-are a face întru nemic cu floanea „vioarei”. astfel cã dobîndirea lor este însoþitã de cele mai mari greutãþi sau primejdii. In basmuri. p. „limpede c a v i o a r a” (R. 224) Basmul Ciobãnaºul cel isteþ (Ispirescu. Printr-o confuziune datoritã identitãþii fonetice.: eau de jouvence.v i v a însemna apã de izvor.v i o a r ã a început a se zice mai în urmã „apã c a v i o a r a”. eau forte. Ambele aceste ape mitologice se gãsesc între „munþii ce se bat în capete” (Ispirescu.t a r e” (S. Opincaru. literalmente „aqua vivula”. 1. p.

APE APE, s.f. pl.; t. d'industr.: moine, reflets ondulés que présente une étoffe moirée ou un objet métalique. Lexicon Budan: „cu ape, se zice despre niscari materii sau þeseturi, undulatus, gewässert”. Cuvîntul nu este la noi un germanism modern, ci e foarte poporan ºi ne întimpinã deja în vechile texturi. Inventariul Cotrocenilor, 1681 (ms. Arh. Stat.), f. 41: „sfitã de tabin ghšulghšuli cu ape…”, ºi mai jos, f. 42: „stiharŠ de tabin ghšulghšuli cu ape…” Pe lîngã stofe „cu ape” erau stofe „cu solzi”, tot acolo, f. 41: „saraser galben de Veneþia cu solzi” ºi „saraser albu de Veneþia cu solzi”. A. Odobescu, Doamna Chiajna, p. 73, descriind o sabie din secolul XVI: „o palã de taban cu apele negre pe tãiº ºi cu mîner de petre scumpe…” Reduplicat: ape-ape, se întrebuinþeazã cu multã eleganþã despre undele pãrului. De la Vrancea, Sultãnica, p. 108: „În faþa unei oglinzi mari, cu pervazuri poleite, d-na Moroiu îºi peaptãnã pãrul negru, azvîrlit pe spate, care undeazã, fãcînd ape-ape la lumina a douã feºnice cu trei ramuri…” v. 1Apã. – Alesãturi. – Rîuri. – Undã. APELE-VII, n. pr. loc. f. plur.; village dans la Petite-Valachie. Nnmele unui sat în Romanaþi (Frunzescu). A. Odobescu, Anticuitãþi în judeþul Romanaþi (Anal. Acad. Rom., 1877, t. X, sect. 2, p. 189 sqq.): „Graþie învãþãtorilor din satele apusane ale aceluiaºi þinut, situate cam pe rãzorul judeþului Dolj., ºi anume a celor din Zãnoaga, din comunele foarte alãturate, Cacaleþii ºi Radomirul, iarã mergînd tot mai în jos: din Dioºti, din Marotin, din ambii Amãrãºti ºi din Ghizdãveºti, în fine din Apele-Vii, aflãm în împrejmuirile rãslãþate ale acestei ultime localitãþi, cu nume aºa de caracteristic, o grupã de poziþiuni, însemnate prin taberele lor de mãguri, prin urmele lor de cetãþi, pe unde plugarul gãseºte pe tot minutul vase de lut, cãrãmizi, olane de apã, arme de metal ºi chiar monete din diferite epoce. Ce este acest ºir de ruine antice în jurul comunei Apele-Vii…?” Veche staþiune romanã, satul romanaþean Apele-Vii = a q u a e - v i v a e reprezintã prin numele sãu antiteza unei vestite staþiuni de la capãtul opus al lumei latine: A q u a e - m o r t u a e, astãzi orãºelul „Aigues-mortes” în Franþa. În Italia douã oraºe din fostul regat neapolitan se cheamã A c q u a v i v a, de unde ºi o ilustrã familie ducalã. v. Antina. – Apã-vie. APELPISÈSC (apelpisit,, apelpisire), vb.; désespérer. Grecul ¢pelpƒzw sau ¢pelp…zomai. Deºi substantivul a p e l p i s i e (=¢pelpisƒa) ne întimpinã deja la Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 164): „a p e l p i s i a de multe ori mari vrednicii lucriazã…”, totuºi cuvîntul nu s-a întrodus în grai decît în epoca fanarioþilor. Circuleazã mai cu seamã adjectivul participial a p e l p i s i t „désespéré, extraordinaire, fameux, comme l'on en trouve peu” (Pontbriant). Alexandri, Hagi-Petcu, act. II, sc. 6: „De-i face un pas mai mult, trag clopoþelul sã vie slugile, ºi te leg butuc ca pe-un a p e l p i s i t…” v. lGrec. 150

APIPÃIÈSC APELPISÌE v. Apelpisesc. APELPISÌT A APESTÈSC APESTÌRE APESTÌT

A

v. Pestesc.

APȪ (MOª.), n. pr. pers. m.; personnage légendaire: un vieux satyre, personnification d'un vieilllard très adonné aux femmes. Termen foarte poporan în Ilfov. Derivã din a p ã s „peser, oppresser, presser”, astfel cã sensul fundamental ar fi acela de „incubus”, „™fi£lthj”. ªi-n vechea francezã incubul se numea a p p e s a r t, italieneºte p e s a r v o l o, spanioleºte p e s a d i l l a (Du Cange, v. Apesator). Între Snoavele lui Ispirescu, una este întitulatã Moº-Apeº: „— ªi cu norocire! Trai bun ºi viaþã lungã sã vã dea Dumnezeu. Cu aceste vorbe de heretisire întîmpinã pe Moº-Apeº un prieten vechi al sãu. — Sã dea Dumnezeu la toatã lumea, ºi mie pãcãtosului, rãspunse moºul. — Mi-a pãrut bine cînd am auzit cã iar te-ai însurat, Moº-Apeº. ªtiu cît este de rãu sã fie cineva singur în casã, îi mai zise prietenul. — Am fost nevoit, moºul tatei, sã mai iau încã o datã jugul, rãspunse Apeº; femeia este trebuincioasã la casa omului. — De asta aºa este, deºi însurãtoarea are multe amaruri ºi multe gãluºti de înghiþit. Darã de una nu mã domirese eu. — De care? — Iacã, cum d-ta, om cu destulã doxã la cap, trecut ºi prin. ciur ºi prin dîrmon, lovit cu capul ºi de pragul de sus ºi de cel de jos, ºi la vîrsta dumitale, cum d-ta, zic, te-ai lãsat sã te muºte ºearpele de inimã ºi sã faci greºeala d-a lua de muiere o fatã mare? — Ce era sã fac, moºicule? cã n-am gãsit alta mai micã…” v. 1,2Apãs. APIPÃIÈSC (apipãit, apipãire), vb.; toucher, palper, tâter. Puþin diferã prin sens de simplul p i p ã i e s c, din care e format prþin prepoziþionalul a (= ad). Ne întîmpinã des la Cantemir, Ist. ierogdif. (ms. în Acad. Rom.), bunãoarã: p. 75: „Darã miºeliia lumii aceºtiia atîta cu vrémea lucrurile strãmutã, cît célia ce unii odatã cu mînule le apipãia, cu pioarele le cãlca ºi cu ochii le videa…” p. 243: „Cine iaste îndrãzneþul ºi obraznicul acesta, carile pieptul biruinþii a apipãi ºi þiþiºoarele fiicãi méle de gurgue a suge nu s-au temut?…” p. 288: „célea ce nu aud, zic cã li-au vãzut, ºi célea ce n-au vãzut, zic cã li-au apipãit…” La mitropolitul Dosofteiu, Paremiar,1683, forma achipãesc,: f.16 b, Genes.11–12:
„…šaste fratele mieu flocosŠ, šarã eu sântŠ nšatedŠ, eândaš sã nu mâ ehipãšascâ pãrintele…” „…est frater meus vir pilosus, ego autem vir laevis; ne forte a t t r e c t e t 151 me pater…”

APIPÃIÈSC unde în Biblia din 1688: „cândai sã nu mã p i p ã e tatul mieu…” v. Pispãiesc. – Aput.
l,2,3APLÈC

(aplecat, aplecare), vb.; 1. plier, incliner, pencher; 2. allaiter; 3. a s e apleca = avoir des nausées. Cuvîntul derivînd d-a dreptul din latinul a p p l i c o (= ad-plico), sensul fundamental este: I. a p l e c „pencher”.

Sinonim cu î n c o v o i, dar cu o nuanþã mai puþin violentã. Basmul Fãt-Frumos cel rãtãcit (Ispirescu, Legende, p. 167): „sã fi vãzut cum a venit acel Fãt-Frumos strein, cu pãrul de aur; ce mîndru era, cînd s-a aplecat în dreapta ºi în stînga la toþi cei din bisericã…” Colinda Plugul: „Grîuleþul lui de varã De departe cã-nverzea, Iar d-aproape-ngãlbenea, Faþã de copt îºi fãcea; El de pe cal s-apleca, Douã-trei fire smulgea…”
(G.D.T., Poez. pop., 142)

Balada Chira: „Chirã, Chiralinã, Surioarã bunã, Apleacã-þi capul Sã-mpuºc Arapul…”
(Ibid., 651)

Balada Martin cel mititel: „Cînd sufletul slobozea, Lemnele se dãrîma; Cînd sufletul îºi trãgea, Lemnele se apleca…”
(Vilpian, Text, p. 77)

Doinã din Moldova: „Astã noapte pe rãcoare Cînta o privighitoare, ª-aºa-mi cîntã de frumos De-mi,apleacã creanga-n jos…”
(Conv. lit., 1885, p. 456)

Vlahuþã, Nuvele, p. 109: „Giustino s-apleacã de ºale, ºi-ncetinel îºi pune muzica 152 jos. Alãturea, tãcuþi, s-aºeazã amîndoi pe caldarîm…”

APLÈC De la Vrancea, Sultãnica, p. 83: „ºi-i îndoi grumajii, ºi-l supuse, ºi-l aplecã la pãmînt…” II. a p l e c „allaiter”. În unele texturi se adauge anume „la sîn”, ceea ce înlãturã orice îndoialã asupra filiaþiunii cuvîntului din a d - p l i c o : „a p p l i q u e r au sein”. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 145): „Noi i-am hrãnit ºi i-am crescut, în braþã i-am purtat ºi la s î n i-am aplecat…” I. Vãcãrescu, p. 269: „Patria, ce pre fiii sãi L a s î n apleacã, buni ºi rãi…” Pravila Moldov., 1646, f. 53, dupã ce vorbeºte despre pedeapsa pãrinþilor cari îºi înãbuºesc pruncii din nesocotinþã, adauge: „aasta sã înþelége ºi spre mamce, carele apleacâ prunci mici…” Noul Testament din 1648, Luc. XXIII, 29:
„…ferice de céle stérpe ºi zgãurele célé ce n-au nãscut, ºi þãþele carele n-au aplecat…” „…beatae steriles, et ventres qui non genuerunt, et ubera quae non l a c t a v e r u n t…”

Biblia din 1688, Genes. XXI, 7:
„…cine va povesti luš Avraam cã apleacã pruncul Sarra…?” „…quis annunciabit Abraham, quia l a c t a t puerum Sarra…?”

Cantemir,. Divanul, 1698, f. 18 b: „eu pre toþi ca pre niºte fii îi þiiu, ca pre niºte prunci îi aplec, ºi ca pre niºte cuconi îi grijescŠ…” Colindã din Dobrogea: „Bãtînd vîntu-l legãna; Cãzînd ploaia, îl scãlda; Zînele mi-l apleca…”
(Burada, Cãlãt., p. 50)

Despre vite, cu construcþiunea cea organicã „applicare ad”: „Mãi Vlad, prinde oaia cea ruscã ºi apleacã mielul l a dînsa!” (V. Gãtuleseu, Tecuci, c. Umbrãreºti). Sinonimul a l ã p t e z este la români un neologism, care nu ne întimpinã nicãiri în vechile texturi ºi-n graiul de la þarã. III.A s e apleca cuiva „avoir mal au coeur. Se întrebuinþeazã impersonal: mi s e apleacã, þi s-a aplecat, i s e va apleca. Vlahuþã, Nuvele, p. 75: „Îl durea capul. Poate cã i se aplecase. Il frecarã cu oþet pe mîni ºi pe vinele gîtului, ºi-i legarã la frunte felii de cartofi…” 153

APLÈC Poporul crede cã indigestiunea produce î n c r e þ i r e a vinelor, mai ales la mîni ºi la gît; de aci urmeazã frecarea lor pentru ca sã se î n d r e p t e z e. Astfel „mi s e apleacã” însemneazã: mi se zgîrcesc, mi se încovoaie vinele; de unde apoi însuºi numele poporan al acestei boale: a p l e c a t e, subînþelegîndu-se „vine”. v. Aplecare. – Aplecat. – Aplecate. APLECÀRE(plur. aplecãri), s.f.; l'infinitif d ' a p l e c pris comme substantif: 1. action de plier; 2. penchant, disposition. Cuvîntul funcþioneazã mai ales cu sensul al doilea, pe cînd pentru cel dentîi se întrebuinþeazã mai mult simplul p l e c a r e. I. Vãcãrescu, p. 43: „Iubirea are graduri: Iubiþi din aplecarea Simþirei de întîi Pre Domnul ce ne tine…” A. Odobescu, Mihnea-vodã, p. 36: „Vremea d-acum însã cerea ca s-ascunzã asprele aplecãri ale inimii sale…” Cu acelaºi sens se poate zice a p l e c ã c i u n e. Þichindeal, 1814, p. 117: „întru aceasta se vãd prea-înþelepte osebiri ale neamului omenesc, cã sînt oameni de chiline chiemãri, spornici ºi au de tot feliul de a p l e c ã c i u n i…” Tot acolo, p. 323, cu sensul de p l e c ã c i u n e: „se apropie cu mare a p l e c ã c i u n e ºi cu dulce cãutãturã a ochilor…” v. Aplec. -Ã; le part. passé d ' a p l e c pris comme adjectif: 1. allaité; 2. penché. I. Pasagiul din ps. CXXX: „sicut a b l a c t a t u s super matrem suam”, la Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), se traduce în douã feluri: „ca un aplecatŠ la maicã-sa” ºi „ca un þ ã r c a t Š la maicã-sa”. II. Boacet din Banat (Cuv. d. bãtr. II, 712): „Cã-i vedea o salcã Mare ºi înaltã, Salcã aplecatã ªi cu frunza latã…” Þichindeal, 1814, p. 251: „slugã prea aplecatã ºi u m i l i t ã, carele, cind venim la vreo nevoie, nu va nici sã se clãteascã din loc…” v. Aplec. – Aplecate. APLECÀTE, s.f. plur.; t. de méd. popul.: soulévement de coeur, indigestion, nausées (Cihac). Din expresiunea întreagã: „vine a p l e c a t e” de la verbul „mi se 154 a p l e a c ã vinele”, a rãmas ca nume poporan al boalei numai calificativul aplecate,
1,2APLECÀT,

APLECÀTE întrebuinþat apoi mai totdauna articulat: aplecatele. Se zice ºi plecate sau plecatele. Termen foarte rãspîndit în toate provinciile daco-române. „Un om cînd mãnîncã mult ºi-i vine rãu, se zice aplecatele…” (I. Negrescu, Dobrogea, c. Parachioi). „Mîncînd omul peste mãsurã, încãrcînd stomahul ºi apucîndu-l frigurile, se zice cã: l-au a p u c a t plecatele…” (C. Decusarã, Tecuci, c. Þigãneºti). „Frigurile vin din aplecate ºi din ostenealã” (ªerban Ioniþã, Brãila, c. Slujitori-Alboteºti). Descîntec de aplecate, dupã un manuscript din 1809 (G.D.T., Poez. pop., 362): „Voi p l e c ã c i o a s e, Mîncãcioase, Sã vã luaþi Sã vã duceþi La fata lui Rai-împãrat” etc. Într-un alt descîntec de aplecate: „Voi p l e c ã c i o a s e, Mîncãcioase, Sã vã luaþi Sã vã duceþi La fata lui Roºu-împãrat…”
(Lumina peutru toþi, 1886, p. 579)

„Baba Stanca, cînd descîntã pe un bolnav de aplecate, îl trage ne-ntrerupt la mîini ºi zice: Aplecate din apã, Din ceapã, Din mãmãligã, Din vin, Din rachiu, Aplecate din 99 de legumi, Voi urîcioaselor, Voi bãloaselor, Sã sãriþi, Sã rãsãriþi Din bãierele inimei, Sã vã duceþi la fete de împãrat, Cã v-adastã cu fãclii aprinse, Cu mesele puse, Cu linguri de furat, Cu pîini de cumpãrat; Ele vã ºtie a cinsti,

155

APLECÀTE Ele vã ºtie a scoti: NN. nu vã ºtie a cinsti, Nu vã ºtie a scoti, Ci vã ºtie a lepãda. Sã rãmîie NN. curat, Ca steaua din cer luminat ªi ca roua din cîmp…”
(F. Popescu, Romanaþi, c. Rusãneºtii-de-Jos)

În popor se aude cu acelaºi sens ºi a p l e c ã t u r ã. Descîntec „de apucãturã ºi întîlniturã„: „De 90 ºi 9 apucãturi, De 90 ºi 9 întîlnituri, De 90ºi 9 a p l e c ã t u r i, De 90 ºi 9 deocheturi…”
(G.D.T., Poez. pop., 365)

Ca sinonim: c i u m e r n i þ ã. Lexicon Budan: „Plecate, c i u m e r n i þ ã sau o boalã din ciumernitã, morbus e nausea contractus”. v. 3Aplec. – Aplecat. – Ciumerniþã. – Greaþã. – -urã. APLECÃCIÙNE. – v. Aplecare.
1APLECÃTOARE.

– v. Aplecãtor.

aplecãtori), s.f.: t. de bergerie: „brebis qui allaite, brebis privée de son agneau” (Gihac). Se aude ºi plecãtoare. Lexicon Budan: „Aplecãtoare = lactans ovis; plecãtoare = ovis lactans agnello destituta”. Arsenie din Bisericani, circa 1650 (ms. în Acad. Rom.), ps. LXXVII:
„…ºi-l luo pr-insŠ de la turma cea de oi, ºi de la aptecâtors îl luo pr-insŠ…” „…et assumpsit eum de gregibus ovium, de post f o e t a n t e s accepit eum…”

2APLECÃTOARE (plur.

unde la Silvestru,1651: „ºi de la aplecãtoare aduse-l pre elŠ”; la Dosofteiu, 1680: „de dupã f ã t ã t o a r e luatu-l-au pre însul”; la Coresi' 1577: „de la m u l g ã t o a r e luo elŠ”; în contextul slavic: donlnþî”. „Oile cu miei se zic aplecãtori” (D. Andriescu, Iaºi, c. Hermeziu; I. Teofãnescu, Neamþ, c. Gîrcina). „Oile cu lapte, cînd le taie mieii, se cheamã aplecãtori…” (G. Nicolau, Neamþ, c. Crãcãoanii). „Oile suite în munte se despart în trei c i o p o a r ã, adecã: unul cuprinde m i e i, pe cari îi înþarcã o datã cu suirea în munte; al doilea, m i o a r e l e, între cari 156 se cuprind tot felul de oi sterpe, berbecii ºi mieii din anul trecut; al treilea ciopor

APLOTÌTÃ cuprinde oile cu lapte, numite plecãtori, cari numai acestea vin la stînã de le mulg ciobanii de trei ori pe zi…” (G. Þuþuianu, Muscel, e. Valea-Mare). v. 2A p lec. APLECÃTÒR, -OARE. adj. et subst.; qui penche, qui allaite. Cu primul sens se întrebuinþeazã rar; cu sensul al doilea figureazã numai la feminin. Dosofteiu, Paremiar,1683, f. 33 b, Exod. II, 7:
„…vrša-veš sã-þŠ chemŠ o femšae aplecãtoare din evreš, ºi-þ va a p l e c a cuconulŠ?…” „…vis ut vocem tibi mulierem q u a e n u t r i a t ex Hebraeis, et l a c t a b i t tibi infantem?…”

v. Aplec. – 2Aplecãtoare. APLECÃTÙRà (pl. aplecãturi), s.f.;1. courbure; 2. allaitement; 3. nausées. In primele douã sensuri, e sinonim eu a p l e c a r e, dar cu o nuanþã de micºurare; în sensul al treilea, e sinonim cu a p l e c a t e. Dicþionar ms. bãnãþean, circa 1670 (Col. l. Tr., 1883, p. 424): „Aplecãturã. Lactatio”. v. Aplecare. – Aplecate. – -urã. APLECÙª (pl. aplecuºuri), s.n.; pente. Cuvînt format din a p l e c prin sufixul - u º, ca în „urcuº”, „lunecuº” etc. ºi din care derivã apoi verbul a p l e c u º e z. v. Aplecuºat. APLECUªÀT, -Ã; le part. passé d ' a p l e c u º e z: voûté, courbé, affaissé. Þichindeal, 1814, p. 9: „au umblat tot aplecuºat sau g î r b o v”. v. 1A p lec. APLECUªÈZ. – v. Aplecuºat. APLÒS, adv.; simplement, naïvement. Grecul ¡plîj. A circulat în graiul orãºenesc din epoca fanarioticã; astãzi nu se mai aude. Cantemir, Ist. ieroglif. (ms., în Acad. Rom., p. 66): „aplos a grãi de la maice ºi de la mamce ne deprindem…” Ibid., p. 76: „Jigania aceasta, dobitoc cu patru pioare nu iaste; pasire zburãtoare nu iaste; cãmilã nu iaste; struþ aplos nu iaste; de aer nu iaste; de apã nu iaste…” La Dionisie Eclesiarcul, Cron. (Papiu, Monum. II, p. 161), ne întimpinã ºi substantivul a p l o t i t ã = ¡plÒhj „simplicité”: „mã cuceresc celor ce vor ceti acest hronograf, sã fie priimite céle ce sînt istorisite dupã a p l o t i t a mea…” v. 1Grec. APLOTÌTÃ. – v. Aplos. 157

APOASA APOASA, s.f. art.; océan, mer, vaste étendue d’eau. Dosofteiu, Acatist, 1673, f. 22: „apoasa o trecu-n vad ca pre uscat ºi de eghipteasca nevoae scãpândŠ…” v. Apos. APÒI, adv.; puis, ensuite, aprés, postérieurement. Adverb de urmare, mai ales în timp, uneori ºi-n spaþiu, sinonim cu locuþiunile adverbiale: d u p ã a c e e a, m a i d e p a r t e, m a i î n c o l o, p e u r m ã. Numai prin prepoziþionalul a- (= a d ) apoi se deosebeºte de formele romanice derivate din latinul p o s t : ital. poi, span. pues, portug. poz, provenþ. pois, franc. puis, reto-rom. engadinez pöia (Carisch) etc. ªi-n unele dialecte italiane totuºi p o i îºi prepune pe a, de ex. în cel sicilian se aude a p p o i (Traina), în cel milanez a p ó s, în cel brescian a p ö s, în cel cremasc apùs (Biondelli) etc., astfel cã se poate admite un prototip latin rustic a d - p o s t. La români forma simplã p o i persistã numai în compusul p o i -mîni „après-demain”. Pentru a-ºi da seamã de diferitele accepþiuni ale acestui adverb, el trebui studiat din trei puncturi de vedere:1. cînd se întrebuinþeazã fãrã vreo prepoziþiune; 2. întrînd într-o locuþiune adverbialã compusã; 3. unindu-se cu prepoziþiunea d e pentru a funcþiona ca adjectiv. I. Apoi f ã r ã p r e p o z i þ i u n e. a) În corelaþiunea: î n t î i –apoi… Apoi este în antitezã cu î n t î i „d'abord, premièrement”. Locuþiune proverbialã: „Î n t î i sã se gîndeascã ªi apoi sã o croiaseã…”
(Pann, II, 144)

Moxa, 1620, p. 350: „cela ce ocãriša î n t ã š u pre Dumnezeu, apoi fugiša ca unŠ epure sã scape…” Coresi, Omiliar, 1580, quatern. IV, p. 1: „firea vremilor tréce frunza ºi florile: î n t ã i se aratâ frumoase, m a i apoi pierŠ…” Mai adesea însã î n t î i este numai subînþeles. Locuþiune proverbialã: „Cîntã, º-apoi ce-o da teiu ºi bradu!” (Jipescu, Opinc., p. 91) = „et puis vogue la galère!” Balada Soarele ºi luna: „ªi prin rai încã-l purta, Doarã cã l-ar încînta, Apoi Domnul Dumnezeu Cuvînta cu graiul sãu…” Vasilie Lupul, 1639 (A.I.R. I, p. 94): „au fost mãrgãndu apa Cracãului pre lãngã satul mãnãstirii ce sã chiamã satul Troiþa ºi š-au fost matca cea bãtrãnã pre acolo, 158 šarã apoi s-au mutat Cracãul de º-au fãcut loc pre lãngã Cãlimani…”

APÒI Miron Costin, Letop. I, p. 241, vorbind despre cei doi boieri ucigaºi ai lui Gaspar-vodã: „Plãtit-au apoi cu capetele sale aceastã faptã, ºi ªeptelici ºi Goia…” Este interesantã construcþiunea sintacticã poporanã „cînd a fost apoi”, în loc de simplul apoi. Popa Dumitru, 1625 (Arh. Stat., Doc. rom. I, nr. 162): „š-am fost vãndut mai de înainte vréme loc deîn Bucureºti de 12 prãvãlii deîn uliþa turcilor de la rãscruce, iar c ã n d a u f o s t apoi, el š-au luat Dima croitoršul 1 loc de prãvãlie diîn cele 12 locure…” În fine, „p a s ã apoi d e ” este o locuþiune interjecþionalã: „pas moyen!”, „le moyen de…?” A. Pann, Prov. II, 112: „De vom lua ºi neveste, P a s-apoi de mai trãieºte Or în lume pribegeºte!…” b) În construcþiunea: apoi – apoi… Reduplicat sau repetat mai de multe ori, apoi exprimã o gradaþiune, care în limba poeticã este cîteodatã de o mare eleganþã. Balada Mãnãstirea Argeº: „Domnul se mira, ª-apoi îi mustra, ª-apoi se-ncrunta ªi-i ameninþa…” Balada Toma Alimoº: „Apoi, dragã, sã-mi nechezi, Apoi sã te depãrtezi ªi sã mergi la cîmp, la noi, Unde-am nãscut amîndoi…” Doinã din Ardeal: „ª-apoi lin, dorule, lin, Cã puica-i pe loc strãin; ª-apoi rar, dorule, rar, Cã puica-i pe loc amar…”
(J.B., 127)

De o nespusã frumseþe plasticã este mai cu seamã gradaþiunea în balada Novac ºi corbul: „Corbul vesel cronconea, Inelu-n plisc îl punea, Aripele-ºi întindea, ªi pe cer el se zãrea

159

APÒI Î n t î i ca un porumbaº, A poi ca un.lãstunaº, A poi ca un bondãraº, ªi-n zare dãc-agiungea, El din zare se ºtergea…” ªi tot aºa la Costachi Stamati, Muza I, p. 79: „Se urca mereu în sus, Pîr cînd s-au vãzut pe ceriu: Î n t î i ca niºte porumbi, Apoi ca niºte lãstuni, Apoi ca niºte þinþari, ªi apoi încet-încet În nouri s-au mistuit…” II. A p o i c u p r e p o z i þ i u n e. a) Comparativul m a i apoi. Ca ºi opusul î n t î i, apoi îºi prepune adesea pe m a i, ºi atunci nu mai însemneazã „puis” ci „plus tard”. Mitropolitul Varlam, 1646 (A.I.R. III, p. 226): „au zis Safta înaintea mãrii-sale cã au dat-o (acea parte den sat den Zahareºti) Dumitraºco ªepteli la boala lui unii cucoane mai mici -au fãcut m a i apoi cu dãnsa, šarã Zlata, fata lui cea cu fãméša cea dentãi, care šaste dupã ªtefan Murguleþ, sã n-aibã treabã…” „M a i apoi”se asociazã într-un mod proverbial cu „j o i” pentru a arãta o duratã de timp foarte scurtã sau o mare nestatornicie. Zicãtoare: „Uitã de joi Pînã m a i apoi” sinonim cu: „Uitã de la mînã pîn'la gurã” (G.D. Teodorescu, Prov., p. 88). Alta: „κi pãzeºte taina de joi pînã m a i apoi, tocmai ca o muiere” (Conv. lit., 1874, p. 75). Balada Gheorghelaº: „Sã trãiesc ºi eu din joi, Sã trãiesc pîn' m a i apoi, Cã decît sã haiducesc Mai bine negustoresc…”
(G.D.T., Poez. pop., 595)

Pluguºorul, dupã cum se cîntã în Dobrogea: 160 „Apoi grîu cã i-a turnat ªi îndat-a mãcinat

APÒI De cu joi Pîn' m a i apoi…”
(Burada, Cãlãt., p. 35)

Alexandri, Florin ºi Florica, sc. II: „Da de cînd te-ai diprins, mãi badeo? De gioi pîn' m a i apoi?…” Dar de ce oare punctul de plecare este anume j o i, ºi nu o altã zi? Rima nu pare a fi singurul motiv. Vechii romani ziceau: „a J o v e principium” (Virg., Aen. III, 60). La noi „dies Jovis” începe atît posturile, precum ºi cununiile. „Poporul crede cã e bine sã serbezi nouã j o i dupã Paºti, cã vei fi ferit de gheaþã sau peatrã ca sã nu strice bucatele” (Preut G. Talpalar, Tîrgu-Frumos). „O nuntã þãrãneascã pe aici þine chiolhanu de j o i ºi pînã j o i: opt zile…” (D. Pavelescu, Ialomiþa, c. Chioara). v. Joi. b) d-apoi – apoi d e… Apoi îºi asociazã pe d e, fie înainte: d-apoi, fie în urmã: apoi d e, rostit mai adesea: apoi d ã. În primul caz, este ceva mai puþin restrictiv decît „d a r apoi”; în cazul al doilea, exprimã o noþiune de fatalitate: „n-am ce face!”, „fie cum o fi!” „qu'y faire!” (Pontbriant). a) d-apoi: Doinã din Ardeal: „Turturea de-i turturea ªi tot face-ºi voie rea; D-apoi eu cum sã nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag!…”
(J.B., 214)

Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act II, sc. I: „ªi ce mulþãmire am tras din toate aceste pitreceri ale Iaºului? Nimic! D-apoi creditorii care-mi stau de strajã la uºã, cum se face ziuã, dã! parcã eu le-am zis sã-mi facã credit…D-apoi Iþic zaraful, cãrui sînt dator douã sute de galbini…” Deosebirea între „d-apoi” ºi „d a r apoi” se vede foarte bine în ªoldan Viteazul: „D-apoi iar la sãrbãtoare, La Paºti, la Florii, La clacã, la ºãzãtoare, La cules de vii, Cînd deodatã-ncepea hora Sã ne fi vãzut…” „D a r apoi vorba ceea: ci cã nu-i în toate zilele Paºtele!…” În construcþiunea inversã „apoi d a r”, la Costachi Negruzzi, Cum am învãþat româneºte: „— Iartã-mã, pãrinte, eu nu pot ceti româneºte. — Cum! apoi d a r ce înveþi tu?…” 161

APÒI Românul d-apoi, care s-ar putea scrie ºi dapoi, cãci aºa se aude totdauna în grai, corespunde pe deplin prin compoziþiune italianului d a p p o i ºi reto-romanului d a v o = lat. d e - a d - p o s t . b) apoi d ã : Alexandri, Rusaliile, sc. 12: „Rãzvrãtescu: Cum aþi pitrecut pîn' în ziua de astãzi? Bine, ori rãu? Veveriþã: Apoi d ã, cucoane; cum o dat tîrgu ºi norocu…” Acelaºi, Florin ºi Florica, sc. 3: „Florin: Da cum m-ai socotit? Colivescu: Apoi d ã; ce sã-þi spun? Cînd te-am vãzut torcînd, am chitit în gîndu meu cã-i pãcat de un voinic ca tine sã fie de rîsu fetelor…” I. Creangã, Capra cu trei iezi (Conv. lit., 1875, p. 340): „— Mai bucuros eram cînd m-ai fi chiemat la nuntã. — Te cred, cumãtre; d-apoi d ã, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel de sus… — Doamne, cumãtre, doamne! zise capra suspinînd. De ce þi-e mai drag în lume, tocmai de aceea n-ai parte! — Apoi d ã, cumãtrã, cînd ar ºti omul ce ar pãþi, dinainte s-ar pãzi. Nu-þi face ºi d-ta atîta inimã rea, cã odatã avem sã mergem cu toþii acolo. — Asa este, cumãtre, nu-i vorbã. Dar sãrmanii gãgãlici, de cruzi s-au mai dus! — Apoi d ã, cumãtrã, se vede cã ºi lui Dumnezeu îi plac tot puiºori…” De fatalistul „apoi d ã” se deosebeºte „apoi n a”, care însemneazã o mirare ironicã. I. Creangã, Moº Nichifor Coþcariul (Conv. lit., 1877, p. 379): „— Nu mai vine lupul, moº Nichifor? — Apoi•n a; eºti de tot poznaºã ºi d-ta…” c) În construcþiunile: c ã apoi…; d e n u, apoi… Dupã „c ã”, apoi exprimã mai totdauna a meninþare. Zilot, Cron., p. 106: „C-apoi îºi face Singur peire, Nu-i lecuire!…” A. Pann, Prov. III, 115: „Dar ia taci, dragã nevastã, sã nu îþi iasã cuvînt, C-apoi ait! din lumea astã, cum vei spune, pierdut sînt…” Mateiu Basarab,1649 (A.I.R. I, p.107): „tot omul sã se fereascã, mai mult adoara jalbã sã nu maš vie, c ã apoi cu capul veþ plãti…” De asemenea în construcþiunea: d e n u, apoi… Moxa, 1620, p. 401: „d e n u -m veþi ajuta acmu, apoi voi vã veti cãi…” Balada M-rea Argeº: 162 „Iar d e n u, apoi V-oi zidi pe voi,

APÒI V-oi zidi de vii Chiar în temelii…” d) Aglutinat: î n -apoi – d e -apoi – d e - î n -apoi… Compusul î n -apoi a devenit un cuvînt deosebit: î n a p o i sau n a p o i, în opoziþiune cu compusul î n a i n t e sau n a i n t e. Proverb: „La plãcinte Î n a i n t e, ªi la rãzboi Î n a p o i.”
(Conv. lit., 1877, p. 174)

Ion din Sim-Pietru, Alexandria,1620 (ms., în Acad. Rom., p.14): „de acolo întorse Alexandru n a p o i ºi merse 7 zile…” Din cauza deplinei aglutinãri, în texturile cu rotacism î n a p o i trece în î n r a p o i. Psaltire ªcheianã, circa 1550 (ms. în Acad. Rom.), ps. IX: „cãndu toarnã-se dracul mieu î n r a p o i…” Codicele Voroneþian, din aceeaºi epocã (ms., ibid., f. 953): „înputare dereptu înputare î n r a p o i…” Din î n a p o i se formase în graiul vechi adverbul î n a p o i º i, cu sufixul ca în „cruciº” „curmeziº” „pieziº” etc., de unde mai departe, prin analogie cu „aiurea” „pururea”, „nicãirea”, forma î n a p o i º u r e a. Dosofteiu, Paremiar, 1683, f. 37 b (Genes. IX, 23), în alãturare cu Biblia din 1688:
„…ºi purasãrã î n a p o i º u r š a cu faþa…” „…sã dusãrã cu d o s u l înainte…”

unde în contextul grec: Ñpisqoflnîj. De asemenea, în vechiul grai apoi ºi-a perdut individualitatea în substantivii plurali aglutinaþi: d e a p o i u r i, d e a p o a i e, d e n a p o i u r i. Dosofteiu, Paremiar, f. 16 a (Esai, XLVIII, 20):
„…daþŠ všaste pânâ la d e a p o š u r i l e pãmântului…” „…¢nagge…late tÁj gÁj…” wj ™sc£tou

unde în Biblia din 1688: „vestiþi pãnã la m a r g i n e a pãmântului…” Versetul: „¢n£gwn nef•laj ™x ™ s c £ t o u tÁj gÁj” (ps. GXXXIV, 7), la Arsenie din Bisericani (ms. în Acad. Rom.), se traduce în douã chipuri: „scoate nuori din d e a p o i l e lumiei; scoate nuori de la m a r g i n i l e lumiei…”, unde la Coresi, 1577: „de la f r ã º i t u l Š pãmântului”. Dosofteiu, 1680, ps. CXXXVIII:
„…ºi sã mã sãlãºluescŠ în d e n a p o š u r i l e mãrii…” „…ka„kataskhnèsw e„j t¦ œscata 163 tÁj qal£sshj…”

APÒI III.Adjectivul: d e a p o i. Ca adjectiv, d e apoi sau c e l d e apoi, în loc de comparativ ºi de superlativ are pe: c e l m a i d e apoi. Cugetãri în oara morþii, circa 1550 (Cuv. d. bãtr. II,.449): „sãrutaþi-mâ sãrutare d e apoi, cã cu voi de acmu nu vošu mai înbla…” Noul Testament din 1648, Apoc. XXII, 13:
„Eu sãnt alfa ºi omega, fnceputul ºi sãvãrºitul, cel dintãšu ºi c e l d e apoi…” „'Egè e„mi tÕ A kaˆ tÕ W prétoj ka„ › s c a t o j, ¹ ¢rcº ka„tÕ tloj…”

Ioan Crisostom, sec. XVII (Cod. ms. miscel. al Bis. Sf. Nicolae din Braºov, p. 530): „Cãtrâ cel ce aºa grãšaºte, noi sã ne mirâmŠ de nebuniša lui c é š a m a i d e apoi…” Este remarcabil femininul c e a m a i d e apoi în funcþiune substantivalã de: „la fin des fins”. Cantemir, Divanul, 1698, f. 47 a (Proverb. XIV, 12):
„…šaste cale carea omului driaptã sã pare, iarã c e a m a i d e apoi a ei duce la moarte…” „…œst…n ÐqÕj Á qake‹ par¦ ¢nqrèpoij Ñrq¾ enai, t£ qš teleuta‹a aØtÁj ›rcetai e„j puqmšna ¯dou…”

unde în Biblia din 1688: „šarã s v ã r º i t u l ei vine la fundul šaduluš…” Antim, Predice, p. 192: „sã se pedepseascã cu de toate felurile de munci ºi de cazne, ºi l a c e a d e apoi sã-i taie capul…” Întrebuinþarea cea mai stereotipã a acestui adjectiv este în zicerea: v r e m e d e apoi. Prin v r e m e d e apoi românul înþelege epoca de agonie a lumii, prevestitã ºi descrisã într-un fel în Apocalips de cãtrã evangelistul Ioan, dar care în credinþele deosebitelor popoare creºtine a cãpãtat cîte o nuanþã mitologicã proprie, depãrtîndu-se mai mult sau mai puþin de prototipul cel canonic. Balada Trei lebede: „Staþi pe loc, cã nu ºtiþi voi Ce-am aflat ºi ce ºtim noi: C-o veni v r e m e a d-apoi D-o fi anul ca luna, Luna ca sãptãmîna, Sãptãmîna ca ziua, ªi ziua ca ceasul scurt, Iar ceasul ca un minut…”
(G.D.T., Poez. pop., 422)

„La v r e m e a d e apoi, poporul are credinþã cã pe la toate vadurile vor fi mori ºi pe la toate rãspintiile drumurilor vor fi crãciume…” (C. Gervescu, Neamþ, 164 c. Roznov).

Pentru alte epizoade din epopeia cea poporanã româneascã a v r e m i i d e apoi. – 2Comoarã. Frate mai mic pe cel mai mare.. Antihîrþ. cînd moºnegii vor lua în cãsãtorie fete ºi flãcãii babe. Ruginoasa).. Gorescu. Sorã mai micã pe cea mai mare. 179): „Ei apoi! zi cã nu-i l u m e a d e -apoi? Sã te fereascã Dumnezeu. pre alþâš concenšaºte de pre lume. 44 b: „pre uniš cršaºte. ªipotele). venirea d e apoi. ºi mã gîndesc Sã te-ntreb sã îndrãznesc: Cînd a fi v e a c u l d e -apoi? Cînd s-a mîntui lumea cu noi: Sfîrºenia pãmîntului. p. Cãrjelari). Înmorm. – Stea… Ca sinonim cu v r e m e a d e apoi. – Iov. I. – Ilie. încît or întoarce 12 cu drugi un ou de gãinã” (G. circuleazã: ziua d e apoi. 1643. ºi cînd se vor face arãturi împrejurul satului. p. lumea d e apoi. atunci aurul ºi argintul se vor vãrsa pe toatã faþa pãmîntului ºi va fi v r e m e a d-apoi…” (C. – Pitic. cînd Sfredelul va cãdea drept în Comoarã. v. c. Iaºi. sfîrºitul veacului. O seamã de stele poartã în popor numele de C o m o a r ã. 1673. Mateescu. veleatul. Harap-Alb (Conv. „Se zice cã la v r e m e a d-apoi Dumnezeu are sã facã altã lume cu neºte oameni aºa de mititei. c. 1877. veacul d e apoi. c. cînd prinde mãmãliga coajã…” Colindã din Moldova: „— Mult stau. Suceava. Atunci ne-om vedea ºi noi…” (Burada. Cînd a bate fiica pe maicã. f. altele S f r e d e l u l. Doamne.APÒI „Oamenii de aici spun cã aºa au auzit din bãtrîni: cînd vor fi crîºme pe la toate rãspintiile. pãnâ cînd va face ºi g š u d e þ u l c e l d e -apoi…” Un boacet din Dobrogea: „Moartea rãu te-au înºelat ªi în lacrimi ne-au lãsat! La v e n i r e a c e a d e -apoi. vremea Pãlmãºoii… Varlam. 81 b: „atunci va învie cãndŠ vorŠ învie toþi morþii la d z u a d e apoi…” Dosofteiu. – Cãpcîn. 127) I. f. coada veacului. atunci va fi v r e m e a d e apoi”(V. Întunecimea soarelul? — Cu bun dreptul spune-voi Cînd va fi v e a c u l d e -apoi: Cînd a bate fiiu pe taicã. lit. 165 . Creangã. Dobrogea. judeþul d e apoi. Florescu.

„Ca ameninþare de rãzbunare: las'. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi. ºi tot aºa crede orice popor pînã astãzi. p. Criºeanu. cînd bogaþii de ce au mai mult. „Unii zic: parcã nu-i acum v r e m e a d-apoi? toþi se mãnîncã. „C o a d a v e a c u l u i va fi perirea lumii” (G. cînd copiii nu se supun pãrinþilor. ce sã mai zicem? e s f î r º i t u l v e a c u l u i!” (T. Mehedinþi.. Voila). Judeþ. în vite etc. cînd se ceartã tatãl cu fiul sãu sau frate cu frate. atunci poporul zice: s-a apropiat v r e m e a d-apoi…” (N. de aceea cînd este cineva fãrã teamã de Dumnezeu. bãtr. c. ºi cînd ploauã. c.. – Veleat… Deja din primii secoli ai creºtinismului. Iaºi. p. „Poporul. „Prin v r e m e a d-apoi poporul înþelege nu numai sfîrºitul lumii. Buzãu. cãci prea s-a înmulþit lumea ºi peste 10 sau 20 ani n-o sã aibã ce mai mînca…” (G. „Cînd cineva are o judecatã ºi o perde. 289) „Cînd se fac omoruri sau bãtãi între neamuri. Buzãu. dar va vedea el la v r e m e a d-apoi!” (Preut C. c-o veni v r e m e a d-apoi!” (I. Macsenu). – Lume. Muscel. Transilv. Transilv. dar ºi sfîrºitul fiecãrui om. v. Grama din Budeºti. cînd poporul vede prea mulþi copii pe la toate casele. c. 166 Teleorman. de 60-70 ani. mai ales bãtrînii. ciumã. ªiºeºtii-de-Jos). holerã. Dobrin. prea ploauã. c. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi. c. . – Pãlmãºoaie. de loc. de ce înºealã pe cei sãrmani. îndatã zic cã: s-a apropiat v r e m e a d-apoi. de cîte ori i se pare a recunoaºte în stricarea obiceielor ºi-n vîrtejul noutãþilor simptoamele cele apocaliptice ale sfîrºitului lumii. lit. Bãdescu. iar cînd nu. Coman. cînd se aratã semne în soare sau în lunã. Poppescu. Botoºani. „La v r e m e a d e apoi îi mai zic oamenii aici v r e m e a P ã l m ã º o i i ºi c o a d a v e a c u l u i…” (T. d. poporul zice: ne-a ajuns v r e m e a d-apoi! ne-a ieºit v e l e a t u l! dacã se bate fraþii între ei ca orbii. Potopul creºtinului…” (Conv. nu trecea un an fãrã ca oamenii sã nu-ºi închipuiascã apropiarea v r e m i i d e apoi. circa 1600 (Cuv. fiindcã a înviat dracul pe pãmînt…” (I. se zice c-a perit ruºinea în lume: a venit v r e m e a d-apoi. Iordãchescu. fãrã de Raduluš Mãînzuluš 8 costande. Vasiliu. se zice c-a venit v r e m e a d-apoi. Cugieru). Slãnic). cînd des se întîmplã moarte nãpraznicã. 94): „ºi sã ºtei tot omul cã nu sãîntu datoriu nece unui om. c. zice c-a venit v r e m e a d-apoi. c. – Veac. Ionescu. cînd cei tineri nu se sfiesc de cei bãtrîni. jidovii ne topesc. c. Ionescu.. Cristeºti). avînd copii cãsãtoriþi. cã acum ei v r é m e a d e apoei…” „Cînd se fac lucruri oprite de lege. c. Rîioasa). cataroi în oameni. Chiojdu-Bîsca). 1883.APÒI Atuncea-i sfîrºania pãmîntului. cînd un unchiaº vãduv.. cînd vãd cîte un lucru nou pe care nu-l pricep.” (A. Poieni). i se zice: acum e mare ºi tare. I. dãrile se îngreuie. zice cã nu mai este nici o dreptate în lume: a venit v r e m e a d-apoi. se însoarã ºi ia o fatã de 16-20 ani. luîndu-le ºi puþinul lor cu feluri de mijloace.

Pietroºiþa) În districtul Sucevei (c. N. 51) IV. la Hristachi Pitariul. p. Istoria lui Mavroieni. Opincaru. Pãdureni) Proverb apocaliptic: „Ieºiþi morþi sã întrãm noi. Gavrilescu) poporul cîntã: „Frunzã verde baraboi! Au venit v r e m e a d-apoi S-alegem primari dintre noi Sã judece pe ciocoi…” sau: „Frunzã verde baraboi! Au venit v r e m e a d-apoi.APÒI Cu diferitele accepþiuni de mai sus. omule? îl întrebã ea. Cãci ne tunde ca pe oi ªi ne mînã ca pe boi…” Apoi întroducerea cãilor ferate a dat naºtere zicãtorii: „A venit v r e m e a d-apoi. Balaban. rumâni d-ãi vechi. sînt cu stãpînu-meu…” De asemenea poi. Jipescu. mã vericule. 25: „Apãi unde mi þi se sculã Domnu Tudor. 40): 167 . Putna. ci ca o scurtare. mai acu ºaizeci de ai fãrã doi…” Acelaºi. Cã e v r e m e a d e apoi…” (Pann. Tãtãruºii. 1885. O b s e r v a þ i u n i l i n g u i s t i c e. sãrut mîna cocoanã. c. p. III. dã ce nu pui sãrbãtoarea scripcari. p. 1817 (Buciumul. 539): „— Ce vrei. 51: „Apãi. În popor se aude adesea apãi ºi chiar numai pãi. c. sã-nveþe pã bãieþi[i] ºi fetili satului la cîntãri cu ghioara or cu cobza…?” Basmul Fata popii a cu stem (Revista literarã. în poezia poporanã: „De-ar veni v r e m e a d-apoi Sã ne scãpãm de ciocoi!…” (Suceava. C-a iesit car fãrã boi…” (G. p. c. 1863. — Pãi. Broºteni) „A venit v r e m e a d-apoi Sã slujim iar la ciocoi!…” (Dîmboviþa. nu ca formã simplã corespunzãtoare italianului „poi”. dacã vrei sã te mãriascã ºi sã te fericiascã a lume.

Sinonim cu î n d o i a l ã.. Ep. Vezi cin' sã te stãpîneascã! Un Dumitru Turnavit. întrebuinþatã fãrã genitiv. 143). (ms. d i p r e apoia. ca în „î n a p o i a casei = derriére la maison” (Cihac). XVII (Cod. Petr. Sf. din Braºov.. p. circa 1550 (ms. Ist. 12: „mulþi vor fi întãii apoii. I. Cantemir. 1863. 135): „auzi Dumnedzãu rugãcšunea lorŠ ºi le déde rod la vréme Dumnedzeescul Necolae. în Acad.. – Dupã. Unters.f. ca o dzi puindu-º. sec. Istoria lui Mavroieni. ºi apoii întãii…” Sub forma scurtatã poi. 1817 (Buciumul. ms. p. 37) se întrebuinþeazã numai cu genitivul ºi rezultã din aglutinarea genitivalului a.APÒI „Vai. Omiliar. s. Ainte. – Napoi. p. în loc de construcþiunea adjectivalã obicinuitã: c e l d e a p o i. 5A). 20: „în pošul anu = ™p' ™sc£twn tîn crÒnwn” Tot acolo la feminin. miscel. pop. ºi šarã dupâ acéša trâi fârâ de coconi ºi altulŠ nu mai nâscu. v. sau: „Din apoia carului Merge mama robului…” (Reteganu. care este adverb ºi mai ales adjectiv. Grecul ¢por…a. aºa ºi de acmu înainte încã puþinã îngãduinþã sã avem. p. Dupã analogie cu î n t î i. ca ºi-n: „din a i n t e a casei = din ainte a casei”. Rom. embarras. Poez. -ére. Care n-ai fi mai gîndit! Poi sã te fi dat d-oparte ªi sã vezi ale lui fapte!…” Forma apoia. XIV. Legenda Sf. APORÌE. 1580.. Rom. 60. 1Apoi. în Acad. I. 139. în Codicele Voroneþian. ºi acéstia aporii a-ºi deslega sã poatã…” Hristache Pitariul. al Bis. adj. dupã cum crede ºi Miklosich. dernier. Petr. 28): „Te uitai prin spãtãrie. Rumän. adverbul apoi funcþioneazã ºi el uneori în vechile texturi ca adjectiv. ieroglif. b ã n a t. o! Þarã Româneascã. Cuvîntul era destul de rãspîndit în timpul fanarioþilor. Nic. II. pare a fi compusã cu emfaticul -a (v.. doute. d i apoia. p. quatern. 5: „în vrémea céša poša = ™n kairù ™ s c £ t w”. c u m p ã n ã. 317): „precum cia multã vréme cu acest féliu de îngãiméle au trecut ºi spre toate rãbdare neclãtitã am avut. ce acesta-i fu ºi î n t ã i ºi apoi…” Coresi. v. incertitude. p. – 2Apoi. La macedo-români însã forma apoia. Nicolae. ºi se slobozi diîn neplodire muma. Rãmîneai la aporie: Vedeai sãbii ferecate 2APÒI.. 168 . p.. î n c u r c ã t u r ã.

226): „Cãlãtorind sãrmanul amù cît au cãlãtorit. unde-s albš. âš hrãnšaºte pãnã facŠ fulgi ºi-š pãrãsšaºte. formaserã vro ºeaptezeci de apostoli de a doua mînã. adj. ¢postol¾. cãci ploase mai nainte…” v. vrŠhovšnikŠ. aceasta mã pune în mare aporie…” Alexandri. Doamne. apostol Š. Apãtos. Mai puþin întrebuinþat decît sinonimul a p ã t o s. Numele dat în specie celor doisprezece ucenici ai Mîntuitorului. ¢postolikÒj ºi a p o s t o l e s c = paleosl. atunci eš þâpâ cã n-au hranâ. áplñ. renvoi injurieux. Lat. pãnã facŠ panâ neagrâ. Mãsdrace ºi iatagane… Apoi stai. rãspîndind doctrina evangelicã ei înºii ºi prin învãþãceii lor. Din gr. Ciocoii vechi. 83) se alãturã explicaþiunea: „Spun pentru corbul cã deaca scoate puš. Cu grafica cirilicã. se scria ºi româneºte scurtat. buzdugane. 3: „Ce se potriveºte.. faþa prea cinstitâ. Doamne. numai cei doisprezeci se numeau în graiul vechi v ã r h o v n i c i (= paleoslav. . Pentru a se deosebi unii de alþii. apostoli). 169 1APÒSTOL (plur. -OASÃ.m. – Apoasa. 1Grec.APÒSTOL Tot prin pãreþi spînzurate. I. apôtre. Basmul Omul cu trei minþi (Sbiera. korufa‹oj) ºi se invocau în blãsteme îndatã dupã arhangeli ºi dupã Ioan Botezãtorul..1673. p. s. APOSCORACHÌNÞÃ. Ce-mš trimite. cã sã-ndošaºte pre corbiþâ. nu încape nici o aporie…” v. ps. ca ºi-n paleoslavica: áplð. Literalmente: „cel trimis cu o însãrcinare”. act. sc..f. 56: „Iatã doi ani în cap de cînd te-am dat pe pricopsealã la Postelnicul. aqueux. Bianu. Sã nu duc d e l u n g u l aposcorachinþâ…” unde în textul original (ed. paleosl. a q u o s u s. 1Grec. s. Nu fugi de mine la vršame cumplitâ. precum ºi substantivul a p o s t o l i e = gr. E sigur cã n-a trãit o clipã mãcar în gura poporului. p. action de vilipender. Hagi-Petcu. Poveºti. acšaša šaste aposcorachinþâ…” Un cuvînt fãurit de Dosofteiu din grecul ¢posorak…zw. Dosofteiu. apostolšskŠ. XXVI: „Nu-þ ascunde. Mai pistoale. ¢pÒstoloj. p. ¢poskorakismÒj. atuncša de-aciš sã-ncršade corbul de-š hrãnšaºte. v. de unde apoi adjectivii a p o s t o l i c e s c = gr. b e i z a d e! de vreme ce vãrul e v g h e n i e i -voastre v-au p r o s k a l i s i t. te socoteai ªi-n rost nu puteai sã-i dai…” Filimon. iatã cã soseºte la un rîu mare ºi apos foarte. APÒS. cari însã. ºi nu vãz nici un spor de la tine. a ta socotinþâ.

Poppescu. De aci. în toate nopþile urseºte lupilor vite de mîncare…” (T. brînzã. apostoli stau în lunã. acela om sã fie neertat de Domnul Dumnezeu ºi de Pricuratã Fiorã Marie ºi de sfenþii Voivozi îngereºti ºi de Ioan Botezãtoršul ºi de 12 v ã r h o v n i c i Apostoli…” v. 170 . Ca ºi ceilalþi creºtini. chrét. Aceastã credinþã izvorãºte imediat din urmãtoarea reprezentaþiune tipicã a celor doi apostoli în vechile monumente religioase. Lui Sîn-Petru însã. îi este încredinþatã mai cu dinadinsul ocrotirea vitelor. Avel. este cã dînsul le dã voie. Petru de-a dreapta ºi Pavel de-a stînga” (T. Fãlciu. executatã de xilograful Ilie al mitropoliei din Iaºi: Cu totul altfel însã îºi reprezintã pe apostoli mitologia poporanã românã.I. cei doi apostoli sînt reprezintaþi în faþa a douã oraºe. Poppescu. ªiºcani).. întemeiatã în aceastã privinþã pe o iconografie creºtinã mai veche decît cea bizantinã ºi cea slavicã: „Poporul crede cã sff. puse sub paza lor (Martigny. Prin urmare.R. c. dacã lupii mãnîncã vite. c. 537) v.APÒSTOL Act moldovenesc din 1678 (A. De aci. începînd de prin secolul al IV-lea: (Martigny. înþeleg mai cu seamã pe Sînþii P e t r u ºi P a v e l. – Cain. Vãrhovnic. prin apostoli. III.1646. atunci este anume cel dentîi din doi. colarezi ºi pãsat…” (T. Pe alte monumente ale anticitãþii creºtine. fãrã arãtarea numelui. cap al tuturor apostolilor. op. urdã. La mitropolitul Varlam. Chiojdu-Bîsca). printr-o fireascã asociaþiune de idei: „Poporul zice cã Apostolul. ca celui de cãpetenie. p. ei fiind patroni ai vitelor: „La Sînþii Apostoli Petru ºi Pavel toþi sãtenii cari au vite duc la bisericã caº proaspãt. 90 b. din cari ies t u r m e d e o i. 252): „cine s-a ispiti peste scrisoare me sã strice danie me. adecã sîntul Petru. Manoliu. Buzãu. în predica „la svenþii apostoli” figureazã în frunte urmãtoarea imagine a lui P e t r u cu cheile ºi P a v e l cu cartea. Chiojdu-Bîsca). românii.. c. 538).cit. iar cînd e vorba de un singur apostol. Antiq. Fãrã voia lui un lup n-ar putea sã mãnînce o oiþã. f.

Godeni). nom de baptême: Apostolus.. m. v. 36. Transilv. Ca nume de botez. Stat. destul de obicinuit la români.4). ºi mai cu seamã despre cãlãtoriile legendare ale celui dentîi pe pãmînt ºi despre o cãlãtorie apocrifã a celui al doilea la iad. – Petru. 162). 1A postol . p. Ca deminutiv din Apostol. unul se chema „Apostol Cãpitan” (Letop. 1661 (Arh. peste 40 de ani. În Moldova.. c. 1Andrei. Urechiã.. n. pr. rom. Simu.. Asachi.. Poporul zice: Sîn-Petru poartã lupii” (R. sã nu se lucre. nr. Apostol Gatargiu era mare-comis (Ibid. II. 2APÒSTOL. 161): „frate mieu Apostol i Manolie ºi alþii carei vor iscãli mai jos…” Între boierii pribegiþi la ruºi cu Dimitrie Cantemir. ca ºi la serbi. v. în Arh. acest nume de botez era des în familia Catargiu: la 1641 mare-postelnic era Apostol Catargiu (V. la bulgari ºi la neogreci. Act moldovenesc din 1690 (Cond. Apostol e pus sub patronagiul zilei Sînþilor A p o s t o l i Petru ºi Pavel. Neacºul ot Piteºti. I. cã e rãu pentru lupi. Diaconescu. 450): „Toadir fioršul luš P o s t o l a c h i pãrcãlabul de Orhešu…” 171 Un sat în Prahova se cheamã A p o s t o l a c h e (Frunzescu). este A p o s t o l a c h i sau numai P o s t o l a c h i. . 82). 2. „Frigurile vin mai cu seamã din mîncare de dulce în postul sfinþilor Apostoli…” (P.A. Despre Sîn-Petru ºi Sîn-Pavel aparte. 1. t. Muscel.APÒSTOL „În 16 ianuariu. – Pavel. ms. nom d'une ancienne famille noble de Moldavie. Miron Costin I. ziua Apostolului Petru. 1. p. Stat. Doc. c. Orlat). 2.

În adevãr. dar fãrã a fi trãdat vreodatã libertãþile lor”. de théol. Cel mai vechi Apostol românesc manuscript este aºa-numitul Codice Voroneþian. ca ºi lui tatã-sãu. În acest pasagiu „Catarren” este o învederatã eroare de copie sau de tipar în loc de C a t a r z e u. din care unicul exemplar cunoscut se pãstreazã în Muzeul istoric din Bucureºti (Tocilescu. Rev. el a fost: „un demn urmaº al lui Chmielnicki. scris cam între 1500–1550 (ed. în familia Gatargiu numele de botez Apostol era aºa-zicînd stereotip. poloneºte. nota 109). La 1683 s-a scos în Bucureºti în ediþiune separatã: „Apostolul de pre orãnduiala grecescului Apostol”. întrase în oºtirea poloanã ºi s-a deosebit atît de mult prin fapte vitejeºti. Maloš Rosii. apostoli sau apostoluri). Acelaºi Weber ne spune cã familia Apostol se trãgea: "von dem vornehmen und alten Geschlechte der C a t a r r e n in der Moldau her. Ca sinonim mai puþin întrebuinþat se zicea ºi P r a x e u sau P r a x i e din grecul „Pr¡xeij (tîn ¡postolîn)”. t. Cernãuþi. Letop.. între 1727–34. ambele fãrã titlu.. m . Dupã Engel (Gesch. p. Afarã de vechi traduceri româneºti. 3. între cari catã sã nu uitãm pe acelea din Noul Testament de la 1648 ºi din Biblia de la 1688. v. stãtuse visternic mare Gheorghiþã Apostol pãharnicul. În Noul Testament urmeazã imediat dupã cele patru Evangelii. iar cea mai veche tipãriturã e Apostolul de pe la 1570. Hatmanul Danilã Apostol a avut doi fii. p. e viteaz. Fiul sãu Danilã Apostol. d. românii începuserã a o traduce deja de prin secolul XV. restabilind între cãzaci liniºte. singurã familie boiereascã din Moldova care se începe cu C a t a r. p. pe cînd acesta era încã numai colonel: „este un moldovean cãrui oastea zaporojenilor îi datoreazã mult. Catargiu. nemþeºte ºi ruseºte. încît statul îi dãrui drept rãsplatã mai multe sate în Ucraina. 348). pre carele îl avea Nicolai-vodã (Mavrocordat) aproape…” În a doua jumãtate din secolul XVII. s .APÒSTOL 2.. ambii coloneli ºi dintre cari cel al doilea – dupã mãrturia contimpuranului Weber – vorbea cu multã înlesnire lãtineºte. II. Neamul boieresc Apostol este darã o ramurã din Catargieºti. numitã tot aºa dupã cum o ramurã din Boldureºti ºi-a însuºit numele de „Costachi”. Costin. (plur. Sbiera. Ukraine. op. t. Pavel Apostol. scrisã de St. 29–57). italieneºte. pe cari i-a cîrmuit apoi pînã la moarte.: les actes des Apôtres. toþi îl cinstesc ºi-l iubesc” (BantyŸ-Kamenskiš. dupã cum am vãzut mai sus. Nic. 94: „Dupã moartea lui Ilie Cantacuzino visternicul. ajuns vestit prin luptele sale contra tãtarilor ºi suezilor. adecã C a t a r g i u. 1885).ou n. t. un membru din aceastã familie. Carte canonicã. Ist. pe cari oarecum le continuã. Engel. tot României aparþine Apostolul tipãrit 172 3APÒSTOL . Din cauza marei importanþe bisericeºti a acestei cãrþi. rival al faimosului Mazepa. la vîrsta de 70 de ani a fost ales hatman de cãtrã cãzacii zaporojeni. Însuºi rivalul sãu Mazepa se rostea despre Apostol. cit. franþuzeºte. Luca ºi care cuprinde o parte din faptele A p o s t o l i l o r dupã înãlþarea Mîntuitorului. 5. p. În Moldova exista ºi familie boiereascã Apostol. in welchem Fürstenthum seine Voreltern die grössten Bedienungen besessen haben” (ap.ºi cãtrã care se poate aplica epitetul de „ilustrã ºi veche” (vornehm und alt). Petru ºi Pavel. 339).

pe cari prin Duhul Sfînt le-au învãþat Apostolii ºi au pre-dicat ºi au fãcut sã lumineze lumii întregi pînã la marginile pãmîntului. Scrisoarea IV: „cînd plecau la prãvãlie. cu ajutorul lui D-zeu. carele le-au dat ªerban-vodã…” Enachi Cogãlniceanu. Zaconic din Bãlgrad. deci eu. întru cît îmi putu ajunge mintea. dãnd poroncã mitropolitul acele cãrþi sã le ceteascã pi-nþãles pe la biserici…” Ion Ghica. un altul. Rospisš slav. fiiu al marelui ºi preabunului Radul-voevod. eliko vŠzmogochŠ oumom postignuti Bogou pospeŸŠstvušuŸumi.1642. îºi trãmiteau copiii la dascãlul Chiosea. mai vechi decît acesta este numai cel din 1525. Tras de la a p o s t o l i sau de felul cum erau a p o s t o l i i.. synŠ velikago i prêdobrago Radula voevodi. Apostoli ºi Leturghii. f. APOSTOLICÈSC. ºi am lucrat aceste cu ucenicii mei Oprea ºi Petru…” Este o mare raritate bibliograficã datoritã tiparului românesc. e×e oubo Duchom svšatim apos-toly nauiŸe i propovêdaŸe i prosiaŸe vusêi vŠselenêi konce zemlŠnie. apostolique. knigŠ. precum ºi moldovenii. mai complet. sã zicã Tatãl-nostru ºi Crezul…” v 1Apostol. vãzînd înpu-þinarea sfintelor ºi d-zeieºtilor cãrþi.. nepot al lui Bojidar. sã þie ison cîntãreþilor din stranã. 1679 (Cipariu.198: „Poroncit-au (Constantin Mavrocordat) de au adus ºi cãrþi pi-nþãles din Tara Romãneascã. sã citeascã Apostolul. p. Divanul. Dintre Apostoluri slavice. D i m i t r i e L o g o f ã t. III. 1861. 30). trou-dichse o semŠ i sŠ ouenikyi moimy Oprê i PetrŠ…” „Scrisu-s-au aceste sfinte ºi d-zeieºti cãrþi zise Praxii în zilele binecredinciosului ºi de D-zeu pãzitului ºi auto-cratului Ion Mircea-voevod ºi domn a toatã Þara Ungro-Vlahiei ºi pe Dunãre. îºi aduceau Praxia din Þara Româneascã. ca sã nu ºtrengãreascã pe uliþã ºi ca sã înveþe sã cananarchiseascã. tipãrit la Wilno de Francisc Skorina. Atît ardelenii. APOSTOLÈSC s. 261): „o evanghelie rumãneascã ºi apostol rumãnesc. Omiliar de la Govora.1 b: „creºtinãtãþiei noastre a sfintei beséreci apostoleascâ a Rãsãritului…” Cantemir. mã apucai cu dragã muncã. pe care noi o cunoaºtem dupã exemplarul din biblioteca naþionalã serbã din Bielgrad. -EASCÃ.43 b: „cînd vom cunoaºte ºi célia carile am cunoscut 173 ºi am audzit dumnedzãeºti apostoliceºti ºi besériceºti porunci…” . 1698.. adj. f. nr. pãcãtosul ºi cel mai mic între oameni. tem×e ubo azŠ grêŸni i mŠnŸe vŠ lovcechŠ Dimtrie logofetŠ vŠnuk×e Bo×idarovŠ videvŸe×e umalenie svšatych i bo×estŠvnich knigy vŠ×delêchŠ troudolšubŠzno. cãci în Moldova nu se afla Evanghelii. Fragm. Letop. sŠpisachŠ i sŠvrŠŸych duŸe polŠznye knigy sie Praxi. de am scris ºi am isprãvit aceste sufletului folositoare cãrþi Praxia.APOSTOLÈSC în -4 pe 268 foi slavoneºte „în capitala Tîrgoviºte” (vŠ nastolnem grad TrŠgoviŸ) la 1547 ºi-n care se zice cã: „IspisaŸese sie svšatie i bo×estŠvnie knigi glagolemi Praxiš vŠ dni blagovernago i BogomŠ chranimago i samodrŠ×avnago Io Miri voevode i gospodarŠ vŠsoi zemli Ugrovlachiiskoi i Podunavišu. se aflã în biblioteca publicã din Petersburg (KarataevŠ.

2. s. évident. Poveºti. APOSTOLÌE. la Arsenie din Bisericani.).. Ca adverb: Basmul Pepelea (Sbiera. 180) 1. APRIIAT. Cron. O primblare la munþi: „De douã ceasuri de cînd ne primblam apostoliceºte prin dealuri ºi prin vãi…” = „am umblat p e j o s”. p. Rom. ºi apostoliša lui…” La Coresi. în Acad. v. p. Menirea a p o s t o l i l o r sau asemenea. apostolat. l i m p e d e. 1.APOSTOLÈSC Zilot. Muza I. Costachi Stamati. Poez.1814. dereptu ace sã muncescu…” Alexandri. s. p.D. clairement. Apostolesc.f. care la mulþi se întîmplã vãtãmãtoare de suflet. APOSTOLȪTE s. bãtr. 2. 12): „Cine þi-au zis sã tai tu toate oile? Nu þi-am spus eu apriiat cã numai pe aceea s-o tai care s-a uita mai întîi la tine?”… Oraþie de nuntã de pe la Braºov: „De vrei sã ºtii apriat. APOSTOLICEªTE. 338): „n-au fãcutu cumu-i îngereºte ºi apostoleºte. Urmeazã ca sã fi ºtiut canonul apostolicesc…” ªi tot acolo în prozã forma apostolesc: „multa învãþãturã. Sarcina de a rãspîndi Evangeliul ºi alte mari adevãruri. et adv. Aºa cum fãceau a p o s t o l i i. imitat dupã locuþiunea scolasticã: „per pedes A p o s t o l o r u m”. anathema…?” Apoi în locuþiunea: „apriat lucru = c'est une chose claire”. evidemment. 1Apostol. Þichindeal. adv. 1Apostol. clair. 420: „Lucrurile carele se pot tîlcui cu cuvinte apriate ºi î n þ e l é p t e. Ca adjectiv: Lexicon Budan:„Apriat = c h i a r. 91: „Cãlugãre! cînd te-ai suit pe scaun arhipãstoresc. II.. îl surpa ºi pe dînsul întru nebãgarea de seamã a dogmelor apostoleºti…” v. p e î n þ e l e s.. Cãlãtoria Maicei Domnului la iad.. ne întimpinã în trei versiuni: „ºi e p i s c o p i š a lui sã o ša altul.2APRIÀT . Îþi vom spune-adevãrat…” 174 (G. de ce treabã sînt aci sfezile. text circa 1550 (Cuv. v. ºi este de prisos din cauza prea multor sinonimi. ºi c i n s t š a lui…. 1577: „ºi p i s c u p i š a”. gîlcevile. 1. pop. apostoliquement. d e s l u º i t”. 1651: „ºi deregãtoriša”.T.. d. Se aude rar în popor. l u m i n a t”. 531:”Apriat = l ã m u r i t. adj. 8). p. la Silvestru.. circa 1650 (ms. Versetul: „kaˆ tºn ™piskopºn aÙtoà l£boi ›teroj” (Psalm CVIII.

s. 34 b. vir autem a n i m o s u s inhonestus est…” unde în Biblia din 1688: „omul m â n i o s Š”. Rom. dar apriat nici într-un caz. Costin. est aussi chaud. fougueux. decât cu femšae sfadnicâ ºi aprigâ…” „Melius habitare in deserto quam cum muliere rixosa et linguosa et i r a c u n d a…” 1ÀPRIG Ibid. mãcar cã n-au avut fiori. XVII: „Cu cel ales de-i umbla Fiirea-þ nu se va schimba. II. š) ne-ar fi dat pe à p r e g. II. din „apertatus” am avea „apertat”. numai prin tonicul ì (= lat.. de va fi el domnu. 1683. Proverb. ca din „coopertus” – „coperit”. 9: „…Ilie Sturzia. p. ce boiarii auzind aºia.. nici cu o formã frecuentativã a p e r t o (Cihac). Psaltire. Din latinul a p r i c u s „exposé au soleil. Priesc. f. Dosofteiu. cãci din participiile a p e r t u s ºi a p e r t a t u s fonetica româneascã nu îngãduie a trage nemic analog: din „apertus” ar fi ieºit la noi „aperit”. ºi vãzind cã-l trãgea auºul. cã au fost de a-l credearia. ci totdauna cu i. n-au priimit nice domnie. de unde la noi ar trebui sã fie aprìc sau aprìg.. violent. impétueux. Lex. šarã omulŠ apricŠ nu i-š bun chipulŠ…” „Anima benedicta omnis simplex. c r u d z ºi n e m i l o s t i v i…” Nic. – Prieten. 3. – Priincios. „fràged = fràcšdus”..ÀPRIG Apriat n-are a face cu latinul a p e r i o. Apriat este curat paleoslavicul prnàtã „gratus” (Miklosich. în Acad. vif” (Cihac). 690). ca din „libertatus” – „iertat”. š) se explicã netrecerea lui i în e în àprig. Prov. serbeºte p r i š a t a n. 189 a: „Elliniš ºi necredinoºiš sã fšacerâ a m a r i ºi apricš. 20 b.). cã au fost om aprig…” Corbea. Paremiar. circa 1700 (ms. îndatâ au ºi contenit. adj. Singura pedecã contra acestei derivaþiuni ar fi accentul. Iarã cu îndãrãtnic Fii-vei apric ºi s î l n i c…” 175 . În adevãr. adecã a p r ì c u s. „a-lene” ºi-n atîþia alþi adverbi. XXI. cãci netonicul i (= lat. ce qui est exposé au soleil. dec. 25: „Sufletele sântŠ blagoslovite toate cšale prostatece. ce boiarii poftindu-l. ºi adesea cu conservarea lui c. ÀPRIC. „cuminec = communico” etc. XI. Acelaºi. I. urcarea tonului pe silaba iniþialã fiind posterioarã. cu prepoziþionalul a-ca în „a-nevoie”. f. Letop. Sensul fundamental este darã „gratum acceptumque habendo”. „de façon à être agrée”. f. deoarãce lãtineºte e a p r š c u s. sã ºtie bine cã pre toþi boiarii va pune supt sabie. în pustie. 19: „Mai bine sã lãcueºli. îndatã s-au •urat cã. irascible. Este sigur însã cã aºa a ºi fost în graiul românesc cel primitiv. „plausiblement”. ca in „àger = = àgšlis”. 1683. pe cînd o asemenea formã nu ne întimpinã nicãiri în texturi sau în gura poporului. Synaxar. v.

220: „Sã îmbli. Cîmpu-n faþã-i înfloreºte…” (Familia. adv. 149) Doinã din Ardeal: „Cînd vezi faþa-i rumeioarã.m.ÀPRIG Beldiman. p. APRÌLIE s.f. s. APRÌZ. rostit uneori p r i e l sau p r i i l. 9: „vulturii cei falnici cu late pene negre. 2ÀPRIG s.. – Inimos.. APRIGÌME. 1Aprig. Buc.. al cãror cioc ascuþit ºi aprig la p r a d ã rãsare hidos din ale lor grumazuri jupuite ºi golaºe…” v. brusquerie” (Cihac). 1Aprig. Poez. pe cînd din latinul A p r i l i s d-a dreptul derivã forma poporanã p r i e r. cei mai aprigi ºi d e l i i…” Costachi Conachi. p. v. Sau în scurt. 1627: „Oaste era îndestulã. Avril. Pseudokyn. Sã-þi petreci vremea cu gustul unui aprig vînãtor…” Balada Ioviþã: „ªi cum zise bãtrînul. Corbea.: impétueusement. I. uitînd nãcazul ce-þi vine de la amor. Obedenaru). XXXVI: „Pãcãtosul pre cel derept apric pîndéºte ªi cautã. Iar cînd trece ºi-þi zîmbeºte. ºi sã-l omoare pre el gândéºte…” v. ÀPRIC. luatã de la slavi (Aprilìë) sau de la greci ('Apr…lioj).. Macedo-româneºte a p r i a r (Dr.. „véhémence impétuosité. A patra lunã a anului. Un dor aprig te omoarã. 455) A. Încãlecat-au surul. sã vezi în lume orce lucru de plãcut. Ai priveliºti de primblare. Surul aprig ºi fudul…” (Marian.. vivement.). circa 1700 (ms. Formã cãrturãreascã a cuvîntului. v. s. Odobescu. precum ºi cei suri. Tragod. La istriano-români: a v r i 176 l u. ai tineri de întrecut. în Acad. 1884. Cinci de ianiceri ortale. peste douãzeci de mii. Rom. dupã forma veneþianã. Psaltire. Iute. . p. – -ime.

„La 22 aprilie se zice M î n i c ã t o a r e. Bãdeni) sau „luna lui t r a i s t ã în b ã þ ” (G. embraser. Istriano-românii au luat de la veneþiani douã zicãtori: „A v r i l u nu te rescuperi. Focul dentîi aprinde. „Despre p r i e r poporul zice: ori prieºte. ori despoaie” (V. 12: „cincizeci de zile deîn Paºti în luna lu prierŠ…” Nic. Tomescu. Putna. ielele se prind în horã ne-ncheiatã ºi joacã pe verdeaþã. în cari cuvîntul p r i e r se pune în înrudire prin etimologie poporanã cu p r i e s c. aprindere). e. În aprind noþiunea fundamentalã este „apuc a-”. „P r i e r fãrã ploaie Cheful românului moaie…” (S. ceea ce a dat naºtere mai multor zicãtori þãrãneºti.177 . cînd fermecãtoarele umblã toatã noaptea de iau laptele de la vaci ºi sporul roadelor de pe cîmp.. X. dupã aceea a r d e. de. pe ce temeiuri Zi întîi a lui aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de amãgiri…” Cu toate astea. Minculescu. p. p. Veliºcu. c. „le poisson d'Avril”. allumer. de o frumuseþe rarã. ºi pe la þarã aprilie este privit ca î n º e l ã t o r. Georz. Costin. Botez. APRÌND (aprms. Galaþi. c. Omiliar. c. c. Tecuci. Letop. 1580. Theodorescu. Prier. Dîmboviþa. enflammer. Sãrdanu). mašu zalik cša…” „Avril no te scoprir. Magio va adagio…” „De a v r i l u dulci durmi…” (Miklosich) „Avril dolce dormir…” (Boerio) v. Buda). Chiºcãreni).n b ã þ ” (S.APRÌND Coresi. quatern. – Mãtcãlãu. verdeaþa pe unde au jucat ielele se topeºte ca cum ar fi arsã de foc. Iliescu. v. Zi întîi aprili: „Nu ºtiu zãu. „P r i i l prieºte sau jupeºte” (G. precum ºi sporul omului” (A. II. Mavromolu). – Tudoruse… Obiceiul de a pãcãli în ziua de 1 aprilie. Mangiucã) „Lui april i se zice t r a i s t ã . dar nemîncînd-o nici un dobitoc…” (A. Despre diferite credinþe ºi datine poporane privitoare la aprilie. Iaºi. apoi tîrziu tare rãsare iarãºi iarbã în acel loc. Ireºti). 44: „au venit veste de la Þarigrad ºi cãrþi la boieri în zioa de staule Floriilor april 8…” „La aprilie în 16. Donici. s-a întrodus la noi nu demult din Franþa ºi s-a rãspîndit numai pe-n oraºe. vb.

la francezi „a p u c a ºti”. IX: „în mãndriša necuratului sã aprinde méserul”. ºi va aprinde temeliile munþilorŠ…” „Oti pàr ™ k k ˜ k a u t a i ™k toà qumoà mou. bunãoarã la Varlam. Macedo-româneºte se zice la participiu aprimptu sau apresu în loc de aprins (Dr.. i n c e n d i t u r pauper”. circa 1700 (ms. p. k a u q ¹ s e t a i ›wj ¯dou k£tw kataf£getai gÁn ka„t¦ genn¹mata aÙtÁj. Rom.181). trecînd în nazalã vocalã. care în celelalte limbi romanice ºi-a luat cu totul o altã dezvoltare. XXXVIII: „ªi în gîndul meu. Este o frumoasã gradaþiune: focul se a þ i þ ã. kaˆ ¢n£yei aÙtoÝj ¹ ™rcomšnh…” 178 .APRÌND rivînd din latinul a p p r e h e n d o. kaˆ p£ntej oƒ poioàntej ¨noma kal£mh. Dosofteiu. ka„flšxei aÙtoÝj. Malach. sinonim cu aprind era î n c i n d = lat. nu prin n. Fãrã element prepoziþional. ºi nemica nu se spârearâ. 286 b: „pierdŠ ucigaºii aceša ºi cetatea lorŠ apriînsâ (apri÷sä)…” În graiul vechi. Românul aprind ºi francezul a p p r e n d s reprezintã deopotrivã pe acelaºi prototip latin. 1: „Cã šatã zi vine a r z â n d Š ca unŠ cuporšu. ms. ºi va a r d e pãnã dedesuptul šaduluš. ºi va aprinde pre ei zioa céša ce vine…” „DiÐti „doÙ ¹mšra œrcetai kaiomšnh æj kl…banoj. Distincþiunea însã între aprind ºi î n c i n d nu se prea pãzeºte în vechile texturi. ºi nu se aprinserâ. 1651. Istriano-românul prind alãturi cu aprind este o formã scurtatã. de unde se ºi explicã naºterea ulterioarã a lui aprind „allumer”. nice se temurâ. se zice: „p r i n d e a arde”. De nespus bãsãu. f. Deuteron. Semasiologia. 1577: „în trufa necuratului î n c i n d e -se miºelul”. focul a r d e. incendo. XXXII. Corbea. al Bis. p. 279 a. 22: „Ca foc sã va î n c i n g e de mãniša mia. dar la noi este „a p u c a arde”.÷. ºi vor fi toþ cei striini de félšu ºi toþi cei ce fac fãrã-de-legile trestie. cu acea deosebire totuºi cã acesta din urmã exprimã mai mult un moment intermediar între aprind ºi a r d.). iar lãtineºte: „dum superbit impius. pentru acéša nuoraþi furâ într-ãnsulŠ. Sã se observe cã ºi-n daco-româna n din aprind tindea spre dispariþiune. ps. Psaltire. f l š x e i qemšlia Ñršwn…” Predicã din sec. în Acad. însã cu aceeaºi noþiune fundamentalã. ms. singurul sens cu care acest cuvînt s-a pãstrat în toate dialectele române (cfr. Obedenaru.). înrudit cu francezul „p r e n d r e feu” ºi italianul „pr e n d e r fuoco. precum ºi aprind constituã iarãºi un moment intermediar între a þ î þ ºi î n c i n d . 1643. ºi va amistui pãmãntul ºi rodul luš. de unde se ºi scria uneori prin. Foc se va î n c i n d e ªi se va aprinde…” Silvestru. ªaineanu. Nicolae din Braºov. kaˆ œsoutai p£ntej oƒ ¢llogene‹j. nice a r s e r â …” Biblia din 1688. în Acad. I. focul se aprinde. 1680. XVII (Cod. Rom. f. ºi va a r d e pre ei. IV. Sf. Dicþ. unde la Coresi. focul se î n c i n d e.198): „întrarâ în cuptoršul de focŠ aprinsŠ de 7 ori. mrscel.

Cantemir. ª-ndatã mã coprinde Un foc ce mã aprinde…” Costache Conachi. aprind rîvna sau pofta. p. Aprind focul. f. aprind presupune totdauna f o c. f. iarã de-aciia a sã lãþi pre lesne îi iaste. pop.. 10: „Cã Dumnezeu aprinzîndu-ºi groaznicã mînia sa.. Aduc apã din fîntînã ªi furca n-o las din mînã…” (Alex.1643. fie figuratã. ce groaznicã vãpaie numaidecît au aprins! A r d e -i. Ne lãsa pentru pãcate sudori grele a vãrsa…” 179 . 6: „O. Divanul. ce totdeauna sã aprinde ºi a r d e tot mai spre multe râutâþi sã facâ…” I. printr-o admirabilã asociaþiune de idei: „Dragã mi-i leliþa-n joc. 308) Figurat: Varlam.17 a: „pâcatulŠ šaste unŠ lucru nesâþiosŠ: nu-i soséºte cu unulŠ sau cu doaâ. se aprinde faþa etc. Cînd se leagãnã c u f o c.APRÌND Zilot. se ºterge aproape de tot într-o mulþime de locuþiuni metaforice. Doamne milostive. p. p. p. 84 b: „pãcatulŠ prilejŠ ºi pricinã arcâ. 314: „O flacãrã supþire Îmi trece prin simþire În ceasul ce te vãz. fie directã. Unde-ºi pune piciorul. Te aprinde mohorul…” (Familia. 311) Dar noþiunea f o c u l u i. aprind dragostea. Cron. precum: aprind mînia. în pîrîu de foc nestins…” În înþeles propriu. ºi dintr-o scîntée sã va aprinde foc…” Doina þãrancei: „De cu zioa mãtur casa. gãtesc masa. 1886. p. 1698. Poez. ª-a potolitelor focuri vãpaia inimi aprinde…” Într-o doinã din Ardeal.2. Cron. 226: „Ce furtunã tulburatã ºi odihnei surpãtoare Se rãdicã în simþirea unei biete muritoare. se aprinde setea. Vãcãrescu. I.. Aprind m î n i a: Zilot. se aprinde sîngele.

în Acad. aprind g î l c e a v a: „Turcii pricepînd cum cã prieteºugul rosilor este curat ficleºug.42 a: „sã nu sâ opreascâ nice dãnãoarâ dragostša lui diîntru noi. Grecu-n beciuri s-ascundea…” . ieroglif. din care se aprinse gîlceava…” Aprind d r a g o s t e a: Varlam. despre porcarul care nu vãzuse niciodatã vreun oraº: „cum ºi ce ar putea fi cetatea ca sã sã înºtiinþéze cu pofta aprinzindu-sã. unde aprindea este forma arcaicã pentru prima persoanã singularã a imperfectului. Rom. rîmãtorii în cîmp pustii lãsind.. ºi foarte mâ aprindea ºi de apâ nu putea rãbda…”. 244) Aprind r î v n a sau p o f t a: Cantemir. 253.APRÌND sau tot acolo. (ms. al Bis. p. Mihnea-vodã. a cãrora însã aducere-aminte le aprindea fetele si-i fãcea sã rîzã cu hohot…” Balada Codreanul: 180 „Domnul faþa-ºi aprindea. Rîvna între ei s-aprinde de slavã…” Aprind s e t e a: Legenda S-tei Maria Egipteanã. 29: „Dupã trecere de vreme de cîþiva ani. le stãturã împotrivã a nu-i lãsa sã meargã înainte. Au mai pãþit-o ºi alþii: „defãimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. ce pururša ºi totdeauna sã sâ aprindzâ ºi sã sã înnošascâ…” Antim. ms.B. s-au turbat.. vîrtos purciasã…” Beldiman.). Inima mi-o aprindea…” (J. fiindcã-i vedea fãcîndu-se stãpîni pe cetãþile ºi locurile lor în vreme de pace. v. 376): „acicea nice apâ n-am avutŠ sã gustŠ. 84. p. Nicolae din Braºov. Si de tine se omor…” Doinã din Ardeal: „Ai! sãracã mîndra mea. Aprinzîndu-i cu amor. sec. p.. Cu brîu roºu se-ncingea. 32: „Atunci sîngele se aprinse într-însul ºi turbarea îi coprinse sufletul…” Aprind f a þ a: Costachi Negruzzi. St. 1643. I. f. p. Tragod. p. XVII (Cod. 9: „cine va fi acela carele va socoti acestea ºi nu se va aprinde cu totul de dragostea Mîntuitorului…?” I. Ist. Aprind s î n g e l e: A. Odobescu. Vãcãrescu. Îi fermeci ºi îi uimeºti. Predice. miscel. 49: „Rãpind simþiri tinereºti. p.

p. ºi cînd au eºit Împãratul la geamie. p. ªi faþa-i s-aprinde. II. Aci s-aprindea ca focul. Toate pline de om. Nepovestita-i frumseþe tot feþe. Rog pe Dumnezeu s-aprindã a sale cereºti cãmãri. Acelaºi. ªi raza-i se-ntinde Ca un sãrutat Lung ºi înfocat…” Aprind cu sensul de l u m i n e z: A. „Bine e ºi înaintea dracului a aprinde cînd ºi cînd cîte o luminã” (Þichindeal. p. Ca sã poþi veni degrabã la locul cel însemnat Unde. ºi începu a 181 triimete bani la Poartã ºi la hanul…” . Soarele s-opreºte. ei ºi-au aprins r o g o j i n i î n c a p ºi au dat arz la Împãratul. nu pentru cei orbi” (Pann. Cositul: „Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte ª-un rîu falnic de luminã se revarsã peste munte…” Zilot.. p.47). p. jãluind pre Nicolal-vodã (Mavrocordat)…” v. pre mãri. cu tovãrãºiþa. ºi aci iar se stingea…” Alexandri. nu apucã a dare pre la datornici. Arz. au socotit vreme ºi au pãscut prilejul.. p. 114: „Ci faþa-i cea luminoasã îndatã a-ngãlbinit. Cron. 1814. I. nopþi întregi te-am aºteptat…” Aprind în zicãtori ºi locuþiuni proverbiale: „Lumînarea se aprinde pentru cei ce vãd. feþe fãcea. urmeazã: „se turburã tare ºi-ºi aprinse p o a l e l e d e t o a t e p ã r þ i l e. pãrea cã cerul tunã…” Conachi. 222: „Atunci înplîntîndu-mi ochii în întuneric. În balada Erculean se descrie o fatã atît de frumoasã: „Cît o ºi zãreºte. pline fãrã minciunã. Erotocrit. nici cãrãri pustii nu rãmãsese. ºi ce strinsãse bani de la þarã. ªi tot în acea minutã iarãºi la loc s-a roºit. 75: „Priveliºte de foc pre munþi se aprinsese: Nici drumuri. 334: „sosind boierii la Þarigrad. vorbind de spaima lui Duca-vodã cînd se vãzu pîrît la Constantinopole. 150). 298.APRÌND cu nota lui Alexandri: „adicã i se cuprinse obrazul de roºaþa mîniei”. Pann. Letop. Încît munþii urlînd. Neculce.

9. lit.. Cîrlanii. d'enflammer. pe cînd pentru cel fizic e mai potrivit sinonimul a p r i n s. Texturi. p. . ªoldan viteazu: „mã furnicã prin inimã. î n c i n d e r e”. Glosarul slavo-românesc.1: „Ce spui? Dragostea! Nu cumva þi s-au aprins c ã l c î i l e dupã vro lelicã?…” I. Poalã. de exemplu într-un cîntec poporan (Dr. ci tocmai ca trei bobocei de trandafir. 401): „Într-o clipitã ies afarã trei fete nu cum sã fie. aprinderi). circa 1600 (Cuv. – Foc. v.f. Crai-nou. III. ropai! i s-au aprins lui Ipate al nostru c ã l c î i e l e…” Macedo-româneºte se zice cu acest sens: „s-au aprins ficaþii”. Creangã. ropai. – Aþiþ.. 20 de ani. p. p. Iar iubirea cea de sine cu aprinderea zburatã. 122). sc. Nechezea ºi rãspundea…” v. 285): „Doamne. 304). Alþi sinonimi: a p r i n z ã t u r ã ºi a p r i n s u r ã. p. ba o calcã pe picior. I.1877. Basmul Orb-împãrat (Tribuna din Sibii. 2: „Ei! se vede cã i s-o aprins c ã l c î i l e dupã fata ispravnicului…” Costachi Negruzzi. Alexandri. ce vorbã þi-a ieºit din gurã!…Vrei sã ne aprindem p a i e î n c a p? sã ne zvîrlã baba pe drum?…” Mai puþin româneºte este: „a-ºi aprinde p a i e p e c a p” (Lumina pentru toþi. mi s-aprind o c h i i ca doi jãratici…” De toatã frumuseþea este metafora în balada Toma Alimoº: „Murgul o c h i i -ºi aprindea. Stan Pãþitul (Conv. Cãlcîi. Creangã. 1886.. Hicatele înš le-aprimseºš…” v. d'embraser.APRÌND v. Zilot. Cron. lit.. Cap. ªi tropai. ms. – Prind… APRÌNDERE (plur.. 2: „fiind în vîrstã tînãrã de 18. „Dintr-o vorbã îþi aprinzi p a i e î n c a p” (Pann. Obedenaru. l'infinitif d ' a p r i n d pris comme substantif: action d'allumer. Se întrebuinþeazã mai mult în sens moral.1875. p. Rom. Cihac: „aprindere mare a sufletului = grande exaltation”. s. 251): „Cu muntrirea çi-nš fiçeºš. 29): „ba o strînge pe fatã de mînã. am simþit în inima mea o aprindere de dragoste cãtrã patrie-mi…” Costachi Conachi. 258: 182 „Mintea în cãile sale îi înþãlept mãsuratã. în Acad. 1886. 285): „aprindere. p. Ard. sc. I. p.. – Ficat. bãtr. ba…cum e treaba flãcãilor. Soacra cu trei nurori (Conv.19. Mare lucru sã nu þi se aprindã c ã l c î i e l e!…” Alexandri. d.

Aprins este ceva gata sã a r z ã sau începînd a a r d e. Aprind. s.APRÌNS Cãreia. APRINGIOARE. – Chibrit. alãturi cu sinonimii l e m n u º e ºi p u c i o a s ã. Se întrebuinþeazã în Ardeal (S. au trecut dincoace în pãmãntul turcului la Baltã. 65 a: „În ce chip doršaºte cerbul de fîntânâ Cîndu-l strînge sšatea de-l a r d e -n plãmânâ. goanã aprinsã. ca la Costachi Conachi.f. Dosofteiu. Cugetãri în oara morþii. ba chiar la cai „nãri aprinse”. de mã veºtedzšaºte…” Enachi Cogãlniceanu. de mãnia lui Dumnezeu vorŠ fi apriînºi…” Psaltirea ªcheianã. bãtr. adj. vraciulŠ celŠ sufletescŠ. 66 b: „cine mãnie pre preotulŠ sau pre arhiereulŠ. Formã contrasã din a p r i n z ã t o a r e. ca în zicerile figurate: sete aprinsã. circa 1550 (Cuv. Doamne. alþii ca lumina dzileei. XVII: „…cuventele Domnului aprense…” „…ta lÒgia Kur…ou p r p u r w m š n a …” 1APRÌNS. APRINJOARE. faþã aprinsã. ºi nemaiavãnd unde fugi. III. Bãrcianu). fiind aprinºi gonaºii Rusiei. f. 459): „unora le va fi faþa ca lumina luniei. aprins de rîvnã. s. Cît pãtimeºte de rãu! Pãtimeºte cã-i aprins De focul acel nestins!…” Adesea însã noþiunea f o c u l u i se depãrteazã de tot. d. p. v. În sens propriu. 105: „Ticãlos sufletul meu. II. le participe passé d ' a p r i n d pris adjectivement: allumé. p.). ºi. 61: „ªi de ce sã nu-i dau pe faþã aceastã neagrã vînzare? adaogã Dinul cu oarecare aprindere prefãcutã…” v. în Acad. aºša te doršaºte Cu sšate aprinsâ. Rom. f. Ciocoii vechi. plur. p. sau cel puþin se presupune f o c u l. spre înfrînare ºi spre un fel de oprire.. – 1Aprins. embrasé. Sufletul mšeŠ. Letop. circa 1550 (ms. Aprind. allumettes. 1673. Ã-. 269: „…gonindu-i toþi din toate pãrþile. Mintea îi stã înpotrivã cu pãsuitã gîndire…” Filimon. este aprins ceva de f o c.. alþii ca fierul aprinsu cãndu sar scânteile dintru elu…” Pravila de la Govora. la noi c h i b r i t u r i. enflammé. cînd ies din ele aburi. s-au înºelat ºi ei ºi au trecut la Baltã…” 183 . 1640.

circa 1670 (Col. Synaxar. Aprind. 1683. s.3Aprins. ne întimpinã în. t. Poez. ageri. bãnãþean. 424): „Aprins..: fourbure.D. Scrisoarea XIV: „Seara. v. Cromatica. éclairage. . pop. Tragod.. cu vulpi ºi cu iepuri.APRÌNS Beldiman. Cu n ã r i l e aprinse. 26 (f. care face cã dobitocul perde grãsimea ºi aºa-zicînd se topeºte. šarã cu stânsulŠ l-au îndesitŠ…” Ion Ghica. cu gurile spumate. alþii cu sãbii încinºi. O impresie: „Cînd caii. se. oct. le part. Incendium”.n. 1883. 391) Cu poeticul d ca în d a l b.T. Sinonim cu a p r i n d e r e. act. Boieri ºi ciocoi.. cu coame rãsfirate. O fãinã veche ºi stricatã se zice aprinsã. 23) Între culori este ºi aprins-g a l b e n = galben ca f o c u l (Marian. Tr.2.. 1: „600 de galbini de la jidanii pitari. 50). Cu toþii de-a Eteriei rîvnã se vedeau aprinºi…” Gr. Tot cu mesele întinse ªi cu feþele aprinse…” (Alex. passe d ' a p r i n d pris substantivement: allumage. – 1. pentru ca sã li se învoiascã a vinde mai scump jãmle fãcute cu fãinã aprinsã…” v. II. popul. Aprind. de vétérin. s. repezi. un car plin cu lupi tineri ºi bãtrîni. dar care nu se întrebuinþeazã niciodatã în sens moral.3Aprins. Poez. venea cu vînãtorii…” v. 2APRÌNS. Sã vã fie masa masã. entérite couenneuse. 87 b): „cu aprinsulŠ besšariciš au scornitŠ nãrodulŠ. p. colinda Botezul: „Sînt tot mese-ntinse ªi fãclii daprinse…” (G. le soir” (Cihac).n.. Muºcînd cu neastîmpãr zãbala ce-i þinea…” Colinda Plugului: „Sã vã fie casa casã. l. Dosofteiu. Alexandri. Dicþionar ms.. î n aprinsul lumînãrilor.. E stereotip în locuþiunea adverbialã: „pe la aprinsul luminãrilor = lorsqu'on allume les chandelles. Aceastã grea 184 boalã. de unde-i vine 3APRÌNS. p. – 2. pop. 241: „Toþi la brîu aveau pistoale. Alexandrescu.

. Vineþki Avgi-baºa. Aprind. Poporul deosebeºte aprînzul-m a r e ºi aprînzul-m i c. în Lexiconul Budan: „aprinzãtor = accendibilis. – -tor. II. inflammable. sã iai rachiu slab una ocã ºi piperiu întreg sau pisat de – parale. excitant. „Boala aprins la vite este a p r i n d e r e la plãmîni” (T.. APRINSÙRÃ. APRINZÃTÙRÃ.p r a n d i u m. Nic. APRINZÃTÒR. APRÎNGÒR s. oct.f. Telejna). A-prînz. entzündlich”. Simu. 26 (f. Coate. Docani). Bãnescu. c. anume OnisiforŠ. formã contrasã din deminutivul a p r î n z i º o r. Aprind. sã-i torni calului în gît. Se zice ºi a r s l a i n i m ã. c. Covurlui. Trifã. 88 b): „UnŠ aprindzãtoršu de luminele svãntuluš. embrasement. échauffant. Corciovã. se observã la cai ºi la boi. v. Synaxar.f. adv. et subst. Cãrtecicã. 2. pre la prînziºor. sã-mvãþasâ a fura fãcliile…” Cu sensul al doilea. sau figurat: dor aprinzãtor. p. ºi sã-l amesteci. 3. allumeur. subst. aprînz…” (T. – v. s. Vaslui. „Aprins este o boalã la vite” (V. p. 1683. „Ciobanii împãrþesc timpul aºa: de cînd se luminã de ziuã ºi cam pînã pe la 7 ceasuri. 1. Ireºti. ca „amiazi = = ad-mediam-diem”. Minculescu. N.: scîntei aprinzãtoare. vine din fugã mare sau din prea multã muncã. c. Bucureºti. A-PRÎNZ. îi zice a p r î n g i o r. entzündbar. „Boala aprinsul. Tîrgu-Bereºti). Bãlþãteºtii. Transilv. „embrasement” (Cihac). dar mai înainte sã-l învãleºti sã sã nãduºascã.. ori sã fãrîmi ºapte oao cu totul ºi prin þesalã sã-i torni pã gît…” 1. Orlat). -OARE. – -urã. 68: „Cînd iaste calul a r s la i n e m ã. c. s. Sinonim cu a p r i n z ã t u r ã ºi cu substantivul a p r i n s.. pre la aprînz. la Dosofteiu. Cu primul sens. inflammation. enflammant. în crucea-ameazi…” (R. privire aprinzãtoare etc. de ex. Aprind. se aude rar. Letop. c. „Pãrþile zilei sînt: zori. de la 7 pînã la 9. 1806. c. v. Cu sensul al treilea. acesta din urmã numindu-se ºi a p r î n j o r. – Apringioare. Costin. APRÎNJÒR..A–PRÎNZ numele francez poporan „gras-fondu”. Suceava.. dobitocul începe a se usca pînã ce moare” (I. A. c. rãsãritu soarelui. Literalmente a d .2Aprins. Neamþ. Se aude peste Carpaþi (S. Tutova. – Aprinsurã. eatã cã au ºi sosit Bekir-aga…” 185 . éclaireur. Putna. Mãlini). Bãrcianu). et adj. 125: „cînd au fost pe aprînzul c e l m a r e. avant-midi. v. atît la cai precum ºi la vite cornute. Bãlãnescu.

. de ex. apoi n ã m i a z…” (P. cãci între noi doi se aflã Ion. cînd se ridicã soarele ca de 3 prãjini la deal. – Prînz. fie mai ales în spaþiu. (Biondelli). Descîntec bucovinean de „fapt”: „De fapt închinat În revãrsat de zori: De fapt închinat Dimineaþã. Iaºi. mai persistînd în unele dialecte italiene: milanez ºi brescian a p r ö f. 35) 1APROAPE. Gr. adv. Mãlini. presque. Cãderea. „Îndatã dupã ce rãsare soarele sau cînd îi rãdicat de o suliþã. II. Cãlineºti). a p r o p. care însã presupune o învecinare nemijlocitã. Altul: de d e p a r t e trandafir. Suceava. e sinonim cu m a i -m a i: aproape gata = m a i -m a i gata = puþin lipseºte ca sã fie gata. c. Balada Voichiþa: „ªi la el cum ajungea. Bistricioara. 111). Popescu.. zic cã-i d e -aprînzu c e l m i c. Descînt. mai pe urmã este aprînzul c e l m a r e . De aprins De foc nestins De aprînzu c e l m a r e…” (Marian. a p r o v o. Aproape este lat. Transilv. Amiazi. se zice aprînzul c e l m i c. Neamþ. Bucov.. A n t i t e z a. cam pe la 9-10 oare” (G. 1. Botoºani.p r o p e. environ. dar nu e l î n g ã mine. Botez. de aproape ochi[i]-þi scoate” (Pann. zic cã-i d e -aprînzu c e l m a r e. fie în timp. care este înainte de a m i a z i” (N. I. În sensul al doilea. prés. „A p r î n j o r. provenþ. Chiºcãreni). G. c. à peu près. a d . Haþeg). Gheorghiu. a p r u e f (Cihac). vechi ital.A–PRÎNZ „Dimineaþa.1. p. apoi dupã ce se mai rãdicã hãt multiºor. Proverb despre cei ce numai se aratã a fi ceva: „de d e p a r t e calu-þi bate.: Petru este aproape de mine. Un text medio-latin: „vina colligenda ipsis ecclesiis a p r o p e situata vix possint recolligi” (Du Cange). Sînzianu. v. de aproape borº cu ºtir” (Ibid. pe cînd aproape admite altceva la mijloc. .). Aproape este în opoziþiune cu d e p a r t e. c. piacentin a p r ö v etc. 118) unde editorul pune din eroare: „a p r i n s u cel mare”. vechi franc. proche. c. 2. În primul sens e sinonim cu l î n g ã. D e p a r t e poclon fãcea ªi de-aproape-ngenunchea…” 186 (Marian. timpul înainte de p r î n z .

ps. A p r o a p e f ã r ã p r e p o z i þ i u n e. ci de aproape”. 3. p. 72): „domniša mea sãntu m a i aproape rudã lui Isac Balicãi hatmanului…” Ca adjectiv.. III. De d e p a r t e -ngenuncheazã ªi de-aproape cuvinteazã…” (Pompiliu. d e aproape îºi poate prepune articlul „cel”: Dosofteiu. Sibii. Avînd înainte pe d e . 8: „în munca foculuš de veacŠ nu va sta d e p a r t e de aceša. p. Dã-le. Movilã. f. d e a p r o a p e „d e p r è s”. Aproape grãii…” (Þara nouã. pre carele îl a v e a Nicolai-vodã aproape…” La imperativ: „vino aproape!”. p. dans sa familiarité”. servã drept adjectiv: ceva d e aproape = = a p r o p i a t. I. pe cînd fãrã d e este un curat adverb. ce fac ce le place. aproape poate sã aibã douã funcþiuni: a) Sã arate o direcþiune ca franþuzeºte în „de près”: „n-am venit de departe. Letop. „stãi mai aproape” ete.APROAPE Balada Gheorghiþã: Du-te la domnii cei rãi ªi-þi fã vro treabã cu ei. ce aproape…” 2.R. Doamne.R. O admirabilã locuþiune în Balada lui Dumnezeu: „Departe gîndii. 1634 (A.I.1651: „cu p r š a t i n i š sãš” iar la Cresi. bunãoarã la Moisi-vv. f. II. 1577: „cãtrâ s o þ i i sãi”. XXVII: „cariš grãesc pace eu c e š d e -aproape aš sãš”.I. unde la Silvestru. p. 1652. Se întrebuinþeazã rar. Act moldovenesc din 1662 (A. 702) „A avea pe cineva aproape = dans son intimité. plata precum eš lucreadzâ…” Acelaºi. 1673. 1673. Nicolae Costin. d e corespunzînd aci lui d i n în: „am venit d i n apropiare”. p. 244): „šaste ºi ša rudenie d e aproape lui Gavril hat…”. 94: „stãtuse visternic mare Gheorghiþã Apostol pãharnicul. 6 b: „Strâmbiš nu laº sã trãšascâ De-aproape sã te prãvascâ…” b) Cînd urmeazã dupã un nume. 39) Îndreptarea legii. 187 . 1886.40 a: „Cu ceša ce nu þân •urãmînt de pace Cãtrã c e l d e -aproape. Mai totdauna aproape îºi asociazã prepoziþiunile d e sau p e. 1680. Dosofteiu.

. f.1654. acela šaste întru uciderile céle fãrâ de voe. ca sã-lŠ facâ bunŠ pentru greºala luš. circa 1550 (ms.. 1673.APROAPE 4. p. sã tragem acolo…” Balada Mioriþa: „Ca sã mã-ngroape Aice p e -aproape…” 188 Cu acelaºi sens: c a m aproape.aproape d e mintea omului = ganz natürlich” (Dr. Paul. p e a p r o a p e „p a s l o i n”..1688. . Moxa. 662: „carele va bate pre cineva cu curea sau cu nuša. Locuþiune proverbialã despre cei fricoºi: „ca ºoarecii cînd cînta jucînd hora: sus de mînã. šarâ cine va da la sfadâ bãþŠ sau sabie sau cuþitŠ. ms. 382): „sã n-ai nici o grijã. Stat. Creangã. Zilot. Moº-Albu I. 1877.. 132 b: „ªi sã-þ facâ numeluš ocarâ Nebuniš ce-s p r e -aproape de þarâ…” I. 109). ša muri…” Constantin Brincoveanu. unele s-au surpat. Dosofteiu. aproape e d e perire…” „…quod autem antiquatur et senescit. 73: „ªtii ce sunã aºa? aproape e d e m i n t e: Aleargã care-ntîi sã fugã mai nainte…” 5. altele era aproape d e s u r p a t…” A. XXXIII: „aproape e Domnul de frãmþii cu înrema…” Proverbul egoiºtilor: „Cãmaºa e mai aproape de piele” (Pann.). Moxa. a p r o a p e d e „p r è s d e”. Cron. jos de vînã. VIII. p. Rom. în Arh.. p. lit. 357: „era zimislitŠ în trupul maicâ-sa. Psaltirea ªcheianã. 1695 (Cond. Pann. ºi-l va omorã. ad Hebr.1620. 53). III. p. cã ºtiu eu o poianã în pãdure. p r o p e interitum est…” E mai cu seamã poporanã construcþiunea lui „aproape d e” cu supinul. ºi mai aproape de gaurã” (Ibid. 119): „dã vréme ce ºi chiliile ºi pãreþii ºi îngrãdiºul mãnãstirii. în Acad.13: „…šarã ce sã învechéºte ºi înbãtrânéºte. Polysu). Are un înþeles mai nehotãrît decît simplul aproape. III. 400: „se vãzu cã e bâtrãnŠ ºi aproape d e moarte…” Indreptarea legii. ºi cãndŠ fu aproape d e n ã s c u t Š. 39: „Mai vîrtos d-atîta vreme dupã cum nu m-a vãzut. p. p.. acéša šaste aproape de uciderea de voe…” Biblia ªerban-vodã. ºi va lovi pre cineva în fiece locŠ ºi-l va omorã. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. Chiar ºi de tot sã mã uite e aproape d e c r e z u t…” Ca idiotism: „. chiar alci p e aproape.

1688. Codicele Voroneþian. – Apropiu.). la Zilot. pop. a) „aproapea = aproape a” denaintea genitivului. Mîna.. Îndemnã dracul pe vodã spre alt gînd groaznic nebun…” 6. sã te duci ªi pe vodã sã-l apuci. De d-aproape sã te rogi…” (G. s.. Cron. – Departe. 15: „luînd seama cu amãruntul. Fiecare om este aproapele pentru toþi ceilalþi oameni. 2Aproape. p. Cron.. 8: „…iubeºte aproapele tãu ca tiînre însuþi…” „…diliges p r o x i m u m tuum sicut te ipsum…” unde în Biblia ªerban-vodã. proche. P a r t i c u l a r i t ã þ i. Iacob. Iar aproapea carului E mama haiducului…” (Alex. pop. Poez..D.APROAPE Zilot. p. c a m aproape de Crãciun. Psaltirea ªcheianã. acest cuvînt pãstreazã uneori pe d e . ci concepþiunea cu mult mai înaltã de strînsa solidaritate materialã ºi moralã a neamului omenesc. 189 . Se întrebuinþeazã numai articulat.2. D e d e p a r t e sã-ngenuchi. ci încã mai vîrtos: potopul nedreptãþii acoperindu-o ºi aproape a î n e c a ticãloºii locuitorii ei…” v.T. Rom. Poez. în doina Hasducul rãnit: „Pe cel deal îndelungat Suie º-un car ferecat C-un haiduc de el legat. 519) c) Aproape construit cu infinitivul. iar în Noul Testament din 1648 sinonimul puþin potrivit „p r i š a t e n u l”. în balada Corbea: „Tu. Aproapele nu exprimã noþiunea localã de v e c i n. din aceeaºi epocã (ibid.. poala sã-i sãruþi. nici pe acea plasticã de a s e m e n e. mãicuþã.m. 315) b) „D e d-aproape”prin analogie cu „d e departe”. circa 1550 (ms.. 7: „Iar cînd fu pe la dechemvre. zicîndu-se d e aproapele.). nu numai cã dreptate sau semn al dreptãþii n-am vãzut. prochain. Nãscut din adjectivalul d e a p r o a p e. acuzativul cu prepoziþiune: „pre aproapele tãu”. XIV: „…gšurã-se aproapelui sãu ºi nu se leapãdã…” „…jurat p r o x i m o suo et non decipit…” 2APROAPE. în Acad. II.

1883.. Asachi. unde ar fi fost mai nemerit „v e c i n u l u i”. ºi ori la cine ºi la ce boierin mergea cu carte domneascã. ºi cînd mergea la casa boierilor. aprozi). C: „Pre cela ce clevetiša într-ascuns d e -aproapele sãu. cum ºi din neamul cel cinstit al Cantacuzinilor. în Arh. Ephoebus”. 1: „sã nu cumva îndrãzneascâ a eºi den hotarul de-aproapelui sãu…”. eºia înaintea lui ºi-l primia cu ºlicul a-mînã. l. II. încãpînd acum la aceastã breaslã din oameni proºti…” La 1583. 190 în picioare sta boierinul pãnã ce cetia cartea…” .. Neculce. Simeon Movilã. cã au fost foarte cinstiþi aprozii.APROAPE Zilot. pre-acesta-l gonišam…” „Detrahentem occulte suo. p. Cron. 199. Letop. la domnii cei vechi pãn'la Radu-vodã s-au pãzit rãndueala cinstii lor. stãnd boierul în picioare ºi cu aprodul. adãugînd în notã cã: „c o p i i i . 2: „era faptele lui sfinte ºi pline de toatã dragostea cãtrã aproapele…” Pravila Moldov. cel dintîiu anume ce au venit în Moldova întîiu aprod au fost. cu urºinice mulþi ºi cu cabaniþã cu jder ºi cu hulpi îmbrãcaþi.d e . cu care ne-a venit din maghiarul a p r ó d. page.. ºi la boierii cei mai de cinste aprozii îmbla cu poruncile domneºti. dulãmi de catifea cu nasturi de argint”. p. precum ºi-n Dicþionarul bãnãþean. era numai aprod (Cond. 456 b). Tr. 1. Miron Costin. adolescent”. purtau cãciuli þurcãneºti cu pene.. unul se numia v ã t a v d e aprozi d e t î r g. – Apropiu. p. p.. cirea 1670 (Col.1. I. unde în Coresi. ºi îmbla cu ºarvanale.1Aproape.. ºi punea pe aprod de ºãdea ºi apoi ºãdea boierul. 1680. s. ºi pe urmã s-au cinstit cu alte boierii. 1646.. ajungînd pãn'la starea cea mai de cinste a boieriilor. ºi altul v ã t a v d e aprozi d e c u r t e. – Soþ. ºi bãgîndu-l în casã. Gheorgachi Logofãt. pe care-l cîntã Costachi Negruzzi în Aprodul Purice. Gloss. ms. Dosofteiu.M. – Vecin… APRÒD (plur. 293: „în vechile vremi era doi v ã t a j i d e aprozi. încã ºi la alþi domni mai încoace. ei erau toþi cãlãri. III. ps.m. îi da poronca domneascã. ºi portul lor era îmbrãcaþi cu ºarvanale cu cabaniþe…” Astfel de aprod era legendarul fundator al familiei Movilã. în urmã domn în Moldova ºi-n Þara Româneascã. ce era tot feciori de boieri. ori în ce cinste de boierie era acel boier.c a s ã ºi aprozii alcãtuiau garda domneascã.. f. Nu figureazã nicãiri „în vechii cronlcari cu însemnarea de viteaz” (L. Stat. Iar de la o vreme încoace aceastã breaslã s-au fost micºurat. 257. 2. ªi aceastã breaslã a a p r o z i e i. Letop. huissier. vorbind despre Radu-vodã Mihnea: „Aprozii d e d i v a n mai de cinste nice la o domnie n-au fost.1577: „deºertŠ grãi cineº cãtrâ s o þ u l Š sãu…” v. 22). ªi aprozii aciia încã se fãcea din oameni de cinste. ne întimpinã numai în vechile texturi. t. œfhboj. adecã: „ephebus. p. hunc persequebar…” proximo Ibid. În primul sens. XI: „deºšarte grãi careleº cãtrã d e aproapele sãu…”. Letop. – 2Asemene. p. vorbind despre epoca lui ªtefan cel Mare: „aprozii atunce nu era din oameni proºti cum sãnt acum. 424): „Aprod.

copii de casã! Voi dormiþi ºi nu vã pasã Soarele c-au rãsãrit ªi pe mine m-au trezit…” ºi mai jos: „Toþi aprozii se trezea ªi lui vodã rãspundea…” Dupã Aºezãmîntul lui Grsgorie-vv. dupã hotãrîrea divanului sau din porunca lui vodã. 65): „de nu or veni dupã soroc. p. alteori mai puþin. 21. uneori mai mult.1682 (Arh. i Sache šuzbaºa ot tam.).. II. „enfant noble”. ºi vor da ºi  o b o t e…” Constantin Brîncovan. În capul lor era un v ã t a v d e aprozi ºi un c e a u º d e aprozi. Rom. despre Nicolae Mavrocordat: „cãrþi de plinit cu a r m a º i. sc.APRÒD Acelaºi ne spune într-alt loc (A. ºi ce ar fi drept pe zapis cu zi sã-i plãteascã (creditorului turc). I. pe curteni ºi pe turci…” Act muntenesc din 1649 (Arh. ca ºi „copiii de casã” ºi „armãºeii”.. Letop. 1695 (Cond. p. cu c o p i i d i n c a s ã sau cu aprozi nu da. aprozii ne apar ca o b r e a s l ã.. Rom. ca semn de înaltã încredere. Duca-vodã. aprozii. în Arh. în aºteptare ca vrîsta sã-i permitã a fi b o i e r i t. Rãºcan. nr.I. avînd dreptul de a lua de la cei vinovaþi „de tot ceasul cîte 20 bani noi”. p. 87. ms. i Mogoº aprod ot Buzãu…” Alexandri. erau însãrcinaþi a „împlmi banii” de la datornici particulari sau ai fiscului ºi „a aduce pentru pricini de giudecãþi ºi pentru alte pricini”. 2: „te-ndoieºti poate de cuvîntul lui Fareaº? cel mai vrednic ºi mai voinic aprod a lui Cantimir vodã…” Balada Opriºanul: „Slugi. Stat. apoi vom trimite domniša mea un aprod di-i aduce. I. Costin. act I. dupã hotãrîrea domniei. în pace ºi-n rãzboi. Oboseala lor era calculatã cu oara. copil de boier dat la curte pentru a d v o r i. ceea ce se chema c i u b o t e sau t r e a p ã d. 69): „fiind Datco sluj dator unui negustor anume Dona vnuc Donie taleri 210 ºi neavãnd banii sã-i plãteascã ºi avãnd strãnsoare ºi puindu-l ºi la oprealã la Alexandrache c e a u º u l d e aprozi…” Nic. 1693 (ms. deprinzîndu-se acolo cu lumea cea mare. Stat. nr. 338): „fost-au mulþi b o š a r i anume: Popescul cãpitan ot Buzãu. ce cãrþi pe la scaune la pãrcãlabi sã cheme faþã pe cutare cu turcul sã stea sã se ia sama. II. i Vasilie šuzbaºa ot tam. i Zahariša logofãt ot Trãgoviºte. i Ionaºcu diaconul ot tam. Doc. principele îl trimite cu porunci la unii 191 . pe lîngã faþa domnului. fiecare avînd sub dînsul un numãr de aprozi ºi cîte un i s p r a v n i c. Cetatea Neamþului. care contribuia la plata haraciului ºi a diferitelor „pocloane”. 33). în Arh. ºi Jipa spãtar ot tam. aprozi. Stat:. 32. 170) cã: „marele postelnic judecã toatã curtea domneascã.R. pe aprozi. earã nu cu plinealã sau cu închisoare…” În Condica de visterie a lui Constantin Brîncovan. Istoria aprodului se rezumã în urmãtoarea scãdere: dentîi el este „page”. Doc. Stat. Ghica din 1776 despre „Venitul boierilor Moldovei” (ed..

d ' a p r o p i u pris comme substantif: rapprochement. ce-ºi avea ºederea Pe lîngã Crãiasa c u apropierea.APRÒD ºi la alþii.. aprodul începe a perde din însemnãtate. APROPIÀRE. 1577. apropiere de munþi. de aci însã. în sfîrºit. Coresi.f. Cît sã nu-i pese nimicã de-or fi duºmani cît de mulþi…” Se zice: c u apropierea ºi î n apropiere. proximité. Polysu: „îmi vine c u apropiare = ich bin nahe. Apropiare este în opoziþiune cu d e p ã r t a r e. Pîrcãlab sã fie cinste avusese…” Costinescu. prefecture. în zãdar se mai face cîtva timp o deosebire între „aprozi d e c u r t e” ºi „aprozi d e t î r g” sau „aprozi d e d i v a n”. passé d ' a p r o p i u pris comme adjectif: 1. o treaptã la care copiii de boieri ºi nici chiar de boiernaºi nu vor sã se pogoare. p. Armãºel. 744: „Dragoste sã chiamã o šubire ºi o apropiare a unuš lucru…” I. Prov. v.1Aproape. l'infin. A. -Ã. v. s. I. Pann. cãci odatã pe pripor. 1654. 493: „Codrii mari ºi ape multe. este apropiat acela care nu ne þine pe noi d e p a r t e sau care nu ne r e s p i n g e. p. de pe la ministere. Vãcãrescu. ich habe es nicht weit”. – 2Apropiat.. În sensul al doilea. – Copil-de-casã. 59: „A avea un lucru î n apropiare = a-l avea aproape”. v. le part. 119: „Deci bubosul strugur. Ceva mai puþin decît î n v e c i n a t. – Cioboate. approché. Se zice ºi a p r o p i e l n i c. Îndreptarea legii. 192 . În primul sens este apropiat ce nu e d e p ã r t a t. LXXXVII: „Delungat-ai de mine soþulŠ ºi apropiatulŠ…” „Elongasti a me amicum et n o t o s…” 1APROPIÀT. I. ªi cu glas petrecãtor Tuturor apropierea Spune-a dulcelui amor…” Beldiman. aimable. – Apropiu.. Tragod. tribunaluri etc. mergînd uneori ºi dupã însãrcinarea sfetnicilor princiari. proche. 19: „Ea îi simte-ntîi puterea. accessible. astãzi acest nume se dã în genere la slugi de pe lîngã autoritãþi. Dr. Vocab. ps. ci se-ndeasã numai prostimea. 2. lucrul ajunge în curînd cã orice fel de aprod devine un simplu „huissier”. adj. rapproché. affable. de unde.

ps. ce temãndu-se Vasilie-vodã ca dupã apropietul oºtilor ungureºti sã nu facã ºi ei vreo zarvã în curte. sã nu pieie Ciogoleºtii ºi ªtefan Sardariul. Jipescu. 1683. v. p. lieb. mai vãrtos Iordachi visternicul cel mare. – -nic. sept. zugänglich" (Dr. Synaxar. bunãoarã: „a p p r o p i a n s alligavit vulnera ejus” sau 193 . „Apropietnic = freundlich. apropišatŠ adecã. 1Apropiat. limbi ºi tot ce ai mai bun pîntru apropriitar. Se întrebuinþeazã rar. bunŠ cu toþŠ. 300: „Mult au stãtut boierii. Apropiu. ci se trage d-a dreptul din latinul rustic a p p r o p i o în loc de clasicul „approximo” sau „appropinquo”. apropietar.. „proximité” (Cihac). passé d ' a p r o p i u pris comme substantif: approche. adj. XXXVII: „…ºi apropišaþii miei de departe stãturâ…” „…et q u i j u x t a me erant de longe steterunt…” Dosofteiu. approcher. s.. Miron Costin... le part. vb. Coresi 1577. 104 a): „cu totul a p r o p i a t tuturor greºiþilor. f. arîndaº ºi grecului care te-au împrumutat o datã ºi le-ai plãtit dã douo ori…” APROPIETÒR. – Apropietor. Neologismul p r o p r i e t a r a devenit foarte rãspîndit pe la þarã ºi pe-n mahalale sub aceastã formã. Liturgiar. ps.. 35 a: „ªi era darâ blândŠ. –v. APROPIÈLNIC s. APRÒPIU (apropiat.n. 62: „purcei. faguri. f. des în texturile medio-latine. adj. s.m. cu totul a p r o p i a t tuturor apropiitorilor…” v. APROPIÈTNIC. affable” (Cihac). Polysu). Letop. 1674 (Molitve.-Ã. Apropiu nu este o formaþiune româneascã din a p r o a p e. În opoziþiune cu d e p ã r t e z. g r ã š a š l e s n e c u d â n s u l Š…” v.f. uãscutã prin etimologie poporanã din a p r o a p e. apropiare). 2APROPIÀT. Opincaru..APRÒPIU Ibid. APROPÌME. Apropiu. „approchant. LIV: „…izbãvéºte cu pace sufletulŠ mieu de apropietorii de mine…” „…redimet in pace animam meam ab his qui a p p r o p i n q u a n t mihi…” Dosofteiu. I. Sinonim cu a p r o p i a r e. s. 1Apropiat. APROPIETÀR. i-au omorãt…” v. Apropiu. APROPIÈZ.-OARE. p. 29. propriétaire. rapprochant” (Cihac). „accesibile..

p. ºi foarte rar. p. C u d a t i v u l. (Cihac). franc. Rom. Ca lãtineºte: „finibus appropinquare”. ad voc. (ms. iar în Bibdia ªerban-vodã din 1688: „apropiaþi-vã la Dumnezãu ºi sã va apropiša c ã t r ã voi…” Coresi. dar în Noul Testament din 1648: „apropišaþi-vâ c ã t r â Dumnezãu ºi sã va apropiša c ã t r ã voi”. 1: „Cine se va apropiša D o m n u l u i. ps. circa 1550 (ms. Iacob IV. 1577. iarã ceia caré eu mai denainte am tîlcuit de izbîndire sã o apropiiaze…” Enachi Cogãlniceanu.). Ca lãtineºte: „ripam appropinquare”. quatern..139: „Nu se-au opritŠ bãrbatul ºi mušarea deîn amestecarea trupului lorŠ fãrã numaš cãndŠ vor sã se apropie r u g i š sfinteš priaº194 tenie…” . 265: „iar domnul. a p p r o c h e r etc.). 8: „Apropiaþi-vã lu D u m n e d z e u.1654. din Bucur. p. šarâ de a fericitei ºi a nesfrãºitei viaþâ nici uîn cuvântŠ nu facemŠ…” Îndreptarea legii. 232): „a visului izbîndire într-acesta chip Dumnãdzãu sã o d e p ã r t é z e.. în Acad. Codicele Voroneþian. Rom. de unde ºi provenþalul a p r o p j a r. în Acad. aºtepta din zi în zi ca sã-i vie maziliea…” 2. Numai sub forma activã: apropiu ceva. Mîna-n coamã cã-i punea…” Cantemir. III. 6: „ne apropiemŠ mai vrãtosŠ f r ã m s e þ i e i aceºtii lumi nestãtâtoare ºi putredâ. C u a c u z a t i v u l. Numai în graiul vechi ºi sub forma reflexivã.). Omiliar. ºi apropiša-se-va v o a o…” Appropinquate Deo et a p p r o p i n q u a b i t v o b i s…” ºi tot aºa în Praxia cea tipãritã circa 1570 (Muz. Letop. cu d e ºi alte prepoziþiuni în limba obicinuitã. ieroglif. Locuþiunea proverbialã a hoþilor: „Apropie-te crîng. III. dupã ce apropiesã trei ani a domniei sale. quatern. Ieºea-n varã cincãrel. 52). Ibid. LXXXVII: „…ºi viaþa mea pie-se…” šadului apro„…et vita mea inferno a p p r o p i n q u a v i t…” Acelaºi. XXX.. 1580. II. Balada Grue Grozovanul: „Un cãluþ cam pãtrãrel. p. 1. Diferitele construcþiuni ale lui apropiu sînt: cu acuzativul sau cu dativul în graiul arhaic. Ist.APRÒPIU „a p p r o p i a r e Deo desiderant” (Du Cange. Grue mi-l apropiia. p. istor. întru uîn duhŠ fi-va…”. d e p ã r t e a z ã -te cîmp!” (Pann.

ce de domn nu s-a u p u t u t apropia sã-i facã vreun rãu…” Ion Ghica. III.” Miron Costin. 3.. Muste. Coresi. oct. p. 195 ºi a rãmas ºi pînã în zioa de astãzi tot a oraºului…” . c. 218: „Era într-o duminecã. 217: „cînd s-au apropiet d e Iaºi. cã aºaºi earna s-au fãcut acea zarvã. quatern. se zice cînd e foarte greu a cãpãta. cã s-aprochie d ã z i o ã…” (T. p. 403: „ºi se apropiarâ turcii de zidul cetãþiei. fug de se ascund în vizuini…” „Nu te poþi apropia de ceva sau de cineva”. „Se apropie d e z i o ã” = timpul înainte de revãrsatul zorilor. Theodorescu. apropie-se de elŠ.11: „zise lor sã-lŠ aducâ cãtrâ elŠ. i-au eºit toþi boierii ºi caimacamii cu toate alaiurile înainte…” Balada Marcu si turcul: „Ien dã-mi vreme puþintel. 1620. 1680. Cãci nu l-oi vedea mai mult…” (Pompiliu. Omiliar. Fãgãraº. ps. ºease sãptãmîni nu sã aprochie îngerul de el…” (D. pe unde ele noaptea umblã de-ºi agonisesc hranã. Cron. 1680. Scrisoarea XIII: „De acea moºie nimeni nu s-a u p u t u t apropia. Pop. cãce nu era cãdzutŠ ºi apropiindu-li-sã de multe ori sã cadzâ…” 3. mai ales cînd este prea scump sau prea puternic. ps. Ca sã m-apropiu de el. Zilot. bãiete. LIV: „Izbãvi-va cu pace sufletulŠ mieu de la cariš sã apropie m i e…” „Redimet in pace animam meam ab his qui a p p r o p i n q u a n t mihi…” Acelaºi. III. Letop. Brezaie.11: „Earna mare era. v. p. Dr. întrebâ elŠ. Nic. 111: „cînd se apropie d e z i o. c. începînd a cînta cocoºii des ºi jigãniile temîndu-se sã nu le apuce lumina zilei prin locuri primejdioase pentru dînsele. 1683. ai sã-njugãm la plug. Construcþiunea cea mai obicinuitã. XXXI. „nu te apropii d e …”. Letop. Copãcel). f. Sinaxar. 23) „Cine se face turcã. grâi…” Moxa. 41 b: „sã mãhniša fãcândŠ voša rša.. cînd s-au apropiet oºtile ungureºti de Suceava…” Dosofteiu. p. p. Sibii. 1580. „A-nceput sã cînte ciocîrlia.APRÒPIU Dosofteiu. Letop. Lupºeanu). Sã mã plec ºi sã-l sãrut. Polysu: „N-ai sã te apropii de dînsul = man kann ihm nicht ankommen”. p. XCIII: „Ca sã nu sã apropie d e tine scaun de fãrã-lšage…” „Numquid a d h a e r e b i t tibi sedes iniquitatis…” Enachi Cogãlniceanu. I. Ialomiþa. Apropiu d e.

f. circa 1550 (ms. câ tãlharii de jîdani ucigâ-i chetrile o scunchit tâte celia de ghieþii oameni nici nu sâ mai p o t aprochiè…” (Preot G. apropie-se cãtrã „…quum veniret. sed c o n v e r s a m i n i cum hominibus justis…” Acelaºi. 4. XV. Rom. p. Construcþiune obicinuitã în dialectul macedo-român. Locuþiune proverbialã: „s-a apropiat funia l a par = être aux extremités”.1683. Cine ºtie ce mi s-a mai întîmpla. 185): „Se vede cã mi s-a apropiet f u n i a l a p a r. et a p p r o p i n q u a r e t domui…” unde în Noul Testament din Bãlgrad. 1648: „venind sã apropie de casã…”. Act. Harap-Alb (Conv. Coresi. 1877. p. ce vã apropišaþu l a oameni direpþŠ…” „Nolite inebriari in vinis. 1574 (ms. rarã la noi. Ap.1644. 390: „SandavarinŠ se apropie ºi l a înpãratulŠ de-i zise: pãzéºte-te…” Pravila de la Govora. quatern. 30: „Nu vã înbãtareþŠ în vinŠ. Omiliar. I. quat. ca ºi-n Biblia din 1688. 27: „pãru corabniciloru cã se apropiarã la vršu-o margine”. cine se apropiša c ã t r â codru. XXXI: „…c ã t r ã elu nu apropie-se…” „…ad eum non a p p r o p i n q u a b u n t…” unde la Silvestru. Creangã. Apropiu l a. 1: „ca se apropiè amu. ps.1640. p. 1: „codrulŠ totŠ ardea cu focŠ. Proverb.). zice. 1620. elŠ muriša…” .1651: „nu se vorŠ apropiša d e elŠ”. circa 1550. în Acad. 25 a (A 6-a gioia). Harl.19 a: „sã nu se cutéze a se apropiša l a preoþie…” ªeapte taine. Museum. Psaltirea ªcheianã. Grosu. da nici n-o fost chip sâ mã l i c h e s c. 1580. XXVII. 1580. f. Paremiar. Iaºi. 6311 B).APRÒPIU „…m-am dus în târg sâ-nš cumpãr niºte cojoace. Radu din Mãniceºti. 25: „…ca casã…” vine. cu fulgere 196 ºi cu tunete.. Apropiu c ã t r ã. f. 1680. p. Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o cîne-cîneºte pînã acum. Coresi. unde si-n Noul Testament din 1648: „cã sã apropie la vrunŠ þãnutŠ”. XXIII. Omiliar. Luc. 57 a: „cu inimâ înfrãmtâ sã apropie l a acša straºnicâ ºi dumnedzãšascâ tainâ…” Dosofteiu. c. XIII. în Brit. unu nie ºi unu ficioru-nšo. Voineºti). XXV. CVI: „…sã apropiarâ p ã n â morþiš…” l a porþile „…a p p r o p i n q u a v e r u n t que ad portas mortis…” us- 5. l a poarta cetâþiei…” Moxa. lit. dar cu omul roº nu ºtiu zãu la cît mi-a sta capul…” Codicele Voroneþian.

1680.. p.2Aproape. p.1642.1680. 197 . petit page. APROZÈL (plur. 1577. Colindã munteneascã: „Stã murgul legat.. aprozei). Deminutiv din a p r o d.11: „mãcarâ ºi nedestoinici sãntŠ. Tr. 1680. l. ps. XXVI: „…cãndŠ rãii…” apropie-se spre mine „…dum a p p r o p i n q u a n t super me nocentes…” la Dosofteiu. Apropiu s p r e . Tragod. ce fãrâ témere cu îndrâznire sã apropie c â t r â altaršulŠ Domnului…” Ibid. 572: „î n p r e a j m a locului apropiindu-se. Dosofteiu.APROZÈL Omiliar de la Govora. Legat ºi-nfrînat. p. ierogl. 1. ps. Apropiu î n p r e a j m a. ps. 297: „La dînºii astãzi fãrã sfialã În proastã hainã m-înfãþiºez. Ist. 2689: „Toþi privind în sus cu ochii. Podoabe bune cu ferbinþealã Sã cer acuma m-apropiez…” v. 92: „…s-au depãrtat de toate bucuriile vécilor ºi c ã t r â atãtea nevoš se apropie…” Dosofteiu.1680: „când sã apropiša s u p r a mša fãcãtoriš de rãu…” Beldiman. p. 1883. Coresi. p.m. 424): „Apropiedz.. s p r e poartã s-apropia…” 7. s. CXVIII: „Apropišadze-se rugãcšunša mša denaintša ta…” „A p p r o p i n q u e t oratio mea in conspectu tuo…” I. Dosofteiu. Vãcãrescu.. – Depãrtez. XXXIII: „Apropišaþâ-vâ c ã t r ã dânsul ºi luminaþâ-vâ…” „A c c e d i t e mini…” ad eum et illumina- 6. XXXVII: „Prišatiniš mšeš ºi ceš de-aproape aš mšeš în p r i j m a mia sã apropišarâ ºi stãturâ…” „Amici mei et proximi mei adversum me a p p r o p i n q u a v e r u n t et steterunt…” Cantemir.. ps. circa 1670 (Col. de departe casa omului cu dégetul îi arãtai…” Pe lîngã apropiu se întrebuinþeazã ºi forma amplificatã apropiez. v. Appropinquo”. Dicþionar ms. bãnãþean.

a d . Text. circa 1550 (ms. 56) Într-o variantã: „Patru daprozei…” (Vulpian. adecã deminutiv secundar dintr-un deminutiv primar despãrut a p u º ã.p r o m u t u o. APRUÃR? Cuvîntul figureazã fãrã explicaþiune în Dicþionarul ms. l. III. emprunter. bãnãþean circa 1670 (Col.). Aºa într-un cîntec bãnãþean: 198 „Cu petricele -n degeþele. APRÙMÙT (aprumutat. 293: „aceastã breaslã a aproziei…” v. ruisseau. s. Împrumut. APªOARÃ. XXXVI: „Aprumutã pãcãtosul ºi nu toarnã…” „M u t u a t u r peccator. 2. p. 1.1883. Poez. aprumutare). Cã pe el mi-l scoate ªi frumos mi-l bate Frumuºel pe spate. p. – v. Gheorgachi Logofãt. Lat.. un peu d'eau. 39) v. de unde apuºoarã ºi apoi apºoarã. formã arcaicã pentru î m p r u m u t = in-promutuo..T. Rom. Psaltirea ªcheianã. ªi pe el mi-l þin Patru aprozei. Amproor. Tr.. Hapsin. f. et non solvet…” unde la Silvestru. Doi de dîrlogei.o a r ã. Aprod.f. Sã fie oare p r i e r „Avril”? sau nu cumva mai curînd o formã pentru a m p r o o r? v.. . 1651: „î n p r u m u t ša pãcãtosulŠ…” v..D. pop. vb.APROZÈL Mult nu stã legat. p. Doi de dalbe scãri…” (G. în Acad. ÀPSIN.. APROZÎE. 424). Deminutiv din a p ã prin sufixul compus u º . Forma necontrasã apuºoarã se mai aude uneori în gura poporului. Letop. Aprod. petite rivière. s. qualité de page ou d'huissier.

Altul de apuºoarã De cea limpegioarã…” (Burada. 439) 199 .T. Texturi. A stãtut ºi moara. ca ºi „poamã – pomuºã – pomuºoarã” sau „cap – cãpuº – cãpuºor – cãpºor”. încãrcate ca un munte…” Proverb: „I-ai luat apºoara. Cu apºoarã-i adãpau…” (Ibid. 134) Cuvîntul e des în poezia poporanã. Poez. I. p. ce nu este nici cît a patra parte din Dîmboviþa. Cãlãtoria. I. prin urmare. p. 156: „ªi cu acest mijloc umblã pre acea apºoarã. luntri neguþetoreºti.. 35) Balada ªarpele: „Caii de frîu cã-ºi luau..” (Pann. p.. Colinda Toader Diaconul: „Micã chilioarã Pe mal de apºoarã. 53) Apºoarã este. Chip de mãnãstire ªi de pomenire…” (G. pop. p. La fîntînã cã-i duceau.. 8: „Acolo am eu cãºcioarã Pe un vîrf de deliºor. 88) sau într-o colindã din Dobrogea: „Acolo sînt trei rîuri. Cãlãt. Trei pãrîuri: Unu-i de vin. o formaþiune curat româneascã.APªOARà Apuºoarã -n guriºoarã…” (Vulpian. ºi n-are a face cu vreun prototip latin „aquiciola” (Cihac). 1826. Altu-i de mir. Vãcãrescu. Curge-n vale o apºoarã Murmurînd încetiºor…” Dinu Golescu.D.

r ã p e s c. Tulcea. . 687) Balada Soacra ºi nora: „Cu apºoara florilor Tot din troaca boilor…” (Ibid. Pe lîngã i a u. apucare).) a fost susþinutã de Cihac prin urmãtorul paralelism semasiologic ingenios: „spaima apucã inimele = pavor o c c u p a t animas. I. Vãcãreni). s. vb. apuc a p r i n d e. surprendre. atteindre. 623) v. bunãoarã la Anton Pann. ravir. saisir. Într-unul ºi acelaºi pasagiu. Tocmai de aceea ele îºi pot prepune pe apuc. 200 .n. de botan. Bud. pe cînd în celelalte toate acþiunea ne apare ca terminatã. aptangicuri). s'y prendre. li se pare cã îl vor putea mînca. A treia. Ei. a se apuca de ceva = o c c u p a r e aliqua re.. cea mai nouã ºi mai argumentatã. dar nu se poate zice: i a u a apuca sau p r i n d a apuca. Apã. î n h a þ etc. APÙC (apucat.a apuca pren cineva = o c c u p a r e aliquem”. De aci se dezvoaltã apoi o mulþime de sensuri secundare.: capucine. dar de cari el se deosebeºte mai ales prin nuanþa fundamentalã de ceva neisprãvit. cunoscutã în Dobrogea (G.. Þarãlungã.. cînd noi voim sã arãtãm anume cã este abia un început sau o parte din lucrare: apuc a l u a. Cea mai veche: „per metathesin a verbo o c c u p o” (Lex. fac prieteºug ªi apuc prin mahalale împreunã înhãitaþi. apuc poate fi întrebuinþat în trei sau mai multe sensuri diferite. – -oarã.APªOARà Balada Voinicul: „ªi eu mi te-oi duce La apºoarã dulce…” (Ibid. Tropaeolum majus. APTANGÌC (plur. empoigner. v. Umblã. se grupeazã noþiunile mai mult sau mai puþin speciale de p r i n d. miroasã pe uliþi.-uº. O formã pentru a l t î n g i c. Întind felurite curse în mînã a-l apuca…” Cunoaºtem trei derivaþiuni propuse pînã acum pentru apuc. prin cari apuc se tot depãrteazã din ce în ce de sinonimii sãi ºi-si capãtã pe deplin – nu apucã a c ã p ã t a – o individualitate bine definitã. Altîngic. d o b î n d e s c. s'engager. 62: „Cã în loc sã se apuce de negoþ sau meºteºug. commencer. c. Prov. c a p ã t. A doua etimologie apropie pe apuc de termenul juridic teodosian a p o c h o din ¢poc¾ „encaisser” (Cipar). care este expresiunea cea mai generalã. p-alþi asemeni cu dînºii gãsind. ca niºte învierºunaþi: Orce zboarã.. s'acheminer. t. apuc a d o b î n d i ºi aºa mai încolo. sinonimi cu apuc..

cu cît aceeaºi rãdãcinã ca în apuc ni se prezintã în latinul a p i s c o r. Lãsãm la o parte ipoteza de la mijloc. corectã sub raportul vocalismului (apuc:: a u p u c = ascult:: ausculto). unul – „ruguma” (= it. s'acheminer = s'engager. Întrucît nu se poate rãdica în aceastã privinþã nici o obiecþiune foneticã sau morfologicã. De unde însã vine al nostru -u c în apuc? Pe de o parte. de unde portugezul b a t u c a r. chiar dacã ar fi sigur. commencer = s'y prendre. deoarãce din cele douã exemple citate. ind-ipiscor. V. precum ºi-n cel macedo-român. v. °pnoti) ºi zendicul a p (ap°iti) „atteindre. românul apuc reconstituã darã o vorbã italicã rusticã perdutã a p ÷ c o. pe de alta. ci numai o ecuaþiune foneticã disimilativã. întocmai dupã cum din m à n d e r e vine m a n d ÷ c a r e ºi dupã cum din latinul vulgar b a t t ‚ r e s-a nãscut b a t t ÷ c a r e.servã numai la întãrirea noþiunii celei fundamentale. apisci…” (Epid. Diferitele sensuri ale lui apuc. sine me hominem. nu cuprinde o metatezã. sufixul verbal -u c n-are o existinþã proprie la români. Raportul este matematiceºte exact: a p ÷ c a r e : : a p ‚ r e = mand÷care:: mand‚re = batt÷care:: batt‚re. empoigner = ravir. Noi respingem darã cîtetrele. cãci din „adspecto” se face româneºte „aspept”. rugumare). lîngã „rumega” (= lat. Aºa la Plaut: „Tace sis modo. cea a treia.:”¨ptesqal ¢nqrèpou tinÒj = a p i s c i hominem”. forma întreagã apuc. Prin urmare. obtenir acquérir.APÙC trage pe apuc. din latinul a u c u p o (Burlã). iar nu numai rãdãcina a p . prima admite trecerea iniþialului netonic o în a ºi totodatã o metatezã. red-ipiscor. iar altul: „aºtept = adspecto”.) Din acest à p e r e se dezvoaltã o formã latinã derivatã a p ÷ c a r e. ºi le respingem cu atît mai vîrtos. Din celelalte douã. ind-epto). strîns înruditã cu clasicul a p i s c o r (ad-ipiscor. surprendre = atteindre. ind-episci. în cari -÷ c. apuc se aflã atît în dialectul daco-român. latinul a p i s c i derivã din simplul a p ‚ r e: „comprehendere antiqui vinculo a p ‚ r e dicebant” (Paul. Acum. nu românesc. necesiteazã ºi ea totuºi o metatezã nejustificatã pe tãrîmul specific românesc. 2. de unde „aºtept” prin disimilaþiunea „sp + p = = st + p”. ravir= surprendre. Diac. În adevãr. apoi în grecul ¨ptw. fãrã a mai vorbi despre formele sanseritã ºi zendicã. se desfãºurã ºi se înlãnþuiesc cam în urmãtorul mod: saisir = empoigner. s'y prendre = s'acheminer. prin forma metateticã intermediarã a u p u c = a u c u p. trebuie sã se tragã dintr-un prototip italic. 201 . rumigare) – este latin rustic.3) este româneºte: „Rogu-te sã taci pînã ce-l voi apuca!” Aceeaºi rãdãcinã se regãseºte în sanscritul ° p (ap°ti. sã constatãm cã latinul a p i s c o r. grecul ¨ptw ºi românul apuc se dezbinã numai prin elementul sufixal. de ex. mai mult sau mai puþin. atteindre = commencer.

G. Simu. c. Chron. p. lesne se uitã” (I. I.). . Cine o sã te dezmierde? Cin-o sã-mi apuce l o c u l Sã-ºi fericeascã norocul?…” (Alex. 1874. lit. p. Despre morþi: „Ce apucã pãmîntul. ceea ce este mai potrivit. 71): „Ai apucat pisica de coadã. 278) „A apuca cap de fune = trouver un point de départ”: Cantemir. cel strîmb nu iese” (Pann. Chron. Trans. pop. sã te îngrijeºti de el”. 30). „Despre un om zgîrcit: la acela nu-i apucã ºoarecele sfãrmitura de pe masã” (R. Orlat). 103) Cu acelaºi sens: „De ar muri moºul.. Ameninþare pentru cei ºovãitori pe calea cea bunã: „Cînd te-a scãpa Dumnezeu. sã-i apuc toiagul” (Ibid.17. II.. Tecuci. dupã ce citeazã un pasagiu din Iornandes. „rostro”. Doina Floricica: „Din mînã dacã m-ai perde. 8) = „sans discernement”. Din Iordachi Golescu (Conv. ºi mai cu seamã despre femei ipocrite: „Zioa fuge de bivol. p. 83: „Românul zice: pentru asta aºi pune mîna-n foc! sau: nu pot sã-mi pui mîna-n foc pentru dînsul! În Moldova se-ntrebuinþeazã cu acelaºi înþeles expresiunea: apuc foc cu gura! iar în Muntenia: i a u foc în gurã”. c.APÙC I.2. învîrteºte-o sã nu te zgîrie = pe vrãjmaº cînd îl supui... În loc de „apuc cu gura”. Simu. Cãlugãreanu. dracul te ºi apucã”(R. (Pann. Proverbe. în graiul vechi: „apuc cu rostul”. II. (Hinþescu) Pentru francezul „ôte-toi de là que je m'y mette”: „De ar muri socrul Ca sã-i apuc locul”. c. Movileni). Orlat). p. literalmente „cu 202 ciocul”. Se usucã”. A p u c „e m p o i g n e r” Proverbi ºi locuþiuni proverbiale: Despre cei fãþarnici. Despre cei nenorocoºi: „Ce apucã. II. Poez. 65). Transilv. Proverb juridic: „Pînã nu apuci pe cel drept. III. urmeazã: „de aice vor unii sã apuce c a p d e f u n e º i sã arãte cã aceºti ostrogothi rãmaºi sã fie lãcuit pre locurile Dakiei…” Altã locuþiune arhaicã: „apucã ca caia maþul” (Cantemir.D. Teodorescu. ºi noaptea apucã pe dracu de coarne” (Pann.

(G. 13 b: „Tupilâ s-apuce ºi sã c ã p u š a s c â. XLIX: „…drep-ce tu povesteºti îndereptãriile mšale ºi apuŠ lšagša mša cu rostul tãu…?” „…quare tu enarras justitias meas. Pre miºel sã tragâ-n laþ ºi sã-l smereascâ…” Cantemir. Dar cine-l încãleca. Dosofteiu. Bãdeni). p. sau altâ mušare dã vreunŠ omŠ. 256: „De va apuca ceneva cãlugãriþa cu de-a sila. c. De aci. ºi fug la treabã…” (I. 1577: „goniþi ºi p r i n d e þ i elŠ”. ps. zice: apuc ce-oi apuca. Poez. nerânit ºi nebetejit sã rãmîe nu poate…” 203 . 1877. LXX: „…alergaþŠ de-lŠ apucaþ. et a s s u m i s testamentum meum per os tuum…?” unde la Coresi. 1680. sau slujnica de stãpãnu-sãu. 1577: „p r i i m e º t i zisa mea”. în Acad.APÙC Dosofteiu. 220): „sabiia zavistiii mãnunchiu nu are. nu e bine sã moarã cineva fãrã luminare. (ms. „Îl apuc d e s c u r t” = stãruiesc sã facã fãrã zãbavã sau fãrã ºovãire. Aºa fiind obiceiul. 375): „pe vremea aceea era bine sã fii harabagiu în Tîrgul Neamþulul. pop. ps. iar la Silvestru. cã nu šaste cine-l izbãvi…” „…persequimini et c o m p r e h e n d i t e eum. quia non est qui eripiat…” unde la Coresi.. Creangã. crezîndu-se prea mare. ºi orcine a-mînã ar apuca-o. Ist. 1680. ºi se va arãta viaþa eš cea de întãš bunã ºi curãtâ. Moº Nichifor Coþcariul (Conv. f. 530) „Cînd cineva se sileºte la mîncare. ieroglif. p.. Între locuþiuni proverbiale. p. Românii ºi poezia lor: „Cui nu-i place sã vadã alergînd pe un ºes întins o poºtã româneaseã cu opt cai? Caii aleargã cît le apucã p i c i o r u l…” În agonie.. 1652. se mai aude în popor: „Parcã a apucat pe D u m n e z e u de p i c i o r!” cînd aratã cineva o bucurie necumpãtatã sau cînd se îngîmfã deodatã. La pãmînt trîntit cãdea: Lumînare n-apuca”.40 de zile sã se cérte…” Dosofteiu.” Alexandri.. sã te þii de vorbã. „A apuca pe-amînele = a se sili sã ia care mai de care. „Apuc pe cineva d e o c h i” = vreu sã-l fac a crede ceva ce nu este… Îndreptarea legii.. Rugescu. în balada Corbea: „Arnãuþi cã trimetea Pe roºul a-ncãleca. prea fericit etc. acela. lit. i se pune bolnavului o luminare în mînã. Iaºi.” I. Rom. „Te apuc d e c u v î n t” = sã nu uiþi ce spui.T. cã te-apucau p e -a m î n e l e…” „Cît apucã piciorul = în fuga mare. 1673. 1651: „š a š legãtura mša”.D.

v. 89): „apucãndu-l Iorga ³auºul pentru aceºti bani ce scrie mai sus. mich zu bezahlen…” Constantin Brîncovan. III. Pann. sã nu le apuce leºii cu oºti…” Zilot. ºi nemaiapucînd arme. ms. pe altul în cap lovesc. Prov. ºi el neavãnd banii sã sã plãteascã…” A. 63): „aŠ fost apucat datornicii ºi pre jupãneasa Mara sora luš Mihai Drosul…” Acelaºi. 86: „Însã amîndoi stãturã pe cai ca niºte voinici. Cron. p. în Arh. Cãutînd sã se loveaseã tot la primejdios loc…” Balada Mihu Copilul: „Codrul mi-l lãsaþi. ºi i-au dat poroncã sã strice toate cetãþile de aice din þarã. Al toamnei dulce soare se pleacã la apus…” „A apuca pe cineva pentru datorii. III. pentru bir. p. Giugul apucaþi.. p. ca sã-i dea. 1694 (Cond.. 1694 (Ibid. Tragod... 46: „Apucase pe ciobanul Paguba sã-i împlineascã…” În acest sens. 139: „Unuia îi zboarã mîna. Meditaþie: „Vara-ºi apucã zborul spre þãrmuri depãrtate. p. Letop. Gr. moartea cît pot prelungesc…” A. pentru pagube etc. ºi i-au îmbrãcat cu spaima ºi cu frica…” Beldiman. De care se îmbunarã toþi cîþi privea. care naºte vitejia ºi îndrãzneala. Stat. ªi pe altul unde-apucã. Pann. .17: „…l-au îmbrãcat pre dãnsul (Dimitraºco Cantacuzino) cu caftan de domniea þãrii în locul lui Petriceico-vodã. 31: „de mulþi ani întrînd supt jugul birului ºi al supunerii. Cã nu sînteþi voi.” Dr. mari ºi mici: Apucarã alte suliþi. fiind Împãrãþiea la Obluciþã. 204 apuc d e pagubã etc. Buni de vitejie…” Figurat: „apuc zborul = prendre l'essor”. Muste. Alexandrescu. cursul anilor ºi împilarea ce au avut în toatã vremea i-au desbrãcat (pe romani) de mãrimea inimei. Nu sînteþi ca noi Oameni de mîndrie. Polysu: „L-am apucat sã-mi plãteascã = ich packte ihn an. apuc d e chirie. Erotocrit II. = a-l trage la rãspundere.. p. apuc se poate construi cu d e: apuc d e datorie.APÙC Nic.. ºi s-au repezit pe loc.

Buc. 1) „A apuca d o m n i a” sau „a apuca s c a u n u l” este a ajunge la tron prin mijloace pieziºe. Balada Mihu Copilul: „Ianuº Ungurean Mihul Moldovean. ca verb pasiv: „el s e apucã = este sau poate fi prins”. Valea Prutului.: „m ã apuc de pãr”. La luptã s-apuc…” Balada Vidra: „Ei de brîie s-apucarã ªi la luptã se luarã. ce foc simt cã mã arde! – strigã bolnavul. ce mainte-lŠ apucâ arma ºi i se vãrsâ sãngele…” Zilot.1620. 2. 116: „miºcãrile Porþei ºi ale grecilor fanarioþi.. pe cari nu trebuie sã le confundãm: 1. una ºi aceeaºi formã „a se apuca” funcþioneazã în patru chipuri.. 166) 205 . ca verb reciproc: „ei s e apucã unul pe altul”.APÙC Cîntec din Moldova: „Cã te-a zãri vrun panþir ªi te-a apuca d e bir ªi d e pozne ce-ai fãcut Din Vaslui ºi pînã-n Prut!…” (Caranfil. p. Costachi Negruzzi. Cron. p. 391: „se râdicâ unu feorŠ a lui AndronicŠ Duca de adunâ voinici ºi se ispiti sã apuce domniša. Alexandru Lapuºneanul III: „Ah. Zi de varã Pînã-n searã…” Balada Pãunaºul codrilor: „Ei de brîie s-apucau ªi la luptã se luau…” Balada Tudor: „Ei de brîie s-apuca ªi la luptã se-ncleºta…” (Marian. ca verb reflexiv. apucîndu-se cu mînile de pîntece…” b) R e c i p r o c: „s'empoigner l'un l'autre”. carii vîna demult a apuca ºi scaunul Þãrei Româneºti cum apucaserã al Moldovei cu ani mai nainte…” Din activul apuc „empoigner”. 3. De-o parte se duc. ca verb deponent: „eu m ã apuc de cutare”. de ex. a) R e f l e x i v: „s'empoigner soi-même”. I. 376: „dupâ CostantinŠ apucâ MartinŠ domniša…” Ibid. p.. Moxa.4.

zboarã. c. 13: „Boierii s-a u apucat de ªtefan Petriceico. Pietroºiþa). l. Despre oameni lacomi se zice: „apucã ca lupul” (D. 360: „atunce-l apucarâ diavolii deîn mãnile pãrinþilor luš ºi perirâ cu dinsulŠ…” Dosofteiu. 45 a: „sã ne oprimŠ ochii de-a prâvirea lucruri de curvie. Jigâniš siršape ce stricâ º-apucâ…” III. p. ca lupul: umblã numai s-apuce!” (D. apucãndu-se de capul preoþilor sã-i înveþe carte…” d) P a s i v: „se laisser empoigner”. 1651: „s c o a t e þ i surmanuluŠ ºi lipsitulŠ…” Dosofteiu. p. 1646. f. Letop. numai sã-l rãdice domn…” Enachi Cogãlniceanu. Rom. fiind bãtrãn ºi boier de þarã.. Georgescu. Apprehendo”. 10 b: „Dobitoc sãlbatec de câmp ºi de luncâ. 424): „Apuc.A p u c „s u r p r e n d r e”. Dicþionar ms. 11: „de va avša neºtine un dulãu tare ºi dãrz ºi va mãnca pre toþŠ dulãii. 64: „Cînd s-o apuc. II. ce era clucer mare. Cînd stau. LXXXI: „…apucaþi pre cel méser ºi pre cel miºel diîn mãnule pãcâtosului…” „…e r i p i t e pauperem et egenum de manu peccatoris…” la Coresi. Coºereni). Ialomiþa.APÙC c) D e p o n e n t: „a se apuca de = empoigner. 1673. ºtii. se scoboarã. Vãcãrescu. bãnãþean. Cînd voim a apãsa asupra elementului de „ceva neaºteptat”. Dîmboviþa. circa 1650 (ms. mãnule de-a apucarša ºi de-a p r â d a r š a…” Îndreptarea legii.. c. p. CIII: „…Þânciš leilor scâncindŠ sã apuce…” „Catuli leonum rugientes ut p i a n t…” ra- unde la Coresi. 1883.). Negoescu. Nici nu s e apucã…” II. Nici va sã se ducã. Varlam. ne pas laisser tranquille”. Pravila Moldov. Letop. 1652. ps. III. ps. 1577: „rãcãiša sã r ã p e a s c â …” Arsenie din Bisericani. p. f. Tr. Rapio. Muste. 1577: „l u a þ i méserulŠ ºi miºelul”. „Iii! ala e. circa 1670 (Col. A p u c „r a v i r”. 1680. 1643. se zice: apuc f ã r ã 206 v e s t e. urechile de-a ascultarea cãntece lumeºti de šuboste. la Silvestru. 198: „Constantin-vodã în Moldova domnia cu pace. în Acad. f. . III. p. ºi de s ã va apuca de vreunŠ dulãu mai slabu ºi-l va birui…” Nic.

ce sã dzice sã o apuce f ã r â d e v š a s t e cu arme sau ºi fãrâ de arme…” Cînd e vorba de a pre-ntimpina pe altcineva. ºi sã va téme cã nu-lŠ va apuca c u s u f l e t Š sã-i ceteascâ molitvele…” Deapre locuþiunea „apuc d o m n i a”. Oricum îl vom apuca. I. ºi va vrea preutul sã-l botédze. Averile-i împãrþeam: Cu doi cai de-l apucam. 198: „Al nostru ceas ºi el soseºte. se zice: apuc î n a i n t e. 89: „de va lua bãrbatul pre mušare numai cu voša sa. o expresiune care se întrebuinþeazã mai adesea într-un alt sens. 115 a): „carele nš-aš spodobit. ºi au apucat î n a i n t e apele ºi izvoarãle apelorŠ fiilorŠ lui IsrailŠ…” „Et promoverunt castra filiorum Ammon. A. Vãcãrescu. p. 1644. Prov. Pann. ºi la aastâ dzâ sã apucãm cu ispovédanie ºi cu rugâ faþa sfinþieš-tale…” ªeapte taine. unu-i luam…” I. p. Pann. f. 17: „Pentru prunculŠ de sã va prileji spre moarte. apuc se întrebuinþeazã mai ales în privinþa boalelor celor nãpraznice ºi a tot felul de dureri sau suferinþe. f. care poate sã însemneze: „surprendre le trône”.. 1646. vezi mai sus. VII. A. Biblia Lui ªerban-vodã. 1688. f. Prov. 625 (Iudith. 108: „ªi-n sat la zapciu se duce. Grãbind din somn sã-l apuce…” Balada Codreanul: „Vrun creºtin de-l întîlneam. Unu-i dam. Îndrãzneala izbuteºte Cît cu minte vom umbla…” Dosofteiu. dupã cum vom vedea mai jos.APÙC Pravila Moldov. 17): „ªi s-au rãdicat tabãra fiilorŠ lui AmonŠ ºi înpreunã cu ei 5000 den fiii lui AsurŠ. III. et castrametati sunt in valle. Liturgiar 1674 (Molitve la pšatdesšat. Cu sensul de „surprendre”. et cum eis millia quinque filiorum Assur. 68: „Te miri ce îºi fac nãlucã ªi f r i g u r i l e -i apucã…” 207 . et p r a e o c c u p a v e r u n t aquas et fontes aquarum filiorum Israel…” Mai obicinuit însã se întrebuinþeazã simplul apuc. ºi s-aŠ tãbãrât în vale. pre neºte pãcãtoºŠ.

Balada Balaurul: „Sai. tot ce ne sperie. c. pînã îl apucã l e º i n…” Tot aºa despre factorii cei mitologici ai boalelor. Cã m-apuc f i o r i d e m o a r t e!…” Psaltirea ªcheianã. 341): „ªi boceºte el. Moxa. p. ºi numai în Biblia lui ªerban-vodã. alteori rîdica frumoºii sãi ochi spre cer ºi suspinînd îºi frîngea mîinele…” A. e o nãlucã: S-o vezi. s p a i m a. 360: „zicša toþi: pãnâ nu vomŠ vedša faþa înpãratului (Tit). 121: „Ei mã venineazã cu spirtosul duh. Maior.1680: „înainte mã s ã r g u i r â”. ªtii cã mã apucã n ã b ã d ã i c e l e cînd vãd un plic ministerial…” Între blãsteme se aude: „sã-l apuce R u s a l i i l e!” (G.APÙC Ibid. 1651: „l u a r ã -mâ pre denainte”. ba incã mai pe neaºteptate. Cã m-agiunge la ciolane! Sai. mai ales cînd scrîºnea din dinþi ºi învîrtea sabia…” Balada Doncilã: „Dar un p l î n s m-au apucat Cã pe fetele din sat Grea argie au picat…” 208 . g r o a z a. 1620. Costachi Negruzzi. numai ce domni doi ai…” În acelaºi mod ne apucã f r i c a. bãdiþã. în Acad. Tutova. 67: „C-un cuvînt. 1688: „apucatu-m-aŠ”. de ex.. Zoe III: „Uneori un t r e m u r fioros o apuca. Plopana). ºi boceºte. Prov. g r o a z ã te apucã…” De la Vrancea Sultãnica. sã nu ne întoarcemŠ întristaþi ºi mãhniþi. iar la Dosofteiu. ce-l apucâ moartša mainte de vréme. Haimana: „…am ajuns a fi nervos de cînd mã aflu în serviciul statului. Rom. ªi pe loc m-apucã t u s e a cu nãduh…” Balada Nãruca: „Înghiþea de douã ori ªi-l apuca reci f i o r i…” I.: „îl apucã i e l e l e” sau: „îl apucã din i e l e”. circa 1550 (ms.. apucã pe om m o a r t e a. XVII: „…apucarã-me cursele morþiei…” „…p r a e v e n e r u n t mortis…” me laquei unde la Silvestru. Capra cu trei iezi (Conv. Tot aºa. lit. p. de mã scoate. I. 229: „ºi tot rãcnea d-o apucau g r o a z e l e. Creangã. bãdiþã ortomane. p.).1875. Alexandri. Pann. III.

Pic de vin n-am mai gustat.B. ne apucã s o m n u l. mai cu seamã fãrã temei. Poez. pop.. ne apucã n o a p t e a ete. mai ales însã atunci cînd ne temem de o asemenea a p u c a r e. Florin ºi Florica.APÙC Despre suferinþe mai mãrunte: „Cînd mã uit la sînu-i plin.2.. Balada Chira Chiralina: „Marfa ce-o avem În curþi s-o bãgãm. Poez. astfel se zice cã: ne apucã z i u a. suferinþe sau alte neajunsuri. Dorul ei tare m-apasã…” (J. 1: „de cînd nu mai am pe nime în capu meu ca sã mã sileascã la treabã.. Cînd vãz pãru-i de mãtasã.D.T.. pop.. 356) 209 . mult te þine?” Dupã boale. p. Cãci z i o a ne-apucã. maicã. Z i o a -n braþe-i te apucã…” (Alex. Pocz. Dobrogea. zicem cu ironie „l-a apucat!” sau: „iarãºi îl apucã!” ori îl întrebãm în bãtaie de joc: „cînd te-apucã. cu voie sau fãrã voie. sc..2. Potira ne-ncurcã…” (Burada. S o m n nu m-a mai apucat…” (G. 303) Într-un sens glumeþ: Alexandri. o mare sferã în care se întrebuinþeazã apuc „surprendre” sînt schimbãrile timpului. dureri. Cã tot micã mi se pare: Trece-n grab ca o nãlucã. 110) Doina Decît ruda si vecinul: „Fie noaptea cît de mare. 31) sau: „Intru-n casã. o aud. pop. M-apucã d o r ºi s u s p i n. Balada Corbea: „De cînd. 508) M î n i a fiind privitã ca un fel de boalã. cînd vedem pe cineva supãrat. m-o apucat o s f î n t ã d e l e n e de mi se rup fãlcile…” Ca o necesitate fatalã. ªi m-apucã d o r u l crud…” (Alex. am întrat.

calea-ºi perdea ªi-ntr-un rîu adînc cãdea…” (Ibid. Letop.T. pop. Doina Drum la deal: „Ostenit mereu de ducã. Muste. fug de se ascund în vizuini…” „Primãvara oamenii zic: hai la plug. Sus la locul de pierzare. Ea mergea. ieroglif. 277) Altã doinã: „N o a p t e a -n drum o apuca. Doamna Chiajna.2.APÙC Zilot. unde î n t u n é r e c u l îl apucã.. p. Balada Darie ºi potira: „Cãci pe mine mã vor duce. 33: „zãbovindu-se oareºice ºi apucîndu-i z i u a. 103: „cãnd au sosit boierii la Þarigrad. în loc de „ne apucã noaptea” se zice: „ne c o p r i n d e noaptea” (N. începînd a cînta cocoºii des ºi jiganiile temîndu-se sã nu le apuce l u m i n a z i l e i prin locuri primejdioase pentru dînsele. Craiova). Costin. n-au cutezat sã easã…” Din apuc „surprendre” se desfãºurã de la sine-ºi apuc „atteindre”... 54: „apucãndu-l v r e m e a acolo tãbãrît. p. Mihãescu. Letop. Bucov. pe unde ele noaptea umblã de-ºi agonisesc hranã. 111: „cînd se apropie de zio. n-au apucat pe vezirul acolo. 97: „Or fi cãlãtori ºi i-o apucat n o a p t e a pe drum…” În Dolj. Cron... p. Guran. p. fiind acmu eºit ºi purces la Odriiu…” Balada Blãstemul: „De mergea ce mai mergea. Poez. p. 253: „într-acia dzi pãnã în sarã cãlãtorind. ambele sensuri confundîndu-se uneori. Odobescu. se culca…” 210 (G. S e a r a ca sã nu m-apuce. Poez. acolia popasul ºi masul îºi fãcu…” Nic. Brãila. p. de pildã: Nic.D. Greu zãduf îl apuca. pop. N o a p t e a -n codri mã apucã…” (Alex. I. 49) A. 438) . II. Osteneala l-a j u n g e a ªi el.. Locul de spînzurãtoare…” (Marian. mãre. cã ne-a apucat c i o c î r l i a tot în sat” (P.. 15) Cantemir. i-au vãzut unii-alþii…” Ibid. Ceacîru). Ist. III. c.

p. iar ca blãstem: „sã nu apuci…”.. sã nu apuce…” Cu acelaºi sens: „sã n-apuc pînã la…”. dar care ne fusese cunoscut întrucîtva. p. d-încolo…” De asemenea se poate zice: am apucat un lucru. anume la viitor sau la trecut. 1646. I. Poppescu. ºi de-aciša le scoate den minte…” Miron Costin. f. p. dupã cum se zice: „sã n-a j u n g pînã la…” Dr. 83: „Închisãse pe Ruginã sulgerul ºi pe ªtefan Luca visternicul pentru banii nãpãºtilor în visterie. niciodatã în spaþiu. or l-ai apucat? – þãran dã la munte. A p u c „atteindre”. 28: „chivere. bietu – cã voi nu l-aþi apucat – iera rumân dã 88 dã ani fãrã doi…” Ibid. II. ºi nu va socoti toate lucrurile ºi obyéele ce s-au apucatŠ într-acel locŠ de sã fac. 182: „Nevoia duce pã rumân mai mult cum nu vrea iel. 1. pe strãjãrii ce-l pãzia ºi s-au slobozit cu o frãnghie pe o fereastrã din turn pãnã gios ºi au apucat d e au încãlecat pre cal ºi cu doi feciori ºi au fugit…” Acelaºi. Letop. Turculeþ au apucat de au scãpat…” 2. Letop. 1646. 58: „Taica. earã mai mulþi au perit…” Nic. f. Cu acuzativul ºi cu „pînã”: „Între juraminte: sã n-apuc Paºtele! sã n-apuc Crãciunul!” (G. am apucat un obicei. iar pãnã a mergere lipcanii. sãrit-au leºii de lãngã ºanþuri ºi au apucat d e au scos o samã de pedestrime ce era în baºcã. c. face prepusŠ cum sã-l fie el otrâvitŠ…” 211 . ºi îndatã au întrat enicerii în baºcã. Cum a fost ºi i sã-ntîmplã rãposatului Barbu Pisãu – cã parcã ºtii. Opincaru. Broºteni-Noi). 240: „Schindir-paºa tot cu acea nãvãlã au lovit la baºca cea den jos. vorbindu-se despre un om din trecut. Costin. ce Ruginã apucasã de grabã d e întorsãse oamenilor…” Neculce. Tot noþiunea de „atteindre” este atunci cînd. cu acuzativul.. cu „pînã”. care nu se mai întrebuinþeazã. f. 280: „(Constantin-vodã Duca) au trimes noaptea un steag de lipcani sã ia pe Turculeþ din mãna oamenilor caimacamilor sã-l ducã la Iaºi. p. Jipescu. 92: „apucâ de le aflâ firša.. de care nu mulþi îºi mai aduc aminte.. p. noi zicem: „l-am apucat încã”. Miron Costin. cu „din” sau „de la”. p. Se construieºte cu relativul „de”. am apucat un port. Letop. Sinonim cu a j u n g. II. p. Cu „de”: Pravila Moldov. Letop. 267: „Deci el (Dediul spãtar) într-o noapte au îmbãtat pre siimeni. dar numai în timp.APÙC IV. ceea ce ºi mai bine se exprimã prin acuzativ: „bolnavul n-apucã ziua de mîine”. Ialomiþa.. p. la Suceava…” Ibid. care am apucat ºi eu ºi la boierii þãrii noastre…” Pravila Moldov. 15: „el va apuca mainte de toþŠ de va þinša acelŠ locŠ…” Ibid. 59: „cine va îngropa pre mortŠ ce va fi otrãvit. 13: „Leºii apucase d e pusese oaste de a lor prin cetãþi: la Neamþ. Polysu: „bolnavul n-apucã pînã mîine = der Kranke erlebt nicht die Nacht”. cînd e vorba despre ceva vechi. I.

233): „ni l-au þãnut (acel sat) Stošan uºéršul ni dãnãoarã. 9: „Pãrul lins. cu unde albãstrui. d i n bãtrînii lor apucînd. p. I. 83: „Ca douã oauã cînd s-aleargã ªi a se ciocni apucã. Sultãnica. Prov. din cîte omul apucã ºi vede. 217: „…le spuneau cîte în lunã ºi în soare: ba de turci. Letop. A. ºi cum au apucat ei d i n moºii lor ºi d i n pãrinþii lor…” Cantemir. De aci: V. p.. þine ce a apucat…” De la Vrancea.APÙC Proverb: „Fiecare cum apucã. astfel cã adesea e aproape peste putinþã a deosebi nuanþa cea hotãrîtã. Ist. Prov. p. Astfel trebuie s-o ducã…” (Pann. le zic Curþile lui Ler-împãrat…” Acelaºi. A p u c „commencer”. în graiul actual mai adesea: apuc d e l a… 3. obicei adus de pe obîrºia Ialomiþei…” Cînd însã apuc se construieºte cu o locuþiune infinitivalã. noþiunea de „atteindre” se pleacã cãtrã acea de „commencer”. ba de nemþii cu coadã. a cui au fost. I.I.R. Exprimã ceva mijlociu între î n c e p ºi a j u n g. 292: „pre malul Oltului sã sã fie vãzînd niºte temelii ca de cetate. fãrã totuºi ca trecerea sã fie deplinã. 72) A. p. Un' din ei o sã se spargã ªi trebuie sã se ducã…” 212 . earã oamenii aºa vorbesc cã au apucat unii d i n t r u alþii…” De la Vrancea. 25: „Povéstea Vidrii noi Brebii d i n moºii-strãmoºii noºtri aºa am apucat-o. 203. p. cãrora þãranii de pre acolo lãcuitori.. p. vorbind despre o tradiþiune istoricã: „letopiseþul de aceasta nu scrie nemicã. Chron. ba de cãpcãunii cu douã guri. II. ba de tãtari. p. mã rog.. aude ºi nu uitã…” Se zice mai ales: apuc d i n bãtrîni etc. aºa o mãrturisim ºi aºa o întãrim…” Neculce. aºa a apucat d e l a mã-sa ºi mã-sa d e l a mã-sa. II. Sultãnica. ba de muscali. II. 238): „sã caute acei oameni buni cu sufletele lor cum or ºti cu dreptul de rãndul acelui sat Mihalcšul. ieroglif. Pann. Cu „din” ºi „de la”: Act moldovenesc din 1656 (A. III.12: „…prea mult e rãzgîiat: El de vorbã nu se bate. îl poartã-n tîmple. Pann. ce l-au apucat încã d e n pãrinþii lor c-au fost domnescu pãnã la ªtefan-vodã Tomºea…” Altul din 1657 (Ibid. ba de calmuci.

34: „Doamna Ducãi-vodã venise la Focºeni ca sã meargã ºi ea la Domneºti. I. 376: „domni numai unŠ anŠ ºi nu apucâ sã facâ ceva ca sã se cunoascâ…” Pravila Moldov. Letop. stînd. Apucã ºi zice unui alt hamal: Voinice…” Jipescu. Stat. Poez. šarâ numaš sã i sã tae capulŠ…” Miron Costin. cã eatã ºi au venit perirea…” Nic. 27: „Uni[i] dulãi. în Arh.. 1: „de va fi apucat celalalt sã fie sãmãnat pãmãntul…” Ibid. ºi eu sã þišu locul acesta pre lãngã locul mieu.. 232: „(Antonie Rusãt) zidit-au ºi la mãnãstirea Sfãntului Sava zidul împregiur. ºi eu n-am fost apucat a face zapis ca sã hie de credinþã…” Constantin Brîncoveanu. ce n-au apucat a trece. n-au fost apucat sã lase ºi sã dea danii ºi mile…” Neculce. ºi aºa au zis armaºulul: iei gãrbaciul! ºi au pus de i-au dat 300 de toiege…” Act moldovenesc din 1680 (A. ºi-i toacã la urechie domnului cîte ale toate…” Doina lui Petreanu: „N-apucai sã-mbuc o datã. II. p. 79: „Vãzînd dar ovreiul. încã pe boierie n-am apucat a-þi zice. 1695 (Cond. mãre. f. p. 257: „Au cãutat Radul-vodã la boieri ºi le-au zis: au nu v-am spus cã acest om de boierie nu este? Iarã cãtrã dãnsul au zis: eu.. cu trupu-mlãdiiat cãtre la pãmînt. Muste. p. 37: „cela ce sã va svãtui sã ucigâ pre vreun diregãtoršu de la vrun tãrgŠ... gšumãtate de locul Cšutei ce-i dispre femeša lui Antimiša. 5: „Orice lucru nu este al nimunui. 259) Moxa. 177): „pentru cã lui întãmplãndu-i-se moarte degrab. acela sã face al celui ce va apuca sã-l ia înainte…” 213 . cu ochi[i] plecaþi. Cron. p. 140): „ne am învoit ºi ne am aºãzat tot pre aastã tocmalã sã þie dumnšalui locul de la mine carele scrie mai sus. cã n-au mai apucat sã dea ajutor vezirului…” Zilot.APÙC Ibid. III. p. 49: „s-au sfãtuit cu ministrul fii-sãu Grigorie Beizadea ºi au luat sfat foarte – n-ar fi mai apucat sã-l facã!…” Caragea. 1818. sã nu sã cérte ca cela ce sudušaºte domniša. Costin... p. p. Letop. Pravila. I. ms. Letop. pop. lingàriþi domneºti. mãgulitori.2.I. II. 25: „n-au apucat sã-i cãpãtuiascã pã toþi…” Ibid. f. Letop.1646. Ciocoiul îmi face platã ªi mã ie la schingiuit Cã nimic nu i-am cosit…” (Alex.. 8: „ºi acolo la Leva au bãtut nemþii pre turci ºi i-au rãsipit. ºi de nu va fi apucatŠ sã facâ moarte. p. ce n-au apucat sã-l istoveascã…” Nic. III. Opincaru. se socoti Cu înºelãciune dulap a-nvîrti. p. p. nici n-apucã sã sã crape bine dã ziuã ºi merg la domn cu zîmbietu prefãcut. p.R. 1620.

p. 60: „Dacã e aºa. „a fugi”. Odobescu.. II. 48). de n-apuc bine a scãpa din una ºi dau peste alta. VI. Creangã. lit. p. 185): „Parcã dracul vrãjeºte. Pann. cã turcii se spãimîntase de popara nemþilor. care exprimã cãutarea sau gãsirea unui mijloc de a face ceva. bine dar. O alergare de cai III: „m-am culcat. ba mai pe sus de ele. alãturi cu noþiunile de a j u n g ºi de î n c e p. Monum. rãspunse bãrbatul ei. însã de abia apucasem a adormi. pop. III. 285) Sub forma reflexivã. apuc „commencer” capãtã nuanþa de „s'y prendre”. pe care uneori o are ºi sub forma aetivã. broasca ºi o ºtiucã Într-o zi s-au apucat De pe mal în iaz s-aducã Un sac cu grîu încãrcat…” Proverb: „Cînd te apuci l a vro treabã. Alexandru Lãpuºneanul III: „Puþini care scãparã cu viaþã. II. ºi un vis fantastic veni ºi-ºi puse asuprã-mi nebrele sale aripi…” A. n-o lãsa fãrã ispravã” (Pann. p.. p. Povestea lui Harap-Alb (Conv.APÙC Costachi Negruzzi. în loc de: „t e apucã de t e gãteºte”. Mã apuc „s'y prendre”. apucînd a sãri peste ziduri…” Acelaºi. figureazã noþiunea de î n c e r c. mãcar cã-i era cam ruºine. la A. Poez. Stau în drum sã mã gîndesc: Ce s-apuc? ce sã muncesc. 179: „s-au apucat d e s ã n ã t o a s a l a f u g ã. Apucã de te gãteºte. 1877. (Papiu. Pînea sã-mi agonisesc?…” (Alex. 177): „Mavrogheni prin cercetare vãzînd cum cã nemþii fãrã apestire vor sã între în þarã ºi ordii de oaste a mai face nu putea. Fabula lui Donici: „Racu. „A se apuca d e s ã n ã t o a s a. În acest sens. Cron. ºterge-þi ãl cojoc murdar…” unde însã poate sã fie o disimilaþiune sintacticã pronominalã. uneori sub forma activã: „a apuca s ã n ã t o a s a”. s-au apucat d e s ã n ã t o a s a.. Dionisie Eclesiarh. dar ruºinea au dat-o într-o parte ºi au trecut Dunãrea…” Ibid. de ex. Se vede cã m-a nãscut mama într-un ceas rãu…” Doinã olteneascã: „Frunzã verde mãr creþesc. însemneazã.2. Prov. nemaistînd de a se împotrivi cu rãzboi…” 214 . Mihnea-vodã. 20: „abia apucaserã sã ia în gurã ºi s-amestece…” I.

ei pe loc s-au apucat ªi fieºtecare mîna în buzunar au bãgat…” Mai adesea se construieºte cu genitivalul „de”. cã n u m a i a v e a d e c e s e m a i apuca…” Ibid. Letop. p. atunce pentru truda ce va fi pusŠ acolo de o va fi curãþitŠ.. Pann.APÙC Ibid. Letop. 1652. (ms. apucatu-m-am ºi eu a scriere începãtura ºi adaosul. Letop. ºi a u apucat s ã n ã t o a s a de au rãsmat-o la cetatea Buda…” Urechie. de mare nevoe ce le era asuprã. II. III. Ist. fiindcã din þarã eºia banii cu greu. Enachi Cogãlniceanu. Rom. 83: „S-apucarã sã mãnînce. ºi datoriea se înglotia. Sibii. 291: „De sã va apuca neºtine de vreo curãturâ striinã pãrãsitã. p. ieroglif. ºi încã nu putea cuprinde cu banii ce eºia nevoile þãrei. în Acad. I. ºi aºtepta di zi în zi sã meargã la Iaºi sã s e apuce d e a l e l u i…” 215 . 208): „vãzînd nevoia.. mai apoi ºi scãderea care sã vede cã au venit în zilele noastre…” Cantemir. 213 (cfr. p.. ºi s-au apucat a prãdare þeara…” Ibid.. p. 153: „(Albu-Sultan) s-au suit pãn la ªerbanca. 247: „avînd mare trebuinþã de bani ca sã dee la Poartã pentru domnie. 27: „unii s-au fãcut oameni rãi ºi tãlhari. a s e apuca d e a l e s a l e = revenir à ses propres affaires.. 24: „aceastã toatã cheltuealã s-au apucat Duca-vodã sã o scoatã tot din spinarea þãrii…” Balada Niþã ºi Petru: „Turcul vesel s-apuca Galbenii a numãra. 315): „la aciasta uleul cu ochii a clipi ºi din grumazi a adii î n c e p u. p. s e m i r a d e c e s e v a apuca…” Nic. nemicã de arme nu s-au apucat. Letop. Costin. p. den sus de ªtefãneºti.. sã fie mãrãcinoasã ºi plinã de pãdure. 60) A. treš ani sã se hrãneascâ cu roada eš…” A nu ºti sau a nu avea d e c e s e apuca = manquer de ressources. 66: „Dînd bãiatul socoteala. vorbe vesele spuind. 206. III. p. de aasta de vréme ce sã va afla cã šaste a altuš lucrãtoršu. dulãii coada între pioare ºi urechile pe spinare a-º ciuli se apucarã…” Nic. Iar nevasta suspina…” (Pompiliu. p. ce de fugã…” Ibid. au eºit din cetate pe supt cumpãt cum au putut. 95: „ºi mãcar cã sã aflã ºi de alþii însemnate lucrurile Þãrîi Moldovii. Costin. II. 32: „Duca-vodã de la Trotuº au tras la Domneºti la casele soacrã-sa a doamnei Dabijoaei. p. Îndreptarea legii. ªi cu înzîmbite feþe unii la alþii privind…” Ibid.. p. ºi s-au aºezat acolo. I. 120: „ei nefiind tocmiþi de rãsboiu.

III. Aprodul Purice: „Plugariul cu hãrnicie s-apucase de arat Pãmîntul ce era încã d-al sãu sînge rourat…” Colinda Plugul: „ªi curînd s-a apucat Cîmpul neted de arat În lungiº ªi-n curmeziº. Scara mîþei.. Cã-i mai mare boierie…” Costachi Negruzzi. pop. Pann. f. ca niºte lighioi spurcate. sc.. Letop. II. 169: „Muºtele dar. ªi c-un bou îl îngiugai ªi d e l u c r u m-apucai…” A se apuca de vreo meserie anume: Enachi Cogãlniceanu. 285: „Aceasta de nu le vine ªi vor sã trãeascã bine.2. 387) A se apuca de rãzboi. p. la sfîrºit a-l duce nevoitori sã fim…” A. de vrajbã. de-acum. sã nu se dea turcilor sã-l ducã la Þarigrad…” Neculce. ºi mi te apucã d e l u c r u…” Balada Movila lui Burcel: „La tãtari cã mã dusei. ce vãzãnd cã este mulþime de oaste. -au fostŠ mai . Mãrinaº dragã. nu s-au apucatŠ de cãndŠ au fostŠ cu slujbâ domneascâ. 321: „ªvezii au purces sã se suie în vãrvul dealului Cernãuþilor sã se apuce d e b ã t a e. 37: „aastâ vrajbâ ce s-au apucatŠ cu acel omŠ 216 domnescŠ. Poez. p. iarã n o i d e l u c r u l început apucîndu-ne. Nici d e l u c r u sã m-apuc…” Alexandri. Prov. destulã vorbã. Muste. p. p. 1646. nu s-au mai putut apuca d e b ã t a e…” În Pravida Moldov. Un plug mare cã prinsei. I. lasã-le sã înble. III. 58: „(Carol XII) se apucasã de rãsboiu din casele de unde ºedea el. ieroglif. Apuce-s' de bãcãlie. Ist.: Nic. S-a apucat într-o gioi C-un plug cu doisprece boi…” (Alex. de duºmãnie etc.. Letop. 3: „Ei. 19: „Nu-mi venea sã ºez în casã.APÙC A se apuca d e l u c r u în genere: Cantemir. Letop. mojicoase ºi în samã nebãgate.

el sã-º þie moºiša. cum nu sãntu rumãni mãnãstirii. p. Stat. 39: „aastâ vrajbâ ce s-au apucat cu acelŠ omŠ domnescŠ. înlãturîndu-se elementul reflexiv. šar neputãnd jura sã-º þie Iane viile cu bunã pace. încît lesne se pot confunda.) cu sensul de „jusjurandum dare” sau „jurejurando stare”. construcþiunea: „vrajbâ ce s-au apucat cu…” este un caz de atracþiune sintacticã în loc de: „vrajbâ d e care s-au apucat cu…” Tot aºa în Îndreptarea legii. ni pren ºtirea rudeniilor lui. domniša mea am judecat cum sã jure Oltat ºi nepotu-sãu Nistor cu 6 megišaº lãngã dãnºii. bunãoarã în urmãtoarea doinã: „Stau în codru ºi gîndesc. šar Mihail cu rudeniile lui ei ni de cum nu s-a u p u t u t apuca d ã l é g e c a s ã j u r e . 8: „Cã ei dacã s-apucarã de vorbã ºi de lung sfat. de cãtrã bošarinul domnii méle ªerban vel comis. Ce sã fac ca sã trãiesc? Sã m-apuc de plugãrie. în sfãnta besérecã cu mãinele pe sfãnta evanghelie. ce au rãmas dã lége ºi dã judecatã…” În „m ã apuc” se apasã asupra omului însuºi ca instrument de a face ceva: „apuc p e m i n e pentru a –”.de jurãnd într-acestaº chip sã aibã a întoarcerea lu Iane banii înapoi ºi sã-º þie ei viile. Ori s-apuc în haiducie?…” 217 . de aceºti oameni ni cum nu s-a u p u t u t apuca d e l e g e c a s ã j u r e . în Arh. ºi fiind ispravnic la jurãmãnt sluga domnii méle Haivaz vel portar. -au fostŠ maš demult învrãjbiþi…” A se apuca d e v o r b ã: A. Iatã cîteva pasage: p. anume Stanul Bujor i Radul sin. 203: „domniša mea vrãnd ca sã descoapere lucrul. Prov. care ne întimpinã foarte des în Condica Logofeþiei de sub Constantin Brîncoveanu (ms. cum cãnd au cumpãrat Iane acéste vii n-au fost pren ºtirea lor. cum sã jure Mihail Sãpunaršul cu doi oameni lãngã dãnsul strãini. 246: „domniša mea am judecat înpreunã cu toþ bošarii cei mari ai divanului domnii méle. nu s-au apucatŠ de cãndŠ au fostŠ cu slujbâ domneascâ. ce rãmãind ei de judecatã…” p. II. avem în vedere mai ales þinta instrumentalitãþii: „apuc d r u m u l cutare” sau „apuc s p r e ”. šar Radul ªtirbéšu el ni cum nu s-a u p u t u t apuca d e l é g e c a s ã j u r e cu aceºti bošari ce scriu mai sus…” p. ce sãntu oameni slobozi megišaº ºi bãrséni den Þara Ungureascã.APÙC de multŠ învrãjbiþ. cã n-au luat ni un ban de la soacrã-sa Ilinca vornicéasa pentru aastã moºie Negrénii. derept acéša l-au suduit…”. cu sufletele lor. ni n-au ºtiut pãnã acum.. Pann. precum le-au cumpãrat ºi dupã judecata domnii méle. De sluga lor îºi uitarã cã slujeºte nemîncat…” Ca arhaism juridic. ºi dupã judecata domnii méle. este interesantã locuþiunea: „a se putea apuca de lege ca sã jure”.1652. de jurãnd într-acestaº chip. Ambele nuanþe sînt atît de apropiate. sã nu sã facã acestor oameni înpresurare de rumãnie. 94: „am dat domniša mea Radului ªtirbéšu légé þãrãi cum sã jure el înpreunã cu frate-sãu Constandin vel cluer ºi cu vãrusãu Cernica biv vel armaº.

lãsînd „drumul” sau „calea” în subînþelegere.APÙC VII. 289) . Poez. Sã cerce de-s voinicei…” 218 (Alex. Pe hanul sã-l rãdicãm…” Construit cu „î n”. Legende. p.Letop.. s-a dus trei zile ºi trei nopþi…” A.2. în fruntea oºtirei sale. p. A. apucarã spre ªumla…” Pann. Spre Bugeac sã apucãm. Moº-Albu I. apucã d r u m u l înapoi cãtrã Bucureºti…” Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispireseu. p. p. simplul apuc " însemneazã „p r e n d r e telle direction”. Doamna Chiajna. „la ligne” etc. care în fond este tranzitiv. III. „la direction”. p.. ca în „prendre” cînd îi urmeazã „le chemin”. A p u c „s'acheminer”. Construit cu s p r e: Zilot. 4): „ºi apucînd c a l e a cãtre rãsãrit. s-a dus. Prin francezul „s'acheminer” nu se traduce tocmai bine acest sens al românului apuc. Pann. 229: „de ministrii mãriei-tale nu sãntem mulþãmiþi. 99: „iar vezirul cu Murahazi si beizade Dumitraºcu Moruz abia scãpînd. Prov. ªi fugi! fugi! pogoarã! urci!…” Balada Iordachi al Lupului: „ªi de drum sã ne cãtãm. Sibii. Poenar-Aaron-Hill: „P r e n d r e l e c h e m i n des écoliers = a apuca d r u m u l cel mai lung”. cãci n-apucasã d r u m bun…” De aci. 57: „Chiajna. 108: „Spre Giurgiu a apucat. C a l e lungã sã apuc…” (Pompiliu. Cron. Odobescu. 66: „…din voi fiecare cîte un d r u m apucînd ªi în trei pãrþi ale lumii tot-d-odatã toþi plecînd…” Balada Voina: „Eu trebuie sã mã duc. mai rar cu „l a”: Doinã olteneascã:' „În noaptea Sîntei Mãrii S-au vorbit vro trei copii S-apuce-n codru de tei. III. 76) Enachi Cogãlniceanu.. pop.

Apuca-n cãlãtorie Sã facã negustorie…” Nic. ºi din fãntãna lui Vãrlan în dreptul locului în fãntãna Rogozãi. Dobrogea. 48: „Cu totul m-am prãpãdit.. ºi pogori suptu piscul în dreptul locului în matca pãrãului ce vine despre hãrcul. fie cu acuzativul. p. Minþile mi s-au zmintit: Ies din casã sã mã duc.R. ºi acolo s-au fãcut boor într-un •ugastru lãngã cel vechiŠ. aceia au hãlãduit. Vãcãrescu. Creangã. Pe cînd mugurul rãsare…” (Ibid. 87): „am început di la petrile-albe în stãnca a mare. ºi de acolo dreptu în groapa-mãlašului ce šaste în dreptul guri valii Cãcaci. I. p. fugind la Cameniþã…” I. O hotãrnicie moldoveneascã din 1644 (A. sã vîre vrajbã între oameni…” Balada Mierla ºi sturzul: „Eu de gura ta ªi de-a maicã-ta. fie în construcþiune prepoziþionalã. e foarte des la cei vechi în descrieri topografice. Drumul la vale-apuca. ºi de acolo tot culmea în •os pãn-tr-un plop întru carele am aflat boorul vechšu ºi pãn în bãlcul lui Balhic. ºi apucã 219 . ºi apucã chiorul din mijloc l a dealŠ în pãdure pãnã šasã în fãntãna lui Vãrlan. Muste.APÙC sau într-o doinã haiduceascã: „ªi s-apuc î n codrul mare. cîþi au apucat î n cela capãt de pod. ºi din fãntãna Rogozãi în lacul-porcului.I. ºi pretutindene. 1877. Letop. p. ºi mai jos (p. ºi apucã chiorul din mijloc ºi pogoarã în gura pãrãului-rãchiþii. lit. 129) Apuc „s'acheminer”. Stan Pãþitul (Conv.. 22): „a dat (dracul) poroncã tuturor slugilor sale ca s ã apuce care î n c o t r o a vedea cu ochii. pe mare ºi pe uscat. Nu ºtiu î n c o t r o s-apuc…” I. 312) Balada Holera: „ªi pe cal încãleca. p. Unde sã mã duc? Î n c o t r o s-apuc?…” (Burada. ºi din lacul culmea dealului Bãnilã pãnã într-un ºtejar unde am aflat boorul vechšu. 16: „Ruptu-s-au ºi podul pre Nistru de nãvalã. 21): „nu mai ºtia ce sã facã ºi î n c o t r o sã apuce…”. p. III. ºi de acolo suptu margine în capu chiorului din mijloc lãngã mocirla Cãcaþii într-o moviliþã care šaste suptŠ gropa-boului alãture cu vale Cãcacii.

(ms. nu mi-ar pãsa nicidecum sã te vãd apucînd p e cãrãri unde nu trebuie sã calce piciorul unei fete…” În descîntece: „ªi apucai p e c a l e Pe c ã r a r e…” v. în Arh.. Poez. ºi din pišatrã au apucat matca api î n j o s pã lãngã drumul bãtrãn pãnã în gura Orgovii-seci…” Construit cu p e: Doina Lena: „Apucai p e drum la vale ª-agiunsei pe Lena-n cale…” (Alex. 221): „moºiša Cãpãþãneni despra Corbeni apucã d i n apa Argeºuluš spre apus pre vzruga din sus de cireº pen pietri pre lãngã sãlaºul popei.APÙC pãrãul î n • o s pãn în mitoh ºi pãnã în matea Almaºului î n s u s ºi šasã în gura drumului…” Grigorie Ghica. sc. Stat. nr. pop. Stat. ms.II. Rom. ms. 220 . în Arh. p.1753 (Cond.. act. Ist. care šaste în matca Orgovii-seci. 90: „Eu vrînd sã caut comoarã ªi-n deºert sã nu muncesc. În calic îl prefãcea. 334): „am mersu dreptu în nucul costeliv..1. 1780.. a Govorei. de n-ar fi fost Brébul l u c r u l cu un as mai înainte s p r e descoperirea adevãrului apucat…” Apuc d-a l u n g: Pann. f. Descîntec. ºi apucã vãlceaoa în sus…” Act oltenesc din 1775 (Cond. 25): „mai multã sfadã ºi voroavã strînciunatã s-ar fi scornit. El pe uliþe-apuca Crîsmele de le cerca…” Alexandri.17: „Dacã nu te-aº iubi. Prov. Cumpãrai o moºioarã. ºi mai multã oearã s-ar fi lucrat. ºi de aci dreptu în pišatra care šaste (sic) sã hotãraºte 3 hotarã.2. în Acad. II. 237) Balada Inelul ºi nãframa: „El pe cal a-ncãlecat ªi p e drum au apucat…” Balada Vulcan: „Fãcea mã-sa cum zicea. p. a Vieroºului. Apuc l u c r u l s p r e: Cantemir. Boieri ºi ciocoi. însã hotarul Siliºtenilor i hotarul sfintei mãnãstiri i hotarul Dedoviþa al dumnealui cãpitan Mihai ªtucã.. ieroglif.

20: „Sare îndatã cu berea ª-apucã p e u º . p. lit. Sobieski: „au trimis pe loc pe Cãpitanul Turculeþ c-o strajã de cãlãreþi. apucînd î n a i n t e. 28): „Acum dar sã mai lãsãm. Cã þi-i carul tot stricat. p. ºi uni[i] cîºtigã ºi se rumenesc. ª-altã vorbã s-apucãm…” Apuc î n a i n t e: Neculce. mãi voinice. mierla zice: Nu-þi bea banii. au scos toþi oamenii de prin sate…” Jipescu. apuc î n l u m e: Cîntec din Ardeal: „Cucul cîntã. 270: „mergãnd veste la Poartã cã au murit Cantemir-vodã. Prin pajiºtea florilor!… Dolca vesel se scula. Cîmpul d e-a l u n g apuca. domnul muntenesc. 1884. Pe urmele oilor. Arnintiri din copilãrie (Conv. ciobanul cãtrã cînele sãu: „Înainte sã apuci ªi la furi drept sã mã duci. Brãncovanul-vodã. Urmele tot mirosind…” Apuc c î m p i i: I. ªi plugul neferecat. ªi o apucai d-a l u n g u l…” În balada Dolca. au apucat î n a i n t e ºi au isprãvit domnia lui Constantin sãn Duca-vodã celui bãtrãn…” Costachi Negruzzi. zãu ar trebui de la o vreme s-apuci c î m p i i…” Cu acelaºi sens. p.APÙC Dorinþa sã-mi izbîndesc. Iar tu-n l u m e . p. Creangã. Prov. 601) Apuc p e u º ã: Pann. 1881. Opincaru. Botul prin iarbã vîrînd. I.afarã…” Apuc a l t ã v o r b ã: Hristachi Pitarul.. care.10): „dac-ai sta sã faci voie rea de toate. alþi[i] pierd ºi sã-ngãlbinesc…” 221 . ªi pãmîntul nelucrat. 1863.a i apucat!…” (Familia. 29: „Meseriiaºi streini au apucat î n ã i n t e la ai noºtri. Letop. p. II. Istoria lui Mavroieni (Buciumul.

ce au fost capichihae lui Petriceico-vodã la Poartã. Mironescu. p.. 14: „nu aºteptâ pre judele gloateei sã rãspunzâ. Tutova. p. sã nu între leºii într-însele…” Act moldovenesc din 1703 (A. p.). deci Grigorie-vodã dacã au vãzut cã mãrturiseºte aºa sluga lui. apucarã c u g u r a î n a i n t e cei mai mari…” Din apuc „prendre une direction” se desfãºurã de la sine-ºi m ã apuc „s'engager”. Zgîrcitul. 233: „pe Stolnicul Constantin îl credea Duca-vodã. pactum ineo. mã prind = paciscor. ce apucâ î n a i n t e de zise lui: nu te téme…” I. ºi aºa au amãgit ºi ei pe Duca-vodã…” Ibid.. 339): „— Pot sã am nãdejde în voi? — Sã n-ai nici o grijã. apucîndu-se el sã strice cetãþile þãrii. Muste. p. p. Nu.I. 258: „Cantemir-vodã n-au þinut p a r o l a. . Ci mai bine m-oi þinè Cu hrana ce mi-a plãcè…” (Marian. quatern. 269): „Izvod de pre zapisul lui Toder Moþoc. II. de Molière (Buc. III. p. Creangã. ºi s-au apucat moscalii sã-l dee cu tot venitul ºi hotarul lui…” Ibid. cã se apucasã p e c a p înaintea divanului cã-i este nãpaste…” Nic.Mã apuc „s'engager”. ca sã nu te mai încerci sã mã îndupleci…” I. cã-i era cumnat ºi s e apuca cã va întoarce pe frate-sãu de la Udriiu înapoi. cum s-a u apucat cãnd l-au pus domn sã omoare pre Iordachz Rusãt…” Acelaºi. cum s-au l e g a t sã dea unchšu-mieu lui Murguleþ pãrcãlabul pentru vitele carile zice unchšu-mieu c-au perit pentru pribegiša tãtãne-mieu. c. 222 pignore certo” (Lex. Bucov.10: „de aceea apucai î n a i n t e. II. lit. Slugã nu m-oi apuca. n-au avut ce mai rãspunde. 75) De aci: „m ã apuc cu cineva p r e r ã m a s. Letop. 17: „…au venit domn þãrii Dimitraºco Cantacuzino. Capra cu trei iezi (Conv. VIII. sã se ºtie ce s-a u apucat Moþoc: cã va da doi boi ºi doaã vaci…” Dialog þãrãnesc din Moldova: „— Ci mai faci cumãtru Vasile? Tot rãu? — Tot. Neculce. p. mãmucã. cumãtre! Nu-i mergi spri ghini di feliu. Ibãneºti). p.1836). Bud. 214: „Constantin Stolnicul s-au agiuns cu o slugã a lui Grigorie-vodã pre anume Ionaºcu Cap-de-ghindã ºi l-au scos martur înaintea divanului împãrãtesc de au mãrturisit cum cã l-au omorit stãpãnu-sãu Grigorie-vodã fãrã de nici o vinã pre Constantin Postelnicul. II. A mai adus acù o babã. cînd direcþiunea se rãsfrînge mai cu dinadinsul asupra celuia ce o ia..1875. Letop. Omiliar.. cari s-a apucat cã l-a-ndrepta…” (C. 1580. 363: „Mai cerºut-au turcii Azacul.APÙC Coresi. p. Ruset.R. Doina Cucul: „Ba! în curte-þi n-oi întra. XXVII.

mi þi l-a lua cu prãjina. pentru ca sã sâ leapede de Hristos…” . „apuc l a vite”. sc. ha. cînd cineva se pricepe în multe lucruri mãcar cîte puþin. 34) Costachi Negruzzi. p. În acelaºi sens. Domnica… „Miron: Domnica? E. Dacã þi-i aºa povestea. unde în alte manuscripte (ed. t. 213 a: „cu cuvente bune apuca-i. Cîrlanii. Compusul a i n t e -apuc „prévenir” ne întimpinã la Coresi. deja la Miron Costin. 1577. ha. Rom. Urechiã. „Terinte: Ha. Valea Prutului. Este anevoie a clasa în vreuna din rubricile de mai sus pe apuc urmat de partitivul l a. bunãoarã într-un cîntec satiric din Ardeal: „Douã reþe º-un rãþoi. Frumos cap i s-a tãia…” (Caranfil. Sã-mi apur. 270) unde „apuc l a boi”. 1643. meserérea lui a i n t e -apucã-me…” Ibid. circa 1550 (ms. 4: „Terinte: Te-nºeli. în Acad. însemneazã: c a p ã t p u þ i n ceva. p u n r ã m ã º a g…” IX. ps. P a r t i c u l a z þ i t ã t i: 1. R ã m ã º a g cã s-apucau: Cã celui ce s-a-mbãta.APÙC Un cîntec din Moldova: „Iatã mãri cum ei beau. f. Douã reþe potcovite. Dar Voichiþa…ha. dar cu o nuanþã moralã. LVIII: „DumnezeulŠ mieu. ha. cumãtre! Ba eu m-aº apuca cã dacã cuconaºul ar îmbla.. 1885. Tot aci vine locuþiunea poporanã: „lui îi apucã mîna la toate”. Sã-mi apuc ºi eu l a vite…” (Tribuna din Sibii. 527): „au apucat l a suflet” ºi „au apucat l a fire”.): „Dzeul mieu. adecã „apuc l a avere”. p. LXXVI: „…a i n t e -apucarâ strajâ…” „…a n t i c i p a v e r u n t vigilias…” 3. Letop. cu vorbe: Varlam. ºi-i vide. a i n t e -apucâ-mâ…” meserérea lui „Deus meus. cerce d-lui. ºi daruri mari le da. 269: „de atunci ceialanþi boieri ce era închiºi ºi cei ascunºi mai au apucat l a suflete cu nãdejde de viaþã…”. ºi domnii 223 le •uruiša. ha. misericordia p r a e v e n i e t me…” ºi aproape tot aºa în Psaltirea ªcheianã. ºi eu l a boi. ps. cu linguºire. 2. p. I. Apuc pe cineva cu fãgãduinþe. I.

1Apuc. î n h ã þ a t etc... din frig. f.T. rumânéºte: au luat a p ã la pioare. eaux aux jambes. – v. În primul sens. Dosofteiu. apucat din somn. d-a prinde. ravi etc. apoi mai jos: „O h v a t. pop. lâcomiša. t. 2. Predice. apucârile.: phymatose.... et super r a p i n a s nolite concupiscere…” unde la Coresi. 84: „sã ne ferim. din cît ne va fi putinþa. Substantiveazã toate sensurile verbului a p u c. empoigné. ºi în r ã p i r e nu jeluiþi…” Varlam. d-a pune mîna. Aastã boalã iaste de vînt.f. v. de spaimã” (Costinescu). care sã zice turceºte arpalama. apucat 1APUCÀT.– Prind. – Pradã. Fiiu în braþe cã-ºi l u a.. apucat de hoþi. l'infinit. – Înhaþ. de beþie. Cãrtecicã.2Apucãturã. adjectivînd toate înþelesurile verbului 224 a p u c: apucat de pept.APÙC 4. saisi. apucãri). de nãpãºti ºi de alte multe ca acestea…” v. p. c ã p ã t a t. strãmbâtatša apucãrile…” Ibid. p r i n s. – Capãt.f. sta-vorŠ nemilostivirile noastre. p. Cãrãruia dapuca…” (G. 5Apã. -Ã. pe cînd subatantivii a p u c a t ºi a p u c ã t u r ã au cãpãtat nuanþe cu totul diferite. de vãnzãri. s. d'empoigner. adicã apucare…”. 3. Hapuc. a p ã la cal. sau din grãunþe s-au vãtãmat. din ostenealã. – 1. – 2. violent. de apucãri.. de orz. cu d ca în „dalb=alb”.. de care fieºicare boalã voi pune cu leacuri deosebite. – Iau. care însemneazã „saisissement”. ayant pris froid. de rãcealã…”. Ajung. Bucureºti. 1APUCÀRE (plur.1680. vrâjmâºiile. passé d ' a p u c pris comme adjectif: 1. LXI: „Nu nedejdšuireþ pre strâmbãtate.ºi spre apucare nu dorireþŠ…” „Nolite sperare super iniquitatem. s. de zavistie. 1643. – Încep. 4 a: „întru inima vamâºului šubirša banilor petréce. de curvie.1806. „Fapta de a a p u c a. emporté. Forma poeticã dapuc. 68–70: „O h f a t.3Apucat. f. adj. – Rãpire… 2APUCÀRE. pradele…” Antim. de bucate. de ravir etc. Vineþki Avgi-baºa. dar circulã mai ales ca sinonim cu r ã p i r e. d ' a p u c pris comme substantif: action de saisir. popul. le part. Termen poporan mai obicinuit pentru aceastã boalã de vite ºi mai ales de cai este a p ã. 274 b: „acolo vorŠ sta înaintea noastrâ râutâþile hiecâruša de noi. sinonim cu l u a t. mai încolo: „O h v a t de vînt. din apã. de vétér. ps. . 1577: „Nu upovãireþi în nedereptate. Poez. d-a lua. apucat de friguri. prindere de frig.D. – Încerc. 26) v. – Rãpesc… 2APÙC. într-o colindã din Ialomiþa: „Maica de veste p r i n d e a. adicã apucare…” Termenul pare a fi o simplã traducere din polonul „ochwat”. de fricã. I.

L. Cã oricît e de-apucat.M. s. Basmul Sînta Vinere (Sbiera. (plur. surpris. despre cumani: „cu tãlhuºaguri ºi cu apucatul a trãi era obiciuiþi…” Locuþiunea „p e apucate” funcþioneazã ca adverb cu sensul fundamental de „în pripã”. passé d ' a p u c pris comme substantif: rapine. prise. de ex. – 1Iute. ce nu-l poate nime îmblãnzi ºi lui odihna altuia îi pãrea cu pagubã…” Cantemir. – 1Apucãturã.n. Corespunde formaþiunii participiale latine „raptus”. posédé par le diable”. apucat a-ºi þinea cuvîntul. – 1Apuc.. zic cã-i apucat” (Preut A. 307): „De gobãi. cãtrã care se adaoge noþiunea de „împrãºtiat”: „fac p e apucate = mã pripesc fãrã ºir a face multe”. douleurs convulsives des petits enfants. de vacã. s g h i h u i a l ã.a l e a. da încã de mãturat prin casã.c o p i i l o r.. de spãlat blidele. Altfel zis b o a l a . 3APUCÀT. cînd încãpea cu timpul…” v. Buc. – Grabã.c o p i i l o r ºi r ã u l . p.). Poveºti. p. O doinã din Bucovina: „Nu mi-i ciudã de bãrbat. v. s t r o p º i t u r ã. Este interesant mai ales sensul al doilea. Valea-Mare). de méd. Muscel.s e p e p u s t i i.: „ex r a p t o vivere = a trãi din apucat”. nãscut din cel dentîi prin subînþelegere „de frig”.n. haut-mal. Chron. p.b o a l ã etc. Tot se-ntoarce cîteodatã ª-a sa dragoste-mi aratã…” (Marian. nãscut aproape prin aceeaºi trecere logicã ca în francezul „emporté” ºi-n care cuvîntul devine sinonim cu i u t e. cu n ã b ã d ã i o s. „De a rãcit cineva la mijloc.Apucat se zice mai în specie cînd este vorba de prunci. Urechia. aºa cît mai cã nu gãsea timp sã caute de copii ºi sã-ºi facã ºi ceva de mîncat. „P r e apucate = raptim” (L. apucat pe loc. de niºte sãmãnãturi. – 2. – 3Apucat. cu p o r n i t. 1Aprig.: mal caduc. 18) În sensnl al treilea.M.APUCÀT la strîmtoare. n ã b ã d ã i. 184. 1Apucat. a . mai avînd o mulþime de alte numiri poporane. Sinonim cu j a f ºi p r a d ã. Paraschivescu. Letop. apucate). de grãdinã. II. cãci termenul ºtiinþific vine ºi el din grecul ™p…lhptoj „saisi. precum: d u c ã . c. II. 2APUCÀT s.3Apucat. I. a l t e . le part. de copii”. popul. cu a p r i g. t. de toate trebuia sã grijascã tot ea. ºi altele. de zolit cãmeºile! Toate acestea le fãcea numai p e apucate. 225 .: „apucat = rãcit. 144: „ªtefan-vodã fiind ca un leu gata d e apucat. dar e foarte potrivit ºi pentru e p i l e p s i a în genere. – 3Apucãturã. ceea ce corespunde pe deplin cu credinþa poporanã românã. apucat e sinonim cu r ã c i t.

adv. „Acela care a p u c ã cu iuþealã. Marian (Descîntece. Î n c l e º t a t u l. Sinonim cu j ã f u i t o r sau p r ã d ã t o r .. f. de aceea îl scaldã în apã caldã ºi. qui empoigne.S. unde în Noul Testarrtent din 1648: „nu sãnt ca alalþi oameni j ã 226 h u i t o r i.c o p i i l o r…” (Th. dacã se-ntîmplã sã nu moarã. pop. ci mai degrabã mor. Ialomiþa. o carte care se numeºte A v e s t i þ a. c. – Boala-copiiLor. În mitricele morþilor am aflat cã cei mai mulþi preoþi din Bucovina au înscris-o º-o mai înscriu încã unii prin F r a s …” G. 1Apuc. R ã u l c o p i i l o r îl capãtã mai ales din spaimã mare ºi cînd zac mult de altã boalã.1 b (Luc. – v. s t r î n s u r ã. li se strîmbã fãlcile. Teodorescu (Poez. adicã li se suceºte vro mînã. schimbã feliu de feliu de feþe.APUCÀT „Þãranii pun sub cãpãtîiul copilului mic. – Fras… APUCÀTE (PE-). qui ravit etc. 199) descrie în urmãtorul mod aceastã boalã: „…un feliu de cîrcei de stomah. care ia ceva prin amãgire. îi zic acest deseîntec: Eu m-am sculat ª i am plecat Pe cale Pe cãrare Pe uliþa mare La rîul lui Iordan. I. astfeliu schimosiþi pentru toatã viaþa. s t r î n s ã t u r ã.11): „nu sâmtu ca alalþi oameni apucãtori. nedirepþi…”. – 2Apucãturã. li se slãbesc toate nervele. cari frãmîntã pre copii în nuntru ºi-i zgîrcesc uneori aºa de tare.2Apucat. babele ºi moaºele zic cã: e a p u c a t de inimã sau de rînichi. Dupã ce descîntecul se zice de trei ori în timpul scãldatului. cãci epilepsia o numesc þãranii apucat sau r ã u l . care înhaþã cu lãcomie. – Avestiþã. fac spume la gurã. p. Însã cei mai mulþi copii nu pot petrece ºi scãpa de aceastã boalã uricioasã. La fîntîna lui Bogdan etc. qui saisit. care are obicei d-a lua ce nu este al sãu” (Costinescu). Alteori copiii. 2Apucat. afarã de apucat. et subst. Varlam. ºi rãmîn apoi.F.): „Apucatul sau î n c l e º t a t u l corespunde. – 1.D.. se-ncruciºeazã. În antitezã cu d a r n i c. E mai cu seamã des ca epitet al lupului ºi al fiarelor sãlbatece. APUCÃTÒR. pînã ce-i fac ghiem ºi le duc picioarele la gurã. copilul e oblojit cu foi de varzã. ba adeseori se schirnosesc. ce sînt torturaþi de aceastã boalã. D. cu colicele. trãgîndu-l pe corp cu unt proaspet. Cînd pruncul se zvîrcoleºte ºi plînsul îi este înãbuºit de dureri. Lupºeanu). adj. se mai cunoaºte ºi sub numele de s t r î n s. nederepþi…” . î n c l e º t ã t u r ã…” v. ca sã nu se apropie dracul de el sã-l a p u c e. XVIII. vrun picior.. În limba germanã se numeºte aceastã boalã F r e i s e n. 362 sqq. Theodorescu. „à bâtons rompus” (Cihac). înfãºat în scutece calde ºi culcat ca sã înãduºeascã. -OARE.1643. de la naºterea lui ºi pînã la ºease sãptãmîni împlinite. la copiii mici.

p. rapine. avãnd pe la þinuturi oameni greci…” Jipescu. Apucãturã „rapine”: Nic. Letop. toutes vos m a n i è r e s me déplaisent fort. unde la Molière nu se aflã cuvîntul corespunzãtor. apucãturi). carii vorŠ veni cãtrâ voi întru înbrâcâminte de oi. šarâ deîn lâuntru sãntŠ l u p i ºi apucâtori…” Nic.f. mauvaise conduite. Apucãturã „façon”. dîn apucãturi. mon fils. cît se poate lua cu douã sau trei degete”. Liturgiar. ºi cel ce trãieºte dîn jafuri. 26: „Dupã robiea Dncãi-vodã. dîn înºelãri. 1683. Synaxar. rele = bonne.. 1Apuc. 93 a: „avut-ai înpâraþi mulþi. 1836). p. ala este trîntor…” 2. de-º petrecŠ cu biºugŠ adunatŠ cu vicleºugŠ…” Ioan Crisostom. I.M. Ierusalime! ce aceša au fostš râi ºi nedirepþi. venit-au domn þãrei Dimitraºco Cantacuzino cu a doua domnie. prea mult te vîri pîntre coconaºi…”.” Cihac: „apucãturi bune.APUCÃTÙRà Ibid. šarã noš nemilostivi. unde la Molière: „je vous l'ai dit vingt fois. 12. (plur. Nicolae din Braºov. punerea mînilor. L. v.: „nu-mi plac apucãturile lui. p. p. fãtul meu. apucâtori ºi p r â d â t o r i…” Dosofteiu. ºi apucãturi.: cu o apucãturã l-a aruncat în aer”.M. º-atît de bine i-am bãgat de seamã apucãturile. Domnu Pursoniac (Buc. f. f. Sf. – 2Apucat. luarea în mîni. miscel. Grãdiºteanu. vous donnez fnrieusement dans le marquis…” Gr. 1APUCÃTÙRà 227 . ºi iarãºi lãcomie. 25. p. sferturi ºi dãjdi mari pe toate lunile. Letop. încît acum îl cunosc. Muste. ºi mai jos.. façon. Letop. 1. robesc. pradã.1674 (Molitve de ploe.119 a): „tu eºt milos. Costinescu: „Apucãturã.: „Apucãturã. tu eºtŠ darnic šarã noš apucãtori…” Acelaºi. 502): „pâziþi-vâ de prooroci mincšunoºi. iar nimicã n-au schimbat firea sa. s. ca p-un ban rãu. ºi fãcea strãmbãtãþi…” Enachi Cogãlniceanu. dîn jumuleli. cît se ia. XVII (Cod. de ex. 2. 1836). mart. 28: „oamenii cu duh se vãd dupã apucãturi”. bat ºi cãznesc pre creºtini…” v.: „d-o mie de ori þi-am zis. Ruset.1. 108: „Cine nu lucreazã nimic. Muste. 30 b: „aceºtša ce sã •urâ ºi sã blastãmâ cu strâmbulŠ.. ce fel de om este…”. p. 18: „Tãtarii sânt l u p i apucãtori. În ambele accepþiuni se întrebuinþeazã mai cu seamã la plural. ms. p. III. L. al bis. III. aceea cît se a p u c ã. f. pincée. cã apucãturile tale nu-mi plac de loc.1Apuc. ºi mai de multe ori îndoite. text din sec. 7: „m-am uitat la dînsu o jumãtate de ceas bunã. III. În sensul dentîi e ceva mai puþin decît substantivul a p u c a t.. p. Zgîrcitul (Buc. manière de s'y prendre. 240: „Ruºfeturi ºi apucãturi nu se socotia cãte lua toþi în toate pãrþile. mãzditoriš ºi luâtoriš de mitâ ºi apucãtoriš. Opincaru.

feartã cu apã ne-nceputã. Þãrcuº. junghiul i l-a scos. Rev. douleurs spasmodiques. de 99 aplecãturi. II. crampes d'estomac. Ignat. – Rãtezãturã. Se vorbeºte de bãtrîni cã aceastã plantã e folositoare pentru apucãturã. zic cã-i a p u c a t ºi-i descîntã de apucãturã ºi î n t î l n i t u r ã. negritule. apoi se pune la un loc curat. despre cazul al doilea. cã (cutare) nu vã poate purta. din pieptul lui. În primul sens. „Pentru apucãturã se bea buruiana numitã r ã t e z ã t u r ã . de 99 deocheturi. acolo vã este cina. p. cu morþii l-a socotit. unde vã aºteaptã cu mese întinse. de 99 î n t î l n i t u r i. Desfã-l (pã cutare) de 99 apucãturi. du-te (de la cutare). iar cînd rãceºte cineva. fãclii aprinse. Valea-Mare). în moarã te-oiu mãcina. v. în braþe l-a luat. la pãmînt l-a trãntit. sã rãmîe (cutare) luminat ca argintul cel curat. Piscu). desfã (cutãruia) de orice rãu ai pus pã dînsul. „De a rãcit cineva la mijloc. colþatule. inima lui. 2. pînã a nu rãsãri soarele. din faþa obrazului.. în vînt te-oiu arunca. Apucãtura este cînd doare tare la stomah. c. strîns cu ceas rãu. din spatele lui. nu la oameni mari. empoisonnement mercuriel. Apucãturã „empoisonnement mercuriel”. în dinþi pã (cutare) l-a luat. „L u m i n o s u l creºte în pãduri ºi fîneþe. t. v. în forma cucutei.APUCÃTÙRÃ s. din zgîrciul nasului. 1. de méd. ºi a doua zi duminecã.: 1. la fata Craiului-înpãrat. încît norii s-or mira. mai ales „Clematis erecta” ºi „Clematis vitalba”. Dupã un manuscript de Aron Prijbeanu (Tocilescu. cu basma de fir l-a ºters. 385). Argint-viu. eu mã închin cu descîntecul Maica Precistã cu leacul…” v. cã în piuã te-oiu pisa. „curpen-de-pãdure”. Covurlui.f. acolo sã vã risipiþi. 1. eºi. de 99 junghiuri. spinarea lui. ºi zice: Strigoaica a gãsit uºa casii deschisã. tu a p u c a t u l e. zice cã l-a apucat î n t î l n i t u r a…” (C. Paraschivescu. trãgîndu-l ºi cu unturã de porc negru tãiat la Icnat…” (Preut A. Brîndzã „luminoasa”. nu vã poate cina. oscioarele i le-a dres. rinichii lui. avînd flori albe mãciulate ca floarea liliacului. Eºiþi! du-te preste prãpãstii ºi munþi. adãpa ºi plimba. sãpun sau oþet ºi untdelemn. în care babele atribuie mercuriului luat în beuturã bubele sau beºicele ce ies ºi se sparg pe corp. c. ficatul lui. bolnavul se spalã cu acea apã pe bube…” (N. Întîlniturã. sîngele-i a sorbit. . t. grozavule. se fierbe sîmbãtã seara pînã a nu apune soarele. Decusarã. c. adecã boalã venitã din argint-viu dat din duºmãnie fntr-o bãuturã. acolo vã e odihna. fereastra destupatã. mai numit „nãpraznic”. „un descîntec de apucãturã ºi î n t î l n i t u r ã”: „Trage baba pã bolnav pã spate cu apã. este un fel de c î r c e i ºi se confundã cu a p u c a t u l. cu apã ne-nceputã ºi fãrã a vorbi cu nimene. Tecuci. Strigoaicã Moroaicã. popul. focul stins. deºi acesta se aplicã mai cu deosebire la prunci. sãnãtatea sã-l pãtrunzã pîn-în os. Cînd bubele pe trup încep a sparge. Se întrebuinþeazã mai adesea în asociare cu terminul î n t î l n i t u r ã. Muscel. – Porc. urîtule. acolo vã potoliþi. „Luminosul”. 2. tu î n t î l n i t u l e. Apucãturã „crampes”. Þigãneºti). se ia luminosul. pã masã de argint l-a pus. 228 2APUCÃTÙRÃ. „curpeniþã” este „Clematis”. Maica Domnului din cer a auzit. la dr.

p. Il est à regretter que les médecins aient laissé tomber dans l'oubli une plante aussi énergique…” (Cazin. 256) Alta: „Am o mîndrã ca º-o cruce. Cînd apune sfîntul soare. „Soarele apune” vrea sã zicã: „le soleil se couche”. Apunãtor. – v. de unde „culc = colloco”. p. Lãtineºte a p p o n o = a d p o n o însemneazã „pun lîngã”. Stau þînþarii sã te-omoare…” (J. se coucher (des astres). Plantes médicinales3. – v. Dioscoride et Galien en ont parlé. apunere). fig. „La vertu antipsorique de la clématite était connue des anciens. Pline. cãci noapte nu sã va face…” Costachi Conachi. f. descendre. APÙI (apus. La macedo-români pînã astãzi: „sã te apunš caplu a teu = pune-þi jos capul” (ªaineanu. – Curpeniþã. ªi mã vaiet cînd apune cã arz încã ºi mai tare…” Costachi Negruzzi. cãci substantivul a p u s are paraleluri ºi-n celelalte limbi romanice. 1698. ªi se udã pe picioare. vb. ori cã tunetul vuieºte…” O doinã: „Oliolio. Dimineaþa-i rouã mare. APÙI.. Sau cã soarele apune. p. adecã: „culcã capul”. În privinþa soarelui. Dezvoltarea sensului e foarte uºoarã. APUITÒR. în antltezã cu r ã s a r.B. Poez. 4 b: „iarna va lipsi. 425) 229 . e sinonim cu a s f i n þ e s c ºi s c a p ã t. Semasiologia..2. Melancolia: „Nu bag seamã cã dasuprã-mi vijelia se stîrneºte. 234: „Eu iubesc ºi arz în parã la rãsãritul de soare. soare rãtund! De-ai apune mai curînd…” (Alex. 1Apuc. Divanul. le coucher du soleil. pop. 330).. v. ºi totuºi numai la români l-a cãpãtat a p p o n o. – 3Apucat. 181). se fermer (des yeux).: décliner. ºi soarele nu va apune. ªi la lucru n-o pot duce. s o a r e -apune. rel puþin ca verb. APÙN s.APÙN o plantã care deja în vechime se întrebuinþa pentru vindecarea a tot felul de bube sau beºici. Apun. Cantemir.

715: „Venind. ne întimpinã forma reflexivã într-un text omiletic din sec. Nihšam sã vã apuneaþš…” = Ô vous. Argimagzariul la Poartã sã se facã rînduiesc. c-apoi sînt toþi de perit…” Tot aºa se poate zice cã: bucuria apune. p. Dr. limba cu tãcére sã îngrãdi…” C. 119 b: „AcumŠ toate mãdulãrile trupeºtš deºšarte se aratâ. ce li s e v o r Š apune d e î n t r e o c h i 230 ºi nu se vorŠ putea întoarce înapoi…” . Neamþ. f. miscel. XVII (Cod. În sensul din urmã. ms. ms. de carii se înpartŠ. 644): „cãutãndŠ îndârãtŠ sã vazâ pre derepþii. Tragod. v. al bis. Vãcãrescu. c. 211: „Mãrirea tinereþii Eu simþ c-o am rãpus: De tot lumina vietii Acuma mi-a apus…” La Beldiman.. qui volez jusque dans les nuages. p. o c h i š apuserã ºi audzulŠ asurdzi. Ioan din Vinþi. Obedenaru): „Ah. se zice: i-a apus s t e a u a” (Mironescu. prin asociaþiune de idei între „lumina” ochiului ºi „lumina” stelelor. pun la cale. Erotocrit. sfãtuiesc. Conachi. însiºi oamenii apun cînd se apropie moartea. voi pulš asburãtorš. Çi asburaþš pîn' tu niorš. Iarã ca ºi mai-nainte la acelaºi loc s-au dus…” „Cînd cineva a murit. Sã arate starea þãrii ºi cele ce-au suferit M i l a ei sã nu apuie. fericirea apune. merg cu toþi la curte. p. Nicolae din Braºov. fiind moarte ºi nemiºcate ºi toate netriabnice: mãnule ºi pioarele sãntŠ legate. 27: „ªi cum se aratã noaptea ºi l u m i n a au apus. oiseaux de haut vol. p.155: „Înalþi Dumnezei! Ce vãd ochii mei De clipesc º-apun? Sub chip omenesc Un înger ceresc Vãd si se supun…” Figurat la I. Sf. d e s c e n d e z un peu…” O c h i i apun cînd se închid. 1689. Cîntec macedo-român (Col. Pann. Frumoasa).APÙN A.

Michãescu.. c. Un zapis de vînzare. Voind sã-i fac-un templu în care s-o ascundã…” unde articulatul s o a r e l e .2Apus. Ioan Crisostom. APUNÃTÒR s. se trag de mîini din cale. a Hurezului. în Arh. flãcãii numai zale. p. v. eu însemnamŠ a lorŠ mare deosebire. apunînd. unele rãsãrindŠ ºi altele apuindŠ…” v. la subjunctiv însã ºi la participiu prezinte se rosteºte totdauna cu n muiat: apuie. p. 1690 (Cond. La prima persoanã apun sau. din Braº. 2): „a întrat vrãjmaºul dinspre s o a r e -apune ºi ne pustieºte ogoarele…” Alexandri. Sf. al bis. 2 a): „ªi bãtându-sâ (Isus Navi) cu inoplemeniciš ºi soarele apuindŠ. De la Vrancea. care loc mérge în lung din uliþa cea mare spre s o a r e apune pînã în uliþa caré mérge pre lîngã locul Hriziš Banul…” Basmul Pici ramurã (Stãnceseu. f. Cînd rumene copile. Synaxar. soarele sã nu apue în mãniša voastrâ…” Dosofteiu. Din s o a r e l e . APUITÒR. Brãila. XVII (Cod. Stat. 524): „mânišaþi-vâ ºi nu greºireþi. la Boliac: „Cînd s o a r e l e apune pe vãi ºi pe colnice. p.r ã s a r e „lever du soleil”. 231 . îºi iau mãrul din sîn…” Ca substantiv invariabil e foarte poporan compusul s o a r e apune „concher du soleil” în opoziþiune cu s o a r e . 1 (f. nu: apunã. Basme. ºi îndatâ stãtu ºi sã opri soarele din calša sa sã nu apue…” Critil ºi Andronius (Iaºi. -OARE. 15: „eu m-amŠ datŠ cu totul la privirea aceºtii mulþimi de stele. – Pun. apui nu se aude mai niciodatã. Legenda ciocîrliei: „Seninul dulce-al zilei.. „descendant du soleil” (Cihac). Nic. text din sec.r ã s a r e este o licenþã poeticã. Sultãnica. avândŠ inemâ la rãzbošu s-au rugat luš Dumnedzãu ºi dzâsâ sã stša soarele.r ã s a r e pîn-o vedea pe dracu la s o a r e -aprune…” „Vîntului de la a p u s i se zice s o a r e -apune ºi m u n t e a n u” (P. 1683. din care unele era scînteioasã ºi altele strãlucitoare. κi spun cîte o glumã.. Ceacîru). 1754. 1Apus. ms.APUNÃTÒR O frumoasã icoanã a vieþei de la þarã „cînd s o a r e l e apune”. a lorŠ miºcare ºi a lorŠ floare. ceea ce se explicã prin însuºi sensul acestui verb. o s-alerge d-a-ncîtelea pe la s o a r e . 45: „D-o fi fatã. miscel. Se-ntinde pe dasuprã-i cu bolta lui rotundã. apuind. ms. a lorŠ aºãzare.r ã s a r e ºi pîn'la s o a r e -apune. 1. p. adj. κi rîd cu dinþi de lapte. rîvnind acea minune. Cînd satul tot se umple de vaci ºi de junice. eu socotiemŠ. sept. 1794). Cînd sare viþeluºii ºi ugerul e plin. 534 a): „vîndutu-š-am dumnealui pivniþa noastrã de pišeatrã din Tîrgoviºte cu tot locul cît sã va alége ºi cu un loc de prãvãlie alãturea cu pivniþa.

: 1APÙS. Figurat: bucurie apusã. span. 1643.a p u n e. p o n e n t e. provenþ. cu s o a r e . – Soare-apune. – v. v. p. coucher (des astres). Cantemir. adecã în soarele cel n e a p u i t o r i u a o preface…” v.: sur le déclin. toujonrs. Din prepoziþionalul a (= ad) ºi din p u r u r e. -Ã. arãtînd regiunea cerului unde stelele a p u n. Soarele apus. 3915: „Dar de ei a se încrede niciodatã nu putea. en tout temps.1698. cu s c ã p ã t a t. Tragod. occident. ª-aprins a-pururea-n noi sã fie. Luminã apusã. în sensul al doilea e static. Se zice mai adesea apus d e s o a r e. ce simþire! o. 245 a: „Isus Hristos.APÙNE APÙNE (SOARE-). construindu-se cu s p r e. fig. disparu. 2. apusuri ºi apuse).n. 29: „O. apus este dinamic. 127: „mšargemŠ spre lumina cša neapusâ a dzilei mãrirei lni Dumnedzãu…” Cu acelaºi sens: n e a p u i t o r. taine. 1. 232 l a.f. 5A): a-pururea. strâlucirea cša vénicâ…” ªeapte. Divanul. 2APÙS (plur. adv. ºi portug. p o n e n t (Cihac). De aceea-n îngrijire d e -a-pururea plutea…” v. Stele apuse. Beldiman. p. La negativ. Apus „coucher”. Purure. Prin sens ºi prin partea radicalã -p o n. ouest. În primul sens. I. ce plãcere! În noi s-aprinde foc ce nu piere. I. A-PÙRURE. s.coincidã cu ital.. p o n i e n t e. Apun. În ambele serisuri e sinonim cu a s f i n þ i t. Varlam.a-purure sau d-a-purure. 1644. 80 b: „lumina lumii în lumina credinþii. Jurãm p-altar de statornicie…” κi mai prepune uneori pe d e: d e . f. nearticulat. passé déclin. – 2Apus. d ' a p u n pris comme adjectif: couché (des astres). Apun.. fig. le part.. însemnînd treptata a p u n e r e a stelelor. T o t d a u n a sau h o j m a. continuellement. Vãcãrescu. neamuri apuse în întunerecul veacurilor etc.1. Mai obicinuit îºi acaþã pe emfaticl -a (v. neapus însemneazã mai mult ceea ce nu poate sã a p u i e sau nu a p u n e niciodatã. de care nu se deosebeºte prin sens. . direptul soare. p e l a. lumina cea neapusâ.

Luminos ºi frumos tare. pe locul pãrintesc. pop.. þãrîna lor slãvesc.T... Apus „occident”. trist martur l-al nostru trist a p u s…” ºi tot acolo. la Costachi Conachi. mai jos. 224: „Tu pãtrunzi a mea simþire cu lumini ce în cer nu-s… Tu eºti Dumnezeu de viaþã.D.APÙS Balada Oaia nãzdrãvanã: „ªi mi s-au vorbit. Un boacet din Moldova: „Ie-te dupã sfîntul soare. p. cu sensul direct: „Aºa în a mea rîvnã. Cam pe drumul mare. ºi lumea toatã nimic nu ne foloseºte: Nu-i scãpare…cãei nãdejdea de la noi este departe. p. Poez. Alexandrescu. Încã-mi aduc aminte de groaza ce simþeam. Cînd la apusul z i l e i scheletul lor priveam…” 2. 233 . ªi mi s-au ºoptit La apus d e s o a r e Sã mi te omoare…” (G. 435) Colindã munteneascã: „Spre apus d e s o a r e. Fiu al astor ruine. Mãnãstirea Dealul: „Mãreþul turn. 100: „Amar nouã! ce durere ne arde ºi ne topeºte! Noi murim.. Trec ªi se petrec Stoluri de voinici Pe cai povîrnici…” (Ibid. 91) Balada Mioriþa: „Ei se sfãtuirã Pe l-apus d e s o a r e Ca sã mi-l omoare…” Figurat. tu eºti stea fãrã apus…” Gr. S-o-nchegat lumina vieþei cu apusul cel de moarte!…” Ibid.

190): „date furâ noao patru eyagghelii. ºi la r â s ã r i t Š ºi la apusŠ. Moxa. al bis. 121) Rareori se zice în acest sens. însã de cãtrã apusul s o a r e l u i toatã partea jupãnésii Caplii den Cocorãºti…” Apus este unul din cele patru puncturi cardinale.APÙS Cã-i nainte mergãtor ªi-napoi întorcãtor: Merge de la rãsãrit ªi pînã la a s f i n þ i t. XVII (Cod. Înmormînt. Nu ne-om întîlni: Cînd eu merge-oi la apus. Predicã. 351: „toþi domnii pãmântului ºi toþi vitéjii lumiei de la r ã s â r i t pãnâ la apus…” Varlam. 1643. Sf. III. Balada Soarele si luna: „Noi cît om trãi. p. text din sec. Poez. 14: „ºi šarã sã hie svintii mãnãstiri o moºie în muntele Bucécšului. Arh. 172) Cirnilitura despre scrisoare: „Limbã dulce sau amarã grãieºte la r ã s ã r i t si s-aude la apus” (Alex. Proverb despre cine povesteºte fãrã ºir: „Îmi vorbeºti una de la r ã s ã r i t ºi alta de la apus” (Pann. vorbind despre Conciliul de la Florenþa: „în loc de împreunare. Inventariul Cotrocenidor. Letop. ms. cã ºi lumea patru pârþi avãndŠ: r â s â r i t u l Š. p. 1681 (ms. Eu la r ã s ã r i t m-am dus… (Burada. Nicolae din Braºov. 131). „R ã s ã r i t u l ºi apusul” = lumea întreagã. „apusul s o a r e l u i”. derep-ce sãntŠ stlãpi acésté lumiei. p. p.. pop. miscel. 45 a: „într-un asŠ šaste de o datâ ºi în ceršu ºi pre pâmãntŠ. p. religiunea creºtinã s-a despãrþit în douã mari secte: biserica R ã s ã r i t u l u i sau greacã ºi biserica Apusului sau latinã. I. Stat. m i a z â n o a p t e.2. Cînd tu merge-i la apus. Tu la r ã s ã r i t te-ai dus..). pentru acéša se câdé ºi stlãpi a fi patru…” Apus se pune obicinuit în antitezã cu r ã s ã r i t. printr-un fel de pleonasm poporan. Dobrogea. 106. ºi în toate laturile lumiei…” În urma schismei lui Fotiu (858). Urechia. a m i a z â z i. nici sã auzã de numele Papii ºi a bisericii Apusului…” 234 . f. ªi de la apus Dupã ce s-a dus Merge iar la rãsãrit…” (Burada. 1620. I. apusul. f. 393).

ne întimpinã forma appus: „…de rãsãritul soarelui pãnã la appus (âppoys)…” „…a solis ortu usque ad o c c a s u m…” În graiul vechi apus se întrebuinþeazã ºi la plural: apuse ºi apusuri. deluîngat-au de noi fãrâ-de-légile noastre…” „…quantum distat ortus ab o c c i d e n t e. „Apust la moarã este iezitura cea de lemn. IX. 2Apus. cari în timp ploios se rãdicã.n. ºi-i dã drumul iarãºi cînd vrea” (G. La prima vedere. se zice ºi s t ã v i l a r. – Scãpãtat.1688. Solescu. ca ºi-n cel paleoslavic: „vŠstotzi ot z a p a d Š”. Biblia ªerban-vodã. apusturi). -Ã. 460 (Esai..APÙST În Psaltirea ªcheianã. Iaºi. APUSEAN. cãci altfel împlîndu-se iazul de apã s-ar strica iezetura. p. În opoziþiune cu r ã s ã r i t e a n. t. „occidental. s-ar scurge toatã apa ºi moara n-ar mai îmbla” (I. Rom. v. adj. Totuºi originea latinã sau romanicã trebui cu totul înlãturatã. Rom. appartenant à l'église romaine. CII: „…cãtŠ stau rãsâritele de apuse. ceea ce s-ar potrivi sub raportul sensului ºi n-ar fi tocmai greu de susþinut în privinþa foneticã. longe fecit a nobis iniquitates nostras…” unde ºi-n toxtul grec e pluralul: „¢natolaˆ ¢pÕ dusmîn". 12): „Siriša despre rãsariturile soarelui ºi pre elini de la apusurile soarelui…” „Sur…an ¢f' ¹l…ou ¢natolîn. Bottez. în Acad.). 1Apus. Pintea. habitant de l'occident” (Cihac). ce s-au suit. ps. cirea 1550 (ms. în Acad. iar prin urmare dublet etimologic cu a d ã p o s t (= adpositum). mai adãugîndu-se o podealã fãcutã iarãºi din scînduri.. Lãmãºeni). circa 1700 (ms. LXVII: „Ce lui preste apusuri. c. ka…toÝ Ellhnaj ¢f' ¹l…ou dnsmîn Corbea.). de moulinage: écluse. c. 1651. Moldovenii au luat cuvîntul de la poloni: 235 . c. doi laterali ºi unul în faþa iezeturei unui iaz. La pãretele din faþa iezeturei se aºeazã 2–4 stavile. Chiºcãreni).. Suceava. Coresi. e singular: „cãtu-š de departe rãsãritulŠ de apusŠ”. s. „Apust la moarã se numeºte o clãdire din trei pãreþi de scînduri. APÙST (plur. cale Îi faceþi ºi-l proslãviþi ºi-n deal ºi în vale…” v. – Asfinþit. 1577. apust ar pãrea a fi latinul a p p o s i t u m. „Vîntului de meazizi se zice v î n t u l -m a r e ºi apusanul” (P. 2. Însã la Silvestru. Nevrincea). Banat. et subst. XLIX. Termen mai obicinuit este j i l i p. care opreºte apa cînd vrea. Psaltirea. 1.

ca în „apipãiesc” sau în „adulmec”. vb. în Muz. Jilip. din Bucureºti): „apuþinezu. v. ps. 424): „Aput. Upusci•) aduce o mulþime de texturi poloane. p. Coresi. – Apuþit. APUÞINÈZ (apuþinat. Vlãhuþã. vermindern. – Puþin. ne întimpinã numai la Budai-Deleanu (Dicþ. weniger machen”. nasure au ºi nu aputŠ…” „Os habent et non loquentur. De la poloni au primit aceastã vorbã ºi rutenii: o p u s t „Schleuse” (Zelechowski. nares habent et non o d o r a b u n t…” unde la Silvestru. A-fire. Olfacio”. ms.. – v.. Poveºti. oculos habent et non videbunt. Împuþinez. din vechiul slavic u p u s t i t i „ dimittere”. adv. I. copt d e -a-puterele-a-hi. – Lãtoc. p. CXIII: „RostŠ aŠ ºi nu grãescŠ. Amiros.APÙST u p u s t „die Schleuse an einem Teiche”. vb. 574). Format din p u t prin prepoziþionalul a = a d. – Avãd.. Dicþionarul bãnãþean. diminuer. apuþinare). Cicã eºti om. apuþire). ºi nu þi-ai prãsit un ban sã-þi poþi cîrpi o nevoie la o vreme grea…” v. l. istor. 9): „…au început ºi mai cu gura ºi cu ocãri asupra lui ºi a-l mustra cum de au fost el aºa de nebun ºi de tont. Aput.. Basmul Pepelea (Sbiera. 236 APUÞÌRE. Un moldovenism energic ºi frumos în loc de: „pe cît se poate mai mult”. 129: „Ai înnãucit. Arhaism. ammoindrir. – Pot. – Put… A-PUTÈRE-A-FI s. dans toute la force du mot. ochi au ºi nu vãdŠ. sentir bon ou mauvais. Sinonim cu a m i r o s. Apºoarã. – Apipãiesc. 1883. plus que suffisamment. Tr. .. – Moarã… APUªOARÃ. réduire. sãrace. Sã fie oare poporanã? v. circa 1670 (Col. Nuvele. Sub raportul morfologic se apropie de vechiul adjectiv „a-firea”. – v. din cari iatã cel dentîi: „do zatrzymania wody w stawie albo wypuszczenia jej sa u p u s t y = pentru oprirea apei în iaz sau pentru scoaterea ei sînt apusturile”. p. urechi au ºi nu audŠ. ºi cum de el. iar la Dosofteiu. 1577. – Aulm. apuþinu. aures habent et non audient. ºi sã-l cuprindã aºa jocul cînd aude o turluiturã de fluier!…” A. flairer. Din polonul u p u s t vine românul apust prin disimilaþiune vocalicã. om bãtrîn ºi moºneag d e -a-putere-a-fi. v. ms. APÙT (apuþit. 1680: „nãri au ºi nu vorŠ m i r o s i.1651: „nari au ºi nu m i r o s e s e Š”. A-PUTÈRELE-A-FI (DE-). Linde (v. în loc de î m p u þ i n e z. de tot. Aceastã formã.

Sinonim cu m i r o s. a rãsturna brazda cu plugul” (Costinescu). 424): „Apuþitul. C-aºa ne era locurile. Miron Costin.. 139) Ar d e t o a m n ã. cã nu putuse oamenii ara d e t o a m n ã. p. Mercurile Gropile.1580. Poez. „A ara. flairé. unde š-arâ fi apuþitulŠ?…” v. ar d e p r i m ã v a r ã. Aput. p. bãnãþean.AR 1APUÞÌT. p. cu mai mare ruºine se întoarse. -Ã. Latinul a r o. apoi se g r ã p e a z ã ºi se aruncã s ã m n î n t ã. le part. fiind vremea oºtirii. Coresi. Colinda Pluguºorul: „ªi pãmîntul mãsurarãm. trecut de asemenea la italieni. ºi stricase ºi pînile mari care era mai tãrzie. passé d ' a p u t pris comme adjectif: senti. 2APUÞÌT.. XXIV.D. 47: „tu arã pãmãntul ºi pãzeºte cãsnicia. Olfactus. Dupã ce-l ararãm. p. arare). Il g r ã p a r ã m ªi grîu curat s e m ã n a r ã m…” (G. (arat.. I. v. s. spanioli. fiind boii slabi de earnã…” 237 . portugezi ºi provenþali (Cihac).T. Arhaism. quatern. le part. þãran…” Pentru a se putea ara bine. Mãsurarãm ºi-l ararãm: Joile Vãile. Treaba plugarului.. pop. 1883. circa 1670 (Col. passé d ' a p u t pris comme substantif: odorat. Îndeletnicirea de cãpetenie a oamenilor de la tarã. APUÞITÙRÃ. 403: „deci Crašu (Sigismund) cu cãtâ hvalâ venise. ºi d e p r i m ã v a r ã earãºi nu putea sã are de vreme. 1620. 456: „cãzut-au o brumã mare de au stricat pînile cele mici. Dicþiouar ms. unde arâ fi auzul? šarâ de-arâ fi totŠ auzŠ. Neculce. l. Aput. A p u þ i t u r ã. vb. labourer. ºi alte meºterºuguri trebuitoare fã ca un.11: „de-arâ fi tot trupulŠ ochšu.n. Letop.. Moxa. Tr. A lucra pãmîntul pentru a-l face sã rodeascã bucate. pãmîntul trebui sã nu fie vîrtos. cã-ºŠ pierdu voinicii cu totul ºi lãsâ oase de oameni cãtŠ nu-ºi putea ara oamenii pre acei cãmpi…” Dupã ce se arã pãmîntul. – v. se zice dupã timpul anului cînd se arã. 2Apuþit. p. Letop. Olfactio”. – 2Apuþit. 1AR. Omiliar. II.

p. puico! dac-ai vrea. arãnd la o movilã ce se chiamã acum movila lui Purcel.AR Unealta cu care se arã este p l u g u l cu hãlteiele lui. Creangã. Limba. 87). pop. 258): „Sã-ºi puie cineva 238 obrazul pentru unul ca tine ºi sã te hrãneascã ca pe-un trîntor.. lit. 484): „Uite. iar plugarii cîntã. Arã þelinã ºi moinã. l-au întrebat ªtefan-vodã: el au strigat aºa tare? ºi de ce arã duminica? El au zis cã au strigat el sã aducã boii la plug. Numai pluguleþul meu L-a-nþelenit Dumnezeu!…” (G.. Cîntecul Jianului: „Vãzui oamenii arînd C u p l u g u r i l e î n r î n d. p. cã pe acel om încã îl chiema Purcel. 1878. ºi caii îl mãnîncã” (Baronzi.2. Letop. 243) Cînd arã mulþi deodatã. mergem sã arãm.T. p. Patru pluguri aº dura. Poez. ºi l-au aflat pre om în sus pre apa Vasluiului. Þ e l i n a s ã d e s p i c ã m. sau: „boii arã orzul. Neculce. ªi îmi samãn cel ogor Cîntînd doinele cu dor…” A ara un cîmp pentru întîia datã se zice: a despica þelina. pop. Poez.. plugurile se aºeazã ºi înainteazã în rînd. ªi ducãndu-l pre acel om la ªtefan-vodã.. 291) Costcachi Negruzzi.D.. II.. Cã avem sã sãmãnãm.T. Voi aveþi sã ne urmaþi ªi-nsutit sã seceraþi…” Proverb: „Orzul îl arã boii ºi-l mãnîncã caii” (Pann. Povestea unui om leneº (Conv. Cîntecul Pandurilor din 1821 (G.D. ºi arã duminica cã este om sãrac ºi într-alte zile n-au vrut frate-sãu sã-i deie plugul…” Balada Movila lus Burcel: „Sã-mi dea plugul ca sã ar Mi-a fost ruga în zadar…” O doinã: „Alei. Poez. 200: „…(ªtefan cel Mare) mirãndu-se ce om este acela cã arã duminica. I. cale de patru ceasuri. 60). Doina nouã: „Boii mei cînd aud doinã. mare minune-i ºi asta! . îndatã au trimes în toate pãrþile ca sã-l gãseascã pre acel om sã-l aducã la dãnsul. II. pop. Þara-ntreagã aº ara!…” (Alex.

zanzara = sp. uneori -ã r i þ ã: vãcãriþã. nu cu condeie. aquarium. crîºmar. Tecuci. Anal. ferar. – Arãtor. Pe lîngã acestea: c) un mic numãr de adjectivi: primarius. numite dupã cele cuprinse în acel loc ºi cari ar trebui sã aibã totdauna pluralul în -are ca „grînare”.1. acar. 1887. -ari ºi-are). frunzar. tertiarius. petrar. bãligar. „pãhar”. zenzalo etc. columbarium. Homocea). cu femininele lor în -arã: (varã) primarã. „Cînd pãmîntul este fraget. „medullaris” trecut la „medullarium”. p. crîºmãriþã. – Bou. pectinarius. „mãgar” sînt împrumutate. argintar. în cari agentul se numeºte dupã lucrul cu care se îndeletniceºte. argintãreasã etc. brumar. Cipariu. armamentarium ete. precum si amnar = ad-manuarium. 81): „în ºase dzile lucreadzâ. „cîntar”. mãcelar ºi altele. vestiarium. sugar. În þinþar nu este sufixul -ar..cãpãtase o mare rãspîndire mai cu seamã în epoca imperialã. -ÀRà (plur. omul mînã” (Þara nouã. granarium. de unde ºi cãrindar. argentarius. – Brazdã. cireºar. (cal) pãtrar sau cincar. ca româneºte în: cãrbunar. derivînd dintr-un adjectiv: „(cal) armãsar = (equus) admissarius. lapidarius. cizmar sau ciobotar. porumbar. hornar. fãurar. suffixe nominal correspondant au latin -a r i u s et -a r i u m..–ÀR dar tot de noroc sã se plîngã cineva.3 Arat. La vechii romani sufixul -a r i o . b) neutri cu sens de încãperea unde se face sau se þine ceva: aerarium. coriarius. adecã c u f l o r i sau c u c i r e º e. cellarium. poporul preferã a le trece la genul bãrbãtesc: furnicari. adversarius. lemnãriþã. negreºit. – Plug… s.. dacã aci nu s-ar recunoaºte mai curînd lucrarea de analogie a termenilor latini: „Januarius” ºi „Februarius”. furnicar. Bãsoc. tignarius etc. secundarius. lemnar. tabernacularius.. frunzari etc. porcar. aparþin rubricei b.2. carpentarius. 162). Infinitiv arhaic: „d e -a ararea”: Paliia. ferrarius. pãcurar. ºelar.. contrarius etc. gerar. – Arãturã.. fnsemnînd un ce c u f r a g i sau c u a l u n e. lignarius. dar la feminin nu se face -arã. plugar. pecuarius. zidar. meºteºugar. ca româneºte în: (vãr) primar. de pe cînd se scria cu pene. 239 2-ÀR . ci cuvîntul întreg e o reduplicare onomatopoeticã = it. poporul zice: se arã c u m u -i c e n u º a” (G. dînd naºtere unei mulþimi de substantivi. g e r o s sau b r u m o s. mãselar. vãcar. peptenar.” De asemenea e de origine adjectivalã mãdular = lat. deºi. c. precum: a) masculini de agenþi: carbonarius. Bine a mai zis cine-a zis cã: boii arã ºi caii mãnîncã…” Ghicitoarea despre „scrisoare”: „Gîsca arã. cibrium. cassidarius. Cãtrã rubricele b ºi c s-ar mai putea adãuga numirile lunelor ca florar. ci -ã r e a s ã: cãrbunãreasã. sau de pometuri ca alunar. iar vorbele „ambar”. (iapã) cincarã… Numirile de pomi ca frãgar. p. 1582 (ap. în a ºaptea dzi tu rãdzbunâ d e -a ararea ºi dš-a secerarea…” v. iar cuvîntul armãsar face parte din rubrica c. zenzara. fugar ºi mai încã vro trei-patru. -ÀRIU. ca româneºte în: grînar. degetar ºi altele. furnarius.

prin care se întîlneºte ºi mai bine cu veneþianul a l a b a b a l à.a . De la Vrancea. 6: „În cîrciumã e arababurã mare. d . sing.–ÀR Poporul rosteºte deopotrivã -ar ºi -ariu. afarã de unele abateri mai rare. carbonajo = sp. francezului -a i r e ºi -i e r. cã vezi o mare curãþenie ºi toate lucruºoarele aºezate la locul lor. Firtisealã nepomenitã þine Nea Nicola grecul. pivnicer.n d a r a t e l e a. charbonnier. granero = fr. carvoeiro = fr. p. ARABABÙRÃ. Harabà. slãninã. uºer etc. pi vatrã. a l a n d a l a. În cuvinte ca sãbier. – v. fãinã. printre fruntaºi aleºi dupã sprinceanã. – -ariþã. sens dessus-dessous. granaro. cîrpe. 683-4]. primario. -areþ. -a r i o. Niculae…” „Despre modul cum întrebuinþeazã poporul pe la noi cuvîntul harababurã. printre cîrpe. aruncate pi pat. o c u r a t ã harababurã. 3-e pers. O datã pe an e St. p. harabale). primar = it. v. grenier. -er din -ar se datoreºte acomodaþiunii regresive a lui a cu i. pi masã.f. primeiro = fr. printre blide. arabale s. grînar = it. – -aº. portugezului -a r i o ºi -e i r o.. În casa Ioanei þi-i mai mare dragul sã întri. Ãra! ARÀB. primiero = sp. . iar la vecina sa ai sã gãseºti strãchini.f. a n o c a t o. decît numai doarã prin principiul comun onomatopoetic. ARABÀ s. Sultãnica. cel cuprins în consoanele palatale. s. I. s. de ziua sa. cari însã sînt numai adverbi. de ex. ARÀ! – v. -a j o ºi -i e r o. deºi forma -ariu cea organicã. Rornânul -ar corespunde italianului -a r o. Aºa: cãrbunar = it. „parlar a l a b a b a l à = favellare come i pappagalli” (Boerio). mãmãligã. N-are a face cu turcul a l a k . – -ãreasã.b u l a k (ªaineanu).. pêle-mêle. primaire.Mai niciodatã nu se aude alababulã (Cihac). pe cînd arababuarã funcþioneazã mai totdauna ca substantiv. v.: „andar alababalà = vivere spensierato”. primajo. grand chariot. 1Arap. a n a p o d a. premier… Sufixul -ar este unul din acelea prin cari se formeazã mereu cuvinte nouã. de l'optatif du verbe auxiliaire a m. „far a l a b a b a l à = fare alla sciamannata. et plur. iatã douã exemple: 1. sau cu i. mai cu seamã însã la rubrica a. spaniolului -a r i o ºi -e r o..n d o a s e l e a. clucer.a . granajo = sp. HARABÀ (plur. Adesea se aspirã în harababurã. primario. chariot turc. carbonero = port. 240 în scurt. linguri.. – -ãriþã… 3AR. Sinonim cu d . predomneºte în vechile texturi. primero = port. – v. 2Am [vol.

mãtuºicã dragã! Nu ºtiu ce sã fie cã s-au sculat mama din mormînt…” v. Mironescu. c. de géogr. Doinã din Banat: „Sui. –v. Oancea) v. Poveºti. Locuitorii de prin pregiur sînt într-o foarte mare parte români. s. Ferice de Ion! cînd vorbeºte el. mãicuþã-n deal la cruce.. charretier.B. Neuf-Arad. ARÀCA-N-DE-MINE! interj. De unde vine? e anevoie a ºti. Atîtea gînduri mã bat…” (J. HARABAGÌU.n .d e . 554]. 309): „Araca-n . toþi ai casei l-ascultã ca pi pãrintele duhovnic. s.s. p. exclamation féminine de détresse. ARABAGÌU s. Un oraº din Criºiana. Basmul Pepelea (Sbiera. 139) 241 . ville roumaine..m. – Curat.d e . p. ARÀG s.m i n e. HARÀG. Reºedinþa unui vlãdicã românesc. fãrã sã bage-nsamã care e mai mare ºi care mai mic..m.d e -m i n e! ºi eu încã sã joc? Mã socoþi tu aºa de proastã?…” Basmul Sînta Vinere (Ibid. Anapoda. ce sã zic decît cã la ii îi o c u r a t ã harababurã!…” (E. Numele se menþioneazã pentru prima oarã în documente ungureºti din secolul XIII..: Vieil-Arad.. iar l-alde Sava toþi vorbesc odatã. Sã vezi domnii cum ne duce Pe drumul Aradului Cãtanã-mpãratului…” (Familia. despãrþit în douã prin Mur㺠ºi legat printr-un pod. Covurlui. – v. 2Alde [vol. 1885. Sã observãm însã cã ºi-n Dolj o mãgurã se cheamã A r a d e (Frunzescu). Numai de prin secolul XVI Aradul capãtã o însemnãtate oarecare istoricã. Texurs. Formã poporanã în loc de s a r a c a . p. échalas.m i n e. 511) Într-un cîntec de pe la Mehadia (Vulpian.41): „Sã bem noi vin de cel alb Cu fetele din Arad! Hai sã bem vin de cel ros Cu fetele din Lugoº…” Din Ardeal: „Cîþi frãgari pe la Arad. Harac. adecã satul lui R a d u sau unde ºeade R a d u.ARÀD 2.m. p. t.. Arad. Ar putea sã fie A .. Are o cetate. – Sãrac. p. Harabagiu. 9): „Araca-n .R a d u. dar numai ca sat (Féjer). ARÀD. ARÀC s. I. HARÀC.

HARÀG. se mestecã cu alte metaluri. intervalle. sã se rãdice. ms.. – Riglã. Zwischenraum.: jambage. ºi apoi se prelucreazã cu multã mãiestrie…” (A. v. Un sat în judeþul Iaºilor (Frunzescu). 2. ARALÎC (plur. Din turcul a r a l y k „intervalle. p.R.d e . mlãdiþele vechilor romani.. Stat. de géogr. 1Turc. 1693 (Cond.I. aralîcuri): s. Severin).: nom d'un village en Moldavie.d e -Aramã”. t. în „o carte a Costii neguþitoršul de la B a š a . Spielraum Platz”. Constantin Brîncovean. se lãþeºte sub ciocan. arãmi ºi arãmuri). „În Þara Româneascã – zice sub Mateiu Basarab arhidiaconul Paul de Alep – se aflã o frumoasã b a i e d e aramã. loc. în Arh. espace. n. „La noi peatra din care s-a scos aramã se zice r u d ã…” (I. Localitatea de unde altãdatã românii îºi procurau acest metal este B a i a . care se poate topi. 105). 1. v.n. din neogrecul ¢ r £ d a.d e -Aramã mai trãia încã nu numai ca nume geografic. interstice” (ªaineanu). Arad. Harac. Nu se mai aude nicãiri (L. Se întrebuinþeazã pentru facerea g o l o g a n i l o r ºi a feliuritelor unelte. – Hambac.M. – v. 2Aramã. distance. ARÀMA. – v. mai puþin vîrtos decît ferul. din care metalul se scoate ca o peatrã neagrã din neºte puþuri foarte adînci. araguri). zice: „…cari moºie ºi rumãni au fost 242 1ARÀMà . 1D. de calligr.ARÀD Þichindeal. – v.f. mai ales vase. 1ARÀG s. p.. „Dr. A perit industria. care în 3 noemvrie 1813 spre mîngãiare ºi bucurie ºi vecinica pomenire în Aradul v e c h i s-au început…” ARÀDE. pr. Polysu: „Aralîc.. Metal roºietec... der Raum. v.. dar a mai rãmas cîte ceva din terminologie. Glos. artic. I. cuivre. – v. j'ai réussi à passer” (Pontbriant). „Unealtã de tras rigle spre a scrie drept” (Costinescu). 217). Haram. s. Se zice ºi h a m b a c. 2ARÀG (plur. „Mi-a fãcut aralîc = il m-a fait place. Împrumut de la fanarioþi. 2ARÀM.n. 1. t. 372: „ºcoalã pentru cei ce vor de acuma înainte dascãli sã fie la români. s. p. ustensil en cuivre. Pe la finea secolului XVII B a i a .. 1814. (plur.. 1Aramã. Spineanu.Aramã din Mehedinþi. ARÀM. 24).

al Bis. circa 1670 (Col. ºi fãcea ºalãi de aramã. þãrîna lor slãvesc…” În industrie se fac fel de fel de lucruri atît din aramã.D. Cu creºtetul nãrîmzat. 477) În vechile texturi. precum ºi din amestecul ei cu zinc. III. 194 a: „Manasie celŠ închis în arame…” Dosofteiu. În balada Radu Calonfirescu. zise-mi: þine. Bãnuþii de aramã se zicea uneori a r ã m i o a r e.ARÀMà zãlojit ¢achim spãtãrelul drept aramã oca 700 la Deadšul Duca. Ioan din Vinþi. fire-aºŠ ca o aramã rãsunãtoare ºi ca unŠ clopotŠ nerãsunãndŠ…” ªi tot acolo. 1673. miscel. 243 . Poez. 423): „Aramã. Nicolae din Braºov. Cuprum”. p. 1883. 70 a: „Sã aºŠ grãi în limbile oamenilor ºi ale îngerilor ºi dragoste n-aºŠ avea. Sf. la Gr. Dicþionar ms. 2Ban. 23 b: „La rãzboš mš-aš datu-mš bunâ-nvãþãturâ: Braþe de aramâ la sâgetãturâ…” unde în context: „œqon tÒxon c a l k o à n toÝj brac…on£j mou = posuisti arcum a e r e u m brachia mea”. pe cari ºi grecul le cuprindea sub singurul termen de calk£j. 1689. 10: „Pre acele vremuri era pace ºi þara întemeiatã. f. f. 4 ºalãi la un ban bun…” v. bãnãþean. vâzu-mâ oarecine mergãndŠ ºi-m déde trei a r â m i o a r e.. Muste. ci de argint. ºi acei bani ce s-au dat pre aramã au fost ai Costii neguþitoršul. l.. la patima-i supus. 373): „eºtii deîn pritvorul besérecei ºi purceº répede. Letop. Mãnãstirea Dealului: „ªi precum anticarul. f. Era bãnãrie în cetatea Sucevei. Fiu al astor ruine. Cu þãruºe de aramã Cu cîrlige de a l a m ã…” (G.. XVII (Cod. pe locul pãrintesc. p. Nic. pop. numit a l a m ã. care era de la Dabija-vodã. Culege veche-aramã ce nu mai are curs. carii numai aice în þarã îmbla. Aes. Alexandrescu. Tr. sec. neputãnd sã dea arama. a mea mumâ. rotat. eu le luai ºi cumpârai trei pite…” Cu sens de „monetã nemaitrebuincioasã” în genere.T. cîteodatã aramã se confundã cu a c i o a i e sau bronz. ºi mai cu seamã de aramã. Legenda St-i Maria Egipteanã. ºi cãnd au fost la zi. Aºa în a mea rîvnã. p. au fost dat toate zapisele de aastã cumpãrãtoare la mãna Costii…” Românii nu fãceau bani de aur. ms. descrierea unui cort: „Este-un cort mare.

la îmmulþit arãmuri. p. Sultãnica. p. i s-a c u n o s c u t arama = = on a connu son caractère”.. 41: „bani rãi. 202. . ºi chiar cele metalice peste tot. Snoave. Cu asta a voit Spînul sã-ºi a r a t e arama ºi sã facã pe HarapAlb ca sã-i ieie ºi mai mult frica…” Alexandri. bãlãngãnitul arãmurilor ca niºte clopote dogite…” Aur sau argint amestecat cu aramã se zice s p u r c a t. De aci. Povestea lui Harap-Alb (Conv. mai ceognirã bãrdacu. Mãlini). ºi ieºind porneºte la grajdiu. ca ºi în latinitatea medievalã. descriind o bejenie: „zgoznotul sec al roatelor fãrã ºini. 178): „—…na-þi o palmã. I. Sufletul mortului. 1877. trece un pod de aramã: 244 „Nu mã mai judece nime Om cu suflet ca ºi mine. stãpîne – zise Harap-Alb. Cihac: „a . care nu însemneazã altceva decît „simulacrum alicujus ex aere facere”. Opincaru. lit.ARÀMÃ De asemenea.º i a r ã t a arama = lever le masque. Melancolia: „Al aramei tristul sunet gîndul meu a deºteptat. cînd începe a fi roºietec. mai vorbirã. „Între epitete de grîne: popuºoiul c o p t c a arama…” (G. I. Peatra din casã. poartã în popor numele de aramã. saŠ cum are fi…” Lucrurile de aramã pot fi poleite cu aur sau cu argint. 16: „Leonil: Atunci eºti o b r a z n i c? Nicu: Poroncã? Leonil: Vreu sã zic cã atunci î þ i a r ã þ i arama. dentru aurŠ ºi dentru argint s p u r c a t. 117). 1646. mai arama. ca sã þii minte ce þi-am spus. bunãoarã: „a r a m i n u m unum argenti album” (Du Cange). c. foarte poetic. Suceava. În legendele poporane joacã un rol însemnat p o d u l d e aramã. Nicu: Dar. Jipescu.. atunci m ã d i z v ã l e s c…” Proverb: „arama omului la beþie s e a r a t ã” (Pann. P. Bãgat-ai în cap vorbele mele? — Da. figurat. mai ulcica. p. 23: „…ca sã nu i se d e a p e f a þ ã arama…” Aceste locuþiuni n-au a face cu latinul „ducere aliquem ex aere” (Cihac). Ispirescu. ºi togma dupã cîtevan-chinãri sã-nvoirã…” De la Vrancea. 12: „întrarã într-o pimniþã cu ghin ºi acolea la fundu buþi[i] sã sfãtuirã. pe colea începe a s e a r ã t a arama. ºi atunci pe ici. Spre locaºul mîntuirii paºii mei a îndreptat…” Vasele de aramã. moi borcanu ºi garafa. sc. p. f. saŠ prisne de arame. alãturi cu alte poduri alegorice. Creangã. lãsînd ochii în jos. în cãlãtoria sa pe lumea ceialaltã. Pravila Moldov. Popescu. dar poleiala se ºterge cu timpul. aramã în loc de „clopot de a c i o a i e” la Costachi Negruzzi. mai multe locuþiuni proverbiale despre arama ce se dã pe faþã la oameni.

care se ºi gãseºte adesea în vechile texturi. Pod de c e a r ã Preste þarã…” (Reteganu. 1886.. forma cea organicã este arame. v. I. Cuvîntul derivînd din latinul a e r a m e n. (Cihac).B. Coresi. dar la Dosofteiu. de unde ºi ital. II. 1680: „arc de aramâ”. unde ºi la Silvestru. 1651: "arculŠ de arame”. ªi la podu de a r g i n t Va fi tare socotit…” (J.. span. 14) Doinã din Moldova: „La podeþul cel de p e a t r ã Strãinele-s fãrã tatã. bãtr. ps. lit. Pod de-a r g i n t Preste pãmînt.ARÀMà Cã la podu de aramã Sufletul meu va da seamã. Pod de-a r g i n t Peste pãmînt…” (Marian. a r a m b r e. 153) Într-o variantã ardeleneascã a aceleiaºi legende despre Soarele ºi luna: „Pod de-aramã Preste vamã. d. 175) Balada Craiul ºi sorã-sa: „Eu atunce voi veni Cînd tu din casã-i ieºi ªi mie cã-mi vei gãti Pod de-aramã Peste vamã. Pod de f i e r Pînã la cer. portug. medieval a r a m e n (Du Cange). Predica circa 1600 (Cuv. La podeþul cel de-aramã Strãinele-s fãrã mamã…” (Conv.. XVII: „arcŠ de arame”. pop. 181) Pentru c a l d e aramã din basmuri. Poez. p. r a m e. 230): „ºi topindu-i în argintŠ ºi în aurŠ ºi în cšuai ºi în arame…” 245 . a r a m e etc. Bucov. 1577. Cal.

Haramin. p. 193 sqq. îngroapã magmudele ºi nisfele d-ali noi ºi bani dã aram scoºi dîn pielea mea…” Ibid. 388. – v. n. Se rosteºte ºi aspirat: harap. Nume personal. p. ei-l spurcâ ºi améstecâ. Dicþ. . – v. în Muntenia þãranul zice la gologani „bani de aram”. Aceastã formã se aude pînã astãzi în Banat: „Acei ce lucrã aramea se cheamã cãldãraºi” (S. fig. Arhanghel. ºi de arame ºi de fier ºi de marmur…” Despre arame a se mai vedea la Cipar. Opincaru. p. argintulŠ aºijdere. 40: „aurulŠ cel curatŠ ce are fi sã fie. I. dar tot acolo. 95: „fuge dîn pungã-n pungã banu dã aram…” În inventariul mãnãstirii Galata din 1588 (Cuv.: 1. – v. Harambaºã. Jipescu. d. Banat. c. Maidan). v. de géogr. Rom. ARÀN. Apocal. unde însã se preferã 246 forma mai corectã a r a b.. 1Aramã. unulŠ améstecâ cu arame. bãtr. Liuba. – v. p. ARAMÌN. 1ARÀP 2ARÀMÃ.11: „šeste rašulŠ ºi ocolitŠ cu apã ºi ziditŠ cu arame ºi acoperitŠ cu focŠ…” Pravila Moldov.. 3. altulŠ facŠ chšar de arame ºi numai cãce-l spoescŠ deasupra cu argintŠ…” Noul Testament. (plur. 10): „cetate de aramã”. dupã care apoi.ARÀMà Popa Ion din Sim-Pietru. prin patronimicul A r ã m e s c u. 9). 57: „ciocoiu-ncailea. 1646. – Gologan. ARÀNÃ. Principia. Arabe. Cu sensul propriu de „om din A r a b i a” cuvîntul se aflã numai în cãrþi. ºi tot vasul de lemnu scumpu. de mauvais augure”. arapi).. Printr-un joc de cuvinte poporan între aramã ºi h a r a m „ maudit. t.pr. . ARAMBÀªÃ.v.. f. m. în Acad. 2Arãmie.. rébus héraldique des Bassarabes. Hranã. XVIII. p. s. Colibã. Alexandria. ARÀNGHEL. s-au numit unele sate A r ã m e º t i (Frunzescu. 1648. 12: „tot vasulŠ de pil. 1620 (ms.. Négre.m. top. homme noir ou basané. bãtu-l-ar stelili.) ne întimpinã o mare varietate de forme: „doaâ tocure de rame… svéºnice de areme… médelniþa de arama… cruce de arame…” v. 2.

I. Rogojeni. c. Se rugã de slugile palatului ca s-o priimeascã.ARÀP Neculce. ªi cu ochi holbaþi. 396: „se mãrise numele acelui Mirveiz prea mult. Urs…” (M. Balada Chira: „Un arap bogat. cã se închinase turcii ºi a r a b i i mai pre giumãtate de slujia la dãnsul…” În graiul vechi. ªi cu buze late Roºii ºi umflate. apoi la margine scolia: „arapŠ”. Printr-o reminiscinþã medievalã despre vestita medicinã a r a b ã. ºi-þ pãrša cã-š un s ã r ã c i n Š ponegritâ…”. II. p. f. Synaxar. care o vãzuse de sus cînd întrã pe poartã. porunci sã o aducã…” v. de n-ar vedea pe tatãl sãu ºi pe moºul sãu negru. A r ã p o a i c a. prin arap se înþelege totdauna n e g r u sau n e g r i t e a n. Covurlui. c. p. Folteºti). cît ºi împãrãþia aceastã a Þarigradului începuse a se îngriji de dãnsul.. bãnãþean. Proverb: „Arapul. I. Tr. f. el s-ar omorî” (Pann. Dobrea. Cu solzi mari pe cap Ca solzii de crap. „Între numi ciobãneºti de cîni: Dulãu. Arabs. oct. sinonim cu arap era s ã r ã c i n = „Saracenus”.. A r ã p ã s c. Dicþionar ms. 56 b): „elŠ nu o cunoscu pre dânsâ. 423): „Arap. Magheru. p. Dosofteiu. Covurlui. „Numiri cîneºti: Toroman. Arabicus. c. Letop. „La un cîne negru se zice Harap sau C o r b e i” (A. 1683. 9 (f. Dorozan. Negru ºi buzat. 247 . ºi tot aºa este la vecinii noºtri serbi ºi bulgari. Legende. c. Varlam. c. circa 1670 (Col. 1883. Prahova. Þara A r ã p a s c ã. 135). Pe la þarã. Þigãu.1643. la feminin se face a r a p c ã ºi a r ã p o a i c ã. Ialomiþa. ba ºi la turci. ªi cu dinþi smãlþaþi…” „Harapii sînt negri cum îi pãcura” (D. Arabia. Harap…” (T. Brezoi. mai ales la ciobani. se obicinueºte a da numele de Arap la cînii cei negri. ºi frãmsšaþša eš topitâ de multâ nevoinþâ. Din arap. 398): „Acolo ºedea o a r ã p o a i c ã bogatã. Drajna-de-Sus). 306 a: „aºea sã rugâ arapca acéša cu inimã înfrãmtã ºi plecatã…” Basmul Fata cu pieze rele (Ispirescu. Hoþ. cã-š era veºtedzâtâ faþa. Cuca). Arapinã.” În gura poporului. Arap. Basilescu. Pribegii). l. Bãrbulescu. în credinþele române arapii apar uneori ca mari doftori. 51 b: „Arapca acéša ce pentru credinþa ei vendecâ DomnulŠ Hristos fata ei…” Ibid.

ne întîmpinã la St. 248 . Bunãoarã: trei somi. cãlãtorul Paul de Alep (A. cari sînt descrise figurat: non verbis. nr. Tot în Ritter ºi-n Boliac. iarã braþele drepte sînt lãsate în jos ºi picioarele au aerul de a danþa. anglezeºte salmon. 34).ARÀP Basmul Omul de peatrã (Þãranul român. astfeliu cã ambele se unesc încruciºîndu-se în nivelul capetelor. sed r e b u s. puse în vîrfuri a douã crenge încruciºate. chiar esenþiale în orice eraldicã. însã nu trei. „A fost odatþã un împãrat ºi o împãrãteasã. adecã al Bas-a r a b i l o r. 1869). cei doi arapi întregi. carele nici acela nu citeazã fîntînele sale în cazul de faþã (Stematografia. noi unii n-am putut-o gãsi. Aºa pe monumentul abatelui Ramrydge la St. Ivanfi. 95) scrie: „Boierii au o mulþime de robi n e g r i t e n i cumpãraþi. un genealog serb din secolul trecut. p. fãrã legãturã. o lance plecatã: shake-spear. sînt marca familiei Salmon. crengele sau ramurele în graiul simbolic al eraldicei denotînd derivaþiune. mai mult sau mai puþin. rãmîne grea. întorºi cu spatele unul cãtrã altul. ci numai douã. din care ne-au mai rãmas multe elegante ºi curioase specimene. Muntenia figureazã acolo în urmãtorul mod: Marca Moldovei în Levin Hulsius se compune iarãºi din capete n e g r e. John's în Cambridge pe monumentul unui Ashton. „Rebus – zice Boutell – este o compoziþiune eraldicã fãcînd aluziune la numele purtãtorului stemei. sau la profesiunea acestuia.I. pe care nu-l putem trece cu tãcerea. Un frasin: ash. ca primitiva marcã a Munteniei. Boliac nu indicã sorgintea din care a împrumutat aceastã complicatã variaþiune a rebusului eraldic al Basarabilor. Levin Hulsius a publicat în timpul lui Mihai cel Vlteaz stemele tuturor þerelor dintre Carpaþi ºi Balcan (Chronologia. în colecþiuni eraldice mai vechi. cãci altfeliu ea n-ar îndeplini scopul sãu de a fi o limbã simbolicã” (Heraldry historical. Tot aºa rebusul familiei Basarabilor. XXII) publicã între celelalte. erau capete de arapi. 1741. A magyar birodalok. luminate împãrate! Am auzit cã împãrãteasa nu face copii. purtînd fiecare pe gît cîte o zgardã cu inseripþiunea: rydge.1864. Dar cunoºtinþa românilor cu aceºti arapi e cu mult mai veche ºi este în legãturã cu un ciclu legendar interesant. dar nu fãceau copii. cfr. bogãtaºii români îºi aduceau nu rareori n e g r i t e n i. nu trei capete negre.. braþul stîng al fiecãrula fiind rãdicat în sus. Lond. Pest. ba poate ºi Asanii din imperiul româno-bulgar. din cari s-a tras si dinastia Muºateºtilor din Moldova. Într-o zi veni la împãratul un arap buzat ºi-i zise: Sã trãieºti. ori la calitãþile sale personale. Ele dederã naºtere în eraldicã aºa-numitelor rebusuri.R. noi însã credem cã a luat-o anume din Paul Ritter. Albans sînt sculptaþi o mulþime de berbeci: ram. pe cari poporul îi strigã: arab! arab!…”. goli.1862. nr. Împãratul luã buruienile de la arap ºi porunci sã-i dea cal împãrãtesc ºi un rînd de haine de aur ce-þi lua vederile de frumuseþe. ieºind dintr-un butoi: tun. asemeni rebusuri sînt. ºi am adus buruieni. Aiuri. În veacul de mijloc rebusurile erau forma cea favoritã a limbagiului eraldic. Pe timpul lui Matei Basarab. 1597). Viena. 100).1 p. specificã pe Shakespeare ete. apoi chemã pe împãrãteasa ºi-i dete buruienile sã le fearbã ºi sã le bea…” În secolul XVII ºi mai denainte. pe care cum le-o bea. Boliac (Daco-romane. În evul mediu elementele cele semnificative ale unui nume propriu jucau un rol foarte important. I. amîndoi tineri ºi frumoºi. Asemeni aluziuni.

Rusãt. nu se ºtie. 80): „au trimis Dabijea-vod pre dumnealui pre Costantin Bant㺠ºi pre Costantin Arapul sã facem oameni de oaste…” Într-un act din 1669 iscãleºte: „Alexa Arapul vornic” (A. p. dupã cum o constatase demult Bezsonov (Rybnikov. Arãpeºti). 1862. – Negru-vodã. – Arãpilã. p. I.1877. La 1639 (A. se vãd cele douã capete negre aºezate în vîrful crengelor. Arãpesc. este de aceeaºi naturã cu basmul lui Aleodor ºi cu altele.. 1Arap. Antonie Vv.. Descr. V. Oricum ar fi.R. Acest basm. de mythol. Poporul român el însuºi ºi-a plãsmuit legenda eponimicã a lui N e g r u -vodã. între familiile boiereºti: Arapeºtii.ARAP–ALB sub numele de stemã a imperiului româno-bulgar al Asanilor. Acad. În vechea poezie poporanã epicã a serbilor ºi mai ales a bulgarilor. v.. La singular se zicea totdauna articulat: Arapul. 94). din acest rebus eraldic al Basarabilor s-a nãscut cã: 1. ARAP-ALB s. capãtã de la acesta numele antitetic de Arap-Alb. – Basaraba. t. I.a l b. I. literalmente n e g r u . pr. – 2Turcul. m. La Cantemir.. 249 . 136). Mold. v. n. pr. CCCXXX sqq. lit. Strãmoºul acestui neam putea sã fi fost a r a p de viþã sau numai a r a p. 1676 (ap. pers. Cerchez. 2. p. Un fiu de crai.R. Arãpeºtii ne întimpinã ca boieri deja de pe la începutul secolului XVII. în orice caz.I.: nom d'un héros légendaire.I.R. adecã „negru” prin boiul feþei.). HARAP-ALB.114. Act moldovenesc din 1665 (A. Miron Costin I. 155): „ºi sã socotiþi sã alegeþi partea Arapeºtilor despre Boteºti pre derese ce vor avea ºi precum or ºtie ºi oamenii buni…” v. în cari eroul învins se supune la o mulþime de încercãri.A. – Sãrãcin… 2ARÀP (plur..I. Creangã în Conv. – Aleodor. Moskva. Narodnyša byliny. românii poartã numele de arapi. ed. Vasilie-vodã Lupul trimite într-o cercetare judecãtoreascã pe „Gheorghie Arapul biv slujšar”. scãpînd apoi prin ajutorul „metamorfozelor” ºi al „animalelor recunoscãtoare”. pe cari Levin Hulsius le acoardã Moldovei. pop. n. ancienne famille noble de Moldavie. Urechia. de minune povestit de I. fiind biruit prin viclenie de cãtrã duºmanul sãu ºi silit a-i deveni rob.

„bâcle. Chipul ei e. „paþachinã”.. ci se înlocuieºte prin a r a t ºi a r ã t u r ã. Basmul Cele trei rodii (Ispirescu. Din prepoziþionalul a ºi . ARÀRE (plur. ARAPÌNà s. p. De la Vrancea. Sultãnica. Potrivitã la nãlþime. d ' a r pris comme substantif: action de labourer. 2ARÀR. arapino! ce tot spui astfel de fleacuri…?” În basmul Bãlaurul (Ibid. Formã mai poeticã decît sinonimul cel amplificat a r a r e o r i ºi mai energicã decît adjectivul adverbializat r a r. mai curînd. iute la fire ca lemnele ujujite.. þeseturã de pãr. s. – Þol. cum arar sã mai aflã sub soare. În opoziþiune cu a d e s.f. – Baºardinã. cu cari se împacã ºi sub raportul accentului. et n. s. „lãcrãmã ºi mulþumi lui Dumnezeu cã a scãpat-o de slutenia pãmîntului. ARÀPUL. camelot” (Pontbriant). Chiar cu acest sens:„s a c arar”. 10: „a r a r e o r i numai ce-o vezi cu cîte-o brînduºe-n pãr. ºi adusese s a c i arari plini cu ºtreanguri ºi curele ºi lanþuri sã lege robii…” v. adv. – 2Rar. grand sac à grain" (ªaineanu). Legende. 1Ar. ºtii. – Ararul. ne intimpinã la Dionisie Eclesiarcul. r a r: a d . ªi aspirat: harar. 1Arap. – v.f. II.m. Arareori. (Papiu. de pildã. fie. Nu se întrebuinþeazã mai niciodatã.” N-are a face cu adjectivul r a r. parc-ar fi zugrãvit…”. 204). fata de împãrat.ARÀPCà ARÀPCÃ. l'infin. la feminin A r à p i n a. arari ºi araruri). – v. zmeadã. rarement. ºi au venit un paºã mare cu oastea lui din adîncul þãrii turceºti. Fie din paleoslavicul sau serbo-bulgarul A r à p i n. Négresse comme sobriquet de Bohémien ou de Bohémienne. þesut din pãr de caprã. ºi se mai dã ºi la þ i g a n i. – v. termenul arapinã se dã numai la þ i g a n c ã. coperiº de cãruþe sau carã. – 2Arat. HARAPÌNÃ. 9: „Fata Chivului e. Cron. – Arãpuºcã. fãcut din asemenea þesãturã…. pe cînd la negresã se zice a r ã p o a i c ã. – -ìnã. arãri). 250 v. format prin analogie sufixalã cu „baºardinã”. de harapina spurcatã…” v. ARÀPNIC. dar mai jos. 2Arap.r a r u m. cu care se fac corturi ºi se acopãr cãruþe. Monum. 1Arap. 361).177): „Turcii se gãtise sã robeascã þara.. p. pe care cît p-aci era s-o ia de nevastã un þ i g a n.. s. ori cu doi-trei didiþei…” v. p.. 1Turc. Costinescu: „Arar. vorbindu-se cãtrã o þ i g a n c ã: „Du-te la apã. 1ARÀR (plur. un fel de þol gros ºi rar. din care se face traiste pentru cai sau se acoper cãruþe…” Laurian-Maxim: „Arariu. p. „scorþotinã” ºi alte asemeni epitete cu sens de femeie perdutã. p. ci vine din turcul h a r a r „rapatelle. Harapnic.

R. passé v. v. nu o datã au arareori. – v.ARÀT ARÀREORI.B. -Ã. p. Haras. Literalmente: a d . p. – Ararul. d ' a r pris comme adjectif: labouré. I. „Pe la noi. circa 1670 (Col. ºi un pãmãntu arat ºi sãmãnat dereptu un galbãn…” Doina Ispitã: „Auzi zile blãstemate! Sã-þi cîrpeºti viaþa. În opoziþiune cu a d e s e o r i. 13: „cumŠ cã tuturorŠ šaste rînduitŠ odatã a muri.. mãi frate. numai foarte arareori. iar în Banat se ºi articuleazã: a r a r u l. ARÀRUL. Miron scotea din ºerpar un fluieraº. Numai sîmbãta o datã. Învãþãturi (Blaj. rarement. nu departe ºi la streini. Slavici. c. – v. ARÀRIÞÃ. p. ºi un sucman dereptu doi zloþi. – Arar. – Plug. pe care cînta cîte o doinã plinã de duioºie.1883. Dicþionar. 291) 1ARÀT. adv.D.I. Gata a fi sãmãnat. ARÀS. Tot cu fiare-ncovãiate Pe rãzoarele arate!…” (G. Adesul. adv. cînd þelina e aratã pentru prima oarã. Ialomiþa. Novele. Brãzdat cu plugul. Tr.. Dumineca ziua toatã. le part.h o r a s. apoi d e 3 b r a z d e. 62) v. l o c m o a l e sau s l a b” (St. Cosumbeºtii). – Plugniþã. 1784). înºine vedemŠ. dar foarte arareori. – 2Arat. 71): „mi-au dat un bou ºi o vacã cu viþãl ºi un cojoc dereptu un galbãn. Alte zile-arareori: Într-una de nouã ori…” (J.T.r a r a s .. a doua oarã. rarement. Din cînd în cînd. l.. de 4 etc. Act moldovenesc din 1612 (A. 44: „Din cînd în cînd. 424): „Ararul. Veche formã bãnãþeanã pentru a r a r. Se zice ºi simplu: a r a r. se cheamã p r o s i e. 1Ar. Rarò”. încît oprea rãsuflarea celor ce-l asculta.. în fine. scotea Miron fluieraºul sãu. Arãþele. 251 . Dobrescu. Tot cu lemne-ncruþiºate. 2Arar. ms.. ci a d é s e o r i ºi în rudeniile noastre…” I. – Rariþã.loc d e 2 b r a z d e. Samuil Clain. îl scotea însã totdeauna cînd Marta îl ruga…” Doinã din Ardeal: „Sã nu ne mai întîlnim. opusã adverbului a d e s u l.

De aratul grîului. passe d ' a r pris comme substantif: labourage. Doinã din Ardeal: „Rojmalin de p-a r ã t u r ã.. Haulind pe lîngã juguri. Dulce-ai fost bade la gurã.D. fie nemeºi sau proºti. îi înjugau ºi a r a u…” . Sinonim cu a r a r e ºi cu a r ã t u r ã. Fãgãraº). 387) sau la Costachi Negruzzi. se întorc de la arat…” C.. de ex.T.: „a r a t u i insistere. dintre cari însã cel dentîi nu se întrebuinþeazã în grai. se duceau la unguri sau la leºi ºi. 503) Ca simplu supin. Dobrin. nu mai ale252 geau. dacã nu le ajungeau boi la plug. luînd de acolo oameni. p. în loc de „arat pãmîntul” se zice „arat al pãmîntului” sau „aratul pãmîntului”. s. S-a apucat într-o gioi C-un plug cu doisprece boi…” (Alex. le part. ºlehtici ori mojici. pe alocuri c h i r u i t. aratul al treilea.2.ARÀT 2ARÀT. De coarnele plugului.n. aratul al doilea. labour. Plugurile: „Dar lumina amurgeºte. Poez. Prãºitul porumbului…” (G. Scrisoarea XII: „Ce mai vremi acele! Cînd vinea primãvara ºi ieºeau oamenii la arat. Rojmalin de pe arat. 1886. Aprodul Purice: „Plugarul cu hãrnicie s-apucase de arat P ã m î n t u l ce era încã d-al sãu sînge rourat…” Ca substantiv. pop. ºi plugarii cãtrã sat. în colinda Plugul: „ªi curînd s-a apucat Cîmpul neted de arat În lungiº ªi-n curmeziº. Dulce-ai fost la sãrutat…” (Familia. ªi lãtineºte se zice cu acest sens a r a t u s. iar cellalt însemneazã mai mult loc de lucrat decît lucrarea în sine-ºi. Doina Ispitã: „Sã m-apuc iar de lopatã ªi de sapa blãstematã. 291) Alexandri. „Pe aice aratul întîi se numeºte o g o r. action de labourer. î n t o r s.. d e s ã m ã n a t…” (G. Negruzzi.

cu atît va fi el mai mînos…” (Albina Carpaþilor. s. ARÀVIA. 1577. LXXXVI: „Tirul ºi cu alþi Din Aravia fraþi.. La noi s-a înlocuit prin p l u g . 1Ar.f.. Aceºtia din-nceput Acolo s-au nãscut…” 253 . 255) Alta: „Sã te batã. Coresi. v. 27). p.. batã Nouã boale dintr-odatã. în unele locuþiuni ca: „mã duc la arat = mã duc la plug”.n. pentru un timp nu prea îndelungat se zice: „din arat pînã-n c ã r a t”.. LXXI: „Înpãraþii Araviei ºi Sava darure aducea…” Corbea.: Arabie. pe cari nouã ne-a fost peste putinþã de a le gãsi undeva în grai sau în texturi. Ca locuþiune proverbialã. Doinã din Ardeal: „Tu. de géogr. Iatã. cu cît sînt mai mulþi scãrãbuºi într-un an. circa 1700 (ms.B. Rom.ARÀVIA D r i c al aratului se cheamã vremea cea mai potrivitã pentru a r ã t u r ã. e d r i c u l aratului. Nu ºtim de unde a luat Cihac formele daco-române a r a t r u ºi chiar a r o t r u. s. poate. a r a t r u m. „Cînd ies scãrãbuºii. charrue. adecã: „cîte zile trec între aratul cîmpului ºi c ã r a t u l bucatelor de pe cîmp.). 265) v. Din culesul cînepii Pînã în ruptul cãmãºii!…” (Ibid. omul s-a aflat. 1879. ps. Formã greacã întrodusã prin cãrþile bisericeºti: 'Arab…a. – 1Arat. t. mîndruþã. -aºa ziceai. Din lat. 3ARÀT. Pe noi ne-a despreunat Din arat pînã-n cãrat!…” (J. Cuvîntul s-a pãstrat numai la macedo-români. Psaltire. – Arãturã. badeo. Cã nu este om pe lume Pe noi sã ne despreune. Se mai recunoaºte însã. Nouã boale ª-o lingoare Din arat Pînã-n cãrat. în Acad. Plug.

t. dragã. 1875. Aravia s-a metamorfozat într-o þarã miticã O r a v e a. à l'écart. Dîmboviþa. ARAVOANÃ v.. d-a razna: Sã iei tîrgul Tot d-a lungul ªi uliþi d-a curmeziºul…” (G. Arvunã. ªaineanu (Elem. conduit. ARAVONÈSC A A-RÀZNA. descriind pe poetul Grigorie Alexandrescu cînd învãþa franþuzeºte la Vaillant: „Nu ºtiu. Se aude ºi forma simplã r a z n a. – Orave. pe cînd el se strecura biniºor ºi-ºi lua drumul s i n g u r spre casã…” Basmul lui Sf.D. Poez. însã nu-i primirã nimeni. fosse. ?2ÀRÃ. pop. 1ARÃ. pe cînd compusul arazna exprimã anume noþiunea de ceva singuratec sau despãrþit de celelalte.: fosse funéraire où l'on recevait le sang des victimes. pe urmã oamenii le taie pe marginea groapei ca sã se scurgã 254 sîngele într-însa. Scrisoarea XXVI. p... Cu prepoziþionalul d e : d-a razna.116). lit. ºi dupã ce a rãsãrit soarele fac o groapã. sau superioritatea ce credea cã avem noi în limba ce venea sã înveþe ºi el. turc. 683–4).f. Ion Ghica. popul. a r y k „fossé.T. noi ieºeam grãmadã ºi zgomotoºi. Razna. Balada Badiul: „S-o iei. Înspre ziua înmormîntãrii se aduc în ogradã mai multe oi sau berbeci. Petru: „Umblarã din colibã în colibã ca sã-i primeascã ºi sã gãzduiascã pînã dimineaþa. 2Am (vol. mica deosebire de vîrstã. Sãrdanu). 154): „Comîndarea se pregãteºte încã pe unele locuri în chipul urmãtor. mai cu samã negri. v. p. de théol. 1Arap. adusã tocmai din Þara O r ã v i i.. fãrã prepoziþionalul a. ea diferã însã întrucîtva prin sens. I. 543) Din slav. adv. – v. îl fãcea sã s e þ i e arazna. canal” Lambrior (Conv. s. lipind luminãrile aprinse de coarnele dobitoacelor aduse. le întoarnã cãtrã apus ºi preutul le citeºte o rugãciune. – Rãznesc. r a z n o „seorsim. Aºa într-un basm ardelenesc din munþii Abrudului despre Orb-împãrat se pomeneºte: „apã vie. sparsim” (Miklosich). ºi traserã acolo…” (A. derivînd cuvîntul din turcul a r g.. et mythol. Iliescu. – Rãzleþ. – Arvunesc. Groapa aceasta se numea din vechime arãt…” . însemnînd mai mult „çà et là” ºi întrebuinþîndu-se mai ales în locuþiunea „a umbla r a z n a = courir çà et là”. La sfîrºitul clasei. „În vechime se numea astfel groapa în care se scurgea sîngele vitelor tãiate pentru comîndare”. c.. Vãzurã o casã m a i arazna d e sat. unde o mai fi ºi aceea!…” v. p. ºi apoi. zice d.ARÀVIA Strãbãtînd în popor.

. 43) ºi dupã care s-a luat ºi d. adecã „groapa în care se scurgea sîngele vitelor tãiate pentru comîndare”. arãmese). v.. p. „chaudronnier” (Cihac).. cãldãrãrie. este curat greco-italic ºi mai ales elenic: vechii greci numeau asemeni groape.. Comînd. 287. Rãdic. vãrs sau ferec cu a r a m ã” (L.124 sqq. lãsînd la o parte pe arã. p. Ciocoii vechi. 255 . oct.. cantitate de scule. Seulescu (Spicuitorul moldo-român. m. chaudronnerie. deºi am dori sã nu fie aºa. 2Arãmie. fabricã. formele derivate a r ã m a t ºi a r ã m a r e.. dar despre groapã zice: „numitã din vechi arã”. obîrºia tuturora de unde scos-a dînsul pe: „numitã din vechi arã”? Totdauna tendenþios în latinomania sa. ARÃDÌC. „cuivrer. ARÃMÈSC (arãmit. v. v. espèce de chaudron. pe care a reprodus-o apoi cu bunã credinþã d. ªãineanu îmi atrage atenþiunea asupra acestui cuvînt..f. ªaineanu. s. întrebuinþat de Filimon. Sinonim cu a r ã m i e. arãmire). – Arãmar. el trebuie pururea controlat prin alte izvoare. v. Real-Encykl. s. În orice caz însã. Rãduc. 1Aramã. ªi italieneºte se zice „rameria” (Cihac). Format din a r ã m a r. p. forma arãt pare a fi o simplã scãpare de condei în loc de arã. ARÃMÀR.).f. 1841.F. Ara). l£kkoi ºi bÒqroi (Pauly. ARÃMÃRÌE. Marian (Descînt. 292). dupã cum a demonstrat-o d. prin care e aproape sigur cã Seulescu s-a încercat de a furiºa în limba românã pe latinul a r a „altar pentru aducerea jertfelor”. Pe acelaºi arã el l-a bãgat ºi-n descîntece române acolo unde poporul zice „vatrã”. 1Aramã. Burada (Înmormînt. – v. se importa atunci în Þara Româneascã”arãmãrie lucratã ºi nelucratã” pentru 100–103 lei turcesti. doubler de cuivre” (Pontbriant). Arãmãrie. Dupã Almanahul statului pe 1837. S. D. „Negoþ cu a r a m ã. Pînã la probã contrarã. nemic nu întãreºte pe acel arã. obiceiul în sine-ºi. leg. deºi nu se aud. care povesteºte lucrul tot aºa. cari serveau de altare pentru zei suterani. noi credem darã cã arã dempreunã cu arãt sînt cuvinte române închipuite. – v. Se zice ºi a r ã m e z.. Seulescu însã. În cazul de faþã. ARÃMEASà (plur. lucrãtorie de vase în a r a m ã. p. „Arãmesc.ARÃMÈSC Lambrior repetã aci aproape din cuvînt în cuvînt pe G. de vase în a r a m ã” (Costinescu). vb.B..). Întrucît nu se vede cã Lambrior va fi avut în aceastã privinþã vreo altã fîntînã afarã de Seulescu. s. v. ARÃDÙC. 231: „aduc numaidecît o arãmeasã de vin chihlibariu…” v.

care cuprinde în sine mai multã a r a m ã decît alt metal” (Costinescu). ARÃMOASA. v.. Cu acest negru se vãpsesc cãnuri. „viºiniu” etc. ca ºi-n „auriu”. v.. Arãmiu. Arãmesc. ARÃMIOARÃ. Arãmesc. – v. – 2Arãmie. ºi din izma broaºtei.: nom d'un hameau en Moldavie. de géogr. . -Ã. Sat în judeþul Bacãului.: nom de certains villages en Moldavie. m. din coajã de mojdrean. Derivã din numele personal A r a m ã. Ialomlþa. „Arãmie este un vas de a r a m ã. Arãmos. v. 1ARÃMÌE. n. Un fel de c ã l d a r e. avînd o toartã groasã tot de a r a m ã.. v.. 2Aramã. pl. ªocariciu). Nuvele. -Ã. adj. 1Aramã. 1Aramã. cuivré. s.). 256 ARÃMURI. vãrsat sau ferecat cu a r a m ã” (L. – v. couleur de cuivre. – v. 1Aramã. t. „lîngã care se aflã un pod de fer de 55 metri” (Frunzescu). ARÃMÌU. A.f.. iþari sau pîrpîþi ºi alte scule de casã. adecã la zeama ce se face din sovîrf. 1Aramã. – Arãmoasa. „cuivreux” (Cihac). ARÃMÌRE. pr. prinsã de amîndouã pãrþile de niºte urechi…” (P. adj. Theodorescu. Forma arãmiei este cilindricã. de géogr. Copacii arãmii îºi întindeau crengile þepene. – v. 1Aramã. legat. – -iu. ARÃMÌT. Arãmesc. adj. -ÌE. – v. Frunzescu indicã douã sate cu acest nume în judeþul Romanului ºi unul în al Bacãului. Ea se întrebuinþeazã pentru fierberea apei de spãlat rufe ºi mai cu osebire la fierberea vãpselelor de negru. abale.. „Arãmit.ARÃMȪTI ARÃMȪTI. Din a r a m ã prin sufixul -i u. c. mare ca de doi decalitri în capacitate. „argintiu”. cu frunza rarã ºi pãlitã…” Din femininul arãmie s-a format numele unui fel de cãldare. v. art. doublé de cuivre. ARÃMÒS. v. „Arãmos. – Arãmiu. Vlãhuþã. t. cuivré.f. s. ARÃMÈZ. 90: „Era o zi posomorîtã de pe la sfîrºitul lui septembre. p. iar în lipsã de coajã se amestecã un fel de corneþi verzi cu foaia latã. 2ARÃMÌE.B. grand chaudron en cuivre.

Balada Sîrb-sãrac: „Alalah. Armeneasca. africain. cai arãpeºti! Alalah. Hrãnesc. Arendaº. p. ps. 576) În poezia poporanã ne mai întimpinã ºi g l o a n þ e arãpeºti. ARÃNÈSC. Se joacã pe-n satele româneºti din Dobrogea (N.. – v. ARÃPACHI.. – v. LXXIII. Dscþionar slavo-românesc circa 1670 (ms. Boieri sã se pomeneascã…” (Bãlteanu. Calimah. -EASCÃ’ adj. 89 b): „Casia šaste o šarbã în þara hãrãpeascã ce se chiamã aºa. pr. au fost totdauna vestiþi c a i i arãpeºti. 17.: nom d'une danse de campagne. ARÃPEASCA s. unde la Coresi. care miroséºte foarte frumos”. Andriescu. de choréogr. circa 1650 (ms. cai tãtãreºti! Cum miºca copitele Ca ºoimii aripele!…” Balada Opriºanul: „ªi mai are grajdiuri mari Cu cincizeci de armãsari. în Bibl. traduce pe slavicul „dalŠ esi togo braŸno lšudemŠ ethiopskomŠ” (œdwkaj aÙtÕn brîma lao‹j to‹j A„q…oyi) în douã feluri: „ºi-l dedeº pre acela mãîncare oamenilor s ã r â c i n e º t i = ºi-l dedeº pre acela mãîncare oamenilor arâpeºti…”.. n. Beilic). în Acad.. art. Drumuleþu-ºi apuca Tocma-n þara arãpeascã. de cari se serveau haiducii. – Arnãuþeasca… ARÃPÈSC. Lumina. Aspirat: hãrãpesc. c. Dacã vedea ºi vedea. m. Arheologice din Moscva. 1886. Rom. ARÃCHEASCA. popul. ca ºi pe aiuri. Soc. v. Giumãtate arãpeºti ªi ceilalþi moldoveneºti…” Balada Toma Dalimos: „ªedea calul ce ºedea. – v. La români.ARÃPÈSC ARÃNDÀª. Arsenie din Bisericani. p. arabe. s.4). t.1577: „dat-ai elŠ mâîncare oamenilorŠ de E t h i o p i”.f. 257 . f. nègre. În graiul vechi se întrebuinþa ºi sinonimul s ã r ã c i n e s c.

. Letop. les Nègres. 272) Prin arãpesc se înþelegea uneori ceva oriental în genere.f. Bolintineanu. carile în limba noastrã s-ar zice zburãtoare…” v. În limba a r ã p e a s c ã sau dupã obiceiul a r ã p e s c. Cînd pe mal s-aratã.. unul din familia Goleºtilor a fost cunoscut sub porecla de Arãpilã. en arabe. arãpéºte tair. Arãpesc.. Neculce. s. Cantemir.T. v.. 1Arap. Face de se mirã toatã arãpimea. pop. ARÃPÌLÃ. très basané. – -ilã. s. mãi Buzilã! Unde s-au aflat Cã s-a-mpreunat Corbi cu turturele. mîndru ºi frumos ca crinul. Din a r a p prin sufixul -i l ã. lãtinéºte volatilis sã chiamã. Balada Chira: „Alei. 1Arap. les Arabes. .m.ARÃPÈSC Doinã munteneascã: „Îmi da galbeni venetici Ca sã-mpart pe la voinici. p. ca ºi prin l ã t i n e s c ceva occidental. adv. (ms. Formã colectivalã din a r a p. evreiaºte hof. 1Arap. Ienîceri. ªi-i strigã: ura!…” 258 v. Poez. Ferentarul: „Roºiorul.37): „elinéºte pt¾non. se zicea A l b u l. în Acad. prin antitezã.. Aspirat: hãrãpeºte. ieroglif. Serpi cu floricele!…” În zilele noastre. lãtineºti ºi arãpeºti…” v. ARÃPȪTE.. tremurã Vidinul La vederea sa. quelqu'un très noir. 462: „(Constantin Mavrocordat) au mai fãcut ºcoale de învãþãturã. pe cînd un alt Golescu. beaucoup de Nègres. Arãpilã. Îmi da gloanþe arãpeºti Pentru poteri stãpîneºti…” (G. – -ime. Alei.D. – Arãpeasca. Rom. p. ARÃPÌME. II. spahiii ºi arnãuþimea.. Ist.

pustii. Oricine cuteza sã meargã cu rãzboi asuprã-i „înapoi nu s-a mai întors”. Lipsitã de ghiara-i. aci iar se a s c u n d e: Abia cîte o datã întunecul pãtrunde…” 2ARÃT (arãtat. peste noapte iacã veni în zbor o fatã frumoasã de înlemneai s-o fi vãzut-o. S-a pãstrat ºi la românii din Istria (I. Obedenaru. Dicþ. pr. vocala cea radicalã trece în ã ºi a. ºi o ia de nevastã. ms. În întreaga împãrãþie nu vedeai „decît cîmpii ºi iar cîmpii. ºi cînd veni. m 259 . f.: nom d'une fée. macedo-românii însã l-an perdut. Legenda cu aceastã zînã a fost povestitã de d. Sinonim mai cu samã cu i v e s c ºi v ã d e s c. de mythol. Aºteptarea: „Luna aci s-aratã. neam!” Trei frati. nu e tocmai greu de a recunoaºte pe „Harpya”. Dentîi a plecat cel mai mare. t. prima formã a etimologiei poporane catã sã fi fost A r e p u º c ã. ca în „muieruºcã”. Gr. 3Alã. – Alimori. În toate formele de flexiune. deminutiv de la a r e p ã = a r i p ã . cu faþa de fatã ºi cu trunchiul de pasere rãpitoare. Arãpuºcã pare a însemna literalmente „petite Arabe” sau „petite Négresse”. faire voir. dînsa este o f a t ã -p a s e r e.. A r p u i a din mitologia greco-italicã. În toate accepþiunile sale. fâcu zgomot de se scularã ostaºii. feciori de împãrat. oraºe. s-au hotãrît sã-ºi încerce ºi ei norocul.. Format prin sufixul deminutival -u º c ã. ã arãt. arat. 1Arap.ARÃT ARÃPOAICÃ. De o frumseþe nespusã. areþi etc. Din A r p u e. de ex. a înaintat cu oastea pînã la palatul Arãpuscãi. ºi numai în urmã din A r e p u º c ã s-a fãcut Arãpuºcã. arãt este în antitezã cu a s c u n d. Tot aºa s-a întîmplat ºi fratelui celui mijlociu. astfel cã-n grai nu se aude niciodatã: areatã. ARÃPÙªCÃ. goale. „•Artuia”. astfel cã acest nume trebui sã fie rezultatul unei etimologii poporane în locul unei alte forme mai vechi.. n. ori oameni.: „s p u n é -þi faþa = aratã-þi faþa” (Dr. ceea ce se potriveºte cu natura cea zburãtoare a acestei zîne. dar în mitul ei nu este nemic n e g r u. montrer. D. – v.. ºi toþi rãmaserã înlemniþi în loc”. – Arapinã. Rom.1885. înlocuindu-l prin s p u n e a r e (=exponere). Cel mai mic. care va fi încetat de a se mai înþelege. dupã mai multe peripeþii. izbuteºte a fura paloºul Arãpuºcãi. Maiorescu). 360–62): „Împãrãþia Arãpuºcãi” era „spre soare-apune”. în Acad.). – Ana. 2Arã. dar ea numai îi ameninþã cu paloºul ce þinea în mîna dreaptã. v. araþi. Stãncescu (Revista literarã. Alexandrescu. sã arãte. sã arete. acolo toþi s-au îmbãtat ºi „dacã adormirã. popul. „femeiuºcã” etc. iar uneori chiar: sã arate. înarmatã cu un minunat paloº. de la care feciorul de împãrat furã paloºul. vb. ea rãmîne o zînã. ori sate. arãtare).. apparaître. arãþi. – Aripa-cîmpului… 1ARÃT. p. afarã de substantivul aret unda e se conservã intact ºi despre care vezi mai jos ( § IV). în care-i sta toatã puterea. – v. În aceastã Arãpuºcã f a t ã -p a s e r e. ci numai: aratã.

dar la Coresl. 1577: „i v i t -ai oamenilor tãi greu”. 350): „Blãmu. bãtr. désigner. enseigner. din care se desface apoi o nuanþã reflexzivã: m ã arãt „apparaître”. ps. unde se muncescu gintulŠ ominescu ereºtinescu…” Act moldovenesc din 1610 (A. Codicele Voroneþian. démontrer. III. faire voir. II. I. 18: „aratã-mi crediînþa ta…” „…o s t e n d e mihi fidem tuam…” Cãlãtoria Maicei Domnului. circa 1550 (ed. indiquer. III. 82) se înºirã pentru arãt urmãtoarele p a t r u s p r e z e c i semnificaþiuni: „montrer. d. ele se reduc toate la „faire voir” ca sensul cel mai general.I. 1688: „arãtat-aš noroduluš tãu nãsâlnice”. signaler. Nic. 260 . déclarer. p. 1651: „arãtat-aš oamenilor tãš šuþime”. Soarele mi-o strãlucit ªi ploi calde au venit. Cã de trii ani ce-ai plecat. Cã de trii ani ce-ai plecat. p. Arãt s u b f o r m a a c t i v ã. 13: „Ciînre e prea mândru ºi meºteru întru voi se arate diîn buînrã viaþã lucrul sãu…” „Qui sapiens et disciplinatus inter vos? o s t e n d a t ex bona conversione operationem suam…” Ib.l-au îmbrãcat cu caftan de domnie…” Balada Feciorul ºi maicã-sa: „Groapa cum pot sã-i arat. LIX: „Arãtaº poporuluš tãu aspre…” „O s t e n d i s t i populo tuo dura…” unde la Silvestru. p. sã-þi arâtu unŠ šazeru de focu. dénoncer.ARÃT La Cihac (I. I. 126): Iacob. marquer. text circa 1550 (Cuv. manifester. 1680. Muste.. Din nuanþa cea activã vine substantivul verbal a r ã t a r e „indication”.R. În fapt. pre-cistitâ. prouver”. exposer. exprimer. 22): „…preîntr-un uric de la Alexandru-vod ce ne-au arâtat ºi l-am luat…” Dosofteiu. Ploaie multã s-a vãrsat ªi groapa s-o înfundat…” ºi mai jos: „Cum pot urma sã-þi arat. iar din cea reflexivã: a r ã t a r e „vision”. Letop. 7: „dacã au mers boierii în Þarigrad ºi au eºit înaintea vezirului. îndatã au întrebat vezirul: carele este Dabija vornicul? ªi arãtãndu-l ceilalþi boieri. II. Sbiera. la ªerban-vodã.

Sibiu. e interesantã expresiunea: „arãt m u t e º t e = spun fãrã cuvinte” în Pravila Moldov.1620. 423: „ª-acele rele ce ne vin. acela sã va certa ca ºi cãnd l-are fi suduitŠ ºi ocãrãtŠ cu cuvãntulŠ…” Ca sinonim cu v ã d e s c sau – dupã cum se mai zicea altãdatã – o b l i c e s c: Moxa. p. Moxa. Pe Bujor mi-l duc prin þearã De-l aratã ca pe-o fearã!…” În urmãtoarele exemple. arãtândŠ mutéºte. I. de zicša cã au chinuitŠ Hristos pre cruce cu trupul ºi cu dumnezeirša. bucurã-te cã pre ceš de cuvinte necuvîntãtorš š-aš v ã d i t…” Beldiman. Cu iarbã s-au învãlit…” (Pompiliu.D. Acatist. 370: „mérserâ la dinsŠ acei eretici Manihei de vrea sã-l scoaþe den credinþa dereaptâ la eresŠ. unde este de observat infinitivul fãrã a. 1620. 261 .. p. p.T. în Viºegrad. f. 352: „sã încépemŠ de acum arâta ºi de înpãrâþiša rimlénilor de-ncepntul lorŠu…”.1646. pop.122: „cela ce-º va rãde de altulŠ. boale ºi multe cîte Ce orice limb-ai. Duºmanii mi-l pun la bir…” (G. ca sã-i arate plîngerile sale împotriva boierilor þãrii…” Doina Trandafir: „Am ibovnic logofãt. 107: „La nouã ceasuri de ziuã. Tragod. Pe nume sã vi-l arãt: Numele lui Trandafir. cu bogate daruri. II: „bucurã-te cã pre filosofš nemãestri š-arãtaº. Poez. la craiul Vladislav al Ungariei. osteni voind sã le arãte…” A. 325) Cu acest sens. dar sã-ntrebi pe vreunul poþi? Cãci ºi acei ce simþise ºi o b l i c i s e ceva Nu-ndrãznea cuvînt sã zicã sau sã arate cuiva…” Acelaºi. Mihnea-vodã. Vãcãrescu. zvoanã. 35: „trãmise pe Stoica. 1673.. v 59: „Pe prinþipul Ipsilante arhistratig îl numesc. arãt se apropie prin sens de s p u n.ARÃT Locul tot au înverzit. f. Îl smulg din sînul Rosiei ºi cu dînsul se unesc.. ºoaptã între toþi. el vru sã le arate mencšunile…” Dosofteiu. 53) Balada Bujor: „Frunzã verde de negarã. Odobescu.. p. v. Se vede cã-i o pricinã.

v. 2: „arãþâ-mi-te ca omul. XXXVI. m-au arãtat înpãrat lumiš. Numai a unei stînci ereºtet prin talazele turbate. 1688. p. 16: „…spre aasta arãtašu-þi-me cum se te facu slugã ºi martoru…” „…ad hoc enim a p p a r u i tibi. nepovestitã minune s-au arãtat în mãnãstirea din gios de cetatea Hotinului…” Beldiman. 78). III. din adîncuri s-arãta…” I. IX. Letop. f. Letop. Omiliar. Acatist. Precum un uriaº straºnic. et s i g n i f i c a v i t mihi aedificare sibi Domum…” II Arãt sub forma reflexivã. Ap. de-aciša s e arâtâ lu Pãtru…” Dosofteiu. 6: „Slavã þie. Undele spãimîntãtoare peste ele s-arunca. qutern. Codicele Voroneþian (ed. Cã-i fãcuºi fãrã de voie angareaua a ierta…” Costachi Conachi. ut constituam te ministrum et testem…” Coresi. 16: „mainte amu arâtâ-s e Mariei la mormântŠ ºi alãltor mueri. 4: „…pre mine Domnul luš IsrailŠ. Tragod. mãgurile nalte sta supt apã îngropate. În toatã vremea o vedem. p. 223: „Sã m-arunc fãr’ de siealã în apã în ciuda ta. 423: 262 „Cã ne iubeºte Dumnezeu cu dragoste curatã. p. dzâsâ neputreda fioarâ…” Neculce. p. Cron.ARÃT Se unesc cã-l ºtiu cã este cu ºtiinþã ºi isteþ: Mîna dreaptã îl aratã în cîtu-i de îndrãzneþ…” Zilot. ºi-m arãtã mie sã zidesc luš casã…” „…me c o n s t i t u i t regem orbis terrarum Dominus Israel. 202: „i s-au arãtat Maica Precistã în vis ºi i-au zis sã meargã la Alexandru-vodã…” Nic. Esdr. p. 13: „Într-acest an. Act. în toate ni s-aratã…” . Potopul: „Munþii. împãrate! Cela ce din început Rãu în bine totdeauna prin rugi ni l-ai prefãcut. Sibera. Muste. p. Dominus excelsus.. 115: „ª-aºa la un ceas de noapte. Ca sã-þi arat cã amoriul m-au putut înbãrbãta…” Biblia lui ªtefan-vodã. II. Vãcãrescu. 1580. III. Domnul cel prea înnãlþat. dupã ce a înoptat.. Feldmarºalul Eterrei cu convoi s-au arãtat…” Costachi Negruzzi. p. Precum ºi aicea iarãºi arãtaºi minunea ta. 1673.

„Zioa bunã de dimineaþã se aratã” (Ibid. 42: „decât toþ vã arãtat mai f e r i c i þ…”. acestuša sã i sã tae limba…” III.. III. Cînd de rouã-i încãreatã ªi-n luminã se aratã…„ (Alex. voi jidovilorŠ. cum au gšurat strãmbŠ. I. Pann. 105: „(Nicolai Mavrocordat) în domniea dintãia s-au arãtat s t r a º n i c.ARÃT Doina Cãlãtorul: Ochii-þi ard ºi-þi arde faþa. 1673.2.. Fragment omiletic.. Amiras. 263 . 369) Ca sinonim cu v ã d e s c: Pravsla Moldov. 282: „ªi cu toate-mpodobitã. I. 117). Poez. Vrut-ai sã te-arãþi d u i o s. f. III. šarâ mai apoi sã va v ã d i ºi sã va arãta. cã nu numai pe pãmãnteni nu-i credea. ce sufletéºte. p. unde – ca ºi la Coresi mai sus – este de observat forma organicã pentru a 2-a persoanã pluralã a perfectului: „vã arãtat” în loc de forma analogicã: „vã arãtarãþi”. f.. ms. miscel.A r ã t î n p r o v e r b i ºi i d i o t i s m i.46. 516. Alex. Dar te-ai arãtat g h i m p o s. Poez.2. 46) Reflexivul m ã arãt însoþit de adjectiv se reduce la sensul de „paraître”. trandafir frumos.16. cã voi î n d â r â t n i c i arãtatu-vâ ºi ºchšupatŠ diîn calea céša dereapta…” Dosofteiu. 1884. Letop. Nicolae din Braºov. p. Acatist. cu doi sau cu trei marturi oameni de credinþâ. p. p. Letop. XVII (Cod. Ca garoafa dimineaþa. 7: „De vréme ce va •ura vãcaršulŠ cumŠ nu ºtie de perirša boului. darã nici pe ai sãi…” Acelaºi. Acum te-arãþi p r e a u r i t ã…” A. Ci la fel cu dînsul fiind înbrãcaþi Semãna la toate ca trei gemeni fraþi…” Doinã din Ardeal: „Bade. ªi din minte nu m-ai scos…” (Familia. p. pop. 113: „Într-aceastã domnie Mihai-vodã (Racoviþã) s-au arãtat s c h i m b a t din firea carea arãtasã în domniea dintãiu…” Enachi Cogãlniceanu. 76: „Ca sã nu s-arate m a i þ a n þ o º i ceva. pop. p. sec. 276): „nu trupéºte sã înþelégeþi légea. cfr. „Arama omului la beþie se aratã” (Pann. Sf. Moº-Albu I. al bis. 85). nice de vãtãmãtura lui.

21: „ªi d-om avea sãnãtate. Letop. f. Vremea îþi va arãta Cã te-am iubit cu dreptate. Tot aºa: aratã rãu la faþã. 222: „stupi ºi arãturi ºi fãnaþe. 326: „(Nicolae Mavrocordat) era foarte cunoscãtor la oameni. d a r. Vãcãrescu. Letop.M. a se trage dintr-un loc denaintea unei persoane” (Costinescu). p. incriminer”. Neculce. A arãta spatele = montrer le talon” (Baronzi. Costin. aratã rãu. a fugi. 327: „pãnã s-au mazilit Nicolai-vodã. În fine. la Enachi Cogãlniceanu. Limba. arãt slab etc. Dosofteiu. „Nu-þi mai arãta fasolea = nu mai rîde” (R. 532). p. p. 65: „arãtãndu-le (oºtenilor) mai nainte c u v î n t pentru sine.ARÃT „Dupã ce s-a rupt carul. p. arãtîndu-i p r i c i n ã cã el au învãþat pre turcii balgii de-l pîrescu la Poartã…” „A arãta c u v î n t” sinonim cu d a u s a m ã „rendre raison de”. f. 1673. 45). II. aratã nu ºtiu cum la faþã…Se poate zice ºi simplu: aratã bine. ºi ei – precum cã bogat eºti ºtiindu-te – locul cel mai de susŠ ºi c a p u l m i a s i i îþ vor arãta…” „A arãta p r i c i n ã”. 73 a: „M i l a sã-º arate Cea de bunãtate Spre noi ticãloºiš. II. III. 76: „Mihai-vodã îi îndrepta (pe ºvezi) spre þinutul Sucevii.. 249: „(Dimitraºco Cantacuzino) boierilor celor mari le arãta d r a g o s t e ºi c i n s t e…” Cantemir. „arãt l a f a þ ã = avoir une mine (bonne. Orlat). arãt gras. II. II. Divanul. c i n s t e etc. Letop. precum are poroncã de la împãratul sã meargã cu oºtile împotriva neprietenului…” Ibid.). Nic. II. Letop. 1698. ºi la cei ce-l slujia bine arãta d a r…” Acelaºi. Letop. sinonim cu î m p u t „reprocher. mauvaise)”. Simu. p. Transilv. toþi aratã drumul cel bun” (Þara nouã 1887. p. ceea ce se zice ºi: „a arãta cãlcîile = a se retrage. „Aratã bine la faþã” (L. 395: „Vremea viitoare va arãta cine va agiunge sã trãeascã…” A. p. arãtãndu-le c u v î n t sã se fereascã de margine pentru neprietenul lor Moscul…” „A arãta c u s c r i s u l = faire l'inventaire”. Precum ne spun moºiš…” Neculce. 7 b: „Fie-te-unde între oameni pasã.. p. tot la închisoare l-au þinut (pe Iordachi Rusãt). Dar te rog nu mã uita…” Arãt m i l ã. care nu le putem arãta c u s c r i s u l…” Ca verb neutru. p. impersonalul „s-aratã cuiva”: 264 . c. Locuþiunea „v r e m e a aratã”: Neculce. p.

neque de proditione…” „Si quis in Curia a seniore suo coram principe r e p t a t u s fuerit…” „…nuntium qui ad r e p t a n d u m venerat…” „Dicta Johanna dictum Petrum increpaverat seu reptabat…” (Du Cange. portugezã ºi provenþalãnu preface niciodatã pe latinul -ctîn -pt-. Într-o cronicã francezã (ap. V. ed. Voila). Raynouard. îi coace vrun deget. F i l i a þ i u n e a. cu treptata vocalizare ºi finala dispariþiune a lui p. V.. ci numai atunci cînd derivã chiar din latinul -pt-. niciodatã însã unui a r r e c t o. cusutul. spãlatul rufelor. facerea de leºie. Astfel din „directum” se face „drept” ºi de aci înainte p nu mai dispare. lucrînd vrun lucru din acestea. V. În texturile mediolatine ne întimpinã mai totdauna forma cea corectã r e p t a r e sau r e t a r e. dar din „capto” se face „caut” ºi apoi „cat”. Aºa în poema lui Cid: „R i e b t o -les los cuerpos por malos è por traydores…” (=arãt pe aceºti oameni ca rãi ºi trãdãtori). facerea de pîne. 87): „les r e t a et les prist…” (=îi arãtã ºi-i prinse). Carpent. Este învederat darã cã occidentalul r e p t a r e n-are a face întru nemic cu latinul r e c t a r e. a-l arãta. portugezul r e p t a r ºi vechiul francez r e t e r. întocmai ca „drept” din „directus”. blâmer”. quod r e t a r i non poterit de murtro. precum: peptenatul. défier”. Românul arãt e peste putinþã sã derive din latinul r e c t u m printr-o formã verbalã a r r e c t o (Cihac. „înþelept” din „intellectus” etc. provenþalul r e p t a r „imputer. Sensul fundamental al cuvîntului este acela juridic de a v ã d i. cu care poate fi confundat numai doarã printr-o greºealã de copist sau printr-o falsã etimologie. I. cãci de acolo s-ar fi fãcut la noi „arept”.. Lex. din contra: „mi s e aratã rãu. „pept” din „pectus”. p. Astfel ne izbim de spaniolul r e p t a r ºi r e t a r „accuser. Nu existã în limba românã un singur exemplu de perderea lui p din grupul -ptcînd acesta se trage din latinul -ct-. Transilv. p. 636): „Salvo honore suo in hoc. Fonetica spanioalã. 715). adecã femeia care lucrã pãþeºte ceva: o cuprinde vro boalã. Rezultã darã cã al nostru arãt poate sã corespunzã unui prototip latin a r r e p t o. a scoate la ivealã pe un vinovat. Dict. Lexicon Budan: „mi s e aratã bine = res mihi succedit. torsul. die Sache gelingt mir”. cãci cred cã. 265 . p. 82).” (G.l i s-aratã. i s-aruncã a-buba etc. La trubadurul provenþal Bertrand de Bo•n: „Qu'ieu la r e p t e e l'apelh De trassio et d'anjan…” (=cã eu o arãt ºi o chem la judecatã pentru trãdare ºi înºelãciune).ARÃT „Vinerea sau sfînta vinere este o zi în care femeile se abþin de la multe lucruri. precum (Du Cange. Dobrin. dupã cum îl preface fonetica româneascã. c.” IV. mãturatul în casã.

127: „Haidar aga a hanului. menace. I. III. l'infinitif d ' a r ã t pris comme substantif: action de faire voir:1. dupã cari se fãcuse acea ediþiune. sã þinem locul ºi cetatea aceasta ºi sã purtãm de grijã. dupã ediþiunea d-lui Cogãlniceanu. ca sã fim raialii Þãrii Moldovei. p. 637). 15: „Þãrei Moldovii.: „si quis alteri r e p u t a v e r i t quod scutum suum jactasset”. – Vãdesc… ARÃTÀNIE (plur. Letop. Sã se observe cã pasagele de mai jos din cronicari. p. ºi pretutindeni am gãsit: arèt. 223: „puternicul împãrat ne-au trimis cu oaste la aceastã cetate la Hotin cu puterea sa cea nebiruitã. v. V. s. Letop. Nic. cã tot încã nu se potolisã tãtarii bine cu prada…” Neculce. – Videnie. Arãtare. adecã cu e tonic deschis. Românul arãt reprezintã darã un prototip compus a d r è p u t o. raelei împãrãteºti. menace”. indication. ce este supt ascultarea Împãrãþiei. spectre.. arãtãnii) – v. Muste. pre carele apoi l-au lãsat p e n t r u aretul taberii. este o contracþiune din r è p u t o. din care forma vulgarã a r r è t o se gãseºte ºi-n latinitatea medievalã. II. Arãtare e sinonim cu î n f ã þ i º a r e sau d a r e 266 p e f a þ ã. de ex. provenþalã ºi veche francezã. 2. de unde se trag formele spanioalã. cãci printr-însul cele de mai sus capãtã o deplinã întãrire. Vocala organicã e ºi sensul cel fundamental panromanic al cuvîntului. ba încã ºi forma reto-romanã r a v i d a r. – Ivesc. – Arãtat. évidemment.ARÃT Se ºtie demult cã latinul rustic r e p t o.f. II. l a arãtare = manifestement.2. bunãoarã: „A r r e t a t i de crimine aliquo qualiterque magno et enormi…” (Du Cange. apparition. -enie. cãci pretutindenea este vorba anume de a ameninþa sau a desfide pe un duºman. – Spun. désignation. 346) aceastã origine. care presupune un prototip latin vulgar r e p t u m. ºã fim d e aret d e s p r e n e p r i e t e n i i Împãrãþiei…” În toate aceste pasage. care este de curãnd luatã din norocitã primblare a împãratului nostru ce s-au primblat pãnã aice. Wtb. vision. Din compusul a r r e p t u m vechea limbã românã avea cu acelaºi înþeles vorba aret „défi. înantitezã cu a s c u n s ºi cu t a i n ã. ºi d e aret sã fim c e t ã þ i i Cameniþã. . preuve. Diez. portugezã. au fost colaþionate de noi cu manuscriptele din Academia Românã. arãtãri). ARÃTÀRE (pl. alãturi cu verbul r e t a r „accuser” existã substantivul r e t o „défi. p. attitude prise pour menacer ou défier l'ennemi”. d e aret º i d e a p ã r a r e despre leºi…” Nic. Letop. La spanioli ºi la portugezi. 121: „miercuri noaptea spre gioi au eºit din obuz cam pe furiº cu moscalii carii era d e aretu p e g i u r d î n s u l…” Ibid. peste care dãm nu o datã la cronicarii din Moldova ºi pe care astãzi o înlocuim prin nefericitul neologism d e m o n s t r a þ i u n e. asupra cãruia aci ni se pare a fi locul cel mai potrivit de a trage bãgarea de samã. demonstrînd cel dentîi (Etym. al nostru aret s-ar putea traduce foarte bine spanioleºte ºi portugezeºte prin r e t o.. aduce interesante specimene de întrebuinþarea cu acelaºi sens a formei pline r è p u t o. ambele s-au pãstrat la noi intacte într-un vechi termen ostãºesc. Costin. p.

p. quatern. Letop. Erotocrit. (ms. Sinonim cu v ã d i r e ºi i v e a l ã. Beldiman. Coresi. I. boierii ºi consolii se unesc. earã apoi în gura mare îl vinuia cã au venit fãrã cale de i-au adus ca sã-i pearzã pre toþi. va a r ã t a la •udeþŠ cumŠ aastâ mainte de rãpitŠ au curvit cu altul ºi šaste curvâ. t. f. prinserã a grãire reu de craiul lor. 153: „Mitropolitul. Letop. Ist. atunce rãpitoršulŠ îº va pišarde viaþa…” A. La curte f a c arãtare ºi cu toþii mijlocesc…” 267 . 1652. vorbind cum: „au lãcrimat icoana Maicei Preacurate”. ºi argumenturile arãtãrii d e f a þ ã mai tari sint decît toate chitélele…” „A face arãtare” „a veni la arãtare” „a pune la arãtare” însemneazã „décrire” „exposer”. nu sã va certa rãpitoršulŠ. 1: „a lui viaþâ Mãntuitoršul nostru pusu-o-au c h i p Š ºi arâtare vieþei celora bunilor ce ascultâ pre elŠ…” Nic. p. arãtare însemneazã „indication”. în Acad. atunci are sensul de „vision”. Letop. adecã cu ceea ce se manifestã. 104: „rãpitoršulŠ. 1580. 137: „fiind leºii cuprinºi de atãte nevoi. 25: „Pînã cînd astã oftare Nu o s-o vei asculta? Ce-n t a i n ã ºi arãtare Iese din inima mea…” La vechii scriitori arãtare se asociazã uneori într-un mod sinonimic cu c h i p ºi mai ales cu s e m n. ºi scotia toate s e m n e l e cãte se fãcurã rele cã au fost lor de arãtare sã fie conceniea lor…” Neculce. I. I. ºi pica într-o tipsie ce era pusã supt icoanã.25 a: „de-l vor afurisi fãrâ d e arãtarea vineš luš. p. atunce sã meargâ la altŠ arhiereu mai mare sã-l šarte…” Cantemir. Pann. atunce •udeþulŠ trebue sã caute: de va fi fostŠ acša curvie la arãtare.Tragod.ARÃTÀRE Pravila Moldov... adaogã: „care adevãrat au fost s e m n e ºi arãtare de perirea a mulþi creºtini în Þara Leºeascã…„ Ureche. cînd însã din reflexivul m ã a r ã t „apparaître”. arãtare la Hotin. III. p. de era de mirare a privi arãtare ºi s ã m n ca acela…” Cînd derivã din activul a r ã t „montrer”. 219: „Întru acest an (1672) fãcutu-s-au ºi o minune mare.. šarâ de va fi pre a s c u n s Š ºi vecinii vor dzice cã šaste mušare bunâ. într-o mãnãstire micã ce este supt cetate au lãcrãmat icoana Maicei Domnului. ieroglif. pentru sã fugâ de certarša vieþii lui. Muste. Îndreptarea legii.. cãt se resturna lacrimile pre chipul icoanei de le vedea toþi oamenii. Omiliar. v. p.. A r ã t a r e „indication”. 13. p. Rom. V.1646. f. întãiu cu tainã. II. 38): „ispita lucrului mai adevãratã poate fi decît toatã socoteala minþii.

ce se zice n â l u c â sau arâtare…” Costachi Stamati. al bis. p.1643. circa 1700 (ms. f. el l a arãtare În Sion va coborî cu mãrire mare…” II. I.). Erotocrit. XLIX. Sf. în Acad. aceºtša nice dãnâoarâ nu sã vor certa…” Corbea.. Muza I. 1577: „DomnulŠ a š a v e a vine”. cã într-o datâ vâdzurâ doi îngeri ºedzãndŠ în groapâ…” Omiliarul de la Govora. VI. în Acad. Adverbialul „l a arãtare” e sinonim cu a i e v e a sau î n v e d e r a t.. in conspectum prodeo. Pann. vãzurâ arãtarea îngeruluš ºi auzirâ de el c-au învis Domnul…” Fragment omiletic. 1642. la Coresi. Rãcneºte fnfricoºat: 268 . 1646. multe arâtâri vâdzurâ. sec. ms. Rom. in's Licht setzen”. 83: „Iar inimosul Bogdan. De se arde asa tare ª-astfel de vãpãi aruncã…” Zilot. LXXXIII: „Al Dumnezeilor Domn. p.Prin analogie cu acesta din urmã. Psaltire. Rom. Ce inimã e în muncã. 1680: „Dumnedzãu v e d e r a t veni-va”. p. 4: „celŠ ce véde î n t r . miscel. Varlam. în antitezã cu p r e a s c u n s sau î n t r . Buzduganul sãu luînd. 23: „Dar sã nu faci arãtare. Nicolae din Braºov. p. la Arsenie din Bisericani.145 a: „ºi deaca sosirâ la groapâ. Noul Testament din 1648. f. A r ã t a r e „vision”. 17: „sã pociu veni la arãtare pentru reaoa otcîrmuire ce au avut (þara) despre stãpînitori…” Lexicon Budan: „Vin l a arãtare. p. 1688: „Dumnezãu î n t r u arãtare va veni”. XVII (Cod. p. acela va da þie l a arãtare…” Versetul din Psaltire. Varlam. 206): „cu toatâ firea auziša pre elŠ ºi-lŠ vedea cu trup. 40 b: „astâdzi maica noastrâ beséreca l a arâtare a r a t â mârturie fiilorŠ sãi…” Pravila Moldov.a s c u n s.a s c u n s. 126): „Domnul l a arâtare va veni”. iar în Biblia lui ªerban-vodã. 3: „Deus m a n i f e s t e veniet. circa 1650 (ms. 154: „ce vorŠ face cu învãþâtura Domnului þãrãi. Sinonim cu n ã l u c ã sau n ã l u c i r e ºi v e d e n i e. dereptŠ acéša nu zice v e d é r e ce vãzu. f. I. Matth. zum Vorschein kommen. se zice ºi a r ã t a n i e. pun l a arãtare. conspectui expono. 427: „de bucurie minunatâ se împlurâ.. de-are fi învãþãtura Domnului l a arãtare sã vadzã toþŠ cã šaste cu asuprealâ ºi cu mare nãpaste.. la Dosofteiu.1643. Cron.ARÃTÀRE A.

podãgrios…” Arãtare cu nuanþa de „illusion”: Coresi. p. Arãt. passé d ' a r ã t pris comme adjectif: montré. d o s i t. p. de nu-i cunoºteai. d r a c i sînt. p. Giurgeºtii). Bondescu. ce cu sufleteascâ. Iar de sînteþi arãtãri. Alexandrescu. În antitezã cu a s c u n s. Lui A. 46: „(Mavrocordat) avea ºi sfetnic pe lãngã sine o arãtare de grec anume Spandoni. într-un crisov de la Miron Barnovski. „Iesmele sînt un fel de arãtãri sau n ã l u c i r i” (V. Donici: „De ar fi o mulþumire sã te vezi în tipar dat ªi pe uliþi cîteodatã cu degetul arãtat. Arãt. t ã i n u i t. quatern. Rom. nu arãtãrei. c.187): „iaca Harap-Alb vede altã m i n u n ã þ i e ºi mai mare: o arãtare d e o m bãuse apa de la 24 de iazuri ºi o gîrlã pe care umblau numai 500 de mori. i v i t.. Pann.. ARÃTÀT. ce adevãrului…”. 1626 (în Acad. A. -Ã. I. da staciša-i numa o aratari…” (I. prouvé. ori alte arãtãri…. Creangã. Eu pe crucea mea vã giur Sã periþi din calea me…” În graiul þãrãnesc din districtul Sucevei: „Staciša-i o nãlucâ ºî sâ diosãgheºte di strîgoi. Brãila. adj. apparu. ºi tot atunci striga în gura mare cã se usucã de sete…” Ibid. indiqué. Letop. Prov. lit.): „unul ca acela sã hie arãtat ºi cu temniþa sã fie certat…” 269 v.ARÃTÀT — Feriþi în lãturi din drum. despre care vezi mai sus. un om urit. v. Dimitriu. ºi nu u m b r e e i ºi arãtarei. S-auzi: ãsta e cutare!…” Cu sensul latinului vulgar a r r e t a t u s. Arãtare cu nuanþa de „monstre”: I. f. Filipeºti). cindr-câ strîgoiu-i cu trup. 111: „De mic ºi mare în sat E cu deºtul arãtat…” Gr. XI. le part. ostensible. Povestea lui Harap-ALb (Conv. cu barba ºi cu musteþele pline de promoroacã. Muste. 190: „toþi erau cu pãrul. 1580. Îndreptarea legii. unde este de observat genitivo-dativul arãtarei.. de sînteþi oºteni ªi de vreþi ca sã trãiþi. oameni sînt. sinonim cu v ã d i t. c. 1652. .16: „nu cu trupeascâ jrãtvâ.” Nic. p. Feriþi. 155 a: „cãndŠ va fi curviša d e f a þ â ºi arãtatâ…” Arãtat c u d e g e t u l „montré au doigt”. Omiliar. III.1877.

labourable. I. Rom.. Îndreptarea legii. acela cu mare miºãlie fierul arãtoriului boréste…” Cu sensul curat adjectival de „labourable”. Fragment omiletic. II. Nicolae.-OARE. dacã pîrlogul se învecheºte. 3. apparition.1883.. bdéniile ºi postul ºi rugãcšunile? ºi multe arãtãturi fãcea-se de diînsul…” La românii de peste Carpaþi se zice arãtãturã la copii nãscuþi p o c i þ i: „Arãtãturã. 1652. Sinonim cu a r ã t a r e. p. p. 214): „cine cu lãcomie acul cosãtoriului înghite. monstrum.f. Stat. T. (ms. l o c u r i arãtoare.ARÃTÃTÒR ARÃTÃTÒR. adecã m î n ã. Arator”. Sf. 18: „Arãtorul ce sileºte Boii sãi cei grei la pas. c. – Mînã. vorbind despre un autor prost: „scriitoriu i-am zice au arãtoriu. p. Vãcãrescu. Ionescu. Dicþionar bãnãþean.-OARE. sec. Nicolae din Braºov.. Poppescu. 423): „Arãtor. la acelaºi.M. ms.138): „cine-arâ putea spune bunâtâþile lui. labourant. ºi lucrurilor célea nevãzutelor arâtãtoare…” v. fiind sinonim cu a r ã t u r ã. et subst.. Omiliar. Arãt. Cîntînd. „Acela care a r a t ã sau cu care se a r a t ã” (Costinescu). nr. IX.). În primul sens e sinonim cu p l u g a r. Adunaþii-de-Geormane... vision. p. Buzãu. ce cu toatâ firea era…” Legenda Sf. Chron. Rom. bãnãþean. ms. spune ce doreºte…” Þichindeal. qui indique.. – Arãtare. Tr. p. XVII (Ib. f. Chiojdu-Bîsca). Ist. adj. Dicþionar ms. p. circa 1670 (Col. l. arãtãturi). v. adj. quatern. 424): „Arãtãturã. în Acad.B. p î r l o g. Arãt. et subst. 1814. pe cînd arãtor se zice ºi despre vite. s. – Deget. Ar.). gnomon horologii”. partus monstrosus” (L. în Arh. Ostensio”. Lexicon Budan: „Arãtãtoriu la ceas. . manifestation. I. c. care însã se aplicã numai la oameni. 1580. ARÃTÒR. sec.. – Arãturã. l. la Cantemir. 15: „credinþa amu šaste chipulŠ nâdejdiei. 205): „nu cu mintea vãzut-au pre Domnul sau în arâtâturâ. 1746 (ms. Doc. qui montre. D e g e t arãtãtor = index (L. cel rãmas nearat un an sau doi. 151. 3 a: „Grãšaºte arãtãtoršulŠ de ceršure marele Vasilie: judecãtoršulŠ sã nu se nalþe…” Coresi. Dolj. nu utem alége…” Proverbial. p. 187: „Vaca stearpã ºi boii arãtori…” Figurat. al bis.1. Tr.17): „ºi acéste sate li-au datŠ cu viile ºi cu morile ºi cu locuri arãtoare ºi cu livezi…” 270 v. dar cu un sens mai restrîns. ARÃTÃTÙRà (plur. p. þ e l i n ã…” (C. monstre. arãtor se întrebuinþeazã anume în zicerea l o c arãtor. 1883. „Pãmîntul ce se lucreazã se zice l o c arãtor. 2.. laboureur. ieroglif. Leontie ieromonahul Tismenei. p. XVII (Cod. circa 1670 (Col. miscel.

Sultãnica. p. pref. – Frumos… 271 . Cum e bradul nalt din munte. Divanul.” Balada Meºterul Manole: „Mare-i ºi frumoasã..D. Sinonim cu f r u m o s. p. privind acareturile mari. – Chipeº. Dacã nu se coace…?” (Burada... ierogLif. p.T. 39) Enachi Cogãlniceanu. 408) Colindã din Dobrogea: „Face merele 'N toate verele.. III. p. întocmai ca „arzos” din „arz”. Frumoase. Letop. imposant. Cuvînt format din a r ã t prin sufixul -o s. nici în dobitocul cãpãþinos. Aºa-i badea meu de frunte!…” (J. Arãt. Cãlãt. de corp.f i r e a. 48): „nu în c h i p u l arãtos. Chip de pomenire…” (G. 193: „pre care (Alexandru Ghica) l-am vãzut ºi noi: om d e f i r e ºi arãtos…. m î n d r u. I. Ist. p. f. d e . arãtoase ºi pline de sãrãcie ºi de pustiu…” v. adj.. Arãtoase. majestueux. -Ã. pop.. – A-fire. ca luna de arãtos ºi ca omãtul de albios iaste…” Doinã din Ardeal: „Cum e bradul arãtos.a . p. (ms. Sinonim cu c h i p e º sau c h i p o s. 4: „De cîte ori n-o podideau lacrãmile pe biata bãtrînã. de exterior.ARÃTÃTÙRà ARÃTÒS. beau. Chron. M î n d r ã º-arãtoasã Sfînta mãnãstire.. Ce folos cã le face.. dar totodatã ºi cu m ã r e þ sau f a l n i c. 222: „ca soarele de luminos. Rom.B. însã numai cînd e vorba de înfãþiºare. ce în capul pedepsit ºi cu multe nevoi domirit crierii cei mulþi sãlãºluesc…” Ibid. VI b: „f r u m o a s ã darã ºi arãtoasã l a c h i p ºi m î n g ã i o a s ã la vidére poama morþii…” Acelaºi. 1698. XLVIII: „…nu fãrã oarecare chip de cinsteº ºi arãtos a zavistiei veºmînt…” „…haud sine modestae ac s p e c i o s a e cujusdam invidiae larva…” Acelaºi. Cantemir.. 89) De la Vrancea. în Acad. Aºa-i badea de frumos. Poez.

arãtura are o mulþime de sinonimi. – Prosie. Îmi uit plugu-n arãturã. p. – Miriºte. – Curãturã. lei ºi zmei plugurile pre arãturi trãgînd. lucruri pre carile le zãmisléºte pãrerea. în Arh.f.. I. nr. anume însã cu înþeles de o întindere oarecare de cîmp. Chron. labourage. se zice arãturã d e p r i m ã v a r ã ºi arãturã d e t o a m n ã. 86). f. p. ºi fãneþe…” Cantemir. Sinonim cu substantivul a r a t. are în vedere mai cu seamã locul unde se a r ã.ARÃTÙRà ARÃTÙRà (plur. – Morhoancã. – Pîrloagã. Letop. arãturi). ms.2. care însã priveºte mai mult la lucrarea de a a r a. 25 a. arãtura se cheamã d e o b r a z d ã. f. Sapa-nfiptã-n c u r ã t u r ã…” (Alex. Ca p ã m î n t a r a t.187: „vãzînd pre doi bouleani în toate sãrile cã vinea de la arãturã. I. champ labouré” (Cihac). – Sãpãturã. ºi stupi. de deosebite feluri.. 1. – Þarinã… Între acestea.. – Lan. – Ogor. pe cînd arãturã. într-o frumoasã grãmãdire de imposibilitãþi: „corãbii în aer. termenul cel mai general este arãturã. – Rãsprosie. Cine-a scornit sapa latã.): „oamenii ce vor fi ºãzãtori pe moºiile mãnãstirii sã aibã a clãcui 12 zile într-un an. îi batjocorea…” Doina Dorul: „Puiculiþã. cu arãturã ºi cu dobitoc ce fac agonisitã la case…” Constantin Mavrocordat. dupã numãrul anilor de cînd se trãsese cu plugul peste o þelinã. pop. 272 . – Holdã. ºi arãturi. Enachi Cogãlniceanu. 1. Plaut. la coasã ºi la secere.. 1744(Cond. deºi uneori se ia ºi în sens de muncã. 44: „Toval au isvodit a face corturi. despre cari v.1814. d e d o u ã b r a z d e. 243) Doina Ispitã: „Batã-l Dumnezeu sã-l batã. 1: „sã-º pišardzã ºi sãmãnþa ºi arãtura ºi toatâ roada ce va face acel pãmãntŠ -au sãmãnat pre loc strein…” Miron Costin. ca ºi l o c a r ã t o r. ºi toatã agonisita cãsarilor. stînci pre apã plutind. p. Cine-a scos drumul la baltã. Stat. sau d e a r a t. Cirtã. 346. Þichindeal. 1646. floare-n gurã! Cînd te vãd în bãtãturã. la arãturã. Letop. sã-º dea ºi dijma moºii den toate bucatele dupã obiceiu…” Dupã anotimp. III. II. Asinar. bunãoarã: Pravila Moldov. Se zice ºi l o c d e arãturã. – Moinã. ºi altele ca aceste fosturi de chitealã. v. Poez. s. 222: „…întemeeþi cu case ºi cu bucate peste samã de multe. „labour. a arãta ne nevoim…” (cfr. d e t r e i b r a z d e etc. a Vieroºului.

Poez. p. ºi în Cãlinet alt l o c d e arãturã drept 60 de aspri…” v.T.. nr. 1699 (Cond. în Arh.” (G. Doina Singur pe lume: „Frunzã verde de anin! Cine-i ca mine strãin? Numai mierla din pãduri.. 283) dar în balada Mierla ºi sturzul: „Ceartã-mi-se ceartã. ca mãsurã de cîmp.T.D. 1. 246): „ºi šar sã fie lui ¢ane ºi frãtine-sãu lui Neagoe. lit.D.. pasere surã! N-am grãit gurã la gurã Sã nu-mi cînþi pe arãturã. Mihnea-vodã. ms. 3Aspru.. a Hurezului. de unde se vede cã-n secolul XVII un l o c d e arãturã. pop. 1886.. cãruia în adevãr. 180) 273 .. 1579 (Cond. pentru cã le-au cumpãrat Neagoe cu frate-sãu ¢ane dã la Bunul sinŠ Cãlii dãn Dãneºti drept ug 5 pol (galbenš 5½) cu zapis dã la mãna lor dã vãnzare an 7187 (1679)…”. 460 b): „…dupã acéša au cumpãrat însuº Marin un l o c d e arãturã de la Stancšul Jagleš drept 100 de aspri gata. nr. ms. Vorbele-ºi înnoadã Sturzul din pãduri. în Arh. Stat. 457) unde însã versul pare a fi stricat.. Seceris ºi cositoare!…. Stat. f... ºi šarã au cumpãrat însuº Marin de la Dan feorul Lucãi un l o c d e arãturã la Stupinš drept 100 de aspri. în Arh. trei în câmpul de sus ºi trei în cãmpul de jos. costa ceva ca trei galbeni. Stat. Cu un secol înainte. 291) Act muntenesc din 1661 (ms.ARÃTÙRà Arãturã ºi r ã z o a r e. Într-o doinã din Moldova se zice ºi cãtrã c u c u l: „Cucule. Poez.. feorii Lupului din Mãþãul-dã-Jos doao l o c u r i d e arãturã în poiana Bradului în fundul Dãneºtilor ot sud Muºcel.. Doc. 313): „vãndut-amu dumnealui 6 sileºti în sat în Sãteni ºi o sileºte cãte cu 6 l o c u r i d e arãturã. îi plac cîmpiile cu bucate. pop. M i e r l a d-arãturi…” (Ibid. În poezia poporanã. fac preste tot l o c u r i d e arãturã 36…” Constantin Brîncoveanu. p. I Rom. paserea arãturilor este c î r s t e i u l „roi des cailles”. ca ºi prepeliþei. Cîrsteiul din arãturi…” (G. Ci sã-mi cînþi la noi pe ºurã?… (Conv..

a r n ã u t. Letop. 182) sau: „Tot umblã prin arãturã Sã-mi facã fermecãturã. p. arbânaºii.. 54: „Arbãnaºii e p i r o þ i sînt. Sinonim cu . s. de géogr. ARÃVÒNà A ARÃVONISÈSC. t. 1887. p. Aºijdere de acolo au fost ºi Scanderbeg Castriot. rãsipitorul puterii turceºti. – v. ªi astãzi turcii dintru acel Epir fac ostaºi 274 mai rãsboznici…” 1ARBÃNÀª. p. ARÃVÒN v. – v. iverii. craiul e p i r o þ i l o r.m. I. Épirote.ARÃTÙRà În unele cîntece poporane arãturile sînt puse în legãturã ºi cu fermecele.Arvunã. 1620. pe cînd arbãnaº pãstreazã numai sensul etnic. Doinã din Ardeal: „Cã umblã mãicuþã-ta Pe-arãturi.. Moxa. p. Atîþi boi pe bãtãturã.: Albanais. ARBÀLÞ. 545) O urare de Anul-nou: „Cîte b r e z d e -n arãturã. t. s. p. care însã a cãpãtat mai multe înþelesuri. 552) v. – v. ARÃÞÈL. frãncii. cãrãimanii…” Miron Costin. Sã mã fermece pe mine Sã mã las.. – 2Arat. p. 14: „Pir. 395: „suptŠ sabiša lui au plecatŠ srãbii. – Arãtor. adecã a arbãnaºilor…” Acelaºi. Atrãþel. 1886. Orbalþ. Cîtã trestie pe casã.1885. de botan. de tine…” (Tribuna de la Sibii. Atîþia galbeni pe masã…” (Þara nouã.m. În pãhar îmi dã sã beau Ca pe tin' sã nu te iau…” (Ibid. 1Ar. bade. pe curãturi. Sã-mi strîngã fermecãturi. Arvunesc.

1629 (Cond. ei lesne înaintau la cinste sau la avere.. Le-a luat. prin cunoscuta lor energie pe de o parte. prin uºurinþa cu care se românizau pe de alta. ear sãrac.. 1694 (Cond. p. v. Stat. anume Jãpa cãpitan ot Verneºti. p.126). s ã r b u l. 275 . Dediul. În cea parte-n dalbãnaºi. p. Iliaº. însã oameni streini: greci. u n g u r e a n u l etc. S-a certat. n. La oamenii groºi ºi graºi…” (Burada. Forma albãnaº.” Constantin Brîncoveanu.” Grigorie-vv. cu poeticul d: dalbãnaº. formã organicã albanas. nr. 208: „Ghica-vodã. Alexandru-vv. din satul Chiupri…” Ibid.. 66): „dat-am zapisul nostru în mãnã l u i Arbanaº népotul Bãrescului…”.. Ghica. 80) Pribegi din Epir au fost totdauna numeroºi în România. Deja la 1483. 2ARBÃNÀª. este serbo-bulgarul a r b a n a s = ital. d. i Jãpa Arbãnaºul…” Arbãnaº. I. – Ghica.. moldovéni ºi alþi oameni carei vor fi fãrã bir ºi fãrã nevoi…” Pentru mai multe texturi în astã privinþã. Slobozie. a Govorei. pr. Stat. Rom. Cu turcii ºi cu frîncii. p. ne întimpinã într-o colindã din Dobrogea: „Se certa el cu turcii. sãrbš ºi arbãnaºš ºi unguréni ºi oameni fãrã bir ºi fãrã dajde…. II. p. între boierii cei mari ai lui Vlad Þepeº era: „Vladul Arbanas Spatar” (Venelin.1662 (ms. p. închis în turnul clopotniþei la Trii-Sfetiþele…” v. Letop. p. ms. în Arh. 72): „dat-am zapisul la mãna Arbãnaºului nepotul Berescului…. 1Arbãnaº. arbãnaº devenea adesea nume personal sau poreclã. Sã-i dea turcii vadurile ªi frîncii corãbiile. Din aceastã cauzã. ºi cu dãnsul s-au mai luat un copil de turc. sãrbi. 1Arnãut. p. m. Cãlãt. în Arh. 170): „sã facã sat sã fie slobozie sã sã strãngã oameni striini.. de neamul lui fiind arbãnaº. au purces de la casa lui la Þarigrad sã-ºi gãseascã un stãpãn sã slujeaseã. Doc. Act muntenesc din 1596 (Cuv.. I. arbãnaºi. vechi arbanas. I.135): „a faceré slobozie ºi a strãnge oamini pre moºie Tutana Albota. nr. ºi într-un alt act din acelaºi an (ibid. 267: „Dediul Spãtar arbãnaºul. Au fost la noi pînã ºi sate de arbãnaºi. 86): „de Dragomir cãpitan înpreunã cu alþi slujitori de acolo. bãtr. copil tãnãr. – v. v. ca ºi g r e c t u l. ms. De cea parte le-a cãrat. ºi. a l b a n e s e.ARBÃNÀª Neculce. albãnaº.

cu ramure ºi rãdãcinã lemnoase. 1. – Climpuº. Ispirescu. p o m. s.. ca sinonim cu c o p a c i.3Arbure. (plur. la a noastrã grea durere. c. s o c u l mirositor. 6: „ªi nimic iar nu se poate ca sã n-aibã vrun cusur: Arburi. A. Mare plantã cu trunchiul. cu p l o p i nalþi ºi subþiri.” A. ÀRBUR A ARBORENCÙÞÃ. I. ARBÌU s. Vermeº). Polysu. 276 1ÀRBURE . departe de a fi un neologism. arburi). carele este la gura þevei. baguette de fusil. astfel ºi acest rãsur…. 3Armãºie. printr-acel hãþiº felurit de arburi ce se-ndeasã ºi se-mpleticesc. cel dintîi. cu a n i n i uºurei. Parcã sînt doi juni prieteni. – v. 88: „…acolo s a l c i a pletoasã..2. Doamna Chiajna. Arbiu. arbero. v. sare ºi pocneºte…” În Transilvania arbiul de la puºcoci se cheamã r ã s t o c ºi c l i m p u º. ce al nostru chin privind Se îndur l-a noastre patimi. „Numirea de arbor pe aici nu e cunoscutã la popor. cu s î n g e r i pestriþi.m o a l e ºi t e i i cresc amestecaþi cu falnici j u g a s t r i. Lat. alibiu. cu c o r n i suclþi ºi vîrtoºi. ªi ne-aduc prin a lor freamãt o plãcutã mingãiere…” În graiul poporan. a l u n i i mlãdioºi. Munteanu. baguette de pistolet. ci el numeºte totalitatea arborilor cu un cuvînt: l e m n e” (P. Vãrguþa sau beþiºorul cu care se-ncarcã un pistol sau o puºcã. Se pune apoi ºi celalalt glonþ ºi. ne întimpinã în mai toate texturile vechi. a r þ a r i i cu pojghiþe roºii. P. 11: „Se pune în þeavã un glonþ ºi se împinge cu arbiul pînã ajunge în capãt. cînd acest al doilea glonþ ajunge pe la jumãtatea þevei. arbire). acel arbure jãlind. Dupã Cihac se zice ºi arghir. s a l b a . ARBÌR (plur. dupã Dr. l e m n. – v. merlele ºi piþigoii ºuierã…” Costachi Negruzzi. copiii în jocurile lor. arbure astãzi rar se mai aude pe la noi. arbol etc. albero = = span. flori ºi oameni. 3Alba. Pann. a r b o r e m = ital. Odobescu. fãcînd „puºcoci” în loc de „puºcã”. Pe cînd în oºtire arbiul e înlocuit astãzi prin nefericitul neologism „baghetã”. Este turcul h a r b y. Prov. pãstreazã ºi vor mai pãstra mult timp pe arbiu. împingîndu-l cu arbiul. Melancolia: „Acea undã gemãtoare. Banat. ÀRBORE v. c a r p e n i i stufoºi. arbie. Jocuri de copii. de unde ºi serbul a r b i š a. cu u l m i albicioºi. s. Totuºi arbure.ARBÌR ARBÌR. plante. m.n. p. p. arbre.

Math.ÀRBURE Legenda lui Avram. Lãi di-alantã parte”. la încãlzire etc. 1577: „saturâ-se l é m n e l e cãmpilor…”. chedrii Lyvanului…” „Saturabuntur Libani…” ligna campi. grãšaºte. 1680: „sãtura-s-or l š a m n e l e câmpuluš…” Sinonimica: arbure este termenul cel mai general. (Þara nouã. în care se cuprind copaci. nom d'une très ancienne famille noble de Moldavie. 1Copaci. Arbureºti). Deminutiv: a r b u r e l sau a r b u r a º. Iud. m. LXXIII: „rãdicãndŠ sãcurile sale susŠ ca întru unŠ arbure…” Ibid. 1688: „c o p a c i de toamnã fãrã r o a d ã…” Ibid. cari nu se aud în grai. CIII: „Saturã-sâ arhurii înnalþi. XXXVI: „Vãzušu nedireptulŠ înãlþãndu-se ºi lãþindu-se ca un arbure vérde…” Ibid. sfãntŠ.12: „…arburi veºteziþi fãrã de rod…” „…a r b o r e s autumnales infructuosae…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. pravednicului Avram îš pârea cã dereptu elu se închirã l e m n u l…” Noul Testament din 1648.. l e m n este arburele întrebuinþat pentru felurite scopuri. forme mai mult teoretice. bunãoarã in ghicitoarea despre a n: „Arbure mare Frunzele-ºi le-are Albe di 'nã parte. ps. ps. d. p. 2ÀRBURE (plur. v. p. ps.1651. Fiu al unui 277 . Pe la jumãtatea secolului XV Arbureºtii erau deja boieri mari. Cruºova). La macedo-români se zice arbur ºi arbure. 190): „mérserã cãtrâ uîn arbure ºi închirã-se pãrâ la pâmântu ºi grãi: sfãntŠ. p o m este arburele care dã poame. ante 1600 (Cuv. pr. am auzit în gura poporului forma aspiratã: harbur. Iutza. colectiv: a r b u r e t. Pe la Predeal. la Dosofteiu.. excidetur et in ignem mittetur…” unde la ªerban-vodã: „ºi šatã ºi sãcurša zace la rãdãcina c o p a c i l o r…” Silvestru. I. III. sfãntŠ.10: „Cã šatâ sãcurša šaste pusâ la rãdicina arburilor. Omnis enim a r b o r quae non facit fructum bonum. 1887. la clãdiri. cedri unde la Coresi. Ep.. c o p a c i este arburele sãlbatec sau neroditor. de tot p o m u l ce nu face poame bune tae-sâ ºi în foc se aruncâ…” „Jam enim securis ad radicem a r b o r u m posita est. II. bãtr. iar feciorul – vatrã” (M.. lemne. n. pomi. 54) Într-o maximã macedo-românã: „bãrbatlu easte arburlu ºi ficiorlu ugiaclu a casilei = bãrbatul este s t ã l p al casei.

ÀRBURE pîrcãlab de. Mihu Arbure alunge ºi el hatman. copile. numai atãta putem cunoaºte cã norocul fie-unde are zavistie. hatman lui ªtefan cel Mare. pe care însã îl vicleneºte de asemenea. p. Dar azi omul cel mai tare de abia l-ar rãdica. I. unde pe pãrete se mai pot vedea portretul hatmanului. I. ele totuºi sînt departe de a fi complete. boierii „Gliga fišul lui Arbure ºi Ion Crasneº” au fugit din Moldova în Polonia cu douã cãlugãriþe (A. Luca Arbure devine unul din sfetnicii cei mai de încredere ai lui ªtefan cel Mare. ºi la aºternutul lui unde odihnia l-au omorît în cetatea Sucevei…” D. 6). 154-5: „(1523) în luna lui april în cetatea Hãrlãului au tãiat ªtefan-vodã pre Arbure hatmanul. nici voieºte a mai avea. 167: „…urãndu-l (pe ªtefan-vodã Lãcustã) toatã curtea ºi boierii. . 213). Iar lucru adevãrat nu se ºtie. unde mulþi vrãjmaºi i s-au aflat de cu multe cuvinte rele l-au îmbucat în urechile domnu-seu…” Mai jos: „Nu multã vreme într-acelaº an au tãiat ªtefan-vodã ºi pre feciorii lui Arbure. Nu toþi Arbureºtii au perit de urgia lui ªtefan cel Tînãr. al nevestei sale Iuliana. Letop. p. I. devenit erou legendar al poeziei istorice române.I. p. p. ales un om ca acela ce crescuse ªtefan-vodã pre palmele lui. ajuns la adînci bâtrîneþe. numai doarã se mai vorbea într-un mod legendar despre avuþiile de 278 altãdatã ale Arbureºtilor. 2. Sentinela: „Eu sînt Arbore. pre Toader ºi pre Nichita…” La satul Solca-de-Jos în Bucovina se aflã pînã astãzi o bisericuþã ziditã de bãtrinul Arbure la 1502. anume Gãneºtii ºi Arbureºtii.. apoi a patru bãiaþi ºi o fatâ. Costachi Negrnzzi. care la moarte îi încredinþeazã întreaga cîrmuire a þãrei pe timpul minoritãþii lui ªtefan cel Tînãr. p. Am slujit sub a lui steaguri patruzeci de ani de rînd. a fost cumplitã: Urechia. La 1628. La 1545. Cãci îi place cînd pre duºman c-o izbire îl turtea…” Costachi Stamati. pre care zic sã-l fie aflat în viclenie. Altã armã el nu are.R. dar biruitoare. 35)..10 sqq.Neamþ. s-au vorovit o seamã de boieri den curtea lui. ªi-n patruzeci de rãzboaie crunte. avãnd atãta credinþã. ºi în tinereþile lui ªtefan-vodã toatã þeara ocãrmuia. I. Letop. Arbur hatmanul ce-n mînã poart-un groaznic buzdugan. cari „au înblat din mãnã în mãnã” (Ibid. dar trãdeazã pe aceat domn la 1538 pentru a trece la protivnicul sãu ªtefan-vodã Lãcuatâ. Wickenhauser a adunat cele mai multe izvoare despre familia Arbure în Moldowa oder Beiträge zu einem Urkundenbuche (Czernowitz. 1877. Urechia. Vãzui Eroul Moldovei pe vrãjmaºii sãi bãtînd…” Moartea acestui viteaz. Acesta este vestitul h a t m a n Arbure. Sub Petru Rareº. Pre care ca pre o mince de copil îl arunca. Aprodul Purice: „Acolo se aflã iarãºi al oºtilor veteran. pãstrînd aceeaºi putere sub Bogdan cel Chior.

1643. o altã veche familie moldoveneascã. dar altãdatã închipuind o parte foarte importantã dintr-o armurã.I. arce ºi arcuri). 1577: „cã adecâ pãcâtoºii întinserâ arculŠ. – Prãsad. ARBUZÌCÃ. Harbuz. acest mare neam ni se înfãþiºeazã scãzut la treapta de boierinaºi. – v. pe care-l traduce: „Mihul. ARBÙZ. Din lat. gãtarâ sãgeþi în tulbâ…”. 1698 (A. t. a r c o = = franc. I.. 264). Dosofteiu. p. Harbuzicã. ressort. gãtirâ sãgéte în cucurã…”. nice arcŠ. pe care se î n t i n d e prin cele douã capete o c o a r d ã sau care se î n c o r d e a z ã pentru a s ã g e t a ori a t r a g e din el la þintã sau în ceva cu o s ã g e a t ã din cele ce se þin în t u l b ã sau c u c u r ã. la sfîrºit: „ªi eu Nicolai Arbure steg(ar) am scris zapisul ºi pentru credinþa m-am iscãlit.R. purta numele sinonimic de C o p a c i u. . nota) confundã pe hatmanul C o p a c i u cu hatmanul Arbure. 88). 121. Alãturi cu Arbure. dar ºi de principi. Bogdan (ibid. 207) ni se pare a fi greºitã în Cronica lui Macarie lectura urmãtorului pasagiu: „Mihoylð"vælikð oybo sanomð rodomð äæ Arbanasð”. Vîlcea. nice sabie.n. Nisipi. ARBUZÈSC (PÃR-). 3Alba. 7–8).ARC Treptat. 1Arbure. ps. c. satul Solca-de-Jos în Bucovina se cheamã încã A r b u r e (Marian. – v. I. la Silvestru. a r c etc. nice suliþâ. Tot la d. c. iar lãtineºte: „quoniam ecce peccatores intenderunt a r c u m. din care de asemenea a fost un hatman vestit în secolul XVI. III. f. I. paraverunt sagittas in pharetra…” Arcul.R. fãcînd din amîndoi un singur personagiu. – v. A r b ã n a º de neam. boier mare. Ionãºeºti. v. Mãrgineni etc. de géogr. Era hatmanul Mihu Arbure. c. 157. Biserica din Pãrhãuþi. 56 a: „nu le dâ platoºe. 1651: „cã šaca nedirepþii întinserâ arcul. p. – 2Copaci. mînuitã nu numai de a r c a º i.I. Într-un zapis de vînzare tot de acolo. Varlam. Este ciudat cã d. – v.). p. Prahova. (Cihac). cintre. gãtirâ sãgšata sa în coardâ…”. I. într-un act bucovinean subscrie pentre mai mulþi rãzaºi: Radu Arbure. de demult pãrãsitã de toate popoarele cît de puþin înaintate în culturã. s. unde la Coresi.. a r c u s = ital. 1680. Bogdan (Vechile cronice. iar nicidecum A r b ã n a º. p. În grai se aude uneori aspirat: harc (Tecuci. X: „cã šatâ pãcãtoºiš încordarâ arc.– 2Arbure.: nom d'un village en Bucovine. 3ÀRBURE. arc. Az Sandul Arbure steg(ar) iscal…” Ca o amintire despre Arbureºti. este una din armele cele mai primitive. Pe la 1650 (A. nice altâ nemicâ de armele vonicilorŠ pementeºti…” 279 1ARC (plur. p. Harbuzesc.

De crengele cornorate. nu putea fi mai bine. ªi vin pri-ntunšarec cu arce pre-a-mânâ Intru sã sâgšate pre cei fãrã vinâ…” Urechia. Letop I. II. II.. lancša strãlucšaºte…” sau ibid. 14 b: „Cã šatâ pãgâniš încordarâ arce.1673. apoi. ºi au tras Petru-vodã înapoi în popã cu arcul ºi l-au lovit cu sãgeata în oblãncul selei…. s-au julit puþinel cu lancea la mînã…” Arcul lui ªtefan cel Mare se pãstra în mãnãstirea Neamþului pînã pe la finea secolului XVII. Ca s-o faci arc de rãzboi…” (Alex. 201: „Petru-vodã Rareº fugãnd pin tãrg pin Peatrã ºi. p. 62. dupã ce au ucis un gligan sãlbatic cu sabiia. f. p. De-o creangã sã te despoi Sã-mi fac prãjinã de boi? — Frãþioare românaº! Creangã lungã da-þi-o-aº. p..” Cantemir. cînd l-au rãpit leºii ºi eãzacii (Letop. ce nu te-ndoi. arcanul. despre Antioh-vodã Cantemir: „la primblãri ºi la vãnaturi cu ºoimi ºi cu ogari pururea îmbla de se desfãta. despre Bogdan-vodã Lãpuºneanul: „la cãlãrie sprinten. Are sâgeþ a-mânâ scoase din tulbiþâ. Muza I. Chron. p. a sãgetare den arc tare. tocmindu-º si•ata în arc sã sigéte. sã grijesc de lance. cerchezii pînã astãzi se slujesc de arc. Arcul întins în coardâ. Letop. 19 ) În Caucaz. 9 b: „ªi de nu v-eþ întoarce cãtrã pocãinþâ. ºi cu mãncâri ºi bãuturi. II. Letop. pop. cu suliþa la halcà nu prea lesne avea potrivnic. 190. l-au fost agiungãnd un popã. Costachi Stamati. ªi apoi sare în apã. lãsîndu-ºi priponit calul…” Arcul se fãcea mai ales din lemn de c o r n.2.ARC Dosofteiu. Pun sâgeþ în tulbâ. sineþa. II. Poez. 44) În cîntece poporane arcul nu e rar: 280 „Arcul iute-aº încorda. O doinã voiniceascã: „Cornule. p. . Costin. gonindu-l petrenii. burca. a sale arme frumoasã: Tulba cu sãgeþi ºi arcul. f. 231: „fiind la vînãtoare. ºi al arc încã trãgea bine…” Neculce. numai ce era mai de treabã domniei îi lipsia: cã nu cerca bãtrãnii la sfat…” Nic. 181: „Atunci cerchezul aninã de rãdãcina viþoasã.

86. ªi sãgeþile la soare Vijelesc vîjîitoare…” Ca onomatopee a sãgetãrii: trac! Basmul Lupul cel nãzdrãvan (Ispirescu. Armã. Tot voinici de cãlãrime. 55. 3): „Ca sã ajungi la dorinþa ta. Alexandri. Moxa. ªi ageri cu mãiestrie La arc ºi vînãtorie…” (G. ª-o sicreatã De sãgeatã…” (Burada. – Zbîrnãi. p. p..T. pop.. astãzi se întrebuinþeazã mai mult forma arcuri. Sentinela românã: „Zbor topoarele-aruncate. arcul.ARC Aripa þ-aº sãgeta ªi în braþe mi-ai cãdea…” (Pompiliu. identicã cu vechiul italian a r c o r a. Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispirescu. p. Sibii. Poez. Z b î r n î i arcele-ncordate. c o a r d a seotea un r ã s u n. Legende. Balada Trei lebede: „Ei în tîrg au poposit ªi-n cruciþele d-argint 281 . ºi iarãºi nemic…” v. – Cucurã. tolba cu sãgeþile ºi hainele ce le purta el cînd era flãcãu…” Cînd arcul se întindea ºi sãgeta. 395: „sunetele armelorŠ ºi rãsunulŠ coardelorŠ de arcŠ mai šubiša decâtŠ glasŠ de alãute…” Acest r ã s u n se cheamã mai propriu z b î r n ã i r e. – Sãgeatã. 90) Uraþie de nuntã: „Strînse el ostaºi mulþime. Cãlãt. corespunde italianului a r c h i. – Coardã. 19) În colinde din Dobrogea au devenit stereotipe versurile: „Luã arcul încordat Cum e bun de sãgetat. o aºezã la arc ºi. – 2Corn. – Trac! – Tulbã… La plural. 170) Aducerea aminte despre arc se pãstreazã ºi-n poveºtile poporului.D. p. 74): „Scoase o sãgeatã din tolbã. 1620. suliþa.. trebuie sã ceri de la tatã-tãu paloºul. trac! trase o sãgeatã. arce. pe cînd cealaltã formã. trac! mai trase una. ºi nu se fãcu nici o miºcare. aproape despãrutã din grai.

puºi sub niºte arcuri de sprincene supþiri ºi perdute în tîmplele ei albãstrii…” Ibid. 282 . umple vultorile ºi sar peste stîncile lustruite. Opincaru. acesta prindea cu ocaua micã pe vreun brutar. 1620. 222: „…cu ochii albaºtri migdalaþi. Sabiša acšaša într-înº sã va-nfige. buni ºi limpezi. Nuvele. p. sã junghe derepþii cu inema. totuºi în popor se aude cu acest sens ºi simplul arc. 56 b: „Scos-aŠ pãcãtoºiš sabie din teacâ. cu plavezele ºi cu arcele…” Dosofteiu. ps.. Trubadurul. îi trîntea cîte o sutã de nuiele la tãlpi sau îl þintuia de ureche în mijlocul pieþei. 76: „Avea dureri nesuferite în arcurile coastelor ºi arsuri pe ºira spinãrii…” Aºa se zice arcuri la sprincene. XXXVI: „întinserâ arcele sã sãgéte miºelulŠ ºi méserulŠ. Poez. p. ºipotele þîºnesc ºi-ºi azvîrlã sulul apelor reci. arcul li s-o frînge…” Locuþiunea proverbialã: „are multe coarde la arc” însemneazã „homme de ressource”.. f. rostogolesc bolovanii. 1577. 69: „cãruþe pã harcuri ºi dã þarã…” Aºa sînt arcurile coastelor la om. Aºa sînt arcurile la trãsurele cele de lux. Ion Ghica. 184: „Apele sã bat. c. Arcele li-s gata rãzbošul sã facâ. 1673. pe vreun cîrcimar. p. Arcurile ºi-a-ncordat…” (G. sãraciš sã •unghe. Vodã era sigur cã isnaful avea sã alerge de la unul la altul ca sã facã curamà. AŠ gînd sã nu lase dirept nice unghe. armele lorŠ întrâ în inema lorŠ ºi arcele lorŠ frãnserâ-se…” Moxa. p. Banat. pop. 421) În graiul vechi ne întimpinã mai adesea forma arce. avea ºi alte coarde la arc. pe vreun mãcelar. 375: „se lãuda (Hozroe) cã va îngrãdi cetatea cu suliþele. care se smoleºte cu rãºina” (S. Jipescu. Scrisoarea III: „Cînd i se pãrea (lui Caragea) cã punga nu i se umplea destul de repede. Sã tae miºeiš.T.ARC Lebejoarele-au zãrit. A. ca niºte arcuri de sticlã strãvezie…” Deºi vãrguþa cea încovoiatã cu care se trage pe coardele vioarei se numeºte mai propriu a r c u º. Sãgeþile ºi-a-nþãglat.. „Pre lautã se trage cu arcul. Arcuº.” Orice formã î n c o v ã i a t ã se poate numi arc.D. Coresi. p.. umezi. v. Maidan). Vlãhuþã. De la Vrancea. Scotea pe aga în tirg cu cîntarul ºi cu falanga. Liuba. Coarda sã va rumpe.

Rom. Iutza. bãtr. I. protecteur. Arca e scurtat din A r c a d i e. v. precum ºi al satului A r c a n în Buzãu. Doc. „Proca” din „Procopie”. Letop. Nume de botez altãdatã foarte întrebuinþat la olteni. 1693 (Cond. ºi cu acelaºi înþeles arcuri se zice ºi la b o a l t a cerului: „Între celelalte înjurãturi. Ciocîlteu. nr. p.ARCÀ La zidari.. Act oltenesc din 1591 (Cuv.283 . cu cari vîneazã pãsãrele (M. iar nu din a r c. soutien.. ca „Costa” din „Constantin”. – v. „De la Arca forma intensivã este A r c a n. Ca jucãrie.. Stat. 19). pag. adicã: secretul lor îl ºtiu numai aceia în cari ei au încredere.176): „Seris-am noi Nicola ºi Arca acestŠ al nostru zapis svintie mãnãstiri Tismenei…” Mateiu Basarab. Arh. se întrebuinþa numai în relaþiunile românilor cu Poarta Otomanã. c. – Arcaº. – Arcuiesc. Stat. 3. Arcar. I. d. pr. Dan Cšurea ot tam. p. Dolj. ce avea la Împãrãþie. ca din „Iorgu” – „Iorgovan”. o locuþiune pe care Seulescu (Albina româ. s. 2ARCÀ 1ÀRCA. Satul oltenesc A r c a n i i ne întimpinã deja într-un crisov din 1429 (Venelin. în Arh. de sila ce-i fãcea Vasilie-vodã…” În acest sens se zicea altãdatã: „taina le poartã arcalele”. mai cu seamã. ms. – Arcos. ca ºi derivatul a r c a l i u. Stat. ºi de la Pãtru feorul Arcãš.. Rom. ºi mai jos: „ºi šar㺠au cumpãrat popa IonŠ ºi cãlugãrul Vasilie de la feoriš luš Mihãilã din Drãgoeºti de la Arca ºi de la LazãrŠ ºi de la Vãlcul…” Constantin Brîncoveanu. arcale). în Arh. I. de unde apoi numele muntelui A r c a n ºi al satului A r c a n i în Gorj.. – Arculeþ… 2ARC. poporul de la noi înjurã ºi de arcurile c e r u l u i” (P.. „Sima” din „Simeon” etc. 1646. b o l þ i l e sînt arcuri. Galiciuica).. vine numele satului A r c e º t i în Romanaþi (Frunzescu). Cruºova). pers. appui” (ªaineanu). m. Doc. cari n-au a face cu a r c a n „lacet”. II. din „Dumitru” – „Dumitran” etc. 55). 278: „(Matei-vodã) dedesã ºtire ºi la arcalele sale. Miron Costin. 10): „…au cumpãrat aceºti maš sus numiþi oameni din valša Peºtiºanilor de la feoriš Opreš de la Laþco ºi de la Pãtru. nr. arcul a rãmas un fel de armã la copii. Bãieþii macedo-români. Oprišan al Mogãi ot tam. sînt meºteri a face ºi a întrebuinþa arce. v. (v.f. n. din „Rãduc” – „Rãducan”. i Drãgan cu fišu-sãu Arca ot tam…” Altul din 1624 (ms. (plur. Cuvînt care. 3-an). p. p. Arcuº. dirept aspri gata 2200…”. înºirînd pe mai mulþi mehedinþeni: „…Putnic ot Zãgaša i Rãduþul sãn Bãla ot Comãneºti i Arca ot Gãrboveþ…” Din Arca. Turcul a r k a „dos. 1Oltean. în sfitocul mãnãstirii Tismana (ms. 58): „Pitea ot Scoarþa. Vintilã ot tam. Arcadius.

p. 1844. p. p. cari n-au dat nemic graiului nostru ciobãnesc. 40) cãuta cu orice preþ s-o înrudeascã cu latinul a r c a n u m „secret”. 207. 181: „Atunci cerchezul aninã de rãdãcina viþoasã. v.n. v. appui”. „Tîrla la ciobani în timp de iarnã este la un l o c î n d o s i t cum e un arcaci. p. Alcam. nu despreþuia 284 arcanul. III. ºi nãvãlind ºi tãtarii i-au scos cu arcanele de gît mai pre toþi…” Costachi Stamati. Enachi Cogãlniceanu. 2Arca. ARCALÌU.n. arcanul se întrebuinþa ºi ca armã de rãzboi. ARCÀM. III. Cuvînt despãrut din grai ºi care abia dacã a circulat vreodatã în popor. puissant. Suppl. p. lãsîndu-ºi priponit calul…” La români. adecã v a l e…” (T. Opritoare. În vocabularul cumanic din secolul XIV. Covurlui. earã alþii lãsãnd caii au vrut sã fugã pe gios. ARCÀCI. v. Codex. pied d'une montagne” (Barbier de Meynard. a sale arme frumoasã: Tulba cu sãgeþi ºi arcul. a r k a însemneazã „umãr” (Kuun.18). De aimintrea.. Dsct. 118: „rîpa fiind mare ºi adîncã. ºi Etymol. nr. Aslam. p. au cãzut unul peste altul dãnd cu cai cu tot. c. vallée. – Arcaliu. lacs. terrain abrité. bien soutenu. 249: „…scriind ºi el aceastã pricinã la un i c i r l i u mare ce era arcaliu…”. Cuvînt tãtãresc: a r k a n. I. De crengele cornorate. „Funie lungã cu o c h i la unul din cãpãtîie ºi cu care herghelegiul prinde calul din herghelie. Este turcul a r k a  „versant ou. arcane). s. Arcaci. cuvîntul n-a venit românilor de la osmanlii. Altãdatã. nevoia lor era ºi mai mare.. din a r k a „ dos. – v. lacet pour prendre les chevaux. arcanul. 37). burca. de asemenea. Dobrea. adj. Cursã” (Costinescu). ºi nici aºa n-au scãpat. Muza I. s. sineþa.ARCÀ neascã. Letop. mai cu seamã vînãtorul. Cuvîntul se aude pe la ciobanii din Moldova. p.. aceastã vorbã e proprie tuturor graiurilor turco-tãtare (Vambéry. Wtrb. 1ARCÀN (plur. ºi numai ce le-au cãutat a întra în rîpã. Turcul a r k a l y „qui a le dos large” (ªaineanu). probabilmente de la cumani. Negreºit însã.. la tãtari mai cu deosebire. Amiras.111). ci de la vreun popor turanic din veacul de mijloc. . trecut de asemenea la ruºi ºi la poloni (Cihac). Sprachstud. ªi apoi sare în apã. bien vu. Letop. adecã: la un „om de la curte” care era „puternic”. Rogojeni). ostaºul..

De litfeni un buzdugan ªi de unguri un arcan…” Balada Badiul: „Mîna-n pozunar bãga. 299) Balada Fata cadiului: „Mînz de fugã sprintenel. Poez. spune. arcanul slujeºte mai cu deosebire hoþilor de cai. 540) Astãzi. „Spune. ªi la brîie cu arcane. Scul de mãtase scotea. De turci pala mea cea latã. Ieºea-n varã pãtrãrel. Mînz ce fuge ca ºolcanul De nu-l prinde nici arcanul…” Balada Juganii: „Dun arcan mi-ºi împletea.D.D. barbã surã..T. cu buzdugane. Sfoara-n nouã cã-ndoia.. afarã de herghelegii. Ca arcanul o-nnoda…” (G. ªi de ce mi-l tot fãcea? Jumãtate din tãrsînã 285 . pop.ARCÀN Balada ªtefãniþã-vodã: „Mîni în zori sã vã aflaþi Toþi cãlãri ºi înarmaþi Cu sãgeþi. Viþa-n ºease împletea.T. Cãiºorii cum se furã? Cum se iau din bãtãturã Pe negurã ºi pe brumã? — Cu o c h i u l arcanului Prinzi muma juganului…” (G.. Ca sã mergem despre soare Sã facem o vînãtoare…” Balada ªtefan-vodã ºi ºoimul: „Cã-s român cu patru mîni ªi am leacuri de pãgîni: De tãtari am o sãgeatã.

Jumãtate din negare ªi din vîrfuri de fuioare. c. de unde însã au strãbãtut la munteni ºi la ardeleni. întrebuinþatã în Ardeal. – v. cãci forma arcaneaua. Poez.. Sã þie jugani mai tare…” ºi mai jos: „ªi arcanul colãcea. pop. Cuibul lor pare a fi în Moldova.D. popul. – v. Jipescu. Tîrnauca). arcanauã este o simplã amplificare din a r c a n (v. Iaºi. dar fãrã a bãnãnãi cu ele. Agãnãu). ºu-ºu-ºu. Cam cu stînga l-azvîrlea…” (G. – v. Cal.: noms des deux danses villageoises d’un caractère martial. Sã þie la udãturã. cu un v ã t a v în . Cam cu dreapta mi-l þinea. Se face o horã. Arcanaua. – lTãtar. Nãsãud. þinîndu-se de mîni.f. p. Ca nume.. arcanu. c. 4ARCÀN. 2ARCÀN. Miºcarea e de la stînga spre dreapta. Pop (Transilv. înºirînd jocurile þãrãneºti din Prahova: „cãluºari. t. cari s-au dezvoltat dintr-un singur prototip. c. Obicinuit cercul se aflã deschis. s. readucînd corpul în poziþia de la început. joiana. El se executã de cãtrã mai mulþi bãrbaþi ºi femei ºi se aseamãnã în sãltãri întrucîtva cu h o r a d e b r î u…” „Între jocurile poporului de pe aici este ºi arcanaua” (N. brãileanca…” Urmãtoarea descriere amãrunþitã a arcanului ºi a arcanalei o datorim d-lui Alex. Dorohoi. Sîn-Georz): „În Bucovina. care la rîndul sãu e augmentativ din arcan.m. arcanul se joacã de feciori ºi fete. 63: „Arcanaoa.. Miroslava). Isprãvind pasul al treilea. joacã acest joc. Burada. arcanaoa p e b ã t a i e…” (Iconom G. þigãneasca.ARCÀN ªi din funie bãtrînã. se opresc pe piciorul drept un tact ºi fac un pas cu piciorul stîng spre piciorul drept. 3ARCÀN. 1877. Ionescu. Arcanul ºi arcanaua sînt douã h o r e foarte înrudite. artic. artic. 52. serbeasca de brîu. – Colãcesc. 2Arca. mai ales acei din Vrancea. 683-9) v. Þuþuienii. Almanah muzical. „Sã jucãm moldovineasca de mînã. p.T. Alcam. ºi ARCÀNUL. Aceastã miºcare se face 286 continuu dupã tactul muzicei. de choréogr. ARCANÀUA. La tactul muzicei încep cu piciorul drept trei paºi înainte. e femininul din a r c a n ã u. T. s. aducînd corpul în direcþia miºcãrii.. Opincaru. Sandrovici.

Tanz der Männer allein. I. 49.n a i n t e. îl loveºte cu bãþul. Dupã un interval oarecare. Jucãtorul cel din urma ºirului trebui sã se fereascã de vãtav. De mîni nu se lasã chiar dacã i-ar împedeca ceva în cursul jocului. aduce lîngã el piciorul stîng. Rumunen. cãci acela. la isprãvitul unui tact. se joacã pe valea ªomeºului-Mare în comuna Sîn-Georz numai de feciori. care þine în mînã un bãþ. În miºcãri are multã asemãnare cu arcanul din Bucovina.n a p o i! u n a b u n ã. face un pas cu piciorul stîng pe dinaintea piciorului drept ºi întoarce piciorul drept pe dinaintea celui stîng.n a i n t e! u n u . la arcaneaua nu se fac…” În descrierea de mai sus. v.n a p o i! etc. Noi reproducem de acolo pe cea culeasã de Mikuli în Bucovina. 1 ºi 9) a publicat douã arii pentru arcanul. – Un alt danþ. ºi la ultimul tact bat cu toþii deodatã cu piciorul drept în pãmînt. însã fãrã ca piciorul stîng sã-l miºte în direcþia celui drept ºi sã vinã cu faþa cãtrã centru. Oprindu-se pe piciorul drept. despre cari a se vedea cercetarea lui Kalu×niacki la Miklosich. vãtavul rãdicã bãþul strigînd: u n u . trãsura cea caracteristicã este b ã þ u l v ã t a v u l u i. ci fuge. º i l a d r u m! Atunci se opreºte ºirul. nu-ºi mai þine paºii regulat. ferindu-se. de unde apoi vine însuºi numele jocului. d o i . Art hucul. cu deosebire mai ales cã nu merg în cerc regulat. Jocul arcan existã ºi la aºa-numiþii huþuli.n a i n t e. românii cei rutenizaþi din Galiþia. p. ci dupã cum vrea sã-i ducã v ã t a v u l. transcrisã destul de bine: 287 . numit arcaneaua. bãtînd cu el tactul la unele figure ce le intercaleazã. ajungîndu-l.l Arcan. Miºcãri de paºi regulaþi înainte ºi-napoi. Wanderungen d. 5): zice: „A r k a n. ²elechowski (Ruthenischdeutsches Wtb. La început. ca la arcanul din Bucovina. cu care vãtavul se silea a prinde pe un jucãtor. de multe ori se întîmplã cã. pînã cînd vãtavul porunceºte: d o i . în loc de bãþ catã sã fi fost un a r c a n.” D. de care trebui a se feri. Mersul este tot trei paºi înainte.ARCANÀUA frunte. nr. t r i . ºi dupã trei paºi balanseazã un tact pe piciorul drept ºi unul pe cel stîng. ci unul dupã altul urmeazã tactul muzicei. Vulpian (Hore. ºi numai dupã încetarea ameninþãrii re-ncepe.n a p o i! t r i . Apoi urmeazã ca la început.

lArc. ARCÀNUL A ARCÀR (pl. 49. . cã ºi arcarii sfãrºise a r c e l e…” v. fabricant d’arcs.lArc – -ar. Arcanaua. vorbind despre domnia lui Dimitrie Cantemir: „Atunce toþi se fãcuse oºteni.ARCANÀUA ARCANEAUA v.m. Nicolae Muste. argaþii lãsa pre stãpãni. – -aº. trîmbiþaº etc. archer. 1688. Cel ce face a r c e. ARCÀª (pl. 15: „…ºi arcaºulŠ nu va îngãdui. puºcaº. s. Biblia ªerban-vodã. cã nu avea de unde-ºi mai cumpãra. arcaºi).. care este cel ce face a r c e. III. slugile lãsa pre boieri. Ale cãrora sãgeatã Pãtrundea fãrã de greºi Duºmanii cei mai aleºi?…” 288 v. Cuvînt format ca: suliþaº. ªi sãrea ca niºte ciute Peste ºanþuri ºi pãlãnci? ªi a arcaºilor ceatã. Letop. ºi altã prostime mulþi au mers de au luat bani ºi s-au scris la steaguri.m. – -ar. în deosebire de a r c a r. Dorul de patrie: „Unde-s mocanii de munte Ce purta prãºtii ºi lãnci. p. mai mulþi fãrã de arme. în deosebire de arcaº. s. Amos II. ºi cel šute cu pioarele lui nu va scãpa…” „…et s a g i t t a r i u s non sustinebit. Cel ce poartã a r c. et velox pedibus suis salvari non poterit…” Costachi Stamati. arcari).. care este cel ce poartã arc. – -aº.

m. „Ion pãdurariul mi-a istorisit cã Mama-Pãdurii ºi-au ascuþit dinþii cu arceriu. eroul unei alte legende. lARCÈR (plur. ci numai pe nepotul sãu Anadan. E cu totul neadevãrat.ARCHÌR ARCÀÞ. iar cînd ascuþitoarea e metalicã.: un personnage légendaire. peatra pe care bãrbierul ascute bricele”. Arcèr n-are întru nemic a face cu latinul à c i e s (Cihac). Anadan însã. cu arcer se ascut bricele. „La a c a þ se zice arcaþ” (R. Sinonim cu t. Simu. v. fãcîndu-se a r c e r i u pentru ascuþit bricele…”(Iconom G. al Buzãului). Transilv. topogr. Ca nume de localitate: „A r c e r u. Din arþariu se fac gialãie sau rendele. Oarecine. c u t e ºi g r e s i e nu sînt tot un fel de peatrã: cu g r e s i e se ascut coasele þãranilor. s. c.. coade de topor ºi de sapã etc. ARCHÌRIE. Amnar [vol.: Acacia blanc. s. I. Galaþi. În Cuvente den bãtrãni (II. t. Acioaie. lArcer. Iorgulescu. înarmîndu-se cu patru semne de exclamaþiune. Archir nu avea copii.. de géogr. 2ARCÈR. iar pe Anadan îl învaþã de astã datã nu prin carte. m-a învinovãþit pe mine cã: „D. t. Archir se aratã. popul. pierre à rasoir. ci vine din a c e r „érable” prin adjectivul a c è r n u m „d’érable”. dupã spusa þãranilor.n. ARCHÌR s. Orlat). arcere). care totuºi izbuteºte a se ascunde. v.1Acaþ. adecã cute petrificatã din a r þ a r i u. – Cute. Tocmai atunci Faraon din Egipt cere de la Sanagrip neºte lucruri atît de grele. de litt. Cît pentru derivatul român din latinul a c i e s. Costinescu: „Arcer. Theodorescu. Arþar. de partea stîngã a rîului Slãnic…” (B. fiind o simplã propaginaþiune a tematicului r. de botan. affiloir. p. XXXVII). Hasdeu a identificat pe Archirie cu A r g h i r(!!!) din Arghir ºi Elena de Barac(!) ºi a tras de aci concluziuni despre basmul unguresc respectiv”. face pe împãrat sã osîndeascã la moarte pe Archir. pe care-l învãþã multã carte ºi-l puse în locul sãu la curtea împãrãteascã.. v. o frumoasã creastã de peatrã în comuna Mãnzãleºti. Mavromolu). cu c u t e se ascut cuþitele. pers. Arcer. pr.. acest lemn se petrificã.m. 755]. ms. încît numai înþelepciunea cea mai minunatã ar fi putut sã le dezlege. Formã întrebuinþatã pe-n Ardeal în loc de a c a þ. „lucru din arþar”. fiind foarte tare ºi alb. p. n. astfel cã nici mãcar primul r nu este epentetic. v. A nu se confunda Archir cu A r g h i r. ci prin bãtaie. – v. – Gresie. Robinia pseudo-acacia. Dicþ. c u t e ºi cu g r e s i e.. adecã tãiuºurile cele mai fine. lãcomind la avuþia unchiului sãu. se zice a m n a r. Mare sfetnic la împãratul Sanagrip din þara Dorului. vorbind despre un manuscript cunoscut abia 289 . accentul rãmîne intact. cînd era sã se lupte ea cu Fãt-Frumos. biruieºte pe Faraon ºi se face iarãºi mare sfetnic pe lîngã Sanagrip.

întru cît se ºtie pînã acuma. Brîndzã). p. t. ieroglif. Alexandria [vol. ARCHÌT (pl. – v. Sinonim cu a r c u i t. într-un act moldovenesc din 1689 (Cond. de botan. ARCÒS. arqué.. ºi într-un cuibu 7 oao. (ms. Asaki. – lArghir. I. I. îºi trage obîrºia. D. t.. ºi pre o ramurã 4 cuiburi. Ist. o cãrtecicã poporanã destul de rãspînditã la români ºi la unii slavi. t. Aglicã [vol. Se zice ºi a r c h i º (Dr.m. – v. din ciclul arab al celor 1001 de nopþi. se aflã într-un manuscript al Arhivelor Statului din Bucureºti. p. unul negru. unde o regãsim sub titlul de: Sinkarib ºi cei doi viziri ai lui sau Istoria înþeleptului Heykar. ARCIÒR. 126). fãcutã la 1704 de „Bucur grãmãticul din Sãmbãtade-Sus” la un loc cu A l e x a n d r i a ºí care se începe aºa: „Povéstia lui Archirie filosoful. 20). – lGrec. s. I. 104 sqq. Archit. de botan. în Arh. º n e a p ºi mai ales cu b r ã d i º o r. p. 600] – 1An(p. unde se vor descrie întrebuinþãrile poporane ale acestui copãcel. pe Cinghir de Berhoeºti ºi Archirie sãn Gligorie din Guzari ºi Andronache frate-sãu…” v. 45): „…obiciuiþi sint muritorii cu înãlþimea statul. -OASÃ. 299) cimilitura despre a n: „…ce iaste un copac cu 12 ramuri. v.. Gaster cunoaºte aceastã cãrticicã numai întrun manuscript din 1784 ºi dupã ediþiunea lui Anton Pann.): „au strãnsu oameni buni megišaºi. courbé en arc. 372]. altul albu…?” Ca nume de botez. Cum sã ne explicãm însã forma a r c h i º. care prin guturalã nu se desparte de prototipul grec. adj. Împrumutul pare a fi foarte vechi. archiþi). La Hesychius este forma cretanã ¥ r g e t o j. în Arh. genièvre. Luat-o-au ruºii de la români? Problemã.. Dr.: Juniperus communis. Stat. Dar redacþiunea româneascã cea mai veche. eu pusei întrebarea: „Nu va fi fost cumva o primã încercare de a traduce româneºte cartea cea poporanã ungureascã?” În acest „nu cumva”. Arþar. cînd învãþã pre nepotu-sãu Anadan carte. ARCH̪.ARCHÌR dupã titlu: Istoria lui Archirie. cu frîmséþe trupului ºi cu ghizdãviia féþii ca cu un lucru prea mare 290 . génévrier. la români. c e t i n ã. popul. Pervobytnye Slavšane. p. Sinonim cu i e n u p ã r. d. I. poate prin mijlocul unei redacþiuni bizantine. pe cînd a r c u i t se zice despre ceva încovoiat de mînã sau într-adins. – Brãdiºor. Dr. t. nici „concluziuni” nu sînt.. p. De aimintrea.) este acela care a studiat mai de aproape pe Archir ºi din studiul cãruia rezultã cã Înþeleptul Archir ºi nepotul sãu Anadam. Archit este învederat grecul ¥ r k e u q o j „genièvre” (Cihac). Gaster (Lit. negreºit nici „identificare” nu este. dar prin º se apropie de rusul dialectic a r t î º „juniperus sabina” (Budilovi. 242 b. Stat. f. ms. mai ales la ruºi. Adecã eu Archirie filosoful învãþai pre nepotul mieu Anadan carte întru zilele lui Sanagrip înpãrat din þara Dorului…” Iatã tot de acolo (p.m. dar cu deosebirea cã arcos însemneazã o încovoiare fireascã. Cantemir. s.

care n-are nevoie de un prototip latin „arcuceus” (Cihac). ca ºi „cercuiesc” din „cerc”. ºi socoteala preste mãsurã a-º rîdica…” v. Basmul Copiii vãduvului (Ispirescu. v. ºi cobzarul zicea din gurã pe Alimoº. cercuit. ARCUITÙRÃ. -Ã. 342): „o sãgeþicã de cari punea el în arculeþul lui…” v. Deminutiv din a r c.f. cu care se cîntã pe vioarã sau pe un alt instrument cu coarde. le part. a r c u º o r ºi a r c u º e l. archet. Se zice deopotrivã bine: „a t r a g e d i n arcuº” sau „a t r a g e c u arcuºul”. – Arcuº. ARCULÈÞ (plur. lArc. Arcuiesc. „lemnuº” etc.ARCÙª de la fire dãruit a sã lãuda. – -os. fie Dinicã. v.n. italianul „archetto” etc. courber en arc. lArc. 66: „niºte lungi ºiruri de clãdiri cu tinde arcuite stau rezimate de acei nalþi pãreþi…” v. p. p. – -uiesc. „Arcuit. A. întocmai ca francezul „archet”. Alexandri. „cambrure. arcuire). Doamna Chiajna. formaþiune curat româneascã. passé d ’ a r c u i e s c: courbé en arc. Scrisoarea IX: „Trãgea Dinicã cu arcuºul de te ardea la inimã. a î n c o v o i a. arc d’enfant. ARCUÌRE... ARCUIÈSC (arcuit. courbement”(Cihac). ce ºi sfaturile preste cuviinþã a-º da. – -urã. Un alt deminutiv este a r c u º. ARCÙª (plur. ci este o formaþiune româneascã din a r c prin sufixul denominativ -u i e s c.f. – -uleþ. „courbure” (Cihac). unite prin peri de cal. Nu vine din latinul a r c u s (Cihac). lãsat de mijloc” (Costinescu). Arcuº este o vargã mlãdioasã cu capete încovoiate. – Arcos. între alþii nu numai arcoasã sprîncéneleº a-º rîdica.. Istoria unui galben: „El era Nedelcu. Odobescu. v. s. arculeþe).n. s. noi ascultam cu auzul ºi cu sufletul…” Fie Nedelcu. încovoiat. Deminutiv din a r c prin sufixul u º ca în „cãluº”. s. lArc. s. arquer. care însã a cãpãtat un înþeles cu totul deosebit. Aceastã grindã începe a se arcui. petit arc. Legende.. „A arcui. 291 . începe a se lãsa. Cihac mai pune deminutivii: a r c u þ. arcuºuri).. a-ºi da mijlocul” (Costinescu). Arcuiesc. vb. lãutariu vestit ce îþi rupea inima cînd trãgea din arcuº un cîntic de jale…” Ion Ghica. adj. deminutiv din „arc”. ARCUÌT. un l ã u t a r nu se desparte de arcuºul sãu. Arcuit.. ºi încã mai mult.. arcuºe s. arqué.

D. span. hâler. fig. îl duce a doua oarã ºi zice: noroc bun sã dea D-zeu! mireasa însã iar îl depãrteazã cu mîna. ºi vechi franc. iar în graiul poporan se aude uneori ºi aspirat: h a r c. Sultãnica. de unde ºi ital. frapper. Pann.: arde d e. – Arculeþ. Idealul ºi pozitivul: „Cînd tremurã în spasmuri arcuºul pe vioarã.. merge în casã la mireasã ºi pune sobonul – care este o pînzã roºie – în harcul lãutarului. sã-ºi rupã arcuºul cu pãr negru ºi mai multe nu…” Acelaºi. Arculeþ. consumer par le feu. Trubadurul.ARCÙª Colinda Vasilcãi: „Ciobotari cu-ntinsorile. v. vb. se zice ºi a r c. Latinul a r d e o. Cînd ceva se a p r i n d e. – Vioarã. Cînd flaotul sloboade suspinuri ce-nfioarã…” O admirabilã descriere a unui lãutar cîntînd din gurã cu acompaniamentul vioarei. a r d e r etc. a r d e r e. Într-o nuntã þãrãneascã din Vîlcea: „…se scoalã nunul cu ginerele. dupã cum fac la oraº. p. c. Ci îi cer ca sã le cînte d-alde viteazul Mihai: T r ã g î n d d i n arcuº o d a t ã. Stãnescu. 49: „…mîinile sale potrivirã cãluºul.. Alãutã [vol. la De la Vrancea. acesta-l duce cãtrã mireasã zicînd: ceasu ãl bun sã dea D-zeu! dar mireasa îl apãrã cu mîna. Recea). ARZ (ars. pop. impers. 490]. 135) Cesar Boliac. – Cãluº. la A. reto-rom. deschise o cutioarã micã.: rosser. trîntind capul ºi p-un umãr ºi pe celalt. Lãutari cu arcuºele. arde a = il importe.T. enflammer. brouir. a r d e r. – Sacîz. a r d r e. Ard funcþioneazã deopotrivã ca verb activ: „flacãra îl arde” ºi ca verb neutru: „el arde în 292 flacãrã”. I. provenþ. Luã arcuºul din cui. – Scãunuº. brûler. – Lãutar. ºi portug. ardere). s ã z i c ã z e c e d i n g r a i…” De asemenea. être la proie des flammes. Þigani cu baroasele…” (G. îl duce lãutarul a treia oarã zicînd: Sînta Troiþã cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! ºi-l pune în capul miresei ca un fel de glugã…”(I. – -uº… ARCUªÈL ARCUªÒR ARCÙÞ A v. p. Moº-Albu: „Vrun lãutar de se-ntîmplã sã aducã cinevaº. Poez. apoi arde pînã ce se m i s t u i e sau pînã ce – noþiune opusã – se s t i n g e. – lArc. 55: „lãutarul se prãpãdea cu firea. – Scripcã. . ARD s.. p. îºi frecã arcuºul cu sacîz…” În loc de deminutivul arcuº. Nu-l pun la danþuri sã cînte.

Se a p r i n d e mohorul. p. Dosofteiu. p.. 1577: „a p r i n s e r ã cu focŠ sfinþirea ta”. Arde mereu. LXXIII: „Arsãrã cu foc sfinþitorea ta…” „I n c e n d e r u n t in igne sanctuarium tuum…” unde la Coresi. pop. Arde sufletul de dor!…” (Alex. starostele de Cameniþã.. ca ºi sinonimii sãi. ºi-l arde soarele ºi-lŠ p â l é º t e zâduvulŠ…” În cronice. 172. care. 14: „Volodiovski. Letop. pop. la p. Pann. 378: „a u d a t f o c caselor. Poez. nu se stinge pînã-n sfîrºit nicidecum…” Cînd însemneazã „hâler”. Unde-aruncã-un ochiºor. 337) Luat în înþeles material. Erotocrit II.2. . ard se însoþeºte obicinuit cu 293 p r a d. ard e sinonim cu p ã l e s c. la Silvestru. aºša nu šaste putinþâ sã sã spâsascâ neºtine fârâ de lucrurile credinþei sale…” A. puindu-l pe foc. 1643. f. Poez. II. au împlut cetãþile de lemne ºi le-au a p r i n s de au ars ºi s-au risipit…” Varlam. 1680. 188: „Alexandru-vodã. p. 1651: „d é d e r â f o c Š în sfinþiile tale”. 119: „ªi ca un lemn uscat tocma. el au întrat în erbãrie ºi au d a t f o c de s-au a p r i n s erbãriea. aºa l-au prins ºi pre craiul…” Nicolae Muste. se pune mai adesea în legãturã cu l e m n. 322) Neculce. ºi arzãnd casele. ard. fãcãnd pre cuvãntul împãratului.T. Letop. ps. I. Urechia. f. Aci ne mãrginim a da cîteva texturi complementare. de au ars ºi el cu earba cea de puºcã…” Figurat. vãzãnd cã se închinã toþi cei din cetate. cînd e vorba de nãvãliri duºmãneºti. în doina Leliþele: „Dragã mi-e leliþa-n gioc Cînd se leagãnã cu foc: Unde-ºi pune piciorul. III. Letop. Varlam. 99 b: „cumŠ nu šaste putinþâ foculŠ sã ardzâ fãrã de lémne. Fãrã de întîrziere se ºi a p r i n d e pe loc ªi scoate flãcãri mulþime. vezi mai sus.ARD Despre raportul sinonimic între ard ºi î n c i n d sau ard ºi a p r i n d.D. 1643. Nimenea nu-l poate stinge…” (G. 56 b: „cumu-i un câlâtoršu ce înblâ ºi câlâtoréºte cale multâ. Doina Foc la inimioarã: „Arde focul ºi mã-n c i n g e.. p. fãrã de a face fum.

Multu-i neagrã ca tina.. Tragod. I. p.2. Letop. ªi n-are gurã sã strige…” (J. Cãci cu prilejul Eladii. ceva mare sau întins. un oraº. Nicolae Costin. 555: „Toatã þara în cãlcare. Hora þigãneascã. p. Pe cei cari-i simþea în vreo rea pornire. Din care se nãscu o fricã ºi o groazã La toþi ce-avea în gînd sã f r i g ã ºi sã arzã…” Cu acelaºi sens: arde ºi c o a c e. Cîntec din Bucovina: „Tu te duci. Ibovnicul nu þi-oi spune…” (Alex. vai. rãmîne j ã r i º t e. pe care vestitul poet rusesc Puºkin o intercalase în poema sa despre þigani: „Arde-mã ºi f r i g e . bade sãrace. 147: „Laslãu darã. pop. multu-i rea.. Chron. Eu cu dorul tãu ce-oi face? Cã mã arde ºi mã c o a c e!…” 294 (Marian. 56) ..B. în Þara Ungureascã întrînd. sã fie purces cu dînºii asupra tãtarîlor. I. 213) Zilot.. Mult se arde ºi se f r i g e. v. 80: „Tãia ºi spînzura fãrã milostivire. tîlharii o p r ã p ã d e a…” Dupã ce a ars o clãdire. în ce foc cumplit ardea. Letop. Poez. 65: „ºi aºa au ars ºi tîrgul cu biserici cu tot. Cron. luînd acel agiutoriu de tîlhari de la împãratul Rîmului trimiºi. vai. II. carii acmu.ARD Urechia.mã! De me-i pune Pe cãrbune. despre o mare suferinþã fizicã sau moralã se întrebuinþeazã adesea în limba poeticã asociaþiunea: arde ºi f r i g e. p. inima mea. Multu-i bunã. de au rãmas j ã r i º t e…” În sens figurat. 334) Doinã din Ardeal: „Vai. ardea ºi p r ã d a tot ce le eºiia înnainte…” În acest sens la Beldiman. II. 140: „(mulþime de turci) s-au întors p r ã d ã n d þeara ºi arzãnd…” Cantemir.

ARD În blãstemele poporane. Îmi lãsai casa ºi locul. Bucov. la a treia persoanã. 6 „O. sc. Arde-v-ar dorul în pept!…” Zilot. una din expresiunile cele mai obicinuite este „ardã…” ºi mai ales: „ardã f o c u l” Doinã din Ardeal: „Pentr-o puºcã. Moº-Albu II. arz-o para. p. Îmi lãsai locul ºi þara…” (J. 25) Balada Vulcan: „Iar de nu-þi grãi cu drept. Focul sã nu-i ardã…” (Marian.B. Cum mã bate turbat! Mã piseazã ca mãr ªi mã zmulge de pãr!…” Balada Nevasta: „Ardã-l focu b l ã s t ã m a t. Doamne milostive. arz-o focul. 319) Balada Chiralina: „Ba! nu i-am uitat. 108) Alexandri. în pãrîu de foc nestins!…” În blãsteme. Cã s-a dus ºi m-a lãsat! Ardã-l focu t i c ã l o s. I. XII: „Rãsvrãtescu: Da nu te-ai mai dus azi? Toader: Iaca mã duc…Ard-o focu v o r n i c i e!…Rãmîi sãnãtoasã. 54: „Arzã-l focul b ã r b a t. nevastã…” În asemeni cazuri. Rusaliile.. Cã mi-a fost necredincios!…” (Marian. acuzativul se pune totdauna nearticulat ºi fãrã prepoziþiune. A. Pentr-o puºcã. în loc de acuzativ se poate pune construcþiunea genitivalã cu de. Arde-i. ce groaznicã vãpaie numaidecît au aprins. Cã eu i-am lãsat Pustia sã-i batã. I. Pann. 295 . Buc.

. 15). „Pe lîngã lemnele uscate. 51). pop.2. 1885.. 361) În blãsteme. A venit asearã beat…” (Alex. c.. arzã-te focul ºi stîngã vîntul!…” „Am auzit neºte hoþi din Munþii Apuseni ai Ardealului. pop.” 296 „Arzînd numai doi tãciuni. vocativul se pune nearticulat. c o d r i des! Vãd bine cã s-au ales Din tine sã nu mai ies!…” (Ibid. numai ºoarecii sã moarã” (Pann.2. 252) Doinã haiduceascã: „Arzã-te focul r ã c h i t ã.. Cîntecul plugarului: „Arde-te-ar focul p ã m î n t ªi te-ar bate Domnul sfînt!…” (Alex. ca sã socoteascã banii bogatului.ARD O doinã: „Arzã-l focul d e bãrbat. 312) Cîntecul cãlugãrului: „Ardã-te focul pãdure. 810): „M-ai calicit. Poez. 229) Blãsteme cu forma proverbialã: Basmul Vlad ºi Catrina (Tribuna din Sibii. Sîn-Medru. Limba. p. 228) Doina Codrul: „Arde-mi-te-ai. or la trei. Simu. Orlat). Transilv. III. cari umblã cu ciubere. Pãltineanu. „Lasã sã arzã ºi moara. tot o lumînare arde” (Pann. „Satul arde ºi baba se chieptenã” (Gr. Ard în proverbi ºi idiotismi: „Or la unul. Alþi proverbi (Tocilescu. p.. III. v. la a doua persoanã. 70).. Nu se pot face cãrbuni…” . Þînþari).. Rev.” „Arde lumînarea sãracului. I. c. I. p. înjurîndu-ºi caii: «Hi! arzã-te focul lui Sîn-Medru!»” (R. ª-ai cãdea sub o secure!…” (Ibid. Poez. t. Ce eºti neagrã ºi pîrlitã?…” (Ibid. ard ºi cele verzi” (Baronzi. 232): „Arde focul în paie ude. Transilv.

Costachi Stamati. Mult îmi ardea sufletul Pîn’ce-i retezam capul…” cu acelaºi sens ca lãtineºte la Cesar.ARD Proverb meteorologic: „Arde soarele dulce. ªi nu ardi cum sî ardi. Niºš unu nu ardi ghini Cum ardi inima-n mini. Ce sub dînºii arde l o c u l…” A arde l a i n i m ã: Ion Ghica.. Poez. Doinã din Moldova: „Arde sufletu-mi ºi geme. arde faþa…” „Ochi[i]-þi ard ºi-þi arde faþa. Îarãºi ploaie ne aduce…” Cînd cineva este prea iute sau prea harnic. iuþi ca focul. 34: „Omnium a n i m i ad ulciscendum a r d e b a n t”. Gall. 297 . Cîti focuri ard pi lumi. VI. 64: „Toþi aceºti cai. se zice: sub el arde l o c u l. pop.2. Ca garoafa dimineaþa. Scrisoarea IX: „Trãgea Dinicã cu arcuºul de te ardea la inimã…” I n i m a arde: Doinã din Bucovina: „Inimioara mi s-a stîns. Mironescu. 66) Doinã în graiul de la Neamþ: „Frundzî verdi trii aluni. p. Bell. II. ªi ardi cu lunili Di-nš rãpuni dzîlili!…” (I. 232) „Ard ochii. Dobreni) S u f l e t u l arde: Balada Codreanul: „Iar unde zãream grecul. c. Cãci mã trec fãrã de vreme…” (Alex. Muza I. Puþunticã ce-a rãmas ª-aceea de dor a ars…” (Marian.

de silã. A.. 3. ªi li mînã o babã bãtrînã Cu puha di lînã. luã 298 el ºi niþele merinde ce-i dase fata.ARD Cînd de rouã-i încãrcatã ªi-n luminã se aratã…” (Ibid. 7: „Inima-mi crapã de foc. l. 1885. 1871. Moº-Albu I. 620) De aceea. III. fãrã voie. la Tacit. 137) Pluguºorul. 10: „Deºi nu-mi ardea de cîntec. trebuia ca sã-l ascult…” Basmul Poveste þãrãneascã (Ispirescu. 29: „quum per haec atque talia Marcellus. Prov. 12): „Lupoaica de fricã a dat sã iasã afarã. Undi trag fetili-n plug. Tr. cum eram ostenit mult. p. Sînjili li ciºnia…” (Familia. dar cu un alt înþeles. Legende. p. Ann. p. dupã cum se rosteºte în Basarabia: „Cã sîntem tocmai di pi la Dealu-Lung. l. Pann. Amiras. ard se întrebuinþeazã foarte des ca sinonim cu i z b e s c. ci cu o adevãratã a r d e r e. s-o tundã la fugã.. 46) ªi lãtineºte. Dar cu voie. nr. p. cînd e vorba de a pedepsi pe cineva nu cu bãtaia. Basmul bucovinean Tovarãºii ºoarecului (Col. calul însã de dupã uºã î i arse u n a cu picioarele de o lãþi la pãmînt…” Satira poporanã din Bucovina: „Eu dau sã fug pe fereastrã. Cu svichiu di sîrmã. Letop. voce. darã lui nu-i ardea d e mîncare…” . v u l t u. 1883. p. se adauge: c u f o c. XVI. o c u l i s a r d e s c e r e t…” În graiul familiar. Cînd li ardea. III.. ut erat torvus et minax. p. 262): „De milã. t r î n t e s c. ªi lui îi arde d e joc…” Acelaºi. l o v e s c. 118: „pe un nepot a egumenului de Caºãn anume Dumitraºco ºi cu altul i-au legat la stãlp de vii ºi i-au ars c u f o c…” Un idiotism interesant este: „arde cuiva d e ceva = are trebuinþã”. El strigã: ian stãi nevastã! ªi-mi mai arde cîteva Spatele de-mi rãsuna!…” (Col. Tr.

Liniºte: „Uf. sau arša cu fãnulŠ. De asemenea. 166) „…avidi c o n j u n g e r e dextras a r d e b a n t…” (Virg. Met. Zis-am parãi sã te arzã. 13: „ceša ce vorŠ aprinde casa omuluš. Voi sã te vãz ºi sã mã frig: A ochilor tãi razã Îmi place sã mã arzã…” Cântecul lui Horia: „Ungurean. La prima persoanã singularã a indicativului prezinte.ARD A. sau arša cu pãinša.într-un colþ se-ntreabã douã – De. 7) forma ardã în loc de arzã este mai mult eufonicã. f. ce anost! Cine-i ãsta? . utro potius ruat. îmi arde a c î n t a. îmi arde a m î n c a. . 31: „Cînd nu te vãz. IV. mustaþã lungã! Zis-am morþii sã te-ajungã. I. pre unii ca aceša ca sã-i ardzâ în focŠ…” A. Pravila Moldov. închipuiþi.. Aen. 514) „A r d e t a b i r e fuga. 1646. întocmai ca lãtineºte: „Nescit. în pizmâ pentru sã-º rãscumpere despre vreun vrâjŠmaº ce-i va fi fãcut vreo rãutate. V. îngheþ de frig. în loc de ard mai adesea se aude arz.. 299 pentru a înlãtura grãmãdirea sonului z.. 218) În doina bucovineanã: „Aºa-mi vine cîte-o dirã Sã-mi fac casa toatã þirã. Zis-am crucii sã te pearzã…” (Alex. et r u e r e a r d e t utroque…” (Ovid. 281) Vom mai adauge cîteva observaþiuni fonetice ºi gramaticale. Pop. din cauza urmãtorului „spuzã”. Poez..2.. Sã-i dau foc sã ardã spuzã. sãracul!…de poveºti ne arde nouã?…” Se poate zice ºi-n construcþiune cu infinitivul: îmi arde a j u c a. la a treia persoanã a prezintelui subjunctiv mai totdauna se zice arzã în loc de ardã. p. Vãcãrescu. II.Vlãhuþã. Sã mã sui la munþi cu frunzã…” (Marian. dulcesque r e l i n q u e r e terras…” (Ibid.

bãtr.ARD Ardè = ardea. H a þ e g u l etc. – Arzuliu. p. ars-a u în Lungani.. p. circa 1550 (Cuv. II. I. Letop. Lipova…” Fragment geografic din sec. 101): „cerea sã le dea o parte de loc a Ardealului. 121: „s-au dus (ªtefan cel Mare) la Ardeal ºi multã pradã ºi robie au fãcut în Þ a r a S ã c u e a s c ã…” 300 . Miron Costin. 334): „focu e º i š a din creºtetulŠ loru ºi-i ardè…” Infinitivul întreg „a ardere”. – Foc… ARDÃOÀNI. sau mai jos (p. istor. cãtrã Ardeal. 93: „Cantacuzino vel visternic ºi alþii au fugit întãi la Hangul în munþi ºi de acolo pre potici au trecut la Ardeal […]…” Urechia.m. în loc de analogicul arsèi. Letop. – v. adecã de sus…” Cantemir. Letop. t.ars-a u: Neculce. la imperfect. în caré acmu sã cuprinde Moldova. fãrã a purta vreun nume deosebit. III. unde sînt cetãþile acestea: Logoºul. p. La vechii noºtri scriitori. a r s i). 9: „Dakiia. II.. iar Ardealului ºi pãrþilor celorlalte Dacia Superior.: Transylvanie. întregul pãmînt lãcuit de români. Letop. Archiv. 1689 (Magaz. p. t. Arzãtor. alþii ardè pãnâ în pieptu…”. s. Chron. V. Cavaran-Sebeº. Munteniia. – Ars. de géogr. p. I. 433): „Ardealul nu este þarã foarte mare. I. se pãstreazã la macedo-români. în Popi…” Perfectul organic arºi ( = lat. d. p. 153: „la Dorna pe Bistriþa. II. bãrbaþi ºi mueri. unii ardè pãnâ în brãu. p. Letop. ARDEAL. antica D a c i e. a cãrora loc acmu îl þin moldovenii. unde se hotãresc cãmpulungenii cu Ardealul…” Amiras. a r d e l e n i i ºi o parte de u n g u r e n i. Ardealul ºi o parte de Ungaria…” Ibid. p. 80: „sã treacã în Þara Ardealului la Braºov…” Axintie Uricarul. p. p. 257: „Atunce a u ars leºii ºi tãtarii multe curþi boiereºti la þarã ºi la Iaºi. muntenii. Þ a r a O l t u l u i. adecã Dakia de Jos. ºi numai o parte ce se zice o laturi de þinut carea este despre partea Þãriei Ungureºti…” Nicolae Costin. p. XVII (Cipar.. în Obrejeni. Ardeoani. II. ne întimpinã uneori ºi-n vechile texturi. 20: „…cu nume pre atunce þerilor acelora. se împarte în trei: Ardeal este tot ce nu se cuprinde în M o l d o v a ºi în M u n t e n i a sau în Þ a r a R o m â n e a s c ã. Letop. 263: „au început (Tiukel grof) a stricare ºi a ardere ºi a robire pre care nu vrea sã se închine lui…” Ibid. – Arºiþã. Mehedia. – Arzoi. v. 393: „Sultanul au ºi slobozit tãtarii în pradã a ardere ºi a prãdare satele ºi a le robire…” Construcþiunea chiasmaticã: a u ars . Letop. unde este acmu Moldova ºi Þara Munteneascã Dacia Inferior. de géogr. Cãlãtoria Maicei Domnului. carii sînt între Tisa ºi între Ardeal…” Cronica Munteneascã. apoi Ardealul propriu-zis se împarte în Þ a r a B î r s e i. 15: „mai vestiþi sînt dakii. II. 322): „era într-ãnsã multu nãrod. se adaugã Banatul ºi toate locurile româneºti din Þ a r a U n g u r e a s c ã. la Neculce.

Poez. Texturi. carele toate se þin de dãnsa ºi subt 301 . în gura poporului. M o þ i i din apus.. 38): „Ardealul este ºi se chiamã mijlocul þerii. Ce nevastã îºi luase? Fata popii Oprii Din Þara Moldovii…” (Vulpian. 200) Doina Vrãbiuþã: „Vrãbiuþã de pe deal! Zbori degrabã în Ardeal ªi te-ntoarce de îmi spune Ori veºti rele. de asemenea. Þarã mîndrã. Pop. regiunea Fãgãraºului sau Þ a r a O l t u l u i iarãºi nu e Ardeal. cu atît mai puþin u n g u r e n i i din Criºiana ºi b ã n ã þ e n i i.. Zua doarme.2. bunãoarã: „Ardelean cu guba surã. Sibii. vezi dacã mai sînt Fraþi de-ai mei pe-acest pãmînt…” (Alex. B î r s a sau regiunea Braºovului nu e Ardeal. numai deal. p.ARDEAL Balada bãnãþeanã Fata popii Oprii: „Colo-n þarã la Ardeal.B. nici munþii A b r u d u l u i. dar încã îºi bat joc de a r d e l e n i. De aceea. nu e Ardeal H a þ e g u l. 52) În Transilvania însã. iar pre la marginile ei sãnt alte þeri mai mici. în literatura poporanã din Transilvania. prin Ardeal trebui sã înþelegem totdauna numai centrul ºi laturea rãsãriteanã a þãrei. p. Ardeal are un sens cu mult mai restrîns. 317) Simeon Dascalul. mai cu seamã.. ante 1700 (Letop. în care stã ºi scaunul crãiei. Append. Un voinic se însurase. ori veºti bune: Du-te. nu numai cã nu se privesc ca fãcînd parte din Ardeal. I. 61) Doinã din Transilvania: „Bate-mi vîntul dinspre deal. Vine-mi dor de la Ardeal!…” (J. noaptea furã…” (Abrud) Balada Niþa Banului: „Eu sînt Niþa Banului Din Þara Ardealului…” (Pompiliu. care multe cuprinde în toate pãrþile.

În ardeiul s ã r b i l o r. iar românii apoi. C o d r u era judeþul Teleormanului. Ialomiþa. în dialecte franceze „poivre enragée”. Dr. Þ e a r a O a º u l u i. c. numele cel de baºtinã. ºi sãnt ºi alte hotare multe carele toate ascultã de crãiea ungureascã ºi s e þ i n d e Ardeal…” Lãsãm la o parte derivaþiunile cele latine ºi celtice ale cuvîntului (Lexicon Budanum. Brîndzã). 302 . v. se întrebuinþeazã în bucate ºi în leacuri. Ele nu sînt serioase. Basilescu. cu faþa roºie aprinsã.ARDEAL ascultarea ei sãnt. c h i p ã r u º. ºi Þ e a r a S e c u e a s c ã. „Soiurile ardeiului: gras. Orlat). Plantã din familia solanaceelor. ºi Þ e a r a O l t u l u i. „Azi am poftã sã mãnînc niþicã varzã acrã. Este o formaþiune proprie româneascã din a r d. Drajna-de-Sus). uneori p i p e r i u . s-au mulþumit a împrumuta traducerea. se zice în actele latine ungureºti din veacul de mijloc „Transalpina”. Se mai zice p i p e r . mai multã zeamã. Poporul crede cã ardeiul a fost întrodus la noi de cãtrã slavii de peste Dunãre. Transilv. al cãriia rod. „Alpina”. Theodorescu. Prahova. despre Moldova. piment annuel. ea nemþeºte se cheamã „Beisbeere”. Ardeal este din punct în punct maghiarul E r d é l y. iar româneºte cu o vorbã trasã din a r d. s.. t. Simu. În p i p e r u l grecilor. îl tãlmãcirã prin E r d é l y. non homo”. iar ardeiul mãcinat se numeºte p a p r i c ã (R. tot aºa în loc de „Silvania” s-a zis atunci „Trans-silvania”. Despre oameni foarte vioi. colea. c h i p ã r u º ã . „alb-ei” etc.). de botan.t u r c e s c (Dr.r o º sau p i p ã r u º. despre Þeara Munteneascã. ceea ce ne aminteºte din Petroniu: „p i p e r. c. E de prisos a cãuta pentru ardei vreun prototip latin. Vaillant etc.„tîrziu”. se zice: „e iute ca ardeiul”. Din cauza culorii sale focoase ºi a gustului sãu foarte iute. sã pui º-un ardei d-aia iuþi…” (Th.. et m. întãi cumu-i M a r a m u r ã º u l. înainte de primirea termenului maghiar. ARDÈI (plur. ca ºi piperul de cãtrã greci. întocmai ca din „tardivus” . O colindã de la Lazar: „Lãturile le-a vãrsat În calea voinicilor. ai cãruia locuitori se zic c o d r e n i etc. catã sã fi fost „Codrul”. Peste Carpaþi se aude a r d e i c ã ºi p i p a r c ã. da sã hie. aºezîndu-se în Pannonia. poivre rouge. care vine la rîndul sãu din e r d ö „silva”. prin acelaºi sufix -e i ca în „curm-ei”. pe care Ungurii. ºtii.n. Lupºeanu). nemþesc ºi rãsucit” (D. O parte din Transilvania se va fi numit C o d r u l. „crîmp-ei”. Codru. despre Þeara Leºeascã. mai ales despre copii neastîmpãraþi. mãceaºã. Dupã cum a noastrã Þarã Munteneascã sau M u n t e n i e. Möckesch. astfel cã pare a muºca limba sau a o a r d e.: Capsicum annuum. Numele curat românesc. Marienescu. Din presupusul „ardivus” (Cihac) s-ar fi nãscut la noi „arziu”. Moldova avusese ºi ea un þinut C o d r u l. C o d r u l este o parte din Banat. ºi Þ e a r a H a þ a g u l u i. în Þara Româneascã. ardeiuri ºi ardei). c. uitînd originalul lor propriu.

Ardei. se zice ardeleanã. vorbind despre isprãvile administrative sub vodã Hangerliu: „slujbaºii închidea oameni ºi muieri prin coºeri ºi-i înneca cu fumuri de gunoi.: emporté. munténilor. 143. passé d ' a r d e i e z pris comme adjectif: saupoudré de piment. v. a presãra cu a r d e i” (Costinescu). ARDELEAN. p. -CÃ. se aprinde. Poez. Mehedinþi. c.. 98: „Pre ardeléni (moldovenii) nu-i lãsa sã odihneascã. se mettre en colère. „A pipãra. Ardei. necãjicios. La A. e sinonim cu a r d e l e n e s c. vb. însemneazã pe locuitor al uneia din cele trei provincii mari ale Daciei.T. Ardeiat. Prov. s'irriter” (Pontbriant). II. R. Teleorman. mai adesea însã ardeleancã. Rîioasa. ARDEIÈZ (ardeiat. ardeiare).. violent. care se supãrã. ARDEIÀT. le part.. 87: „neamul moldovénilor. fiind foarte roºie. c. iuþit prin a r d e i. dupã cum locuitorii celorlalte douã se cheamã m u n t e n i ºi m o l d o v e n i. Ionescu. ARDÈICÃ.ARDELEAN În jimbla cocoanelor. I. Chron.. II. Urechia. I.-Ã s. Monum. carii cu toþii cu un nume r o m â n i sã cheamã…” La feminin. habitant de Transylvanie. ardelénilor. care. 193). ºi cetãþi multe le luase ºi le lipise cãtrã Þara Moldovii…” Cantemir. Mihaileanu. -Ã. Dionisie Eclesiarcul (Papiu. se turburã lesne”. p. v. ºi cu ardei îi a f u m a. figurat: supãrãcios. 303 . pop. În vinul boierilor…” (G. – v. ce pururea le fãcea nevoe. Pann. Transilvain. saupoudrer de piment. et adj. ºi-i þinea închiºi ziua ºi noaptea flãmînzi sã dea bani…” v. Ca substantiv. 204) „Ardei u m p l u þ i” cu carne ºi cu orez este una din mîncãrile cele mai poporane. Vînju-Mare). fig. Pipãruº. Letop. se zice ºi: r a c i de ardei” (I. „A s e ardeia = se fâcher. În franzela doamnelor. Ca adjectiv. Costinescu: „ardeiat = p i p ã r a t. zicãtoarea despre fetele cari vor cu orice preþ sã se mãrite mai curînd: „A poftit l-ardei prãjit. ªi negustînd s-a stîrpit…” În epoca fanarioþilor. sinonim cu u n g u r e a n. ardeiul a þinut un loc destul de însemnat ºi pintre schingiuirile la cari era supus poporul. subst.D.

ARDELEANA. c ã z a c u l.. pers.. m. Ardeal. – Ardelenesc. cel femeiesc a r d e l e n c u þ ã. 2ARDELEANUL. Ardeleneasca ARDELENÀª ARDELEANà ARDELEANCà ARDELENCÙÞà 304 ARDELENÙÞà A v.. t. p. pop. pr. 73) Ca ºi a r a p u l. uneori a r d e l e n u þ ã. I. ardeleanul se aude foarte des în popor ca poreclã pentru românii veniþi din Transilvania sau pentru pogorîtorii lor. – v. Nu e floare pãmînteancã Ca fetiþa ardeleancã…” (Alex. 71) Doinã din Transilvania: „Cîte fete ardelene. popul. Arh. Ardelean. popul. – Ungurean. nr. Act muntenesc din 1639 (Cond. 253): „ºi am scris eu popa Nicola Ardeleanul.. – v. Balada Ana: „Foaie verde de sãlcuþã. Stat. care am fost scoþãtor de cãrþi la tiparele domneºti…” v. Ardeleneasca. Sãracã ardelenuþã…” (Pompiliu.2. . t. n. Cît e Þara Româneascã. 28) Altã: „Cît e Þara Ungureascã. de choréogr. În tîrguþul Graiului Strigã Ana ardeleana…” (Pompiliu. 301) Deminutivul bãrbãtesc este a r d e l e n a º. ms. Toate-s negre la sprîncene…” (J. t u r c u l.B. Ardelean. de chorégr. – v. a Govorei.ARDELEAN O baladã de lîngã Sibii: „La poalele muntelui. Poez. r u s u l etc. lARDELEANUL.

. de choréogr. popul. ca: a b r u d e a n a. Cu modul acesta continuã jocul numit d e î n v î r t i t cît voiesc. ARDELEANA (s. aºa cã în joc se face un fel de înaintare în formã de cerc. Bãrbatul prinde cu mîna dreaptã femeia de subsuoarã. sub orice nume ar fi. t. adecã face trei paºi înainte ºi trei îndãrãpt. la al ºeaselea tact iarãºi împedecîndu-l se întoarce.ARDELENEASCA ARDELENEASCA (adj. art. ARDELEANUL (subst. ardeleanca. artic. tot la douã tacturi face un pas cu mult mai mic ca femeia. de la Nãsãud în sus.f. þinînd femeia de mînã. În multe localitãþi însã. Fata repetã mereu aceastã miºcare. m. vin faþã în faþã. Pop (Transilv. pe alte locuri c h i u i e º t e sau d e s c î n t ã etc.) s. care e atît de avutã. Fata începe fãcînd cinci paºi înainte dupã tactul muzicei. Voi descrie cum se executã acest joc pe Valea Someºului-Mare. iar piciorul stîng face cercuri în jurul piciorului drept. Acestea sînt paºii regulaþi ai bãrbatului ºi ai femeii. o învîrte de douã sau trei ori pe sub mîna lui. schimbîndu-ºi mînile din poziþia de mai nainte. femeia pune mîna dreaptã pe umãrul stîng al bãrbatului. Despre bãrbatul care reciteazã se zice cã s t r i g ã.) s.. derivate din A r d e a l. în Banat l u g o j a n a. pe la Nãsãud. þinînd totdauna samã de tact. mai vioi sau în sãrituri. iar mîna stîngã o aºeazã pe braþul drept al bãrbatului. adecã bãrbatul. se începe cu p e s u b m î n ã sau p e s t e c a p sau o d ã p e s t e c a p. al ºeaselea tact îl împedecã întorcînd îndãrãpt. Bãrbatul însã nu-i restrîns numai la aceastã miºcare. Bãrbatul. Partea întîie e un fel de preumblare a unui bãrbat cu o femeie. ºi. dupã localitãþi. Dupã isprãvirea unui tact sau douã. pãºeºte dupã tactul muzicei cît de iute în jurul lui. Bãrbatul cu mîna dreaptã poate sã facã multe miºcãri. fie lirice ori satirice sau cãtãneºti. învîrtindu-se o datã ºi bãrbatul. Acest danþ þãrãnesc. f. cu deosebire mai ales în miºcarea fãcutã cu paºii: mai lini. e acelaºi în fond oriºiunde se joacã. c. stînd în faþa femeii. o mulþime de numi. Partea a doua e învîrtirea femeii în jurul bãrbatului. Se joacã de un bãrbat ºi de o femeie. stînd cît se poate de aproape de bãrbat. În cursul jocului bãrbaþii obicinuiesc a striga dupã tactul muzicei într-un mod recitativ versuri poporane. pe la Bãrbãu c i m p o i e º t e. piciorul drept îl þine pe loc. care este foarte linã. Bãrbatul þine cu mîna dreaptã mîna dreaptã a femeii. mai vioi ca cei de la întoarcere. Femeia. Jocul ardeleana.: la tarentelle roumaine. ºi fãcînd iarãºi cinci paºi. întocmai cum se strîng mînile la salutare. Partea a doua. anume în comuna Sîn-Georz.). afarã de cele patru forme de mai sus. care este adevãratã ardeleneascã. Paºii fãcuþi înainte sînt mai lungi. ºi anume: „Ardeleana e numele unui joc care mai are în Transilvania ºi alte numi particulare dupã þinuturi. Sîn-Georz). Danþul stã din douã pãrþi. se opresc foarte repede ºi se învîrt în sens contrar. în România ardeleana. bunãoarã rãdicînd-o în sus sã pocneascã din degete. s o m e º a n a etc. ci poate sã facã orice fel de miºcãri vioi ºi chiar sãrituri. aºa cã umãrul drept al bãrbatului sã se întîlneascã cu umãrul stîng al femeii.) s. în Moldova ºi Bucovina îi zic: ardeleana sau ardeleneºte. Bãrbatul. cîþiva paºi înainte ºi cîþiva paºi înapoi. Un bãrbat 305 . h a þ e g a n a. ardeleneºte ºi u n g u r e n e º t e (la Rucãr). ARDELENȪTE (adv. poate cel mai interesant din întreaga coreografie româneascã. poporul îi zice acestui joc numai: d e m î n ã sau d e î n v î r t i t. Pe unele locuri partea întîie o joacã bãrbaþii singuri pînã ce-ºi aleg cîte o femeie. Cea mai bunã descriere o datorim d-lui Al. artic. are în popor.

ARDELENEASCA poate sã ia ºi douã femei. urmeazã trei s c u t u r a t e î n l o c. c. ardeleneasca d e î n v î r t i t se cheamã t o b o º a n c a. cu un bãþ în mînã. „La danþul numit ardeleneºte sau u n g u r e º t e. iatã cîteva: „Jocul ardeleneasca se zice la noi ºi c i o b ã n a º u. ªi te du în þara ta De-þi mãnîncã slãnina. Coºereni) „Ardeleneºte este un joc c i o b ã n e s c. Parcã joacã doi curcani. pînã se pun toþi. Ungurean c-o biatã mînzã Toatã vara cãrà brînzã…” (V. 1851. 15: „Românii noºtri se disfãteazã cu acest danþ. Daciens II. Isbãºeanu. transalp. Nu ºedea-n Moldova mult. Pe unele locuri partea întîie o joacã bãrbaþii cu bîta fãrã de femei…” Ca varianturi. a fost bãtrînul Asachi în Gazeta de 306 Moldavia. Neamþ. de ex. aruncînd picioarele peste ciomag ºi strigînd fel de fel de vorbe…” (N. Ardeleana.cel dentîi care atrase atenþiunea asupra acestui danþ poporan. Fãina de pãpuºoi! Ungurean c-o biatã iapã Toatã vara cãrà ceapã. într-un rînd oblu. în dreapta. Ialomiþa. atît de caracteristic. În Bucovina am vãzut jucînd numai partea a doua. „Ardeleana pe la noi ºi-n regiunea Criºurilor se joacã aºa: Bãrbatul stã în faþa muierii ºi se prind de mîni. d. Albeºti). Bistricioara) În pãrþile Haþegului. e foarte rãspînditã în Caransebeº. numit aice . apoi cu toþii fac trei paºi în dreapta mereu. lîngã ei altã pãreche. întreruptã prin învîrtiri în dreapta ºi-n stînga. sau .a s ã r i t a î n v î r v ã r i. nr. T o b o º a n c a o joacã poporul din comunele de la izvoarele Jiiului. De multe ori joacã un singur om. Cã de cînd veniºi la noi. de aci trei paºi d e . ºi atunci zic cã joacã b ã r b u n c sau b ã r b a n þ ã. aceasta se repeþeºte de mai multe ori. iar prin ardeleana se înþelege cea d e m î n ã. cîntînd fel de fel de cîntece. 414 sqq.: Unde joacã doi mocani. Muscel. ºi de multe ori numai de bãrbaþi. ºi altã. c. Beiuº. adecã în vîrful degetelor. Georgescu. S-au scumpit brînza de oi. Fãrã a vorbi despre Sulzer (Gesh.se pun în cerc.care nu înþelesese de loc bogata coreografie româneascã .deacã-s mulþi de nu încãp . avînd multe variaþiuni.). e un fel de b ã t u t ã î n l o c. repeþindu-se aceastã miºcare de trei ori. cari nu sînt de loc în contradicþiune cu arãtãrile d-lui Pop. Hi! hi! hi!…” (D. Cãderea. trei în stînga mereu. Lugoº. Orade etc. c.” (P. apoi tot aºa în stînga. Olteanu. ci tocmai le mai întãresc. cîþi vreu sã joace. ºi jocul se re-ncepe din nou. Haþeg). se cîntã: Ungurean cu suman scurt.

Aceastã din urmã este aproape întocmai cu urmãtoarea arie. danþ naþional în Apulia ºi în Italia. a cãruia pasuri ºi melodie se asamãnã cu danþul tarantela ca doi gemeni. 11) ºi mai ales acea de la Moº Puiu din Bucureºti (nr. Aceastã descoperire meritã luarea-aminte a arheologilor. Numele de „pastorale” ne aminteºte pe al nostru „ciobãnaºul”. e l’una e l’altra viene variata da’ suonatori secondo le cadenze…” (Boccone. Tarantella). 12. – Horã. din cari însã numai aria de la Cîmpulung (nr. v. 7. cãci vederat este cã t a r a n t e l a. nr. 15) sînt bine reproduse. Agãnãu. 307 . Vulpian (Jocuri de brîu. e l’altra è la p a s t o r a l e.ARDELENASCA ardelean. Tommaseo. 2. împreunã cu melodia sa nu s-au transportat acum între þãranii noºtri de muzicanþii ºi de danþ-maistrii italieni. ci împreunã cu limba ºi alte datini romane s-au adus în Dacia de coloniile ce au venit din Italia…” Sã se observe cã ºi la italieni t a r a n t e l l a are mai multe varianturi: „una è la t a r a n t e l l a. ap. 15) a publicat mai multe arii poporane întitulate: ardeleneºte ºi ardeleanca. Asachi în Almanah de învãþãturã (Iaºi. publicatã de G. D. 11. 1851): v.

Se zice ºi a r d e l e a n. 475). transilvain. „Jocul cel mai lãþit în Ardeal este aºa-numitul j o c r o m â n e s c.. Acest adverb a devenit un fel de substantiv invariabil în numele danþului poporan celui mai rãspîndit. à la transilvaine. Ardeleneasca.. Ardeal. adj. v. în Þara Oltului ºi în Þara Bîrsei) se numeºte ºi ardeleneasca. Nu-i ca fat-ardeleneascã…” (J. appartenant à la Transylvanie.. – Ardeleneasca. – Ardelean. pop. provenant de Transylvanie. Face-i-s-ar gura strîmbã. Poez. popul. I.. 1Ardeleneºte. 359) O baladã din Bucovina: „Trei voinici ardeleneºti Pe trei cai braºoveneºti. care în unele locuri (mai cu seamã dincoace de Olt. C-aºa-i jocul românesc Cu strigãt ardelenesc.2. Cu frîiele-mpãrãteºti…” (Marian. de choréogr. 31) Altã: „Cine joacã ºi nu strigã. . adv. comme les Transylvains. a devenit numele unuia din danþurile poporane române cele mai rãspîndite. 1ARDELÈNªTE. articulat: ardeleneasca. -EASCÃ..B. dar mai rar sau mai cãrturãreºte. Cînd l-auz mã-nveselesc!…” (Ibid. t.B. Aºa cum se face în A r d e a l sau cum fac a r d e l e n i i. 171) Femininul ardeleneascã. – v.. 308 2ARDELENȪTE. Doinã haiduceascã: „Veni-ar timpul sã vie Ca românul iar sã-nvie ªi de hoþi sã mîntuiasã Þara lui ardeleneascã!…” (Alex. Ardeleneasca este unul din jocurile cele mai originale ºi mai pline de viaþã…” (J. despre care v. 311) Doinã din Transilvania: „Cîtu-i Þara Româneascã.ARDELENÈSC ARDELENÈSC.

Buciumul. un soi de struguri foarte dulci. ms. ardeoane! — Mulþumesc dumnitale. – 1Ungur. ardeoane! — Mulþumesc dumnitale. distanþa între noduri sau cãpuºi. a zis: — Bunã dimineaþa. cu boabele dese. Ioane! ªi astfel seara a fost vinša gata cu sãpatul»” (P. nom d'un village en Moldavie. în Arh. prin care învaþã pe stãpîni a nutri bine pe argaþii lor.. t. struguri face pînã la 25 ºi mai mulþi. mai în specie în Þara Haþegului. Ce þi-a dat preuteasa în straiþã. adecã a. ardeoane. iar zise: bunã dimineaþa ardeoane etc. ardeoane. Ioane.ARDEOÀNI ARDEOÀNE s. Poporul are ºi urmãtoarea fabulã despre ardeoane. cari dupã ce se coc capãtã culoare ruginie ºi gust dulce. ARDIOÀIE. 1875. ungureºte j á r g o v á n y.. Olteanu. Forma muiatã ardioaie din ardeoane n-are trebuinþã de explicaþiune. la alþii i o r g o v a n ã. apoi ardeoane. s.. I. Sînzian. Haþeg). Popa atunci spuse preutesei ce a zis ardeoanea cãtrã Ion. v.): „º-au pus zi înaintea domnii sale Ignat din Ardãoani cu cãlugãrii de Berzunþu…” Cuvîntul vine el din ã r d ã u (hîrdãu) = serb. ajungînd la vinše. Ioane? — Pitã cu slainã. Într-un act de la vodã Miron Barnovski. 1629 (Cond. ARDEOÀNI. Stat. de viticulture: sorte de raisin.. deci a doua zi se duse ºi se ascunse în vinše. trecînd popa p-acolo. frunza încã e mai micã. se coace curund. de mãrime mijlocie. vãzu cã vinša nu e sãpatã. „Viþa ardeoane în centrul Ardealului se zice i o r d o v a n ã. de geogr.din -vân-.din o. Sat rãzeºesc în þinutul Bacãului (Codrescu. Ioane. Seara. ajungînd la vinše. sluga. Ce þi-a dat preuteasa în straiþã.f. zise: — Bunã dimineaþa. e mai micã decît la alte soiuri de viþã. A treia zi îi dede preuteasa vinars la slugã. sînt foarte cãutaþi pentru mîncare. se pãstreazã peste iarnã ºi dau vinul cel mai dulce. s. Ioane? — Pitã cu ceapã. t. a r d o v = ung. ºi iar se culcã. ºi-n traistã pîne cu slaninã. numai boabele-s mai mãriºoare. deacã vor ca ºi argaþii sã lucre bine: «Un popã ºi-a trãmes sluga la sãpat de vinše.40). de unde dentîi formele ardeleneºti i o r g o v a n ã ºi i o r d o v a n ã. Este învederat cã prototipul cuvîntului e maghiarul j á r g o v á n y.. h o r d o „baquet”? v. plur. M u n t e n e a s c a seamãnã cu ardioia surã. p. t.. sluga venind.ºi -on. ºi e verde cu coadã cu tot. Cuvîntul se întrebuinþeazã numai peste Carpaþi. are coajã puþin roºietecã. p. Transilv. Hîrdãu. „Ardioaie galbinã ºi surã. sluga. Ioane. Trecerile fonetice sînt analoage cu ale vorbei „altoanã" din maghiarul „oltvány". Haþeg). — Pune-te pã lucru. 360. Asachi.m. cu boambe sau boane dese. e foarte mustoasã” (N. preuteasa i-a dat merinde în traistã: pîne cu ceapã. — Culcã-te ºi dormi. Strugur. din cari ies alugerii. ºi dacã spargi boaba se împle gura de sãmînþã ºi suc. 309 .

d-acestea mii ºi sute…” v.. Aºa: „arderea casei”. 65: „Dodatã auzim veste adevãratã Cã ºi alþi cîrjalii. f. v ã p a i e etc. Rom. La români el formeazã numai un mic numãr de substantivi. f l a c ã r ã. s. Ard..4 b): „aprinsâ o focare mare ºi-š aruncâ pre toþŠ de-š arsâ…” Ibid. Gramm. „f l a c ã r a patimelor”. Letop. foc ºi tãiarea a unui sau ºi a doaâ mãdulare ardere. ieroglif. 25: „toate faptele lorŠ le fac pentru ca sã arate oamenilor. Muste. 2Arºiþã.ÀRDERE ÀRDERE (plur. frigare etc. (ms. „f o c u l iubirii”. 19 (f. III.. Cron. tãiare ºi de tot de la sine lepãdaré. 76: „ca sãgeata au mers focul. fãþare = facialis. În limba latinã sufixul -a l i s.. cãt n-au vãzut nimene ardere aºa în grabã…” Zilot. 24 (f. 89 a): „pune-lŠ pre dânsulŠ în grãtaršulŠ focãrii…” 1-ÀRE (plur. Ist. Urechia.. 148: „sã întoarcã Radul-vodã toatã prada ºi arderea cãtã fãcusã în Þeara Moldovii la þinutul Putnii…” Cantemir. pe cînd în sensul moral se zice a p r i n d e r e sau f o c. 8. I. robii. Letop. cãrare = (via) carralis. – 1Ars. ARD̪TE. – v. arderi). 40): „precum cineva pentru mîntuinþa a tot trupul ºi pentru paza vieþii fier. p. Arderi de foc. Ardeoane. p.f. fruntare ( = frontalis). incendie. „canalis” etc. cãldare = caldaris. însã „a p r i n d e r e a inimei”. l i s et -a r i s (-a l e. macar cã cu mari chinuri ºi dureri. oct.. Se întrebuinþeazã numai cu sensul cel material al verbului a r d. 1683. ca: „sodalis”. Rãdic. brûlement. suffixe féminin nominal correspondant au latin -a 310 . la ceea ce se purta pe frunte. strãmurare = stimularis. ºi focare ( = focalis) la vatrã. luminare = luminaris. II3. tot aºa. -ãri). lãrgindu-ºi fruntãrile lor ºi mãrindu-ºŠ marginile veºmintelor…” Dosofteiu. – v. Synaxar. forma mai mulþi adjectivi ºi prea puþini substantivi. În þarã au trecut ºi fac rãutãþi multe. -a r e). – Arsurã. brãþare = (anulus) brachialis. însã suffere ºi priiméºte…” Nic. ARDIOAIE. precum: spinare = (pars) spinalis. p. – Arºiþã. în graiurile romanice însã a devenit covîrºitoare anume funcþiunea cea substantivalã a acestui sufix (Diez. – v. ca ºease sute ceatã. de ex. în Acad. apr. – Foc… ARDÌC. 328). 1648. p. În graiul vechi se zicea. identic cu -a r i s. „v ã p a i a urei” ºi altele.: Noul Testament. l'infinitif d ' a r d pris comme substantif: action de brûler.

p. ARÈL.m. ARÈCI. l. un obiect oarecare” (Costinescu). bunãoarã în nãscare. sau în vînzare ºi pierzare. Atîta ºtim. t. 1862. suffixe verbal infinitival correspondant au latin -are. v. s. ARENDÀª (plur. m. Forma a r e n d à t o r sau o r î n d à t o r nu e poporanã. ARECILUIÈSC. Laurian-Ma- xim: „are. s. – Cãrare. 1-ai. n. arendaºi).2Am. Hareciluiesc. v. 2Aron ARENDÀRE. turbith des montagnes.” În conjugaþiune.. loc. Haref. licitation. Limba românã e foarte copioasã în atari substantivi verbali ºi are o mare facilitate de a-ºi exprime ideile indicate prin verb în formã de substantiv. îl conservã astãzi numai cînd funcþioneazã ca substantiv: „a mînca”. Se aude ºi forma orendaº.. pe cînd arendaº se aplicã cu deosebire la acela ce þine un pãmînt. lArie. – v. ÀREF. – v. de unde s-ar explica arel ca deminutiv din a r? v. fermier. Sinonimul c h i r i a º se întrebuinþeazã cînd e vorba de binale ºi de lucruri miºcãtoare. 83) aºa se cheamã aceastã plantã la românii din Bucovina. 2-re. ‘ r e. corespunzãtor occidentalului „natale”. i r e. adjudication. însã cu sensul mai restrîns de acela care þine o cîrciumã de la þarã. – v. 311 . terminaþiunile infinitivului verbilor. „Acela care þine. 2-ÀRE (pl.. cu care s-a ºi confundat în unele cuvinte. dar mîncare cu pluralul analogic mîncãri. – v. Bucovina. precum nu e nici derivatul a r e n d a t o r i e „affermage”. mai ales în Moldova.n. de botan. s.. pr. Nu cumva sã fie mai curînd „A r u m latifolium”. Hareci. astfel cã -are a devenit pe deplin un sufix nominal feminin. -ãri). Dupã Alth (Hauptbericht f. care are în a r e n d ã. ambele citate de Cihac dupã Codica civilã a Moldovei. precum: purtare. mîncare etc. – v.ARENDÀª Acest sufix s-a stãrpit din grai mai cu samã prin ciocnire cu sufixul verbal infinitival -a r e. prin care întrece pe toate surorile sale de ginte latinã. în posesie. trecute în substantivi cu imediata însemnare a verbului. o moºie. ‚ r e. m. infinitivul perzînd în grai aproape cu desãvîrºire pe finalul -re. – v.: Laserpitium latifolium. 3ÀRE. tenancier. umblare. Arendez.. Se zice ºi a r e n d a r sau o r e n d a r. 4ARE. – -aritã.

gãsim a r e n d a. femeia care þine un pãmînt în a r e n d ã. ori o sã-l batã. Sinonimul c h i r i e ºi-a restrîns sensul numai la þinerea binalelor sau a lucrurilor miºcãtoare. Legiuire. Prov. la ruteni o r e n d a (Cihac). p. descriind nevoile þãranului român: „ºi el neavînd sã dea. nevoiaº. ferme. f. fie-þi milã De rob ºi de clãcaº!…” La feminin se zice a r e n d ã º o a i c ã sau a r e n d ã º i þ ã = 1. pe alocuri ºi la cîrciume de prin sate. adormea în mîini cu ea…” Dinu Golescu. spaniolul „renta”. fãrã ºtirea stãpînului. doi ºi mai mulþi. ARENDÀT. sau la un arendaº. Îi cãuta cojocul…dar unde sã-l gãseascã? Cãci e la arendaº. 23: „C h i r i i a º u l sau arendaºul verice va zidi sau va preînoi la lucrul ce l-au închiriiat. fãrã prepoziþiune r e d d i t a. p. 2. – Chiriaº. Pann. Dindãrîtul carului Arendaºul satului. ca doar s-o încãlzeascã. s. Arendez. 1826. sau la un boierenaº. 1818. arende ºi arenzi). sau la oricine se va gãsi. ºi sã zice cînd zidirea noastrã sau rodurile ºi veniturile pãmîntului nostru le dãm altuia 312 cu cutare preþ în cutare soroc ca sã le stãpîneascã…” . ARÈNDà (plur. S-a-ntîmplat în ei sã fie ºi un leneº. la cari toþi. bail. 104: „Puind pe sãteni la clacã oarecare arendaº. nevasta arendaºului. cheltuiala este a sa…” A. Caragea. L i p i t o a r e a d r a c u l u i!. 96. la unguri á r e n d a. ori o sã-l lége ºi o sã-l ducã sã-l vînzã pentru un an. 22: „Î n c h i r i e r e a sau arenda este tocmealã. pe cînd arendã se aplicã în specie la pãmînt. Care de-l punea la sapã. 1818. Se rosteºte ºi: arîndã sau orîndã. p. ca împrumut din medio-latina. Cãlãtoria. nu e de mirare cîntecul poporan: „Frunzã verde barlaboi! La moarã la Torontoi Vine-un car cu patru boi Încãrcat cu pãpuºoi.ARENDÀª Caragea.” Cesar Boliac îºi încheie pe Sila prin: „Sufla în peptul mã-sei. – v. Dodatã cu cãldarea luat zãlog în silã Pe-o oarbã datorie…O. ca el sã-i slujeascã acei ani…” Faþã cu o asemenea situaþiune socialã..r e d d i t a. I. Arendã. cabaret affermé. a d . Legiuire. Deºi cuvîntul vine din lat.. Doamne. de unde italianul „rendita”. – Arendãºesc. v. totuºi românii l-au cãpãtat tîrziu prin slavi.. francezul „rente” etc.

Doinã din Bucovina: „Frunzã verde trei vãzdoage! Colo-n vale la priloage Þin orînda trei jidauce ªi vînd vin de trei soroace…” (Marian. 313 . Tãuteºti. Arendã. Ionescu.-EASCÃ. Costachi Negruzzi.. ARENDêÈSC. – Chirie. 110: „decît sã între aceastã adãogire în visterie. Cron. caþauni. stãpînind nu ca domni. 2. cã nu e greºealã a avea românii acest folos. cu carii. Arendaº. la Þichindeal. II. la crîºmã se zice orîndã” (T. 133) Ca locuþiune proverbialã. 203: „a vorbi ca ºi cînd ar fi luat în arîndã vorba…” adecã: fãrã a lãsa sã vorbeascã ºi alþii. dar numai cînd e vorba de pãmînt sau de cîrciume de la þarã. Arendaº. c. s. v. Ceea ce este a unui a r e n d a º sau se atinge de un a r e n d a º. Popescu. dépendant d'un fermier. état du fermier. ARENDêOAICà ARENDÈZ (arendare. – 1. Arendaº. ARENDUIÈSC. affermer. arendat). 1. Scrisoarea XIX: „Moldavia se fãcu o arendã ce se vindea celui ce da mai mult…Un veac se mulse þara de aceºti a r e n d a º i!” v. c. Suceava.2Orîndã. Preut I. ARENDêÌÞà v. p. maison du fermier (Pontbriant. Iaºi. adj. mai vîrtos de cînd domnesc grecii. appartenant à un fermier. s. „afforage” (Cihac). p. ARENDêÌE.. – Besmãn. v. care nu mai are saþiu. Arendaº.ARENDUIÈSC Zilot. Zilot. Cron. donner ou prendre à ferme. p. 1814. Arendã. – v. – v. vînd arendele moºiilor mãnãstireºti cu tocmealã necinstitã…” „Pe la noi. ORÎNDÃRÌT. Dr. Arendez.n. Se întrebuinþeazã ºi forma a r e n d u i e s c (Costinescu). mai bine sã rãmîie tot în þarã. ci ca a r e n d a º i.. Sinonim cu î n c h i r i e z.. fireºte a lor fiind ºi cu sîngele lor cîºtigat…” v. cour de la ferme. pungã arendãºeascã fiind acum. întovãrãºindu-se cei de o sãminþie cu dînºii egumeni.f. vb. Polysu).. Preuteºti). ARENDÃRÌT s. Despre epoca fanarioticã se obicinuieºte a se zice cã: grecii þineau þãrile române în arendã de la turci. 89: „neguþãtorie a hoþomanilor greci.

de ex. Orlat) = = a se învîrti pe lîngã cineva. douã aserþiuni deopotrivã greºite. Locuþiunea: „în aretul vîntului” (L. 26). Lautl.în a.: défi. din è r r e ' t = e r r e . Hareng.i t t. în aretul meu (persoanei mele) nu ºtiu sã se fie arãtat omul acela despre care este vorba…” Basmul Azima îmblãtoare (Familia.. ÀREPà AREAPà A 1ÀRET. însemnînd „de ce côté-ci. Odatã merg la þarã cam în aretul unde era fratele cel mai mare cu turma…” „ªoarecii chiþorani sînt aceia care îmblã în aretul apei” (D.ARÈNG ARÈNG. Arieni. derivîndu-l din latinul e r e c t e. fecior dupã fatã” (R. Mangiucã (Familia. de unde vine al nostru „arie”. menace. 115): „Aret.n. „arici = = ericius” etc. entourage. – Clopot. – v. 1883. el traduce expresiunea: „stare în aretul cuiva” prin: „gegen einem g e r a d e oder i n g e r a d e r Linie stehen”. de ex. din Bucur. „Trecerea iniþialului e. ºi-l numeºte ardelenesc. t. înseamnã în graiul bãnãþenesc: alentours. îl pune în legãturã cu verbul a r ã t a r e. Este un maghiarism. ms. dar voind cu orice preþ a-l apropia mãcar pe furiº de latinul r e c t e. Sinonim cu p r e a j m ã. s. cu care s-a încercat a-l înrudi Lexiconul Budan. Umgebung. milit. crezînd cã cuvîntul se accenteazã pe e ºi cã însemneazã „contra. . Miklosich (Rum. în Muz. p. de geogr. Arãt.. Budai-Deleanu (Dicþ. Se construieºte mai totdauna cu prepoziþiunea în. dans cette direction-ci”. Arãt.B. c.. opposite”. unde „gerade” e cu totul de prisos. de la început. II. a-i da tîrcoale. p. Aret „entourage” n-are a face întru nemic cu a r ã t „montrer”. nici cu latinul a r e a (Mangiucã). Se aude numai la românii de peste Carpaþi. ARÈNI. p.: am vãzut pe Petri ieri îmblînd în aretul casei tale. pe care-l explicã prin „gegenüberstellen”. s.. Banat. de unde ungurii au ºi o formã nazalizatã e r r Š n t (Fogarasi). § IV. t. pl. – v. nu se potriveºte. m. Umgegend. Vocal. Simu. în aretul acesta nu am auzit sã fie vãzut cineva pe acel lotru.) vrea sã zicã: „du côté du vent” sau „dans la direction de vent”.n. cu tonul pe a. s.. Aripã. istor. environs. – v. „A îmbla în aretul cuiva. 1884. v. lArete. Petru tot pe pãmînt erau. 314 3ARÈT. – v. S. „argat = ™rg£thj”. Accentul unguresc e conservat intact. proximité de quelque chose.. Angeloni. 2ARÈT.) accenteazã bine cuvîntul: àretu. Lugoº). De asemenea. 99): „Domnul nostru Isus Hristos ºi cu St. Transilv. v.este ca în „Ardeal = Erdély”.

a r é t sau a r ë t. XV. p. Vînju-Mare). deacã cade cu faþa în jos. c. dar ºi acolo. „Cuvîntul arete se rosteºte pe la noi arece” (I. c. Aceastã distingere între ariete ºi b e r b e c e este uzitatã ºi la oierii din munþii dintre Ardeal ºi România munteanã. uneori aspirat: harete. Banat. p. s. iarã pre pãstoriul lui a r e þ a r i u” (I. Faune populaire. c. Drãghicescu. V.” „Induti sunt a r i e t e s ovium. M. areþi. a 5-a marþi. Transilv. despre cari I. LXV: „…rãdica-voš þiše cu tãmâie ºi areþŠ. Borlova). c. 1680. ps. ªi româneºte poporul rosteºte pe alocuri ariete. berbecele nescobit. rãdica-voš þiše boš cu vãtuš…” „…offeram tibi cum incenso et a r i e t i b u s. areþi). Bistriþa). 1577: „înveºtirâ-se berbecii oilorŠ…” Acelaºi. Mehedinþi. bélier. plur. Genes.. CXIII: „Munþiš. 1683. 1651: „vošu înnãlþa þie cu myrosenie de b e r b e c i…” Acelaºi. 9: „…ša-mi o vacâ tretinâ ºi caprâ ºi aršate tretinŠ…” „…accipe mihi juvencam trimam et capram trimam et a r i e t e m trimum…” unde în Biblia ªerban-vodã.. t. „Arete. faciam tibi boves cum hircis…” unde la Silvestru. LXIV: „Învãscurâ-sã areþiš oilor ºi zãpodiile înmulþâ-vorŠ grâul…. Latinul a r i e t e m.. Teregova. ps. Haþeg). „Poporul nostru numeºte b e r b e c u l ºi aret. cu care ocaziune se face o turtã tare de fãinã de cucuruz ori de grîu ºi se dã cu ea printre oi.ARÈTE (plur. c. ºi-n aceastã din urmã de la Olt pînã la Argeº…” În dialecte franceze se zice de asemenea a r e t. Dragalina. Dosofteiu. c. Genes. ps. Transilv. areþi se numesc b e r b e c i i cînd sînt deschiliniþi de oi” (S. cã vã gšucat ca areþŠ…” „Montes gestierunt velut a r i e t e s…” Dosofteiu. Maidan). 10: 315 . Olteanu. f. „B e r b e c e l e nescobit se zice arete” (R. italieneºte a r i e t e (Rolland. Cuvîntul se pãstreazã mai ales în Oltenia ºi peste Carpaþi. „Arieþi se zice la berbeci de cînd se aleg dintre oi pînã cînd se lasã iarã între oi la Sîn-Mihai. Liuba. Sina). Flocã. Michãileanu. Maiorescu (Itin. Banat. deacã cade turta cu faþa în sus. atunci le merge rãu. Paremiar. „Harete se zice la b e r b e c e de doi ani” (C. 1688: „ºi berbéce tretinŠ”. m.. XXXI. et valles abundabunt frumento…” lARÈTE unde la Coresi. acea turtã se zice t u r t ã d e arieþi” (P. 7 a. Îl au ºi românii din Istria. ªi-n Moldova arete ne întimpinã adesea în vechile texturi. atunci le merge bine la oi cînd vor fãta. Bombãcilã. 116). Mehedinþi. berbecele taur. 85) zice: „Arete ºi ariete.

– v. (ms. ieroglif. Una din cele douãsprezeci constelaþiuni ale zodiacului.). quando concipiebant oves in utero accipientes. cãci vîrful munþilor acelora supt zodia Arételui sã aflã…” v.. v. Tot aºa în sinonimul vorbàreþ.în loc de arhaicul arete. dar termenul român nu poate fi o traducere modernã. iar nicidecum limbàreþ. v. l i n g u a r i u m dabo” (Seneca.). sonnette. dar atunci ar fi cel mult „limbãrèþ”. Benef. ªi franþuzeºte se zice „mouton” sau „bélier”. Cu adausul unui nou sufix. în Acad. Astãzi se zice B e r b e c e. 2. 3ARÈTE. s. Acelaºi cuvînt cu cel precedinte. Psaltire. 116: „Iarã dupã ce soarele în zodia Racului sã coboarã. tonicul -à z la spano-por- . Sufixul compus românesc -àreþ se înrudeºte cu cel spano-portugez -a r à z numai prin sufixul primar -a r. Ist.. m. ci este o moºtenire d-a dreptul din latinul a r i e t e m: „labat a r i e t e crebro janua”(Virg. carea macar cã din tîmplare fusése. pociumpii” (L.: constellation zodiacale du Bélier.. ºi pãnã în dzuã din o a e în jiganie ºi din aréte în lup sã mutã…” Corbea. IV. o unealtã de bãtut pari. 574]. Ist. întrebuinþat foarte rar.B. p. La cuvîntul limbàreþ „bavard”. ps. suffixe nominal péjoratif. „vorbar”. în Acad. s-ar fi zis cu vorba obicinuitã „berbece” sau „cîrlan”.. Cantemir.). Hãrãþ. Rom. nemþeºte „Ramme” din „Ramm” etc. „Arié- te. – Alemesc [vol. t. p. – Berbece. 2ARÈTE s.ARÈTE „…ºi fu când zãmisliša oile. ARIÈTE. ieroglif. I. vorbàreþ derivã din „limbar”. d'astron. ºi šatã þapii ºi areþii…” „…et factum est.m. însã îndatã duhurile céle de aréte ce purta îº schimbã. Widder” (²elechowski.3Arete. Cihac îi dã un prototip latin „linguarìcius” ºi-l alãturã cu spaniolul „lenguaràz” ºi portugezul „lingoaràz” = „linguaràceus”. ºi vãzu cu ochii prin somnu. I. et vidi oculis meis in somno: et ecce hirci et a r i e t e s…” Cantemir. netonicul -e þ la români. La vechii romani acela ce flecãrea trebuia sã plãteascã un fel de gloabã numitã „linguarium”: „ecce ut doleat ut postea consideratius loquaris: quod dicere solemus. Limbàreþ. l Arete. Apoi prin analogie putea sã fi fost deja la romani „verba316 rium”. circa 1700 (ms. gros billot servant à enfoncer des pieux.. 4ARÈTE. lArete. Rom. -ÀREÞ.. 36). -ÀREÞÃ. prin care soarele trece în aprile. cu acelaºi sens ca în „flecar”.negreºit . 5). pe arete l-au împrumutat rutenii din Galiþia: „a r e t i š. p. s. cãci atunci . LXIV: „ªi areþii oilor în îmbrãcãminte S-au îmbrãcat ºi le-au fost de jucat aminte…” De la moldoveni. 197): „Arétele mai tîrziu vitejia ce fãcusã cunoscînd.

Ariu. Prov. – -ariþã. unde în contextul grecesc: „Ð ÐknhrÕj ™ r g £ t h j”. Sinonim cu n ã i m i t. 2-ar. sã nu ºezi. ci este la casa altuia. f. Sufixul -àreþ e latin prin elementul -a r. nu te mînii pre dînsul ºi-l baþi?…” A. garçon qui travaille pour le compte d'un maître ou patron. Beau s t ã p î n u l ºi argatul…” Argatul nu are o casã a sa. Paremiar. rãu a face sã învaþã. ARGÀT (plur. – -ãreþ. de unde antitezã între argat ºi c ã s a º: 317 . dar slavic prin netonicul -e þ. precum léneºulŠ n ã i m i t saŠ argat de vréme ce mai de cu vréme fînŠ bun nu strînge. lArete.ARGÀT tugezi.. argat e în opoziþiune cu s t ã p î n.. argatul e tînãr sau în puterea vîrstei ºi tare. 1698. t. valet. – 2-eþ. pe cînd el trebui sã fie mereu la muncã.m. care poate sã nu munceascã. în netrébnice erbi ºi în gréle stuhuri îi iaste a sã duce…”. de argaþi ºi s l u g i sã vezi…” Nic. care este anume sufixul secundar bulgar -etz. alta. conservîndu-se sufixalul -e-. limbàreþã. XXII. ci. românii l-au fãcut pizmãtàreþ. s. Argat se deosebeºte de s l u g ã. v. Genes. ARÈU.m. „gòlemetz” etc. assumpsit autem secum duos p u e r o s…” unde la ªerban-vodã. „hùbavetz”. de urît. AREÞÀR. f. Muste. s. În graiul vechi. om tocmit cu platã pe un timp mai îndelungat pentru a ne ajuta la lucru sau pentru a munci în folosul nostru. – v. „lenguaràz” sau „lingoaraz” însemneazã literalmente pe cei ce meritã a fi globiþi pentru flecãrire. pizmãtàreþã. Vine din grecul ™rg£thj „travailleur”. Pann. 83: „ªi de se va întãmpla sã-þi stea împotrivã s l u g a ta saŠ argatul teŠ. argaþi). Dosofteiu. La feminin se zice vorbàreþã. 87: „Nu ai sã-mi faci nici o treabã. III. 49: „Atunce toþi se fãcuse oºteni. Luînd de la greci pe peism£tarhj. III. 124 b: „Cine nemicã bun lucriadzâ. O slugã poate sã fie bãtrînã sau slabã. 3: „…înºãlâ asânulŠ sãu ºi luâ cu sine doš argaþŠ…” „…stravit asinam suam. pastor. Letop. limbàreþ. iar „slugã” e în opoziþiune cu „boier”. Cantemir. p. p. Divanul. 1688: „îº însãmãrã mãgaršulŠ sãu ºi luo cu dânsulŠ doaâ s l u g i…” Antim. argaþii lãsa pre stãpãni…” Balada Bogatul ºi sãracul: „Beau sãracul ºi bogatul. Sã-ngrijeºti de una. „vàŸenetz”. s l u g i l e lãsa pre boieri. 58 b). Predice. – v. 1683 (vecernie sîmbãta. ca în „nàŸenetz”.

II. 387) Argat în proverbi: „Cine a fãcut pe bogatul. sc. Alexandri. într-o doinã din Bucovina (Marian. II. cã cînd mãnîncã îi trosnesc fãlcile” (Ibid. 22): „Pe vremile acelea.2. a fost un bãrbat ºi o muiere…” Pluralul argaþi îºi asociazã adesea la vocativ pe c o p i i. Cînd împãraþii ªedea la masã cu argaþii. Susana: Pentru ce? Rãsvrãtescu: Pentru vorba ceea: Decît a bãrbatului. p. A fãcut ºi pe argatul…” (Pann. Eu þi-oi fi argat. iar mai pe urmã la orãnduele au dat cãte 10 ughi. II. Letop. Rusaliile. 139) „Argat vrednic cine are. Staþi puþin ºi nu mînaþi!…” (Alex. aho. Mai bine-a argatului…” În legãturã cu acest proverb. iar c ã s a º i i carii luase hãrtie în faþã de 2 ughi. pop. Poez. ªi colea la zori Merge-vom prin flori…” ºi la sfîrºit: „Tu-i uita de-oftat Cã nu ai bãrbat. 28): „Dacã n-ai bãrbat.. 1885. II. copii argaþi! Somnul dulce voi lãsaþi ª-un cal iute-mi înºeuaþi…” Colinda Plugul: „Aho. 48).. 13: „Rãsvrãtescu: Îmi vine sã mã prind argat la voi. Balada ªalga: „Hei! copii. iarã la orînduealã au dat cãte 16 ughi ºi mai bine…” Basmul Tei-Legãnat (Tribuna din Sibii. vorbind despre o dare întrodusã de Duca-vodã: „s-au venit argaþilor carii luase hãrtie de 2 lei. ªi eu cã-s argat…” 318 . ca epitet de familiaritate.ARGÀT Neculce. se cunoaºte pe mîncare. p. copii argaþi. 25.

cînd va merge Pepelea cu vacile la apã. ARGÃSÈSC (argãsit. 69. Dicþionar ms.: „Arghisealã. corroyer. L. Argat. tanner. ci la fete sau femei tocmite pentru munca cea grea a casei ºi pentru alergãturã. „A argãsi. „A argãsi pei de capre negre = chamoiser” (Pontbriant). Argãsesc. „Argãsãrie.. De aci unele sate purtau numele de Argaþii-cutãruia. 2. – v.f. – Atîrnaþii… ARGÃLÎC. Basmul Pepelea (Sbiera. cînd un boier avea lipsã de c l ã c a º i pe moºia sa. artic. – v. Argaþii B o l d e s c u l u i. 1. s. Dak…aj III. În timpii înainte de Regulamentul Organic.f. s. sã se suie într-un copaci…” v. Pentru a zice cã oamenii cei rãi. Derivã prin sufixul -ì e din a r g ã s a r „tanneur” (Pontbriant). atelier de tanneur. p. materia acrã în care se a r g ã s e s c peile.” (Costinescu). astãzi unul ºi mîini altul. 424): „Arghisalã”. tan.. 15): „s-au sfãtuit popa cu preuteasa ca a doua zi. Tr. Argaþii c a p i t a n u l u i P r e d e i D r ã g ã n e s c u l. locul unde se argãsesc pei de caprã etc. cãci în genere argaþii sînt holtei. v. – Adunuþii. s.. v. ARGÃSÃRÌE. 1883. bãnãþean circa 1670 (Col. d-a dubi peile”. t. el îºi tocmea cu platã a r g a þ i. nu la nevasta unui argat. ARGÃSÀR. p. a d u b i. Argaþii l u i º e t r a r T e o d o r… v. a face prin dubealã sã se curãþe pãrul dupã peile otãrîte a se lucra” (Costinescu). Argãsesc. tãbãcire de pei de animale. – Argãsitor.. tannage. nom propre de certains villages. Argãrlîc. 70). Nãimit. ARGÀÞII. sã trimeatã mai înãinte pe hargata care o mai avea ei.f.. Argãsãrie. fapta d-a a r g ã s i. Cuvîntul e foarte rãspîndit ºi la românii de peste Carpaþi. argãsire). românul are proverbul: „în putina cu argãsealã se întîlnesc lupul ºi vulpea”.. Costinescu: „Argãsealã. – Slugã. s. dar sub forma: arghisealã. La Fotino (`Ist. ARGÀTÃ. Poveºti. pl. lixivium coriarium. e mai potrivit a r g ã s i r e. ARGÃSEALà (plur. vb. l.m. passim) ne întimpinã pintre satele munteneºti: Argaþii p o s t e l n i c u l u i A n g h e l a c h i. – v. – Stãpân. chamoiserie. ajung toþi la puºcãrie sau la spînzurãtoare. argãseli). Sinonim cu d u b e a l ã ºi t ã b ã c i r e. I. Sinonim cu t ã b ã c ã r i e. journalière. La feminin se zice argatã sau hargatã. dar 319 .ARGÃSÈSC În grai se aude uneori aspirat: hargat. tannerie. În sensul al doilea. psilotrium. Sinonim nu numai cu d u b e s c. Argat. sau: „la putinã-n argãsealã” (Pann.B.

Cum se argãsescu vulpile. – Dubesc. Din grecul „¢rg£zw (aor. dar sub forma arghisesc (L. Argãsesc. ºi o pune la umbrã de sã usucã cu tãrãþele. Vulpea. pã piele ºi pã pãr bine. apoi le scoate ºi le cãrnoseºte. apoi le întoarce cu pielea în sus ºi le þine trei zile. iar daca este vremea mai moinatecã. dupã ce o prinzi ºi o jupoi. Stat. f. apoi întãi le spalã cu sãpun. ºi le limpezeºte de nu mai curge nici un noroiu dintr-ãnsele. doaã zile. însã aluat i bragã dooã oca i…de trei parale. cu care le unge pã piele gros. pãnã sã curã unsoarea dintr-ãnsele. ºi le spãnzurã la umbrã de sã usucã cu cofaru pã ele. adicã sare multã i tãrãþe ºi apã rece. ¥rgasa) travailler une chose. în Arh. dupã ce o cumpãrã. Dupã aceia le întoarce cu pielea în sus. Jderii asemenea sã argãsescu ca ºi nurcile.. corroyer les peaux” (Cihac). doaã-trei zile. dupã ce le aduce la cojocar. Lupii asemenea se argãsescu ca ºi vulpile. Pisicile întocmai sã argãsescu ca ºi vulpile.). guºa ºi cafaoa. ºi o aduci la cojocar. v. ¢rg£zw t¦ tom£ria passer les cuirs. iar cojocarul. dupã aceia le croieºte. ca sã poatã alege pîntecele. apoi le scuturã ºi le freacã ºi le croieºte de le face blane. – Argãsealã. ºi le moaie acolo cu pãrul în sus. Cum sã argãsescu pieile dã mielu ºi de oaie” etc.ARGÃSÈSC ºi cu t ã b ã c e s c”. ºedu în a r g ã s e a l ã mai multe zile. Cuvîntul e vechi la români.B. iar nu la umbrã ca vulpile. -Ã A . amestecãndu-le de sã face acestea toate groase. i aluatu fãrãmãndu-l cu mãinele în apã de sã moaie de tot. ºi sã usucã la soare dupã ce sã cãrnosescu. pãnã sã usucã pãrul. daca e bine cald. apprêter. poþi sã o sari pã piele. ºi iar le usucã la umbrã. ºi dasupra pui peste piei o scîndurã ºi un pietroiu ca sã sã aºaze pieile înlãuntru sã sã moaie. ºi n-are sã le întoarcã pã piele sau pã pãr. ºi pune ºi ceva sare de sã topeºte. – Tãbãcesc… ARGÃSÌRE v. adicã pe lãngã coaste. la polir et perfectionner. în care ºade doaã zile. lGrec. rachiu ºi cu apã caldã. ºi aºa moi fiind le cãrnoseºte la coasã. numai fiindcã le este pielea mai groasã. ºi întorcãndu-o cu pielea în sus. adicã le trage la coasã de scoate untura ºi carnea ce este pã piele. Cum sã argãsescu nurcile: Nurcile. adicã: pune apã într-o albie. apoi o întinzi pe un crac de lemnu cu pãrul în sus de sã usucã. apoi le freacã ºi le scuturã. o moaie cu apã caldã. – Cofar. – Putinã. fiind cunoscut ºi peste Carpaþi. fiindcã pieile de lupu nu sãnt fãcute burduf. 320 ARGÃSÌT. apoi le întinde la umbrã spãnzurate cu pãrul în sus. apoi face a r g ã s e a l ã într-o putinã. le moaie cu apã caldã ºi le spintecã pe lãngã picior. dupã aceia face cofar. În tractatul de medicinã casnicã de pe la finea secolului trecut (ms. ci sãnt spintecate la burtã ca pieile de oaie. într-o zi sã usucã. 21) ne întimpinã urmãtoarele date asupra modului de a face: „A r g ã s e l i. o presarã cu tãrãþe multe.

valeter. Argãþesc la moarã. argãþei). -OARE. Stan Pãþitul (Conv. tanneur. Argat. Trai argãþesc. se fatiguer sans profit. petit valet. sinonim cu t a b a c.ARGÃÞÈSC ARGÃSITÒR.. pop. Pe loc s-apuca De se încerca. 273) Balada Rada: „Iar un argãþel. Deminutiv din a r g a t prin sufixul -e l. chamoiseur.2. Pann.. tannant. – -el. Ceva a a r g a t u l u i sau de a r g a t. argãþire). „Argãsitor. 120: „ª-acasã dacã-l aduse. din contra. a lucra în folosul cuiva fãrã a fi rãsplãtit”. Tînãr. – -urã. Mi l-aº prinde argãþel…” (Alex. lit.. „tannée” (Pontbriant). Prov... vb. et adj. acela de un a r g a t foarte tînãr. Poez. gentil valet ou palefrenier.. Argat. comme pale- frenier.: travailler. v. dar puternic sau îndrãzneþ... a osteni. 2ARGÃÞÈSC (argãþit. Creangã. ºi numai cu un argãþel ce-l am de-abia le pot dovedi…” Sensul mai obicinuit este. 321 . v. subst. II. Dunãrea trecea ªi iar se-ntorcea…” v.f. Doina Cucul: „De-ar fi cucul voinicel. Argãsesc. adj. -EASCÃ. p. v. care a r g ã s e º t e peile. Are o nuanþã dezmierdãtoare. à la valetaille. 31): „am tare multe trebi pe capul meu. A. Se întrebuinþeazã mai ales ca substantiv. s.m. Rareori însemneazã pe un a r g a t mic sau nu destul de tare. fig. appartanent au valet. ca la I. Argãsesc. s. 1877. ARGÃÞÈL (plur. Am argãþit la stînã. Argãsitor de pei de cãprioarã” (Costinescu). 1ARGÃÞÈSC. servir comme valet. Sã-i argãþeascã îl puse…” Costinescu: „A argãþi. ARGÃSITÙRÃ. voinicel. Muncã argãþeascã. Nu voi argãþi pe la jidani.

iar iarna se pun stupii…” Costinescu: „Argea. valetaille. groapã sãpatã în pãmînt în formã pãtratã ºi-n care vara þes muierile pînza. slugãrie. femeia de la þarã obicinuia a þese pînza de tort într-un mic bordeiaº sãpat în formã de dreptunghi. c) partie voûtée d'une église. Alexandri. El rãsunã-n mare zgomot de voioasa argãþime…” v. ARGÃÞÌT A lARGEÀ (plur. I. ARGÃÞÌRE v.. Acum însã. 13: „Care vra sã zicã. sc. Legende. prin argea se înþeleg cele douã policioare. ARGÃÞÌME. s. Plugurile: „Treptat cîmpul se umbreºte sub a brazdelor desime. Argat. pe cînd cultura cînepei ºi a inului era în floare în judeþul nostru. Numai cu acest sens cuvîntul a fost cunoscut pînã acum lexicografilor.. cari în sens transversal unesc extremitãþile rãzboiului ºi servã de scaun pentru femei cînd þese…” (A. valetage. în care se aºeza rãzboiul. Moº-Albu II. Termen colectiv pentru mulþime de a r g a þ i.f. cum s-ar fi întîmplat afarã în aer uscat. a r g e a î n þ e s ã t o r i e. Alexandri.ARGÃÞÈSC Basmul 12 fete de împãrat (Ispireascu. Pribegii). surtout: a) charpente qui soutient le toit. Argãþesc. . iar sub rãzboi se fãcea o groapã pãtratã pentru potnogi. Ialomiþa. 2. 19: 322 „Apoi d-acolo la vale în drumul care mergea. bordei. pe mine mã bate gîndurile sã mã duc în lume sã-mi caut norocul. c. Întru chiar acu-ndatã în argãþie…” v. temnic în pãmînt. Destul am argãþit…” v. voûte en général. Vãzu din sat o muiere þesînd aci-ntr-o argea. Laurian-Maxim: „Argea. în care þãrancele þes pînzã. Umbra ºi umiditatea ce domneau în argea dãdeau firelor de tort o duritate. materii ce cer local umed…” „În timpurile trecute. fãrã a se rumpe vrun fir. et puis: b) partie du métier qui sert de siège à la tisseuse. t. Bãrbulescu. p. de batelier: argele. p.. voûte souterraine. sarcina a r g a t u l u i” (Costinescu). s. Argat – -ìe. b) entrée d'une cave. Argat.f. domesticité. ARGÃÞÌE. – Argãþel. en tisseranderie: a) souterrain où les femmes tissent. 231): „Stãpîne. – Argaþii. „Argãþie. care permitea ca pînza sã se þeasã bine ºi des. d'où: 1. Acest b o r d e i a º se numea argea. état de palefrenier ou de valet. tocmala-i sfîrºitã. les deux pièces de bois servant à garantir les côtés d'une barque. Rusaliile. 3. d) niche. argele). cînd nu se mai fac pe la noi asemeni bordeiaºe. s. Pann. en architecture. A.f.

de aci zicãtoarea pentru cei molateci: „Nu te grãbi ca fata mare la argea ºi ca vãduva la mãritat” (Pann.” (G. n-are cum mai fi: unde pune mîna. în argea nu i se vãd mîinile. cînd toarce. Pe unde rãsare…” 323 . Hãldãrescu.ARGEÀ ªi copii mulþime spuzã împrejuru-i guri fãcînd.. Mã trimite la argea…” (C. p. Poez. 73) sfãtuia femeilor: „Întîi furca. Muma e cu un bãþ în mînã ºi sileºte pe fatã la argea.. cãzãcele. mãnîncã caierul…” Fetelor leneºe neplãcîndu-le þesutul. lit. Ialomiþa. Unul se face mumã ºi altul fatã. p. Ce caþi noaptea prin argele?…” (Ibid. Dar þesea ori nu þesea. harnicã. Doina Barbul: „Iatã Barbul cã trecea Pe la casa cu argea Unde þese leliþa. Broºteni). c ã þ e a! Se iau de mînã mai mulþi copii. alt pentru þiþã plîngînd…” Iordachi Golescu (Conv. Fata trece pintre copii etc. sare din vîrful stogului ºi cade ca un fulg. 129) Balada Soarele ºi luna: „Fãr’ de mi-a gãsit ªi mi-a nemerit La nouã argele. ºi celelalte în urmã. c. apoi argeaoa. Sultãnica.. Nouã feciorele. Constanþa. pop. Rasova) Trimiterea cea silitã a fetei la argea a mai dat naºtere ºi unui joc copilãresc care se cheamã: „La argea. 15).D. muiere rea. III. Prov. Dumnezeu cu mila. Unii cereau «mamã.T. 1874. 12: „De harnicã. Popescu. Argea fiind în cea mai strînsã asociaþiune de idei cu f e t e. papa». formînd un cerc întins. nici una sã nu-þi scape din mînã…” De la Vrancea. 329) Cîntec din Jocul pãpuºelor: „Mãi cãzace. Cã din gurã tot cînta…” (G.. Din aceeaºi pricinã. de aceea într-o mulþime de cîntece o gãsim în legãturã cu ºtrengãrie. într-un cîntec din Dobrogea: „Soacrã-mea. În prunduþ de mare. c.

. 410) v. costoroabele ºi alte legãturi.). ºi întrarea cea micã de prin dugheanã. Uscaþii).ARGEÀ ºi mai jos: „Soare rãsãrea ªi soare-mi venea La gurã d-argea. se numeºte: argeaoa stareþului…” III. Frumos c-o-ntreba…” (Ibid. Covurlui. Vaslui. Iaºi. Gropniþa). „La moarã argeaua stã dasupra în capul amînarilor" (N. Liturgiar. „Argea se numeºte tot materialul lemnos la clãdirea unei case. 1683. de ex. grinzile.: pe unde te duci în beci? prin argea?…” (D. a r g e a î n a r h i t e c t u r ã. Argeaua fiind o gaurã în pãmînt acoperitã. aºa la case. 88 a): „cumŠ întrarâ în besšarica svãntuluš la loculŠ ce sã cheamâ trivolonŠ la-ntratulŠ în argša între ceš 2 stlãpi mare de Thessališa ce stau spre apusŠ…” Consultînd asupra acestor pasage pe I.: costoroabele. 11 a: „ºi šase diaconulŠ din dverniþe la mijloculŠ argšališ cu sveºnice la ambonŠ…” Ibid. Sîncel). „Argea se zice scheletul unei case” (I. f. la pivniþe etc.a r g e a l a p l u t a º i. 2Rãzboi. Neamþ. 22 a: „de-aciš sã-nchinâ amândoš. c. în þesetorie.P. c. Synaxar. c. a binevoit a-mi rãspunde cã: „argea este boalta cea mare a bisericei de sub turlã. c. c. cuvîntul capãtã în arhitecturã.. Arghirescu. „Iatã ce însemneazã pe la noi cuvîntul argea: 1. II. În privinþa arhitecturei bisericeºti. cãpriorii ºi leaþurile. „Argea însemneazã la zidiri o formã cercurie boltitã cu peatrã. Mitropolitul Primat Iosif. Reteganu. popa în oltaršu…” Acelaºi.” (I. obicinuit la mijlocul bisericei”. Transilv.S. cari toate la un . toate acestea sînt argea. Bodeºti). Cu dînsa vorbea. Se întreabã. La clãdirea unei case. 1683. Moscu). deasupra 324 pãreþilor în curmeziº se aºeazã grinzile. mai adãugînd: „În mãnãstirea Neamþului ºi pînã astãzi locul din altar. Basiliu. iatã trei vechi texturi foarte importante: Dosofteiu. Tot aºa la o ºurã sau alt acaret” (Dumbravã. de ex. diaconulŠ în argša unde stã. f. oct. mai cu samã pe acela de boaltã sau de partea superioarã cea încovoiatã a unei clãdiri.. destinat pentru stareþ ºi care este o scobiturã boltitã în zidul despre meazizi al altarului. 26 (f. „Argea se cheamã la un beci sau la o pivniþã gura cea mare pe care se vîrã boloboacele. pe lîngã înþelesul de ceva gãurit. „casula vel cella subterranea” (L. Vuga.M. afarã de pãreþi. noi am vãzut cã sensul fundamental al argelei este cel arhitectonic: b o r d e i. Deja mai sus.

unde þãrancele fac pînzã” (Pontbriant). 'nd-argalî…” (Camarda. sînt ºi scîndurile numite argele la o plutã. Cihac (Dict. ca din „minutalia”–„mãnuntaie”. Constantiniu. al Gramm. Pe lîngã femininul argea. lãtunoi sau scînduri. Tot aºa este ºi argea la o moarã. pe de laturi. métier”. într-un cîntec albanez din Sicilia: „Morè. care însemna „unealtã de curgere”. 86) [rom. Cihac ar mai fi putut adãoga cã grecul ¢rgaleiÒj „jugum textorium” (Passow. c. h u t t e. totuºi nici „arca” cu „ar•a”. care ºezi la rãzboi”. de ex. Numai la munteni arbea se ia uneori cu înþeles de „métier du tisserand” ca sinonim cu r ã z b o i. anume gura unei pivniþe. iar prin analogie. ªi fiindcã la o casã.: am rãdicat argeaua. atît în Moldova precum ºi peste Carpaþi. leagã strîns cîte o grindã numitã argea. linguri etc. dupã Dicþionarul 325 . Necunoscînd acest sens fundamental. ºi aceasta foarte rar chiar la munteni. p. nici ambele n-au a face cu românul argea. bilše. pe cari se bat leaþurile. mai trebuie cãpriorii. numele de argea. adecã „™rgale‹on toà Øf£nti” „métier du tisserand”. Aceste argele apãrã pluta de a nu se desface.ARGEÀ loc se cheamã argea. Carmina. cînd fac plute de dulapi. „un loc gãurit în pãrete”. La turci djagatai se gãseºte cuvîntul a r • a „caisse. II. de aci boalta în genere sau întreaga lemnãrie de sub acoperiº primeºte. 636) trage pe argea din grecul ¢rgalo‹on (™rgalo‹on. 2. D e r i v a þ i u n e a. în care sensul fundamental este anume acela de „locuinþã”. Ca o nuanþã a aceluiaºi sens este argea „firidã”. cînd va fi izbitã de valuri. Doamna). IV. ªi totuºi n-are a face cu românul argea. 602) a trecut ºi la albanezi. ™rgale‹on prin forma latinã vulgarã „argalia” (Du Cange). precum se numeºte o localitate în Bucovina ºi un munte în Muscel. Neamþ. ™rgale‹on) „outil. mãcar cã ºi-n Moldova cuvîntul însemneazã un fel de cãmarã sub pãmînt. un fel de cãmarã în pãmînt în care se aºeazã uneltele de þesut ºi-n care lucreazã fetele: „argea. racle. fãrã a mai vorbi despre sensul cel fundamental de „locuinþã”. boîte” (Vambéry). accepþiunea cea mai rãspînditã fiind acea de bordei unde se þese. ºi pe leaþuri draniþa sau acoperiºul. p. Se zice. În Banat. acelaºi sens are ºi latinul a r c a.. a rãmas la moldoveni cuvîntul h ã r g ã i. de vrun pod sau þãrm etc. Se zice. existã ºi o formã masculinã a r g e l. cea latinã ºi cea greacã din ¢rgalo‹ou sînt deopotrivã fãrã temei. iar la un bordei mai ales. iar deasupra argelei se aºeazã apoi cãpriorii.: am aºezat argelele ca sã întãresc pluta” (G. de ex. dupã cum se cheamã pe la Covurlui. dar dacã din a r g a l i a se naºte la români „argaie”. Din grecul. ca un element de întãrire. Append. Etimologia turcã. bunãoarã. Plutaºii. Astfel.]: „Bre fatã. La ceilalþi români noþiunea de argea e cu totul strãinã acelei de þesãturã. ci numai pe acela de „þesetorie”. tocmai boalta de sub acoperiº este ceea ce-i dã caracterul de locuinþã.. adecã la stînga ºi la dreapta plutei. vasele peste tot: strãchini. leaþurile ºi apoi draniþa. din „argaie” însã pînã la argea trecerea foneticã e foarte anevoie. ceaunuri.

Greceºte. neapãrat. deminutivul a r g e l a º însemneazã o cocioabã: „a r g ‚ l a º. c. entspricht merkwürdig dem uralten ¥rgilla” (Völkerkunde Osteuropas. p. 30. Diefenbach. Strab. p. În vechea limbã macedoneanã – fie ea dialect grecesc. în preajma c a s i š…” Tot aci vine în ghicitoarea poporanã despre „lumînarea” urmãtorul paralelism: „Dobra grasa umple c a s a” sau: „Micã. cu sensul precis de „casã”. cu trei secoli înainte de Crist: (Kimmer…ou) en katage…oij o„k…aij o„ce‹n. v. La 1880. Ana. dar totodatã se poate preciza modalitatea înrudirii. 4. 1688: „ºi mã bãgã înlãuntru dupã calea porþiš ceš despre crivãþŠ. În fine. Umple argeaua cu ea…” (Bulgãrescu. 1683 (noevrie 21. filiaþiunea între argea ºi ¥rgilla nu numai se verificã. 414). § 5. mititicã. Paremiar.. mititea. nu poate fi vorba de „métier du tisserand. crit. înpotriva argšališ…” „…et introduxit me per viam portae quae ad aquilonem. Cu atît mai mult astãzi. Umple o d a i a cu ea…” sau: „Ana grasa Umple c a s a…” ceea ce într-un variant sunã: „Micã. cuvîntul argea ne întimpinã într-un preþios pasagiu la Dosofteiu. deºi foarte înrîurit de Cihac.”Argiloi) . Ghicitori. ci numai despre o d a i e sau c a s ã. ed.). 259). Aºa la Efor. lugoºean. II.ARGEÀ ms. 4: „…ºi mã bãgâ pre calša uºiš svintelor ceiš de cãtrã séverŠ. ad voc. V. 14 a). În sfîrºit. totuºi observã ºi el: „argea. „vile tectum”. ¥rgilla însemna „locuinþã sub pãmînt”. ºi totuºi deja de pe atunci mã izbise coincidinþa foneticã ºi logicã a acestei vorbe cu arhaismul elenic ¥rgilla. 1. însã numai în graiul cel mai vechi. Óper 326 qera…nontej loÚontai” (Suidas. Didot). l. pl. circa 1670 (Col. cînd avem la îndemînã un material îndestulãtor. ¥j kaloàsin ¢rgillaj” (ap. I. 1883. f. La 1874 (Ist. fie dialect tracic – ¥rgella se numea o cãmarã în care se fãcea baie caldã: „¥rgella o‡khma MakedonikÕn. 50) cunoºteam ºi eu pe argea numai cu înþelesul cel þesetoresc. e regione d o m u s (toà o‡cou)…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. 20. unterirdisches Frauenarbeitsgemach. Tr. argele Dunk. 31) unde. p. ªtefan Bizantinul (v. p. Jezechiel XLIV.

s. propriétaire. pe cînd Argeº se aude foarte des Argiº. Prin ãl cãrpeniº. f. ARGÈLE.: 1. Argea-de-Sus.pr.. pop. I) – „face gaure sub pãmînt”: „ab eo quod sub terra cuniculos ipsi facere soleant”. De asemenea Argeaua în Putna (Buciumul român. loc. dacã ne mai amintim cã numirile sanscrite ale ºoarecelui çuŸira ºi akhanaka.m. pe de altã parte. p. În cuvîntul Argeº finalul -eº nu e un sufix românesc ca în numirile locale „Bràteº”.ÀRGEª ne spune cã „în limba tracilor ºoarecele se chema a r g i l”: ØpÕ Qrvkwn Ð màj ¥rgiloj kale‹tai”. s. Într-o hotãrnicie moldoveneascã din 1604 (Melchisedec. – Bordei. v. n.. 2Argea. La plural... „Bàbeº”. 229) se menþioneazã în districtul Neamþ trei puncturi topografice numite: Argeade-Jos. o „locuinþã sub pãmînt”. loc. adecã cu acelaºi cuvînt cu care se chema o gaurã. Romanului I. „Gùreº”. 40). ville située sur la rivière de ce nom. ba uneori chiar Argìº bunãoarã într-o variantã a baladei despre Meºterul Manole: „În sus pe Argiº. Prin ãl aluniº…” (G. turc. l. ARGELÀR (plur. Herghelegiu. Elem. pr. – v. ARGÈL. Poez. Argea-de-Mijloc. „Spèdeº” etc. nr. – v.n. certaines localités en Roumanie. un munte în Gorj se cheamã Argele. fiindcã – zice Varrone (De re rust. Bùteº”. atunci se lãmureºte de la sine-ºi pentru ce tracii numeau pe ºoareci ©rgiloj. ÀRGEª. t. – lGrec. „vergeà = virgella” etc. ARGELÀª. Frunzescu indicã satul Argeaoa în districtul Tecuci. un sat în Bucovina ºi un munte în Muscel se zice A r g e l. „Còrneº”. 3. p. dupã cum se citeºte ºi pe vechiul sigil municipal al oraºului. Dacã ne aducem aminte cã lãtineºte iepurele de casã se numeºte „cuniculus”. 327 . derivã din çuŸi „gaurã” ºi khâni „gaurã”. n. v. lArgea. de tracicul ©rgiloj.. 460) 2ARGEÀ. I... cãci în acestea accentul este totdauna pe penultima ºi vocala -e. 2. district et arrondissement nommés d'après cette ville. Pe lîngã acestea. 663).2 Argea. Forma masculinã a r g e l cu deminutivul a r g e l a º se apropie. plur. n. adecã gaurã. Din greco-tracicul a r g i l l a sau a r g e l l a „locuinþã sub pãmînt” se trage d-a dreptul românul argeà „locuinþã sub pãmînt”. f. argelari). hutte. gardien ou intendant de haras.nu scade niciodatã la i. pr. „Gròteº”. rivière en Valachie. loc.D. m. Chron. cu trecerea foneticã întocmai ca în „mãseà = maxilla”. – v.T. lArgea. v. 2Argea. Formã bãnãþeneascã pentru h e r g h e l e g i u (ªaineanu.

A fost totdauna plutitor pentru vase mici. I. se aflã orãºelul Argeº.. 304) . E vestit prin limpeziciunea apei sale ºi prin frumuseþea malurilor. Pe malul acestui rîu. avînd astãzi abia ceva peste 3. De unde însã? Este o întrebare la care nu se poate rãspunde fãrã o cercetare foarte migãloasã. Pe Argeº în jos Cu turma ai fost…” Doina Sãbãrelul: „Frunzã verde salbã moale! Cît mi-e Argeºul de mare. Haz ca Sãbãrelul n-are…” 328 (G. R î u l A r g e º.D. În balada Staicul lui Vioarã se înºirã rîurile cu peºte bun: „Ialomiþa. compus din ºeapte plãºi.000 stînjeni ºi se varsã în Dunãre lîngã Olteniþa.000 locuitori pe vro 900. Poez. Toate gîltavele…” (Þara nouã. pop. Avem un rîu Argeº ºi avem un tîrg Argeº. 1888. Toate apele. Rîul Argeº izvorãºte din muntele Albina. 632) Balada Mãnãstirea Argeº: „Pe Argeº în jos.T..000 de pogoane. Tileormanul cu Vedea. Negru-vodã trece Cu tovarãºi zece…” ºi mai la vale: „Mîndre ciobãnaº Din fluier doinaº! Pe Argeº în sus Cu turma te-ai dus.ÀRGEª Cuvîntul darã întreg: Argeº sau Argiº sau Argìº catã sã fie un împrumut dintr-o altã limbã. Dîmboviþa. Argeºul. curge în lungime de peste 100.Argeº. Pe un mal frumos. dintre cari una se cheamã ºi ea Argeº.d e .000 locuitori ºi dupã care s-a numit districtul Argeº cu vro 200. orãºelul Argeº fiind numai o reºedinþã subprefectoralã. numit mai adesea C u r t e a . Actuala reºedinþã prefectoralã a acestui district sînt Piteºtii. Teleajenul.

1840. Argeº darã. ºeice. Identificarea ambelor numi se întemeiazã numai pe asemãnarea lor. nu este antic. p. este Silistria de astãzi. se numea Marisca. Transmariscam. Letop. dupã Tabla Peutingerianã. noi dãm peste puntul unde din partea României rîul Argeº se varsã în Dunãre. bazaþi pe anticele mãsurãtori romane autentice de prin muzeele Italiei. p. Dorostoro. I. În adevãr. luînd dar o cifrã mijlocie între cele douã. ºi iatã probe: Itinerarul lui Antonin. Tegulicio. ba nici dentalul -d e. în unanimitate. Candidiana. dupã cum în Moldova numele rîului „Bîrlad” pare a fi mai nou decît numele tîrgului „Bîrlad”.: Notitia Dignit. cu zahere de sta gata sã se scoboare pe Dunãre. o asemãnare însã de tot neorganicã. Numele antic cel sigur al rîului Argeº nu este O r d e s s u s. Candidiana. La romani particula t r a n s la începutul unui nume local indica mai totdauna poziþiunea lîngã o gurã de rîu sau faþã-n faþã. 102. ºi se agiunsãse cu toate capetele sirbimei pe de ceia parte de Dunãre…” Rîul Argeº n-are a face cu anticul O r d e s s u s ('0rdhssÒj) din Herodot.nu avea pentru ce sã treacã în guturalul -ge-. 26). Tabla Peutingerianã ºi Notitia Dignitatum.000. ed. p. a cãrui istorie se urcã foarte 329 . 179). Durostoro. geograful Ravennat din secolul IX pune încã în Dacia: „fluvius M a r i s c u s” (Ravennatis Cosmogr.ÀRGEª Neculce. Dristor în monumente din evul mediu. întocmai precum Transdierna este: „în faþa rîului Dierna”.000. înºirã în urmãtorul mod de la apus spre rãsãrit o serie de localitãþi danubiane din Mesia: Antonin: Tabla Peuting. 1793. 49. Cãutînd acum pe o mapã aceastã distanþã spre apus de Silistria. Deci Transmarisca însemneazã: „în faþa rîului Marisca”. t. 453). cari în privinþa Daciei rezumã cunoºtinþele geografice ale romanilor în primii secoli ai creºtinismului. ci M a r i s c u s sau M a r i s c a. 260: „ªerban-vodã fãcuse gãtire mare de oºti în Þara Munteneascã. ºi fãcuse cãteva vase. deºi Mannert nu le admite nicidecum. Nigrinianis. Appiaria. Teglicio. Transmarisca. II. Dupã Itinerarul lui Antonin între Transmarisca ºi Silistria se numãrau 53. 1860.: Appiaria. considerînd fenomenul ca o regulã generalã: „syllaba Trans qua semper castella ultra flumen in barbarico posita signantur” (Res Trajani. orãºel pe þãrmul bulgãresc al Dunãrii.000 paºi. au atribuit castelului Transmarisca locul Turtucaiului de astãzi. avînd în faþã. cãpãtãm ca ceva destul de pozitiv: 50. Appiaris. ceea ce. Durostero. N-ar fi de mirare chiar sã fie mai puþin vechi decît Argeº ca nume al tîrgului.. Teglicio. p. dupã calculii lui Canina. fiindcã iniþialul netonic O r . la Argeº. fiindcã au putut fi excepþiuni. noi zicem mai totdauna. Durostero sau Durostoro. Iatã de ce toþi comentatorii. corespunde cu vro 70 pînã la 75 chilometri (L'architettura romana. ca nume al rîului. Dorostoro. De aci urmeazã cã acest rîu.nu putea deveni A r-. cel puþin acolo unde se ciocneºte cu Dunãrea. pe malul românesc. gura Argeºului. Transmarisca.

p. dintre oraºele Þãrei Româneºti numai doarã Severinul se poate fãli de a întrece pe Argeº.R.. Severin. Cele mai multe crisoave din secolul XV dateazã din Argeº. Totuºi vechimea acestuia nu se urcã la epoca romanã. 119) scrie: „pãrintelui egumenului lu Efthemie de la sfãnta mãnãstire deîn Argheº…” Dicþionar ms. curele. 85) se zice la sfîrºit cã: „s-a dat în Arghiºi. bãnãþean. Ceva dupã 1512 Neagoe-vodã Basarab a mutat cel întîi mitropolia din Argeº la 330 Tîrgoviºte. În actul slavic de la Vlad-vv. cearã. piei de vulpe. Dentîi se va fi zis: „râul Argeºului” ºi apoi numai Argeº. 222). care a þinut apoi pînã pe la începutul secolului XVI: era un mitropolit în Argeº pentru întreaga Muntenie. Cod. „ªi aºa se tocmi – . În privinþa vechei importanþe istorice.R. pisana ×e vŠ TrŠgoviŸ•i)…” În actul din 1524 de la Vladislav-vodã (A. La 1390. figureazã pe la 1500 o mulþime de negustori din Argeº. cãciule.ÀRGEª sus în veacul de mijloc. dipl. p. care era sub ascultarea arhiepiscopului de Kolocza în Ungaria (Fejér. l. Episcopus A r g i e n s i s in Valachia”. 104) ni se spune cã denaintea porþii mãnãstirii din Arghiº se afla o casã „de priimirea strãinilor”. cãci în locu-i s-a rãdicat o mitropolie ortodoxã. Bîrlad.I. dupã cum era sã se facã deja sub Radu cel Frumos. p. dominicanul Vitus „episcopus A r g e n s i s” (Benkö. covoare. se menþioneazã în registrele papei Bonifaciu IX: „Frater Franciscus de S. de vidrã. furci.I. I. publicate de curînd. p. v. catifele. 3. Este un tîrg cu totul din veacul de mijloc. – Ungro-V lahie. 107). de aceea numele vechei reºedinþe princiare se scria cu g (gh). precum un afluinte al Arbeºului se zice „rîul Doamnei” ºi numai „Doamna”. de jder. Acel episcopat catolic deveni în urmã numai nominal. Oppidum in Valachia Transalpina”. mai cu samã crapi. de unde i-a ºi rãmas numele de C u r t e a-d e-Argeº. Milcovia I. stafide. Dracul din 1439 (A. ºi apoi felurite lucruri din Orient: piper. circa 1670 (Col. 1883. v. erau foarte cunoscuþi prin spiritul lor comercial.I. ºi duceau într-acolo peºti. În vechile registre municipale din Braºov ºi mai ales din Sibii. iar rîul Teleorman s-a numit aºa dupã districtul Teleorman. II. 424): „Argiº. Totodatã Argeºul era scaun al domniei. cari aduceau din Ardeal tot soiul de postavuri. p. iar un afluinte al Doamnei se zice „rîul Tîrgului” ºi numai „Tîrgul”. La 1332 era în Argeº un episcop catolic.R. X. ªi fiindcã alfabetul român cirilic nu avea încã pe atunci semnul ß pentru sonul • (dj). Monumente sau inscripþiuni romane pe aci nu se aflã. O r ã º u l A r g e º. Pînã tîrziu scrierea tradiþionalã Argheº sau Arghiº ne întimpinã chiar în acte scrise româneºte. Leonardo Ordinis Carmelitorum Electus. Tr. bogãsie ºi altele. I. dar s-a scris în Tîrgoviºte (dana vŠ A r g i Ÿ š u. cuþite etc. Radu-vodã la 1612 (A. ªi mai cu siguranþã se poate zice cã rîul Trotuº ºi-a cãpãtat numele de la orãºelul Trotuº. ferãrii. I. ºele. un alt mitropolit în Severin pentru pãrþile oltene. pînã-n secolul XVI ºi mai încoace. Orãºenii din Argeº.

I.ÀRGEª zice scriitorul contimpuran stareþul Gavriil din Sînt-Agora (A. 2. 149) – ºi aºa se tocmi ca de acum înainte niciodatã în veci în Argeº sã nu mai fie mitropolie.R. ci sã fie mãnãstire ºi arhimandrie”. p. I. De atunci încoace a început sã scazã însemnãtatea 331 .

foarte frumoºi ºi minunaþi. ºi învãlit ºi acela cu plumb. cari se lucrau în Argeº ºi se exportau de acolo în Transilvania. p. vorbeºte cu multã socotinþã despre cãrãmizile sau olanele cele smãltate. biserica cu oltarul dimpreunã cu tinda închipuind sfînta ºi nedespãrþita Troiþã. 36). foarte minunat boltit ºi zugrãvit. s-au publicat de d. pe din dos cu scoabe de fer cu mare meºteºug.ÀRGEª politicã ºi economicã a acestui oraº. Ar fi ciudat de a-ºi închipui cineva cã domnul va fi dat jos o zidire care. cari închipuiesc 12 apostoli. 332 . cioplitã ºi netezitã ºi sãpatã cu flori. sub anul 1619. 1862. ºi le împodobi pe dinlãuntru ºi pe din afarã foarte frumos. ed. albastre ºi roºii. I. iar acoperemîntul tot de plumb amestecat cu cositor. 55). tinda ºi oltarul. ªi aºa vom putea spune cu adevãrat cã nu este aºa mare ºi sobornicã ca Sionul. Iar pe de supt straºina cea mai din jos împrejur a toatã biserica. totuºi era încã destul de bunã pentru a servi pînã în acel moment de catedralã a þãrei. Cuvintele baladei poporane: „Un zid pãrãsit ªi neisprãvit. iar ferestrele oltarului ºi ale bisericei cele de pe dasupra ºi ale tinzei tot scobite ºi rãzbãtute prin peatrã. cu marmurã albã. cu mare meºteºug le fãcu. împletit în trei viþe ºi cioplit cu flori ºi poleit. I. ªi fãcu un cerdãcel dinaintea bisericei pe patru stîlpi de marmurã pestriþã. Tocilescu (Curtea-de-Argeº. iar cu frumseþea este mai pe dasupra decît acelea…” Neagoe Basarab n-a fãcut altceva – dupã cum ne-o spune el însuºi într-o inscripþiune slavicã din a-dreapta întrãrii în bisericã – decît a restaura într-un mod radical un templu mai vechi: „pe care domnia mea l-am aflat în C u r t e a . p. Într-un asemenea caz n-ar fi avut decît sã-ºi rãdice mãnãstirea pe un loc slobod. verzi. Cîteva foarte vechi din acele cãrãmizi. deºi învechitã. carele îl fãcuse Solomon. t. Cînii cum îl vãd La el se rãpãd. ºi turlele tot cioplite cu flori. ºi zidi în locul ei altã sfîntã bisericã. ªi pardosi toatã biserica. care o fãcu Iustinian împãratul. Cronicarul sãsesc Kraus (Siebenb. ºi a prins pe dinlãuntru toate petrele una cu alta. 2. ºi a fãcut prin mijlocul tinzei bisericei 12 stîlpi înalþi. nici ca Sfînta Sofia. albe. ºi a vãrsat plumb de le-a întãrit. scobite ºi sãpate foarte frumos. ºi crucile pe turle tot poleite cu aur. din timpul lui Neagoe sau ºi mai denainte. Ceea ce n-a perdut însã Argeºul nici pînã astãzi este meºteºugul olãriei. iar florile le polei cu aur. împreunã ºi acel cerdãcel. Vechea clãdire a mitropoliei. pe care iatã cum o descria pe atunci stareþul Gavriil (A. ªi în sfîntul oltar deasupra prestolului încã fãcu un lucru minunat cu turliºoare vãrsate. ºi unele fãcute sucite. fãcu ca o straºinã tot de marmurã albã cioplitã cu flori. Neagoe a prefãcut-o într-o strãlucitã mãnãstire.R. Chronik.I. tot de peatrã cioplitã ºi învîrtiþi. p.d e .Argeº zguduit ºi ne-ntãrit (e×e obrêtoh gospodstvo-mi vŠ DvorŠ ArgiŸ poruŸena i nepokrŠplena)”. ºi împrejurul boltelor fãcute steme de peatrã cioplite cu meºteºug ºi poleite cu aur. 148): „ªi sparse mitropolia din Argeº din temelia ei. ºi la mijloc o ocoli cu un brîu de peatrã. ºi toate scobiturele petrelor pe din afarã le vãpsi cu lazur albastru. ªi fãcu scara bisericei tot de peatrã scobitã cu flori ºi cu 12 trepte semnînd 12 seminþii ale lui Israil.

la neogreci. pentru care se aflã paraleluri la serbi. ªi url-a morþiu…” (Alex. pop. ba ºi la macedoromâni (Þara nouã. în Arh. s-a început ultima restauraþiune. ºi voao rumãnilor mãnãstirii den satul Flãmãnzeºti.. Neagoe Basarab începuse lucrarea ºi a mers departe. Stat. ºi voao tuturor orãºaniloru ºi preuþilor ºi dišaconilor deîn oraºul domnii-méle deîn Argeº. tot aºa a fãcut ºi regele Carol. 56) – „biserica lui Neagoe avu sã sufere un ºir de incendii ºi de stricãciuni. v. ca ºi întreaga baladã asupra mãnãstirii de la Argeº. dar n-o isprãvise pe deplin. mai puþin radicalã. o lãsãm aceasta pentru un alt prilej.2. la 1867. casele. În acea inscripþiune se pomeneºte ºi un „Dobromir Zugravul”. 47). dar la partea sculpturalã nu s-a amestecat. veche de nesocotiþi ani ºi stricatã. mutînd multe petre din locul lor. la 1866. arse seminariul. cãci la 1838 un nou cutremur îi zgudui temeliile. cãtrã aceasta vã dau în ºtire domniša-mea pentru cã am înþeles domnie-mea cum purtaþ mãnãstire dumnie-méle ºi cãlugãrii miei de val cu cuvinte grelé ºi relé cum nu se-r cãdea. Tocilescu (op. Peste un secol ºi ceva. pentru care fu restauratã de episcopul Ilarion (1828-1845). pe cînd biserica episcopalã din 1868 era de tot pãrãsitã. dar cãlugãrii nu prea plãceau. I. La 1649 (A. ºi în fine. 186) nu se potrivesc nici cu textul stareþului Gavriil. a fãcut-o Matei Basarab. aprile 23. Întrucît vodã Neagoe nu sãvîrºise altceva decît o dregere. 9. a patra sau a cincea.ÀRGEª ªi latra-a pustiu. „vãzînd dumnealui rãposatul Mateiu voevod sfînta mãnãstire. cu multã cheltuialã o au înnoit…” Frumoasã era mãnãstirea. viteazul Radu de la Afumaþi. despre care iatã cum vorbeºte Duca-vodã într-un hrisov din 1674 (Condica ms. Vom constata numai cã numele artistului. înainte de sfîrºitul operei sale: „nesŠvrŠŸivŠ prêide kŠ vêniim obitêlem”. Dar cine oare sã fi fost artistul cel restaurator din zilele lui Neagoe? Nu vom dezbate aci ipoteza d-lui Odobescu despre faimosul „meºter Manole”.I. pe care l-a întrebuinþat regele Carol. un foc mistui întreg interiorul bisericei ºi împedecã de atunci de a se mai oficia într-însa serviciul divin”. chipurile cele de stil bizantin ale sfinþilor. Poez. – Manea. la albanezi. f.. I. orãºenilor. din Buc. dar nu s-a descoperit încã pînã acuma înaintaºul sãu din epoca cea veche. de faceþ mãnãstire ºi cãlugãrii de rãs ºi de mãscarã…” La 1793 mãnãstirea a fost înãlþatã la episcopie. de vreme ce în catedrala metropolitanã din Argeº de pe la 1512 se mai þinea bine-rãu o liturgie. se vede. ba poate chiar ceva mai mult. A terminat-o ginerele sãu ºi urmaºul pe tron. a Argeºului. cit. 107) Matei Basarab scrie: „þie judeþu cu 12 prãgari. se ºtie. de-i mãscãriþ ºi le aruncaþ nãpãºti cã vã umblã cu fãmiile. ºi nici clerului mirean de acolo. o a doua restauraþiune. cel mult. Întrebarea darã: cine anume fost-a 333 . care însã va fi zugrãvit. decembre 2. O inscripþiune slavicã din 1526 ne spune cã el a murit.R. clopotniþa ºi paraclisul. la 1875. nr.). De aci însã – zice d. Manole. p. p. 1887. În acest chip. nici cu însãºi mãrturisirea lui Neagoe. în acelaºi an. p. ba nici sãtenilor de pe-npregiur.

Despre relaþiunile lui Neagoe cu Germania noi nu ºtim nemic. prin care se indicã timpul trecut. Odobescu (Scrieri. dar totuºi numai a restaura. care dusese în cãruþa lui pe V i t u s. Dacã darã norocul ne-ar sluji cumva a destãinui pe sculptorul lui Radu de la Afumaþi. dacã este ceva oriental în arhitectura ºi mai ales în arta decorativã de la Argeº. În orice caz. Nu cumva Vito sã fi fost veneþian? ºi anume din numeroasa ºcoalã a celebrului Giacopo Sansovino. datã cu acea ocaziune ºi care s-a publicat în Acta Archivi Veneti (Bielgrad. Cei mai mulþi sorþi sînt anume pentru italienismul lui Vitus. acest ceva aparþine cu desãvîrºire construcþiunii primitive înainte de Neagoe. ºi nu venea la noi de peste Dunãre. ºi mai ales pe acelaºi artist decorator. – este o întrebare nedezlegatã. noi am avea prin însãºi aceasta pe sculptorul lui Neagoe-vodã. adecã: „sculptorului fost însãrcinat cu potrivirea bisericei din Argeº”. acela care „cioplise. care în latinitatea medievalã însemna mai cu samã cioplirea petrei. nici armean. „miles splendidus”. cari lucrase la marile moschee ale padiºahilor musulmani? Culesu-i-a el ºi de mai departe. A. dupã expresiunea stareþului Gavriil. ci de peste Carpaþi. Sã se bage de samã „debebat”. pe cînd sînt de mult cunoscute legãturile sale cu Italia. 505) – întemeietorul mãnãstirii de la Argeº. îndatã dupã moartea lui Neagoe: „sculptori qui ecclesiam in Argis proportionare debebat”. numele „Vitus” fiind numai catolic ºi numai occidental. unde crãiºorii creºtini ai locurilor clãdeau . nici în inscripþiunile parietale ale bisericei sale. Prin urmare. cu ce oameni s-a servit spre a înãlþa aºa minune artisticã. 1863). La 1518 dogele veneþian Leonardo Loredano a înãlþat pe un ambasador al lui Neagoe la treapta de „cavaler-aurat”. nici în cartea de poveþe ce el a scris pentru învãþãtura fiului sãu Teodosie-voevod. Adunat-a el lucrãtori greci din Constantinopol ºi din Anatolia. p. nici ortodox în genere. din 334 þinuturile A r m e n i e i ºi ale Georgiei. sculptor ºi pictor al bisericei din Argeº”. Un lucru e aproape de mintea omului. „Neagoe Basarab – zice d. adicã: „s-a dat atîta lui ªtefan Todt. cãruia i se datoreau cele fãcute deja mai denainte. gloria Veneþiei din acea epocã ºi ai cãruia învãþãcei erau foarte cãutaþi ºi se împrãºtiau în Europa întreagã ca arhitecþi decoratori? Calea cercetãrii e deschisã. negreºit cu mult meºteºug ºi cu completarea combinativã a lipsurilor. în fundul munþilor româneºti. artistul nu putea fi nici grec. netezite ºi sãpase cu flori”. t. În vechile socoteli municipale ale Braºovului. aflãm sub anul 1522.ÀRGEª sculptorul din epoca lui Neagoe. Nu vom cerceta dacã acel „V i t u s sculptor et pictor” era italian V i t o sau german V e i t. ºi cãruia-i aparþin minunatele „scobiture” de acolo. Numele propriu aci lipseºte. Italianul Vito sau neamþul Veit s-a mãrginit a restaura. nu ne-a spus nicãieri. nu pe alþi noui. Apucîndu-se a isprãvi cele începute ºi foarte înaintate de socru-sãu. Loredano vorbeºte cu cãldurã despre prieteºugul sãu cu Neagoe: „suadente amicitia et benivolentia qua vehementer prosequimur ipsum dominum vaivodam”. În diploma. Aci iarãºi sã se observe vorba „effigiare”. Îl gãsim însã în aceleaºi socoteli sub anul 1523: „Todt Istwan vehenti V i t u m sculptorem et pictorem effigiare ecclesiam in Argis”. Radu de la Afumaþi nu avea nici un cuvînt de a nu întrebuinþa pe aceiaºi meºteri. II.

În adevãr. lacul Van. t. ne-au spus-o socotelile municipale de la Braºov: „Vitus sculptor et pictor” (Rechnungen. I. ºi în fine. aºa cã: „l'ornementation et les motifs géometriques qu'ils se plaisent à répéter rappellent bien plutôt le style persan et le style arabe”. bãtr. 1448). Gãsim aci acelaºi sistem de arcaturi. Gesch. Safara etc.. nu se ºtie.. toate anterioare cu mai multe secole monumentului nostru. Manglis. cit. Distinsul armenist d. aceleaºi proporþiuni în înãlþime. ancienne ville aux bord du lac de Van. unde pe la începutul secolului XIV. lîngã care se aflã acel oraº.. acelaºi spirit. cãci grecii numai printr-o sibilantã puteau sã reprezinte sonurile palatale • (dj) ºi Ÿ (sh). dintre cari unul – vestitul prin vitejie Ioane Tzimiskes – izbutise chiar. în secolul II dupã Crist. p. 460. d. sub papa Ioane XXII. etc. a se urca pe scaunul împãrãtesc al Bizanþei. p. se numea deja A r g e º. I. De peste Dunãre ei strãbãtuserã atunci pînã-n Transilvania. b) întrucît A r g e º u l cel armenesc e fãrã alãturare mai vechi decît al nostru Argeº. ba nu departe tocmai de Argeº. nimeni acum nu ne-o va mai putea spune…” Tot aºa d. p. acelaºi stil…” Cine a fost arhitectul decorator sub Neagoe. t. d. t. În veacul de mijloc multe cete de armeni au colonizat Peninsula Balcanicã. cãrora în mare parte li se datoreazã acolo naºterea sectei eretice a bogomililor (Jireek. aceleaºi rozace. 505). Patkanoff de la Petersburg îmi împãrtãºeºte într-o scrisoare: „Quant à la signification d'Ar•eŸ. pe cînd armenii le-au avut în România. mînuit cu multã neatîrnare ºi îndrãznealã. p. Ce însemneazã acest nume la armeni. Gelath. pe la finea secolului X.ÀRGEª biserice croite ºi decorate cam în felul celei de la Argeº? Nimeni nu ne-a spus-o. adecã – dupã cum descrie Bayet (L’art byzantin. 222). Samthawis. existã un oraº foarte vechi numit Argeº ( ). Akhtala. dacã nu prototipul. E ºi mai uºor a limpezi caracterul cel a r m e n e s c al minunatei biserice de la Argeº. Dar este ceva ºi mai lãmurit. lîngã lacul Van. adesea întrebuinþat pe feþele exterioare ale bisericelor citate mai sus. Bulgaren. Kronstadt. Caben. 284) arhitectura din Armenia – un fond bizantin. 251). 335 . 15) observã despre aceastã mãnãstire: „Bisericele A r m e n i e i ºi Georgiei. p. Bulgaria era plinã de armeni. aceleaºi împletiri ºi ornamente. Oriens christianus. la Ptolemeu A r s i s s a (’Ars…ssa). ceea ce-ºi are importanþa sa. era ºi un episcop: „Zacharias Argis” (Le Quien. p. Tocilescu (op. II. dar cel puþin o mare parte din elementele necesare pentru a compune decoraþiunea sa sculptatã. În Armenia. ne dau. je ne trouve pas dans la langue arménienne existante aucune trace d'une étymologie satisfaisante”. brîul sau ciubucul sculptat. unde în apropiarea Þãrei Româneºti. Deci: a) întrucît românii n-au avut niciodatã colonii în Armenia. rostindu-se cuvîntul întocmai ca româneºte. profesor C. c) întrucît fiinþarea coloniilor armeneºti tocmai lîngã Argeº se constatã în secolul XIII prin „episcopus A r m e n o r u m” de la Tãlmaciu. documentele menþioneazã pe la 1355 pe un episcop armenesc de la Tãlmaciu: „episcopus A r m e n o r u m de Tulmachy” (Cuv.

Clãdind o bisericã în stil armenesc ºi îmbrãþiºînd catolicismul. au întemeiat aci. nici într-un caz însã mai nouã. pãstratã ca ºi cealaltã în Arhivele Statului din Bucureºti (Doc. de nu vor fi fost catolici din trecut.. arm. acei armeni au cãpãtat de la papa un episcop: „episcopus Argensis”. nici la 1400. Doc. Negreºit. Vechea marcã a tîrgului Argeº. des Croisades. p. cel de lîngã rîul Argeº. 608). nu pe la 1600. nu de ieri sau alaltãieri. 1869. fuseserã aproape dãrîmate printr-un ºir de cutremure. Poate atunci. nu pot fi un simplu joc al întîmplãrii. La 1275. îºi vor fi bãgat tîrgoveþii argeºeni pe acest vultur cu douã capete în pecetea lor. nu cea bisericeascã. a devenit mitropolie a Ungro-Vlahiei. dar totuºi pãstrînd cu stãruinþã tiparul sãu arhitectonic ºi decorativ cel armenesc. cu care România nu avusese a face de la cãderea Constantinopolei ºi chiar cu mult mai denainte. Iatã-o dupã o pecete din 1629: Iatã-o iarãºi dupã o pecete din 1665.ÀRGEª d) întrucît toate acestea la un loc cu identitatea perfectã a celor douã numi. este v u l t u r u l. care – strîmtorat de români – s-a mutat în urmã la Tãlmaciu în Ardeal: „episcopus Armenorum de Tulmachy”. dînd acelaºi nume rîului. II Rom.. iar mai cu deosebire Ar•eŸ. aºa cum o gãsim de cînd cunoaºtem peceþile sale municipale. iar vechea bisericã armeneascã. ajunºi pînã-n Carpaþi. ºi anume în pecetea cea muni336 cipalã. apoi episcopie. dupã cum tot aºa se chema în vechime ºi lacul Van. nici la 1500. t. rezultã cã tîrgul Argeº din Carpaþi. apoi mãnãstire. în memoria cuibului lor. poate ºi-ntr-o epocã ceva mai veche. fusese colonizat în veacul de mijloc de cãtrã pribegi armeni din tîrgul A r g e º cel de lîngã lacul A r g e º. nr. 53 ºi 54): Aceastã pecete înfãþiºeazã anume pe vulturul împãrãtesc. Din datã însã ce noi ºtim acuma cã oraºul Argeº fusese . dupã o notiþã contimpuranã de cronicarul armenesc Smpad (Hist. o ceatã de armeni pribegiserã de acolo ºi. mai multe localitãþi de lîngã lacul Van. 1. de cînd adecã între Bizanþa ºi între România s-au aºezat la mijloc staturi ºi stãtuleþe serbe ºi bulgare. cari se repetarã cu urgie în interval de un an întreg. mereu învechitã ºi re-noitã. un nou A r g e º.

aceastã marcã poate sã treacã apoi la un alt popor. 236). alcãtuieºte marca unui oraº. plecaþi din A r g e º u l cel de lîngã lacul Van ºi veniþi în Muntenia prin imperiul bizantin. dupã cari apoi ºi d. deºi puteau sã împrumute pe vulturul cel cu douã capete de la bizantini. Figurele de prin mãrcile municipale. are în marcã un cãlugãr = Mönch. pe o stîncã de la Eyuk în Cappadocia: Aceastã obîrºie a vulturului argeºean înceteazã de a fi o ipotezã dacã vom recurge la luminile sigilografiei. ci Bizanþa a primit-o din Armenia. figura acelui lucru se lua drept marcã ereditarã a familiei sau a localitãþii. Nu Armenia o primise de la Bizanþã. aquila bicefalã e fãrã alãturare mai anticã decît la greci. fiindcã în vechiul dialect franconic vulturul se zicea „arn”. care înlocuieºte pe cel dentîi 337 . are în marcã un urs = Bär. München. este de crezut cã tocmai dînºii sînt aceia cari deduserã coloniei lor drept marcã pe acel vultur. Despre peceþile municipale în specie s-a zis demult cã: „mai obicinuit figureazã pe ele lucrul al cãruia nume se aseamãnã cu numele oraºului” (Heineccius. De Sigillis. lArap (p. Magdeburgul are în marcã un castel = Burg ºi o fatã = Magd. ba poate chiar mai fireºte. A. Sã se ia bine aminte cã armenii cei aºezaþi în Muntenia. totuºi ar fi fost nu mai puþin cu putinþã. din cea mai adîncã vechime. p. 140). ca ºi de prin cele nobiliare. Cîteva exemple. precum demult arãtaserã arheologii francezi. 1702. ca dînºii sã ºi-l aducã d-a dreptul din Armenia. mai ales prin aºa-zisul „rebus eraldic” sau „armes parlantes” adicã: numele unui lucru semãnînd mai mult sau mai puþin cu numele unei localitãþi sau familii. printr-un rebus eraldic tras din graiul sãu. din Elveþia. se nãºteau în veacul de mijloc. Iatã vulturul cel armenesc cu douã capete. cãci în regiunea Tigrului ºi a Eufratului. cuvînt pe care astãzi locuitorii de acolo nu-l mai înþeleg. v. Capitala Bavariei. dar totuºi vulturul rãmîne ºi va rãmînea pe pecetea municipalã… Dacã un popor.ÀRGEª colonizat cam în secolul XIII de un stol de armeni. lãsîndu-l apoi moºtenire românilor. Berna. dempreunã cu numele A r g e º ºi dempreunã cu mãiastra bisericã. Odobescu în studiul sãu despre „Tezaurul de la Novo-Cerkask”. Oraºul Arnstadt are în marcã un vultur.

par¦ Pšrsaij.ÀRGEª ºi nu înceteazã de a o întrebuinþa în curs de veacuri.. ce izvorãºte din muntele Craiu ºi 338 se varsã în rîul Doamna”. vulturul este rebusul eraldic cel firesc al numelui Argeº. dar ºi argeºean. bunãoarã: Dionisie Eclesiarcul (Papiu. nici a r g e º e n e s c. habitant v. qui est affluent d ' A r g e º. 1ARGEªEAN.. ºi arhimandritul argeºean ºi cu egumenul vieroºean…” Numai despre episcopii de la Argeº nu se zice nici argeºean. Cîteºitrii Cu meserii: Îmi împletesc pe izvoade. v. loc. -à s. 201): „aastã a lor parte de moºie fostu-o-au vãndut Þuica cu fraþii lui Nica i Argeºan dintãi lui Tudor feorul Radului comis ªtirbéšu…” Colindã din Ialomiþa: „Este vãtaf Argeºeanul. -CÃ. p. ci a r g e º i u. lArmean. mai ales articulat Argeºeanul. Argeº. deja la Hesychius: ¥rxifoj.. Ca adjectiv. n. m. – 2Argeºean. n. deºi pentru dînsul ea nu mai are nici un înþeles. –v. ¢etÒn. Monum. 1695 (Cond. Pe izvoade la nãvoade. . Frunzescu: „Argeºel. d ' A r g e º. appartenant à A r g e º. Poez. ARGEªÈL. la feminin Argeºeancã sau Argeºeanca.T. Stat. 94) 2ARGEªEAN. pop. – Argeºiu. în Arh. m.. Constantin Brîncoveanu. adj. La nãvoade de mãtase Cu sfoarã cu viþa-n ºease…” (G. 164): „un Nazarie bragadir. ms. se zice mai mult a r g e º e n e s c: un port a r g e º e n e s c. ruisseau affluent de Doamna. v. et subst. nu se aseamãnã de loc cu Argeº. – 2Tãlmaciu. p. Româneºte cuvîntul v u l t u r. ªi-mi are trei fete mari. ºi orice alt cuvînt din nomenclatura pãsereascã sau nepãsereascã. Armeneºte însã ºi numai armeneºte. pr. II. pr.. 1Argeºean. pãrîu în judeþul Argeº. Ca substantiv: Brãtenii sînt argeºeni de viþã. pers.D. Din substantivul a r g e º e a n „habitant d'Argeº” s-a nãscut porecla sau numele de familie Argeºean. ARGEªEANUL. olãria a r g e º e n e a s c ã. cãci armeneºte ºi numai armeneºte vulturul se numeºte a r • i v . 2Argeºean. Am vãzut un argeºean ºi o argeºeancã..

Arghir este un fãt-frumos. 238 b.. 1. anume Bistriþa cãtã va fi partea lor toatã. Act moldovenesc din 1689 (Cond. A r g Ú r i o j.D. t. p. Ergheviþa. – -iu. 193: „Episcopul nostru rãpãosatul întru fericire Iosif Argeºiu. Costachi Negruzzi.. – v. i se dã epitetul de argeºiu. ci „Buzãu”. în loc de argeºean. lARGHÌR. 88): „sã de svintei mãnãstiri Tismenei ocine. 105: „Iosif Argeºìu. pop. 1818. alãturi cu faimoasa Alexandrie.): „Ion Huebanul ºi Marco ºi Arghirie ºi Enache Peniºoarã…” Pe la 1820: „Arghir Cuza Spatar” (Urechia. artic. zice cã în biblioteca lui tatã-sãu n-a lipsit: Istoria lui A r g h i r ºi a pre frumoasei Elene. 2. 1826. Act din Mehedinþi. II.. care mult a suferit din dragoste pentru zîna Ileana ºi a cãruia istorie în versuri. p. 1599 (Cuv. Precum episcopului de Buzãu nu i se zice buzãuan. Costandie B u z ã u…” Constantin Golescu. dupã ce º-au fãcut închinãciunea cãtrã milostivul Dumnezeu. loc. se zice Arghir sau Arghirie. Cãlãtoria.: nom d'un heros légendaire. Ca nume de botez. – v. I. pag. f. Este ºi o formã femeiascã. Argeº. printr-o imitaþiune nu tocmai potrivitã. deºi ar fi mai corect simplul A r g e º. Poez.T. Gramaty. În coada Pravilei lui Caragea. lArgeºean. popul. Stat. ÀRGHEª. ancien village dans la Petite-Valachie. Ca sã-þi creascã coamã naltã. – lArgeºean. în Arh. – -el. 1612 (Venelin. t. circuleazã la români ca una din cãrþile poporane cele mai rãspîndite. adj. ARGEªENÈSC. pr. Aºa nevasta lui Radu-vodã Mihnea. évêque d ' A r g e º. 535). t. în Cum am învãþat româneºte. Argeº. bãtr. nom propre masculin: Argyre. Sã bei apa muntelui. adormind nu s-au mai deºteptat…” v. 339 . -à adj. Luncile Muscelului. Coamã naltã ºi învoaltã…” (G. Asachi. episcopului de Argeº. 256).ARGHÌR Colindã munteneascã: „Sã paºti iarba cîmpului. ºi Tãntava…” v. n.. tot aºa. ÀRGHEVIÞA. d. ARGEªÌU. Ca termen mitologic. Apa Argeºelului. p. Argeº. Miron Costin. mereu retipãritã. carele. f. ºi Argheviþa jumãtate. de mythol. 72) v. I. se chema A r g h i r a.

ARGHÌR Ion Ghica. Singur numai cu o slugã Merge dînd Domnului rugã. nici un Arghir nu se aflã. pars I. p. Lungi necazurile tale! Ia d-a lungul dealurile ªi numãrã jghiaburile…” Ciudata idee de a vedea în acest romanþ o aluziune la cucerirea Daciei de cãtrã Traian nu este româneascã. O analizã a lucrãrii lui Barac. 16. Széchenyi. 1886. „dascal normal în Braºov”. traducerea lui Arghir „din italieneºte” este o farsã. sc. nu ºtim. Pe la 1778. 3: „ªi eu mã duc sã mã-mbrac. p. Sine loco et anno. dacã porneºte. 19-23. În catalogul Széchenian originalul maghiar este indicat aºa: „Argirus nevü Király-firul. a traduce cartea româneºte. I. în versuri ºi-n prozã. renumitul Benkö (Transilvania I. cãrii – pentru mai multã vazã – i-a atribuit o origine italianã. Arghire! lungã cale. dar l-am cetit de mai multe ori…” Alexandri. Nobila cerºitoare. mãrturiseºte cã a tradus-o din ungureºte: „Mulþi citesc istoria lui Arghir cea in limba ungureascã scrisã”. Misteriosul Albert Gergej gãsise originalul sãu mai aproape. vezi în Cãrtile sãteanului român. 16) adaugã cã: „la þãranii unguri din Ardeal aceastã carte este atît de cãutatã. Versificaþiunea în multe locuri se apropie de a poeziei noastre poporane. fol. Departe cãlãtoreºte. din patriotism. vechi ºi nouã. zicînd de asemenea cã un Albert Gergej tradusese istoria lui „Argirus” din italieneºte ºi cã prin ea se reprezintã cucerirea romanã a Daciei. Duhului meu: „ªi viaþa ciudatã a unui crai cu minte. sã mã fac f r u m o s c a Arghir!…” Tot la Arghir face aluziune Gr. t. O. es egy tündér Szüz-leanyról Historia. În prefaþã. qui ex Italico sermone in hungaricum traduxit. Care lãsã pe dracu fãrã încãlþãminte…” Prima ediþiune româneascã a cãrþii despre Arghir este cea din Sibii la 1800. ci aparþine chiar ungurilor. 1799. Ioan Barac. În orice caz. Auctor est Albertus Gergei. Luînd un basm românesc. Scrisoarea XIII: „…deºi nu înþelegeam prea bine povestirile lui Arghir cel frumos. de exemplu: „Tînãrul. A susþinea cã basmul cel românesc l-am fi împrumutat oarecînd noi de la unguri e peste putinþã. in -9. foarte poporan la fraþii noºtri de peste Carpaþi. ceea ce a concurs nu puþin la succesul cãrþii. 35). Alexandrescu. Poate tocmai ea va fi îndemnat pe „dascãlul de la Braºov”. p. Între cãrþile italiene. ca ºi cînd ar fi ceva sacru…” Cine va fi fost Albert Gergej ºi cînd va fi trãit. Fabella vero hac expressa esse dicitur subjugatae a Romanis Daciae historia” (Catalogus Bibl. el l-a transformat într-o carte ungureascã versificatã. cãci dacã ungurii ar fi avut la ei acasã ceva asemenea în gura po340 .

341 . rãpindu-i cununa în timpul scãldãtorii. Tutova. iatã cum îl rezumã fraþii Schott (Walach. pînã ºi la sãlbaticii din Australia. povestea noastrã e cunoscutã. WolfMannhardt. „regãsirea finalã a zînei”. compus din douã motive esenþiale: 1. unde era apã de întinerit. prinderea zînei ºi perderea ei. Nu altceva este faimoasa rapsodie sanscritã despre regele Pur÷ravas ºi zîna Urvaç‹. legenda despre regele Tawhaki ºi zîna Tango-tango… Originalitatea subtipului românesc consistã în caracteristicul adaos la cele douã motive esenþiale a altor douã subordinate: 1. mistificaþiunea cea italianã se explicã de la sine-ºi. dr. în basmul celtic din Bretania: Le géant Calabardin (Revue d. În acest al treilea tip întrã ºi urmãtoarele legende sau credinþe poporane.ARGHÌR porului. 1. Nu altceva. III. Nu altceva vechea istorioarã persianã despre amorul viteazului cu o zînã în romanþul Bahar-Danuº. trad. 1872). a fãcut sã sufere mult Arghir C r ã i º o r u l. de aci poporul a început a confunda ambele forme. ºi prin acele daruri izbuteºte a redobîndi pe iubita sa ºi se cununã amîndoi…” Cele patru trãsure caracteristice: 1. fiu de împãrat” (N. Basmul românesc în cestiune. surprinderea a trei daruri minunate de la trei draci în ceartã. ar fi fost absurd din partea lui Albert Gergej de a zice tocmai poporului cã a tradus din italieneºte ceea ce poporul cunoºtea mai denainte ungureºte. „surprinderea a trei daruri minunate de la trei draci în ceartã ºi mai ales 2. c. Mythol. fie ca basm. luînd basmul de la români ºi dîndu-l maghiarilor sub o altã formã. O înrudire foarte strînsã cu legenda lui Arghir ni se înfãþiºeazã. Mînzaþii). 4. 3. pînã ºi-n privinþa celor trei daruri. 2. Zeitschr. de exemplu „Neagra cetate = Fekete-város”. „prinderea zînei ºi perderea ei”. în mai toate limbile. cãci stãpînea munþii cari se bãteau în capete ºi. unele particularitãþi specifice maghiare.). p. acesta este fondul Istoriei lui Arghir. dupã ce devenise carte poporanã ungureascã ºi s-a rentors astfel la români schimbat la faþã. Nu altceva balada germanã medievalã despre ducele Frederic de Svabia ºi zîna Angelburg. cãtrã care transformatorul ungur a mai adaus. regãsirea finalã a zînei. cea scrisã ºi cea nescrisã. pe cînd. At. gonit de o mamã vitregã. foarte amestecat. (cfr. 355): „Un bãiat. nimereºte într-o pãdure la un uriaº. motive complicate în fiecare subtip cu neºte ingrediente secundare diferite. ca o noutate în limba lor. numitã ºi Lebãda Munþilor. fie ca o carte poporanã. t. apoi grãdina unde petrecea frumoasa zînã etc. protecþiunea unui uriaº. Marienescu a scris un tractat întreg pe 50 pagine (Pesta. Nu altceva poema francezã din secolul XIII despre Partenopex de Blois ºi zîna Melior. „protecþiunea unui uriaº”. 2.. popul. Unicul folos pe care-l tragem din monografia d-lui Marienescu este de a putea constata prin varianturile citate de d-sa cum cã basmul nostru poporan. dînd naºtere unui al treilea tip. apucã prin viclenie trei daruri minunate de la trei draci. Ca tip. 62 sqq. Fugînd dînsa. în cari s-a furiºat numele lui Arghir: „Ileana Cosînzana. D. 1886. în sfîrºit. 312). el pleacã dupã ea. poate. p. Mährchen. f. cari se certau pentru posesiunea lor. cu ajutorul cãruia prinde o zînã. Mereuþã. în care ne asigurã cã Arghir este Apollo A r g i r o t o x o s.

Argeº..n.r o b i l o r. ARGHISÈSC. Negoeºtii). plur. famille noble phanariote. c. ÀRGHIª. arzumagzar. ªaineanu (Elem. – v. Tragod. Dolj. 134): „Dupã aceia Costandin-vodã. m. împreunã cu toþii fãcut-au sfat ºi socotealã ºi au trimis boiari la Poartã la împãrãþie.. menþionat în indicele de pe la 1850 (Buciumul român. argimagzaruri). m. 1875.i m a h z a r „pétition signée par toutes les personnes présentes”. – v. Argãsesc. – Troian. Ca sã întîmpine rãul. merg cu toþi la curte. v. a luat robi dintr-o þarã depãrtatã ºi le-a adus în þara lui ºi cã Dumnezeu i-a arãtat drumul spre þara lui prin o mulþime de stele luminoase. p. – v. cari poartã ºi pînã astãzi numele de d r u m u l . alþii zic T r o i a n. Termen juridic sau mai bine politic din epoca fanarioþilor. încep îndatã în Iaºi a se aduna… Venind. – v. p. ist. pr. Radu Greceanu (Mag.: un village en Moldavie. – Cosînzana. v. ARGHISEALÃ. Sat din districul Sucevei.ARGHÌR „Bãtrînii spun cã în timpurile vechi un împãrat anume Arghir. fiindcã împãratul. Constantinescu. pun la cale. 713: „Mai trimet ºi din cei tineri pe cîþiva a îndemna. turc. 2ARGHÌR. pr. lGrec. Se supun. n. ARGIMAGZÀR (plur. 10) mai citeazã formele: arzmagzar.. .. dar robii nu s-au mai întors în þara lor. v. Arbiu. p. v. II. plainte collective. întorcînduse cu curtea domneascã. Argãsealã. s.. ARGHIRÒPULO. Este turcul de origine arabã ' a r z . loc. pers. ARGHIRII. 41) ca: „moºie a d-sale medelniceresei Maria A r g h i r o e”. îndatã ce a trecut dincoace de Dunãre. sfãtuiesc. Archir. arzmahzar. ARGHÌRA. v. 3447: 342 „Boierii din Bucovina scoposul lui înþeleg. din ei pe unul aleg. ºi anume pre Ghindea vel vornic. artic. 1Arghir. a ars podul…” (D. n. lArghir. – v. Alexandru vel clucer i Pîrvul Logofãtul Cantacozino ºi Preda Brãtãºanul ºi alþi boiari mulþi cu arzumagzaruri d e l a t o a t ã þ a r a…” Beldiman. D. Argimagzariul la Poartã sã se facã rînduiesc…” Ibid.

I.. 41: „sau altŠ fšalŠ de bani. m. 1688. o nemilostive šubitoršule de argint. p r i s n e. 198: „Zic cãlugãrii (de la Putna) sã fi fost fãcut (ªtefan cel Mare) ºi sfeºnicele cele mari ºi cele mici ºi policandre ºi hora tot p r i s n e d e argint. argentum igne examinatum. 16 a: „Cã cumu-š argintul l ã m u r i t cu focul. I. 3: „…cãºtigã argintul ca þãrâna ºi adunã a u r u l Š ca tina drumurilorŠ…” „…thesaurizavit argentum ut humum. argint a r s…” „…eloquia Domini. argint se pune obicinuit în legãturã cu aur. Negoescu. II. eloquia casta. ºi pe urmã sã le fi luat un domn ºi sã fi fãcut altele de spijã. 343 . s t r ã c u r a t. c u r a t. ps. îºi încheie cronica: „la puþintei se aflã acesta dar. Bistricioara). – lTurc. care le am apucat ºi noi…” Pravila Moldov. Stavila se ridicase ºi drumul era deschis…” v. ºi sã fie de plinŠ ºi la cumpãnâ…” Între comparaþiuni poporane se zice: „c u r a t ca argintul. În Catastihul mãnãstirii Galata din 1588 (Cuv. f. alb ca argintul. I. d.) ne întimpinã forme: arjintu. c. Þ-sînt sfinte cuvinte c u r a t e cu totul…” Neculce. (d')ergintu. a r g e n t u m. Odaia). 82. Maxima cu care Nicolae Muste. et congregavit aurum ut lutum viarum…” „Dacã ploauã dupã o secetã mare. 192. Biblia lui ªerban-vodã. Rosescu. Zach. p. 131: „šarâ deaca dai tu pãmãntului ºi diavolului avuþia ta. Stãnescu. bãtr. c. sã fie p r i s n e d e argintŠ c u r a t Š.” Acelaºi pasagiu la Dosofteiu. 1577. Dîmboviþa. a r s… Coresi. p. argintu. ar•untu. ca sã nu-i birueascã pofta lãcomiei ºi iubirea argintului…” Omiliar de la Govora. Letop. (d')ârgintu. f. 16). 1642. III. din care se fac bani ºi care se întrebuinþeazã în industrie. 1673. argent. Metal preþios de culoare albã. cuvinte curate. p.ARGÌNT La Þarigrad sã rãzbatã cu argimagzariu înscris. argint se ia adesea în înþeles de avuþie în genere. Lat. atunce ºi sufletul tãu va rãmãnea acolo…” Despre argint neamestecat sau încercat.. curat ca argintul s t r e c u r a t” (D. c. Neamþ. XI: „…cuvintele Domnului. Ca metalul preþios cel mai rãspîndit. ARGÌNT (pl. IX. Pietroºiþa. et n. l ã m u r i t. 194 etc. de unde derivate în toate limbile romanice (Cihac. Arz. arginþi ºi arginturi). se zice cã: au dat Dumnezeu a u r ºi argint pe pãmînt…” (C. Letop. s. 1646. Teleorman. se zice i s p i t i t. Ca unul din cele douã metaluri preþioase.

II. bade. Stat. nãframa mea.I. 36): „arginturile ce am dat domnia-mea la svãnta mãnãstire” ºi urmeazã evangeliare ferecate. p. frîul. Dan. f. III. Mohor. Letop. Muºetescu. 240): „Cãrãiman de-acii n-au mai întorsu banii lui Gorghiþã ºi arginturile înnapoi…” Nic. Cu argint pe la oþele…” Asemeni lucruri de argint se zic la plural arginturi. ºeaoa lui. i-au închinat daruri Duca-vodã cai turceºti cu podoabe scumpe. 203: „au adus (Alexandru Lãpuºneanul) ºi capul sfãntului Grigorie Bogoslov de stã pãnã astãzi la sfãnta mãnãstire la Slatina. Slujitorii-Alboteºti). „Ibricele mele sînt c u r a t e ca argintul” (P.ARGÌNT „Despre un porumb bun se zice: c u r a t ca argintul ºi uscat ca ferul” (I. p. – 1Suflu. p. Arh. f e r e c a t c u argint ºi cu petre scumpe…” Costachi Negruzzi. haine. candele. 18: „Cetatea Sucevii era plinã de avere. „Þi-am dat copilul c u r a t ca argintul. 1681 (ms. ºi tu-þi baþi joc de el…” (G. Pueºti). bucate boiereºti ºi neguþitoreºti…” . bade. ce se zice de va s p u r c a lucrul ºi se va afla m i n c i n o s Š. Aur. Argintul amestecat se zice s p u r c a t sau m i n c i u n o s. Îndreptarea Legii. v. Cînd argintul s-o topi. c. arginturi. lighean cu ibr ic de argint ºi alte daruri scumpe…” Balada Crãiºorul: „Mîndruþa din grai grãia: Na. Braila. cu altã cu nemica numaš cu capulŠ sã plãteascâ…” A acoperi ceva cu argint se zice: a f e r e c a. Nãframa cea de mãtasã Pe margini c u argint t r a s ã. Inventariul Cotrocenilor. Aratã cum cã luate de la vrun mare leah sînt…” Argintul aurit pe dasupra se zice s u f l a t c u a u r. 91) Balada Iordachi al Lupului: „Arnãuþi cu ºuºanele. 344 odoare. p. c. c.. III. p. Sã ºtii. Tutova. Letop. 12: „Dacã au descãlecat împãratul sub sliban.R. cadelniþe. f e r e c a t e cu argint. Letop. III. cruci… Act moldovenesc din 1661 (A. f. Despre lucruri de argint sau împodobite cu argint: Nic. 1885. Neculce. Muste. potiruri. 1652. Aprodul Purice: „Chingile. Muste. Poenarii). c-oi muri…” (Tribuna de la Sibii. 67 a: „Oricare zlãtaršu va mesteca aurulŠ sau argintulŠ cu alte lucruri fãrã ºtirea stãpânuluš. Muscel..

între celelalte. le aºternea…” v. printr-un p o d d e argint. cu goana nu-i întisiia (pe latinii cari fugeau la corãbii). 153) Altceva este frumoasa locuþiune proverbialã: „a-ºi aºterne un p o d d e argint” = a ajunge la un scop prin bani sau prin mituire. sufletul mortului trece. ca nu cumva nevoia sã-i întoarcã în vitejie. 1680. 389: „Grecii. 175) Din Bucovina: „ªi mie cã-mi vei gãti Pod de-aramã Peste vamã. sec. 128): „unde vorŠ fi acolo frãmseþile inélelorŠ ºi mâriša aurului ºi sunetele arginturilor…” Cînd e vorba însã de bani. XVII (Cod. Doinã din Ardeal: „Nu mã mai judece nime Om cu suflet ca ºi mine. II. În colinde. p. unde la Silvestru. se zice cã pãmîntul stã: „Pe patru stîlpi de argint Prea frumos împodobit…” (Vrancea. Sibiu. pentru ca mai pre lesne în corãbii sã sae. nu se zice la plural arginturi. Dimitrie. Pod de-argint Peste pãmînt…” (Marian. ºtiindu-º puþînãtatea. 82) Dupã mitologia poporanã. ps. Pod. Dosofteiu. ce mai vîrtos – cum sã zice cuvîntul – p o d d e argint. p. c. I.ci arginþi. Domnii zic cã nu l-or da…” (Pompiliu. 1651: „b a n i š sãš nu-š dâ în camãtâ…” Baladã din Ardeal: „Mers-au pãrinþi Cu arginþi Sã-l poatã rãscumpãra.ARGÌNT Legenda Sf.. miscel. ªi la podu de argint Va fi tare socotit…” (J. ms. XIV: „arginþiš sãš nu-š déde într-aslam…”. sf. Gãurile) 345 . Nicolae din Braºov. Chron. al bis. Cã la podu de aramã Sufletul meu va da seamã. Cantemir.B.

ARGÌNT Tot în colinde se pomenesc adesea cai ºi boi: „Cu potcoave de argint Ce bat bine la pãmînt…” sau: „Cu potcoave de argint Ce sînt spornici la fugit…”
(Ghibãnescu, în Anale literare, 1888, p. 37 sq.)

În credinþele poporane ne mai întimpinã m o r i de aur ºi de argint. Colindã munteneascã: „Nouã mori pe sub pãmînt ª-alte nouã mori de vînt Mãcinînd aur º-argint Cu piscoaie pe fereastrã Sã pice bãnet în casã…”
(G.D.T., Poez. pop., 88)

F l o r i de arginþi: „Doi meri împletiþi, De varã-nfloriþi, De toamnã rodiþi, Cu flori mãrgãriþi, Cu flori de arginþi…”
(Ibid., 80)

M ã r d e argint: „Frunzã verde mãr de-argint, Cînd îmi vine mîndra-n gînd? Primãvara la cosit…”
(Marian, Buc. II, 182)

F r u n z e d e argint: Basmul 12 fete de împãrat (Ispirescu, Legende, p. 236): „Trecurã printr-o pãdure cu frunzele de argint, trecurã prin alta cu foile de aur…” P a s e r e d e argint: „Fã-mã pasãre de-argint Cu aripile de vînt, Ca sã zbor Unde mi-i dor…” 346
(J.B., 124)

ARGÌNT În Pãpãrugã sau invocaþiunea ploii, în Banat se zice: „Bumburel d-argint Varsã pre pãmînt: Unde-i valea sacã Grîu mult sã se facã, Unde-i valea plinã ªi mai mult sã vinã.”
(S. Liuba, c. Maidan)

Invocaþiune cãtrã l u n ã n o u ã: „Lunã nouã, Lunã nouã, Tari ca argintul ne-ai gãsit, Tari ca argintul sã ne laºi…”
(G.D.T., Poez. pop., 190)

„Cînd vede cineva luna nouã pentru prima oarã, se închinã, apoi se loveºte în frunte cu un ban de argint sau de care are, zicînd vorbele acestea: Lunã nouã, lunã nouã, Taie pîinea-n douã, Þie jumãtate, Mie-a treia parte…”
(Þara nouã, 1887, p. 100)

E mai cu seamã rãspînditã credinþa poporanã cã numai argintul poate sã împuºte pe haiducii cei vestiþi. Balada Codreanul: „Iar Leonti-arnãutul Înghiþi-l-ar pãmîntul! Nasturi de-argint cã scotea De-ncãrca o ºuºanea ªi-n Codrean o slobozea…” unde Alexandri adaugã în notã: „Poporul crede cã sînt zale vrãjite pe care numai glonþii de argint le poate strãbate…” Balada Pintea: „De la noi puteþi afla, Cã moartea Pintei va sta Din trei fire de grîu sfînt ªi dintr-un plumb mic d-argint Tare-n armã îndesat ªi la pieptu-i aþintat…”
(Reteganu, Trandafiri, p. 82) 347

ARGÌNT Balada Golea Haiducul: „Nu vã mai stricaþi iarba, Cã vã trebui undeva, Cãci pe mine Nu m-atinge Nici ferul, Nici oþelul, Numai singur argintul…”
(G.D.T., Poez. pop., 589)

Despre rolul argintului la sfîrºitul cel apocaliptic al lumii, v. Antihîrþ (p. 91). Cu poeticul d ca în „dalb”, într-o colindã: „Cere mori pe sub pãmînt Care macinã dargint; Cu piscoaia pe fereastrã De picã argintu-n casã…”
(Vulpian, Text, p. 30)

v. Aramã. – Aur. ARGINTÀR (plur. argintari), s.m.; argentier, orfèvre. Avea altãdatã ca sinonim pe z l ã t a r. Lat. a r g e n t a r i u s, cu derivate în toate graiurile romanice (Cihac). Meºterul care face sau care vinde tot felul de lucruri de a r g i n t. Noul Testament din 1648, Act. Ap. XIX, 24:
„…un argintaršu, anume Dimitrie, carele fãcea besérici de argintŠ…” „…Demetrius enim quidam a r g e n t a r i u s, faciens aedes argenteas…”

unde la ªerban-vodã, 1688: „Dimitrie z l ã t a r š u”, iar în Codicele Voroneþian, circa 1550 (ed. Sbiera, p. 9), compoziþiunea: „a r g i n t u - t ã e t o r š u”. Dosofteiu, Synaxar, 1683, dec. 18 (f. 227 b): „avândŠ argintaršulŠ acela o sorŠ rãzbolitâ în dzãcare…” Pitarul Hristache, Istoria lui Mavroieni, 1817 (Buciumul, 1863, p. 40): „Croitorii, cojocarii ªi sãracii argintarii, Nu mai putea tot lucrînd: Blane, celenchiuri fãcînd…” La feminin se zice argintãreasã. v. Argint. – Argintãrie. – lZlãtar. ARGINTÀRIÞÃ, s.f.; t. de botan.: argentine, Potentilla anserina. Sinonim cu s c r i n t i t o a r e. Plantã din familia rozaceelor. ªi-n celelalte dialecte romanice 348 se cheamã a r g e n t i n e, a r j e n t i n a, a r g e n t i n a.

ARGINTÌU „Argintariþa e o plantã micã cu foaie latã, foarte crestatã pe margini; pe partea cãtrã soare, albã ca a r g i n t u l, cu peri foarte mici, iar pe cealaltã parte, verde deschisã cu perii mai mari. Argintariþa e întrebuinþatã de unele femei la spãlatul oalelor în cari pun lapte, pentru cã smîntîna în oalele spãlate astfel se face mai bunã”… (M. Lupescu, Suceava, c. Bróºteni). Afarã de argintariþã, se mai aud în popor formele a r g i n t i c ã (I. Nour, Bîrlad) ºi a r g i n t u r ã (S. Liuba, Banat, c. Maidan). v. Argint. – -ariþã. – Scrintitoare. ARGINTÀRE v. Argintuit. – Arginþit. ARGINTÀT A ARGINTÃREASÃ. – v. Argintar. ARGINTÃRÌE (pl. argintãrii), s.f.; argenterie, vaisselle en argent, objets en argent. Sinonim cu pluralul a r g i n t u r i. Derivã din argintar prin sufixul -ì e. Ion Ghica, Scrisoarea XXII: „am pus de a topit niºte scule de aur ºi toatã argintãria cîte le aveam lãsate de unii ºi alþii amanet la mine; le-am fãcut bulgãri de aur ºi de a r g i n t…” v. Argintar. – Argint. – -ìe. ARGINTÈZ (argintat, argintare), vb.; argenter. Lat. a r g e n t a r e. În grai se întrebuinþeazã mai adesea formele mai nouã: a r g i n þ e s c ºi a r g i n t u i e s c. v. Arginþit. ARGINTÌCÃ, t. de botan. – v. Argintariþã. ARGINTÌU, -ÌE, adj.; argentin, ayant l'aspect de l'argent. Sinonim cu a r g i n t o s. Derivã din a r g i n t prin sufixul -ì u, întocmai ca „auriu” din „aur”. Colindã din Dobrogea: „Pe-un cal galben gãngurel, Gãngurel ºi frumuºel, Cu scãri dalbe argintii, Cu frîu cu rastagalii…”
(Burada, Cãlãt., 79)

Doinã din Ardeal: „De m-aº face unde ºtiu Cuc la pene argintiu, Aº gîndi sã nu mai viu Prin locul ãsta pustiu…”
(J.B., 145) 349

ARGINTÌU Costachi Negruzzi, Aprodul Purice: „A sa barbã ca zãpada, a lui plete argintii, Faþa lui cea cuvioasã, ochii sãi mãreþi ºi vii…” Acelaºi, Melancolia: „Luna galeºã ce-ncepe sã se-nalþe cu trufie, Arãtîndu-ºi pintre neguri a sa frunte argintie…” Alexandri, Iarna: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaþa ninge iarã! Cu o zale argintie se îmbracã mîndra þarã…” A. Odobescu, Pseudokyn., p. 34: „Blînda turturicã a sosit, ameþitã de bucurie, aproape de soþul ei; ea s-a pus alãturi cu dînsul pe o cracã verde a stejarului; gungunind, ea îºi scuturã aripele ºi-ºi încovoaie guºa argintie…” v. Argintos. ARGINTOAIA, n. pr. loc. f. artic.; nom de quelques localités dans la Petite-Valachie. Aºa se cheamã douã sate în Dolj ºi unul în Mehedinþi (Frunzescu). La Fotino, în indicele satelor, în Dolj nu se aflã Argintoaia, ci numai în Mehedinþi: 'ArtzintÒgia ('Ist. t. Dac…aj, III, p. 305). Dupã aceastã din urmã ºi-a luat numele familia boiereascã a A r g i n t o i e n i l o r. Sufixul -o a i a în Argintoaia se explicã prin alte numiri de sate mehedinþene, indicate la Bauer (Mém. sur la Val., 1778, p. 218 sqq.), precum: Stîngãcioaia, Lupoaia, Ghelmegioaia, Vlãdoaia. v. Argintoianu. – -oaia. ARGINTOIÀNU, n. pr. pers. m.; nom d'une famille noble valaque. Argintoienii îºi datoreazã numele satului A r g i n t o a i a. Se rosteºte ºi Argitoianu, cu perderea nazalei. În texturi, totdauna cu articlul întreg: Argitoianul, Argintoianul. Aceastã familie boiereascã ne întîmpinã cam de prin secolul XVII. Act oltenesc din 1697 (Condica ms. a Govorei, în Arh. Stat., p. 187): „Sã se ºtie bošariš adevãrãtorš ºi judecãtorš aš pãrinteluš Grigorie, egumenul de la sfãnta mãnãstire Coziša ºi aš pãrinteluš Paisie, egumenul de la sfãnta mãnãstire Govora, bošariš anume: Dumitraºco cãpitan Argitošanul i Vasilie cãpitan ot Medvéjde…” Altul din 1727 (Cond. ms. a Horezului, nr. I, în Arh. Stat., f. 329 b): „sã chiemaþš ºi pe pãrintele igumen Hurezean ºi pe dumnealuš Costandin Argintošanul…” v. Argintoaia. ARGINTÒS, -OASÃ, adj.; argentin, semblable à l'argent. Sinonim cu a r g i n t i u, cãtrã care se referã ca „auros” cãtrã „auriu”, „arãmos” cãtrã „arãmiu”. I. Vãcãrescu, p. 111: 350 „De unde-aduci, zefire, Suspinuri mîngãioase?

ARGINTÙÞ D-a lui Apollon lire Par sunete-argintoase!…” Bolintineanu, Cea de pe urmã noapte a lui Mihai: „Luna varsã raze dulci ºi argintoase; Austrul le suflã coamele pletoase; Cãpitanii toarnã prin pãhare vin…” v. Argintiu. – Auros. ARGINTUIÈSC (argintuit, argintuire), vb.; argenter, couvrir d'une couche d'argent. A polei sau a fereca cu a r g i n t. Formaþiune denominativã mai nouã prin sufixul verbal -u i e s c, în loc de a r g i n t e z sau a r g i n t e s c. v. Argintuit. ARGINTUIRE, s.f.; action d'argenter. – v. Argintuiesc. ARGINTUÌT, -Ã, adj.; argenté. Poleit sau ferecat cu a r g i n t. Sinonim cu a r g i n t a t sau a r g i n þ i t. Gr. Alexandrescu, Viaþa cîmpeneascã: „ªi cînd lun-argintuitã, Albind iarba de pe vale, Ieºea linã, ocolitã De stelele curþii sale…” De la Vrancea, Sultãnica, p. 170: „Cerul, scuturat, dã în limpede ºi acopere ca un coviltir argintuit rotunda arie a pãmîntului…” I. Slavici, Novele, p. 190: „…cînd luna nu se mai vãzu decît în mãrginile argintuite ale norului, el închise ochii…” v. Argint. – Arginþit. ARGINTÙRÃ, t. de botan. – v. Argintariþã. ARGINTU-TÃIETOR. – v. Argintar. ARGINTÙÞ, s.m.; boule d'argent, boulette d'argent. Deminutiv din a r g i n t, care ne întimpinã în cîntece. Sinonim cu a r g i n þ e l. Balada Ioviþã: „I-a dat încã º-un biciuþ Carele-avea în vîrvuþ O litrã de argintuþ…”
(Marian, Bucov. I, 74)

v. Argint. – Arginþel.

351

ARGINT–VIU ARGINT-VIU, s.m.; mercure, vif-argent. Substanþã metalicã fluidã, de culoare a r g i n t i e. Deja lãtineºte a r g e n t u m v i v u m. Se articuleazã ºi se declinã ca „an-nou”: argintul-viu, argintului-viu. Din cauza mobilitãþii sale, argint-viu servã a caracteriza tot ce este zglobiu sau nestatornic. Alexandri, Iorgu de la Sadagura, act. I, sc. 5: „Cînd ai ºti cît îi de veselã Marghioliþa, fiicã-mea, cã-i vine logodnicul?…parcã are argint-viu într-însa…Sare pin casã, frate, ºi gioacã drãgaica ca o nebunã…” „Despre un copil prea vioi se zice: iute ca argintul-viu” (A. Bociat, Banat, c. Clopotiva). Balada Sîrb-sãrac: „El cã-ºi are-un bidiviu Cu sînge de argint-viu, Un fugar neîntrecut Care soare n-a vãzut De cînd mã-sa l-a fãcut…” De aci, prin simbolism, credinþa poporanã cã: „Argintul-viu punîndu-se în temelia unei case, apoi acea casã nu trece multã vreme ºi se dãramã…” (Th. Coate, Covurlui, c. Bereºti). „Poporul crede cã argintul-viu are puterea de a sparge orice zidire, dacã-l bãgãm într-însa…” (M. Simionescu, Vaslui, c. Delenii). „Un iaz seacã dacã se aruncã în el argint-viu într-un rît de porc” (G. Enachi, Covurlui, c. Bãlinteºti); dupã alþi: „într-un cap de cal” (I. Poppa, Iaºi, c. Romãneºti). „Poporul crede cã babele dau argint-viu la oamenii pe cari au vreo picã, ºi le sparge trupul; ba, dîndu-se argintul-viu în iazuri, le sacã ºi pe ele, de nu rãmîne nici o picãturã de apã” (Preut G. Palladi, Tutova, c. ªendreºti). „Poporul crede cã cel ce poartã argint-viu nu se prind vrãjile ºi farmecele de el; iar celui ce i se dã sã bea argint-viu menit ºi vrãjit, moare, fiindcã i se sparge mãruntaiele în el…” (I. Folescu, Suceava, c. Borca). „Argintul-viu îl dã o muiere la altã muiere ca sã moarã, ca apoi sã poatã trãi ea cu bãrbatul moartei. Se poate da în mîncare, în vin, apã ºi altã beuturã. Alþii cred cã: cine bea apã mai întîi din izvorul în care s-au spãlat heli-frumoasã, adecã ielele, bea ºi argintul-viu lãsat de iele în apã, capãtã boalã ºi moare; deci trebuie sã bea alt argint-viu din apotecã ca sã se vindece de cel beut din izvor, cu care prilej se ºi descîntã…” (P. Olteanu, Transilv., Haþeg; cfr. Preut D. Nisipeanu, Vîlcea, c. Nisipii). „Vrãjitoarea descîntã argintul-viu ºi-l trimite cui i se porunceºte. Argintul-viu pleacã singur de la vrãjitoare, ºi, ajungînd în casa unde e hotãrît, se risipeºte în coafe, în strãchini, în aºternuturi ºi-n toate lucrurile din casã. Cei din casã cîteodatã îl vãd, dar nu pot face nemic ca sã-l depãrteze. Din toþi cei din casã nu se bolnãveºte decît acela care e u r s i t de vrãjitoare. Bolnavul simte un fel de cîrceiuri în tot trupul ºi se umple de spuzealã dînd din ea un fel de apã. Aceasta nu se poate vindeca decît numai prin descîntece ºi fumuri. Se spune cã mulþi au vãzut argintul-viu cãlãto352 rind…” (M. Rãdulescu, Ialomiþa, c. Gîrbovii; I. Bãdescu, Muscel, c. Botenii).

ARGINÞÈL „O fermecãtoare u r s e º t e pentru cineva cîteva dramuri de argint-viu, care pleacã singur rostogolindu-se pe pãmînt pînã ajunge în casa aceluia, se lipeºte de el sau întrã în el ºi-l slãbeºte din zi în zi pînã se usucã ºi moare. Dacã însã el prinde de veste, se duce la altã vrãjitoare, care-i u r s e º t e, cum ºtie ea, nouã dramuri de argint-viu; îl pune sã ºeazã pe o gãleatã cu apã ne-nceputã, cu picioarele p-o mãturã, ºi-i dã de trei ori cîte trei dramuri…” (Th. Theodorescu, Ialomiþa, c. Lupºeanu). „Argintul-viu trimis prin fermec merge singur la locul hotãrît, se aruncã în vasul cu apã, ºi apoi, bîndu-se, produce boala numitã: i-a d a t argint-viu…” (S. Diamantescu, Dîmboviþa, c. Petroaia; R. Michaileanu, Mehedinþi, c. Vînju-Mare). „Prin d a r e de argint-viu se înþelege cînd un duºman ia mercuriu ºi-l descîntã, trimiþîndu-l la cutare ca sã-l bea în apã, în vin, în rachiu, ºi atunci, dupã trei zile sau patru sau dupã cum îl meneºte, îi iese bube pe trup, albe ºi umplute cu un fel de apã veninoasã…” (Vrancea, c. Gãurile). „Argintul-viu se poate trimite la cineva de departe, întrã în casã, se vîrã în gãleatã sau în urcior, ºi, cînd bea apã acela la care este trimis, se bolnãveºte ºi moare…” (I. Popescu, Dolj, c. Bãileºti; P. Michãescu, Brãila, c. Ceacîru). „Boala u m f l ã t u r e i este privitã în popor ca d a t argint-viu de vreo femeie” (C. Ghinescu, Teleorman, c. Malu). „Dacã o femeie a rãguºit, sau i s-a spuzit sau umflat corpul, atunci zice cã i-a d a t argintul-viu, ºi aleargã la vrãjitoare ca sã-i descînte…” (I. Popescu, Buzãu, c. Mãrãcineni). „Cînd o muiere simte sau îºi nãluceºte cã a luat argintul-viu, numaidecît se duce la vrãjitoare, carea, încãlzind neºte petre, le pune în o cãldare cu apã, iarã pre muierea cu argintul-viu o acopere cu o poneavã mare ºi o pune sã stea cu gura cãscatã asupra cãldãrii, atunci argintul-viu cade în cãldare ºi vrãjitoarea i-l aratã…” (Liviu Iancu, Banat, c. Visagu). „Prin d a r e de argint-giu pe aici se înþelege sagnã de cal, care se dã de cãtrã vrãjitoare ºi sparge tot trupul…” (C. Rosescu, Neamþ, c. Bistricioara). v. Cal. – Sagnã. Jipescu, Opincaru, p. 75: „ªi cîþi copii, cîte muieri ºi rumâni ca brazi[i], nu vã fîrºiþi dã pã picioare, pîntru cã v-a dat o babã argintu-ghiu, or cu bobi[i], or v-a pus în vase ºi dãscîntîndu-vã v-a spus cã vi s-au scurtat zilili, º-o credeþi!…” Ibid., p. 95: „Cum fuge argintu-ghiu dîn oalã-n doniþã, dîn doniþã-n strachinã, dîn strachinã-n bãrdac, cînd þi-l trimite vrãjitoarea, aºa fuge dîn pungã-n pungã banu dã aram…” v. 2Alta. – Babã. – Cuþit. – Dat. – Fapt. ARGINÞÈL, s.m.; boulette d'argent, morceau d'argent. Deminutiv din a r g i n t. Sinonim cu a r g i n t u þ, dar mult mai întrebuinþat. Termen poetic, ca ºi corelativul a u r e l, cu care mai totdauna se pune în legãturã. Colindã din Bucureºti: „Porumb alb cã mi s-alege, Porumb alb cu guºa verde, 353

ARGINÞÈL Cu peniþe Zugrãvite, C-ochi în cap de petre scumpe, Capu-i bate-n aurel, Ciocu-i bate-n arginþel…”
(G.D.T., Poez. pop., 39)

Colindã munteneascã: „Nalt e mãrul pîn'la cer, Cu coaja de arginþel, Cu mere de aurel…”
(Ibid., 81)

Altã: „ªeaua-i luce-n aurel, Scãrile-i în arginþel, Iar biciul cu mãciulie ªi frîul cu strãgãlie…”
(Ibid., 20)

Doinã din Ardeal: „ªi n-o scrie cu cernealã, Cã de-aceea-i multã-n þarã; O scrie cu arginþel, Cã de-acela-i puþintel…”
(J.B., 117)

v. Argint. – Argintuþ. – Aurel. ARGINÞÈSC (arginþit, arginþire), vb.; argenter. – v. Argintuiesc. – Arginþit. ARGINÞÌRE. – v. Arginþesc. ARGINÞÌT, -Ã, adj.; argenté, couvert d'une couche d'argent. Sinonim cu a r g i n t a t ºi a r g i n t u i t. Se zice ºi argintit. Toate formele se pot întrebuinþa deopotrivã, deºi cea mai corectã este a r g i n t a t. Silvestru, 1651, ps. LXVII:
„…fi-veþ ca aripile porumbuluš argenþite ºi a cãruša aripile sãnt acoperite cu aurŠ galbenŠ…” „…pennae columbae d e a r g e t a t a e, et posteriora dorsi ejus in viriditate auri….”

unde la Coresi, 1577: „arepile porumbuluš a r g i n t i t e”; la Dosofteiu, 1680: „aripi de porumbiþâ a r g i n t a t e”. 354

ARHÀNGHEL Corbea, Psaltire, circa 1700 (ms. în Acad. Rom.): „A porumbiþei arepi sînt prea arginþite, Între umerele ei poleite þinte, Cu strãluciri de aur lumineazã foarte, Cît preþul a socoti lesne nu se poate…” unde la Dosofteiu, 1673, f. 105 b: „Ce veš dormi-n casâ de ti-š desfãta-te 'n sân de porumbiþâ-ntr-aripš a r g i n t a t e…” v. Argintuit. ÀRGIª v. Argeº. ARG̪ A ÀRGIªTE. – v. 2Arºiþã. ARGITOIÀNU. – v. Argintoianu. ARGÒS, adj.; t. ecclés; interdit, suspendu (d'un ecclésiastique). „Termen bisericesc: oprit de a oficia pentru cîtva timp în tot sau în parte, pus pentru un timp în neactivitate completã sau parþialã” (L.M.). Din mgr. ¢ r g Õ j = vgr. ¢ e r g Ò j: „k£mnw argÒn = interdire un prêtre” (Cihac). Carte patriarcalã din 1821 (Uricar V, p. 75): „dacã dupre oarecare chip vã veþi aplica înprotiva obºteºtii noastre fãcãtoare de bine puternicã înpãrãþie, v ã a v e m argoºi de toatã arhierolucrare…” Beldiman, Tragod., v. 621: „Argos pe mitropolitul ºi pe episcopi fãcea, Dacã o aºa pricinã vor cerca a o tãcea…” v. lGrec. ARGOSÈSC (argosit, argosire), vb.; t. ecclés.: suspendre, interdire (un ecclésiastique). A opri pe un cleric de a funcþiona, ca pedeapsã canonicã. Costachi Negruzzi, Scrisoarea X: „Patriarhul, sumeþindu-se în acea poruncã, argosi pre mitropolitul Leon…” v. Argos. s. ARÀNGHEL (plur. arhangheli, arangheli), s.m.; t. de théol.: archange. Gr. ¢rc£ggeloj, paleoslav. arHaggelã. Cap peste î n g e r i. Sînt doi arhangheli mai mari: Mihail ºi Gavriil. Varlam, 1643, I, f. 116 a: „Unde šaste GavriilŠ arhanghelŠ ce mš-au dzis sã mâ veselescŠ?…” 355
lARHÀNGHEL

ARHÀNGHEL Teologia greacã îi numeºte ºi a r h i s t r a t i g i, de unde la români prin traducere epitetul de voivozi. Constantin Brîncoveanu, 1696 (Cond., ms. în Arh. Stat., p. 152): „unde sã prãznušaºte sfãntul hram marele a r h i s t r a t i g Mihail”. În Legenda lui Avram, text înainte de 1600 (Cuv. d. bãtr. II, 189 sqq.), cuvîntul arhagghelŠ nu se articuleazã niciodatã, dupã cum nu se articuleazã „Dumnezeu” ºi „vodã”: „deºtinse arhagghelŠ suptu codru…”, „vãdzurâ arhagghelŠ…”, „tremése Domnul arhagghelŠ…” În mitologia creºtinã arhanghelii au cãpãtat rolul special de „genii psicopompi”, despre care vezi pe larg la Polites, Neoellen. mudol., p. 302- 48. „Poporul zice cã lunea este a sfinþilor î n g e r i sau v o i v o z i ºi e bine sã se posteascã, fiindcã, cînd moare omul, atuncea vin Sff. Mihail ºi Gavriil, cari iau sufletul, cu milã ºi blînzi, iar nu mînioºi…” (Gr. Nicolau, Neamþ, c. Crãcãoanii). „Hranghelii, adecã arhanghelii sau S f i n þ i i V o i v o z i, 8 noembre, sînt pãzitorii oamenilor de la naºtere pînã la moarte…” (G. Theodorescu, Galaþi, Mavromolu). „La Arhanghel merg finii la nãnaºi cu colaci mici, dupã ce la Crãciun au fost cu colaci mari” (R. Simu, Transilvania, c. Orlat). v. Colac. „Ziua cînd se serbeazã Sfinþii Arhangheli se zice Hranghel” (I. Chirvãsuþã, Tecuci, c. Ionãºeºti). „Din cei doi arhangheli, M i h a i l are cheile raiului, iar G a v r i i l þine ciuma de pãr” (I. Demetrescu, Brãila, c. Viziru). Cel mai poporan a fost totdauna arhanghelul Mihail, care el se subînþelege totdauna cînd e vorba de arhanghel fãrã nume. „…cinstitul arhanghel, care, precum bine ºtiþi, cît zici trei îþi scoate scînteia cea de suflet din pãcãtosul de trup…” (Foiºoara din Sibii, 1886, p. 11). Jipescu, Opincaru, p. 66: „Numa cu ceapã, cu castravete ºi cu mãmãligã goalã, te duci iute pã copcã, prietene; te ia gaia fãrã timp, aghiuþã, or sfîntu aranghiel ã l d ã c e r e s u f l e t u cînd e sã moarã rumânu. Dacã voieºti sã trãieºti mulþumit, mãnîncã þeapãn…” „Descîntec de c e i r ã i, adecã cînd treapãdã orºice vitã: Ia borº ºi un cuþit; începe a-l învîrti în oala cu borº, bodogãnind: luni dimineaþa sau marþi au purces sf. v o i v o d arhanghel M i h a i l sã are cîmpurile Erusalimului ºi a Garalimului, de spin ºi de mãrãciune; îndatã i-a ieºit înainte Precurata Fecioara Maria ºi I-a întrebat: Mihaile voivodul meu! eu ºtiu unde mergi cu plugul aist de aur, cu boii de aur, cu jug de aur, cu rãsteile de aur, cu plazul de aur, cu cotiga de aur, cu roatele de aur ºi cu toate de aur, ca sã ari cîmpii Erusalimului ºi a Garalimului de spin ºi de mãrãciune; dar eu te trimet mai întîi sã mergi la gioiana, vita lui N.N. din satul N.N., sã o ari în inima ei, în maþãle ei, în stomahul ei, în maiurile ei si în splina ei ºi în tot trupul ei, de la cap pînã la picioare, sã o ari ºi sã o curãþeºti de cei rãi cu potciturã, de cei rãi cu întîlniturã, de cei rãi pe didiochi, de cei rãi cu pizmã, de cei rãi din mîncare, de cei rãi din rãcealã, de cei rãi din bãuturã; ºi s-o ari pînã ce o vei face 356 curatã ca argintul ºi sãnãtoasã ca aurul” (I. Nuor, Bîrlad).

ARHÀNGHEL Într-un descîntec bucovinean de „ceas-rãu”, adecã de epilepsie, se descrie: „Arhanghelul Mihail Cu cal negru pîntãnog, Cu nouã urºi, Cu nouã ogari, Nãscuþi, Crescuþi În ziua de Sîn-Giorz fãcuþi, Cu paloº de tun, Cu sabie de fulger Tãind, Sãpînd, Ceas-rãu cãutînd. Dar orcît o cãutat, Nicãiri nu l-o aflat Decît numai în trupul lui N. Aflatu-l-o, Sãpatu-l-o, Tãiatu-l-o, În cuptior de fier aruncatu-l-o, Cu cociorvã de fier înturnatu-l-o, Cu pilug de fier pisatu-l-o, Din piuã de fier scosu-l-o, În sitã de fier aruncatu-l-o, Cu dînsa cernutu-l-o, Cu dînsa vînturatu-l-o…”
(Marian, Descînt., p. 79)

Într-un descîntec „de iele”: „Ieºiþi din mînã, trup, nas, picior; Rãdicaþi-vã ºi mergeþi uºor; Daþi omului sãnãtate, Cã M i h a i l cu sabia de foc vã bate…”
(Tocil., Rev. II, t. I, p. 385)

De aci în popor o interesantã fuziune din arhanghelul Mihail ºi din vodã M i h a i c e l v i t e a z, amîndoi caracteristici prin sãbiele lor cele grozave. Preutul Colceriu din satul Mãhaci de lîngã Turda scrie: „La noi pînã ºi pruncii au un cîntec de primãvarã, în care zic: Vino soare, Pe rãzoare, Cã þi-oi da o cingãtoare!

357

ARHÀNGHEL Una mie, Una þie, Una popei Irimie; ªi un pai, ªi un mai, ªi s a b i a l u i M i h a i, Capul turcului sã-l tai!” Acest „cîntec de primãvarã” nu este însã propriu mãhãcenilor. El se aude ºi pe aiuri în Transilvania. Un variant de lîngã Sibii sunã în urmãtorul mod: Treci, ploaie trecãtoare, Cã vine soarele ªi-þi taie picioarele, Cu un mai, Cu un pai, Cu m ã c i u c a l u i M i h a i; Sus pe cap, Dupã cap; Curge sînge mohorît; Dã-mi cãciula Sã prind murga; Murga a fugit, Ploaia s-a risipit!…” În Þara Româneascã acest cîntec a scãzut la un fel de parodie, în care ploaia este ameninþatã: „C u c ã c i u l a l u i M i h a i, Plinã cu coji de mãlai…”
(Cuv. d. bãtr. II, p. 5)

O ingenioasã legendã, culeasã în Prahova (Col. l. Tr., 1882, p. 522 sqq.): „Se zice cã sf. arhanghel Mihail trãia odatã pe pãmînt. P-atuncia era ºi el ca toþi oamenii cu slãbiciunile lor. Cînd ajunse flãcãiandru, simþi cã-i tîcãie inima dupã o fetiþã tînãrã, cu faþa albã ca zãpada, cu obrajii rumeni ca cireaºa, cu cosiþa neagrã ca pana corbului ºi cu ochiºorii ca mura cîmpului. Frumoasa fetiþã nu se arãtã nesimþitoare la ochii dulci ce-i fãcea Mihai – aºa se numea sf. arhanghel p-atuncia, pentru cã nu era încã sfînt – ºi, ori de cîte ori îl vedea trecînd de vale, se fãcea cã nu-i apã în cofã ºi da fuga la fîntînã, unde Mihai mînca la faguri dupã guriþa ei. Azi aºa, mîine aºa, o duserã ei cît o duserã, pînã ce dragostea lor începu sã zbîrnîie pe la urechile sãtenilor, ºi de! gurele rele, cînd n-au de lucru, scot fel de fel de vorbe. Mihai, ca sã iasã din gura lumii, fãcu ce fãcu, cã fata era mai bogatã ca el, ºi o luã de nevastã pe Stãncuþa, cã aºa se chema drãguþa lui. Acuma el credea cã are sã fie cel mai fericit 358 om din lume; dar omul una gîndeºte ºi alta nemereºte: mierea Stãncuþei de denaintea

ARHÀNGHEL nunþei, dupã cununie se prefãcu în fiere otrãvitã; din oiþã blîndã ajunse scorpie afurisitã. Bietul Mihai nu mai putea sã-i mai între în voie: zicea el hãis, ea zicea cea; zicea cea, ea zicea hãis; zicea el tunsã, ea rasã; zicea el rasã, ea tunsã; ba raþã, ba rãþoi, ºi aºa mai încolo. Cu toate astea el suferea tot fãrã sã zicã o singurã vorbã: tãcea ºi-ºi vedea de treabã. Dumnezeu, vãzînd marea lui rãbdare, îl fãcu sfînt ºi-l însãrcinã ca sã ia sufletele oamenilor. Cu toatã sfinþenia lui, tot n-a putut sã scape de rãutatea nevestei. Ar fi vrut sã-i ia sufletul, dar nu-i da voie Cel-de-Sus. O duse el cît o duse; dar dacã vãzu ºi vãzu, se sculã într-o zi de dimineaþã, luã zeghea la spinare, puse mãmãligã în traistã ºi-ºi luã lumea în cap. Merse, merse zi de varã pînã-n searã ºi ajunse denaintea unui bordeiu, unde bãtu în uºã. – Cine-i? întrebã un glas dinnãuntru. – Om bun, rãspunse el d-afarã. N-avu sã aºtepte mult, cã uºa bordeiului se deschise ºi un biet muncitor îl pofti înãuntru ºi-l ospãtã ºi-l gãzdui. Omul era vesel, cã nevasta îi fãcuse un copilaº frumos ca un bujoraº. La masã, din una, din alta, ajunse vorba ºi la naº. Atunci sf. arhanghel ceru sã-i boteze el copilul. Omul primi cu bucurie, mai cu samã dupã ce aflã cã naºul e sfînt, pentru cã sf. arhanghel îi spuse tot ce pãþise ºi cum se fãcuse sfînt. A doua zi merserã la bisericã de botezarã copilul ºi-i puserã numele Ionicã. Dupã ce se întoarserã acasã, întinserã masã mare, se puserã roatã împrejur, bãurã ºi se ospãtarã pînã seara, pînã ce ieºirã stelele pe cer, cînd se duserã sã se culce. Ca dar de botez, dupã obicei, sf. arhanghel îl fãcu doftor, ºi-i dete o sticluþã, zicîndu-i: Cînd te-o chema la vrun bolnav, sã ºtii cã eu sînt acolo mai dinnainte. Cum vei întra în casã, sã te uiþi la mine; ºi dacã me-i vedea la capul bolnavului, sã ºtii cã nu-i scãpare; iar dacã me-i vedea la picioare, sã-i dai trei picãturi din sticluþã, ºi se face bine într-o clipealã. Cu meºteºugul ãsta de doftor, Ionicã se vesti peste nouã mãri ºi peste nouã þãri, aºa cã vestea lui ajunse pînã la Crai-împãrat, care zãcea de nouã ani ºi care chiemase pe toþi vracii ºi toate babele din lume fãrã nici un folos. Auzind Crai-împãrat de ãst doftor nãzdrãvan, care spunea curat de la început de-i scãpare, ori nu, îl chemã ºi pe el. Cum ajunse acolo, împãratul îi zise: – Iacã, dacã me-i scãpa, îþi dau jumãtate din împãrãþia mea; iar de nu, unde-þi stã tãlpile picioarelor, þi-o sta capul. Sãrmanul Ionicã o sfecli, pentru cã vãzuse pe naºusãu stînd greceºte la capul împãratului. Dar în primejdia în care s-afla, îi veni ceva în minte. S-apropie de sf. arhanghel ºi-i zice: Sfinte naºule, te cautã nevasta; e la poartã…Sfîntul arhanghel, cum auzi de nevastã, o luã la sãnãtoasa, lãsînd în pace pe împãrat, care se ºi fãcu sãnãtos numaidecît, ºi Ionicã se întoarse acasã încãrcat de daruri…” Între înjurãturele poporane „de cele sfinte” nu este uitat nici arhanghelul. Despre lupta arhanghelului cu A r i p a - S a t a n e i, v. Avestiþa. – Avezuha. s. ARÀNGHEL, s.m.; t. famil.: fouet. Am vãzut în articlul precedinte cã a r h a n g h e l u l, mai cu samã Mihail, poartã o minunatã sabie cu care pedepseºte pe cei rãi. De aci: „aranghel se aplicã în Muntenia biciului, cãruia-i zic s f î n t u Aranghel” (Ispirescu, ap. ªaineanu, Semasiol., p. 115). v. 1Arhanghel. 359
2ARHÀNGHEL

ARHI– ARHI-, préfixe construit avec des noms pour marquer un degré excessif. Grecul ¢rc…-, care – întrînd în cuvinte ca arhiereu, arhidiacon, arhipãstor, arhistratig, arhimandrit etc. – se poate adãuga prin analogie la numi pentru a le da noþiunea superlativã de p r e a - p r e a, bunãoarã: arhiºiret = ºiret peste mãsurã. v. lGrec. ARHIDIÀCON, s.m, t. ecclés.: archidiaere. Gr. ¢rcidi£konoj „primul diacon pe lîngã un episcop” (Costinescu). v. Diacon. ARHIEPISCÒP. – v. Mitropolit. ARHIERÃÞÈSC (arhierãþit, arhierãþire), vb.; être évêque ou prélat. Dosofteiu, Synaxar, febr. 25, f.76 b: „Acesta dintru svinþŠ pãrintele nostru Ypatie, nãscutŠ la Chilichiša, ºi nevoindu-sâ cu podvigŠ în Galatiša, ºi arhierãþândŠ în Gangra…” O formaþiune din a r h i e r e u foarte remarcabilã, cãci nu s-a nãscut prin sufixul verbal -e s c, de unde ar fi „a arhieri”, ci s-a compus prin alipirea finalului -ã þ e s c din verbul „a împãrãþi”, în care -ã þ- se explicã din -a t din „împãrat”. Astfel arhierãþesc ni se înfãþiºeazã ca o curioasã fuziune din: a r h i e r(eu) + (împã)r ã þ e s c. v. Codoriºte. ARHIERÈSC, -EASCÃ, adj.; episcopal, appartenant à un prélat. Ceva a a r h i e r e u l u i. Amiras, Letop. III, p. 149: „cu toþi episcopii ºi preuþii îmbrãcaþi, episcopii în veºminte arhiereºti…” v. Arhiereu. ARHIERÈU s. ARHIRÈU, s.m.; t. ecclés.; évêque, prélat. Sinonim cu v l ã d i c ã. Gr. ¢rciereÝj. Obicinuit se zice arhiereu la un episcop fãrã eparhie; dar, ca termen general, orice cleric mai sus de arhimandrit ºi pînã la patriarh este arhiereu. În cronice, arhiereii stau totdauna mai pe sus de toþi boierii. Nic. Costin, Letop. II, p. 52: „vãzãnd Costantin-vodã (Duca) aceste obiceiuri nu bune, au socotit cu arhiereii þãrii ºi cu tot sfatul sãu ºi au legat cu mare blãstem: ºi vãcãritul ºi ceara cu miere sã nu mai fie…” Ion Canta, Letop. III, p. 182: „stringãnd pe toþi arhiereii ºi b o i e r i i þãrei, i-au sfãtuit sã deslege dajdea vãcãritului…” Axinti Uricariul, Letop. III, p. 180: „au luat zapis iscãlit de arhierei ºi de b o i e r i…” Ibid., 186: „cu blagoslovenia arhiereilor ºi cu sfatul tuturor b o i e r i l o r…” În satira poporanã Paºtele þiganilor: 360 „Stanciul nostru paraleu, Cel mai mare arhireu,

Urechie. arhipãstori). s. ecclés.D. p.: prélat. S-a aºezat pe ilãu Ca sã-l ierte Dumnezeu…. 229: „derept aasta cei sfinþi ºi cinstiþi bãrbaþi înnaintea destoiniciei de episcupie ºi pentru preoþie. t. s. Omiliar de la Deal.R. Arhimandrie. Formaþiune româneascã din a r h i.f. Ngr. ARHIPÃSTÒR (pl.m. Fragmente. ARHIMANDRÌE. 361 .I. 1644. t. nu însã ceva corespunzãtor unui arhimandrit.” (G. 143: „În anul 7010 prestãvitu-s-au Paisie arhimandritul ºi e g u m e n u l mãnãstirii Putnii…. copie mai nouã (A.” v. fugirâ la pustie…” Gavriil Stareþul. pe arhimandrit îl au numai mãnãstirile cele mai însemnate.: archimandrite. 2. Arhipãstor. Arhiereu. 262) v. Mãnãstire avînd în capul ei un a r h i m a n d r i t.. pop. Sarcina sau vrednicia de a r h i e r e u. abbaye. – Vlãdicã.m.. ci sã fie mãnãstire ºi arhimandrie”..: fonction ou dignité de prélat. t.T. ecclés. Letop. ¢rcimandrithj. dar mai sus în ierarhie monacalã. Poez. p. Sã ne dai sfinþia-ta Un popã de undeva…” ºi mai jos: „Vãzînd Stanciul paraleu.. Sinonim cu e g u m e n ºi cu s t a r e þ. p. prin analogie cu „arhiereu” sau „arhiepiscop”. Mai sus de arhimandrit este a r h i e r e u l. ARHIMANDRIT (pl. prince de l'eglise. La cãlugãriþe sînt s t a r i þ e sau e g u m e n e s e.: archimandritat. Fiecare mãnãstire are un s t a r e þ sau e g u m e n. Cã fii[i]-l iubesc mereu. iarã la rumãni pre limba rumãneascã…” v. s. prieur. abbé. I. v. arhimandriþi). p. Patriarhul Dositeiu cãtrã mitropolitul Atanasie din Ardeal (Cipariu.f. 149): „ºi aºa se tocmi ca de acum înainte niciodatã în veci în Argeº sã nu mai fie mitropolie. ecclés.. Vrednicia de a r h i m a n d r i t.ºi p ã s t o r. ecclés. I.ARHIPÃSTÒR Noi þiganii ne rugãm ªi la genuchi îþi cãdem. t. Cel mai mare arhireu.. 243): „Trebue arhieria-ta se propovedueºti cuvîntul lui Dumnezeu la sãrbi ºi la ruºi pre limba sloveneascã. pentru arhimandrie. s. Arhimandrit. ARHIERÌE. circa 1525.

– Pãstor ARHIPÃSTORÈSC. Lilot. Urmeazã ca sã fi ºtiut canonul apostolicesc…” Acelaºi. Ci este pildã sã te faci ªi celor neputincioºi vraci…” v. monsieur. ÀRHON s. Vedeai caftan îmbrãcînd. ¢ r c Ñ j. Arhontologhie. Scrisoarea X: „sã nu se mai încredinþeze cîrma arhipãstoreascã la strãini ierarhi…” v. ªi dintr-un mojic plugar L-auziai arhon º e t r a r…” Filimon. Cron. -oaie. Termen din epoca fanarioticã. arhonda se întrebuinþa mai ales la vocativ. p. ºi-l smintea foarte la orînduielile arhipãstoreºti…” Costachi Negruzzi. 91: „Dacã erai neputincios ªi vreai al trupului folos. – Dar de ce.. Cron. p. Sinonim cu a r h i e r e s c.m.. cãci se arãta arhipãstor vrednic ºi cu dorire de turma sa…” Acelaºi. Hristachi Pitarul. p. ucenic al vestitului Kesarie. épiscopal. Arhipãstor nu puteai fi. Ciocoii vechi. seigneur.. 88: „dar avea patima iubirii de argint. arhon p o s t e l n i c. nu fu rãu pentru þarã.. 1817 (Buciumul. Muza de la Burdujãni. Arhipãstor. p. ARHISTRATÌG. ÀRHONDA. Arhon se punea denaintea numelui boieriei: arhon s p a t a r. Cã nu e soarta-a te trufi. ARHIPOAIE. 1863. trãit aici în tinereþile sale. appartenant à un prélat. p. arhonda?…” Costachi Negruzzi. sc. 89: „Care (Exarhul Gavriil) de fel fiind român. p. Din ngr. Istoria lui Mavroieni. 91: „Cãlugãre! cînd te-ai suit pe scaun arhipãstoresc. 261: „Asta este foarte lesne de fãcut pentru un om ca dumneata. ¥ r c o n t a j. Arhi-. – v. 5: „Ai gînd sã ºezi mult.ARHIPÃSTÒR Zilot. arhon ºatrar?…” v. adj. episcopul Rîmnicului. 362 . Arhanghel. -EASCÃ. – v. s. 40): „ªi care nu-þi trecea-n gînd. dar nu ºi pentru mine.

ARHONDÀR s. unde eºti stãpîn cît un domn ºi n-ai prilej. În mãnãstirile femeieºti este o a r h o n d ã r e a s ã sau a r h o n t ã r e a s ã. degré nobiliaire. A. Din ngr. Termen fanariotic. t.f. act.. Odobescu. Ospãtãrie monãstireascã. – v. Arhon. Numai ºi numai sã fie În rînd l-arhontologhie: Sã nu rãmîie mai jos Decît un altul mai prost…” Alexandri.f. Arhondar. „lieu réservé. p. 40): „Alergînd care de care Sã ia caftanul mai mare. dar a cãruia doctrinã a fost îmbrãþiºatã mai tîrziu de goþi ºi de longobarzi. dans les monastères. Arhon. m. Arhontãrie. ca noi iºti din oraº. ARHONTÃREASÃ. ARHONDÃREASà s. Mãturînd tot du prin casã ªi dînd pînã la cãmaºã. Ngr. Arhondãrie. ARHONTOLOGHÌE. ARHONTÀR. aux voyageurs” (Pontbriant). – v. 28: „Merserã sã se odihneascã în chilia stareþului.m. p.. s. v. état de noblesse. célèbre hérésiarque. Istoria lui Mavroieni. dans un monastère.. sc.. Boieri ºi ciocoi.7: „dumneata trãieºti la moºie. întocmai ca vînzãtorul Iuda ºi mai-mai cu însuºi dracul. s. ÀRIA s. n. 1863. ARHONDÃRÌE s.ÀRIA ÀRHONDA. „celui qui. sau de dorinþa de ranguri pe scara arhontologhiei…” v. „pitancier d'un couvent” (Cihac). Se zicea ºi a r h o n d ã r i c sau a r h o n t ã r i c = ngr. 363 . I. ce slujea de arhontãrie…” v. pers. s. Eresiarh din secolul IV. d'histoire: Arius. Scrisoarea XII: „Lucram ºi luptam nu împins de setea de posturi bine plãtite. Arhondar. 1817 (Buciumul. a r c o n t £ r h j. reçoit les voyageurs et pourvoit à ce qui leur est nécessaire” (Pontbriant). Mihnea-vodã. ARHONTÃRÌE. la români mai cu samã. ARHONTÃRÌC. ÀRIE. ¢ r c o n t o l o g … a. ¢rcontar…ki (Costinescu). pr. – v. a te tulbura de cãlcãrile ce se fac zilnic în arhontologhie ºi în drepturile noastre…” Ion Ghica. Aria a fost privit totdauna de bisericã. ARHONDÃRÌC s. Hristachi Pitarul. tãgãduind divinitatea lui Crist ºi afurisit prin Soborul din Niceia. „pitancerie d'un couvent” (Cihac).

ce dupâ fire…” Antim.. de vétérin. p. ARICEALÃ.f. ariani s. 1424 (A. 196: „Se turbura liniºtea cea bisericeascã de dobitoceasca pornire a eresului a r i e n e s c. appartenant à la doctrine d'Arius. în traducere: „sã fie ca Iuda ºi ca Aria ºi ca cei ce au zis: sîngele lui asupra noastrã…. 351).. Notiþe istorice. ARIÀª. 1Arici (p. Aria figureazã foarte adesea în formula de blãstem. Sf. gramaty. f. subst. 40 b: „Domnul Hristos šaste Domnu adevâratŠ. 21: „Petru carele opri pre Arie DiaconulŠ ºi-l înprãºtiè afarâ de totŠ de besérecâ…” Ibid.. adecã unitarii. la acelaºi. Lexicon Budan: „Arian = cei de demult. se zice mai mult a r i e n e s c. Predice. 1437 (Venelin.. p.I.R. Arieº. 189 a: „Doamne. Vlaho-bolg.: javart. din 1717 (ibid. 215): „šar care fraþi vor vrea sã se amèstece într-acéle vii. Acela ce tãgãduieºte. l-aŠ lovit ºi cu palma preste obraz…” În vechile crisoave. Arieni. s. 1. 16) ºi a r i c i t u r ã. – v. Ca adjectiv. socinianii”. nu-i dupâ darŠ fišu lui Dumnedzãu. mai ales cele munteneºti.I. . carele aducea de bãrfišà pentru o fiinþâ a dumnezãiriš…” Antim. Varlam. sã hie treclét ºi proclét ºi anaftima ºi n e g r u ca Arii…” v. acela mi l-au ruptŠ…” Îndreptarea legii. 79). ceºti de acum. p. 69): „sã aibã parte cu I u d a ºi cu Aria ºi cu toþi acei ce s-au lepãdat de Dumnezeu…” De asemenea. O boalã de cai. p. t. cela ce dzice cã nu sãntŠ DumnedzeŠ adevâratŠ. iar dupã Cihac (I. p. Nicolae) aŠ înfruntat pre începãtorul de eresuri pre Aria ºi. p. 604: „cea ce s-au întãrit la Nechea sã fie deplinŠ. 1643. I. Predice. cã au stricat spiþele învãþãturii Arieš. sectaire d'Arius. p. ca eresiarhul A r i a. ca pre un mincinos ºi hulitor împotriva dreptãþii.ÀRIA Varlam. 1643. 20): „sã aibã parte cu I u d a ºi cu Aria ºi cu toþi acei ce s-au lepãdat de Dumnezeu…” Într-un manuscript moldovenesc din 1655 (Melchisedec. ºi pravoslavia credinþei se lupta de valurile necredinþei…” v. Aria. 1652. – Blãstem. ARÌCE. carele mai sus scriem. – Arieni. – v. I. cumŠ dzicŠ arišanii. divinitatea lui Crist. 91: „(În Nicheia. III.R. 67): „sã ašbã parte cu I u d a ºi cu de treš orš blestematul Arie…” Într-un alt text. 1441 (ibid. numitã ºi simplu 364 a r i c i. et adj. ce cu I u d a ºi cu trecletul Arie ºi cu toþi cei lepãdaþi de Hristos…” Ca sinonim cu d r a c u l: Act moldovenesc din 1621 (A.. arêtes. p. I. p. ARIÀN (pl. la Dan-vv. Vlad-vv. Dracul. f. p. cine þ-au ruptŠ veºmãntulŠ? ªi râspunse de dzise: Arie.” De asemenea. 123): „sã n-aibã parte cu Hristos.. adecã urmãtorii lui A r i e. arieni).

– Pui. Fãgãraº. t. c.. p. Ariceºti). t. Sinonim cu j i n t i þ ã. v. m. pe care-l fierb ºi dasupra-i iese urdã. un fel de zeamã proastã (cfr. petit de hérisson. lArici. ARICȪTI.. Brînzã. de zool. s. care ar putea sã reprezinte un prototip latin a l i c u l a.. v. pr. ARICÈSC (aricit. La macedo-români ariciu ºi aritzu (¢r…tzou). vb. voc. arici). famille noble valaque. Real-Encycl. s.. despre care Marþial. plur. r i c c i o = span.. deminutiv din a l i c a. Constantin Brîncoveanu. ARICHÌÞÃ. v. – Aricealã. pr. topogr.f. Frunzescu (Dicþ. 5Arici. Se aude în Oltenia. Deminutiv din a r i c i. s. în Arh. Literalmente. Se ºtie cã latinul „alica” însemna „bouillie de froment” sau „fromentée”. Aricescu. Literalmente: posteritatea lui A r i c i.: hérisson. e r i z o etc. p..). aricire). rãmîne zer. v. 11) indicã trei sate Ariceºti în Prahova. 1694 (Cond.m. pers. ºi pren mijlocul moºii pre lãngã dumbravã pre drumu ales-au Iorgãi log cu megišaºii šar stãnjãni 120. (plur. – Ariceºti. Pe alocuri se rosteºte aspirat: harici (Transilv. aricei). XVIII (ms. Mic mamifer insectivor. 6.m. Dolj. 51): „sã sã ºtie ce s-au ales ºi Iorgãi logofãt Aricescul cu megišaºii den Dermãneºti partea lor de moºie de acolo ce sã chiamã Dermãneasca stãnjãni 120. Gogoº). certains villages roumains. ARICÈSCU (plur. Pui de arici. sã iai o scîrnã de om în care sã pui piper mult pisat ºi sã-l oblojeºti cã se tãmãdueºte…” v. 365 lARÌCI . réflex. n. ms. loc. n.. XIII. ad.: gagner une des maladies nommées a r i c i. este plural din A r i c e s c u. (Cihac). Copãcel). Stat. iar ceea ce rãmîne în fundul cãldãrii se numeºte arichiþã (C.): „Ariceala cailor.... petit hérisson. pastoral: petit-lait pressuré. m. Stãnescu. Cînd vreun cal este a r i c i t la picere de piºat ºi de murdalîc de la grajd. h e r i c i u s = ital. – Aricesc. Stat. zice: „Nos alicam. 4-6Arici. Pauly. c.. mulsum poterit tibi mittere dives…” „Dupã ce pãstorii storc caº în cupe. acoperit în loc de peri cu þepuºe lungi ºi tari. Este deminutiv dintr-un a r i c h e sau a r e c h e. Aricioaicã. ºi pre la capul moºii despre Prãoviþã šar au ales Iorgãi log Aricescul cu megišaºii stãnjãni 128…” v.ARÌCI Tractat de medicinã popularã din sec. Lat. ARICÈL (plur. în Arh.

D. 45) În Bucovina aceeaºi ghicitoare: „Hanþul Zbanþul Cu o mie. care vorbeºte fãrã a se uita în ochii omului” (S. unde pare a fi atît de mulþumit cu al sãu ºi numai al sãu.ARÌCI Cînd îºi ascunde sub sine capul ºi picioarele. De aci: Proverb: „Ariciul cu meºteºug se prinde ºi vrabia cu mei” (Pann. Descînt. pop. Stãnescu. c. ariciul cautã sã se asigure ºi mai bine în cuibul ce-ºi sapã pintre buruieni sub pãmînt. încet ºi mîndru. c. ramurã (Stãncescu. 43). 125). o poveste. Cînd ariciul pãºeºte. Cu acelaºi sens: „s-a z g u l i t c a un arici” (R. 326. 1879. Nu te zbate ca chiticii…” (Albina Carpaþilor.. se zice despre cel sfiicios. Destul de apãrat prin puternica-i armurã. 254) Basmul Pici. p. p. Poez. Simu.. Pilde. Nu necheza ca caii Nu te z g î r c i ca aricii. 136) 366 . 217) sau: „am un moº bãtrîn ºi urcã aracii la deal” (Ispirescu. nemic nu-l zugrãveºte mai bine ca ghicitoarea poporanã: „Merge paºa pe uliþe Cu trei mii de suliþe…” (Revista popularã. Marian. 1884. Transilv. acolo?…” „Parcã-i un arici. Poveºti. Ce stai s t î r c i t ca un arici. Basme. Dîmboviþa. Locuþiune proverbialã: „s-a fãcut ghem ca ariciul” (Negoescu. c.. Pietroºiþa). Dîmboviþa. p. Orlat). 321) Altã ghicitoare despre arici: „Am un unchiaº mare C-o sutã d-araci în spinare…” (G. „s-a s t î r c i t ca un arici” sau „s-a z g î r c i t” Descîntec de „vãtãmãturã”: „Nu rage ca buhaii. Bilciureºtii). II. (Sbiera. 17): „Ia spune ºi tu. mãi ciobãnaº. ariciul ne apare ca un mare ghem spinos. p. pe care nu poþi pune mîna ºi de care se feresc animalele. I. de suliþi”.. p.T. încît proverbul zice: „Te rãsfaþã într-al tãu Ca ariciu-n cuibul sãu…” (Pann. p.

c. Brãila. cãci e de cînd cu urzirea pãmîntului” (I. Dermonescu. ca ºi pe un om” (P. Ariciul scoate un glas despre care se zice cã p u f n e º t e (G. din contra. „Ariciul se zice cã ar fi urzit pãmîntul cu D-zeu” (I. c. v i e z u r e. Pîrlita). el a învãþat pe Dumnezeu sã facã vãi ºi munþi. atunci cînd a fãcut Dumnezeu pãmîntul. Deja la vechii greci ariciul era privit ca cel mai ºtiutor din toate vietãþile: poll'o‹d' ¢lèphx. mythology II. el a umblat cu un ghem ºi a urzit pînã unde trebuie sã fie uscat ºi pînã unde trebuie sã fie apã” (I. c. atunci 367 . Iepurenii) sau f o r c o t e º t e (Carare. „Ariciul ºi v i e z u r e l e sînt piez rãu” (I. cu care vechile texturi ºi poporul confundã uneori pe arici: Glosar slavo-român. Mavromolu). cît un talger. „Pe arici oamenii nu-l omoarã. G. circa 1600 (Cuv. Fãlciu. Buzãu. 92: „Spun. Dumbravã. Tot aºa se cheamã glasul viezurelui sau bursucului. cozile ca mãturoaiele. 11. dacã se împunge cineva cu g h i m p i i ariciului. Dîrmãneºti). Muscel. Michãescu. Georgescu. Filipeºti. Ispirescu. nu numai pentru cã el stãrpeºte unele insecte ºi prinde chiar ºoareci. Ciobanu. pãrul ca a r i c e l e. Cînd însã. Prahova. Bodãeºtii). mai propriu însã a r i c e. P. Tutova. „D-zeu a trimis pe arici d-a urzit pãmîntul” (P. Spineanu. c. I. Titu). cã: „Ariciul la o casã e cu noroc” (I. Teodorescu. zidirea lumii. Voiculescu. Neamþ. c. degetele ca þepoaiele.D. Cucuteni). Alban. c. cel puþin în parte. Dolj. Severin). Uscaþii). 310): „Hnrogrnl.ARÌCI Þepuºele ariciului. este un pãcat a-l bate sau a-l omorî. la urzirea pãmîntului. „Ariciul a fost întrebat de D-zeu la facerea lumii. Teleorman. ca sã nu fie pãmîntul neted. Snoave. unghiile ca coasele. c. Traian). mãre. „Poporul crede cã. Tãtaru). Românii niciodatã nu omoarã pe arici. Mãlãieºti). bãtr. Priþescu. dupã ce a urzit pãmîntul cu ariciul. avu poftã sã facã ºi oameni…” Despre chipul acelei urziri a pãmîntului. care dintru-ntîi trebui sã fi privit numai pe v i e z u r e. Chisencu. c. cã Dumnezeu. ari”. – o credinþã poporanã. ºi pentru aceea e pãcat sã se omoare” (C. cãci despre arici în parte se zice. I. „Fiindcã ariciul a ajutat la urzirea pãmîntului. Serbenii). Dîmboviþa. matahala numitã Mama-Pãdurii se descrie în urmãtorul mod: „ea avea numai un ochi. dar mai cu samã fiindcã joacã un mare rol în cosmogonia poporanã. carnea cea rãnitã coace de 9 ori pînã ce se vindecã” (N. ªtefãnescu. legenda se dezbinã în mai multe varianturi. Dobrea. Hahn. Mährchen II. „Poporul povesteºte despre arici cã. Galaþi. Satu-Nou. c. Zoolog. ori f o r c ã i e º t e (T. c. Iaºi. Fruntiºenii. picioarele ca rãºchitoare…” (G. capul ca o cãpiþã. Bujoescu. Popescu. c. încît nu e de mirare dacã românul îi atribuie. Ceacîru. c. c. Neamþ. Mãrãcineni). c. d. Dobrogea. Neculau. ¢ll' ™c‹noj ™n mšga (Gubernatis. 103). dinþii ca secerele. p. c. Teleorman. c. se cheamã g h i m p i. „Se zice cã ariciul dintru-ntîi mergea în picioare. Radescu. „Ariciul a urzit pãmîntul împreunã cu D-zeu” (M. cfr. În basme.

2: „ºtii cu ce sameni de o oarã de cînd te zbuciumi ca un oarecare fost orator la tribunã? Cu un arici de 60 de ani. ºi la vale sã se dea de-a roata” (Mironescu. cu barba mare. munþi. p. El avea o fatã ºi un bãiat. Coºereni). îl îndemnã ariciul sã se însoare de a doua oarã…” În ultimele douã pasage: „spusese ariciul” ºi „îndemnã ariciul” însemneazã întocmai ca: spusese d r a c u l. vãi. s-aºa stã d-atunci…” O paralelã a legendei cosmogonice de mai sus se gãseºte ºi la bulgari (Dragomanov. colnice. ºi chiemîndu-l sã-i þiie doo ghiemuri. Din legenda despre bãtrîneþea ºi priceperea ariciului s-au nãscut la noi unii idiotismi foarte caracteristici. – Ce? – M-a trãmis Dumnezeu sã-mi spui cum sã aºeze pãmîntul. Legende. 117: „ariciu iera voinic. Basilescu. Prahova. Drajna-de-Sus). Kiev. p. dar mare de vrîstã” (D. „Ãsta-i ca ariciul de cînd a urzit Dumnezeu pãmîntul. 1876. 333): „A fost odatã un om. ariciul zicea: Vezi! Parcã el nu ºtie sã facã vãi adînci ºi munþi înalþi!…Cînd a isprãvit ariciul vorba. cumãtrã. cumãtrã! Da ce vînt a bãtut?–Am venit sã-þi cei un lucru. cãci pãmîntul era mult grozav. c. un mit a cãrui urmãrire metodicã ne-ar duce. 431). s-a scovîrdat ºi s-a prefãcut în mãluºteanuri. 240): „Flãcãiandrul însã se furiºã ºi de astã datã de întrã în cãmara fetelor ca sã asculte la sfatul lor. unu dã urziealã º-altu dã bãtãturã. în Persia. p. Georgescu. ºi Dumnezeu s-a necãjit ºi l-a blestemat sã rãmîie ghiem. a scãpat un ghiem dîn mînã: din astã pricinã pãmîntu. Frumoasa).. – se zice de omul mic la stat. înþelepciunea ariciului este lãudatã chiar de Sfinþii Pãrinþi. Ialomiþa. Rãmîne a se cerceta. Neamþ.ARÌCI Dumnezeu i-a dat ariciului sã se poatã face ghem. ªi rãmîind vãduv de muma copiilor. albina ºi d r a c u l. urcîndune pînã-n epoca zoroastrismului. c. i-a zis: Bunã ziua. nu se pricepea cum sã-l aºeze ca sã-i facã loc. dîn lat ºi ºes cum iera sã hiie. Dintr-un alt punct de vedere. albina ºi ariciul. Alexandri. Aºa i-a zis albinei sã se ducã la arici ca sã-l întrebe pe el: ce este de fãcut? Cînd a sosit albina la arici. piscuri. dar acolo personagele nu sînt Dumnezeu. c. cînd urzia Dumnezeu pãmîntu. rîpi. ºi s-a dus drept la Dumnezeu sã-i spuie…” (D. ce s-ar rãstogoli ºi ºi-ar înfige ghimpii sãi în toate încercãrile timpului de faþã…” Basmul Douãsprezece fete de împãrat (Ispirescu. albina zbãrrr! dup-o floare de lubene. îndemnã d r a c u l. Dracul este acela de la care albina aflã pe furiº ºi apoi destãinuieºte lui Dumnezeu meºteºugul de a aºeza pãmîntul. 368 . poate. Pare cã-i spusese ariciul la ureche cã are sã se petreacã între ele ceva pentru dînsul…” Basmul Copiii vãduvului (ibid. Malorusskiša predaniša. mãtci. Jipescu. unde se pitise ca s-auzã ce va zice. cã e mult grozav ºi nu se pricepe cum sã-l puie. Rãmas singur. „Cînd a fãcut Dumnezeu pãmîntul. Ariciul darã þine la noi locul demonului dintr-un mit dualistic despre zidirea lumii. cumetre! Ariciul a rãspuns: Mulþumim d-tale. eu un biet ghiem ce sã ºtiu?… Albina ºi-a luat ziua bunã º-a plecat. Concina. ci Dumnezeu. p. ariciu s-a-nhiorat dã faþa Domnului. sc. vãgãuni. – Da bine. Opincaru.

Poez. v. oile nu mai cãpiazã” (Acelaºi). 119: „sã facem cum face ariciul. de choréogr. – Broascã. dupã ce merge la vie. Albinã. – Bursuc. 2ARÌCI. Du-te la moarã ªi te-nsoarã ªi ia fata lui Cicoarã.T. ºi se tãvãleºte pre dînsele de se înfig în ghimpii lui. întîiu se saturã el de struguri. arici a dat naºtere la o numeroasã familie de cuvinte.T. – MamaPãdurii. Cu salbã de nouã lei ªi ia zestre Nouã þeste ª-un ogar Dupã car…” (G. intelligence créatrice. „Deacã se tund ghimpii de pre arici ºi se dau la oi în sare.. Pravila de la Govora.D. Proverbe. s. precum: a r i c i ca boalã la om. Pogonici. 374). A r i c i u l fiind simþitor la zingãnitul metalului. a r i c i ca boalã la plante. ºi apoi scuturã viþa de cad broboanele jos. 351). p. pop.49: „cine va mãnca lupŠ sau vulpe sau cãine sau pisicâ sau aricšu sau pâlºŠ sau nevãstuicâ sau véveriþâ ºi º-altele altele cãte sãntŠ necurate…” ªi-n medicina poporanã.: sorte de Démiurge.3. – 2. f. popul. 2. Olteanu. lArici (p. Predice..ARÌCI Antim. apoi a r i c i ca joc copilãresc ºi ca danþ þãrãnesc etc. 1640. .: 1. le lovesc cu zgomot ºi cîntã: „A r i c i. a r i c i ca boalã la cai ºi la vite. Pe lîngã sensul sãu propriu zoologic ºi pe lîngã cel mitologic. ariciul þine un loc destul de însemnat. t.m. „Pielea de arici se pune pe botul viþeilor ca sã nu sugã” (P. consulté par Dieu lors de la création du monde.. – Aricioaicã.D..m. – Pãmînt… s. – Forcãiesc.4…Arici. ºi duce ºi puilor…” Totuºi Biserica numãrã pe arici între vietãþile cele spurcate. Cu cercei De ghiocei. cã. Haþeg). copiii iau un cleºte ºi un vãtrai sau o tingire. p. jeu enfantin. de aci verbul a r i c e s c cu adjectivul a r i c i t. imitant les mouvements d'un hérisson.. care-l pune în miºcare ca ºi cînd ar danþa. de mythol. v. 97) 369 3ARÌCI. despre cari a se vedea la locurile cuvenite. sorte de danse populaire. t. a r i c i. Între fermece este ºi unul: „fapt cu sînge ºi cu maþe de arici” (G. etc.

Ialomita. Dolj. 351). iar lãutarul cîntã aria ºi cuvintele. ariciul este un danþ comic: danþuitorii. c. 2. Ioachim. „Între danþuri din popor este ºi ariciul” (I. c.D. Tutova. Vaslui. Sã adãugãm însã cã acest epitet face aluziune anume la rolul cel cosmogonic al a r i c i u l u i. Petroiu) Din acest joc copilãresc de-a a r i c i u l (I. c. „În loc de „Cicoarã”. Gheucã. arici pogonici bis Ce-ai cãtat e-aici? A 370 . preut C. Iatã ºi aria olteneascã a acestui danþ: Cuvintele acestei arii sînt: „Arici. Odaia. Plopana) s-a nãscut între cei mari petrecerea numitã arici. G. Galata). La nunþi. care se întinde imitînd întogmai miºcãrile acelui animal. fac pe unul dintrînºii a r i c i. Stãnescu. Popescu. toþi ceilalþi privind ºi fãcînd haz…” (I. Alesandrescu. Teodorescu. Tuluceºti. Tangujii. cunoscutã pe la þarã în România întreagã. Iaºi. v.ARÌCI unde d. dupã ce prind pe chef. mai ales articulat. c. Bãileºti). c. Maior. ariciul. Teleorman. c. în unele varianturi se zice: „ªi ia fata lui N e c o a r ã…” (I. lArici (p. Descrierea cea mai amãnunþitã a acestui danþ þãrãnesc o avem din Oltenia: „Ariciul se joacã în douã feluri: 1. Teodorescu explicã foarte bine pe „Pogonici” prin: „care mãsoarã pogoanele”. Flãcãii ºi fetele îl joacã în chip de horã. Covurlui. G. c. care – dupã credinþa poporului – umbla cu ghemul la urzirea pãmîntului de cãtrã Dumnezeu.

Un fel de boalã de picioare la cai ºi la vite. care dã acesteia un aspect solzos. se aseamãnã cu un a r i c i.m. arêtes. urmeazã: „Pleacã astãzi cã se-nsoarã ªi ia fata lui Cicoarã. fiind foarte iute ºi sãratã.: mules. . Ciocãlteu. Sinonim cu a r i c e a l ã. Budan. care prin formã. O boalã de pele. „Ariciul la cai vine din sudoare. 2. pe cînd arici e cronic. pãrul nemaicrescînd pe piciorul cel bolnav. de vétérin. de méd. Lex. dentîi 371 5ARÌCI. Mor fetele dupã el.. o sgrãbunþã primejdioasã”. – Aricit. Frunzã verde trei oglici. acolo se strînge ºi. sudoarea curge pe picioare pînã la copitã. stînd în loc. în adevãr. 1. Galiciuica) Acest cîntec învedereazã pe deplin naºterea danþului poporan din jocul cel copilãresc. La macedo-români. se cheamã º u b e t (T. o variantã coreograficã foarte interesantã a ariciului. bis Arici pogonici! A Frunzã verde sãlcioarã. v.3Arici. c. pelea crapã ºi dã sînge. carnea se cangreneazã. verrue. cu acea deosebire însã cã prin aceasta se înþelege boala în stare acutã ºi care se vindecã. Cu cercei de ghiocei” – etc.ARÌCI Dracul te-a adus pe-aici. ºi se încheie cu: „Frunzã verde zãrzãiel. Ariciul e mititel. arici însemneazã „neg” sau „negel”.m.: 1. cu acelaºi refren ºi cu aceeaºi repetiþiune. De aci adjectivul a r i c i t „couvert de dartres” sau „couvert de verrues”. s. herpès.D. însoþitã de aceeaºi arie. t. Cu plãntici de sfîrc de bici. queue de rat (des chevaux et des bêtes à cornes). une espèce de dartre. bis Arici pogonici A Pleacã ariciul la moarã. durillon. Cã e mic ºi giumbuºel!” (P. t. Dolj. În Moldova.. bis Arici pogonici!” A Apoi. Frunzã verde dedeþei. – ªubet. v. Nazaret. Ariciul la vite cornute se face la iia picioarelor ºi la pîntece. 31: „arici. întrã prin pori împregiurul copitei. s. apoi se umflã piciorul la copitã. 4ARÌCI. Cînd calul asudã tare. Speranþã).

Seulescu (Arhiva Albinei. s. venind înapoi la Oraviþa. 1Arici. Nume de plantã. cînd o plantã capãtã aceastã boalã sau – altfel zicînd – se b u r e þ e º t e. „Arici pe butuci de viie = der Brand an Reben” (Sava Bãrcianu). Marienescu. fiind eu într-o comisiune ambulatorie de pãdure în procesul urbarial al comunei Gherliºte. c. ba ºi italieneºte aceeaºi boalã la cai se cheamã „ricðiolo”. de botan. 586) constatã existinþa ºi explicã originea acestei numiri: „În 23 sept. iar ca verb. e mai primejdios (G. „Cînd calul se rãneºte la picioare. în Familia. d'agron. „Arici la vite este un fel de zgaibã crescînd jos lîngã copitã ca un burete” (S. lArici.. la ce ei rãspunserã: Arici. „Ariciul e o umflãturã ce o fac boii ce umblã mult la cãrãuºie. deoarãce corespunde conceptului vechi grecesc. Constantiniu. la Gazetã. boulette. Suplem. o vitã – a r i c i t ã.m. se vindecã lesne. p. vãzui în liveadã un loc plin de aceastã plantã. 372 7ARÌCI. c. ºi nu poate fi numire de întîmplare…” Sã se noteze cã ºi franþuzeºte aceastã plantã se cheamã „tête h é r i s s o n n é e”. literalmente a r i c e l.: Echinops. La vreo douã zîle dupã aceasta. Sã se observe cã ºi germanii au în veterinãria lor cuvîntui „Igel” = a r i c i. 4l. Ioan Popovici. v. cari aºteptau acolo. Mirceºti). ºi ajungînd comisiunea la punctul mai înalt în pãdure la liveada numitã Polumb. v. Vaslui. c. Drept aceea numirea româneascã de arici a acestei plante trebuie sã fie foarte veche ºi tradiþionalã. O boalã a plantelor. deoarãce este învelitã ca un a r i c i ºi daca-i rupi coada nu ºtii unde-i este capul. – Aricealã. Doamna). Lupescu. nr.m. Demetriu. Banat. – Aricit. Deci întrebai pe 6 locuitori din Gherliºte. . Maidan). t. ciriteie. D. Mangiucã (Botanica româneascã. At. întrebuinþat mai în specie la românii din Banat. Liuba. se zice cã are arici” (I.ARÌCI ca o bolfuºoarã sau ca o nucã. De aci apoi verbul: a s e a r i c i ºi adjectivul a r i c i t. tufari se zice cînd arboreii mîncaþi de vite agiung a se a r e c i (cangrenà)”. 1874. Broºteni). Cînd la vite cornute se face arici la copitã ca la cai. M. apoi creºte ca un pumn legat de piele numai printr-o grosime de un deget. am cãutat în vorbariul etimologic botanic: ce însemneazã greceºte «echinops»? ºi spre mare surprindere a mea am aflat cã «echin» înseamnã a r i c i ºi «ops» prospect. 6ARÌCI. – 2Burete. numitã încã t ã c i u n e ºi b u r e t e. rouille. G. apoi Pavel Lepa. Neamþ.S. 1874. formã.. surtout de la vigne. – 2Tãciune. 1847): „Ciorlani. lArici. De faþã au fost d. c. v. s. Suceava.: sorte de maladie végétale. Un cal bolnav de arici este a r i c i t. t. Ivaºcu parocul. calul sau vita s e a r i c e º t e. cum se cheamã acea plantã. judele comunal din Gherliºte. Se face la cîte un picior” (M.

hérisson femelle. Deschide cum o aduce. în Rîmnic-Sãrat 373 . pr. Tutova. n. în Gorj (c. poporul îi mai zice a ferului.. care se va gãsi apoi la uºa îngrãditurei…” (T. aduce iarba-fearelor la troacã. Olteanu. iarba apoi rãmîne lîngã troacã…” (P. ºi troaca cu peatrã cu tot sare de pre puiul ei. Ca rubinul roºioarã. Cu prea puþine varianturi. Aricescu. nici cu cuie. numit înainte Puþul-Ari- c i u l u i (Frunzescu).ARICIOAICà 8ARÌCI. A r i c i de partea femeiascã. – v. 337) a descris aceastã credinþã poporanã foarte rãspînditã: „— Am sã v-arãt o minune… — Ce este minunea? spune! — Vã rog. spre a o gãsi. În tot felul se munceºte Pîn-în sfîrºit o gãseºte. κi ia puii ºi se duce…” „Se zice cã iarba-fearelor se poate cãpãta aºa: sã se prindã un pui de arici. trebuie a îngrãdi bine cuibul unei aricioaice ºi a pune la gard un lacãt. com. Numai prin concursul ei se poate descoperi fabuloasa plantã numitã iarba-fearelor (Eisenkraut. ARICIOAICÃ. loc. pers. m. este de coloare roºie-argintie. va alerga ºi va aduce acea iarbã. în Olt (c. lArici. se crede a fi o buruianã ce se gãseºte printre alte ierburi ºi cu care se poate strica sau descuia orice încuieturã. Haþeg). Cioban.. atunci vine m a m a a r i c i u l u i. Fruntiºenii). 9ARÌCI. n. legenda circuleazã tot aºa în Covurlui (c. sã se bage sub o troacã. v. Buruiana e micºoarã. m. Lacãtul nu se descuie Nici cu cheie. Sã n-aibã loc de ieºire: Numai prin uºã se poate Ei d-acolo a se scoate.f. „Iarba-fearelor. Aricioaica ocupã un loc foarte interesant în mitologia poporanã românã. Deja Enãchiþã Vãcãrescu (Poez. Aricioaica mîniatã A fiarãlor iarbã catã. s. în Tecuci (c. Ferraria). Corod). Numele unui sat în Rîmnic-Sãrat. Gura-Boulul). pe troacã sã se punã o peatrã mare. venind ea ºi neputînd întra la pui. Polovragi). n-o luaþi drept glumã: Trei a r i c e i fãrã mumã I-am închis cu îngrijire. pr. la atingerea cãriia ferul se sfãramã în clipã. Folteºti).

stachelig”. numaš cu sãmnatul sfinteš cru o aŠ tãmãduit…” Budai-Deleanu (Dicþ. delŠ înpungša ºi-l potricãliša de-aŠ scosŠ v â r c š preste tot trupul.. în Teleorman (c. Moþoiaº. ca ºi cînd s-ar trage d-a dreptul din numele animalului a r i c i. o plantã bolnavã de tãciune e aricitã. 1683. aºša-š era peliþa aricitâ…” Ibid. un om bolnav de zgaibe este aricit. – Iarba-fearelor.: dartreux. c. – Aricealã. „Aricit se zice la un cal sau bou ce are a r i c i. admota quadam ab his herba. din Bucur. 190) lARICÌT. Aricesc. fevr.f. c. citînd cuvîntul dupã Dosofteiu. Rîioasa). Huºianu. H. . despre St. fãrã însã a aduce vreun pasagiu. ci g h e u n o a i a era aceea care descoperea iarba fearelor: „adactos cavernis eorum (picorum) a pastore cuneos.. de vétérin. din ºederea vitei într-un loc gunoios plin de apã” (P. Sãruta-mi-l-aº. 1Arici. precum ºi la românii de peste Carpaþi (Fãgãraº. Domn din Fãgãraº.. apoi în genere. ca expresiune a unei stãri bolnãvicioasez orice fiinþã foarte slabã se poate zice aricitã. reprezintînd toate sensurile cele patologice ale cuvîntului a r i c i. Vaidarecea. v. 1887.: rouillé. – -oaicã. Fondul acestei credinþe este de origine italicã. adj. Liuba..). Macarie din Alexandria: „sã dusâ la pustie adâncâ de ºedzu ºšase luni acolo. de méd.ARICIOAICà (c. în Prahova (c. p. X..). -Ã. t. în Muzeul istor.. maigre. Cîine de oraº. un cal bolnav la copitã ori o vitã este aricit sau aricitã. adecã „aspru. Marutha: „ºi aricitâ þâþa uniš femeš cu bunãtãþ. La aricioaicã în Banat se zice a r i c i o a n e (S.. ºi dupã ºšase luni deaca º-aŠ venit la chilie. „action de gagner le javart” (Cihac). despre St. Dosofteiu. rauh. adecã o umflãturã cu ranã la închieturile de jos dinapoi a picioarelor. s. t. Alboteºti) etc. ARICÌRE. Synax.: atteint d'arêtes ou de mules. 4. 16. ghimpos”. Astfel. numaš de pre graš sã cunoºtša. îl traduce greºit: „aricit. Mãlãieºti). unde sântŠ þãnþariš mare ca všespile. Balada Jigmon-Crai: „Moþoi. 20). ms. Sculenii). c. dar la vechii romani nu aricioaica. atâta era de schimosât ºi o r b ã l c i t preste tot trupul cât sãmãna cu pišalša piluluš. 3. pe cînd cuvîntul însemneazã z g ã i b o s. Maidan). elabi creditur vulgo” (Plin. 2. Pe-un cal aricit De vine stîrcit.N. Fãcut pe fugit…” 374 (Þara nouã. 18. 1. Este participiul trecut din verbul a r i c e s c. Tîmboieºti). Copãcel etc. étiolé etc. v. ghen. d'agron. t. în Brãila (c.

sau stogŠ cu arša. cela ce porunciºŠ pãmântuluš sã scoþâ rodâ. lÀRIE s. ºi portug. Aricealã. 4. v. 185: „Trieratul în Moldova se face în chipul urmãtor: mai întîi se pregãteºte ariia. Forma româneascã cea veche este are. fãrã þãrnã. toute surface plane. e sinonim cu s t o d o l ã ºi h a r m a n: o împrejmuire înlãuntrul cãriia se îmblãtesc sau se trierã bucatele. Transilv. f. Ion Ionescu. aire..n. ital. iar dacã-i moale. – v. p. IX. I: „…iubit-ai dãri preste toatã ariša grâuluš.. mules. în loc de a r i c e a l ã. se carã apã ºi se udã. ÀRE (plur. 1640. a j a.ÀRIE „Un porc mic ºi aricit…” (R. Os. 1004).. pe lîngã care ne întimpinã însã ºi arie. Latinul ° r e a sau ° r i a. t. ARICITÙRÃ. articulat area. 1845.. depãrtaþi de un pas de la par…” Pravila de la Govora. provenþ.6Arici. 82 b: „Oarecine va arde o curte oarecaré. Simu.. de unde span. în pizmâ pentru sã-ºŠ rãscumpere despre vreun vrâjŠmaº ce-i va fi fãcut vreo rãutate. a cãriia mãrime se face de 6 stînjini în toate lãturile dinpregiur a parului bãtut în mijloc. ºi aceasta pentru 4 cai. pre unii ca aceša ca sã-i ardzâ în focŠ…” Dosofteiu. uneori f ã þ a r e avînd în mijloc un p a r. blagoslovšaºte ºi mulþšaºte ºi arša aasta ºi cãratulŠ vipturilorŠ ºerbilorŠ tãš. arie ºi teascŠ n-au conoscut pre eš…” „…dilexisti munera super omnem a r e a m tritici. lit. se aºterne paie pe dînsa. Domne DumnedzãulŠ nostru. a r e a. 1646. Orlat). Faþa ariei se ciopleºte sau prãºeºte. s. care este cel de cãpetenie. se vîrã caii ºi o bat bine pînã cînd rãmîne netedã ºi vîrtoasã. p. dacã pãmîntul îi uscat. a r e a et torcular non cognovit eos…” 375 . 2. împle ºurile lorŠ de totâ dulaþa de rodâ…” Biblia lui ªerban-vodã. ARIDÌC. fântâna bunãþãþâlorŠ. Dupã ce s-au bãtut bine faþa ariei.f. e i r a etc. 1887. 1688. sau casâ.5. sã ša certare în 8 aš…” Pravila Moldov. Liturgiar. Rãdic. 1683 (Slujba antimisului. s. Românii din Bihor rostesc pînã astãzi disilabic: are (Conv.: arêtes. Întinderea ariei se zice f a þ ã sau f ã þ a r. cãci aºa numai se poate strînge sãmînþa curatã. Participiul trecut din a r i c e s c luat ca substantiv. – v. În primul sens. 48 a): „Molitvâ la arša cša cu pâšne. 2ARICÌT. ºi de 9 stînjini pentru 8 cai. se mãturã ºi apoi se pun de giur împregiurul parului din mijloc un rînd de snopi. Calendar. f. c. 13: „ceša ce vorŠ aprinde casa omului sau arša cu pãinša. prin a ta milostivire ºi bunãtate. Aricealã. v. dupã aceea. 1. arii ºi ãrii). (Cihac). de vétérin. f. sau arša cu fãnulŠ. grange.

1683 (noevrie 8..ÀRIE dar tot acolo ºi forma are. Unii carã mocãneºti încãrcau. cuvîntul arie îºi asociazã mai cu preferinþã pe î n t r u în loc de î n.. p.. 1888. bunãoarã: Dosofteiu. Alþi proverbi: 376 „Orbul îºi cautã acul în aria cu paiele. et permundabit a r e a m suam.T. 89 a: „acela ce lopata lui šaste în mãna lui. 142) Într-o variantã a acestei colinde: „Unii secerau. Paremiar. ºi va aduna grãulŠ sãu în jitniþa sa…” ªi mai jos..are…” Colinda Plugului: „Cu stînga pologea. 1643. II. p. Descînt. et congregabit triticum suum in horreum…” Ultimul pasagiu sunã la Varlam. 100). 7 b): „ªi Ghedeon. paiele în vînt se duc. Ca-mblãtitorii în grabã Mii ºi fãrîme s-o facã…” (Marian. lit. 5) „Niciodatã oamenii nu se culcã pe arie. Din snop claie fãcea. f. Unii snopi fãceau. II. care pocesc oamenii” (Ilfov.are înpreunâ cu grãulŠ…” Ca ºi alþi substantivi începãtori cu a-. pop. cãci cred cã pe ea joacã noaptea ielele.D. 1887. iar grîul jos rãmîne” – o zicãtoare cam revoluþionarã. mlãtiša grâu î n t r . p. f. Din polog Snop. 73): „Ca la arie cînd vînturã. Din claie F a þ ã a l b ã de arie…” (G. La Iordachi Golescu (Conv. ºi va aduna grâul lui în jitniþã…” „…cujus ventilabrum in manu sua. 46) Descîntec „de albeaþã”: „La aria cu-mblãtitori o duceþi. Poez. ºi va rãni area sa. La aria d e a r a m ã cãrau. Matth. f. ºi surdul îl povãþuieºte unde sunã” (Pann. ºi vã curãþi area luš. p. La aria d e a r a m ã Cu s t î l p u l d e a r g i n t…” (Ghibãnescu. 4). 11: „…cãruša e lopata în mâna luš. 1874. III. în Analele lilerare. . de douã ori: „…ca ºi într-o are grãulŠ cu pleavele…” „…acmu încã eºti î n t r . în Þara nouã. fišul luš IoasŠ. 89 b.

: air. d'astron. Arie e un italienism. chanson. arie. p. dã în limpede. Il n'en existe plus aujourd'hui que le nom.ARIÈNI „Decît în faþa ariei mai bine în capul locului” (ibid. adj. v. 101: „se uitã în sus la crengile negre ºi fãrã nici o frunzã ale marelui pom. Cîntec. 170: „Cerul. Arian. de origine munteneascã (ms.. rotunda arie a pãmîntulul…” A. literalmente: acela care þine sub cheie aria = = j i t n i þ a. – Felezuiesc… 2ÀRIE. v. Îl are ºi Leþiconul Budan: „Arie. 41: „Stogurile de fîn ce vor fi aproape de sat sã le îngrãdeascã. ºi acopere. pr. m.. fie ca muzicã.. popul. „Am fost azi cu cuºca pã la ãriile sohãþenilor º-am prins vo 12 potîrnichi” (Th.. Il étoit autrefois inspecteur des magazins de foin et d'orge qu'il distribua aux Boyars et aux troupes. fie ca vorbe. P. plur. în grãdini. prin care se cerneau mãrunþel razele soarelui. 144. p. cîntare frumoasã ºi cu mãiestrie”. s. ºi nãdejde de 377 . nom d'un endroit historique. Theodorescu. cu acelaºi sens ca italieneºte: „pagare insù l'aja = pagare immediatamente o sul luogo ov' è il creditore” (Tommaseo) – zicãtoare de veche origine italicã agricolã. -EASC. ARIENÈSC. 118). 2Harman. 1694. ca un coviltir argintuit. scuturat. ARÈNI. de mus. Rãºcanu. p. Boieriei de j i t n i c e r din Moldova îi corespundea în Þara Româneascã boieria de c l u c e r za arie sau de arie. mai ales prin peirea lui Despot-vodã.. Soc. ºi þeara s-au rãdicat asupra lui. loc. 1Harman. Aceeaºi sinonimicã ne întimpinã în Dicþionarul slavo-românesc circa 1670.f. Arheol. în grai se aude mai mult ãrii.f.” Constantin Brîncoveanu. Asemine sã se urmeze ºi la ariile cu pîne ce vor fi aproape de sat. 63 a): „j i t n i þ ã. c. I. cum ºi stogurile ce vor fi departe de sat ºi se va fi obicinuit ca sã se îngrãdeascã iar㺠dator sã fie vornicul cu sãtenii sã puie sã le îngrãdeascã. Letop. 60: „Le Vel K l o u t z i a r d'Aria. 184: „Atunce Despot-vodã. appartenant à la doctrine d'Arius. Vlahuþã. III. Curat româneºte: c î n t e c. 30: „S-aŠ dat Raduluš vel c l u c e r z a Arie i luš Hasanache clucer pentru chieltueala fãnuluš…” Bauer. în fînaþe ºi la arii…” La plural. s. Nuvele. Ialomiþa. Lupºeanu). presãrînd aria umbritã cu boabe calde de luminã…” v.. O localitate foarte memorabilã. Lefile ºi veniturile 1776. dacã au vãzut cã l-au viclenit toþi boierii ºi l-au pãrãsit toþi slujitorii. p. Sultãnica. ed. p. ºi se aºezã trudit sub straºina-i largã. – v. întrodus în grai pe la începutul secolului. sur la Val. 1778. II. – Fãþar. n.” Arie cu sens de suprafaþã netedã în genere: De la Vrancea. Condica de venituri ºi cheltuieli. t. Urechie. f. Mém. – Zic. în Bibl. p. ARIÈNI s. din Moscva. Iar de se va întîmpla stricãciune în þarinã. 3ÀRIE. t.

iar de aci forma româneascã mai veche Arenieº ºi apoi. Harambaºã. Scãriºoara…” v. 33). aºa vãzãnd perirea sositã asupra capulur seu. Fragment geografic din sec.2Arete. A r i a n i. prin muiarea nazalei. lCriº. au eºit a f a r ã d e n c e t a t e m a i s u s d e S u c e a v a l a Areni. 1Anin. vor fi acuma vro 30–40 de ani de atunci. ca ºi cînd ei ar fi eretici a r i e n i” (Melchisedec. l. În nãsipul lui se gãseºte aur. 378 ARÌN. p. Tot pe aceastã þarinã. în nemijlocita apropiere a acestuia.Arenilor se numeºte un pod simplu de peatrã. – Arian. Se ºtie cã la români: „numele de armean a devenit sinonim cu arian. de unde-i vine numele unguresc Aranvos. cînd s-a arat. nr. t. curge spre rãsãrit. Ponoarele. – v.p o l i i t â…” A. lArmean. p. p. Rîu în Ardeal. – v. Ariani (arÀni) dupã ms. Aria. s-au aflat o mulþime de dãrzi. care se cheamã Areniaº ºi-i zic a p ã . de géogr. ieºind apoi din strîmtoarea munþilor. vechea capitalã a Moldovei. ARIMBÀªÃ. – Armenesc. Romanului I. ºi anume în partea despre oraº. se aflã ºi acum vro cîteva fîntîni. Arieº. n.. Letop. XVII (Cipariu. literalmente „auros”. pe apa Arieºului – carele. a cãror zidire aratã cã sînt foarte vechi. – Turda. 527: „Mai sus. Iatã ce ne scrie d. CCXXXVIII. iar P o d u l . Scrieri III. pe care e sãpatã marca Moldovei…” v. II. pe lîngã Turda – mai sus pe Arieº se vãd satele Câmpenii. loc. Cr. care trece prin Turda ºi se varsã în Murãº. din Biblioteca Academiei Române. Pe þarina aceasta. v. frînturi de sãbii ºi multe alte obiecte de rãzboi. Aºa darã numele Arieni însemneazã pe eretici de ai lui A r i a. 42: „în S u c e a v a au fãcut (Ioan Sobieþki) ocop pe giur c a p i º t e a a r m e n e a s c ã d e s p r e Aréni.Arenilor. 120 b.ARIÈNI ajutor de undeva de la prietinul seu Laski nu-i vine. Astãzi aceastã localitate nu mai existã. – Olt. 434): „curã în jos o apã foarte frumoasã. pr. ºi anume despre partea unde se afla biserica a r m e n i l o r. m. p. unde era þeara adunatã sã se închine Tomºii…” A doua oarã Arienii se menþioneazã în cronice pe la 1691: Nic. rivière en Transylvanie. p.: Aranyos. ARIȪ. La una este un stîlp mare de peatrã. – v. Marian: „Numai amintirea s-a pãstrat pînã astãzi în numirile Areni ºi P o d u l . Costin. era ca un fel de mahala a Sucevei. S. . care lung timp a fost imaº. ARÌETE. Odobescu. peste care merge drumul mare sau împãrãtesc spre Transilvania ºi peste care se trece totodatã ºi-n þarina numitã Areni. îmbrãcat domneºte. Archiv. Areni se numeºte o bucatã de þarinã în partea despre meazizi-apus a oraºului Suceava.F. – Suceava. ºi acolo ºi-au aºezat oastea de au þinut tîrgul Suceava…” Arienii darã.

ci ºi mantale ºi sumane…” v. „Pe la noi arinã. dau o negrealã cu mult mai bunã. Destul atîta. Leþicon Budan: „Arinã = prund. ca arina maireei…” „…et pluit super eos sicut pulverem carnes. Tecuci. 16: „ªi voi face sãmânþa ta ca arìna mãriš. Sinonim cu n ã s i p ºi cu p r u n d. dupã cum spun româncele cele experte. sable. CXXXVIII: „Numãra-š-vošu pre înºiš.. Rom. De š-aš trecut preste-arìnâ moale…” 379 . ps. luni a 5-a. Psaltirea ªcheianã. ca ºi cuvîntul ce urmeazã mai jos. f. fie din arine. nãsip. sicut a r e n a m terrae. provenþala. bosquet. – lArinã. 2ARÌNà 1ARÌNÃ. Marian. negresc nu numai diferite lîneþe. XIII. 1683. ca ºi r e d i u ºi þ i g l ã. þ i r f ã”. ps. 2Arinã. Si potest aliquis dinumerare a r e n a m terrae. Paremiar. Latinul a r e n a. italiana. S. împrumutaþe de la slavi. arine). 3ARÌNÃ. LXXVII: „ºi ploâ preste dânºiš ca pulberša cãrni ºi ca arina mãriš…”. de poate cineva sã numere arìna mãriš. cari se folosesc de cãtrã þãrance la vãpsirea sculurilor. ºi sãmânþa ta va numãra…” „Et faciam semen tuum.. se cheamã o pãdure tînãrã sau nuielãrie” (G. 1577: „ca n ã s i p u l mãriei pasâri cu péne”. Literalmente însemneazã a r i n i º. Se aude în Moldova. O formaþiune din (plur. LXXII: „…ºi ploa spr-inºi ca pulbere peliþe. 1673. arine. Genes. în Acad. Aºa se cheamã. trecut de asemenea în spanioala. v. circa 1550 (ms. Stãniºeºti). 138 b: „Cînd aŠ potprit marša ca-ntr-un foale. Voicu.). mai ales în Bucovina. et sicut a r e n a m marium…” Tot aºa la Dosofteiu. 1688: „n ã s i p u l” Acelaºi. 45: „De multe ori însã întrebuinþeazã. unde la Coresi.f. cãci arinele. Peste Carpaþi se aude uneori ºi sinonimul unguresc h o m o c. p. petit bois. cã cu negreaþa aceasta.F. 1680. 5 b. Cromatica. s. Arinã ne întimpinã des în vechile texturi. în loc de scoarþã. de botan. s. de unde însã a trecut la un sens mai general.ARÌNà a r i n „aune”. c. adecã bobiþe de arin negru. lAnin. et semen tuum dinumerabitur…” unde în Biblia lui ªerban-vodã. 1680. – lAnin.f. ºi maš cu asuprâ decât arina înmulþâ-sã-vor…” „Dinumerabo eos et super a r e n e m multiplicabuntur…” Acelaºi. s. f.: grain d'aune. bobiþe de a r i n. 1651: „ca n ã s i p u l mãriei pasãri zburãtoare…” Dosofteiu. iar la Silvestru. – Rediu.f.. t. fie din scoarþã de arin-negru ºi de prun amestecate cu calacan.

Aniniº. ariniºuri). Datine. . v. De mîncarâ ºi sã sãturarâ ªi gingãºitura nu-º uštarâ…” Într-un boacet din Basarabia: „Unde mi te porneºti? Unde cãlãtoreºti? Pe drumuri de aninã Mergi în þarã strãinã…” (Burada.: sorte de danse populaire valaque. ARINÈZ (arinat. a r i n ã „sable”. 139 b: „Ca arìna mãriš sta de multe Pasãrš pre•urš tabãrã nezmulte. – v. désert. Aninoasa.: „arinez. – v. endroit sablonneux.. v. v.f. s. popul. 3Arinã. ARÌNGà A 1ARIN̪. ºi verbul a r i n e z. „senin = serenum” etc. t.. Bud. artic. lAnin. asimilat uneori în a n i n o s. În acelaºi mod. Hãring. ARINÈT. ARÌNE. Scrisoarea XXIV: „istoria lui Napoleon. ARINDEAUA. 380 2ARIN̪ (pl. a acestui uriaº ce a rãsturnat faþa lumii ºi pre care l-am urmat în ariniºurile Egiptului ºi în troienele zãpezilor Rusiei…” v. de choréogr. s. ARÌNDE.. sablonner. p. Crinã. vb.v. C. Din . – v. întocmai ca „cununã = coronam”. ARÌNG v. 129) aninã este învederat o formã asimilativã din arinã. Leþ. lAnin. Irindeaua. arena tero vel lavo”.ARÌNà Ibidem. 3Arinã. sabler.n. – Nãsip. prin sufixul -i º ca ºi-n sinonimii n ã s i p i º ºi p r u n d i º. arinare). din arinã „sable” vine adjectivul a r i n o s. Negruzzi. f.

Numele Aripa-Cîmpului însemneazã pe protectorul agriculturei. al distr. 296. sablonneux. topogr. ARIOARÃ. – v. foarte bine reprodus de d. totuºi nu se opreºte pînã a nu isprãvi întregul lanþ al izbîndelor.): „un vad de moarã în fundul Arinoasei…” Prin asimilaþiune rotacisticã Ariroasa ne întimpinã deja la Bogdan-vodã. zmeii furînd soarele. 218-28). formã adjectivalã articulatã din a r i n ã „sable”. ci pe o redacþiune latinã a mitului lui Ercule. le scapã de la ei fãtul-logofãt Aripa-Cîmpului. – -ilã. Alior. n. 1885. de botan. p. Stat. II. – Arãpuºcã. corespunde latinului a r e o l a. p. – N. – Iorgovan.). Doljeºtilor. cari reamintesc cu atît mai mult anticul mit al lui Ercule.: épurge. luna ºi stelele. Euphorbia. f. t. A. loc. a Doljeºtilor. sorte d'Hercule.m. Aripat. n. Într-un basm din Banat. Ceva mai mult. – Inima-pãmîntului… ARÌPA-ÒILOR. lAninoasa. ARÌPA-CÎMPULUI. 48 sqq. P r u n d o s. acoperitã cu fîneþe ºi pãdure” (B. ARIROASA. ms. ARIÒR. Ca nume de rîuleþ: Act moldovenesc din 1761 (Cond. – R. niciodatã la greci (Cox. p. Aninoasa. sancire). m. dupã un lung ºir de lupte. nr. exprimã tocmai aceeaºi noþiune de „agri custos” ca ºi Aripa-Cîmpului (Bréal. nr. literalmente „la sablonneuse”. une colline en Valachie. Myth. N ã s i p o s. – Idrã. II. dupã cum era Ercule numai la latini. artic. ARINÒS. popul. lArie. însuºi numele curat italic al lui Ercule. unde cade pãrãu Bujorului la Ariroasa. v.. Tuducescu (Tribuna din Sibii. -OASÃ. Hercule et Cacus. ARIÒC. Iorgulescu. „Arioarã se cheamã o colinã în comuna Beceni. of the aryan nations II.. v. 56). pr.ARÌPA–SATÀNEI ARINOASA s. 388). sableux. Buzãu). – v. Aripã. Tot una cu A n i n o a s a. v. – Arinoasa. deºi adesea ar putea sã se odihneascã ºi sã-ºi primeascã rãsplata vitejiei. nr. ARIPÀRE. ARÌPA-SATÀNEI. – v.. adj. pr. prin sufixul -oarã = -ola. ºi mai jos: „peste codru pãn la Ariroasa. Semo Sancus (semen. de mythol. cu cît eroul. s..: héros légendaire. Ana. ms. Aceastã legendã însã nu se întemeiazã pe un prototip elenic. t. 1515 (Cond. – 3Arinã. în Mélanges. Avestiþã. 381 . n. pr. Ca deminutiv din a r i e. Uruioc. loc. f. – v. deci în jos matca Ariroasãi unde sã înpreunã Ariroasa cu Bohonca…” v. în Arh. în traducere veche: „o bucatã de locu din hotar Stãnceºtii între Bohonca ºi între Ariroasa…”. – 3Arinã. Dicþ. – v.

Rîmnic-Sãrat. Formaþiune participialã din a r i p e z. aripe. Mai de loc nu se aude în grai. flanc ou aile d’une armée. Ca ºoimii aripile Cînd îi bat vînturile…” (St. abri. 4. c. 5. Balada Corbac: 382 „Iatã. Ca sã zbor Unde mi-i dor…” (J. Dialoguri). Negoescu. 5. Codrescu. aripa fluturului. s. v. aripi). pe alocuri arichi ºi chiar aripchi. La plural se rosteºte mai obicinuit ãripi. Ca sens fundamental. ÀRIPÃ (plur. Aripa þ-aº sãgeta ªi în braþe mi-ai cãdea…” (Pompiliu.. Cu acest înþeles: Doinã din Ardeal: „Fã-mã pasãre de-argint Cu aripile de vînt. -Ã.) „Care era mirele Înãlþa umerile. Sibii. t. 19) A se înaripa sau a cãpãta puterea de a zbura se zice: a face aripi. în Tocilescu. aripa liliacului. volant d'un moulin. 7. p. adj. a þînþarului etc. pe cînd din a r i p e s c se formeazã a r i p i t. 153). aile.f. fiind înlocuit prin compusul î n a r i p a t.ARIPÀT ARIPÀT. ailé... 6.. De asemenea: a prinde la aripi (T. cã-ntr-un nor El zãrea un corbuºor . Bogza) Balada ªoimul ºi f loarea fragului: „Cît am pus în gîndul meu Pe-o aripã sã te ieu…” Balada Todoriþã ºi moºneagul: „Arcul iute-aº încorda. Proverb: „Dacã f a c e puiul aripi. garde-crotte. nu-l mai gãseºti la cuib” (Ispirescu. ARÌPÃ s. nageoire (de poisson): 3 protection. Pentru miºcarea aripelor se zice: a bate din aripi. aripã este una din pãrþile corpului cele menite pentru zbor ºi cari sînt totdauna cel puþin douã: aripa paserei. aripa muºtei. 2. 124. Aripit. 1. „Care are a r i p i” (Costinescu). aile d’une église. mãri.B. Rev.

Negruzzi. p. Paserea adãpostindu-ºi puii sub aripele sale. fraþilor. Georgescu. dar mai ales forma singularã masculinã aripe. 1642. circa 1515 (A. Liuba. de aci sensul figurat de p r o t e c þ i u n e. c. f. c. Mihnea-vodã. Lex. Doinã din Banat: „Dragostea-i un lucru mare: Ea zboarã ºi aripi n-are…” (S. Supt sfînta ta àripâ.I. c. 1698.: „Aripã = pinna. 1673. v î n t u r î n d din aripã.ARÌPÃ Ce pe sus tot cronconea ªi din aripi tot b ã t e a…” Cu acelaºi sens. ºi un vis fantastic veni ºi-ºi puse asuprã-mi negrele sale aripi…” A. 10: „Îndurã-te. Trans. fericesc pe aceia care le-au slujit norocul a lãcui în niºte pãmînturi ca acelea. De o lene-adormitoare cu totul însãrcinaþi: ªi. Dar orcît au fost de multã. Scoreiu. c. cumu-º adunâ o gãinâ puii suptŠ arepile sale…” Dosofteiu. dar mai puþin poporan: a v î n t u r a. 96 a: „Petrecînd în casa ta-ntr-acoperemînt. p. O alergare de cai III: „de abia apucasem a adormi. de pãmîntenii mãriei-tale ºi le deschide aripã de apãrare…” O admirabilã imagine la Neagoe Basarab. 266: „de cãte ori vrušu sã adun coconii tãi. îndatã am adormit…” Prin asemãnare de formã ºi de funcþiune. 121: „Nu pot ºti cu hotãrîre vremea cît am petrecut. umbrite supt aripele dreptei ocîrmuiri…” C. Termenul însã mai întrebuinþat e deminutivul a r i p i o a r ã. Michãescu. p. Fãgãraº. Flossfeder”. de tot a zbura ºi de la om a sã duce poate.. se cheamã aripi ºi membranele cele de înotare la peºti. iarã de tot pre cineva a sã pune ºi pre dãnsul a lãcui nu poate…” Alte locuþiuni metaforice: „Zicãtoare: calul e aripa omului” (I. Muscel. Þuþuianu. všaþâ pre pãmînt…” Zilot.R. o minutã mi-au pãrut! Atunci au sosit ºi somnul. I. Ceacîru). p. 60 a: „norocul cu arìpi ºi fãrã pioare iaste. 2. Brãila. Conachi. Valea-Mare) – unde e de observat nu numai aspiraþiunea. 127): „lacrimele sînt aripele pocãinþei…” Nu mai puþin frumos la Cantemir. cu ochii împovoraþi. doamne. Odobescu. Bud. Omiliarul de la Govora. „Poporul zice cã calul este haripele omului” (B. P. f. p. 15: „Deci. Divanul lumii. Cron. Maidan) 383 . C..

ºi au pus o seamã de pedestrime siimeni. 235: „Abia somnul îmi închide genile cu lãcrãmare. Iaºi. 288: „Nemþii încã au sosit cu tabãra lor. a unei d r î m b e. I. tot aºa ºi caii Feþilor-logofeþi sînt mai totdauna cu aripi. la dreapta ºi la stînga. avînd în graiul poporan o mulþime de sinonimi: f o f e a z ã. au cuprins cãt þine Soroca ºi þinutul Iaºilor pãnã în tãrg în Iaºi. s ã g e a t ã… „La o moarã de vînt în g r i n d e i sînt aºezate aripele pentru vînt.c r î n g macinã…” (C. Dîmboviþa. Neculce. îngerii ºi dracii sînt deopotnivã înzestraþi cu aripi. p. Conachi. Letop. ªi amoriul mi s-aratã cu aripi dizmerdãtoare…” Bolintineanu. c. În graiul ostãºesc – ca ºi lãtineºte: „alae exercitus” – se cheamã aripi cele douã extremitãþi. al cãruai centru se zicea altãdatã t e m e i. Popescu. Legende. trupeº ºi c u p a t r u aripi…” În iconografia creºtinã. adecã a unui corp de armatã. fãrã cari – se vede – n-ar putea strãbate vãzduhul. Miron Costin. La o moarã. Din aripi pleznind. Baltã. pag. p. Hãrlãul ºi Cernãuþii pãnã în cetatea Sucevii. Bãleni-Serbi). Letop. prin ajutorul cãrora r o a t a . care era orãnduitã spre Suceava. Costin. Ca iesme rînjind…” În mitologia poporanã: „Zmeul este un ºarpe mare cu hãripi…” (M. II. iar aripele pãnã în munte agiungea…” Acelaºi. Bãiceni). 312. Letop. Letop.c u . c. 384 . ºi altã oaste de þearã. c. „…despre balauri se spune cã sînt un feliu de ºerpi foarte mari cu aripchi…” (G. 3): „un cal gras. c. Dîmboviþa. Finta). Georgescu. 293: „D r ã m b a cea de oºti. Dorohoiul. p. Moartea: „Boale furioase. t e m e i u l. ºi silia carii de carii oastea sã apuce mai curãnd la pod. c u p ã. „Zmeii sînt cu haripi…” (D. II. Ca ºi zmeii sau balaurii. „Aripa bisericei = streaºina de la cel mai de sus turn” (Costinescu). Neamþ. ºi acea aripã era împrotiva moldovenilor…” Nic. p. p. numai aripile se hãrãþia…” Aripi existã ºi-n arhitectura bisericeascã. vorbind despre bãtãlia de la Finta între Matei Basarab ºi Vasile Lupu: „den direapta au pus Curtea. Bistricioara).ARÌPà C. I. Hotinul. aripã este un termen tecnic. l i m b ã. „Aripa bisericei = pteroma” (Bobb). ce se zice la dãnºii Roºii. Basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe (Ispirescu. Rãdulescu. ºi nu se bãtea t e m e i u l oºtilor. Boale gãlbegioase. 40: „(Cantemir-vodã) mare vitejie au arãtat la acea aripã dincotro au dat el nãvalã asupra leºilor…” I.

Sînzian. c. Mihãeºti). ºi mai šuºoare arepi au acéstea ºi bunâtâþi. Omiliar. XVI: „în coperemãntul arepilorŠ tale coaperi-me…” XVII: „zburã spre àrepile vãntului…” LIV: „ºi ziº: cine da-mi-va arepi ca porumbilor…” „…in tegmine a l a r u m tuarum protege me…” „…volavit super rum…” pennas vento- „…et dixi: quis dabit mihi p e n n a s sicut columbae…” LVI: „ºi întru umbra arepilor tale nãdãescu-me. Psaltirea ªcheianã. c. quatern. Coresi. c. v. VI. et habitavero. „La o moarã. „Scîndurile cele care apãrã a nu sãri glodul în cãruþã se cheamã arichi” (M. în cari izbeºte apa…” (I. „La o moarã pe apã r o a t a din afarã are 6 c r u c i ºi 6 c o l a c i. Crivãþ. „La moarã. c. Aripã este un termen tecnic ºi la cãruþã. Fundenii). p. circa 1550 (ms. Bãlãuþ. în a m n a r e sînt bãgate arepile. 67: „Aripa roþii = f o f e a z ã de la roatã în care bate apa”. Vaslui. Haþeg). care apãrã de noroi”. 1651: „Sã aº lua àrepile zorilorŠ ºi aº lãcui în marginša mãrieš…” Coresi. Simu. ps. Covurlui. Vocab. Enãchiescu. v. Orlat). în Acad. Demetriu. „La o moarã aripele se cheamã ºi f o f e z e” (I. Vaslui. Transilv.” „…et in umbra a l a r u m tuarum sperabo”. c. c.ARÌPà „…g r i n d e i u l stã cu un capãt pe un perete al morii ºi cu celalalt pe altul. „La aripele morii se zice ºi s ã g e þ i” (I. 1577.. „Aripele morii se cheamã c o l u r i sau f o f e z i” (N. ce sînt þepenite prin neºte i c u r i ce se numesc p e n e…” (R. Ivãneºti). Moarã. în care stau înfipte trei lemne lungi numite c o l u r i. aripile ce se învîrt prin apã se cheamã ºi l i m b i” (N. GXXXVIII: „Sã luare arepile méle unéle mãnecatŠ ºi întra-vošu în fundulŠ mãriei…” „Si recipiam p e n n a s meas diluculo. Siviþa). În vechile texturi e foarte deasã forma cu e în loc de i: arepã. Costinescu: „Aripa trãsurei = apãrãtoarea de dasupra roatelor. in extremis maris…” unde la Silvestru.): Ps. Tecuci. sînt mori ºi cu opt aripi…” (N. Muscel. 1580. Costinescu. prin care este scos afarã ca de 6 palme. în tot colacul sînt aºezate 6 arichi” (T. Mirceºti). 7: „rugâcšunea treazvâ mai bune àrepi are decãtŠ însuºŠ vãntulŠ. Cugieru). Car. Iaºi. Criºianu. Bãdeni).. cã de acéste arepi 385 . Prodãnescu. c. Rugescu. Rom. I. iar în cele douã capete a fiecãrui col stau aripile morii. c. Transilv. La descrierea unei mori pe apã: „roata din apã se face cu 10-12 c u p e sau hãripi.

se zice aripa-o i l o r” (V. Obedenaru) sau a r à p i t ã (Miklosich). de exemplu pe la Cruºova se zice: „fudzša canda ira om cu arichš” (M. miscel. Aceeaºi formã cu -t ã o avuseserã ºi istriano-românii. Forma macedo-românã este à r p i t ã (Dr. Din nominativul „alipes” vine forma aripã. Recea). c. 1648. pe lîngã care se aude ºi aripã.. „rapide”. – Fofeazã… ARIPÈSC v. ° l i p e d e m. p. Sf. p.ARÌPà ºi dumnezeesculŠ DavidŠ prorocŠ rugà sã i se dea lui. al bis. Etimologia cea corectã este darã aceea a Lexiconului Budan: din latinul ° l i p e s. totuºi i-au adaus acestuia pe acel -t ã: k r e l u t ã (Miklosich). Trecerea lui d în t la macedo-români ne întimpinã nu rar la finea cuvîntului. 386 ARIPIDÈSC A . la plural arichi. v. ms. XVII (Cod. šarã de n-arâ fi avutŠ milosteniša arèpi. Iuþa). milosteniša lui ºi eftinišai arèpi avurâ. 1620. mai cu samã. 368: „vãzu unŠ vulturŠ de supra lu MartianŠ de-ºŠ tinsése arepile delŠ umbriša…” Noul Testament. forma àripã = = à l i p e s este mai organicã decît arìpã. Ambele forme se referã între ele ca francezul „pâtre” ( = pastor) cãtrã „pasteur” ( = pastorem). „dùºman” cãtrã „duºmàn” etc. 354: „unŠ vulturŠ bâtea cu arepile ºi aducša vãntŠ…” Ibid. Nicolae din Braºov. Vîlcea. Ripidã. Ioan Crisostom. text din secol. Popescu. Aripat. p. Tecuci. referindu-se de aimintrea una cãtrã alta ca „vùltur” cãtrã „vultùr”. „volant”. c. nu ne vom opri cîtuºi de puþin nici asupra derivaþiunii sale din elenul ·…ph „élan” (Rösler). IV. li se zice la marginea oilor: areapã…” (Preut I. pãcãtuieºte prin neºtirea cã aripã se aflã nu numai în dialectul daco-român. ARIPÈZ A ARIPÌDà v. Sub raportul tonului. ca în „fraget = fraged” etc. 573): „Cornilie bine rugãndu-se ºi pocâindu-se. n-arâ fi zburatŠ la ceri…” Cãtrã aceastã formã cu e aparþine ºi termenul ciobãnese areapã: „Cînd se pãºuneazã oile ºi ciobanii voiesc a le întoarce. deºi au perdut cuvîntul ºi l-au înlocuit prin slavicul „krilo”. dar ºi-n cel macedo-român. Aripioarã. Stãnescu. Sf. Bogheºtii). cu care. de vreme ce dînºii. Ajungînd acum la originea cuvîntului. 5: „…luo sus pre el diavolul întru svânta cetate ºi-l puse pre elŠ spre arepile besérecii…” „…assumpsit eum diabolus in sanctam civitatem et statuit eum super p i n n a c u l u m templi…” greceºte: ™pˆ tÕ pterÚgion. cãndŠ grãiša: cine-mŠ va da arepi ca porumbilor ºi sã zborŠ sã rãpausŠ…” Moxa. cu sensul adjectival de „zburãtor”. „Locul îngrãdit unde stau oile în timpul nopþii. – Col. Matth. din acuzativul „alipedem” se trage a r i p i t ã. cum zice: rugâcšunile tale ºi milosteniša suirâ-se la ceri. Aceastã din urmã. ungurii niciodatã n-au avut a face. nici asupra aceleia din maghiarul r ö p „vol” (Cihac).

Conachi. Pîn' mi-or creºte aripioare. Cãci te voi goni îndatã de supt aripioara mea…” Bolintineanu. 126) Ghicitoarea despre „fasole”: „Alba pãseruicã Pe arac se urcã. s. p. El se uitã drept în soare. Balada ªoimul ºi floarea fragului: „Sus. Iordãchescu. N-are aripioare. Poþi te-ntoarce cînd vei vrea.D. Cristeºtii) „Aripioarã de peºte = nageoire” (Costinescu). Se întrebuinþeazã totdauna cu o nuanþã dezmierdãtoare.. v. 226) C. Iar eu plîng în închisoare Dupã dulce þara mea!…” O uraþie de nuntã: „Aºa de frumuºel. Aripã. 2. nageoire de poisson. Aripioare de argint. mãi frãtioare. 1. Botoºani.. aripioare). S-a oprit un ºoimuleþ. N-are nici picioare…” (G. Poez.T.. 120: „Dar sã nu te-nºeli sã cauþi la fetele ce-i vedea. petite aile. Un ostaº român: „Însã tu ai aripioare. Tot miºcînd din aripioare…” Doinã din Bucovina: „Ian mai stãi. pop. Precum cîntã-un gîngurel Într-on vîrf de pãltinel: Din guriþã cîntã ªi din arichioare bate…” (I. Sã zburãm spre rãsãrit…” (Marian.f.ARIPIOARÃ ARIPIOARÃ (plur. ailette. 387 . II. în vîrf de brãduleþ. Deminutiv din a r i p ã. c.

c. – v. Se aude mai ales în Banat. cel dentîi este o compoziþiune din sufixul latin.. -a r e ( = -aris. ARIÙª. argintàriþã. Banat. bunãoarã. Dobrin. adj. Pe cînd acesta din urmã.. Acelaºi cuvînt cu a r i o r. Formã foarte rarã pentru î n a r i p a t. închipuindu-ºi cã pozitivul trebui sã fie ariu sau areu. Avel Bociat. Cuvîntul e cunoscut ºi oltenilor sub forma femininã ariuºã. – v. v.. „tîrzior” etc. Arinoasa. Dolj. Clopotiva). Visag). Forma areu se aude în Banat (S.. Nu cunoaºtem originea cuvîntului. 388 ARI٪à A . – -or. – Hrisoscoleu. Ariug. Maidan) ºi-n Oltenia (I.: sorte de pomme. noi am auzit gîlcàriþã. e compus din unirea sufixelor -a r ºi -e þ. „Mãrul ariug se coace mai de timpuriu” (Liviu Iancu. t. ARIROASA. E interesantã stricta specializare logicã. format din „gîlcã” ºi -àriþã. pe care a cãpãtat-o -àriþã în grai. 1Grec. ºi furnicã aripìtã. -à adj. ARIÙG s. Sufixul -àriþã în armuràriþã. v.c î n e l u i” (P. „Furnicele sînt de trei feluri: furnicã mare. Voila).: épurge. dupã cum s-a arãtat la locul sãu. Severin). c. Fiinþarea una lîngã alta a formelor ca armurare ºi armurariþã sau gurare ºi gurariþã pune aceastã derivaþiune afarã din orice îndoialã. Olteanu. Perderea finalului se explicã prin aceea cã în forma a r i o r poporul a luat pe -o r drept sufix deminutival ca în „frãþior”. suffixe féminin. limbricàriþã. Trans. v. Fãgãraº. „Ariu se zice la l a p t e l e .c u c u l u i sau ariu” (D.. de botan. Basilescu. ARÈU. Drajna-de-Sus). pe datã ce se aude acest sufix. Prahova. „L a p t e l e . care însã pare a fi ungureascã. acriºoare” (I. -ÀRIÞÃ. -alis) ºi din slavicul -i þ ã. scãzut la -àiþã în ºopîrlàiþã = ºopîrlàriþã. – -areþ. ARISTÀRH. ARÌU s. Aripat. v. Mulþumitã acestei specializãri. Alior. furnicã neagrã sau micã. servant à la formation de quelques noms de maladies et de plantes medicinales. Peleºti). Liuba.l-are.D. c. n-are a face cu sufixul –à r e þ în „vorbàreþ” sau „pizmãtàreþ”. c. astfel cã. de botan. Euphorbia.. s. -Ã. Vulcãnescu. guràriþã.m. – 3-iþã. „Un fel de meri se zice m ã r ariuº” (Pr. „Mãr ariuºã se cheamã acela care face mere de Sîm-Petru. limbàriþã etc. c. t. Mãr. noi putem fi siguri cã e vorba despre o boalã sau despre o buruianã de leac. c. ailé. care are a r i p i” (G.ARIPÌT ARIPÌT. Haþeg). cu sens de „anginã”. Spineanu. fãlcàriþã. poporul lesne formeazã cuvinte nouã foarte nemerite. ARIÙª v.

care înlocuieºte pe simplul d e r î n d u l = de rostul. f. 144: „Îþi mulþãmim. au fãcut un foc mare sub copaciul acela ºi cãuta d e . 1683. adv. Sava Bãrcianu stabileºte o deosebire de nuanþã logicã între arm ºi armure: „Arm. et ecce super ea nervi et carnes oriebantur…” Dionisie Eclesiarhul (Papiu. II. XXXVII. jointure. A privi pe sus se puse La toþi copacii d-a rîndul…” Altceva este construcþiunea poporanã d e-a r î n d u l urmatã de un genitiv. Monum. II. de unde graiul a fãcut armure sau armur prin analogie cu „strugure-struguri”. Rom. I. 89: „Aci el dacã se duse. jambe. – v.n. A-RÎNDUL (DE-). Cînd se bucurã. 222): „Spunea unii de aceºti calmuci cã la drum dacã gãseºte ori cal. fãrã cuvînt. osŠ cãtrã àrmurele sãu. 7): „…ºi adusâ oasele. „ciucure-ciucuri” etc.ARM ARÎNDÃ.. Arendã. cuissot. cu piept cu tot. 48 b (Ezech. armuri). Forma armure sau armur ar putea sã derive din deminutivul a r m u l u s (Cihac). – Rînd. der Schenkel. et vidi. toþi d-a rîndul îi zicea…” Acelaºi. Prov. iarã armurile ºi pioarele denainte. p. Conachi. p. C. cînd plînge. sau ÀRMUR ºi ÀRMURE (pl. ieroglif. în Acad. Pann. ARM (pl. A fãpturelor de-a rîndul este cinste ºi ocarã…” A. fãrã cale. taie pecini de carne 389 . s. Cantemir. decît cum mãsura trupului ar pofti mai sus sint rîdicate…” Dosofteiu. p. supus patemilor sale. Pururea în ne-mpãcare cu-a sa slabã inimioarã.12A. 5): „Dupã ce s-au aºezat neguþãtorii bine ºi ºi-au grijit caii ºi cãruþile. coapsã”.a r î n d u l mîncãrii…” v. încheietura coapsei. Basmul Pepelea (Sbiera. 313): „partia denapoi cu pîntecele în sus iaste rîdicatã ca cum ar fi a leului. ori om cãzut mort de rãzboaie. armure. La Laurian-Maxim arm este: „încheietura braþului ºi a umãrului.. armuri). gigot. 11. Poveºii. der Schlägel”. În Leþiconul Budan: „Armur. Locuþiune adverbialã sinonimã cu î n º i r. Ist. (ms. mai probabil însã ea s-a nãscut tîrziu prin influinþa pluralului armuri. de treaba cutare.m. p. Lainul a r m u s (¢rmÒj). cuisse... successivement. ºi vãdzušu. 256: „Zidit de stãpîn la toate. der Bug Vorderbug die Schulter”. consécutivement.: l'un après l'autre. s. ºi adecâ preste dânsele vine ºi carne creºtša…” „…et accedebant ossa invicem ad juncturam suam. Paremiar. împãrate. „mugur-muguri”.

formã luatã de la poloni sau de la ruºi. Galaþi. s. Cerbulescu. Maidan). p. ce era la Cãlãeni. ARMÀDE (plur. p. Cloºani). – v. Nic. Altceva pare a fi cuvîntul în balada din Ardeal Blãstemul fetei: „Strigã fata cea frumoasã Dîn a r m a d e a uscãcioasã: Nu-i voinic sã se gãseascã Pre ea sã o celuiascã…” (Reteganu. 48): „armade = a r m a t ã”. lArmean. p. – v. întrebuinþîndu-se pînã astãzi în Banat ºi-n Ardeal. stringînd tare cu chinga de se coleºeºte fiind el cãlare supt ºea. Letop.f. carele veni cu grab ºi. II. c. 30) v. Acest termen ostãºesc a fost cunoscut oarecînd în Moldova ca ºi-n þara Româneascã. p. se întoarse la armadia cea mare din Moldova. Coapsã. Mavromolu). apoi o lua ºi o mînca…” „În Mehedinþi c o a p s a se cheamã arm” (D. unde alãturi se întrebuinþeazã cu acelaºi sens ºi a r m i e. 390 2ARMÀN. armadii). Trandafiri.. 101) v.ARM din armurii din napoi ºi le aºterne supt ºea în loc de ebîncã. Este medio-latinul a r m a t a. . atît prin Þara Moldovei cît ºi prin Þara Rumâneascã.: corps d'armée. La moþii din Ardeal (Frîncu-Candrea. ºi pe de aceastã parte ca o milã micâ de la armadia neprietenului au stãtut…”. t. 92: „Într-aceasta murind comandirul Mihelson. dar nici prin neogrecul ¢rm£da (Cihac). – Stol. Albe ca lebedele…” (Þara nouã. Cron. se orîndui comandir prea învechitul în zile feldmareºalul Petru Prozorofschi. negreºit nu prin spaniolul a r m a d a. împotriva cetãþilor Ismailul ºi Brãila…” „La o t a b ã r ã se zice armadie” (S. Doinã: „Cînd nãlbeºte pînzele ªi ridicã poalele De se vãd armurile. Zilot. Theodorescu. dar trecut la noi abia în secolii din urmã prin mijlocirea formei maghiare a r m á d a.. Liuba. 67: „…au trecut toatã a r m i a Moscului peste apa Vorscla. c. dupã ce se preumblã pe la toate armadiile. – Pulpã. – ªold… ARMÀDIE s. p. 1887. „Pe la noi arm se mai zice numai la º o l d u l sau piciorul de dinapoi al mielului: arm de miel” (G. Banat. Costin. Armã. – Armatã. – Drîmbã. milit. – Tabãrã… 1ARMÀN. Harman.

3-lea armaº. armoire. ispravnic ºi purtãtor de grijã pentru toþi cei ce fac reu ºi cad la închisoarea þãrii. dar capul tuturora era m a r e l e armaº din scaunul domniei. Costin. 257: „(Radul-vodã) au ºi zis armaºului: ici gãrbaciul! ºi au pus de i-au dat 300 de toiege…” Enachi Cogãlniceanu. 5: „La beþiia lui (Dabija-vodã) pre mulþi îi da la armaºi sã-i spînzure. s. În vechea administraþiune româ- neascã. ªi-n armariu salbã frumoasã Chiar de cînd eram mireasã…” (Reteganu. p. În fiecare judeþ se aflau armaºi. 391 . În balada din Banat Piperea harambaºa: „Cu taleri ºi gãlbinei Rãmaºi de la moºii mei. ce cãrþi pe la scaune la pãrcãlabi…” Miron Costin. Ca o fiarã s-arunca. Gheorgachi Logofãt. se bucura. 25: „…te-ai mãniat mãria-ta pre mine.ARMÀª ARMÀRIU. al doilea ºi al treilea. ºi pedepsitor tuturor acelora. vãtavul de stolnicei. nice mai întreba. apoi vãtavul de aprozi. se numãrau între boieri sau boierinaºi. prévôt. I. Forma poporanã este a l m a r i u. Trandafiri. îi sloboziia. nimicã nu ºtiia. izbaº de divan. înaintea acestora vãtavul de pãhãrnicei.. înaintea izbaºii ceauºii cu ciocanile lor a-mãnã. p. v.. 2-lea armaº. p. Almariu. 1ARMÀª. sub dînºii apoi era ceata a r m ã º e i l o r. cu c o p i i – d i n . iarã deaca sã treziia. Letop. 3-lea logofãt. iar a r m ã º ã i i. p. 87: „(Nicolai Mavrocordat) cãrþi de plinit cu armaºi. Letop. 47) forma armariu ne temem sã nu fie cumva o purificare din partea editorului pentru a apropia cuvîntul de latinul a r m a r i u m. aprozii. copiii din casã cei mari ºi cãlãraºii de Þarigrad stau la rãndueala lor…” Urechie. armaºi). ai trimis un armaº sã mã înnece în Bahluiu…” Mai jos. vel armaº. cã ºtiia cã a doa zi nimicã nu era…” Mai jos. pen temniþã. Primii trei armaºi: cel mare. Letop. 297: „vel agã. 105: „Armaº m a r e. dupã rãnduealã. ce-i luasã sama ºi rãndul toþi. cãpitanul de dãrãbani. (plur. 3-lea uºer. gendarme. Letop. p. p. armaºii vegheau asupra siguranþei publice ºi aduceau la îndeplinire pedepsele hotãrîte pentru cei vinovaþi.n.c a s ã sau a p r o z i nu da. I.m. 2-lea uºer. ºi cei giudecaþi de moarte daþi în mãna lui sã-i omoare…” Nic. 216: „atuncea domnul au strigat pe armaº sã-l iee sã-l spãnzure…” Balada Opriºanul: „Armaºul. II. III. p. III. p. Letop. vel uºer. ºi deºi orînduia ori pre cine la armaºi ori la închisoare. polcovnicul. s.

Armã. ci derivã d-a dreptul din a r m ã prin sufixirl -a º. de cade cu cealaltã parte îngustã.I. circa 1600 (Cuv. I. Diocletian. 1.3Armaº.. care are o sãpãturã 2ARMÀª s. muncitori šuþi a toatâ lumea…” Document muntenesc din 1627 (A. ºi-l aruncã în sus. Cai la cãlãraºi…” (Burada. „Între jocuri copilãreºti este ºi armaºul” (I.R. Despre . Cel din capãt ia un arºic în mînã. copiii însã îl pãstreazã ºi-l vor mai pãstra ani îndelungaþi.2Armãºie… a r m a º „prévôt” demult nu se mai aude în România. Plopana). „suliþaº = om cu suliþã”. p. p.. D-A ARMAªUL. Bucov. d. 84) Nevasta unui armaº se zicea a r m ã º o a i e. întocmai cu caracterul sãu din vechea administraþiune a þãrei. Cu acest sens în Omilarul de la Govora. – 1. De cade arºicul cu partea cea netedã de la partea cea îngustã. c.. „De-a armaºul se joacã astfel: Se pun copiii rînd. Cai pe la spahii. atunci 392 cel ce l-a aruncat e domn. A sãrit drept în picioare. – 2. Cuvîntul n-are a face cu vreun.ªi sã împãrþeascã Lefi la lefegii. armaº însemna dentîi în genere pe „om cu a r m ã”. p. Ca ºi alþi termeni vechi administrativi. s. Neron. Cãlãt. sorte de jeu enfantin. – Armãºel. Sensul primitiv se conservã bine pînã astãzi într-o colindã din Dobrogea: . 14): „adecã eu Panã armaºul d e î n T r ã g o v i º t e ºi cu toatã fãméša mea scriu ºi mãrturisescu…” Ca ºi franþuzeºte „gendarme”. v. Major. Tutova. 143: „aceš înpãraþ a Rimului. ªi pe scãri îl îmbrîncea ªi la moarte mi-l ducea…” Balada Calapod Pãharnicul: „Atunci Rezul. întocmai ca „puºcaº = om cu puºcã”. armaº e pus ca sinonim cu g î d e ºi m ã c i u c a º. 61) În Glosarul slavo-românesc. ªi-n picioare cum stãtea Astfeli din gurã grãia…” (Marian. Domentian. A r m e la armaºi. I. bãtr. armaº mare. „arcaº = om cu arc” etc. pãstrînduse numai – afarã de numiri topice – în numele unui joc copilãresc foartc caracteristic ºi-n epitetul unui fel de vin din Moldova. prototip latin a r m a c e u s (Cihac). Maxentie ºi alþi armaºi. armaº nu se mai aude în grai. I. 1642. 268).ARMÀª Pe-Opriºanu-l apuca. adecã un ciolan dintre încheieturile de la picioarele dinapoi ale mielului.

et omnem populum suum eduxit secum…” ºi mai jos: „…toatâ cãlãrimša ºi harmatele luš Faraonu…” „…omnis equitatus et c u r r u s Pharaonis…” ceea ce la f. surchidind un arºic dupã învoielile ce au. – Vin. ca împrumut din polonul h a r m a t a „canon”. Galaþi. c. cum era preatunce de eºiša la rãzboš cotigâ pre 2 roate. Copiii. de viniculture: sorte de vin. trage pe rînd celorlalþi la palmã cîte i se ordonã. t.: canon. Tutova. lArmaº. XIV. HARMÀTà (plur. hãrmãþi sau harmate). O varietate de vin din podgoria Cotnarului poartã epitetul de armaº. „Din p o a m ã . fãcut din p o a m ã . „În privinþa tãriei. de cade cu partea cea latã. ferbinþi. Jocul urmeazã tot aºa. cel mai bun este v i n u l armaº de Cotnar. Sinonim cu t u n.f. 2ARMÀTà 3ARMÀª.g r a s ã iese vinul cel mai bun ºi tare numit armaº” (Preut G. Iaºi. Cuvînt întrebuinþat altãdatã în Moldova. Poez. Tanasachi. Mavromolu).. G. acre. – v. c.D. împãrate? Împãratul: Dã-i (atîtea) sãrate!…” O descriere pe larg a acestui joc se aflã la Ispirescu. – v. milit. – 2Joc. unul dintr-înºii este proclamat ca armaº. p. „Vin armaº de la Cotnar” (Sachelarie I. Perianu. adj. constînd din aceste întrebãri: Armaºul: Cîte sã-i dau. Înarmat. de culoare galbenã ºi gros la mursã…” (V. dulci. sau din fundul iadului. Teodorescu. vin capiteux. pop. Thoma. Vrînceanu.ARMÀTà fireascã în forma de S. v. e armaº. schimbîndu-se rolurile dupã cum cade arºicul…” (Gr.. v. Iaºi. iar altul ca î m p ã r a t. s. cu o curea sau cu o nuia. atunci pe cel ce a aruncat îl numesc t î l h a r ºi el merge denaintea domnului ºi a armaºului ºi-ºi ia pedeapsa de la armaº dupã placul domnului. 54 a (Exod. 1683. Dialogul lor e scurt. linse. 6): „…ºi înhãmâ FaraonŠ harmatele sale ºi toþ oamenii sãš luâ cu sine…” „…junxit igitur Pharao c u r r u s suos. chipãrate. f. ARMÀT. Dosofteiu.g r a s ã. Vecernia sîmbãtã sara. Oaste. s. bouche à feu. ºi din coº zvãrliša 393 cu fuºturš ascuþâte vitšajiš de trecša prin platoºe…” . 76 b se comenteazã: „telšagele cšale de herŠ cu harmatâ. 84-87. adecã: lovituri la palmã. Bogeºtii). – 2Armãºie. 1Armaº. 196: „Jocul d-a armaºul. Armaºul. cu o basmà rãsucitã. sãrate. c. Jucãrii. Bivolar). armãþi. fiindcã lesne îmbatã. lARMÀTÃ. Paremiar. t. Bivolar).. cu sensul de b ã t ã i o s sau h ã r þ a g a º. coºulŠ de oþãlŠ cu 2 caš.

Puºcã. 12: „Purces-au Împãrãþia ºi au venit în sus pe lãngã Prut cu o º t i ºi cu armatã…” În Bucovina cuvîntul se mai aude pînã astãzi: „— Sîngele din ce-i fãcut? — Din pistol bine umplut. 115) v. ca ºi-n celelalte dialecte neolatine (Cihac).. I. Limba. 1577: „ša armâ ºi scut”. fie apãrîndu-se: aºa. Letop. sînt deopotrivã armã. 131: „sã nu nãdãjdueascã de fugã. Armã e orice unealtã fãcutã într-adins pentru a putea lovi pe un protivnic. platoºele ºi toate armele”. Din pistol ºi din hãrmãþi Cum mi-i omoarã pe toþi…” (Marian. De asemenea la Varlam. cãci nu loveºte. iar cine ºtia sã le întrebuinþeze bine era: d e s t o i n i c de arme. p. III. devenit singular feminin la români. aasta šaste ºi s u l i þ â. Este pluralul neutru latin a r m a. 53: „(Moscalii) au luat toatã armata. II. arme. 1642. ps. dar ºi orice ne ajutã a ne apãra. Silvestru. iar mai jos. cuþit etc. fie atacîndu-l. dar scutul nu. Moxa. f. p. coifurele. XXXIV: „Apucâ armâ ºi pavãþâ ºi te scoalâ întru agšutoršulŠ mieu…” „Apprehende arma et scutum. Letop.. 395: „paveþele. 1620. mãciucã. p. acesta poate sã arâ voe la gšudeþŠ sã-i dša o a m e n i c u arme sã-l socoteascâ sã nu-l 394 scoaþâ…” . 56 a: „aasta šaste ºi a r c Š. p. arme). segšatele. ÀRMÃ (plur. ci numai l a arme…” Într-un mod general.f. sabie. chivera sînt ºi ele privite ca arme. aasta šaste ºi c o š u f Š ºi p l a t o º e ºi fiece armâ…” Oricine avea de acestea era: o m c u arme. Urechia. 1651. 30: „cela ce sã va téme cã-l vorŠ scoate dentr-o casâ sau dentr-o vie sau ºi altâ asémenša acestora. a d e c ã p u º t e l e turcilor…” Acelaºi. Pravila Moldov.ARMÀTÃ În contextul grecesc este: „t¦ ¤rmata”. p. lance. 120: „nemicã de arme nu s-au apucat. p. puºcã. 1680: „apucâ armâ ºi scut”. Din pistol. unde scutul. cuirasa. se poate cuprinde între arme nu numai uneltele de lovire. în sens literal ºi chiar în cel figurat. la Dosofteiu. – Tun. ce de fugã…”. Ghicitoare poporanã despre armã: „Suflet n-are ºi suflet furã” (Baronzi. I. Nic. din buzdugan Învîrtit de moldovan. s. Izbit în pept de duºman. 214). et exsurge in adjutorium mihi…” unde ºi la Coresi. f. suliþele. Mustea. 1646. de-l vorŠ scoate fãrã voša lui.

). Rom. românul înþelegea prin arme pe acele purtate la brîu. Trupuºor de voinicel Ce striga mereu din el…” Balada Toma Alimoº: „Închinare-aº armelor. 1642. cã într-ãnsâ nedejduindŠ întrâ în râzboiŠ ºi cu putérša eš batŠ ºi izbândescŠ…” Omiliarul de la Govora. faptele bune – arme etc. cu arme ºi cu fuºti…” „…et cum eo turba multa cum g l a d i i s et fustibus…” 395 . de voi zice aºa. circa 1550 (ms. grašul lui Dumnezeu ºi libovul ca s p a t a…” În sens literal strict. f. arma sa ascuþi…” „…nisi conversi fueritis. sprinteni la arme ºi iuþi la c a i…” Balada Holera: „Na-þi c a l u l ºi armele De-mi lungeºte zilele…” Mai totdauna armele. p. 1 b: „sã-º gâtšascâ armele ºi sã le ascuþâ…” Noul Testament. 140: „luarâ toate armele lui Dumnezeu: credinþa ca un s c u t. Balada Blãstemul: „Trupul cu pãcatele. Dar ºi ele-s lemne seci. 30: „Nu zic cã rumânii nu sînt d e s t o i n i c i de arme.. fiindcã. rãbdarea ca un c o i f. Chron. I. mã vãdesc de mincinos istoriile cele vechi…” Noþiunea de arme se însoþea foarte adesea cu acea de c a i. puterea unei oºtiri stînd alãtãdatã mai ales în cãlãrime. Balada Balaurul: „Cel balaur din pãcate Înghiþise giumãtate Trup cu arme f e r e c a t e. 1642. armã este tot ce ne apãrã nu numai trupul. 55 a: „crucša šaste armâ vonicilorŠ.. o þ e l e reci!…” Într-un sens figurat. aveau ºi ceva fer. Armelor surorilor. 1648. g l a d i u m suum vibrabit…” Varlam. f. Cantemir. 298: „Tãtarîi.ARMÀTÃ Zilot. XXVI. Cron. dar ºi sufletul: credinþa este o armã. Matth. chiar cele de lemn. în Acad. f. M i j l o c u l cu armele…” Psaltirea Scheianã. Varlam. 32 b: „ruga ºi postul tare armâ šaste spre vrãjmaºul…” Ibid. L e m n e seci. 1642. 47: „…ºi cu el mulþime multâ. II. p. I. VII: „Se nu vâ întoarsetu.

. Letop. Chron. Balada Vîlcan: „Cazacliii îngrãºaþi. 60: „va fi mãrsŠ asuprã-i cu armele g o a l e ºi cu soþii multe…” Act muntenesc din 1635 (Col. 365: „se lepi (IulianŠ) de dracul ºi rãdicâ arme ºi rãzboae spre Hristos…” Neculce. Mustea. I. Poez.R. Rareori p u º c a. de n-ar fi fost urmat îndatã scrîºnetul condeelor dupã tunetul ºi trãsnetul armelor…” Balada Codreanul: „Arnãuþii se izbea. p.ARMÀTà Pravila Moldov. Pe bumbii doloamelor. 216): „pre porunca nimuluilea nici pre îndemnarea cuiva vrãjmaºi nu-i vom fi. Costin. în þarã-i cu arme vrãjmãºaºte nici noi. Pe schinteaua cailor…” (Pompiliu. Tr. Atunce au stãtut de îmbe pãrþile armele de a se mai batere…” . pe care un adevãrat voinic o despreþuia. Moxa. 101): „Popa de va înbla cu arme ºi cu p u º c ã. 89. p. III. 1646. 362: „(Vezirul) l-au trimes la împãratul Moscului cu cuvãnt 396 de pace. explicã d u e l u l prin: „sã se loveascã numai amãndoi den arme”. Sibii. 552) Cu un sens general de o a s t e sau de p u t e r e a r m a t ã: Moxa. armã înpotriva feþei cinstei coconilor ºã credinoºãlor mãrii-sale nu vom s c o a t e. De arme p e r s i e n e º t i ªi de blãni lipoveneºti…” (G. ºi furâ mãîncare s a b i e š ºi hrãnâ armelorŠ…” unde „sabie” ºi armã sînt sinonimi..I. Cantemir. era privitã ca armã. f. 1620. 1874. I. II. p. Negustorii încãrcaþi De postavuri ungureºti. p.. 1627 (A.D. I. nici cei ce se vor þinea de noi nu vom mérge…” Balada Voina: „Toatã fata cunoºtea Pe drãguþul ce iubea Pe s c l i p e t u l armelor. Letop. p.. 1620.T. 383: „furâ biruiþi atunce grecii ºi NikyforŠ. Letop. 208: „înpreunã cu fãcãtorii ºi faptele tot într-un mormînt sar fi îngropat. gloabã 12 florinþi…” Nic. pop. 70: „Domnul nu în deºert p o a r t ã armã…” Nic. p. Armele de foc scotea ªi-n Codrean le slobozea…” Un renume poporan deosebit aveau la noi „armele p e r s i e n e º t i”. 79) Mitropolitul Dosofteiu din Ardeal. l.

v. cu cît era la chip iscusit. Ist. Cal nejugãnit.. 314) Sinonimul cel mai interesant este a r m i g. Rom. Cãlãri pe armãsari ageri ºi felurit îmbrãcaþi…” Balada Movila lui Burcel: „Armãsarii spumega. 118: „Ce mai rãu la un pãmînt sau la o stãpînire decît sã fie fãrã putere de arme ale ei ºi fãrã bogãþie a caselor boiereºti?…” Cu acest înþeles.m. 278): d u v a l m ã. Cron.. étalon. Mustea. þinut nu numai pentru prãsilã. carele. Mai totdauna armãsar e însoþit de vreun epitet admirativ: frumos. uneori mijlociul ã se urcã la a prin asimilare cu ceilalþi doi a: armasar. fiind mai arãtos la cãlãrie ºi mai cu foc în luptã. 303): „armãsar saŠ s t ã v a r”. În Glosarul slavo-românesc. cuvînt trecut apoi la o accepþiune mai restrînsã. circa 1600 (Cuv. 1Armaº. ARMÃSÀR (plur. bãtr. p. orice ostaº era a r m a º.. în Acad. p.. p. III. Texturi. încã mai mult era cu vitejeºti duhuri înpodobit…” C. p. d.2. Aprodul Purice: „D-o parte boierinaºii d-a lor slugi încungiuraþi.ARMÃSÀR Nic. 44) Cantemir. F r u m o º i armãsari. Sã adoarmã s t ã v a r i i Sã le fur armasarii…” (Alex. (ms. Letop. s. ieroglif. Poez. despre care vezi la locul sãu. Negruzzi. Poporul rosteºte foarte des aspirat: harmãsar. 113: „ºi aceasta se urmeazã de cînd þara au perdut puterea armelor. pop. Frîiele ºi le muºca…” 397 . falnic. Negri ca corbu ªi iuþi ca focu…” (Vulpian. 53: „au dat nãvalã turcii ºi tãtarii în arma o º t e i moschiceºti…” Zilot. un alt sinonim (ibid. dar ºi pentru frumseþe ºi îndrãznealã.. ager etc. armãsari).. p. I. ambii aceºti termeni însemnînd totodatã pe „pãzitor al hergheliei”. Doinã haiduceascã: „Sã deie ploaie cu soare Ce îndeamnã la culcare. 61): „În iape era ºi un armãsariu p r e a f r u m o s. rãmîind ca o grãdinã fãrã gard…” Ibid.. harmasar. Balada Dobriºan: „Cu opt telegari.

II. III. 21). bãtr.. „Mãgarul se vinde tot în oborul armãsarilor” (Ib. Monum. c. Fãrã platã. Dionisie Eclesiarhul (Papiu. 39).. 51). Prin creºterea de armasari pãmînteni erau cunoscuþi mai ales mocanii. p. Balada Jianul: „El ia miei de la ciobani. II. ºi þ i n þ a r u l s ã f a c e armãsariu” (Cantemir.” (Pann. mari gîlceve sã scornesc. II. ieroglif. 117). fãrã bani…” În proverbi ºi idiotismi. Transilv. 5) „Ajunge din cal mãgar ªi catîr din armãsar. II. Orlat). Hei! pe Mihai suvulcat Pe harmãsariu-i t u r b a t…” ceea ce ni se pare însã a fi de o croialã cam cãrturãreascã. armãsar ne întimpinã foarte des. III. 398 .. Armasarii cei mai cãutaþi se aduceau la noi prin Turcia din Egipt sau M i s i r. 4): „De-ar da bunul Dumnezeu Sã mai vãz la Mirãslãu. 70) „Nu þi-e necaz cînd te izbeºte un armãsar. Misir. ci cînd te trînteºte un mãgar” (Ib. „Armãsariul bun se vinde din grajdiu” (R.ARMÃSÀR ºi tot acolo: „Pîn-a n-agiunge plugar. p.. III. I. „Din pricinele mici. d. Dar el a ieºit mãgar. 64). ajunge la rîºniþã” (Pann.. „Zece mîrþogi pot duce pe un armãsar” (Ibid. Aveam f a l n i c harmãsar…” Cîntec din Mãhaci. mai cu samã însã în antitezã cu m ã g a r: „Tatã avea armãsar. Ist.. Armãsari de la mocani. Simu. în Ardeal (Cuv. „Armãsarul cînd îmbãtrîneºte.” (Ibid. 191): „Pasvandoglu au gãtit un armãsar foarte bun de M i s i r…” Balada Opriºanul: „Dãruind chiar pe vizir Cu-armãsari d e l a M i s i r…” v.

Moscu). c. Crãcãoani). fãtul meu. îi ca un armãsar din poveste. cu nãrile deschise. 9: „Inima. 21) „La anul Or armãsarul.. 117) „Cuvîntul E ca vîntul: Nu se ajunge nici cu armãsarul. c. Voicu. G. Stãniºeºti). Covurlui. Gîþulescu. Sã se observe 399 . Gînsac. unele pãrþi de la car. numit hãrmãsãrel” (G. Arghirescu. c. Alimãneºti). ca ºi-n „fîntînã = (aqua) fontana”. Bechescu. Olt. figurat. c. ºi care. rostit deja în latinitatea medievalã a r m e s s a r i u s (Cihac). Botoºani. zicîndu-se uneori la deminutiv: a r m ã s ã r e l sau a r m ã s ã r a º. Onceºtii-Vechi). III. „La car. 21) „Fierbe oala cu harmasar însemneazã: fierbe în clocot” (V. Sireteanu.” (Ibid. II. „Harmasar la moarã este acela care sloboade sau îngreueazã peatra morei. aproape de jug. „iarnã = (tempora) hiberna”. Neamþ. Boieri ºi ciocoi. Cuvîntul armãsar este învederat latinul (equus) a d m i s s a r i u s. cu ochii de foc. – Strigoi. Tecuci. c. Nicolau. c ã t u º a e cusutã de p r o þ a p prin cîteva cuie mai mici ºi unul mai gros. Or samarul. Umbrãreºti). Bogdãneºti. c. sc. „La rãzboi. cu coama de aur.ARMÃSÀR „La rãu aleargã cu armãsarul ªi la bine merge cu carul. cînd necheazã rãsunã lumea…” Între credinþe poporane: „Se zice cã peste mormîntul unui strigoi e cu neputinþã a face sã treacã un armãsar n e g r u ori un gînsac…” (C. armãsar se zice la „om desfrînat” (L. de la moarã ºi de la rãzboiu de þesut poartã numele de armãsar. Corbeanu.. armasar se cheamã cuiul care se bagã prin capãtul p r o þ a p u l u i de prinde j u g u l…” (G.. Gr. negreºit prin aluziunea la neastîmpãrul armasarului. Tecuci. Tot de aci. dupã cum cere trebuinþa: dasupra d u l a c h i l o r se pune patru t ã l p o a i e. v.). În basmuri: Alexandri. c. armãsariu e sinonim cu s l o b o z i t o r” (G. Substantivul „equus” s-a perdut. act. Prin felurite asociaþiuni de idei. ºi prin ursoaice patru harmasari…” (D. Suceava. Nici cu ogarul. I.M. Grigorescu. Tecuci.” (Ibid. substantivîndu-se adjectivul. c. II. literalmente „de prãsilã”. „La o cãruþã þãrãneascã. Rãnghileºti. din tãlpoaie în sus se pune opt ursoaice. „albinã = (musca) alvina” etc.” (Pann.

Pravila Moldov. c.. iar lucrurile ce se vor afla la casele tãlharilor. Stãnescu.d i n . I.. v. cãndŠ vorŠ spãnzura sau vorŠ tãša capulŠ cuiva ºi altele ce vorŠ face cu învãþâtura domnuluš þãrãš…” Mateiu Basarab.. cãndŠ vorŠ munci. unde se vor afla ºezetori. armãºei). erau subalterni ai unui „comis”. 1646. ºi voi armãºãilor. „vãtav”. s. 372: „Oamenii cei domneºti. dîndu-se toate pe sama sãtenilor cu izvod. ªi scoþindu-se tãlharii la divan. cît ºi pentru cele prãpãdite din averea lor. 1652. 157: „Armãºeii. „Ca sã se ºtie deacã un om s-a fãcut strigoi. sã aducã la vel armaº.R. atît din cele ce se vor gãsi faþã ºi le vor cunoaºte cu încredinþare. dupã hotãrîrea veliþilor boieri. t. împlinindu-se întãi paguba pãgubaºilor. dovadã cã omul din acea groapã s-a fãcut strigoi…” (Preut I. cînd calul nu vrea sã treacã. 154: „oamenii cei domneºti.I. dupã cum vor hotãrî veliþii boieri ai divanului…” Ca parte din oºtire. „vornicel” etc. de-are fi învãþãtura domnului la arãtare sã vadzã toþŠ cã šaste cu asuprealâ ºi cu mare nãpaste. 1776 (ed. ºi voi toate slugile dumnie-méle carii veþi fi ºi v o r n i c e i. d'admin. armãºeii formau o ceatã sub porunca marelui armaº. 35): „Tãlharii ce se vor prinde de armãºei. p. 107): „ºi voi potropopilor. c o p i l . sã-i aducã la temniþã cu toate lucrurile ce se vor gãsi asupra lor. p. „vãtãºel”. – Pelivan. Subaltern al unui armaº. – Cal. aceºtša nice dãnâoarâ nu sã vor certa…” Tot aºa în Pravila Munteneascã. se duce un cal armãsar ºi se trece peste mormînt. agent de la prévôté. de la gendarmerie. Letop. Armãsar. – Telegar… ARMÃSÃRÀª v. dupã cum „comiºel”. p.ARMÃSÀR însã cã-n popor în unele localitãþi armãsar rãmîne pînã astãzi adjectiv. p. cândŠ vorŠ munci. a p r o z i i ºi alte r u f e t u r i.c a s ã. – Duvalmã. „vornic”. cineºi cu steagul sãu…” Nu ºtim de unde Costachi Negruzzi îºi închipuise cã armãºeii erau „sãlbateci” ºi cu „barbe stufoase” în Aprodul Purice: 400 „Acolo spre rãsuflarea oºtilor a tãbãrît ªi-n trei trupuri osebite oastea sa a împãrþit: . Ghica. sã iea armãºelul izvod iscãlit de ispravnicul. ºi voi b ã n i º o r i l o r. Rãºcanu. III. Armig. ce sã zice a r m a º i i ºi armãºeii ºi alþii ca dinºii. 1649 (A. În vechea administraþiune româneascã armãºel se întrebuinþa într-un sens apropiat cu b ã n i º o r. Vîlcea. a p r o d. zicîndu-se: c a l armãsar. încã sã aveþ a vã feri de sfãnta mãnãstire ºi de cãlugãri ºi de satulŠ mãnãstirii de Flãmãnzeºti…” În Aºezãmîntul lui Grigorie-vv.m. ce sã dzice a r m a º i i ºi armãºeii ºi alþŠ ca dãnºŠ. ºi dupã vinovãþia tãlharilor sã se socoteascã ºi gloaba lui vel armaº. miºcãtoare ºi nemiºcãtoare. Recea). Amiras. Deminutiv din a r m a º. ARMÃSÃREL A ARMêÈL (plur. prin marafetul ispravnicului de þinut. cândŠ vorŠ spãndzura sau vorŠ tãša capul cuiva ºi altâ ce vorŠ face cu învãþãtura domnului þãrãi. – Stevar.

Balada Dobriºean: „Savai. toþi sãneþe lungi purtînd.. barbe stufoase avînd.. Poez. ca o trãsurã caracteristicã. d'admin. despre asuprelele administrative de altãdatã. Simenii cei iuþi cu arce ºi cu mãciuci în fãlii.: prévôté. I.D. – 3Boieresc. – Nãcãjesc… (armãºit. – -el. A face pe cineva a r m a º. Varlam. t. vexer. De la 50 armãºei cîte 5 lei unul. ºi pe giumãtate la Sft. De la vãtaful temniþei. Rãºcanu. pop.. 1ARMêÌE. šarâ elŠ pentru puþinŠ au d o s ã d i t Š º-au armâºitŠ…” Ibid. 1642. relatif à la prévôte. 1776 (ed. p. f. 2Armãºie. s. 401 . appartenant au prévôt.ARMêÌE Dãrãbanii cel cu plete.. – Asupresc. vb. lArmaº.. rãmasã numai în vechile texturi. 1ARMêÈSC.f. numãr ca la ºepte mii…” v. 474) 3ARMêÈSC 2ARMêÈSC v. 375: „Ia poruncã armãºia herarii a aduna. – lArmãºie. ressort du prévôt. 274 b: „multe rãutâþi š-au ertatŠ Dumnedzãu.. De cînd eu te-am armãºit. élever au rang de prévôt. Dimitrie. f. Serviciul public în fruntea cãruia se afla marele-a r m a º. 19). Pocloanele pe fieºtecare an. I. armãºire). lArmaº. Verb corespunzãtor substantivului a r m ã º i e „vexation”. Ghineo. – Dosãdesc. 264 b: „decãt trupurile mai râu armâºéºte sufletele…” v.T. Lei B. v. ªi isprãvnicia curþii lemnele a le lucra…” În Aºezãmîntul lui Grigorie Ghica.. Armãºeii cei sãlbateci. lArmaº.. adj. De la condicariul temniþei. -EASCÃ. armãºire). vb. (armãºit. Gheorghie. Nici o slujbã n-ai plinit…” (G. Tragod. a r m a º mare. ambii derivaþi din a r m a º „prévôt”. înse pe giumãtate la Sft. Beldiman. 20 – 20 – 5 – 250 – De la ispravnicul de armãºei. Toþi aceºtiia pedestri. v. se specificã în urmãtorul mod veniturile armãºiei din Moldova: „Venitul armãºiei cei mari.

cînd se vor slobozi. un doboºer ºi un topciu. Sã mai iea vel armaº împlineala pe banii ce va împlini. De la 4 trãmbaci. f. Dosofteiu. s.f. cãci nu te temi de acela vrãjmaº. Paremiar. dupã rîndueala ce se aratã cu deosebit rost. Grasul. cîte 1 pol leu unul. dupã rînduiala ce se aratã cu deosebit rost. de pavãzi. Vãcãrescu. lArmaº.f. Bez rînduita liafã. dupã cum s-ar pãrea la prima vedere. a r m a t u r a. 265 a: „Oame creºtine. ºi de armâºia lui nu te socoteºti…?” Dosofteiu. Mai puþin decît . I. f. De la 18 mehteri creºtini cîte 1 pol leu unul. 133 b: „toatâ lumša va potoli ºi o va odihni de armãºiša luš…” v. mai multe zavistii. Negruzzi. dispãrut din grai. armãturi). 30 banii grosului de la cei ce se vor închide. ARMÃTÙRà (pl. dupã rînduiala ce se aratã cu deosebit rost.60 12 – 370. équipement. cuvîntul ne întimpinã la C. vexation. I.. 273 b: „mai multe svade. mai multe armâºii ºi mai multe a s u p r é l e fãrâ de vine sãmtŠ întru noi în creºtini decãt în pâgãni…” Ibid. f. 1. 1642. s. Armãturile aceste sînt: capul zimbrului” etc. Derivat din a r m a º „prévôt”. Synaxar. f. triapãd. dar frumos. 1683. 1683. cuvîntul armãºie. Suie caduceu-þi iar negoþu-n floare…” Cu sens de „armes nobiliaires”.. 179 a: „dupã ce sã-mbrãcarâ cu platoºile în toatâ armãtura…” I. I. 2Armãºesc. Lat. Varlam. pe care era sãpate armãturile Besarabiei.ARMêÌE 25. albul pept ne-aratã. 2. De la 12 masalagii cîte 1 leu. nov. v. Cu primul înþeles nu e neologism. p.20 De la 17 dãrãbani a temniþei cîte 1 pol leu unul. roditorul.. – -turã. armãºii). 30.60 27 – 10.. Sã mai iea vel armaº întriiala din suma banilor ce vor lua armãºeii. dovedeºte cît de sîlnicã ºi nedreaptã trebuia sã fi fost la noi administraþiunea de altãdatã. armoirie. 1 surmaciu. vino arzãtoare. f. O alergare de cai I: „Meleli primi vasul de argint. 85: „Cornu-nbilºugãrii adu-ne îndatã! D-armãturi. Sã mai iea vel armaº gloabele de la tãlhari. Armã.” v. armement. 228 b: „spre u c i d e r e ºi spre armâºie…” Ibid. 402 2ARMêÌE (plur. u c i d e r e ºi mai mult decît a s u p r e a l ã.

. armeni). Beschr. d.. plural armence: „Armencele mi-l privea. Mulþi neguþitori armeni locuiau aci mai cu deosebire în apropiarea Transilvaniei. parte prin imperiul bizantin.ARMEAN lARMEAN (pl. II. I. În Þara Româneascã. se aºezaserã în Moldova. s. pe care o gãsim în floare încã în 1707 (Baracz. a gãsit în Moldova un episcopat armenesc. Înseºi fîntînele istorice ale armenilor ne aratã între anii 1415–1445 un vlãdicã armenesc în Moldova. Wolf. cînd e vorba despre o localitate sau regiune unde sînt mulþi armeni. cu aceeaºi trecere a lui é în a dupã labialã. a fost o colonie armeneascã. „Secuime”. parte prin Rusia meridionalã. Mai numeroºi însã au fost totdauna armenii în Moldova. Vaslui. Sigur este cã pe la 1418. cu care întreþineau relaþiuni comerciale. pe la mijlocul secolului XVI. 64) La plural masculin se zicea altãdatã armeani: Moxa. 381: „se lovirâ grecii cu arménii ºi-i biruirâ ºi prinserâ mulþi arméni…” În sens colectiv. Letop. ca în „moldovan = moldovean”. 141).: Arménien. se zice cu o nuanþã oarecare de despreþ: A r m e n i m e. Moldovencele-l plîngea. o colonie de armeni. 1856. p. Hotin. 80). p. în capul cãruia se afla un Isac ºi de la care depindeau urmã. Pe la 1600 armeanul Bogdan Donovac zidi iarãºi în Suceava. La feminin se zice armeancã sau armancã. Lwów. începãnd din A r m e n i m e de lãngã biserica cea mare a lor…” Din patria lor. Galaþi ºi Iaºi (Pray. 55. op. deja în veacul de mijloc cîrduri de armeni pribegiserã în regiunile orientale ºi sudice ale Europei. Se pare cã ºi vechiul sat Areni. rosteºte la singular: arman. ca „Þigãnime”.. 1620. a cãruia reºedinþã era în Suceava. Dorohoi. un misionar papal. t. 1775. A r m e n i a. sub Alexandru cel Bun. III. Lãsãm nedezlegatã cestiunea dacã bisericele armeneºti din Iaºi ºi din Botoºani s-au fundat în secolul XIV ori mai tîrziu (Melchisedec). îndeletnicindu-se mai pretutindeni cu negoþul. strãbãtuþi acolo pe la finea evului mediu de prin pãrþile Crimului. anume Avedic. Dissert. în numele Preacuratei Fecioare Maria. mai ales în Moldova.000 de familii armeneºti. expusã la necontenite lupte cu vecini mult mai puternici. 3. Mold. Tot acolo. de lîngã Suceava. unde se conserva pînã mai dãunãzi o peatrã sepulcralã cu inscripþiunea: „aci zace Agopºa. au înfiinþat cam în secolul XIII oraºul Argeº. 5. „masã = measã” etc. ²ycia Ormian w Polsce. 60).403 . în regiunea occidentalã a oraºului. mai ales cu persii. p. Botoºani. iar peste un secol ºi jumãtate acest episcopat eterodox avea în fruntea-i pe unul numit Ioan. fundatorul acestui lãcaº în anul 1551”. cit. p. „fatã = featã”. distribuindu-se în oraºele: Suceava.m. o altã mãnãstire. 191: „…atãta ºtim cã s-au fãcut un foc mare în Iaºi. un armean edificã o mãnãstire în numele sîntului Axentiu. Pe la 1669. Bucov. „Jidovime”. Luigi Maria Pidou. p. d'ethnogr. Copilele mi-l bocea…” (Marian. p. 170. despre care vezi la locul sãu. Poporul. Enachi Cogãlniceanu. adecã chiar în antica capitalã a Moldovei (Baracz. veniþi de peste Dunãre. alungate din patrie printr-o invaziune persianã.

21): „Adecã noi tãrgoveþii rumãni ºi arméni de trãg de Botãºeani mãrturisim noi cu cšastã scrisoare a noastrã cum au venit un fecšor a lui Gligorie Traistã. 35).R. šar noi toþi trãgoveþii ºi rumãni ºi arméni mãrturisim…” Despre armenii din Botoºani ne vorbeºte ºi cîntecul poporan: „ª-am vãzut-o-n Cernãuþi Cu doisprece arnãuþi. într-un act din 1669 (A. pentr-un loc de casã -au fostu a lui Traistã. Sã mai adãugãm biserica armeneascã din Roman. Galaþi. p. ce de a noastrâ bunâ voe. 139): „Adecâ eu Chirila º o l t u z u l a r m e n e s c u d e t ã r g u d e S u  a v ã ºi cu feorul mieu cu Drâghi. vornicii de Botãºeani. între viša lui Ivan p o t r o p o p u l a r m e n e s c u din •os ºi între viša lui Marco Armanul din sus. mai cu samã în Suceava ºi-n Botoºani. II. în mijlocul trãgului. I. Moskva. carii mai sus sãmtu scriºi. italica 483. cuvîntul armean ajunsese a fi sinonim cu n e g u þ i t o r. din München). ms. Aºa într-o doinã din Ardeal: 404 „Bine-i stã mîndrei gãtatã Cu veºminte de la ºatrã.ARMEAN toarele circumscripþiuni eclesiastice: în Cetatea-Albã. Vaslui ºi Botoºani. scriem ºi mârturisim cu cestu adevãrat zapis al nostru. Izmail. 224) Într-un timp. 76). dumnealor ne-au poftit ºi ne-au întrebat. cap municipal al armenilor din Suceava” (Ulianitzki.I. Armenii aveau în Moldova nu numai o jurisdicþiune religioasã. Tighinea. clãditã de un Agopºa la 1609 (Melchisedec. ei se bucurau pînã ºi de o administraþiune municipalã proprie a lor. p.R. anume Apostol. (Progressi della missione apostolica à gli Armeni di Polonia e Valachia. alãturea cu acea româneascã. într-un act de la Alexandru-vodã ne întimpinã: „Serkiz. ºi-nnaintea dumisale lui Dumitraºco -au fostu vistérnic. care falce de vie ne-au fost noaâ moºie de la moºii nostri…” La 1610 (A. ºi pre rumãni. în Bibliot. ºi pre bãtrãni. de nime nevoiþi nice asupriþi. nr.I. III. am vãndut a noastrâ direaptâ ocinâ ºi moºie o falce de vie la tãrgu la Cotnaršu în dealul Mãndru. Romanului I. ºi sau întrebat cu fiorii lui Cãldãruºe. Chron. Peste doi secoli. cîte o bisericã. inaintea dumisale lui Ghiorghiþã. Hotin. ª-am vãzut-o-n Botoºeni Primblîndu-se cu armeni…” (Marian. acel loc de casã de la Gligorie Traistã. Reg. Cãldãruºe. ºi pre tineri. zicãnd fiorii lui Cãldãruºé c-au cumpãrat tatã-sãu.R. 1366. 1. dar în unele oraºe. ºi pre arméni. peste tot vro douãzeci ºi trei preuþi. Deja la 1449. p. šar dumnealor vornicii de Botãºeani. I. 1887.I. Siret. în Iaºi douã biserice. . Bucov. 209) între notabilii tîrgului Siret: „Olbešu Arman i Haceris Arman i Grica i Agopºâ Arman…” La 1670 (A. Materialy dlia istorii. -au fost logofãt. carii dentru noi va mãrturisi cã-i vãndut acel loc a lui Gligorie Traistã. în Suceava douã biserice ºi o mãnãstire.

cã urineazã mai întîi în oalã º-apoi îþi face în ea de mîncare. Rom. 57: „Arménii ceša ce-s de treš ori procléþi…”. Este zicãtoare popularã: Sã mãnînci la jidan ªi sã dormi la arman…” (C. românii nu iubeau pe armeni. – Capiºte. 316) Oricum însã. N-ai vedea fatã gãtatã!…” (J.ARMEAN Dar mai bine i-ar ºedea De-ar fi þesute de ea. 173: „Românii þin pre armeni. fie din pricina unor obiceiuri religioase diverginþi. pop.F. temîndu-se ca sã nu-i spurce. Din cauza aceasta nu prea vreau sã împrumute mai nemicã armenilor. t. „Armenii sînt cei mai rãu priviþi de sãteni dupã jidani. 2. în antitezã cu „drept” ºi „creºtin”. Scheletti.. spurcã pre români…” E foarte caracteristic cã la Arsenie din Bisericani circa 1650. Ornitol. nu ºtiu din ce cauzã. Poez. de niºte oameni spurcaþi. S. dupã ce a beut. sau mai vãrtosŠ cine va avea lšubovŠ cu dinºii.2. p. (ms.). 56. ºi mai jos: „lepãdaþii h a n d z i z a r i i ce sãnt arméni…” v. adecã: în orice treabã armeanul este acela care poartã ponosul ºi primeºte pedeapsa. în capãtul lanului În calea armeanului…” (Alex. Marian. fie printr-o antipatie împrumutatã deja de la bizantini.B.. Arþivur. f. Pravila de la Govora. Crasna) 405 .. Mai cu seamã nu voiesc ei sã le dea apã de bãut din vreo cofã sau alt vas. unde armean e pus ca sinonim cu. în Acad. acestuša-i grãšaºte légša lui Dumnezeu sã se lase de acéstša…” Tot acolo. Poporul crede cã armanul este totdauna gata a te spurca. mai ales cînd sînt mînioºi pe dînºii: A r i e spurcatã. 50 a: „oarecine va mãnca cu arméni sau cu p a v l i c h é n i sau cu alþi e r e t i c i orcarii. f. „pãcãtos”. 479) cã: „neguþitorii cu ºetre de pe la tîrguri sînt mai cu seamã armeni ºi evrei…” Tot aºa în doina Voinicii Bucovei: „Iar cum a-nverzi pe-afarã. Om ieºi la codru iarã. c. crezînd cã tot armanul. Un vechi proverb moldovenesc quasi-juridic zice: „Armeanul plãteºte gloaba”. 1640. 424) unde editorii observã (p. numindu-i. versetul din psalmul XXXVI: „mai bine puþinel direptului mai vrãtos decãt nultâ bunâtate p ã c ã t o s u l u i” este comentat prin: „mai bine o bucâþša pãine mititša unui creºtin mai vrãtos decãt multâ avuþie armanului”. fie din acea a traiului prea retras ºi ascuns. nici sã mãnînce la o masã cu dînºii. Sãracele ºetrele Cum mãritã fetele!… De n-ar fi armean cu ºatrã. Fãlciu.

pop. Stat. Poez.ARMEAN Unele boale românul le boteazã a r m e n e º t i. Uneori însã numele de Armeancã se dedea ºi la femei.. 1740 (ms. 233) Din cauza urei poporane. iritatã printr-acest sentimentalism. p. Nãmãeºti). În descîntec de potcã: „p o t c ã de armean” (G. zãu ºi pre-a mea lege. 1681 (ms.D. c. nici armancã. Rom. I. Rîmnic-Sãrat.. f. armenii au fost nu o datã prigoniþi în România. 144): „Numele þiganilor…Armeanca cu doi nepoþi”. pre unii de bunã voie cu juruinþe ºi cu daruri împlãndui. I cædð ih…” Într-un act tîrgoviºtean din 1640 (A. Pe la 1671.). Cioarã. II. zice cronicarul Urechie. Muscel. Un principe moldovenesc cam smintit. Iacob Basilic Despota. 80): „Kostantïna. 1587. Vita Despotae. „Între numiri de cîni este ºi Armeancã” (E.. Cu trii feti di jidan ªi cu doauâ di arman…” (Canianu. Floarea.I. Içanð. p. p. ArmÄnka. 174: „pre armeni. I. bãtr. Armeancã alãturea cu j i d a u c ã într-un cîntec poporan din Bucovina: „Am zis. „Dintre numirile cîinilor ciobãneºti: Labuº. domnind în Moldova crudul arnãut Duca. pop. 207) Într-un altul din Moldova: „Bea Costachi Roºcovan ªi cu frati-su Buzdugan. Bogza). Stat. Bãlãceanu. Randa. ArmÈnka. 65. Cã de-acuma n-oi alege Nici jidaucã. 24): „Adecã eu Armenca ºi cu fiiša mea Muºa scris-am acesta zapis…” Mai adesea însã numele de Armeancã se dedea la þigance (Cuv. ªtefan Rareº. În vechiul Pomelnic moldovenesc de la Bistriþa (ms. a revãrsat atunci mãcel ºi insultã asupra nenorocitelor muieri (Sommer. Arh. Numai prisne moldovancã!…” (Marian. Pascal. 388). p. Inventariul Cotrocenilor. 239).. Negrei. d. 46). I. numele cel armenesc al sîntului Ion Botezãtorul..R. Armeanca…” (C. Negoescu.T. În 1564 teribila catastrofã a faimosului uzurpator al tronului moldovenesc. ºi la cãþele îi place a da numele de Armeancã. pre alþii cu sila i-au botezat”. ºi mai jos: G a r a b e t. a provocat lacrime de milã din partea armencelor din Suceava: plebea. 24: „Stošca þiganul cu þiganca lui Rada ºi cu 2 feori anume Mircea i Neacºul ºi cu 2 féte Neaga i Armeanca ºi cu o sora lui anume Dragole…” Catastihul mãnãstirii Cãldãrãºani. c. Poez. în Acad. De aci încolo un secol întreg armenii s-au þinut în liniºte. în Arh.. Letop. boierul Hîncu a rãdicat steagul rãscoalei contra 406 nãscîndului element fanariotic: armenii au luat partea cea mai activã în aceastã .

poùm „tronc” = pociumb. giunc. butùc „billot. bidet” = mînzul. au fost siliþi apoi a fugi din þarã (Engel. d×uruìt „promesse” = juruit. 407 . 1886) constatã în graiul armenilor din Galiþia o mulþime de cuvinte luate de la români. šepùr „lièvre” = iepure. krangà „branche d'arbre” = creangã. ghindà „gland” = ghindã. fag „hêtre” = fag. curtean. furkuliþà „fourchette” = furculiþã. În Transilvania familiile armeneºti cele mai importante. grebìt ilalù „se hâter” = grãbit. Hanusz (Sur la Langue des Arméniens polonais. dzer „gelée” = ger. Gesch. d×unk „taureau” = junc. profesorul I.b o u etc. mãþà „chat” = mîþã. ferìt ilalù „se garder” = ferit.ARMEAN manifestaþiune. astãzi de tot maghiarizate. mundzùl „poulain. 276). kokoveškà „hibou” = cucuvaie. giug. bernãvàkh „culotte” = bernevici. komà „crinière” = coamã. precum: arutùr „champ. d×ug „joug” = jug. bloc” = butuc. kurtàn „palais” = curte. brad”pinastre” = brad. pintìn „éperon” = pinten. monnaie” = ban.b a n i. bolt „boutique” = boltã. erb „cerf” = cerb. Moldau. De cîte ori cruzimea domnilor sau urgia poporului îi gonea din Moldova. Pe de altã parte. nãmà „seulement” = numai.d e . p. ºi cei mai compromiºi dintre dînºii. dòmna „dame” = doamnã. d. šuþš „vite” = iute. negustor „commerçant” = negustor. ban „argent. oprìt anelù „retenir” = oprit. Cracovie. giuruit. kãràr „sentier” = cãrare. C a p . malàš „millet” = mãlai. într-un numãr foarte însemnat. mouton” = berbece. kumnàt „beau-frère” = cumnat. berbèd× „bélier. poartã neºte numi curat româneºti: P a t r u . armenii îºi cãutau un adãpost mai cu deosebire în Ardeal ºi-n Polonia. terre” = arãturã.

ms. pînã la o probã serioasã. samakìŸ „fromage” = sãmãchiºã. – Armenesc. ARMEANCÃ. eine Art Wiesel”. sgrãit „avare” = sgîrcit. adj. pãrãv „torrent” = pãrîu. -EASCÃ. artic.v. arménien. prin metatezã din „români”.. ARMENEASCA. – Arieni. prund „caillou” = prund. 61). – v. suferìt anelù „tolérer” = suferit.: hermine. 1864. istoric din Bucur. etc. ap. pers. Cacom. ARMÀN. v. 72) ne întimpinã acest nume: ArmÈncð..): „Armelin. lArmean. Cronicele armeneºti pretind cã împãratul româno-bulgar Samuil ar fi fost de origine armean (Mateiu de Edessa. Serben u. în Muz. pãzìt anelù „avoir soin” = pãzit.f. Obicei armenesc. urìt „laid” = urît. t. scãpãràt anelù „battre du feu” = scãpãrat. v. Bulgaren. d. în Acad. Vom termina prin indicarea unei coincidinþe nominale. t. Sinonim cu c a c o m. p. „Blãnãreasca ºi armeneasca – zice d. ARMENÈSC. lArmean. appartenant à l'Arménien ou à l'Arménie. 408 Þara armeneascã. de choréogr. Arminden. Vine d-a dreptul din italianul a r m e l l i n o. Bautzen. Rom. . 63) – am luat-o de la a r m e n i. – Cãzãceasca etc. ARMENDÌN. În vechiul Pomelnic al mãnãstirii Bistriþa din Moldova (ms. Asemãnarea acestei forme cu numele armenilor pare a fi dat naºtere unei ciudate confuziuni. care totuºi se pare a fi devenit poporan numai în Moldova.. e mai de crezut cã n-a fost armean. sing. 2ARMEAN s. m. – Arnãuþeasca. . Lucru cu neputinþã nu este. Gesch. Harman.. care n-ar avea nici o însemnãtate dacã n-ar putea sã arunce luminã asupra unei cestiuni istorice foarte importante. ARMEANCIU. – v. Hermelin. În Moldova se rosteºte mai adesea arminesc.m. – Blãnãreasca. –? – ARMELÌN. Burada (Almanah muzical. Argeº. sulà „alêne” = sulã. T.” D-sa publicã ºi muzica acestui danþ. n.. Se ºtie cã macedo-românii îºi dau numele de a r m ã n i. pr. 1877.ARMEAN portà „porte” = poartã. v. p. vestit „illustre” = vestit.: sorte de danse populaire. de comm.. s. ci a r m ã n. Hilferding. Cuvîntul ne întimpinã numai la Budai-Deleanu (Dicþ. p. dar. s.

359) Balada Stanislav: „Îi spalã zãbunele ªi-i curãþã armele Tot de s o a i e armeneascã. De stropuri ienicereºti ªi de sîngiuri pãgîneºti…” (Ibid. Sibii.D. cînd e vorba de ceva rãu. locuitã oarecînd de a r m e n i. I. De unturã tãtãreascã. Între bube din descîntece: „Bubã armeneascã. p. Bubã r o m â n e a s c ã…” (G. mai ales în Moldova. Da la ºatrã cine este? Badea calu-ºi potcoveºte…” (Ib. 574) 409 . 64) „Pe uliþa armeneascã Este-o crîºmã-mpãrãteascã…” (Ibid. 190) „Pe uliþa armeneascã. II. pop. pus-au de au fãcut ºanþ la biserica armineascã.. Muste. unde sã nu fie sau sã nu fi fost vreo stradã numitã „uliþa armeneascã”. Iaºii în 1844: „Iatã acum o spiþerie nemþascã lipitã de o tiutiungerie armineascã…” Nic. 172) „Pe uliþa armeneascã Este-o ºatrã þigãneascã.T. puind într-ãnsul o samã de oaste sã-i fie de pazã…” Sînt puþine oraºe. 75) La popor.. Bubã þ i g ã n e a s c ã. De aceea în poezia poporanã ne întimpinã adesea: „Pe uliþã mi-l ducea.ARMENÈSC Alexandri... Bubã j i d o v e a s c ã. Bucov. Letop. La o casã þigãneascã. 27: „fiind cetatea Sucevei stricatã. Poez. III. Pe uliþa armeneascã A r m e n c e l e sã-l priveascã…” (Marian. nu e rar epitetul de armenesc.. I. Voina calu-ºi potcoveºte…” (Pompiliu. Pe uliþã pardositã Tot de Calapod fãcutã.

ARMENÈSC În sfîrºit.: Harménopoulos. pr. Andronachi Donici.. o pasere puturoasã. I. – v. en arménien. poartã în popor porecla ironicã de: cuc armenesc. 1842. vb. Odessa. Creangã. ARMÈZ (armat. à l'arménienne. iar vrei sã te pupe c u c u l arminesc ºi sã te spurce.. ARMENÌME. Pravile. Amintiri din copilãrie (Conv. lGrec. Armenesc. 8): „Mã trezeºte mama întro dimineaþã din somn cu vai nevoie. 1652. 1Armean. 1814. p. p. lArmean. de législ. . În Basarabia mai cu samã. cãci înºiºi boierii moldoveni de acolo. predosl. armer. fiind întrebaþi la 1818 de stãpînirea ruseascã. 4: „Grãšaºte ºi Armenopul. A face ceva ca a r m e n i i sau în chipul a r m e n e s c. Marian. ARMENÒPUL. adv. 9: „Nu cumva ai pofti sã-mi iei viþica pentr-un c u c arminesc?…” v. Formã simplã. bãnuieºte cã extractul din legile imperiale bizantine. pers. v. într-o disertaþiune despre legile locale din Basarabia (? <bFH>\zNX #.F. nu era altceva decît Armenopul. S. lit. dupã alipirea ei cãtrã Rusia.84N\ 2"8@>"NX. numele lui Armenopul devenise ºi a fost pînã mai în anii trecuþi aproape sinonim cu p r a v i l ã. p u p ã z a.. cã obiašulŠ vechšu în locŠ de lége se socotéºte ºi sã þine…” Profesorul Linowski. pe care Alexandru-vodã cel Bun. De aceea la 1831 manualul lui Armenopul s-a ºi publicat ruseºte pentru întrebuinþarea tribunalelor din Basarabia. 1881. zicîndu-mi: scoalã..: „Iaste ºi cartea de adunarea pravililor a judecãtoriului Thessaliei Constantin Armenopul. la lucru ºi la joc strigînd: hophophop! hophophop! pe cînd cucul îndeamnã pre români la culcare strigînd ne-ncetat: „culcãte! culcã-te!…” v. pre caré o au alcãtuit la anii de la Hs.. v. 173: „(Pupãza) în rîs ºi batjocurã se numeºte ºi cucul a r m e n i l o r sau cuc armenesc. în locul cãriia se întrebuinþeazã 410 obicinuit compusul î n a r m e z. îl va fi întrodus ca drept pozitiv în Moldova. apoi „hrisovul sobornicesc” al lui Mavrocordat. t. – Pupãzã. deoarãce – dupã spusa celor mai mulþi români – armenii zic cã pupãza îndeamnã la deºteptare. p. dupã pãrerea lui Cantemir. n. dugliºule. m. înainte de rãsãritul soarelui. p. ARMENȪTE. ºi-n fine cartea lui Donici. 1145 în zilele înpãratului Emmanuil Comnino din céle de mai înainte alése aºãzemînturi din pravile de cãtrã înpãraþii Leon ºi Constantin…” Pravila Mateiu Basarab. p. Ornitol. 10). au rãspuns cã Armenopul pe prima linie este legea þãrei. t. ca sã nu-þi meargã bine toatã ziua?…” ªi mai jos. manuel de droit byzantin. armare).FF"D"$. Cuc. 2.

34) Frîncu-Candrea. p. Texturi. Se bãnuieºte numai cã cuvîntul e de origine orientalã (Matzenauer. din Banat: „Cu soru-sa ce-mi lucra? De doi armigi o lega. p. 206). Se întrebuinþeazã foarte mult în pãrþile Banatului. „Armig sau harmig se zice la a r m ã s a r i u” (S.) Litvanul r u m o k a s ºi leticul r u m m a k s sînt forme împrumutate de la poloni. dupã cum vom vedea mai la vale. În limba turcã orientalã a r g a m a k însemneazã „cheval de race” (Vambéry.. 97: „Armic. Sinonim cu o a s t e ºi cu neologismul a r m a t ã. ARMÌG s.. Formã împrumutatã de la ruºi sau de la poloni. armée. 2. Liuba.f. de unde ºi la ruºi "D("<"8X. iar de la turcii osmanlii nu puteau sã-l capete. v. 298. – Oaste. p. este unul ºi acelaºi.” Vorba armig e foarte interesantã. Bãnãþenii vor fi moºtenit pe al lor armig de la cumani. Înarmez. premier jour de Mai. fãrã ca totuºi. Sinonim cu a r m ã s a r.m. branche verte ou arbre entier que l'on place. Armig.. cãci nu se regãseºte nici într-unul din celelalte dialecte slavice. Cizi slova. sã fie cu putinþã a reduce ambele cuvinte la aceeaºi origine. armigi. a cãrui origine a rãmas pînã acum o enigmã pentru slaviºti. s. du calendrier popul. devant les maisons.: 1.. étalon. terminul însã. t. ARMÌC (plur.ARMÌNDEN I. Maidan). armii). Prin sens ºi prin cele trei elemente constitutive r-m-k. s. Cron. le premier Mai. Cuvîntul armic se aude în valea Criºului-Alb. Cal. Balada Cãlin. de la pecenegi sau chiar de la avari. armici). Munþii Apuseni. În oraº o slobozea Pîn armigii o-npãrþea…” (Vulpian. În popor se mai 411 . s. – Behmet… ARMÌNDEN. p. ÀRMIE (plur. c. Vãcãrescu.m. Polonul r u m a k ºi românul armig catã sã derive din alte douã dialecte turanice.. ce era comandir peste toatã armia ruseascã…” v. Zilot. Armadie. ºi-n orice caz e foarte vechi atît la români precum ºi la poloni. Sprachstud. 40: „Creºtinii ºi românii Cu el s-armeazã…” v. mai rar în regiunea apuseanã a Ardealului. – v. cheval de bataille”. – At. sub diferitele sale varianturi. armãsar. cu care se întîlneºte ºi prin iniþialul a r m-. ARMÌC. Banat. p.(g) ea nu se poate despãrþi de polonul r u m a k „coursier. cãci cu tãtarii propriu-ziºi ei mai cã n-au avut a face niciodatã. 85: „ºi totdeodatã veni ºi gheneral-an-ºef Mihelson.

Major. cfr. Mironescu. Transilv. Unii aduc cu ei ºi lãutari de le cîntã. a se vedea pe larg la Mannhardt. semn ca sã se ºtie pînã la ce casã a ajuns.d š n š 412 . cu restul arde cuptoriul.d a n. în Ardeal ºi-n Banat. atunci cînd tãia Irod pruncii. beau vin-pelin. cu frunze numai în vîrf. c. ºi-l lasã acolo pînã se face mai întîi pîne nouã. nu numai romanice. a tãiat toatã ziua pînã seara. p. atunci vin de cellalt puind în el pelin verde. „La arminder. Simu. p. „La 1 Mai se zice armendin” (I. nimine din popor nu-l petrec. Alboteanu. Mironescu. Der Baumkultus I. „Florile de salcîm înfloresc pe la arminden” (E. împodobindu-se pe la pãlãrii cu flori de liliac.. ca sã-i ducem poclon lui vodã. cu puþine clence în vîrf. Cuvîntul e rãspîndit mai cu samã în Moldova. se duc în pãdure. cînd atunci îl iau de la gît ºi cumpãrã pe el vin roºu. Oancea). cari le sînt proprii. ca doi berbecei de arminden…” Despre obiceiuri analoage la alte popoare. petrec astfel pînã cãtrã sarã. Ciocoieºii însã de la þarã îl petrec întotdauna…” (D. zicînd cã în cursul verei nu le va pîrli soarele…” (C. „La arminden se aduce din pãdure o prãjinã cît se poate de mare. La 1 mai se serbeazã sîntul I e r e m i a. paleoslavic I e r e m i i n Š . a pus un arbore ca armindenul. Tutova. unde a ajuns seara. Poporul povesteºte cã. Plopana). fiindcã nu mãnîncã carne. dimineaþa însã la toate casele a aflat arminden. Covurlui. Olteanu. Românii însã au unele particularitãþi. Doamna Chiajna.. Macedo-românii nu-l cunosc. c. c. cînd se întorc în sat cîntînd ºi bînd. atunci face din el jiruitoriu de cuptoriu. germanice ºi celtice. sau ºi în grãdinã unde este iarba verde. 130). Acel arbore se zice arminden. „La arminden pun la poartã un arbore nalt.ARMÌNDEN aud formele: armendin ºi arminder. 162–189. ºi aºa a scãpat ºi Domnul Hristos” (P. Cînd 1 mai cade într-o miercuri sau vineri. Mastacani). cari serbeazã de asemenea pe 1 mai prin veselie ºi prin purtarea unui arbore. Galaþi. Serbeºte I e r e m i š e v . Cîntec de 1 mai în Covurlui: „Frunzã verde de pelin! Iatã-ne la armendin: Beu mesenii ºi mãnîncã ªi de ciumã nu li-i fricã…” (G. Tutova. Haþeg. Ibãneºti). Armindenul joacã un rol însemnat în credinþele ºi datinele poporului. ºi se împlîntã dinaintea casei. Zicãtoare plugãreascã: Dacã nu se samãnã cucuruzul pînã la arminden. Orlat). „Pe m ã r þ i º o r de la 1 martie femeile ºi fetele îl poartã pînã la 1 mai. pe care trebuie numaidecît sã-l bea pe iarbã verde. Din popor începe a dispãrea ºi acest obicei. dacã a înflorit. se pun la umbra unui copaci ºi. Transiv. Mavromolu) A. c. Munþii Apuseni. sau dacã nu este. 114: „Daþi nãvalã ºi-i prindeþi ºi mi-i legaþi colea cot la cot. oamenii frig un miel. dar încã slavice. c. mîncînd fripturã de miel. poþi sã bagi mestecãul mãmãligei în foc…” (R. la vie. Theodorescu. zi de sec. Etimologia cuvîntului este una din cele mai uºoare. Frîncu-Candrea. Odobescu. Covurlui. ºi cu pelin verde.

I. propusã de Miklosich (Beitr. ca în „arici”. nov. 413 . ARMONÌC v. sãrace. 1683. Conachi. troupeau de bétail. 242: „Tu nu poþi vedea. v. însã mai ales muzicalã sau poeticã. de mica ta guriþã. Synaxar. 2.. Turmã.f. s. Vãcãrescu. susur. adunare de vite. neologism. apoi l-am primit a doua oarã din italiana sau din franceza. „Ardeal” etc. Bud. p. puterea ce margini n-are Au aºezat rînduiala crugurilor cãlãtoare…” Gr. e latinul a r m e n t u m.). 51). De aci româneºte arminden din erminden. armonii). bunãoarã ca acea din a l i m e n t a l e (Lex.ÀRMUR „ziua lui Ieremia”. Dialekte. z. p. Noi l-am luat dentîi de la greci.: „Arment. Alexandrescu. De ce însã lipseºte în Lexiconul Budan? Negreºit. – v. bétail. Lautl. Harmonicã. Dosofteiu. Orice derivaþiune latinã. cu trecerea iniþialului er în ar. Ieremia. ARMÌNDER. Nici a ºti cu ce mijloace. rumun. 1. f. 11. p. accord. Mulþumirea: „De ochii tãi albaºtri. În limba armoniei îþi place sã vorbesc…” v. – v. Potrivealã. Arm. ÀRMUR. d. – Rost. În Dicþionarul lui Bobb. 512: „Tu cînþi ca melodia De glas. Arminden. e fantasticã. s.n. harmonie. din care au rãmas derivate în dialecte italiene. v. Tu cînþi ca armonia De stele. engrenage. 119 a: „stricându-š toate armoniile trupuluš ºi toate-n c h e e t u r i l e.. dar la români cuvîntul sã fie oare undeva în gura poporului? Cihac admite ca poporan numai pluralul armînturi „bétail”. ARMONÌCÃ A ARMONÌE (plur. dar ºi mai ciudatã e înrudirea cu germanul a l l m e n d e „silva communis”. Negreºit. murmurã. corzile nenumãrate A cãrora armonie þine lumile-atîrnate. cu înþelesul propriu de î n c h e i e t u r ã. `Armon…a. Conson. ARMÎNT (pl. dar vechi în limba literarã. âš arsãrâ ºi pieptulŠ cu plase înfocate…” I. armînturi). cu sensul de p o t r i v e a l ã. de naturã…” C.

v. este cã carnea vitei e pãtatã ca ºi frunza de armurariu” (N. La margini frunzele au spini. Marian (Familia. „Armurariu este putrezirea piciorului drept sau stîng de dinapoi la o vitã” (V. Pietroºiþa). vin sau apã. ghimpoasã ºi pãtatã cu pete albe. „Buruiana armurariu e bunã de vite. ARMURÀRE s.: Carduus marianus. Floarea Copilul. e bunã pentru vindecarea vitelor de a r m u r a r i u. Suceava. Pintea. Cuvîntul derivã din a r m. Gheorghiu. „Armurariu se cheamã cînd i se paralizeazã vitei partea de dinapoi a corpului. Stat. Rîmnic-Sãrat. Bãiceni). c. Iaºi. Iaºi. în Arh. v..m. fiert cu tãrîþã. prin sufixe -a r. „Armurariul creºte ca de un metru ºi 50 cm. – 2Armurar. Popu. de vétérin. t. un fel de boalã mortalã. Lupescu. sã le dea marmurã pisatã cu tãrãþe. Se întrebuinþeazã de sãteni contra unei boale de vite numitã a r m u r a r i u. -a r e ºi -a r i þ ã. Hermeziu).. t. adecã umflãturã pe sub pele. Botoºani. et f. Negoescu. Clopotiva). c. Negoescu. c. cu durere de ºele ºi picioare ºi a cãriia simptom. Pe frunzã are pete albe. se zice: î i t a i e d e armurariþã” (D. „Armurariu. De aci blãstemul: mînca-te-ar armurariul!” (M. c. 485. Bîrlad). Sineºti).): „Cînd mor vitele de armurariþã. care se piseazã dimpreunã c-un hîrb de talger de marmurã ºi cu care se ung apoi vitele bolnave pe spinare. c. Hornescu.: sorte de maladie bovine: épaulure (Cihac). „La armurare. Dîmboviþa. Bogza). ªi-a cãpãtat numele de la boala de vite a r m u r a r. c. c. o înþeapã cu cuþitul în ºira spinãrii la împreunarea picioarelor de dinapoi…” (C. cã atingîndo cu mîna foscãieºte ca ºi cînd ar fi dezlipitã de carne. 414 2ARMURÀR. contra cãriia îl întrebuinþeazã poporul. s. se arde des cu tigaia unsã pusã pe foc ºi înfierbîntatã. Silybum.ARMURÀR s. Lisa). 1878. Cãlineºti). Teodorescu. p. despre cari vezi la locul lor. „A opera armurariþa la o vitã.. s. Arm. 495): „Vitele bolnave de armurare se zice cã hãrcãiesc ºi se trîntesc pe jos. între altele. aºa cît cu greu sã poatã vita suferi. Banat. cã se scoalã…” „Cînd vita e bolnavã de armurariu. Iaºi. Armurarea o vindecã românii prin un spin numit a r m u r a r i u.m. se zice cã aceastã frunzã. 1ARMURÀR . c. Nevrincea). sau mai bine din a r m u r. Pelea de pe spinarea lor e aºa de-nfoiatã. ARMURÀRIÞÃ. se întrebuinþeazã ca beuturã la vitele ce sufãr de boala numitã a r m u r a r i u ” (G. Andriescu. 1Armurar. Bociat. Fãgãraº. c. Buda). c. fiartã cu borº. cãrnoasã. cînd mor grabnic” (I. Broºteni). de botan. ºi se încunjoarã umflãtura cu zmoalã de car” (P. Chardon-Marie. c. Banat. Nour. S.F. mai ales la vite tinere…” (D. 1788 (ms. Totodatã se-nfierbîntã fundul unui ceaun ºi se freacã cu dînsul spinarea vitelor bolnave…” „Armurariþa se face cînd este vita ostenitã ºi bea apã rece” (G. În Banat se cheamã armurare ºi o boalã la porci (Preut A. „Armurariu este cu frunza latã. Pe alocuri se rosteºte aspirat: harmurar (Rîmnic-Sãrat. Trans.

. III. 45: (Nicolae Mavrocordat) luatu-ºi-au ºi oaste. s. Valea Prutului. Cron. 31: „nu cumva aceºti turci ºi arnãuþi. cam tot aºa ca „Suisse = mercenaire” în Occident. Scrisoarea VI: „Sub denumirea de arnãut se înþelegea orice sãrb. ºi întra în serviciul curþii domneºti. într-ascuns uniþi cu pazvangii. dacã se lega cu un brîu roºu sau cu un tarabolus. t. fustanelã sau poturi. cari erau duºmanii cei mai înverºunaþi ai haiducilor. sã ne robeascã…” În sens de l e f e g i u. arnãuþi. Lefegii ºi darabani Cu-ai lor mîndri cãpitani…” 415 . arnãut se zicea ºi se poate zice la om de orice neam. îºi trîntea la brîu un sileaf cu un iatagan ºi douã pistoale. 48) Alta: „ª-am vãzut-o-n Cernãuþi Cu doisprece arnãuþi. arnãut. Istoria unui galben: „un g r e c. bulgar sau grec. Cu argint pe la oþele. Nic. e sinonim cu vechiul a r b ã n a º. i-au oprit boierii ºi le-au dat lefi. cealma la cap. care este cel propriu. Bucovina II. de i-au adus cu sine. p. ce le zic h o r v a þ i i. Letop. p. sensul al doilea s-a dezvoltat la noi. al hãtmãniei. trecut de asemenea la serbi ºi bulgari.: 1. sãrbi. Monum. Cît frunza º-iarba de mulþi?…” (Caranfil. spãtãriei sau agiei..m. sã fie de paza oraºului…” În cîntece poporane se vorbeºte mai ales despre arnãuþii din p o t i r ã. Turcul a r n ° u d. care fusese arnãut în vremea domnului Ioniþã Sturza…” Dionisie Eclesiarhul. ª-am vãzut-o-n Botoºeni Primblîndu-se cu armeni…” (Marian. el pune pe arnãutu lui de-mi dã vro cîteva bice…” Acelaºi. muntenegrean. Ion Ghica. arnãuþi). În primul sens. 2. prin aceea cã arnãuþii slujeau pe leafã ca ostaºi de pazã pe lîngã domni ºi chiar pe lîngã boieri. mintean ºi iminei roºii. 206): „numai arnãuþii. a r n a u t. Albanais. (Papiu. ºi au venit nu ca un domn.ARNÃÙT lARNÃUT (plur. n-adastã vreme îndemãnaticã ca deodatã sã nãvãleascã cu toþii pe toate pãrþile sã ne jefuiascã. sau se suia cu ciubucul în mînã dindãrîtul caleºtei vreunui boier…” Alexandri. d'ethnogr. bosniac. ºi chiar ai sãteanului român în genere: „Frunzã verde plop stãtut. Surugiul: „ticãlosu! în loc sã aibã milã. II. soldat mercenaire. Cron. valet armé. ce ca un leu asupra tuturor…” Zilot. Auzit-aþi c-a trecut Potirã de arnãuþi. Mustea. arvat. 224) Balada Iordachi al Lupului: „Arnãuþi cu ºuºanele.

Dupã Cihac (Dict. Bãrbulescu. 141) 2ARNÃÙT.. p.. Fãlciu. t. „Grînele se numesc: grîu de Banat. pop. Dolj. Pleniþa). Pribegi). unde cuvîntul devine adjectiv. de unde nu credem sã ne fi venit vreodatã vreun fel de grîu. II. 544) arnãut însemneazã „blé d'Albanie”. c. Colinda Plugul: „Cît cu ochii cuprindea. numit ºi c o l u s” (I. Nazare. –2Arnãut.m. unde cîntecul defineºte oarecum arnãutul ca „un fel de grîu mare de varã”. g r î u r o º u sau arnãut. c. grîu ghircã sau fãrã musteþi” (G. prin asociaþiune de idei. Arnãut de cel mai m a r e…” (G. c. Tot de g r î u m ã r u n t ªi de arnãut…” În legãturã cu „frunzã verde”: „Frunzã verde de-arnãut Nu mã da dupã urît…” (Caranfil. c. vecinic hursuz ºi-ncruntat…” v. cuvîntul ne întimpinã în balada Chira: „Descarc bãcãlii ªi-ncarc dimerlii. – Arbãnaº. spãtos. – Arnãuþeasca. nicidecum însã cu Albania.D. în antitezã cu „grîu mãrunt”. Brazdã neagrã rãsturna.: variété de froment d'été.T. „Arnãut se zice la grîu cu spic negricios” (A. Dupã cum vom vedea mai jos. Nicoreºti).. Tot aºa. Vlãhuþã. Valea Prutului. Grîu de varã Fãr' secarã. 416 . „Sînt douã feluri de arnãut: arnãut cu pana albã ºi arnãut cu pana neagrã. d'agric. c. Poez. Bãseºti).arnãut. Siliºtea). Neamþ. „Grîul arnãut se zice ºi c o l u s” (I. s. 89) unde forma corectã catã sã fie: „Nu mã da dupã un slut…” Se zice ºi g r î u . din care obicmuit se face coliva” (M. u n c h i p d e arnãut. Ghibãnescu. Laurian ºi Maxim observã de asemenea: „importat poate din pãrþile Albaniei”. numai cu aspectul unui arnãut. Albãnaº. cu nasul roº ºi cu mustãþi lungi. „G r î u l arnãut e un fel de grîu cu boabe mari ºi albe. Popoviciu. Nuvele.ARNÃÙT E foarte nemerit la A. arnãut are a face. Ciocîlteu. 181: „un om nalt. Tecuci. G r î u d e v a r ã semãna. Ialomiþa. cu mînile mari ºi negre.

ºi tot astfel cît vor sã þinã jocul” (I. ARNÃUÞÈL (plur. a rãmas în popor. p. ca feciori în coada caleºtelor ºi neavînd alta a face decît a da ciubuc ºi cafe. T. arnãuþei). se bate în loc cu piciorul stîng de trei ori ºi apoi cu cel drept în acelaºi loc. c. „Arnãuþeasca – zice d. „Arnãuþeasca se joacã mai încet decît a l u n e l u l. Preotescu. de choréogr. artic. Burada (Almanah muzical. lArnãut. Balada Iordachi al Lupului: „Apoi venea dupã ei Ceatã de arnãuþei. Dac. v.f. p. prin cari poporul l-a asemãnat cu un a r n ã u t. Lefegii ºi darabani Cu-ai lor mîndri cãpitani…” v. 423).m. Rîjleþu-Vieroº). 64) – am luat-o de la a r n ã u þ i i aduºi de boierii noºtri.” Sulzer a vorbit deja în secolul trecut despre arnãuþeasca.ARNÃUÞÈL Numele de arnãut s-a dat acestui fel de grîu din cauza musteþelor lui sau a penelor. ocolind o datã. ºi se miºcã hora. sing. s. Deminutiv despreþuitor din a r n ã u t. – Alunelul.. dupã cum se aude în Moldova: v. – Grîu.. s. Olt. Arnãuþii au despãrut din þarã. t. lArnãut. lArnãut. ARNÃUÞEASCA. un fel de horã. Muzica acestui danþ. pe care o jucau la noi lefegii a r n ã u þ i din garda beilor fanarioþi (Gesch. se joacã tot în dreapta. d.: sorte de danse populaire. dar jocul lor. de aci iar se bate. 1877. II. petit Albanais. 417 .

s. 1876. -EASCÃ. cã destul te-ai chinuit tu pînã acum. Cron. Este ung. spahiii ºi arnãuþimea ªi-i strigã: ura!…” Ion Ghica. Carul-zînelor. adv. – v. 315: „R o º i i ce se fãcuse iar pãnã la 100 de oameni. t. Ferentarul: „Roºiorul mîndru ºi frumos ca crinul. à l'albanaise. care este un termen mai poporan. lArnãut. – Potbeal. Mulþi a r n ã u þ i. v. Gheorgachi Logofãtul. – Arnãuþeasca.. III. „A se lovi cu capul de arnice” este o locuþiune proverbialã prin care se exprimã neplãcerile unei lungi cãlãtorii. Cuvîntul se aude numai peste Carpaþi. de botan. c. Maidan).ARNÃUÞÈSC ARNÃUÞÈSC. þarã arnãuþeascã. 13). Arnãuþesc. l. mã-mbrac arnãuþeºte. lîngã Piteºti.. Mangiuca. adj. spre ªiºtov. Liuba. panier d'un coche.. Letop. – -ime. Ieniceri. s.. Harnic. Tr. albanais.f. Termenul cel mai rãspîndit e c o º. Port arnãuþesc. Face de se mirã toatã arãpimea.z î n e l o r (S. ARNÈU (plur. cum ºi Veli-paºa cu oaste arnãuþeascã.n. Bolintineanu. Banat. ARNÌCÃ. p. ARNÃUÞÌME. 99: „iar vezirul cu Murahazi ºi beizade Dumitraºcu Moruz abia scãpînd apucarã spre ªumla. Coº. ºi de acolo spre patria lor Ianina…” v.. luînd dealurile în pept ºi lovindu-te cu capul de arnice…” (Tribuna din Sibiu VII. v. lArnãut. Arnica poartã la bãnãþeni ºi numele poetic de c a r u l . Vorbesc arnãuþeºte. d'Albanie. Tudor gãseºte pe Iordache ºi pe Farmache instalaþi acolo cu arnãuþimea lor…” v. arnique.. Col. 418 . ÀRNIC. p. arneie). terme collectif pour dire: beaucoup d'Albanais.f. v. Cînd pe mal s-aratã tremurã Vidinul La vederea sa. en albanais. e r n y ö. Scrisoarea VI: „Ajungînd la Goleºti. cu o nuanþã oarecare de despreþ. Sinonim cu p o t b e a l. p. punem la car c o v e r c ã sau arneu” (S.: Arnica. carii se purta în haine roºii ºi în bãrãþi arnãuþeºti…” Zilot. „Eh. ARNÃUÞȪTE. „Dacã voim sã nu ne ploaie ori ningã. s. 358)..

” (L. Fie ºi de strãmãturã. Mi-l lega tot cu arnici Împletit în cîte cinci. verde etc. Cum veþi avea omenie…” (Ibid. t.D. „Arnici = bumbac vãpsit roºu..ARNÌCI ARNÌCI. ªi cînd bine mi-l strîngea. Fie ºi de arnici. cu cari cos flori la cãmeºi. Iar de nu. ºtergare etc. Sã pãþim niscai ruºini…” (G. 172) Altã: „ªease pãhare de vin. ºi d-arnici fie. ªi cînd bine mi-l lega. Nouã ºi d-alea ne plac.) Uraþie de nuntã din Ardeal. Ãl ceauº îi tot striga…” (Ibid.T.. 625) Balada Bîcul haiducul: „Mi-l lega tot cu mãtase Împletitã-n cîte ºease. s.. Om ºterge caii la gurã ª-om depãna dupã ºurã. 607) 419 . „Arnici = fire de bumbac colorate.M..m.. Numai sã fie d-aici: Sã nu fie de prin vecini. 175) Balada Soacra ºi nora: „C-am în beci pe supt gîrlici Un cãpãstru cu arnici…” (Ibid.” (Costinescu).. Poez.. ªease mãhrame de in. De cari se gãsesc p-aici. albastru. d'industrie: fil de coton peint. Cusute cu fluturi º-arnici…” (Ibid. 181) Altã uraþie: „Puteþi da ºi de mãtase D-aveþi inimi sã vã lase. descriind o nãframã de nuntã pentru vornicei: „Fie ºi de bumbac. pop.

aºa cã turcii ce-l urmãreau de aproape nu l-au mai putut gãsi. latinul arhaic a r n u m. n. v. 116): dentîi. Mìcotã. 53): „Mateiu-vodã ar fi cãzut într-o crimã. M i r o d e n i e s. – ªorici.. În districtul Vîlcea. Bàºotã. 675 b): „un þigan al sfintei mãnãstiri Hurezul anume ªain feciorul lui A r n i c i u”. Legenda culeasã de d. Danciul vornic. care ne întimpinã într-o mulþime de numi proprii româneºti foarte vechi. Dragotã. de géogr. AROMÀTà s. Brèotã ºi Bàlotã. f. El. Arnotã. m i r e a s m ã. În „Calotã” ºi „Racotã” este învederat cã acest sufix s-a acãþat la „cal” ºi „rac”. t. A fost fondatã de Mateiu Basarab.. În semn de recunoºtinþã. de unde româneºte termenul despãrut a r n sinonim cu „miel”.) s. al doilea. AROMÀT (subst. couvent de religieux sur la montagne du même nom. ÀRNOTÃ.: 1. „agnelin”. alte trei numi de munþi poartã acelaºi sufix: Dòlotã.. vodã a hotãrît sã facã o monãstire pe locul acesta. tot aºa în arnici noþiunea fundamentalã este ¢rnÒj „agneau”. touffe de poils qui pendent en bas” (Cihac. zidind altarul chiar pe locul unde dînsul scãpase. Muntele Arnotã cu mãnãstirea Arnotã se aflã în districtul Vîlcea d-a dreapta rîului Bistriþa. – Roatã. v. a Mrii Hurezu. ARÒMà (subst. II. pentru cã de la turci l-ar fi luat ºi serbii sau bulgarii. din care ne-a rãmas derivatul a r n i c i. A-ROATA (D-). ms. al treilea. Arnici. pr. aflînd despre soarta ce-l aºtepta. aci pe atunci era un lac mare ºi rãchitã multã. arome.” Tot aci este mormîntul lui Mateiu Basarab. – -ici. épice. Dupã aceea el ºi-a adus martori ºi s-a îndreptat la Constantinopole de vina cu care era asuprit. – Cozia. 2. 198). Ràcotã. rãmas – dupã cum vom vedea mai la vale – ºi-n numele topografic A r n o t ã. Tot aºa în Arnotã partea radicalã pare a fi un nume de animal: ¢rnÒj „miel”. al patrulea. f. Stat. a fugit pe sub munþi pînã ce a ajuns în acest loc. Cuvîntul nu poate sã derive din turcul a l „roºu” unit cu r i º t e „bumbac” (ªaineanu. Din „lînã miþã = laine agneline” s-a nãscut „miþã = flocon. de unde ºi paleosla420 vicul a r o m a t Š (Cihac). Gr. A-rostogol. Mateiu s-a ascuns dupã rãchitã. – -otã. de unde românii catã sã fi avut cu acelaºi sens pe a r n. precum: Càlotã. Mãnãstirea astãzi nu mai are cãlugãri. p. afarã de Arnotã. Albotã. Tocilescu (Asupra cîtorva mãnãstiri. turc. pentru cã o asemenea unire n-a format un singur termen nici chiar la turci. în Arh. pentru care trebuia sã fie dus sã se judece la Constantinopole. precum ºi al tatãlui sãu. Mèºotã. 1887. Arnici este un adjectiv substantivat cu sensul propriu de „provenant d'agneau”. n. .). a scurs lacul ºi l-a umplut cu bogºe (cãrbuni). neogrecul ¢rn…. în latina arhaicã a r n a „agna” (Festus). Elem. Hîrgotã etc. ¢rèmata. p. pentru cã „roºu” nu este esenþial în arnici. montagne dans la Petite-Valachie.ARNÌCI Ca nume personal. – v.r i º t e nu e foneticeºte cu putinþã sã iasã arnici. Grecul ¥rwma. Neologism. Arniciu ne întimpinã într-un act din 1731 (Cond. Làiotã. iar în „Balotã” la „balã = fiarã”. pentru cã din a l . parfum. Cuvîntul Arnotã este format prin acelaºi sufix -otã. însã vechi în limbã. la cari el totuºi nu se aflã. p.

9 a: „diavolul viindŠ la sfânta muceniþã în aromealã. I: „…mérsãrâ la mormãnt. 80: „cu încetul fruntea-i obositã cãzu pe a sa poalã. la masculin: „…ºi înturnãndu-sâ gãtirâ aromat ºi unsoare scumpâ…” „…Øpostršyasai d ¢ r è m a t a kaˆ mÚra…” ¹to…masan Cantemir. a sta jumãtate adormit”..AROMÈSC Noul Testament. cu m o þ ã i e s c. de unde adesea se zice: „d u l c e aromesc” sau: „f l o r i l e mã aromesc”. încã spânzuratã pe cruce fiindŠ. faire rêver. s'assoupir. assoupissement. Muza I. Ist. Luca XXIV. AROMÈSC (aromit. AROMEALà (plur. 257: „ªi ele îndatã cad în aromealã ªi adorm curînd…” A. XXIII.. ce greaþã îi aduc…” Ibid. p. – Aromire. rêverie. Aromesc. un glas depãrtat ce cînta cu viers tînguios… Ancuþa se trezi din aromealã”. s'endormir. 1706. f. v. 1. cînd deodatã i se pãru cã aude. 56. funcþioneazã ºi tranzitiv. Rom. p. Sinonim cu a r o m i r e. (ms. nu cu mirosul acel frumos poftã. roupiller. 1706. Stamati. dar numai atunci cînd omul începe deja a visa. p. pe cînd aromealã aratã stare. Costinescu: „a aromi. assoupir. 32 b: „ºi aromatele. Doamna Chiajna.. A ta icoanã duios slãvitã Puserã-n braþe-mi ºi m-adormirã…” v. trupu-i slãbit de-atîtea suferinþe parcã se cufundã de sine-ºi. 261: „Finicul în foc de aromate moarã…” Mineiul din Buzãu. adecãte m i r o s é l e l e cele scumpe…” I. 421 . cu m i j e s c. îš da un pãharŠ plinŠ de mišare cu lapte…” C.f. Sinonim cu a d o r m. p. a miji de somn. tomber en rêverie. Vãcãrescu. ducãndŠ aromata caré gãtise…” „…baqšwj ½lqon pˆ tÕ mnÁma fšrouai ¤ ¹to…masan ¢ r è m a t a …” dar tot acolo. p.. endormir. vb. Odobescu. care însã exprimã acþiune. sommeiller à demi. cu a þ i p e s c. 50): „stomahului destul încãrcat. o p i r o t e a l ã a minþii. 503: „Cu rãsfirare din rai ieºitã D-arome florile-þi mã nãvãlirã.2Miros. bucatele macar fie ºi cu aromate.. f. în Acad. ieroglif. o î m p ã i e j e n i r e a ochilor începurã a o coprinde. aromire). s. cu p i r o t e s c. aromeli). 1648. ºi anume un vis plãcut. Mineiul din Buzãu. ca într-un vis mîngãietor. Ca ºi sinonimul a d o r m.

Namiaza-ºi fãcea.. Poez.D. 402) Balada Mitul: „Ici pe iarbã m-am lungit. Dulce aromea…” (Ibid.... 436) Basmul Fata din dafin: „Rosmarine. Calofire. Murgului pãsa. pop.. Voinic aromea. 451) O colindã munteneascã: „Cerbul ce-mi fãcea? Sta ºi rumega. Oi cînd aromesc ªi cîini ostenesc…” (Ibid. 683) Balada Miul Cobiul: „Soare scãpãta. Ce fãcui de mã culcai: Singurã mã mãritai…” (G. ce pãþii! Cum fãcui de aromii: Singurã mã logodii. Cum m-ai aromit ªi m-ai a d o r m i t?…” (Ib.T. Florile m-au aromit ªi somn greu am adormit…” (Ib. Prin crînguri tãcute. 65) Balada Oaia nãzdrãvanã: „La apus de soare Sã mi te omoare Supt poale de munte.AROMÈSC Balada Brumãrelul: „Vai de mine.. Frîul cã slãbea: 422 .

. bunãoarã: „O r o m a per noctem cernebat rite supernum…” sau: „O r o m a gentilis. în care iniþialul o se perduse la români prin conflict cu articlul nedefinit o. Greu somn cã-l fura…” ºi mai jos: „Miul aromea. Grecul Ó r a m a „vision” strãbãtuse deja în latinitate: „o r a m a. Turmuliþa-ºi îngriji. Miul a d o r m e a. qua viderat ipse…” sau: „Mater intempestae noctis quiete caeleste in somnis vidit h o r a m a…” Aromesc este un denominativ din o r o m ã „vis”.. 495) I. însemneazã anume „faire rêver”. Este o vorbã curat greceascã. Originea cuvîntului este greco-latinã. ci numai de acea latinã vulgarã. Aromesc se descompune astfel în r o m e s c ºi prepoziþionalul a = ad. 490. Horama) citeazã o mulþime de texturi din veacul de mijloc.AROMÈZ Pe cal a d o r m e a. O formã poporanã foarte rarã în loc de a r o m e s c. s'assoupir. care la cronicarul Moxa. ca nediscutabilã. 1620. 217: „Colo-n vesela vãlcea De albeþe strãlucea. – Aþipesc. Aromez. p. Un ciobãnaº fluierînd. Oiþe prin flori pãscînd. Du Cange (v. 347. întocmai ca în „strachinã = ostrachinã = Ñstr£kinh”. – Adorm. v. tomber en rêverie. sau mai bine dintr-o formã r o m ã. p. derivaþiunea lui aromesc din m i j e s c printr-o formã intermediarã a j m u r e s c (Cihac). dar întratã în graiul nostru pe calea latinitãþii rustice. Somnul cã-l fura…” (Ibid. în cari cuvîntul – mai cu samã sub forma o r o m a – nu poate sã fie de proveninþã greacã clasicã. visio. „faire voir en rêve”: „(diavolul) se apropie de aromi pre strâmoaºa de-i arâtâ poamele frumoase la vedére ºi dulci la gustare…” Lãsãm la o parte. Vãcãrescu. Apoi dulce aromi…” Sensul cel fundamental al cuvîntului apare mai ales bine în derivatele a r o m e a l ã ºi a r o m i r e ºi-n tranzitivul aromesc. somnium” (Ugutio). 423 . vb. AROMÈZ.

Aromesc. ca sã-ºi aromeze oarecum…”. -Ã. p. p.. Sinonim cu a d o r m i t o r. Cînd se-ncovoaie în aromire. aromiri). 1620. 381: „atunce se apropiarâ d-insul neºte arumitori hitleani ºi-l mãglisirâ de-ºŠ goni pre mumâ-sa…” De la Vrancea. la umbrã de copaci ºi la rãcoare. Aromesc. . ce qui fait rêver. Elena: „Cît mi-e superbã a ei uimire Cînd îmi dã ruga-i de trandafir. sãri. adj.. ce qui assoupit. 362: „Prea sprintenã la picior. Cu sensul de a m ã g i t ne întimpinã la Moxa. p. ce qui produit l'assoupissement. s. Aromirea-o birui…” Cesar Boliac. Ce rîde cînd spui c-ai dor.f. p. Vãcãrescu. l'infinitif d ' a r o m e s c pris comme substantif: assoupissement. care nu-i dã rãgaz cît ar aromi cineva…” v. mai jos: „un asemenea stãpîn. De plãcere îmbãtat Cînd d'Amor cu o zîmbire Ca din v i s sînt deºteptat…” Acelaºi. Moxa. Sinonim cu a d o r m i t. AROMIT. I. Trubadurul. tombé en rêverie. part. Cînd mã sãrutã. Legende. endormi. Aromesc. AROMÌRE (pl. 65: „Aºa e. dar tot acolo. Aromesc. cã era omŠ hitleanŠ ºi rãu…” v. -OARE. assoupissant. p. dar cu o nuanþã de adormire v i s ã t o a r e. ºi-n zãpãcire Rosteºte vorbe dusã-n delir…” v. 21: „Ajung ca în aromire. Jucã. la umbrã deasã…” 424 v. et subst. – Aromitor. Ambele se pot întrebuinþa în limba noastrã poeticã în locul neologismului r e v e r i e. 369. p. 367: „acesta înpãratŠ (Teodosie cel Mic) fu aromitŠ de unŠ scopitŠ anume Hrisafie de-ºŠ goni soru-sa de la dinsŠ Polheriša. AROMITÒR. e atît de bine ºi de aromitor pe iarbã verde. – Aromealã. rêverie. 370): „…se tolãnirã fiecare pe ce avea. se-nvîrti. Sinonim cu a r o m e a l ã. passé d ' a r o m e s c pris comme adjectif: assoupi. 1620.AROMÈZ Basmul Hoþul împãrat (Ispirescu.

Ca nume de botez. c.v o d ã) s-au apucat în anii 7102 (1594) de au zidit mãnãstirea în þearina Iaºilor carea se chiamã Aron-vodã. din Banat: „Fã-mã. 389: „Mihai-vodã (Racoviþã) nu ºtia de tãtari nemicã cã au fost venit la Aron-vodã…” Acelaºi. d . unde este hramul sfete Neculai”. – v. – Moise.A–ROSTOGÒL lARÒN. A-ROSTOGÒL s. Aaron. Aron-vodã. O mãnãstire din secolul XVI. Suceava. ºi au descãlecat cu oastea la m ã n ã s t i r e a l u i A r o n . Doamna).. Ion Neculce. Uraþie de nuntã: „Sã aveþi bucuria lui Aron proorocul. de géogr. Letop. Aron Florian. Busuioc. t. – Barba-lui-Aron. care se zicea fiu al lui Alexandru Lãpuºneanu.. p e s t e c a p. Gonstantiniu. Arumã. ARÒN-VÒDÃ. p. 2ARÒN. poporul îl dã ºi la cîni: „Între numiri de cîni este ºi Aron” (P. c. pune cîinilor numi evreieºti” (N. 209: „(A r o n . Hangu). v. 116: „Domnia lui Petru-vodã celui p o r e c l i t Aron…” Fiind însã un nume evreiesc. Urechia. dar ºi-n legendele popoarelor creºtine. Cînd a luat toiag de 12 ani uscat în mînã ªi o înverzit neavînd rãdãcinã…” (M. pr. – v. spre a rîde. Covurlui. Letop. Sinonim cu d . v. ARONEANU. Pe timpul lui Mihai Viteazul domnea în Moldova Aron-vodã. negreºit presupunîndu-se „egumen”: mã duc la A r o n e a n u. I. venit-au ºi ªerban-vodã cu oaste din Þara Munteneascã pãnã în Iaºi. c. lAron. Ca supranume. Doina Busuioc. n. m. à la culbute. Aron Densuºianu etc. „Unii. p. p. III.: un couvent de religieux en Moldavie. se chema Aron un rival al lui ªtefan cel Mare. pers. Doamne. Paºcani) sau: „bãltagul lui Aron proorocul.m. de unde sînt: Aron Pumnul. trecut prin Biblie nu numai în calendar. Ionescu. Neamþ. Sãlãgianu. Urechia. p. 256: „Atunce cãnd au mers Suleiman-paºa cu Cantemirvodã înaintea leºilor la Boian. adv. Numele fratelui mai mare a lui Moise.-un meriºor. Mãciºeni). s. La mîndra pe pieptul gol 425 . Aron a fost înainte foarte rãspîndit la români peste tot. Aron-vodã. A-ROSTOGÒLUL (D-). – Cîne.v o d ã…” Satul din giurul acestei mãnãstiri se zice A r o n e a n u (Frunzescu). lipsitã de aimintrea de orice însemnãtate. Letop.a b e r b e l e a c u l.. à la renverse. c. viu de la A r o n e a n u. Neamþ. I.a r o a t a. III. fiind uscat de 99 ani” (G. Letop. pre numele domnului ce au zidit. ºi se întrebuinþeazã pînã astãzi mult în Transilvania.

lucru tocmai sã nu-l crezi!” O baladã din Ardeal: „ª-o þinea maicã-sa bine. 452) ARPUCE.B. Chiriþa în voiagiu: „Cînd i-am tras un pumn. Harpuce. 61]. 52: „O þarã aºa de mare. – Apadia. – v. ARPÃCÀª (plur.n. Nume unguresc al unui sat din Ardeal. casã arsã.. 702): „cînd pîinea se va da d-a rostogolul ºi se va face holdã de grîu verde. passé d ' a r d: brûlé. Caºã. 52) 426 . Zilot. p. 1886. hâlé. part. ARPACÌCà s. Trecut prin foc. village en Transylvanie. -adia. Cron. s. ºi ploasca asta se va vãrsa ºi se va face viþã verde.. faþã arsã. Texturi. mondé. 25) Basmul lui Dumnezeu (Þara nouã. arpãcaºuri). prea înnegrit de cãldurã: lemn ars. n. 11A [vol. pîne arsã. n.. nemicit prin foc. adj. despre care cîntecul poporan zice: „Fetele din Arpãtac Mereu pipã la tabac…” (J. pr.). – v. f. arsã. prea fript. pr. de unde au luat ºi serbii a r p a k a Ÿ a (Cihac). loc. hîrtii arse. Fãrã milã ºi ruºine. moºie nelocuitã în judeþul Dolj” (Frunzescu). exaspéré. prea încãlzit. Cu spãlãturi de prin vasã…” (Pompiliu. désolé. v. Harpacicã. p î r l i t ã. I. o fãcut hîc ºi o cãzut de-a rostogolu în celalalt colþ a vagonului…” v. „Orz curãþat de peliþã care se pune în sorbituri” (L. orge perlé.. „Un fel de orz curãþit de pojghiþã din care se face ciorbã” (Costinescu). a r s u m. figur. v. Ungureºte á r p a k á s a.. Sibii. lARS. p.. ARPÀDIA. „Arpadie. Cu coji arsã De pe masã. – Rostogol. m. p. ARPÃTÀC. atunci sã învieze…” Alexandri. ARBACÌCÃ. Lat.M. gruau d'orge. p. ca în clipã sã o vezi Pustie. -Ã.A–ROSTOGÒL Sã mã dau d-a rostogol…” (Vulpian. localité en Valachie.

pre acest mai mic macar. groaso. dar ºi nenorocoasã. la care nu ne aºteptam ºi care ne apucã nepregãtiþi. act. 1836. Cantemir. Românii de peste Carpaþi zic la rachiu v i n-ars.. pre unul! Cruþã-mi. 427 . sc. despre care a se vedea pe larg la Du Cange (Gloss. adevãrat este ceea ce Silvestru a spus Nerinei. (ms. nu mã lãsa aºa de tot arsã ºi î n f o c a t ã…” I. În lupta vieþii fii cu rãbdare…” unde „arsa pãdure” însemneazã nu numai pãdure trecutã prin foc. prin traducere din germanul „Branntwein”. ieroglif. în Acad. Ca f i e r u l ars cînd îl scot. 713) Anton Pann (Prov. C. Cãci unde mã duc. Ferrum). I. 163): „Lasã-mi.. v. 3: „Iacinta: Ah! Octave. cã taicã-tãu s-a întors din cãlãtorie ºi cã voieºte sã te însoare? Octav: Aºa. p. este în legãturã cu cunoscuta judecatã din veacul de mijloc „prin fier ars". vrãjmaºule. Ist. Soacra cu trei nurori (Conv. Vãcãrescu. Tot þie þi-aduc”. Lat. 333: „E pe moºie-þi arsa pãdure! Dar ca norocul sã þi se-ndure. Vicleniile lui Scapin (Buc. Rom. traducînd pe Molière. Nurorile atunci sar arse în picioare. Und' te duci? — Arso-n fund. ªi dragostea îl descreºte Pîn-o uraºte de tot…” Locuþiunea „a dat un f i e r ars î n i n i m ã” însemneazã ceva foarte neplãcut. De ce mã-ntrebi. p. med. ºi sã ºtii cã aceastã vestire ni-a dat un f i e r ars î n i n i m ã…” Cu acelaºi sens. 15). 1875.. p. dar fãrã f i e r. cînd e vorba de spaimã. În sens figurat. „ca un fier ars”. ars exprimã cu mai multã energie noþiunea de n e n o r o c i t.ARS În ghicitoarea despre „doniþã ºi cãldare”: „– Scurto. (Bulgãrescu. Ghicitori. draga mea Iacintã. lit. „ferri candentis judicium”.. p. tiranule. ºi cele mari încep a tremura de fricã…” Expresiunea „ca fierul ars”. ªterge din minte-þi orce-ntristare. I. la I. Rasti. Creangã.. 385): „— Da ce-i acolo? strigã baba înspãimîntatã. 174): „Cu încetul îl rãceºte.

151) Ars d e s e t e: „Frate-tãu venind acasã. Cãci cetesc a tale stihuri cu inima de foc arsã…” Doinã din Ardeal: „Cine-a zis doina pe rît. pop. Cu gura de sete arsã. La care eu uceniþã þi-am fost þie-ntãiaº datã. . p. Arsã i-o fost inima Ca ºi mie acuma!…” (J. Fost-a. ars se mai întãreºte uneori prin pleonasticul fript. Trans. necãjit.. III.ARS „Arse b ã t r î n e þ e” în balada Moºneagul: „El din dalbe tinereþe Pîn'la arse bãtrîneþe Fiu dintr-însul n-a fãcut…” (G. Sibii. Doamne. 284: „ªi se scoalã de la masã Cu inima f r i p t ã. p.T.. 211) Altã: 428 „Mîndra de-ar avea bãrbat Din vrun sat mai depãrtat. Letop. Doamne. Ars d e l ã c r i m i: „De lacrimi n-aº bãga seamã. 616) Cu acest sens. Trans.B. Fost-a. Conachi. arsã…” C. 57) E foarte rãspînditã mai ales expresiunea i n i m ã arsã. Cã le ºterg cu o nãframã.B. ah! cartea cea înfocatã... Enachi Cogãlniceanu. Cine-a scornit doina.. Apã rece tu nu-i da…” (Pompiliu. Dar mi-i milã de obraz. 218: „Cartea ce te învãþasem. Cã rãmîne f r i p t ºi ars…” (J. Cetind-o…amare lacrãmi pe obrazul meu se varsã.. Care-a zis doina pe luncã.D. necãjitã. Poez.

fripta” este o scãdere. 99) Altã: „ªi se duce ºi mã lasã. Bucov. arse)..” (Ibid.3Ars. II. II. – Pîrlit. fripta ºi pîrlita. 267) Cînd nenorocirea e micã ºi trecãtoare. pop. mînca-l-ar arsu. 250) Din Bucovina: „Seleaca inima mea. mînca-l-ar f o c u. s.. (plur. f r i p t ã ea!…” (Marian. 92) Din Moldova: „Inima-mi de dor e arsã. Se întrebuinþeazã rar. 379): „multâ nevoe avut-am de erni ºi de zâduh ºi de arsulŠ soarelui…” Doinã din Bucovina: „De nãcaz. miscel. ms. Nic. al bis. p.. flamme. – 2. Mult e arsã. Ard. De aceea e foarte nepotrivitã gradaþiunea la Pann (Prov. XVII (Cod. în loc de ars se zice p î r l i t. Mi-am lãsat þara ºi locu…” (Marian. II. Cã i-au fost triºtile sparte ªi n-a avut de bãrbat parte…” unde p î r l i t a dupã „arsa. Poez. Mai mult sinonim cu f o c decît cu a r d e r e. ªi de mine nici nu-i pasã Cã sînt cu inima arsã…” (Ibid. 156): „Decît stã ºi se jeleºte: Vai de ea nenorocita. adecã numai un început de ardere.ARS Dar mîndra s-a mãritat De la noi a treia casã ªi mi-i inimuþa arsã…. Bucov. din Braºov. sec. Cã bãdica-i dus de-acasã…” (Alex. feu. M-am topit de n-am rãmasu.2.. v. 87) 429 2ARS . Sf. brûlement. Legenda Mariei Egiptenei. Arsa. – Fript. De nãcaz.n.

29) înºirã trei ipoteze. c u r î n d. I u t e. bãnãþean. un prototip latin a v e r s a. Tr. ps. aproape sinonim cu ars. XIX: „…ºi toate arsele tale grase fie…” „…et h o l o c a u s t u m tuum pinguefaciat…” unde mitropolitul Dosofteiu. subitement. taxation. grecul ¥rsij „rãdicare”. s.. – Foc. adv. – Ghiotura. Scrisoarea XXVI: „Eu tot sînt un bãtrîn singur. A cumpãra c u arsa. t. XXXIX: ' 430 „Toate arsele ºi de pãcate nu cerºuºi…” „H o l o c a u s t u m et pro pec cato non postulasti…” . 3. subitement”. c u r u p t a ºi c u t o p t a n u l. explicã foarte bine originea acestei locuþiuni. de commerce: en gros. lipsitã de orice analogie. ci se ia toate laolaltã pe amestecate. c-un picior în groapã. l. dar cu nuanþa de spaimã. – Busta. Din texturi însã. 1577. derivã ºi el din latinul „bustum = arsum”.ARS Substantivul ars e foarte obicinuit ca supin în construcþiunea: d e ars = „à brûler. foarte des în Vechiul Testament ºi tradus româneºte prin arse. Lexiconul Budan pune ca sinonimi: „c u r i d i c a t a. cãci nu se alege bun din rãu.d e a r s jrãtva ta grasâ fie…” Coresi. Laurian ºi Maxim (Gloss. p. ARSA (CU-). Psaltirea Coresi. 723) din maghiarul: „á r s z a b á s taxe. le sens serait donc d'acheter ou de vendre en bloc a u p r i x d e t a x a t i o n” se întemeiazã pe o presupunere arbitrarã.: holocauste. de unde termenul grecesc `olÒkauston. Se aude mai mult peste Carpaþi. l. ca cineva care fuge de foc. In momento. femininul din ars „cu însemnarea de a lua tot ca focul. f. a nu lãsa nemica”. 424): „Ars.” Este de observat cã adverbul românesc b u s t a. Se aude în popor. d e g r a b ã. 3Ars. de chauffage”. v.. pune: „ºi î n t r e g . – lArs.. fiecare însã mai bunã decît ipoteza lui Cihac. mai ales peste Carpaþi. – Arsa. Sã mai adãugãm: c u g h i o t u r a. ps. lemn uscat bun de ars…” v.. de unde francezul a v e r s e „pluie subite et abondante”. îl gãsim numai în Dicþionarul ms. pl. mai cu samã cea a treia: 1. adv. traducînd mai literalmente. În vînzarea sau cumpãrarea c u arsa o noþiune fundamentalã fiind aceea de „grabã”. Confestim. pe cari le ardeau de tot. 2. Evreii aduceau lui Iehova victime. a vinde c u arsa. Ardere. Costachi Negruzzi. fãrã a se rosti pentru vreuna din ele. c u g r o s u l”. este în opoziþiune c u: cumpãra. circa 1670 (Col. en bloc. t. Etimologia propusã de Cihac (II. 1884. promptement. 3ARS. a vinde c u b u c a t a. ÀRSE. noi credem cã adverbul a r s „promptement. de théol. a cãruia vechime se constatã tocmai la românii de peste Carpaþi. à forfait.2Ars. v.. simþindu-se a r s.

or pã logofeteasa Arsinca…” Originea acestui termen botanic ni se pare a fi foarte veche. – Arsurã. pe aceea care s-ar asemãna cu forma florii „lychnis chalcedonica”. Cuvîntul nu derivã din numele personal bãrbãtesc ºi femeiesc A r s e n i e sau A r s e n i a. sau ARSENÌC. stigmate”. v. pintre gãtelele de cap cele femeieºti la vechii romani. s. Prodromul. „brûlement. încît rãmîne explicat pînã ºi sufixul. ºi anume de culoare roºie: „vestis mulieris r u b e i c o l o r i s et a r d e n t i s” (Ugutio). În mai multe limbi numele pentru floarea „lychnis chalcedonica” exprimã sau implicã noþiunea de r o º u sau chiar de h a i n ã r o º i e.f. Arseturã este o formaþiune româneascã analogicã din a r s prin finalul -t u r ã luat drept sufix. Porcius. foarte rar în România ºi din care. arseturi). siriasis”. arseturi „ruines. 186.aparþine tulpinei participiale. În sensul din urmã se zice ºi a r s u r ã d e n o a p t e. p. 1688: „a r d e r i . c u r c u b e u. Se cultivã în grãdini. 1Ars. dar e cunoscut ºi-n Transilvania: F. Grigorescu. f l o c o º e l e. îi mai dã din gura poporului urmãtoarele accepþiuni: arseturã d e s o a r e. p. b a r b a . brûlure” (Cihac). v. Sãlãgianu. 431 . este o eroare de tipar în loc de arsinic. Astfel nemþeºte ea se cheamã „K a r d i n a l sblume”. Numele de arsenic sau arsenicã. ambele forme fiind deopotrivã întrebuinþate.. englezeºte „r e d batchelors b u t t o n s”. sufixul fiind numai -u r ã. Ei bine. ale cãrui alte varietãþi se numesc: l i p i c i o a s ã. v.: Lychnide de Calcédoine ou Croix de Jérusalem. f l o a r e a .m. c. échauboulure”.ARSETÙRà unde la Silvestru. t. lArs. Forma arºinic la Dr. o formã foarte caracteristicã. iar în unele texturi aceastã gãtealã se zice chiar a r s i n i c u m (Du Cange ad voc. c. Barba-împãratului. dar cu cinci aripe. – -eturã.). ARSENÌCÃ.: „bouton. s. 89. P. italieneºte „s c a r l a t e a”. place d'un édifice brûle”. p. Ar fi bine ca arheologii sã urmãreascã. Brîndzã. t. Flora Nãsãudului. arseturã d e n o a p t e. nu se face deminutivul A r s e n i c ã. Cuvîntul e poporan.t o t ºi pentru pãcat n-aš cerºut”. ornamentum capitis mulieris” (Festus). Lãmãºeni. ARSETÙRà (plur. bunãoarã: Jipescu. or pã leica prioteasa. Dr. s.î m p ã r a t u l u i. Lychnis chalcedonica. 131: „or pã cuscruliþa Andriiana. Bogdãneºti. Opincaru. Radovici.: „coup de soleil. de méd. se aude mai ales în districtele Suceava ºi Neamþ (G. pe cînd în numeroºii substantivi cu acest final. iar în Biblia ªerban-vodã. O frumoasã floare roºie din genul lychnide. ci A r s i n c ã. -t. Polysu. de botan. 1651: „arsele ºi jãrtvele pentru pãcat nu pohtiº”. de méd.d e .. deºi nu se prea gãseºte în texturi. arseturã d e f e r „marque. c. la feminin. aproape întocmai ca a crucii cavalerilor de Malta. latineºte a r s i n e u m sau a r s i n e a se numea o gãtealã de cap femeiascã: „a r s i n e u m. o p a i þ ã etc. pe lîngã sensul de a r s u r ã.c u c u l u i. Hangu).f. t.I. – -urã. V.

432 . 101: „norul de arsura ºi zãduful zilei i-aŠ umbrit…” B. Vocab. p. p. 544). 70. Psaltire. nu împrumutatã. Ist. f. (D. cari au o mulþime de sinonimi pentru noþiunea de o b r a z n i c. Aici miroasã a arsurã = miroasã a ceva care a ars: il sent ici le brûlé. grande chaleur. ieroglif. Polysu). arsurã d e n o a p t e însemneazã „échauboulure” (Dr. – v. arsuri). – v. Chiar dacã va fi figurînd în vreun text. c. ARSÎZ. în Acad. Predice. nu trecutã în gura poporului. audacieux”. I. v. (ms. 142 b. I.. avare. întrebuinþeazã acest cuvînt în sens de f o c: „Tineriš lor aŠ perit de-arsurâ ªi govile nejelite furâ. care însã nu citeazã nici un text. E adesea sinonim cu a r º i þ ã. 10). ARSÌT. 12) ºi pe d. 1673. ARSÙRÃ (plur. Elemente I. dã cuvîntului arsurã numai sensul de „brûlé”: „Miros de ceea ce a ars.ARSÌNCÃ ARSÌNCÃ.. bunãoarã: Cantemir. adj. Negreºit. dar poporan la români. 1683. Synaxar.. brûlé. p. v. este turcul „'arsyz. n. a v a r. dš-aciša-š turnarâ preste arsùrš slatinâ cu oþãtŠ…” Costinescu. apoi numai doarã ca o vorbã curat turceascã. 215 a: „âl legarâ cu funi ºi-l trasãrâ susŠ de-l pãrjolirâ de desuptŠ cu focŠ ce aprinsšase •os. adj. brûlure. effronté. pr. de la acel din fantazie nãscut ºi din crieri prefãcut aur îi poate opri…” Mitropolitul Antim. Preuþâš de sabie perirâ ªi vãduvile lor nu-š jelirâ…” dar tot dînsul îi dã ºi înþelesul de beºicã ce iese pe trup prin pîrlire sau ardere. Numai afirmaþiunea lui Cihac a indus în eroare pe Miklosich (Türk. -Ã. 35): „nici primejdia mersului. „impudent. „Arsit însemneazã z g î r c i t. fem. f. Vînãtori). s. p. 1Turc.” Ca termen medical. – Calic.. Hîrsit. Arzoi. ARSÒI. turc. nici nevoia agiunsului.f. n e r u º i n a t etc. În poezia poporanã arsurã se întrebuinþeazã mai totdauna ca sinonim cu foc în sens moral. 221: „nici un pic de adiere nu astîmpãrã arsura…” Mitropolitul Dosofteiu. Rom. De la Vrancea.. el n-a fost niciodatã. éhonté”.. care ne scapã din vedere. Neamþ. Sultãnica. hâle. Arsenicã. ªaineanu (Elem. impudent. Resmeriþã. Cuvîntul e dat ca r o m â n e s c de Cihac (II.. ºi aºeaºi nici iuþimea ºi arsura focului.

alþii slavã prãpãdul pãmîntului. De la Vrancea. cuisse. tinereþe fãrã bãtrîneþe. 302) B. Junghiuri pe la-ncheieturi…” (Ibid. 314) Doina Dragostele: „Dumnezeu sã te fereascã De dragostea femeiascã. – Arseturã. p. Poez. ARª „éclanche.. Toate buþile-mi gusta Sã-ºi potoale arsura…” (G. 322) Doina Aolicã: „Unde-i vãz ochii ca mura. cuvînt necunoscut nouã. Are dor º-are arsuri. chef vecinic de nun mare ºi arsurã la inimã de ginericã. ci romanicã. lArs. 673) O doinã din Bucureºti: „Numai puica cu gura Îi potoale arsura…” (Ibid. dar ºi-n vechea francezã.P. Drept la beci nãvalã da Sã-ºi potoale arsura…” ºi mai jos „Toate buþile-ncerca. Ea se aflã nu numai în italiana ºi-n provenþala (Cihac).. ca sã-mi rãcoresc arsura gîtlejului…”. Arsurã nu este o formaþiune româneascã. cînd vede zestre bogatã ºi odor de fatã mare…” La Costachi Negruzzi. 433 v. fãrã sfîrºealã.ARª Balada Tudorel: „ªi. pop. moºtenitã din latinitatea vulgarã. Artan. ca a r s e t u r ã bunãoarã. v..T. Todericã: „dã-mi parã din copaciul care este la uºã.. Unde-i vãz faþa ca crinul Mi s-adaugã suspinul…” (Ibid. 97: „Cã unii doreau jeratic de bogãþie. – -urã. Sultãnica. pe care Cihac îl înrudeºte cu a r t a n. gigot de mouton”. .. de ex. senz avoir pour ce aucune a r s e u r e ne bleceure” (Du Cange). cuvîntul e luat ironic. într-un act din 1379: „L'exposant si bouta ledit Guillemin qu'il chey ou feu. Mã apucã-n pept arsura. de vesel ce era.

– lTurc. spre a prinde fluturi sau a culege flori…” Ion Ghica. p. Dionisie Eclesiarc. ªiºcani).D. T î r n ã c o p.. 68). încît Laurian ºi Maxim (Gloss. Ciocoii vechi. Elem. Nu434 . I. Deºi grecii ºi romanii jucau cu arºice. pronum). 10). caparaçon. Serbii au împrumutat acelaºi cuvînt d-a dreptul de la unguri sub forma a Ÿ o v. Arºice). (Papiu. Orlat).. p. a descris pe larg toate jocurile copilãreºti cu arºice. deºi o pînzã a marelui pictor Polycletus. Transilv. s. p. II.n. Scrisoarea XV: „averea noastrã în arºice se suia într-o vreme pînã la douã mii. HARªEÀ (pl. chabraque. Manoliu. S ã p ã u. fãrã intercalarea lui r. d-a oarca etc. p. 189): „au luat armãsari împodobiþi cu rafturi scumpe de argint ºi de aur. din care copiii fac un fel de joc” (Costinescu). Simu. „Unealta de grãdinãrie fãcutã ca o lopatã de fer. La plural se zice arºeauã (R. Jucãrii. dupã perderea celui vechi. bêche..f. deºi copiii la români – de sigur – cunoºteau acest joc înainte de venirea turcilor în Europa. pe unele locuri se zice chiar aºic (T. cu atît mai interesante.ARªEÀ ARªEÀ s.. iar fetiþele cele mici se jucau d-a ascunsele sau d-a baba oarba.n. v. 188: „Jocurile în arºice (¥stricoi) cu numirile de s i c i (™x…thj) ºi b e i (pranšj. Vine din maghiarul á s ó (á Ÿ ó). H î r l e þ. Fãlciu. housse. s. În Moldova. dar atît de românizat prin epenteticul r ºi prin perderea aspiraþiunii în forma arºea.” Ispirescu. totuºi cuvîntul rãmas în grai. „Arºic. alergînd ca niºte cãprioare prin iarba cea verde ºi moale. Arºeu. ºi cu haºalele d e c a t i f e a c u s u t e c u f l o r i d e s î r m ã ºi c u c i u c u r a º i d e a u r î m p r e g i u r…” Este turcul h a Ÿ a „housse” (Miklosich. v. c. harºele). cu coadã de lemn ºi cu care se sapã pãmîntul” (Costinescu). os de la încheietura piciorului mieilor. tot capre curãþite în var ºi îngropate în pãmînt în doniþe…. sînt toate moºteniri din epoce foarte depãrtate. cu degetele. despre care vorbeºte bãtrînul Pliniu. s. c. 29) nu s-au sfiit a se întreba: „Sã nu fie însuºi românescul º e a cu a r în loc de a d ca în armãsar?” E turcesc ºi sinonimul c i o l t a r. HARªÈU. 139: „Bãieþii azvîrleau cu mingea ºi cu arºicele. ARªÈU s. Teodorescu. iar prin mijlocirea românilor sub acea de a r Ÿ o v. Formã mai veche este haºeà.. cu cît nu prin ºcoli sau pe cale literarã s-au transmis copiilor inculþi ai þãranilor români. Cron. reprezinta pe a r º i c a r i: ¢stragal…zontej. jocurile în nuci (nucibus). jeu d'osselets” (ªaineanu. ci prin simpla lor practicare ºi prin succesiva iniþiare la dînsele de generaþiunile anterioare…” Filimon. cu intercalarea lui r ca ºi-n „arºeà” din „aºeà” sau „arºic” din „aºic” (Cihac). Elem. G. arºele. „Postav sau altã materie ornatã cu cusãture ce se pune pe ºeaua calului” (Costinescu). Poezii populare.. Arºea. Türk. ARªÌC (plur. Monum. jeu d'enfants: osselets. turc. poleite. e curat turcesc: a Ÿ y k „osselets.

F. – Joc. cuvîntul este acelaºi cu a r º i n „aune”. I.. Marian (Descîntece. dar întrodusã la noi prin ruºi: arºinã etc. adãogînd cã la români un arºin cuprinde anume: „patruzeci jurubiþe de tort”. (ms. 1ARªÌN Gloss. 55 de arºini sã mãsura…” v. Mîþã neagrã nu mneaunã…” D. În adevãr. dar venit la noi nu prin Rusia. turceºte a r Ÿ y n însemneazã nu numai „aune”. Lungimea fiind o proprietate esenþialã a jurubiþelor. rãdicat de pre rãºchitor ºi rãsucit în formã de spiralã. Laurian-Maxim. arºini). p. Un fel de c o t. de mythol. în lat de 24 coþi era. dar încã „dévidoir”. – 2Rãzboi. 2ARªÌN (plur. Rom. ªaineanu (Elem. Arºeu.trece regulat la români în ar-. n. Laurian-Maxim: „arºicar.m. un cert numãr de jurubiþe de tort.. 13). Într-un descîntec bucovinean „de rãul copiilor”. – Copil. 10). Meteorol.. Mãsurã de lungime. – 2Cot. s. s. (Cihac). care. care are pasiunea jocului a r º i c e l o r”.: forêt fabuleuse. de filature: assemblage d'échevaux.. ARªÌNILOR (CODRII-). Latinul h e r. 223) observã: „Sub codrii Arºinilor cred cã e dea se înþelege niºte codri mitologici”. a cãrui asemãnare cu aºic sau arºic. ca în „ariciu = hericius”.. se coace ºi astfel se preparã pentru þesut”.m. Cucoº negru nu cîntã. ARªICÀR. t.. v. Arºic. cui plac foarte a r º i c e l e. pl.moldovenii îl rostesc ca -ºi-. joueur d'osselets. (pl. s. Nu cumva sã fie „sylva H e r c y n i a” a vechilor romani? Pentru a ne explica pe iniþialul Ar-. p. v. lArºin. 435 . m. 108): „Lumina capiºtii în lung de 30 c o þ i era. p. 2Arºin.S. t. aune russe. fiinþele diabolice s a m c e sînt blãstemate: „Voi vã strîngeþi ªi vã duceþi În vîrvu munþilor În c o d r i i Arºinilor Unde fatã mare Cosiþe nu-mpleteºte. arºine). în Acad. Ist. pr.. turc.n. astfel cã. nu avem nevoie de a recurge la forma cea mai veche „tîn Ñrîn tîn 'A r k u n Ò w n” (Aristot.. v.. de origine turcã. iar pe -c i. iarã de înalt pãnã supt poalele céle mai de gios.ARªÌNILOR mele cel vechi greco-latin al acestui joc la români poate sã fi fost a s t r i c. ci de peste Dunãre. de unde îl ºi derivã d. explicã înlesnirea cu care a fost înlocuit. ieroglif. popul. 30: „arºin. Cantemir.

53: „Atunce s-au vãzut moscalul înºãlat de sfatul muntenilor ºi a lui Dimitraºco-vodã. Samcã. Româneºte.ARªÌNILOR sub raportul curat fonetic. den para focului s-au aprins ºi mãnãstirea. codrul Tigheciului etc. iar bãtrînul Pliniu (XVI. Pseudokyn. canicule. cînd e vorba numai despre „cãldura zilei de varã”. p. arºiþã totuºi însemneazã o temperaturã foarte rãdicatã a aerului. ieroglif. cu noþiunea arºiþei se asociazã adesea acea de s e c e t e. Odobescu. ca ºi dupã „apã” nu se pune un nominativ. ce l-au adus de la Nistru la Prut pe o s ã c e t ã ºi arºiþã ca aceia…” Costache Negruzzi. 4 b: „ºi mai vãrtosŠ acolo arºiþã ºi s i a c e t ã nu va fi…” Nicolae Mustea. a atmosferei. Alexandru Lãpuºneanu II: „Ea în era tristã ºi tînjitoare. Descîntecul moldovenesc a conservat darã memoria unui codru mai mult decît m i r a c u l o s. unde se indicã prin arºiþã 436 anume partea cea mai cãlduroasã a zilei. ecuivalenþa nu lasã nimic de dorit. Sub raportul morfologic darã. Baraganul: „Pustietatea goalã sub arºiþa d e s o a r e În patru pãrþi a lumii se-ntinde-ngrozitoare…” A. Letop. ci un genitiv: apa Dunãrii. „Cãldura zilelor de varã”. dar încã „saltus H e r c y n i u s” (Tac. p. dece au cãutat o samã de oameni. despre care Juliu Cesar (Bell.. ca floare espusã arºiþei s o a r e l u i…” Alexandri. fãrã ca sã afli de unde se începe. ºi în arºiþa a m i a z u l u i pare cã contenise orice adiere…”. Arºin. (ms. I. de arºiþã ºi de groaza focului. Prin „sylva Hercynia” vechii romani înþelegeau o pãdure imensã.f. 31): „precum arºiþa s o a r e l u i peliþa mutã din albã în niagrã. 1ÀRªIÞà (plur. ªi mai puþin sub raportul semasiologic. dupã „codru”. prope immortali sorte miracula excedit”. 213: „S o a r e l e dogorea drept dasupra. III. s. 1698. nu a unui alt lucru. Gall.reprezintã exact pe H e r c y n-. VI. 294: „arzãnd tãrgul. Letop. f. p. ca ºi sub cel fonetic. v. aºa pizma inimii mutã gîndul din bun în rãu…” În acest sens. Miron Costin.) ºi simplu „H e r c y n i a”. hâle. care e foarte nemeritã. arºiþe). chaleur. cãci acesta este sensul cel mai obicinuit al cuvîntului arºiþã. încît numai H e r c y n i = Arºini rãmînea inalterabil. pe arºiþa s o a r e l u i. se poate adãuga „de soare”: Cantemir. Rom. Surugiul: „ºi cu capu gol. 2) exclamã cu un fel de spaimã: „in eadem septentrionali plaga Hercyniae sylvae roborum vastitas intacta aevis et congenita mundo. „jugum H e r c y n i u m” (Plin. aºa cã din Arºini = = H e r c y n i au trebuit sã se facã „codrii Arºinilor”. 24. dupã explicaþiunea lui Costinescu.). p. Divanul lumii.. 25) ne spune cã puteai sã cãlãtoreºti prin ea 60 de zile. Lãtineºte se zicea nu numai „sylva H e r c y n i a”.. Cantemir. braise. am plecat…” Acelaºi. . în Acad.. a eºire pe o portiþã…” Aci arºiþã a fost pricinuitã de un incendiu. Chiar cînd nu vine de la soare. Ist. de aceea însã.. care se întipãrise adînc în imaginaþiunea vechilor romani.

În Moldova. ms. Georgescu. a cãrui muºcãturã e foarte dureroasã. Opincaru. A admite o urcare a accentului nu se poate. sufixul -ì þ ã. Dermonescu. cu ochi[i]-n arºiþã…” Deºi cuvîntul e foarte rãspîndit. Dar româneºte nu este arºìþã.. pãstrîndu-se numai rãdãcina. p. Trans. à r º i þ ã se numeºte un fel de þînþar. dar cu sufix strãin”.). În Transilvania. precum „zìmitza = frig”. c. adecã a r d e. Mai nainte se întrebuinþa cu acelaºi sens numai cuvîntul a r s u r ã. Bodãeºti). care ºi italieneºte însemneazã „secetã” ºi „mare cãldurã”. lit.. Dicþ. p. deoarãce nu s-ar justifica prin analogie. 1877. p. înlocuindu-l prin c ã r o r e. noþiunea însã de arºiþã. I. 178): „Dumnezeu sã uºureze pãcatele celui cu fîntîna. „pòleditza = ghieþuº”. c r e p ã t (N. 30) au dreptate cînd zic: „arºiþã. „Arºiþã este d o g o a r e a soarelui” (C. Fãgãraº. în Acad. dar eu am gãsit vitele mahalagiilor creºtini adãpostindu-se într-însa de s t r a p a þ u l soarelui…” Pluralul arºiþe e rar. se mai zice la arºiþã s t r a p a þ: C. Pretorianu. Pe arºiþele ieste o rãcorealã ca asta mult plãteºte!” Cihac presupune pentru arºiþã un prototip latin a r s ì c i a. Dolj. ar fi deminutival: fetiþã. Laurian ºi Maxim (Gloss. àrºiþã. c. Bucium). Stamate. în care accentul ºi finalul s-au luat pe de-ntregul de la sinonimul slavic s ù Ÿ i t z a. Þînþãreni). Mãgureni).ÀRªIÞà Jipescu. portiþã etc. c. Criºianu. dupã cum vom vedea mai jos. „Arºiþã nu s-aude în popor. s-a format o vorbã nouã. Vestem). 111: „nu stau ca voi. Prahova. Cugieru). c. c. Fãcînd apoi cunoºtinþã cu serbii ºi cu bulgarii. Forma arºiþã nu poate fi decît un rezultat al fenomenului numit în linguisticã: fuziune a douã teme. Vînju-Mare). Michaileanu. 437 . paralel cu forma masculinã din care derivã italianul a r s ì c c i o. cã bun lucru a fãcut. Apoi chiar dacã ne-am închipui o formã mai veche arºìþã. românii au dat peste termeni slavici cu sufixul netonic -i þ ã relativi anume la anotimpuri. „sùŸiþa = uscãciune” etc. Obedenaru. cuvintele cu tonicul -ì þ ã fiind mult mai numeroase decît acelea cu netonicul -i þ ã. totuºi el nu se întrebuinþeazã în toate regiunile ºi are în grai o mulþime de sinonimi.. În acest mod din a r s u r ã. „La arºiþã se zice f r i p t o a r e” (T. este din contra augmentativã. Dolj. adecã de cãldurã foarte mare. a cãriia pãreþi stau încã ca ºi cînd în pisma veacurilor. Povestea lui Harap-Alb (Conv. cu tonul pe i. ºi mai ales în Basarabia. p. Creangã. Rom.. c.. Aci cuvîntul a rezultat iarãºi dintr-o fuziune analogã între românul a r d ºi slavicul m ù Ÿ i t z a „þînþar”.. Sibiu. ci numai cu tonul pe a: àrºiþã. Mehedinþi. Muza I. Transilv. 42: „Aºa se nãruieºte ºi mãnãstirea numitã a Doamnei. z ã b u h ºi z ã d u h (Dr. Petriºor. c. „În loc de arºiþã se zice p r i g o a r e” (V. nu muncesc ca voi toatã z i u l i c a d e v a r ã. Sinonimi olteneºti cu arºiþã sînt: z ã p u c (I. vorbã din rãdãcina a r s curat romanicã. ci se zice: vai cum a r d e s o a r e l e…” (G. Dobrin. b u h o a r e (R. ca totdauna. Macedo-românii nu-l cunosc de loc.

O poziþiune încîntãtoare. moustique. ªãineanu (Elem.3Arºiþã. – Aºijdere. 1.. în genere. coteau.. bucatã de carne. ARTÀN s. pop. Mãlini). grand morceau en général. c. Insectã zburãtoare din ordinea dipterelor. grande portion de. (plur. arºiþe). De lege se lepãdau: Iancul sta de mi-i privea. Mãlini). Babanã. „Un fel de muscã. lArºiþã. care. 482) 3ÀRªIÞà 2ÀRªIÞà B. smidã sau pãdure picatã. sau pãºune în mijlocul unei pãduri. picior de pasere.n.” (Pr.f. „Arºiþã se zice la noi la coasta sterilã a unui deal” (S. 2. în unele locuri de peste Carpaþi „se cheamã a r g i º t e pe unde a ars pãdurea” (I.. „Arºiþã se numeºte un loc de fînaþ. Popescu. Liuba. cu o micã deosebire de sensuri. clairière. 123: „ba cîte unul mai sprinten se repezea ca un ºoim pînã sub zdrenþele lui Zobie ºi-l înhãþa de hartanele zãbunului…” 438 . Iatã trei texturi despre întrebuinþarea acestei vorbe: Balada Iancul mare: „Turcii din purcei mîncau. 30): „artan. hãrtane).. Orlat).. bucatã”. arºiþe). Pentru Cihac. v. format din românul a º i ºi serbul (tako)×dere. p. 10): „bucatã mare ºi crudã dintrun animal. ºi anume cînd e expus la a r º i þ ã. Poez. G. German. HÃRTÀN (plur. Arºiþa lui Mîndrilã. de veºmînt sau de altceva. Suceava. ARªTIOAGÃ. pe un deal în faþa soarelui. – 2. – Bîtcã. De la Vrancea. „bucatã mare de carne de animal”..T.D. Simu. – Þînþar. Banat. se þine încã de totul din care face parte. Cuvîntul se întrebuinþeazã în Ardeal. s. cuisse de volaille. Arsurã. Tot de la a r d ºi cu un sens apropiat. Se zice ºi m u t a r e. artan este numai „cuisse de volaille”. l. (plur. c. – Hîrºtioagã.. chiar pentru d. deºi ruptã. ºi se zice proverbial despre o femeie rea: e rea ca o arºiþã” (R. „…sihlã. Gavriil Pajure. Singura bunã definiþiune a acestui cuvînt au dat-o Laurian ºi Maxim (Gloss. Transilv. lambeau de quelque chose. de unde s-a ºi nãscut cuvîntul. c. se cheamã arºiþã. care muºcã pe om vara cînd se scaldã. c. coapsã”. p. Suceava.: sorte de cousin. Polysu ºi Pontbriant.. –v. Dr. s. Maidan). Cu hartane-i îmbiia…” (G. – Oaie. moucheron. Aceastã vorbã se aude în Moldova ºi-n Banat. 3. Zarand). pentru Costinescu. Pe la noi sînt: Arºiþa Nemþiºorului. Arºiþa Bãieºescului etc. de zool. – Muºiþã. v. artane. cãci în ambele regiuni ea se referã deopotrivã la deal.ÀRªIÞà Exemplul cel mai interesant de asemeni fuziuni latino-slavice ne va întimpina mai la vale în cuvîntul a º i j d e r e.3Arºiþã. Trubadurul. arºiþã sau b î t c ã” (Pr. t. v.f. turc. s.

28): „hainele de pe dînsa se h ã r t ã n i s e r ã. ibid. cfr. devenit româneºte a r t. mai vîrtos cînd tai mielul.. totul se explicã prin cuvîntul din care el însuºi se trage: a r t u s „articulations. dar mai în urmã (Elem. Sultanul a dat lui Alexandru Basarabia ºi un bun hîrtãu în Asia pe malul MãriiNegre…” Sufixul -ãu. D. turc. d'un animal” (Cihac). membres du corps.ARTÀN Ion Ghica. branches des arbres”. circuleazã cu acelaºi