You are on page 1of 139

TEORIA M

ASURII
Liviu C. Florescu

Universitatea Al.I.Cuza,
Facultatea de Matematic a,
Bd. Carol I, 11,
R700506 Iasi, ROMANIA,
email: lo@uaic.ro

In mod intent ionat aceasta pagin a este l asata alb a !


Cuprins
Introducere 5
1 Masura Lebesgue pe R 7
1.1 M asura mult imilor deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 M asura exterioara Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3 Mult imi m asurabile Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4 Cadru abstract . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2 Funct ii masurabile 33
2.1 Denit ii. Propriet at i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.2 Convergent a sirurilor de funct ii
m asurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.3 Structura funct iilor m asurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4 Cadru abstract . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 Integrala Lebesgue 57
3.1 Integrarea funct iilor m asurabile pozitive . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Funct ii integrabile. Integrala Lebesgue . . . . . . . . . . . . . 65
3.3 Propriet at i ale integralei Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.4 Cadru abstract . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3.5 Comparat ie ntre integralele Riemann si Lebesgue . . . . . . . 76
3.6 Schimbare de variabila n integrala Lebesgue . . . . . . . . . . 79
3.7 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4 Spat iile L
p
83
4.1 Structura algebric a si topologic a . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3
4
4.2 Propriet at i de densitate n L
p
. . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.3 Spat iul L

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.4 Serii Fourier n L
2
([, ]) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4.5 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5 Masura n plan si n spat iu 111
5.1 Denit ia m asurii Lebesgue n R
2
si n R
3
. . . . . . . . . . . . 111
5.2 Integrarea n raport cu masura produs . . . . . . . . . . . . . 127
5.3 Teorema lui Fubini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
6 Masuri reale 137
6.1 Denit ii. Teoreme de reprezentare . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.2 M asuri absolut continue. Teorema Radon-Nikodym . . . . . . 138
6.3 Diferent ierea funct iilor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
6.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Bibliograe 139
Introducere
P ana spre sfarsitul secolului XIX analiza matematic a se limita la studiul
funct iilor continue si se baza pe integrala Riemann. Inspir andu-se din lu-
cr arile lui E. Borel si C. Jordan, H. Lebesgue a construit n 1901 o teorie a
m asurii pe care a folosit-o ulterior, n cadrul tezei sale de doctorat sust inutan
1902, la denirea unei integrale mult mai generale dec at integrala Riemann,
integral a care i poart a numele.
Dac a f : [0, 1] R este o funct ie marginita iar = x
0
, x
1
, ..., x
n
este
o divizare a intervalului [0, 1], atunci se introduc sumele Darboux superioare
si inferioare prin relat iile:
S(f, ) =
n

k=1
_
sup
x[x
k1
,x
k
]
f(x)
_
(x
k
x
k1
),
s(f, ) =
n

k=1
_
inf
x[x
k1
,x
k
]
f(x)
_
(x
k
x
k1
).
Funct ia f este integrabila Riemann pe [0, 1] dac a distant a dintre cele dou a
sume poate facuta oricat de mica pentru diviz ari sucient de ne.
Lebesgue a avut ideea de a inversa lucrurile: e = y
0
, y
1
, ..., y
n
o
divizare a mult imii valorilor funct iei f si e suma
(f, ) =
n

k=1
y
k
(x [0, 1] : y
k1
f(x) y
k

. .
E
k
)
unde (E
k
) este masura mult imii E
k
; funct ia f va integrabil a dac a
sumele au limit a c and divizarile sunt sucient de ne.

In gura de
mai jos am reprezentat separat, pentru o funct ie reprezentata prin gracul
ei, sumele Darboux asociate diviz arii = x
0
, . . . , x
5
si suma Lebesgue
asociata diviz arii = y
0
, . . . , y
5
:
6 Introducere
T
E
T
E p p p p p p p
p
p
p
q
p
x
0
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
y
0
``
`
`
`
y
1
y
2
y
3
y
4
y
5
E
1
E
4

E
2
w
Q

E
3
k
s
Sume Riemann
Suma Lebesgue
x
5

In gura din st anga, aria poligonului delimitat de linia continu a supe-


rioar a, axa Ox si dreptele y = x
0
si y = x
5
reprezint a suma Darboux su-
perioar a n timp ce aria poligonului nnegrit este suma Darboux inferioar a.
Suma Lebesgue (f, ) este aria poligonului din gura dreapta delimitat de
linia continu a superioar a, axa Ox si dreptele y = 0 si y = x
5
.
Din cele spuse mai sus, construct ia lui Lebesgue este posibila doar dac a
d am un sens masurii mult imilor E
k
, (E
k
).

In primul capitol al prezentului curs se extinde not iunea de lungime a unui


interval la o clas a c at mai ampl a de submult imi ale lui R (clasa mult imilor
m asurabile n sens Lebesgue) asa fel ncat prelungirea s a e num arabil adi-
tiv a si invariant a la translat ii. Vom deni n capitolul doi funct iile masurabile
(funct iile pentru care contraimaginea oric arui interval este o mult ime masura-
bil a) si dintre acestea vom identica, n al treilea capitol, pe acelea care sunt
integrabile n sens Lebesgue. Se vor studia proprietat ile clasei funct iilor in-
tegrabile si ale integralei. Spat iile L
p
, studiate n capitolul patru, vor furniza
exemple remarcabile de spat ii Banach. Vom prezenta teoria seriilor Fourier
n L
2
([, ]).

In capitolul cinci vom extinde m asura si integrala n R
2
si
R
3
. Masurile reale si teorema lui Radon-Nikodym de reprezentare a acestora
vor face obiectul de studiu al ultimului capitol.
Capitolul 1
Masura Lebesgue pe R
Un interval de numere reale este o mult ime J R cu proprietatea c a, pentru
orice x, y J si pentru orice z cu x < z < y, rezulta c a z J.
Fie J un interval si e a = inf J si b = sup J; atunci (a, b) J [a, b],
unde (a, b) = x R : a < x < b si [a, b] = x R : a x b. Dac a
a = sau b = +, atunci intervalul J este nemarginit; dac a a, b R, J
este unul dintre intervalele m arginite (a, b), (a, b], [a, b), [a, b].
Fie familia tuturor intervalelor (m arginite sau nem arginite) din R;
pentru orice interval J vom nota cu [J[ lungimea acestui interval ([J[ =
+ dac a J este nem arginit). Vom conveni ca = (a, a) si atunci
[[ = 0.
Dac a J si x R atunci x+J = x+y : y J si [x+J[ = [J[.

Intreb arile la care dorim sa raspundem n acest capitol sunt:


1). Exist a o funct ie de mult ime denit a pe familia tuturor submult imi-
lor lui R, T(R), care s a verice urmatoarele propriet at i:
a). (

n=1
A
n
) =

n=1
(A
n
), (A
n
) T(R), A
n
A
m
= , n ,= m,
b). (J) = [J[, J ,
c). (x + A) = (A), A R, x R?
Preciz am de la nceput c a o astfel de funct ie nu exista. Atunci se impune
o a doua ntrebare:
2). Care este cea mai ampl a clasa / T(R) la care putem prelungi
funct ia de lungime a intervalelor astfel ncat prelungirea sa verice cele trei
propriet at i de mai sus pe / ?
7
8 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
1.1 Masura mult imilor deschise
Fie J familia tuturor intervalelor deschise (marginite sau nem arginite)
din R.
1.1.1 Lema. Fie I
p
: p N J asa fel ncat I
0

_
p=1
I
p
; atunci
[I
0
[

p=1
[I
p
[.
Demonstrat ie. Dac a unul dintre intervalele I
p
, p 1 este nem arginit
atunci [I
p
[ = + si astfel inegalitatea este evident vericata.
Presupunem deci c a, pentru orice p 1, I
p
= (a
p
, b
p
) este interval marginit.
a). Dac a primul interval I
0
= (a, b) este m arginit, atunci, pentru orice
> 0, [a + , b ]

p=1
(a
p
, b
p
) si deci exist a p
0
N

astfel nc at
() [a + , b ]
p
0
_
k=1
(a
k
, b
k
).
(Dac a nu, pentru orice p N

exist a x
p
[a + , b ]

p
k=1
(a
k
, b
k
). Sirul
(x
p
)
p
ind marginit admite un subsir (x
kp
)
p
convergent la un x [a+, b].
Fie atunci p
1
N

a.. x I
p
1
; deoarece I
p
1
este vecin atate a lui x, exist a
p
2
N

, p
2
> p
1
a.. x
kp
I
p
1
, oricare ar p p
2
. Deoarece p
1
< p
2
k
p
2
,
aceasta contrazice ns a x
kp
2
[a + , b ]

kp
2
k=1
(a
k
, b
k
).)
Relat ia () ne permite s a reordon am familia nita de intervale (a
k
, b
k
) :
k = 1, p
0
a.. a
1
< a + < b < b
p
0
. Atunci b a 2 < b
p
0
a
1

p
0
k=1
[I
k
[

k=1
[I
k
[. Deoarece este arbitrar pozitiv,
b a = [I
0
[

p=1
[I
p
[.
b). Dac a I
0
= (a, +) atunci, oricare ar n N, (a, n)

p=1
I
p
.
Folosind punctul precedent, n a

k=1
[I
k
[ de unde

k=1
[I
k
[ = + =
[I
0
[.
La fel se face rat ionamentul si n celelalte cazuri posibile pentru I
0
.

1.1. M asura multimilor deschise 9


1.1.2 Denit ie. O mult ime A R este deschisa dac a A = sau dac a,
pentru orice x A, exista un interval deschis I J asa fel ncat x I A.
Vom nota cu
u
familia mult imilor deschise pe R. Aceast a familie este o
topologie pe R, adica satisface urmatoarelor propriet at i:
(T
1
) D G
u
, D, G
u
;
(T
2
)


u
, D

:
u
;
(T
3
) , R
u
.
Vom spune c a
u
este topologia uzuala pe R.
Observ am ca intervalele deschise sunt mult imi deschise si deci, conform cu
(T
2
), reuniunile numarabile (chiar si cele nenum arabile) de intervale deschise
sunt mult imi deschise. Putem ar ata mai mult c a orice mult ime deschis a este
reuninune num arabil a de intervale deschise.
1.1.3 Teorema (teorema de structura a mult imilor deschise).
Oricare ar D
u
exista o familie numarabila de intervale deschise
I
n
: n N J, disjuncte doua cate doua, asa fel ncat D =

_
n=1
I
n
.
Aceasta reprezentare a lui D este unica, pana la ordinea intervalelor din
familie.
Demonstrat ie. Fie D
u
; dac a D = atunci ea se exprima ca o
reuniune num arabila de intervale deschise vide de tipul (a, a).
Presupunem c a D este nevid a; x D exist a a
0
, b
0
R astfel ncat
x (a
0
, b
0
) D. Fie atunci
A
x
= a R : b R astfel nc at x (a, b) D,
B
x
= b R : a R astfel nc at x (a, b) D.
Observ am ca a
0
A
x
si b
0
B
x
deci A
x
,= , = B
x
. Denim acum
a
x
= inf A
x
[, +), b
x
= sup B
x
(, +] si I
x
= (a
x
, b
x
). S a
ar atam ca x I
x
D; ntr-adev ar, a
x
a
0
< x < b
0
b
x
si deci
x I
x
. y I
x
, a
x
< y < b
x
si deci a A
x
, b B
x
astfel
nc at a
x
a < y < b b
x
. T innd cont de denit iile mult imilor A
x
si B
x
,
a
1
, b
1
R astfel ncat x (a, b
1
) D si x (a
1
, b) D. Dar
(a, b
1
) si (a
1
, b) sunt intervale nedisjuncte si atunci (a, b
1
) (a
1
, b) = (a
2
, b
2
)
unde a
2
= mina, a
1
, b
2
= maxb, b
1
. Evident c a (a
2
, b
2
) D si ca
a
2
a < y < b b
2
de unde y D. Rezulta ca I
x
D. Din cele
ar atate rezult a c a I
x
este cel mai mare interval deschis care cont ine punc-
tul x si este inclus n D. Acest caracter maximal al lui I
x
ne permite s a
10 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
ar atam ca x, y D, I
x
= I
y
, sau I
x
I
y
= .

Intr-adev ar, s a pre-
supunem c a I
x
I
y
,= ; atunci I = I
x
I
y
este un interval si x I
D, y I D. Utiliznd maximalitatea intervalelor I
x
si I
y
obt inem I I
x
si I I
y
ceea ce ne conduce la I
y
I
x
si respectiv la I
x
I
y
, deci la I
x
= I
y
.
Familia acestor intervale maximale J
D
= I
x
: x D este numarabil a.

Intr-
adev ar, x D, sa xam un numar rat ional q
x
I
x
si s a denim aplicat ia
: J
D
Q, prin (I
x
) = q
x
. Observ am c a dac a I
x
= I
y
, atunci I
x
apare
o singur a dat a ca element n familia J si alegem acelasi punct rat ional q
x
n
I
x
= I
y
; deci este bine construita. Acum, pentru I
x
,= I
y
stim c a I
x
I
y
=
si deci q
x
,= q
y
, de unde (I
x
) ,= (I
y
). Deci este injectiv a si deci J
D
este
num arabil a. Putem atunci s a numerotam J
D
= I
n
: n N, unde I
n
I
m
=
, n ,= m. Rezult a acum ca D =
xD
I
x
= I : I J
D
=

n=1
I
n
, deci
D se exprim a ca o reuniune num arabila de intervale deschise si disjuncte.
Dac a presupunem ca J
t
= I
t
n
: n N este o alt a familie num arabila
de intervale deschise si disjuncte astfel ncat D =
nN
I
t
n
, atunci n
N, x I
t
n
avem x I
t
n
D si deci I
t
n
I
x
, din caracterul maxi-
mal al intervalului I
x
. Dar I
x
J
D
si deci m
n
N astfel ncat I
t
n
I
mn
.
Fie I
t
n
= (a
t
n
, b
t
n
); dac a am presupune c a I
t
n
,= I
mn
, atunci ar rezulta c a
a
t
n
I
mn
D sau b
t
n
I
mn
D. Rezulta ca p N, p ,= n astfel nc at
a
t
n
I
t
p
sau b
t
n
I
t
p
, ceea ce este absurd, deoarece I
t
p
este un interval deschis
disjunct de I
t
n
. Deci I
t
n
= I
mn
, de unde J
t
J
D
. Pe de alta parte, n N,
x I
n
D, I
t
mn
J
t
astfel nc at x I
t
mn
D; rezult a de asemenea
c a I
t
mn
I
n
si cu un rat ionament asem anator celui de mai sus, rezult a ca
I
n
= I
t
mn
J
t
.
Deci J
D
= J
t
ceea ce asigur a unicitatea descompunerii lui D.

1.1.4 Denit ie. Vom spune c a D =

_
n=1
I
n
din teorema de mai sus este
reprezentarea mult imii D sau c a I
n
, n N, sunt intervalele de reprezentare
ale lui D.
Denim o funct ie de mult ime :
u


R
+
prin (D) =

n=1
[I
n
[, unde
I
n
: n N este reprezentarea mult imii deschise D.
Datorit a unicit at ii acestei reprezent ari, denit ia de mai sus este consis-
tent a (schimbarea ordinii termenilor unei serii cu termeni pozitivi nu afec-
teaz a natura si nici suma seriei).
Pentru orice deschis D
u
, (D) se va numi masura mult imii D.
1.1. M asura multimilor deschise 11

In teorema urm atoare prezentam cateva dintre propriet at ile importante


ale masurii mult imilor deschise.
1.1.5 Teorema. Masura mult imilor deschise are urmatoarele proprietat i:
1). (I) = [I[, I J,
2). () = 0, (R) = +,
3). x R, D
u
, x + D
u
si (x + D) = (D),
4). (D) (G), D, G
u
, cu D G,
5). (

n=1
D
n
) =

n=1
(D
n
), (D
n
)
u
, D
n
D
m
= , n ,= m,
6). (

n=1
D
n
)

n=1
(D
n
), (D
n
)
u
.
Demonstrat ie.
Proprietatea 1) si astfel 2) sunt evidente.
Pentru a demonstra 3) este sucient s a observam c a, daca D =

n=1
I
n
este reprezentarea mult imii D atunci x+D =

n=1
(x+I
n
)
u
(x+I
n
este
interval deschis) si aceasta este reprezentarea mult imii x + D.
Deci (x + D) =

n=1
[x + I
n
[ =

n=1
[I
n
[ = (D).
4). Fie D =

n=1
I
n
G =

m=1
J
m
reprezent arile celor dou a mult imi.
n N

, I
n
G deci exista m
n
a.. I
n
J
mn
.
Atunci
(D) =

n=1
[I
n
[

n=1
[J
mn
[

m=1
[J
m
[ = (G).
5). Pentru orice n N

e D
n
=

k=1
I
n
k
reprezentarea lui D
n
; atunci
D =

n=1
D
n
=

n=1

k=1
I
n
k
este reprezentarea lui D si deci
(D) =

n=1

k=1
[I
n
k
[ =

n=1
(D
n
).
6). Fie D =

n=1
D
n

u
si e D =

p=1
I
p
reprezentarea lui D iar,
pentru orice n N, e D
n
=

k=1
I
n
k
reprezentarea lui D
n
.
Rezult a c a, oricare ar p N,
I
p
= I
p
D =

_
n=1
(I
p
D
n
) =

_
n=1

_
k=1
(I
p
I
n
k
),
unde I
p
I
n
k
J, p, k, n N.
12 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
Din lema 1.1.1, [I
p
[

n=1

k=1
[I
p
I
n
k
[ si deci
(D) =

p=1
[I
p
[

p=1

n=1

k=1
[I
p
I
n
k
[ =

n=1

k=1

p=1
[I
p
I
n
k
[ =
=

n=1

k=1
(D I
n
k
) =

n=1

k=1
[I
n
k
[ =

n=1
(D
n
).

In relat iile de mai sus am t inut cont ca, oricare ar n, k N, D I


n
k
=

p=1
(I
p
I
n
k
) este reprezentarea mult imii deschise D I
n
k
.

1.1.6 Denit ie. Proprietatea 3) din teorema precedent a se numeste pro-


prietatea de invariant a la translat ii a m asurii . Proprietatea 4) este
proprietatea de monotonie a m asurii. Proprietatea 5) se numeste proprie-
tatea de aditivitate numarabila iar 6) proprietatea de subaditivitate
numarabila a masurii .
Un rezultat ca cel din teorema de structur a a mult imilor deschise (teorema
1.1.3) nu funct ioneaz a n spat ii R
n
, n 2; de exemplu n R
2
nu putem
reprezenta orice mult ime deschis a ca o reuniune num arabil a si disjuncta de
intervale bidimensionale (dreptunghiuri) deschise. Totusi va funct iona un
rezultat de reprezentare a deschisilor ca reuniune de dreptunghiuri nchise
f ara puncte interioare comune.
Un rezultat asem an ator avem si n cazul lui R.
1.1.7 Denit ie. Un interval J se va numi interval nchis dac a:
a). J este marginit si atunci este de forma J = [a, b], cu a, b R sau
b). J este nem arginit si atunci este de forma (, b] sau [a, +), cu
a, b R.
1.1.8 Teorema. Orice mult ime deschisa nevida D
u
se poate scrie ca o
reuniune numarabila de intervale nchise care au n comun cel mult cate un
punct.
Daca D =

n=1
J
n
, unde (J
n
)
n
este o familie de intervale nchise cu cate
cel mult un punct comun, atunci (D) =

n=1
[J
n
[.
Demonstrat ie. Fie D =

n=1
I
n
, unde I
n
= (a
n
, b
n
), n N

, sunt
intervale deschise (m arginite sau nu) si disjuncte.
1.2. M asura exterioar a Lebesgue 13
Pentru a obt ine reprezentarea dorita pentru D este sucient s a reprezen-
t am ecare interval deschis (a, b) ca reuniune num arabila de intervale nchise
f ara puncte interioare comune.
Fie a
p
a si b
p
b a.. a < a
p
< b
q
< b, p, q N. Atunci
(a, b) =

_
p=0
[a
p+1
, a
p
] [a
0
, b
0
]

_
p=0
[b
p
, b
p+1
].
Fie acum D =

n=1
J
n
o reprezentare a lui D ca reuniune de intervale
nchise care au n comun cel mult cate un punct.
a). Sa presupunem ca toate intervalele J
n
sunt marginite. Atunci, oricare
ar n N

, J
n
= [a
n
, b
n
], cu a
n
, b
n
R. Pentru orice > 0 si n N

exist a
intervalele deschise I
n
, K
n
a.. I
n
J
n
K
n
si
[J
n
[ [I
n
[ +

2
n
, [K
n
[ [J
n
[ +

2
n
.
Putem alege I
n
=
_
a
n
+

2
n+1
, b
n


2
n+1
_
si K
n
=
_
a
n


2
n+1
, b
n
+

2
n+1
_
.
Fie I =

n=1
I
n
si K =

n=1
K
n
; atunci I D K si, deoarece
intervalele I
n
sunt disjuncte doua c ate dou a,
(1) (D) (I) =

n=1
[I
n
[

n=1
[J
n
[ .
Pe de alt a parte, folosind monotonia si numarabila subaditivitate a m asurii
, obt inem
(2) (D) (K)

n=1
[K
n
[

n=1
[J
n
[ + .
ind arbitrar pozitiv, din (1) si (2) rezult a c a (D) =

n=1
[J
n
[.
b). S a presupunem acum ca unul dintre intervalele J
n
este nemarginit;
de exemplu J
n
0
= [a
n
0
, +). Pentru orice > 0, e I
n
0
= (a
n
0
+ , +)
J
n
0
D; atunci + = [I
n
0
[ = (D). Deci (D) = + = [J
n
0
[ =

n=1
[J
n
[.

1.1.9 Observat ie. Remarc am c a o mult ime deschis a D se poate scrie n


mai multe moduri ca reuniune num arabil a de intervale nchise f ara puncte
interioare comune; pentru ecare astfel de scriere suma lungimilor intervalelor
este aceeasi - m asura mult imii D.
14 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
1.2 Masura exterioara Lebesgue
1.2.1 Denit ie. Aplicat ia

: T(R)

R
+
denit a prin

(A) = inf(D) : D
u
, A D, A R,
se numeste masura exterioara Lebesgue.
Din denit ie se observ a imediat c a

(A) = inf
_

n=0
(b
n
a
n
) : A

_
n=0
(a
n
, b
n
)
_
, A R.
1.2.2 Observat ie. Remarc am imediat c a, pentru orice mult ime deschis a D,

(D) = (D).

Intr-adev ar, din denit ia m asurii exterioare,

(D) (D)
c aci mult imea Dnsasi intr a printre deschisii care cont in D. Pe de alta parte,
oricare ar alt deschis G a.. D G, (D) (G) (vezi proprietatea 4) din
teorema 1.1.5) si deci (D)

(D).
M asura exterioar a are urm atoarele propriet at i:
1.2.3 Teorema.
1).

() = 0,
2). A B =

(A)

(B),
3).

n=1
A
n
)

n=1

(A
n
), (A
n
)
n
T(R).
Demonstrat ie. 1). Datorit a observat iei precedente,

() = () = 0,
deoarece
u
si () = 0.
2). Deoarece A B, (D) : D
u
, B D (G) : G
u
, A
D, de unde, trec and la margine inferioar a,

(A)

(B).
3). Daca exist a n N

a..

(A
n
) = +atunci inegalitatea este evident
vericat a.
Presupunem acum ca

(A
n
) < +, n N

. Oricare ar > 0 si
n N

, exist a D
n

u
a.. A
n
D
n
si (D
n
) <

(A
n
)+

2
n
. D =

n=1
D
n

u
si

n=1
A
n
D; rezulta c a

n=1
A
n
) (D)

n=1
(D
n
)

n=1

(A
n
) + . Deoarece este arbitrar pozitiv obt inem num arabila sub-
aditivitate a lui

1.2. M asura exterioar a Lebesgue 15


1.2.4 Observat ii.
(i) Proprietatea 2) pune n evident a monotonia lui

iar 3) spune c a

este num arabil subaditiv a.


(ii)

(x) = 0, x R.
Pentru orice x R si pentru orice n N

, x (x
1
n
, x +
1
n
) de unde

(x)
2
n
, n N

. Deci

(x) = 0.
(iii)

(A B)

(A) +

(B), A, B R.
Fie A
n
: n N

, asa fel ncat A


1
= A, A
2
= B si, pentru orice n 3, A
n
=
; atunci din propriet at ile 1) si 3) ale teoremei precedente,

(A B) =

_
n=1
A
n
)

n=1

(A
n
) =

(A) +

(B).
Aceast a proprietate se numeste nit a subaditivitate; ea se poate extinde
prin induct ie completa la orice numar nit de submult imi ale lui R.
(iv) Pentru orice interval J ,

(J) = [J[. Dac a J este interval deschis,


atunci proprietatea rezult a din observat ia 1.2.2. Daca J nu este deschis,
atunci difera de un interval deschis prin cel mult doua puncte. Proprietatea
rezult a atunci din (ii).
M asura exterioar a are o proprietate aseman atoare celei din teorema 1.1.8.
1.2.5 Propozit ie. Daca A =

n=1
J
n
, unde, pentru orice n N

, J
n
sunt
intervale nchise care au n comun cel mult un punct, atunci

(A) =

n=1
[J
n
[.
Demonstrat ie. Dac a exista n
0
N

asa fel nc at intervalul J


n
0
este
nem arginit, atunci

(A)

(J
n
0
) = [J
n
0
[ = + si deci egalitatea are loc.
Putem deci presupune c a [J
n
[ < +, oricare ar n N

. Pentru orice
> 0 si pentru orice n N

, exista un interval deschis I


n
J
n
asa fel nc at
[J
n
[ < [I
n
[ +

2
n
; e D =

n=1
I
n

u
. Atunci D A si, cum intervalele
I
n
sunt disjuncte dou a c ate doua,

(A)

(D) = (D) =

n=1
[I
n
[

n=1
[J
n
[ , de unde

(A)

n=1
[J
n
[. Subaditivitatea num arabil a a lui

ne asigura inegalitatea invers a.

Urm atoarea teorema arat a c a m asura exterioar a este invarianta la translat ii.
1.2.6 Teorema.

(x + A) =

(A), x R, A R.
16 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
Demonstrat ie. Oricare ar D
u
cu A D, x + A x + D; din
proprietatea 3) a teoremei 1.1.5,

(x+A) (D) si astfel

(x+A)

(A).
Deoarece aceast a ultima inegalitate are loc pentru orice x R si orice A R,

(A) =

(x + (x + A))

(x + A).

Din cele de mai sus

veric a propriet at ile b) si c) prezentate n introdu-


cerea acestui capitol; ea este o prelungire numarabil subaditiv a si invariant a
la translat ii a funct iei de lungime a intervalelor. Asa cum rezult a din exem-
plul urmator,

nu este numarabil aditiv a (nu verica proprietatea a)).


1.2.7 Exemplu (exemplul lui Vitali).
Fie A = [0, 1]; denim relat ia pe A prin xy x y Q. Putem
constata cu usurint a c a aceasta este o relat ie de echivalent a pe A (este re-
exiv a, simetrica si tranzitiv a). Reamintim ca x A, clasa de echivalent a
de reprezentant x, [x] = y A : xy = y A : y x Q = y A :
y x +Q = A(x +Q). Rezulta de aici c a [x] este o mult ime num arabil a,
x A. Stim ca doua clase de echivalent a distincte sunt disjuncte si ca
reuniunea acestor clase este A. Deoarece ecare clas a de echivalent a este
nevid a, axioma alegerii ne asigur a c a exista o mult ime A
1
care cont ine cate
un singur element din ecare clasa de echivalent a. Deci x A, x
1
A
astfel ncat A
1
[x] = x
1
. Fiecare clasa de echivalent a [x] ind innit a,
rezult a c a [x] A
1
= [x] x
1
, = ; aplic am din nou axioma alegerii pen-
tru familia de mult imi nevide [x] A
1
: x A. Exist a deci o mult ime
A
2
care cont ine c ate un singur element din mult imile acestei familii. Deci
x A, x
2
A astfel nc at A
2
([x] A
1
) = x
2
, s.a.m.d.
Inductiv, obt inem familia de mult imi disjuncte doua cate doua A
n
: n
N

astfel ncat

n=1
A
n
= A si n N

, A
n
cont ine c ate cel mult un singur
element din ecare clas a [x]. Folosind observat ia 1.2.4 (iv) si proprietatea 3)
din teorema 1.2.3,
1 =

(A)

n=1

(A
n
),
de unde rezult a ca exist a n
0
N

, astfel nc at

(A
n
0
) > 0.
p N

, not am cu B
p
=
1
p
+ A
n
0
[0, 2]; din teorema 1.2.6 stim c a

(B
p
) =

(A
n
0
) > 0, p N

.
Deoarece

p=1
B
p
[0, 2],
(1)

_
p=1
B
p
_
2.
1.2. M asura exterioar a Lebesgue 17
Pe de alt a parte, putem demonstra c a mult imile B
p
: p N

sunt
disjuncte doua c ate dou a. Intr-adev ar, daca am presupune c a exista p, q
N

, p ,= q si exist a x B
p
B
q
, atunci x
1
p
, x
1
q
A
n
0
. Dar (x
1
p
)(x
1
q
)
deci x
1
p
si x
1
q
sunt dou a elemente diferite apart inand aceleiasi clase de
echivalent a. Aceasta reprezinta o contradict ie deoarece A
n
0
cont ine cate cel
mult un element din ecare clas a de echivalent a.
Dac a am presupune c a

este numarabil aditiva, atunci, deoarece mul-


t imile B
p
: p N

sunt disjuncte doua c ate dou a rezulta ca


(2)

_
p=1
B
p
_
=

p=1

(B
p
) =

p=1

(A
n
0
) = +.
(1) si (2) sunt evident contradictorii; deci ipoteza ca

este numarabil
aditiv a este fals a.
Deci extensia realizat a n denit ia 1.2.1 este prea ampla,

nendeplinind
cerint ele precizate la nceputul acestui capitol.

In propozit ia urm atoare d am si alte formule de calcul a masurii exterioare


a unei mult imi.
1.2.8 Propozit ie. Oricare ar mult imea A R,

(A) = inf

n=1
(b
n
a
n
) : A

n=1
(a
n
, b
n
]
= inf

n=1
(b
n
a
n
) : A

n=1
[a
n
, b
n
].
Demonstrat ie. Fie

1
(A) = inf

n=1
(b
n
a
n
) : A

n=1
(a
n
, b
n
];
pentru orice acoperire a lui A cu un sir de intervale deschise (a
n
, b
n
), n N

,
rezult a c a A

n=1
(a
n
, b
n
] si deci ca

1
(A)

n=1
(b
n
a
n
) de unde

1
(A)

(A).
Dac a

1
(A) = + atunci egalitatea este demonstrat a.
Presupunem acum ca

1
(A) < +. Pentru orice > 0 exista un sir
de intervale seminchise ((a
n
, b
n
])
n1
a.. A

n=1
(a
n
, b
n
] si

1
(A) + >

n=1
(b
n
a
n
). Atunci A

n=1
_
a
n
, b
n
+

2
n
_
de unde

(A)

n=1
(b
n
a
n
) + <

1
(A) +2 . Deoarece este arbitrar obt inem
inegalitatea invers a

(A)

1
(A).
A doua formula se demonstreaza asem anator.

Desi m asura exterioar a nu este, n general, num arabil aditiva, pe anumite


siruri de mult imi ea veric a proprietatea de num arabil a aditivitate.
18 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
Oricare ar dou a mult imi nevide B, C R, notam cu d(B, C) =
= inf[x y[ : x B, y C. Num arul real pozitiv d(B, C) se numeste
distant a dintre mult imile B si C. Este evident c a, dac a B si C au un punct co-
mun, atunci d(B, C) = 0. Reciproca armat iei precedente nu este adevarat a.

Intr-adev ar, dac a B =


1
n
: n N

si C =
1
n
: n N

, atunci BC =
si d(B, C) = 0.

In general, se poate ar ata ca d(B, C) = 0 dac a si numai dac a
exist a dou a siruri (x
n
)
n
B, (y
n
)
n
C asa fel nc at x
n
y
n
0.
Dac a B = sau C = , atunci convenim ca d(B, C) = +.
1.2.9 Teorema.
1).

(A) =

(B)+

(C), oricare ar B, C R, astfel ncat d(B, C) >


0 si A = B C.
2).

(A) =

p
n=1

(A
n
), oricare ar A
1
, . . . , A
n
R astfel ncat
d(A
n
, A
m
) > 0, n, m 1, , p cu n ,= m si A =
p
n=1
A
n
.
3).

(A) =

n=1

(A
n
), oricare ar (A
n
)
n1
R astfel ncat
d(A
n
, A
m
) > 0, n ,= m si A =

n=1
A
n
.
Demonstrat ie. 1). Din proprietatea de nit a subaditivitate a lui

(vezi punctul (iii) al observat iei 1.2.4),

(A)

(B) +

(C). Dac a am
presupune ca

(A) = + atunci avem egalitatea ceruta.


S a presupunem acum ca

(A) < +; folosind prima formula de calcul


din propozit ia 1.2.8, > 0, (a
n
, b
n
] : n N a.. A

n=0
(a
n
, b
n
] si

(A) + >

n=0
(b
n
a
n
). Far a s a restr angem generalitatea putem s a
presupunem c a, n N, b
n
a
n
< = d(B, C) (n caz contrar se vor diviza
intervalele (a
n
, b
n
] ntr-un num ar sucient de subintervale de aceeasi natur a
a caror lungimi sa verice cerint a de mai sus).
Atunci, n N, (a
n
, b
n
] intersecteaz a numai una dintre mult imile B sau C.
Fie
N
1
= n N : (a
n
, b
n
] B ,= si
N
2
= n N : (a
n
, b
n
] C ,= .
Observ am c a N
1
N
2
= ; ntr-adev ar, dac a am presupune, prin reducere
la absurd ca exista n N
1
N
2
, atunci (a
n
, b
n
] B ,= , = (a
n
, b
n
] C. Deci
ar exista x B, y C astfel nc at a
n
< x, y b
n
; atunci [x y[ < b
n
a
n
<
= d(B, C), ceea ce contrazice denit ia distant ei de la B la C. Rezult a ca
ipoteza N
1
N
2
,= este falsa.
Oricare ar x B, exist a n N, astfel ncat x (a
n
, b
n
] si deci n N
1
.
Rezult a c a B

nN
1
(a
n
, b
n
]. Similar, C

nN
2
(a
n
, b
n
]. Deci

(B)
1.2. M asura exterioar a Lebesgue 19

nN
1
(b
n
a
n
) si

(C)

nN
2
(b
n
a
n
) si astfel

(B) +

(C)

nN
1
(b
n
a
n
) +

nN
2
(b
n
a
n
) =

nN
1
N
2
(b
n
a
n
)

nN
(b
n
a
n
) <

(A) + .
Deoarece este arbitrar, obt inem inegalitatea invers a si deci egalitatea cerut a.
2). Demonstrat ia se face inductiv; pentru p = 2, am demonstrat-o la
punctul precedent. Presupunem proprietatea vericat a pentru p 1 mult imi
si e A
1
, , A
p
o familie de p mult imi pentru care distant a dintre oricare
dou a este strict pozitiv a. Notam cu A =

p
n=1
A
n
si cu B =

p1
n=1
A
n
. Atunci
d(B, A
p
) = mind(A
n
, A
p
) : n = 1, , p 1 > 0.
Utiliz and punctul 1) si ipoteza inductiva,

(A) =

(B A
p
) =

(B) +

(A
p
) =

p1
n=1

(A
n
) +

(A
p
) =

p
n=1

(A
n
).
3). Pentru orice p N

, A

p
n=1
A
n
si deci

(A)

p
n=1
A
n
) =

p
n=1

(A
n
). Deci

(A)

n=1

(A
n
). Aceasta mpreuna cu num arabila
subaditivitate a lui

conduce la egalitatea cerut a.

Vom prezenta la nalul acestui paragraf o not iune de mare important a


n teoria m asurii si integrarii, aceea de mult ime neglijabila.
1.2.10 Denit ie. O mult ime A R este neglijabila n sens Lebesgue
sau de masura nula dac a

(A) = 0.
T in and cont de denit ie, A este neglijabilan sens Lebesgue daca si numai
dac a, pentru orice > 0, exist a un sir de intervale deschise (I
n
)
nN
J astfel
ncat A

n=0
I
n
si

n=0
[I
n
[ < .
S a remarc am c a n cazul mult imilor neglijabile n sens Jordan, acoperirea
cu intervale deschise era nita; deci orice mult ime neglijabila n sens Jordan
este neglijabila si n sens Lebesgue.
Deoarece nu vom lucra cu mult imi neglijabile n sens Jordan, n cele
ce urmeaza vom utiliza termenul de mult ime neglijabila pentru mult imile
neglijabile n sens Lebesgue.
1.2.11 Exemple.
(i) x R, x este neglijabila (vezi punctul (ii) al observat iei 1.2.4).
(ii) Orice mult ime numarabila este neglijabila.
20 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R

Intr-adev ar, e A = a
1
, a
2
, , a
n
, R o mult ime numarabil a;

(A) =

n=1
a
n
)

n=1

(a
n
) = 0 si deci A este neglijabila.

In particular, N, Z si Q sunt mult imi neglijabile.

In exercit iul 5 din 1.5 d am un exemplu de mult ime neglijabil a nenuma-


rabil a.
1.3 Mult imi masurabile Lebesgue

In aceast a sect iune vom preciza care sunt submult imile lui R c arora li se
poate atribui o m asura si de ce propriet at i se bucur a aceasta masura.
Am denit, A R,

(A) = inf(D) : D
u
, A D.
Dac a presupunem c a

(A) < +, atunci, > 0, D


u
cu A D
astfel nc at (D) <

(A) + sau (D)

(A) < .
Pe de alt a parte, D = A (D A), de unde (D) =

(D)

(A) +

(D A) si deci (D)

(A)

(D A).
Nu rezulta din cele de mai sus c a

(D A) < .
1.3.1 Denit ie. O mult ime A R este masurabila (n sens Lebesgue)
dac a, > 0, D
u
astfel nc at A D si

(D A) < .
Fie L(R) sau L clasa mult imilor m asurabile Lebesgue pe R si e =

[
/
;
se va numi masura Lebesgue pe R.
Dac a A L, vom nota cu L(A) = B A : B L, familia submult i-
milor masurabile ale lui A.
1.3.2 Observat ie.
u
L; ntr-adev ar, daca G
u
, > 0, D = G G
astfel nc at

(D G) =

() = 0 < .
Rezult a de aici c a este prelungirea m asurii mult imilor deschise si astfel
notat ia f acuta nu conduce la confuzii.
1.3.3 Teorema.
1). Orice mult ime neglijabila este masurabila.
2). (A
n
)
n
L,

n=1
A
n
L.
Demonstrat ie. 1). Fie A R o mult ime neglijabila n sens Lebesgue
(

(A) = 0); pentru orice > 0, exist a D


u
a.. A D si (D) < .
Atunci

(D A)

(D) = (D) < si deci A L.


2). Fie A =

n=1
A
n
, unde A
n
: n N

L; > 0, n N

, D
n

u
a.. A
n
D
n
si

(D
n
A
n
) <

2
n
. Fie D =

n=1
D
n

u
; atunci
1.3. Multimi m asurabile Lebesgue 21
A D si D A =

n=1
(D
n
A)

n=1
(D
n
A
n
), de unde

(D A)

n=1

(D
n
A
n
) .

1.3.4 Observat ii. (i) L.


(ii) Oricare ar A L cu (A) = 0 si oricare ar B A, rezulta ca

(B) = 0 si deci B L.
Vom spune c a m asura este completa.
(iii) A, B L, A B = A B L.
(iv) Orice interval este mult ime m asurabila.

Intr-adev ar, intervalele des-
chise sunt mult imi deschise si deci m asurabile iar celelalte intervale difera de
intervale deschise printr-o mult ime neglijabila (prin cel mult dou a puncte).
Vom demonstra c a, pe lang a mult imile deschise, si mult imile nchise sunt
m asurabile Lebesgue.
Reamintim c a o mult ime A R este nchis a daca complementara sa este
deschis a (R A
u
) sau, echivalent, daca, oricare ar un sir (x
n
)
n
A cu
x
n
x rezult a x A.
O mult ime A R este compact a dac a este marginit a si nchisa sau,
echivalent, dac a orice sir de puncte din A admite un subsir convergent la un
punct din A.

Int ai vom prezenta o lem a.


1.3.5 Lema. Fie F o mult ime nchisa si K o mult ime compacta asa fel
ncat F K = ; atunci d(F, K) > 0.
Demonstrat ie. Presupunem prin reducere la absurd c a d(F, K) =
inf[x y[ : x F, y K = 0; atunci exist a dou a siruri, (x
n
)
n
F si
(y
n
)
n
K, a.. x
n
y
n
0. Cum mult imea K este compact a, (y
n
)
n
ad-
mite un subsir (y
kn
)
n
convergent la un element y K. Rezult a c a x
kn
y
si, deoarece F este nchis a, y F. De aici rezult a c a y F K ceea ce
contrazice ipoteza ca F si K sunt disjuncte.

1.3.6 Teorema. Orice mult ime nchisa este masurabila Lebesgue.


Demonstrat ie. a). Sa presupunem nt ai ca F este o mult ime nchis a si
m arginita; deci F este compacta si

(F) < + (vezi 6) din 1.5).


Din denit ia masurii exterioare, > 0, D
u
a.. F D si (D) <

(F) + . Atunci D F
u
si, din teorema 1.1.8, D F =

n=1
J
n
, unde
J
n
, n 1, sunt intervale nchise care au n comun c ate cel mult un punct; n
plus (D F) =

n=1
[J
n
[.
22 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
Oricare ar m N

m
n=1
J
n
= J este o submult ime nchisa a lui D F
si astfel F J = . Din lema precedent a, d(F, J) > 0 si atunci teorema 1.2.9
ne asigura c a

(F J) =

(F) +

(J).
Rezult a c a (D)

(F J) =

(F) +

(J). Intervalele nchise J


n
:
n = 1, , m sau aun comun cel mult cate un punct (caz n care reuniunea
este tot un interval nchis) sau sunt disjuncte (caz n care distant a dintre ele
este strict pozitiv a); aplicand iar asi teorema 1.2.9,

(J) =

m
n=1
[J
n
[.
Atunci

m
n=1
[J
n
[ (D)

(F) < , m N

si deci

n=1
[J
n
[ .
Rezult a c a (D F) de unde F L.
b). Fie acum F o mult ime nchis a si nem arginit a; atunci F =

n=1
(F
[n, n]) este o reuniune numarabila de mult imi nchise si m arginite deci
m asurabile; punctul 2) al teoremei 1.3.3 ne asigura c a F L.

1.3.7 Teorema. Complementara oricarei mult imi masurabile Lebesgue este


masurabila.
Demonstrat ie. Fie A L; n N

, D
n

u
a.. A D
n
si

(D
n
A) <
1
n
. Mult imile F
n
= R D
n
sunt nchise, oricare ar n N

, si
atunci, din teorema 1.3.6, F
n
L deci F =

n=1
F
n
L (vezi 2) din teorema
1.3.3).
Deoarece, n N

, F
n
A
c
, F A
c
si A
c
F = F
c
A (am notat cu A
c
si F
c
complementarele mult imilor A si F).
Atunci

(A
c
F) =

(F
c
A)

(F
c
n
A) =

(D
n
A) <
1
n
, n N

;
rezult a c a

(A
c
F) = 0 de unde A
c
F L (vezi 1) din teorema 1.3.3).
Atunci R A = A
c
= F (A
c
F) L.

1.3.8 Corolar. A, B L, A B L si A B L.
Demonstrat ie. (A B)
c
= A
c
B
c
si A B = A B
c
.

1.3.9 Teorema. =

[
/
este numarabil aditiva, adica

_

_
n=1
A
n
_
=

n=1
(A
n
), A
n
)
n
L, A
n
A
m
= , n ,= m.
Demonstrat ie. Fie (A
n
)
n
L un sir de mult imi disjuncte doua cate
dou a si e A =

n=1
A
n
.
a). Presupunem nt ai ca mult imile A
n
sunt m arginite, n N

.
Deoarece, conform teoremei 1.3.7, A
c
n
= R A
n
L, n N

, > 0, D
n

1.3. Multimi m asurabile Lebesgue 23

u
a.. A
c
n
D
n
si

(D
n
A
c
n
) <

2
n
. Rezult a c a F
n
= D
c
n
A
n
si

(A
n
F
n
) =

(A
n
F
c
n
) =

(A
n
D
n
) =

(D
n
A
c
n
) <

2
n
. Atunci

(A
n
)

(A
n
F
n
) +

(F
n
) <

(F
n
) +

2
n
.
Pentru orice n ,= m, A
n
este disjunct de A
m
si deci F
n
F
m
= ; mult imile
F
n
ind marginite si nchise (deci compacte) rezult a din lema 1.3.5 c a
d(F
n
, F
m
) > 0 si atunci, din teorema 1.2.9,

_

_
n=1
F
n
_
=

n=1

(F
n
).
Rezult a c a

(A) =

_

_
n=1
A
n
_

_

_
n=1
F
n
_
=

n=1

(F
n
) >

n=1

(A
n
)
si, deoarece este arbitrar pozitiv,

(A)

n=1

(A
n
). Deci

[
/
est
num arabuil supraaditiv a. Deoarece proprietatea de numarabil a subaditivi-
tate este ntotdeauna vericat a, rezulta c a

este num arabil aditiv a pe L.


b). Sa presupunem acum c a mult imile A
n
nu sunt toate m arginite. Ori-
care ar p N, not am cu I
p
= [p, p]; atunci

p=0
I
p
= R si I
p
I
p+1
.
Vom nota, pentru orice p N, J
p+1
= I
p+1
I
p
, J
0
= 0; J
p
sunt mult imi
m asurabile (reuniuni de dou a intervale) disjuncte dou a c ate dou a; n plus

p=0
J
p
= R. Oricare ar p N, n N

e A
p
n
= A
n
J
p
; atunci A =

n,p
A
p
n
si mult imile A
p
n
sunt disjuncte dou a c ate dou a si m arginite. Utiliz and cazul
a), obt inem:

(A) =

n=1

p=0

(A
p
n
) =

n=1

_
p=0
A
p
n
_
=

n=1

(A
n
).

Urm atoarea teorema pune n evident a cateva proprietat i ale m asurii Le-
besgue n legatur a cu structura algebric a a lui R.
1.3.10 Teorema.
1). A L, x R, x + A L si (x + A) = (A).
2). A L, A L si (A) = (A)
3). A L, x R, x A L si (x A) = [x[ (A).
.
Demonstrat ie. 1). A ind masurabil a, > 0, D
u
a.. A D si

(D A) < . Atunci x +D
u
, (x +D) = (D) (punctul 3) al teoremei
24 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
1.1.5), x+A x+D iar

((x+D)(x+A)) =

(x+(DA)) =

(DA) < .
Rezult a c a x + A L; egalitatea este consecint a a teoremei 1.2.6.
2). Pentru orice D
u
e D =

n=1
(a
n
, b
n
) reprezentarea lui D ca
reuniune num arabila de intervale deschise disjuncte dou a c ate doua (teo-
rema 1.1.3); atunci D = x : x D =

n=1
(b
n
, a
n
)
u
si
(D) = (D). Proprietatea este atunci consecint a imediat a a denit iei
si a exercit iului 1) din 1.5.
3). Presupunem ca x > 0; se observ a c a D
u
, x D
u
si (x D) =
x(D). Proprietatea rezult a din denit ia masurabili at ii lui Asi din exercit iul
1) din 1.5.
Dac a x = 0 atunci x A = 0 L si (x A) = 0 = x (A).
Dac a x < 0 atunci x A = (x) (A) si se aplic a cazul pozitiv si punctul
2) de mai sus.

1.4 Cadru abstract

In cele prezentate p an a acum, am construit o m asura (m asura Lebesgue) pe


R. Vom abordan acest paragraf un punct de vedere mai abstract anume vom
considera o m asur a general a denita pe o clasa de submult imi ale unui spat iu
oarecare, convenabil structurat a. Deoarece construct ia pe care o prezent am
generalizeaz a masura Lebesgue, toate proprietat ile unei masuri generale vor
si proprietat i ale masurii Lebesgue.
1.4.1 Denit ie. Fie X o mult ime abstracta si e / T(X); / se numeste
-algebr a pe X dac a:
1). (A
n
)
n
/,

n=1
A
n
/;
2). A, B /, A B /;
3). X /.
1.4.2 Observat ii. (i) Fie / o -algebr a pe X.
(a) = X X /.
(b) A / A
c
/.
(c) A, B /, A B = A B /.
(d) A, B / A B = (A
c
B
c
)
c
/.
(e) (A
n
)
n
/,

n=1
A
n
= (

n=1
A
c
n
)
c
/.
(f) (A
n
)
n
/, liminf
n
A
n
=

n=1

k=n
A
k
/ si limsup
n
A
n
=

n=1

k=n
A
k
/.
1.4. Cadru abstract 25
(ii) Rezulta din teoremele 1.3.3, 1.3.6 si corolarul 1.3.8 ca familia mult imilor
m asurabile n sens Lebesgue pe R este o -algebr a.
1.4.3 Propozit ie. Fie | T(X); atunci exista o cea mai mica -algebra
pe X, /(|), care cont ine clasa |.
Demonstrat ie. Se poate demonstra usor ca orice intersect ie (nita sau
innit a) de -algebre este o -algebr a. Atunci /(|) este intersect ia tuturor
-algebrelor ce cont in clasa | (m acar T(X) este o astfel de -algebr a); ea
este cea mai mic a -algebr a ce cont ine |.

1.4.4 Denit ie.


-algebra /(|) se numeste -algebra generata de clasa |.
Dac a este o topologie pe X atunci /() = B se numeste clasa part ilor
boreliene ale lui (X, ) si orice B B se numeste mult ime boreliana.
1.4.5 Denit ie. Fie / o -algebr a pe X si e : /

R
+
o funct ie de
mult ime; se numeste masura pe X dac a:
1). () = 0.
2). (

n=1
A
n
) =

n=1
(A
n
), (A
n
)
n
/, A
n
A
m
= , n ,= m.
Dac a (X) < + atunci este m asur a nit a pe X (dac a (X) = 1,
se numeste probabilitate pe X).
Dac a X =

n=1
A
n
si, n N, (A
n
) < +, atunci se numeste -
nit a.
M asura se numeste completa dac a, A / cu (A) = 0 si B A,
rezult a B / (si evident (B) = 0).
1.4.6 Exemple.
(i) Fie x X si
x
: T(X) R
+
denit a prin
x
(A) =
_
1, x A
0, x / A
.

x
este o probabilitate complet a pe X numit a m asura Dirac cu masa n
punctul x.
(ii) Fie : T(N)

R
+
denit a prin (A) =
_
card(A) , A = nit a
+ , A = innit a
.
este o m asur a -nit a si complet a pe N numit a masura de numarare.
26 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
1.4.7 Teorema. Fie : /

R
+
o masur a pe X; atunci:
1). (

n
k=1
A
k
) =

n
k=1
(A
k
), (A
k
)
n
k=1
/, A
k
A
l
= , k ,= l.
2). (A) (B), A, B / cu A B.
3). (B A) = (B) (A), A, B /, A B, (A) < +.
4). (A B) + (A B) = (A) + (B), A, B /.
5). (

n=1
A
n
)

n=1
(A
n
), (A
n
) /.
6). (

n=1
A
n
) = lim
n
(A
n
), (A
n
) / cu A
n
A
n+1
, n N.
7). (

n=1
A
n
) = lim
n
(A
n
), (A
n
) / cu A
n+1
A
n
, n N si
(A
1
) < +.
8). (liminf
n
A
n
) liminf
n
(A
n
), (A
n
) /.
9). limsup
n
(A
n
) (limsup
n
A
n
), (A
n
) / cu (

n=1
A
n
) < +.
Demonstrat ie. 1). (

n
k=1
A
k
) = (

k=1
A
k
), unde, k > n, A
k
= .
Aplic and proprietatea de num arabila aditivitate a masurii obt inem:
(

n
k=1
A
k
) =

k=1
(A
k
) =

n
k=1
(A
k
) deoarece, k > n, (A
k
) = 0.
2). A, B / cu A B, B = A(BA); cele dou a mult imi ale reuniunii
ind disjuncte, rezult a din proprietatea 1), (B) = (A) +(B A) (A).
3). Rezult a sc azand (A) din ultima egalitate de la punctul precedent.
4). Dac a (A B) = + relat ia este evident vericat a. Presupunem
deci ca (A B) < + si aplic am aditivitatea nita a masurii n relat ia:
A B = [A (A B)] (A B) [B (A B)].
T in and cont de proprietatea 3), obt inem:
(A B) = [(A) (A B)] + (A B) + [(B) (A B)]
care ne conduce imediat la relat ia dorita.
5). Fie (A
n
)
n
/; vom construi sirul disjunct asociat astfel B
1
= A
1
si
B
n
= A
n
(

n1
k=1
A
k
), n 2; atunci:
a). (B
n
)
nN
/,
b). B
n
A
n
, n N

,
c). B
n
B
m
= , n, m N

, n ,= m,
d).

n=1
B
n
=

n=1
A
n
.
Rezult a

_

_
n=1
A
n
_
=
_

_
n=1
B
n
_
=

n=1
(B
n
)

n=1
(A
n
) .
1.4. Cadru abstract 27
6). Fie acum (A
n
)
n
/ un sir cresc ator de mult imi si e A =

n=1
A
n
.
Dac a exista n
0
N

a.. (A
n
0
) = +, atunci n n
0
, (A
n
) = +si deci
(A) = + = lim
n
(A
n
).
S a presupunem acum ca (A
n
) < +, n N

; atunci sirul disjunct


asociat (B
n
)
n
este dat de: B
1
= A
1
, B
n
= A
n
A
n1
, n 2 (vezi demon-
strat ia punctului precedent). Utiliz and propriet at ile sirului disjunct asociat
obt inem:
(A) = (

_
n=1
B
n
) =

n=1
(B
n
) = lim
n
n

k=1
(B
k
) =
= lim
n
[(A
1
) + (A
2
A
1
) + ... + (A
n
A
n1
)].
Toate mult imile avand m asura nit a, putem aplica proprietatea 3):
(A) = lim
n
[(A
1
) + (A
2
) (A
1
) + ... + (A
n
) (A
n1
)] = lim
n
(A
n
).
7). Fie (A
n
) / un sir descrescator de mult imi cu (A
1
) < + si e
A =

n=1
A
n
; atunci sirul (B
n
)
n
denit prin B
n
= A
1
A
n
, n N

este
cresc ator (B
n
B
n+1
, n N

) si

n=1
B
n
= A
1
(

n=1
A
n
). Aplic and
proprietatea 6) sirului (B
n
)
n
obt inem (

n=1
B
n
) = lim
n
(B
n
). Deoarece
(A
1
) < +, (A
n
) < +, n N

si deci putem utiliza 3). Rezulta


c a (A
1
) (

n=1
A
n
) = lim
n
[(A
1
) (A
n
)], de unde (

n=1
A
n
) =
lim
n
(A
n
).
8). Fie sirul (B
n
) denit prin B
n
=

k=n
A
k
, n 1. Se observ a cu
usurint a ca B
n
B
n+1
, n N

si

n=1
B
n
= liminf
n
A
n
. Rezult a din
proprietatea 6) ca (liminf
n
A
n
) = (

n=1
B
n
) = lim
n
(B
n
). Dar, n
N

, B
n
A
n
, de unde (B
n
) (A
n
), n N

si deci, trec and la limit a


inferioar a lim
n
(B
n
) = liminf
n
(B
n
) liminf
n
(A
n
), ceea ce antreneaz a
inegalitatea anunt at a (aici liminf
n
(A
n
) = sup
n
inf
kn
(A
k
) R
+
).
9). Fie (A
n
) un sir cu propriet at ile cerute n enunt si e A =

n=1
A
n
.
Denim sirul (B
n
) prin B
n
= A A
n
. Atunci liminf
n
B
n
= A limsup
n
A
n
;
n N

k=n
B
k
= A

k=n
A
k
si deci din 8) rezult a c a (liminf
n
B
n
)
liminf
n
(B
n
), sau (Alimsup
n
A
n
) liminf
n
(AA
n
). Deoarece (A) <
+, se poate utiliza aici 3) si deci
(A) (limsup
n
A
n
) liminf
n
[(A) (A
n
)] = (A) limsup
n
(A
n
)
(reamintim c a limsup
n
(A
n
) = inf
n
sup
kn
(A
k
)).

1.4.8 Denit ie. Proprietatea 1) se numeste proprietatea de nita adi-


tivitate a m asurii ; proprietatea 2) este proprietatea de monotonie, 3)
28 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
este proprietatea de substractivitate, 5) este numarabila subaditivi-
tate iar 6) si 7) sunt propriet at ile de continuitate a m asurii pe siruri
crescatoare, respectiv pe siruri descrescatoare de mult imi.
Corolarul urm ator pune n evident a propriet at ile pe care le are m asura
Lebesgue pe R; ele sunt consecint e ale teoremelor 1.3.3, 1.3.9, 1.4.7 a coro-
larului 1.3.8 si a punctului (ii) din observat ia 1.3.4.
1.4.9 Corolar. Clasa part ilor masurabile Lebesgue, L, este o -algebra pe
R iar masura Lebesgue, , este o masura -nita si completa pe R.
Masura Lebesgue are toate proprietat ile 1) 9) de la 1.4.7.
Daca A L atunci L(A) este o -algebra pe A iar restrict ia lui la L(A)
este o masura pe A.
Am ment ionat (vezi exemplul (ii) din 1.2.11) c a orice mult ime numarabila
este neglijabil a. Exist a ns a si exemple de mult imi nenum arabile care sunt
neglijabile. Un astfel de exemplu este mult imea ternara a lui Cantor C (vezi
[3], 3.5.8). C este o submult ime nchis a de m asura nula a lui [0, 1] care are
cardinalul [C[ = c = [R[. Cum masura Lebesgue este completa, familia
submult imilor lui C, T(C) L T(R) de unde [T(C)[ = 2
c
[L[
[T(R)[ = 2
c
. Deci [L[ = 2
c
.
Acelasi rat ionament poate facut daca n locul mult imii lui Cantor con-
sider am mult imea din exercit iul 5 de la 1.5.
L este submult ime strict a a lui T(R) deoarece

nu este num arabil adi-


tiv a pe T(R) - vezi exemplul lui Vitali 1.2.7. Printre mult imile B
p
construite
n acest exemplu exist a mult imi nem asurabile Lebesgue.
Deoarece
u
L rezult a c a L cont ine -algebra p art ilor boreliene ale lui
(R,
u
), B
u
. Se poate ar ata c a [B
u
[ = c < 2
c
= [L[. Desi L cont ine mult mai
multe elemente decat B
u
, ca m asur a, mult imile din L nu difera de cele din B
u
.
Restrict ia m asurii Lebesgue pe B
u
nu este complet a (o submult ime a unei
mult imi boreliene de masur a nul a nu este, n mod obligatoriu, borelian a).
Rezultatul urm ator arata c a L este cea mai mica -algebr a completa care
cont ine B
u
.
1.4.10 Teorema. A L A = B N, unde B B
u
si (N) = 0.
Demonstrat ie. Fie A L; atunci A
c
L si deci n N

, D
n

u
a..
A
c
D
n
si (D
n
A
c
) = (D
n
A) <
1
n
. Fie mult imea nchisa F
n
= D
c
n
A;
1.5. Exercitii 29
atunci B =

n=1
F
n
B
u
si (A B) = (

n=1
(A D
n
)) <
1
n
. Rezult a ca
mult imea N = A B este neglijabila si A = B N.
Reciproc, daca A = B N cu B B
u
L si N neglijabil a, rezulta ca
N L si deci c a A L.

1.5 Exercit ii
1). Fie A = a
0
, a
1
, , a
n
, o mult ime num arabil a si B o mult ime
innit a.
a). Aratat i c a exist a C = c
0
, c
1
, , c
n
, B astfel nc at B C este
innit a; deducet i de aici ca
0
denit ie
====== cardA cardB (
0
este cel mai mic
cardinal transnit).
b). Presupunem ca AB = ; aratat i c a funct ia f : AB B, denit a
prin f(x) =
_
_
_
x, x B C,
c
2k1
, x = c
k
C,
c
2k
, x = a
k
A,
este biject ie.
Deducet i de aici c a cardB = card(A B)
denit ie
====== cardA + cardB.
2). Aratat i c a urmatoarele funct ii sunt biject ii:
a). f : (a, b) (c, d), f(x) =
c d
a b
x +
ad bc
a b
.
b). g : (a, b) (0, +), g(x) =
x a
b x
.
c). h : (0, +) R, h(x) = ln x.
3). Sa se arate c a

(x A) = [x[

(A), x R si A R (am notat


x A = xa : a A si folosim convent ia 0 (+) = 0).
4). Sa se arate c a:
a). d(B, C) d(A, C), oricare ar A, B, C R cu A B.
b). d(A B, C) = mind(A, C), d(B, C), oricare ar A, B, C R.
5). Fie A (0, 1) mult imea numerelor care, n scrierea zecimal a, folosesc
numai cifrele 0 si 1. S a se arate ca cardA = c (= cardR) si

(A) = 0.
Indicat ie: A =

n=1
An, unde An noteaza mult imea numerelor din A la care, n scrierea ca fract ie
zecimala, cifra 1 apare prima oar a pe locul n. Se arat a ca d(An, A
n+p
) >
8
10
n+p
> 0, A
1
=
1
10
+(

n=2
An)
si An = 10 A
n+1
, n 1.
6). Sa se arate c a, dac a A R este o mult ime m arginit a,

(A) < +.
Este adevarat a reciproca ?
7). Fie f : R R o funct ie continu a a.. A = x R : f(x) ,= 0 este o
mult ime neglijabil a (

(A) = 0). Ar atat i ca f(x) = 0, x R.


30 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
8). Fie C R o mult ime m arginit a si nchisa (compacta). Aratat i c a

(C) = 0 > 0, I
1
, , I
n
J a.. C

n
k=1
I
k
si

n
k=1
[I
k
[ < .
(O mult ime compacta este neglijabil a Lebesgue dac a si numai daca este
neglijabil a Jordan.)
9). Sa se arate c a, A R, x R

:
a).

(x A) = [x[

(A).
b). A L x + A L x A L si
(x + A) = (A), (x A) = [x[ (A).
10). Fie

: T(R)

R
+
funct ia de mult ime denit a prin

(A) = sup(F) : F A, F mult ime nchis a, A R;

se numeste
m asura interioara Lebesgue pe R.
S a se arate ca, A R,

(A)

(A) si c a

(A) =

(A) A L.
11). Fie A R; n N

, not am D
n
= x R : d(x, A) <
1
n
. S a se
arate ca (D
n
)
n

u
si c a, dac a A este compacta, atunci (A) = lim
n
(D
n
).
S a se arate ca nu se poate renunt a la ipoteza compacit at ii.
12). A L > 0, F =

F A astfel nc at

(A F) < .
13). A L > 0, F mult ime nchis a si D mult ime deschisa astfel
ncat F A D si (D F) < .
14). Sa se arate c a, dac a A B C, A, C L si (A) = (C) < +,
atunci B L.
15). Masura Lebesgue are proprietatea lui Darboux:
a). Fie A L cu (A) > 0; oricare ar b a.. 0 < b < (A) exista o
mult ime B L, B A a.. (B) = b.
b). Fie A, B L dou a mult imi m arginite a.. A B; sa se arate c a,
c ((A), (B)), C L a.. A C B si (C) = c.
Indicat ie. a). Fie A marginit a inferior si t
0
= inf A; denim funct ia f : [t
0
, +) R prin f(t) =
(A[t
0
, t]). Atunci f este lipschitziana f(t
0
) = 0 si lim
t+
f(t) = (A). Funct ia f are deci proprietatea
lui Darboux si cum b f((t
0
, +)) exista t a.. f(t) = b; se considera B = A [t
0
, t].
Daca A nu este marginit a inferior rat ionam similar pentru mult imile An = A [n, n].
b). (A) < c < (B) = 0 < c (A) < (B \ A) si se reduce problema la cazul a).
16). Fie A, B L cu (A) < + si (B) < +; aratat i c a
[(A) (B)[ (AB)
unde AB = (A B) (B A) este diferent a simetric a a mult imilor A si B.
17). Fie n N

si A
1
, A
2
, , A
n
[0, 1] mult imi masurabile Lebesgue
cu

n
k=1
(A
k
) > n 1; aratat i c a (
n
k=1
A
k
) > 0.
Indicat ie. Folosit i faptul c a (
n
k=1
A
k
) = 1 (
n
k=1
A
c
k
).
1.5. Exercitii 31
18). Fie (A
n
)
n
L a.. (A
n
A
m
) = 0, oricare ar n ,= m. S a se arate
c a

_

_
n=1
A
n
_
=

n=1
(A
n
).
32 Capitolul 1. M asura Lebesgue pe R
Capitolul 2
Funct ii masurabile

In acest capitol vom introduce si studia o clasa ampla de funct ii - aceea a


funct iilor m asurabile. Printre funct iile masurabile vom identica (n capitolul
urm ator) pe acelea integrabile. Clasa funct iilor masurabile cont ine majori-
tatea funct iilor cunoscute (funct iile continue, monotone, funct iile integrabile
Riemann); n plus aceasta clas a se bucur a de o serie de propriet at i remarca-
bile legate de trecerea la limita.
2.1 Denit ii. Proprietat i
S a reamintim c a o funct ie f : A R R este continua pe A dac a este
continua n orice punct al mult imii A. O caracterizare simpl a a continuitat ii
globale (pe care o vom demonstra mai jos) arma ca o funct ie este continu a
dac a si numai dacantoarce deschisi n deschisi. Sa reamintim c a daca A R
atunci deschisii pe A sunt de forma A G, cu G
u
.
Propozit ie. O funct ie f : A R R este continu a pe A dac a si numai
dac a, D
u
, G
u
a.. f
1
(D) = A G.
Demonstrat ie. Presupunem c a f este continua pe A si e D
u
;
dac a f
1
(D) = atunci putem alege G = si obt inem concluzia dorit a. S a
presupunem ca f
1
(D) ,= ; x f
1
(D), f(x) D si deci D este vecinatate
pentru f(x); f ind continuan x, exista un interval deschis I
x
J a.. x I
x
si f(I
x
) D; mult imea G =

xf
1
(D)
I
x
ndeplineste condit iile propozit iei.
Reciproc, presupunem c a f ntoarce deschisii din R n deschisi din A si
e un punct arbitrar x A si V o vecin atate oarecare a lui f(x); atunci
exist a un interval deschis I J
u
a.. f(x) I V . Rezult a c a
33
34 Capitolul 2. Functii m asurabile
x f
1
(I) f
1
(V ) si, deoarece f
1
(I) este o mult ime deschisa n A,
rezult a c a f
1
(V ) este vecinatate n A a lui x.
S a remarcam c a, n propozit ia precedent a, mult imile deschise D pot
nlocuite cu intervale deschise, deci funct ia f : A R R este continu a pe
A dac a si numai dac a, I J, G
u
a.. f
1
(I) = A G.
2.1.1 Denit ie. Fie A L si f : A R; f este masurabila Lebesgue pe
mult imea A dac a, a R, f
1
((, a)) L.
Vom nota cu L(A) clasa funct iilor m asurabile Lebesgue pe mult imea A.
S a observ am c a, dac a B L(A) (adic a B L, B A) si daca f
L(A) atunci restrict ia lui f la mult imea B, f[
B
L(B); ntr-adev ar, a
R, (f[
B
)
1
((, a)) = f
1
((, a)) B L.
2.1.2 Exemplu. Pentru orice A R vom nota cu
A
funct ia denit a pe
R cu valori n R prin
A
(x) =
_
1, x A
0, x / A
( funct ia caracteristica a lui A).

A
L(R) A L.

Intr-adev ar, daca


A
L(R) atunci A
c
= R A =
1
A
(,
1
2
) L, de unde
A L.
Reciproc, dac a A L atunci
1
A
(, a) =
_
_
_
, a 0
A
c
, 0 < a 1
R , 1 < a
L, a R
si deci
A
L(R).
Urm atoarea teorem a prezint a mai multe enunt uri echivalente cu cel din
denit ia funct iilor m asurabile pe o mult ime.
2.1.3 Teorema. Fie A L si f : A R; urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
1). f L(A).
2). f
1
((, a]) L, a R.
3). f
1
((a, +)) L, a R.
4). f
1
([a, +)) L, a R.
5). f
1
(I) L, I J.
6). f
1
(D) L, D
u
.
7). f
1
(B) L, B B
u
.
2.1. Definitii. Propriet ati 35
Demonstrat ie.
1) = 2): f
1
((, a]) =

n=1
f
1
__
, a +
1
n
__
, a R.
2) = 3): f
1
((a, +)) = A f
1
((, a]), a R.
3) = 4): f
1
([a, +)) =

n=1
f
1
__
a
1
n
, +
__
, a R.
4) = 5): Orice interval deschis I J este de una din formele I =
(, b), I = (a, +) sau I = (a, b) cu a < b.
f
1
((, b)) = A f
1
([b, +)), b R,
f
1
((a, +)) =

_
n=1
f
1
__
a +
1
n
, +
__
, a R si
f
1
((a, b)) = f
1
((, b)) f
1
((a, +)), a, b R cu a < b.
5) = 6): Din teorema de structur a a mult imilor deschise (vezi teorema
1.1.3), oricare ar D
u
, D =

n=1
I
n
unde I
n
: n 1 J. Atunci
f
1
(D) =

n=1
f
1
(I
n
).
6) = 7): Fie c = C R : f
1
(C) L; rezulta imediat c a c este
o -algebr a pe R si, din condit ia 6),
u
c. Cum B
u
este cea mai mic a
-algebr a care cont ine
u
, B
u
c (vezi propozit ia 1.4.3 si denit ia 1.4.4).
7) = 1): Orice interval deschis de forma (, a) este mult ime deschis a
si deci borelian a.

2.1.4 Corolar. Fie A L si e C(A) clasa funct iilor reale continue pe A.


1). C(A) L(A).
2). Orice funct ie monotona pe A este masurabila pe A.
Demonstrat ie. 1). Fie f C(A); din propozit ia de caracterizare a
continuitat ii prezentat a la nceputul acestui paragraf, oricare ar D
u
exist a G
u
a.. f
1
(D) = A G L; punctul 6) ale teoremei precedente
ne spune c a f L(A).
2). Sa presupunem ca f : A R este o funct ie cresc atoare; oricare ar
a R, e x
0
= sup f
1
((, a)) (, +]. Atunci
A (, x
0
) f
1
((, a)) A (, x
0
]).

Intr-adev ar, oricare ar x A (, x


0
), exista y f
1
((, a)) a..
x < y. Rezult a c a f(x) f(y) < a. Incluziunea a doua este evident a. Din
cele doua incluziuni rezulta ca f
1
((, a)) coincide cu mult imea din st anga
36 Capitolul 2. Functii m asurabile
sau cu cea din dreapta (cele doua mult imi difer a doar printr-un punct); dar
cele doua mult imi sunt am andoua m asurabile Lebesgue.

Deoarece exista funct ii continue care nu sunt monotone precum si funct ii


monotone discontinue, rezulta c a cele doua clase, clasa funct iilor continue si
cea a funct iilor monotone, sunt strict incluse n clasa funct iilor m asurabile.
Notat ii. Fie f, g, f
n
: A R, n N; vom utiliza curent, pentru
simplicarea scrierii, urmatorul tip de prescurt ari:
(f = g) x A : f(x) = g(x)
(f ,= g) x A : f(x) ,= g(x)
(f
n
f) x A : f
n
(x) f(x)
(f
n
f) x A : f
n
(x) f(x)

In acelasi mod, este clar ce semnicat ie acord am unor notat ii de tipul


(f > 0), (f < g), (f B) etc.
2.1.5 Denit ie. O proprietate P are loc aproape peste tot pe mult imea
A R dac a mult imea x A : x nu ndeplineste proprietatea P este negli-
jabil a (are m asura exterioar a Lebesgue zero); vom prescurta spun and c a P
are loc a.p.t. pe A.
Astfel, vom spune c a f = g a.p.t. pe A dac a

((f ,= g)) = 0; vom mai


nota aceasta cu f

= g.
f este continu a a.p.t. pe A dac a

(x A : f discontinua n x) = 0.
Sirul (f
n
) converge a.p.t. pe A la funct ia f dac a

((f
n
f)) = 0; vom
nota aceasta situat ie cu f
n

A
f.
Dac a nu exista pericol de confuzie n legatura cu mult imea A pe care
proprietatea are loc a.p.t., putem s a o omitem.
2.1.6 Teorema. Fie A L, f, g : A R.
1). Daca f L(A) si f = g a.p.t., atunci g L(A).
2). Daca f este continua a.p.t. pe A atunci f L(A).
Demonstrat ie. 1). Fie N = (f ,= g); atunci (N) = 0. Oricare ar
a R, g
1
((, a)) = (g < a) = [(g < a) N] [(g < a) (A N)].
Deoarece [(g < a) N] N, ea este neglijabila si deci m asurabil a Lebesgue
(vezi teorema 1.3.3) iar [(g < a) (AN)] = [(f < a) (AN)] L; rezulta
c a g
1
((, a)) L si deci g L(A).
2). Fie N = x A : f discontinua n x; atunci (N) = 0. Oricare ar
a R, f
1
((, a)) = (f < a) = [(f < a) N] [(f < a) (A N)].
Deoarece [(f < a) N] N, ea este neglijabila si deci masurabil a Lebesgue
2.1. Definitii. Propriet ati 37
(vezi teorema 1.3.3). Cum f este continu a pe A N, f[
A\N
L(A N) (vezi
corolarul 2.1.4) si deci [(f < a) (AN)] = [(f < a) (AN)] L. Rezulta
c a f
1
((, a)) L si deci f L(A).

Vom aminti acum teorema lui Lebesgue de caracterizare a integrabilitat ii


Riemann.
2.1.7 Teorema. Fie f : [a, b] R o funct ie marginita; atunci f este
integrabila Riemann pe [a, b] daca si numai daca f este continua a.p.t. pe
[a, b].
Pentru demonstrat ie se poate consulta [3], 3.6.20.
Pe baza acestei teoreme si a punctului 2) din teorema precedent a putem
conchide c a:
2.1.8 Corolar. Orice funct ie integrabila Riemann pe un interval [a, b] este
masurabila Lebesgue pe acel interval (1
[a,b]
L([a, b])).
Operat ii cu funct ii masurabile
Ne vom ocupa de comportarea proprietat ii de masurabilitate fat a de ope-
rat iile de compunere si de trecere la limit a. Apoi vom prezenta rezultate
de compatibilitate a m asurabilit at ii fat a de operat iile algebrice de adunare,
nmult ire cu scalari si nmult ire a funct iilor.
2.1.9 Teorema. Fie A L, f L(A) si g : B R o funct ie continua pe
B; daca f(A) B atunci g f L(A).
Demonstrat ie. Oricare ar D
u
exist a G
u
a.. g
1
(D) =
B G; atunci, folosind iar punctul 6) al teoremei 2.1.3, (g f)
1
(D) =
f
1
(g
1
(D)) = f
1
(G) L.

In general, contra-imaginea unei mult imi masurabile printr-o


funct ie masurabila nu este masurabila si deci compunerea a doua
funct ii masurabile nu este, n general, o funct ie masurabila !
2.1.10 Corolar. Fie f L(A); atunci:
1). f
n
L(A), n N;
2). e
f
L(A);
3). daca f(A) (0, +) atunci ln f L(A) si f

L(A), R.
38 Capitolul 2. Functii m asurabile
Demonstrat ie. Nu avem decat sa observ am c a se compune f, n 1) cu
funct ia continu a g : R R, g(x) = x
n
, n 2) cu g : R R, g(x) = e
x
iar n
3) cu g : (0, +) R, g(x) = ln x, sau g(x) = x

.
2.1.11 Teorema. Fie A L si (f
n
) L(A); atunci:
1). f = sup
n
f
n
L(A), daca sup
n
f
n
(x) < +, x A;
2). f = inf
n
f
n
L(A), daca inf
n
f
n
(x) > , x A;
3). f = limsup
n
f
n
L(A), daca limsup
n
f
n
(x) R, x A;
4). f = liminf
n
f
n
L(A), daca liminf
n
f
n
(x) R, x A;
5). f
n
(x) f(x) R, x A = f L(A).
6). f
n

A
f = f L(A).
Demonstrat ie.
1). Oricare ar a R, f
1
((a, +)) =

nN
f
1
n
((a, +)) L.
2). Oricare ar a R, f
1
((, a)) =

nN
f
1
n
((, a)) L.
3). limsup
n
f
n
= inf
n
sup
kn
f
k
L(A) (vezi 1) si 2) de mai sus).
4). liminf
n
f
n
= sup
n
inf
kn
f
k
L(A) (vezi 1) si 2) de mai sus).
5). Dac a f
n
(x) f(x), oricare ar x A, atunci
f = liminf
n
f
n
= limsup
n
f
n
L(A).
6). Fie N = (f
n
f); atunci (N) = 0 si f
n
(x) f(x), x A N.
Punctul precedent ne asigura ca f[
A\N
L(A N).
Oricare ar a R, (f < a) = [(f < a) N] [(f < a) (A N)].
Deoarece [(f < a) N] N, ea este neglijabil a si deci masurabil a Lebesgue
(vezi teorema 1.3.3) iar [(f < a) (A N)] = (f[
A\N
)
1
((, a)) L.
Rezult a c a f
1
((, a)) L si deci f L(A).

2.1.12 Teorema. Fie f, g L(A) si e R; atunci f +g L(A), f


L(A) si f g L(A).
Demonstrat ie. Oricare ar a R,
(f + g < a) =
_
rQ
[(f < r) (g < a r)] L;
deci f + g L(A).
Dac a > 0 atunci, oricare ar a R, ( f > a) =
_
f >
a

_
L iar
dac a < 0 atunci ( f > a) =
_
f <
a

_
L.

In sfarsit, daca f L(A) atunci f


2
L(A) (vezi corolarul 2.1.10) si
atunci, din 1) si 2), f g =
1
4
[(f + g)
2
(f g)
2
] L(A).

2.2. Convergenta s irurilor de functii m asurabile 39


2.1.13 Denit ie. Fie f : A R; vom deni f
+
, f

: A R prin f
+
=
supf, 0, f

= supf, 0.
f
+
se numeste partea pozitiv a si f

partea negativ a a funct iei f.


Evident, f = f
+
f

si [f[ = f
+
+ f

.
2.1.14 Propozit ie. Fie A L;
1). f L(A) f
+
L(A) si f

L(A).
2). f L(A) = [f[ L(A).
Demonstrat ie. 1). Dac a f L(A) atunci f
+
L(A) si f

L(A) din
teorema 2.1.11; reciproca si punctul 2) sunt asigurate de teorema precedent a.
2.2 Convergent a sirurilor de funct ii
masurabile
Am introdus n paragraful precedent convergent a aproape peste tot; reamin-
tim c a un sir (f
n
) converge a.p.t. la o funct ie f pe mult imea A R dac a

((f
n
f) A) = 0. Vom nota aceasta cu f
n

A
f.
Am aratat c a, dac a A L, (f
n
) L(A) si f
n

A
f atunci f L(A) (vezi
punctul (iii) al teoremei 2.1.6).

In acest paragraf vom mai introduce dou a tipuri de convergent a pentru


sirurile de funct ii m asurabile si vom analiza legaturile ntre aceste conver-
gent e.
2.2.1 Denit ie. Fie A L, (f
n
) L(A) si f L(A);
1. (f
n
) converge aproape uniform la f pe mult imea A dac a,
> 0, A

L a.. (A

) < si f
n
u

A\A
f.
Vom nota aceasta cu f
n
a.u.

A
f.
2. (f
n
) converge n masura la f pe mult imea A dac a,
> 0, lim
n
(([f
n
f[ )) = 0.
Vom nota aceasta cu f
n

A
f.
Sirul (f
n
)
n
este convergent n masura pe mult imea A dac a exist a
f L(A) a.. f
n

A
f.
40 Capitolul 2. Functii m asurabile
3. (f
n
) este sir Cauchy n masura pe mult imea A dac a,
> 0, lim
m,n
(([f
m
f
n
[ )) = 0.
2.2.2 Teorema. Fie (f
n
) L(A) si f L(A); atunci:
1). f
n
a.u.

A
f = f
n

A
f;
2). f
n
a.u.

A
f = f
n

A
f.
3). Orice sir convergent n masura pe A este Cauchy n masura pe A.
Demonstrat ie. 1). Deoarece f
n
a.u.

A
f, > 0, A

L cu (A

) < si
f
n
u

A\A
f. Rezult a c a, > 0, n
0
N a.., n n
0
si x AA

, [f
n
(x)
f(x)[ < sau, altfel scris, A A

([f
n
f[ < ). Daca complementariem
ultima incluziune obt inem: ([f
n
f[ ) A

de unde ([f
n
f[ ) <
si deci lim
n
([f
n
f[ ) = 0, > 0, ceea ce antreneaza f
n

A
f.
2). Deoarece f
n
a.u.

A
f, > 0, A

L cu (A

) < si f
n
u

A\A
f
de unde (f
n
)
n
converge punctual la f pe A A

sau A A

(f
n
f).
Dac a complementariem ultima incluziune obt inem: (f
n
f) A

si deci

(f
n
f) , > 0. Rezult a c a

(f
n
f) = 0 si deci f
n

A
f.
3). Fie (f
n
)
n
L(A) un sir convergent n masur a pe A; atunci exist a
f L(A) a.. f
n

A
f.
Oricare ar > 0, lim
n
(([f
n
f[ )) = 0; deci oricare ar >
0, n
0
N, a.., oricare ar n n
0
, (([f
n
f[

2
)) <

2
. Fie acum
m, n n
0
; deoarece [f
m
f
n
[ [f
m
f[ +[f f
n
[,
_
[f
m
f[ <

2
_

_
[f
n
f[ <

2
_
([f
m
f
n
[ < ) ,
sau, trecand la complementar a,
([f
m
f
n
[ ))
_
[f
m
f[

2
_
_
_
[f
n
f[

2
_
si deci
(([f
m
f
n
[ ))
__
[f
m
f[

2
__
+
__
[f
n
f[

2
__
< .
Rezult a c a lim
m,n
(([f
m
f
n
[ )) = 0.

Urm atoarele exemple arata c a reciprocile implicat iilor 1) si 2) din teorema


precedent a nu sunt adev arate.
2.2. Convergenta s irurilor de functii m asurabile 41
2.2.3 Exemple. 1). Fie f
n
: R R, f
n
=
(n, +)
. Atunci f
n

R
0 dar
(f
n
)
n
nu converge aproape uniform la 0.
2). n N

, k = 1, ..., n s a notam cu f
n,k
=
k 1
n
,
k
n
; sa construim
sirul (g
p
) astfel:
g
1
= f
1,1
, g
2
= f
2,1
, g
3
= f
2,2
, ..., gn(n1)
2
+1
= f
n,1
, ..., gn(n1)
2
+n
= f
n,n
, ...
p N

, n
p
unic a..
np(np1)
2
< p
np(np+1)
2
si atunci g
p
= f
np,kp
, unde
k
p
= p
np(np1)
2
1, 2, ..., n
p
.
> 0, ([g
p
[ > ) (
kp1
np
,
kp
np
) =
1
np
0; deci g
p

R
0.
Pe de alta parte, x (0, 1), n N, n 3, k
t
, k
tt
1, ..., n a..
x (
k

1
n
,
k

n
) (
k

1
n
,
k

n
) si deci exist a p
t
n
=
n(n1)
2
+ k
t
, p
tt
n
=
n(n1)
2
+ k
tt
a..
g
p

n
(x) = 1 iar g
p

n
(x) = 0 ceea ce arata ca (g
p
(x))
pN
este divergent.
Atunci (g
p
) nu este convergent a.p.t. pe (0, 1) la 0 de unde rezult a c a (g
p
)
nu este convergent a.u. pe (0, 1) la 0.
2.2.4 Teorema. Fie A L, (f
n
) L(A), f, g L(A).
1). Daca f
n

A
f atunci f
n

A
g f = g a.p.t.
2). Daca f
n

A
f atunci f
n

A
g f = g a.p.t.
3). Daca f
n
a.u.

A
f atunci f
n
a.u.

A
g f = g a.p.t.
Demonstrat ie. 1). (=): Presupunem c a f
n

A
f, f
n

A
g si e > 0
arbitrar; din inegalitatea [f g[ [f f
n
[ + [f
n
g[ rezult a incluziunea
([f
n
f[ <

2
) ([f
n
g[ <

2
) ([f g[ < ). Prin complementariere
obt inem ([f g[ ) ([f
n
f[

2
) ([f
n
g[

2
) de unde, folosind
monotonia si proprietatea de nita subaditivitate a m asurii ([f g[ )
([f
n
f[

2
)+([f
n
g[

2
). Trecand la limita n inegalitatea precedent a
rezult a c a, oricare ar > 0, ([f g[ ) = 0.
Pe de alta parte (f ,= g) = ([f g[ > 0) =
_

_
p=1
_
[f g[
1
p
_
_

p=1

_
[f g[
1
p
_
= 0 si deci f = g a.p.t.
(=): Presupunem ca f
n

A
f si c a f = g a.p.t. Pentru orice >
0, ([f
n
g[ ) ([f
n
f[ )(f ,= g); aplic and propriet at ile de monotonie
42 Capitolul 2. Functii m asurabile
si de nita aditivitate ale m asurii obt inem ([f
n
g[ ) ([f
n
f[ )
si, trec and la limit a, lim
n
([f
n
g[ ) = 0.
2). (=): Din incluziunea (f ,= g) (f f) (f
n
g) si din
propriet at ile masurii rezult a c a (f ,= g) = 0.
(=): Incluziunea (f
n
g) (f
n
f) (f ,= g) ne conduce la
(f
n
g) = 0.
3). (=): Dac a f
n
a.u.

A
f si f
n
a.u.

A
g atunci, din punctul 2) al teoremei
2.2.2, f
n

A
f si f
n

A
g. Conform punctului precedent f = g a.p.t.
(=): Presupunem c a f
n
a.u.

A
f si c a f = g a.p.t.; oricare ar > 0
exist a A

L a.. (A

) < si f
n
u

A\A
f. Atunci f
n
u

A\(A(f,=g))
f si,
deoarece (A

) = (A

(f ,= g)) < , rezulta c a f


n
a.u.

A
g.

2.2.5 Teorema (Riesz).


1). Orice sir Cauchy n masura pe o mult ime A L are un subsir
convergent aproape uniform pe A.
2). f
n

A
f = k
n
+ a.. f
kn
a.u.

A
f.
3). Orice sir Cauchy n masura pe o mult ime A L este convergent n
masura pe A.
Demonstrat ie. 1). Fie (f
n
)
n
L(A) un sir Cauchy n masur a pe A;
> 0, lim
m,n+
([f
n
f
m
[ ) = 0. Deci > 0, k

N astfel ncat
k k

, ([f
k
f
k
[ ) < . S a d am pe r and lui valori n mult imea

1
2
k
: k N.
(0) = 1, k
0
N, k > k
0
, ([f
k
f
k
0
[ 1) < 1,
(1) =
1
2
, k
1
N, k
1
> k
0
, k > k
1
, ([f
k
f
k
1
[
1
2
) <
1
2
,

(n) =
1
2
n
, k
n
N, k
n
> k
n1
, k > k
n
, ([f
k
f
kn
[
1
2
n
) <
1
2
n
,

Dac a n relat ia (n) nlocuim k = k
n+1
> k
n
, atunci obt inem n N,
([f
k
n+1
f
kn
[
1
2
n
) <
1
2
n
.
S a not am, n N, B
n
=

i=n
([f
k
i+1
f
k
i
[
1
2
i
) si s a observam c a
(B
n
)

i=n
([f
k
i+1
f
k
i
[
1
2
i
) <

i=n
1
2
i
=
1
2
n1
.
Fie B =

n=1
B
n
; atunci, n N, (B) (B
n
) <
1
2
n1
de unde rezulta
c a (B) = 0.
Oricare ar x A B =

n=1
(A B
n
), n
0
N a.. x A B
n
0
; deci,
n n
0
, [f
k
n+1
(x) f
kn
(x)[ <
1
2
n
. Atunci, n > m n
0
, [f
kn
(x) f
km
(x)[
2.2. Convergenta s irurilor de functii m asurabile 43
[f
kn
(x) f
k
n1
(x)[ + +[f
k
m+1
(x) f
km
(x)[ <
1
2
n1
+
1
2
n2
+ +
1
2
m
<
1
2
m1
.
Rezult a c a sirul (f
kn
(x))
n
este sir Cauchy n R si deci exista lim
n
f
kn
(x) R.
Denim f : A R prin f(x) =
_
lim
n
f
kn
(x), x A B
0, x B
.
Atunci f L(A); vom arata ca f
kn
a.u.

A
f.
> 0, n
0
N astfsfel nc at
1
2
n
0
1
< ; atunci (B
n
0
) <
1
2
n
0
1
< .
S a ar at am c a f
kn
u

A\Bn
0
f.
Oricare ar x AB
n
0
=

n=n
0
([f
k
n+1
f
kn
[ <
1
2
n
), [f
k
n+1
(x)f
kn
(x)[ <
1
2
n
, n n
0
; atunci, ca si mai sus, n > m n
0
, [f
kn
(x) f
km
(x)[ <
1
2
m1
.
Observ am c a x A B
n
0
A B si deci lim
n
f
kn
(x) = f(x). Dac a trecem
la limita pentru n n inegalitatea de mai sus obt inem
[f(x) f
km
(x)[ <
1
2
m1
, m n
0
, x A B
n
0
,
ceea ce ne asigur a c a f
n
u

A\Bn
0
f.
2). Daca f
n

A
f atunci, din punctul 3) al teoremei 2.2.2, (f
n
)
n
este
Cauchy n masur a pe A. Am demonstrat mai sus ca, n acest caz, (f
n
)
n
admite un subsir (f
kn
)
n
convergent aproape uniform la o funct ie g L(A).
Acest subsir va converge si n m asur a la g (vezi punctul 1) al teoremei 2.2.2).
Pe de alt a parte (f
kn
)
n
converge n m asura si la f (orice subsir al unui sir
convergent n m asura converge n m asura la aceeasi funct ie). Din punctul 1)
al teoremei 2.2.4 rezulta c a f = g a.p.t. si din punctul 3) al aceleiasi teoreme,
f
kn
a.u.

A
f.
3). Orice sir Cauchy n m asura, (f
n
)
n
L(A), admite, din punctul 1), un
subsir (f
kn
)
n
convergent aproape uniform pe A la o funct ie f L(A); atunci
f
kn

A
f. Deoarece [f
n
f[ [f
n
f
kn
[ +[f
kn
f[, rezulta c a, > 0,
_
[f
n
f
kn
[ <

2
_

_
[f
kn
f[ <

2
_
([f
n
f[ < )
de unde, trec and la complementara,
([f
n
f[ )
_
[f
n
f
kn
[

2
_

_
[f
kn
f[

2
_
sau
([f
n
f[ )
_
[f
n
f
kn
[

2
_
+
_
[f
kn
f[

2
_
.
44 Capitolul 2. Functii m asurabile
Deoarece (f
n
)
n
este sir Cauchy n m asura iar (f
kn
)
n
converge n m asura la f
pe A, termenii sumei din membrul doi al inegalit at ii de mai sus converg la 0
si deci (f
n
)
n
converge n m asur a la f pe mult imea A.

2.2.6 Teorema (Egorov). Fie A L cu (A) < + si e (f


n
)
n

L(A), f L(A) a.. f
n

A
f; atunci f
n
a.u.

A
f.
Demonstrat ie. S a presupunem deci c a f
n

A
f. Dac a B = (f
n
, f)
atunci B L si (B) = 0.
k, m N

, notam cu:
E
k,m
=
_
x A B : [f
n
(x) f(x)[ <
1
m
, n k
_
.
Observ am c a E
k,m
=

n=k
_
[f
n
f[ <
1
m
_
B. Deoarece [f
n
f[ L(A),
rezult a ca E
k,m
L, k, m N

.

In plus, E
k,m
E
k+1,m
AB, k, m N

.
x A B, f
n
(x) f(x) si deci k
0
N

astfel ncat n
k
0
, [f
n
(x)f(x)[ <
1
m
, sau x E
k
0
,m
. Rezult a ca m N

, sirul (E
k,m
)
kN

este un sir cresc ator si

k=1
E
k,m
= A B. Folosim acum proprietatea de
continuitate a masurii pe siruri ascendente si obt inem
(A B) = lim
k+
(E
k,m
), m N

.
Dar (A B) = (A) < + si deci > 0, m N

, k
m
N

astfel nc at
[(A E
km,m
)[ = [(A) (E
km,m
)[ <

2
m
.
Acum, > 0, notam A

m=1
(A E
km,m
). Rezult a c a (A

m=1
(A E
km,m
) <

m=1

2
m
= .
x A A

m=1
E
km,m
, m N

, n k
m
, [f
n
(x) f(x)[ <
1
m
.
Atunci > 0, m
0
N

astfel nc at
1
m
0
< . Deci n

= k
m
0
N astfel
ncat n n

, x A A

, [f
n
(x) f(x)[ <
1
m
0
< , de unde rezulta ca
f
n
u

A\A
f. Deci f
n
a.u.

A
f.

2.2.7 Corolar.
1). f
n

A
f = k
n
+ a.. f
kn

A
f.
2). f
n

A
f si (A) < + = f
n

A
f.
2.3. Structura functiilor m asurabile 45
2.2.8 Exemplu. Fie f
n
=
[n, n + 1]
; atunci (f
n
) converge punctual la
funct ia identic nula pe R dar sirul nu converge n masur a la aceast a funct ie.
Figura urmatoare ilustreaza relat iile ntre diversele tipuri de convergent a
denite; sageata punctat a indica convergent a pe subsiruri.
CAU CAPT
d
d
d
d
d
d
E
'

(A) < +
(A) < +
CM
s

2.3 Structura funct iilor masurabile


Fie A R; vom nota cu
A
funct ia caracteristic a a mult imii A; deci

A
: R 0, 1,
A
(x) =
_
1, x A
0, x / A
.
Dac a B A atunci
B

A
.

In cele ce urmeaz a vom identica, far a
pericol de confuzie, funct ia
B
cu restrict ia ei la mult imea A:
B
[
A
: A
0, 1.
S a remarc am c a, dac a A
i
: i I T(R) este o familie arbitrar a (nita
sau innit num arabil a) de mult imi disjuncte doua cate dou a (A
i
A
j
=
, i, j I, i ,= j) atunci

iI
A
i
=

iI

A
i
.
2.3.1 Denit ie. Fie A L si f : A R; funct ia f se numeste funct ie
etajata pe mult imea A dac a f(A) = a
1
, ..., a
p
R si, i 1, ..., p, A
i
=
f
1
(a
i
) L.

In aceasta situat ie f =

p
i=1
a
i

A
i
(asa cum am ment ionat mai sus,
funct iile caracteristice ale mult imilor A
i
sunt g andite ca funct ii denite pe A);
dac a printre valorile a
i
presupunem c a exista si 0, atunci familia A
1
, ..., A
p

formeaz a o partit ie a mult imii A (A


i
A
j
= , i ,= j si
p
i=1
A
i
= A).
Vom nota cu c(A) mult imea funct iilor etajate pe A.
Observ am ca c(A) L(A); ntr-adev ar, oricare ar f =

p
i=1
a
i

A
i

c(A) si oricare ar a R, (f < a) = f


1
(, a) =
a
i
<a
A
i
L.
46 Capitolul 2. Functii m asurabile
2.3.2 Propozit ie. c(A) este subspat iu vectorial real al spat iului L(A).
Demonstrat ie. Fie f =

p
i=1
a
i

A
i
, g =

q
j=1
b
j

B
j
c(A); atunci
f +g =

p
i=1
a
i
(

q
j=1

A
i
B
j
)+

q
j=1
b
j
(

p
i=1

B
j
A
i
) =

p
i=1

q
j=1
(a
i
+
b
j
)
A
i
B
j
c(A) si, oricare ar c R, c f =

p
i=1
(ca
i
)
A
i
c(A).
2.3.3 Teorema (de aproximare a funct iilor m asurabile). Fie A L;
1). f : A R
+
, f L
+
(A) = (f
n
) c
+
(A), f
n
f.
2). f L(A) = (f
n
) c(A), f
n
p

A
f.
3). f L(A), f marginita = (f
n
) c(A), f
n
u

A
f.
1). Vom presupune nti c a f : A R
+
este m asurabila si pozitiv a. S a
observ am c a n N,
R
+
= [0, +) =
n2
n
1
_
k=0
_
k
2
n
,
k + 1
2
n
_
[n, +).
Atunci:
A = f
1
(R) =
n2
n
1
_
k=0
f
1
__
k
2
n
,
k + 1
2
n
__
f
1
([n, +)) .
S a observ am ca, deoarece f L(A), n N, k = 0, ..., n2
n
1,
A
k,n
= f
1
__
k
2
n
.
k + 1
2
n
__
L.
Vom deni atunci, n N,
f
n
=
n2
n
1

k=0
k
2
n

A
k,n
.
Observ am ca (f
n
)
nN
c(A) si f
n
0, n N. Vom arata c a sirul (f
n
)
nN
este crescator si converge punctual la f.
x A, n
0
N, a.. f(x) < n, n n
0
. Atunci f(x) [0, n) deci
k 0, ..., n2
n
1 a..
k
2
n
f(x) <
k+1
2
n
.
Pe de o parte f
n
(x) =
k
2
n
. Pe de alt a parte
2k
2
n+1
f(x) <
2k+2
2
n+1
, de unde
f
n+1
(x)
2k
2
n+1
= f
n
(x).
2.3. Structura functiilor m asurabile 47

In plus 0 f(x) f
n
(x) <
1
2
n
, n n
0
, ceea ce antreneaz a f
n
(x) f(x).
S a observ am ca, daca f este n plus si m arginit a pe A, atunci n
0
N a..
f(x) < n
0
, x A. Rezult a atunci ca [f(x) f
n
(x)[ <
1
2
n
, n n
0
, x A,
de unde f
n
u

A
f.
2). Fie acum f : A R o funct ie masurabil a oarecare. Atunci f
+
=
supf, 0 si f

= supf, 0 sunt funct ii m asurabile si pozitive (vezi pro-


pozit ia 2.1.14). Conform primei p art i, (g
n
), (h
n
) c(A) a.. g
n
f
+
si
h
n
f

. Fie f
n
= g
n
h
n
c(A), n N. Rezulta c a (f
n
)
n
converge
punctual pe A la f
+
f

= f.

In plus [f
n
[ g
n
+ h
n
f
+
+ f

= [f[ si
[f
n
[ [f[.
3). Dac a f este si m arginita, atunci f
+
si f

sunt marginite si deci, din


1), g
n
u

A
f
+
si h
n
u

A
f

, de unde f
n
u

A
f.

Observ am din teorema precedenta si din punctul 5) al teoremei 2.1.11 ca


f L(A) (f
n
)
nN
c(A) a.. f
n
(x) f(x), x A.
Funct iile m asurabile care sunt limite n masur a de siruri de funct ii m asurabile
formeaz a o submult ime important a a clasei funct iilor m asurabile.
2.3.4 Denit ie. Fie A L; funct ia f L(A) se numeste total masura-
bila pe A dac a exist a un sir (f
n
) c(A) a.. f
n

A
f.
Vom nota cu L
t
(A) clasa funct iilor total m asurabile pe A.
2.3.5 Teorema. Fie f L(A); atunci
f L
t
(A) > 0, k > 0 a.. ([f[ > k) < .
Demonstrat ie. (=): Fie (f
n
)
n
c(A) a.. f
n

A
f; teorema lui Riesz
(teorema 2.2.5) ne asigura existent a unui subsir k
n
+ a.. f
kn
a.u.

A
f.
Atunci, pentru orice > 0 exista A

L cu (A

) < a.. f
kn
u

A\A
f.
Funct iile f
kn
ind etajate sunt m arginite si, deoarece convergent a uniform a
conserv a m arginirea, f este marginit a pe A A

. Deci exist a k > 0 a..,


oricare ar x A A

, [f(x)[ k sau, echivalent, A A

([f[ k). Com-


plementariind ultima relat ie obt inem ([f[ > k) A

si, utilizand monotonia


m asurii, ([f[ > k) < .
(=): Din punctul 2). al teoremei 2.3.3, exist a un sir (f
n
)
n
c(A) a..
(f
n
)
n
converge punctual la f pe A. Presupunem ca, oricare ar > 0, exist a
48 Capitolul 2. Functii m asurabile
k > 0 a.. ([f[ > k) < . Fie A

= ([f[ > k) L; atunci f este marginit a


pe AA

si deci, conform punctului 3). al teoremei 2.3.3, f


n
u

A\A
f. Atunci
f
n
a.u.

A
f si, din punctul 1) al teoremei 2.2.2, f
n

A
f deci f L
t
(A).

2.3.6 Observat ii. (i) Teorema precedent a arma c a o funct ie este total
m asurabila pe A dac a si numai daca este masurabil a si asimptotic marginita
pe A: > 0, A

L a.. (A

) < si f este m arginita pe A A

(A

= ([f[ > k)).


Evident c a o funct ie m arginit a pe A este total m asurabil a daca si numai
dac a este m asurabila.
(ii) Dac a (A) < + atunci L
t
(A) = L(A).

Intr-adev ar, e f L(A);
atunci

n=0
([f[ n) = si, deoarece (A) < +, putem aplica proprieta-
tea de continuitate a masurii pe siruri descendente (punctul 7) al teoremei
1.4.7). Deci lim
n
([f[ n) = 0. Rezulta c a, > 0, n
0
N a.. ([f[
n
0
) < . Funct ia f este deci asimptotic m arginita pe A si deci f L
t
(A).
(iii) Funct ia f : R R, f(x) = x, este continua pe R si deci este
m asurabila; f nu este ns a asimptotic m arginit a pe R (k > 0, ([f[ > k) =
+) si deci nu este total m asurabil a. Sirul de funct ii etajate (f
n
), denite
prin f
n
=
n.2
n

k=n.2
n
k
2
n

k
2
n
,
k+1
2
n
, converge punctual la f pe R.
2.3.7 Teorema (Luzin). Fie f L(R); pentru orice > 0, exista o
submult ime nchisa a lui R, F

, a.. (R F

) < si f[
F
este funct ie
continua.
Demonstrat ie. Vom demonstra teorema n trei etape.
I. f =

n
k=1
a
k

A
k
c(R). Atunci k ,= l, a
k
,= a
l
, A
k
A
l
= , A
k
L,
si

n
k=1
A
k
= R.
Exercit iul 12 de la 1.5 ne asigur a c a, > 0, k = 1, ..., n, F
k
= F
k
A
k
a.. (A
k
F
k
) <

2
k
. Fie F

n
k=1
F
k
; atunci F

= F

si
(R F

) =
_
n
_
k=1
A
k
F

_
=
n

k=1
(A
k
F

k=1
(A
k
F
k
) <
n

k=1

2
k
<

k=1

2
k
= .
2.3. Structura functiilor m asurabile 49
Fie g = f[
F
, e x
0
F

si e (x
n
)
n
F

, x
n
x
0
. Atunci exist a
i 1, , n a.. x
0
F
i
. Rezulta c a exist a n
0
N a.. x
n
F
i
, n n
0
(dac a am presupune ca o innitate din termenii sirului (x
n
)
n
s-ar aa n alta
mult ime F
j
atunci, cum F
j
este nchisa, ar rezulta c a x
0
F
j
ceea ce este
imposibil deoarece F
i
F
j
= ).
Dar pe F
i
funct ia g este constanta si deci, oricare ar n n
0
, g(x
n
) =
a
i
a
i
= g(x
0
). Rezult a c a g este continu a pe F

.
II. f L
t
(R).
Funct ia f este limita n m asur a a unui sir de funct ii etajate. Din teorema
lui Riesz (teorema 2.2.5) acest sir admite un subsir convergent aproape uni-
form la f. Fie deci (f
n
)
n
c(R), f
n
a.u.

R
f; > 0, A

L cu (A

) <

4
si f
n
u

R\A
f. D


u
a.. A

si (D

) <

4
; atunci (D

) =
(A

) + (D

) <

2
. Din prima etap a a demonstrat iei, > 0, n
N, F

n
, mult ime nchis a, a.. f
n
[
F

n
este continu a si (R F

n
) <

2
n+1
. Fie
acum D = D

n=1
(R F

n
)
u
. Mult imea F

= RD este atunci nchis a


si (RF

) = (D) (D

) +

n=1
(RF

n
) <

2
+

n=1

2
n+1
=

2
+

2
= .
Din denit ie, F

= (R D

n=1
F

n
(R A

n=1
F

n
. Rezulta ca
f
n
u

F
f si f
n
[
F
este continu a (n topologia relativ a a lui F

), n N.
Proprietatea de conservare a continuit at ii prin convergent a uniforma ne
asigur a atunci c a f[
F
este continu a.
III. f L(R).
ind m asura nit a, (D
n
)
u
a.. R =

n=1
D
n
si (D
n
) <
+, n N. Rezult a din punctul (ii) al observat iei 2.3.6 c a f
Dn

L
t
(R), n N

. Atunci, din etapa II, > 0, n N

, F

n
= F

n
R a..
f
Dn
[
F

n
este continu a si (R F

n
) <

2
n
.
Fie F =

n=1
F

n
; rezulta c a F = F si (R F) = (

n=1
(R F

n
))

n=1
(R F

n
) < . Sa ar atam c a f[
F
este continu a.
x
0
F, n
0
N

a.. x
0
D
n
0
. S a notam cu g = f
Dn
0
[
F

n
0
despre
care stim ca este continu a n topologia relativa a lui F

n
0
. Deci > 0, > 0
a.. x F

n
0
cu [x x
0
[ < , [g(x) g(x
0
)[ < . poate ales sucient de
mic a.. (x
0
, x
0
+) D
n
0
. Atunci x F F

n
0
cu [x x
0
[ < rezult a
c a x D
n
0
si astfel [f(x) f(x
0
)[ = [g(x) g(x
0
)[ < . Deci f[
F
este funct ie
continua.

2.3.8 Corolar. Fie A L si f L(A); atunci, pentru orice > 0 exista o


mult ime nchisa F

R a.. (A F

) < si f[
AF
este continua.
50 Capitolul 2. Functii m asurabile
Demonstrat ie. Funct ia

f : R R denit a prin

f(x) =
_
f(x), x A
0, x / A
este masurabil a pe R (vezi problema 5) de la 2.5).
Din teorema precedenta, pentru orice > 0 exista o mult ime nchisa
F

R a.. (R F

) < si

f[
F
este continua. Mult imea nchis a F

veric a
concluzia corolarului.

Vom prezenta n continuare nc a o teorema de aproximare a funct iilor


m asurabile cu funct ii continue.
2.3.9 Teorema (Borel). Daca f L(R) atunci, > 0, f

, o funct ie
continua pe R, a..

(f ,= f

) < .

In plus f

se poate alege a.. sup


xR
[f

(x)[ sup
xR
[f(x)[.
Demonstrat ie. Fie f L(R) si e = sup
xR
[f(x)[ [0, +]; atunci
f(R) I = [, ]. Conform teoremei lui Luzin, pentru orice > 0,
exist a o mult ime nchis a F

R a.. (R F

) < si f[
F
este continua;
f(F

) [, ]. Vom utiliza acum o teorem a clasica de topologie, teorema


lui Tietze: orice funct ie continua pe o submult ime nchisa a lui R cu valori
ntr-un interval I R se poate prelungi la o funct ie continua pe R cu valori
n acelasi interval I (vezi pentru demonstrat ie teorema 1.8.9 din [3]). Fie
deci f

: R I o funct ie continu a pe R a.. f

coincide cu f pe F

. Evident
c a

(f ,= f

) (R F

) < si sup
xR
[f

(x)[ = sup
xR
[f(x)[.

In acelasi mod n care am demonstrat corolarul teoremei lui Luzin se


poate arata:
2.3.10 Corolar. Fie A L si f L(A); atunci, > 0, f

, o funct ie
continua pe A, a..

(f ,= f

) < .

In plus f

se poate alege a.. sup


xA
[f

(x)[ sup
xA
[f(x)[.
2.3.11 Exemplu. Fie Q R mult imea numerelor rat ionale; stim ca Q L
(vezi (ii) din exemplul 1.2.11 si (i) din teorema 1.3.3) si deci
Q
L(R)
(exemplul 2.1.2). Dac a Q = q
1
, q
2
, ..., q
n
, ..., atunci not am, > 0, n
N

, I

n
=
_
q
n


2
n+1
, q
n
+

2
n+1
_
. Atunci Q

n=1
I

n
= D


u
. Mult imea
F

= R D

R Q este nchis a, (R F

) = (D

n=1

2
n
= si
Q
,
ind constant a egal a cu zero pe F

, este continua pe F

.
2.4. Cadru abstract 51
Observ am c a funct ia
Q
nu este continu a n nici-un punct din R.
Funct ia f

= 0 este continu a pe R si

(
Q
,= f

) = 0 < .
Sirul (f
n
), denit prin f
n
= 0, n N, este un sir de funct ii continue
convergent a.p.t. la
Q
.
2.4 Cadru abstract
Ca si la sf arsitul capitolului 1, vom prezenta funct iile m asurabile si pro-
priet at ile lor n cazul unui spat iu cu masur a abstract.
2.4.1 Denit ie. Fie (X, /, ) un spat iu cu m asur a -nit a si complet a;
funct ia f : X R este masurabila dac a, a R, f
1
(, a) /.
Vom nota cu /(X) (sau pur si simplu cu /, c and nu este pericol de
confuzie) clasa tuturor funct iilor m asurabile pe X.
Oricare ar A X,
A
/ A /.
O funct ie etajata este o funct ie f : X R pentru care f(X) = a
1
, ..., a
p

R si A
i
= f
1
(a
i
) /, i = 1, ..., p. Vom nota cu c(X) clasa funct iilor
etajate; f c(X), f =

p
i=1
a
i

A
i
, unde A
1
, ..., A
p
formeaz a o partit ie
/-m asurabila pentru X. Evident c(X) /(X).
Dac a X este dotat cu o topologie a.. / atunci funct iile reale
continue pe (X, ) sunt masurabile (C(X) /(X)).
Dac a nlocuim corespunz ator A cu X, L cu / si L(A) cu /(X) atunci
se pastreaz a rezultatele 2.1.3, 2.1.11, 2.1.6, 2.1.12 si 2.1.14.
2.4.2 Teorema. Fie f : X R; urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1). f /(X).
2). f
1
((, a]) /, a R.
3). f
1
((a, +)) /, a R.
4). f
1
([a, +)) /, a R.
5). f
1
(I) /, I J.
6). f
1
(D) /, D
u
.
7). f
1
(B) /, B B
u
.
2.4.3 Teorema. Fie (f
n
) /(X); atunci:
52 Capitolul 2. Functii m asurabile
1). f = sup
n
f
n
/(X), daca sup
n
f
n
(x) < +, x X;
2). f = inf
n
f
n
/(X), daca inf
n
f
n
(x) > , x X;
3). f = limsup
n
f
n
/(X), daca limsup
n
f
n
(x) R, x X;
4). f = liminf
n
f
n
/(X), daca liminf
n
f
n
(x) R, x X;
5). f
n
(x) f(x) R, x X = f /(X).
6). f
n

X
f = f /(X).
2.4.4 Teorema. Fie f, g : X R.
1). Daca f /(X) si f = g a.p.t., atunci g /(X).
2). Daca f este continua a.p.t. pe X atunci f /(X).
2.4.5 Teorema. Fie f, g /(X) si e R; atunci f+g /(X), f
/(X) si f g /(X).
2.4.6 Propozit ie.
1). f /(X) f
+
/(X) si f

/(X).
2). f /(X) = [f[ /(X).
Se pot deni, la fel ca n 2.2.1, convergent a n masur a si convergent a
aproape uniforma si se reg asesc rezultatele 2.2.2, 2.2.4 - 2.2.7.
2.4.7 Denit ie. Fie (f
n
) /(X) si f /(X);
1. (f
n
) converge aproape uniform la f pe mult imea X dac a,
> 0, A

/ a.. (A

) < si f
n
u

X\A
f.
Vom nota aceasta cu f
n
a.u.

X
f.
2. (f
n
) converge n masura la f pe mult imea X dac a,
> 0, lim
n
(([f
n
f[ )) = 0.
Vom nota aceasta cu f
n

X
f.
Sirul (f
n
)
n
este convergent n masura pe mult imea X dac a exista
f /(X) a.. f
n

X
f.
3. (f
n
) este sir Cauchy n masura pe mult imea X dac a,
> 0, lim
m,n
(([f
m
f
n
[ )) = 0.
2.5. Exercitii 53
2.4.8 Teorema. Fie (f
n
) /(X) si f /(X); atunci:
1). f
n
a.u.

X
f = f
n

X
f;
2). f
n
a.u.

X
f = f
n

X
f.
3). Orice sir convergent n masura pe X este Cauchy n masura pe X.
2.4.9 Teorema. Fie (f
n
) /(X), f, g /(X).
1). Daca f
n

X
f atunci f
n

X
g f = g a.p.t.
2). Daca f
n

X
f atunci f
n

X
g f = g a.p.t.
3). Daca f
n
a.u.

X
f atunci f
n
a.u.

X
g f = g a.p.t.
2.4.10 Teorema (Riesz).
1). Orice sir Cauchy n masura pe X are un subsir convergent aproape
uniform pe X.
2). f
n

X
f = k
n
+ a.. f
kn
a.u.

X
f.
3). Orice sir Cauchy n masura pe X este convergent n masura pe X.
2.4.11 Teorema (Egorov). Daca (X) < + si (f
n
)
n
/(X), f
/(X) a.. f
n

X
f, atunci f
n
a.u.

X
f.
2.4.12 Corolar.
1). f
n

X
f = k
n
+ a.. f
kn

X
f.
2). f
n

X
f si (X) < + = f
n

X
f.

In acest cadru abstract se poate demonstra de asemenea teorema de


aproximare a funct iilor masurabile cu funct ii etajate (vezi teorema 2.3.3).
2.4.13 Teorema.
1). f : X R
+
, f /
+
(X) = (f
n
) c
+
(X), f
n
f.
2). f /(X) = (f
n
) c(X), f
n
p

X
f.
3). f /(X), f marginita = (f
n
) c(X), f
n
u

X
f.
54 Capitolul 2. Functii m asurabile
2.5 Exercit ii
1). Fie (A
n
)
n
L(R) un sir disjunct de mult imi m asurabile (A
n
A
m
=
, n ,= m) si e (a
n
)
n
R. S a se arate ca funct ia f : R R, denit a prin
f(x) =

n=0
a
n

An
(x), x R, este m asurabil a.
2). Fie A R o mult ime ne-m asurabil a Lebesgue (A / L(R)) si f : R
R, funct ia denita prin f(x) =
_
1, x A
1, x / A
. S a se arate ca [f[ L(R)
dar f / L(R).
3). Sa se cerceteze dac a funct ia lui Riemann: f : [0, 1] R, f(x) =
_
0, x (R Q) [0, 1]
1
q
, x =
p
q
[0, 1], p N, q N

, (p, q) = 1
, este m asurabil a Lebesgue.
Indicat ie. Se va arata c a f este continua n toate punctele irat ionale si n 0 si este discontinu a n punctele
rat ionale ale lui [0, 1].
4). Fie f : A R si B, C L a.. A = B C; sa se arate c a f L(A)
dac a si numai dac a f L(B) si f L(C).
5). Fie f : A R, f L(A) si e B L(A); atunci funct ia g : A R
denit a prin g(x) =
_
0, x A B
f(x), x B
, este masurabil a Lebesgue.
6). Fie f : [0,
1

] R denit a prin f(x) =


_
0, x = 0
x sin
1
x
, x (0,
1

]
.
S a se arate ca f L([0,
1

]) si s a se calculeze (f 0).
7). Fie f : R R, f L(R), a Rsi g : R R, g(x) = f(x+a), x R.
S a se arate ca g L(R).
8). Fie I J si f : I R o funct ie derivabil a pe tot intervalul deschis I;
s a se arate ca derivata lui f, f
t
, este m asurabil a Lebesgue.
Indicat ie. Se va arata ca, pentru orice x R, f

(x) = limnn

x +
1
n

f(x)

.
9). Fie A L, f L(A) si a R; aratat i c a (f = a) = x A : f(x) =
a L.
10). Fie A L si f, g L(A); aratat i c a (f < g) = x A : f(x) <
g(x) L.
11). Fie A L si f L(A); denim |f| = inf + ([f[ > ) : > 0.
Ar atat i ca:
2.5. Exercitii 55
a). |f| = 0 f = 0 a.p.t.,
b). | f| = |f|, f L(A),
c). |f + g| |f| +|g|, f, g L(A),
d). f
n

A
f |f
n
f| 0, (f
n
)
n
L(A), f L(A).
12). Sa cerceteze dac a sirurile urmatoare sunt convergente a.p.t., aproape
uniform sau n masur a pe mult imile lor de denit ie:
a). f
n
: R R, f
n
=
1
n

[0, n]
.
b). f
n
: R R, f
n
(x) = n e
nx

[0, +)
(x).
c). f
n
: R R, f
n
= n
[0,
1
n
]
.
d). f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) =
n
1+n

x
.
13). Ar atat i ca seria

n=1
sin nx
n
este convergent a pe R la o funct ie ma-
surabil a Lebesgue.
14). Aratat i c a sirul (f
n
)
n
R, f
n
(x) = sin nx, nu converge n masur a la
0.
15). Fie A L cu (A) < +.
a). f L(A) = > 0, k > 0 a.. ([f[ k) < .
b). f
n

A
f = > 0, k > 0 a.. ([f
n
[ k) < , n N.
c). f
n

A
f = f
2
n

A
f
2
.
d). f
n

A
f, g
n

A
g = f
n
g
n

A
fg.
Indicat ii.
a). Se va t ine cont c a sirul de mult imi masurabile ([f[ n)
nN
este descresc ator si c a masura spat iului
este nita.
b). Se va folosi incluziunea ([fn[ k + 1) ([fn f[ 1) ([f[ k) si punctul a).
c). Se va folosi incluziunea ([f
2
n
f
2
[ ) ([fn f[

2k
) ([fn[ k) ([f[ k) si punctul b).
d). Se t ine cont de relat ia fngn =
1
4
[(fn + gn)
2
(fn gn)
2
] si de punctul precedent.
16). S a se arate c a sirul (f
n
)
n
L(R), denit prin f
n
(x) = x +
1
n
, este
convergent n m asura la funct ia f L(R), f(x) = x, ns a (f
2
n
)
n
nu converge
n masur a la f
2
. Sa se explice rezultatul.
56 Capitolul 2. Functii m asurabile
Capitolul 3
Integrala Lebesgue

In acest capitol vom construi integrala Lebesgue, nt ai pentru funct ii m asu-


rabile si pozitive si apoi pentru funct ii m asurabile n general.
Vom ar ata c a familia funct iilor integrabile Lebesgue pe o mult ime A L
se organizeaz a ca un subspat iu vectorial al spat iului L(A) si ca integrala este
un operator liniar pe acest spat iu.
Vom prezenta principalele propriet at i ale clasei funct iilor integrabile si ale
integralei; printre acestea se detaseaza propriet at ile de trecere la limit a sub
integral a.

In nalul capitolului vom face un studiu comparativ al integralelor
Riemann si Lebesgue.
3.1 Integrarea funct iilor masurabile pozitive
Fie A L si e c
+
(A) mult imea funct iilor etajate si pozitive pe A; daca f
c
+
(A) atunci f =

p
i=1
a
i

A
i
, unde a
i
: i = 1, ..., p R
+
, a
i
,= a
j
, i ,= j
iar A
i
= f
1
(a
i
) L, i = 1, ..., p. Presupunem c a printre valorile lui f
exist a si valoarea 0 si atunci A
i
: i = 1, ..., p formeaz a o partit ie m asurabil a
a mult imii A.
3.1.1 Denit ie. Vom nota cu
_
A
fd =
p

i=1
a
i
(A
i
) [0, +]
si o vom numi integrala funct iei f pe mult imea A.
57
58 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Funct ia f este integrabila pe A dac a
_
A
fd < +.
Vom nota cu c
1
+
(A) mult imea funct iilor etajate pozitive si integrabile pe A.
Dac a B L, B A, atunci restrict ia lui f la mult imea B este f[
B
=

p
i=1
a
i

A
i
B
c
+
(A) (reamintim c a identicam
A
i
B
cu restrict iile aces-
tor funct ii caracteristice la mult imea B) . Evident,
_
B
f[
B
d =

p
i=1
a
i
(A
i

B) =
_
A
f
B
d; vom nota aceast a integrala cu
_
B
fd.
Dac a B L(A), atunci
B
=
B
+0
A\ B
c
+
(A) si
_
A

B
d = (AB) =
(B).

In particular, pentru orice A L,
A
c
+
(R) si
_
R

A
d = (A).
Rezult a c a
A
c
1
+
(R) daca si numai daca (A) < +.
3.1.2 Observat ie. Dac a f =

p
i=1
a
i

A
i
=

q
j=1
b
j

B
j
, unde A
i
: i =
1, ..., p si B
j
: j = 1, ..., q sunt partit ii masurabile ale lui A, atunci
p

i=1
a
i
(A
i
) =
p

i=1
q

j=1
a
i
(A
i
B
j
) =
p

i=1
q

j=1
b
j
(A
i
B
j
) =
q

j=1
b
j
(B
j
).
Egalitatea din mijloc are loc deoarece, (i, j) pentru care A
i
B
j
,= , a
i
= b
j
.
Astfel integrala funct iei f este bine denit a.
3.1.3 Propozit ie. Fie A L, c 0 si f, g c
+
(A); atunci
1). cf c
+
(A) si
_
A
cfd = c
_
A
fd.
2). f + g c
+
(A) si
_
A
(f + g)d =
_
A
fd +
_
A
gd.
3). f g =
_
A
fd
_
A
gd.
4). B, C L, B C A =
_
B
fd
_
C
fd.
5). > 0, > 0 a.. B L, B A, (B) < ,
_
B
fd < .
Demonstrat ie. 1) este evidenta deoarece, dac a f =

p
i=1
a
i

A
i
atunci
cf =

p
i=1
ca
i

A
i
.
2). Fie f =

p
i=1
a
i

A
i
, g =

q
j=1
b
j

B
j
, unde A
i
: i = 1, ..., p si
B
j
: j = 1, ..., q sunt partit ii masurabile ale lui A; atunci
f + g =
p

i=1
q

j=1
a
i

A
i
B
j
+
p

i=1
q

j=1
b
j

A
i
B
j
=
p

i=1
q

j=1
(a
i
+ b
j
)
A
i
B
j
;
rezult a c a f + g c
+
(A) iar
_
A
(f + g)d =
p

i=1
q

j=1
(a
i
+ b
j
)(A
i
B
j
) =
3.1. Integrarea functiilor pozitive 59
=
p

i=1
a
i
_
q

j=1
(A
i
B
j
)
_
+
q

j=1
b
j
_
p

i=1
(A
i
B
j
)
_
=
=
p

i=1
a
i
(A
i
) +
q

j=1
b
j
(B
j
) =
_
A
fd +
_
A
gd.
3). Fie f =

p
i=1
a
i

A
i
, g =

q
j=1
b
j

B
j
, unde A
i
: i = 1, ..., p si
B
j
: j = 1, ..., q sunt partit ii masurabile ale lui A. Atunci din f g
rezult a

p
i=1

q
j=1
a
i

A
i
B
j


p
i=1

q
j=1
b
j

A
i
B
j
; observ am c a, oricare
ar perechea (i, j) pentru care A
i
B
j
,= , a
i
b
j
. Rezult a c a
_
A
fd =
p

i=1
q

j=1
a
i
(A
i
B
j
)
p

i=1
q

j=1
b
j
(A
i
B
j
) =
_
A
gd.
4) rezult a din 3) dac a remarc am ca f
B
f
C
si ca
_
B
fd =
_
A
f
B
d
iar
_
C
fd =
_
A
f
C
d.
5). Fie f =

p
i=1
a
i

A
i
; daca f = 0, condit ia este evident vericata.
Dac a f ,= 0 e M = maxa
i
: i = 1, ..., p > 0. Atunci > 0, =

M
> 0 a.. B L, B A cu (B) < ,
_
B
fd =

p
i=1
a
i
(A
i
B)
M

p
i=1
(A
i
B) = M (B) < M = .

Vom deni acum integrala pentru funct iile m asurabile si pozitive.


3.1.4 Denit ie. Fie f L
+
(A); denim
_
A
fd = sup
__
A
d : c
+
(A), f
_
[0, +]
si o numim integrala funct iei f pe mult imea A.
Funct ia f este integrabila pe A dac a
_
A
fd < +.
Vom nota cu L
1
+
(A) clasa funct iilor m asurabile si pozitive integrabile pe A.
Dac a B L, B A, f
B
L
+
(A); denim atunci
_
B
fd =
_
A
f
B
d.
Restrict ia funct iei f la B este m asurabila si pozitiva pe B (f[
B
L
+
(B) - vezi
denit ia 2.1.1) si
_
B
f[
B
d =
_
B
fd. Daca f L
1
+
(A) atunci f[
B
L
1
+
(B).
3.1.5 Observat ie. Din teorema de aproximare a funct iilor masurabile si
pozitive (teorema 2.3.3), f L
+
(A), (f
n
) c
+
(A) a.. f
n
f. Aceasta
justic a modul n care am denit integrala pentru funct iile masurabile si
pozitive.
60 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Denit ia nu vine n contradict ie cu denit ia integralei pentru pentru
funct iile etajate si pozitive.

Intr-adev ar, daca f c
+
(A) atunci
_
A
fd
este cel mai mare element al mult imii
_
A
d : c
+
(A), f si deci
marginea ei superioar a.

In plus remarc am ca c
1
+
(A) L
1
+
(A).

In propozit ia urm atoare punem n evident a cateva propriet at i imediate


ale integralei funct iilor masurabile si pozitive.
3.1.6 Propozit ie. Fie f, g L
+
(A) si c 0; atunci:
1). cf L
+
(A) si
_
A
cfd = c
_
A
fd.
2). f g =
_
A
fd
_
A
gd.
3). B, C L, B C A =
_
B
fd
_
C
fd.
Demonstrat ie. 1). Daca c = 0 atunci cf = 0 si deci
_
A
cfd = c
_
A
fd.
Dac a c > 0 atunci
_
A
cfd = sup
__
A
d : c
+
(A), cf
_
=
=
_
c
_
A
1
c
d : c
+
(A),
1
c
f
_
=
= sup
_
c
_
A
d : c
+
(A), f
_
= c
_
A
fd.
2). Inegalitatea dintre integrale rezulta din incluziunea
__
A
d : c
+
(A), f
_

__
A
d : c
+
(A), g
_
.
3). Observ am c a f
B
f
C
si aplic am proprietatea de la 2).

Urm atoarea teorem a joac a un rol extrem de important n teoria integralei


Lebesgue.
3.1.7 Teorema (teorema convergent ei monotone).
Fie A L, f : A R
+
si (f
n
) L
+
(A) a.. f
n
f
n+1
, n N si
f
n
f; atunci f L
+
(A) si
_
A
f
n
d
_
A
fd.
Demonstrat ie. Evident f L
+
(A) si, deoarece f
n
f, n N,
_
A
f
n
d
_
A
fd.
3.1. Integrarea functiilor pozitive 61

In plus, din proprietatea 2) a propozit iei precedente, sirul


__
A
f
n
d
_
nN
este crescator n [0, +] si deci exist a lim
n
_
A
f
n
d [0, +] si
(1) lim
n
_
A
f
n
d
_
A
fd
Fie acum t (0, 1) arbitrar si =

p
i=1
a
i

A
i
c
+
(A), f, o funct ie
oarecare dar, pentru moment, xata. Denim, oricare ar n N, mult imea
B
n
= x A : f
n
(x) t(x) L. Atunci
(2) B
n
B
n+1
, n N si

_
n=1
B
n
= A.
Incluziunea B
n
B
n+1
este consecint a faptului c a sirul (f
n
)
n
este cresc ator.
Egalitatea se arat a prin dubl a incluziune; incluziunea are loc deoarece
B
n
A, n N. S a demonstr am incluziunea . Oricare ar x A, dac a
(x) = 0 atunci x B
n
, n N, deoarece funct iile f
n
sunt pozitive. Dac a
(x) > 0 atunci t(x) < (x) f(x); deoarece f
n
(x) f(x), exist a n N
a.. t(x) < f
n
(x) si deci x B
n
.
Acum, folosind proprietatea de continuitate a masurii pe siruri ascendente
(vezi proprietatea 6) a teoremei 1.4.7) si relat iile (2), rezult a:
(3)
_
A
td =
p

i=1
ta
i
(A
i
) =
p

i=1
ta
i

_

_
n=1
(A
i
B
n
)
_
=
= lim
n
p

i=1
ta
i
(A
i
B
n
) = lim
n
_
Bn
td lim
n
_
Bn
f
n
d lim
n
_
A
f
n
d.
Din relat ia (3) rezulta
_
A
d
1
t
lim
n
_
A
f
n
d si cum funct ia f este
arbitrar a,
_
A
fd
1
t
lim
n
_
A
f
n
d. Dac a n relat ia precedenta t 1
obt inem
(4)
_
A
fd lim
n
_
A
f
n
d.
Inegalit at ile (1) si (4) demonstreaz a teorema.

3.1.8 Corolar.
_
A
(f + g)d =
_
A
fd +
_
A
gd, f, g L
+
(A).
62 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Demonstrat ie. Fie (f
n
)
n
, (g
n
)
n
c
+
(A) a.. f
n
f si g
n
g (vezi
teorema 2.3.3); atunci f
n
+ g
n
f + g si, conform teoremei precedente si a
propozit iei 3.1.3,
_
A
(f + g)d = lim
n
_
A
(f
n
+ g
n
)d = lim
n
_
A
f
n
d + lim
n
_
A
g
n
d =
=
_
A
fd +
_
A
gd.

3.1.9 Corolar (teorema lui Beppo Levi).


a). Fie (f
n
)
n
L
+
(A) un sir cu proprietatea ca seria

n=1
f
n
este
convergenta punctual pe A si f =

n=1
f
n
; atunci f L
+
(A) si
_
A
fd =

n=1
_
A
f
n
d.
b). Fie f L
+
(A) si e (B
n
)
n1
L(A) un sir de mult imi disjuncte
doua cate doua; atunci
_

1
Bn
fd =

n=1
_
Bn
fd.
Demonstrat ie. a). Sirul sumelor part iale (s
n
)
n
, denit prin s
n
=

n
k=1
f
k
, este format din funct ii masurabile si s
n
f. Rezult a c a f L
+
(A)
si
_
A
s
n
d
_
A
fd.
Pe de alta parte, din corolarul precedent,
_
A
s
n
d =
n

k=1
_
A
f
k
d
n+

k=1
_
A
f
k
d,
de unde rezulta egalitatea
_
A
fd =

n=1
_
A
f
n
d.
b). Observ am c a

1
Bn
=

n=1

Bn
si atunci, conform punctului a),
_

1
Bn
fd =
_
A
f

1
Bn
d =

n=1
_
A
f
Bn
d =

n=1
_
Bn
fd.

3.1. Integrarea functiilor pozitive 63


3.1.10 Corolar. Fie f L
+
(A) si e (A
n
)
n
L(A) un sir de mult imi
disjuncte doua cate doua; atunci
_

n=1
An
fd =

n=1
_
An
fd.
Demonstrat ie. Pentru orice n N

, e f
n
= f
An
L
+
(A); deoarece

n=1
f
n
= f

n=1
An
f, seria

n=1
f
n
converge punctual pe A.
Suntem n ipotezele corolarului precedent si deci obt inem:
_

n=1
An
fd =
_
A
f

n=1
An
d =
_
A

n=1
f
An
d =

n=1
_
An
fd.

3.1.11 Corolar (lema lui Fatou). Fie (f


n
) L
+
(A) a.. f = liminf
n
f
n
<
+; atunci:
_
A
liminf
n
f
n
d liminf
n
_
A
f
n
d.
Demonstrat ie. Vom aminti ca liminf
n
f
n
= sup
nN
inf
kn
f
k
. Daca,
oricare ar n N, not am g
n
= inf
kn
f
k
atunci sirul (g
n
)
n
L
+
(A) este
cresc ator si f = liminf
n
f
n
= sup
nN
g
n
= lim
n
g
n
. Atunci f L
+
(A) si din
teorema convergent ei monotone (teorema 3.1.7),
_
A
g
n
d
_
A
fd.
Pe de alta parte, deoarece g
n
f
n
,
_
A
g
n
d
_
A
f
n
d, n N, de
unde lim
n
_
A
g
n
d = liminf
n
_
A
g
n
d liminf
n
_
A
f
n
d. Deci
_
A
fd
liminf
n
_
A
f
n
d.

3.1.12 Propozit ie. Fie A L si f L


+
(A); atunci
_
A
fd = 0 f = 0 a.p.t.
Demonstrat ie. (=): Presupunem c a
_
A
fd = 0 si e, pentru orice
n N

, A
n
= (f
1
n
) L. Atunci A
n
A
n+1
, n N

, si

n=1
A
n
=
= (f > 0), de unde (f ,= 0) = (f > 0) = lim
n
(A
n
).
Pe de alt a parte, oricare ar n N

,
_
An
fd
_
A
fd = 0 de unde
rezult a c a
_
An
fd = 0 si cum
_
An
fd
1
n
(A
n
), n N

, (A
n
) = 0.
Rezult a c a (f ,= 0) = 0 si deci f = 0 a.p.t.
(=): Daca f = 0 a.p.t. atunci, oricare ar c
+
(A) cu f, = 0
a.p.t. Dac a =

p
i=1
a
i

A
i
atunci, pentru orice i pentru care (A
i
) ,= 0, a
i
=
0 si deci
_
A
d = 0. Deoarece funct ia este arbitrara,
_
A
fd = 0.

64 Capitolul 3. Integrala Lebesgue


3.1.13 Corolar. Fie A L, B L(A) cu (B) = 0 si f L
+
(A); atunci
_
B
fd = 0.
Demonstrat ie. Observ am c a
_
B
fd =
_
A
f
B
d si c a f
B
= 0 a.p.t.
3.1.14 Observat ie. Funct ia lui Dirichlet
Q
este nul a a.p.t. pe R. Rezult a
din propozit ia 3.1.12 ca aceasta funct ie este integrabil a si c a integrala ei este
0. Din punctul 3) al propozit iei 3.1.6 aceasta funct ie este integrabila pe orice
mult ime m asurabil a si are integrala 0.
Remarc am ca funct ia lui Dirichlet nu este integrabil a Riemann pe niciun
interval nchis (nu este continu a a.p.t. - vezi teorema 2.1.7).
3.1.15 Teorema. Fie f L
1
+
(A) si e L(A) -algebra submult imilor
masurabile ale lui A (vezi denit ia 1.3.1); denim aplicat ia : L(A) R
+
prin (B) =
_
B
fd, B L(A).
Atunci este o masura nita pe L(A) care verica urmatoarele doua
condit ii:
1). > 0, > 0 a.. B L(A) cu (B) < , (B) =
_
B
fd < .
2). > 0, A
0
L(A) cu (A
0
) < + a..
(A A
0
) =
_
A\A
0
fd < .
Demonstrat ie. L(A) = B L : B A este o -algebr a pe A. Vom
ar ata c a veric a condit iile din denit ia 1.4.5.
() =
_

fd = 0 c aci () = 0.
Fie (B
n
)
n
L(A), B
n
B
m
= , n ,= m, si e B =

n=1
B
n
L(A);
atunci, aplicand teorema lui Beppo Levi (punctul b) al corolarului 3.1.9),
(B) =
_
B
fd =

n=1
_
Bn
fd =

n=1
(B
n
).
Deci este o m asura pe A si, cum (A) =
_
A
fd < +, este o masura
nit a.
Rezult a c a veric a toate propriet at ile 1)-9) din teorema 1.4.7.
1). Oricare ar n N, notam cu A
n
= (f > n) L(A); atunci
A
n
A
n+1
, n N si

n=0
A
n
= (f = +) = . Din proprietatea 7)
a teoremei 1.4.7, 0 = (

n=0
A
n
) = lim
n
(A
n
) si astfel lim
n
_
(f>n)
fd = 0.
Acum, oricare ar > 0, exist a n
0
N a.. (A
n
0
) <

2
; e =

2n
0
> 0.
3.2. Functii integrabile. Integrala Lebesgue 65
Oricare ar B L(A) cu (B) < ,
(B) =
_
B
fd = (B A
n
0
) + (B A
n
0
) (A
n
0
) +
_
B(fn
0
)
fd <
<

2
+ n
0
(B) <

2
+ n
0


2n
0
= .
2). Oricare ar n N, e A
n
= A [n, n] L(A); atunci A
n

A
n+1
, n N si

n=1
A
n
= A. Atunci (A) = lim
n
(A
n
) de unde
(A A
n
) 0 (deoarece (A
n
) < +, am folosit substractivitatea m asurii
- proprietatea 3) a teoremei 1.4.7).
Atunci, oricare ar > 0, exista n
0
N a.. (A A
n
0
) < .
Fie A
0
= A
n
0
; (A
0
) 2n
0
< + si
_
A\A
0
fd = (A A
0
) < .

3.1.16 Observat ii. (i) Proprietatea 1) se va numi proprietatea de abso-


luta continuitate a integralei.
(ii) Proprietatea 2) arat a ca, pentru o funct ie integrabila, integrala de-
pinde de comportarea acestei funct ii pe mult imi de m asura nit a.
3.2 Funct ii integrabile. Integrala Lebesgue
Fie f : A R; am denit f
+
= supf, 0 si f

= supf, 0 si am aratat
c a f = f
+
f

iar [f[ = f
+
+f

(vezi denit ia 2.1.13).



In propozit ia 2.1.14
am aratat c a, dac a A L, f L(A) f
+
, f

L
+
(A).
3.2.1 Denit ie. Fie f L(A); atunci
(i) f admite integrala pe A dac a
_
A
f
+
d < + sau
_
A
f

d < +
si, n acest caz,
_
A
fd =
_
A
f
+
d
_
A
f

d.
C and este necesar s a precizam variabila dupa care se face integrarea vom
mai nota si
_
A
f(x)d(x).
(ii) f este integrabila pe A dac a
_
A
f
+
d < + si
_
A
f

d < +.
Dac a nu este pericol de confuzie (asa cum va cazul cand vom discuta si
despre integrala sau integrabilitatea Riemann), vom spune pur si simplu c a
f are integral a pe A respectiv ca f este integrabil a pe A.
Vom nota cu L
1
(A) clasa funct iilor integrabile pe A; din denit ie,
f L
1
(A) f
+
, f

L
1
+
(A). Evident c
1
+
(A) L
1
+
(A) L
1
(A).
66 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Dac a B L(A) atunci spunem c a f este integrabil a pe B (respectiv ca
f are integrala pe B) daca f
B
este integrabila pe A (are integral a pe A)
si not am
_
B
fd =
_
A
f
B
d.
Vom nota cu L
1
(B) mult imea funct iilor integrabile pe B.
3.2.2 Teorema. Fie f L(A); atunci f L
1
(A) [f[ L
1
+
(A) si, n
acest caz,

_
A
fd

_
[f[d.
Demonstrat ie. (=): Daca presupunem ca f este integrabil a pe A
atunci f
+
, f

L
1
+
(A) si, din corolarul 3.1.8, [f[ = f
+
+ f

L
1
+
(A).
(=): Fie [f[ L
1
+
(A); deoarece f
+
, f

[f[,
_
A
f
+
d
_
A
[f[d <
+ si
_
A
f

d
_
A
[f[d < + (vezi punctul 2) al propozit iei 3.1.6).
Rezult a c a f L
1
(A).

In plus, folosind corolarul 3.1.8,

_
A
fd

_
A
f
+
d
_
A
f

_
A
f
+
d +
_
A
f

d =
_
A
[f[d.

Observ am c a, la integrala Lebesgue, nu nt alnim semi-convergent a: integra-


bilitatea funct iei este echivalent a cu integrabilitatea modulului ei. Deoarece
modulul unei funct ii m asurabile este o funct ie masurabila si pozitiv a putem
obt ine o condit ie simpla de integrabiliate.
3.2.3 Corolar. Fie A L si f : A R.
1). Daca f = 0 a.p.t. pe A, atunci f L
1
(A) si
_
A
fd = 0.
2). Daca (A) = 0, atunci f L
1
(A) si
_
A
fd = 0.
Demonstrat ie. 1). Deoarece funct ia constant a 0 este continu a pe A ea
este masurabila si, datorit a punctului 1) din teorema 2.1.6, rezulta c a si f
este masurabila. Atunci [f[ L
+
(A); din propozit ia 3.1.12,
_
A
[f[d = 0
([f[ = 0 a.p.t.). Rezult a c a [f[ L
1
+
(A) si, din teorema 3.2.2, f L
1
(A).
Inegalitatea din aceeasi teorema 3.2.2 arata ca
_
A
fd = 0.
2). Dac a (A) = 0 atunci f = 0 a.p.t. pe A si putem aplica punctul 1).

3.2.4 Observat ie. Remarc am ca, pentru funct ii de semn oarecare, nu are
loc dec at o implicat ie din echivalent a din propozit ia 3.1.12 : dac a f L
1
(A)
si
_
A
fd = 0 nu rezulta c a f = 0 a.p.t.
3.2. Functii integrabile. Integrala Lebesgue 67

Intr-adev ar, e f : [1, 1] R, denita prin f(x) =


_
1, x [1, 0)
1, x [0, 1]
.
Atunci f

=
[1, 0)
, f
+
=
[0, 1]
si deci
_
[1,1]
f
+
d = 1 =
_
[0,1]
f

d.
Rezult a c a
_
[1,1]
fd = 0 dar f nu ia valoarea 0 n nici-un punct.

In condit ii mai tari putem totusi formula o reciproca: dac a integrala unei
funct ii f este nul a pe toate submult imile masurabile ale lui A, atunci funct ia
f este nul a a.p.t. pe A.
3.2.5 Teorema. Fie A L si f L
1
(A).
a). Daca
_
B
fd 0, oricare ar B L(A), atunci f 0 a.p.t. pe A.
b). Daca
_
B
fd 0, oricare ar B L(A), atunci f 0 a.p.t. pe A.
c). Daca
_
B
fd = 0, oricare ar B L(A), atunci f = 0 a.p.t. pe A.
Demonstrat ie. a). Fie (f < 0) = x A : f(x) < 0; atunci
(f < 0) =

n=1
_
f
1
n
_
. Sirul format de mult imile
_
f
1
n
_
este
cresc ator si deci, conform corolarului 1.4.9 (vezi si punctul 6) al teoremei
1.4.7),
() (f < 0) = lim
n

_
f
1
n
_
.
Pe de alta parte, din ipotez a,
_
(f
1
n
)
fd 0 si deci
0
_
(f
1
n
)
fd
1
n

_
f
1
n
_
,
de unde
_
f
1
n
_
0 si deci
_
f
1
n
_
= 0, oricare ar n N

.
Din relat ia () rezulta c a (f < 0) = 0 si deci f 0 a.p.t. pe A.
b) se demonstreaz a la fel cu a) si c) este o consecint a a punctelor a) si b).

3.2.6 Teorema (teorema de dominare). Fie f L(A) si g L


1
+
(A) a..
[f[ g; atunci f L
1
(A).
Demonstrat ie. [f[ L
+
(A) si, din punctul 2) al propozit iei 3.1.6,
_
A
[f[d
_
A
gd < +. Rezult a c a [f[ L
1
+
(A) si atunci teorema prece-
dent a ne asigur a c a f L
1
(A).

Teorema de dominare are mai multe consecint e.


68 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
3.2.7 Corolar. Fie A L, B L(A) si f L(A); daca f L
1
(A) atunci
f L
1
(B).
Demonstrat ie. [f
B
[ [f[ si, deoarece f L
1
(A), teorema de domi-
nare ne asigur a ca f
B
L
1
(A) ceea ce este echivalent cu f L
1
(B).
3.2.8 Corolar. O funct ie masurabila si marginita pe o mult ime de masura
nita este integrabila.
Demonstrat ie. Fie A L cu (A) < + si f L(A) o funct ie margi-
nit a; exist a deci k > 0 a.. [f(x)[ k, x A.
Funct ia constant a k c
+
(A) are integrala
_
A
kd = k (A) < +. Deci
k c
1
+
(A) L
1
+
(A). Teorema de dominare ne asigura atunci ca f L
1
(A).
3.2.9 Corolar. Orice funct ie integrabila Riemann pe un interval nchis si
marginit [a, b] este integrabila Lebesgue pe [a, b]: 1
[a,b]
L
1
([a, b]).
Demonstrat ie. Orice funct ie integrabila Riemann pe [a, b] este margi-
nit a si m asurabil a (corolarul 2.1.8) deci, conform corolarului precedent, este
integrabil a Lebesgue.
Am remarcat n 3.1.14 c a funct ia lui Dirichlet este integrabil a Lebesgue
pe orice interval nchis [a, b] dar nu este integrabil a Riemann pe [a, b]. Deci
incluziunea din corolarul precedent este strict a.
Asa cum vom ar ata mai departe n teorema 3.3.10, 1
[a,b]
este subspat iu
dens n L
1
([a, b]).
3.2.10 Teorema. Fie A L; L
1
(A) se organizeaza ca un spat iu vectorial
real iar aplicat ia I : L
1
(A) R, I(f) =
_
A
fd, este liniara:
1).
_
A
(f + g)d =
_
A
fd +
_
A
gd, f, g L
1
(A);
2).
_
A
cfd = c
_
A
fd, f L
1
(A), c R.
Demonstrat ie. Pentru a arata ca L
1
(A) este spat iu vectorial este su-
cient s a ar at am c a este nchis la operat iile de adunare si de nmult ire cu
scalari reali (L
1
(A) este submult ime a spat iului vectorial al tuturor funct iilor
reale denite pe mult imea A).
Fie deci f, g L
1
(A); atunci teorema 3.2.2 ne asigura ca [f[, [g[ L
1
+
(A)
iar corolarul 3.1.8 ne spune c a h = [f[ + [g[ L
1
+
(A) (
_
A
hd =
_
A
[f[d +
_
A
[g[d < +).
3.2. Functii integrabile. Integrala Lebesgue 69
Pe de alt a parte [f + g[ [f[ + [g[ = h si atunci teorema de dominare
asigur a integrabilitatea lui f + g. Din relat ia
(f
+
f

) + (g
+
g

) = f + g = (f + g)
+
(f + g)

obt inem
(f + g)
+
+ f

+ g

= (f + g)

+ f
+
+ g
+
.
Integr and egalitatea precedenta (se observ a ca toate funct iile care intervin
sunt integrabile si pozitive) si folosind din nou corolarul 3.1.8, obt inem
_
A
(f + g)
+
d +
_
A
f

d +
_
A
g

d =
_
A
(f + g)

d +
_
A
f
+
d +
_
A
g
+
d
de unde, tot i termenii ind nit i, obt inem
_
A
(f + g)d =
_
A
fd +
_
A
gd.
Fie acum f L
1
(A) si c R; atunci [c f[ = [c[ [f[ L
1
+
(A) de unde
c f L
1
(A) si
_
A
(c f)d =
_
A
(c f)
+
d
_
A
(c f)

d.
Dac a c > 0 atunci (c f)
+
= c f
+
si (c f)

= c f

de unde, folosind
punctul 1) al propozit iei 3.1.6, obt inem
_
A
(c f)d = c
_
A
f
+
d c
_
A
f

d = c
_
A
fd.
Dac a c < 0 atunci demonstrat ia se face la fel observ and ca (c f)
+
= c f

si (c f)

= c f
+
.

3.2.11 Teorema. Fie A L, (A) > 0 si e f, g L(A), f = g, a.p.t.


Daca f admite integrala atunci si g admite integrala si
_
A
fd =
_
A
gd.
f L
1
(A) g L
1
(A).
Demonstrat ie. Deoarece f admite integral a pe A,
_
A
f
+
d < +
sau
_
A
f

d < +. S a presupunem ca
_
A
f
+
d < +; atunci, deoarece
f
+
g
+
= 0 a.p.t., f
+
g
+
L
1
(A) si
_
A
(f
+
g
+
)d = 0 (vezi corolarul
3.2.3). Rezult a c a
_
A
g
+
d =
_
A
f
+
d < +; deci g are integral a.
Dac a
_
A
f

d < + rezult a similar c a


_
A
g

d =
_
A
f

d.
Este atunci evident c a
_
A
fd =
_
A
f
+
d
_
A
f

d =
_
A
g
+
d
_
A
g

d =
_
A
gd.

70 Capitolul 3. Integrala Lebesgue


3.3 Proprietat i ale integralei Lebesgue
3.3.1 Teorema. Fie A L si f, g L
1
(A); atunci
1). f g =
_
A
fd
_
A
gd;
2). > 0, > 0 a.. B L(A) cu (B) < ,
_
B
[f[d < ;
3). > 0, A
0
L(A) cu (A
0
) < + a..
_
A\A
0
[f[d < ;
4).
_

n=1
An
fd =

n=1
_
An
fd, (A
n
)
n
L(A), A
n
A
m
= , n ,= m.
Demonstrat ie. 1). Daca f g atunci g f L
1
+
(A) si deci
_
A
(g
f)d 0. Pe de alt a parte, din teorema 3.2.10,
_
A
(gf)d =
_
A
gd
_
A
fd
de unde rezult a inegalitatea ceruta.
2) si 3) sunt consecint e imediate ale teoremei 3.1.15.
4). Se aplica corolarul 3.1.10 funct iilor m asurabile si pozitive f
+
si f

3.3.2 Teorema. Fie A L si | |


1
: L
1
(A) R
+
denita prin
|f|
1
=
_
A
[f[d, f L
1
(A); atunci
1). |f|
1
= 0 f = 0 a.p.t.
2). |cf|
1
= [c[ |f|
1
, f L
1
(A), c R
3). |f + g|
1
|f|
1
+|g|
1
, f, g L
1
(A).
Demonstrat ie. 1). |f|
1
= 0
_
A
[f[d = 0 [f[ = 0 a.p.t.
(vezi propozit ia 3.1.12) f = 0 a.p.t.
2) este consecint a punctului 1) din propozit ia 3.1.6.
3). Folosind punctul 2) al aceleiasi propozit ii 3.1.6 si corolarul 3.1.8
obt inem:
|f + g|
1
=
_
A
[f + g[d
_
A
[f[d +
_
A
[g[d = |f|
1
+|g|
1
.

3.3.3 Observat ie. Rezult a din teorema precedent a c a | |


1
este o semi-
norm a pe spat iul vectorial L
1
(A). | |
1
nu este o norm a pe L
1
(A) deoarece
exist a funct ii pozitive care au integrala 0 si care nu sunt nule peste tot (vezi
observat ia 3.1.14.
Relat ia

= este o relat ie de echivalent a pe L
1
(A) (este reexiva simetrica
si tranzitiva). S a notam cu L
1
(A) spat iul cat L
1
(A)[
=
; L
1
(A) = [f] : f
L
1
(A), unde am notat [f] = g L
1
(A) : f

= g. T in and cont c a integrala
Lebesgue este aceeasi pentru doua funct ii egale ntre ele a.p.t. (vezi teorema
3.2.11), putem deni consistent |[f]|
1
= |f|
1
, [f] L
1
(A). Aplicat ia astfel
denit a este o norma pe L
1
(A).
3.3. Propriet ati ale integralei Lebesgue 71
3.3.4 Denit ie. Seminorma | |
1
se va numi seminorma convergent ei
n medie de ordin 1 (sau pur si simplu seminorma convergent ei n medie)
pe L
1
(A).
Un sir (f
n
) L
1
(A) este convergent n medie la f L
1
(A) daca
|f
n
f|
1
0 ( > 0, n
0
N a.. n n
0
, |f
n
f|
1
< ).
Vom nota aceast a situat ie cu f
n
||
1

A
f.
Un sir (f
n
) L
1
(A) este sir Cauchy n medie dac a > 0, n
0
N
a.., m, n n
0
, |f
m
f
n
|
1
< .
Dac a F L
1
(A) atunci f L
1
(A) este un punct aderent n medie
pentru F dac a exist a (f
n
) F a.. f
n
||
1

A
f; vom nota aceasta cu f F
1
.
3.3.5 Teorema. Fie (f
n
) L
1
(A) si f L
1
(A);
1). f
n
||
1

A
f = f
n

A
f.
2). (f
n
)
n
Cauchy n medie = (f
n
)
n
Cauchy n masura.
Demonstrat ie. 1). Presupunem c a (f
n
)
n
L
1
(A) este convergent n
medie la f L
1
(A); pentru orice > 0, |f
n
f|
1
=
_
A
[f
n
f[d
_
([fnf[)
[f
n
f[d ([f
n
f[ ) de unde ([f
n
f[ )
1

|f
n
f|
1
si deci lim
n
([f
n
f[ ) = 0. ind arbitrar, f
n

A
f.
2).

In mod aseman ator observ am ca, pentru orice > 0, |f
n
f
m
|
1
=
_
A
[f
n
f
m
[d
_
([fnfm[)
[f
n
f
m
[d ([f
n
f
m
[ ) de unde
([f
n
f
m
[ )
1

|f
n
f
m
|
1
. Dac a (f
n
)
n
este Cauchy n medie atunci
|f
n
f
m
|
1

m,n
0 si deci lim
n,m
([f
n
f
m
[ ) = 0, oricare ar > 0.

3.3.6 Observat ie. Reciproca teoremei precedente nu este adevarat a. De


exemplu sirul (f
n
)
n
denit prin f
n
= n
[0,
1
n
]
L
1
([0, 1]) este convergent n
m asura la 0 (de ce ?) dar nu este convergent n medie (de ce ?).
Urm atorul rezultat prezint a o condit ie foarte convenabila de trecere la
limit a sub integrala Lebesgue.
3.3.7 Teorema (teorema convergent ei dominate).
Fie (f
n
) L(A) si g L
1
(A) a..
1). f
n

A
f si
2). [f
n
[ g, n N.
72 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Atunci (f
n
) L
1
(A), f L
1
(A), f
n
||
1

A
f si
_
A
f
n
d
_
A
fd.
Demonstrat ie. Din teorema de dominare (vezi teorema 3.2.6) rezult a c a
(f
n
)
n
L
1
(A) iar punctul 3) al teoremei 2.1.6 ne asigura c a f L(A). Daca
trecem la limit a n inegalitatea 2) obt inem [f[ g; teorema de dominare ne
conduce la f L
1
(A).
S a observam acum ca [f
n
f[ [f
n
[ + [f[ 2g; rezult a ca, dac a notam
h
n
= 2g [f
n
f[, (h
n
)
n
L
+
(A). Aplic am atunci sirului (h
n
)
n
lema lui
Fatou (vezi corolarul 3.1.11):
_
A
liminf
n
h
n
d liminf
n
_
A
h
n
d.
T in and cont c a liminf
n
h
n
= 2g a.p.t., obt inem
2
_
A
gd 2
_
A
gd + liminf
n
_

_
A
[f
n
f[d
_
=
= 2
_
A
gd limsup
n
_
A
[f
n
f[d
de unde limsup
n
|f
n
f|
1
0. Rezult a ca limsup
n
|f
n
f|
1
= 0; deci
exist a lim
n
|f
n
f|
1
= 0.
Deoarece

_
A
f
n
d
_
A
fd


_
A
[f
n
f[d = |f
n
f|
1
rezult a ca
_
A
f
n
d
_
A
fd.

3.3.8 Observat ie.



In teorema convergent ei dominate putem relaxa condi-
t ia a doua, cer and ca, n N, [f
n
[ g, a.p.t pe A.

Intr-adev ar, dac a not am cu A


n
= ([f
n
[ > g), atunci (A
n
) = 0, n N
si deci mult imea A
0
=

n=1
A
n
este neglijabila. Atunci, n N, funct ia
g
n
= f
n

A\ A
0
este egal a a.p.t cu f
n
. Rezulta c a g
n

A
f si n plus,
n N, [g
n
[ g si
_
A
[f
n
f[d =
_
A
[g
n
f[d.
3.3.9 Corolar (teorema convergent ei m arginite).
Fie (f
n
) L(A), (A) < + si c R
+
a..
1). f
n

A
f si
2). [f
n
[ c, n N.
Atunci (f
n
) L
1
(A), f L
1
(A) si f
n
||
1

A
f
_
A
f
n
d
_
A
fd.
3.3. Propriet ati ale integralei Lebesgue 73
Demonstrat ie. Teorema rezulta din teorema convergent ei dominate
dac a observ am ca, pe mult imi de masur a nit a, funct iile constante sunt in-
tegrabile; putem atunci lua g = c.

In cele ce urmeaza vom pune n evident a doua submult imi dense n L


1
(A).
3.3.10 Teorema. Fie c
1
(A) = c(A) L
1
(A) - mult imea funct iilor etajate
si integrabile si C
1
(A) = C(A) L
1
(A) - mult imea funct iilor continue si
integrabile pe A; atunci
1). c
1
(A)
1
= L
1
(A) si
2). C
1
(A)
1
= L
1
(A).
Demonstrat ie. Din denit ie c
1
(A)
1
L
1
(A) si C
1
(A)
1
L
1
(A). Tre-
buie sa demonstr am incluziunile inverse.
1). Oricare ar f L
1
(A), f = f
+
f

iar f
+
, f

L
1
+
(A). T inand
cont de punctul 1) din teorema de aproximare a funct iilor m asurabile (vezi
teorema 2.3.3), exist a dou a siruri (g
n
)
n
, (h
n
)
n
c
+
(A) a.. g
n
f
+
si h
n

f

. Atunci f
n
= g
n
h
n
f si (f
n
)
n
c(A).
Oricare ar n N, [f
n
[ g
n
+h
n
f
+
+f

= [f[ L
1
+
(A). Din teorema
convergent ei dominate (teorema 3.3.7), (f
n
)
n
L
1
(A) si deci (f
n
)
n
c(A)
L
1
(A) = c
1
(A) si, n plus, |f
n
f|
1
0. Rezult a c a f c
1
(A)
1
.
2). Vom ar ata nt ai ca c
1
(A) C
1
(A)
1
.
Oricare ar f =

p
i=1
a
i

A
i
c
1
(A) e M = sup
xA
[f(x)[ =
= max[a
1
[, , [a
p
[. Din teorema lui Borel (vezi teorema 2.3.9 si corolarul
2.3.10), oricare ar > 0 exist a f

C(A) a.. (f ,= f

) <

2M
si, n plus,
sup
xA
[f

(x)[ M. Fie B = (f ,= f

) L(A). Atunci f

= f


B
+ f

A\ B
= f


B
+f
A\ B
si deci [f

[ M
B
+[f[ c
1
+
(A) L
1
(A). Din
teorema de dominare rezult a ca f

L
1
(A) si deci f

C
1
(A).

In plus
|f f

|
1
=
_
A
[f f

[d =
_
B
[f f

[d
_
B
([f[ +[f

[)d 2M (B) < .


Dac a, oricare ar n N

, consider am =
1
n
, vom gasi un sir (f
n
)
n

C
1
(A) a.. |f f
n
|
1
<
1
n
, n N

. Rezulta ca f
n
||
1

A
f si deci f C
1
(A)
1
ceea ce demonstreaza incluziunea c
1
(A) C
1
(A)
1
.
74 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Dac an ultima incluziune folosim punctul 1) si proprietat ile de monotonie
si de idempotent a ale operatorului de aderent a obt inem
L
1
(A) = c
1
(A)
1
C
1
(A)
1
1
= C
1
(A)
1
L
1
(A)
de unde obt inem a doua proprietate de densitate.

3.3.11 Observat ii. (i) Dac a (A) < + atunci c


1
(A) = c(A) (vezi si
exercit iul 14) de la 3.7. Deci n acest caz c(A) este dens n L
1
(A).
(ii) Dac a A este compact a atunci C
1
(A) = C(A).

Intr-adev ar, n acest caz
orice funct ie f continua pe A este m arginit a conform teoremei lui Weierstrass;
deci exist a M > 0 a.. [f[ M. Mult imile compacte sunt marginite deci
au m asur a nita. Pe mult imile de masur a nit a orice funct ie constanta este
integrabil a si deci M L
1
+
(A). Teorema de dominare ne asigur a atunci c a
f L
1
(A).
Rezult a c a n acest caz C(A) este dens n L
1
(A).
(iii) 1
[a,b]
1
= L
1
([a, b]).

Intr-adev ar, n acest caz C([a, b]) 1
[a,b]
si, cum
[a, b] este compact, din observat ia precedenta,
L
1
([a, b]) = C([a, b])
1
1
[a,b]
1
L
1
([a, b].
3.3.12 Teorema. Spat iul seminormat (L
1
(A), | |
1
) este complet (orice sir
Cauchy n medie este convergent n medie).
Demonstrat ie. Din teorema 3.3.5, 2), rezulta c a orice sir (f
n
)
n
L
1
(A)
Cauchy n medie este Cauchy n masur a. Punctul 1) al teoremei lui Riesz
(teorema 2.2.5) pune n evident a un subsir (f
kn
)
n
al sirului (f
n
)
n
convergent
aproape uniform la o funct ie f : A R. Teorema 2.2.2, 2), arm a ca
f
kn

A
f si atunci f L(A) (punctul 3) din teorema 2.1.6).
Fix am m N; oricare ar n N e g
n
= [f
m
f
kn
[ L
+
(A). Aplicam
sirului (g
n
)
n
lema lui Fatou (vezi corolarul 3.1.11):
_
A
liminf
n
g
n
d liminf
n
_
A
g
n
d.
Deoarece liminf
n
g
n
= [f
m
f[ a.p.t. rezult a
_
A
[f
m
f[d liminf
n
|f
m
f
kn
|
1
si, cum lim
m,n+
|f
m
f
kn
|
1
= 0, rezult a, pe de o parte c a f
m
f L
1
(A)
si deci c a f = f
m
(f
m
f) L
1
(A) si, pe de alt a parte, ca |f
m
f|
1
0.

3.5. Comparatie ntre integralele Riemann s i Lebesgue 75


3.4 Cadru abstract
Fie (X, /, ) un spat iu cu masur a complet a si -nit a, c(X) mult imea
funct iilor etajate si /(X) mult imea funct iilor masurabile pe X.
f =

p
i=1
a
i

A
i
c
+
(X), denim
_
X
fd =
p

i=1
a
i
(A
i
) [0, +].
Spunem ca f este integrabila dac a
_
X
fd < +.
Vom nota cu c
1
+
(X) mult imea funct iilor etajate pozitive si integrabile.
Dac a nlocuim L cu / si c
+
(A) cu c
+
(X) reg asimn acest cadru abstract
propriet at ile din propozit ia 3.1.3
3.4.1 Denit ie. Fie f /
+
(X) o funct ie m asurabil a si pozitiv a pe X;
denim
_
X
fd = sup
__
X
d : c
+
(X), f
_
[0, +].
f este integrabila dac a
_
X
fd < +. Fie L
1
+
(X) mult imea funct iilor
integrabile si pozitive pe X.
Reg asim rezultatele din propozit ia 3.1.6, teorema convergent ei monotone,
teorema lui Beppo Levi si lema lui Fatou.
Fie f /(X), f = f
+
f

, unde f
+
= supf, 0 /
+
(X) si f

=
supf, 0 /
+
(X).
Dac a una dintre funct iile f
+
sau f

este integrabil a atunci denim


_
X
fd =
_
X
f
+
d
_
X
f

d.
Dac a am andoua funct iile f
+
si f

sunt integrabile atunci spunem ca f este


integrabila. Vom nota cu L
1
(X) mult imea funct iilor integrabile pe X.
Si n cadru abstract funct ioneaza (cu adapt arile corespunz atoare) rezul-
tatele 3.2.2 - 3.2.8, 3.2.10, 3.3.1, 3.3.2, 3.3.5 - 3.3.9.
Spat iul (L
1
(X), | |
1
) este spat iu seminormat complet iar mult imea func-
t iilor etajate si integrabile c
1
(X) = c(X) L
1
(X) este densa n L
1
(X) n
raport cu topologia convergent ei n medie.
76 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
3.5 Comparat ie ntre integralele Riemann si
Lebesgue

In acest paragraf vom compara integrala Lebesgue cu integrala Riemann at at


pe intervale compacte cat si pe intervale necompacte.
3.5.1 Teorema. 1
[a,b]
L
1
([a, b]) si
_
b
a
f(x)dx =
_
[a,b]
fd, oricare ar
f 1
[a,b]
.
Demonstrat ie.

In corolarul 3.2.9 am ar atat c a 1
[a,b]
L
1
(A); s a ar at am
acum integrala Riemann este restrict ia integralei Lebesgue la spat iul 1
[a,b]
.
Fie f 1
[a,b]
. Oricare ar o divizare a intervalului compact [a, b], =
x
0
, x
1
, , x
n
T([a, b]) si oricare ar k = 0, 1, , n, e
m
k
= inf
x[x
k
,x
k+1
]
f(x) si M
k
= sup
x[x
k
,x
k+1
]
f(x);
atunci
s

=
n1

k=0
m
k
(x
k+1
x
k
) si S

=
n1

k=0
M
k
(x
k+1
x
k
)
sunt sumele Darboux inferioara si respectiv superioara asociate funct iei f si
diviz arii pe [a, b].
I = sup
T([a,b])
s

este integrala Darboux inferioara iar I = inf


T([a,b])
S

integrala Darboux superioar a. Teorema lui Darboux arma c a, deoarece f


este integrabil a Riemann, I = I =
_
b
a
f(x)dx.
Pe de alta parte s a consideram funct iile etajate f

, F

: [a, b] R denite
prin f

n1
k=0
m
k

[x
k
, x
k+1
)
respectiv F

n1
k=0
M
k

[x
k
, x
k+1
)
. Atunci
f

, F

c([a, b]) = c
1
([a, b]) L
1
([a, b]) (vezi 3.3.11 (i)) si, deoarece
f

f F

a.p.t., s

=
_
[a,b]
f

d
_
[a,b]
fd
_
[a,b]
F

d = S

.
Divizarea ind arbitrara n T([a, b]) rezult a I
_
[a,b]
fd I de unde
_
b
a
f(x)dx =
_
[a,b]
fd.

Fie a R, b +, a < b si f : [a, b) R o funct ie cu proprietatea c a f


1
[a,u]
, u [a, b); reamintim c a f este integrabila Riemannn sens generalizat
pe intervalul necompact [a, b) dac a exist a lim
ub
_
u
a
f(x)dx si este nit a. Vom
nota aceasta limita cu
_
b0
a
f(x)dx (
_
+
a
f(x)dx dac a b = +) si o vom
3.5. Comparatie ntre integralele Riemann s i Lebesgue 77
numi integrala generalizat a Riemann (sau integrala improprie) a funct iei f
pe [a, b); se mai spune ca integrala generalizata este convergenta. Mult imea
funct iilor integrabile Riemannn sens generalizat pe [a, b) se va nota cu 1
[a,b)
.
Dac a [f[ 1
[a,b)
se spune ca integrala generalizata
_
b0
a
f(x)dx este absolut
convergenta; o integral a absolut convergent a este convergent a dar reciproca
nu este adevarat a.
3.5.2 Teorema. Fie a R, b +, a < b si f : [a, b) R o funct ie cu
proprietatea ca f 1
[a,u]
, u [a, b); atunci
f L
1
([a, b)) [f[ 1
[a,b)
si, n acest caz,
_
[a,b)
fd =
_
b0
a
f(x)dx.
Demonstrat ie. (=): Presupunem c a f L
1
([a, b)); atunci [f[
L
1
([a, b)) si : L([a, b)) R
+
, (A) =
_
A
[f[d, este o m asur a nit a pe
L(A) (vezi teorema 3.1.15).
Oricare ar un sir (u
n
)
n
[a, b), u
n
b, mult imile A
n
= [a, u
n
] formeaza
un sir ascendent n L([a, b)) care converge la

n=1
A
n
= [a, b). Din proprie-
tatea de continuitate a masurii pe siruri ascendente (vezi proprietatea 6)
din teorema 1.4.7), ([a, b)) = lim
n
(A
n
) sau
_
[a,b)
[f[d = lim
n
_
[a,un]
[f[d.
Dar, din teorema precedenta, oricare ar n N,
_
[a,un]
[f[d =
_
un
a
[f(x)[dx.
Rezult a c a exista lim
n
_
un
a
[f(x)[dx =
_
[a,b)
[f[d. Sirul (u
n
)
n
ind arbitrar cu
propriet at ile ment ionate, exist a deci lim
ub
_
u
a
[f(x)[dx =
_
[a,b)
[f[d < +.
Deci [f[ 1
[a,b)
si
_
b0
a
[f(x)[dx =
_
[a,b)
[f[d.
S a remarc am c a relat ia de mai sus are loc pentru orice funct ie g L
1
+
([a, b))
care este integrabil a Riemann pe orice interval compact din [a, b). Sa o
aplic am pentru partea pozitiv a si pentru partea negativa a lui f: deoarece
f
+
=
1
2
([f[ + f), f

=
1
2
([f[ f) L
1
+
([a, b)),
_
b0
a
f
+
(x)dx =
_
[a,b)
f
+
d si
_
b0
a
f

(x)dx =
_
[a,b)
f

d.
Rezult a c a
_
[a,b)
fd =
_
b0
a
f(x)dx.
(=): Presupunem ca [f[ 1
[a,b)
.
78 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
Dac a b < +, oricare ar n N

, e f
n
= f
[a, b
1
n
]
L([a, b))
(f 1
[a,b
1
n
]
L([a, b
1
n
]) si 0 L((b
1
n
, b)) - vezi exercit iul 4) din 2.5).
Deoarece f
n
p

[a,b)
f rezult a ca f L([a, b)) (punctul 5) al teoremei 2.1.11).
Atunci [f[ L
+
([a, b)) (punctul 2) al propozit iei 2.1.14). Rezulta c a, oricare
ar n N

, [f
n
[ = [f[
[a, b
1
n
]
L
+
([a, b)) si, deoarece [f
n
[ [f[, teorema
convergent ei monotone (teorema 3.1.7) ne asigura ca
_
b0
a
[f(x)[dx = lim
n
_
b
1
n
a
[f(x)[dx = lim
n
_
[a,b)
[f
n
[d =
_
[a,b)
[f[d.
Deci
_
[a,b)
[f[d < + de unde [f[ L
1
+
([a, b)) si deci f L
1
([a, b)).

In cazul n care b = + se alege sirul f


n
= f
[a, n]
.

Observat iile urm atoare puncteaza c ateva dintre comparat iile ce se pot
face ntre cele dou a tipuri de integrale: integrala Riemann si Lebesgue.
3.5.3 Observat ii. (i) Integrala Riemann este denita numai pe intervale pe
c and integrala Lebesgue se calculeaz a pe clasa mult mai ampla a mult imilor
m asurabile.
(ii) Integrala Riemann este sensibil a la schimbarea valorilor funct iei pe
o mult ime de m asura nul a pe c and integrala Lebesgue este invariant a la
asemenea schimb ari.
(iii) Pentru integrala Lebesgue avem criterii mult mai usor de aplicat
de trecere la limita sub integrala (teorema convergent ei dominate, teorema
convergent ei m arginite) pe c and la integrala Riemann avem nevoie de con-
vergent a uniform a pentru asemenea operat ie.
(iv) Integrala Lebesgue este num arabil aditiv a n raport cu domeniul
de integrare; integrala Riemann este doar nit aditiv a. Intr-adev ar, dac a
(A
n
)
n
L(A) este un sir de mult imi disjuncte doua c ate dou a, A =

n=1
A
n
si f L
1
(A) atunci sirul (f
n
)
n
, denit prin f
n
=

n
k=1
f
A
k
, este convergent
la f si dominat n modul de [f[. Teorema convergent ei dominate ne asigura
atunci ca
_
A
fd = lim
n
_
A
f
n
d = lim
n

n
k=1
_
A
k
fd =

n=1
_
An
fd.
(v) Pe intervale compacte integrala Lebesgue este mai generala decat inte-
grala Riemann: orice funct ie integrabil a Riemann este integrabila si Lebesgue
dar exist a funct ii integrabile Lebesgue care nu sunt integrabile Riemann
(funct ia lui Dirichlet).
Pe intervale necompacte integrala Riemann face deosebirea ntre conver-
gent a simpl a si convergent a absolut a. Astfel funct ia f : [1, +) R, f(x) =
3.7. Exercitii 79
sin x
x
, este integrabil a Riemann pe [1, +) (se poate aplica criteriul lui Diri-
chlet de convergent a) dar [f[ nu este integrabila Riemann ([f(x)[
sin x
2
x
=
1
2x

cos 2x
2x
; prima funct ie din diferent a precedenta nu este integrabila iar a
doua este integrabila pe [1, +)). Din acest motiv f / L
1
([1, +)).
3.6 Schimbare de variabilan integrala Lebesgue

In acest paragraf vom prezenta o formul a de schimbare de variabil a la inte-


grala Lebesgue aseman atoare formulei corespunzatoare de la integrala Rie-
mann. Una dintre problemele pe care le avem de rezolvat este de a gasi
condit iile care trebuie s a le satisfaca o funct ie pentru ca sa duca mult imi
m asurabile Lebesgue n mult imi m asurabile.
3.6.1 Teorema. Fie g : R R o funct ie bijectiva, derivabila cu derivata
g
t
continua pe R (o funct ie de clasa C
1
pe R). Atunci, oricare ar A L,
g(A) L si (g(A)) =
_
A
[g
t
[d.
Demonstrat ie.

Int ai vom observa c a orice inject ie continua pe R este
strict monoton a. S a presupunem atunci c a g este strict cresc atoare. Rezult a
c a g
t
(x) 0, oricare ar x R (dac a am presupune c a exist a x
0
R a..
g
t
(x
0
) < 0 atunci, deoarece g
t
este continua, g
t
(x) < 0 pe un ntreg interval
ce cont ine x
0
ceea ce ar contrazice monotonia lui g).
3.7 Exercit ii
1). Dac a A L si f L
+
(A) cu 0 f(x) a atunci
0
_
A
fd a(A).
2). Dac a (A) = 0 si f L
+
(A) atunci
_
A
fd = 0.
3). Dac a f L
+
(A) atunci
_
A
fd a(f a), a > 0.
Dac a f L
1
+
(A) atunci lim
a+
a(f a) = 0.
4). S a se calculeze
_
[0,+)
e
[x]
d(x), unde [x] noteaza partea ntreag a a
num arului x R.
5). Fie f L
+
(R); ar atat i c a, a R,
_
R
f(x)d(x) =
_
R
f(x +a)d(x).
6). Fie [c, d] [a, b] si f : [a, b] R, f(x) =
_
1 , x [c, d],
0 , x [a, b] [c, d].
80 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
S a se arate ca > 0, g : [a, b] R o funct ie continu a a..
_
[a,b]
[f g[d < .
Se poate nlocui [c, d] cu o submult ime m asurabil a oarecare a lui [a, b] ?
7). Fie f L
1
(A) si B, C L(A); aratat i c a
_
BC
fd =
_
B
fd +
_
C
fd
_
BC
fd.
8). Fie f, g L
1
(A) funct ii marginite pe A; aratat i c a fg, f
2
, g
2
L
1
(A)
si
_
A
[fg[d
1
2
__
A
f
2
d +
_
A
g
2
d
_
.
9). Pentru orice funct ie f : A R
+
si pentru orice p N, denim
f
p
: A R
+
prin f
p
(x) =
_
f(x) , f(x) p,
p , f(x) > p.
Ar atat i ca daca f L
1
+
(A) atunci (f
p
) L
1
+
(A) si
_
A
f
p
d
_
A
fd.
Calculat i pe aceasta cale
_
(0,1]
fd unde f(x) =
1
3

x
, x (0, 1].
10). Fie f : (0, 1] R, f(x) =
_

_
n ,
1
2n + 1
< x
2n
4n
2
1
n ,
2n
4n
2
1
< x
1
2n 1
, n N

.
Este f integrabil a pe (0, 1] ?
11). Fie f : [3, 3] R, f(x) = 3 + e
x
e
x
. Gasit i f
+
si f

.
12). Se consider a funct ia f : R R, f =

+
n=1
(1)
n
n

[n, n + 1)
; s a se arate
c a este m asurabila si marginita dar nu este integrabil a pe R (vezi corolarul
3.2.8).
13). S a se arate ca funct ia f =

+
n=1
(1)
n
n
2

[n, n + 1)
este integrabil a pe R.
14). Fie f =

p
i=1
a
i

A
i
c(A); sa se arate c a f L
1
(A) dac a si numai
dac a, pentru orice i 1, , p pentru care a
i
,= 0 rezult a (A
i
) < +.
S a se deduc a de aici ca, daca (A) < +, atunci c(A) L
1
(A).
15). Fie A L, f L(A), a R si g : a + A R denit a prin
g(x) = f(a + x), x a + A.
S a se arate ca g L(a + A) si c a
_
A
fd =
_
a+A
gd,
3.7. Exercitii 81
n sensul ca, daca una dintre cele doua integrale exista, atunci exist a si
cealalt a si are loc egalitatea.
Indicat ie. Fie T : a + A A, T(x) = a + x. Atunci g = f T si deci, R, g
1
(, ) =
T
1
(f
1
(, )) /. Demonstrat ia egalit at ii se face pe rand n cazurile: 1). f =
E
, 2). f =

p
i=1
c
i

E
i
, 3). f L
+
(A) si 4). f L(A).
16). Folosind legatura ntre integralele Riemann si Lebesgue, s a se cal-
culeze:
lim
n+
_
1
0
e
nx
2
dx si lim
n+
_
1
0
dx
_
1 +
x
n
_
n
.
17). S a se arate ca, dac a (f
n
) L
1
+
(A) si

n=1
_
A
f
n
d < +, atunci

n=1
f
n
converge a.p.t.
18). Fie f
n
: [0, 1] R, f
n
(x) = n
[
1
n
3
,
8
n
3
]
; s a se arate c a f
n

[0,1]
0 dar
(f
n
) nu converge uniform.
S a se arate ca, n N, [f
n
[ g, unde g(x) =
_
_
_
2
3

x
, 0 < x 1,
0, x = 0.
Este adevarat a egalitatea lim
n
_
[0,1]
f
n
d =
_
[0,1]
fd ?
19). S a se arate ca f : [0, +) R, f(x) =
sin
2
x
x
2
, este integrabila
Riemann si Lebesgue pe [0, +).
20). Fie f
n
: (0, +) R, f
n
(x) =
_
x
n
2
, 0 < x < n,
0, x n.
S a se verice dac a lim
n
__
(0,)
f
n
d
_
=
_
(0,)
_
lim
n
f
n
_
d si s a se explice
rezultatul.
21). Fie f L
1
(R); sa se arate c a
lim
h0
_
R
[f(x + h) f(x)[d(x) = 0.
22). Fie f L
1
(R); sa se arate c a, k R

, funct iile g, h : R R,
g(x) = f(x + k), h(x) = f(kx), sunt integrabile Lebesgue pe R si
_
R
gd =
_
R
fd,
_
R
hd =
1
[k[

_
A
fd.
23). Fie f L
1
(R); sa se calculeze
lim
n
_
R
f(x) sin
n
xd(x).
82 Capitolul 3. Integrala Lebesgue
24). Sa se arate c a
_
[0,+)
x
e
x
1
d(x) =

n=1
1
n
2
(se va efectua schimbarea de variabila e
x
=
1
1y
).
25). Fie f L
1
(R); sa se arate c a
lim
n+
_
([x[>n)
f(x)d(x) = 0.
Este necesar ca lim
[x[+
f(x) = 0 ?
Capitolul 4
Spat iile L
p
Acest capitol este dedicat unei clase de spat ii Banach construite cu ajutorul
not iunii de funct ie integrabila - asanumitele spat ii Lebesgue, sau spat ii Ba-
nach clasice.

In primul paragraf vom prezenta structura algebric a si structura topo-


logic a a acestor spat ii. Paragraful doi este rezervat studiului propriet at ilor
de densitate n L
p
.
Un caz limit a al spat iilor Lebesgue, spat iul L

, este studiat n paragraful


trei iar n ultimul paragraf se studiaz a seriile Fourier pe L
2
.
4.1 Structura algebrica si topologica
4.1.1 Denit ie. Fie A L, p R, p 1; o funct ie f : A R se numeste
p-integrabila pe mult imea A dac a f L(A) si [f[
p
L
1
(A).
Vom nota cu L
p
(A) mult imea funct iilor p-integrabile pe A.

In cazul particular p = 1 regasim spat iul L


1
(A) studiat n capitolul prece-
dent; ntr-adev ar, f L
1
(A) daca si numai daca [f[ L
1
(A) (vezi teorema
3.2.2).
Denim aplicat ia | |
p
: L
p
(A) R
+
prin
|f|
p
=
__
A
[f[
p
d
_1
p
, f L
p
(A).
83
84 Capitolul 4. Spatiile L
p
4.1.2 Propozit ie. L
p
(A) este spat iu vectorial real.
Demonstrat ie. Multimea tuturor funct iilor reale denite pe A, F(A, R),
este spat iu vectorial fat a de operat iile uzuale de adunare si nmult ire cu
scalari (operat ii denite punctual). Pentru a ar ata c a L
p
(A) F(A, R) este
subspat iu vectorial este sucient sa demonstr am ca suma a dou a funct ii din
L
p
(A) r amane n L
p
(A) si c a produsul dintre un scalar real si o funct ie din
L
p
(A) este n L
p
(A).
Fie f, g L
p
(A); atunci f, g L(A) si deci f + g L(A). Pe de alt a
parte funct ia h : R R, h(y) = [y[
p
, este continu a si deci h (f + g) =
[f + g[
p
L(A) (vezi teorema 2.1.9).
() [f + g[
p
([f[ +[g[)
p
2
p
max[f[
p
, [g[
p
2
p
([f[
p
+[g[
p
).
Funct ia 2
p
([f[
p
+[g[
p
) este integrabil a si, din (), domina funct ia masurabil a
[f + g[
p
; teorema de dominare (3.2.6) ne asigura c a [f + g[
p
L
1
(A) si deci
f + g L
p
(A).
Oricare ar c R si f L
p
(A), cf L(A) si [cf[
p
= [c[
p
[f[
p
L
1
(A);
deci c f L
p
(A).

4.1.3 Lema. Fie p, q > 1 a..


1
p
+
1
q
= 1 (vom spune ca p si q sunt
conjugate); a, b 0,
a b
a
p
p
+
b
q
q
.
Demonstrat ie. f(x) = ax
a
p
p

x
q
q
, x 0, deneste o funct ie deri-
vabil a f : [0, +) R; derivata sa, f
t
(x) = a x
q1
, se anuleaz a pentru
x
0
= a
1
q1
. Se observ a imediat c a f este cresc atoare pe [0, x
0
] si descresc atoare
pe [x
0
, +).
Rezult a ca f(x) f(x
0
) = f(a
1
q1
) = aa
1
q1

a
p
p

a
q
q1
q
= a
p
(1
1
p

1
q
) =
0 sau f(x) 0, x 0, ceea ce demonstrez a lema.

4.1.4 Teorema (inegalitatea lui H older).


Fie p, q > 1 doua numere conjugate (
1
p
+
1
q
= 1).
f L
p
(A), g L
q
(A), f g L
1
(A) si
_
A
[f g[d |f|
p
|g|
q
=
__
A
[f[
p
d
_1
p

__
A
[g[
q
d
_1
q
.
4.1. Structura algebric a s i topologic a 85
Demonstrat ie. Dac a |f|
p
= 0, atunci
_
A
[f[
p
d = 0, de unde f = 0
a.p.t. (teorema 3.3.2). Atunci f g = 0 a.p.t. si, aplicand din nou teorema
3.3.2, |f g|
1
=
_
A
[fg[d = 0 |f|
p
|g|
q
. La fel rat ionam dac a |g|
q
= 0.
S a presupunem acum ca |f|
p
,= 0 ,= |g|
q
.

In inegalitatea din lema
precedent a nlocuim: a =
[f(x)[
|f|
p
si b =
[g(x)[
|g|
q
; obt inem atunci:
[f(x)g(x)[
|f|
p
|g|
q

[f(x)[
p
p|f|
p
p
+
[g(x)[
q
q|g|
q
q
, x A.
Aceeasi inegalitate poate scrisa funct ional:
() [fg[ [[f[[
p
[[g[[
q
_
1
p[[f[[
p
p
[f[
p
+
1
q[[g[[
q
q
[g[
q
_
.
Deoarece f L
p
(A) si g L
q
(A), rezulta c a fg L(A) si [f[
p
, [g[
q

L
1
(A). Atunci
h = |f|
p
|g|
q
_
1
p|f|
p
p
[f[
p
+
1
q|g|
q
q
[g[
q
_
L
1
(A).
Din (*), [fg[ h; teorema de dominare (vezi 3.2.6) antreneaz a fg L
1
(A).
Integrala ind monoton a (punctul 1) al teoremei 3.3.1) si liniar a (teorema
3.2.10), putem integra acum n inegalitatea (*) si obt inem:
_
A
[fg[d |f|
p
|g|
q
_
1
p|f|
p
p
_
A
[f[
p
d +
1
q|g|
q
q
_
A
[g[
q
d
_
=
= |f|
p
|g|
q
_
1
p[[f[[
p
p
[[f[[
p
p
+
1
q|g|
q
q
|g|
q
q
_
= |f|
p
|g|
q
.

4.1.5 Teorema (inegalitatea lui Minkowski).


Oricare ar p 1, f, g L
p
(A),
|f + g|
p
|f|
p
+|g|
p
.
Demonstrat ie. Dac a p = 1 inegalitatea este evident a (vezi punctul 3)
al teoremei 3.3.2).
S a presupunem acum c a p > 1 si e f, g L
p
(A). Din propozit ia 4.1.2
stim c a f + g L
p
(A).
86 Capitolul 4. Spatiile L
p
Dac a |f + g|
p
= 0, atunci inegalitatea lui Minkowski este evident a.
Presupunem deci n plus ca |f+g|
p
> 0. Fie q =
p
p1
> 1; atunci
1
p
+
1
q
= 1
si funct ia h = [f + g[
p1
L
q
(A).

Intr-adev ar, h este compunerea dintre
funct ia m asurabil a f +g si funct ia continua l : R R, l(y) = [y[
p1
; conform
propozit iei 2.1.9, h = l (f + g) L(A).

In plus, [h[
q
= [f + g[
p
L
1
(A)
(f + g L
p
(A)) si deci h L
q
(A).
Rezult a din inegalitatea lui Holder c a [f + g[
p1
[f[ = h[f[ L
1
(A) si
[f + g[
p1
[g[ = h[g[ L
1
(A). Atunci, utilizand propriet at ile de monotonie
si de liniaritate ale integralei,
(|f + g|
p
)
p
=
_
A
[f + g[
p
d =
_
A
[f + g[
p1
[f + g[d

_
A
[f + g[
p1
([f[ +[g[)d =
_
A
[f + g[
p1
[f[d +
_
A
[f + g[
p1
[g[d.
Dar, conform inegalitat ii lui Holder,
_
A
f + g[
p1
[f[d = |fh|
1
|f|
p
|h|
q
,
_
A
[f + g[
p1
[g[d = |gh|
1
|g|
p
|h|
q
.
Atunci:
([[f + g[[
p
)
p
([[f[[
p
+[[g[[
p
) [[h[[
q
=
= ([[f[[
p
+[[g[[
p
)
__
A
[f + g[
(p1)q
d
_1
q
=
= ([[f[[
p
+[[g[[
p
)
__
A
[f + g[
p
d
_
p1
p
= ([[f[[
p
+[[g[[
p
) ([[f + g[[
p
)
p1
.
Simplic and n inegalitatea precedent a cu ([[f + g[[
p
)
p1
, obt inem
[[f + g[[
p
[[f[[
p
+[[g[[
p
.

4.1.6 Teorema. Spat iul (L


p
(A), | |
p
) este spat iu seminormat.
Demonstrat ie. |f|
p
= 0 f = 0, a.p.t. (teorema 3.3.2).
Oricare ar c R si f L
p
(A), |c f|
p
=
__
A
[c f[
p
d
_1
p
= [c[ |f|
p
.
Inegalitatea triunghiular a este chiar inegalitatea lui Minkowski.

4.1. Structura algebric a s i topologic a 87


4.1.7 Denit ie. Fie (f
n
) L
p
(A), f L
p
(A). Dac a |f
n
f|
p

n+
0
spunem ca sirul (f
n
) este convergent n medie de ordin p pe A la f si
not am aceasta cu f
n
||p

A
f.
(f
n
) este sir Cauchy n medie de ordin p dac a lim
m,n+
|f
m
f
n
|
p
= 0.
f este aderent n medie de ordin p la F L
p
(A) dac a exist a un sir
(g
n
) F a.. g
n
||p

A
f.
Not am cu F
p
mult imea punctelor aderente n medie de ordin p la F.
4.1.8 Propozit ie. Fie p 1; relat ia f g f = g a.p.t. este o relat ie
de echivalent a pe L
p
(A).
Demonstrat ie. Sa observam nt ai c a, dac a f L
p
(A) si f = g a.p.t.
aunci g L
p
(A) si |f|
p
= |g|
p
.

Intr-adev ar, daca f L
p
atunci f L(A)
(vezi punctul 1) al teoremei 2.1.6); deoarece [f[
p
= [g[
p
a.p.t.,
_
A
[f[
p
d =
_
A
[g[
p
d (teorema 3.2.11) si deci g L
p
(A) si |f|
p
= |g|
p
.
Relat ia este n mod evident reexiva, simetric a si tranzitiv a, deci o
relat ie de echivalent a pe L
p
(A).
4.1.9 Denit ie. Not am spat iul c at L
p
(A)[

cu L
p
(A); elementele acestui
spat iu sunt de forma: [f] = g L
p
(A) : f g.
Remarc am c a L
p
(A) este spat iu vectorial real: [f] +[g] = [f +g], c [f] =
[cf] L
p
(A), f, g L
p
(A), c R.

In plus, g [f],
_
A
[f[
p
d =
_
A
[g[
p
d.
Putem deci deni n mod consistent aplicat ia
| |
p
: L
p
(A) R
+
, |[f]|
p
= |f|
p
, [f] L
p
(A).
4.1.10 Teorema. Spat iul (L
p
(A), | |
p
) este un spat iu normat real.
4.1.11 Teorema. Fie p 1, (f
n
)
n
L
p
(A) si f L
p
(A); atunci:
1). f
n
||p

A
f = f
n

A
f.
2). Daca (f
n
)
n
este sir Cauchy n medie de ordin p atunci (f
n
)
n
este
sir Cauchy n masura.
Demonstrat ie. 1). > 0, n N, e A
n
() = ([f
n
f[ > ) L.
Atunci:
[f
n
f[
p
[f
n
f[
p

An()

p

An()
.
88 Capitolul 4. Spatiile L
p
Utiliz and acum monotonia integralei, obt inem:
|f
n
f|
p
p
=
_
A
[f
n
f[
p
d
p
(A
n
()), > 0, n N.
Rezult a c a > 0, n N, (A
n
())
1

p
|f
n
f|
p
p
.
Deoarece f
n
||p

A
f, rezult a c a lim
n
(A
n
()) = 0, > 0, ceea ce antre-
neaz a f
n

A
f.
2) se demonstreaz a similar nlocuind A
n
() cu A
m,n
() = ([f
m
f
n
[ > ).

In cazul n care (A) < + putem compara ntre ele spat iile L
p
(A) si
topologiile generate de semi-normele | |
p
pe aceste spat ii.
4.1.12 Teorema. Daca (A) < + si 1 p < r atunci L
r
(A) L
p
(A) si
f
n
||r

A
f = f
n
||p

A
f, (f
n
) L
r
(A), f L
r
(A).
Demonstrat ie. Fie p
1
=
r
p
> 1 si q
1
=
r
rp
> 1; atunci
1
p
1
+
1
q
1
= 1.
f L
r
(A), f L(A) si [f[
r
L
1
(A). Rezult a c a [f[
p
L
r
p
(A) = L
p
1
(A).
Deoarece (A) < +, 1 L
q
1
(A).
Putem aplica acum funct iilor [f[
p
si 1 inegalitatea lui H older (vezi 4.1.4);
deci [f[
p
1 = [f[
p
L
1
(A).
Rezult a, pe de o parte, ca f L
p
(A) si astfel L
r
(A) L
p
(A).
Pe de alta parte, inegalitatea lui H older antreneaza:
_
A
[f[
p
d
__
A
[f[
pp
1
d
_ 1
p
1

__
A
1d
_ 1
q
1
,
sau, echivalent:
|f|
p
p

__
A
[f[
r
d
_
p
r
(A)
rp
r
= |f|
p
r
(A)
rp
r
.
Ultima inegalitate implica:
|f|
p
[(A)]
rp
pr
|f|
r
, f L
r
(A).
Rezult a c a oricare ar (f
n
)
n
L
r
(A) si f L
r
(A),
|f
n
f|
p
[(A)]
rp
pr
|f
n
f|
r
ceea ce demonstreaza c a, daca sirul (f
n
)
n
converge n medie de ordin r la f,
atunci el converge si n medie de ordin p la f .

4.2. Propriet ati de densitate n L


p
89
4.1.13 Observat ii. (i) Condit ia ca A s a e de masur a nit a este esent ial a
n teorema precedenta.

Intr-adev ar e aplicat ia f : [1, +) R, f(x) =
1
x
, x 1. f C([1, +)) L([1, +)) si, p > 1,
_
[1,+)
[f[
p
d =
_
+
1
1
x
p
dx =
1
1 p
x
1p

+
1
=
1
p 1
.
Rezult a c a f L
p
([1, +)), p > 1 dar f / L
1
([1, +)).
(ii)

In cazul n care A este o mult ime de m asura nita si p < r, urma
topologiei indusa de seminorma ||
p
pe submult imea L
r
(A) L
p
(A) este mai
put in n a dec at topologia indus a de seminorma | |
r
pe aceeasi submult ime.
4.2 Proprietat i de densitate n L
p
4.2.1 Teorema. Fie A L si p 1; atunci:
1). c
1
(A) = c(A) L
p
(A).
2). c
1
(A)
p
= L
p
(A).
Demonstrat ie. 1). Fie f c(A); atunci f =

n
i=1
a
i

A
i
, unde
A
1
, , A
n
este o partit ie m asurabil a a mult imii A. Atunci
f L
p
(A) [f[
p
=
n

i=1
[a
i
[
p

A
i
L
1
(A)
n

i=1
[a
i
[
p
(A
i
) < +

i=1
[a
i
[(A
i
) < + f c
1
(A).
2). Incluziunea c
1
(A)
p
L
p
(A) este evident a; s a demonstram incluziunea
invers a.
Oricare ar f L
p
(A), f = f
+
f

unde f
+
, f

L
+
(A). Exist a
dou a siruri (u
n
)
n
, (v
n
)
n
c
+
(A) a.. u
n
f
+
si v
n
f

(vezi punctul 1) din


teorema 2.3.3). Sirul (f
n
)
n
c(A), f
n
= u
n
v
n
, este convergent punctual
pe A la f; n plus, oricare ar n N,
[f
n
[
p
(u
n
+ v
n
)
p
(f
+
+ f

)
p
= [f[
p
L
1
(A)
de unde, folosind teorema de dominare (teorema 3.2.6),
(f
n
)
n
c(A) L
p
(A) = c
1
(A).
90 Capitolul 4. Spatiile L
p
Pe de alta parte
[f
n
f[
p
([f
n
[ +[f[)
p
2
p
([f
n
[
p
+[f[
p
) 2
p+1
[f[
p
si, cum f
n
f, rezult a din teorema convergent ei dominate (teorema 3.3.7)
c a
|f
n
f|
p
p
=
_
A
[f
n
f[
p
d 0,
ceea ce este echivalent cu f
n
||p

A
f. Deci f c
1
(A)
p
.

O consecint a imediat a a teoremei de mai sus este completitudinea spat iului


L
p
(A).
4.2.2 Teorema. Spat iul seminormat (L
p
(A), | |
p
) este complet, p 1.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este analoaga celei care probeaza com-
pletitudinea spat iului L
1
(A) (teorema 3.3.12).
Din teorema 4.1.11, 2), rezult a ca orice sir (f
n
)
n
L
p
(A) Cauchyn medie
de ordin p este Cauchy n m asura. Punctul 1) al teoremei lui Riesz (teorema
2.2.5) pune n evident a un subsir (f
kn
)
n
al sirului (f
n
)
n
convergent aproape
uniform la o funct ie f : A R. Teorema 2.2.2, 2), arma ca f
kn

A
f si
atunci f L(A) (punctul 3) din teorema 2.1.6).
Fix am m N; oricare ar n N, e g
n
= [f
m
f
kn
[
p
L
+
(A). Aplic am
sirului (g
n
)
n
lema lui Fatou (vezi corolarul 3.1.11):
_
A
liminf
n
g
n
d liminf
n
_
A
g
n
d.
Deoarece liminf
n
g
n
= [f
m
f[
p
a.p.t. rezult a
_
A
[f
m
f[
p
d liminf
n
|f
m
f
kn
|
p
p
si, cum lim
m,n+
|f
m
f
kn
|
p
p
= 0, rezulta, pe de o parte c a f
m
f L
p
(A)
si deci ca f = f
m
(f
m
f) L
p
(A) si, pe de alt a parte, c a |f
m
f|
p
0.

4.2.3 Observat ii. (i) Spat iul (L


p
(A), | |
p
) este spat iu Banach.
(ii) L
p
(A) este completatul spat iului c
1
(A) n raport cu seminorma | |
p
.
4.3. Spatiul L

91
4.2.4 Teorema. Fie C
p
(A) = C(A) L
p
(A) - mult imea funct iilor continue
p-integrabile; atunci, oricare ar p 1,
C
p
(A)
p
= L
p
(A).
Demonstrat ia este o adaptare imediata a celei din cazul p = 1 (vezi
teorema 3.3.10) si o l asam n seama cititorului.
4.2.5 Observat ie. Dac a mult imea A este compact a atunci C
p
(A) = C(A)
si deci, n acest caz, C(A) este dens a n L
p
(A).

Incheiem acest paragraf cu o proprietate important a a spat iilor L


p
([a, b])
- proprietatea de separabilitate.
4.2.6 Teorema. Oricare ar a, b R, a < b si oricare ar p 1, spat iul
L
p
([a, b]) este separabil (cont ine o submult ime numarabila si densa).
Demonstrat ie. S a notam cu P mult imea restrict iilor polinoamelor cu
coecient i rat ionali la intervalul [a, b]; P este o mult ime numarabil a.
S a ar at am c a P este densa n L
p
(A) deci c a P
p
= L
p
([a, b]).
Pe de o parte, P C([a, b]) si deci, din teorema 4.2.4 si obsevat ia care o
urmeaz a, P
p
C([a, b])
p
= L
p
([a, b]).
Pe de alt a parte, folosind aceasi teorema 4.2.4, f L
p
([a, b]), >
0, g C([a, b]) a.. |f g|
p
<

3
.
Ne vom reaminti acum de teorema lui Weierstrass de aproximare uniforma
a funct iilor continue cu polinoame.

In baza acesteia, exista un polinom h pe
[a, b] a..
|g h|

= sup
x[a,b]
[g(x) h(x)[ <

3(b a)
1
p
.
Este evident, datorita densitat ii mult imii numerelor rat ionale n R, c a
putem aproxima uniform h cu polinoame din P. Deci l P a..
|h l|

<

3(b a)
1
p
.
Rezult a c a
[[f l[[
p
[[f g[[
p
+[[g h[[
p
+[[h l[[
p
<

3
+ (b a)
1
p
[[g h[[

+
+(b a)
1
p
[[h l[[

<

3
+ 2(b a)
1
p

3(b a)
1
p
= .
Deci > 0, l P a.. [[f l[[
p
< ; rezulta ca f P
p
, ceea ce arat a ca
P este densa n L
p
([a, b]), |[ |
p
).

92 Capitolul 4. Spatiile L
p
4.3 Spat iul L

4.3.1 Denit ie. Fie A L si f L(A); denim


|f|

= inf R
+
: [f[ a.p.t. [0, +].
|f|

se numeste supremumul esent ial al funct iei [f[.


4.3.2 Observat ii. (i) [f[ a.p.t. nseamna ca ([f[ > ) = 0.
Dac a, oricare ar R
+
, ([f[ > ) > 0 atunci singurul R
+
pentru
care [f[ a.p.t. este = + si deci |f|

= +.
Dac a exist a R
+
a.. ([f[ > ) = 0 atunci |f|

< +.
(ii)

In general esent ial supremumul unei funct ii f este mai mic dec at
supremumul lui [f[:
|f|

sup
xA
[f(x)[.

Intr-adev ar, dac a f =


Q
, atunci sup
xR
[f(x)[ = 1 iar |f|

= 0 (([f[ >
0) = (Q) = 0; deci [f[ 0 a.p.t.).
(iii) Fie J R un interval si f : J R o funct ie continua pe J; atunci
|f|

= sup
xJ
[f(x)[.

Intr-adev ar, asa cum am v azut la punctul precedent,
|f|

sup
xJ
[f(x)[. Oricare ar c R a.. c < sup
xJ
[f(x)[ atunci exist a
x
0
J a.. c < [f(x
0
)[. Din continuitatea lui [f[ n x
0
, exist a > 0 a..
(x
0
, x
0
+) J ([f[ > c) si deci 0 < ((x
0
, x
0
+) J) ([f[ > c)
deci c |f|

; rezulta c a sup
xJ
[f(x)[ |f|

.
4.3.3 Lema. Fie f L(A); atunci:
1). |f|

= infsup
xA\N
[f(x)[ : N L, (N) = 0.
2). [f[ |f|

a.p.t.
Demonstrat ie. S a not am
0
= infsup
xA\N
[f(x)[ : N L, (N) = 0
si s a observam c a
0
R
+
.
R cu [f[ a.p.t., notam cu N = ([f[ > ) L; atunci (N) = 0.
Din denit ia lui
0
,
0
sup
xA\N
[f(x)[ . Rezulta de aici c a
0
|f|

.
Dac a
0
= +, atunci egalitatea este evident a.
S a presupunem c a
0
< +; utiliz and denit ia lui
0
, > 0, N L cu
(N) = 0 a..
0
+ > sup
xA\N
[f(x)[. Rezult a c a [f(x)[ <
0
+, x AN
sau ([f[ >
0
+) N si deci [f[
0
+ a.p.t. T in and cont de semnicat ia
esent ial supremumului lui f, |f|


0
+ , > 0 si deci |f|


0
.
4.3. Spatiul L

93
Cele doua inegalit at i arata c a |f|

=
0
.
2). Daca |f|

= +, atunci inegalitatea este evident a.


S a presupunem c a |f|

< +; t in and cont de punctul precedent, n


N

, N
n
L cu (N
n
) = 0 a..
sup
xA\Nn
[f(x)[ < |f|

+
1
n
.
Fie N =

n=1
N
n
L; atunci (N) = 0 si
[f(x)[ < |f|

+
1
n
, x A N =

n=1
(A N
n
), n N

.
Trecand la limit a n ultima inegalitate obt inem [f(x)[ |f|

, x A N
sau [f[ |f|

a.p.t.

4.3.4 Observat ie. Din punctul 2) al lemei precedente rezult a ca |f|

este
cel mai mic element al mult imii R
+
: [f[ a.p.t.; deoarece aceast a
ultim a mult ime este un interval, R
+
: [f[ a.p.t. = [|f|

, +].
4.3.5 Denit ie. Oricare ar A L, L

(A) = f L(A) : |f|

< +.
4.3.6 Teorema. Fat a de operat iile obisnuite de adunare a funct iilor si de
nmult ire cu scalari, L

(A) este spat iu vectorial real iar | |

este o semi-
norma pe L

(A).
Demonstrat ie. Fie f, g L

(A); atunci [f + g[ [f[ + [g[ |f|

+
|g|

a.p.t. Deci |f +g|

|f|

+|g|

< +; rezult a c a f +g L

(A)
si c a | |

veric a inegalitatea triunghiulara.


Oricare ar f L

(A) si pentru oricare c R, [cf[ = [c[[f[ [c[|f|

a.p.t. de unde
() |c f|

[c[ |f|

< +.
Deci c f L

(A).
Dac a c = 0 atunci evident |c f|

= [c[ |f|

.
Dac a c ,= 0 atunci aplicam inegalitatea din () pentru
1
c
R si c f
L

(A):
_
_
_
_
1
c
(c f)
_
_
_
_

1
[c[
|c f|

.
94 Capitolul 4. Spatiile L
p
Deci [c[ |f|

|c f|

care, mpreun a cu inegalitatea (), conduce la


egalitatea |c f|

= [c[ |f|

.
Rezult a c a | |

este o seminorm a pe L

(A).

4.3.7 Observat ie. Relat ia denit a prin f g f = g a.p.t.


este o relat ie de echivalent a pe L

(A). Vom nota spat iul c at L

(A)[

cu
L

(A) si, oricare ar [f] L

(A), |[f]|

= |f|

. Folosind lema 4.3.3,


|f|

= 0 f = 0 a.p.t. ; rezult a c a denit ia precedent a nu depinde de


reprezentantul f din clasa de echivalent a [f]. Se poate usor demonstra c a
(L

(A), | |

) este un spat iu normat.


4.3.8 Propozit ie. Fie (f
n
)
n
L

(A) si f L

(A).
(1) f
n
||

A
f B L(A) cu (B) = 0 a.. f
n
u

A\B
f.
(2) (f
n
)
n
este sir Cauchy n (L

(A), | |

) B L(A) cu (B) = 0
a.. (f
n
)
n
este sir Cauchy uniform pe A B.
Demonstrat ie. (1) Presupunem c a f
n
||

A
f; oricare ar p N

exist a
n
p
N a.. |f
n
f|

<
1
p
, pentru orice n n
p
. Din lema 4.3.3 rezulta ca
[f
n
f[ <
1
p
a.p.t. sau ca, oricare ar p N

si n n
p
, mult imile A
n,p
=
_
[f
n
f[
1
p
_
sunt neglijabile. Atunci si mult imea B =

p=1

n=np
A
n,p
este neglijabila.
Oricare ar x A B =

p=1

n=np
(A A
n,p
), [f
n
(x) f(x)[ <
1
p
, p
N

, n n
p
de unde f
n
u

A\B
f.
Reciproc, dac a presupunem ca exist a B L(A) cu (B) = 0 a.. f
n
u

A\B
f
atunci, oricare ar > 0, exist a n

N a.., oricare ar n n

si oricare
ar x A B, [f
n
(x) f(x)[ < . Rezulta ca A B ([f
n
f[ < )
ceea ce antreneaz a prin complementariere c a ([f
n
f[ ) B si deci c a
[f
n
f[ < a.p.t. Deci |f
n
f|

, n n

de unde f
n
||

A
f.
(2) se demonstreaz a urmand aceeasi cale.

4.3.9 Teorema. (L

(A), | |

) este spat iu seminormat complet si deci


(L

(A), | |

) este spat iu Banach.


4.3. Spatiul L

95
Demonstrat ie. Fie (f
n
)
n
(L

(A), | |

) un sir Cauchy. Conform


punctului (2) din propozit ia precedenta, exist a B L(A) cu (B) = 0 a..
(f
n
)
n
este sir Cauchy uniform pe A B; aceasta nseamn a c a, oricare ar
> 0, exista n

N a.., oricare ar m, n n

,
() [f
m
(x) f
n
(x)[ < , x A B.
Din (), pentru orice x A B, (f
n
(x))
n
este sir Cauchy n R si deci exista
lim
n
f
n
(x) R.
Denim f : A R prin f(x) =
_
lim
n
f
n
(x), x A B,
0, x B.
Sirul (f
n
)
n
converge a.p.t. la f si astfel, conform punctului 3) al teoremei
2.1.6, f L(A).

In () facem m si n = n

si obt inem [f(x)f


n
(x)[ , x AB;
rezult a c a [f(x)[ [f(x) f
n
(x)[ + [f
n
(x)[ < + [f
n
(x)[, x A B, de
unde [f[ + [f
n
[ + |f
n
|

a.p.t. Rezulta c a |f|

< + si astfel
f L

(A).
Utiliz amnc a o dat a relat ia () n care facem n si obt inem [f
m
(x)
f(x)[ , m n

, x A B si, deoarece (B) = 0, aceasta nseamna ca


[f
m
f[ a.p.t. sau |f
m
f|

, m n

; deci f
n
||

A
f.

Propozit ia urm atoare este o extensie a inegalit at ii lui Holder (teorema


4.1.4).
4.3.10 Propozit ie. Oricare ar f L
1
(A) si g L

(A), funct ia f g
este integrabila (f g L
1
(A)) si are loc inegalitatea:
|f g|
1
=
_
A
[f g[d |f|
1
|g|

.
Demonstrat ie. Din lema 4.3.3, [g[ |g|

a.p.t. si deci, aproape peste


tot, [f g[ |g|

[f[. Rezult a atunci din teorema de dominare (teorema


3.2.6) c a f g L
1
(A) si integrand inegalitatea de mai sus obt inem extensia
inegalit at ii lui H older din enunt ul propozit iei.

In cazul n care masura lui A este nit a putem sa compar am ntre ele
spat iile L
p
, 1 p + (vezi si teorema 4.1.12).
4.3.11 Teorema (teorema lui Riesz). Daca (A) < + atunci L

(A)

p=1
L
p
(A) si, oricare ar f L

(A),
|f|

= lim
p+
|f|
p
.
96 Capitolul 4. Spatiile L
p
Demonstrat ie. Fie p 1 arbitrar; f L

(A), f L(A) si, din lema


4.3.3, [f[ |f|

a.p.t., de unde:
(1) [f[
p
[[f[[
p

a.p.t.
Dar n spat ii de m asura nit a funct iile constante sunt integrabile. Deci
|f|
p

L
1
(A) (|f|

R
+
) si atunci, conform teoremei de dominare (teo-
rema 3.2.6), [f[
p
L
1
(A). Rezult a c a f L
p
(A) ceea ce demonstreaz a
incluziunea L

(A)

p=1
L
p
(A).
Acum integr am n inegalitatea (1) si obt inem:
_
A
[f[
p
d |f|
p

(A),
de unde
(2) |f|
p
[(A)]
1
p
|f|

, f L

(A).
De aici rezult a ca urma topologiei generate pe L

(A) de seminorma | |
p
este mai put in n a dec at topologia generat a pe L

(A) de seminorma | |

.
Am observat c a inegalitatea (2) are loc f L

(A) si p 1; dac a
trecem la limit a superioara n aceast a inegalitate obt inem c a
(3) limsup
p+
|f|
p
|f|

, f L

(A).

In cele de mai sus am presupus c a (A) > 0; n cazul particular n care


(A) = 0, rezulta, din faptul ca este masur a completa, c a, p 1, L
1
(A) =
L
p
(A) = L

(A) = L(A), iar |f|


p
= 0 = |f|

, p 1.

In aceast a situat ie
este evident ca lim
p
|f|
p
= |f|

.
Revenind la inegalitatea (3), dac a |f|

= 0, atunci, din (3), rezult a c a


exist a lim
p
|f|
p
= 0 = |f|

.
S a presupunem acum ca |f|

> 0.
< |f|

, rezulta, din denit ia |f|

, c a ([f[ > ) > 0; e A

=
([f[ > ) L(A). Obt inem, p 1:
(4) |f|
p

__
A
[f[
p
d
_1
p
[
p
(A

)]
1
p
= [(A

)]
1
p
.
Deoarece (A

) (0, +), lim


p+
[(A

)]
1
p
= 1. Daca n relat ia (4)
trecem la limit a inferioara dup a p , obt inem:
(5) liminf
p+
|f|
p
, < |f|

.
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 97
Dar (5) implic a
(6) |f|

liminf
p+
|f|
p
.
Din (3) si (6) rezulta c a exist a lim
p
|f|
p
= |f|


4.3.12 Observat ie.

In enunt ul teoremei lui Riesz am precizat c a incluzi-
unea L

(A)

p=1
L
p
(A) este strict a.

Intr-adev ar, dac a consider am funct ia
f : (0, 1] R denit a prin f(x) = ln x atunci, conform punctului (iii) al
observat iei 4.3.2, |f|

= sup
x(0,1]
[f(x)[ = +. Deci f / L

((0, 1]). Pe
de alt a parte, oricare ar p 1, |f|
p
p
=
_
(0,1]
[f[
p
d =
_
1
0+0
[ ln x[
p
dx < +
(exist a =
1
2
si exista lim
x0
x

[ ln x[
p
= 0 < +; conform criteriului n
de convergent a a integralelor generalizate de specia a doua integrala noastra
este convergenta). Rezult a c a f L
p
((0, 1]), oricare ar p 1.
4.4 Serii Fourier n L
2
([, ])

In acest paragraf vom studia convergent a n medie a seriilor Fourier n


L
2
([, ]). Facem de la nceput observat ia c a multe dintre rezultatele
acestui capitol r am an adevarate dac a nlocuim intervalul nchis [, ] cu
o mult ime masurabila arbitrar a.
S a ne reamintim c a spat iul L
2
([, ]) este un spat iu Banach n raport
cu norma | |
2
: L
2
[, ] R
+
denit a prin |f|
2
=
__
[,]
f
2
d
_1
2
,
oricare ar f L
2
([, ]) (vezi teorema 4.2.2 si punctul (i) al observat iei
4.2.3). (Deoarece integrala Lebesgue nu depinde de schimbarea valorilor unei
funct ii pe o mult ime de m asura nula vom utiliza curent n locul claselor de
echivalent a din L
2
([, ]) = L
2
([, ])[

reprezentant i ai acestora.)

In plus teorema 4.2.6 ne asigur a ca spat iul (L


2
([, ]), | |
2
) este un
spat iu Banach separabil.
S a observ am ca, deoarece p = q =
1
2
sunt numere conjugate, inegal-
itatea lui H older ne spune c a, f, g L
2
([, ]), f g L
1
([, ]) si
|fg|
1
|f|
2
|g|
2
(vezi teorema 4.1.4). Putem atunci deni aplicat ia
(, ) : L
2
([, ]) L
2
([, ]) R prin
(f, g) =
_
[,]
fgd.
98 Capitolul 4. Spatiile L
p
Demonstrat ia urmatoarei propozit ii este o simpl a aplicare a denit iei de
mai sus.
4.4.1 Propozit ie. Aplicat ia (, ) denita mai sus este un produs interior
pe L
2
([, ]) adica verica condit iile:
1). (f, f) 0, f L
2
([, ]) si (f, f) = 0 f = 0 a.p.t.
2). (f, g) = (g, f), f, g L
2
([, ]).
3). (f + g, h) = (f, h) + (g, h), f, g, h L
2
([, ]).
4). (c f, g) = c (f, g), f, g L
2
([, ]), c R.
Norma indus a de acest produs interior se deneste n mod standard prin
|f| =
_
(f, f); se observ a imediat c a |f| = |f|
2
, f L
2
([, ]). Spat iul
L
2
([, ]) este astfel un spat iu Hilbert separabil (un spat iu Banach separabil
a carui norm a este indus a de un produs interior).

In astfel de spat ii se poate introduce not iunea de ortogonalitate: doi


vectori f, g L
2
([, ]) se numesc ortogonali sau perpendiculari dac a
(f, g) = 0; vom nota aceasta cu f g.
Un sir (f
n
)
n
L
2
([, ]) se numeste ortogonal dac a f
n
f
m
, m ,= n;
dac a, n plus, |f
n
|
2
= 1, n N, sirul se numeste ortonormat.
Un rezultat general de analiz a funct ional a ne asigur a ca n orice spat iu
Hilbert separabil exist a siruri ortonormate si orice element al spat iului se
exprim a ca suma a unei serii construita cu elementele unui asemenea sir
(vezi, de exemplu, teorema 2.10.33 din [3]).

In cele ce urmeaz a vom pune n evident a sir ortonormat important n


L
2
([, ]) - sistemul trigonometric.
4.4.2 Denit ie. Denim, n N, funct iile f
n
: [, ] R astfel:
f
0
(x) = 1 , x [, ] ,
f
2n1
(x) = cos nx , x [, ] , n 1,
f
2n
(x) = sin nx , x [, ] , n 1.
Atunci sirul (f
n
)
n
C([, ]) 1([, ]) L
2
([, ]), se numeste
sistemul trigonometric.
Remarc am c a, x [, ],
(f
n
(x))
nN
= (1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx, ...) .
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 99
4.4.3 Propozit ie. Sistemul trigonometric este un sistem ortogonal de vec-
tori n L
2
([, ]):
f
n
f
m
, n ,= m si |f
0
|
2
=

2, |f
n
|
2
=

, n 1.
Demonstrat ie. Sa ar atam c a (f
n
, f
m
) = 0, n ,= m.
Deoarece (f
n
)
n
C([, ]), rezulta c a, n, m N,
(f
n
, f
m
) =
_
[,]
f
n
f
m
d =
_

f
n
(x)f
m
(x)dx.
(f
0
, f
2m1
) =
_

cos mxdx =
1
m
sin mx[

= 0, m 1.
(f
0
, f
2m
) =
_

sin mxdx =
1
m
cos mx[

= 0, m 1.
(f
2n1
, f
2m1
) =
_

cos nx cos mxdx =


=
1
2

_

[cos(n + m)x + cos(n m)x]dx = 0, n, m 1, n ,= m.


(f
2n1
, f
2m
) =
_

cos nx sin mxdx =


=
1
2
_

[sin(n + m)x sin(n m)x] dx = 0, n, m 1.


(f
2n
, f
2m
) =
_

sin nx sin mxdx =


=
1
2
_

[cos(n + m)x + cos(n m)x] dx = 0, n, m 1, n ,= m.


Rezult a c a f
n
f
m
, n, m N, n ,= m.
[[f
n
[[
2
=
_
_

f
2
n
(x)dx, n N si astfel
[[f
0
[[
2
=

2,
[[f
2n1
[[
2
=

cos
2
nxdx =

1 + cos 2nx
2
dx =

,
[[f
2n
[[
2
=

sin
2
nxdx =

1 cos 2nx
2
dx =

100 Capitolul 4. Spatiile L


p
4.4.4 Denit ie. Sistemul (e
n
)
n
, unde, oricare ar n N, e
n
=
1
|fn|
2
f
n
,
este un sistem ortonormat. Oricare ar x [, ],
(e
n
(x))
nN
=
_
1

2
,
1

cos x,
1

sin x, ...,
1

cos nx,
1

sin nx, ...


_
.
Oricare ar f L
2
([, ]) coecient ii Fourier asociat i lui f sunt
denit i prin c
n
= (f, e
n
) =
1
|fn|
2
(f, f
n
), oricare ar n N, iar seria Fourier
asociata lui f si sistemului trigonometric este, oricare ar x [, ], :

n=0
c
n
e
n
(x) =
1
2
(f, f
0
) +
1

n=1
[(f, f
2n1
) cos nx + (f, f
2n
) sin nx] .
Pentru a simplica scrierea vom nota, pentru orice n N,
a
n
=
1


_
[,]
f(x) cos nxd(x), b
n
=
1


_
[,]
f(x) sin nxd(x).
Atunci seria Fourier asociata lui f este
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx).
4.4.5 Teorema. Fie f L
2
([, ]) si e (a
n
)
n
, (b
n
)
n
sirurile denite mai
sus prin a
n
=
1

(f, f
2n1
), b
n
=
1

(f, f
2n
); vom nota cu
S
n
(x) =
a
0
2
+
n

k=1
(a
k
cos kx + b
k
sin kx), n N

, x [, ].
((S
n
)
n
este sirul sumelor part iale pentru seria Fourier asociata lui f).
Oricare ar sirurile (
n
)
n
, (
n
)
n
R e
T
n
(x) =

0
2
+
n

k=1
(
k
cos kx +
k
sin kx), n N

, x [, ].
Atunci:
1). |f S
n
|
2
|f T
n
|
2
, n N,
2).
a
2
0
2
+

n=1
(a
2
n
+ b
2
n
)
1

|f|
2
2
=
1


_
[,]
f
2
d,
3). lim
n+
a
n
= 0 = lim
n+
b
n
.
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 101
Demonstrat ie. T
n
ind un polinom trigonometric arbitrar de forma
indicat a,
(T
n
, T
n
) =

2
0
4
(1, 1) +
n

k=1
[
2
k
(cos k, cos k) +
2
k
(sin k, sin k)] =
=

2
0
4
2 +
n

k=1
(
2
k
+
2
k
) =
_

2
0
2
+
n

k=1
(
2
k
+
2
k
)
_
.
Atunci, oricare ar n N,
|f T
n
|
2
2
= (f T
n
, f T
n
) = (f, f) 2(f, T
n
) + (T
n
, T
n
) =
= |f|
2
2
2
n

k=1
[
k
(f, f
2k1
) +
k
(f, f
2k
)]
0
(f, f
0
) + (T
n
, T
n
) =
= |f|
2
2

0
a
0
2
n

k=1
(
k
a
k
+
k
b
k
) +

2

2
0
+
n

k=1
(
2
k
+
2
k
) =
= |f|
2
2
+

2
(
0
a
0
)
2
+
n

k=1
[(
k
a
k
)
2
+ (
k
b
k
)
2
]

_
a
2
0
2
+
n

k=1
(a
2
k
+ b
2
k
)
_
.

In particular, daca n locul lui T


n
punem S
n
, obt inem:
() |f S
n
|
2
2
= |f|
2
2

_
a
2
0
2
+
n

k=1
(a
2
k
+ b
2
k
)
_
.
Compar and cei doi membri ai relat iei () rezulta imediat inegalitatea de
la 1).
Din ultima egalitate rezult a ca, oricare ar n N,
a
2
0
2
+
n

k=1
(a
2
k
+ b
2
k
) =
1

|f|
2
2

|f S
n
|
2
2

1

|f|
2
2
.
Dac a n inegalitatea de mai sus facem n + obt inem inegalitatea de la
2).

In sfarsit, din inegalitatea de la 2) rezulta c a seria

n=1
(a
2
n
+ b
2
n
) este
convergenta; deci termenul general tinde la 0 si aceasta conduce la 3).

102 Capitolul 4. Spatiile L


p
4.4.6 Observat ii. (i) Inegalitatea de la 1) arat a c a sirul sumelor part iale
pentru seria Fourier asociata lui f aproximeaz a cel mai bine n norma f
printre celelalte polinoame trigonometrice. Vom demonstra mai departe c a
de fapt acest sir converge n medie de ordin 2 la f.
(ii) Inegalitatea de la 2) se numeste inegalitatea lui Bessel. Asa cum vom
ar ata mai departe ea se va transforma de fapt n egalitate.
(iii) Condit ia de la 3) se mai poate scrie:
lim
n
_
[,]
f(x) cos nxd(x) = 0 = lim
n
_
[,]
f(x) sin nxd(x).
4.4.7 Lema. Fie (d
n
)
nN
un sir de numere reale denit prin
d
n
=
_

cos
2n
tdt, n N.
n N, x, y R denim D
n
(x, y) =
1
dn
cos
2n xy
2
.
Atunci, r (0, ):
1). lim
n
_
y+r
yr
D
n
(x, y)dx = 1, uniform dupa y [ + r, r].
2).
_

D
n
(x, y)dx = 1, n N, y R.
Demonstrat ie. Observ am c a, n 1,
d
n
=
_

cos
2n1
t(sin t)
t
dt = cos
2n1
t sin t[

+
+(2n 1)
_

cos
2n2
t sin
2
tdt = (2n 1)d
n1
(2n 1)d
n
.
Rezult a de aici urmatoarea relat ie de recurent a:
d
n
=
2n 1
2n
d
n1
, n 1.
D am valori lui n, n relat ia precedent a, de la 1 la un numar m N

, nmult im
relat iile g asite si obt inem:
(1) d
m
=
(2m1)!!
(2m)!!
d
0
=
(2m1)!!
(2m)!!
2,
unde (2m1)!! = 1 3 5 ... (2m1) iar (2m)!! = 2 4 6 ... (2m).
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 103
Observ am acum c a, m N

,
(2)
2m2
2m1
<
2m1
2m
.

In inegalitatea (2), d am lui m valori de la 2 la un numar n N,


n 2, arbitrar si nmult ind relat iile obt inem:
(3)
(2n 2)!!
(2n 1)!!
< 2
(2n 1)!!
(2n)!!
.
Amplic and inegalitatea (3) cu
(2n1)!!
(2n)!!
, rezulta:
(4)
1
2n
< 2
_
(2n 1)!!
(2n)!!
_
2
,
sau, echivalent:
(5)
(2n 1)!!
(2n)!!
>
1
2

n
, n 2.
Din (1) si (5) rezulta n nal inegalitatea:
(6) d
n

n
, n 2.
1). Fie acum, n N, I
n
=
_
y+r
yr
D
n
(x, y)dx. Facem schimbarea de
variabila
xy
2
= t si obt inem:
I
n
=
2
d
n
_ r
2

r
2
cos
2n
tdt =
4
d
n
_ r
2
0
cos
2n
tdt =
1
d
n
_
d
n
4
_
2
r
2
cos
2n
tdt
_
=
= 1
4
d
n
_
2
r
2
cos
2n
tdt.
Dar, din (6), rezult a:

4
d
n
_
2
r
2
cos
2n
tdt

4
d
n
cos
2n
r
2
<
4

cos
2n
r
2
.
104 Capitolul 4. Spatiile L
p
Deoarece lim
n

n
_
cos
r
2
_
2n
= 0, obt inem I
n
0 si deci:
lim
n
_
y+r
yr
D
n
(x, y)dx = 1, uniform dupa y [ + r, r].
2). Fie acum n N si y R; atunci:
_

D
n
(x, y)dx =
1
d
n
_

cos
2n
x y
2
dx =
2
d
n
_
2

y
2

y
2
cos
2n
tdt.
Funct ia f : R R, f(t) = cos
2n
t, t R, este o funct ie periodica cu perioada
. Rezult a ca pe orice interval de lungime egal a cu perioada integrala este
aceeasi si astfel:
_

D
n
(x, y)dx =
2
d
n
_
2

2
cos
2n
tdt =
1
d
n
_

cos
2n
tdt = 1.

4.4.8 Lema (L. Fejer). Fie f : [, ] R o funct ie continua; atunci,


[a, b] (, ),
_

D
n
(x, )f(x)dx
u

[a,b]
f.
Demonstrat ie. Funct ia f este continu a pe [, ]; conform teoremei lui
Weierstrass f este marginit a. Astfel, M 1 asa fel ncat:
(1) [f(x)[ M, x [, ]
Funct ia f, ind continua pe intervalul nchis si marginit [, ], este
funct ie uniform continu a (teorema lui Cantor). Rezulta c a, (0, 1), >
0 a..
(2) [f(x) f(y)[ <

4M
, x, y [, ] cu [x y[ < .
S a consideram [a, b] (, ) un interval arbitrar; putem alege num arul
pozitiv din uniforma continuitate sucient de mic astfel ncat +
a < b ( min + a, b); atunci (0, ) si, aplicand lema
4.4.7 cu r = , rezulta c a
lim
n
_
y+
y
D
n
(x, y)dx = 1, uniform dupa y [ + , ].
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 105
Deoarece [a, b] [ + , ], lim
n
_
y+
y
D
n
(x, y)dx = 1, unifom dupa
y [a, b]. Deci n

N a..
(3)

_
y+
y
D
n
(x, y)dx 1

<

4M
, n n

, y [a, b].
De asemenea, din lema precedent a:
(4)
_

D
n
(x, y)dx = 1, n N, y R.
Atunci, y [a, b], [y , y + ] [, ] si, folosind condit iile (1)(4),
obt inem:

D
n
(x, y)f(x)dx f(y)

D
n
(x, y) [f(x) f(y)] dx

D
n
(x, y)[f(x) f(y)[dx =
_
y

D
n
(x, y) ([f(x)[ +[f(y)[) dx+
+
_
y+
y
D
n
(x, y)[f(x) f(y)[dx +
_

y+
D
n
(x, y) ([f(x)[ +[f(y)[) dx
2M
_
y

D
n
(x, y)dx +

4M
_
y+
y
D
n
(x, y)dx + 2M
_

y+
D
n
(x, y)dx
= 2M
_
1
_
y+
y
D
n
(x, y)dx
_
+

4M
_
y+
y
D
n
(x, y)dx <
< 2M

4M
+

4M
_
1 +

4M
_
<

2
+

4
(1 + ) <

2
+

2
= .
Deci
_

D
n
(x, )f(x)dx
u

[a,b]
f

Teorema. f L
2
([, ]), seria Fourier asociata lui f relativ la sis-
temul trigonometric converge n medie de ordin doi la f.
Demonstrat ie. f L
2
([, ]), n 1, a
0
=
1

f(x)dx,
a
n
=
1

f(x) cos nxdx, b


n
=
1

f(x) sin nxdx (denit ia 4.4.2).


Fie S
n
=
a
0
2
f
0
+

n
k=1
(a
k
f
2k1
+ b
k
f
2k
) , n N

.
S a ar at am c a S
n
||
2

[,]
f.
106 Capitolul 4. Spatiile L
p
Deoarece C([a, b])
2
= L
2
([, ]) (vezi teorema 4.2.4), > 0, g
C([, ]) a.. |f g|
2
< . Funct ia g ind continua pe [, ], M > 0
a.. [g(x)[ M, x [, ].
Fie acum, n N, T
n
: [, ] R,
T
n
(y) =
_

D
n
(x, y)g(x)dx =
1
d
n
_

cos
2n
x y
2
g(x)dx.
Se observa c a, y [, ], n N,
T
n
(y) =
1
2
n
d
n
_

(1 + cos x cos y + sin x sin y)


n
g(x)dx.
Se poate demonstra usor prin induct ie c a, n N, k = 0, 1, ..., n,
c
n
k
, d
n
k
: R R, funct ii continue astfel nc at
(1 + cos x cos y + sin x sin y)
n
=
n

k=0
(c
n
k
(x) cos ky + d
n
k
(x) sin ky), x, y R.
Atunci, n N, y R,
T
n
(y) =
1
2
n
d
n
n

k=0
__

c
n
k
(x)g(x)dx
_
cos ky+
+
1
2
n
d
n
n

k=0
__

d
n
k
(x)g(x)dx
_
sin ky.
Not and, n N, k = 0, 1, ..., n,

n
k
=
1
2
n
d
n
_

c
n
k
(x)g(x)dx si
n
k
=
1
2
n
d
n
_

d
n
k
(x)g(x)dx,
rezult a c a:
T
n
=
n
0
f
0
+
n

k=1
(
n
k
f
2k1
+
n
k
f
2k
).
Din punctul 1) al teoremei 4.4.5, stim c a, n N,
() |f S
n
|
2
|f T
n
|
2
|f g|
2
+|g T
n
|
2
.
Pe de alta parte, din lema 4.4.8, [a, b] (, ), T
n
u

[a,b]
g.
4.4. Serii Fourier n L
2
([, ]) 107
Rezult a atunci c a [g T
n
[
2

[,]
0.
Apoi, n N, y R,
[T
n
(y)[
_

D
n
(x, y)[g(x)[dx M
_

D
n
(x, y)dx = M si deci:
[T
n
g[
2
([T
n
[ +[g[)
2
(M + M)
2
= 4M
2
.
Putem astfel aplica sirului ([T
n
g[
2
)
nN
teorema convergent ei m arginite
(corolarul 3.3.9); deci lim
n
_

[T
n
g[
2
d = 0. Altfel spus T
n
||
2
g.
Utiliz and acum relat ia (), rezult a c a limsup
n
|f S
n
|
2
, > 0, de
unde S
n
||
2
f, ceea ce ncheie demonstrat ia.

4.4.9 Corolar (egalitatea Parseval-Liapunov). Fie f L


2
([, ]) si e
(a
n
)
nN
, (b
n
)
nN
- coecient ii Fourier ai funct iei f relativ la sistemul trigono-
metric; atunci:
a
2
0
2
+

n=1
(a
2
n
+ b
2
n
) =
1

f
2
(x)dx.
Demonstrat ie. Din teorema precedent a, f L
2
([, ]), seria Fourier
asociata lui f converge n medie de ordin doi la f. Rezultatul urmeaza
trec and la limit a n relat ia () din teorema 4.4.5.

4.4.10 Corolar. 1). Orice funct ie f L


2
([, ]) care are tot i coecient ii
Fourier nuli este nula a.p.t.
2). Daca doua funct ii f, g L
2
([, ]) au aceiasi coecient i Fourier,
atunci f = g a.p.t.
Demonstrat ie. 1). Dac a a
n
= b
n
= 0, n N, atunci seria Fourier
asociata are sirul sumelor part iale (S
n
)
nN
nul.
Deoarece S
n
||
2
f, S
n

[,]
f (vezi 4.1.11); cum, pe de alt a parte,
S
n

[,]
0 rezult a c a f = 0 a.p.t. (vezi punctul 1) al teoremei 2.2.4).
2). Dac a f, g L
2
([, ]) au aceiasi coecient i Fourier, atunci f g are
tot i coecient ii nuli si deci, conform punctului 1), f g = 0 a.p.t.

4.4.11 Exemple. 1). Fie f : [, ] R, f(x) = signx =


_
_
_
1, x < 0
0, x = 0
1, x > 0
;
evident f L
2
([, ]). Deoarece f este impara, a
n
= 0, n N.
b
n
=
1

f(x) sin nxdx =


2
n
[(1)
n
1] .
108 Capitolul 4. Spatiile L
p
Egalitatea lui Parseval-Liapunov se scrie

n=1
b
2
n
=
1

f
2
(x)dx = 2,
de unde

n=1
1
(2n 1)
2
=

2
8
.
Deoarece

n=1
1
n
2
=

n=1
1
(2n1)
2
+
1
4

n=1
1
n
2
, rezulta c a

n=1
1
n
2
=

2
6
.
2). Fie funct ia f : [, ] R, f(x) = [x[. Deoarece funct ia este par a,
b
n
= 0, n N

.
a
0
=
1

[x[dx = iar, n 1, a
n
=
1

[x[ cos nxdx =


2
n
2

[(1)
n
1].
Egalitatea Parseval-Liapunov se scrie:
a
2
0
2
+

n=1
a
2
n
=
1

x
2
dx =
2
2
3
,
de unde rezult a

n=1
a
2
2n1
=

2
6
sau
16

n=1
1
(2n 1)
4
=

2
6
.
T in and cont c a

n=1
1
n
4
=

n=1
1
(2n1)
4
+
1
16

n=1
1
n
4
, rezulta c a

n=1
1
n
4
=

4
90
.
4.5 Exercit ii
1). Fie f
n
: (0, 1] R, f
n
(x) =
n
1 + n

x
. Aratat i c a:
a). (f
n
) L
2
((0, 1]).
b). Exista f : (0, 1] R a.. f
n
(x) f(x), x (0, 1].
4.5. Exercitii 109
c). (f
n
) nu converge n L
2
((0, 1]) la f.
2). Fie f, g dou a funct ii integrabile Riemann pe [a, b]; sa se arate c a
__
b
a
f(x)g(x)dx
_
2

_
b
a
f
2
(x)dx
_
b
a
g
2
(x)dx.
3). Fie f L
1
(R), f(x) > 0, x R; aratat i c a
1
f
/ L
1
(R).
Indicat ie: Se aplica inegalitatea lui H older funct iilor f

1
2 , f
1
2 pentru p = q =
1
2
.
4). Fie f : [0, 1] R
+
a..

f L
1
([0, 1]); sa se arate c a
_
[0,1]
_
fd

_
[0,1]
fd.
5). Fie f : (0, +) R, f(x) =
1

x e
x
.
Ar atat i c a f L
1
((0, +)) L
2
((0, +)).
6). Fie (f
n
) L
p
(A) si f L
p
(A) a.. f
n

A
f.
Ar atat i c a f
n
||p

A
f |f
n
|
p
|f|
p
.
Indicat ie: Pentru implicat ia = se va ar ata ntai ca, a, b R, p 1, [a + b[
p
2
p1
([a[
p
+ [b[
p
);
apoi se va aplica lema lui Fatou sirului gn = 2
p1
([f[
p
+[fn[
p
) [f fn[
p
.
7). Fie p > 1, q =
p
p 1
, (f
n
)
n
L
p
(A) si f L
p
(A) a.. f
n
||p

A
f.
Ar atat i ca, oricare ar g L
q
(A),
_
A
f
n
gd
_
A
f gd.
8). Fie sirul (f
n
)
n
c
+
(R) denit prin f
n
=
1
n

[0, e
n
]
. Aratat i c a f
n
u

R
0
dar, oricare ar p 1, (f
n
)
n
nu converge n medie de ordin p la 0.
9). Sa se demonstreze urmatoarele propriet at i n L
2
(A):
a). [(f, g)[ |f|
2
|g|
2
, f, g L
2
(A).
b). f
n
||
2

A
f = (f
n
, g) (f, g), (f
n
)
n
L
2
(A), f, g L
2
(A).
c). |f + g|
2
2
+|f g|
2
2
= 2 (|f|
2
2
+|g|
2
2
), f, g L
2
(A).
d). f g
n
, n N si g
n
||
2

A
g = f g.
10). Sa se scrie egalitatea Parseval - Liapunov pentru funct iile:
110 Capitolul 4. Spatiile L
p
a). f : [, ] R, f(x) = signx =
_
_
_
1, x [, 0),
0, x = 0,
1, x (0, ].
b). f : [, ] R, f(x) = [x[.
c). f : [, ] R, f(x) = x
2
.
d). f : [, ] R, f(x) =
[0, ]
, (0, ]; cazul particular =

2
.
11). Sa se arate c a seria

n=1
sin nx

n
este convergenta punctual pe [, ]
dar ea nu poate seria Fourier asociat a nici unei funct ii f L
2
([, ]).
Capitolul 5
Masura n plan si n spat iu
Fie R
2
= R R = (x
1
, x
2
) : x
1
, x
2
R si R
3
= R R R = (x
1
, x
2
, x
3
) :
x
1
, x
2
, x
3
R; cu operat ia de adunare si nmult ire cu scalari reali (operat ii
denite pe coordonate) aceste mult imi se structureaz a ca spat ii vectoriale
reale.
Aplicat iile denite prin |(x
1
, x
2
)| =
_
x
2
1
+ x
2
2
, (x
1
, x
2
) R
2
si respec-
tiv |(x
1
, x
2
, x
3
)| =
_
x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
, (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
sunt norme pe aceste
spat ii, adic a verica proprietat ile:
1. |x| = 0 x = 0 (0 = (0, 0) sau 0 = (0, 0, 0)).
2. |c x| = [c[ |x|, c R, x R
2
sau x R
3
.
3. |x + y| |x| +|y|, x, y R
2
sau x, y R
3
.
Orice norm a pe un spat iu vectorial deneste o metric a pe acest spat iu.
Astfel aplicat ia (x, y) d(x, y) = |x y| va o metric a pe R
2
(respectiv
pe R
3
); ea are urm atoarele proprietat i:
1. d(x, y) = 0 x = y.
2. d(x, y) = d(y, x), x, y R
2
sau x, y R
3
.
3. d(x, y) d(x, z) + d(y, z), x, y, z R
2
sau x, y, z R
3
.
Fie x R
2
(R
3
) si e r > 0; mult imea S(x, r) = y R
2
(R
3
) : d(x, y) < r
se numeste sfera deschisa de centru x si raz a r. Mut imea T(x, r) = y
R
2
(R
3
) : d(x, y) r se numeste sfera nchisa de centru x si raz a r.
5.1 Denit ia masurii Lebesgue n R
2
si n R
3
5.1.1 Denit ie. O mult ime D R
2
(R
3
) este deschisa dac a D = sau
dac a D ,= si, oricare ar x D, exista r > 0 a.. S(x, r) D.
111
112 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
O mult ime F R
2
(R
3
) este nchisa dac a complementara sa F
c
este
deschis a.
Familia mult imilor deschise se numeste topologia uzuala a lui R
2
(R
3
);
ea se noteaz a cu
2
u
(
3
u
). Familia mult imilor nchise se noteaza cu T
2
(T
3
).
Urm atoarea propozit ie se demonstreaz a apel and la denit ia precedent a.
5.1.2 Propozit ie. Topologia uzuala are urmatorele proprietat i:
(i) Oricare ar D, G
2
u
(
3
u
), D G
2
u
(
3
u
).
(ii) Oricare ar D
i
: i I
2
u
(
3
u
),

iI
D
i

2
u
(
3
u
).
(iii) R
2
(R
3
)
2
u
(
3
u
),
2
u
(
3
u
).
Familia mult imilor nchise are urmatorele proprietat i duale:
(i
t
) Oricare ar F, H T
2
(T
3
), F H T
2
(T
3
).
(ii
t
) Oricare ar F
i
: i I T
2
(T
3
),

iI
F
i
T
2
(T
3
).
(iii
t
) R
2
(R
3
) T
2
(T
3
), T
2
(T
3
).
5.1.3 Denit ie. O mult ime V R
2
(R
3
) este vecinatate pentru punctul
x R
2
(R
3
) daca exist a r > 0 a.. S(x, r) V . Notam cu 1(x) familia
tuturor vecin atat ilor lui x.
Un punct x R
2
(R
3
) este aderent mult imii A R
2
(R
3
) dac a orice
vecin atate V a lui xnt alneste A (V A ,= ) sau, echivalent, daca orice sfer a
deschis a S(x, r) nt alneste A. Not am cu

A mult imea punctelor aderente ale
lui A si o numim aderent a sau nchiderea mult imii A.
Un punct x R
2
(R
3
) este interior mult imii A R
2
(R
3
) daca A este
vecin atate a lui x. Notam cu A

mult imea punctelor interioare ale lui A si o


numim interiorul mult imii A.
A R
2
(R
3
) este marginita dac a exist a r > 0 a.. A S(0, r).
Un sir (x
n
)
n
R
2
(R
3
) converge la x R
2
(R
3
) daca |x
n
x| 0.
O mult ime K R
2
(R
3
) este compacta dac a este m arginita si nchisa.
5.1.4 Observat ii. (i) x

A (x
n
)
n
A, x
n
x.
(ii) F este nchisa daca si numai daca F =

F.
(iii) Fie (x
n
)
n
R
2
, x
n
= (x
n
1
, x
n
2
), oricare ar n N si e x = (x
1
, x
2
)
R
2
. Atunci x
n
x x
n
1
x
1
si x
n
2
x
2
.
O caracterizare similara are loc si pentru convergent a n R
3
.
(iv) O mult ime K R
2
(R
3
) este compacta dac a si numai dac a orice sir
de puncte din K are un subsir convergent la un punct din K.
(v) O mult ime K R
2
(R
3
) este compact a dac a si numai dac a din orice
acoperire a sa cu mult imi deschise se poate extrage o subacoperire nita.
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
113
5.1.5 Denit ie. Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
; atunci x y dac a si
numai dac a x
1
y
1
si x
2
y
2
. Aceasta este o relat ie de part iala ordine pe
R
2
(nu orice doua elemente din R
2
pot comparate).
Dac a x = (x
1
, x
2
) y = (y
1
, y
2
) vom deni intervalul deschis bidimen-
sional
I =]x, y[=]x
1
, y
1
[]x
2
, y
2
[= (z
1
, z
2
) R
2
: x
1
< z
1
< y
1
, x
2
< z
2
< y
2

T
E
O
x
1
y
1
x
2
y
2
x
y
I

In gura de mai sus se observa ca intervalul I este interiorul unui drep-


tunghi cu laturile paralele cu axele de coordonate.
Vom nota cu J(R
2
), sau cu J dac a nu este pericol de confuzie, familia
intervalelor deschise; evident J
2
u
.
Se pot de asemenea deni intervalele nchise [x, y] = [x
1
, y
1
] [x
2
, y
2
];
orice interval nchis este mult ime nchis a.
Putem deni si celelalte tipuri de intervale, marcate generic cu J =
[x, y[ = [x
1
, y
1
[ [x
2
, y
2
[ (bara vertical a poate o paranteza nchis a sau
una deschis a). Vom nota cu (R
2
), sau cu dac a nu este pericol de con-
fuzie, familia tuturor intervalelor din R
2
.

In plan vom considera numai intervale bidimensionale marginite !


Pentru orice interval J = [x, y[ = [x
1
, y
1
[ [x
2
, y
2
[ vom spune ca
[J[ = (y
1
x
1
) (y
2
x
2
) este masura sa; [J[ este aria dreptunghiului J.
Oricare ar J = [x
1
, y
1
[ [x
2
, y
2
[ si oricare ar z = (z
1
, z
2
) R
2
,
z + J = [x
1
+ z
1
, y
1
+ z
1
[ [x
2
+ z
2
, y
2
+ z
2
[ este translatul lui J cu z;
este evident ca [z + J[ = [J[.

In R
3
se deneste similar o relat ie de part ial a ordine. De asemenea se pot
deni intervalele tridimensionale (acestea vor paralelipipede cu muchiile
paralele cu axele de coordonate). M asura unui astfel de interval va volumul
114 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
paralelipipedului. Observ am de asemenea c a translatul unui interval este tot
un interval de acelasi tip si c a m asura este invariant a la translat ii.

In cele ce urmeaz a vom prezenta construct ia masurii Lebesgue n R


2
;
not iunile si rezultatele se pot adapta cu usurint a pentru R
3
.
Metoda de construct ie a m asurii pe R
2
urmeaz a aceeasi pasi ca n cazul
lui R: se va deni m asura mult imilor deschise, se va construi apoi m asura
exterioar a n plan si se vor deni mult imile masurabile Lebesgue n R
2
.
S a ne reamintim c a, n denit ia masurii mult imilor deschise n R, un rol
principal l-a jucat teorema de structura a mult imilor deschise: orice mult ime
deschis a din (R,
u
) se scrie unic ca o reuniune de intervale deschise disjuncte
(teorema 1.1.3).

In R
2
nu mai avem o asemenea reprezentare; totusi putem da o teorema de
reprezentare a mult imilor deschise ca reuniuni de intervale (bidimensionale)
nchise far a puncte interioare comune (o teorema similara am dat si n cazul
lui R, teorema 1.1.8).
Pentru a putea demonstra un astfel de rezultat avem nevoie de c ateva
leme ajut atoare.
5.1.6 Lema. Fie J
1
, J
2
, ..., J
n
asa fel ncat J =

n
k=1
J
k
si
J

k
J

l
= , oricare ar k ,= l; atunci [J[ =

n
k=1
[J
k
[.
Demonstrat ie. Fie J
1
, J
2
, ..., J
n
intervale bidimensionale arbitrare
cu interioare disjuncte dou a cate dou a asa fel ncat reuniunea lor, J, este
tot interval. Oricare ar k 1, ..., n, prelungim laturile dreptunghiu-
lui J
k
p ana la frontiera lui J. Obt inem astfel o nou a mpart ire a lui J n
dreptunghiuri K
1
, ..., K
m
si o partit ie N
1
, ..., N
n
a mult imii 1, ..., m a..
J
k
=
iN
k
K
i
. S a presupunem c a J = [a, b[ [c, d[; punctele de intersect ie
ale prelungirilor laturilor intervalelor cu laturile lui J vor determina dou a
diviz ari a = a
0
< a
1
< ... < a
p
= b si c = c
0
< c
1
< ... < c
q
= d (m = p q).
Atunci
[J[ = (b a) (d c) = (b a)
q1

j=0
(c
j+1
c
j
) =
=
p1

i=0
q1

j=0
(a
i+1
a
i
) (c
j+1
c
j
) =
m

l=1
[K
l
[.
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
115

In mod aseman ator se arata ca, oricare ar k 1, ..., n, [J


k
[ =

iN
k
[K
i
[.
Rezult a c a
[J[ =
m

l=1
[K
l
[ =
n

k=1

iN
k
[K
i
[ =
n

k=1
[J
k
[.

In gura de mai jos am imaginat un model posibil pentru situat ia din


lema precedent a.
Intervalele delimitate de linii continue sunt intervalele J
k
(dreptunghiul
mare este J). Cu linii punctate au fost marcate prelungirile laturilor inter-
valelor J
k
. Astfel J =
5
k=1
J
k
, N
1
= 1, 4, N
2
= 2, 5, N
3
= 3, N
4
=
7, 8, N
5
= 9.
Conform acestei partit ii a mult imii 1, ..., 5, J
1
= K
1
K
4
, J
2
= K
2

K
5
, J
3
= K
3
, J
4
= K
7
K
8
si J
5
= K
6
K
9
.
J
1
J
2
J
3
J
4
J
5
K
1
K
2
K
3
K
4
K
5
K
6
K
7
K
8
K
9
a = a
0
a
1
a
2 a
3
= b
c = c
0
c
1
c
2
c
3
= d
5.1.7 Lema. Fie J
1
, ..., J
n
a.. J =

n
k=1
J
k
; atunci
[J[
n

k=1
[J
k
[
Demonstrat ie. De aceast a data intervalele n discut ie nu mai au inte-
rioarele disjuncte dou a c ate doua. Procedam la fel ca n demonstrat ia lemei
precedente prelungind laturile intervalelor J
k
si obt inem o noua mp art ire a
lui J: J =

m
l=1
K
l
si N
1
, ..., N
n
o acoperire (si nu partit ie !) a lui 1, ..., m
a.. J
k
=

iN
k
K
i
. Atunci
[J[ =
m

l=1
[K
l
[
n

k=1

iN
k
[K
i
[ =
n

k=1
[J
k
[.

116 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu


5.1.8 Lema. Fie J
1
, ..., J
n
, K
1
, ..., K
p
a..

n
i=1
J
i

p
j=1
K
j
.
Daca J

l
= , oricare ar i ,= l, atunci
n

i=1
[J
i
[
p

j=1
[K
j
[.
Demonstrat ie. Fie L
ij
= J
i

K
j
; atunci, oricare ar i ,= l,
L
ij
si L
lj
nu au puncte interioare comune si sunt incluse n K
j
. Rezult a c a

n
i=1
[L
ij
[ [K
j
[, oricare ar j = 1, ..., p, de unde
p

j=1
n

i=1
[L
ij
[ =
n

i=1
p

j=1
[L
ij
[
p

j=1
[K
j
[.
Dar J
i
=

p
j=1
L
ij
si atunci, din lema 5.1.7, [J
i
[

p
j=1
[L
ij
[ de unde
n

i=1
[J
i
[
n

i=1
p

j=1
[L
ij

p

j=1
[K
j
[.

5.1.9 Lema. Fie (J


n
)
n
si (K
p
)
p
doua siruri de intervale nchise astfel ncat

n=1
J
n

m=1
K
m
. Daca J

m
= , oricare ar n ,= m, atunci

n=1
[J
n
[

m=1
[K
m
[.
Demonstrat ie. Sa presupunem, prin reducere la absurd, c a

n=1
[J
n
[ >

m=1
[K
m
[. Atunci exist a N N si > 0 a..

N
n=1
[J
n
[ >

m=1
[K
m
[ + .
Oricare ar m N

, e I
m
un interval deschis a.. K
m
I
m
si [I
m
[ <
[K
m
[ +

2
m
.
Mult imea C =

N
n=1
J
n
este compact a (m arginit a si nchis a) si C

m=1
I
m
, deci I
m
: m N

formeaz a o acoperire deschisa a mut imii com-


pacte C; din aceasta acoperire cu deschisi putem extrage o subacoperire
nit a. Rezulta ca exist a M N

a.. C

M
m=1
I
m
.
Atunci

N
n=1
J
n


M
m=1
I
m
; putem atunci folosi lema 5.1.8 de unde
rezult a c a
N

n=1
[J
n
[
M

m=1
[I
m
[

m=1
[I
m
[ <

m=1
[K
m
[ + ,
ceea ce contrazice alegerea lui .

5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R


2
s i n R
3
117
5.1.10 Teorema. Orice mult ime deschisa si nevida D
2
u
se poate re-
prezenta ca o reuniune a unui sir de intervale nchise fara puncte interioare
comune.
Daca D =

n=1
J
n
=

m=1
K
m
, cu J

n
J

p
= , n ,= p si K

m
K

q
=
, m ,= q, sunt doua asemenea reprezentari atunci

n=1
[J
n
[ =

m=1
[K
m
[.
Demonstrat ie. Fie D
2
u
, D ,= .
Pentru n = 0 consideram ret eaua de drepte din plan paralele cu axele de
coordonate ce trec prin punct ntregi: ..., -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, ...; vom nota
cu J
0
reuniunea p atratelor inchise de latura 1 astfel create cara sunt incluse
n D. Deci J
0
D si D J
0
nu cont ine patrate de acesta form a.
Pentru n = 1 consider am ret eaua de drepte paralele cu axele de coor-
donate care trec prin puncte de forma
k
2
, k Z; e J
1
reuniunea p atratelor
nchise create de latura
1
2
care sunt incluse n D si au interioare disjuncte de
J
0
.
La pasul n se considera ret eaua de drepte paralele cu axele de coordonate
care trec prin puncte de forma
k
2
n
, k Z; e J
n
reuniunea p atratelor nchise
de latura
1
2
n
care sunt incluse n D si care au interioare disjuncte de

n1
i=0
J
i
.
Vom continua aceast a construct ie inductiv.
Atunci

n=1
J
n
este o reuniune de p atrate nchise cu interioare disjuncte
si

n=1
J
n
D.
Oricare ar x D, exist a > 0 a.. p atratul P cu centrul n x de
latur a 2 este inclus n D; atunci exist a un cub nchis de latur a
1
2
N
(obt inut
n ret eaua
k
2
N
) ce cont ine x si este cont inut n P. Acest cub este sau cont inut
n una dintre mult imile J
n
, n < N, sau este unul dintre cuburile ce constitue
mult imea J
N
. Rezult a de aici ca x

n=1
J
n
si deci D =

n=1
J
n
.

In cazul n care D admite doua asemenea reprezent ari D =

n=1
J
n
=

m=1
K
m
, cu J

n
J

p
= , n ,= p si K

m
K

q
= , m ,= q, atunci, conform
lemei 5.1.9,

n=1
[J
n
[

m=1
[K
m
[ si

m=1
[K
m
[

n=1
[J
n
[ de unde
rezult a egalitatea cerut a.

5.1.11 Denit ie. Intervalele bidimensionale nchise de forma


_
k
2
n
,
k + 1
2
n
_

_
l
2
n
,
l + 1
2
n
_
,
118 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
unde k, l sunt numere ntregi si n N, se numesc intervale diadice.
Rezult a din demonstrat ia teoremei 5.1.10 ca orice mult ime deschis a nevid a
se poate reprezenta ca o reuniune num arabila de intervale diadice far a puncte
interioare comune.
5.1.12 Propozit ie. Daca doua intervale diadice J
1
si J
2
au un punct inte-
rior comun atunci J
1
J
2
sau J
2
J
1
.
Demonstrat ie. Fie n, m N cu n m, e k
1
, l
1
, k
2
, l
2
Z si e J
1
=
_
k
1
2
n
,
k
1
+1
2
n

_
l
1
2
n
,
l
1
+1
2
n

si J
2
=
_
k
2
2
m
,
k
2
+1
2
m

_
l
2
2
m
,
l
2
+1
2
m

si x = (x
1
, x
2
) J

1
J

2
.
Vom arata c a J
2
J
1
.

Intr-adev ar, din faptul c a x este punct interior pentru
ambele intervale rezult a c a
k
2
2
m
< x
1
<
k
2
+ 1
2
m
si
2
mn
k
1
2
m
=
k
1
2
n
< x
1
<
k
1
+ 1
2
n
=
2
mn
k
1
+ 2
mn
2
m
.
Rezult a c a
k
2
< 2
mn
k
1
+ 2
mn
si 2
mn
k
1
< k
2
+ 1 sau
k
2
+ 1 2
mn
k
1
+ 2
mn
si 2
mn
k
1
k
2
.
Oricare ar y = (y
1
, y
2
) J
2
rezult a din inegalit at ile precedente
k
1
2
n
=
2
mn
k
1
2
m

k
2
2
m
y
1

k
2
+ 1
2
m

2
mn
k
1
+ 2
mn
2
m
=
k
1
+ 1
2
n
.
Cu un rat ionament similar se arata ca
l
1
2
n
y
2

l
1
+1
2
n
de unde rezult a c a
y J
1
. Deci J
2
J
1
.
Dac a m n se obt ine J
1
J
2
.

Putem acum s a dam denit ia m asurii mult imilor deschise n R


2
.
5.1.13 Denit ie. Fie D
2
u
; dac a D = atunci vom deni (D) = 0.
Dac a D ,= atunci, din teorema 5.1.10, D =

n=1
J
n
, unde J
n
sunt intervale
nchise bidimensionale f ara puncte interioare comune. Vom numi o astfel de
scriere o reprezentare a mult imii deschise D. Vom deni atunci (D) =

n=1
[J
n
[ si o vom numi masura mult imii deschise D.
Denit ia este consistenta deoarece, utiliz and din nou teorema 5.1.10,
suma de mai sus nu depinde de reprezentarea mult imii D ca reuniune numa-
rabil a de intervale nchise cu interioare disjuncte.
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
119
Am denit astfel o aplicat ie :
2
u


R
+
; n teorema urm atoare vom da
c ateva dintre proprietat ile m asurii mult imilor deschise.
5.1.14 Teorema.
1). () = 0, (R
2
) = +
2). (x + D) = (D), x R, D
2
u
.
3). (D) (G), D, G
2
u
cu D G.
4). (

n=1
D
n
) =

n=1
(D
n
), (D
n
)
n

2
u
, D
n
D
m
= , n ,= m.
5). (

n=1
D
n
)

n=1
(D
n
), (D
n
)
n

2
u
.
6). (I) = [I[, I J.
Demonstrat ie. 1). R
2
admite urm atoarea reprezentare ca reuniune de
p atrate nchise f ara puncte interioare comune:
R
2
=
_
k,lZ
[(k, l), (k + 1, l + 1)].
Rezult a ca m asura lui R
2
este o suma innit a de 1 (aria acestor p atrate) si
deci este +.
2). Daca D =

n=1
J
n
atunci x + D =

n=1
(x + J
n
); observ am c a,
deoarece J
n
sunt intervale nchise f ara puncte interioare comune la fel sunt si
intervalele x+J
n
. Rezulta c a (x+D) =

n=1
[x+J
n
[ =

n=1
[J
n
[ = (D).
3). Fie D =

n=1
J
n
si G =

m=1
K
m
reprezent ari ale mult imilor deschise
D si G. Deoarece D G, putem utiliza lema 5.1.9 si obt inem (D) =

n=1
[J
n
[

m=1
[K
m
[ = (G).
4). Pentru orice n N

, e D
n
=

k=1
J
n
k
o reprezentare a mult imii
deschise D
n
. Mult imea D =

n=1
D
n
este deschis a si D =

n=1

k=1
J
n
k
este o reprezentare a ei.

Intr-adev ar, J
n
k
sunt intervale nchise; dou a astfel de
intervale distincte J
n
k
si J
m
l
nu au puncte interioare comune deoarece, dac a
m ,= n atunci J
n
k
J
m
l
= (sunt incluse n mult imile disjuncte D
n
si D
m
)
iar dac a m = n atunci k ,= l si deci, cum J
n
k
si J
n
l
intr a n reprezentarea lui
D
n
, nu au puncte interioare comune. Rezult a c a
(D) =

n=1

k=1
[J
n
k
[ =

n=1
(D
n
).
5). Fie D =

k=1
J
k
o reprezentare a mult imii deschise D =

n=1
D
n
si, pentru orice n N

, e D
n
=

k=1
J
n
k
o reprezentare a mult imii deschise
120 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
D
n
. Deoarece

k=1
J
j

n=1

k=1
J
n
k
, putem folosi lema 5.1.9 si obt inem:
(D) =

k=1
[J
k
[

n=1

k=1
[J
n
k
[ =

n=1
(D
n
).
6). Fie I =]x, y[ J
2
u
unde x = (x
1
, x
2
) si y = (y
1
, y
2
); atunci
I =]x
1
, y
1
[]x
2
, y
2
[. S a consideram sirurile: x
n
1
x
1
, y
m
1
y
1
a.. x
0
1
< y
0
1
si
sirurile x
p
2
x
2
, y
q
2
y
2
a.. x
0
2
< y
0
2
. Atunci intervalele deschise ]x
1
, y
1
[ si
]x
2
, y
2
[ se pot scrie ca reuniuni num arabile de intervale nchise:
]x
1
, y
1
[= [x
0
1
, y
0
1
]

_
n=0
[x
n+1
1
, x
n
1
]

_
m=0
[y
m
1
, y
m+1
1
] si
]x
2
, y
2
[= [x
0
2
, y
0
2
]

_
p=0
[x
p+1
2
, x
p
2
]

_
q=0
[y
q
2
, y
q+1
2
],
deci produsul lor cartezian va o reuniune numarabila de intervale bidimen-
sionale nchise f ara puncte interioare comune:
I =
_
[x
0
1
, y
0
1
] [x
0
2
, y
0
2
]
_

_
p=0
_
[x
0
1
, y
0
1
] [x
p+1
2
, x
p
2
]
_

_
q=0
_
[x
0
1
, y
0
1
] [y
q
2
, y
q+1
2
]
_

_
n=0
_
[x
n+1
1
, x
n
1
] [x
0
2
, y
0
2
]
_

_
n,p=0
_
[x
n+1
1
, x
n
1
] [x
p+1
2
, x
p
2
]
_

_
n,q=0
_
[x
n+1
1
, x
n
1
] [y
q
2
, y
q+1
2
]
_

_
m=0
_
[y
m
1
, y
m+1
1
] [x
0
2
, y
0
2
]
_

_
m,p=0
_
[y
m
1
, y
m+1
1
] [x
p+1
2
, x
p
2
]
_

_
m,q=0
_
[y
m
1
, y
m+1
1
] [y
q
2
, y
q+1
2
]
_
.
Aceasta ind reprezentarea mult imii deschise I, (I) va suma ariilor drep-
tunghiurilor nchise componente. Dac a t inem cont ca

n=0
(x
n
1
x
n+1
1
) = x
0
1
x
1
,

m=0
(y
m+1
1
y
m
1
) = y
1
y
0
1
,

p=0
(x
p
2
x
p+1
2
) = x
0
2
x
2
si

q=0
(y
q+1
2
y
q
2
) = y
2
y
0
2
,
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
121
rezult a dup a un calcul simplu ca
(I) = (y
1
x
1
) (y
2
x
2
) = [I[.

Odat a denit a m asura pentru mult imile deschise, vom proceda n con-
tinuare ca n cazul lui R; vom deni masura exterioar a Lebesgue n plan si
apoi vom introduce si studia mult imile m asurabile si masura Lebesgue n
plan. Deoarece demonstrat iile sunt identice ne vom limita la prezentarea
principalelor denit ii si rezultate privitoare la masura Lebesgue n R
2
.
5.1.15 Denit ie. Aplicat ia

: T(R
2
)

R
+
denit a prin

(E) = inf(D) : D
2
u
, E D, E R
2
,
se numeste masura exterioara Lebesgue n plan.
M asura exterioar a are urm atoarele propriet at i:
5.1.16 Teorema.
1).

() = 0,
2). E F =

(E)

(F),
3).

n=1
E
n
)

n=1

(E
n
), (E
n
)
n
T(R
2
).
5.1.17 Observat ii. (i)

(D) = (D), D
2
u
.
(ii)

(x) = 0, x R
2
.
(iii)

(J) = [J[, J .
(iv)

n
k=1
E
k
)

n
k=1

(E
k
), n N

, E
1
, , E
n
T(R
2
).
(v)

(x + E) =

(E), x R
2
, E R
2
.
5.1.18 Denit ie. O mult ime E R
2
este neglijabila n sens Lebesgue
sau de masura nula dac a

(E) = 0.
T in and cont de denit ie, E este neglijabila n sens Lebesgue dac a si nu-
mai daca, pentru orice > 0, exista un sir de intervale nchise f ar a puncte
interioare comune (J
n
)
n
a.. E

n=0
J
n
si

n=0
[J
n
[ < .
5.1.19 Denit ie. O mult ime E R
2
este masurabila (n sens Lebesgue)
dac a, > 0, D
2
u
astfel nc at E D si

(D E) < .
Fie L(R
2
) = L
2
clasa mult imilor masurabile Lebesgue pe R
2
si e =

[
/(R
2
)
; se va numi masura Lebesgue pe R
2
.
Dac a E L
2
, vom nota cu L
2
(E) = F E : F L
2
, familia submul-
t imilor m asurabile ale lui E.
Se poate cu usurint a demonstra c a E L
2
dac a si numai dac a, pentru
orice > 0, exista F =

F E D
2
u
a.. (D F) < .
122 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
5.1.20 Observat ii. 1).
2
u
L
2
. Rezult a de aici ca este prelungirea
m asurii mult imilor deschise si astfel notat ia facuta nu conduce la confuzii.
2). E R
2
cu

(E) = 0, E L
2
.
3). (E
n
)
n
L
2
,

n=1
E
n
L
2
.
4). Oricare ar E L
2
cu (E) = 0 si oricare ar F E, F L
2
.
5). Orice interval J este mult ime masurabila si (J) = [J[.
Rezult a c a L
2
este o -algebr a pe R
2
si c a este o m asura completa pe
L
2
. Astfel va avea toate propriet at ile unei m asuri (vezi teorema 1.4.7).

In nalul acestui paragraf vom da doua rezultate n care se arata cum


poate calculata m asura unei mult imi din L
2
cu ajutorul masurii Lebesgue
din R.
5.1.21 Teorema.
Fie A, B L(R); atunci A B L(R
2
) si (A B) = (A) (B).
Demonstrat ie.
1). Vom presupune pentru nceput c a (A) < + si (B) < +.
a). Dac a A si B sunt intervale, atunci, din punctul 5) al obsevat iei 5.1.20,
A B (R
2
) si (A B) = [A B[ = [A[ [B[ = (A) (B).
b). Fie acumA, B
u
; atunci, conform teoremei de structura a mult imilor
deschisen R (teorema 1.1.3), A =

n=1
I
n
si B =

m=1
J
m
, unde (I
n
)
n
, (J
m
)
m
sunt siruri de intervale deschise, disjuncte dou a cate dou a.
AB =
n

m
(I
n
J
m
) si, deoarece I
n
J
m
sunt intervale bidimensionale
deschise si disjuncte doua cate dou a,
(A B) =

n,m
[I
n
J
m
[ =

n,m
[I
n
[ [J
m
[ = (A) (B).
c). Fie acum cazul general, A, B L(R). Folosind caracterizarea dat a n
exercit iul 12) din 1.5, oricare ar > 0 exist a F
1
, F
2
nchise si D
1
, D
2
deschise
n R a.. F
1
A D
1
, F
2
B D
2
si (D
1
F
1
) <
1
, (D
2
F
2
) <
2
,
unde
1
= min1,

2((B)+1)
iar
2
= min1,

2((A)+1)
. Atunci F
1
F
2
este
nchis a, D
1
D
2
este deschis a n R
2
si F
1
F
2
AB D
1
D
2
. Deoarece
(D
1
D
2
) (F
1
F
2
) [(D
1
F
1
) D
2
]

[D
1
(D
2
F
2
)], obt inem
[(D
1
D
2
) (F
1
F
2
)] [(D
1
F
1
) D
2
] + [D
1
(D
2
F
2
)] =
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
123
= (D
1
F
1
) (D
2
) + (D
1
) (D
2
F
2
) <
1
(D
2
) + (D
1
)
2
<
<
1
((B) +
2
) +
2
((A) +
1
)

2
+

2
= .
Rezult a de aici ca A B L(R
2
).
Pe de o parte (A B) (D
1
D
2
) = (D
1
) (D
2
) < ((A) +
1
)
((B) +
2
) = (A) (B) +
1
(B) +
2
(A) =
3
< (A) (B) + .
Pe de alt a parte (A B) (F
1
F
2
) = (D
1
D
2
) ((D
1
D
2
)
(F
1
F
2
)) (D
1
) (D
2
)
3
(A) (B)
3
> (A) (B) .
Cum este arbitrar, rezulta ca (A B) = (A) (B).
2). S a consider am acum cazul n care A sau B pot avea si masura +.
Oricare ar n N, e A
n
= A [n, n] si B
n
= B [n, n]. Atunci
A =

n=0
A
n
, B =

n=0
B
n
, de unde AB =

n=0
(A
n
B
n
). Deoarece A
n
si B
n
au m asura nita, rezult a din punctul 1) ca A
n
B
n
L(R
2
), oricare
ar n N; deci A B L(R
2
).
Sirurile (A
n
)
n
si (B
n
)
n
sunt crescatoare si la fel este si sirul (A
n
B
n
)
n
;
folosind proprietatea de continuitate a oric arei masuri pe siruri ascendente
(vezi proprietatea 6) din teorema 1.4.7) si punctul 1), rezult a
(A B) = lim
n
(A
n
B
n
) = lim
n
(A
n
) (B
n
) = (A) (B).

Oricare ar E R
2
si oricare x, y R, vom nota cu
E
x
= y R : (x, y) E,
sect iunea lui E prin x si cu
E
y
= x R : (x, y) E,
sect iunea lui E prin a doua variabila y.
5.1.22 Teorema. Fie E L(R
2
); aproape pentru orice x R, E
x
L(R).
Funct ia x (E
x
) este pozitiva si masurabila pe R si
(E) =
_
R
(E
x
)d(x).
Demonstrat ie. 1). Vom trata nt ai cazul n care E este o mult ime
m arginita.
124 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
a). Fie E = [a, b] [c, d] un interval nchis din R
2
. Oricare ar x
R, E
x
=
_
, x / [a, b]
[c, d] , x [a, b]
L(R) si (E
x
) = (d c)
[a, b]
(x). Rezulta
c a x (E
x
) este o funct ie m asurabila si
_
R
(E
x
)d(x) =
_
[a,b]
(d c)d = (b a) (d c) = (A).
b). Fie acum E
2
u
; conform teoremei de structura a mult imilor deschise
n plan (teorema 5.1.10), E =

n=1
J
n
, unde J
n
sunt intervale bidimensionale
nchise cu interioarele disjuncte dou a c ate dou a. Oricare ar x R, E
x
=

n=1
J
n
x
. Deoarece J
n
x
sunt intervale nchise n R, rezult a c a E
x
este mult ime
borelian a n R si deci E
x
L(R).
Intervalele J
n
x
au n comun cel mult cate un punct si atunci (E
x
) =

n=1
(J
n
x
) (vezi teorema 1.1.8). Atunci funct ia x (E
x
) este limita
punctual a a sirului de funct ii x

n
k=1
(J
n
x
); conform punctului a) acesta
este un sir de funct ii m asurabile si atunci limita sa punctuala este m asurabil a
(vezi punctul 5) al teoremei 2.1.11). Folosim acum teorema lui Beppo Levi
(corolarul 3.1.9) si punctul a) si obt inem
_
R
(E
x
)d(x) =

n=1
_
R
(J
n
x
)d(x) =

n=1
(J
n
) = (E).
c). Fie acum E o mult imenchis an R
2
. Deoarece E este m arginita, exist a
un interval deschis I =]a, b[]c, d[ R
2
a.. E I. Mult imea D = I E este
deschis a si (E) = (I) (D). Din punctul b), (D) =
_
R
(D
x
)d(x) =
_
R
[(I
x
) (E
x
)]d(x) = (b a) (d c)
_
R
(E
x
)d(x). Rezult a ca
(E) = (I) (D) =
_
R
(E
x
)d(x).
d). Fie acum E L(R
2
) o mult ime marginit a oarecare si e 0 < < 1
arbitrar.
Din caracterizarea ment ionat a dup a denit ia 5.1.19, exista D
1
deschis a si
F
1
nchis a a.. F
1
E D
1
si (D
1
F
1
) <
1
4

2
. Mult imea U
1
= D
1
F
1
este deschisa si atunci, folosind punctul b), obt inem
(U
1
) =
_
R
(U
1
x
)d(x) <
1
4

2
.
Vom demonstra, prin reducere la absurd, c a exista o mult ime E

1
L(R) a..
x R : (U
1
x
)
1
2
E

1
si (E

1
) <
1
2
.

Intr-adev ar, dac a nu ar asa,
5.1. Definitia m asurii Lebesgue n R
2
s i n R
3
125
atunci mult imea E
1
= x R : (U
1
x
)
1
2
ar avea masura (E
1
)
1
2

si atunci
(U
1
)
_
E
1
(U
1
x
)d(x)
1
2
(E
1
)
1
4

2
,
ceea ce reprezinta o contradict ie.
Fie acum D
2
deschis a si F
2
nchis a a.. F
2
E D
2
si (D
2
F
2
) <
1
4
2

2
.
Not am cu U
2
= D
2
F
2

2
u
; la fel ca n aliniatul precedent, demonstram
c a exist a E

2
L(R) a.. x R : (U
2
x
)
1
2
2
E

2
si (E

2
) <
1
2
2
.
Continuam inductiv acest rat ionament.
Fie D
i
deschis a si F
i
nchis a a.. F
i
E D
i
si (D
i
F
i
) <
1
4
i

2
;
mult imea U
i
= D
i
F
i
este deschis a si, la fel ca mai sus, exist a E

i
L(R)
a.. x R : (U
i
x
)
1
2
i
E

i
si (E

i
) <
1
2
i
.

Fie acum N

i=1
E

i
; atunci (N

) < .
Deoarece este arbitrar pozitiv, l facem sa parcurg a mult imea
1
n
: n
N

si notam N =

n=1
N1
n
; atunci (N) (N1
n
)
1
n
, oricare ar n N

.
Deci (N) = 0.
Fie acum x RN; atunci exist a n N

a.. x RN1
n
=

i=1
(RE
1
n
i
).
Oricare ar > 0 exista i a..
1
2
i

1
n
< ; deoarece x / E
1
n
i
, (U
i
x
) <
1
2
i

1
n
< .
Am demonstrat astfel c a, pentru orice x R N si pentru orice > 0
exist a F
i
x
nchis a si D
i
x
deschis a n R a.. F
i
x
E
x
D
i
x
si (D
i
x
F
i
x
) < .
Aceasta nseamn a ca E
x
L(R), oricare ar x R N. Deci E
x
L(R)
a.p.t. x R.
Funct ia x (E
x
) este deci bine denita pe R (n punctele lui N con-
venim s a dam acestei funct ii valoarea 0).

In plus, (E
x
) = lim
i
(D
i
x
);
astfel funct ia de mai sus este limita unui sir de funct ii m asurabile (vezi punc-
tul b)) si deci este masurabil a si pozitiv a.
Deoarece (F
i
x
) (E
x
) (D
i
x
), oricare ar x R si i, putem folosi
punctele b) si c) pentru a obt ine:
(F
i
) =
_
R
(F
i
x
)d(x)
_
R
(E
x
)d(x)
_
R
(D
i
x
)d(x) = (D
i
) <
< (F
i
) +
1
4
i

2
, oricare ar i N

si
(F
i
) (E) (D
i
) < (F
i
) +
1
4
i

2
, oricare ar i N

.
126 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
Rezult a c a

(E)
_
R
(E
x
)d(x)

<
1
4
i

2
, oricare ar i N

deci (E) =
_
R
(E
x
)d(x).
2). Daca E nu este marginit a atunci, oricare ar n N consider am
mult imile m asurabile si m arginite E
n
= E ([n, n] [n, n]).
Conform punctului 1),
() (E
n
) =
_
R
(E
n
x
)d(x), oricare ar n N.
Observ am c a sirul (E
n
)
n
este crescator si deci (E) = lim
n
(E
n
).
Pe de alt a parte, sirul de funct ii x (E
n
x
) este de asemenea crescator si,
conform teoremei convergent ei monotone,
_
R
(E
x
)d(x) = lim
n
_
R
(E
n
x
)d(x).
Concluzia teoremei o obt inem trec and la limit a n relat ia ().

5.1.23 Observat ii. (i)

In general, nu toate sect iunile unei mult imi masurabile


din R
2
sunt masurabile n R. Sa consider am de exemplu o mult ime N R
ne-m asurabila Lebesgue (n comentariul facut dupa corolarul 1.4.9 am justi-
cat existent a unor astfel de mult imi) si e E = 0N R
2
; E 0R
si (0 R) = 0 (vezi exercit iul 1) de la 5.4). Deoarece m asura este
complet a, E L(R
2
). Sect iunea prin 0 a acestei mult imi este E
0
= N si deci
nu este masurabil a n R.
(ii) Se arat a similar c a
(E) =
_
R
(E
y
)d(y).
(iii) Formula de calcul data n teorema precedent a permite si o demon-
strat ie rapid a a principiului lui Cavalieri n plan:
Fie E, F R
2
, a.. orice dreapta paralela cu o direct ie xa le intersecteaza
dupa mult imi liniare de aceeasi lungime; atunci E si F au aceeasi arie.

Intr-adev ar, dac a presupunem c a direct ia xa este data de axa Oy, atunci
din ipoteza principiului rezult a ca (E
x
) = (F
x
), oricare ar x R (aici
5.2. Integrarea n raport cu m asura produs 127
am presupus c a mult imile sunt masurabile Lebesgue si c a lungimea este
asimilat a cu m asura din R). Teorema precedenta ne asigura c a (E) = (F)
si, dac a aria unei mult imi plane este masura ei, aceasta este concluzia
principiului.
(iv) Procedeul de construct ie a masurii Lebesgue pe R
2
se poate adapta
cu usurint a pentru R
3
(si mai general pentru R
n
, n 1). Astfel, se poate
construi -algebra submult imilor m asurabile n R
3
, L(R
3
) = L
3
si o m asura
complet a, , pe aceasta -algebr a, m asur a care are toate proprietat ile masurii
Lebesgue pe R
2
. Pentru orice M L
3
si pentru orice x R, putem deni
sect iunea lui M prin x:
M
x
= (y, z) R
2
: (x, y, z) M L(R
2
).
Se poate demonstra la fel ca n R
2
c a, -a.p.t. x R, M
x
L(R
2
); funct ia
x (M
x
) estev m asurabil a si pozitiv a si are loc formula:
(M) =
_
R
(M
x
)d(x).
(v) Formula de calcul dat a la punctul precedent permite o demonstrat ie
rapid a a principiului lui Cavalieri n spat iu:
Fie M, N R
3
, a.. orice plan paralel cu un plan x le intersecteaza dupa
mult imi plane de aceeasi arie; atunci M si N au acelasi volum.

Intr-adev ar, daca presupunem c a planul x este planul yOz, atunci din
ipoteza principiului rezult a c a (M
x
) = (N
x
), oricare ar x R (aici
am presupus ca mult imile sunt masurabile Lebesgue si c a aria este asimi-
lat a cu masura din R
2
). Teorema precedent a ne asigura c a (M) = (N) si,
dac a volumul unei mult imi din spat iu este masura ei, aceasta este concluzia
principiului.
5.2 Integrarea n raport cu masura produs
Am construit n paragraful precedent masura complet a : L(R
2
)

R
+
.
5.2.1 Denit ie. Fie E L(R
2
) si f : E R; funct ia de dou a variabile f
se numeste -masurabila pe E, sau pur si simplu masurabila dac a, oricare
ar a R,
f
1
(, a) = (x, y) E : f(x, y) < a L(R
2
).
128 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
Vom nota cu L(E) mult imea funct iilor masurabile pe E si cu L
+
(E) sub-
mult imea funct iilor m asurabile si pozitive.
La fel ca n cazul unidimensional, se poate ar ata ca L(E) se poate organiza,
fat a de operat iile obisnuite de adunare si nmult ire cu scalari, ca un spat iu
vectorial real ce cont ine C(E) - mult imea funct iilor reale continue pe E.
5.2.2 Denit ie. O funct ie f : E R este etajata pe E dac a ia un
num ar nit de valori pe submult imi m asurabile ale lui E, deci dac a este de
forma f =

p
k=1
a
k

E
k
, unde E
1
, , E
p
formeaz a o partit ie a m asurabil a
a mult imii E si
E
k
(x, y) =
_
1, (x, y) E
k
,
0, (x, y) E E
k
.
Vom nota c(E) mult imea funct iilor etajate pe E si vom observa c a
c(E) L(E).
Putem deni limita -a.p.t. a unui sir de funct ii masurabile si putem
demonstra ca aceasta este o funct ie masurabil a. De asemenea compunerea
dintre o funct ie continu a si una masurabila este m asurabil a.
Ca si n cazul lui R, se pot deni convergent a aproape uniform a si conver-
gent a n m asur a; relat iile ntre acestea si convergent a n a.p.t. sunt aceleasi
ca n cazul unidimensional.
Funct ioneaz a, ca si n cazul unidimensional, teorema lui Riesz (orice sir
convergent n masur a admite un subsir convergent aproape uniform) si teo-
rema lui Egorov (convergent a a.p.t. pe mult imi de m asura nit a antreneaz a
convergent a aproape uniform a).
Putem, de asemenea, prezenta o teorem a de aproximare a funct iilor m a-
surabile cu funct ii etajate:
5.2.3 Teorema. Fie E L(R
2
) si f : E R.
1). f L
+
(E) (f
n
)
n
c
+
(E), f
n
f.
2). f L(E) (f
n
)
n
c(E), f
n
punctual

E
f.
3). Daca funct ia f L(E) este marginita atunci exista un sir (f
n
)
n

c(E) a.. f
n
uniform

E
f.
Integrala funct iilor de doua variabile se introduce urm and aceleasi etape
ca n cazul funct iilor de o variabil a. Fie E L(R
2
) si f : E R; atunci
5.2. Integrarea n raport cu m asura produs 129
1). Daca f =

p
k=1
a
k

E
k
c
+
(E) atunci:
__
E
fd =
__
E
f(x, y)d(x, y) =
p

k=1
a
k
(E
k
).
2). Daca f L
+
(E) atunci:
__
E
fd = sup
___
E
d : c
+
(E), f
_
.
3). Daca f L(E) si daca macar una dintre integralele p art ii pozitive
f
+
= supf, 0 sau part ii negative f

= supf, 0 este nita, atunci:


__
E
fd =
__
E
f
+
d
__
E
f

d.
O funct ie f L(E) este -integrabila dac a integrala ei este nit a; vom
nota cu L
1
(E) mult imea funct iilor integrabile pe E si cu L
1
+
(E) submult imea
funct iilor integrabile si pozitive. L
1
(E) se organizeaz a ca spat iu vectorial real
fat a de operat iile obisnuite de adunare si nm ult ire cu scalari.
Se demonstreaza la fel ca n cazul unidimensional c a f L
1
(E) daca si
numai dac a [f[ L
1
+
(E) si c a

__
E
fd

__
E
[f[d.
Putem demonstra si aici teorema convergent ei monotone
(f
n
)
n
L
+
(E), f
n
f =
__
E
f
n
d
__
E
fd
si lema lui Fatou: dac a (f
n
)
n
L
+
(E) si liminf
n
f
n
: E R atunci:
__
E
liminf
n
f
n
d liminf
n
__
E
f
n
d.
Putem de asemenea formula si teorema lui Beppo Levi.
Integrala este numarabil aditiv a n raport cu domeniul de integrare:
Oricare ar (E
n
)
n
L(R
2
) cu E
n
E
m
= , pentru orice n ,= m si oricare
ar f L
1
(

n=1
E
n
), f L
1
(E
n
), oricare ar n N si
__

n=1
En
fd =

n=1
__
En
fd.
130 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
Aplicat ia ||
1
: L
1
(E) R
+
denit a prin |f|
1
=
__
E
[f[d, f L
1
(E),
este o seminorm a iar spat iul (L
1
(E), | |
1
) este complet.
Rezult a ca si n cazul unidimensional c a spat iul c at L
1
(E) = L
1
(E)[
=
este un spat iu Banach fat a de norma | |
1
denit a prin |[f]|
1
= |f|
1
(aici

= noteaza egalitatea -a.p.t.).


Putem formula si demonstra teorema convergent ei dominate:
5.2.4 Teorema. Fie E L(R
2
), (f
n
)
n
L(E) si g L
1
(E) a..
1). f
n
a.p.t.

E
f si
2). [f
n
[ g, a.p.t. pe E, oricare ar n N.
Atunci (f
n
)
n
L
1
(E), f L
1
(E) si
__
E
f
n
d
__
E
fd.

In sfarsit se pot deni similar spat iile L


p
, 1 p +si se pot demonstra
propriet at i similare cu cele din cazul unidimensional.
5.2.5 Observat ie. Toata aceast a construct ie a integralei se poate usor
adapta pentru R
3
. Folosind integrala din R
2
putem da nca o formula de
calcul a masurii mult imilor din R
3
(pe l anga formula prezentata la (iv) din
5.1.23).
Pentru orice x, y R, putem deni sect iunea lui M L(R
3
) prin (x, y):
M
(x,y)
= z R : (x, y, z) M.
Se poate arata c a M
(x,y)
L(R), -a.p.t. (x, y) R
2
. Funct ia (x, y)
(M
(x,y)
) este m asurabil a si pozitiv a si
(M) =
__
R
2
(E
(x,y)
)d(x, y).
5.3 Teorema lui Fubini
5.3.1 Denit ie. Fie A, B L(R) si f L(AB). Urm atoarele integrale,
n cazul n care exist a, se vor numi integralele iterate ale funct iei f:
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x),
_
B
__
A
f(x, y)d(x)
_
d(y).
5.3. Teorema lui Fubini 131

In acest paragraf ne propunem s a prezentam rezultate care permit redu-


cerea calculului integralei duble la calculul integralelor iterate.

In teorema 5.1.22 am ar atat ca, pentru orice E L(R


2
), E
x
L(R),
aproape pentru orice x R, funct ia x (E
x
) este pozitiva si m asurabila
pe R si (E) =
_
R
(E
x
)d(x).

Inlocuind E cu
E
si remarc and c a, pentru
orice x, y R,
Ex
(y) =
E
(x, y), putem rescrie formula de calcul a m asurii
lui E:
__
R
2

E
d =
_
R
__
R

E
(x, y)d(y)
_
d(x).
Dac a A, B L(R) si E A B atunci formula de mai sus devine:
__
AB

E
d =
_
A
__
B

E
(x, y)d(y)
_
d(x).
Vom ar ata c a relat ia de mai sus funct ioneaza pentru orice funct ie masurabil a
si pozitiv a.
5.3.2 Teorema (teorema lui Tonelli). Daca f L
+
(AB), atunci funct ia
v
x
= f(x, ) : B R este masurabila si pozitiva pe B, -aproape pentru
tot i x A, funct ia u : A R, denita prin u(x) =
_
B
f(x, y)d(y) este
masurabila si pozitiva pe A (n punctele x A n care v
x
nu este integrabila
consideram u(x) = 0) si
__
AB
fd =
_
A
ud sau
__
AB
f(x, y)d(x, y) =
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x).
Demonstrat ie. 1). Presupunem nt ai c a f =
E
L
+
(A B). Atunci
E L(A B), v
x
=
Ex
, u(x) = (E
x
), a.p.t. x R si astfel demonstrat ia
este consecint aa teoremei 5.1.22 si a observat iei facut a mai sus.
2). Fie acum f =

p
i=1
a
i

E
i
c
+
(A B) L
+
(A B).
v
x
=

p
i=1
a
i

E
ix
este deci m asurabila a.p.t. x Asi u(x) =

p
i=1
a
i
(E
ix
)
este de asemenea m asurabila si
__
AB
fd(E) =
p

i=1
a
i
(E
i
) =
p

i=1
a
i
_
A
(E
ix
)d(x) =
132 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
=
_
A
_
p

i=1
a
i
(E
ix
)
_
d(x) =
_
A
_
_
B
_
p

i=1
a
i

E
ix
(y)
_
d(y)
_
d(x) =
=
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x).
3). Fie acum f L
+
(A B); atunci exist a un sir de funct ii etajate si
pozitive, (f
n
)
n
c
+
(AB), cresc ator, convergent la f (vezi 5.2.3). Fie n N
oarecare; din punctul precedent, aproape pentru orice x A, v
n
x
= f
n
(x, )
este masurabil a. Rezult a ca sirul (v
n
x
)
n
= (f
n
(x, ))
n
este un sir de funct ii
m asurabile, a.p.t. x A (o reuniune numarabil a de mult imi neglijabile este
neglijabil a) si deci limita sa, v
x
= f(x, ) este m asurabil a pe B. Deoarece
v
n
x
= f
n
(x, ) f(x, ) = v
x
putem aplica teorema convergent ei monotone
(teorema 3.1.7) si obt inem
u
n
(x) =
_
B
v
n
x
d =
_
B
f
n
(x, )d
_
B
f(x.)d =
_
B
v
x
d = u(x).
Deoarece (u
n
)
n
este un sir de funct ii m asurabile pe A, rezult a ca u este
m asurabila si pozitiva pe A si, aplic and din nou teorema convergent ei mono-
tone si rezultatul de la punctul 2), obt inem:
__
AB
fd = lim
n
__
AB
f
n
d = lim
n
_
A
__
B
f
n
(x, y)d(y)
_
d(x) =
= lim
n
_
A
u
n
d =
_
A
ud =
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x).

5.3.3 Observat ie. Cu o demonstrat ie asem anatoare obt inem n ipotezele


teoremei lui Tonelli:
__
AB
f(x, y)d(x, y) =
_
B
__
A
f(x, y)d(x)
_
d(y).
Teorema urm atoare arata c a, daca funct ia f este integrabil a pe A B
atunci integralele iterate exista si sunt egale cu integrala funct iei.
5.3.4 Teorema (teorema lui Fubini). Fie A, B L(R) si f L
1
(A B);
atunci funct ia v
x
= f(x, ) : B R este integrabila pe B, -aproape pentru
tot i x A, funct ia u : A R, denita prin u(x) =
_
B
f(x, y)d(y) este
5.4. Exercitii 133
integrabila pe A (n punctele x An care v
x
nu este integrabila consideram
u(x) = 0) si
__
AB
fd =
_
A
ud sau
__
AB
f(x, y)d(x, y) =
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x).
Demonstrat ie. Fie f
+
= supf, 0 partea pozitiva si f

= supf, 0
partea negativ a a funct iei f. Deoarece f L
1
(AB), f
+
, f

L
1
+
(AB)
L
+
(A B).
Rezult a din teorema lui Tonelli ca
__
AB
f
+
(x, y)d(x, y) =
_
A
__
B
f
+
(x, y)d(y)
_
d(x) < + si
__
AB
f

(x, y)d(x, y) =
_
A
__
B
f

(x, y)d(y)
_
d(x) < +.
Rezult a ca v
+
x
= f
+
(x, ), v

x
= f

(x, ) L
1
+
(B) deci v
x
L
1
(B), a.p.t.
x A si de asemenea u
+
, u

L
1
+
(A) si deci u L
1
(A) si
__
AB
fd =
__
AB
f
+
d
__
AB
f

d =
=
_
A
__
B
(f
+
(x, y) f

(x, y))d(y)
_
d(x) =
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x).
5.3.5 Observat ie. Cu o demonstrat ie asem anatoare obt inem n ipotezele
teoremei lui Fubini:
__
AB
f(x, y)d(x, y) =
_
B
__
A
f(x, y)d(x)
_
d(y).

Incheiem acest capitol cu un alt rezultat de iterat ie pentru care nu mai


d am demonstrat ia.
5.3.6 Teorema. Fie f L(A B); daca una dintre integralele:
__
AB
[f[d,
_
A
__
B
[f(x, y)[d(y)
_
d(x),
_
B
__
A
[f(x, y)[d(x)
_
d(y)
este nita atunci
__
AB
fd =
_
A
__
B
f(x, y)d(y)
_
d(x) =
_
B
__
A
f(x, y)d(x)
_
d(y).
134 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
5.4 Exercit ii
1). Fie A, B R; dac a

(A) = 0 atunci

(AB) = 0 si deci AB L
2
.
(Indicat ie: Se va considera nt ai cazul n care B = [a, b] este un interval
m arginit si nchis si apoi se va t ine cont de faptul R se poate reprezenta ca
reuniune num arabila de astfel de intervale.)
2). Sa se arate c a orice dreapta din plan are masura Lebesgue zero.
(Indicat ie: O dreapt a paralel a cu axa Oy sau cu axa Ox este de forma
a R sau respectiv R b si rezultatul urmeaz a din punctul precedent.
Fie acum o dreapt a de ecuat ie y = ax + b; vom presupune c a a > 0.
Vom ar ata ntai ca mult imea E = (x, ax + b) : x 0 este de m asur a
zero. Pentru orice > 0 e
1
=
_
6
a
2
si e sirul (x

n
)
n
unde x

0
= 0 si
x

n
=
1

_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
, oricare ar n N

. Vom construi intervalele


nchise J
n
= [x

n
, x

n+1
][ax

n
+b, ax

n+1
+b], n N. Se arat a c a E

n=0
J
n
si c a

n=0
[J
n
[ = .)
3). Fie E = [0, 1] 0, F = 0 [0, 1] R
2
; sa se arate c a (E) =
(F) = 0 si c a (E + F) = 1 (E + F = x + y : x E, y F).
4). Folosind formula dat a n teorema 5.1.22 s a se calculeze (E), unde
E = (x, y) R
2
: x
2
+ y
2
= r
2
.
5). Sa se calculeze (M) unde M = (x, y, z) R
3
: x
2
+ y
2
+ z
2
r
2
.
6). S a se arate c a dac a A, B L(R), f L
1
(A) si g L
1
(B) atunci
funct ia h : AB R, h(x, y) = f(x) g(y), (x, y) AB, este integrabil a
pe A B si
__
AB
f(x) g(y)d(x, y) =
__
A
f(x)d(x)
_

__
B
g(y)d(y)
_
.
7). Fie f : [1, 1] [1, 1] R denit a prin
f(x, y) =
_
xy
(x
2
+y
2
)
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0 , (x, y) = (0, 0)
S a se arate ca f / L
1
([1, 1] [1, 1]) dar
_
[1,1]
__
[1,1]
f(x, y)d(y)
_
d(x) =
_
[1,1]
__
[1,1]
f(x, y)d(x)
_
d(y).
5.4. Exercitii 135
8). Sa se calculeze
__
[0,1][0,+)
e
y
sin (2xy)d(x, y). Sa se arate c a
_

0
e
y

sin y
2
y
dy =
1
4
ln 5.
136 Capitolul 5. M asura n plan s i n spatiu
Capitolul 6
Masuri reale
6.1 Denit ii. Teoreme de reprezentare
Fie A L(R); am notat cu L(A) = B L : B A -algebra submult imilor
m asurabile Lebesgue ale lui A. Fie L(A) spat iul vectorial al funct iilor reale
m asurabile pe A si L
+
(A) submult imea funct iilor m asurabile si pozitive.
Pentru orice f L
+
(A) am denit integrala prin
_
A
fd = sup
__
A
d : c
+
(A), f
_
[0, +]
si, pentru orice B L(A),
_
B
fd =
_
A
f
B
d. L
1
+
(A) este mult imea
funct iilor m asurabile si pozitive care au integrala nit a.

In sf arsit, oricare ar
f L(A), cu f

L
1
+
(A), e
f
: L(A) (, +] denita prin

f
(B) =
_
B
fd =
_
B
f
+
d
_
B
f

d.
Dac a
f
ia valori n R atunci f este integrabil a pe A; L
1
(A) noteaz a spat iul
vectorial al funct iilor integrabile pe A. Am aratat n teorema 3.3.1, punctul
4), c a integrala Lebesgue este num arabil aditiv a n raport cu domeniul de
integrare; rezulta ca
f
este o funct ie de mult ime num arabil aditiv a. Acest
exemplu justic a extinderea not iunii de masur a.
6.1.1 Denit ie. Fie A L(R) si e : L(A) (, +]; se numeste
masura reala dac a verica:
1). () = 0,
137
138 Capitolul 6. M asuri reale
2).
_

_
n=1
B
n
_
=

n=1
(B
n
), pentru orice sir (B
n
)
n
L(A) format din
mult imi disjuncte dou a c ate doua.
O masur a reala care ia valori n R se numeste masur a reala nit a.
6.1.2 Exemplu. Asa cum am observat mai sus, oricare ar f L(A) cu
f

L
1
+
(A),
f
este o masur a reala; se va spune ca
f
este masura generat a
de funct ia f. Dac a f L
1
(A) atunci
f
este o m asur a real a nita.
O masur a reala p astreaza unele dintre proprietat ile unei m asuri pozitive
(vezi teorema 1.4.7):
6.1.3 Propozit ie. Orice masura reala : L(A) (, +] are urmatoarele
proprietat i:
1). Finita aditivitate:
(B C) = (B) + (C), B, C L(A) cu B C = .
2). Substractivitate:
(B C) = (B) (C), B, C L(A) cu C B si (C) < +.
3). Continuitate pe siruri crescatoare:
(

n=1
B
n
) = lim
n
(B
n
), oricare ar sirul crescator (B
n
)
n
L(A).
4). Continuitate pe siruri descrescatoare:
(

n=1
B
n
) = lim
n
(B
n
), (B
n
)
n
L(A), sir descrescator cu (B
1
) < +.
6.2 Masuri absolut continue. Teorema Radon-
Nikodym
6.3 Diferent ierea funct iilor reale
6.4 Exercit ii
Bibliograe
[1] Athereya, K.B., Lahiri, S.N. - Measure theory and probability theory,
Springer Texts in Statistics, Springer-Verlag, 2006.
[2] Bass, R. F. - Real Analysis, Course Notes, Dept. of Math., University of
Connecticut, 2009.
[3] Florescu, L.C. - Topologie. Analiza funct ionala. Teoria masurii, Ed. Univ.
Al. I. Cuza Iasi, 1999.
[4] Florescu, L.C. - Teoria masurii, http://www.math.uaic.ro/ lo/Didactic,
2009.
[5] Hartman, S., Mikusi nski, J. - The theory of Lebesgue measure and inte-
gration, Pergamon Press, Oxford. London.New York. Paris, 1961.
[6] Precupanu, A.M. - Analiza matematica. Funct ii reale, Ed. Did. Ped.,
Bucuresti, 1976.
[7] Precupanu, A.M. - Culegere de probleme de analiza matematica. Funct ii
reale, vol.I, II, Ed. Univ. Al. I. Cuza Iasi, 1982.
[8] Stein, E.M., Shakarchi, R. - Real analysis, Princeton Univ. Press, 2005.
[9] Yeh, J. - Real analysis. Theory of measaure and integration, World Sci-
entic, New Jersey.London.Singapore.Beijing, 2006.
139

You might also like