SINTEZE DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

1. Raportul juridic de comerŃ internaŃional

I) NoŃiuni introductive: Definirea şi conŃinutul raportului juridic de comerŃ internaŃional Raportul juridic de comerŃ internaŃional reprezintă raportul patrimonial reglementat prin normele dreptului comerŃului internaŃional care reglementează relaŃiile comerciale internaŃionale şi de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃionale, în care părŃile se află pe poziŃie de egalitate juridică. Raporturile juridice de comerŃ internaŃional se stabilesc între persoane fizice şi persoane juridice, ele putând fi grupate în mai multe categorii şi anume: a) raporturi care se stabilesc între state suverane şi egale în drepturi, între state şi organizaŃii interguvernamentale sau între organizaŃii interstatale, având capacitatea de subiecte de drept internaŃional – aceste raporturi sunt configurate în sfera economicului şi se includ în sfera de reglementare a dreptului internaŃional public; b) raporturi care se stabilesc între state suverane şi comercianŃi (persoane fizice sau juridice) – aceste raporturi se referă la politicile financiar – valutare, comerciale şi vamale ale statelor, se individualizează prin subordonarea comercianŃilor faŃă de organele competente din fiecare stat şi pot fi considerate raporturi de drept constituŃional, drept administrativ, financiar sau vamal, fiind reglementate de ramurile de drept corespunzătoare din legislaŃiile naŃionale; c) raporturi care se stabilesc între un stat şi subiecte de drept privat străine – aceste raporturi patrimoniale semiinternaŃionale se realizează în baza acordurilor de investiŃii străine şi a contractelor de concesiune; sunt cuprinse în sfera de reglementare a dreptului internaŃional aplicabil care se completează cu anumite reguli de drept internaŃional public în funcŃie de precizările actelor juridice internaŃionale; d) raporturi care se stabilesc între comercianŃii persoane fizice sau juridice din diferite state, în calitate de participanŃi nemijlociŃi la activitatea de comerŃ internaŃional – aceste raporturi sunt patrimoniale sau personal – nepatrimoniale şi se caracterizează prim egalitatea juridică a părŃilor, sunt supuse normelor

dreptului civil, dreptului comercial ori dreptului comerŃului internaŃional, în conformitate cu distincŃiile existente în sistemele juridice naŃionale. În organizarea şi desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale statul are o dublă calitate: - de subiect de drept internaŃional; - de subiect de drept privat. În funcŃie de situaŃia concretă, poziŃia participanŃilor va fi de egalitate juridică sau de subordonare, iar relaŃiile lor vor fi reglementate de normele proprii ale dreptului comerŃului internaŃional, precum şi de norme care aparŃin altor discipline juridice. Dacă avem în vedere considerentele exprimate anterior, putem aprecia că noŃiunea de drept al comerŃului internaŃional prezintă două accepŃiuni diferite: a) într-o accepŃiune, dreptul comerŃului internaŃional include norme de drept internaŃional public şi norme din diferite ramuri de drept intern – accepŃie în cadrul căreia se apreciază că aceste reglementări de natură variată sunt reunite prin obiectul lor social şi juridic şi care constă în disciplinarea raporturilor juridice care se nasc în cadrul comerŃului internaŃional; b) într-o altă accepŃie, dreptul comerŃului internaŃional cuprinde normele aplicabile relaŃiilor patrimoniale sau personal – nepatrimoniale care apar în sfera comerŃului internaŃional, între persoane fizice şi persoane juridice pe baza egalităŃii în drepturi, relaŃii care formează obiectul reglementării şi care se caracterizează prin comercialitate şi internaŃionalitate. Prin considerarea elementului de extraneitate, dreptul comerŃului internaŃional este un drept material, dar şi un drept conflictual, iar prin egalitatea de tratament a părŃilor (ca metodă de reglementare) normele juridice ale dreptului comerŃului internaŃional aparŃin dreptului privat.

II) Obiectul raportului juridic de comerŃ internaŃional Obiectul dreptului comerŃului internaŃional este conŃinutul din raporturile juridice care au atât un caracter comercial, cât şi un caracter internaŃional. a) Caracterul comercial Comercialitatea – reprezintă calitatea sau atributul unui raport juridic de a fi comercial, fiind definită în dreptul intern al fiecărei Ńări şi determinată în raport cu criteriile stabilite de sistemul de drept al fiecărei Ńări. De aceea, raporturile juridice de comerŃ internaŃional vor fi calificate ca şi comerciale prin referire la normele dreptului naŃional care potrivit normelor de drept internaŃional privat constituie lex causae. Determinarea noŃiunii de comercialitate presupune întotdeauna o calificare, fiind cunoscute două concepŃii specifice şi anume:

- concepŃia subiectivă care ia în considerare calitatea participantului la raportul juridic, concepŃie potrivit cărei operaŃiunile efectuate de un comerciant în exerciŃiul profesiei sale sunt considerate acte sau fapte comerciale. Astfel, comercialitatea coboară de la persoană la actul sau faptul juridic. Calitatea de comerciant determină o prezumŃie legală de comercialitate, prezumŃie care are un caracter relativ putând fi înlăturată de persoana interesată prin administrarea probei contrare, dar această posibilitate este limitată fiind admisă numai când actul sau faptul juridic are o natură esenŃial civilă sau natura civilă rezultă din însuşi cuprinsul operaŃiunii. - concepŃia obiectivă – are în vedere obiectul reglementării juridice, adică activitatea comercială, concepŃie conform căreia actele sau faptele de comerŃ sunt operaŃiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi voinŃa părŃilor. Astfel, comercialitatea urcă de la actul sau faptul juridic la persoană. Caracterul comercial al actelor şi faptelor juridice decurge din elementele lor intrinseci, configurate de natura sau de forma operaŃiunii. b) Caracterul internaŃional NoŃiunea de internaŃionalitate se defineşte prin prezenŃa elementului de extraneitate şi specificul operaŃiunii, dar dreptul comerŃului internaŃional nu foloseşte orice elemente, ci numai pe cele care prezintă o semnificaŃie deosebită. Datorită acestei situaŃii legislaŃia naŃională, precum şi convenŃiile internaŃionale stabilesc criterii după care raporturile comerciale sunt calificate ca fiind internaŃionale. Astfel, în contextul reglementărilor din Ńara noastră, noŃiunea de internaŃionalitate are o accepŃie tehnico – juridică, în sensul că un raport comercial este internaŃional dacă elementele de extraneitate pe care le cuprinde sunt de natură a-l face susceptibil de a veni în contact cu mai multe sisteme de drept, condiŃie care este îndeplinită dacă părŃile îşi au domiciliul sau sediul ori reşedinŃa lor obişnuită în altă Ńară. ConvenŃiile internaŃionale în materie folosesc pentru definirea internaŃionalităŃii soluŃii distincte, cum ar fi: unele convenŃii consacră un singur criteriu care prin prisma obiectului de reglementare poate fi de natură subiectivă (în materia contractelor de vânzare de mărfuri caracterul internaŃional este dat de domiciliul sau sediul părŃilor, iar în absenŃa acestuia, caracterul internaŃional este dat de reşedinŃa obişnuită a părŃilor) sau obiectivă (în materia transporturilor, elementul internaŃional constă în executarea prestaŃiei pe teritoriul mai multor state); alte convenŃii internaŃionale adoptă pentru identificarea internaŃionalităŃii două criterii, adică un criteriu principal care este dublat de un criteriu secundar (în ConvenŃiile de la Haga referitoare la vânzarea internaŃională de bunuri mobile corporale din 1964, cele două criterii sunt cerute cumulativ). III) Actele şi faptele de comerŃ internaŃional

criteriul întreprinderii priveşte modul de organizare activităŃii comerciale. IV) Clasificarea actelor şi faptelor de comerŃ După conŃinutul lor actele şi faptele de comerŃ se clasifică în următoarele categorii: a) actele şi faptele de comerŃ obiective – sunt considerate comerciale prin natura lor. d) actele şi faptele de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃională – în funcŃie de interesele economiei naŃionale. de obiectul cooperării şi de destinaŃia produselor. dar cele mai importante dintre ele au la bază ideile privind interpunerea în schimb sau circulaŃie a activităŃii comerciale organizată sub formă de întreprindere. caz în care actul de comerŃ este considerat ca fiind un act de circulaŃie. operaŃiunile îndeplinite sub formă de întreprindere (se desfăşoară în cadrul unei activităŃi organizate) şi operaŃiunile de comerŃ conexe (reprezintă actele sau faptele care sunt comerciale datorită legăturii economice sau juridice cu operaŃiuni considerate de comerŃ). În funcŃie de finalitatea şi de modul de desfăşurare. adică exercitarea lor determină raporturi juridice comerciale supuse reglementărilor comerciale. determinând o prezumŃie legală de comercialitate cu caracter relativ şi care poate fi răsturnată prin dovedirea caracterului civil sau necomercial al obligaŃiei comerciantului. Doctrina şi jurisprudenŃa utilizează noŃiunea de acte sau fapte de comerŃ într-un sens larg. cooperarea economică şi tehnico – . de a obŃine un profit. iar criteriul speculaŃiei rezidă în scopul operaŃiunii comerciale. Comercialitatea actelor şi faptelor juridice este dată de calitatea de comerciant a persoanei cale le săvârşeşte. În literatura de specialitate s-au propus mai multe criterii pentru calificarea actelor şi faptelor de comerŃ. criteriul circulaŃiei face distincŃie între actul comercial şi actul de producŃie. caz în care actul de comerŃ este un act de speculaŃie care se realizează prin activitatea de producŃie sau activitatea de circulaŃie a produselor. actele şi faptele de comerŃ obiective pot fi împărŃite în trei grupe: operaŃiunile de intermediare în schimb sau circulaŃie (privesc mărfurile şi titlurile de credit). în sensul că operaŃiunile mixte generează obligaŃii comerciale pentru comercianŃi şi obligaŃii civile pentru necomercianŃi. adică se înŃeleg operaŃiunile comerciale şi de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃională care generează obligaŃii juridice. b) actele sau faptele de comerŃ subiective – sunt considerate comerciale prin prezumŃia legii. caz în care actul de comerŃ este un act care rezultă dintr-o activitate metodic şi profesional organizată. c) actele sau faptele de comerŃ mixte – prezintă caracter comercial numai pentru una dintre părŃi.NoŃiunea de acte sau fapte de comerŃ se defineşte printr-o dublă accepŃie – respectiv de negoŃ juridic şi de operaŃiune comercială. Astfel.

Domeniile de cooperare sunt prevăzute în acordurile bilaterale de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃională. iar societatea care se constituie are calitatea de persoană juridică şi acŃionează ca subiect al dreptului comerŃului internaŃional. în sensul că dreptul civil constituie legea generală. Izvoarele dreptului comerŃului internaŃional I. Pe plan juridic. II. având un rol important în unificarea normelor privind comerŃul internaŃional şi asigurând evitarea situaŃiilor litigioase. coduri de comerŃ exterior (care reglementează numai relaŃiile comerciale internaŃionale. astfel că prin perfecŃionarea legislaŃiilor naŃionale relaŃiile comerciale beneficiază pe lângă normele conflictuale şi de o reglementare proprie) şi izvoare internaŃionale (formează un cadru juridic. În concluzie. iar prin selectarea şi gruparea normelor juridice aplicabile în comerŃul internaŃional se materializează într-un cod comercial special sau un cod de comerŃ internaŃional)sau legi speciale (reglementează relaŃiile comerciale cu străinătatea. precum şi cele internaŃionale). Izvoarele interne nu deŃin supremaŃia în cadrul dreptului comerŃului internaŃional datorită insuficienŃei surselor interne şi a importanŃei elementului de extraneitate care a determinat reglementarea internaŃională. izvoarele sale cuprind norme de drept material şi norme conflictuale în materia comerŃului internaŃional fiind de două feluri şi anume: izvoare interne (se caracterizează printr-o sporire a volumului de norme materiale. Între dreptul civil şi dreptul comercial există un raport de complementaritate. modalităŃile de cooperare economică şi tehnico – ştiinŃifică internaŃională sunt operaŃiunile sub formă contractuală (care presupun un contract de cooperare economică internaŃională şi se încheie între părŃile contractante din state diferite) şi operaŃiunile sub forma constituirii de societăŃi comerciale cu capital comun (implică încheierea între părŃi a unui contract de societate ). Astfel. necesar şi util care permite desfăşurarea normală a relaŃiilor comerciale. izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional sunt: a) legea – reprezintă alături de celelalte acte normative principalul izvor intern al dreptului comerŃului internaŃional. precum şi stabilirea raporturilor juridice). NoŃiuni generale Datorită specificului dreptului comerŃului internaŃional. iar dreptul comercial reprezintă legea specială care prevalează asupra celei generale. Izvoarele interne În sistemele juridice ale statelor. . legile comerciale naŃionale constituie o prelungire a acŃiunii legilor civile în materia raporturilor comerciale şi pot fi concretizate sub forma unor coduri comerciale (care reglementează relaŃiile comerciale interne. latura contractuală este dublată de una instituŃională. prevederile acestor legi referindu-se la raporturile comerciale din anumite domenii sau la raporturile comerciale cu element de internaŃionalitate).ştiinŃifică poate fi realizată în forme variate. 2.

iar principalele acte normative care conŃin norme specifice sunt următoarele: . astfel că dreptul comercial se completează cu dreptul civil. În cadrul organizării şi înfăptuirii activităŃii de comerŃ internaŃional au fost emise un anumit număr de acte normative care se împart în două categorii distincte şi constituie izvoare specifice sau nespecifice ale materiei. In domeniul comerŃului internaŃional jurisprudenŃa are o valoare juridică deosebită dacă se Ńine seama de cerinŃele specifice ale relaŃiilor comerciale internaŃionale. În sistemul nostru juridic izvoarele interne ale dreptului comerŃului internaŃional sunt ConstituŃia. consacrată constituŃional de art. diferă de cele din dreptul intern. în timp ce în sistemele de tradiŃie romanistă preponderenŃa legii scrise nu exclude aportul jurisprudenŃei. dar în decursul anilor Codul comercial a suferit numeroase modificări. prin manifestarea unei flexibilităŃi remarcabile. jurisprudenŃa contribuie şi la formarea de reguli materiale (de exemplu. Datorită independenŃei sale. faliment. În acest sens putem afirma că prevederile fundamentale ale ConstituŃiei României sunt aplicabile şi activităŃii de comerŃ internaŃional. Prima categorie de izvoare include actele normative destinate reglementarii comerŃului internaŃional. DispoziŃiile Codului comercial de la 1 septembrie 1887 reprezintă în cea mai mare parte o preluare a Codului comercial italian din 1883. Codul civil de la 1864 cuprinde normele generale aplicabile raporturilor comerciale. dinamica şi finalitatea comerŃului internaŃional a determinat o schimbare de atitudine. cu toate modificările intervenite. Codul civil şi alte acte normative care privesc relaŃiile comerciale internaŃionale. Cu toate că sistemele de drept naŃionale au o configurare proprie a izvoarelor. Rolul de izvor de drept al jurisprudenŃei este recunoscut de sistemele de drept common law sub forma precedentului judiciar. Includerea normelor de drept civil în Codul comercial are o dublă explicaŃie şi anume: unele norme se referă la probleme care nu sunt reglementate în Codul civil (cum ar fi momentul şi locul încheierii contractelor între persoane absente). în sensul că practica judiciară şi arbitrală au impus soluŃii compatibile cu exigenŃele relaŃiilor comerciale internaŃionale. statul trebuie să asigure libertatea comerŃului. 10). Astfel. de multe ori.b) jurisprudenŃa – reprezintă un alt izvor intern al dreptului comerŃului internaŃional prin care se înŃelege ansamblul soluŃiilor pronunŃate de organele de jurisdicŃie în litigiile din competenŃa lor. iar dispoziŃiile sale se aplică acestor raporturi în absenŃa unor reglementări speciale. la 22 martie 1944 în forma actuală care conŃine 971 de articole.ca fiind autonomă faŃă de contractul principal). iar nulitatea contractului principal nu se răsfrânge asupra valabilităŃii clauzei de arbitraj. în unele cazuri.care este cuprinsă într-un contract de comerŃ internaŃional . 135. practica judiciară a considerat clauza de arbitraj compromisorie . protecŃia concurenŃei loiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. alte norme completează sau dezvoltă anumite reglementări din Codul civil (cum suni dispoziŃiile referitoare la contractul de transport). cu atât mai mult cu cât jurisprudenŃa contribuie la interpretarea şi adaptarea normelor juridice. comerŃul maritim şi navigaŃie. Codul comercial român a fost republicat. completări şi abrogări prin diferite legi speciale. Mai mult. Codul comercial. grupate în patru cărŃi şi care se referă la comerŃ în general. exerciŃiul acŃiunilor comerciale şi durata lor. deoarece relaŃiile economice externe ale Ńării noastre se întemeiază pe principiile de bază şi normele general admise ale dreptului internaŃional (art. şi care. În condiŃiile economiei de piaŃă. clauza compromisorie poate fi supusă unei legi proprii.

cu modificările ulterioare.Legea nr. . A doua categorie de izvoare cuprinde actele normative care privesc alte ramuri de drept.. dar sunt aplicabile şi raporturilor de comerŃ internaŃional. 26 din 5 noiembrie 1990 privind registrul comerŃului. cu modificările şi completările ulterioare. În literatura de specialitate. 357 din 6 decembrie 2005 privind bursele de mărfuri. . 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat.OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.Legea nr. . Izvoarele internaŃionale Izvoarele internaŃionale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt formate din: convenŃiile internaŃionale şi uzanŃele comerciale internaŃionale. . 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăŃile comerciale. . 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenŃei. .Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale. 92 din 30 decembrie 1997 privind stimularea investiŃiilor directe şi actele normative ulterioare.OrdonanŃa Guvernului nr. 122 din 24 aprilie 1990 privind autorizarea?! funcŃionare în România a reprezentanŃelor societăŃilor comerciale şi organizaŃiilor economic străine. . . 84 din 21 iulie 1992 privind regimul zonelor libere. . în soluŃionarea conflictelor de .OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 52 din 28 august 1997 privind regimul juridic al francizei.Legea nr. 139 din 11 mai 1990 privind camerele de comerŃ industrie din România.Legea nr. . cu modificările şi completările ulterioare.Decretul-lege nr. cu modif cările şi completările ulterioare. republicată. . 1527 din 18 decembrie 2003 privind regulile şi procedurile în materie de licenŃe de export şi de import. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii.Hotărârea Guvernului nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenŃei neloiale. . .Legea nr. .OrdonanŃa Guvernului nr.Legea nr. iar dintre aceste acte normative enumerăm următoarele acte: . în vigoare de la 1 ianuarie 2000. . . III. . 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăŃilor comerciale şi actele normative aferente. . 1526 din 18 decembrie 2003 privind regimul general de export şi de import. cu modificările şi completările ulterioare.Legea nr. 51 din 28 august 1997 privind operaŃiunile de leasing şi societăŃile de leasing. 297 din 26 iunie 2004 privind piaŃa de capital.Decretul-lege nr.Legea nr. republicată. cu modificările ulterioare.Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României.OrdonanŃa Guvernului nr. se consideră că ar constitui un izvor internaŃional şi arbitrajul comercial concepŃie potrivit căreia generalitatea şi frecvenŃa arbitrajului comercial internaŃional se circumscrie puterii arbitrilor de a crea norme de drept conflictuale şi materiale.Hotărârea Guvernului nr. Astfel. cu modificările şi completările ulterioare. cu modificările şi completările ulterioare. 300 din 28 iulie 2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaŃiilor familiale care desfăşoară activităŃi economice în mod independent.Legea nr. cu rectificările ulterioare.

. Stabilirea modalităŃii de exprimare a drepturilor şi obligaŃiilor este un drept de opŃiune suveran. constituind izvoare specifice ale materiei care permit organizarea relaŃiilor comerciale internaŃionale în condiŃii de certitudine şi stabilitate juridică. încheiat la Marrakech la 15 aprilie 1994). . ConvenŃiile internaŃionale pot fi bilaterale sau multilaterale. . .convenŃii asupra instrumentelor de plată – cum ar fi: . Un rol eficace în reglementarea comerŃului internaŃional îl au convenŃiile multilaterale. . În domeniul comerŃului internaŃional convenŃiile deŃin o pondere principală.ConvenŃia de la Geneva din 17 februarie 1983 privind reprezentarea în vânzarea internaŃională de mărfuri. care sintetizează principalele tendinŃe şi orientări. . încheiată la Ottawa. să adapteze în speŃă diferite legi ori să Ńină seama de existenŃa unui drept corporativ. sens în care arbitrii pot să înlăture dispoziŃiile necorespunzătoare din legile naŃionale. calificări şi o ordine publică proprie.ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 cuprinzând legea uniformă asupra cambiei şi biletului la ordin.sunt înŃelegeri intervenite între state sau organizaŃii internaŃionale privind reglementarea raporturilor dintre ele şi reprezintă modalitatea juridică prin care se concretizează voinŃa statelor.ConvenŃia privind leasingul financiar internaŃional.convenŃii privind contractele comerciale internaŃionale – cum ar fi: .legi. .ConvenŃia de la Geneva din 7 iunie 1930 relativă la dreptul de timbru în materie de cambie şi bilet la ordin. în conformitate cu stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale. Mai mult. astfel că principalele înŃelegeri multilaterale adoptate în domeniile comerŃului internaŃional vizează următoarele: . fiecare stat fiind îndreptăŃit să decidă asupra celei mai avantajoase şi convenabile modalităŃi pentru realizarea schimburilor de mărfuri sau servicii ori a diferitelor forme de cooperare. încheiată la Ottawa. la 12 decembrie 2001. ConvenŃiile multilaterale se pot grupa şi după obiectul lor de reglementare. convenŃiile multilaterale pot avea un caracter mondial. adoptată la New York.ConvenŃia de la Haga din 14 martie 1978 cu privire la legea aplicabilă contractelor de intermediere şi de reprezentare. arbitrii au posibilitatea de a-şi construi propriul lor sistem de soluŃii. la 22 mai 1988. arbitrii pot aplica un sistem autonom care ar implica norme conflictuale. ele interesând toate statele membre ale comunităŃii (cum ar fi de exemplu Acordul privind constituirea OrganizaŃiei Mondiale de ComerŃ. În contextul relaŃiilor dintre state.ConvenŃia de la Geneva din 19 martie 1931 cuprinzând legea uniformă asupra cecului. -ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cesiunea de creanŃă în comerŃul internaŃional. distinct de drepturile naŃionale. . la 28 mai 1988. asigurând aplicarea unor reglementări uniforme în relaŃiile comerciale internaŃionale. a) ConvenŃiile internaŃionale .ConvenŃia de la Haga din 15 aprilie 1958 referitoare la legea aplicabilă transferului proprietăŃii în cazul vânzării cu caracter internaŃional de obiecte mobile corporale.ConvenŃia privind contractul internaŃional de factoring.

I.I. la 13 ianuarie 1993.Protocolul împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc şi componente ale acestora.F. .ConvenŃia NaŃiunilor Unite cu privire la transportul multimodal internaŃional de mărfuri. . la 3 octombrie 2000. la 6 decembrie 1961. producerii.R. încheiată la New York.M. .).ConvenŃia cu privire la transporturile internaŃionale feroviare (C.ConvenŃia pentru recunoaşterea şi executarea sentinŃelor arbitrale străine. ..O.ConvenŃia privind aviaŃia civilă internaŃională. al 14 noiembrie 1975. la 19 mai 1956.ConvenŃia pentru reglementarea diferendelor relative la investiŃii între state şi persoane'âle altor state. . . la 9 decembrie 1988. încheiată la New York. . încheiată la Budapesta.ConvenŃia internaŃională pentru unificarea unor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime. încheiată la Berna.convenŃii vamale – cum ar fi: . . .M.N. adoptat la New York.ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind cambiile internaŃionale şi biletele la ordin internaŃionale. .).A. la 31 mai 2001. .R.ConvenŃia vamală relativă la carnetul A.convenŃii referitoare la transporturi – cum ar fi: . pentru admiterea temporară a mărfurilor. precum şi de muniŃii.Acordul privind procedurile în materie de autorizaŃii de import. încheiată la Geneva. la 10 aprilie 1926. la 9 mai 1980. la 10 iunie 1958. încheiată la New York. la 18 martie 1965.ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional de mărfuri pe şosele (C. la 7 decembrie 1944. . adoptată la Montreal. la 28 mai 1995.convenŃii cu privire la modalităŃile de plată – cum ar fi: ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind garanŃiile independente şi acreditivul stand-by.convenŃii referitoare la proprietatea intelectuală – cum ar fi: .ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 20 martie 1883. la 15 noiembrie 2003.ConvenŃia pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul aerian internaŃional. . încheiată la Bruxelles.ConvenŃia vamală referitoare la transportul internaŃional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T. încheiată la Bruxelles. adiŃional la ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva criminalităŃii transnaŃionale organizate. stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora. încheiată la Washington.). încheiată la Chicago. încheiat la Geneva.I. . încheiată la Geneva. încheiată la Geneva.convenŃii asupra arbitrajului comercial internaŃional – cum ar fi: . . semnată la Paris.ConvenŃia NaŃiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare.. încheiată la Hamburg.ConvenŃia de la Berna pentru protecŃia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886.T. .convenŃii cu privire la licenŃele de import şi de export – cum ar fi: . la 12 aprilie 1979. la 11 decembrie 1995. la 24 mai 1980. încheiată la New York. .ConvenŃia de la Paris privind interzicerea dezvoltării. .T.ConvenŃia privind contractul de transport de mărfuri în navigaŃia interioară (C. la 31 martie 1978. .

De la aplicarea clauzei se admit derogări în favoarea uniunilor vamale.instrumentele juridice bilaterale utilizate în domeniul schimburilor de mărfuri şi de servicii sunt tratatele sau acordurile comerciale şi înŃelegerile privind cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică internaŃională. dar alteori convenŃiile bilaterale pot privi evitarea dublei impuneri ori promovarea şi garantarea reciprocă a investiŃiilor.se înŃelege că statele contractante se angajează să-şi acorde privilegii şi avantaje comerciale. Folosirea clauzei naŃiunii celei mai favorizate implică două raporturi juridice: raportul de bază care se stabileşte între statul ce acordă tratamentul cel mai favorabil şi statul beneficiar. Tratamentul luat în considerare este prevăzut de legislaŃia internă a statului partener. Acordurile comerciale . care permit o reglementare unitară a raporturilor de comerŃ internaŃional şi cooperare economică internaŃională. la fel de favorabile ca oricărui stat terŃ. care pot fi acordate altui stat. prin includerea de limitări sau restricŃii. iar clauza regimului naŃional înlătură discriminarea şi asigură egalitatea de tratament.mai favorizate poate prezenta şi o formă modificată. b) clauza regimului naŃional . În practica internaŃională. în principiu. acordurile comerciale se clasifică în modul următor: . clauza naŃiunii celei. aceleaşi drepturi şi obligaŃii ca şi naŃionalii. statele îşi asumă obligaŃia de acordare reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate printr-o clauză bilaterală. Prevederile tratatelor comerciale includ. acorduri financiar-bancare. zonelor liberului schimb.în practică. Clauza poate fi unilaterală sau bilaterală. Tratatele comerciale . au.sunt înŃelegeri internaŃionale care constituie un cadru juridic în domenii de interes reciproc. acorduri de credite. Acordarea reciprocă a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate se poate face şi într-un cadru multilateral. traficului de frontieră. două clauze importante: a) clauza naŃiunii celei mai favorizate . realizându-se uniformizarea normelor de drept conflic-tual şi crearea unui drept material uniform.Prin intermediul convenŃiilor multilaterale se instituie norme uniforme. fiind denumită şi principiul posibilităŃilor egale. problemele comerciale pot fi reglementate împreună cu cele de navigaŃie. ConvenŃiile bilaterale . în mod obişnuit. iar tratamentul naŃiunii celei mai favorizate este acordat cu rezerve în privinŃa extinderii anumitor avantaje. acorduri privind transporturile. În anumite situaŃii. regimurilor preferenŃiale. în mod obişnuit.se înŃelege că persoanele aparŃinând unui stat străin.sunt înŃelegeri internaŃionale prin care se reglementează schimburile reciproce de mărfuri şi servicii între două state. Cu toate acestea. Clauza naŃiunii celei mai favorizate are rolul să unifice conŃinutul material al regulilor juridice aplicabile în raporturile dintre părŃi şi să stabilească condiŃii de concurenŃă egală pentru exportatorii străini şi asigură o stabilitate a comerŃului prin evitarea unor eventuale concesiuni. acordurile comerciale sau acordurile de cooperare sunt însoŃite de acorduri de plăŃi. în timp ce dificultăŃile rezultate din diversitatea reglementărilor naŃionale sunt atenuate. acorduri vamale. care exercită activitate de comerŃ pe teritoriul statului partener. tratatele comerciale au o frecvenŃă redusă. raportul de referinŃă care există între statul cedent şi statul favorizat. Prin intermediul tratatelor comerciale se asigură premisele necesare pentru promovarea şi dezvoltarea relaŃiilor economice dintre state. fiind asimilată unui contract unilateral sau unei stipulaŃii sinalagmatice. După perioada lor de valabilitate.

1 an. contingentele de mărfuri. uzanŃele comerciale implică un caracter colectiv. pe termen lung . pe un anumit teritoriu sau într-o ramură a comerŃului. În titlu se precizează denumirea înŃelegerii comerciale şi Ńările participante. uzanŃele sunt abstracte şi generale. operaŃiunile comerciale se realizează pe baza contractelor de comerŃ internaŃional şi se încheie în conformitate cu legile şi celelalte reglementări în vigoare în fiecare Ńară. soluŃionarea litigiilor. presupun o anumită comportare caracterizată prin continuitate. se impun prin durată. ConŃinutul acordului comercial este format dintr-un număr de articole. într-o perioadă de timp . prestaŃiile de servicii sau tranzitul. eliberarea licenŃelor de import şi export. în acordul comercial vor fi reglementate o serie de operaŃiuni. precum şi la aspecte concrete privind modul de realizare a schimburilor comerciale. în sensul că prin folosirea lor.reprezintă practici sau reguli care se aplică în relaŃiile contractuale dintre participanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional. în cazul în care nu există convenŃii separate. StipulaŃiile incluse în înŃelegere se pot referi la probleme de principiu. În cadrul acordurilor bilaterale. Articolele acordului comercial se referă. În primul rând. care sunt limitări cantitative sau valorice ale exporturilor şi importurilor. modalitatea şi termenul de contractare a mărfurilor pe sortimente şi specificaŃii tehnice detaliate. Acordul comercial este alcătuit din două părŃi: textul propriu-zis (format din titlu. reglementarea exporturilor. b) UzanŃele comerciale internaŃionale . modul de prelungire şi alte dispoziŃii privind acordul comercial. ObişnuinŃele se formează în relaŃiile reciproce dintre partenerii comerciali pentru că în . numărul partenerilor comerciali şi volumul comerŃului. În preambul se prezintă obiectul şi scopul încheierii acordului comercial Tot preambulul cuprinde şi hotărârea părŃilor de a pune în aplicare prevederile acordului. modul de efectuare a plăŃilor. cum ar fi prelucrarea mărfurilor. constanŃă şi uniformitate.pe termen scurt . În al doilea rând. deosebire ce constă în aceea că această diferenŃă dintre uzanŃe şi obişnuinŃe este configurată de numărul partenerilor care le aplică.longa. Individualizarea uzanŃelor comerciale comportă o practică obiectivă şi colectivă. în sensul că actele şi faptele care constituie această practică trebuie aplicate în mod repetat. valabilitatea. iar în baza acordurilor de durată se încheie anual protocoale comerciale. Clauza conformităŃii contractelor cu legea exprimă principiul egalităŃii de tratament între Ńările contractante. Extinderea şi generalizarea uzanŃelor comerciale este condiŃionată de sfera de aplicare. diuturna consuetudo. Articolele acordului comercial pot cuprinde şi unele prevederi speciale. în principal.3 ani. atitudine sau comportare. preambul şi conŃinut) şi anexele (au rolul de a interpreta şi exemplifica principiile generale şi prevederile inserate în textul înŃelegerii). învederată. fiind aplicate de mai mulŃi participanŃi la operaŃiunile de comerŃ internaŃional. eliminarea restricŃiilor cantitative. reduceri şi scutiri de taxe vamale. modul de lichidare a acordului. uzanŃele comerciale necesită un element obiectiv determinat de o anumită practică. UzanŃele comerciale sunt distincte de obişnuinŃele stabilite între părŃile contractante. la următoarele probleme: mărfurile care fac obiectul tranzacŃiilor. repetabilitate şi stabilitate. pe termen mediu . care au un conŃinut detaliat.5 ani.

obişnuinŃele se transformă în uzanŃe comerciale. astfel că prin inserarea lor în contract. UzanŃele comerciale pot fi exprimate în diferite forme. UzanŃele comerciale sunt de mai multe feluri.uzanŃele comerciale sunt locale (se aplică într-o localitate. Sub egida Camerei de ComerŃ InternaŃională din Paris au fost publicate în 1936 regulile Incoterms (International Rules for the Interpretation of Trade Terms). obiectul contractului sau profesiunea părŃilor) şi generale (se aplică ansamblului de relaŃii comerciale internaŃionale). ForŃa juridică a uzanŃelor convenŃionale rezultă din voinŃa părŃilor. iar dispoziŃiile Codului civil privind obiceiul la care face trimitere art. Ele pot fi clasificate în funcŃie de aplicarea în spaŃiu. care exprimă atitudini sau comportări existente în activitatea lor comună. uzanŃele comerciale dobândesc putere legală îŃi situaŃia în care o lege specială trimite la ele. sfera de cuprindere. 1980. în măsura în care devin generale. se consideră ca fiind normative uzurile locului de plată. uzanŃele normative. sunt aplicabile ca drept comun pentru raporturile de comerŃ internaŃional. se desprinde ideea că în dreptul român sunt recunoscute doar uzanŃele convenŃionale.. uzanŃele aplicate de către comercianŃi prezintă accepŃiuni diferite. . regulile Incoterms au fost actualizate şi întregite în 1967. 1 C. c) după forŃa lor juridică . Datorită caracterului lor. uzanŃele normative nu au caracter de izvor de drept. dar în afacerile comerciale internaŃionale. Revizuite în 1953. Prin aplicarea lor de către mai mulŃi participanŃi. De exemplu. speciale (sunt configurate de ramura de activitate comercială. absenŃa vreunei menŃiuni. 1990 şi 2000. forŃa juridică sau alte criterii. 1 C. în principal prin: a) Clauzele tip . Cu caracter derogatoriu. b) după sferei lor de aplicare .com.contractele pe care le încheie părŃile se pot introduce anumite expresii. În practică. IntenŃiile subiective ale partenerilor sunt convertite într-o voinŃă comună. Printr-o repetare constantă. constituind un model în vederea redactării legislaŃiei generale sau speciale în materie. expresiile folosite se transformă în clauze de stil. care exprimă forme de vânzare internaŃională. de principiu.sunt standardizate. astfel că din interpretarea prevederilor art. în funcŃie de care se determină valoarea monedei străine atunci când o cambie. în timp. uzanŃele comerciale nu pot fi încadrate într-o categorie unitară. şi mai sunt numite uzanŃe de drept sau legale) şi convenŃionale (au valoarea unor clauze contractuale şi mai poartă denumirea de uzanŃe de fapt sau interpretative). se explică prin intenŃia legiuitorului de a înlătura. uzanŃele se concretizează. În dreptul român. Clauzele interpretate se individualizează prin anumiŃi termeni sau formule.uzanŃele comerciale sunt normative (au valoarea unor norme juridice. un flexibil şi valoros glosar uniform internaŃional. a) după întinderea aplicării lor în spaŃiu . port sau regiune determinată). devin subînŃelese sau implicite în raporturile contractuale dintre părŃi. includerea în contracte a clauzelor tipizate permite simplificarea operaŃiunilor comerciale şi evitarea problemelor conflictuale. uzanŃele convenŃionale nu pot depăşi forŃa juridică a clauzelor contractuale. care exprimă o practică socială. O poziŃie diferită există în privinŃa uzanŃelor convenŃionale. care. respectiv un cec este plătibil într-o monedă care nu are curs la locul respectiv.uzanŃele comerciale sunt interne (se folosesc pe teritoriul unui anumit stat) şi internaŃionale (se utilizează în comerŃul internaŃional).com. 1976. practicile dintre părŃi dobândesc un caracter colectiv. Stabilirea naturii lor juridice implică luarea în considerare a distincŃiei dintre uzanŃele normative şi uzanŃele convenŃionale. Principiile contractelor comerciale internaŃionale au fost elaborate de Institutul InternaŃional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT).

cu date concrete privind: părŃile. prin integrarea lor. care trebuie să pună marfa la dispoziŃia cumpărătorului la sediul său. În practica internaŃională.2 în elaborarea lor. Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a Ńinut seama de practica existentă. care. preci-zându-se obligaŃiile lor minime.I. de complexitatea operaŃiunilor comerciale şi de interesele părŃilor. iar datorită formei lor preconstituite. GrupaE EXV . se consideră că eficienŃa clauzelor din condiŃiile generale este condiŃionată de cunoaşterea lor de către părŃile cărora le sunt propuse. Pentru evitarea unor situaŃii inechitabile. Ultimele revizuiri au fost determinate de extinderea schimbului electronic de date şi de schimbarea tehnicilor de transport al mărfurilor. Grupa F . devin clauze ale contractului. în versiunea din 1 ianuarie 2000) . configurând cadrul juridic al realizării unor operaŃiuni comerciale. Varianta Incoterms din 2000 cuprinde interpretarea a 13 termeni comerciali. în principal.Ex Works/  l'usine . D. Delimitarea grupelor este configurată de prima literă a fiecărui termen comercial. în această materie. F. în concordanŃă cu practicile curente din domeniul comerŃului internaŃional. Prin condiŃiile generale se precizează principalele elemente ale contractelor de acelaşi tip într-o anumită ramură a comerŃului internaŃional. părŃile urmează numai să individualizeze un anumit tip de contract. In contractele-tip clauzele esenŃiale sunt prestabilite. pe uzanŃele existente în comerŃul internaŃional. Contractele-tip se elaborează de către una din părŃile contractante.D. Vânzătorul nu răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport procurat de către cumpărător şi nici de vămuirea mărfii la export. formalităŃile privind trecerea mărfii peste frontieră. în care condiŃiile generale conŃin contracte de adeziune. de asociaŃiile comerciale internaŃionale sau de organizaŃii neutre. se manifestă o preferinŃă a comercianŃilor pentru condiŃiile generale de livrare (General Conditions for the Delivery) formulate de către Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. o importanŃă deosebită prezintă contractele-tip (Standard-contracts) redactate de Comisia Economică pentru Europa a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. dar în actuala redactare Incoterms a devenit compatibil cu Echange de Donnees Informatiques (E. cantitatea mărfii. în spiritul acestei soluŃii. transferul riscurilor contractuale. b) Contractele-tip . Principalele clauze uniforme folosite pentru interpretarea termenilor comerciali din contractele de vânzare internaŃională au fost standardizate în două documente: a) Regulile Incoterms 2000 (International Rules for the Interpretation of Trade Terms.Prin Incoterms se determină raporturile dintre vânzător şi cumpărător. în principal pe continentul european. Pentru corecta lor înŃelegere.se aplică. termenii sunt împărŃiŃi în patru grupe distincte: E. repartizarea cheltuielilor între partenerii contractuali. Clauzele stipulate în contractele-tip pot fi completate sau modificate de către părŃi. orice clauză îndoielnică se va interpreta în favoarea părŃii care se obligă. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le implică preluarea mărfii de la fabrică până la destinaŃia stabilită. preŃul şi modalitatea de plată.).cuprind clauze uniforme care se întemeiază. înŃelegerea comercială se încheie în baza condiŃiilor.Franco fabrică Termenul unic din grupa E cuprinde obligaŃii minime pentru vânzător. principalele reglementări ale regulilor Incoterms se referă la predarea mărfii vândute. C.

Cost.named port of shipment .Franco transportor FAS . vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui cărăuş numit de cumpărător.Delivered ex Quay/Rendu â quai . care. clauzele CFR şi CIF prevăd că vânzătorul trebuie să procure cumpărătorului un conosament sau o scrisoare de transport maritim.Franco frontieră DES . Insurance and Freight/Cout. va suporta toate costurile şi riscurile.Franco chei DDU . FOB Vessel .Delivered at Frontier/Rendu frontiere . din momentul livrării mărfii.Free on Board/Franco bord .Franco navă nedescărcat DEQ . C and F .Free Alongside Ship şi FAS Vessel . vânzătorul fiind obligat să încarce marfa în mijlocul de transport specificat în contract. PreŃul mărfii se stabileşte în funcŃie de punctul de încărcare intern.se folosesc pe continentul nord-american.Cost.Franco de-a lungul vasului FOB .Free Alongside Ship/Franco le long du navire . Toate costurile şi riscurile aferente transportului mărfii se suportă de vânzător până în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziŃia cumpărătorului. vânzătorul poate să încaseze preŃul mărfii.Franco la bord În conformitate cu termenii din grupa F.termenul corespunde condiŃiei identice din Incoterms (preŃul mărfii include şi costurile necesare pentru transportul mărfii la portul de destinaŃie convenit). .Cost And Freight .Delivered Duty Paid/Rendu droits acquittes .Cost şi navlu CIF .Free Carrier/Franco transporteur .Transport plătit până la CEP . b) Regulile RAFTD 1941 (Revised American Foreign Trade Definitions) .Franco destinaŃie nevămuit DDP .Delivered ex Ship/Rendu ex ship . Conceptul corespunde condiŃiei franco vagon sau franco camion din Incoterms. asigurare şi navlu CPT . vânzătorul se obligă să livreze marfa în Ńara de destinaŃie.Carriage and Insurance Paid To/Port paye\ assurance comprise jusqu'â -Transport şi asigurare plătite până la …. prin prezentarea la bancă a documentelor de expediŃie. înbaza unui credit documentar. assurance et fret . indiferent de clauza utilizată.Franco destinaŃie vămuit Conform termenilor din grupa D.FCA .Delivered Duty Unpaid/Rendu droits non acquittes . Grupa C CFR .named port of shipment formula are semnificaŃia atribuită condiŃiei FAS din Incoterms (preŃul stabilit cuprinde toate cheltuielile de livrare a mărfii lângă bordul navei navlosite de cumpărător în portul de încărcare).Free On Board Vessel . Clauzele FAS şi FOB se folosesc în situaŃia în care marfa va fi transportată pe căi navigabile. UzanŃele comerciale specifice pieŃei americane au fost codificate de către Camera de ComerŃ din Washington în 1919 şi revizuite în 1941. FAS . GrupaD DAF .named point of destination .Clauza este similară condiŃiei FOB din Incoterms (preŃul mărfii acoperă toate cheltuielile de livrare a mărfii pe bordul navei procurate de către cumpărător al termenul fixat).Carriage Paid To/Port paye" jusqu'â .Cost and Freight/Cout et fret . încheierea contractului de transport este în sarcina cumpărătorului. Dacă marfa se transportă pe căi navigabile.

Expresia corespunde condiŃiei DEQ din Incoterms (preŃul de vânzare cuprinde toate costurile până în momentul livrării mărfii pe doc. RelaŃiile comerciale internaŃionale prezintă o dinamică proprie. reguli acceptate de bună voie şi aplicate în mod repetat. devenind norme care se folosesc în comerŃul internaŃional.Free On Board . care se individualizează prin rapiditatea operaŃiunilor. FOB . Astfel. 57 alin. o uzanŃă aplicabilă într-un anumit domeniu comercial poate fi înlăturată. context în care ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaŃională de mărfuri din 1980 prevede în art. Ńinând seama când este cazul şi de uzanŃele comerciale.named inland point in country of importation Regula este similară condiŃiei DES din Incoterms (preŃul de vânzare include toate cheltuielile până în momentul livrării mărfii la punctul intern în Ńara de import). Prin adoptarea de condiŃii uniforme. 19 alin.named port of importation . părŃile sunt libere să determine legea pe care arbitrii trebuie să o aplice fondului litigiului. la orice uzanŃă pe care o cunoşteau sau ar fi trebuit să o cunoască şi care. Astfel.Cost. în ambele cazuri. practica internaŃională a creat anumite reguli nescrise. În termeni asemănători. textul art. în afară de convenŃie contrară. 2 că. Ex Dock . VII alin. 1 al ConvenŃiei europene de arbitraj comercial internaŃional din 1961.named point of destination . în portul de import stabilit. întrucât apare ca nerezonabilă. Principiile UNIDROIT aplicabile contractelor comerciale internaŃionale din 2004 arată în art. în unele cazuri. în vigoare de la 1 ianuarie 2000. în timp ce permanentele schimbări impuse de cerinŃele pieŃei internaŃionale nu sunt însoŃite şi de elaborarea unei reglementări corespunzătoare.CIF . Insurance. 2 că. cu taxele vamale achitate) UzanŃele comerciale internaŃionale sunt aplicate prin înscrierea în contract a unei clauze de trimitere sau prin formularea unei clauze integrate în contractetip sau condiŃii generale de livrare. părŃile sunt considerate că s-au referit în mod tacit în contract şi pentru formarea sa. în absenŃa unei reglementări adecvate a relaŃiilor comerciale. elaborarea de contracte-tip şi includerea în contracte a unor condiŃii generale de livrare. datorită condiŃiilor speciale de desfăşurare a activităŃii părŃilor sau naturii atipice a tranzacŃiei. Prin conexiunea dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern. arbitrii vor aplica legea desemnată de norma conflictuală pe care ei o vor considera potrivită în speŃă. arbitrii vor Ńine seama de stipulaŃiile contractului şi uzanŃele comerciale. în practica internaŃională s-a realizat o unificare şi standardizare a uzanŃelor comerciale. În conformitate cu art. dispune că tribunalul arbitrai soluŃionează litigiul arbitrai în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile. părŃile sunt Ńinute de o uzanŃă care este bine cunoscută şi respectată în mod obişnuit în comerŃul internaŃional de către părŃile unei afaceri comerciale particulare. Freight . în lipsa indicării de către părŃi a legii aplicabile. prevederile ConvenŃiei de la Geneva din 1961 sunt integrate în sistemul nostru juridic. 1 din Regulile de procedură arbitrală ale CurŃii de Arbitraj Comercial InternaŃional de pe lângă Camera de ComerŃ şi Industrie a României. iar codificarea uzanŃelor în anumite ramuri de activitate comercială asigură . în comerŃul internaŃional este larg cunoscută şi în mod constant respectată în contracte de acelaşi tip în ramura comercială respectivă. 9 alin.Clauza corespunde aceleiaşi condiŃii din Incoterms (preŃul stabilit cuprinde asigurarea maritimă şi cheltuielile necesare pentru aducerea mărfii în portul de destinaŃie fixat). cu excepŃia cazului în care aplicarea acestei uzanŃe ar fi nerezonabilă.

uzanŃele convenŃionale sunt supuse regimului aplicabil stipulaŃiilor contractuale. dar aplicarea uzanŃei normative depinde de intenŃia părŃilor. uzanŃa convenŃională are un caracter special faŃă de regula generală din legea supletivă. acelaşi caracter în dreptul internaŃional. .conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă – în cazul unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o uzanŃă normativă.în conflictul dintre o uzanŃă comercială şi o lege uniformă din domeniul comerŃului internaŃional.conflictul între o uzanŃă comercială şi o lege uniformă . în totalitatea lor. prioritate va avea uzanŃa din momentul încheierii contractului. se va aplica regula tempus regit actum. şi anume: . rezolvarea va fi în favoarea uzanŃei. ForŃa juridică a uzanŃei convenŃionale fiind a unei stipulaŃii contractuale. vor prevala dispoziŃiile uzanŃei legale. care prezintă caracterul unei reglementări generale. care pot stipula în contract o clauză contrară. deoarece având forŃa juridică a unei legi supletive. fiind mai flexibilă. prioritate va avea ultima uzanŃă în timp şi la care se consideră că sau referit părŃile (posterior tempore. Cu toate că au aceeaşi forŃă juridică. se vor aplica prevederile uzanŃei comerciale. dacă părŃile se referă la două uzanŃe convenŃionale. . ordinea publică nu acŃionează cu intensitatea din dreptul intern.în situaŃia unui conflict între o uzanŃă normativă şi o lege civilă sau comercială imperativă. În perioada cuprinsă între încheierea şi executarea contractului. înseamnă că aplicarea legii supletive a fost înlăturată. o uzanŃă poate fi înlocuită cu alta în măsura în care nu există o clauză contrară. Utilizarea uzanŃelor în contractele de comerŃ internaŃional poate determina unele conflicte. .conflictul între o uzanŃă normativă şi o lege imperativă . Constituind o stipulaŃie contractuală. dar normele de ordine publică din dreptul intern nu au.în cazul unui asemenea conflict.conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege imperativă – în conflictul dintre o uzanŃă convenŃională şi o lege civilă sau comercială imperativă existente concomitent. în măsura în care părŃile au acceptat uzanŃa. Ca urmare. indiferent de forma de manifestare a voinŃei lor. potior iure).conflictul între două uzanŃe convenŃionale . în funcŃie de situaŃia concretă. . nu pot fi încălcate prevederile imperative ale legii. 3.conflictul între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă . conflictul dintre ele se va soluŃiona după aceleaşi reguli. uzanŃa normativă constituie o dispoziŃie specială faŃă de legea imperativă.conflictul între o uzanŃă comercială şi convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃii legale de ordine publică . precădere va avea legea imperativă. .prin originea şi natura lor. . uzanŃa normativă suplineşte voinŃa părŃilor.în împrejurarea unui conflict între o uzanŃă convenŃională şi o lege supletivă care există concomitent. convenŃia expresă a părŃilor sau dispoziŃiile de ordine publică vor înlătura aplicarea uzanŃelor convenŃionale sau normative. astfel că. Conflictul dintre uzanŃe fiind în timp. Principiile dreptului comerŃului internaŃional . în operaŃiunile de comerŃ internaŃional. în funcŃie de momentul încheierii contractului. prioritară va fi uzanŃa normativă.certitudinea juridică şi uniformizarea reglementării la nivelul sistemelor de drept naŃionale.

în acŃiunea de promovare a libertăŃii comerŃului. Dintre ele. revizuită în 2003. astfel că prin textul art. 10 bis sunt interzise. dar în determinarea limitelor concurenŃei. În contextul relaŃiilor economice. In situaŃia concurenŃei neloiale exerciŃiul unui drept este excesiv. definitorii sunt următoarele: . Datorită caracterului său de generalitate. concurenŃa loială îndeplineşte mai multe funcŃii. concurenŃa poate fi loială sau neloială. se utilizează formula morală a loialităŃii de conduită în raporturile cu ceilalŃi comercianŃi. aptitudinea la întrebuinŃare sau calitatea mărfurilor. permit fixarea unor preŃuri corespunzătoare. Libertatea concurenŃei reprezintă o premisă a dezvoltării relaŃiilor comerciale. În funcŃie de mijloacele folosite. raporturile reale dintre produsele şi serviciile oferite pe piaŃă consumatorilor. o garanŃie a progresului. Având în vedere interesele colectivităŃii.funcŃia de garanŃie a economiei de piaŃă. dar pentru exercitarea comerŃului se cere ca persoanele să aibă calitatea de comerciant şi obiectul de activitate să prevadă efectuarea de acte de comerŃ internaŃional. Prin sancŃionarea concurenŃei neloiale se asigură buna desfăşurare a comerŃului şi industriei. ProtecŃia efectivă împotriva concurenŃei neloiale este prevăzută de ConvenŃia de la Paris pentru protecŃia proprietăŃii industriale din 1883. ocrotinduse interesele generale ale societăŃii. afirmaŃiile false. modul de fabricaŃiei caracteristicile.indicaŃiile sau afirmaŃiile a căror folosire. Principiul libertăŃii comerŃului se exprimă în posibilitatea. este susceptibilă să inducă publicul în eroare cu privire la natura. în conformitate cu dispoziŃiile alin. mijloacele concrete de manifestare sunt configurate de politica statului. în scopul obŃinerii de profituri. principiul libertăŃii comerŃului este consacrat de ConstituŃia României din 1991. . care urmăreşte să creeze un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producŃie. persoanelor fizice şi juridice de a fi subiecte ale dreptului comerŃului internaŃional. care sunt de natură a discredita întreprinderea. ConcurenŃa este o confruntare sau o competiŃie între comercianŃi. .reprezintă o cerinŃă fundamentală. în exercitarea comerŃului. . concurenŃa neloială este deosebită de concurenŃa interzisă. principiul libertăŃii comerŃului se aplică în materia investiŃiilor străine şi a licenŃelor de export şi import. produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. recunoscută prin lege. 135 alin. care împiedică realizarea profiturilor de monopol. (2) lit. . în exercitarea comerŃului. a) se prevede că statul trebuie să asigure libertatea comerŃului. pentru atragerea şi menŃinerea clientelei.faptele care sunt de natură să creeze. libertatea comerŃului dă expresie şi facilitează existenŃa economiei de piaŃă. în confruntarea comercianŃilor. următoarele acte de concurenŃă neloială: . -.se aplică între persoanele care exercită o activitate asemănătoare. Principiul concurenŃei are un rol determinant în stabilirea preŃului mărfurilor.funcŃia de stimulare a iniŃiativei participanŃilor la activitatea de comerŃ internaŃional. pe baza egalităŃii de şanse a comercianŃilor. care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaŃionale de mărfuri şi servicii. În desfăşurarea relaŃiilor comerciale internaŃionale. b) Principiul concurenŃei loiale . cu revizuirile şi completările ulterioare. produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent. exercitată în domeniile deschise pieŃei. prin oricare mijloc. 3 al art. în principal. pe când concurenŃa interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.funcŃia de facilitare a liberei circulaŃii a mărfurilor şi serviciilor.Principiile fundamentale ale dreptului comerŃului internaŃional sunt următoarele: a) Principiul libertăŃii comerŃului . o confuzie cu întreprinderea.

să negocieze condiŃiile de contractare. În legislaŃia noastră. efectele pe care le vor produce şi. puterea de decizie a părŃilor în contractele comerciale internaŃionale este configurată de principiul libertăŃii convenŃiilor. independent şi în afara unui sistem de drept statal. în determinarea legii aplicabile contractului. 4. părŃile au posibilitatea să sustragă contractul lor de sub incidenŃa oricărei legislaŃii naŃionale. să determine clauzele contractului. prin voinŃa lor. formează categoria tradiŃională de participanŃi fiind prezenŃi în majoritatea raporturilor de comerŃ internaŃional. părŃile au vocaŃia să desemneze legea care va guverna condiŃiile de fond şi efectele contractului. Raporturile lor juridice pot fi guvernate de lex mercatoria sau de principiile de echitate. fapt ce determină clasificarea acestora în două categorii şi anume: . Regăsindu-se în majoritatea sistemelor de drept internaŃional privat. După concepŃia subiectivă. ParticipanŃii la raportul juridic de comerŃ internaŃional I. Ca atare.voinŃa juridică a participanŃilor la raporturile de comerŃ internaŃional se exprimă. Astfel. datorită caracterului lor general. din formularea textului rezultă că libertatea contractuală a părŃilor nu este limitată decât de dispoziŃiile legale imperative. Principiul lex voluntatis corespunde exigenŃelor comerŃului internaŃional. În dreptul nostru. principiul libertăŃii convenŃiilor este consacrat de art. care să-i confere validitate. Din această categorie. se consideră că legea este prioritară faŃă de voinŃa părŃilor. în Ńara noastră.c) Principiul libertăŃii convenŃiilor . prin intermediul contractelor. lex voluntatis este consacrată de Legea de drept internaŃional privat nr. se susŃine că izvorul principal al drepturilor şi obligaŃiilor stipulate prin contractul de comerŃ internaŃional constă în acordul de voinŃă al părŃilor. fac . să modifice ori să stingă obligaŃiile contractuale. iar calitatea lor juridică se determină în conformitate cu legislaŃia fiecărui stat. 73). potrivit căruia convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante.subiecte de drept intern – care pot fi de naŃionalitate română sau străină. orice fel de contracte de comerŃ internaŃional. 105 din 1992. conform căreia contractul este supus legii alese prin consens de părŃi (art. precum şi posibilitatea să opteze în favoarea unei anumite jurisdicŃii. Aceste dispoziŃii ale dreptului comun. principiul lex voluntatis contribuie la uniformizarea soluŃiilor conflictuale în materia contractelor. să aleagă partenerul contractual. completează şi reglementările în comerŃul internaŃional. permiŃând părŃilor să adapteze contractul la situaŃia existentă pe diferite pieŃe străine. iar primatul legii exclude efectul creator al voinŃei individuale. NoŃiuni generale ParticipanŃii la raporturile juridice de comerŃ internaŃional aparŃin ordinii juridice naŃionale sau ordinii juridice internaŃionale. După concepŃia obiectivă. PărŃile sunt libere să încheie. puterea creatoare a voinŃei părŃilor contractante fiind independentă de orice referire la o lege determinată. 969 din Codul civil. principiul lex voluntatis implică egalitatea legislaŃiilor naŃionale. în principal. de asemenea. întrucât nu există o lege care să fie aplicată obligatoriu ori să nu fie aplicată niciodată. Tot prin acordul lor.

Din această categorie fac parte: statele.01. în raporturile juridice internaŃionale statul acŃionează ca putere suverană. ca subiect de drepturi şi obligaŃii". în nume propriu. fiind determinată de extinderea arealului comerŃului internaŃional şi al activităŃii de cooperare economică şi tehnicoştiinŃifică dintre state şi naŃiuni. Deşi.şi anume: acorduri internaŃionale (cum sunt acordurile de cooperare financiară şi de asistenŃă financiară nerambursabilă) şi contracte propriu – zise (cum ar fi . ca persoană juridică la raporturile de comerŃ internaŃional.1954 care în art. caz în care potrivit dispoziŃiilor art. iar actele încheiate de stat ca titular de suveranitate vor beneficia de imunitate de jurisdicŃie şi imunitate de executare. În cadrul participanŃilor la comerŃ internaŃional o poziŃie distinctă prezintă statele şi organizaŃiile internaŃionale. care sunt subiecte originare cu capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaŃii internaŃionale (personalitatea internaŃională a statelor rezultă din esenŃa lor de entităŃi suverane. statul român participă în nume propriu. Statul în calitate de subiect de drept internaŃional stabileşte condiŃia juridică a celorlalte subiecte de drept şi participă la realizarea convenŃiilor internaŃionale. iar în calitate de subiecte ale raporturilor comerciale internaŃionale beneficiază de capacitatea de a exercita acte şi fapte de comerŃ internaŃional. 2 din Decretul nr.parte: comercianŃii persoane fizice şi comercianŃii persoane juridice sau societăŃile comerciale la care se adaugă şi alte categorii de subiecte de drept intern cum sunt regiile autonome. organizaŃiile cooperatiste. 1 prevede că "statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit. ceea ce determină ca actele încheiate ca titular al patrimoniului propriu să fie supuse regulilor dreptului comerŃului internaŃional. care sunt subiecte derivate ale ordinii juridice internaŃionale. . 25 alin. Astfel. 31/1954 acŃionează prin Ministerul FinanŃelor Publice sau prin organe specializate.subiecte de drept internaŃional – a căror implicare în raporturile de comerŃ internaŃional este recentă. ParticipanŃii la activitatea de comerŃ internaŃional au aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii. În majoritatea cazurilor raporturile comerciale internaŃionale la care participă statul au caracter contractual. nu are calitatea de comerciant. În dreptul nostru calitatea de persoană juridică a statului este prevăzută de Decretul nr. ele putând fi încheiate sub două forme. ele având aptitudinea de a crea şi apăra normele dreptului internaŃional) şi organizaŃiile internaŃionale guvernamentale. fiind create prin acordul statelor membre (personalitatea internaŃională a acestor organizaŃii decurge din actele lor de constituire. dar nu îi sunt aplicabile dispoziŃiile de drept comun referitoare la persoanele juridice. în raporturile de comerŃ internaŃional acŃionează ca subiect de drept privat. iar în absenŃa suveranităŃii asupra teritoriului sau populaŃiei ele nu prezintă trăsăturile caracteristice statelor). 25 alin. grupurile de interes economic. 31/30.

necesare îndeplinirii funcŃiilor şi realizării scopurilor pentru care au fost create.structura organizatorică proprie reprezintă un centru comun de decizie şi control. neavând o legătură juridică cu un anumit stat. o are capacitatea juridică internaŃională. SocietăŃile transnaŃionale sunt mari companii care prezintă o structură formată din elemente fără caracter naŃional. Capacitatea juridică a organizaŃiilor internaŃionale guvernamentale este limitată. Stabilirea capacităŃii juridice a organizaŃiilor internaŃionale guvernamentale implică analiza actelor de constituire şi activităŃilor desfăşurate . care prin statutul lor juridic ocupă un loc aparte între participanŃii la asemenea raporturi. precum şi o gestiune globală. se poate afirma că un rol esenŃial. . Principalele trăsături definitorii ale unei societăŃi transnaŃionale sunt: . alături de cele două categorii de participanŃi la raporturile de comerŃ internaŃional este implicată şi o a treia categorie de subiecŃi de drept . OrganizaŃiile internaŃionale guvernamentale au capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaŃii internaŃionale. dacă aceste organizaŃii au calitatea de subiect de drept internaŃional şi acŃionează ca entităŃi distincte de membrii lor. are un conŃinut variabil şi poate fi de două feluri: capacitate juridică internaŃională şi capacitate juridică de drept intern. Există şi alte domenii în care statul participă la raporturile de comerŃ internaŃional privesc contractarea de împrumuturi externe.activităŃile de producŃie şi comercializare desfăşurate pe mai multe pieŃe au la bază o strategie economică şi financiară comună. În cazul acestor societăŃi. În documentele organismelor internaŃionale se foloseşte frecvent şi noŃiunea de societăŃi multinaŃionale alternativ cu noŃiunea de societăŃi transnaŃionale. Având în vedere că pe teritoriile statelor membre capacitatea juridică recunoscută unei organizaŃii internaŃionale guvernamentale asigură condiŃiile materiale pentru realizarea obiectivelor sale.litigiile referitoare la funcŃionarea societăŃii sunt supuse spre soluŃionare instanŃelor arbitrale sau tribunalelor internaŃionale. . incidenŃa legilor naŃionale este evitată prin stabilirea de sedii principale în mai multe state şi provenienŃa capitalului de la asociaŃi din mai multe Ńări. . afectarea de fonduri pentru stimularea activităŃii de comerŃ exterior şi asigurarea creditelor de export – import. dar numai în domeniile în care au fost investite cu aceste funcŃii. . emisiunea de titluri în valută pe pieŃele financiare. Există în doctrina juridică unele opinii care consideră că. dintre cele două forme ale capacităŃii juridice a acestor organizaŃii. respectiv societăŃile transnaŃionale.capitalul social este naŃional sau multinaŃional.contractele de concesiune sau de închiriere privind bunuri sau servicii care aparŃin proprietăŃii publice).

sens în care statutul organic al filialei este supus legii statului pe al cărui teritoriu şi-a stabilit propriul sediu. aceste litigii sunt supuse spre soluŃionare unor instanŃe arbitrale internaŃionale sau tribunale internaŃionale. drept ce trebuie recunoscut societăŃii fondatoare de legea statului său organic (lex societatis).reprezintă un dezmembrământ fără personalitate juridică al societăŃii comerciale. Activitatea internaŃională a societăŃilor Extinderea teritorială a activităŃii societăŃilor comerciale se poate realiza prin anumite forme organizatorice. care. cu toate că legea naŃională se aplică numai în subsidiar.Primele societăŃi transnaŃionale au apărut ca societăŃi naŃionale. Există. obiectul de activitate. FaŃă de societatea primară străină. care. Sucursala unei societăŃi comerciale străine . filiala se caracterizează prin independenŃă juridică şi dependenŃă economică. independent de legea aplicabilă persoanei juridice care a înfiinŃat-o. Reglementările aplicabile societăŃilor transnaŃionale sunt configurate de structura lor. pieŃele pe care acŃionează. capitalul social. dispunând de anumite fonduri şi care desfăşoară o activitate economică în cadrul obiectului . însă unele societăŃi transnaŃionale ale căror acte constitutive cuprind referiri la o lege naŃională a unuia dintre participanŃi. filiala unei societăŃi comerciale străine se înfiinŃează cu respectarea legii române. care prin prisma volumului operaŃiunilor şi interesului manifestat de clientelă au posibilitatea să decidă înfiinŃarea de filiale şi sucursale ori alte asemenea unităŃi. Litigiile în legătură cu interpretarea şi aplicarea actelor constitutive ale societăŃilor transnaŃionale nu sunt soluŃionate de instanŃele naŃionale. iar actul constitutiv al societăŃii fondatoare nu trebuie să conŃină menŃiuni referitoare la filială. iar în prezent cele mai importante societăŃi se regăsesc în Ńările industrializate. Filiala îşi are naŃionalitatea Ńării unde îşi are sediul social. precum şi normele aplicabile operaŃiunilor comerciale. Trebuie precizat că există societăŃi transnaŃionale ale căror acte constitutive nu conŃin nici un fel de referinŃă la sistemele de drept naŃionale ale participanŃilor. în Ńara noastră. fiind supusă legilor locale.reprezintă o societate comercială cu personalitate juridică. în măsura în care prevederile din statutele lor s-ar dovedi insuficiente pentru a rezolva o anumită situaŃie. Filiala unei societăŃi comerciale străine . deşi. participanŃii la raportul de comerŃ internaŃional stabilesc structura societăŃii. este subiect distinct de drepturi se află sub controlul societăŃii fondatoare. iar aceste forme organizatorice sunt create în Ńara sediului social ori în străinătate. prin natura lor prezentau elemente multinaŃionale. dar prin actele constitutive ale societăŃilor. regimul lor juridic fiind determinat doar de normele stabilite prin statutele proprii. Astfel. ci prin clauze de jurisdicŃie şi compromisorii. II.

În funcŃie de gradul de integrare a societăŃilor comerciale componente. dotarea materială asigurată de societatea primară permiŃând sucursalei o autonomie gestionară. Potrivit Legii nr.nu dispune de un capital propriu. obiectul activităŃii reprezentanŃei. în registrul comerŃului din judeŃul în care va funcŃiona. prin natura sa. Constituind o formă de descentralizare a activităŃii.specific al societăŃi primare.acŃionează numai în calitate de intermediar. o funcŃie de intermediere între societatea primară şi partenerii săi contractuali. atunci trebuie menŃionate numele. cu menŃionarea funcŃiilor pe care le au la societatea comercială şi la reprezentanŃă). AutorizaŃia de funcŃionare a reprezentanŃei se solicită de către societatea comercială străină. iar competiŃia cu potenŃialii concurenŃi determină gruparea societăŃilor comerciale în structuri organizatorice de mare amploare. reprezentanŃa este obligată să plătească impozitele şi taxele stabilite în condiŃiile legii. sucursala nu se distinge de societatea primară. Pentru activitatea desfăşurată în Ńara noastră. Pe plan internaŃional integrarea societăŃilor comerciale este un fenomen specific dezvoltării economiei de piaŃă. sucursala având naŃionalitatea societăŃii primare şi fiind guvernată de legea străină. 31/1990 sucursala unei societăŃi străine se înmatriculează înainte de începerea activităŃii. sucursalele sunt încadrate – alături de agenŃii şi reprezentanŃe – în categoria sediilor secundare ale societăŃilor străine în Ńara noastră. ReprezentanŃa unei societăŃi comerciale străine – este un sediu secundar al societăŃii primare fără personalitate juridică şi capital propriu.se depun numai la una din sucursale. În sistemul nostru de drept. principalele forme organizatorice sunt: . . Legea română de drept internaŃional privat prevede că statutul organic al sucursalei înfiinŃate de către o persoană juridică într-o altă Ńară este supus legii naŃionale a acestei Ńări. adică în conformitate cu dispoziŃiile Codului fiscal orice persoană juridică străină care are o reprezentanŃă autorizată să funcŃioneze în România. Trăsăturile care individualizează reprezentanŃa unei societăŃi comerciale străine în Ńara noastră sunt următoarele: .nu are personalitate juridică. iar în cererea de eliberare a autorizaŃiei societatea comercială străină trebuie să menŃioneze: sediul social. prenumele şi domiciliul lor în străinătate. numărul şi funcŃiile persoanelor propuse a se încadra la reprezentanŃă (în cazulîn care persoanele angajate sunt străini. iar n cazul în care societatea străină îşi deschide mai multe sucursale în Ńara noastră. are obligaŃia de a plăti un impozit anual. . documentele de constituire şi alte acte ale aceleiaşi societăŃi – necesare pentru înmatricularea societăŃii . ea îndeplinind. în concordanŃă cu obiectul de activitate al societăŃii comerciale solicitante.

companii sau firme (în sensul art. deoarece activitatea grupului poate avea o natură comercială sau necomercială. firme sau alte persoane juridice ale căror centre principale de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare sunt situate în state membre diferite. denumit act constitutiv şi care se înregistrează în registrul special. d) grupul european de interes economic – este o entitate colectivă care permite participanŃilor de a exercita în comun anumite activităŃi şi are următoarele trăsături distinctive: . b) concernul – este o societate comercială care grupează mai multe întreprinderi de mici proporŃii.a) trustul – reprezintă reunirea mai multor societăŃi comerciale într-o grupare colectivă. Constituirea grupului european de interes economic se face în baza unui contract de asociere. . Grupul european de interes economic reprezintă asocierea dintre două sau mai multe persoane fizice sau juridice. . . o companie.grupul dobândeşte personalitate juridică din momentul înscrierii în registrul comerŃului.înmatricularea nu creează o prezumŃie de comercialitate. societăŃile comerciale sunt subordonate unei conduceri centralizate care decide direcŃiile. o firmă sau o altă persoană juridică al cărei centru principal de conducere şi de gestiune a activităŃii statutare se găseşte într-un stat membru şi o persoană fizică care îşi desfăşoară activitatea principală într-un alt stat membru. în care integrarea fiind totală. deŃinând majoritatea acŃiunilor altor societăŃi. Grupul european de interes economic trebuie să fie alcătuit din minimum două companii. 2 din versiunea consolidată a Tratatului instituind Comunitatea Europeană). centrul principal de conducere ori de gestiune a activităŃii statutare pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeană. fiind dependente de societatea dominantă.grupul nu poate emite acŃiuni. în care societăŃile comerciale integrate au o forŃă economică redusă. desemnat în acest scop de statul pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul. . obiectivele şi modalităŃile de realizare a activităŃii economice. Membrii unui grup european de interes economic pot fi numai: . astfel încât societăŃile implicate au caracter de filială. în scopul înlesnirii ori dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi şi al îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii. precum şi alte persoane juridice de drept public sau privat care au fost înfiinŃate în conformitate cu legislaŃia unui stat membru al Uniunii Europene în care îşi au sediul social.membrii grupului răspund nelimitat şi solidar pentru obligaŃiile asumate faŃă de terŃi. exercită controlul nemijlocit asupra activităŃii lor. constituită pentru o perioadă determinată sau nedeterminată. c) holding-ul – constituie o societate comercială care. două persoane fizice care îşi desfăşoară activitatea principală în state membre diferite. 165 alin. obligaŃiuni sau alte titluri negociabile.

în funcŃie de concepŃia adoptată cu privire la natura juridică a arbitrajului comercial internaŃional se stabileşte regimul de drept internaŃional privat al acestuia. . dă expresie unui aspect particular al forŃei obligatorii a contractului încheiat de părŃile litigante. Astfel. ceea ce a determinat apariŃia a trei concepŃii diferite. ea generând o pluralitate de opinii contradictorii. ori care furnizează servicii profesionale sau de altă natură pe teritoriul unui stat al Uniunii Europene. De asemenea. 5. dar forŃa juridică a acestei sentinŃe se bazează pe voinŃa juridică a părŃilor litigante de a o aduce la îndeplinire.. Arbitrajul comercial internaŃional I) Conceptul şi natura juridică a arbitrajului comercial internaŃional Conceptul de arbitraj comercial este susceptibil de mai multe accepŃiuni şi anume: Într-o primă accepŃiune se consideră că arbitrajul comercial internaŃional desemnează mijlocul corespunzător de a reglementa rapid şi echitabil litigiile internaŃionale care pot să rezulte din tranzacŃiile comerciale în domeniul schimburilor de bunuri şi de servicii. nu numai sentinŃa arbitrală are putere executorie. meşteşugăreşti sau agricole. comerciale. ci şi alte acte de natură pur contractuală. Natura juridică a arbitrajului comercial internaŃional nu a primit o rezolvare unitară în doctrina juridică. Trebuie precizat că sentinŃa arbitrală nu are autoritate de lucru judecat între partenerii comerciali aflaŃi în litigiu. a) ConcepŃia contractuală – consideră arbitrajul comercial internaŃional ca un ansamblu de acte juridice având natură contractuală. ea fiind declarată irevocabilă tot prin voinŃa părŃilor. dar cea mai apropiată de adevăr este cea consideră conceptul de arbitraj comercial internaŃional ca instituŃie juridică pentru soluŃionarea litigiilor izvorâte din raporturile comerciale internaŃionale şi totodată să faciliteze participarea statului la diviziunea mondială a muncii. Doctrina juridică a formulat mai multe definiŃii ale acestei concepŃii. Într-o altă accepŃiune se arată că arbitrajul comercial internaŃional poate fi definit ca metodă de soluŃionare a litigiilor născute din relaŃiile comerciale internaŃionale. în limitele determinate de lege. iar faptul că instanŃa de judecată este chemată să nominalizeze un arbitru care să suplinească voinŃa părŃilor care nu a fost exprimată în această problemă.persoanele fizice care desfăşoară activităŃi industriale. natură care rezultă din faptul că soluŃionarea litigiului apărut între partenerii contractuali este organizată de către ei înşişi prin acordul lor. astfel încât să fie realizată de persoane care le inspiră încredere.

sau chiar exclusivitate în ceea ce priveşte procedura în faŃa arbitrajului comercial internaŃional.anumite căi de atac împotriva sentinŃelor arbitrale sunt de competenŃa exclusivă de soluŃionare a instanŃei judecătoreşti de drept comun.b) ConcepŃia jurisdicŃională – se fundamentează pe premisa că statul este deŃinătorul puterii legislative şi al puterii judecătoreşti. iar aducerea la îndeplinire a soluŃiei poate fi înfăptuită în ambele cazuri cu concursul forŃei de constrângere a statului.atât judecătorul. . Recunoaşterea caracterului juridic al arbitrajului comportă pe planul dreptului internaŃional privat o importantă consecinŃă practică. c) ConcepŃia mixtă – consideră că celelalte două concepŃii – cea contractuală şi cea jurisdicŃională – privesc arbitrajul în mod unilateral luând în considerare fie numai punctul de plecare al activităŃii ce desfăşoară. Există cazuri în care statul este liber să dispună ca în anumite domenii strict delimitate ca părŃile în litigiu să fie autorizate de a supune conflictul lor spre soluŃionare arbitrajului. care se realizează uneori în cadrul aceluiaşi litigiu. fie numai specificul acelei activităŃi. pentru orice fel de litigii şi fără nici un fel de deosebire pentru toate părŃile litigante. InstanŃa de drept comun trebuie să se desesizeze din oficiu în ceea ce priveşte litigiul cu referire la care părŃile au încheiat o convenŃie de arbitraj. situaŃie ce evocă ideea de litispendenŃă compatibilă cu organele de jurisdicŃie având natură similară. dar după concepŃia mixtă arbitrajul desfăşoară o activitate complexă şi trebuie caracterizat şi Ńinându-se seama de ansamblul acesteia. Între instanŃele judecătoreşti şi organele arbitrale există şi unele asemănări cum ar fi de exemplu: .hotărârea pronunŃată de judecător şi cea pronunŃată de arbitru stabileşte drepturile părŃilor litigante şi obligaŃiile lor. când este cazul şi asupra pretenŃiilor formulate de pârât (prin cererea reconvenŃională). care apare în acest caz nu ca o creaŃie a voinŃei părŃilor. ci ca o formă delegată de justiŃie – încredinŃată prin voinŃa puterii suverane a statului – unor persoane private ce nu au calitatea de funcŃionari publici şi nu acŃionează în numele statului. . de unde decurge şi dreptul exclusiv al statului de a distribui justiŃia pe întregul teritoriu al său. astfel că ea se constituie ca o dezlegare a litigiului susceptibilă de executare silită în eventualitatea că nu este executată voluntar. iar această împrejurare confirmă ideea că ele sunt similare ca natură. ceea ce apropie hotărârea arbitrală de cea judecătorească. . şi anume: lex fori (legea forului) – adică legislaŃia naŃională a Ńării pe teritoriul căreia se află sediul arbitrajului – are prioritate. cât şi arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru părŃile în litigiu asupra temeiniciei şi legalităŃii pretenŃiilor formulate de reclamant şi. Din aceste asemănări rezultă că există o anumită interferenŃă între cele două activităŃi jurisdicŃionale.

cât şi de finalitatea sa jurisdicŃională exprimată în sentinŃa pe care o pronunŃă şi care este definitivă şi executorie. denumirea de arbitraj comercial internaŃional consacrată prin ConvenŃia Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional perfectată la Geneva la 21.Plecând de la argumentul că arbitrajul comercial internaŃional este condiŃionat în activitatea lui atât de originea sa contractuală exprimată prin convenŃia de arbitraj. Astfel. iar sentinŃei date de arbitri calitatea de act jurisdicŃional. FaŃă de cele menŃionate. Activitatea de arbitrare este în esenŃa sa . II) Caracterele generale ale arbitrajului comercial internaŃional Din analiza noŃiunii de arbitraj comercial internaŃional se desprind trei caractere generale semnificative ale arbitrajului comercial internaŃional. . excepŃie făcând numai cazurile când este prevăzut ca obligatoriu în convenŃii internaŃionale -. dar această împrejurare nu este susceptibilă să răpească arbitrului natura de organ de jurisdicŃie. se ajunge la concluzia că. pe planul dreptului internaŃional privat arbitrajul comercial internaŃional este supus. Faptul că puterile arbitrilor de a soluŃiona litigiul cu care au fost investiŃi îşi au sursa în acordul de voinŃă al părŃilor litigante este de natură să confere arbitrajului o indiscutabilă componentă contractuală. caracterul comercial al arbitrajului derivă din caracterul comercial al litigiului arbitral.1961 trebuie considerată ca referindu-se la litigii izvorâte din operaŃii de comerŃ internaŃional ce au ca obiect bunuri sau servicii dincolo de frontierele naŃionale ale statelor implicate. ceea ce determină ca acest caracter internaŃional al arbitrajului să decurgă din caracterul internaŃional al litigiilor pe care se soluŃionează. în principiu. între persoane fizice sau juridice care în momentul încheierii convenŃiei de arbitraj au reşedinŃele sau sediile în state diferite. dar suportă şi anumite incidenŃe ale legii forului ce decurg din natura jurisdicŃională a activităŃii de arbitrare.04. c) caracterul internaŃional – are vocaŃia de a soluŃiona litigii care la rândul lor au caracter internaŃional. legii aplicabile convenŃiei de arbitraj.chiar dacă este susceptibilă de o dublă caracterizare – unică şi are ca finalitate soluŃionarea corectă şi echitabilă a litigiului existent între părŃile raportului juridic de comerŃ internaŃional. şi anume: a) caracterul arbitral – exprimă ideea că arbitrii au abilitatea necesară ori puterea suficientă de a judeca cu privire la litigiul cu care au fost investiŃi să-l rezolve . b) caracterul comercial – are un asemenea caracter arbitrajul ce are ca obiect litigii născute sau care se vor naşte din operaŃiuni de comerŃ internaŃional.

III) Principalele forme de arbitraj a) arbitrajul ad-hoc (ocazional) – potrivit art. I pct. 2 lit. b din ConvenŃia Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional perfectată la Geneva la 21.04.1961 reprezintă " …. Reglementarea litigiilor … de către arbitri numiŃi pentru cazuri determinate … ". Astfel, pe baza elementelor conŃinute de textul menŃionat mai sus, arbitrajul ad-hoc poate fi definit ca formă de jurisdicŃie nestatală, cu caracter particular susceptibilă de utilizare în raporturile de comerŃ internaŃional, constituită prin voinŃa părŃilor litigante în vederea soluŃionării litigiului ivit între ele. Arbitrajul ad-hoc prezintă următoarele trăsături distincte: - funcŃionează numai în vederea soluŃionării unui litigiu determinat, iar odată cu pronunŃarea sentinŃei, existenŃa acestei instanŃe de arbitraj încetează; - atât structura sa, cât şi regulile de procedură pe care este chemat să le respecte se stabilesc de către împricinat în fiecare caz în parte; - fiind dependente de voinŃa părŃilor, structura sa şi procedura pe care trebuie să o urmeze sunt variabile, deosebindu-se în principiu de la un litigiu la altul; - în cazul în care arbitrajul ad-hoc localizat în Ńara noastră este guvernat de prevederile unei convenŃii internaŃionale este posibilă participarea în calitate de arbitru şi a unei persoane având cetăŃenie străină; - un arbitraj ad-hoc localizat în Ńara noastră poate fi suspus, în temeiul voinŃei părŃilor, unei legi străine atunci când o convenŃie internaŃională le autorizează să exercite o astfel de lege, fiind necesar să fie îndeplinită condiŃia ca legea străină referată de părŃi să nu contravină normelor imperative din dreptul nostru; - are caracter facultativ, esenŃialmente voluntar. DispoziŃiile de drept procesual român – în măsura în care le revine calitatea de le causae – caracterizează arbitrajul ad-hoc ca o instituŃie facultativă, supusă totodată unei dependenŃe accentuate faŃă de instanŃele judecătoreşti. b) arbitrajul instituŃional (instituŃionalizat) – este o formă a arbitrajului de comerŃ internaŃional a cărei existenŃă nu depinde de durata unui anumit litigiu şi care presupune exercitarea atribuŃiilor jurisdicŃionale în mod neîntrerupt, fiind organizat într-un cadru instituŃional prin lege şi având caracter de permanenŃă şi continuitate. Aşadar, arbitrajul instituŃional se defineşte printr-o organizare prestabilită pe baza unui regulament propriu care determină structurile permanente tipice unei asemenea jurisdicŃii şi prezintă numeroase avantaje care îl fac din ce în ce mai preferat faŃă de arbitrajul ad-hoc, dintre care menŃionăm: competenŃa profesională a arbitrilor; procedura prestabilită pe care părŃile o pot recunoaşte

uşor şi i se pot conforma la fel de uşor; posibilităŃile de a colmata lacunele convenŃiei de arbitraj dacă este incompletă sau insuficientă; etc. InstituŃiile de arbitraj au unele note comune care le apropie, făcând posibile anumite generalităŃi, cum ar fi: - caracterul de permanenŃă şi continuitate al acestei forme de jurisdicŃie, în sensul că arbitrajul comercial internaŃional nu este constituit pentru a rezolva un litigiu concret determinat, ci ca jurisdicŃie permanentă cu vocaŃie de a soluŃiona orice litigiu ce intră în competenŃa sa şi cu privire la care a fost investită să îndeplinească procedura arbitrală, să dea o soluŃie; - existenŃa unui regulament propriu de organizare şi funcŃionare a instituŃiei arbitrale, regulament prin care se determină structurile organizatorice permanente specifice instituŃiei de arbitraj, între care autoritatea competentă să desemneze arbitri, lista arbitrilor şi secretariatul; - stabilirea prin regulamentul propriu a unor reguli de procedură privind soluŃionarea litigiilor cu care este investită instanŃa arbitrală. c) arbitrajul de echitate (ex aequo et bono) – este acea formă a arbitrajului comercial internaŃional care se realizează după principiile de echitate şi nu potrivit normelor de drept, fiind o varietate particulară a arbitrajului adhoc. Arbitrajul de echitate este de facto şi se caracterizează prin următoarele particularităŃi specifice: - arbitrul nu are obligaŃia să aplice normele legale de drept material şi nici pe acelea de procedură; - soluŃia dată de arbitru are caracter definitiv, fiind inatacabilă la o altă instanŃă de arbitraj; - facultatea părŃilor de a-şi alege arbitrul este recunoscută prin lege (ConvenŃia Europeană de Arbitraj Comercial InternaŃional de la Geneva din 1961); - ideea de echitate este inseparabil legată de aceea de justiŃie, de drept, ceea ce face ca arbitrul, soluŃionând un litigiu să nu se poată limita riguros l simple tranzacŃii pe care părŃile îşi întemeiază pretenŃiile; - arbitrajul de echitate urmăreşte ca scop principal asigurarea unei proceduri mai simple şi mai uşoare în rezolvarea litigiului şi nu plasarea judecării litigiului în afara spaŃiului de incidenŃă al dreptului; - arbitrii se pot pronunŃa numai în limita investirii lor; - independenŃa procedurală este limitată de principiile respectului drepturilor apărării şi al respectului ordinii publice internaŃionale a statelor. Arbitrajul de echitate îşi găseşte legitimitatea numai în măsura în care rezolvarea litigiului depinde în mod hotărâtor de aprecierile stării de fapt; de aceea este recomandabil ca participanŃii la raporturile de comerŃ internaŃional să manifeste circumspecŃie atunci când se decid să supună litigiile ce ar apărea între ei unui arbitraj de echitate.

IV) ConvenŃia de arbitraj Expresia convenŃie de arbitraj desemnează în mod generic acordul părŃilor contractului de comerŃ internaŃional de a supune litigiul apărut între ele în legătură cu executarea acelui contract arbitrajului. ConvenŃia de arbitraj se poate prezenta sub forma clauzei compromisorii şi sub forma compromisului. a) Clauza compromisorie – este acordul părŃilor unui contract principal, exprimat printr-o stipulaŃie inserată în cuprinsul acelui contract sau printr-un înscris separat, de a supune litigiile lor ce ar putea apărea în legătură cu executarea sau mai curând cu neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj. Clauza compromisorie îndeplineşte următoarele funcŃii: - produce efecte obligatorii pentru părŃi, în sensul că din momentul în care a fost semnat contractul ce cuprinde o asemenea clauză, ele sunt obligate să respecte sentinŃa ce se va da de către organul de jurisdicŃie desemnat; - înlătură competenŃa instanŃelor judecătoreşti ordinare în problema soluŃionării litigiului, până la soluŃionarea sentinŃei arbitrale; - conferă arbitrilor puteri cu privire la soluŃionarea litigiului dintre părŃile contractante; - permite organizarea unei proceduri care să conducă, în condiŃii de eficienŃă optimă, la pronunŃarea unei sentinŃe susceptibile de executare forŃată. Clauza compromisorie este un acord anterior oricărui contencios între părŃile contractante, iar această clauză se deosebeşte de compromis care priveşte litigii deja existente între părŃi. De regulă, clauza compromisorie are caracter de act preparatoriu, deşi nimic nu se opune ca în cuprinsul său să se precizeze şi numele arbitrilor, ceea ce ar permite arbitrarea contenciosului de îndată ce acesta ar apărea. În conŃinutul clauzei compromisorii se exprimă voinŃa părŃilor prin care acestea decid că litigiile dintre ele vor fi supuse arbitrajului, clauză ce se analizează ca o formulă generală de prorogare de competenŃă fără desemnarea arbitrilor, motiv pentru care cerinŃele care privesc compromisul nu i se aplică. Cu ocazia perfectării actului de compromis părŃile sunt libere să modifice expres sau implicit conŃinutul clauzei compromisorii convenită înaintea apariŃiei contenciosului dintre ele. ConvenŃia de arbitraj materializată în clauza compromisorie având ca obiect scoaterea litigiului din competenŃa instanŃelor de drept comun este incompatibilă cu orice demers prin care s-ar tinde la sustragerea litigiului respectiv de la jurisdicŃia arbitrală spre a fi supus jurisdicŃiei de drept comun. Această incompatibilitate este o consecinŃă a faptului că un astfel de demers se analizează ca o denunŃare unilaterală a contractului căreia îi dă existenŃă juridică clauza compromisorie, motiv pentru care atunci când una dintre părŃi refuză să

Nedesemnarea arbitrilor prin actul de compromis antrenează nulitatea actului respectiv. . să fie menŃionat în actul de compromis şi să nu fie eventual. . telegrame. Compromisul se analizează şi ca act judiciar.să se refere la un litigiu existent – litigiul trebuie să fie actual. suspendarea perimării unei proceduri declanşate între aceleaşi părŃi. deoarece el produce efecte specifice unor asemenea acte. cum ar fi: întreruperea prescripŃiei acŃiunii cu referire la care el s-a perfectat. cât şi atunci când ea se realizează printr-un schimb de scrisori. ori în orice alt mod de natură să creeze certitudine în privinŃa identităŃii persoanei desemnate. desemnând ulterior arbitrul sau arbitrii. ci unui arbitraj. . InexistenŃa litigiului semnifică lipsa de obicei a compromisului şi este sancŃionată cu nulitatea actului de compromis. cum ar fi de exemplu cele privind opozabilitatea între părŃi şi opozabilitatea faŃă de terŃi.în cuprinsul compromisului părŃile trebuie să desemneze arbitrul (arbitrii) care urmează să statueze asupra contenciosului lor – desemnarea arbitrilor trebuie făcută prin menŃionarea numelor lor în actul de compromis.încheie actul de compromis şi nu-şi desemnează arbitrul se procedează la numirea acestuia din oficiu. specificând şi condiŃiile în care va statua arbitrajul desemnat. b) Compromisul – este o convenŃie prin care părŃile stabilesc ca litigiul apărut între ele să nu fie supus jurisdicŃiei ordinare. precum şi a sentinŃei care ar fi dată în asemenea condiŃii.să exprime voinŃa părŃilor ca litigiul să fie supus spre soluŃionare arbitrajului – este necesar ca acordul părŃilor să fie exprimat cu suficientă claritate încât să nu lase vreo îndoială asupra faptului că arbitrii sunt investiŃi cu puterea de a judeca. părŃile având posibilitatea de a înlătura acest viciu şi de a acoperi nulitatea datorată lui. împiedicarea părŃilor de a supune litigiul respectiv unei alte jurisdicŃii. ea se constată prin inserarea protestului părŃii interesate în procesul – verbal sau în cuprinsul încheierii date de arbitrii. Actul de compromis poate fi atacat prin acŃiunea în simulaŃie sau prin acŃiunea pauliană. Compromisul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: . de regulă. fax.actul de compromis trebuie să cuprindă precizările necesare cu privire la organizarea arbitrajului asupra căruia au convenit. caz în care se subînŃelege că părŃile au indicat ca arbitru persoana care va avea această calitate în momentul când urmează să aibă loc arbitrajul. pentru aceeaşi cauză. . InexistenŃa compromisului poate fi invocată în mai multe feluri. cerinŃă care poate fi îndeplinită atât în cazul în care convenŃia de arbitraj este constantă printr-un înscris unic. Legea română prevede pentru valabilitatea convenŃiei de arbitraj ca aceasta să fie redactată în formă scrisă. precum şi la procedura de arbitrare – compromisul fiind un acord de voinŃă produce efectele unui contract. dar. când sunt îndeplinite condiŃiile cerute pentru promovarea acestor acŃiuni.

constituie una din cele mai importante instituŃii juridice ale dreptului comerŃului internaŃional şi îndeplineşte rolul de instrument juridic primordial de înfăptuire a schimburilor economice şi comerciale internaŃionale. iar atunci când la momentul în care se pune problema determinării legii aplicabile arbitrajului nu se poate cunoaşte în ce Ńară se va pronunŃa sentinŃa. 6. primeşte aplicare legea competentă conform normelor conflictuale ale instanŃei sesizate. . . ci ca un factor sau ca un criteriu decisiv pentru o corectă rezolvare a problemei. legea aplicabilă arbitrajului precizată prin convenŃia de arbitraj coincide cu legea aplicabilă contractului principal. În general. având în vedere că legea aplicabilă arbitrajului constituie o problemă dificilă. modifica sau stinge raporturi juridice de comerŃ internaŃional. Contractul de comerŃ internaŃional A) Conceptul şi elementele contractului de comerŃ internaŃional Contractul de comerŃ internaŃional . Opinia dominantă în doctrină este aceea că. în sensul că ea poate fi corect rezolvată numai dacă se foloseşte ca punct de plecare şi de referinŃă natura juridică a trei opinii diferite. asigurările internaŃionale. transportul internaŃional de mărfuri şi de persoane. care este totodată şi legea aplicabilă fondului litigiului.este acordul de voinŃă realizat între doi sau mai mulŃi participanŃi la comerŃul internaŃional din state diferite în scopul de a crea.V) Legea aplicabilă arbitrajului comercial internaŃional Trebuie precizat că legea aplicabilă arbitrajului comercial internaŃional nu se confundă cu legea aplicabilă fondului litigiului. primeşte aplicare cu titlu subsidiar legea locului unde a fost pronunŃată sentinŃa. În cazul în care legea aplicabilă arbitrajului nu a fost determinată prin voinŃa părŃilor. Din sfera contractului de comerŃ internaŃional fac parte următoarele: vânzarea – cumpărarea internaŃională. sfera contractului de comerŃ internaŃional cuprinde orice contract comercial convenit în raporturile cu străinătatea sau cu pieŃele externe. comisionul internaŃional. influenŃa care poate fi exercitată de dubla natură – contractuală şi jurisdicŃională – a arbitrajului cu referire la determinarea dreptului aplicabil în ceea ce priveşte actele pe care le implică activitatea arbitrală a fost pusă în evidenŃă de doctrina juridică nu ca o împrejurare susceptibilă să creeze complicaŃii insurmontabile.. iar ca urmare a acestor opinii soluŃia va fi diferită în funcŃie de concepŃia adoptată cu privire la natura arbitrajului. mandatul comercial internaŃional. mai exact. etc.

antrepriza. alături de atributul de comercialitate.Contractul de comerŃ internaŃional se distinge de contractele încheiate între participanŃii la comerŃul intern prin elementul de extraneitate care. transportul. c) sunt contracte comutative – regula este că. PrezenŃa elementului de extraneitate într-un contract comercial determină eliminarea acelui contract de sub incidenŃa exclusivă a sistemului de drept material al forului creând vocaŃie pentru a suporta incidenŃa concomitentă a mai multor sisteme de drept. Reciprocitatea obligaŃiilor dintre părŃi determină implicit interdependenŃa lor. mandatul. vânzarea. etc. împrumutul. aceste contracte generează drepturi şi obligaŃii reciproce între părŃi. dar această regulă nu are valoare absolută. contractele de comerŃ internaŃional se realizează în formă scrisă. depozitul.). întinderea şi condiŃiile de existenŃă a obligaŃiilor ce revin fiecăruia dintre ele. cât şi contractele care potrivit Codului civil au caracter unilateral (ex. în contractele de comerŃ internaŃional existenŃa şi întinderea prestaŃiilor la care se obligă părŃile sunt certe şi determinate (sau determinabile) din chiar momentul perfectării actului juridic. Caracterele juridice prin care multitudinea contractelor de comerŃ internaŃional îşi exprimă specificitatea în raport cu contractele reglementate de dreptul comun sunt: a) sunt contracte cu titlu oneros – adică toate contractele de comerŃ internaŃional fac parte din categoria faptelor de comerŃ care urmăresc ca finalitate obŃinerea unui profit. b) sunt contracte sinalagmatice perfecte – adică. dar aceasta nu înseamnă că o astfel de formă reprezintă o condiŃie de validitate a lor. constatare ce priveşte atât contractele care au un caracter sinalagmatic perfect şi în dreptul comun (ex. îi definesc specificul şi îl delimitează de celelalte contracte reglementate prin normele dreptului comun general. . Redactare de către părŃi a unui înscris constatator al contractului este necesară pentru a da acestora deplină certitudine în ceea ce priveşte existenŃa.). d) sunt contracte consensuale – în principiu. finalitate care subsumează scopuri similare avute în vedere de către fiecare partener contractual la asumarea angajamentului său juridic faŃă de celălalt partener contractual. iar de aici decurg consecinŃele specifice unor asemenea obligaŃii cum ar fi: posibilitatea invocării excepŃiei de neexecutare. etc. facilitatea de a cere executarea contractului ori rezoluŃiunea lui de către partea interesată în cazul în care partenerul său contractual nu îşi îndeplineşte prestaŃia asumată prin contract.

în sens larg. Astfel. în funcŃie de apartenenŃa lor la ordinea juridică internaŃională sau la ordinea juridică naŃională. fiecare dintre părŃi încheie contractul în ideea obŃinerii unui profit.în sens restrâns. Contractul de comerŃ internaŃional comportă următoarele elemente (ca orice alt contract): a) capacitatea părŃilor – subiecŃii de drept între care se încheie raportul juridic obligaŃional din zona comerŃului internaŃional se caracterizează printr-o mare diversitate: unii dintre ei (statul şi organizaŃiile internaŃionale de state) aparŃin ordinii juridice internaŃionale. etc. accepŃiune în care consimŃământul se exprimă prin oferta făcută de una dinte părŃi şi prin acceptarea acestei oferte de către cealaltă parte. având în vedere că statutul lor este similar cu cel al statelor.e) sunt acte sau fapte de comerŃ – ele au întotdeauna caracter speculativ. c) obiectul (în care se concretizează prestaŃiile asumate de părŃi) – desemnează acŃiunea sau inacŃiunea la care părŃile sau una dintre părŃi se obligă prin contract.) aparŃin ordinii juridice naŃionale din diferite Ńări. de unde consecinŃa că statul ca parte contractantă dobândeşte un statut juridic special. . reprezintă manifestarea voinŃei juridice a unei persoane în vederea formării unui act juridic. este un acord de voinŃă între două sau mai multe persoane care încheie un contract sau un alt act juridic bilateral (sau multilateral). ca şi reprezentarea sa în contractele de comerŃ internaŃional suportă impactul unor norme de drept naŃional. acestea se subsumează şi ele conceptului de obiect al contractului. Validitatea consimŃământului exprimat de state şi de organizaŃiile interguvernamentale ca părŃi contractante suportă impactul reglementărilor de drept internaŃional public care comportă exigenŃe deosebite faŃă de cele instituite prin normele dreptului privat. iar capacitatea comercianŃilor persoane fizice participanŃi la contractele de comerŃ internaŃional este reglementată de lex personalis. precum şi de legea aplicabilă statutului lor juridic subiecŃii de drept au capacitate subiectivă şi capacitate de exerciŃiu diferită ca întindere. . dar şi a unor norme de drept internaŃional. dar există şi specificitate care să-i marcheze profund conŃinutul. comercianŃi persoane fizice. iar alŃii (societăŃi comerciale. Capacitatea statului. b) consimŃământul părŃilor – acest concept este susceptibil de o dublă accepŃie şi anume: . iar în cazul în care prestaŃia se referă la bunuri. Capacitatea de a contracta a persoanelor fizice ca subiecŃi de drept naŃional este determinată de lex societatis. OrganizaŃiile interguvernamentale au statut juridic special în ceea ce priveşte capacitatea de a contracta.

Obiectul contractului de comerŃ internaŃional trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: . .să fie posibil atât din punct de vedere material. 105/1992. Principiul autonomiei de voinŃă apare consacrat în majoritatea legislaŃiilor Ńărilor lumii. În concluzie. nu înseamnă că respectivul contract nu are aderenŃă la nici un sistem juridic. valabile independent de cauza lor. fără să se verifice afirmaŃia potrivit căreia ar fi vorba de un . cât şi la ordinea juridică naŃională existentă în Ńările de provenienŃă a partenerilor contractuali. În virtutea principiului lex voluntatis părŃile pot desemna explicit sau implicit legea care va reglementa integralitatea operaŃiei juridice dintre ele. adică să fie licită şi morală. cu excepŃia faptului dacă lex contractus nu a fost stabilită în mod imperativ printr-o convenŃie internaŃională. ca mijloc de precizare a conŃinutului actului. revine organului de jurisdicŃie competent să rezolve problema ivită. ci şi prin acte juridice abstracte. O particularitate specifică operaŃiunilor de comerŃ internaŃional este că acestea se realizează nu numai prin acte juridice cauzale. care încorporează în document dreptul de creanŃă pe care îl exprimă. cât şi din punct de vedere juridic. B) Legea aplicabilă contractului de comerŃ internaŃional În mod obişnuit determinarea legii aplicabile contractului de comerŃ internaŃional se face de către părŃi. respectiv formarea. efectele. includerea prevederilor unei legi în contract. . d) cauza (care dă expresie scopului şi în vederea căruia se exprimă consimŃământul părŃilor) – trebuie să îndeplinească două condiŃii. caracter care se raportează în cazul contractelor de comerŃ internaŃional atât la ordinea juridică internaŃională. deoarece dreptul internaŃional privat român le permite acestora o asemenea libertate în dispoziŃiile Legii nr.să fie licit. prin acordul lor de voinŃă. dar dacă părŃile nu se pronunŃă într-o atare problemă. Referirea partenerilor contractuali la o lege străină se poate face. cum ar fi de exemplu titlurile de credit caracterizate printr-o natură pur formală. executarea şi stingerea obligaŃiilor contractuale. condiŃii care se apreciază în funcŃie de legea aplicabilă contractului (lex contractus) şi ceea ce conduce la concluzia că aceste condiŃii nu au mereu acelaşi conŃinut. ele fiind diferite de la un contract la altul corespunzător semnificaŃiei care le este dată de legea concret aplicabilă fiecărui contract. fizic. pe baza unor elemente de determinare prevăzute în contract.să fie determinat la data încheierii contractului sau determinabil în viitor.

105/1992).principiu universal. 105/1992 se prevede în art. principiu în virtutea căruia părŃile desemnează lex contractus prin clauza de electio juris. Tot în Legea nr. în absenŃa unei desemnări convenite expres sau implicit de către părŃi. În concluzie. contractele de comerŃ internaŃional dau expresie juridică realităŃilor economice existente în comerŃul internaŃional şi. iar în subsidiar. totodată sunt instrumente juridice prin care participanŃii la acest comerŃ îşi pun în valoare iniŃiativele şi îşi pot atinge finalităŃile urmărite implicându-se în raporturi juridice obligaŃionale specifice. . 77 alin. Până la promulgarea Legii nr. în principal lex loci actus. adică se utiliza soluŃia de tradiŃie în dreptul internaŃional privat şi se considera că actul este guvernat de legea statului unde a luat naştere. 1 că în cazul în care contractul nu poate fi localizat în funcŃie de prestaŃia caracteristică a uneia dintre părŃi se aplică lex loci actus. dacă prima se învedera improprie. reşedinŃa (în cazul în care nu au un domiciliu) sau fondul de comerŃ ori sediul social (art. În prezent lex contractus este dată de legea statului în care debitorii prestaŃiei caracteristice au la momentul încheierii contractului domiciliul. 1 Legea nr. 105/1992 organele de jurisdicŃie au folosit pentru identificarea lex contractus. 79 alin. lex loci executionis.

anumite demersuri precontractuale pe care doctrina juridică le-a sintetizat. Ele constituie un rezultat al manifestărilor de voinŃă concordante exteriorizate a acelor participanŃi. Formarea contractului prezintă o importanŃă majoră pentru desfăşurarea comerŃului internaŃional în condiŃii optime. Perfectarea contractului de comerŃ internaŃional comportă. Dar. făcute în scopul stabilirii unor legături juridice între ei care să le faciliteze afirmarea şi realizarea propriilor interese. investigare şi informare cu privire la conjunctura existentă pe pieŃele străine pentru ca exportatorul şi. sunt instrumente juridice prin care participanŃii la acest comerŃ îşi pun în valoare iniŃiativele şi îşi pot atinge finalităŃile urmărite implicându-se în raporturi juridice obligaŃionale specifice. după cum urmează: a) demersuri exploratori . Astfel.7. dar asemenea contracte sunt prin excelenŃă opera voinŃei părŃilor. . respectiv. Formarea contractului de comerŃ internaŃional Contractele de comerŃ internaŃional sunt principalele realităŃi juridice din arealul comerŃului internaŃional.de regulă încheierea contractelor de comerŃ internaŃional este precedată de îndeplinirea unor activităŃi de prospectare. cercetarea de marketing îi permite să obŃină date orientative şi de prognoză privind raportul dintre cerere şi ofertă. totodată. în general. Contractele de comerŃ internaŃional dau expresie juridică realităŃilor economice existente în comerŃul internaŃional şi. iar formarea lor se analizează ca fiind formarea acordului de voinŃă a partenerilor contractuali. executarea contractului în armonie cu finalităŃile urmărite de părŃi presupune ca acesta (adică contractul) să existe ca realitate juridică valabil formată. deşi o atare desfăşurare este posibilă numai dacă şi executarea contractului se face în condiŃii optime. importatorul să poată exercita o opŃiune în cunoştinŃă de cauză cu privire la operaŃiunea comercială pe care doreşte să o efectueze.

formarea voinŃei juridice comune a părŃilor se realizează de regulă prin tratative prealabile între ele care au ca punct de sprijin şi de referinŃă oferta fermă (pentru cazul când propunerea de contractare aparŃine exportatorului) şi comanda (în eventualitatea că o asemenea propunere provine de la importator).coexistenŃa actelor voliŃionale.b) iniŃierea dialogului contractual . Dialogul contractual poate fi propus de către oricare dintre cei interesaŃi să contracteze (exportator. în măsura în care este interesat de acea ofertă.concordanŃa deplină (sub aspectul conŃinutului) între voinŃele acestora. se iniŃiază negocieri între virtualii parteneri contractuali. etc. . urmare a demersurilor exploratorii făcute. chiar şi atunci când nu există o prealabilă ofertă publicitară. ea se va concretiza în toate cazurile. printr-o cerere de ofertă. intermediar. dar întotdeauna negocierile au un caracter facultativ.consensul părŃilor prin care se exprimă asentimentul lor de a se lega juridiceşte. unul . importator.). asigurarea unui climat de lucru. .în eventualitatea că. într-o cerere de ofertă adresată direct exportatorului dintr-o Ńară străină. această iniŃiativă aparŃine importatorului. de cooperare între părŃi. iar comunicarea presupune o discuŃie deschisă şi detaliată între partenerii de tratative prin care aceştia îşi fac cunoscute. Aceste instrumente juridice — oferta fermă şi comanda — constituie totodată mijloacele necesare pentru realizarea următoarelor cerinŃe esenŃiale cumulative pentru formarea consimŃământului partenerilor contractuali de a se obliga juridiceşte reciproc: . ele fiind o condiŃie prealabilă încheierii contractului Atunci când iniŃiativa dialogului contractual aparŃine exportatorului de produse sau de servicii ori executantului de lucrări. se stârneşte interes pe piaŃa respectivă pentru produsele ori serviciile oferite. sau respectiv solicitate. Dacă însă. c) desfăşurarea dialogului contractual . Premisa esenŃială a tratativelor o reprezintă menŃinerea caracterului deschis al comunicării. acesta lansează o ofertă publicitară căreia destinatarul îi replică.

I. şi care dă expresie unei manifestări unilaterale de voinŃă ce — prin natura şi finalitatea sa — îşi poate produce efectele specifice numai în măsura aducerii sale la cunoştinŃa destinatarului. Astfel. opŃiunile referitoare la obiectul. preferinŃele. Oferta de a contracta Oferta de a contracta (sau oferta fermă) este propunerea pe care o persoană (fizică sau juridică) o face altei persoane (fizice sau juridice) sau publicului în general. în vederea perfectării unui contract. Pentru a putea fi considerată ofertă. Ea presupune o reală cunoaştere a nevoilor şi cerinŃelor interlocutorului. Compromisul este soluŃia la care partenerii de negocieri ajung prin acordarea de concesii reciproce în scopul deblocării tratativelor şi a facilitării perfectării contractului. pretenŃiile. adică să fie făcută în maniera de angajament juridic (animo contrahendi negotii). ArgumentaŃia reprezintă mijlocul utilizat de către fiecare negociator pentru convingerea partenerului de tratative să accepte condiŃiile de contractare oferite.să fie precisă şi completă . . .este necesar ca oferta să conŃină suficiente precizări referitoare la toate elementele contractului spre a cărui perfectare tinde.altuia dorinŃele.să fie fermă. înfăŃişarea de probe suficiente pentru a-l convinge pe acesta de avantajele ce lear obŃine prin încheierea contractului negociat. conŃinutul şi executarea contractului pe care îl negociază. propunerea de contractare trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii cumulative: . Concesia este renunŃarea unilaterală de către unul din partenerii de tratative la una sau la unele din condiŃiile formulate pentru înlesnirea realizării acordului. astfel încât încheierea acestuia să devină posibilă prin simpla acceptare a ei.

raŃiunea de a fi un act juridic de . propunerea adresată publicului — care în comerŃul internaŃional poate lua forma publicaŃiilor în ziare sau reviste de specialitate. acceptarea are un caracter tranzitoriu fiind menită să-şi piardă utilitatea juridică. susŃinerii de conferinŃe de presă etc. — constituie ofertă fără angajament (publicitară). explicit sau implicit. în armonie cu legislaŃia României. cele două declaraŃii de voinŃă distincte îşi pot înceta existenŃa ca acte juridice chiar mai înaintea întâlnirii lor întrun acord contractual fie prin revocare.stătător din chiar momentul întâlnirii ei cu voinŃa ofertantului. fie prin caducitate (in cazul ofertei) sau prin tardivitate (în cazul acceptării). expunerii la târguri şi expoziŃii internaŃionale. cantitatea şi preŃul.să fie adresată unei sau mai multor persoane (fizice sau juridice) determinat .este necesar ca oferta să fie adresată persoanei sau persoanelor cu care ofertantul intenŃionează să perfecteze contractul. căci din acel moment ambele declaraŃii de voinŃă (anume cea conŃinută în ofertă şi cea exprimată prin acceptare) sunt înlocuite cu un contract perfectat prin contopirea într-un acord total a ambelor voinŃe.sine . determină mărfurile. II. Astfel. ori conŃine alte indicaŃii în temeiul cărora se poate face determinarea lor. . de exemplu. prezentării de filme documentare. Acceptarea poate să fie expresă — atunci când se concretizează în răspunsul destinatarului ofertei ce conŃine acordul acestuia cu propunerea de contractare a ofertantului — şi tacită (dacă se înfăŃişează ca un fapt juridic . Acceptarea ofertei Acceptarea este o manifestare unilaterală de voinŃă menită a se integra în actul de voinŃă exprimat prin oferta de contractare prin care destinatarul acesteia din urmă îşi exprimă adeziunea deplină şi necondiŃionată Ia propunerea ce i-a fost adresată de ofertant.se consideră că o ofertă întruneşte această condiŃie dacă. La fel ca şi oferta de a contracta.

sunt egale ca valoare. sau în lipsa unui asemenea termen.ajunge la cunoştinŃa destinatarului în termenul de acceptare.emană de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul său autorizat. intenŃia acestuia din urmă (adică a ofertantului) de a se obliga juridiceşte se epuizează. . astfel că acceptarea tardiv ajunsă la cunoştinŃa celui care a propus încheierea contractului nu mai găseşte în actualitate acea . De asemenea. o culpă a oficiului poştal de expediere sau de destinaŃie etc. Regula în această materie este aceea că acceptarea tardivă nu produce efecte juridice. într-o perioadă de timp rezonabilă ca durată considerată de la data expedierii ofertei. indiferent de circumstanŃa care a ocazionat întârzierea sosirii comunicării: o dereglare în funcŃionarea serviciului poştal cauzată de o grevă a funcŃionarilor poştali (sau alt caz de forŃă majoră).este conformă cu oferta.oarecare ce dă expresie voinŃei neîndoielnice a acceptantului de a perfecta contractul în maniera propusă prin ofertă). Acceptarea produce efectele care îi sunt specifice numai dacă îndeplineşte următoarele condiŃii: . dispare. este considerată tardivă şi acceptarea care a fost expediată de destinatarul ofertei înăuntrul termenului de acceptare (fie el prestabilit sau rezonabil) dacă aceasta ajunge la cunoştinŃa ofertantului ulterior expirării acelui termen. fără ca înăuntrul lui destinatarul ofertei să fi comunicat ofertantului adeziunea sa necondiŃionată la propunerea de contractare primită. Acceptarea expresă şi acceptarea tacită. totuşi din punct de vedere juridic au aceeaşi semnificaŃie. chiar dacă se deosebesc între ele prin modurile de realizare sensibil diferite. Acceptarea tardivă Se numeşte tardivă acceptarea expresă care ajunge la ofertant după expirarea termenului prestabilit de el. ea nefiind aptă să conducă la perfectarea contractului. . III. dar se prezumă că prin faptul expirării termenului de acceptare.

în mod obişnuit data perfectării contractului ca şi locul unde această operaŃiune s-a consumat sunt consemnate în cuprinsul înscrisului contractual. ipoteză în care oferta devine caducă pierzându-şi eficacitatea juridică prin faptul în sine fără a fi nevoie în acest scop şi de o revocare a ei. fie personal. a) Perfectarea contractului de comerŃ internaŃional între prezenŃi (inter praesentes). Formarea acestui acord se materializează în fapt prin semnarea de către părŃi. caz în care soluŃia se sprijină pe ideea că simultaneitatea ofertei şi acceptării ce caracterizează contractul încheiat prin telefon reprezintă caracteristica esenŃială a contractului perfectat între prezenŃi. Atunci când părŃile contractante sunt prezente. Perfectarea contractului de comerŃ internaŃional comportă realizarea acordului de voinŃă între partenerii care se pot afla în prezenŃă (ceea ce se întâmplă mai rar) sau separaŃi de mari distanŃe (situaŃie ce reprezintă regula). ca şi cel elveŃian consacră expres regula conform căreia contractul perfectat prin telefon este considerat a fi un contract încheiat între prezenŃi în cazul in care părŃile sau mandatarii lor autorizaŃi au fost personal în comunicaŃie. iar în armonie cu soluŃia adoptată în sistemul de common law contractul prin telefon se consideră încheiat la sediul acceptantului. Momentul perfectării contractului de comerŃ internaŃional Perfectarea contractului de comerŃ internaŃional reprezintă finalizarea procedurii de formare a acestui contract. fie succesiv. Conform sistemului de drept neo-latin. fie concomitent. . IV.propunere. locul perfectării contractului prin telefon este sediul ofertantului. Dreptul german. a înscrisului constatator al contractului. În practica contractuală internaŃională se admite că perfectarea contractului prin telefon se realizează în momentul când are loc convorbirea telefonică între părŃi. ceea ce determină ca momentului perfectării contractului să fie una din cele mai controversate probleme în doctrina juridică de drept privat. fie prin reprezentanŃii lor abilitaŃi. contractul se încheie în momentul şi locul realizării acordului lor de voinŃă.

ca şi în cazul localizării lui în timp. iar determinarea acestui loc este strict dependentă de concepŃia adoptată cu privire la determinarea momentului perfectării contractului. ori abia din momentul când acceptarea rămâne definitivă. unul faŃă de altul. adică inter absentes. V. Marea majoritate a contractelor de comerŃ internaŃional se încheie prin corespondenŃă. precum şi a riscurilor privind ratarea unor afaceri în care s-ar putea implica dacă nu ar lipsi din localitatea de sediu (sau de reşedinŃă) la momentul ivirii şansei respective. . Determinarea momentului perfectării contractului prin corespondenŃă comportă determinarea momentului din care acceptarea ofertei îşi produce efectele fireşti. Locul perfectării contractului de comerŃ internaŃional Locul în care se întâlnesc voinŃele juridice ale părŃilor este locul de perfectare al contractului. scop în care trebuie analizată voinŃa celui care acceptă oferta căci numai astfel se va putea stabili dacă acesta a înŃeles să se angajeze la ceea ce conŃine propunerea de contractare ce i-a fost adresată din chiar momentul când el a semnat înscrisul cuprinzând acceptarea sau numai din momentul expedierii lui. respectiv prin acceptare.. deoarece participanŃii la comerŃul internaŃional între care se stabilesc legături contractuale se află la distanŃe geografice mai mari sau mai mici. iar deplasarea lor spre a se întâlni în vederea perfectării contractului necesită consum de timp. deoarece localizarea contractului nu poate fi imaginată altfel decât făcându-se concomitent în timp şi în spaŃiu. Pentru localizarea contractului în spaŃiu este necesară. Contractul formându-se solo consensu pare logic să se admită că el se încheie în chiar momentul când s-au întâlnit cele două voinŃe exprimate prin ofertă şi.b) Perfectarea contractului de comerŃ internaŃional între absenŃi (inter absentes). distincŃia între ipoteza când contractul se perfectează inter praesentes şi situaŃia când ele se încheie prin corespondenŃă. consecinŃă care se produce pe data când ea ajunge la ofertant. asumarea riscurilor călătoriei.

respectiv. contractul se încheie la sediul sau reşedinŃa ofertantului. b) moartea ori incapacitatea ofertantului sau a acceptantului survenite ulterior perfectări contractului nu produc nici un efect cu privire la existenŃa şi efectele . conform opiniei pe care o susŃinem. după caz.în sistemul emisiunii acceptării (sau al declaraŃiunii) se consideră că perfectarea contractului de comerŃ internaŃional este realizată la locul unde vorbeşte acceptantul: . a acceptării. ca urmare în raport de acest moment urmează a se aprecia dacă revocarea ofertei sau a acceptării a fost sau nu tardivă. soluŃie valabilă şi în cadrul sistemului informării.Atunci când contractul se încheie între persoane prezente locul perfectării lui este acela unde are loc semnarea înscrisului constatator al raportului juridic obligaŃional. soluŃia este valabilă şi pentru teoria eclectică ce s-a format prin îmbinarea celor două sisteme în discuŃie. contractul se consideră încheiat la locul de unde vorbeşte ofertantul. in sistemul recepŃiei acceptării. deşi suntem în prezenŃa unui contract perfectat între persoane de faŃă. totuşi determinarea locului de încheiere a contractului diferă în funcŃie de concepŃia adoptată: .în sistemele recepŃiei acceptării şi al informării. în cazul încheierii contractului prin telefon. In cazul contractelor încheiate prin corespondenŃă (deci inter absentes) soluŃiile privind determinarea locului perfectării acestora (adică a contractelor) diferă în funcŃie de concepŃia adoptată cu referire la stabilirea momentului încheierii lor. reşedinŃa acceptantului căci aici se recepŃionează comunicarea făcută de ofertant privind valabilitatea acceptării tardive exprimate. Astfel. locul încheierii contractului este la sediul sau. Localizarea în timp a perfectării contractului prezintă interes practic sub următoarele aspecte: a) momentul perfectării contractului marchează limita în timp până la care poate fi exercitat dreptul de revocare a ofertei şi. în sistemul emisiunii acceptării. în cazul acceptării tardive. locul încheierii contractului este sediul sau reşedinŃa acceptantului.

în armonie cu principiul res perit domino. urmează să guverneze contractul în raport cu principiul tempus regit ac turn. transmiterea dreptului real de Ia vânzător la cumpărător. dacă oferta de vânzare a fost făcută simultan mai multor persoane şi a fost acceptată succesiv de mai mulŃi destinatari. afară numai dacă legea sau părŃile nu fixează o altă dată în acest scop. g) momentul perfectării contractului marchează punctul iniŃial al tuturor efectelor acestuia din urmă. numai contractul încheiat cu acela dintre ei care a acceptat primul oferta urmează a fi considerat valabil din punct de vedere juridic. precum termenele de executare a prestaŃiilor asumate prin contract de către părŃi.acestuia (adică a contractului). e) legea în vigoare la data perfectării contractului. lege care este normal aplicabilă. d) valabilitatea consimŃământului şi deci existenŃa viciilor de consimŃământ se apreciază la momentul încheierii contractului. aplicarea sa extinzându-se pe întreaga durată a executării obligaŃiilor generate de el. termenul de prescripŃie etc.. i) momentul perfectării contractului marchează începutul curgerii diverselor termene. f) conflictul legilor în timp se rezolvă în raport cu data încheierii contractului. c) moartea sau incapacitatea ofertantului ori acceptantului survenite la o dată anterioară perfectării contractului împiedică formarea lui (adică a contractului). j) în cazul unor mărfuri pe care ofertantul le are în cantităŃi limitate. dacă marfa oferită spre vânzare se află în cantităŃi suficiente pentru a acoperi . operează la momentul perfectării contractului şi tot din acel moment. se transmit la cumpărător şi riscurile pieirii sau avarierii lucrului trec asupra cumpărătorului. h) în contractele translative de drepturi reale cum este bunăoară vânzarea unui bun individual determinat.

1) numai creditorii ale căror creanŃe sunt anterioare momentului perfectării contractului pot ataca. . 8. cu stabilirea lui la cursul pieŃei. un contract fraudulos convenit de debitorul lor cu un terŃ. m) în funcŃie de momentul perfectării contractului se determină locul unde sa produs această operaŃiune. Asemenea efecte se concretizează în . Efectele contractului de comerŃ internaŃional Contractele de comerŃ internaŃional au o finalitate generală care se regăseşte în finalitatea concretă a fiecăruia dintre ele şi în care se exprimă raŃiunea lor de a fi.cererile formulate succesiv de pluralitatea de destinatari. adică legea în vigoare la locul încheierii contractului în momentul perfectării acestuia. . jurisdicŃia competentă să soluŃioneze aceste litigii va fi determinată în raport cu prevederile legii în vigoare la locul încheierii contractului. se determină Ńinându-se seama de mercurialele zilei în care se încheie contractul. toate contractele perfectate prin acceptară ofertei ce le-a fost adresată acestora vor fi valabile. promovând acŃiunea pauliană. Localizarea în spaŃiu a perfectării contractului prezintă şi ea interes practic sub următoarele aspecte: .în măsura în care lex contractus nu a fost determinată prin voinŃa părŃilor primeşte aplicare principiul locus regit actum conform căruia legea competentă să guverneze contractul este lex loci contractus.în absenŃa unei convenŃii de arbitraj prin care să se determine arbitrajul competent să soluŃioneze eventualele litigii generate între părŃi cu referire la executarea contractului.pentru interpretarea contractului se vor lua în considerare uzanŃele existente la locul încheierii contractului. k) preŃul mărfii vândute. anume aceea de a produce efecte juridice.

executarea lui şi răspunderea pentru neexecutarea. Strâns legat de efectele contractului de comerŃ internaŃional mai trebuie abordat şi un alt aspect . Interpretarea contractului se analizează ca fiind o operaŃiune logicojuridică contingenŃă cu executarea contractului.interpretarea contractului în vederea stabilirii conŃinutului acestuia conform voinŃei reale a părŃilor. existenŃa. Interpretarea contractelor de comerŃ internaŃional Interpretarea contractului este operaŃiunea concretizată într-o activitate intelectuală specifică prin care organul de jurisdicŃie (arbitraj sau instanŃă judecătorească de drept comun). dar drepturile şi obligaŃiile contractuale sunt create pentru a fi exercitate. sensul şi întinderea exactă a obligaŃiilor cărora le-a dat naştere. . respectiv pentru a fi executate sau. într-o anumită măsură şi în anumite limite. într-adevăr.impactul contractului asupra terŃilor. situaŃiile conflictuale între părŃi se ivesc în timpul şi în legătură cu executarea contractului .efectele specifice contractelor sinalagmatice. cu prilejul soluŃionării unui litigiu izvorât dintrun contract. ori pentru executarea defectuoasă a obligaŃiilor contractuale asumate de părŃi I. . . încearcă să determine conŃinutul concret al acestuia (adică al contractului). respectiv.forŃa obligatorie a contractului în raporturile dintre contractanŃi. în alŃi termeni. de către organul de jurisdicŃie competent să soluŃioneze eventualele litigii ivite între părŃi în legătură cu executarea contractului şi. pentru a fi respectate de către parteneri. Cercetarea efectelor contractului de comerŃ internaŃional trebuie să se raporteze la exigenŃele principiilor menŃionate şi comportă necesarmente abordarea următoarelor aspecte: .de altfel esenŃial pentru realizarea finalităŃii acestuia –şi anume.drepturile şi obligaŃiile generate de orice astfel de contract în beneficiul şi. chiar de către terŃi. în sarcina părŃilor.

care în primul său aliniat dispune: „convenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante".civ. Aceste reguli au caracter supletiv sau de recomandare şi sunt consacrate prin art.reguli de stabilire şi interpretare a clauzelor tacite. . II. ea poate constitui premisa .partenerii contractuali sunt obligaŃi unul faŃă de celălalt să execute întocmai prestaŃiile asumate. şi art. de cele mai multe ori. . de natură a completa contractul.executarea obligaŃiilor contractuale trebuie să se aducă la îndeplinire cu bună-credinŃă.reguli de interpretare a clauzelor confuze sau contradictorii.civ. astfel. să primească aplicare în acest domeniu regulile stabilite de dreptul comun general. 970 alin. ceea ce determină ca pe cale de consecinŃă.nici una dintre părŃi nu poate revoca prin voinŃa sa unilaterală contractul valabil convenit. În cazul contractelor de comerŃ internaŃional forŃa obligatorie a acestora dobândeşte şi anumite valenŃe suplimentare.civ.reguli în armonie cu care judecătorul poate stabili voinŃa reală a părŃilor. . LegislaŃia română nu conŃine reguli speciale de interpretare a contractelor de comerŃ internaŃional. . În sistemul nostru de drept obligativitatea contractului între părŃile acestuia este consacrată fără echivoc prin art. în interpretarea diferită dată de părŃi anumitor stipulaŃii contractuale. 2 C.avându-şi geneza. ForŃa obligatorie a contractelor de comerŃ internaŃional Obligativitatea contractului în raporturile dintre părŃii constituie forŃa obligatorie a contractului în raporturile dintre părŃi şi se concretizează în următoarele aspecte: . 969 C.. astfel încât doctrina le grupează astfel: . 977—985 C.

Prin consecinŃă. obligativitatea lor între părŃi se analizează ca o veritabilă cerinŃă a desfăşurării normale a comerŃului mondial. ci să reprezinte un imperativ major care dă expresie intereselor generale privind dezvoltarea economică a statelor membre ale comunităŃii de naŃiuni. . el nu generează nici drepturi şi nici obligaŃii decurgând din transportul maritim faŃă de agentul (broker) prin intermediul căruia a fost angajată nava. ForŃa obligatorie a contractului se extinde şi faŃă de organul de jurisdicŃie — tribunal arbitrai sau instanŃă judecătorească de drept comun — investit cu soluŃionarea litigiilor pe care executarea lui le generează între părŃi. ceea ce determină ca respectarea angajamentelor juridice asumate prin astfel de contracte să corespundă nu numai intereselor părŃilor. Contractele de comerŃ internaŃional fiind principalele instrumente juridice de înfăptuire a circulaŃiei valorilor şi cunoştinŃelor în raporturile juridice internaŃionale. împrejurarea că acesta (adică brokerul) a semnat înscrisul constatator al contractului nu este de natură să-i atribuie calitatea de parte contractantă dacă a precizat că a acŃionat as agent onfy (numai ca mijlocitor).esenŃială pentru rezolvarea unui eventual conflict între o stipulaŃie contractuală şi o uzanŃă comercială internaŃională în prezenŃă. Făcând aplicarea principiului relativităŃii efectelor contractului de comerŃ internaŃional Curtea de Arbitraj Comercial InternaŃional Bucureşti a decis că un contract de navlosire produce efecte numai între armator şi navlositor.

dreptul creditorului care şi-a executat la timp şi integral prestaŃia la care s-a obligat de a cere şi obŃine pe cale judiciară sau arbitrată rezoluŃiunea sau rezilierea contractului de comerŃ internaŃional ca sancŃiune pentru neîndeplinirea obligaŃiei de către partenerul său contractual.dreptul creditorului de a refuza îndeplinirea propriei sale prestaŃii dacă debitorul nu-şi execută prestaŃia la care s-a angajat. ExcepŃia de neexecutare se analizează ca fiind un mijloc juridic cu dublă valenŃă: pe de o parte ea reprezintă un mod de sancŃionare a contractantului care nu şi-a executat prestaŃia asumată. a obligaŃiilor . Efecte specifice ale contractelor sinalagmatice reglementate de normele dreptului comerŃului internaŃional.să existe o neexecutare. iar obligaŃia asumată de către una din părŃi îşi are cauza juridică în obligaŃia pe care şi-o asumă cealaltă parte. iar pe de altă parte aceasta constituie un mijloc de apărare de care se poate prevala contractantul căruia i se pretinde executarea prestaŃiei ce şi-a asumat-o de către partenerul său contractual într-un moment când nici acesta nu-şi executase propria lui prestaŃie. fie ea chiar parŃială. . . dar importantă.III. în armonie cu anumite reguli specifice pe care le vom analiza într-un paragraf următor. de unde decurg următoarele efecte specifice acestui gen de contracte: . împrejurarea face ca fiecare contractant să cumuleze în persoana sa dubla calitate de creditor şi debitor faŃă de celălalt contractant.distribuirea între debitor şi creditor. ExcepŃia de neexecutare devine operantă în prezenŃa următoarelor condiŃii cumulative: . Contractele de comerŃ internaŃional fiind prin excelenŃă sinalagmatice generează între părŃi drepturi şi obligaŃii reciproce şi interdependente. a sarcinii riscului decurgând din neexecutarea fortuită a obligaŃiei contractuale asumată. Este ceea ce doctrina numeşte la unison exceptio non adimpleti contractus sau excepŃia de neexecutare.

unii autori susŃin că rezoluŃiunea contractelor de comerŃ internaŃional este supusă regulilor instituite prin art.obligaŃiile neexecutate să fie reciproce şi să-şi aibă temeiul în acelaşi contract. notificare. 1020 . A. a părŃii care şi-a executat prestaŃia) pe motivul că cealaltă parte nu şi-a executat culpabil obligaŃiile ce-i incumbă. raportul contractual să comporte aplicarea regulii executării simultane a obligaŃiilor celor două părŃi. rezilierea contractului. poate cere rezoluŃiunea.se concretizează în desfiinŃarea contractului de comerŃ internaŃional cu titlu de sancŃiune. şi anume: .contractuale stabilite. RezoluŃiunea . într-o atare ipoteză rezoluŃiunea se produce automat. cerere de arbitrare (sau de chemare în judecată) împotriva debitorului.prin natura sa. ci să fie determinată de o altă împrejurare (precum: forŃa majoră sau culpa debitorului) care nu-i este imputabilă lui.în cazul contractelor subordonate unui termen de natură esenŃială. cealaltă parte. care şi-a executat propriile sale obligaŃii. . rezoluŃiunea operează de plin drept dacă debitorul nu respectă scadenŃa convenită. În dreptul comerŃului internaŃional rezoluŃiunea contractului pentru neexecutare are un regim juridic diferit faŃă de acela ce-i este rezervat în dreptul comun. sau după caz. . RezoluŃiunea şi rezilierea contractului de comerŃ internaŃional In caz de neexecutare de către una din părŃi a obligaŃiilor contractuale asumate. . Astfel. .în cazul contractelor cu termen de executare uzual. Aici se face distincŃie între două situaŃii. la cererea uneia din părŃi (anume. care prin specificul lor sunt incompatibile cu întârzierea în executare. IV. fără a fi necesare demersuri procedurale prealabile ca de pildă: somaŃie.neexecutarea lor (adică a obligaŃiilor) să nu se datoreze faptei celui care invocă excepŃia de neexecutare. punere în întârziere. în puterea contractului. regimul de drept comun al rezoluŃiunii este controversat.

rezilierea nu vizează ceea ce s-a executat până la momentul consumării ei. pot fi sintetizate după cum urmează: .contractul se desfiinŃează retroactiv (ex tune) din chiar momentul perfectării lui. fie în temeiul unui pact comisoriu convenit de părŃi. intervenŃia organului de jurisdicŃie fiind necesară numai dacă există diferend între acestea cu referire la modul de interpretare sau în ce priveşte executarea acelei convenŃii. . iar pe cale de consecinŃă ea are caracter judiciar. Rezilierea . .. Efectele rezoluŃiunii. concretizată în desfiinŃarea cu efecte numai pentru viitor (ex nune) a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă care primeşte aplicare în caz de neexecutare culpabilă a obligaŃiei de către una din părŃi. iar în cel de-al doilea caz operează în puterea convenŃiei părŃilor. .constituie sancŃiunea.contractantul care şi-a executat prestaŃia asumată ori s-a declarat gata să o execute şi poate proba această împrejurare are îndreptăŃirea să pretindă şi să obŃină despăgubiri de la cealaltă parte contractantă pentru acoperirea prejudiciului încercat datorită neexecutării contractului de către partenerul său. producând efecte numai pentru viitor. Astfel. în primul caz ea trebuie constatată şi pronunŃată de către organul de jurisdicŃie (tribunal arbitral sau instanŃă judecătorească de drept comun). ceea ce determină ca prestaŃiile executate până la acel moment să nu fie supuse restituirii. indiferent dacă aceasta este judiciară sau convenŃională. Rezilierea poate opera fie de plin drept.civ.părŃile sunt repuse în situaŃia anterioară. iar pe de altă parte recunoaşterea în beneficiul creditorului a unui drept de opŃiune între a cere obligarea debitorului la executarea în natură a contractului şi a cere obligarea acestuia la despăgubiri.şi 1021 C. ceea ce implică pe de o parte necesitatea pronunŃării sale de către organul de jurisdicŃie (tribunal arbitrai sau instanŃă judecătorească de drept comun). B.

executarea contractului comportă realizarea obiectului acestuia aşa cum el a fost avut în vedere de părŃi la momentul formării acordului lor de voinŃă. dar locatarul (utilizatorul) nu va fi îndreptăŃit să pretindă despăgubiri pentru faptul că n-a putut beneficia de folosinŃa mijlocului de transport închiriat. ca de altfel executarea oricărui alt contract. în cazul contractului de leasing dacă din motive mai presus de voinŃa sa finanŃatorul în calitate de locator nu poate preda spre folosinŃă utilizatorului mijlocul de transport închiriat suportă riscul contractului în sensul că pierde chiria aferentă. ca regulă generală. de către debitorul obligaŃiei devenită imposibil de executat (resperit debitori).Riscurile contractului sunt suportate. . anume: în cazul devalorizării valutei contractuale. Altfel spus. acest debitor pierde dreptul de a pretinde partenerului său contractual să execute obligaŃia corelativă. debitorul să nu o poată înlocui cu o altă prestaŃie. obligaŃiile contractuale asumate trebuie executate în natura lor specifică.Executarea contractului de comerŃ internaŃional. Executarea contractului de comerŃ internaŃional A. Executarea directă (sau voluntară) . pierderea ocazionată prin scăderea parităŃii acesteia între data perfectării contractului şi aceea a scadenŃei rămâne în sarcina creditorului obligaŃiei de plată (res perit creditori). V. Regula expusă suportă o excepŃie. iar în armonie cu exigenŃele acestui principiu. Este însă posibil ca prin stipularea în contractul de comerŃ internaŃional a unor clauze de menŃinere a valorii acestuia sarcina suportării riscului menŃionat să fie transferată asupra debitorului obligaŃiei de plată şi ca. Astfel. deci. obiectul contractului convenit de comun acord cu creditorul. ceea ce determină ca pe cale de consecinŃă. este dominată de principiul executării în natură a obligaŃiilor asumate. regula res perit debitori să funcŃioneze chiar în domeniul de aplicare a excepŃiei arătate. iar pe cale de consecinŃă.

.principiul evocat dobândeşte o importanŃă cu totul aparte în raporturile de comerŃ internaŃional. nici chiar pe cale silită. din proprie iniŃiativă. 1073 C. Potrivit art.civ. transportul de mărfuri importate sau exportate. fie pentru că debitorul nu o aduce la îndeplinire neconstrâns. importul sau exportul de tehnologie.). LegislaŃia română aplicabilă între părŃi cu titlul de lex voluntatis prevede că principala obligaŃie a cumpărătorului este de a plăti preŃul la ziua şi la locul stabilite prin contract (art.łinând seama de scopul în vederea căruia se încheie contractul de comerŃ internaŃional . executarea obligaŃiei se face în mod voluntar de către debitor prin plată. creditorul are dreptul la dezdăunare.care în majoritatea cazurilor este aprovizionarea cu materii prime. desfacerea produselor manufacturate realizate.care indiscutabil este regula în acest domeniu . conceptul de plată desemnează aducerea la îndeplinire a oricărei prestaŃii liberatorii indiferent de obiectul ei. Executarea indirectă (sau prin echivalent). ridicarea unor construcŃii civile sau industriale etc.civ.nu are loc. Conceptul dedezdâunare dă expresie echivalentului prejudiciului încercat de creditor datorită neexecutării sau executării defectuoase a obligaŃiei . iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare. 1100 C. îndeplinirea ei nu este posibilă..civ. căci numai astfel participarea la comerŃul internaŃional se confirmă ca benefică pentru progresul economic al ei. fie pentru că din motive străine de voinŃa lui. Pentru dezvoltarea economică din fiecare Ńară esenŃial este executarea în natura lor specifică a obligaŃiilor decurgând din contractele internaŃionale la care participă subiecŃi de drept din acea Ńară. Răspunderea contractuală în raporturile de comerŃ internaŃional. 1361 C. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaŃiei. atunci când executarea directă (sau voluntară) a obligaŃiilor generate de contractul de comerŃ internaŃional . conform art. B. conform art. astfel încât. în sensul că.civ. 1073 C. De regulă. creditorul nu poate fi silit să primească un alt lucru decât acela care i se datorează chiar când valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare. Mai mult.

asumate de debitorul contractual. Executarea silită a obligaŃiei are semnificaŃia unei plăŃi. Atunci când nu este posibilă obŃinerea plăŃii. se realizează creanŃa creditorului. Stingerea obligaŃiilor comerciale internaŃionale altfel decât prin plată Modul firesc de stingere a oricărei obligaŃii comerciale internaŃionale este plata. iar prin plată. Executarea silită în natură. fiind nevoit să se mulŃumească cu despăgubirile datorate de debitor pentru neexecutarea în natură a obligaŃiilor. acesta obŃinând prestaŃia datorată de debitor. VI. O atare executare prin echivalent se plasează în arealul răspunderii contractuale cu toate consecinŃele ce decurg din această împrejurare. ceea ce conduce la concluzia că. ca şi pentru executarea defectuoasă a acestora. . Regula în ce priveşte executarea contractelor de comerŃ internaŃional – ca de altfel şi executarea oricărui alt gen de contract . dar obligarea acestui debitor la plata de dauneinterese în favoarea creditorului său reprezintă o executare prin echivalent a prestaŃiei pe care el n-a executat-o voluntar în natură şi care din diferite motive nu a fost posibil de executat în natură nici pe cale silită. C. în natură.este executarea voluntară. Totuşi există posibilitatea (relevată cu prisosinŃă şi de practică) ca debitorul să nu-şi execute voluntar obligaŃia ce-i revine într-o atare ipoteză creditorul poate recurge pentru valorificarea dreptului său de creanŃă la mijloacele puse de lege la dispoziŃia sa pentru a-l sili pe debitor la executare. creditorul poate pretinde executarea prin echivalent. a prestaŃiei asumată de debitor. altfel spus. căci creditorul obŃine pe această cale obiectul creanŃei sale. iar o astfel de plată care nu este executată de bună-voie este o plată silită. dreptul său de creanŃă se stinge. creditorul este îndreptăŃit să ceară executarea silită a obligaŃiei neexecutată voluntar.

În toate cazurile . în domeniul obligaŃiilor comerciale internaŃionale compensaŃia prezintă aceleaşi avantaje ca . CompensaŃia poate fi legală. remiterea de datorie şi imposibilitatea fortuită de executare. În fine. primesc aplicare în domeniul raporturilor de comerŃ internaŃional şi unele dintre modurile de stingere a obligaŃiilor care nu produc ca efect realizarea creanŃei creditorului. După cum s-a remarcat în doctrină . CompensaŃia face parte din modurile de stingere a obligaŃiilor ce au ca efect realizarea creanŃei creditorului. in funcŃie de împrejurarea că efectuarea ei este dispusă prin lege.Celelalte moduri de stingere a obligaŃiilor comerciale internaŃionale sunt susceptibile de clasificare în funcŃie de împrejurarea că duc la realizarea creanŃei creditorului sau nu produc aceste efect. CompensaŃia primeşte aplicare şi în raporturile de comerŃ internaŃional atunci când aceleaşi persoane au calităŃi diferite (de creditor şi de debitor) în două asemenea raporturi ce coexistă în timp. va putea dispune stingerea acelor datorii până la concurenŃa celei mai mici dintre ele. rezultă din convenŃia părŃilor. sau a fost hotărâtă de organul de jurisdicŃie (arbitraj sau instanŃă de drept comun). condiŃiile acestora în cazul obligaŃiilor comerciale internaŃionale rămân cele stabilite de dreptul comun. cum ar fi de exemplu. până la concurenŃa celei mai mici dintre ele. iar în raporturile juridice obligaŃionale de drept comun. ObligaŃiile comerciale internaŃionale mai pot fi stinse şi prin darea în plată care este un mod de stingere a obligaŃiilor concretizat în înŃelegerea dintre debitor şi creditor prin efectul căreia cel dintâi urmează să execute o altă prestaŃie decât aceea la care s-a obligat iniŃial. apreciind. convenŃională şi judiciară.indiferent dacă este legală. oricare dintre creditorii reciproci se poate adresa organului de jurisdicŃie care. caz în care. anume stingerea obligaŃiei.compensaŃia produce acelaşi efect ca şi plata. ea se concretizează în stingerea a două obligaŃii reciproce. În practica arbitrată s-a mai decis că atunci când datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile. convenŃională sau judiciară .

pe un termen determinat. o parte – cedentul – transmite altei părŃi – concesionarul – spre administrare rentabilă . o activitate economică.caietul de sarcini. prin contractul de concesiune. la expirarea contractului de concesiune. Refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul de concesiune atrage după sine pierderea garanŃiei depuse pentru participare. în speŃă. un serviciu public. categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii.9. Contractul de concesiune se încheie între autoritatea cedentă şi particularul pe care l-a ales în mod liber. în deplină proprietate. . gratuit şi libere de orice sarcini concedentului. plata de daune-interese. în mod distinct. Contractul de concesiune va cuprinde clauze obligatorii. . unei alte persoane obiectul concesiunii. Contractele de concesiune în comerŃul internaŃional A) Contractul de concesiune exclusivă În doctrina românească se arată că. liber de orice sarcină. în schimbul unei redevenŃe. prevăzute în caietul de sarcini şi partea contractuală ce cuprinde clauze convenite de părŃile contractante. Contractul de concesiune va cuprinde şi clauze contractuale referitoare la împărŃirea responsabilităŃilor de mediu între concedent şi concesionar.convenŃia încheiată între părŃi . dacă prin caietul de sarcini nu s-a stabilit altfel. 219/1998. în completarea celor din caietul de sarcini şi fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini. Concesiunea publică este o formă contractuală de exercitare a dreptului de proprietate publică.28 din Legea nr. în termen de 30 de zile de la data la care concedentul a informat ofertantul despre acceptarea ofertei sale. persoană privată. bunul concesionat. cu respectarea prevederilor legii. în tot sau în parte. În contractul de concesiune trebuie precizate. La expirarea termenului de concesiune concesionarul este obligat să restituie. şi dacă este cazul. prevăzute în partea regulamentară. Concesionarea serviciilor publice reprezintă un mod prin care administraŃia armonizează interesul general al comunităŃii locale cu interesul particular al operatorului serviciului public. În toate cazurile contractul de concesiune va menŃiona interdicŃia pentru concesionar de a subconcesiona. o subunitate productivă sau un teren proprietate de stat. Contractul de concesiune cuprinde două părŃi distincte : . Nerespectarea termenului prevăzut la art. inclusiv investiŃiile realizate. poate atrage plata de daune-interese de către partea în culpă. respectiv: a) bunurile de retur care revin de plin drept.

Durata concesiunii se stabileşte în funcŃie de perioada de amortizare a investiŃiilor ce urmează să fie realizate de către concesionar. in măsura in care acesta din urma îşi manifesta intenŃia de a prelua bunurile respective in schimbul plăŃii unei compensaŃii egale cu valoarea contabila actualizata. pentru o durată care nu va putea depăşi 49 de ani. dreptul de proprietate asupra bunurilor realizate de concesionar va fi dobândit de concedent la încetarea concesiunii. la expirarea contractului de concesiune. serviciile publice din următoarele domenii: transporturi publice. lucrările de gospodărire a apelor aferente acestora. rămân in proprietatea concesionarului.b) bunurile de preluare care. secŃiile sau laboratoarele din structura acestora. . autostrăzi. reŃelele de transport prin conducte şi de distribuŃie a petrolului şi gazelor combustibile. In contractul de concesiune se va menŃiona repartiŃia acestor bunuri la încetarea. depozitarea şi valorificarea deşeurilor. c) bunurile proprii care. terenuri proprietate publică. la expirarea contractului de concesiune. conform dispoziŃiilor caietului de sarcini. asupra lor concesionarul dobândind un drept de proprietate privată. Art. staŃiile şi instalaŃiile de măsurători hidrologice. activităŃile. unităŃi medico-sanitare. a concesiunii. poduri şi tuneluri rutiere cu taxa de trecere. din motive excepŃionale legate de interesul naŃional sau local. pot redeveni concedentului. . 30 . activităŃile economice legate de cursurile de apă naturale şi artificiale. exploatarea surselor termale. din orice cauza. orice alte bunuri. meteorologice şi de calitatea apelor şi a amenajărilor piscicole. activităŃi sau servicii publice care nu sunt interzise prin legi organice speciale. Obiectul contractului de concesiune exclusivă Pot face obiectul unui contract de concesiune bunurile. prin simplul acord de voinŃa al părŃilor.” Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniŃială. indiferent de naŃionalitatea sau de cetăŃenia concesionarului. începând de la data semnării lui. activităŃile economice legate de punerea în valoare a monumentelor istorice. cheiurile şi zonele libere. exploatarea zăcămintelor minerale şi a substanŃelor solide şi lichide. Bunurile pe care le va realiza concesionarul în temeiul contractului de concesiune (investiŃiile) nu fac obiectul dreptului de concesiune. serviciile poştale. În temeiul contractului de concesiune. cu notificarea prealabila a concesionarului. Concedentul poate modifica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune. plajele. precum şi serviciile medicale auxiliare. după caz. colectarea.(1) prevede : ”Contractul de concesiune va fi încheiat în conformitate cu legea română. reŃelele de transport şi de distribuŃie publică a apei potabile.

urmărirea şi încasarea preŃului stabilit. Drepturile şi obligaŃiile părŃilor contractului de concesiune a) Drepturile şi obligaŃiile concedentului Stabilirea. 5 din Legea nr. judeŃului. Alineatul (2) al aceluiaşi articol. calitatea de concesionar este compatibilă numai cu calitatea de persoană fizică sau juridică de drept privat. asupra căruia nu se comportă negociere. Concedentul are obligaŃia de a plăti concesionarului o indemnizaŃie în cazurile în care intervine o situaŃie de forŃă majoră şi concesionarul trebuie repus în situaŃia anterioară încheierii contractului. aşa cum s-a discutat în jurisprudenŃă. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat cu modificările şi completările ulterioare.Nu fac obiectul concesiunii reglementată de Legea nr. Dreptul concedentului de a controla modul cum concesionarul îşi îndeplineşte obligaŃiile contractuale este constituit sub forma unei clauze contractuale şi decurge nu din calitatea concedentului de parte contractuală. În concluzie. prevede ca poate avea calitatea de concesionar orice persoana fizică sau persoană juridică de drept privat. concedentul poate modifica unilateral partea . română ori străină. cu excluderea persoanelor juridice de drept public. de gestionar al bunurilor şi serviciilor colectivităŃii locale. ultima constituind un venit suplimentar pentru autorităŃile administraŃiei publice. oraşului sau comunei ori pentru activităŃile şi serviciile publice de interes local. b) consiliile judeŃene. 219/1998. au calitatea de concedent. lucrările şi bunurile necesare realizării acestora. pentru bunurile proprietatea publică sau privată a statului ori pentru activităŃile şi serviciile publice de interes naŃional. Titularii contractului de concesiune Conform art. Distingem între preŃul concesiunii şi redevenŃă. consiliile locale sau instituŃiile publice de interes local. indiferent de naŃionalitate. cât din cea de protector al interesului general. în numele statului. Prin preŃ se realizează venitul garantat al colectivităŃii locale. oraşului sau comunei: a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. 219/1998. pentru bunurile proprietate publică ori privată a judeŃului. reglementate de OG nr. astfel încât el constituie element de fond al contractului de concesiune. Concedentul poate modifica unilateral clauzele contractuale ori de câte ori este periclitat interesul general.

Concesionarul are dreptul de a încasa tarife de la utilizatorii serviciului public pe care îl gestionează. în cazul în care această creştere rezultă în urma: • unei acŃiuni sau unei măsuri dispuse de o autoritate publică. cele pecuniare reŃinem câteva aspecte esenŃiale. aceasta va fi stabilită de către instanŃa judecătorească competentă. • unui caz de forŃă majoră sau unui caz fortuit. să permită concesionarului să se sustragă obligaŃiilor sale contractuale. care-i sunt necesare exploatării serviciului. TendinŃa actuală a concedenŃilor este în sensul diminuării acestui control al . În consecinŃă. pe care regulile comunitare îl repun acum în discuŃie. prin natura ei. de un monopol în exploatarea serviciului public concesionat. concesiunea presupune un risc asumat. acest principiu joacă un rol esenŃial în cazul concesiunii deoarece durata contractului este foarte mare. În cazul în care modificarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu. concesionarul nu va fi obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuŃia obligaŃiilor sale. sau de privilegii exorbitante de drept comun : concesionarul beneficiază cel mai adesea de un monopol de drept. În caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la suma despăgubirii. Concesionarul dispune. Comun tuturor contractelor administrative. în nici un caz. Concedentul nu poate concesiona acelaşi serviciu public la doi concedenŃi. tarife care sunt controlate de către concedent. În cea de-a doua categorie de drepturi . concedentul are obligaŃia să-l dezdăuneze pe concesionar în cazul în care volumul cheltuielilor efectuate depăşeşte volumul veniturilor realizate. în principiu. RelaŃiile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii. cu notificarea prealabilă a concesionarului. deşi legea stabileşte că . concesionarul are dreptul să primească în mod prompt o despăgubire adecvata şi eficienta. Acest dezacord nu poate.reglementară a contractului de concesiune. respectiv pe realizarea unei posibile egalităŃi între avantajele care îi sunt acordate concesionarului şi sarcinile care îi sunt impuse. din motive excepŃionale legate de interesul naŃional sau local. drepturi aferente gestionării serviciului şi drepturi de natură pecuniară. administraŃia angajându-se să nu trateze cu un alt concurent şi chiar să nu favorizeze indirect concurenŃa. În prima categorie intră dreptul concesionarului de a exploata un ansamblu de mijloace materiale şi juridice. concesionarul acŃionând pe riscul şi pe răspunderea sa. Este vorba de bunuri ale domeniului public sau privat care-i sunt repartizate. De asemenea . b) Drepturile şi obligaŃiile concesionarului Sunt identificate două categorii de drepturi ale concesionarului. după caz. şi anume.

în tot sau în parte. prin hotărâre a Guvernului. financiar. c) investiŃiile necesare pentru modernizare sau extindere. a consiliului judeŃean. Concesionarul va respecta egalitatea beneficiarilor în faŃa serviciului . Partea a IV-a. acesta are obligaŃia să publice în Monitorul Oficial al României. trebuie motivată această opŃiune. aceştia sunt supuşi dreptului comun al muncii. Egalitatea are în vedere calitatea prestaŃiei pentru niveluri tarifare egale. b) motivele de ordin economic. numai forŃa majoră putând exonera pe concesionar. chiar dacă acesta este acum prestat sub gestiune comercială. după caz. un studiu de oportunitate. dacă se recurge la procedura licitaŃiei publice deschise cu preselecŃie sau la procedura de negociere directă. ObligaŃiile concesionarului se circumscriu asigurării funcŃionării serviciului public. cu excepŃia dreptului la grevă. LicitaŃia publică deschisă se organizează de către concedent. în scopul de a spori sentimental de responsabilitate a gestiunii in rândul concesionarilor. care va cuprinde : a) descrierea bunului. ObligaŃia de continuitate priveşte şi pe salariaŃii operatorului serviciului public. f) durata estimată a concesiunii. Conform art. ATRIBUIREA CONCESIUNII Concedentul va efectua .tarifelor. cu respectarea regulilor din contractul de concesiune şi din caietul de sarcini. la iniŃierea concesionării . orăşenesc sau comunal. Cedentul poate face aceste modificări de regim juridic în scopul adaptării serviciilor publice la noile aspecte care privesc interesul general. după regulile stabilite de legiuitor. În afara acestor obligaŃii. social şi de mediu. a unei activităŃi sau a unui serviciu public se realizează prin licitaŃie publică deschisă. Concesionarul trebuie să asigure continuitatea serviciului. care justifică acordarea concesiunii. la încadrarea şi concedierea personalului prestator. la paza bunurilor pe care le gestionează etc. 10 . g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare. a activităŃii sau a serviciului public care urmează să fie concesionat. serviciul public în cauză. într-un . deschisă cu preselecŃie sau prin negociere directă. d) nivelul minim al redevenŃei. Concesionarul are obligaŃia de a executa personal serviciul public. Concesionarea unor servicii publice se aprobă pe baza caietului de sarcini al concesiunii.concesionarea unui bun. e) modalitatea de acordare a concesiunii avută în vedere. mai sunt stipulate şi norme referitoare la protecŃia mediului. Acesta are obligaŃia de a se adapta modificărilor de regim juridic impuse de către cedent. neavând dreptul să subconcesioneze. când se supun aceloraşi limitări ca şi agenŃii publici.

Începând cu data stabilită potrivit criteriilor formulate. e) criteriile de selecŃie a candidaŃilor. 16 din legea nr. b) obiectivele pe care şi le propune concedentul. Ńinând seama de criteriile de selecŃie precizate în anunŃul de primire de candidaturi.cotidian de circulaŃie naŃională şi într-unul de circulaŃie locală anunŃului licitaŃiei publice deschise. prevăzută la articolul 12( 1 ). care va conŃine obligatoriu: a) denumirea şi sediul concedentului. concedentul le va transmite o copie de pe procesul – verbal întocmit în urma activităŃii de evaluare a candidaturilor. în termen de 10 zile calendaristice de la primirea comunicării de respingere a candidaturilor. Candidaturile sunt înaintate. d) data şi locul de primire a ofertelor. c) actele doveditoare privind calităŃile şi capacităŃile solicitate candidaŃilor. În cadrul procedurii concesionării prin licitaŃie publică deschisă cu preselecŃie. pe care o alege. în plicuri sigilate. După depunerea ofertelor. române ori străine. Concedentul informează. În urma procedurii de negociere directă. candidaŃii dispun de un termen. . c) locul unde poate fi studiată documentaŃia cerută în vederea participării la licitaŃie. concedentul are obligaŃia să elaboreze un anunŃ de primire de candidaturi. în termen de 5 zile calendaristice. d) termenul de primire a candidaturilor. b) obiectul şi durata concesiunii. în care va menŃiona: a) obiectul concesionării. procedura licitaŃiei publice deschise cu preselecŃie se desfăşoară conform prevederilor art. Concedentul informează candidaŃii ale căror candidaturi au fost selectate despre perioada şi locul unde aceştia pot studia dosarul de prezentare a concesionării. comisiei de evaluare. concedentul atribuie concesiunea persoanei fizice sau persoanei fizice sau persoanei juridic de drept privat. candidaŃii respinşi despre neacceptarea candidaturii lor. ora şi locul de deschidere a ofertelor. g) data. La solicitarea în scris a candidaŃilor respinşi. 219/1998. care nu poate fi mai mic de 20 de zile calendaristice şi nu poate depăşi 60 de zile calendaristice. f) durata în care ofertanŃii rămân angajaŃi prin termenii ofertelor lor. Comisia de evaluare analizează documentele prezentate şi întocmeşte lista candidaŃilor admişi la prezentarea unei oferte. 17 – 21 din lege. 15 şi ale art. pentru a-şi prezenta ofertele. Procedura de negociere directă este aplicabilă în cazul în care licitaŃia publică nu a condus la desemnarea unui câştigător. instituită conform art. publicat în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul licitaŃiei publice deschise.

Încetarea contractului de concesiune La încheierea contractului de concesiune părŃile vor conveni asupra cazurilor de încetare a contractului. cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului. publicat conform prevederilor alin. b) obiectul concesiunii. a bunului concesionat sau în cazul imposibilităŃii obiective a concesionarului de a-l exploata. prin rezilierea unilaterală de către concedent. prin rezilierea unilaterală de către concesionar. franchisor. e) la dispariŃia. Partea IV-a . precum şi mijloacele de comercializare a mărfii sau a serviciului. cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului. b) în cazul în care interesul naŃional sau local o impune.Franchisee sau concesionar. AnunŃul. prin renunŃare. cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului. trebuie să precizeze: a) denumirea şi sediul concedentului. concesiunea unei mărci. . Art. prin denunŃarea unilaterală de către concedent. c) modalitatea prin care concedentul organizează desfăşurarea negocierilor.Concedentul are obligaŃia să publice în Monitorul Oficial al României. franchisee. . fără plata unei despăgubiri. dintr-o cauză de forŃă majoră. (1) din lege. În contract părŃile vor putea înscrie clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterală sau răscumpărare. d) în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale de către concedent. 35 prevede că încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaŃii: a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune.Franchisor sau concendent. acordă unei alte persoane. B) Contractul de franchising Franchising-ul este operaŃiunea prin care o persoană.într-un cotidian de circulaŃie naŃională şi într-unul de circulaŃie locală intenŃia de a recurge la procedura de negociere directă. În contractul de franchising iau parte următoarele persoane: . c) în cazul nerespectării obligaŃiilor contractuale de către concesionar.

Prin contractul de franchising. Efectele contractului Franchisor-ul se obligă să cedeze concesionarului un proces de fabricaŃie şi de distribuŃie a unei mărfi sau serviciu. De cele mai multe ori. fără eforturi de investiŃii şi în condiŃii de maximă eficienŃă. . De asemenea. know-how şi reprezentarea.Asigură funcŃiunea comercială. el îşi menŃine independenŃa juridică şi are dreptul. să franchisor-ul trebuie să garanteze a supravegheze activitatea comercială concesionarului.Frachisee-ul îşi desfăşoară activitatea cu mijloacele concendent-ului asigurându-şi clientela şi extinderea operaŃiunilor comerciale.Franchisor-ul poate pătrunde pe pieŃele externe. să organizeze campania publicitară şi să acorde asistenŃă tehnică. Pentru rentabilitatea realizarea investiŃilor. . Franchisee-ul are următoarele obligaŃii: . asigură şi exclusivitatea operaŃiunilor pe un anumit teritoriu. cu respectarea strictă a prevederilor contractuale.Contractul de franchising reprezintă caracterele unor alte operaŃiuni comerciale şi anume. vânzarea cu monopol. În acelaşi timp. licenŃa. activitatea franchisee-ului este controlată în mod strict de franchisor.AcŃionează în numele mărcii sau în baza unei formule de proprietate a concendentului. el are posibilitatea de a efectua reinvestiŃii şi a diversifica activitatea de export. În cadrul ei. . părŃile beneficiază de următoarele avantaje: . în anumite condiŃii de a revinde concesiunea acordată. Prin intermediul franchising-ul se crează o unitate economică între intreprinderile producătoare şi societăŃile specializate în vânzarea mărfurilor. operaŃiunii.

Plăteşte concendentului o taxă de intrare pentru admiterea în afacere şi o redevenŃă. a mijloacelor si modalitatilor de plata. Contractul internaŃional de vânzare – cumpărare prezintă următoarele caractere: • un caracter exclusiv comercial. se obliga reciproc sa transfere proprietatea unui bun in schimbul platii unui pret. • un caracter international. Încetarea contractului Contractul de franchising încetează prin ajungerea la termen şi reziliere. . care se calculează în procente sau într-o cotă fixă. Contractul internaŃional de vânzare – cumpărare Contractul de vanzare-cumparare internationala constituie principalul instrument juridic prin care se desfasoara comertul international şi poate fi considerat "universal". în caz de neîndeplinire a obligaŃiilor stipulate.. royaltie. 10. In ceea ce priveste legea aplicabila contractului de vanzare – cumpărare internationala. deoarece schimburile comerciale internationale au cunoscut o dezvoltare fara precedent. La exprimarea termenului stabilit. părŃile au posibilitatea de a reînoi contractul. inclusiv formarea contractului (oferta si acceptarea) conditiile de validitate. prin intermendiul vanzarii asigurandu-se circulatia marfurilor de la producator la consumator in cadrul relatiilor comerciale internationale. . Lex contractus va reglementa: interpretarea contactului. Contractul internaŃional de vânzare – cumpărare este actul juridic in care partile. În operaŃiunile de franchising. Rezilierea contractului. existenta si validitatea contractului si elementele sale. operează de plin drept. legalitatea platii. • legea uniforma asupra vanzarii se aplica contractului de vanzare – cumpărare care îşi au sediul sau reşedinŃa obişnuită pe teritoriul unor state diferite. apartinand unor state diferite.FinanŃează investiŃile. în funcŃie de desfacerile realizare. drepturile si obligatiile partilor. vanzator si cumparator. termenul de încheiere a contractului este determinat pe o durată între 1 şi 20 ani.

marfa livrata trebuie sa posede calitatile si particularitatile prevazute expres sau tacit in contract (conformitatea marfii). In dreptul roman regula este cea stabilita de codul civil in art. este facultativa deci partilor pot deroga de la dispozitiile ei. iar la bunurile nefungibile se determina prin elemente precise si amanuntite. • remiterea documentelor referitoare la marfa (documentatia tehnica). trece la dobanditor. oneros si comutativ. Determinarea obiectului contractului este importanta fiind legata strict de natura marfurilor si in functie de aceasta stabilirea parametrilor calitativi. Astfel in unele sisteme de drept efectele reale ale contractului se realizeaza in momentul acordului dintre parti. bilateral. locul predarii care de obicei este locul convenit prin contract. • transmiterea proprietatii asupra acesteia mărfii. • conformitatea marfurilor cu stipulatiile clauzelor contractului . proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite si se dobandeste ca efect al consimtamantului partilor. In temeiul contractului de vanzare internationala. 1295. in raport de conditia de livrare.această obligaŃie cuprinde pe aceea de a lua toate . Obiectul contractului internaŃional de vânzare – cumpărare Obiectul il formeaza marfa vanduta în schimbul careia cumparatorul plateste vanzatorului pretul stabilit. predarea documentatiei tehnice. Obligatiile cumparatorului sunt: • plata pretului . vanzatorul are urmatoarele obligatii principale: • predare mărfii – caz în care important este termenul livrarii care trebuie sa fie determinat sau cert ori determinabil sau indicativ. să declare rezoluŃia contractului. constituirea sau transmiterea unui drept real.• are un caracter sinalagmatic. asigurarea conformitatii marfii predate. Momentul incheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe care acesta urmeaza sa le produca.constau in predarea efectiva a marfii vandute. fiindu-i aplicabila regula res peril domino. Tot din acest moment riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului). in contractele care au ca obiect transmiterea proprietatii. desi remiterea bunurilor nu a avut loc. Obligatiile vanzatorului . si desigur raspunderea pentru neexecuatrea obligatiei de predare situatie in care cumparatorul are doua posibilitati legale: să ceară executarea în continuare a contractului. fara defecte sau vicii. Astfel la marfurile fungibile obiectul se stabileste prin parametri calitativi si cantitativi.

Bursa ca piata mobiliara se caracterizeaza prin urmatoarele: negocierile se fac fara aportul real si fara o verificare a titlurilor respective. vanzarea si cumpararea nu se face decat prin intermediari.masurile si a indeplini formalitatile necesare prevazute in contract si lege spre a permite plata pretului. atunci pretul va fi detreminat dupa greutatea neta. Mijloceşte schimburile de valori fara ca acestea sa fie prezentate de vanzatori si examinate de cumparatori. in mod expres ori implicit printr-o dispozitie care sa permita determinarea lui. A) Vânzarea prin burse Bursa este o piata unde se intalnesc comerciantii pentru a incheia afaceri pe baza de cerere si oferta şi unde operatiunile la bursa se incheie fie pentru mărfurile care nu sunt prezente. precum si faptul ca pot fi schimbate . Functiile bursei. titularii titlurilor (vanzatori sau cumparatorii) nu se cunosc. • luarea in primire a lucrului vandut . În ceea ce priveste pretul el este cel contractual. Bursele se împart în: burse de marfuri(comert). In situatia in care contractul de vanzare a fost valabil incheiat. Bursa stabileste pretul sau cursul valorilor negociate in functie de cerere şi oferta : cresterea cererii determina o crestere corespunzatoare a pretului sau cursului. iar pentru că nu au intentia de ale pastra ei fac operatiuni de specula. la marfurile susceptibile de a fi determinate prin numar. determinat direct sau implicit prin referire sau prin dispozitie care sa permita determinarea lui.consta in indeplinirea oricarui act care poate fi în mod rezonabil cumparat şi care să permita vânzatorului sa efectueze livarea. hartiile de valoare si valutele. care sunt vandute intocmai ca bunurile fungibile. volum sau greutate. La bursa se vand de regula produsele fungibile. fie pentru mărfurile viitoare. Detinatorii titlurilor cumpara spre a revinde şi vând spre a răscumpăra urmărind să câştige din diferenta de prêt. burse de valori(de efecte si de devize). Preturile sau cursurile nu sunt unice: exista preturi sau cursuri de vanzare usor superioare celor de cumparare. daca pretul a fost stabilit in functie de greutatea marfurilor. fara insa pretul marfurilor sa fi fost fixat in contarct. se considera ca partile s-au referit (fara a exista o alta stipulate contrara) la pretul din momentul incheierii contractului. prin simpla indicare a cantitatii si calitatii lor. Pretul sau cursul se publica in lista de preturi sau cursuri bursiere care se difuzeaza pe piata. preturi sau cursuri la vedere si la termen.

In scopul facilitarii incheierii operatiunilor si al eliminarii neintelegerilor ce pot avea drept consecinta aparitia litigiilor. anumite produse sau numai valori). operaŃiuni cu prima sau reziliabile. Dupa obiectul lor: Burse de marfuri sau comert care sunt piete pentru produsele fungibile inrudite calitativ. Tranzactiile se incheie prin strigari publice de oferta si cerere a agentilor care stau in jurul unui perimetru circular numit ring sau corbeille. Tranzactiile se incheie in cadrul sedintelor (una sau chiar doua sedinte la unele burse) care au loc zilnic. platind o suma de bani numita prima. se transmit in toata lumea si se numesc cotatii sau cursuri. Preturile aici se stabilesc zilnic. .acestea pot fi la randul lor: . Operatiunile la bursa se incheie in cadrul sedintelor care au loc zilnic. de obicei zilnic. prin care unul din parteneri isi rezerva dr.care potrivit dreptului anglo-american sunt numiti brokeri.agentii de bursa . de cafea. In cadrul burselor se efectueaza doua tipuri de operatiuni: operatiuni cash. la bursele de marfuri se folosesc conditii uniforme inspirate de uzantele comerciale. de a rezilia contractul. substituibile si conservabile . de bumbac. operatiuni la termen la care livrarea marfii are loc la o data ulterioara – ele pot avea caracter efectiv sau speculativ si prin crearea unor aparente privind cererea sau oferta ele influenteaza preturile mondiale.burse generale (care cuprind un nomenclator un larg de marfuri). Burse specializate (la care se tranzaction.cu altele de acelasi fel si in aceeasi cantitate. Operatiunile la termen pot fi: operatiuni ferme atunci cand partile se inteleg ca la termenul stabilit sa-si indeplineasca obligatiile prin incheierea unui contract. reprezentantii comertului si ai bancilor. precum si alte personae participante la afaceri . Organizarea bursei Bursa are un local propriu in care se reunesc cu regularitate. pe bani gata. dar nu exista o bursa a operelor de arta sau antichitati. CLASIFICAREA BURSELOR Bursele pot fi clasificate dupa mai multe criterii astfel: Dupa criteriul varietatii tranzactiilor: Burse generale (la care se negociaza marfuri si hartii de valoare). Astfel exista bursa de cereale. la intervale de timp scurte. grupe de marfuri.

burse specializate (se utilizeaza numai pentru anumite marfuri) Bursele de valori se impart in: . Licitatiile internationale contituie o piata speciala care concentreaza oferta si cererea de marfuri netipizate.Burse de devize. valute. Burse la care sunt admisi numai cei care au calitatea de membri După obiectului tranzactiilor care pot fi marfuri. Dupa admiterea participantilor. care pot fi: . . devize.Burse de asigurari. Dupa forma de organizare sunt: Burse private (infiintate si organizate de particulari). . Licitatia bazata pe preturi crescatoare consta in comunicarea pe care o face licitatorul despre lotul de marfuri si pretul nominal de incepere a licitatiei. Burse valutare sau de devize Dupa obiectul negocierilor bursele sunt de doua feluri: burse de valori. adjudecandu-se astfel marfa. Exista deci licitatii intemeiate pe preturi crescatoare si licitatii intemeiate pe preturi descrescatoare. B) Vânzarea prin licitaŃii Licitatia este o vanzare catre cel care ofera pretul cel mai mare sau. Burse la care participarea nu este limitata sau se face pe baza unui bilet de intrare. care sunt folosite pentru vanzarea si cumpararea de bani straini. Burse infiintate si organizate de stat. Burse pentru operatiuni ajutatoare comertului international. unul din preturile anuntate. pana cand unul dintre cumparatori ofera primul. licitatorul anuntand apoi preturi din ce in ce mai mici. bursele pot fi grupate in trei grupe: Burse de marfuri. ca mijloc de schimb si de plata.Burse de navlosiri. De aceea licitatiile in raport cu bursele prezinta o serie de caracteristici: . Licitatia bazata pe preturi descrescatoare are loc prin comunicarea unui pret maxim de la care se porneste. burse de marfuri. valori mobiliare.. invers o cumparare de la cel care isi ofera marfa la pretul cel mai mic. Burse de actiuni si obligatii.Burse de efecte (de fonduri) si au ca obiect hartiile de valoare.

prospecte sau invitatii persoanelor interesate.la care pot participa numai firmle. limitate sau restrictive . organizatie. prin trimiterea de cataloage. organizatiile invitate de catre organizatori dupa periodicitatea organizarii sunt de doua feluri: licitatii periodice (se organizeaza. comerciant. marfa atribuindu-se celui care liciteaza primul. pana se anunta o oferta . . licitatii inchise. Pregatirea licitatiei presupune efectuarea unei publicitati prin publicarea de anunturi in presa. Exista doua tehnici de licitare : tehnica pretului crescator unde vanzarea are loc pe baza de strigari. In unele tari functionarea licitatiilor este supravegheata de stat participand la desfasurarea licitatiei si autoritati. Licitatia pentru vanzarea de marfuri sau pentru export – se instituie de producatori. iar marfa se atribuie celui care ofera pretul mai mare. instalatii si atribuire de lucrari de constructii montaj. voluntare) .la care pot lua parte orice firma. tehnica pretului descrescator care se realizeaza prin comunicarea pretului maxim. CLASIFICAREA LICITATIILOR Se clasifica dupa mai multe criterii: dupa posibilitatile de participare licitatiile se impart in doua grupe: licitatii deschise sau publice (care la randul lor pot fi judecatoresti sau benevole. se desfasoara la anumite perioade). dupa pozitia sau calitatea organizatorilor licitatiile prezinta mai multe forme: licitatii pentru vanzari de marfuri. programul de functionare nu este continuu. etc interesati. care in mod treptat este redus. Cumparatorii pot participa la licitatii personal sau prin agenti. participantii trebuie sa depuna o garantie bancara numita cautiune. licitatii ocazionale (se organizeaza ad-hoc).mostrele sau marfurile se gasesc la locul unde se desfasoara licitatia. licitatii pentru cumparare de produse. vanzatori sau persoane specializate.Inaintea inceperii licitatiei.

printr-o procedura publica. FranŃa şi Belgia s-au elaborat reglementări. să pătrundă şi în alte Ńări. la nevoi de fonduri de rulment. Ofertele depuse se deschid la data fixata.U. care definesc relaŃiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaŃiunile pe care le include. in cadrul careia se comunica numele participantilor si valoarea ofertelor. în funcŃie de durata ciclului său de exploatare. ca urmare a rigidităŃii formelor şi procedeelor existente. îndeosebi în Europa. treptat. În Marea Britanie. în S. faciliteaza luarea unor decizii obiective si rentabile. InsistenŃa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulŃi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor. instalatii si atribuirea de lucrari de constructii – confera o serie de avantaje.U.A. Adjudecarea licitatiei se constata printr-un proces verbal in baza caruia comisia de adjudecare anunta participantilor hotararea luata si se comunica in scris firmei care a obtinut comanda data pana la care se va incheia contractul. Oamenii de afaceri simŃeau nevoia dotării societăŃilor lor comerciale cu echipamente moderne. contribuie la cunoasterea pietelor externe. mai mult sau mai puŃin importante.. 11. întreprinderea trebuie să facă faŃă. indiferent dacă aceasta are drept cauză durata de fabricare. în apariŃia sa de cauze obiective. În S.. în condiŃiile în care utilajele din dotare se învecheau. şi anume: asigura obtinerea unui număr mare de oferte. Leasing-ul a fost determinat. sau de stocaj. mai ales ca efect al uzurii lor morale. ca şi în activitatea de comerŃ intern. în Marea Britanie şi în alte Ńări erau întâmpinate greutăŃi în finanŃarea afacerilor. ca mai apoi. Licitatiile de import se pot desfasura in 2 feluri : licitatii obisnuite . sau termenul de plată consimŃit de către furnizor clienŃilor. supralicitatiile. Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii. Astfel. leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul . A) Contractul de leasing Analiştii comerŃului internaŃional au scos în evidenŃă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu.A.Licitatia pentru cumpararea de produse. Contracte de finanŃare a operaŃiunilor comerciale internaŃionale Tehnicile de finanŃare a operaŃiilor de comerŃ exterior sunt deseori identice cu tehnicile de finanŃare a comerŃului intern în măsura în care.

Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ul ca fiind acea operaŃiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv). Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor. latitudinea clientului să achiziŃioneze bunul respectiv la sfârşitul locaŃiunii. Natura juridică a leasing-ului După cum am văzut. leasing-ul este o formă de finanŃare cu termen. care se caracterizează prin faptul că obiectul contractului se referă la un echipament care urmează să fie folosit numai în scopuri profesionale. clientul – persoana care are nevoie şi. Bunurile sunt cumpărate de către locator numai pentru a fi date în locaŃie. a serviciilor. Ratele chiriei sunt fixate astfel încât să permită amortizarea valorii bunurilor. că “locatarul are iniŃiativa afacerii. el realizează reducerea cheltuielilor de producŃie şi de credite pentru plăŃi. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje. acŃionând în interes propriu. folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale. solicită maşina sau utilajul respectiv în locaŃie. Profesorul Tudor R. în cadrul acestei operaŃiuni. . Popescu observa. La rândul său. Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaŃiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane. În contractul de leasing sunt implicate mai multe părŃi. crefoditorul o facilitează şi toŃi împreună. vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul acestui bun. Utilizatorul are latitudinea să opteze pentru achiziŃionarea bunului la un preŃ care să corespundă valorii sale reziduale. vânzătorul are o piaŃă asigurată pentru produsele sale. cumpărătorul obŃine beneficii importante. o operaŃiune de credit-bail. vânzătorul o permite.închirierii lor acelor clienŃi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă. profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaŃiunile de leasing “prezintă avantaje pentru toate părŃile interesate”. iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiŃii prea mari. Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiŃii. şi anume: cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria. a bunurilor imobiliare. Prin intermediul acestui contract. acŃionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalŃi”. Mai mult. închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenŃe locative. deci. Durata locaŃiei trebuie să corespundă duratei economice de utilizare a maşinilor sau echipamentelor respective.

oferind garanŃia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an. fiind determinate şi folosite în funcŃie de posibilităŃile de finanŃare ale furnizorului. Rolul finanŃatorului este de a finanŃa afacerea. de limitele pieŃei. pentru că se referă la echipamente industriale. preexistenŃa contractului de locaŃiune. contractul de locaŃiune din cadrul operaŃiunii de leasing este sinalagmatic perfect. după obiectul său. Leasing-ul mobiliar reprezintă opŃiunea cea mai frecventă în relaŃiile comerciale internaŃionale şi din motive financiare. promisiunea bilaterală de locaŃie din partea finanŃatorului şi a utilizatorului.Leasing-ul este o operaŃiune care cuprinde: un contract de vânzare-cumpărare. În relaŃiile comerciale internaŃionale. gradul de organizare şi desfacere a produselor la export. Aşadar. leasing-ul are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune. reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice. leasing-ul este – prin natura sa juridică şi prin trăsăturile enunŃate – un contract complex. ceea ce îngăduie acestuia să cedeze contractul său. leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. care valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esenŃiale ale vânzării. un contract de locaŃiune. Locatorul nu se obligă decât în consideraŃia calităŃilor persoanei sau a garanŃiilor pe care le oferă intreprinderea utilizatoare. este inclusă o stipulaŃie pentru altul. dând posibilitatea utilizatorului să achiziŃioneze echipamentul la expirarea termenului de locaŃie. un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul. într-un cadru unitar. dacă circumstanŃele o cer. un loc important revine leasing-ului mobiliar. care va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locaŃie. în baza căreia utilizatorul poate acŃiona în garanŃie pe vânzătorul bunului. de asemenea. consensual şi intuitu personae. Principalele forme ale leasing-ului Formele leasing-ului sunt diferite. Leasing-ul mai cuprinde. În acelaşi timp. În acelaşi timp. În concluzie. un contract de mandat. deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate. . neavând vreo influenŃă asupra mersului acesteia.

adică în stare de funcŃionare. este acela în care ratele includ: preŃul net de vânzare al bunurilor închiriate. în mod experimental. după conŃinutul ratelor leasing-ul este financiar sau operaŃional. costurile auxiliare şi se obŃine un anumit beneficiu. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor şi client. lease-back-ul este utilizat într-o măsură tot mai mare. să asigure piesele de schimb necesare reparaŃiilor. Leasing-ul experimental se caracterizează prin închirierea bunurilor pe o perioadă scurtă de două sau de trei luni. obligaŃiile vânzătorului sunt: să livreze un echipament de calitate. cheltuielile efectuate pentru întreŃinerea şi reparaŃiile echipamentelor.în raport de implicarea părŃilor. leasing-ul este direct sau indirect. leasing-ul ordinatoarelor. Leasing-ul financiar se caracterizează prin aceea că în perioada de bază a închirierii este recuperat preŃul de export. leasing-ul este net sau brut. Această formă de leasing mai este cunoscută şi sub denumirea de time sharing. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind preŃul net de vânzare al echipamentului şi beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul operaŃional este caracterizat prin aceia că în perioada de bază se obŃine numai o parte din preŃul de export. fără să piardă echipamentul care îi serveşte onorarii comenzilor. obŃine capital în scopul dezvoltării activităŃilor sale economice. iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societăŃi specializate. renting-ul şi lease-back-ul. Leasing-ul pe termen scurt implică închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durată mai redusă. Renting-ul sau hire îşi dovedesc utilitatea. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioadă. beneficiile realizate pe parcursul utilizării lor. după durata închirierii. Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizează prin finanŃarea şi comercializarea calculatoarelor şi a altor echipamente. proprietarul. leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. care mai este cunoscut şi sub denumirea de fullservice leasing. Efectele contractului de leasing În contractul de leasing. . mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental. Leasing-ul brut. Fiind un mijloc de finanŃare deosebit de ingenios. în cazul mijloacelor de transport. după procedurile de calcul al ratelor. Prin lease-back. să asigure asistenŃa tehnică a personalului care îl va exploata. mai ales. maşinilor sau utilajelor închiriate.

la rândul ei. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate. să conserve bunul în stare de funcŃionare1. Toate aceste măsuri au caracter sancŃionator. să nu efectueze modificări în construcŃia echipamentului închiriat. societatea de leasing are obligaŃia să înlocuiască bunul avariat. instanŃele arbitrale s-au pronunŃat constant în favoarea creditorului. calculate în raport cu viaŃa economică a echipamentului respectiv. beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaŃie forfetară de reziliere. Societatea de leasing are. De asemenea. la termenele şi condiŃiile stipulate în contract. iar clientul are obligaŃia: să restituie echipamentul. care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenŃă existenŃa unor condiŃii severe impuse de instituŃia finanŃatoare beneficiarului. să plătescă ratele restante ale chiriilor.să efectueze reparaŃiile echipamentului închiriat. Utilizatorul (beneficiarul) are obligaŃia: să plătească ratele chiriei. argumentul evocat fiind că. utilizatorul are obligaŃia să solicite acordul societăŃii de leasing. să suporte cheltuielile aferente. în felul acesta utilizatorul. să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucŃiunilor tehnice. în cazul în care asemenea modificări sunt necesare. Astfel. este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiŃiile examinate în subcapitolele anterioare. câteva obligaŃii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. să asigure echipamentul închiriat în folosul societăŃii de leasing. Mai mult. în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor. Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiŃiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul. uzat sau depăşit. Cu toată severitatea acestor măsuri în privinŃa beneficiarului. primul interesat în încheierea unui contract de leasing. Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar. societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit. În acelaşi timp. având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă. de pedepsire a utilizatorului. . FinanŃatorul primeşte bunul înapoi. în măsura în care defecŃiunile nu sunt din culpa utilizatorului. trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului.

. iar afacerea se derulează cu succes. au de câştigat toate părŃile implicate.deoarece numai în cazul unui asemenea comportament.

la simpla sa cerere”. Contractul de factoring este un contract comercial încheiat între doi comercianŃi. asumată anterior. în literatura de specialitate se precizează că „prin instrument de plată se înŃelege acel document ce încorporează în conŃinutul său o valoarea bănească determinată. îşi asumă obligaŃia de finanŃare a aderentului prin plata anticipată a respectivelor creanŃe. Dreptul român reglementează. această notificare nu va mai trebui să fie făcută potrivit dispoziŃiilor de drept comun din legiuirea civilă. respectiv prin intermediul unui executor . Având ca esenŃă o cesiune de creanŃă. în special. nu poate fi redus la calitatea de instrument de plată. în nici un caz. în Codul civil. În realitate. în practica băncilor comerciale din România. atribuind titularului dreptul de a obŃine o plată imediată. în dreptul roman contractul de factoring nu cunoaşte reglementări speciale. cedează creanŃele sale unui terŃ. Deşi este în mod constant utilizat în practică. contractul de factoring este un contract încheiat între aderent şi factor şi. 1392-1397 din Codul civil. regimul acestei cesiuni va fi cel reglementat de dispoziŃiile art. opozabilă debitorului cedat prin notificare făcută acestuia cu privire la cesiune (art. precum şi obligaŃia de garantare împotriva riscului de credit. De altfel. respectiv împotriva riscului de neplată. adherent. la scadenŃă. în schimbul unui commission. contractul de factoring este un contract complex care cuprinde deopotrivă şi. 1). o cesiune de creanŃă şi o subrogare convenŃională consimŃită de creditor. factor. în temeiul căruia factorul preia în proprietate de la aderent creanŃele acestuia asupra debitorilor cedaŃi – rezultate din contracte de vânzare de mărfuri sau prestare de servicii încheiate în prealabil cu aceştia – şi. ce se obligă să preia activitatea de încasare. aderent şi factor. în principal. 1107 pct. OperaŃiile de factoring ca mijloace de finanŃare a comerŃului intern. În materia contractului de factoring. 1391-1398). dar mai ales internaŃional au fost şi sunt prezente şi în practica instituŃiilor de credit româneşti şi. obligaŃia de încasare de la debitorii cedaŃi a plăŃilor acestora. aşa cum am arătat.B) Contractul de factoring Factoring-ul este contractual prin care o persoană. cu un amendament în ceea ce priveşte notificarea debitorului cedat. cât şi subrogarea personal consimŃită de creditor (art. În ipoteza contractului de factoring aderentul cedează factorului în proprietate creanŃele născute din vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii către terŃi şi nicidecum nu le transmite drept garanŃie a unei obligaŃii de plată. fiind încă un contract nenumit. Din punct de vedere juridic. atât cesiunea de creanŃă. odată cu creanŃele acceptate. a creanŃelor în cauză de către debitorii cedaŃi.

consimŃită de creditor. 73) iar. astfel încât. o subrogare convenŃională prin plată. Prin vânzarea creanŃelor către factor. sau beneficiari ai unor servicii. determinate (cum este cazul. în fapt. respectiv în scris. determină particularităŃi ale contractului internaŃional de factoring faŃă de contractul intern de factoring. după caz. cu deosebire. data cesiunii. poate consta – în această ipoteză – fie într-o clauză de exclusivitate geografică – care priveşte toŃi debitorii având sediul într-un anumit stat. fiind necesar doar ca aceasta să cuprindă: precizarea creanŃei cesionate. ci potrivit prevederilor art. spre deosebire de contractul intern de factoring. dar. a mai multor sisteme de drept . remuneraŃia. antrenarea mai multor teritorii statale şi. care se încheie şi se execută pe teritoriul unuia şi aceluiaşi stat. aderentul şi debitorii fiind sub incidenŃa aceluiaşi sistem de drept.deseori diferite.este dată. 99/1999. În cazul contractului internaŃional de factoring. factorul la export şi factorul la import – vor putea alege legea aplicabilă contractului dintre ele (art. din care îşi reŃine. Cât priveşte regimul juridic aplicabil contractului internaŃional de factoring se impune să precizăm că. spre exemplu al textilelor). în absenŃa acestei alegeri. contractul va fi supus legii în vigoare la sediul debitoruluiprestaŃiei caracteristice. în fapt. aderentul îl subrogă pe acesta în poziŃia sa faŃă de debitorul cedat fiind. spre exemplu al service-ului realizat pentru un anumit tip de automobile). Cesiunea succesivă implică şi stabilirea ordinii de prioritate care – în cauză . printr-un act sub semnătură privată. respectiv legii în vigoare la sediul factorului la import. formal. 85 din capitolul VI a din Legea nr. Este o caracteristică generală tuturor tipurilor contractului de factoring internaŃional faptul că aceea clauză de exclusivitate.judecătoresc. întrucât factorul plăteşte aderentului. factorul. definitorie pentru contractul de factoring. respectiv într-o anumită zonă geografică. în lumina Legii nr. aşa cum am arătat. de data înregistrării cesiunii în Arhiva Electronică de GaranŃii Reale Mobiliare. după cum am văzut. aderentul este Ńinut să însoŃească creanŃa acceptată . valoarea nominală a creanŃelor cumpărate de la acesta. Specificitatea contractului internaŃional de factoring prin raportare la contractul intern de factoring Elementul de internaŃionalitate. plata anticipată va avea un cuantum inferior plafonului de finanŃare menŃionat ca fiind acordat de către factor aderentului. însă. implicit. părŃile la contract – factorul şi aderentul ori. Reglementarea prevăzută în Codul civil este aplicabilă în totalitate. elementele de identificare ale cesionarului. 105/1992. fie într-o clauză de exclusivitate cu privire la un anumit sector de activitate – care priveşte debitorii cumpărători ai unor mărfuri determinate (cum este cazul. de asemenea.

posibile. Şi în cazul contractului internaŃional de factoring aderentul exportator beneficiază de numeroase avantaje: . de numărul şi calitatea debitorilor. De asemenea. . . de cele mai multe ori. . de garantare împotriva riscului de neplată a creanŃelor. calculat ad valorem . la care se adaugă şi plata serviciilor de gestiune contabilă. specific contractului internaŃional de factoring este faptul că exportatorul – aderent trebuie să obŃină aprobarea factorului pentru fiecare dintre importatorii cu care se găseşte în relaŃii de afaceri.cum am văzut. ceea ce îl dispensează de recurgerea la un contract de asigurare de credit pentru export cu o societate de asigurare.transferă societăŃii de factoring şi problemele contencioase.îşi simplifică.nu mai este expus la riscul de schimb valutar. Sigur că remunerarea factorului va fi diferită în relaŃia bilaterală. licenŃe de export etc. declaraŃii fiscale sau. b) Comisionul de finanŃare (factorinful tradiŃional. variază în funcŃie de cifra de afaceri. sau cu un factor din aceeaşi Ńară cu clienŃii aderentului. . Costul operaŃiunilor de factoring internaŃional a) Comisionul de factoring (factoring la scadenŃă ) În această situaŃie comisionul de factoring. după caz. după cum contractul este încheiat cu un factor din aceeaşi Ńară cu aderentul. . la care se adaugă şi spezele şi comisioanele bancare legate de transferul plăŃilor dintr-un stat în altul.în proprietate de către factor de documentele atestând transferul transfrontalier al mărfii.suprimă costurile gestiunii administrative şi contabile a creanŃelor transmise factorului. finanŃarea totalităŃii creanŃelor sale. legate de neplata la scadenŃă a creanŃelor de către debitorii străini.este pus la adăpost de riscul de neplată din partea debitorilor străini.obŃine prin intermediul societăŃii de factoring informaŃii asupra cumpărătorilor sau beneficiarilor de servicii străini. obişnuit) Acesta corespunde – şi în ipoteza factoringului internaŃional – dobânzii aferente plăŃilor anticipate efectuate de factor. . bilanŃul contabil din care reduce postul creanŃe.realizează simplificarea gestiunii trezoreriei sale.obŃine. acordul factorului putând privi întreaga cifră de afaceri legată de respectivul importator. sau stabilind un plafon limită privind cuantumul operaŃiunilor derulate cu un anumit importator sau pe o anumită piaŃă străină.). precum şi de riscul de Ńară prezentat de Ńara importatorilor. şi de încasare a lor. . . sau serviciului înglobat de respective creanŃă (declaraŃii vamale. de volumul facturilor. în cele din urmă.

cuprinzând comisionul de factoring. c) riscul de Ńară care are în vedere eventuala incapacitate de plată a Ńării debitorului incluzând evenimente ca: imposibilitatea statului în cauză de a onora serviciul datorii externe. factorul. în înregistrarea operată în contul deschis aderentului şi în contabilitate. între aşa numitul factoring disponibil şi factoring indisponibil. din această sumă factorul va deduce şi va înscrie la capitolul debit al aceluiaşi cont suma convenită drept remuneraŃie a sa. a sistemul acordului internaŃional de factoring între factorul la export şi factorul la import. Datorită problemelor complexe pe care le ridică orice operaŃie cu element de extraneitate şi deci şi factoringul internaŃional precum riscul de schimb valutar. în absenŃa unei convenŃii contrare – plata anticipată se face de către factor în contractual internaŃional de factoring.Se impune să menŃionăm că – în general. soluŃiile diferite din sistemele de drept puse în discuŃie au condus la utilizarea în practică. în condiŃiile în care legislaŃia în vigoare în Ńara debitorilor cedaŃi poate interzice transferul. astfel că fluctuaŃia ratei de schimb poate influenŃa cuantumul transferat. Factoringul indisponibil reprezintă diferenŃa între factoringul disponibil şi valoarea nominală a creanŃei. c) Factoringul disponibil şi factoringul indisponibil Pentru a fi acoperite cele două mecanisme de transmitere a creanŃelor de la aderent la factor. Factoringul disponibil reprezintă suma de bani care se înscrie la capitolul credit al contului curent deschis de factor aderentului şi care reprezintă în jur de 80% din valoarea nominală a creanŃei cumpărate de la aderent. cel de finanŃare. riscul de transfer valutar. în raport de specificitatea legislaŃiilor lor naŃionale. Riscurile pe care factoringul le implică acestea sunt. şi este suma pe care o reŃine factorul drept . următoarele: a) riscul de schimb valutar care are în vedere evoluŃiile ratelor de schimb şi se referă la riscul de câştig sau de pierdere pe care îl suportă factorul atunci când plata efectuată de debitori se realizează la o dată diferită de momentul scadenŃei. declararea unui moratoriu. deci. la valoarea nominală a acesteia asupra căreia distinge. plăteşte anticipat creanŃa preluată în proprietate de la aderent. spezele şi alte comisioane bancare implicate de operaŃie. ori îl poate permite cu eşalonare în timp. riscul de transfer şi schimb valutar etc. riscul de Ńară. în valuta menŃionată pe factura preluată de factor. riscul de monedă. tot mai mult. evenimente care afectează posibilitatea ca factorul la import să transmită factorului la export plata încasată de la debitorii cedaŃi. respectiv cesiunea de creanŃă sau subrogarea convenŃională prin plată acceptată de creditor. utilizate diferit de diferitele state. în practică. în principal. sau îl poate limita la un anumit procent. b) riscul de transfer valutar vizează sumele de bani încasate de la debitorii cedaŃi de către factorul la import şi care trebuie transmise factorului la export.

El se poate manifesta – în principal – în două ipostaze. această sumă este indisponibilizată până la recuperarea plăŃii creanŃelor de la debitorii cedaŃi şi urmează a fi restituită aderentului. cât şi cu privire la obligaŃia lor de a plăti valabil în mâna factorului la import. presupune ca aderentul să încheie un contract de factoring cu un factor din Ńara sa numit factor la export căruia îi transmite în proprietate creanŃele acceptate de acesta. creanŃele debitorilor cedaŃi. care au fost notificaŃi – în prealabil – atât cu privire la cesiunea creanŃei către factorul la export. două posibile ipostaze: . prin creditarea contului curent al acestuia. debitorii cedaŃi fiind clienŃii aderentului dintr-o altă Ńară. şi – în sfârşit – obligaŃia de gestionare a respectivelor creanŃe. cu sediul în aceeaşi tară cu debitorii aderentului. precum şi obligaŃia de a prelua riscul de neplată a respectivelor creanŃe de către debitorii cedaŃi. la momentul încasării plăŃii menŃionate de către factor. încheie un acord de factoring internaŃional cu o instituŃie de credit. având calitatea de factor la import. la scadenŃă. b) Sistemul cu doi factori . situaŃie în care aderentul încheie un contract de factoring cu un factor având sediul în aceeaşi Ńară cu el. deci – în principal – o obligaŃie de finanŃare. sau cu o instituŃie financiară. Factorul la export va încheia un acord cu un factor din Ńara debitorilor cedaŃi (instituŃie financiară sau societate specializată de factoring) acord în temeiul căruia mandatează pe acest factor numit factor la import să încaseze. numit factor la export şi acesta. . rezultate din contractul de vânzare de mărfuri sau de prestări de servicii încheiate – anterior – cu cumpărători sau beneficiari dintr-o altă Ńară. Tipul contractului internaŃional de factoring Contractul internaŃional de factoring poate fi de mai multe tipuri. factoringul indisponibil este denumit în doctrină „agio”. deci.garanŃie pentru neplata la scadenŃă de către debitorul cedat a creanŃei în cauză. contractul înfăŃişează ca o operaŃie trilaterală.Acest sistem se prezintă ca o operaŃie bilaterală care are. b) sistemul cu doi factori a) Sistemul cu un factor .când factorul şi aderentul au sediul sau domiciliul în aceeaşi Ńară. la rândul său. Sistemul cu doi factori poate avea la rândul său două forme de realizare: . de Ńara aderentului. Factorul la export îşi asumă faŃă de aderent obligaŃia de plată anticipată sau la scadenŃă a creanŃelor cumpărate.când contractul se încheie între aderentul dintr-o Ńară şi un factor care îşi are sediul în aceeaşi Ńară cu debitorii aderentului.În acest sistem. la rândul său. diferită.Într-o prima formă. respective în: a) sistemul cu un factor. .

plătind valabil în mâna cesionarului cu privire la care cesiunea creanŃei i-a fost notificată. Ńinând cont de garanŃiile care le prezintă. În ipoteza cesiunilor succesive. deschide şi aderentului un cont current care permite compensarea şi are un rol de garanŃie. dar acesta o va recupera de la aderent. dacă nu i-au fost notificate toate cesiunile. În această ipoteză factorul la import îşi asumă – în ultimă instanŃă – riscul de neplată a creanŃelor de către debitorii cedaŃi cărora factorul la export le notificase cesiunea. efectuarea de studii.A doua formă vizează situaŃia în care factorul la export încheie un Acord de factoring cu factorul la import căruia îi cesionează creanŃele preluate în proprietate de la aderent asupra debitorilor cedaŃi din Ńara factorului la import. punerea la dispoziŃie a unor metode modern. prin cesionarea lor de către acesta. Debitorul cedat se va libera – în ipoteza acestor cesiuni succesive. În raport de plafoanele stabilite. Contractul internaŃional de factoring în sistemul doi factori ridică problema posibilităŃii factorului la export de a transmite factorului la import creanŃele preluate în proprietate de la aderent.În această formulă factorul la export realizează încasarea creanŃelor de la debitorii cedaŃi prin intermediul factorului la import. 12. ca urmare a subrogării trebuie să încaseze facturile cedate şi să suporte eventualele riscuri financiare. precum şi faptul că se pot libera valabil plătind în mâna factorului la import. iar pentru efectuarea plăŃilor contabilizează facturile prin conturile pe care le deschide fiecărui client agreat. factorul prestează pentru adherent şi unele servicii. care se comportă ca un mandatar al său şi este – deci – îndrituit să primească un comision aferent efortului de încasare a creanŃelor. sub condiŃia notificării lor debitorului cedat. acesta se va libera valabil plătind în mâna ultimului cesionar. În această situaŃie factorul la import este cel care-şi asumă şi riscul de Ńară – cât priveşte Ńara debitorilor cedaŃi. Factorul achită numai creanŃele care au fost acceptate în prealabil. şi riscul eventual de netransfer în străinătate a sumelor încasate (de repatriere). operându-se astfel o cesiune succesivă de creanŃă. procurarea de informaŃii. şi riscul de schimb valutar. de natură administrativă şi comercială. . cum ar fi: selecŃionarea clienŃilor. Efectele contractului de factoring Factorul are obligaŃia de a plăti creanŃele care i-au fost transferate de adherent. RemuneraŃia factorului la import va fi suportată de factorul la export. astfel încât. Contracte de transfer de tehnologie în comerŃul internaŃional . Prin contractual de factoring.

Pentru crearea cadrului juridic international necesar acestui transfer. Elementul esential in aceasta forma de comert este transferul sau schimbul de tehnologie. Alte principii generale continute in programul de actiune sunt: acordarea de acces in conditii imbunatatite la tehnologia moderna si adaptarea acestor tehnologii la conditiile economice. Atat transferul de tehnologie. In doctrina romaneasca. programul de actiune a stabilit o serie de obiective. tari in curs de dezvoltare. implicand aspecte economice. printre care. le-au tinut departe de progresele stiintei si tehnicii si le-au impiedicat sa participe la revolutia stiintifica si tehnica si sa beneficieze de rezultatele ei.Conditiile de dominatie si exploatare in care au fost mentinute tinerele state suverane. adaptarea practicii comerciale care reglementeaza transferul de tehnologie la cerintele tarilor in curs de dezvoltare si implicarea oricarui abuz din partea furnizorului. toate popoarele beneficiind de aceste cuceriri. sociale si ecologice specifice. precum si la diferitele trepte de dezvoltare a tarilor respective. in domeniul transferului de tehnologie. notiunea de „transfer de tehnologie” a fost definita ca fiind o operatiune internationala complexa. Cuceririle stiintei si tehnologiei moderne trebuie sa fie considerate ca un bun comun al intregii umanitati. un loc important il ocupa comertul cu inteligenta umana. cat si asistenta tehnica si dezvoltarea cercetarii stiintifice nationale se realizeaza si se dezvolta intr-un cadru juridic de principii si norme care apartin. declaratia cu privire la instaurarea unei noi ordini economice internationale a formulat principiul participarii tarilor in curs de dezvoltare la avantajele stiintei si tehnicii moderne si promovarii transferului de tehnologie in scopul crearii unei structuri tehnologice autohtone corespunzatoare. dreptului de proprietate industriala. in tarile in curs de dezvoltare. pe primul plan. extinderea in mod simtitor a asistentei date de tarile dezvoltate tarilor in curs de dezvoltare in privinta programelor de cercetare si dezvoltare si in crearea unei tehnologii autohtone adecvate. in special. tehnico-stiintifice si tehnologia necesara dezvoltarii transferului de . Astfel. figureaza elaborarea unui cod international de conduita pentru transferul de tehnologie in functie de necesitatile si conditiile predominante. In cadrul schimburilor economice internationale.

Costin. Mircea N. realizarea unor conditii neoneroase. Potrivit prof. indiferent daca este brevetata sau nu. hardware si software etc. care in mod curent este cunoscuta sub denumirea de know-how. Dr. in general. francising. FORME SI INSTRUMENTE DE REALIZARE A TRANSFERULUI INTERNATIONAL DE TEHNOLOGIE 1. pe plan juridic. crearea unei fabrici. Ca modalitati de realizare a transferului international de tehnologie pot fi mentionate: cooperarea tehnico-stiintifica si investitiile directe ale societatilor transnationale. vizand transmiterea de catre detinatorul de tehnologie catre beneficiar a cunostintelor cu privire la metoda. partile contractante fiind parteneri din tari diferite.În cazul transferului de tehnologie. asigurarea conditiilor pentru insusirea cunostintelor tehnico-stiintifice. utilaje. protectia proprietatii industriale. se poate discuta de existenta a . absenta conditiilor politice. impreuna cu tehnice aferenta. asistenta tehnica nebrevetata. Obiectul transferului international de tehnologie se poate concretiza in: brevete de inventie. modul. Principalele conditii impuse de realizarea unui transfer de tehnologie avantajos sunt: transferul unei tehnici utile si potrivite cu conditiile existente in tara primitoare.. construirea si punerea in functiune a obiectivului de investitii. uzine etc. In concluzie. asigurarea serviciilor necesare pentru amplasarea. echipament si alte bunuri de investitii. enegineering. in realizarea de proiecte de investitii si cuprinde: exportul-importul de masini. experienta de producere a unui produs.. pregatirea corespunzatoare a fortei de munca in tara beneficiara. Se concretizeaza. desene si modele tehnice. formule secrete de fabricatie si. Transferul international de tehnologie se infaptuieste pe cale contractuala. Univ. Forme . transferul international de tehnologie constituie expresia ce desemneaza in mod generic orice tranzactie asupra tehnologiei considerata in sens larg. in principal.tehnologie. schimbul tehnologic este un schimb de cunostinte mai mult decat de bunuri si deci nu este avantajos decat daca se finalizeaza cu o reala maiestrie industriala si cu o finalitate economica profitabila.

In aceasta categorie. congreselor internationale. reviste. procesul de transfer de tehnologie are un caracter aleatoriu si nu vizeaza atingerea unui obiectiv comun de catre partile implicate. Acest proces de difuzare a informatiilor se numeste „fenomen al externalitatilor”. Transmiterea informatiilor prin intermediul publicatiilor care nu sunt supuse restrictiilor si nu sunt controlabile de catre detinatorul de tehnologie (ziare. implicit. b) Transferul international de tehnologie efectuat cu permisiunea sau din vointa detinatorului . fara sa pretinde o contraprestatie. luandu-se drept criteriu consimtamantul detinatorului de tehnologie: a) Transferul international de tehnologie efectuata fara consimtamantul detinatorului . . formele de transfer reprezinta o mare varietate si. carti si alte publicatii stiintifice). Spionaj industrial bazat pe surse deschise si inchise. simpozioanelor. Transferul international gratuit. urmarind anumite scopuri propagandistice sau de politica comerciala si economica. 3. Targuri si expozitii internationale.In aceasta situatie. intalniri periodice ale oamenilor de stiinta in cadrul conferintelor. totodata. fiind determinate sa participe din considerente de prestigiu la diverse actiuni de marketing din dorinta de a obtine el insusi informatii fara consimtamatul altor detinatorilor de tehnologii. Divulgarea voluntara sau involuntara a unor informatii tehnologice de catre personalul care lucreaza cu ele. Detinatorul. nu poate impiedica complet difuzarea unor informatii tehnologice pe care le detine. Printre acestea se numara: 1. 6. sunt nuantate prin relatii specifice intre parteneri: 1.doua mari categorii. Alaturi de formele meŃionate mai sus există si alte posibilitati de transmitere a informatiilor tehnologice si. realizat pe cai ilicite. 4. forme de transfer international de tehnologie fara consimtamantul detinatorului. 2. respectiv. prin care detinatorul cedeaza cunostintele tehnologice cu titlu gratuit. Studierea produselor pentru a cunoaste tehnologiile cu ajutorul carora au fost fabricate. Atragerea prin oferte mai avantajoase a unor specialisti care detin un important bagaj de cunostinte tehnologice. 5.

Transferul international prin contracte. Transferul international automat. uzine complexe. licente de brevete. Aceasta forma se caracterizeaza prin esenta contractului pe care se bazeaza. know-how. Complexitatea sa decurge din aceea ca in problematica lui se regaseste cvasitotalitatea multitudinii aspectelor juridice specifice raporturilor pentru participantii la comertul international.. masini. Dintre realitatile juridice ale comertului mondial. Relevanta lui se confirma prin aceea ca el formeaza institutia juridica cea mai importanta a dreptului comertului international. contractul de transfer de tehnologie prezinta unele forme: a. 4. Forma dinamica a cooperarii internationale. Transferul international in contrapartida. Transferul de tehnologie se realizeaza si se dezvolta intr-un cadru juridic de principii si norme care apartin.2. contractul este cea mai importanta. . dreptului de proprietate industriala. transferul de tehnologie implica astfel transmiterea drepturilor de proprietate industriala. engineering (sau consulting-engineering). b. in special. indiscutabil. inerente desfasurarii acestuia. contractele de transfer de tehnologie pot avea o larga aplicare. d. In functie de natura lui juridica. c. Importanta lui se verifica prin aceea ca el reprezinta principalul instrument juridic de infaptuire a circulatiei valorilor si cunostintelor la scara planetara. 3. utilaje. Contractul de franciza Diferitele contracte de licenta Contractul de know-how Contractul de engineering Sub aspectul obiectului. are caracter de „troc”. cea mai complexa si cea mai relevanta pentru acest domeniu. Se realizeaza intre parteneri care detin tehnologie de interes reciproc. Transferul de tehnologie poate constitui obiectul unui contract adiacent sau al unei clauze intrun contract complex. ele pot cuprinde linii de fabricatie. servicii sub diverse forme etc. Aceasta forma se realizeaza in cadrul fuzionarii unor firme din tari diferite sau al cumpararii unei firme impreuna cu titlurile de proprietate industriala ale acestuia de catre o alta firma dintr-o alta tara.

metode de tratare a produselor. numita beneficiar. Satisfactia de a vedea produsul inteligentei sale utilizat in sensul inmagazinarii inventiei sau inovatiei sale in perfectionarea unui produs. numit licentiat. contra unui pret.A) Contractul de licenŃă In acceptiunea larga a cuvantului. 3. Inlaturarea concurentei. Patrunderea cu mai multa usurinta pe pietele de desfacere. metode de exploatare a masinilor. printr-o valorificare inteligenta a avantajelor pe care i le confera inventia sau inovatia respectiva in ridicarea calitatii produselor. documentatii tehnice. numita titular. scheme operatorii de productie. 4. marci de comert si marci de serviciu. procedee tehnice. Atat licentiatul cat si licentiatorul beneficiaza de mai multe avantaje prin incheierea contractului de licenta. numit licentiator. inca din momentul negocierii si perfectarii contratului. se angajeaza sa-i cedeze celeilalte. prin care una. in conditii si pe perioade determinate. Licentiatul beneficiaza de: 1. ceea ce justifica interesul ambelor parti in a-si vedea cat mai complet si mai bine stipulate drepturile si obligatiile. a dreptului de folosinta al unei inventii sau inovatii unui beneficiar. Obtinerea de participatii la beneficiile obiectivelor realizate. prin contractul de licenta se intelege transmiterea de catre titularul unui brevet. Evitarea barierelor vamale si a masurilor restrictive cu caracter netarifar. contractul de licenta este o intelegere scrisa intre doua parti. 3. . Licentiatul se bucura de mai putine avantaje: 1. dreptul de a folosi brevete de inventie. 5. 2. In concluzie. masini si materii prime. Contributia la progresul tehnic si uman. marci de fabrica. Stimularea exporturilor de utilaje. 2. Aportul la sporirea exporturilor si reducerea importurilor la produsele care prin inventiile si inovatiile respective au devenit mai competitive.

este un contract incesibil. . Contractul de licenta nu implica deci un act de dispozitie asupra dreptului exclusiv din brevet. Licenta exclusiva. prezinta unele ingradiri). care poate fi totala sau partiala. Obiectul contractului Obiectul contractului il formeaza autoritatea sau acordarea dreptului ca o licenta sa fie folosita de partener. este exclusiv. Licentele neexclusive pot fi: • licente neexclusive depline. intrucat se incheie in vederea calitatilor personale ale licentiatului. iar licentiatul de a folosi inventia in conditiile convenite. Formele contractului Licenta. Dupa caracterul lor. in functie de intinderea drepturilor care se atribuie prin contract. poate fi de doua feluri: a.Caractere juridice. Licenta. in lipsa unei prevederi exprese. prin care licentiatorul renunta la posibilitatea de a mai acorda alte licente. Contractul de licenta prezinta urmatoarele caractere juridice: • • Licenta este un contract intuitu personae. prin care licentiatorul are dreptul de a utiliza sau transmite brevetul. licentiatul avand un drept exclusiv de utilizare a inventiei. b. Licentiatul transmite numai folosinta dreptului de exploatare. Licenta neexlusiva sau simpla. licentele exclusive prezinta mai multe forme: • • licente nelimitate sau depline (licentiatorul beneficiaza de exclusivitate pe toata durata de valabilitate a brevetului): licente nelimitate (dreptul de folosire a inventiei.

ele se concretizeaza astfel: . aplicat la valoarea productiei sau a vanzarilor. In principiu. intrate investitiei in domeniul liberei concurente. un procent royally. investigarea continutului ei si identificarea detinatorului. Licentiatul este tinut sa foloseasca inventia in conditiile stabilite si sa plateasca pretul. Brevetul faciliteaza realizarea transferului de tehnologie pentru ambele parti. in raport de gravitatea incalc arii. brevetul este un mijloc prin care tarile in curs de dezvoltare isi asigura accesul la tehnologia straina si totodata un stimulent pentru investitiile straine. partea prejudiciata poate cere plata de compensatii sau anularea contractului.Licentiatorul are obligatia de a asigura beneficiarului o exploatare optima a inventiei si de a garanta existenta dreptului acordat. Brevetul ca suport pentru transferul de tehnologie Asigurand titularului beneficiul unor drepturi private. Incetarea contractului Contractul de licenta poate inceta datorita urmatoarelor cazuri: • • expirarea duratei pentru care licenta a fost acordata. o suma globala initiala. Efectele contractului Contractul de licenta produce in sarcina partilor un numar de obligatii. pretul se poate plati prin folosirea mai multor modalitatii: • • • o suma forfetara integrala. dupa perioada stabilita de lege. In caz de respectare a obligatiilor contractuale. In contractul de licenta.• licente neexclusive limitate. .

astfel incat efectele sale sa nu fie daunatoare pentru economia nationala. Tarile in curs de dezvoltare vor avea de ales intre a mentine brevetul cu efectele sale fraditionale si a adopta un nou titlu de protectie. in temeiul caruia dreptul exclusiv de exploatare a inventiei apartine statului. Rolul reglementarii juridice este. pentru adoptarea drepturilor pe care le confera la nevoie tarilor in curs de dezvoltare. In ceea ce priveste prima solutie. Problemele care se pun pe planul reglementarii juridice. Transferul de tehnologie se realizeaza fie prin exploatarea industriala a brevetului in tara dobanditoare. asigurarea pregatirii profesionale a cadrelor nationale. pentru a permite brevetului sa-si indeplineasca rolul de instrument de dezvoltare economica sunt: • • • asigurarea unei informari eficiente asupra tehnicilor disponibile. in primul rand acela de a determina conditiile de realizare a acestor forme de transfer de tehnologie. in acest caz. certificat de autor. sa se poata integra acesteia. Este evident ca prima din aceste forme corespunde mai bine intereselor tarilor in curs de dezvoltare.Conditia indispensabila pentru ca brevetul sa devina un instrument eficace in dezvoltarea economica a tarii este ca tehnologia dobandita prin transfer sa fie. Titlurile de protectie O problema esentiala este aceea a titlurilor de protectie. s-au analizat trie forme de brevet considerate corespunzatoare intereselor tarilor in curs de dezvoltare si propuse de OMPI: 1. in ultima analiza. fie prin importul de produse brevetate. b) Solutia unui titlu de natura diferita. In anumite conditii insa apare necesitatea de a se recurge si la importul de produse brevetate. Brevetul de importatiune . Se recomanda doua solutii posibile: a) Solutia diversificarii brevetelor. evitarea abuzului de brevet si de know-how. o documentatie de brevete adecvata. asimilabila de industria national.

accesul codepunatorului strain. titularului strain al brevetului si unui national. este cunoasterea si aplicarea creatoare a celor mai importante realizari stiintifice si tehnologice pe plan mondial. protejate prin plan mondial si care. Informarea din descrierile tehnice ale inventiilor. . constituie baza progresului civilizatiei umane.2. factor activ in transferul de tehnologie Deosebit de importanta in promovarea progresului tehnic. Durata sa ar trebui sa fie fixata intre 5 si 10 ani si sa se prevada. In cazul brevetului de transfer de tehnologie care reprezinta o sinteza intre brevet si contractul de licenta – s-a preconizat o reglementare care sa puna la adapost tarile in curs de dezvoltare de abuzuri. in ultima instanta. Brevetul de transfer de tehnologie 3. Nerespectarea contractului de exploatare ar trebui sa fie sanctionata cu decaderea din drepturile conferite prin brevetului de transfer de tehnologie. Contractul de exploatare ar trebui supus spre aprobare prealabila autoritatilor guvernamentale care confera brevetul. domeniul de aplicare a brevetului de transfer de tehnologie nu trebuie limitat cat priveste sfera obiectelor posibile. dar in coproprietate. unde factorul primordial il constituie necesitatile productiei si potentialul de resurse materiale. Fiind destinat sa sprijine dezvoltarea industriei. Pentru eliberarea unui asemenea brevet este necesara incheierea prealabila a unui contract. care se ofera sa-l exploateze. ori de cate ori este necesar. ceea ce exclude cazul unei exploatari anterioare. Protectia prin acest brevet ar trebui subordonata indeplinirii conditiei de noutate relativa pe teritoriul national in care urmeaza sa fie exploatata inventia. Din multimea informatiilor tehnico-stiintifice vehiculate in prezent pe plan mondial retin atentia in mod deosebit acele informatii care se refera la cele mai noi si valoroase solutii tehnice caracterizate inventii. Brevetul de dezvoltare industriala Brevetul de transfer de tehnologie este propus a se acorda pentru obiective brevetate in strainatate.

Aceasta faza. procesul de creatie stiintifica si tehnica nu poate fi conceput. pe baza celor mai noi solutii existente pe plan mondial. organizarea informarii si . are menirea de a completa cunostintele de specialitate ale cercetatorului. manualele de specialitate sau alte mijloace de informare. la o tema data. reducerea costurilor cercetarilor pana la 40%. accelerarea procesului de asimilare a produselor si tehnologiilor moderne dupa modele de referinta straine. efectuata in mod organizat. denumita faza de informare de orientare. deci mult mai repede decat revistele. De altfel. conduce la : • • • reducerea daunei de cercetare cu pana la 60%. determinarea nivelului tehnic si a tendintelor de dezvoltare a unor domenii ale tehnicii. in vederea rezolvarii problemei la care acesta lucreaza. a unor solutii proprii in raport cu nivelul atins pe plan mondial. in vederea prognozarii dezvoltarii lor pe termen mediu. lipsa de cunoastere reprezinta bariera cea mai grea de trecut in procesul de introducere a procesului tehnic. in scopul brevetarii unor creatii stiintifice si tehnice proprii. fara cunoasterea celor mai noi solutii aparute pe plan mondial. asimilarea de noi produse si introducerii de tehnologii perfectionate. In aceste conditii. Din cele prezentate rezulta ca activitatea de informare si documentare din literatura de brevete poate indepartata si subordonata urmatoarelor obiective principale: • • • • cercetari propriu-zise pentru definirea obiectului acesteia si nivelului de la care se porneste pentru stimularea si garantarea unor rezultate superioare. Practica a demonstrat ca informarea si documentarea din literatura de brevete. uneori chiar in faza de cercetare. cercetari pentru stabilirea nivelului stiintei si tehnici. Experienta a demonstrat ca informarea si documentarea din brevete este necesara inca din faza de elaborare a unor criterii rationale pentru selectarea si planificarea temelor de cercetare stiintifica. In concluzie.Motivul pentru care descrieri inventiilor constituie un element atat de pretentios in informarea tehnico-stiintifica este acela ca realizarile stiintifice si tehnice mondiale sunt aduse foarte rapid la cunostinta specialistilor.

privativ. cunostinte tehnice nebrevetabile sau brevetabile. contractantii know-how – ului au obligatia de a-si comunica reciproc toate aplicatiile acestuia pe care nu le-au prevazut la data incheierii contractului. dar nebrevetate. daca binenteles partile nu prevad contrariul in contract. deoarece studiul acestei categorii de literatura ofera posibilitatea de a se cunoaste ultimele creatii stiintifice si tehnice. Ca o aplicatie specifica principiului colaborarii partilor dintr-un contract comercial international. contra unei redevente. Clauza de exclusivitate nu poate fi opusa furnizorului know-how – ului. Aceasta confuzie provine din faptul ca know-how – ul este gresit considerat un drept de proprietate industriala. Indreptatirea beneficiarului de a utiliza cunostintele transmise de furnizor priveste orice aplicatie a acestora. furnizorul know-how – ului isi pastreaza deopotriva dreptul de a transmite tertelor persoane cunostinte ce-i formeaza obiectul si dreptul de a le utiliza el insusi. adica un drept exclusiv. prima precizare care se impune este inlaturarea confuziei care se face intre acest contract si contractul de licenta asupra unui brevet. functionarea. realizate pe plan mondial. intretinerea sau comercializarea unor marfuri ori pentru elaborarea si punerea in lucrare a unor tehnici sau procedee. In absenta unei stipulatii exprese in sens contrar. transmite celeilalte parti. necesare pentru fabricarea. Din cele aratate mai sus rezulta ca brevetele de inventie constituie atat un element juridic cat si un element de fundamentare a transferului de tehnologie. B) Contractul de know – how Contractul de know-how este contractul prin care una dintre parti. Cunostintele tehnice care alcatuiesc know-how – ul pot avea ca suport obiecte. know-how – ul nu poate fi transmis de beneficiar. numita beneficiar. . elemente tehnice sau instructiuni.documentarii din literatura de brevete de inventii a devenit absolut necesara. Daca partile nu stipuleaza altfel. caracter pe care legea il recunoaste exclusiv titularului unui brevet. un monopol de exploatare. dar pe care la considera posibile si intentioneaza sa le infaptuiasca. Beneficiarul dintr-un contract anterior este indreptatit sa se prevaleze de conditiile mai favorabile acordate de furnizor beneficiarilor subsecventi. de cunostinte tehnologice. numita furnizor. Cu privire la natura juridica a contractului de know-how.

in timp ce contractul de licenta transmite unei alte persoane dreptul de a exploata inventia brevetata. 2. a caror valoare este concretizata in rezultatele obtinute. Incalcarea acestui angajament este calificata drept breach of confidence sau „manifestation of confrance trahie”. 3. Ansamblul de cunostinte know-how. Contractul de know-how se caracterizeaza prin: a. tertii putand utiliza cunostintele ce-i formeaza obiectul daca le dobandeste prin experienta proprie. b. cat si additional skill sau superior skill (dexteritatea sau abilitatea pe care specialistul a dobandit-o in procesele tehnice). nu sunt brevetate fie datorita faptului ca nu au atins un grad suficient de noutate. cunostinte privind administrarea intreprinderii etc. ceea ce implica obligatia pentru titularul de brevet de a nu exercita dreptul de interdictie pe care legea i-l atribuie spre a-l ocroti impotriva tertilor. Natura confidentiala a cunostintelor. 4. Abilitatea tehnica – abilitatea include atat mechanical skill (abilitatea naturala a specialistului). determinate prin cele patru elemente.. Experienta tehnica – experienta dobandita de specialist – rezultat al unei practici indelungate in domeniul tehnic respectiv. cunostinte rezultate din asimilarea progresului tehnic.Posesorul de know-how nu are un drept de proprietate industriala. Procedee si mijloace tehnice de aplicare – se refera la o grupare de operatii tehnice dispuse intr-o ordine anumita vizand finalizarea operatiunii principale. contractul de know-how transmite dreptul la cunostintele furnizorilor catre beneficiar cu efectele relative(res inter alios acta) Elementele care determina continutul contractului de know – how sunt: 1. Dinamismul operatiunii . In consecinta. c. in sensul ca orice persoana careia i sa adus la cunostinta un know-how secret se angajeaza implicit sa respecte acest caracter. Noutatea cunostintelor relative si subiective. Cunostintele tehnice – se refera la cunostintele dobandite in tehnica curenta. fie datorita lipsei de interes.

Contracte prin care se transfera o tehnologie sau un procedeu tehnic determinat. nu au fost brevetate sau nu sunt susceptibile de a obtine protectia juridica prin brevet. Multe din elementele know-how . Aceste elemente se pot pastra in forme variate. trebuie precizat ca ele cuprind si abilitatea cat si experienta obtinute prin aplicarea acestor cunostinte. Unele insa. elemente tehnice sau instructiuni. transferat prin acte complexe si succesive (care sunt stabilite in mai multe faze).ului au un suport material format din obiecte. prin acte simple. Determinarea cu precizie prin clauzele contractuale a obiectului contractului atat sub aspectul cunostintelor transmise cat si al redeventelor prezinta o insemnatate deosebita pentru executarea lor in conditii de securitate juridica si de eficienta economica. iar operatiunea tehnica prin aplicarea know-how – ului se dovedeste a fi un proces in continua schimbare spre dovedirea unor progrese vizibile. In functie de complexitatea actiunilor de efectuat sunt: 1. Complexitatea elementelor componente. Contracte avand acelasi obiect. Tuturor li se asigura de catre posesor o protectie de fapt prin pastrarea secretului. financiara si valutara. . Clasificarea contractelor de know-how Contractele de know-how se clasifica in functie de: a) Complexitatea actiunii. Obiectul contractului Obiectul contractului de know-how il constituie transmiterea cunostintelor tehnice de catre furnizor si plata pretului de catre beneficiar. Totalitatea elementelor ce-l alcatuiesc pot fi brevetabile dar. nu pot fi disociate de persoana specialistului. cum sunt abilitatea tehnica. 2. din diferite motive. dat fiind faptul ca domeniul know-how – ului nu poate fi stabilit aprioric. Cat priveste cunostintele tehnice.d. iar interesele partilor sunt diferite.

iar cealalta parte . atunci cand conditiile de transfer „necesare realizarii unor conventii distincte. 3.ului combinat. b) Interferarea cu alte operatiuni. 2. Contracte prin care se transfera procedee tehnice sau produse rezultate din cercetari proprii. incheierea contractelor de know-how este precedata de o conventie ad-hoc prealabila. cand suntem in prezenta unui transfer care nu e conditionat de o alta operatiune. in calitate de asigurare a pastrarii secretului divulgat de furnizor. in practica comerciala internationala actuala. Contractul de know-how complementar. De aceea. prin care o parte se obliga sa comunice unele elemente ale know-how – ului sau. in calitate de ofertant. potentialului beneficiar spre a-l determina sa incheie contractul. se stabilesc separat”.3. mai ales cand e vorba de operatii de transferuri de tehnologie de o deosebita insemnatate. In functie de gradul de interferare cu alte operatiuni sunt: 1. asumat anterior inceperii negocierilor pentru inchiderea contractului. prin care se obliga sa pastreze strict confidentiale informatiile primite. Contracte de know-how pur. cand transferul e un accesoriu ori o consecinta a altor operatiuni. Practica a demonstrat lipsa de eficacitate a acestui mijloc juridic. practica comerciala internationala a imaginat doua mijloace juridice. Pentru inlaturarea riscurilor de divulgare a secretului de catre destinatarul ofertei. Un prim mijloc este acela al unui angajament unilateral din partea destinatarului ofertei. Nerespectarea obligatiei astfel asumate da loc unei actiuni civile pentru repararea prejudiciului cauzat furnizorului de know-how. Contracte de know-how . Incheierea contractelor Problema juridica pe care o ridica incheierea contractului de know-how este aceea a mijlocului juridic de asigurare a pastrarii secretului divulgat de furnizor. cunoscuta sub denumirea de „contractul de optiune”.

printr-o suma forfetara. furnizorul sau transmitatorul trebuie sa transmita anumite cunostinte tehnice. Daca plata know-how – ului se face in alte cunostinte tehnice. Daca se plateste in bani. obligat sa acorde beneficiarului: • • • • Asistenta tehnica. in produse sau in alte cunostinte tehnice. sa nu le divulge si sa nu le exploateze decat dupa incheierea contractului. prin cote-parti din valoarea productiei realizate. totodata. cedentul nu trece in contract „caracterul secret al know-how . El este. si deci il cunoaste „acesta nu mai poate fi retras. Dreptul de a utiliza marca sa de fabrica.se obliga sa le trateze ca strict confidentiale. Beneficiarul sau dobanditorul este obligat: • • • Sa plateasca pretul. Sa mentina calitatea produselor obtinute. plata redeventelor viitoare ar parea ca ramane fara cauza (pentru partea din contract nerealizata)”. prin . De asemenea. ca urmare. partile pot stipula termenele si conditiile transferului acestor cunostinte in contractul respectiv sau pot conveni incheierea unui nou contract. Know-how – ul poate fi platit in bani. folosind expresii de genul „avans tehnic” sau „procedeu tehnic”.ului”. iar caracterul secret dispare „fara vina beneficiarului. In scopul evitarii unor asemenea situatii. in cazul in care se transmite „un know-how secret”. plata poate fi efectuata: printr-o suma globala. Prin contract. Garantii ca prin aplicarea procedeului sau cunostintelor transferate se vor obtine rezultate scontate. chiar daca beneficiarul nu ar mai vrea sa plateasca redeventele”. Dreptul de folosinta exclusiva a procedeului tehnic respectiv sau a cunostintelor care fac obiectul transferului. daca beneficiarul a primit know-how – ul. Sa respecte angajamentul privind confidentialitatea. Mai mult. avand acest obiect. Efectele contractului In literatura de specialitate s-a atras atentia ca principalul inconvenient in privinta efectelor contractului de know-how il constituie faptul ca nu exista un brevet si.

contract se poate conveni ca beneficiarul sa comercializeze produsele obtinute sub marca furnizorului. Continuand cercetarea naturii activitatii de engineering. de la prestatiile de servicii de ordin intelectual – transmiterea de idei. C) Contractul de consulting – engineering Prin consulting .. conceptii. . partile pot conveni asupra altor clauze care sunt de natura sa asigure executarea in cat mai bune conditiuni a contractului. la baza. Este un demers rational. Engineering = activitate intelectuala. de o activitate intelectuala. Incetarea contractului Contractul de know-how . effort intelectual. Denuntarea. in caz ca survin asemenea modificari.engineering se intelege o activitatea complexa cuprinzand operatiile cele mai diverse. planuri. La expirarea termenului stipulat in contract. fiecare parte are dreptul neexclusiv de a continua sa foloseasca liber si gratuit: cunostintele. Rezilierea. schite etc. cuprinzand realizari de instalatii si punerea lor in functiune – pana la furnizari de materiale necesare executarii acestor lucrari de constructii. procedeul tehnologic – care a facut obiectul transferului – intra in domeniul public. experienta. Ca urmare. executari de lucrari. inteligenta si imaginatie. informatiile si documentatiile pe care partile le-au transmis pe durata contractului. Cele doua parti pot conveni sa se informeze cu privire la modificarile aduse obiectului contractului.ului inceteaza in urmatoarele imprejurari: • • • Expirarea termenului stipulat. Totodata. fundamentata pe cunoastere. dincolo de o simpla definitie lapidara s-ar parea ca este vorba. montaje etc. motivat de un scop precis si organizat de maniera sistematica.

contractul de consulting – engineering cuprinde obligaŃii de mijloace. Sfera largă a activităŃilor impune stabiirea riguroasă a obiectului contractului. forfetară. Engineering este cert o activitate intelec$$tuala. realizand si gestionarea lor. “Gandirea economiseste actiunea” (J. Dezvoltarile precedente lasa sa se ghiceasca rolul activitatii de engineering in progresul tehnic.Contractul mixt sau combinat. se controleaza de beneficiar si sunt retribuite cost plur onorariuM .Contractul pentru servicii. dar ea nu este deloc depersonificata. Fourastie). raportată în costul obiectivului. Obiectul contractului Obiectul contractului de consulting – engineering îl formează operaŃiunile prestate. în care retribuŃia se face printr-o sumă fixă sau procentuală.Contractul de regie. si care ar putea fi transpuse in domeniul sau cu pretul unei adaptari. Formele contractului În activitatea de consulting – engineering sunt utilizate urmatoarele forme de contracte: . Chiar din potriva. . O intreprindere care se consacra in exclusivitate activitatii sale de productie nu este in stare sa cunoasca progresele tehnice survenite in alte domenii. iar contractul comercial – engineering conŃine obligaŃii de rezultat.Engineering = activitate rentabila. prezintă o natură diferită. datorită complexităŃii obiectului. ea este o puternica parghie de optimizare a investitiilor. fiind platită printr-o sumă globală. ObligaŃiile părŃilor. În general. în care cheltuielile firmei de engineering pentru lucrările efectuate. Domeniul său de cuprindere trebuie determinat printr-o descriere succintă şi exactă. cost plus onorariu. fără ca distincŃia să fie netă. iar materialel şi serviciile locale.Contractul la cheie. Efectele Contractului . prin care echipamentele şi serviciile se plătesc printr-o sumă fixă globală. de la simple consultaŃii până la realizarea unor proiecte sau obiective. Aceasta apare ca o evidenta pentru elaborarea sau alegerea proceselor tehnice. Engineering = activitate ce contribuie la progresul tehnic. prin care firma de engineering livrează beficiaruilui un anumit obiectiv în stare de funcŃionare. .

după care palta se determină prin adăugarea la cheltuielile societăŃii. prestatorul de consulting – engineering poate avea următoarele îndatoriri: . În raport cu specficul contractului.Metoda cost plus onorar.Coordonarea activităŃii antreprenorilor. Diverse şi multiple. se pot folosi mai multe metode şi anume: . ObligaŃiile clientului sau beneficiarului lucrării sunt în a plăti preŃul şi de a preda toate datele şi informaŃiile cerute. ce cuprinde toate activităŃile societăŃii. întreprinse de societate pentru sporirea potenŃialului tehnico-ştiinŃific. .Efectuarea de studii. în care retribuirea se face prin aplicarea unor nivele de plată pe unitatea de timp consumat. prin care volumul retribuŃiei se stabileşte sub forma unei sume globale.Plata se face numai de către client.Garantarea funcŃionării şi capacităŃii obiectivului.Metoda procentajului. a unei sume convenite anticipat. când suma de plată se precizează prin aplicare la valoarea lucrării unei taxe proporŃionale fixe.Verificarea lucrărilor de montaj.Predarea documentaŃiei obiectivului. clientul mai poate fi obligat să păstreze unele servicii. să furnizeze anumite bunuri sua să obŃină autorizaŃiile necesare. prevăzute prin contract.Metoda timpului folosit. . . . . în funcŃie de obligaŃiile societăŃii de consulting – engineering. plata preŃului se plică pentru următoarele principii: .Societatea de consulting – engineering trebuie să-şi realizeze misiunea potrivit prevederilor înscrise în contract şi indicaŃiilor beneficiarului. . cu titlul onorar. . a face sau a nu face.Metoda sumă forfetară. . obligaŃiile societăŃii constatu în a da.Modul şi condiŃiile de efectuare a plăŃilor sunt stabilite de către părŃi. . . .Valoarea retribuŃiei include şi cheltuielile cu caracter permanent. . Pentru calculul plăŃii.Conducerea realizării obiectibului industrial. la care se adugă cheltuielile specifice.Prestarea de asistenŃă tehnică.Păstrarea secretului informaŃiilor şi realizărilor. În detrimentul obligaŃiei principale a clientului. Răspunderea părŃilor contractante . De asemenea.

b) Clasificarea şi rolul titlurilor de credit Titlurile de proprietate se pot grupa în mai multe categorii. excepŃiile care puteau fi invocate faŃă de titularii precedenŃi sunt neopozabile.Formalism – se exprimă printr-un înscris sau document. Noul drept este determinat numai de relaŃia dintre posesor şi titlu. la scadenŃă. instrumente negociabile. D) Regimul juridic al titlurilor de credit a) NoŃiunea de titluri de credit Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titlurilor să-şi exercite. posesorul titlului de credit beneficiază de un drept cert. Clientul este Ńinut să răspundă pentru respectarea dreptului de proprietate industrială şi intelectuală a societăŃii precum şi de exactitatea datelor transmise. În litereatura de specialitate. titlurile de credit mai sunt denumite efecte de comerŃ. drepturile literale şi autonome menŃionate în cuprinsul lor. valori mobiliare sau titluir de valoare. . interpretat sau combătut cu alte mijloace de dovadă. Datorită încorporării în titlu. .Autonomia – dreptul din titlul de credit este independent.În caz de neexeccutare a îndatoririlor contractuale societatea de consulting – engineering v-a răspunde în raport de întinderea misiunii şi caracterul obligaŃiilor. Dreptul terŃului dobânditorfiind originar şi nu cedat sau derivat. pentru naşterea. transmiterea şi exercitarea dreptului este necesară eistenŃa unui înscris. În acest fel. Principalele criterii folosite sunt următoarele: . Titlurile de credit se caracterizează prin următoarele trăsături: . ConŃinutul titlului nu poate fi modificat.Literalitate – dreptul menŃionat în titlu se realizează numai în condiŃiile indicate prin înscris. Înscrisul are rolul de a constitui dreptul fiind de esenŃa titlului. Fiecare posesor legitim al titlului dobândeşte un drept propriu şi autonom.

poliŃele de asigurare. Ele cuprind promisiunea unui . Titluri reprezentative – încorporează un drept real asupra unei cantităŃi de mărfuri determiante care poate. titlurile emise de stat. . care este depozitată sau predată pentrua fi transportată. Din titlurile de credit reprezentative fac parte conosamentul. În aceste titluri sunt incluse: cambia. . warantul. titlurile de credit sunt de patru feluri: Titluri propriu-zise – cuprind o promisiune de prestaŃiuni viitoare.. acŃionarul unei societăŃi comerciale are atât drepturi cât şi drepturi personale nepatrimoniale. biletul la ordin.Modul circulaŃiei. Ele constituie titluri de credit numai prin structura lor exterioară. Acesta se divid în: Documente de legitimare – se folosesc pentru probatitularităŃii dreptului. ce decurge din calitate de component al unei colectivităŃi. obligaŃiile emise de societăŃile comerciale. Titluri improprii – sunt documente de probabŃiune şi legitimare. Ele dau dreptul titularului la o sumă determinată de bani sau la o anumită cantitate de morfuri fungibile. În funcŃie de natura prestaŃiei sau conŃinut.Natura prestaŃiei. recipisa de depozit. cecurile. În titlurile de credit de poarticipaŃiune se cuprind acŃiunile. Astfel. Titluri de participaŃie – sau drepturi corporative certifică un drept complex. Titlurile reprezentative se subrogă şi circulă în locul mărfurilor pe care le reprezintă.Cauza titlului. Titularul documentului are posesia mărfurilor prin reprezentantul său.

ele nu circulă şi nu conferă un drept autonom. Titlurile la ordin se transmit prin gir. Beneficiarul este persoana care se află în posesia documentului.serviciu. Acestea se transferă prin cesiune şi creanŃă. Titluri aparante – se utilizează ca mijloc de dovadă a unor raporturi juridice. Formalitate girului implică manifestarea de voinŃă a posesorului şi predare titlului. Cesiunea se realizează prin inserarea unei menŃiuni pe înscris şi remiterea documentului. În principiu. Titlurile de credit la purtător sunt considerate. datorită unităŃii deosebite dintre drept şi înscris. Titlurile de credit improprii nu încorporează dreptul în document. precum şi o clauză prin care posesorul este îndrituit să dispună de document. bilete la loterie). Dintre titluri aparante. Ele se transmite prin tradiŃia documentului. iar transferul se efectuează prin înscrierea transmiterii în registrul societăŃii emitente şi indicarea ei în titlu. titluri de credit pot fi: Titluri nominative conŃin în text numele posesorului. Titluri la ordin cuprind numele beneficiarului. După modul de circulaŃie. de determinare a posesorului sau formă. Bilete de tren. muzeu. obligaŃia de consemnare a unei lucrări sau efectuarea unei plăŃi (ex. conferinŃă ori tratament. formalităŃile necesare transmisiunii presupun participarea debitorului. În ambele modalităŃi. autobuz sau tranvai. Titlurile la purtător nu precizează în cuprins numele titularului. care este titular al dreptului de creanŃă. biletele de intrare la teatru. . ca bunuri mobile. ami importantă este factura.

În raport cu cauza lor, titlurile de credit se împart astfel: Titluri cauzale cuprind menŃiunea expresă a cauzei pentru care se datorează prestaŃiunea. Indicare cauzei este esenŃială pentru valoarea juridică a titlului. Titluri abstractenu prevăd cauza juridică a obligaŃiei. Valabilitatea titlului este independentă de exprimarea cauzei, care constituie un element extern al obligaŃiei.

Rolul titlurilor de credit Finalitatea titlurilor de credit se concretizează ca instrument de credit. Titlurile de credit au rolul de instrument de credit prin amânarea plăŃii la o dată ulterioară. Totodată, pentru suma prevăzută în creanŃă, se va încasa şi dobânda stabilită. Posesorul titlului poate dispune de suma înscrisă în document şi până la scadenŃă. Prin transmiterea înscrisului în plină proprietate sau în gaj, titularul va beneficia de credit. Titlurile de credit contribuie la mobilizarea creditelor. instrument de plată a titularilor de credit se realizează prin predarea documentului. Beneficiarul titlului poate obŃine suma de bani menŃionată prin transmiterea înscrisului sau unei alte persoane. În lichidarea plăŃilor, titlurile de credit au avantajul că înlocuiesc folosirea numerarului.

c) Principalele titluri de credit 1. Cambia Cambia este înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană, trăgător, unei alte persoane, tras, de a plăti unui beneficiar, la scadenŃa şi locul stabilit, o sumă de bani determinată. Cambia implica participarea următoarelor persoane: trăgătorul

trasul beneficiarul Cambia se caracterizează prin următoarele trăsături specifice: titlu complet, forma cambiei este prevăzută de lege, obiectul constă în plata unei sume de bani, obligaŃiile cambiale sunt abstracte, necondiŃionate, autonome,

independente şi cu termen, cambia se transmite prin gir, obligaŃii cambiali sunt ŃinuŃi să răspundă î n mod solidar, Cambia presupune două categorii distincte de raporturi, şi anume: raportul fundamental raportul cambial

Forma cambiei Pentru emiterea cambiei este necesară existenŃa unui document sau act scris. Documentul paote fi act sub semnătură privată sau act autentic. Înscrisul se redactează în limba aleasă de părŃi, putându-se utiliza orice mijloace grafice. Elementele obligatorii ale cambiei sunt: - denumirea cambiei - mandatul necondiŃionat de plată a unei sume determinate. - Numele traseului - ScadenŃa - Locul de plată - Numele beneficiarului - Data şi locul emiterii - Semnătura trăgătorului Consacrate prin lege sau folosite în practică principalele clauze facultative sunt următoarele: - Clauzele explicative - Clauzele complementare - Clauzele suplimentare - Clauzele derogatorii - Clauzele interzise. 2. Biletul la ordin

iar dacă nu este arătată scadenŃa. unui beneficiar.ScadenŃa .Denumirea de bilet la ordin. 3.Data şi locul emiterii . Biletul la rodin cuprinde următoarele condiŃii esenŃiale: . biletul se socoteşte pălătibil la vedere.Biletul la ordin este un înscris prin care emitentul se obligă să plătească la ascadenŃă o sumă de bani. care dispune efectuarea unei plăŃi. Cecul Cecul este un înscris care conŃine ordinul adresat de trăgător unei bănci de a plăti o sumă de bani unui beneficiar. creditorul sau exportatorul.Trăgătorul sau emitentul titlului.Beneficiarul. în limba utilizată la redactare.Locul de plată .În cazul în care locul de paltă nu este indicat se ia în considerare locul emisiunii titlului. Persoanele care participă la un cec sunt: . debitorul sau importatorul şi . trecut în textul titlului.Semnătura emitentului .Promisiunea necondiŃionată de a plăti o sumă determinată . Biletul la ordin implică participarea următoarelor persoane: . .Emitentul.Numele beneficiarului . .

Beneficiarul.Numele trasului . şi aceste sunt de trei feluri: Nominative La ordin La purtător. . purtătorul titlului sau terŃa persoană.Data şi locul emiterii . acestea pot fi: Cecuri barate Cecuri circulate Cecuri certificate Cecuri poştale .Semnătura trăgătorului În practica comercială internaŃională se utilizează mai multe categorii de cecuri. Ele se pot grupa după următoarele criterii: Indicare beneficiarului.Lcoul de plată .Trasul sau banca. care primeşte ordinul de a plăti o sump de bani determiantă. Modul de încasare.. care încasează suma de bani determinată. Elementele esenŃiale pentru existenŃa cecului sunt următoarele: .Mandatul necondiŃionat de a plăti o anumită sumă de bani .Denumirea de cec .

.Cecuri de călătorie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful