DREPT PROCESUAL PENAL

94. REZOLVAREA ACŢIUNII CIVILE ÎN PROCESUL PENAL
Acţiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal numai în măsura în care a fost alăturată acţiunii penale, şi împreună au ajuns în faţa instanţei. Dacă acţiunea civilă a fost exercitată în procesul penal, însă aceasta nu a ajuns în faza de judecată, întrucât organele de urmărire penală au dat soluţia scoaterii de sub urmărire penală sau încetare urmăririi penale, acţiunea civilă va fi rezolvată de către instanţa civilă. În acest caz, instanţa civilă va rezolva acţiunea civilă ţinând seama de temeiurile care au stat la baza soluţionării cauzei penale de către organele de urmărire penală. Potrivit legii, în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa penală sunt următoarele: - instanţa nu acordă despăgubiri civile; - admite (în tot sau în parte) acţiunea civilă; - respinge acţiunea civilă; - instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă. Instanţa nu acordă despăgubiri civile. Instanţa nu acordă despăgubiri civile când pronunţă soluţia achitării pentru motivul că fapta nu există ori nu a fost săvârşită de inculpat. Când inculpatul este achitat pentru inexistenţa faptei, nu pot fi acordate despăgubiri civile deoarece nu există factorul material care să fi generat prejudiciul şi, în consecinţă, acţiunea civilă este lipsită de temei. Instanţa nu acordă despăgubiri civile nici în cazul în care pronunţă achitarea pe temeiul că fapta nu a fost săvârşită de inculpat; o asemenea soluţie se impune deoarece nu poate fi obligată să plătească despăgubiri civile o persoană care nu a săvârşit fapta. Instanţa admite acţiunea civilă în total sau în parte. Potrivit legii, când achitarea s-a pronunţat pentru că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, ori pentru că instanţa a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau pentru că lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile. Instanţa respinge acţiunea civilă. Această soluţie se deosebeşte de ipoteza în care instanţa nu acordă despăgubiri civile în cazul când achitarea sa pronunţat pentru că fapta imputată nu există, ori nu a fost săvârşită de inculpat. Când achitarea a fost dispusă pe temeiul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, dacă, constată că fapta a produs un prejudiciu material, poate obliga pe cel achitat la repararea pagubei. Dacă instanţa constată că fapta nu a produs prejudicii materiale, nu va acorda despăgubiri civile, respingând acţiunea civilă. Când achitarea a fost pronunţată pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii este posibilă, în general, obligarea la despăgubiri civile. Sunt însă situaţii când instanţa poate să nu acorde despăgubiri civile, şi anume, în cazul infracţiunilor
1 |Page

Instanţa nu soluţionează acţiunea civilă. Instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea dacă fapta nu este prevăzută de legea penală. şi anume. neexistând posibilitatea exercitării acţiunii penale datorită intervenţiei vreunui impediment. Când achitarea se pronunţă pentru că există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. instanţa poate dispune repararea pagubei. Prejudiciul nu este urmarea unei fapte prevăzute de legea penală. lipsind cadrul legal în acest sens. precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile. În consecinţă. iar în celelalte cazuri acţiunea penală fusese nelegal exercitată. există autoritate de lucru judecat. nici acţiunea civilă nu poate fi rezolvată. când achitarea se pronunţă pentru lipsa elementului subiectiv.DREPT PROCESUAL PENAL neintenţionate. Pot fi însă şi situaţii când achitarea pe temeiurile menţionate mai sus să nu conducă la acordarea de despăgubiri civile. lipsa culpei. în următoarele cazuri: lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate. dacă se constată că celui achitat îi revine totuşi o culpă în ceea ce priveşte producerea prejudiciului material în patrimoniul persoanei vătămate. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege. necesara pentru punerea în mişcare a acţiunii penale. ori când pronunţă încetarea procesului penal. 2 |Page .