Flexiunea verbala. Diatezele , tranzitivitatea si conjugarile in limba romana si latina.

Andrei Ioana-Maria R-E ifr ,II

. Inovaţii faţă de latina clasică . I. I: cuprindea verbe cu tema în –a (laudare). I şi a IV-a se remarcă printr-o regularitate mai pronunţată a formelor şi printr-o productivitate mai mare. reprezentat de verbele cu infinitivul în –ire .Flexiunea verbala. a III a : respondēre – respondĕre. se creează o subclasă cu prefixul –iz la indicativ prezent boteza. .de la conj a III-a la a II-a:cadere-cadere. patru grupe . Flexiunea cu acest sufix era cunoscută încă din latina populară.limba română a adus şi în ceea ce priveşte încadrarea verbelor într-o conjugare sau în alta. în funcţie de tema prezentului. a IV-a apare un tip flexionar nou. -la conj.numite conjugări: -conj. a III-a: verbe cu tema în consoană sau –u (scribere. Paradigma verbelor româneşti cunoaşte modificări ce privesc structura fiecărei conjugări în parte: -la conj. a IV a la conj. după modelul unor împrumuturi din greacă. faţă de conj.de la conj a II a la conj. -conj a IV-a: verbe cu tema în –i (audire) . battuere). a II-a şi a IIIa. de tipul. . Trecerile de la o grupă verbală la alta se realizează după cum urmează: . a IV-a apare subclasa verbelor cu sufixul –sc la indicativ prezent.I: gannire -gannare. Gramaticile latine distingeau. baptizare. Limba română a moştenit aceste grupe verbale cu deosebirile fonetice inerente: conj. . -la conj.-de la conj. -conj. -conj a II-a: verbe cu tema în –e (videre).la conj. I şi a IV-a apar tipuri şi subclase flexionare noi. care este o creaţie a limbii române.

verbele care continuă conjugarea a IV a latină se împart numai în două grupe. pasivul era neunitar în latina clasică: avea la unele timpuri forme sintetice şi la altele – forme analitice. Diateza reflexiva arata ca subiectul gramatical face actiunea exprimata de verb si tot el o sufera .a dansa. În limba spaniolă şi portugheză . Diateza pasiva arata ca actiunea este savarsitade un complement si suferita de subiectul gramatical. spre deosebire de celelalte limbi romanice.Conjugarea I se arată deosebit de productivă . Extinderea analitismului în latina populară se manifestă şi în cazul categoriei diatezei: formele sintetice sunt înlocuite prin forme analitice . Diateza este categoria gramaticala a verbului care indica raportul dintre actiunea exprimata de verb si obiectul asupra caruia se rasfrange. Verbele deponente şi semideponente se conjugau la diateza pasivă şi aveau înţeles active. . în aspectul vorbit al limbii latine .în-i. Latina populară a reorganizat şi sistemul diatezelor: sub aspectul conţinutului şi al formei. prin scindarea ei în patru tipuri :cu şi fără-sc-.cu înţeles activ prin verbe de formă activă a existat şi în perioada clasică.şi în –î-. Tendinţa de a substitui forma deponentă . Sub aspectul expresiei. Şi conjugarea a IV a se dovedeşte a fi bogată în forme verbale. Etc. a II a şi a III a. de exemplu . dar limba română a complicat flexiunea acestei conjugări .O întâlnim în comediile lui Plautus.spre deosebire de conj. Diateza activa arata ca actiunea este facuta de subiectul gramatical si suferita de un complement : a citi. diateza pasivă a suportat cele mai multe modificări.

care nu pot accepta un complement direct: fugere (a fugi de ceva). mă dor ochii. În vechile texte româneşti. fără complement direct. amatus fuit ia locul lui amatus est . a fi însetat. sitire (a fi însetat de ceva) au dat în limba română a se teme. Unele verbe tranzitive în latină devin în limba română verbe intranzitive sau reflexive. Se cunosc şi situaţii în care verbe intranzitive la origine devin tranzitive. .Aşa de pildă. influenţa slavă îşi lasă amprenta asupra valorilor morfologice ale verbelor transitive. atât în limbile romanice occidentale cât şi în cele răsăritene . Se observă şi în acest caz tendinţa de stabilire a unei concordanţe explicite între conţinutul formelor şi expresia lor gramaticală. multe verbe din această categorie exprimă o stare fizică sau sufletească : doleo ab oculis . Dezvoltarea reflexivului sa 195 produs mai întâi în limba vorbită . Tranzitivitatea Însuşirea verbelor de a fi tranzitive a fost moştenită din limba latină.iar acesta din urmă ia locul lui amatur . mai cu seamă în traduceri .ajungându-se la o diateză pasivă unitară din punct de vedere formal. Cel de-al doilea aspect al reorganizării sistemului latin al diatezelor este constituirea reflexivului ca diateză independentă. Sub raport semantic.

Istoria limbi romane . Al. Istoria limbii române. Bucureşti.BIBLIOGRAFIE: Butuirca Doina . Partea I Rosetti. 1960 Internet .