Sfântul Grigorie Palama

Condacul al 13-lea : O, dumnezeiescule P rinte, cunosc tor al tainelor celor negr ite, Grigorie, culme a P rin ilor, prime te vocile poporului t u, i d ruie te acoper mântul t u tuturor; c ci cu credin alerg m i Sfintei Treimi strig m: Aliluia!

"Fost-a om trimis de la Dumnezeu", putem zice, reluând cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul; numele lui era Grigorie Palama. Om trimis de Dumnezeu, c ci prin el s-a fundamentat teologic întreaga experien duhovniceasc a cre tinului ortodox: unirea deplin cu Dumnezeu în iubire i rug ciune; dimensiunea principal a ortodoxiei, rug ciunea, cu roadele ei, a fost a adar, este i va fi via a Bisericii, via a i lucrarea Duhului Sfânt în Biseric în toate timpurile. Tradi ia rug ciunii neîncetate are r d cini apostolice (I. Tesaloniceni 5.17), i o reg sim în scrierile P rin ilor pustiei, c p tând în cursul vremii specificul vie ii monahale isihaste . Muntele Athos a devenit în secolele XIII-XIV centrul mi c rii de înnoire a vie ii c lug re ti, prin sporirea rug ciunii, mi care cunoscut sub numele de isihasm. Exponentul ei a fost Sfântul Grigorie Palama (1296-1359) care a formulat teologic, întâia oar , doctrina i practica isihast bazat pe întâlnirea în eleg toare cu Hristos, în lumin , prin rug ciunea: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine p c tosul!" rostit neîncetat.

1. Via a Sfântului Grigorie Palama
N scut în 1296, tân rul Grigorie a fost de mic în cercul familiei imperiale dat fiind c tat l s u, Constantin, era consilier intim al lui Andronic II (12821328) i pedagog al nepotului acestuia, Andronic III. Când avea 7 ani, tat l s u muri, iar el fu educat i instruit în tiin ele vremii de celebrul înv at Teodor Metochites, agonisindu- i o solid baz cultural . Contactul strâns cu

monahi de la Athos l-au f cut pe Grigorie s in înc din adolescen un regim de ascez aspr , cu post i veghere mult , hr nindu-se numai cu pâine i ap . Primul înv tor în via a sa de rug ciune i-a fost Teolept, care mai târziu ajunge mitropolit al Filadelfiei, care l-a c l uzit la deprinderea trezviei i a rug ciunii min ii înc de când era în lume. Lep dând atrac iile lumii, în toamna anului 1317, cu cei doi fra i ai s i, plec spre Muntele Athos. Lâng m n stirea Vatopedu, sub conducerea b trânului Nicodim, duse o via de post, de veghe i rug ciune neîntrerupt , ziua i noaptea. Dup trei ani, în 1321, monahul Grigorie s-a nevoit în Marea Lavr a Sfântului Atanasie, unde, al i trei ani, s-a distins prin practica virtu ilor, în elepciune i cuvânt, înfrânându- i chiar i trebuin ele cele mai naturale, "luptând parc cu trupul ca s ajung f r de trup". În decurs de trei luni nu dormea nici o noapte, ci numai pu in dup prânz. Apoi se retrage doi ani la Glosia, i în 1326, dup ce e hirotonit preot la Tesalonic, urc pe muntele de lâng ora ul Bereea (Veria) din Macedonia greac . Aici tr ie te o via duhovniceasc intens . Cinci zile pe s pt mân sta izolat de to i i nu vorbea cu nimeni, iar sâmb ta i duminica se aduna cu ceilal i monahi la Sfânta Liturghie i la convorbiri. Era în al treizecilea an al vie ii, s n tos la trup, neatins înc de nici o boal . Intensific postul i vegherea, iar prin lacrimi multe î i cur ochiul sufletului. Rug ciunea neîntrerupt din mintea sa îl învrednicea de unirea nemijlocit cu Dumnezeu. Uneori, în timpul Sfintei Liturghii, fa a îi str lucea mai presus de fire, transfigurat de focul Duhului Sfânt. Începe s predice, apoi s scrie despre via a Maicii Domnului i a unor cuvio i p rin i atoni i. Când Varlaam de Calabria, din 1334 înc , dar mai ales dup 1337, începe s defaime practica i înv tura isihast , atunci ieromonahul Grigorie devine purt torul de cuvânt al monahismului atonit i al întregii Biserici Ortodoxe. El precizeaz în dou triade (1338, 1339) doctrina isihast , redactând-o i pe a treia (în 1341), când Varlaam, în 1340, atac mai înver unat mistica r s ritean i Ortodoxia îns i. Crescând polemica, s-a întrunit un sinod la 11 iunie 1341 care a dat dreptate isiha tilor, condamnându-l pe Varlaam; acesta fuge definitiv în occident, fiind nu doar bineprimit în Biserica Catolic , ci i promovat episcop în Gerace (sudul Italiei). La scurt vreme, în 1343, b nuit de complot de Ioan Cantacuzino, Palama e aruncat în închisoare, pân -n 1347. Patriarhul Ioan Colescas convoac în 1345 un sinod care-l anatemizeaz pe Palama, sus inând pe Achindin, care preia rolul de batjocoritor al isihasmului. Împ r teasa Ana de Savoia, la 2 februarie 1347, adun episcopii care-l repun în cinste pe Palama. Grigorie Achindin fuge, dar în locul lui vine Nichifor Gregoras. Contra lui Achindin, Grigorie Palama scrie Antireticele I-VII i

câteva epistole c tre al i monahi isiha ti (pân -n 1345). Urcat în 1347 pe tron, Ioan Cantacuzino convoc în 27 mai 1351 un sinod care decret isihasmul ca doctrin oficial a Bisericii Ortodoxe, condamnând ca eretice înv turile lui Varlaam i Achindin. Gregoras fu închis în m n stirea Hora. De i ales din 1347 arhiepiscop al Tesalonicului, Sfântul Grigorie Palama ajunse acolo abia în 1352. În 1354, vrând s vin în Constantinopol, este luat prizonier de turci, un an de zile. Între 1358-1359 Palama a mai scris patru tratate despre isihasm, contra lui Gregoras. Anun ându- i ziua mor ii înainte, Sfântul Grigorie Palama trecu la Domnul la 13 noiembrie 1359. Gregoras reveni i el la ortodoxie, murind în anul urm tor. Ucenicul Sfântului, patriarhul Filotei Kokinos, în 1368, convoc un sinod care-l declar , pe baza m rturiilor multor monahi i episcopi i a minunilor din biserica lui, Sfânt pe Grigorie Palama, hot rând ca zile de pr znuire a lui, ziua de 14 noiembrie i a doua duminic din Postul Mare.

2. Opera i doctrina Sfântului Grigorie Palama
Întreaga oper a Sfântului Grigorie Palama e centrat pe rug ciunea neîncetat a min ii în inim ; via a îns i a lui a fost o rug ciune neîncetat . Sfântul Grigorie Palama a experiat pe viu isihia i cunoa terea lui Dumnezeu ce vin prin rug ciunea lui Iisus, i de aceea triadele I i II poart un titlu comun, ele fiind adresate celor "ce se dedic cu evlavia isihiei" (îl omitem în expunerea de mai jos a operei), a treia triad con inând lucr rile în care sunt "respinse" (tratatul I) i enumerate "absurdit ile ce provin din premisele (tratatul II) i concluziile (tratatul III) filosofului Varlaam". Problema rug ciunii neîncetate este abordat în toate scrierile palamite, c ci rug ciunea e izvorul vie ii ve nice, al cunoa terii lui Dumnezeu, care spore te în om odat cu eliberarea lui de patimi prin lucrarea Duhului Sfânt. Iat mai jos, o parte din lucr rile Sfântului Grigorie Palama, consultate în redactarea acestei mici expuneri a noastr : Triada I (1338) 1. Spre ce i pân la ce grad e folositoare îndeletnicirea cu tiin ele 2. Pentru cei ce voiesc s se concentreze asupra lor în isihie, nu e f r folos s încerce a- i ine mintea în untru trupului. 3. Despre lumina i luminarea dumnezeiasc , despre fericirea sfânt i despre des vâr irea cea întru Hristos. Triada II (1339)

3. Care este cuno tin a cu adev rat mântuitoare i c utat cu mult interes de monahii adev ra i; sau împotriva celor ce zic c cuno tin a ce provine din tiin ele din afar e cea cu adev rat mântuitoare. a. Despre rug ciune b. Despre lumina sfânt Triada III (1341) c. Despre îndumnezeire Triada III (1341)Antireticele I-VII contra lui Achindin 1342-1344 Doctrina palamit sus ine cunoa terea lui Dumnezeu, experierea vie ii ve nice prin comuniunea direct cu El în Biseric . Ea este o tr ire dat poten ial tuturor cre tinilor prin Taina Botezului i prin participarea la via a lui Hristos prin împ rt irea Lui la Sfânta Liturghie. Dar actul împ rt irii euharistice cu Hristos trebuie prelungit i actualizat în om prin rug ciune neîncetat ; astfel dialogul omului cu Hristos este continuu i într-o sporire neîntrerupt , omul ajungând "p rta dumnezeie tii firi" prin umplerea lui de harul îndumnezeitor al Duhului Sfânt. 1. Pentru a-L cunoa te pe Dumnezeu nu e absolut necesar tiin a profan , ci p zirea poruncilor Lui. În elepciunea dat prin Duhul Sfânt profe ilor, apostolilor i tuturor cre tinilor lucr tori, îndeamn pe tot omul s cunoasc i s împlineasc voia lui Dumnezeu, luminându-l i în în elegerea ra iunilor cauzale ale lucrurilor; ea este un dar duhovnicesc care-l purific pe om de patimi. Iar apropierea de Dumnezeu vine prin neîncetata rug ciune care înc lze te inima omului cu focul iubirii lui Dumnezeu i a semenilor. 2. Rug ciunea s vâr it de minte în inim înt re te gândul omului permanent la Iisus Hristos, m rind comuniunea cu El, i sfin ind întreaga fiin a omului, înt rind cugetele i sim urile în frica de Dumnezeu. Îns rug ciunea trebuie ajutat i prin ascez i prin ascultare de duhovnic. Palama arat c , prin rug ciune neîncetat , mintea devine receptiv harului Duhului Sfânt unindu-se cu inima, rev rsând bucuria sfânt a contempla iei duhovnice ti i peste trup, nu omorând partea pasional (cum zicea Varlaam), ci purificând-o prin str pungerea i plânsul mântuitor de urmele p catelor. Rug ciunea i asceza nu în bu puterile firii umane ci le ridic peste fire, pe m sura unirii cu Hristos. Îndumnezeirea prin har a omului înseamn sublima ia continu a lui în Hristos. 3. Mintea cur it de patimi i luminat de harul dumnezeiesc se dep e te pe sine i devine capabil de vederea lui Dumnezeu în Duh; isiha tii spori i în virtute v d slava lui Dumnezeu, slav luminoas pe care au v zut-o i Sfin ii Apostoli pe muntele Tabor când Mântuitorul S-a schimbat la fa . Aceast lumin taboric nu este fiin a lui Dumnezeu ci slava naturii dumnezeie ti, a întregii Sfintei Treimi, i nu se poate vedea nici

prin putere omeneasc oricât de mare, nici prin ajutor îngeresc, ci numai prin putere dumnezeiasc . i Sfântul tefan a v zut-o "fiind plin de Duhul Sfânt" ö¶Fapte 7.55¶¶. Deci numai unindu-se cu Dumnezeu prin har, omul poate vedea acea lumin care este frumuse ea i substan a veacului ce va s fie. Este singura lumin adev rat , etern i necreat , prin care i noi devenim lumin ca ni te fii ai luminii. Vederea lui Dumnezeu în lumin e mai presus de cugetare, ea e nelimitat de conceptele ra ionale, ea e perceput prin credin . Credin a face nebun toat tiin a lumii, c ci nu cel ce are tiin ci cel ce are în inim credin a lucr toare prin iubire are în el pe Iisus Hristos. Aceasta este cuno tin a adev rat de Dumnezeu, mai presus de minte i de sim uri, când se face unirea cu Dumnezeu în lumin prin harul Duhului Sfânt. 4. Cei ce se împ rt esc de el tr iesc într-un mod dumnezeiesc, primind via dumnezeiasc i cereasc , i astfel ei devin "p rta i dumnezeie tii firi" ö¶II. Petru 1.4¶¶. Harul Sfântului Duh este numit i "îndumnezeire" sau "principiul îndumnezeirii" este lucrarea lui Dumnezeu care se revars oamenilor împ rt indu-le via a i cuno tin a dumnezeiasc printr-o iluminare negr it . Lumina de pe Tabor a fost îns i dumnezeirea, îns nu în fiin ci în lucrare. Fiin a lui Dumnezeu este inaccesibil omului i îngerilor, dar ea este nedesp r it de lucr rile sau energiile ei, comune Sfintei Treimi, prin care Dumnezeu ine lumea i o îndumnezeie te. Fiin a (natura) dumnezeiasc nu are nume care s o exprime. Toate numirile sunt ale lucr rilor, prin ele cunoa tem pe Dumnezeu i ne unim cu El, direct, pe m sura receptivit ii firii noastre la ele. Înv tura palamit nu este ceva nou în teologia r s ritean , ea î i are izvorul în revela ia Noului Testament i e prezent în toat patristica ortodox . Sistematizarea ei apar ine Sfântului Grigorie Palama, care a adâncit i dezvoltat teologia izvorât din rug ciunea i euharistia continu cu Iisus Hristos.

4. Rug ciunea la Sfântul Grigorie Palama
Întreaga doctrin isihast e centrat pe rug ciunea min ii, sau a inimii, sau a min ii coborâte în inim ; ea este rostit neîncetat i adunând mintea de sub presiunea sim urilor o înal c tre Dumnezeu în cuvintele: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluie te-m pe mine p c tosul!". Rug ciunea neîncetat face (ca) pe cei ce se gândesc tot timpul la Dumnezeu s fie p trun i tot mai mult de prezen a Lui, de lucrarea Lui; ei Îl înscriu tot mai adânc pe Dumnezeu în con tiin a lor, înscriindu-se i ei tot mai mult în con tiin a (cartea) lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama abordeaz cu toat aten ia problema rug ciunii personale, intime; pu ine referiri face la rug ciunea comunitar , liturgic . Pentru el e mai important actualizarea harului dumnezeiesc, primit în Sfintele Taine (Botez, Mirungere i Euharistia în special) ale rug ciunii comunitare a Bisericii, prin rug ciune personal neîncetat , decât îndesirea particip rilor la slujbele liturgice în detrimentul sc derii dialogului intim, personal cu Dumnezeu. Tratatele al doilea din primele dou triade contra lui Varlaam cuprind cele mai bogate înv turi despre rug ciunea min ii, atât practice cât i teoretice. Astfel, ca to i P rin ii Bisericii, Sfântul Grigorie Palama sus ine c rug ciunea trebuie ajutat cu asceza trupului, cu mortificarea senza iilor de pl cere care ispitesc sufletul s încline spre cele ale lumii i ale trupului, îndep rtându-l de rug ciune. Eroismul accept rii durerii e un efort al voin ei care, prin osteneal , ne descoper marginile puterilor i ale vie ii noastre aflate sub p cat i ne fac s strig m pe Dumnezeu în ajutor. Împreun lucrarea sufletului i a trupului este esen ial în progresul duhovnicesc, c ci durerea ostenelii aduce înmuierea sufletului iar apoi ia na tere rug ciunea, uneori rug ciunea cu lacrimi. Pentru Palama, "lipsa durerii, pe care p rin ii o numesc i împietrire, e deci cea care opre te rug ciunea", c ci durerea tr it cu trupul nu numai c nu se face o piedic rug ciunii, ci conlucreaz cu ea înt rind-o. "Rug ciunea e maica i totodat fiica lacrimilor", c ci din lacrimi de durere pentru p cate iese rug ciunea, iar rug ciunea, ca expresie a sim irii puternice a micimii i a p c to eniei fa de Dumnezeu, na te lacrimile. Acestea merg împreun i numai înso irea lor m re te calitatea rug ciunii i calitatea fiin ei fiec ruia, sco ând sufletul din împietrire. Lacrimile sunt semn c Dumnezeu s-a atins de inima celui ce se roag , înmuind-o, c ci atingerea ei de Dumnezeu e plin de mil i iubire. Iar aceasta îl face pe om s în eleag c pentru unirea în iubire cu Dumnezeu trebuie între inut starea de disponibilitate interioar pentru El, de smerenie receptiv la harul Lui. Rug ciunea min ii are nevoie de urcu ul plin de osteneal al faptelor virtu ii, de ascez i ascultare fa de duhovnic, cerând i trupului s - i dep easc hotarele limitate prin patimi i transfigurându-l odat cu sufletul. Faptele bune, virtu ile, f cute prin trup sunt expresia clar a dorin ei de îndreptare, sunt "roadele vrednice de poc in " a min ii; ele arat efectul adânc al rug ciunii, al îndrept rii cugetului spre Dumnezeu. Adic asceza este nedezlipit de rug ciune, ba ea arat tensiunea rug ciunii c tre Dumnezeu, f când i trupul sensibil la lucrarea Duhului Sfânt i transparent ei, prin desp timire.

"C ci sfin ii spun c este o lucrare comun a sufletului i a trupului, dar cu adev rat i dumnezeiasc , care pricinuie te sufletului iluminarea dumnezeiasc , izb vindu-le pe amândou de patimile rele i aducându-le în schimb tot corul sfânt al virtu ilor." Ortodoxia sus ine mântuirea i des vâr irea integral a omului, i cu sufletul i cu trupul, c ci trupul e destinat s devin "templu al Duhului Sfânt"I Cor.6.19¶¶. De aceea trupul, prin virtu i, trebuie s devin str veziu pentru Duhul Sfânt, i opac fa de pornirile inferioare ale patimilor. Palama d mare importan demersului ascetic de sfin ire a trupului, fa de Varlaam care, cu toat teologia apusean , vede pe Dumnezeu ca o ghicitoare, ca o impersonalitate filosofic abstract accesibil doar intelectualilor. Dumnezeu, ca Persoana deplin , este mereu disponibil dialogului i rela iei de iubire cu omul, ridicându-l i pe acesta, prin harul Lui, la o asem nare tot mai mare cu El. Prin întrebuin area cea bun a poftei se dobânde te iubirea de Dumnezeu, iar prin buna întrebuin are a iu imii se dobânde te r bdarea. Iar ele sunt bine întrebuin ate când se supun min ii. Mintea pomenind neîncetat pe Dumnezeu, iar pofta înso ind mintea în aceast lucrare, ajung împreun la deprinderea iubirii de Dumnezeu. Iar împlinind poruncile Lui cu r bdare, se ajunge la iubirea aproapelui, care implic i o mare tr ire spiritual . Aceasta nu exist îns f r nep timire, adic f r renun area la iubirea egoist de sine i de pl cerile inferioare ale sale. Iubirea care implic nep timirea e insuflat de un elan al iubirii de Dumnezeu i de aproapele, de iubirea a tot ce e bun, de un elan opus oric rui egoism. "Aceast cale spre des vâr ita iubire prin nep timire se deschide liber i urc spre cele de sus i se potrive te cu deosebire celor ce s-au retras din lume. C ci odat ce s-au dedicat lui Dumnezeu i st ruiesc cu minte netulburat în convorbirea cu El, prin aceast împreun petrecere, leap d u or povara patimilor rele i- i adun comoara iubirii. Aceast for are (la fapte bune, dup poruncile lui Dumnezeu), prelungindu-se prin obi nuin , produce o dulce afec iune fa de poruncile dumnezeie ti i preface în deprindere dispozi ia pl cut fa de ele. Aceasta, la rândul ei, pricinuie te o ur statornic fa de deprinderile i afec iunile rele. Iar aceast ur contra deprinderilor rele rode te nep timirea din care se na te iubirea fa de Celsingur-bun." Deci, faptele bune înf i eaz (lui Dumnezeu) latura p timitoare a sufletului ca "jertf vie, sfânt , binepl cut lui Dumnezeu"¶¶Rom.12.1¶¶, când ochii no tri v d lucruri netede, când limba, mâinile i picioarele slujesc voii dumnezeie ti.

"Oare lucrarea aceasta nu e comun trupului i laturii p timitoare a sufletului? De fapt ea este semnul sigur c cineva iube te pe aproapele ca pe sine însu i. " Faptele bune sunt expresia iubirii celuilalt, ele actualizeaz i sporesc poten ele rug ciunii, transformând "fericita durere din osteneala trupului în odihna (bucuria) nep tima a comuniunii cu aproapele i, prin el, cu Dumnezeu. Fapta i rug ciunea f cut pentru altul, unite la Sfântul Apostol Pavel i cu întristarea (durerea comp timitoare) pentru el ö¶Rom.9.2¶¶, arat c latura p timitoare mijloce te între minte i trup. Trupul e condus spre sfin ire de c tre minte prin latura p timitoare, dar i mintea î i actualizeaz puterile ei de spiritualizare a trupului prin latura p timitoare. "C ci trupul e unit prin mijlocirea acesteia cu mintea." De aceea Sfântul Grigorie Palama afirm c nep timitor nu înseamn amor it i nep s tor, ci nep s tor spre cele rele; c ci nu lucr rile Duhului s vâr ite prin trup, nici p timirile dumnezeie ti i fericite, nici puterile sufletului create în vederea acestora trebuie mortificate, ci faptele p tima e, rele. Iubirea de Dumnezeu i ura fa de cele rele sunt lucr ri ale laturii p timitoare, iar isihastul, "care se ocup cu contempla iile dumnezeie ti i înal Lui cântare i mul umit i se lipe te de El printr-o pomenire neîncetat î i mut toat aplecarea spre cele rele a puterii acesteia spre dragostea de Dumnezeu, potrivit celei dintâi i mai mari porunci ö¶S iube ti pe Domnul Dumnezeul t u din toat t ria ta¶¶, adic din toat puterea ta. Primind ea (latura p timitoare - care e puterea iubitoare a sufletului) aceast aplecare, procur rug ciunii sinceritatea", desf când i celelalte puteri ale sufletului de la cele p mânte ti, în l ându-le spre Dumnezeu. C ci prin latura p timitoare; isihastul, mistuit la culme de dragostea de Dumnezeu i înstr inat de trup, se împ rt e te de Duhul dumnezeiesc. Sfântul Grigorie Palama consider trupul unit cu sufletul prin latura p timitoare. De aceea la actul rug ciunii trebuie s participe i trupul, odat cu sufletul, cumva într-o sus inere reciproc . Actul respira iei, care e ritmic, i alimenteaz trupul cu aerul absolut necesar vie ii, poate fi reglat sincron cu rug ciunea. Astfel, i mintea este silit s se adune din r spândirea sim urilor i "s intre cu aerul respirat în inim " (dup Sfântul Macarie cel Mare), adic s priveasc cele din inim , st pânind peste toate gândurile i m dularele. C ci în rug ciune, nu numai trupul trebuie strunit, ci i gândurile. Pozi ia adunat a trupului, privirea îndreptat spre inim , împreun i respira ia încetinit în ritmul rug ciunii, favorizeaz prin aceast dispozi ie i o "întoarcere în untru inimii a puterii min ii ce se revars prin ochi afar ."

"Cine deci, având minte s n toas , va socoti trupul nevrednic s locuiasc în el propria sa minte, odat ce s-a învrednicit s devin locuin a lui Dumnezeu însu i ö¶I.Cor.6.19¶¶. N-a a ezat însu i Dumnezeu, la început, mintea în trup?" De i ap r aceste metode auxiliare de ajutare a rug ciunii, practicate fie dup Sfin ii Simeon Noul Teolog, Nichifor Monahul i Grigorie Sinaitul, Sfântul Grigorie Palama le socote te folositoare doar pentru încep tori, "pân ce, înaintând cu ajutorul lui Dumnezeu i f cându- i mintea în stare s nu mai simt cele din jurul ei i s nu se mai amestece cu ele, vor putea s o concentreze în chip sigur asupra unei gândiri unitare". C mara cuget rilor este inima; în ea trebuie s privim dac i-a înscris harul legile Duhului. Aici, în tronul harului e mintea, în partea cea mai din untru a trupului; aici are loc întâlnirea cu Dumnezeu i unirea cu El. Pentru apropierea de Dumnezeu, mintea omului trebuie s st pâneasc trupul, supunându- i sim urile - ra iunii aprinse de dumnezeiescul dor. Iar pe m sura ridic rii la nep timire, mintea, cur it de n lucirile pl cerilor, înal o rug ciune tot mai curat , tot mai luminoas . Mintea îns i vede în inim lumina dumnezeiasc , slava lui Hristos Care Se dezv luie pe Sine, în lumin . "Când v d cuvio ii b rba i în ei în i i acea lumin dumnezeiasc - i o v d când se învrednicesc de împ rt irea îndumnezeitoare a Duhului Sfânt, când îi cerceteaz negr it razele des vâr itoare - atunci v d însu i ve mântul îndumnezeirii lor, mintea lor fiind umplut de slav i de str lucirea nespus de frumoas ce izvor te din harul Cuvântului, a a precum trupul Cuvântului s-a umplut de slav pe munte prin lumina dumnezeiasc ce izvora din dumnezeirea Lui. C ci slava pe care a dat-o Tat l Lui, a dat-o i El celor ce ascult de El, cum spune cuvântul Evangheliei; i a voit ca s fie ace tia cu El i s vad slava Lui ö¶Ioan 17.22-24¶¶." Mintea îns i, eliberat de patimi, se vede pe sine ca lumin în timpul rug ciunii i e înconjurat de lumina dumnezeiasc . Harul Duhului Sfânt inund mintea, luminându-o, i ridicând-o deasupra firii, îi descoper frumuse ea Mirelui Ceresc, într-o pace i bucurie negr it . Lumina aceasta nu este a cuno tin ei ra ionale, m rginit în concepte, ci e mai presus de orice m rginire intelectual ; ea d o cuno tin a lui Dumnezeu direct , fa c tre fa , odat ce înceteaz orice rug ciune sau cugetare. "Exist o puritate a min ii peste care str luce te în timpul rug ciunii lumina Sfintei Treimi; atunci mintea se înal mai presus de rug ciune; de aceea nu trebuie s mai numim aceast stare rug ciune, ci produs al rug ciunii curate, trimis prin Duhul. Atunci mintea nu se mai roag prin rug ciune, ci, ajuns

în extaz, p trunde lucrurile neîn elese. Aceasta este ne tiin a, care e mai presus de cuno tin ." Aceast vedere a lui Dumnezeu în lumin , aceast r pire a min ii la Dumnezeu, este produsul rug ciunii curate, este "arvuna Duhului" care aprinde inima cu iubirea negr it a lui Dumnezeu. A a are loc unirea cu Dumnezeu prin har, participarea prin har a omului la via a dumnezeiasc i primirea darurilor Duhului Sfânt potrivit cu credin a lui. "Sfin ii, având de mai înainte ca baz firea cea creat , dobândesc ca adaos la ea împ rt irea mai presus de fire i dumnezeiasc . E însu i harul i puterea îndumnezeitoare, Însu i Duhul Sfânt, v rsat în cel botezat, nu dup fiin , ci dup harul care porne te din El, prin harul sfin eniei, aflat prin fire în El." A adar, îndumnezeirea este des vâr irea i deplina p trundere a omului de Dumnezeu, unirea i asem narea treptat cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a înviat din moarte firea omeneasc , în l ând-o la cer, în sânul Sfintei Treimi. Aceast îmbog ire continu a existen ei omului în Dumnezeu, nu înseamn îns absorb ia firii umane în cea divin , ci sporirea marginilor ei prin harul îndumnezeitor, cre terea puterii sale de a primi i de a folosi în tot mai larg m sur energiile divine. Iar îndumnezeirea nu se opre te niciodat , ea continu la infinit, într-o comuniune de iubire tot mai luminoas , mai fericit , cu Dumnezeu. "De aceea cuvânt torii de Dumnezeu numesc nesfâr it i lumina aceasta. Prin ea, când înceteaz orice putere de cunoa tere, Dumnezeu se face v zut sfin ilor, unindu-se prin puterea Duhului, ca Dumnezeu cu dumnezei i fiind v zut de ace tia; c ci prin împ rt irea de Cel mai înalt se preschimb i ei spre ceea ce e mai înalt i, ca s spunem cu Proorocul, ö¶mutându- i t ria¶¶, opresc orice lucrare a sufletului i a trupului în a a fel c nu se mai arat i nu se mai vede prin ei decât numai Acela, fiind biruite însu irile naturale de prisosin a slavei; ö¶ca s fie Dumnezeu totul în toate¶¶ cum zice Apostolul (I.Cor.15.28). C ci fiind fii ai mângâierii, vom fi i fii ai lui Dumnezeu; ö¶ i ca îngerii lui Dumnezeu în cer, care pururea v d fa a Tat lui nostru cel din ceruri¶¶(Matei 18.10,22.30), cum zice Domnul."

5.Roadele rug ciunii

Rug ciunea, în înv tura Sfântului Grigorie Palama, ca în întreaga tradi ie ortodox , este cea dintâi între faptele bune s vâr ite de om spre mântuire. Prin rug ciunea neîncetat gândul omului r mâne statornic în prezen a i comuniunea lui Dumnezeu. Rug ciunea este m sura vie ii duhovnice ti; ea este începutul vie uirii virtuoase i izvorul tuturor faptelor bune; ea este calea vie ii ve nice, a cunoa terii lui Dumnezeu, c ci prin ea vine harul Sfântului Duh care cur i sfin e te toate cuget rile i sim urile spre împlinirea poruncilor lui Hristos. Rug ciunea totu i este un dar pe care Dumnezeu îl d celui ce se roag ; Duhul Sfânt se face sim it în inima celui ce se roag cu smerenie i trezvie, în deplin ascultare fa de un pov uitor duhovnicesc, i Duhul însu i îl înva pe om rug ciunea neîncetat . 1. Rug ciunea este n scut din iubirea lui Dumnezeu i duce la o mai mare sporire i spiritualizare a iubirii. Desp timirea, iluminarea i îndumnezeirea sunt treptele des vâr irii vie ii duhovnice ti în care rug ciunea neîncetat este polul principal. Ea sus ine întreg efortul ascetic în vederea poc in ei curate i a st pânirii sim urilor de c tre ra iune. Ea cur i mintea de n lucirile p tima e i o face receptiv ilumin rii dumnezeie ti. "Cel ce î i cur trupul s u prin înfrânare, î i face din mânie i poft izvor de virtu i prin iubire dumnezeiasc i î i prezint mintea lui Dumnezeu, purificat prin rug ciune, acela dobânde te i vede în sine harul promis celor cura i cu inima." 2. Sfin irea trupului este a adar efectul rug ciunii neîncetate care atrage pe Duhul Sfânt s Se s l luiasc în întreaga fiin a omului. "La cei ce i-au în l at mintea la Dumnezeu i sufletul la poftirea Lui, se transfer i trupul, se înal i se bucur i el de comuniunea cu Dumnezeu; devine i el posesiune i loca al lui Dumnezeu." 3. Dar rug ciunea spore te frica de Dumnezeu, p zindu-l pe om de p cat, i progresiv se intensific i rug ciunea continu i îndurerat ; din aceasta vine împ carea cu Dumnezeu, iar frica se preface în iubire i durerea rug ciunii în bucurie, r s rind în noi floarea ilumin rii din care r zbate ca un miros contemplarea tainelor lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. 4. Îns pe m sura ilumin rii min ii în har i a cunoa terii prin vedere direct a slavei lui Hristos, dragostea i c ldura inimii cresc odat cu bucuria unirii cu Hristos în lumin . Rug ciunea devine curat i simpl , plin de iubire i

de smerenie, i urc pân la tronul lui Dumnezeu, p strându-se în cupe de aur ca s fie t mâiat cu ea Domnul. Ea este retezat brusc sub lumina harului dumnezeiesc ce inund mintea i-o une te cu Dumnezeu în iubire deplin . 5. Foloasele rug ciunii nu sunt îns numai acestea: nep timirea, vederea slavei dumnezeie ti i îndumnezeirea omului, ci i celelalte daruri i harisme ale Duhului Sfânt prin care Dumnezeu lucreaz în Biseric pentru înt rirea comuniunii de iubire între credincio i. Rug ciunea intim personal este creatoare de comuniune în Hristos între cei ce se roag i se bucur împreun cu El. În rug ciunea min ii se tr ie te comuniunea i cu ceilal i semeni; rug ciunea îns i ne face transparen i lui Dumnezeu i semenilor prin fericitele ei roade: "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r bdare, bun tatea, facerea de bine, credin a, blânde ea, înfrânarea, cur ia" ö¶Gal.5.22-23¶¶. Acestea sunt m rturiile rug ciunii neîncetate, ale lini tii i ale odihnei în Hristos. Acestea sunt roadele Duhului Sfânt i arvuna vie ii celei ve nice.

Concluzii
Din secolul al IV-lea pân în prezent, tradi ia rug ciunii curate a f cut dovada unei continuit i uimitoare în R s ritul cre tin. Biserica îns i e întro rug ciune neîncetat de la întemeierea ei, i prin aceasta e unit cu Hristos, Capul i Mirele ei. Practica isihast nu e decât o tr ire la scar personal a acestei uniri. Hristos, pe Care Îl caut înl utrul inimii sale acela care se roag , nu poate fi cu adev rat înl untrul lui decât în m sura în care, prin Sfintele Taine, el r mâne grefat la Trupul Bisericii. Rug ciunea lui Iisus, a a cum a fost în eleas de sfin ii p rin i, nu înlocuie te deci niciodat harul mântuitor al Sfintelor Taine; ea nu face decât s -l actualizeze în lucrare, printr-o rela ie tot mai con tient cu Iisus Hristos, în lumina i iubirea Lui. Sfântul Grigorie Palama a dezvoltat în scrierile sale înv tura isihast sus inând c rug ciunea curat i neîncetat este calea unirii cu Dumnezeu, a cunoa terii i iubirii Lui. Unirea omului cu Dumnezeu îl ridic pe om din hotarele firii c zute mai presus de fire i-l face "p rta dumnezeie tii firi" înc din aceast via , într-un progres nesfâr it în Hristos. Lumina învierii lui Hristos se revars mereu mai bogat în inimile rug toare, aducând bucuria

duhovniceasc a restaur rii firii umane i a îndumnezeirii ei. Sfântul Grigorie Palama a comb tut înv turile gre ite ale Apusului cre tin, conform c rora Dumnezeu ar fi inaccesibil omului, retras într-o transcenden abstract deschis doar intelectualilor; el a confirmat prezen a i lucrarea lui Dumnezeu în lume i în om prin energiile Sale necreate, posibilitatea unirii cu Dumnezeu prin rug ciune neîncetat i iubire, accesibil oric rui om. Rug ciunea îns i, neîncetat în Biserica Ortodox , asigur continuitatea tr irii Evangheliei lui Hristos în spiritualitatea r s ritean i ast zi.

Lumin torule al dreptei credin e, sprijinul Bisericii podoaba monahilor, ap r torul cel nebiruit f c torule de minuni Grigorie, lauda propov duitorule al harului, roag -te pururea s sufletele noastre.

i înv torule, al teologilor, Tesalonicului, se mântuiasc

Pe p storul Tesalonicului, cel prea vrednic i pe Lumin torul Bisericii cel prealuminat S -l l ud m în cânt ri dumnezeie ti; C ci s-a ar tat loca al luminii celei nep trunse i d ruie te luminare i har îmbel ugat Tuturor celor ce strig : Bucur -te, P rinte Grigorie!

BIBLIOGRAFIE

1. Pr. D. St niloae, Via a i înv Scripta, Bucure ti, 1993

turile Sfântului Grigorie Palama, Ed.

2. Filocalia, vol. 7, Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1977, trad. Pr. D. St niloae 3. J. Meyendorff, Sfântul Grigorie Palama i mistica ortodox , Ed. Enciclopedic , Bucure ti, 1995 4. J. Meyendorff, Teologia Bizantin , Ed. Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996 5. Pr. D. St niloae, Ascetica i Mistica Ortodox , Ed. Deisis, Alba Iulia, 1993