1

Capitolul I PATRIMONIUL §. 1. Noţiunea juridică de patrimoniu Denumim patrimoniu totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economicã, aparţinând unei persoane . Din cuprinsul definiţiei se pot desprinde urmãtoarele idei: - patrimoniul este compus dintr-un activ şi un pasiv ;- drepturile care îl compun sunt patrimoniale; - patrimoniul este distinct de bunurile care îl compun la un moment dat. §. 2. Elementele şi caracterele juridice ale patrimoniului Patrimoniul este un compus între activ şi pasiv. Activul patrimonial este alcătuit din drepturile patrimoniale, adică acelea care pot fi exprimate în bani (de exemplu, dreptul de proprietate asupra apartamentului, dreptul de a primi preţul asupra bunului vândut etc.) Pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligaţiile, sarcinile) care pot fi evaluate în bani. Ele constau din obligaţia de a da, obligaţia de a face sau obligaţia de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă titularul nu s-ar fi obligat la abţinere. Caractere: 1. Patrimoniul este o universalitate juridicã; 2. Unicitatea patrimoniului ; 3. Inalienabilitatea patrimoniului ; 4. Divizibilitatea patrimoniului Pentru persoanele fizice divizibilitatea patrimoniului este prevãzutã de lege. De exemplu, cazul acceptãrii moştenirii sub beneficiu de inventar, cazul separaţiei de patrimonii. §. 3. Funcţiile patrimoniului Patrimoniul prezintã o importanţã practicã deosebitã şi anume: - constituie gajul general al creditorilor chirografari; - explicã şi face posibilã subrogaţia realã cu titlu universal; - face posibilã transmisiunea universalã şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor.

2

Capitolul II CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTURILE PATRIMONIALE

§. 1. Drepturile reale. Definiţie Drepturile reale (jus in re) - sunt drepturi subiective patrimoniale în virtutea cãrora titularul lor îşi poate exercita atributele conferite de lege, nemijlocit, asupra bunului la care se referã, fãrã a avea nevoie de concursul altor persoane. §. 2. Clasificarea drepturilor reale Drepturile reale se clasificã în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. Drepturile reale principale prevãzute de Codul civil sunt: dreptul de proprietate care poate fi publicã sau privatã, dreptul de uz, dreptul de uzufruct, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute şi dreptul de superficie. Menţionăm că dreptul de proprietate publică aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale iar dreptul de proprietate privată aparţine oricărui subiect de drept. Drepturile reale accesorii reglementate de Codul civil sau de alte acte normative sunt: dreptul de gaj sau de amanet, dreptul de ipotecã şi privilegiile. §. 3. Drepturile de creanţã (sau personale) Acestea sunt drepturi subiective patrimoniale în temeiul cãrora titularul lor sau subiectul activ numit creditor poate pretinde subiectului pasiv numit debitor , ca acesta sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva. Drepturile de creanţă mai sunt denumite adesea drepturi personale, în opoziţie cu cele reale. Ele sunt nelimitate ca număr. Raporturile juridice izvorâte din drepturile de creanţă se numesc raporturi de obligaţii deoarece dreptului de creanţă îi corespunde o obligaţie. §. 5. Comparaţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă

3

Ambele sunt drepturi patrimoniale. Dar ele se deosebesc în primul rând prin structura lor: în dreptul real o singură persoană în faţa lucrului; în dreptul de creanţă, două persoane. Cele două drepturi au o natură foarte diferită: de exemplu, uzufructuarul are dreptul de folosinţă pe când locatarul are dreptul pe care închiriatorul i l-a dat de folosinţă; unul are un drept real, celălalt un drept de creanţă. Alte deosebiri:- privind subiectele şi obligaţiile subiectului pasiv; în principiu, drepturile reale sunt absolute, pe când drepturile de creanţă sunt relative;- drepturile reale prezintă două importante prerogative şi anume: dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă.

Capitolul III CLASIFICAREA BUNURILOR

§. 1. Noţiunea de bun. Definiţie Codul civil consacră bunurilor Cartea a II-a intitulată „Despre bunuri şi despre deosebitele modificări ale proprietăţii” (art. 461-643). Bunurile sunt acele lucruri care sunt utile omului şi pot fi apropriate sub forma drepturilor. §. 2. Distincţia între bunurile mobile şi bunurile imobile 1. Definire. –După formularea art. 461 C.civ. care stabileşte: „Toate bunurile sunt mobile sau imobile”, se pare că între acestea nu există o categorie intermediară. Bunurile imobile sunt acele bunuri care au o aşezare fixă şi stabilă cum sunt: pământul, clădirile şi în general tot ce este legat de sol; bunurile mobile sunt bunurile care nu au o aşezare fixă şi stabilă fiind susceptibile de deplasare dintr-un loc în altul, fie prin ele însele, fie cu concursul unei forţe străine, cum sunt: animalele, lucrurile separate de sol, bunurile incorporale etc. 2. Interesul practic al acestei distincţii. – Din prevederile Codului se desprinde ideea că legiuitorul acordă mai multă importanţă imobilelor decât mobilelor. Aceasta nu semnifică neaparat că proprietatea imobiliară ar fi superioară, ci doar că ea prezintă o

4

diferenţă de regim juridic care are diverse cauze (fizice, economice, psihologice). 3. Criteriile clasificării. – Codul civil a aplicat criterii diferite bunurilor corporale şi incorporale. Pentru bunurile corporale a luat în considerare realitatea fizică, adică ele sunt imobile şi respectiv mobile prin natura lor (art. 463, art. 472 C.civ.). De altă parte, pentru bunurile incorporale distincţia devine artificială; ele sunt imobile prin obiectul la care se aplică (art. 471 C.civ.), de exemplu, uzufructul lucrurilor imobile, servituţile, acţiunile care tind la revendicarea unui imobil. Şi tot în categoria bunurilor incorporale intră mobilele prin determinarea legii, adică printr-o declarare artificială a legii (art. 474 C.civ.). În art. 468 C.civ. legiuitorul distinge o a treia categorie de bunuri: imobilele prin destinaţie iar art. 465 C.civ. evidenţiază şi o a treia varietate de mobile: mobilele prin anticipaţie. A) Bunuri corporale. Acestea sunt bunurile care au o existenţă materială fiind percepute de simţurile omului; ele se văd, le putem atinge şi pot fi posedate. B) Bunuri incorporale. Prin contrast sunt bunuri incorporale acelea care nu au o existenţă materială (corp, substanţă), nu cad sub simţuri; bunurile incorporale sunt drepturile. §. 3. Distincţii secundare 1. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile a)Definire. – Sunt consumptibile bunurile care nu pot fi folosite, conform destinaţiei lor obişnuite, fără a li se consuma substanţa. Cele neconsumptibile sunt acele bunuri care pot fi întrebuinţate în mod continuu fără ca prin aceasta să se consume substanţa lor sau să fie implicată înstrăinarea. 2. Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile a) Definire. – Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii (banii, ţigările, alimentele etc.). Bunurile nefungibile sunt cele care nu se pot înlocui unele cu altele pentru a libera pe debitor (un cal de cursă, o monedă de aur veche, un tablou etc.).

o turmă (o sumă de animale) etc. de exemplu. pietrele desprinse episodic dintr-o carieră neexploatată (art.537 alin.5 §. 531 C. chirii. şi civile. . Productul presupune consumarea substanţei şi este produs de bunul principal la intervale neregulate. De exemplu. Raporturi juridice între bunuri a) Bunuri principale şi bunuri accesorii.civ. Noţiune. – De exemplu.civ. cheile pentru lacăt. rama pentru tablou. pomi. Gruparea bunurilor 1. el nu se mai reproduce. Din litera şi spiritul Codului civil mai rezultă o regulă şi anume: imobilul faţă de mobil este întotdeauna principal iar pământul (solul) în comparaţie cu construcţiile şi plantaţiile (art. Numim fruct orice bun accesoriu care este produs periodic dintr-un bun principal (teren. 2) sau arborii tăiaţi izolat (art. terenul agricol care dă anual o recoltă sau o casă care este închiriată.) fără ca substanţa acestuia să se diminueze.). –Un bun se poate găsi cu altul într-un anumit raport juridic sau dacă anumite bunuri reunite formează un ansamblu care are existenţa sa proprie vom fi în prezenţa unei universalităţi. Fructele sunt de trei feluri: naturale (de pildă.). capital etc. industriale bunăoară.) este bunul principal b) Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. unica universalitate de drept este patrimoniul persoanelor fizice şi juridice. legumele obţinute prin cultură (art. – De exemplu. – Aşa cum am arătat. 483 C. căpăstrul pentru cal.civ. 3. b) Universalităţi de drept. 4. arenzi. ciupercile şi fructele copacilor). Universalităţile a) Universalităţile de fapt reprezintă o grupare de bunuri mai mult sau mai puţin omogene care prin voinţa proprietarului este considerată şi tratată ca un bun unic. Sunt clasice următoarele exemple: o bibliotecă (un ansamblu de volume). 489 C. roata de rezervă pentru automobil. dobânzi etc. 2.

Jus abutendi . 2. folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun. 3. 4.Fructus este în primul rând dreptul proprietarului de a fructifica bunul sãu sau de a-l lãsa neproductiv. 480 C. 3. Definim dreptul de proprietate ca fiind acel drept real care conferã titularului sãu posesia. Dreptul de proprietate este un drept perpetuu. folosinţa şi dispoziţia . Dreptul de proprietate este un drept absolut . Jus utendi – Acest atribut constã în prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se servi sau întrebuinţa bunul. 3.El este exclusiv pentru cã puterile conferite de acest drept sunt independente de orice alte puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv. §. 2. Definiţie Definiţia este dată în art. Ea nu este lipsită de critici. exclusiv şi perpetuu. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate 1. Limitări ale dreptului de proprietate . potrivit cãreia: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Dreptul de proprietate este un drept exclusiv . Aceastã liberã dispoziţie se dezvoltã pe un plan material şi pe unul juridic.civ. §.Proprietatea este perpetuă în două sensuri : sub aspect ereditar şi sub aspectul imprescriptibilităţii.conferã proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul sãu. Analiza atributelor dreptului de proprietate 1. cu respectarea normelor în vigoare . §.de altă parte. adică posesia. Jus fruendi . în putere proprie şi în interes propriu.el conferă titularului totalitatea prerogativelor. însã în limitele determinate de lege" .6 CAP IV DREPTUL DE PROPRIETATE §. 1. 2. . el este absolut pentru că este opozabil erga omnes.

). Nerespectarea dispoziţiilor legale privind inalienabilitatea totală. Ele pot rezulta din lege sau din voinţa părţilor şi se transmit o dată cu transmiterea bunului respectiv. Raporturi de vecinătate cu caracter de drepturi reale. B.) şi servituţile legale (art. pe de o parte. un proprietar se obligă faţă de vecinul său să-i permită să ia apă din fântâna aflată pe fondul său. Raporturi de vecinătate care constituie sarcini reale. pe de altă parte.civ. A. Beneficiarul lor nu le poate redobândi prin justiţie şi nici nu poate invoca uzucapiunea. Limitări ale dreptului de proprietate izvorâte din raporturile de vecinătate. fiind vorba despre servituţile naturale (art. De pildă.7 1. În unele cazuri executarea acestor obligaţii presupune luarea în considerare a raporturilor de vecinătate.civ. D. ci cu titlu de drepturi de creanţă. şi bunurile aflate în circuitul civil în condiţii restrictive. parţială sau condiţionată a bunurilor antrenează nulitatea actului (de regulă. 2. . – În această categorie o parte a doctrinei a inclus bunurile inalienabile definitiv sau temporar. Proprietarii fondurilor învecinate pot încheia diferite convenţii prin care să-şi asume unele obligaţii reciproce dar nu cu titlu de servituţi. Codul civil reglementează aceste raporturi în materia servituţilor. nulitatea absolută). C. 586-619 C. De exemplu. 578-585 C. precum şi cele alienabile condiţionat. Limitări care privesc exerciţiul atributului de dispoziţie juridică. În unele cazuri între proprietarii fondurilor învecinate se pot naşte simple raporturi de fapt (deci fără un conţinut juridic). Raporturi de vecinătate rezultate din contractele încheiate între proprietarii vecini. tolerarea vecinului de a lua apă din fântâna situată pe fondul altui proprietar sau acceptarea tacită de a trece pe fondul vecin etc. Obligaţiile reale de a face sau obligaţiile propter rem sunt situate la limita dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă. Raporturi faptice de vecinătate.

bunuri neconsumptibile. intenţia de a prejudicia. aprecierea responsabilităţii fiind o chestiune de fapt se va face de instanţa de judecată de la caz la caz. concentrări. – Sunt situaţii excepţionale când organele autorităţii publice sunt abilitate prin lege pentru a obliga agenţii economici. lipsa unui interes serios şi legitim. aceste situaţii speciale sunt: declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război. 132/ 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public). Buna vecinătate presupune cel puţin două îndatoriri: prima. existenţa unei vinovăţii (neglijenţă. localizarea. instituirea stării de urgenţă sau de asediu. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. de pildă. în principiu. În concluzie nu există un criteriu precis care să permită determinarea limitei care nu trebuie depăşită de proprietar. cât şi pe timpul acestor situaţii (Legea nr. 4. prevenirea. Abuzul de drept în raporturile de vecinătate. b) este. instituţiile publice precum şi alte persoane juridice sau fizice să cedeze temporar unele bunuri mobile sau imobile forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. Inconvenientele anormale de vecinătate . Complementar există acordarea de daune-interese. Această distincţie este importantă deoarece şi răspunderea este diferită. în principiu. vecinul nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin. Rechiziţia unor bunuri. înlăturarea urmărilor unor dezastre. Limitări ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale. Abuzul de drept – condiţiile responsabilităţii: prejudiciul. o măsură temporară care va . E. vecinul să nu-l prejudicieze pe vecin şi a doua. Ea prezintă următoarele caractere juridice: a) priveşte. Aceste două situaţii corespund pe plan doctrinar şi jurisprudenţial la două teorii: abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate. Sancţiunea inconvenientelor de vecinătate constă în primul rând întro reparaţie în natură pentru că ea se apropie cel mai mult de principiul reparării integrale.condiţiile responsabilităţii Prejudiciul (dauna). imprudenţă) chiar dacă ea nu apare întotdeauna cu claritate.8 De altă parte sunt actele de pură facultate. proprietarul care beneficiază de o anumită perspectivă deoarece pe terenul vecinului nu s-a construit nimic.

cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. c) este o măsură obligatorie. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Cedarea forţată aplicată imobilelor îmbracă forma exproprierii pentru cauză de utilitate publică. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Ea este cuprinsă în art. Instanţa va verifica dacă sunt întrunite condiţiile cerute pentru expropriere. 5). 6). ea îşi găseşte actualmente reglementarea completă în art. d) rechiziţia se face cu acordarea de despăgubiri atât în cazul rechiziţiei temporare (pentru degradarea sau devalorizarea bunului) cât şi în cazul rechiziţiei definitive (pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile). 6. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. Legea nr. 33/1994 enumerã principalele categorii de lucrãri de utilitate publicã întro listã nelimitativã (art. 5. 1 care statuează: „Pentru lucrări de interes general. 41 alin. – Exproprierea produce următoarele efecte : . Bunurile supuse exproprierii.civ. problemele de fond privitoare la expropriere (de exemplu. Utilitatea publicã se declarã pentru lucrãri de interes naţional sau pentru lucrãri de interes local (art. Efectele exproprierii. în principiu. 481 C.9 înceta o dată cu încetarea situaţiei excepţionale şi când bunurile rechiziţionate vor trebui restituite. – Acestea sunt reglementate în Capitolul IV al Legii nr. Limitări ale dreptului de proprietate privind folosinţa subsolului. Exproprierea propriu-zisă şi stabilirea despăgubirilor. fără a putea repune în discuţie. 41 din Constituţie şi în Legea nr. 33/1994. care stabileşte că: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. Exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã Noţiune şi reglementare. – Această limitare este prevăzută în Constituţie în art. întinderea. faptul că nu a fost contestată hotărârea comisiei etc. . necesitatea acesteia. Tot tribunalul va hotărî şi asupra despăgubirilor cuvenite fiecăreia dintre persoanele interesate . Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului în raza căruia este situat imobilul. plantaţiilor sau construcţiilor.).Sunt expropriabile numai bunurile imobile proprietate privatã.

în ce priveşte dreptul de ipotecã şi privilegiul imobiliar special care greveazã bunul expropriat. prin această dispoziţie legea reglementează un nou caz de subrogaţie cu titlu particular (art. 2 .Legea nr.dupã subiectele dreptului de proprietate: a) dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi b) dreptul de proprietate al persoanelor juridice.10 . Retrocedarea şi dreptul de preemţiune la cumpărarea imobilului. 4 . De asemenea se sting drepturile de concesiune şi dreptul de folosinţã. de comodat). Formele dreptului de proprietate În prezent distingem: 1 . cele nãscute din contractul de locaţiune. 5. 35-37) şi anume: dreptul de a cere şi de a obţine retrocedarea imobilului expropriat şi dreptul de preemţiune la cumpãrarea imobilului în ipoteza în care expropriatorul s-ar hotãrî sã-l înstrãineze. . 3 . Titularii acestor drepturi au drept la despăgubiri.uzul. 2) . abitaţie.dupã cum dreptul de proprietate este afectat sau nu de modalitãţi deosebim: a) drept de proprietate pur şi simplu şi b) drept de proprietate afectat de modalitãţi. 28 alin.dupã regimul sãu juridic dreptul de proprietate se prezintã sub douã forme: a) drept de proprietate publicã şi b) drept de proprietate privatã. . superficie precum şi orice alte drepturi reale. .imobilul expropriat trece în proprietatea publicã liber de orice sarcini .se sting drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . uzufructul. b) dreptul de proprietate dobândit prin acte între vii şi dreptul de proprietate dobândit prin acte pentru cauzã de moarte. c) dreptul de proprietate originarã şi dreptul de proprietate derivatã. 33/1994 reglementeazã douã drepturi în favoarea proprietarului imobilului expropriat (art. Această clasificare este cea mai importantă. . acestea se strãmutã de drept asupra despãgubirii stabilite de instanţã . §.se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului expropriat (de exemplu.dupã modul de dobândire: a) dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. .

4 din Constituţie. În concret aceste modalitãţi sunt dreptul de administrare. 3.. Subiecţii (titularii) dreptului de proprietate publică. în art. Reglementare . Obiectul dreptului de proprietate publică.Dreptul de proprietate publicã este acel drept de proprietate în care atributele acestuia se exercită de către stat şi unităţile administrativ-teritoriale şi care poartã asupra bunurilor din domeniul public el fiind inalienabil. 6. 2.Legea nr. imprescriptibil şi insesizabil. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. Dreptul de proprietate publicã 1. 5. . 6.11 §. închirierea şi dreptul de folosinţã asupra unor bunuri imobile. 213/1998. potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativ-teritoriale prin modurile prevãzute de lege. . 135 alin. dreptul de proprietate publicã se dobândeşte prin urmãtoarele moduri: .prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. În conformitate cu art.prin exproprierea pentru cauzã de utilitate publicã. – Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare titularii dreptului de proprietate publică sunt : .prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale în . Dobândirea şi încetarea dreptului de proprietate publicã.pe cale naturalã . 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia. Caracterele dreptului de proprietate publicã sunt în numãr de trei: el este inalienabil. oraşul. 3 dispune cã: domeniul public este alcãtuit din bunurile prevãzute de art. Definiţie. concesionarea.prin acte de donaţie sau legate acceptate. în condiţiile legii. 7 din Legea nr. din cele stabilite prin anexa care face parte integrantã din prezenta lege şi din orice bunuri care. 4. de organele competente atunci când bunul intrã în domeniul public. .. imprescriptibil şi insesizabil.unităţile administrativ-teritoriale (comuna.statul cu privire la bunurile din domeniul public de interes naţional . Modalitãţile de exercitare a dreptului de proprietate publicã sunt de competenţa organelor centrale ale puterii executive pentru bunurile din domeniul public de interes naţional şi autoritãţile publice locale pentru bunurile din domeniul public de interes local..

este acel domeniu din care fac parte numai bunurile care alcãtuiesc obiectul dreptului de proprietate publicã a statului şi a unitãţilor administrativ-teritoriale. Domeniul public . vânzarea sau schimbul pentru cauzã de utilitate publicã etc. Domeniul privat este supus dispoziţiilor de drept comun dacã prin lege nu se prevede altfel. clãdirile. acestea sunt: . apoi. .bunurile enumerate în art. 213/1998 circumscriu cu multã exactitate sfera bunurilor proprietate publicã statuând în art. Domeniul public şi domeniul privat 1. 2. §.pieirea bunului pe cale naturalã sau prin intervenţia omului. 1 cã domeniul public este compus din urmãtoarele bunuri: .). Reglementãrile Legii nr. dacã nu sunt destinate pentru uz sau interes public. pentru cauzã de utilitate publicã. . . testamente sau alte acte juridice.orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitãţile administrativteritoriale prin modurile prevãzute de lege. bunurile fãrã stãpân. . alte imobile şi mobilierul lor. . pentru retrocedarea lor foştilor proprietari sau pentru a fi vândute. comoara. Altfel spus.bunurile enumerate în anexa acestei legi. confiscarea. domeniul privat cuprinde bunurile (mobile sau imobile) pe care statul sau unitãţile administrativ-teritoriale le au ca orice persoanã fizicã sau juridicã.trecerea bunului în domeniul privat. 3 alin.trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat pentru reconstituirea dreptului de proprietate particularã.este definit de obicei prin antitezã spunându-se cã el este acel domeniu din care fac parte bunurile statului care nu aparţin domeniului public.12 domeniul public. Domeniul privat . 135 alin.alte moduri prevãzute de lege (de exemplu. 4 din Constituţie. 7. În ce priveşte modurile de încetare a dreptului de proprietate publicã. Din domeniul privat fac parte bunurile care au încetat de a mai aparţine domeniului public. bunurile pe care statul sau unitãţile administrativ-teritoriale le dobândesc ca orice particular prin donaţie. accesiunea.

Definiţie. statul şi unităţile administrative-teritoriale pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privată. sesizabil şi prescriptibil. în condiţiile legii. .Acestea sunt urmãtoarele: . 4.dreptul de proprietate privatã este sesizabil. acestea din urmã având. 4 din Legea nr. Caracterele dreptului de proprietate privatã . calitatea de persoane juridice civile. fiind alienabil.Persoanele fizice pot dispune liber de dreptul lor de proprietate. 213/1998 – este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea statului şi a entităţilor sale teritoriale şi care nu fac parte din domeniul public. Bunurile care formează proprietatea privată a statului şi a unităţilor administrativeteritoriale constituie domeniul privat.13 §. persoanele juridice de drept privat. poate fi definit ca fiind acel drept de proprietate în care prerogativele sale se exercită de către persoanele fizice. statul şi unitãţile administrativ-teritoriale. 31/1990 privind societãţile comerciale. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale (Domeniul privat).dreptul de proprietate privatã este alienabil. – Aşa cum am arătat. În ce priveşte dreptul de proprietate privatã al persoanelor juridice cum ar fi societãţile comerciale. persoanele juridice de drept privat. 213/1998. 18/1991. Reglementare – Dreptul de proprietate privată. Această noţiune. inclusiv prin crearea unor dezmembrãminte. 5. . regimul lor este reglementat de Legea nr. Dreptul de proprietate privatã (proprietatea privatã) 1. 8. Obiectul dreptului de proprietate privatã . 3. 215/2001.dreptul de proprietate privatã este prescriptibil. Subiectele dreptului de proprietate privatã . în opoziţie cu dreptul de proprietate publică. acestea sunt proprietare asupra patrimoniului lor etc. . deşi nu o găsim în Constituţie. Legea nr. Obiectul domeniului privat – potrivit art.Titulari ai acestui drept pot fi: persoanele fizice. Clãdirile pot fi închiriate iar terenurile arendate. aşadar. 2. de stat sau unităţile administrativ-teritoriale şi care poartă asupa bunurilor mobile şi imobile. a primit o consacrare legală în legi organice precum Legea nr. Legea nr.

În ce ne priveşte considerăm că modalităţile dreptului de proprietate sunt : . În acest sens Legea nr. exercitarea dreptului de preemţiune recunoscut statului în anumite condiţii Regimul juridic al domeniului privat – De regulă regimul juridic al bunurilor din domeniul privat este – aşa cum am mai arătat – cel de drept comun. §.Dreptul de proprietate poate fi pur şi simplu sau afectat de modalitãţi.14 Constituirea domeniului privat – Domeniul privat se constituie prin mijloace de drept civil (vânzare-cumpărare. Circulaţia terenurilor potrivit Legii nr. În doctrina noastră sunt cunoscute următoarele modalităţi ale dreptului de proprietate : proprietatea rezolubilă. 9. donaţie.principiul liberei circulaţii juridice a terenurilor. . a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemţiune al coproprietarilor. proprietatea anulabilă şi proprietatea comună. uzucapiune. accesiune etc. 54/1998 (dar şi din ansamblul legislaţiei în materie: Legea nr. schimb.) sau prin modalităţi specifice pe care particularii nu le au (dobândirea bunurilor fără stăpân sau abandonate. prin vânzare. Preliminarii . 10. 54/1958 stabileşte: „Înstrăinarea.proprietatea anulabilă (care în sens larg este o proprietatea condiţională) .proprietatea inalienabilă . dezafectarea unor bunuri proprietate publică. legat.proprietatea rezolubilă sau condiţională .principiul potrivit căruia înstrăinarea terenurilor prin vânzare se va face cu respectarea dreptului de preemţiune. . 16/1994 a arendei etc. Modalitãţile dreptului de proprietate 1. 5). §. Legea nr. Regimul juridic al terenurilor 1.principiul potrivit căruia înscrisul autentic este o condiţie de validitate a înstrăinării terenurilor. . se pot desprinde cel puţin trei principii majore: . a moştenirilor vacante. –Din cuprinsul Legii nr. .. 54/1998. al vecinilor ori al arendaşilor” (art. 18/1991. Codul civil. .

Aceasta sub dubla condiţie ca inalienabilitatea să fie stabilită temporar şi inalienabilitatea să fie justificată de un interes serios şi legitim. 3. dreptul de proprietate al dobânditorului va fi consolidat. Aceasta deoarece nu se ştie încă dacă donatarul va supravieţui donatorului pentru ca astfel el să rămână definitiv proprietar al averii primite sau va deceda înaintea acestuia.proprietatea comună cu variantele ei : coproprietate obişnuită sau temporară. Proprietatea afectată unui scop este acea proprietate care este afectată fie exclusiv. Proprietatea rezolubilã (sau condiţionalã) –Un exemplu va fi edificator: o persoană donează averea sa altuia cu condiţia că efectele donaţiei vor înceta dacă cel ce a primit gratificarea (donatarul) va înceta din viaţă înaintea donatorului.). – Deşi. proprietate comună în devălmăşie şi proprietate periodică. Dar existenţa dreptului de proprietate dobândit de cel gratificat este nesigură atâta vreme cât condiţia se mai poate realiza. caz în care bunurile se vor întoarce în patrimoniul donatorului. fie de preferinţă unui scop care a fost determinat de . 2. În cazul în care actul translativ anulabil a fost confirmat. coproprietate forţată şi perpetuă. în principiu. considerăm că sunt situaţii când o asemenea clauză de inalienabilitate trebuie acceptată în actele translative de proprietate. Proprietatea inalienabilă. 4.civ. 5. În concluzie. astfel ea se apropie de uzufruct.proprietatea afectată unui scop (proprietatea afectaţiune) . Prin încheierea actului de donaţie are loc de îndată transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar.15 . proprietatea inalienabilă este o proprietate care se reduce la dreptul de a poseda şi a folosi. – Proprietatea anulabilã reprezintã acea modalitate juridicã a dreptului de proprietate care apare în situaţia în care transferul proprietãţii se face în temeiul unui act lovit de nulitate relativã (anulabil). 1019 C. lipsindu-i temporar dreptul de dispoziţie. Dacã acţiunea este admisã dreptul de proprietate al dobânditorului va fi desfiinţat retroactiv. Deci soarta donaţiei va atârna de împlinirea unei condiţii rezolutorii (art. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. Proprietatea anulabilã..

el va fi partajat în valoare. ei nu au decât un drept nedeterminat din bunurile aflate în coproprietate şi b) cã fiecare dintre coproprietari este titularul exclusiv numai pentru o cotã idealã.În calitatea lor de coproprietari aceştia au şi unele obligaţii. de pildă. 728 C.la plata cheltuielilor şi datoriilor ocazionate de întreţinerea. 6.civ.proprietatea comunã pe cote pãrţi (coproprietatea) forţatã şi perpetuã. Proprietatea comunã. Instituţia tip în care proprietatea afectată unui scop îşi are locul cel mai potrivit este fundaţia. Astfel. spre deosebire de coproprietatea forţată şi perpetuă. a) Proprietatea comunã pe cote-pãrţi obişnuitã sau temporarã. fracţie ordinarã sau fracţie zecimalã Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este de douã feluri dacã avem în vedere durata coproprietãţii: .proprietatea comunã pe cote-pãrţi (coproprietatea) obişnuitã sau temporarã. abstractã din dreptul de proprietate. Dar mai pot fi întâlnite şi alte cazuri. – Ceea ce caracterizează această modalitate este faptul că ea nu se menţine decât prin voinţa tuturor coproprietarilor.în raport cu cota lor parte . A. ei sunt obligaţi . din aceastã definiţie rezultã douã reguli şi anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fracţiuni materiale din bunul respectiv . în devãlmãşie şi periodică.). Aşadar. . . . Ea poate fi: pe cote-pãrţi. Proprietatea comunã pe cote-pãrţi este acea modalitate a dreptului de proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã un bun aparţine concomitent mai multor titulari. Oricare dintre ei are libertatea de a-i pune capăt oricând cerând partajul (art. proprietarul actual suportă restricţiile în dreptul său iar la nevoie el va fi obligat să cedeze proprietatea altei persoane. . o liberalitate cu sarcină. fiecare dintre aceştia având o cotã-parte idealã din dreptul de proprietate. exprimatã printr-un procent.16 proprietarul anterior.Proprietatea comunã este acea proprietate care se caracterizeazã prin aceea cã prerogativele dreptului de proprietate aparţin împreunã şi concomitent mai multor persoane. Obligaţiile coproprietarilor. De aceea coproprietatea obişnuită se mai numeşte voluntară sau temporară. Dacă bunul aflat în coproprietate (indiviziune) nu poate fi partajat în natură.

tablouri de familie. Legea instituie o prezumţie de mandat tacit reciproc între soţi.). pentru motive temeinice (art. . C. şanţul şi gardul). – Într-o formă arhaică această proprietate a fost cunoscută de multă vreme. 35 din Codul familiei administrarea.coproprietatea lucrurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a douã imobile vecine. semănat. B. 36 alin. Potrivit art. Este cazul în care defunctul prin testamentul său desemnează pe cei doi nepoţi ai săi să fie proprietarii unui teren agricol.coproprietatea asupra pãrţilor comune din clãdirile cu douã sau mai multe apartamente având proprietari diferiţi. . Noţiune. b) Coproprietatea forţatã şi perpetuã.17 conservarea şi administrarea bunului comun.fam. De fapt. . fiecare din ei pe câte un an (arat. Proprietatea comunã în devãlmãşie.Proprietatea devãlmaşã a soţilor are ca obiect numai acele bunuri care au fost dobândite de ei sau de oricare dintre ei în timpul cãsãtoriei. definiţie. recoltat). ea poate înceta şi în timpul cãsãtoriei. . În mod obişnuit sistarea coproprietãţii are loc prin partaj. moment în care aceasta se transformã în proprietate comunã pe cote-pãrţi. Cazurile de coproprietate forţatã. 2 C.coproprietatea asupra unor bunuri considerate de familie (hârtii de familie. Proprietatea periodică (partajabilă în timp). dacă coproprietatea urbană s-a dezvoltat mult .Doctrina a reţinut urmãtoarele cazuri de coproprietate forţatã: . . Dar excepţional.Dreptul de proprietate în devãlmãşie reprezintã acea proprietate comunã potrivit cãreia titularii sãi nu au determinatã o cotã-parte idealã (matematicã) din dreptul lor de proprietate.coproprietatea despãrţiturilor dintre douã imobile (zidul. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor comune se realizeazã de comun acord de cãtre ambii soţi. cavouri şi alte lucrãri funerare). . Proprietatea devãlmaşã a soţilor. Proprietatea comunã devãlmaşã a soţilor înceteazã prin desfacerea sau încetarea cãsãtoriei. Este o coproprietate forţatã deoarece existã şi se menţine indiferent de voinţa coproprietarilor şi este perpetuã deoarece scopul bunurilor care îi alcãtuiesc obiectul este permanent.

18 în zilele noastre. Societăţile de turism din alte ţări au preluat aceste formule pentru a asigura mai multor turişti aceeaşi locuinţă în staţiuni celebre (pe perioade eşalonate de timp şi cu drepturi exclusive) numindu-i proprietari. Având în vedere cã teoria aparenţei protejeazã numai terţii . o aparenţã cu adevãrat serioasã poate valida actele îndeplinite fãrã drept . c) o eroare invincibilã . deşi terţul dobânditor primeşte bunul de la o persoanã care nu are nici un drept asupra lui. Proprietarul aparent este obligat sã restituie adevãratului proprietar bunul (în naturã) dacã îl mai deţine. este aşa numita proprietate temporară.proprietar aparent. Efectele proprietãţii aparente. fie valoarea actualã a bunului cu daune interese (dacã este de rea credinţã). Dacã l-a înstrãinat el trebuie sã restituie acestuia fie preţul pe care l-a încasat (dacã este de bunã credinţã). Aşadar. inclusiv statul. la intervale regulate. În raporturile dintre adevãratul proprietar şi terţi aparenţa este creatoare de drept. între care nu există nici un raport juridic”.înseamnã cã ea nu are nici un efect în raportul proprietar adevãrat . eroarea comunã şi invincibilã este creatoare de drept. 11. care se repetă succesiv şi perpetuu. există această tendinţă şi în privinţa reşedinţelor de vacanţă. Astfel. Ea a fost definită ca o „modalitate a dreptului de proprietate în cadrul căreia fiecare titular exercită în nume propriu şi în interes propriu prerogativele dreptului său de proprietate pe perioade determinate. b) o eroare comunã. . §. servitute etc. presupunând cel puţin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice. devine totuşi proprietar sau titular al unui drept real: uzufruct. Proprietatea aparentã Existã o strânsã legãturã între aparenţã şi adagiul latin error communis facit jus. Condiţii în care operează proprietatea aparentă sunt următoarele: a) buna credinţã a dobânditorului.

Posesia şi detenţia precarã . defineşte posesia astfel: "Posesia este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept. 2 C. b) Elementul psihologic sau intenţional constã în intenţia sau voinţa celui care posedã de a exercita stãpânirea lucrului pentru sine. Posesia a fost definitã ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constã în stãpânirea materialã sau exercitarea unei puteri de fapt de cãtre o persoanã asupra unui bun cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţã de toţi ceilalţi ca proprietar sau titular al unui drept real. c) .posesia este incidentã numai drepturilor reale.posesia se bazeazã pe intenţia de a poseda pentru sine. adicã ca şi cum ar fi exercitat-o proprietarul sau titularul unui alt drept real. de noi înşine sau de altul în numele nostru". Noţiune şi definiţie Posesia nu trebuie confundatã cu proprietatea. 3. b) . Caracterele posesiei Caracterele posesiei sunt urmãtoarele: a) . 2. §.19 Capitolul V POSESIA §. §. 4. posesia nu este decât faptul. proprietatea este dreptul. 1846 alin. exercitatã. una sau alta. Elementele posesiei Pentru existenţa posesiei sunt necesare douã elemente cumulativ îndeplinite şi anume: unul material (corpus) şi altul psihologic (animus). 1. civ. adicã animus rem sibi habendi. §. Art.posesia face sã se nascã un drept probabil de proprietate sau un alt drept real. nu şi celor de creanţã (personale). a) Elementul material constã din totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului .

stabileşte cazurile de intervertire a detenţiei precare.20 - Detenţia precarã. Dobândirea şi pierderea posesiei . tutorii pentru bunurile celor aflaţi sub ocrotirea lor etc. De pildã. posesorul nu.obligaţia de restituire. Detenţia a fost definitã ca fiind exerciţiul unei puteri de fapt asupra unui lucru. Acestea sunt: . §. fie în virtutea unui titlu legal sau judiciar. De exemplu. . Intervertirea detenţiei precare (titlurilor) Art. 5.a doua diferenţã: pretenţia la proprietate sau recunoaşterea dreptului proprietarului. Posesia nu este decât un simplu fapt (res facti).când deţinãtorul transmite posesia la altul printr-un act cu titlu universal. fie cu permisiunea şi pe contul proprietarului. din diferite motive locatarul considerã cã el este proprietarul imobilului şi refuzã sã mai achite chiria . Comparaţie între detenţia precarã şi posesie. locatarul. 6. . 1858 C. . . sunt detentori precari: depozitarul. creditorul gajist. cãrãuşul.puterea de drept .atunci când deţinãtorul lucrului prin acte de rezistenţã neagã drepturile celui de la care deţine bunul. .Aceastã definiţie a detenţiei precare presupune trei condiţii şi anume: puterea de fapt .prima diferenţã: putere de fapt sau existenţa unui titlu.civ. Simplu spus: detentorul recunoaşte dreptul altuia. nu este o stare de fapt ci o stare de drept.când deţinãtorul strãmutã posesia lucrului printr-un act cu titlu particular la o persoanã de bunã credinţã. spre deosebire de posesie. detenţia este o stare de drept (res juris). §.când deţinãtorul lucrului primeşte cu bunã credinţã de la altã persoanã decât adevãratul proprietar un titlu translativ de proprietate cu privire la bunul pe care îl deţine. Ele se diferenţiazã sensibil: . dacã succesorul cu titlu universal este de bunã credinţã. .

clandestinitatea (art. §.civ.a doua regulã este prezumţia de neintervertire de titlu prevãzutã de art. 1848 C. neîntreruptã. Privitor la elementul psihologic. ea trebuie sã fie utilã. când bunul este furat şi deci dispare elementul corpus sau când posesia pentru sine se transformã în posesie pentru altul în care caz dispare elementul psihologic. şi anume: sã fie continuã. §. La aceste calitãţi cerute posesiei doctrina şi jurisprudenţa a adãugat şi pe aceea de a fi neechivocã. Dovada elementului material este relativ simplã şi ea se face prin orice mijloc de probã înclusiv martori şi prezumţii.21 Posesia se dobândeşte prin întrunirea celor douã elemente (corpus şi animus).civ. prin natura lui. Posesia se pierde prin dispariţia celor douã elemente.civ. netulburatã. publicã şi sub nume de proprietar.).). Viciile posesiei sunt reversul calitãţilor sale. . adică neviciată. ele sunt: discontinuitatea (art.). Apare însã foarte logic ca posesia sã se piardã şi prin dispariţia numai a unuia dintre cele douã elemente. 1854 C. Elementul psihologic. Bunãoarã. depozitarul etc. Calitãţile şi viciile posesiei Pentru ca posesia sã producã efecte juridice deosebit de întrunirea celor douã elemente. Existã din acest punct de vedere douã reguli: . 1847 C.)şi echivocul. acesta trebuie sã fie prezent în mod nemijlocit în persoana posesorului şi nu a reprezentantului.civ.prima este prezumţia de neprecaritate.civ. fie prin reprezentant (de exemplu. adicã animus domini este prezumat (art. 1852 C. Pentru a fi utilã ea trebuie sã îndeplineascã anumite calitãţi prevãzute de art. 1855 C. mandatarul.civ.) . În ce priveşte elementul material acesta poate fi exercitat fie personal de cãtre posesor. Dovada posesiei Ea se face prin probaţiunea celor douã elemente ale posesiei. Viciile posesiei. 7. . 1851 C. 8. este mai dificil de probat. violenţa (art.

. Ea poate fi exercitatã de cãtre proprietar. 9. . Aceste mijloace directe sunt acţiunile petitorii şi acţiunile posesorii. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care reclamantul cere instanţei de judecatã sã statueze cã el este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real cu privire la un anumit bun. acţiunea confesorie şi acţiunea în prestaţie tabularã. acţiunea în grãniţuire. Acţiunea în grãniţuire.posesia imobiliarã este apãratã prin acţiunile posesorii. 2. acţiunea confesorie Acţiunea în grãniţuire este acţiunea prin care titularul ei solicitã instanţei de judecatã sã stabileascã prin semne exterioare linia despãrţitoare între cele douã fonduri vecine. Capitolul VI APÃRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §. 1. acţiunea negatorie. acţiunea negatorie. nu însã şi de cãtre detentorii precari.posesorul de bunã credinţã al unui bun frugifer dobândeşte în proprietate fructele bunului pe care îl posedã. Consideraţii preliminarii Mijloacele de apãrare a dreptului de proprietate au fost grupate în douã categorii: mijloace indirecte sau nespecifice precum acţiunile în justiţie întemeiate pe drepturile de creanţã (acţiunile în executarea contractelor. în restituirea plãţii nedatorate etc. în rãspundere contractualã. §. .posesia prelungitã duce prin uzucapiune la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor.22 §.) şi mijloace directe sau specifice care sunt aşa-numitele acţiuni reale.posesia creazã o prezumţie de proprietate în favoarea posesorului. uzufructuar şi chiar de cãtre posesor. Efectele posesiei Aceste efecte sunt:. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. .

Noţiune. Acest principiu decurge din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se stinge prin neuz indiferent de timpul cât titularul sãu nu l-a exercitat. §. 3. Revendicarea bunurilor imobile Ea pune în discuţie douã probleme: proba dreptului de proprietate şi caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. sã înceteze exercitarea sa nelegitimã Acţiunea confesorie este acţiunea prin care reclamantul cere instanţei sã stabileascã cã el este titularul unui drept de uzufruct. un drept de uz. în principiu. 1) Prima problemã: proba dreptului de proprietate (probatio diabolica) incumbã reclamantului care pretinde cã este proprietarul imobilului.acţiunea în revendicare este. în consecinţã. al unui drept de superficie. §.este o acţiune realã . al unui drept de uz sau abitaţie ori al unui drept de servitute cu privire la un bun şi sã-l oblige pe pârât (proprietar sau altã persoanã) sã-i permitã exercitarea netulburatã. Pentru atenuarea dificultãţilor referitoare la proba dreptului de proprietate doctrinarii jurisprudenţa au cristalizat câteva reguli care se învârt în jurul noţiunilor de titlu şi de posesie şi impun o comparaţie a acestora şi anume : titlu contra titlu. un drept de superficie. A doua problemã: acţiunea în revendicare este. 4. imprescriptibilã..Acţiunea în revendicare este acea acţiune realã prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sãu. în principiu. titlu contra posesie şi posesie contra posesie. Acţiunea în revendicare 1.ea este o acţiune petitorie. 2. un drept de abitaţie sau un drept de servitute asupra unui bun proprietatea sa şi. Caracterele acţiunii în revendicare:. . . .23 Acţiunea negatorie este acţiunea prin care reclamantul titular al dreptului de proprietate contestã (neagã) pârâtului cã ar avea un drept de uzufruct. cere instanţei de judecatã sã i se recunoascã dreptul de proprietate asupra bunului şi restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. definire. imprescriptibilã sub aspect extinctiv. 2.

formuleazã regula cã în materia bunurilor mobile posesia de bunã credinţã valoreazã titlul de proprietate.civ. ele nu se restituie dar posesorul este în drept sã ridice acele lucruri fãrã însã a deteriora bunul respectiv. Dacã bunul revendicat a produs fructe regimul lor va fi în funcţie de buna sau reaua credinţã a posesorului. prevede cã: "Lucrurile mişcãtoare se pescriu prin faptul posesiunii lor fãrã sã fie trebuinţã de vreo scurgere de timp". îl va obliga pe pârât de a se abţine a mai aduce atingere exerciţiului dreptului de proprietate. 1909 C.Atunci când acţiunea în revendicare este admisã instanţa prin hotãrâre judecãtoreascã va recunoaşte reclamantului dreptul de proprietate şi pe cale de consecinţã va dispune obligarea pârâtului la restituirea bunului (cu toate accesoriile lui) reclamantului sau. trebuie ca fãrã ele conservarea bunului sã nu fi fost cu putinţã. . dimpotrivã. Revendicarea bunurilor mobile 1.24 3. un posesor de bunã credinţã. Atât posesorul de bunã credinţã cât şi cel de rea credinţã au dreptul de a cere reclamantuluiproprietar restituirea cheltuielilor necesare şi a celor utile pe care le-au fãcut cu privire la bunul respectiv. un hoţ sau un gãsitor sau. De fapt art. fie cã a fost dobândit de un terţ.Revendicarea bunurilor mobile este esenţial deosebitã de revendicarea bunurilor imobile. fie expropriat). . Cheltuielile necesare sunt acelea fãcute pentru conservarea bunului. dupã caz. Regula prevãzutã de art. 5. atunci pârâtul este obligat sã-i plãteascã reclamantului un echivalent bãnesc. Revendicarea bunurilor mobile este diferitã dupã cum pârâtul este un posesor de rea credinţã. Cheltuielile utile sunt acelea care deşi nu erau necesare au avut ca efect sporul de valoare sau creşterea gradului de utilitate a bunului. Art.civ. Efectele acţiunii în revendicare. 1909 C. Dacã restituirea în naturã nu mai este posibilã (fie cã bunul a pierit. 1909 C. Cheltuielile voluptorii (de plãcere sau de înfrumuseţare) sunt acelea pe care posesorul le-a fãcut pentru plãcerea sa personalã. . §.civ.

2 suferã o excepţie înscrisã în art.B. este inaplicabilã în cazul bunurilor pierdute sau furate.civ. dezmembrãmintele proprietãţii sunt drepturile reale rezultate prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conţinutul dreptului de proprietate asupra bunurilor. 1909 C. 2. 1909 alin. Ele sunt opozabile atât terţilor cât şi proprietarului. dreptul de abitaţie.civ. 2 C. care statueazã cã: "Dacã posesorul actual al lucrului furat sau pierdut la cumpãrat la bâlci sau la târg sau la o vindere publicã sau de la un negustor care vinde asemenea lucruri.Uzufructul este acel drept real principal care conferã titularului sãu (numit uzufructuar) atributele de posesie şi folosinţã asupra bunului ce aparţine altei persoane (numit nud . 2.civ. Dispoziţiile art. . 1909 alin. 1909 alin. .Potrivit art. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care cu bunã credinţã a dobândit bunul de la un detentor precar cãruia adevãratul proprietar i l-a încredinţat de bunã voie. Capitolul VII DEZMEMBRÃMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE §. 1 C.Uzufructul 1. 1910 C.25 N. 1. 3. dreptul de superficie §. dreptul de uz. dreptul de servitute.civ. Textul reprodus are în vedere situaţia în care bunul se aflã în posesia unui terţ dobânditor de bunã credinţã care a dobândit bunul de la hoţ sau gãsitor. Regula instituitã de art. Definiţie. Consideraţii generale Aşadar.civ. Reguli derogatorii prevãzute de art. "cel ce a pierdut sau cel cãruia i s-a furat un lucru poate sã-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat de la cel care îl gãseşte rãmânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are". Dezmembrãmintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct. caractere. – Regula înscrisă în art. proprietarul originar nu poate sã ia lucrul înapoi decât întorcând posesorului preţul ce l-a costat". 1910 C.

civ. mobile şi imobile" (art. statueazã cã "uzufructul se stabileşte prin lege şi prin voinţa omului".civ.el are dreptul sã cearã predarea în folosinţa sa a bunului supus uzufructului . 517-564 C.pe durata sa uzufructul acordã proprietarului bunului puteri reduse . Constituirea uzufructului prin voinţa omului se poate face în douã moduri: prin convenţie şi prin testament. deoarece constituirea uzufructului prin lege a fost abrogatã. .este un drept asupra bunului sau bunurilor aflate în proprietatea altuia (ius in re alliena) . În ce priveşte obligaţiile uzufructuarului aici vom distinge : uzufructuarul are obligaţia de a proceda la inventarierea mobilelor şi a constata starea imobilelor (art. 2.Potrivit Codului civil "Uzufructul se poate stabili pe tot felul de bunuri.este un drept incesibil ceea ce înseamnã cã el nu poate fi transmis prin acte şi fapte juridice între vii ori pentru cauzã de moarte.). uzufructuarul are dreptul de a ceda beneficiul (emolumentul) dreptului sãu de uzufruct dar nu însuşi acest drept . . el poate fi dobândit fie prin voinţa omului (act juridic).Art. . uzufructul se poate constitui nu numai asupra unui lucru ci şi asupra unui drept . uzufructuarul este obligat de a da cauţiune . corporale sau incorporale. grâne. obligaţia de a aduce la . De regulã el se constituie numai asupra bunurilor neconsumptibile deoarece uzufructuarul are obligaţia de a conserva substanţa bunului. calitate şi valoare ori preţul. Obiectul dreptului de uzufruct. uzufructuarul este obligat sã se foloseascã de lucru ca un bun proprietar conform art.26 proprietar) cu obligaţia de a conserva substanţa. . 540 C. 2.este un drept esenţialmente temporar . Uzufructul este reglementat de art. uzufructuarul are dreptul sã se foloseascã de bun precum şi de a-i culege fructele.civ . când uzufructul are ca obiect bunuri care se consumã prin folosinţã (bani. Constituirea dreptului de uzufruct. spune că uzufructul este un drept real de folosinţă şi posesie asupra lucrului altuia. 541 C. fungibile sau nefungibile. Actualmente. Caracterele uzufructului sunt urmãtoarele: . fie prin uzucapiune. . 520). 4. 518 C. uzufructuarul poate dispune de ele dar la sfârşitul uzufructului trebuie sã le restituie în aceeaşi cantitate.civ. deci. pentru protejarea dreptului sãu uzufructuarul are la îndemânã acţiunile posesorii. Se poate. bãuturi). Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. 3. .

Dreptul de uz şi de abitaţie 1. excepţie.atunci când uzufructuarul dobândeşte şi nuda proprietate. Dreptul de uz este acel drept real principal care conferã titularului atributele de posesie şi folosinţã asupra unui bun proprietatea altuia dar numai pentru nevoile sale şi ale familiei . acţiunea în revendicare sau acţiunile posesorii). Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar. . uzufructul se stinge prin neuz sau prin prescripţie extinctivã. ele nu pot fi înstrãinate.La încetarea uzufructului principala obligaţie a uzufructuarului este aceea de a restitui proprietarului posesia bunului respectiv.în cazul în care lucrul a pierit în totalitate.dreptul proprietarului de a dispune de lucru dar numai cu respectarea atributelor care revin uzufructuarului.o obligaţie de garanţie prin care nudul proprietar trebuie sã-l garanteze pe uzufructuar împotriva evicţiunii. 7. adicã prin consolidarea dreptului (art. Lichidarea uzufructului. . .). . în caz contrar el va rãmâne rãspunzãtor pentru toate daunele ce ar putea rezulta pentru proprietar. 557 C. Titular .În privinţa drepturilor distingem: .civ. . 5.prin moartea uzufructuarului. §. 6. dreptul proprietarului de a exercita toate acţiunile care privesc proprietatea lucrului supus uzufructului (de exemplu.o obligaţie negativã de a nu aduce atingere exercitãrii de cãtre uzufructuar a drepturilor sale.la împlinirea termenului pentru care a fost constituit. Stingerea uzufructului are loc în urmãtoarele cazuri: .prin abuz de folosinţã dacã prin acest abuz uzufructuarul a provocat stricãciuni fondului . cazul în care uzufructul s-a stins prin consolidare sau prin pieirea totalã a bunului din cauze neimputabile uzufructuarului. .Culegerea fructelor poate fi fãcutã numai în naturã iar dacã acestea depãşesc trebuinţele titularului dreptului şi ale familiei sale.27 cunoştinţa nudului proprietar orice încãlcãri sau uzurpãri ale dreptului celui din urmã. Obligaţiile nudului proprietar sunt: . . 3. ca şi cum le-ar fi cauzat el însuşi.

b) servituţile legale. servitutea izvorului (art. .) dar de acest drept vor putea beneficia şi moştenitorii uzuarului dacã aşa s-a convenit prin convenţie. 3.. . testament. imobile care aparţin unor proprietari diferiţi.). el are un caracter personal. . aşadar.) servituţile se împart în: a) servituţi naturale adicã acelea care îşi au originea în situaţia naturalã a fondurilor. de exemplu: servitutea de scurgere a apelor naturale (art.). Acestea sunt cele stabilite de lege precum: servitutea de vedere (art. servitutea picãturilor din streaşinã etc. Dreptul de uz se dobândeşte prin convenţie.servitutea este un drept perpetuu . 620-643 C.civ.civ. 616 C. 611 C. Caracterele dreptului de servitute sunt urmãtoarele: . testament şi uzucapiune. §. 578 C.servitutea este un drept imobiliar .Urmãrind prevederile Codului civil deosebim urmãtoarele servituţi: A. Clasificarea servituţilor. . 2. 2.civ. uzucapiune sau prin destinaţia proprietarului.). 577 C. 4.servitutea este un drept real . 565 C.civ.). c) servituţi stabilite prin fapta omului (art. Definiţie.Dupã originea sau modul lor de constituire (art. 578 C.servitutea nu poate fi înstrãinatã.. Dreptul de abitaţie este un drept real imobiliar care are ca obiect o locuinţã şi conferã titularului posesia şi folosinţa acelei locuinţe pentru el şi pentru familia sa. perpetuu şi indivizibil constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat pentru uzul şi utilitatea altui imobil numit fond dominant. Dreptul de uz se stinge în aceleaşi condiţii ca şi uzufructul (art.civ. servitutea de îngrãdire a proprietãţii (art.28 al dreptului de uz nu poate fi decât o persoanã fizicã. urmãritã sau ipotecatã independent de fondul al cãrui accesoriu este. Dreptul de servitute 1.) care se constituie prin convenţie. Dreptul de servitute este un drept real principal.civ.civ. ele se mai numesc servituţi veritabile sau propriu-zise.civ. el este.).servitutea este indivizibilã . servitutea de trecere (art. . un drept de uz care are ca obiect o locuinţã. 578 C.

615 C. d) picãtura streaşinilor (art. Servituţile naturale. 622 C. d) dreptul de îngrãdire (art. 622 alin. 584 C.).). 578 C.) . cum ar fi o fereastrã.În art. 611-614 C.civ. . o cãrare. b) servituţi urbane sau rurale (art..civ).civ.civ. C. 2 C.civ.civ.29 B.).Aşa numitele servituţi naturale sunt urmãtoarele: a) servitutea de scurgere a apelor naturale (art. 622 alin. servitutea de vedere (art.) etc.civ.civ.Dupã obiectul lor servituţile se clasificã în: a) servituţi pozitive şi negative. . b) servituţi necontinue pentru a cãror existenţã şi exercitare este necesarã fapta omului. 622 alin. 575-583 C.) .).. cum este servitutea de a nu clãdi sau zidi decât pânã la o anumitã distanţã sau înãlţime sau cea de a nu planta la o distanţã mai micã decât cea prevãzutã de lege etc. o uşã.) . b) distanţa şi lucrãrile intermediare cerute pentru unele construcţii . servitutea de a lua apã din fântânã (art. servitutea de scurgere a apei de ploaie (art.). c) dreptul de grãniţuire (art. sunt reglementate servituţile legale şi anume: a) distanţa plantaţiilor .). Exemplu. b) servituţi neaparente sunt acelea a cãror existenţã nu poate fi cunoscutã printr-un semn exterior.civ. Servituţile naturale şi servituţile legale. servitutea de a paşte animalele.3 C. e) servitutea de trecere (art. Servituţile legale. 621 C.Dupã modul lor de exercitare distingem: a) servituţi continue pentru a cãror exercitare şi existenţã nu este nevoie de fapta actualã a omului.) dupã cum ele sunt constituite în folosul unei clãdiri sau al unui teren. D.. 2 C.civ. 585 C. 586-619 C.civ.Dupã felul în care se manifestã: a) servituţi aparente fiind acelea care se cunosc datoritã unor semne exterioare. 617-619 C. b) servitutea izvoarelor (art. de pildã: servitutea de trecere. c) servitutea de vedere (art. un canal (art.civ. .civ.

cele aeronautice ca şi servituţi de utilitate publicã Servituţile stabilite prin fapta omului.prin renunţarea dreptului la servitute. Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului aservit: . 2.30 f) prin legi speciale sunt reglementate şi alte servituţi în domeniul apelor. . §. pãdurilor. Exercitarea dreptului de servitute. . Constituirea servituţilor : prin titlu.Drepturile şi obligaţiile generale ale proprietarului fondului dominant sunt: de a face toate lucrãrile necesare pentru conservarea şi exercitarea servituţii. 620-643 C. . adevãrate dezmembrãminte ale dreptului de proprietate. Definiţie. de a nu face lucrãri care ar antrena schimbãri împovãrãtoare pentru fondul aservit. . Dreptul de superficie 1.Dreptul de servitute se poate stinge în urmãtoarele moduri: . . şi sunt singurele servituţi veritabile. .Dreptul de superficie este acel drept real principal care constã în dreptul de proprietate al unei persoane numitã superficiar asupra construcţiilor.prin pieirea fondului aservit. plantaţiilor sau altor lucrãri care se aflã pe un teren care aparţine altei persoane şi asupra cãruia superficiarul are un drept de folosinţã .Aceste servituţi sunt reglementate în art. 9. .prin neuz sau prescripţie extinctivã ceea ce înseamnã cã ea nu se exercitã timp de 30 de ani. prin destinaţia proprietarului 8. Caracterele juridice ale dreptului de superficie: .civ. 5. Stingerea servituţilor.proprietarul aservit are obligaţia de a face unele cheltuieli .prin revocarea. rezilierea sau anularea dreptului care a întemeiat servitutea. el nu poate face nimic pentru a scãdea sau îngreuna întrebuinţarea servituţii. prin uzucapiune. . el este un drept real imobiliar.prin confuziune adicã prin reunirea ambelor fonduri în patrimoniul aceluiaşi proprietar.

Dreptul de superficie se dobândeşte prin titlu. plantaţiilor sau al lucrărilor executate. De regulã constituirea acestui drept se face prin convenţie încheiatã între constructor şi proprietarul terenului pe care s-a ridicat construcţia.Acest drept înceteazã în urmãtoarele douã situaţii: 1) când construcţia. este un drept perpetuu . Stingerea dreptului de superficie. adică posesia. plantaţia sau lucrarea au pierit sau a fost desfiinţatã de superficiar şi 2) când proprietarul terenului devine . prin legate. folosinţa şi dispoziţia.prin convenţie. 4. prin uzucapiune sau prin lege.şi proprietar al construcţiei. statueazã: "Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. 3) prin expropriere. 3. el poate fi grevat de sarcini reale sau de dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Noţiuni introductive Art. plantaţii sau lucrãri aşezate pe sol. el poate constitui obiectul urmăririi silite imobiliare.civ. este un drept care conferã superficiarului un drept de folosinţã asupra terenului pe care se aflã construcţiile sau plantaţiile . . Dreptul de superficie este transmisibil prin orice act juridic . Capitolul VIII MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE ŞI A CELORLALTE DREPTURI REALE §.este un drept real imobiliar având ca obiect construcţii. este un drept imprescriptibil aşa încât acţiunea confesorie poate fi oricând intentată.31 . O dată cu înstrăinarea construcţiei se va transmite dobânditorului şi dreptul de folosinţă asupra terenului. 1. Aşadar el exercită asupra acestora atributele dreptului de proprietate. plantaţiei sau lucrãrii respective . Constituirea dreptului de superficie. 644 C. – Superficiarul este proprietarul construcţiilor. succesiune. Asupra terenului are doar un drept de folosinţă circumscris scopului exercitării acestui drept (inclusiv ridicarea construcţiei. uzucapiune . prin convenţie şi prin tradiţiune" iar . . 5. Exercitarea dreptului de superficie.

Art. cã "proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau incorporaţiune. 488 C. c) dupã momentul în care se produce efectul dobândirii dreptului de proprietate deosebim moduri de dobândire între vii şi moduri de dobândire pentru cauzã de moarte .civ.civ. Aplicarea acestui principiu în materia vânzãrii este reflectatã de art. 3. stabileşte cã: "Tot ce se uneşte şi se încorporeazã cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului". 4. 1 C.32 art. dezmembrãminte. Dreptul de proprietate publicã poate fi dobândit numai în temeiul legii. 1295 alin.civ. b) dupã caracterul dobândirii deosebim moduri de dobândire cu titlu oneros şi moduri de dobândire cu titlu gratuit .moduri de dobândire universalã sau cu titlu universal şi moduri de dobândire cu titlu particular . prin lege şi prin ocupaţiune". Clasificarea modurilor de dobândire a drepturilor reale Modurile de dobândire a drepturilor reale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: a) dupã întinderea dobândirii dreptului existã: . prin prescripţie. 655 C. §. §. Aceste moduri generale de dobândire a dreptului de proprietate sunt aplicabile. §. în alte cuvinte este vorba de principiul consensualismului. Accesiunea sau incorporaţiunea Accesiunea este încorporarea sau unirea unui lucru cu un alt lucru fiecare având proprietari diferiţi. De la principiul expus există şi excepţii. deopotrivã. Convenţia sau contractul ca mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale În materie opereazã principiul potrivit cãruia transmisiunea dreptului de proprietate ori constituirea dreptului real are loc în momentul încheierii contractului. . dreptului de proprietate şi celorlalte drepturi reale. d) dupã situaţia juridicã a bunului în momentul dobândirii deosebim moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietãţii. 2.

Art. Art. Accesiunea imobiliarã naturalã . 1. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe un teren aflat în proprietatea altuia (art.33 Accesiunea se clasificã dupã obiectul ei în: accesiune imobiliarã (naturalã şi artificialã) şi accesiune mobiliarã. Ocupaţiunea (ocuparea) . 494 C. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aflate în proprietatea altei persoane şi b) accesiunea construcţiilor.Ea se realizeazã prin intervenţia omului.Ea presupune unirea sau încorporarea a douã bunuri având proprietari diferiţi fãrã intervenţia omului. plantaţie sau lucru fãcut în pãmânt sau asupra pãmântului sunt prezumate a fi fãcute de proprietarul acelui pãmânt cu cheltuiala sa şi cã sunt ale lui pânã ce se dovedeşte din contra". 2. specificaţiunea şi confuziunea sau amestecul. insulele şi prundişurile. 5. predarea materialã a unui bun. Tradiţiunea Ea constituie un alt mod de dobândire a proprietãţii. condiţie esenţialã în contractul de donaţie.Aceasta presupune unirea a douã bunuri mobile care aparţin la proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de cãtre o persoanã prin munca sa folosind materialele altuia.civ.). 494 C.civ). În prezent ea are o sferã de aplicare restrânsã. 3. 492 C. avulsiunea. Prin tradiţiune înţelegem remiterea. 493-494 C.civ. prin ea are loc transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale (adicã a unor donaţii curente) înlocuind astfel forma înscrisului autentic. . accesiunea animalelor sãlbatice şi accesiunea albiei pãrãsite.civ. Accesiunea mobiliarã. În Codul nostru civil sunt reglementate trei cazuri de accesiune mobiliarã: adjuncţiunea. distinge însã douã cazuri dupã cum constructorul a fost sau nu de bunã credinţã. §. Codul civil reglementeazã urmãtoarele cazuri de accesiune naturalã: aluviunea. . Acestea sunt: a) accesiunea construcţiilor. Accesiunea imobiliarã artificialã. §. . Codul reglementeazã douã cazuri de accesiune imobiliarã artificialã (art. stabileşte cã "Orice construcţie. 6.

).34 Acest mod de dobândire a proprietãţii constã în luarea în posesie a unui bun care nu aparţine nimãnui. bunurile mobile dobândindu-se în baza art. Doctrina a apreciat cã în aceastã categorie ar intra: apa de bãut dintr-un izvor natural.civ. Noţiune şi justificare. prin însuşi faptul posesiei lor cu bunã credinţã. §.1895-1899 C.civ. .Uzucapiunea sau prescripţia achizitivã este acel mod originar de dobândire a proprietãţii sau a altor drepturi reale privind un bun imobiliar prin posesia sa de cãtre o persoanã în condiţiile şi termenul prevãzute de lege.Uzucapiunea se aplicã numai bunurilor imobile. . . Art. Ea implică elementul timp.) are loc atunci când sunt îndeplinite douã condiţii: . 4. Uzucapiunea de 30 de ani (art. a unui bun fãrã stãpân.posesia sã fie exercitatã neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacã posesorul este de bunã sau de rea credinţã.civ. Hotãrârea judecãtoreascã Hotãrârea judecãtoreascã constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale numai atunci când ea are un caracter constitutiv sau atributiv de drepturi. 1895 C.civ. va prescrie proprietatea aceluia . §. bunurile fãrã stãpân sunt în proprietatea statului. apa dintr-un izvor pentru trebuinţele casnice. Domeniul de aplicare al uzucapiunii. statueazã cã "Cel ce câştigã cu bunã credinţã şi printr-o justã cauzã un nemişcãtor determinat. 8. Exemplu: ordonanţa de adjudecare prin care se definitiveazã executarea silitã constând în vânzarea prin licitaţie publicã a unor bunuri. 1840 C. în acest caz cumpãrãtorul sau adjudecatarul devine proprietar. Uzucapiunea (prescripţia achizitivã) 1. .posesia sã fie utilã (adicã o posesie propriu-zisã şi neviciatã). vânatul sau peştele când sunt dobândite legal.civ. Uzucapiunea de 10 pânã la 20 de ani (art. 1909 C. 2. Dar potrivit art.Uzucapiunea dupã Codul civil este de douã feluri şi anume: uzucapiunea de 30 de ani şi uzucapiunea de 10 sau de 20 de ani ori de 10 pânã la 20 de ani. 477 şi 646 C. fãrã trecerea unui interval de timp . 7. Uzucapiunea în sistemul Codului civil. Bunurile imobile nu sunt supuse acestui mod de dobândire a proprietãţii.

Uzucapiunea în sistemul cãrţilor funciare.Ea este reglementatã de art. stabileşte cã: „Orice posesor are facultatea. Uzucapiunea extratabularã. . posesia sã fie de bunã credinţã. sintagma "fãrã cauzã legitimã" înseamnã un titlu nevalabil. 115/1938 care prevede cã în cazul în care s-au înscris în cartea funciarã .35 prin 10 ani dacã adevãratul proprietar locuieşte în raza teritorialã a tribunalului unde se aflã nemişcãtorul şi prin 20 de ani dacã locuieşte afarã din acea razã teritorialã". Legea nr. Condiţii :1) sã existe o posesie propriu-zisã.fãrã cauzã legitimã . 5. potrivit legii.drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. Uzucapiunea în aceste teritorii este supusã Legii nr. Calculul termenului de prescripţie.Prin aceasta înţelegem unirea posesiei uzucapantului (a posesorului actual) cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitatã de cãtre autorul sãu cu scopul de a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. . 115/1938. 115/1938 reglementeazã douã cazuri de uzucapiune şi anume: uzucapiunea tabularã şi uzucapiunea extratabularã (art. 2) posesorul actual sã fi dobândit posesia bunului de la autorul sãu pe baza unui raport juridic.Sistemul de publicitate imobiliarã prin cãrţile funciare se aplicã în Transilvania. Condiţii : . 7. 115/1938 şi nu Codului civil. ziua fiind de 24 de ore. 1860 C. Ea începe la miezul nopţii şi se terminã la . ele vor rãmâne valabil dobândite dacã titularul dreptului le-a posedat cu bunã credinţã. Acest text de lege prevede cã: persoana care a posedat un bun imobil în condiţiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate care a fost înscris în cartea funciarã. Art. . spre a putea opune prescripţia.posesia sã se întemeieze pe un just titlu . timp de 10 ani. 27 şi 28 din lege).civ. sã uneascã posesia sa cu posesia autorului sãu”. Uzucapiunea tabularã (sau prin convalescenţa titlului) este reglementatã de art. . poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. Banat şi Bucovina. 27 din Legea nr. Joncţiunea posesiilor.El se calculeazã pe zile. bunul sã fie un bun imobil individual determinat. 6. 28 din Legea nr.

Uzucapiunea trebuie invocatã pe cale de acţiune în justiţie sau pe cale de excepţie. Creditorii uzucapantului pot invoca şi ei uzucapiunea pe calea acţiunii oblice. . 1. Scopul publicitãţii imobiliare. . conform art. cît şi securitatea juridică dinamică. sau dacã renunţarea s-a fãcut în frauda intereselor creditorilor.când bunul cu privire la care se exercitã posesia este declarat imprescriptibil de lege.. 167/1958 privind prescripţia extinctivã.Prin publicitatea imobiliară se realizează atît securitatea juridică statică. ea este incidentã. Dimpotrivã. . 9. prin aceea că atestă existenţa drepturilor imobiliare ale persoanelor fizice şi juridice.. aceştia au dreptul sã solicite revocarea renunţãrii prin acţiunea paulianã. 8. întreruperea naturalã este specificã numai prescripţiei achizitive.când posesorul este şi rãmâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului indiferent cine este autorul deposedãrii. în douã cazuri:.civ.Aceste cazuri sunt prevãzute de Decretul nr. Întreruperea şi suspendarea cursului uzucapiunii. Capitolul IX PUBLICITATEA IMOBILIARÃ §. .36 miezul nopţii urmãtoare. Efectele uzucapiunii. prin faptul că ea conferă celor interesaţi date certe cu privire la situaţia juridică a imobilelor.Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului şi concomitent se stinge dreptul de proprietate al fostului proprietar. 1864 C. Consideraţii generale Definire.Prin publicitate imobiliarã se înţelege totalitatea mijloacelor juridice prin care se evidenţiazã situaţia materialã şi juridicã a imobilelor în mod public pentru a se ocroti circuitul lor civil. Ziua în care începe prescripţia nu intrã în calcul iar prescripţia se încheie la miezul nopţii ultimei zile a termenului prevãzut de lege. . dar acest efect este retroactiv ceea ce înseamnã cã uzucapantul devine proprietar din chiar momentul în care a început sã curgã termenul de prescripţie.

. Sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni Acesta este un sistem personal de publicitate a drepturilor reale imobiliare. este considerat real deoarece transcrierile se fac pe imobile şi nu pe proprietari. Banat şi Bucovina. Sistemul cãrţilor funciare Spre deosebire de registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni care constituie un sistem personal. 3. Ilfov şi Bucureşti. 5. În aceste registre care se ţin la judecãtorii se fac douã feluri de înregistrãri: transcrieri şi înscrieri. ele se fac în registrele de inscripţiuni. cãrţile funciare constituie un sistem de publicitate real.sistemul cãrţilor funciare reglementat de Legea nr. Ele reprezintã copierea fidelã a actelor juridice prin care se transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil.sistemul intermediar al cãrţilor de publicitate funciarã reglementat de Decretul nr. §. 115/1938 şi Decretul 241/1947 şi care este aplicabil în Transilvania. este un sistem personal deoarece aceste registre se ţin pe numele proprietarilor şi nu pe imobile. Lipsa transcrierii sau înscrierii este sancţionatã cu inopozabilitatea faţã de terţi. §. . se numesc drepturi tabulare. el este aplicabil în Vechea Ţarã (România înainte de 1918). 115/1938 aplicabil parţial în jud. sistem care este reglementat de Codul civil şi Codul de procedurã civilã.F. .37 Sistemele de publicitate imobiliarã.Pe teritoriul ţãrii noastre existã urmãtoarele sisteme de publicitate imobiliarã: . Drepturile reale imobiliare înscrise în C. Înscrierile constau în consemnarea sau reproducerea unor clauze din actele juridice care se referã la privilegiile speciale imobiliare şi la ipoteci.sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni. Efectele transcrierii şi înscrierii rezidã în opozabilitatea faţã de terţi. Transcrierile se fac în registrul de transcrieri. . 242/1947 şi de unele dispoziţii ale Legii nr. se constituie un drept real sau se sting astfel de drepturi.

Acţiunile de carte funciarã Acestea se referã la înscrierile care se opereazã în cartea funciarã. §. Acţiunea în prestaţie tabularã. oraş. Sistematizarea reglementărilor în Legea 7/1996 este făcută în trei titluri : Titlul I. Dacã cel care s-a obligat în acest fel refuzã sã-şi îndeplineascã aceastã obligaţie persoana îndreptãţitã se poate adresa instanţei de judecatã pentru ca aceasta. . 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliarã a fost edictatã pentru a introduce un sistem unic pentru toatã ţara . 5. 1-19).Legea nr.sistemul real de publicitate. prin hotãrâre. . Cãrţile funciare se ţin la Judecãtoria competentã. transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat sã predea înscrisurile necesare pentru întabularea dreptului în cartea funciarã. Partea a III-a sau foaia de sarcini . Potrivit art. Sediul materiei: art. §. 20-57) în care sunt reglementate noile cărţi funciare. municipiu) alcãtuiesc registrul funciar. Noile cãrţi funciare 1. 115/1938. Acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. Titlul al II-lea – „Publicitatea imobiliară” (art. Ea este acţiunea prin care se cere instanţei îndreptarea sau înlãturarea unei înscrieri din cartea funciarã necorespunzãtoare realitãţii pentru ca în acest fel sã se punã de acord situaţia tabularã cu situaţia juridicã realã a unui imobil. Generalitãţi. 6. Cãrţile funciare din aceeaşi unitate administrativã (comunã. 115/1938 cel care s-a obligat la constituirea. 2. 1. Cartea funciarã propriu-zisã este alcãtuitã dintr-un titlu şi trei pãrţi sau foi :Partea I sau foaia de avere .Cãrţile funciare sunt întocmite pe comune. Ele sunt de douã feluri: acţiunea în prestaţie tabularã şi acţiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciarã. dupã caz. oraşe şi municipii. 22 şi 23 din Legea nr. 34-40 din Legea nr. intitulat „Regimul general al cadastrului” (art.38 Cuprinsul cãrţilor funciare. . radierea dreptului real. Partea a II-a sau foaia de proprietate cuprinde înscrieri cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului. sã dispunã întabularea sau.

aparţinând aceluiaşi proprietar. se modifică sau se sting drepturile reale imobiliare.Publicitatea imobiliarã se realizeazã. principiul oficialităţii. ele se ţin de cãtre Biroul de carte funciarã aflat în subordinea Agenţiei Naţionale de Cadastru. principiul disponibilităţii. Principiile noilor cărţi funciare. după obiectul lor. . 44. . 8. sancţiuni şi dispoziţii finale” (art. 27. . 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară prevede că înscrisurile. Întabularea şi înscrierea provizorie au ca efect opozabilitatea faţă de terţi a actelor şi faptelor juridice prin care se dobândesc. Înscrierile în cartea funciarã. . prin înscrierea în cãrţile funciare a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeaşi localitate.În conformitate cu art. 7/1996 instituie principiul publicităţii integrale. 2. Cãrţile funciare alcãtuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliarã al unei anumite localitãţi.Legea statueazã cã unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localitãţi. – Art. Efectele înscrierii în cartea funciară. cartea funciarã este structuratã astfel: un titlu care conţine numãrul ei şi numele localitãţii în care este situat imobilul. Cãrţile funciare. principiul priorităţii. potrivit noii legi. precum şi trei pãrţi : Partea I care cuprinde descrierea imobilelor . 3. înscrierea provizorie şi notarea. „Dispoziţii tranzitorii. Corpul de proprietate.Art.39 Titlul al III-lea. Noua lege a îmbrãţişat sistemul foilor personale în care persoana este elementul central în jurul cãreia graviteazã imobilele.28 din Legea nr. principiul relativităţii. sunt de trei feluri: întabularea. formeazã corpul de proprietate care se înscrie în cartea funciarã. 58-72). principiul forţei probante a înscrierilor drepturilor reale . Partea a III-a cuprinde înscrierile privind dezmembrãmintele dreptului de proprietate şi sarcini 4. 5. 6. . Partea a II-a se referã la înscrierile privind dreptul de proprietate . corpul de proprietate este susceptibil de alipiri sau dezlipiri. Potrivit art. 21 din lege. principiul legalităţii. Registrul cadastral de publicitate imobiliarã.

pe lângă opozabilitatea faţă de terţi are ca efect şi informarea acestora cu privire la drepturile personale. .40 Notarea. faptele personale ori raporturile juridice referitoare la imobilele întabulate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful