You are on page 1of 5

Tipuri de locuire Principalele tipuri de locuire împart locuinţele în: A. Locuirea privilegiată, locuirea de masăşi locuirea socială;B.

Locuirea individualăşi locuirea colectivă. Sigur că între aceste două grupe există o legătură, însă nu una de exclusivitate, ci una doar de precădere. Astăzi, locuinţa de masă poate fi, ca în modernism,colectivă, darşi frecventindividuală, ca în întreaga istorie de până la modernism. Locuirea privilegiată exclude însă, în principiu, aglomerarea citadinăşi accesul comun. Există însăşi cazuri particulare, legate mai ales de monumente de patrimoniu, clădiri istorice refuncţionalizate ori situri speciale. Mişcarea Modernă în asociere cu capitalismul au inventat politicile de locuire în oraşele mari. Astfel au produs o revoluţie care a adus locuirea colectivă în prim planul locuirii de masă. Astăzi însă, cel puţin în Europa, blocurile de apartamente grupate în mari ansambluri de locuit, cu dotările publice tratate ca anexe ale locuirii, au dispărut aproape complet. Tipurile de locuire colectivă dezvoltate azi se diferenţiază în funcţie de cultura locului, amplasament în relaţie cu centrul oraşuluişi program strategic social-financiar. O grupare tipologică riguroasă a locuirii ar trebui să înceapă cu o grupare a criteriilor de clasificare – o acţiune de anvergură sistematică pe care nu mi-o propun în momentul de faţă. Totuşi, o înşiruire cu caracter informativ, pe criterii sociale, morfologice, geografice, etnice, politiceş.a. ar putea fi: ▪locuinţe individuale / locuinţe colective; ▪locuinţe luxoase / middle class / sociale (criteriu social) ; ▪locuinţe noi / refuncţionalizate; ▪ colective de mare / mică / medie înălţime (criteriu morfologic) ; ▪ rurale / în oraşe mici / în capitale / în metropole; ▪în areale protejate: naturale, centre istorice, zone turistice etc. ; ▪ în centrul dens construit / în zone rezidenţiale; ▪ integrate / independente izometrizate; ▪stabile / mobile (rulote, iahturi, corturi) ; ▪permanente / temporare; ▪ case de vacanţă pentru tot anul / doar pe timpul verii; ▪ din lemn / din zid; din zidărie portantă / cadre / mixte / alte structuri; ▪ pe relief / pe teren plan; ▪locuinţe în zone cu climăextremă; ▪ în comunităţi etnice; ▪locuinţe pentru un utilizator cu handicap locomotor; ▪locuinţe ecologice; locuinţe solare etc. În plus, la fiecare din aceste tipuri pot fi operate diverse subdiviziuni. Ne vom referi în continuare cu precădere la locuinţele nou proiectate, în situri fără un puternic caracter special.

A. Locuinţa individuală
Forma favorită de locuire a familiilor în Europa o constituie locuinţa individuală pe lot. Ea presupune acces separat în clădireşi scară individuală de acces spre celelalte nivele, toate în interiorul locuinţei. Locuinţa individuală exclude spaţii interioare comune cu alte locuinţe. Marile avantaje ale locuinţei individuale pe lot le constituie proprietatea asupra unui spaţiu exterior – curteşi grădină, precumşi faptul că proiectul este unicat – o colaborare între beneficiarşii arhitect.

până chiarşi la cele cu caracter de protecţie socială. pe care le adaptează la interiorşi astfel le valorifică superior. Cele P+2 (sau S+P+2) se numesctriplex-uri. Locuinţele individuale se desfăşoară în general pe parter. Am fi sesizat din nou ceea ce s-a comentat în prima parte a cursului. Locuinţele individuale desfăşurate pe două nivele supraterane (P+1 sau S+P+1) se numesc locuinţe de tipduplex. un privilegiu inaccesibil orăşenilor comuni. Locuinţele au planuri libere. ca în istoria ultimelor două secole. care este proprietar. Astfel de proiecte permit cea mai mare libertate de creaţieşi de aici rezultă cele mai interesante realizări. ■Locuinţa izolată pe lot ▪ Locuinţa izolată privilegiată Dacă prezentul text ar fi fost un studiu istoric. Rezultate bune sunt mai ales atunci când acelaşi birou de arhitectură controlează totul. în condiţiile unui beneficiar inteligent. familiile bogate se orientează cu preferinţă către construcţiile existente. dimensiuni mai mari. De aceea. Oricum ar fie le însă. . în Europa. ca tratare în structura aşezăriişi ca grad de lux. În epoca modernă însă. Comanditarul se adresează arhitectului. cu sau fără mansardă. la comanda beneficiarului. chiar avangardiste. iar acesta proiectează o casă care să îi reprezinte identitateaşi să răspundă structuriişi particularităţilor familiei. apoi prin rafinamentul amenajării interioareşi în ultimul rând prin. de la amenajarea peisageră. bine articulate cu amenajarea peisageră a întregii proprietăţi. am fi evocat aici toate palatele. poate cele mai frecvente cazuri de locuinţe nou proiectate pentru familii bogate se află în America. cu caracter istoricşi/sau ambiental. P+1 sau P+2. ci acoperă toată aria social financiară de beneficiari. singur sau cu subproiectări. până la designul interior al casei. anume diferenţa uriaşă între reşedinţa conducătoruluişi masa de locuinţe de rând. finanţatorşi utilizator. Acum. cu sau fără subsol. mai ales prin amplasamentşi vecinătăţi. ca dimensiuni. eventual. locuinţele privilegiate se deosebesc discret de cele commune. trecând prin ansambluri rezidenţiale de toate standardele. de la locuinţa de lux unicat. vilele unifamiliale sunt construite după proiect unic.Locuinţa individuală nu mai constituie. trecând prin arhitectura de obiect. casteleleşi reşedinţele princiare din istoria tradiţională a Europei.

a structurii urbane etc. Cu cel puţin două-trei secţiuni de locuit. planurile urbanistice sunt reprezentate de PUG. circulaţii. nu este neapărat luxoasă. în reglementările prevăzute de planurile urbanistice. Odată proiectate. (La noi înţară.şi grădinile pot fi de formeşi mărimi diferite. evident. lucrurile depind de strategiile administraţiilor. amplasate adecvat se poate obţine o varietate mare. amplasate în acord cu criterii de orientare. în ciuda unor volumetrii sau organizări planimetrice asemănătoare. cu un înalt grad de confort psihic. interesante. cu o atmosferă comunitară proprie. Proiectarea ansamblului presupune amenajarea acelei suprafeţe de teren cu unităţi de locuit. construită după proiect unic. darşi să permită permanenta adaptare la dinamica oraşului. ■ . circulaţii şi vecinătate. pentru posibilităţi financiare diferite. ci să realizeze ansambluri de locuit variate. obligaţie menită să asigure o continuitate a tradiţiei de locuire. Ea trebuie să se înscrie. ea poate avea dimensiunişi organizare în acord cu posibilităţileşi necesităţile comanditarului.. cazonă ş i impersonală a unuişir de piese repetate. pentru clasa medie Locuinţa izolată pe lot. darşi acestea supuse la rândul lor unor mici modificări. fără ca viitorii locatari să fie cunoscuţi. Aceste diferenţieri au dublu motiv: ■ Primul motiv judecă lucrurile de la exterior la interiorşi urmăreşte să evite o imagine generală monotonă. reţele edilitareşi amenajare peisageră. PUZşi PUD. individualizări.▪ Locuinţa obişnuită izolată. Sunt utilizate câteva tipuri de unităţi de locuit în diverse alcătuiri. viitoarele locuinţe sunt puse apoi în vânzare de către investitor. De altfel. Cazul cel mai frecvent este acela al unui număr limitat de case tip. Pe un lot mai mic sau mai mare. de calitatea investitoruluişi de calitatea profesională a arhitectului. de regulamentele locale. Ca de obicei. zonalşi de detaliu.) ■Locuinţa individuală în ansambluri de locuit Ansamblul de locuit este proiectat de către arhitect la comanda unui investitor. respectiv plan urbanistic general. ci este răspândită ş i în rândul clasei de mijloc. relief.

unităţile de locuit pot fi personalizate. de la categoria lux până la locuinţe sociale. la particularităţile fiecărei familii rezidente. ansamblurile rezidenţiale cu unităţi de locuit individuale par să fie în acest moment soluţia de locuire cea mai avantajoasă în oraşele medii ca dimensiune. pe cât posibil. excluzând extremele. Ea combină economia specifică locuirii colective. păstrând însă confortulşi calitatea locuirii individuale tradiţionale. Dată fiind proximitatea caselor în cadrul unui ansamblu. Fiecare dintre aceste câteva variante prezentate pot fi multiplicate. această formă de locuire determină relaţii comunitare apropiate între rezidenţi. prin finisaje.Al doilea motiv porneşte dinspre interiorul locuinţei. locuinţele sunt deja puse în vânzare. combinate cu înţelepciunea politicienilorşi flexibilitatea investitorilor. În unele situaţii. către exteriorşi e acela de a adapta locuinţa. Azi. Astfel. culorişi chiar prin variaţii de organizare interioară nestructurală. . În ceea ce priveşte construcţia de locuinţe noi. tema locuirii de condiţie mijlocie în oraşe beneficiază de o atenţie deosebită ş i este subiect permanent de concursurişi alte forme de cercetare. în lume. aşa încât arhitectul poate colabora în fazele de detaliu cu utilizatorii individuali. printr-o posibilă adaptare la specificul familiei. fără să le oblige însă. dar pot de asemenea să fie întrucâtva mixte. datorită creativităţii arhitecţilor. Ansamblurile rezidenţiale pot fişi ele concepute pentru diferite standarde financiare. de la o anumită fază a proiectării.

ca investiţie imobiliară speculativă.b. . cea dea doua presupune întocmirea proiectului unicat în acord cu necesităţile particulare ale unui utilizator anume.1. menţionată la categoria I. pentru utilizator necunoscut. amplasată în diverse vecinătăţi existente. există o singură diferenţă esenţială: prima este proiectată odată cu ansamblul. în urma unei temeşi a unui contract de proiectare..73 ▪ Locuinţa izolată Între locuinţa individuală izolată din cadrul unui ansamblu rezidenţialşi cea pe lot propriu.