You are on page 1of 6

DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII PESTICIDELOR ÎN AGRICULTURĂ Introducere

Multe substanţe chimice au fost folosite contra unor dăunători din agricultură încă din cele mai vechi timpuri, unele dintre ele fiind produse naturale (sulf, piretru, etc.). Ulterior, necesarul în continuă creştere de astfel de produse a condus la dezvoltarea unei industrii de sinteză care produce o gamă extrem de variată de substanţe denumite generic “pesticide”. Termenul de “pesticide” a fost preluat din limba engleză în care are sensul de antidăunător, “pest” însemnând insectă dăunătoare. Pesticidele reprezintă o substanţă sau un amestec de substanţe destinate utilizării în agricultură şi silvicultură în scopul prevenirii acţiunii şi/sau combaterii unor forme de viaţă vegetală sau animală care aduc pagube directe şi indirecte culturilor. Cu alte cuvinte, pesticidele sunt mijloace chimice de protecţie a plantelor obţinute prin formularea şi condiţionarea unui (unor) ingredient(e) biologic activ(e). Cu foarte puţine excepţii (ca de exemplu regulatorii de creştere vegetală folosiţi pentru controlul creşterii plantelor sau produselor care acţionează prin activarea rezistenţei manifestate sistemic în plante şi care sunt un fel de vaccinuri pentru plante) ingredientele active biologic sunt, de fapt, ingrediente toxice. Formularea este forma sub care un pesticide este comercializat şi reprezintă o combinaţie de diverşi compuşi (solvenţi, surfactanţi, cosurfactanţi, adezivi, agenţi de suspensie, amelioratori de penetrare cuticulară, etc.) al cărei scop final este de a face produsul utilizabil în mod eficace. Condiţionarea se referă la conţinutul şi eventualul ambalaj hidrosolubil folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final de către circuitele de distribuţie en-gros şi en-detail. Compuşii folosiţi la condiţionarea pesticidelor sunt poluanţi chimici importanţi (solvenţii organici şi surfactanţii care sunt similari detergenţilor în privinţa poluării apelor, etc.) care reprezintă un motiv serios pentru elaborarea unui cod al unei bune practici de distribuţie şi de utilizare a pesticidelor. Pesticidele moderne sunt substanţe chimice de sinteză de natură anorganică şi organică. Descoperirea pesticidelor utilizate actualmente a început în timpul şi mai ales după cel de-al doilea război mondial, când a crescut producţia pe scară largă a insecticidelor organoclorurate şi organofosforice. Importanţa practică a pesticidelor este reliefată de dinamica producţiei: la începutul acestui secol producţia mondială era neînsemnată (cca 56.000 tone în 1916), iar astăzi a depăşit 20.000.000 tone/an.

Clasificarea pesticidelor
Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acţiunea antidăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) şi altele sunt de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină). Majoritatea sunt însă produşi organici de sinteză (esteri organofosforici, derivaţi organohalogenaţi, nitroderivaţi aromatici, derivaţi carbamici, compuşi fenolici şi compuşi organometalici). După structura chimică, pesticidele se clasifică în: - pesticide organoclorurate; - pesticide organofosforice; - pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice; - pesticide nitrofenolice. După natura daunătorului combătut, pesticidele pot fi: - erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi); - fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor); - insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmiţătoare de boli omului sau animalelor domestice); - acaricide (pentru combaterea acarienilor); - nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor); - algicide (pentru distrugerea algelor); 1

Compuşii organocloruraţi prezintă degradabilitate redusă. În funcţie de gradul de toxicitate. dar şi unele inconveniente. deşi foarte nocive.rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor). pesticidele se aplică prin tratamente umede. În acest fel. dar este necesară corelarea nivelului acestora cu concentraţia nocivă pentru organismul uman. ceea ce face posibilă depozitarea acestora în grăsimea animalelor. gradul lor de periculozitate este multiplicat de faptul că în tratamentele aplicate se produc pierderi mari de produs. Pesticidele organofosforice. dar sunt solubile relativ uşor în grăsimi. Din păcate. remanenţa lor fiind considerabil scăzută (câteva zile). din punct de vedere a toxicităţii acute. Din această cauză. dintre fungicidele aplicate circa 97% se pierd în sol şi doar 3% exercită efectul scontat. iar din atmosferă ajung (prin apa de precipitaţii) în final pe sol. ele determină o poluare generală a alimentelor. Cu toate că pesticidele se degradează în sol. fără restricţii. pe scară tot mai largă. grupa III – moderat toxice. În general. Faptul că pesticidele au fost identificate în grăsimea pinguinilor şi a puilor de balenă din Antarctica induce ideea că răspândirea acestora a devenit globală la nivel planetar. sub formă de stropi. Aplicarea pesticidelor trebuie realizată în condiţii meteorologice prevăzute de tehnologiile aflate în vigoare. nu se acumulează când sunt ingerate în cantităţi mici (reziduale) sau sunt rapid degradate în organism. pesticidele prezintă o mare stabilitate chimică şi în condiţiile mediului natural degradarea lor se produce încet. Ca urmare. marcate cu etichete verzi. fiind mult mai instabile. cu compuşi organofosforici. marcate cu etichete de culoare albastră. Astfel. repetate şi acumulărilor tot mai mari a acestora. vegetaţiei şi apei. fiind toxice pentru anumite forme de viaţă cu rol dăunător în ecosisteme. De obicei. Folosirea pesticidelor este necesar să fie strict reglementată. Dezavantajele utilizării pesticidelor în agricultură Utilizarea pe scară largă a pesticidelor organoclorurate a avut şi are încă multiple avantaje. pe ploaie sau între sau după 2 reprize din aceasta sau când viteza vântului este de minim 4 m/s. putând fi transportate uneori la distanţe foarte mari. Ingerate de către animale (prin furajele tratate sau poluate). Pesticidele cele mai des utilizate după cel de-al doilea război mondial în agricultură sunt: 2 . prezintă un risc crescut de nocivitate şi pentru speciile benefice. De asemenea. se realizează o încărcare permanentă a solului. marcate cu etichete negre. utilizarea lor a început să fie limitată. Măsurile de protecţie aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III şi IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole. care. grupa II – puternic toxice. datorită unui potenţial de bioconcentrare foarte ridicat. ele pot persista mult timp în acesta după folosire (de exemplu DDT-ul are o perioadă de înjumătăţire de 20 de ani).. a avut ca urmare contaminarea întregii biosfere. Nu se fac tratamente cu pesticide la temperaturi foarte ridicate. pulverizări sau aerosoli (ceaţă toxică). ce caracterizează mulţi dintre compuşi. ele se reţin în ţesutul adipos al acestora (fiind liposolubile) sau se excretă în lapte şi ouă. fiind înlocuite. se păstrează timp îndelungat. fiind marcate cu etichete roşii. pesticidele. simpla prezenţă a reziduurilor de pesticide nu poate constitui un factor de alarmă. atât pe cale chimică cât şi biologică în organisme vii şi mediul înconjurător. datorită tratamentelor periodice. Aplicate pe toate continentele. pesticidele sunt duse de fluvii în oceane. De asemenea. Utilizarea pesticidelor pretutindeni în lume. reziduurile pesticidelor găsindu-se în ţesuturile vii (animale sau vegetale) pe toată suprafaţa planetei. grupa IV – toxicitate redusă. pesticidele se grupează în: grupa I – extrem de toxice. din apă sau aer. Pesticidele volatile sunt absorbite uşor de către particulele din sol. pesticidele sunt greu solubile în apă. datorită stabilităţii. Astfel.

Atunci când se identifică astfel de pesticid în apele subterane se poate presupune că se va produce o creştere a concentraţiei acestora având în vedere că mişcarea de traversare a straturilor pedologice se poate realiza într-un timp relativ lung. Detatox şi Toxid) se prezintă ca o pulbere alb-cenuşie. de starea de agregare a acestuia. Defotox. Aceste substanţe ajung în mediul înconjurător ca rezultat al unei activităţi atropice. Chlorophenothan. purici. Produsul a fost interzis a fi utilizat sau sever restricţionat în numeroase ţări (inclusiv în ţara noastră). Anofex. Atrazinul. De asemenea. având posibilitatea de a trece de la mamă la copil prin placentă şi laptele matern. DDT-ul are un efect nefast mai ales asupra păsărilor sălbatice răpitoare prin subţierea cochiliilor ouălelor (ce devin casante) şi asupra peştilor. pentru controlul unor boli (malarie. cunoscut şi sub denumirile comerciale de Detox. cristalină. DDT (diclor-difenil-tricloretan) Acest compus se prezintă sub formă de cristale sau pudre de culoare albă. Nitroxan. Unele pesticide (Bentazona.) sunt cuprinse în categoria substanţelor cu risc mare de poluare a apelor de suprafaţă şi subterane. Endrin. 3 . mai ales la cele de bumbac. Până în prezent s-a descoperit că cele mai cunoscute pesticide a căror efect asupra ecosistemelor este devastator sunt: Aldrin. păduchi). tifos) transmise prin intermediul unor insecte ca vectori (ţânţari. reziduurile şi metaboliţii săi pot fi transportaţi pe distanţe lungi. greu solubilă în apă şi solubilă în solvenţi organici. Hexacloran. iar cercetările ştiinţifice efectuate au evidenţiat faptul că acestea pătrund în lanţul alimentar uman. Omicid. Triophos. solubile în solvenţi organici. având o stabilitate ridicată şi de aceea pesticidul. Dieldrin. Bovidermol. Heptaclorul În stare tehnică acest pesticid se prezintă sub formă de cristale albe. Dinozebul. Deoval. DDT. -HCH (hexaclorciclohexan) denumit şi Gamexan. Heptaclorul a fost identificat ca un posibil cancerigen care afectează sistemul imunitar. Deparatox. Persistenţa şi stabilitatea în mediul înconjurător a sa şi a compuşilor înrudiţi este decelată în sol până la 50% după 10-15 ani de la aplicare. -Paranthion denumit şi E 605. Detoxan. Ekatox. insolubile în apă. fiind absorbit prin ingestie şi contact dermic şi regăsinduse. pesticidul fiind detectat pretutindeni în hrană (ouă. Clordan. Selefos sau Folidol. Dedelo. -Pesticide interzise în România: Aldrin. dar solubile în solvenţi organici şi inflamabile. DDT-ul este semivolatil. Azotox.-DDT (diclor-difenil-tricloretan. Dibovan. inodore sau cu miros slab. Dieldrin. Hexaclorbenzen şi produsele secundare (Dioxinele şi Furanii). carne) şi chiar în laptele sugarilor. se bioacumulează în organismele vii şi prezintă riscul de a cauza efecte adverse asupra sănătăţii umane şi a mediului. Chlorophenotoxum. moi ca ceara. Silvex. Heptaclorul este o substanţă cu efecte toxice. Clofenotane. efectele acute pe termen scurt ale DDT-ului asupra organismului uman sunt relativ limitate. putând fi găsiţi oriunde pe glob (chiar şi în Arctica). Arkotine. Heptamak şi Heptam. Detox. Cloropenothane. Lindan sau Entomoxan. DDT. O cale importantă de eliminare a reziduurilor de heptaclor din organism o reprezintă laptele mamar. etc. expunerea la DDT poate apare şi prin consumul anumitor alimente. Simazinul. pesticidele sunt substanţe chimice care persistă în mediul înconjurător. Citox. Heptaclor. Gebutox CE 40% şi Nitosan 50 PS. fructe. în ţesuturile adipoase. De regulă. În comerţ este cunoscut sub denumirile de Drinox. legume. dar expunerile pe termen lung au fost asociate cu boli cronice şi cu risc de cancer la sân. Pe de altă parte. Dinaseb. în principal. DDT-ul este un pesticid care a fost mult utilizat în cazul culturilor agricole. în principal. periculoase asupra organismului uman. -Pesticide nitroaromatice: Dibutox 25. produs cunoscut sub următoarele denumiri comerciale: Agritan. insolubile în apă. Efectele asupra mediului ale DDT-ului depind. Bosan Supra.

iar expunerea profesională la aldrin. Aldrex 30. etc. Aldrinul este un insecticid foarte toxic. Perioada de înjumătăţire a heptaclorului în solurile zonei temperate poate ajunge până la 2 ani. rezultând arareori contaminarea apei freatice. Clordanul 4 . se consideră a fi responsabil pentru declinul multor populaţii de păsări (în special gâsca canadiană). solubilitate ridicată. Mendrin. toxicitatea sa variază în funcţie de specie. Aldrinul În stare pură se prezintă sub formă de cristale albe inodore. La adulţi doza letală este estimată la 10 mg/kg masă corporală. greţuri. nevertebrate şi în sol. Dieldrinul Dieldrinul. de unde poate fi eliminat prin evaporare lentă şi prin oxidare în heptaclor epoxid (un produs de degradare mai persistent) răspândindu-se odată cu particulele de praf şi curenţii de aer. Endrinul Endrinul este un insecticid foliar utilizat în principal la plantele din cultura mare (cereale. se fixează rapid în sedimentele acvatice şi se bioconcentrează în grăsimile organismelor vii. Este insolubil în apă. semivolatilitate. păsărilor şi peştilor. etc. peşti. Aldrinul se concentrează în organisme în principal sub forma derivaţilor săi. acesta a fost detectat chiar şi în mediul şi în organismele din Arctica. Altox. Aldrinul are efect letal asupra organismului uman. solubilă în cetone. timpul de înjumătăţire fiind de 4-7 ani. amfibieni. Epoxide. iar în stare tehnică este de culoare roşcată către brun-închis şi un miros slab de compus chimic. prădători. Proprietăţile fizice şi chimice ale dieldrinului (slabă solubilitate în apă. dar este folosit şi în lupta contra rozătoarelor (rodenticid). contracţii musculare. Endrex. insolubilă în apă. fiind cunoscut ca foarte periculos pentru viaţa din sălbăticie. sunt rapid absorbiţi în sol (în special în soluri cu conţinut ridicat de materie organică). iar în comerţ este cunoscut sub denumirea de Aldrec. În mediu acvatic.) favorizează transportul acestuia pe distanţe lungi. simptomele intoxicaţiei cu acesta incluzând dureri de cap. Heptaclorul este puţin solubil în apă. dieldrinul produs. Astfel. are concentraţii în mediu mai ridicate decât în cazul utilizării sale ca atare. vome. etc. Copound 118.Heptaclorul este persistent şi relativ imobil în sol. Aldrite. ouă. dieldrin şi endrin este asociată cu creşterea importantă a cazurilor de cancer al ficatului şi vezicii biliare. de aceea. Aldrex. bumbac. putând prin ploaie contamina apele de suprafaţă. stabilitate ridicată şi semivolatilitate) favorizează transportul acestuia pe distanţe lungi. Datorită toxicităţii a fost interzis în numeroase ţări. fiind rapid metabolizat de animale. influenţând negativ şi evoluţia sarcinii. Fiind destul de volatil pentru a se distribui în atmosferă. În organismele acvatice heptaclorul se bioacumulează şi se bioamplifică şi. Reziduuri de aldrin şi dieldrin au fost detectate în păsări moarte. Efectele endrinului asupra solului şi ciupercilor sunt minime. Isodrin. respectiv. Aldrinul şi. ca principal produs de transformare rapidă a aldrinului. Endrinul este foarte periculos pentru organismul uman acţionând asupra sistemului nervos. dar este solubil în solvenţi organici. animale necrofage. echivalând la 83 mg/kg masă corporală. putând fi periculos pentru organismul uman. Expunerea la acest insecticid poate apare prin consumul anumitor produse zilnic (cum ar fi cele lactate). la adulţi doza letală fiind estimată la 5g. spasme şi convulsii. persistând în sol 12 ani. Aldrinul folosit ca insecticid reprezintă o sursă majoră de dieldrin (până la 97%) în mediul înconjurător. iar reziduuri ale dieldrinului au fost detectate inclusiv în laptele sugarilor. Ajunge în atmosferă prin evaporare. apa şi organismele din toate colţurile lumii (chiar şi în Antarctica).). fiind detectate în aerul. Este o pulbere cristalină albă. Hexadrin. Utilizarea aldrinului şi a dieldrinului în agricultură generează existenţa unor reziduuri care pot persista o perioadă foarte îndelungată. esteri şi hidrocarburi cu următoarele denumiri comerciale: Compound 269. Perioada lui de înjumătăţire este lungă. dar este foarte toxic pentru peşti şi nevertebrate acvatice. Proprietăţile chimice ale pesticidului (slabă solubilitate în apă.

Clordanul a fost folosit pe scară largă împotriva termitelor. Este un lichid vâscos de la incolor până la brun-gălbui sau de culoarea chihlimbarului. O cauză frecventă de intoxicaţie cu pesticide este neglijenţa: contactul direct cu pesticidele al muncitorilor la prepararea şi împrăştierea pe câmp a acestora. Proprietăţile fizice (solubilitatea slabă în apă. colici. solul şi organismele din toată lumea. fiind insolubil în apă. Ingerarea de HCB are următoarele simptome: leziuni cutanate fotosensibile. Expunerea la dioxine şi furani poate surveni prin producerea de erbicide. Belt.13 mg/kg masă corporală. Chlordane. perioada de înjumătăţire ajungând la 1 an. ca urmare a unui accident. plante tehnice (sfecla şi trestia de zahăr. Hexaclorbenzenul Hexaclorbenzenul este un fungicid folosit cu aspect solid. Prezintă o toxicitate mare fată de organismele acvatice. dermatoze. Chlorkil. Efectele nocive ale compusului apar şi asupra reproducerii şi a aparatului genital. respiratorie sau cutanată. astfel că a fost detectat în aerul. Expunerea animalelor la dioxine provoacă reducerea fertilităţii. afectează organismul uman. fiind foarte stabili şi persistenţi în mediul înconjurător. profesională sau întâmplătoare. Expunerea corpului uman la pesticide poate fi acută sau cronică. mortalitatea sugarilor putând ajunge până la 95%. Dioxinele şi furanii au fost clasificaţi ca posibili cancerigeni pentru organismul uman. La adulţi doza letală este estimată la 25-50 mg/kg masă corporală. cu pierderi în greutate şi scăderea imunităţii. În mod natural. dar actualmante este interzis în mai multe ţări. Hexaclorbenzenul este foarte răspândit în mediul înconjurător datorită mobilităţii şi stabilităţii sale chimice. Chloriandine. Are efecte letale specifice asupra peştilor şi păsărilor. Dioxinele pătrund în mediul înconjurător ca rezultat al utilizării pesticidelor şi a altor substanţe clorurate. Odată cu fructele şi legumele nespălate pot fi ingerate fragmente de sol contaminat. accidente industriale. urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor. periculoasă pentru organismul uman. Aceşti compuşi au fost detectaţi în sol după 10-12 ani de la prima expunere.Este un insecticide cu spectru larg. Clordanul este stabil la lumină. dar solubil în benzen. la adulţi doza letală fiind estimată la 0. periculoasă. iută. furanii sunt contaminanţi importanţi. bumbac) şi pomi fructiferi. Clordanul este o substanţă foarte toxică. debilitate. oleaginoase. în special la legume (cartofi). Expunerea la dioxine este asociată cu riscurile apariţiei leziunilor dermice. Dioxinele şi furanii Dioxinele şi furanii prezintă numeroase efecte nocive. Dioxinele şi furanii sunt puţin solubili în apă. Influenţa pesticidelor asupra organismului uman Utilizarea pe scară largă a pesticidelor. Este o substanţă toxică. din care 17 au un grad de toxicitate ridicat. Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe cale orală (alimentară). apa. lucru fără echipamente de 5 . cu stări de oboseală. expunerea la acesta putând apare prin consumul anumitor alimente. deliberată sau involuntară. Unul dintre aceştia (cunoscut sub numele de dioxina Seveso) este considerat cel mai toxic compus fabricat de om. precum şi prin arderea necontrolată a deşeurilor. defecte genetice şi mortalitatea embrionilor. nesemnificativă fiind însă migrarea prin sol sau contaminarea apei freatice. cu alterarea funcţiilor ficatului. stabilitate ridicată şi semivolatilitate) favorizează transportul acestora pe distanţe lungi. utilizat la culturile agricole. Expunerea la aceşti compuşi poate interveni şi prin consumul alimentar (mai mult de 90%). cereale (porumb). Denumirile comerciale sub care este cunoscut sunt: Aspon. inhalarea aerului şi absorbţia la nivelul dermei fiind surse minore. arderea substanţelor chimice. aceşti compuşi fiind detectaţi în organismele din Arctica. toxicitatea ridicată fată de viermii subterani fiind un indicator de risc asupra mediului. sub formă de ace albe. cloroform şi eter. cristalin. De asemenea. dar miscibil cu solvenţii alifatici şi cu hidrocarburile. acesta trecând prin placentă de la mamă la făt şi apare în laptele matern. Corodan şi Cortilan-neu. dioxinele şi furanii sunt amestecuri de 210 compuşi. sedimentele. slăbiciune severă. hiperpigmentare. cu miros picant asemănător cu cel al clorului. fiind insolubil în apă.

convulsii şi comă. urmărindu-se cu precădere efectele ecotoxicologice ale acestora. stările de oboseală. spasme. voma şi diareea. provoacă malformaţii la embrioni. ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea. de aici. Cercetările efectuate pe şobolani indică faptul că pesticidele organoclorurate (DDT. reacţii alergice. se impune o serioasă monitorizare a utilizării şi a efectelor produse de pesticide. nu în ultimul rând. aldrinului şi heptaclorului. excreţia şi toxicitatea lor.protecţie. -un aspect particular îl constituie tulburările biochimice enzimatice şi de metabolism întâlnite în intoxicaţiile cu pesticide. De asemenea. -în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato . clordan. pesticidele acţionează diferenţiat în funcţie de metabolismul. surmenajul şi ameţeli. precum dermatitele de contact. O alternativă la utilizarea pesticidelor o reprezintă agricultura ecologică ce atinge o pondere din ce în ce mai mare în ultima perioadă din totalul agriculturii mondiale. Acest lucru se impune cu atât mai mult cu cât efectele lor nocive se regăsesc amplificate la capătul lanţului trofic (organismul uman). Unele pesticide (precum nematocidul DBCP) şi unele erbicide pot induce sterilitatea la bărbat sau avortul spontan în cazul femeilor. consumarea hranei din vase în care s-au transportat pesticide. Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de pesticide. lucru reliefat de următoarele aspecte: -majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici. şi afectează sistemul nervos prin inhibiţia colinesterazei care descompune acetilcolina (mediator al influxului nervos). imediat după pulverizare şi uneori consumarea accidentală a pesticidelor păstrate în vase obişnuite. greţuri. greu de identificat. reduc numărul puilor născuţi. simptomele unei intoxicaţii acute fiind durerile de cap. corectă şi doar în caz de ultimă soluţie existentă. iar malnutriţia şi deshidratarea sunt factori stimulatori ai sensibilităţii la acestea. toxicitatea ridicată. tumori. lindan. Folosirea DDT-ului. Odată pătrunse în organism. nevrite. În concluzie Chiar dacă nu poate fi concepută o agricultură modernă. ceea ce duce la dezorganizarea mişcărilor. Adeseori. transpiraţie excesivă. aldrin. poate genera la oameni efecte teratogene.) afectează (în funcţie de doza administrată şi vârstă) funcţiile gonadelor şi fertilitatea. sensibilitate cutanată. simptomele caracteristice sunt durerile de stomac. Dacă expunerea acută este de lungă durată se resimt dificultăţi de respiraţie. Compuşii orrganofosforici sunt extrem de toxici. inhibă enzimele. persistenţa şi acumularea acestora reclamă o folosire raţională. mutaţii în celulele germinale şi la cele somatice şi trec în laptele matern şi. convulsii. -acţionează asupra sistemului nervos producând tulburări senzoriale şi de sensibilitate. Efectele toxice ale pesticidelor depind de sănătatea persoanei expuse. la lucrătorii agricoli care manipulează pesticidele şi la culegătorii de recolte tratate cu pesticide. Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosfate. blochează transportul ionilor de calciu prin membrane. cancerigene. Pesticidele organoclorurate acţionează asupra sistemului nervos şi a metabolismului hormonilor sexuali. alimentaţia fără respectarea condiţiilor igienice elementare în cazul copiilor care se joacă în apropierea zonelor de depozitare. dieldrin. putând avea efecte mutagene şi cancerigene. endrin. Foarte frecvent pesticidele produc efecte cutanate şi neurologice. paralizii şi tulburări psihice. la puii care sunt alăptaţi. Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura chimică a produsului. totuşi. modificări cutanate şi modificări sanguine. mutagene şi. consumul fructelor şi legumelor nespălate. dar pe o perioadă îndelungată şi se caracterizează printr-o simptomatologie vagă. 6 . Un risc crescut al intoxicaţiilor cu pesticide se întâlneşte la copii sub 10 ani.renale. tulburări de ritm cardiac şi respiratorii. Influxul nervos nu se mai întrerupe. convulsii şi moarte. cloracnee şi nevrite periferice. vomă şi diaree. intensivă şi eficientă fără utilizarea pesticidelor. etc. heptaclor.