UNIVERSITATEA VALAHIA FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE DOMENIUL: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

ŞI PREŞCOLAR ANUL III, GRUPA 302

TEHNICILE PLASTICE

Desenul reprezintă sinceritatea din artă. Nu este posibil să trişezi. Este ori bun ori rău. ( Salvador Dali )

STUDENT: GHEORGHE DENISA-IOANA

- 2012 CUPRINS
Introducere Tehnicile plastice 1. Tehnica creion; 2. Tehnica cărbune; 3. Tehnica sanghină; 4. Tehnica sepia; 5. Tehnica pastel; 6. Tehnica sos; 7. Tehnica acuarelei; 8. Tehnica guaşei; 9. Tehnica temperă; 10. Tehnica ulei; 11. Tehnica acryl; 12. Tehnica tuş; 13. Tehnica colaj; 14. Tehnica gravură 1.Aquaforte 2.Aquatinta 3.Fotogravură 5.Litografie 6.Monotipie 7.Monoprint 8.Pirogravură 9.Pointe seche 10.Xilogravură 15. Tehnica desenării cu ceară; 16. Tehnica decolorării cu PIC; 17. Tehnica imprimării cu ţesături rărite; 18. Tehnica picturii pe sticlă; 19. Tehnica frotajului; 20. Tehnica amprentei şi a ştampilei; 21. Tehnica modelajului . Concluzie Bibliografie 4.Linogravură Anexe grafice

2

Introducere
Prin folosirea diversificata a tehnicilor de lucru in activitatile practice,copiii isi dezvolta capacitatea de expunere artistica-plastica, avand posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trairi si sentimente. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie sa fie un scop in sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte In in concordanta plastice cu de cu temperamental elevii si sensibilitatea fiecaruia. tehnicile lucru folosesc hartii materiale ca: acuarela, tempera, guasa, tusurile colorate, materiale texturi diferite, colorate, ceara, solutii pentru decolorat, carioca, creioanele de toate tipurile ,ceracolor.

1.Tehnica ’’creion’’
Creionul este un instrument de scris sau desenat, constituit dintr-o mină de grafit, protejată de un inveliş de lemn, plastic sau (mai rar) metal de formă cilindrică.Se foloseşte mai ales la schiţe şi desene. Avantaje sale constau in faptul că este uşor

3

de manevrat, iar desenele pot fi şterse uşor cu ajutorul gumei de şters. Acum 5 000 de ani in urmă, in Egiptul antic se foloseau ca unealtă de scris tulpini de bambus, stuf sau papirus in care se turna plumb topit. Totuşi, primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată hartiei). · 1564: In Borrowdale, Anglia, se extrage grafit in cantităţi industriale. · 1662: Incepe era modernă a creionului: la Nurnberg, Germania incepe producţia in masă a creioanelor. · 1795: Nicolas-Jacques Conte pune la punct creionul cu mină de grafit aşa cum se prezintă astăzi. · 1812: Apare prima fabrică americană de creioane. · 1861: Eberhard Faber işi deschide o fabrică de creioane in New York.· 1922: fondarea firmei Eberhard Faber GmbH prin deschiderea unei fabrici de creioane la Neumarkt, langă Nurnberg. Când creioanele cu grafit pe care le folosim astăzi au apărut pentru prima dată la sfarşitul secolului al XVII-au fost intampinate cu entuziasm de artiştii din intreaga lume, iar oamenii "de afaceri", in acel moment au inceput să investească mai mulţi bani in producerea acestora. Creionul este probabil cel mai universal dintre toate instrumentele de desen, capabil de a crea o varietate infinita de linii şi parti de ton dense, variind de numărul de ha uri ș necesare şi umbre. Creioanele produse au diferite grade de duritate solide(tari) (4H – pentru H) moale (HB pentru a zgaria papirusul (strămoşul

4

deoarece produce zgarieturi slabe de linii.1. dar uneori și din viţă de vie şi este vandut in forma de bețișoare de grosimi și grade de moliciune diferite. In prezent. dar este la fel de potrivit și pentru o abordare mai liniară. divizind-o dacă este necesar in două sau trei părţi. Aveţi posibilitatea de a acoperi zone mari foarte rapid folosind partea minei. este unul dintre cele mai vechi instrumente pentru desen. in care accentul a trecut mai degrabă la ton decat de linii. el este cel mai adesea folosit pentru modele tonale.2) 2. Aceste creioane. Mai sunt produse şi creioane din grafit pur sub formă de mine groase fără acoperire. bine stabilite in hașurul simplu și cel incrucișat. deoarece produce linii clare. insa cele din urmă sunt mai favorabile in crearea zonelor de tonuri dense de la gri la aproape negru. El este adesea recomandat pentru incepatori.Cărbunele de obicei este produs din salcie. in principal folosite de proiectan i işi ț au aplicarea limitată pentru artişti. Pentru aceste tipuri de desen cea mai buna alegere sunt minele subţiri de 5 . care sunt cele mai avansate din gama moale. au diferite grade de duritate. Desenele cu cărbune pot fi create in acelaşi mod ca şi desenele in creion.9B). rămanand in acelaşi timp popular dea lungul multor secole. Cărbunele este “milostiv” așa cum structura sa moale face ușoară ştergerea greşelilor. curate şi mai puţin pătează in comparație cu creioanele foarte moi. Ele sunt ideale pentru desenele.Tehnica cărbune Cărbunele reprezintă un lemn carbonizat. Creioanele tari. HB si creioane B.(Fig. de asemenea. sau combinaţii de linii şi tonuri.

In toate timpurile este utilizată pe scară largă in ilustraţia figurii. Ca și pastelul. (Fig.4) 4.mine comprimate de cărbune. In unele surse de specialitate putem intilni acest termen in forma masculina "Sangin. Termenul "sanguin" inseamnă culoare roşubrun a minei de cretă. (Fig. Sanghina adesea este combinată cu creion negru. Sanghina a fost materialul preferat al artiștilor din trecut. peisajelor şi portretelor. Metoda de lucru cu acest material este caracterizat printr-o combinaţie de pete late şi hașure ascuțite. dar unul dintre avantajele lor este lucrul curat. A fost 6 .3) 3. fiecare set are o nuanţă proprie. precum și a tehnicii. Materialul sanguinei adesea este realizat din caolin şi oxid de fier.cărbune din salcie. Singurul dezavantaj in folosirea cărbunelui comprimat este faptul că nu este atat de uşor de şters datorita adaosului de ulei. sanguina este un material moale. In vanzări sanguina mai des se găsește in seturi. Ele sunt mai rigide decat minele convenţionale. in care este indeplinit desenul cu acest material.Tehnica sepia Sepia naturală este fabricată din aşa-numiții saci de cerneala ale moluștei marine Sepia. in formă de mine scurte. care este produs in formă de pătrat sau creioane colorate rotunde care nu au un cadru de lemn sau de altă natură.Tehnica sanghină Cretă de culoare roşie şi maro-sunt materialele tradiţionale. puteţi incerca de asemenea și creioane cu cărbune . care sunt invelite in lemn. carbunele si sosul.

De aceea fotografiile vechi alb-negru au mai multe şanse de a supravieţui la această timpului. cu excepţia faptului că nu utilizează petrol. uneori este utilizată pentru tonifierea fotografiilor in maro. Sepia naturală.folosit de artişti europeni de la mijlocul secolului al XVIII-lea in desenul cu creionul şi pensula. În secolul XX.un grup de materiale folosite in artă grafică şi pictură. este produs și pastelul uscat. in care se folosesc nuanțe de maro. larg răspandită in Europa incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea. fără cadru in formă de mine rotunde. Există trei tipuri de pastel. fiind preparată prin mijloace artificiale. Pasta . Pastel de ulei este socotit material educaţional. De asemenea este numită sepia un fel de tehnică grafică. Baza de amestec a pastelului de ceară sunt fabricate din ceara de inaltă calitate şi pigmenţi.(Fig. sepia este produsa in diverse nuante ale culorii de acuarelă. sau cu margini pătrate. Sepia artificială este mai puţin rezistentă decat cea naturală. care este mai rezistent la decolorare."uscate".aluat) . cu ulei şi cu ceară. fotografiile in tonul sepiei sunt asociate cu cele vechi. In mod similar. Aproape toate camerele digitale şi foto au o funcţie de simulare a astfel de fotografii. in timp ce cel uscat este utilizat şi in scopuri de 7 . Un efect secundar al sepiei este o conversie sulfurii de arginti metalizat. Pastel de ulei se face din pigmenți cu ulei de in prin presare.5) 5. Acum.Tehnica pastel Pastelul-(din latină. Cel mai adesea vine sub formă de creta sau un creion.

sos este unul dintre tipurile de pasteluri. se diferențiază printr-o culoare pură de 8 . Tehnica uscată de lucru cu sosul este similară tehnicii cu cărbune.6) 6.(Fig. Aceasta se produce din aceleaşi materiale ca și pastelul negru: caolină. Acest material are o putere mare de opacitate şi oferă tonuri frumose catifelate de la foarte inchis la foarte luminoase. care dă efectul de trecere moale si de finețe a culorii. cu un număr mare de gradaţii tonale. Cuvântul pastel iși are originea de la cuvintul “pastello”. Acest sos nu este intotdeauna negru. Delacroix. Picturi făcute cu sos umed. utilizate de către artiştii italieni ai secolului al XVI-lea.formare profesională și in scopuri artistice. De fapt. dar și modelarea atentă a formei. Prin ștergere se face tranziţia de la luminos la tonuri mai inchise. Sosul este convenabil pentru a efectua schițe rapide. Tehnica pastelului uscat este utilizate pe scară largă metoda ștergerii. unde a fost folosit de artişti precum Boucher. In magazinele noastre sosul poate fi găsit in nuanţe negru. In secolul al XVIIIlea pastelul devine o tehnică independentă şi are o popularitate deosebită in Franţa. La Tour. creta. Sosul este uşor solubil in apă astfel incat cu el se poate lucra folosind o pensulă. inclusiv și de Leonardo da Vinci. Sos este produs sub formă de scurte tije cilindrice. Greuze mai tarziu de Lyotard. si funingine de gaz presată.Tehnica sos Sos este de asemenea numit "cretă neagră". modelind forma. alb şi diferite griuri. similae pastelului. care insemna desenarea cu creion negru italian i cu sepie in acel ș ași timp. Chardin.

Tehnica acuarelei Acuarela puțină apă. Ea permite colorarea rapidă a desenelor schițate în creion sau în tuș. acuarela este o tehnică care se pretează bine pentru schițe și studii efectuate în călătorii. la crearea benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. 9 . care permite să se facă tranziţia de la inchis la deschis pe uscat. este o tehnică picturală în care este vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau mai Caracteristică pentru acuarelă transparența culorilor. un exemplu fiind carnetele de călătorii ale lui Eugène Delacroix. Pentru sos este cel mai convenabil de utilizat hartie facturată capabilă să menţină pigment. Asta însă nu exclude folosirea ei în lucrări elaborate. iar actual este folosită.negru. Tonul rezultat este considerat ca tonul general al viitorului model. Sos este uşor de şters cu gumă de şters. Este interesant efectul in cazul in care foaia este total acoperită cu o sos umed.[6] Lumina este dată de albul hârtiei. dar materialul rămane flexibil pentru umbrire. Tehnica a fost folosită începând cu secolul al XIX-lea la ilustrarea cărților. au o opacitate specială şi mai ales nu este nevoie de fixare. apoi semitonurile.[7] Deoarece materialele necesare sunt ușor de transportat.7) 7.(Fig. in special a celor pentru tineret. După uscare sosul umed se fixează in așa fel că nu se năruie. alături de guașă. alegand cu radier dintii petele luminoase. cum sunt lucrările lui Dürer. care este necesar să fie prezervat în zonele luminoase. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. sau Turner.

de origine anglo-saxonă este încă mult folosită. nici contraste locale dintre alb și zonele colorate. nu se obțin zone de alb pure. ceea ce o face greu de stăpânit.Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători. Tehnica necesită o bună înțelegere a teoriei culorilor și a efectelor amestecului lor și a interacțiunii cu hârtia. Această tehnică. Trebuie ținut cont și de faptul că prin uscare culorile pierd puțin din intensitate. formând aureole cu un contur mai opac. în zona umedă difuzează. degradeuri și camaieuri. întărind treptat concentrația colorilor. Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu. ud pe ud (engleză Wet-in-Wet). însă. Acuarela poate fi făcută în manieră tradițională. însă precizia detaliilor este redusă. în care hârtia este umezită în prealabil. datorită faptului că întreaga suprafață este umedă și pigmenții migrează. însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie. lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. 10 . iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse.[6] Pe o hârtie de calitate pigmentul rămâne pe suprafața hârtiei și.

obtinandu-se un lichid colorat si care asternut cu pensula pe hartie. Acuarela în România Primele miniaturi românești cunoscute sunt cele patru executate în 1429 de monahul Gavril Uric pe un Tetravanghel aflat acum la Biblioteca Bodleiană a Universității Oxford.[6] Această manieră nu permite decât puține retușuri.Principiile acuarelei constau in transparenta. În caz de greșeală este greu de redat luminozitatea hârtiei. pe hârtia uscată. iar spontaneitatea are de suferit.prospetime. Acuarela se fluidizeaza cu apa.Marie-Claire Lefébure.[6] Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. În tehnica ud pe uscat (engleză Wet-in-Dry) culoarea se aplică în tușe umede pe hârtia uscată. cu efecte neasteptate si expressive.Modelul: Acuarelistă pictând un Lucrarea:Acuarelista. nu se sterge prin atingere. (2005) peisaj din Ermeton-sur-Biert. Pe suprafata umeda fuzioneaza cu usurinta obtinandu-se amestecuri diverse de culoare. aflate pe paginile de gardă. Cum s-a 11 . Miniaturile. Se obțin forme clare cu contururi bine delimitate. În tehnica „uscat pe uscat” (engleză Dry Brush) culoarea foarte puțin diluată se aplică cu pensula aproape uscată. îi înfățișează pe evangheliști.luminozitate si puritate. dupa uscare.Ea se poate folosi pe hartie umeda sau uscata.

12 . În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. dintre care majoritatea sunt în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României: Puțul din Strada Clucerului (1902-1904). În 2009 s-a licitat La fântână. Ștefan Luchian (1868 – 1916) a pictat numeroase acuarele. nu sunt acuarele propriu-zise. dar și în alte muzee din țară: Pe prispă. în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. însă în epocă nu se făcea distincția.Iași. desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. Bal mascat (1882) (acuarelă combinată cu guașă).spus mai sus. deși sunt executate în culori de apă. la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România. acestea. Copii de școală. Nicolae Grigorescu (1938 – 1907) a făcut numeroase desene. care în perioada 1868 – 1869. Nud și Portretul Laurei Coceala Muzeul de Artă . acuarele și pasteluri. Theodor Aman (1831 – 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882). și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei. Livadă. Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 – 1887). Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 – 1882). Portret de femeie. o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles. Bragagiul.

precum și acuarelele Peisaj din Vlaici/Peisaj cu Peisaj/Peisaj panoramic. de 57 x 46 cm a fost donată statului român în august 1970 pentru a servi ca machetă pentru un timbru poștal.Nicolae Dărăscu (1883 – 1959) a pictat dealuri. și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez.Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental. 1970 Gheorghe Petrașcu (1872 – 1949) a pictat Natură statică cu mere. Acuarele România deținute în muzeele din O foarte cunoscută acuarelă în România este Inundația II de Joan Miró. Turci la cafenea/Interior cu personaje. Peisaj cu geamie. Inundaţia II Joan Miró. Curse de cai în Dobrogea / Scenă de gen în peisaj. Lucian Grigorescu (1894 – 1965) a pictat Case în port (Martignes) (1931-1933)Iosif Iser (1881 – 1958) a pictat Două spaniole (tehnici combinate). tuș și acuarelă mai multe studiile în tuș și acuarelă din pentru ca Acoperișuri Mangalia Mangalia și Curtea cofetăriei din Mangalia (1927-1929) și peisaje ca Peisaj dobrogean / Peisaj cu case. Acuarela. valorificat pentru ajutorarea sinistraților în urma inundațiilor 13 .[ și numeroase scene din Dobrogea: Case tătărești/ Compoziție cu case.Nicolae Tonitza (1886 – 1940) a pictat Nud cu draperie. Peisaj dobrogean/Peisaj oriental. (1931) Ștefan Popescu (1872 – 1948 a pictat Peisaj din Filipoiu.

Alte acuarele deținute în muzeele din România sunt Peisaj din Paris de Maurice Utrillo (1926) Bătrână pe fotoliu. și Târg anual la Sibiu de Franz Neuhauser cel Tânăr (1789). de Louis-Gustave Ricard. • • Acuarele din România Lăptăreasă din satul TunariCarol Popp de Szathmáry(1854-1855)[ • • Biserica Sfântul Spiridon Carol Popp de Szathmáry(1860) • Primirea lui Carol I în Bulgaria Carol Popp de Szathmáry(1877) • Stradă Amedeo Preziosi(1868) din Constantinopol • Surugii Preziosi(1868) din Obor Amedeo 14 . Acuarela se află la Muzeul Național Filatelic.din 1970.

deşi tehnica de producere a aceastei vopsele este mult mai veche fiind utilizată deja in secolul al XVI-lea in Europa.Tehnica guaş Guaşă (fr. care permite aplicarea culorilor deschise peste tentele inchise. • Mangalia Nicolae Tonitza(1930) • Case Dărăscu(1933) la mare Nicolae 8. folosită in pictura aşa-zisă opacă. Cu guaşă au fost executate 15 .Gouache) este o vopsea preparată din gumă arabică.• Dominoul verde Theodor Aman(1882) • Portret de ţărăncuţă Nicolae Grigorescu acuarelă şi guaşă • La 1900) fântână Ştefan Luchian(c. Termenul iniţial a apărut in secolul al XVIIIlea in Franţa. amestecată Mcu pigmenţi minerali şi apă.

miniaturi in Evul Mediu. conţine ceruză. Ceruza este carbonat plumb. Datorită adaosului de inălbitor după uscare guașa se inălbește. care o lipsesc de transparenţă. precum şi pentru miniaturi de portret. Guaşa se foloseşte uşor. guaşa poate crăpa la uscare. Spre deosebire de tempera obişnuită. Suprafeţele se acoperă cu un strat subţire dar dens de pigment. trebuie protejate sub sticlă. In fapt. cartoane şi alte lucrări pregătitoare. Guaşa este o tehnică de pictură ieftină. Cand este folosită ca pastă are un aspect lucios. denumit şi alb de plumb. Dacă este necesar se aplică şi alte straturi pană obţinem ideea propusă. pastelurile. Această problemă poate fi intr-o anumită măsură. Este prferabil să se folosească o hartie groasă sau carton. Dacă stratul este prea gros. care permite corectări ulterioare. care foloseşte ca diluant apa şi se spală foarte uşor. pentru că o hartie prea subţire riscă să se rupă. Spre deosebire de acuarelă. Atunci cand sunt expuse guaşele. deoarece se usucă rapid. deoarece curăţarea lor nu este posibilă. şi gravurile. datorită emulsiei pe care o conţine işi păstreză calităţile după uscare. In Renaştere. guaşa este o rudă a temperei. guaşa. artiştii folosit tehnica guaș pentru schițe. prin 16 . După uscare pictura capătă o tonalitate mai deschisă. alb sau cenuşiu. fiind potrivită pentru inceputuri nesigure şi incercări. dar spre deosebire de aceasta. guaşa rămane aproape la fel de saturată cromatic dupa uscare. fiindcă acest tip de pictură se poate retuşa. cu luciu diamantin. un făcand-o natural mai de compactă. ca şi tempera. ca şi acuarelele.

Strat de vopsea de o grosime medie se usucă de la 30 de minute la 3 ore. adezive excepţionale. Guaşa fluorescentă nu este rezistentă la apă. bogată şi sonoră. placaj. de exemplu albuşul sau gălbenuşul de ou. de aceea este recomandat să se aplice pe un suport de culoare albă ceea ce le face mai vii. mai rar laptele de smochină. Guașa fluorescentă are proprietatea de iradiere a luminozității sale. care este realizat prin inlocuirea zincului de culoare albă cu caolina şi o face mai densă. Pentru arta decorativa si oformarea fluoriscente. Guaşa de poster diferă de cea simplă prin capacitatea acoperire şi saturaţia culorilor mai mare. Datorită amestecat capacităţii cu sale ulei vegetal sau clei. guma arabică sau cazeina.și sunt folosite pentru efecte decorative in intuneric. albastru şi verde. de exemplu. spectacolelor sunt produse guașele Aceste vopsele au capacitatea de fluorescenţă in conformitate cu razele ultraviolete. Cu guașa se poate pe diferite suprafețe: țesătură gruntuită.utilizarea unei baze mai gros.Tehnica tempera Tempera este o vopsea al cărei liant este de origine organică. aquapasto. violet vizibile. Cu guaşa este uşor de operat oferă oportunitatea de a face corecţii in pe parcurs. in funcţie de umiditate. Aceste vopsele au capacitatea de acoperire redusă. Guaşele sunt utilizate pe scară largă in pictura decorativă. așa că utilizarea in aer liber nu este recomandată 9. această emulsie este foarte potrivită la pictura pe 17 . şi vopseaua ar trebui să fie aplicată slab. carton.

(uscator) solubili suspensii-sare magneziu. plumb. Sunt produse 2 tipuri de vopsele de ulei: aşa-numita groasă (sub formă de pastă).lemn. in reţeaua de comercializare este oferită o gamă largă de pigmenţi uscați pentru pregătirea temperei. Ea face posibilă aplicarea mai multor straturi de culori. cum ar fi fresca. In calitate de componente auxiliare in compoziţia de vopselelor de ulei sunt introduși in catalizatori de de uscare cobalt. Picturile celebre a sarcofagelor in temperă. dar cu dezavantajul său major este ca cu timpul aceasta tinde să crape. cromat de plumb. Pigmenţii vopselelor de ulei sunt dioxid de titan. Pe tencuială proaspătă in antichitate cu temperă era executată fresca. caolin. mică şi altele. In plus.(Fig.Tehnica ulei Ulei-suspensii de pigmenţi anorganici şi umplutură din ulei de in. Tempera pe PVA este mai uşor de folosit. Adaosurile care sunt utilizate in principal pentru a economisi pigmenții sunt talc. obţinandu-se astfel nuanţe deosebite. Nu este insă destul de rezistentă la umiditate. 18 . oxid de fier. faraonilor In prezent egipteni sunt efectuate tempera obţinută industrial este de două tipuri: cazeină-petrol şi acetat de polivinil (PVA). precum şi gata de utiliza(lichide). din acest motiv nu se poate lucra cu tempera pe suprafeţe proaspăt vopsite. Tempera pe lemn gruntuit este tehnica tradițională a iconografiei. ocru. produs din uleiuri vegetale sau din ulei de-răşini alchidice cu o capacitate suficient de mare de uscare. oxid de crom.10) 10.

dintre care cel de mac sau de nucă erau mai frecvent utilizate. Este intresant că profesioniştii recondiţionării operelor de artă nu consideră o pictură in ulei cu adevărat uscată pană nu atinge venerabila varstă de 60 80 de ani. Cel mai frecvent ulei vegetal folosit in Europa modernă timpurie era un ulei vegetal de in. consistenţa vopselelor folosite.Pictura in ulei reprezintă o tehnică artistică care este efectuată pe suprafeţe foarte diferite. variind de la panză.Tehnica acryl 19 . tuşa personală şi stilul personal de acoperire a suprafeţei al unui pictor anume.Gradul de uscare. Uscarea vopselelor bazate pe ulei se face intre o zi pană la două săptămani.11) 11. diferind după tipul de ulei folosit. fiind respectiv o funcţie de condiţiile aerobe şi de iluminare in care pictura este menţinută şi/sau conservată. care constă din aplicarea unui vopsele bazate pe un pigment inglobat intr-un mediu de bază care este un ulei vegetal rezistent la intemperii şi la acţiunea de eroziune a aerului şi luminii. la panele de lemn şi pană la perete. Uleiul nu se usucă prin evaporare.(Fig. ci prinoxidare. Ocazional se mai pot folosi şi alte uleiuri vegetale. compoziţia chimică. respectiv gradul de oxidarea al uleiului care este la baza vopselelor sunt tot atatea elemente esenţiale in stabilirea vechimii şi autenticităţii unei opere de artă pictată folosind această tehnică artistică. aşa cum se intamplă in cazul majorităţii vopselelor diferitelor tehnici artistice bazate pe dizolvarea unui pigment intr-o soluţie apoasă. dar intreaga pictură devine destul de uscată după cateva luni.

Ele pot fi de asemenea utilizate ca o alternativă a uleiului. 20 . după uscare se spală doar cu solvenţi speciali. pinza şi aşa mai departe. Tusche) există sub formă lichidă şi sub formă uscată in bastonașe.Acryl-vopsele pe bază de poliacrila i(in principal. Tușul lichid este o suspensie din pigmenți de carbon legați intre ei cu liant pe bază de rășini. La uscare vopselele de acryl devin mai intunecate. Acrylul poate fi aplicat atit sub forma diluată cit și sub fomă de pastă și cit de gros nu ar fi aplicat el nu va da fisuri spre deosebire de vopsele de ulei. in acest stadiu i se adaugă arome: mosc. Se usucă foarte repede-că avantajul lor asupra alte vopsele. Acrylul pe locul de muncă se așează ca o peliculă. Compoziţia se incălzeşte şi tușul este modelat in formă de bastonașe. pol ț imeri de metil. camfor şi apa roză. lemn. metal. Vopselele şi lacurile acrilice pot fi folosite pe orice tip suprafața fară grăsimi: pe sticla. Vopseaua in sine este fară miros. puțin lucitoare.12) 12. și are o consistență păstoasă. se minuiește ușor şi după uscare nu se spală de pe hartie. Tușul chinez este compus din funingine de lampă de gaz cu clei de peşte.(Fig.Tehnica tuş Tușul(germ. sub formă de mine sau plăci sunt utilizate in Est pe parcursul ultimilor 2000 ani. Vopseaua acrilică proaspătă poate fi indepărtată cu uşurinţă cu apă. Tușul chinez. etil şi acrilat de butil) precum şi copolimerii lor. dar la uscare necesită solvenţi speciali. Acest tuș este de calitate inaltă are un ton catifelat. solubile in apă. opacă.

stuf. Combinaţiile tușului color şi a celui negru crează un efect vizual puternic. stilou. acuarelă. curăţat şi lustruit.In 2006. Una dintre tehnicile speciale expresive atunci cand se lucrează cu tuș este hașura.Apoi. care utilizează o varietate de şi fragmente ale acestora colectate pe acelaşi plan. ea se poate schimba de la hașura opacă la transparentă. uscat.designul devenind plin de viaţă. Multe din aceste instrumente schimbă grosimea liniei sub presiunea. Acest tuș este transparent şi are o inalta puritate a culorii. Uneori este utilizată notaţia “readymade”. şi John Hartfild. mov-negru şi negru. mesaj expresiv din fragmentele altor texte.sunt lipite pe un suport de hartie. guaș. panză sau Printre renumiți artişti angajaţi in colaj sunt Max Ernst. atunci cand lucrarea este creată dintr-o format varietate digital. materialul este presat in forme de lemn.13) 13. densă și netedă-astfel grșelileproduse in desen pot fi corectate cu o lamă de ras fară a fi vizibile.Tehnica colaj Colajul (Fr. Colajul ar fi obiecte poate fi prelucrat cu orice alte mijloace-cu cerneală. penița tehnică. Foarte repede acest concept a inceput să fie folosit pe larg-un amestec de elemente diferite. Un alt gen asamblarea. Printre cele mai populare culori putem distinge albastru. De asemenea tușul este de diferite culori. tuș. de fragmente cei mai tăiate din alte imagini. Cu tușul se poate lucra cu un toc de oţel. la Muzeul Rus din Sankt-Petersburg 21 . pniță.(Fig. Hirtia pentru tuș aleasă groasă. “papier Colle”-hartie lipită) este un gen de creație.

de obicei se utilizează programe de calculator cum ar fi Adobe Photoshop si alte editoare grafice. Tehnica perforarea presupune săparea. Baza creării unui colaj digital este lucrul cu straturile.panza. A constat din colaje abstracte realizate din gunoi. documente. Termenul de "colaj".14) Decolajul este procedeul prin care efectele expressive se obtin prin dezlipirea. centrul de artă modernă "Două puncte". Kamenev a prezentat un nou stil in arta modernă-"Photoart". incizarea. in efecte Togliatti şi la transparenţă. folosit pentru a desemna.a avut loc o expozitie mare de"Colaj". rupturi de reviste. 14. sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafeţe de regulă plane (placă de gravură) in vederea 22 . prin ruperea fragmentara a unor materiale lipite in prealabil pe un suport de hartie.In 2007. In procesul de creare a unui colaj pot fi aplicate diferite tipuri 18 de facturi. ziare. a fost prezentată o expoziţie cu numele "Current colaj". lemn. cutii. pentru a primi o imagine dintr-o serie de fragmente separate de alte imagini.Tehnica gravură Termenul gravură este folosit pentru a defini o tehnică precum şi rezultatul său. in interpretarea modernă este. scrisori.Pe septembrie. de asemenea. In ce priveşte rezultatul este folosit in egală măsură şi termenul de exemplar sau tiraj. Cei mai vestiți artiști ai expozitiei au fost: Eva Han şi Fred Free(Fig. carton. la Galeria din Moscova artistul I.

Cu ajutorul unei panze apretate se elimină cerneala in surplus şi se acoperă cu o hartie (de regulă umedă). Tehnică este cunoscută incă de la inceputul secolului al XVI-lea. Astfel procesul poate fi repetat teoretic fără a avea diferenţe intre exemplare. iar apoi prin presare se transferă desenul de pe placă pe hartie.Placa. tehnica (ex. Ea este o adancitură dreptunghiulară ce inconjoară suprafaţa imprimată. reproducerea unui număr (tiraj) de exemplare identitce. Eau-Forte-acid in procesul azotic)-tip creării de imaginii suprafa a fiind t ț ratată cu acid azotic. De asemenea termenul mai este folosit şi referitor la incizarea diverselor obiecte in scopul decorări lor. 1.imprimării şi multiplicării ulterioare a imaginii. Uneltele pentru tipar inalt sunt de regulă ace sau alte instrumente ascuţite. Mai intai se notează numărul de exemplarului exemplare iar pe urma De numărul total imprimate. piatra in cazul litografiei. 23 . de metal cu ajutorul cărora se zgarie suprafaţa netedă a plăcii (din metal moale precumcupru ori zinc).Aquaforte Aquaforte(fr. anul şi semnătura artistului. gravură pe metal. litografie. asemenea pe fiecare exemplar se scrie titlul lucrării. sau xilogravură 2 plăci). Chiuveta este urma lăsată de grosimea plăci pe hartie. Odată zgariat desenul este acoperit cu un strat fin de cerneală tipografică. Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar in parte in ordinea in care au fost imprimate. sita in cazul serigrafiei este suprafaţa supusă alterării fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravură.

Apoi. şi apoi suprafaţa netedă a formei tipărite este curățată de ea. Gravarea in acest mod aminteşte pictura in acuarel[.Aqua . care apoi se incălzeste la o flacără.15) 2. cerneala raminind doar in cavităţile gravate. care corodează metalul in zone neprotejate. tinta . acestea fiind operele maestrului Daniel Hopfer. placa este plasată in acid.De obicei. Efectul va fi punctiform deoarece granulele sapă gropiţe pe suport.Aquatinta Aquatint (lat. iar aceasta asemănare a dus la originea numelui. topindu-le. La imprimare această cerneală din cavități este transferată pe hartie. Inainte de imprimare.Primele lucrări in această tehnică datează din 1501-1507. cu deosebirea că pe plăcuţa de gravură inainte de scufundarea in acid se presară granule dintr-o substanţă răşinoasă.apă. norii). acquatinta se foloseşte impreună cu acquaforte datorită diferenţei de claritate şi complementarităţii dintre ele. metalul este acoperit cu lac rezistent la acid. inainte de tratarea cu acid pe suprafa a de lucru este api ț cată răşină rezistentă la acid-pe bază de 24 . lat.culoare)este o tehnică de gravură foarte asemănătoare cu acquaforte. Pentru crearea formei de imprimare. cerneala se aplică pe placă.Gravura aceasta e folosită mai ales pentru cu reprezentarea difuz sau unor obiecte şi suprafeţe aspect pentru redarea atmosferei (cerul. Esenţa acestei metode se reduce la faptul că. Dupa tratare lacul este inlăturat. pe care cu unelte speciale sunt zgariate contururile imaginii dorite.(Fig.

colofoniu. Obţinerea unei imprimării pe o parte a mșinii manuale de imprimat.o reproducere a unui tablou sau o fotografie.(Fig. creind asfel la imprimare o suprafață cu tonalități spațiale. care sunt in procesul de incălzire a plăcii de imprimare se topesc şi crează pe suprafaţă prin spaţiile dintre particule mici de metal adancimi de diferite marime. In procesul de fotogravare plăcuţele lustruite sunt acoperite cu un amestec de dicromat de cupru şi gelatină şi sunt expuse cu o imagina pozitivă prin 25 . Fotogravura este utilizată pentru imprimarea tiparului adanc(intaglio). pe care elementele de tiparire sunt adancite. ea permitea ca aceste gravuri sa fie produse manual. Placa apoi fiind acoperita cu cerneală tipografică și care rămine doar in cavități in cantitate suficientă pentu a imprima o imagine sau mai multe. 4. Transferarea imaginilor de pe pozitiv pe o placă de cupru prin gravare. asfalt sau pulbere alte origine. In procesul fotogravării. 5. Această metodă a fost inventată in 1879. 3. 2. executată cu ajutorul unei plăci de metal. imaginea fotografică este gravată chimic in placa de cupru. Acest proces constă in cinci etape: 1. Realizarea pozitivului comform negativului dat pe o placă de sticlă.16) 3. produsă fotochmic. in cazul in care transferul imaginii pe suportul de hartie este infăptuită de pe formă tipărită. Pregătirea negativului pe o placă de sticlă. Colorarea manuală a plăcii.Fotogravură Fotogravura .

Cerneala este cel mai bine de o aplicat cu o rola cu puf.grafein. După uscare.XIXXX.un procedeu de reproducere şi multiplicare pe hartie a unui desen săpat intr-o placă de linoleum. A apărut. "piatră" + γράφω . și iluminată și intarită-rămane pe suprafaţa unei plăci de cupru. creand un fel de matrice pentru imprimare.metodă de contact ea. este important de a regla cantitatea de vopsea aplicată pe linoleum: nu trebuie să fie prea multă.litos.17) 4. placa este plasată intr-o soluţie de clorură ferică şi placa de cupru este gravată.18) 5. Apoi. Cu cit este mai subțire stratul de gelatină.(Fig. Instrumente pentru gravarea linoleumului sunt aceleaşi ca şi pentru gravura longitudinală: Scobitoare unghiulare şi longitudinale şi cuţitașe pentru tăierea precisă a pieselor de mici dimensiuni. cu atit mai adancă este suprafaţa de metal gravată. Pentru gravuri este utilizat linoleum cu grosimea de la 2.5 la 5 mm.Linogravură Linogravură. și nici prea puțină-ca să nu rămina locuri nevopsite după imprimare. Pentru imprimare la linogravură sunt utilizate aceleaşi vopsele ca și pentru xilografie. Grosimea stratului de acoperire din gelatină depinde de lumină. placa este plasată in apă caldă şi gelatina neiluminată se spală.(Fig. "a scrie") este o metodă 26 .Litografie Litografie (din greaca veche λίθος . la răscrucea sec. Linoleum este un material bun pentru gravuri de mari dimensiuni. odată cu inventarea linoleumului. pentru a nu umplea săpăturile mici.

tipos-amprentă) această tehnică constă in aplicarea vopselei manual.Monotipie Monotipie (gr. vor deveni fundalul imaginii. care vor absorbi ulterior cerneala tipografică sau tuşul. Cele mai multe cărţi. semen şi/sau imagini. mai ales toate tipurile de text de mare volum.de tipar utilizand o placă sau o piatră cu o suprafaţă perfect netedă.mono-unu. acum sunt printate utilizand litografia. in 1796. Litografia utilizează ulei sau grăsime. respectiv gumă arabică pentru a separa suprafaţa fină in regiuni hidrofobe.(Fig. In psihologie şi pedagogie monotipia este utilizată ca o tehnică pentru dezvoltarea imaginaţiei la copiii de varstă preşcolară mai mari. Prin contrast cu litografierea. care prin refuzarea absorbţiei apei. Printre cei mai renumiți maeștri ce au utilizat monotipia sunt: italianul Giovanni 27 . in intaglio placa sursă este gravată. inventată de_autorul bavarez austriac Alois Senefelder. cea mai comună formă de producţie de imprimare. Litografia. şi deci a cernelii. apoi fiind apicat pe suprafața foii. respectiv in tipărirea cu blocuri de lemn sau in cazul tiparului cu litere fixe cerneala este aplicată pe suprafeţele ridicate pentru a crea litere.19) 6. in rezultat această imagine fiind unică. poate fi folosită pentru a imprima textul sau opera de arta pe hartie sau pe alt material adecvat. pe o suprafaţă perfect netedă. corodată ori punctată pentru a realiza cavităţile care reţin cerneala de tipar. Apariția acestui tip de grafică este atribuită pictorului şi gravorului Italian Giovanni Castiglione (1607-1665). şi regiunihidrofile.

texturi-care persista in procesul imprimării. este rezultatul unor caracteristici permanente pe placa de metal sau tipar. Monoprintul.(Fig. Există mai multe tehnici de monoprint.20) includ litografie. precum şi o formă de trasare prin care cerneala groasă este aplicată pe un suport. pe de altă parte. francezul Edgar Degas (1834-1917) care combinase monotipia cu tempera.Monoprint Monoprinting este o formă a graficii care a carei imagini sau linii nu pot fi reproduse exact. inclusiv colajul. englezul William Blake (1757-1828). culorii. Exemple de tehnici de gravură care pote fi folosite pentru a face monoprint aquaforte. Diferenţa dintre monoprint şi monotipe este că monoprintul are o matrice care poate fi refolosită. pirogravura. hartia este plasată deasupra şi apoi este trasă brusc transferind cerneala pe hartie. Monoprint poate fi făcut. dar nu pentru a produce un rezultat identic. prin modificarea de tipului. și deseori pot fi obținute două.Castiglione (1607-1665). şi presiunii cernelii utilizate. de asemenea. şi 8. panză.21) 7. Insă la monotipie nu există semne permanente pe matrice. Monoprintul şi monotipia sunt foarte asemănătoare.Pirogravură 28 . Monoprintul poate fi gandit ca o variaţie pe diferite teme din tema care rezultă din unele caracteristici permanente ale acesti plăcilinii. (Fig. sau alta suprafață care va păstra urma operei de artă. Ambele presupun un transfer de cerneala de pe o placă pe hartie.

stofă. Spre deosebire de pirotipie această tehnică in trecut a fost considerată rară şi era utilizată in principal ca o metodă suplimentară pentru gravare pe lemn. Nu pemite de a face un tiraj numeros. piele.Pirogravură (gr. hartie. datorită inventării aparatului electric de pirogravură-aceasta tehnică a evoluat ca o tehnica independentă in artele grafice. In 1512 Durer şi Rembrandt in jurul anului 1650 se numără printre puţinii artişti care ar avea plăci gravate in intregime in pointe seche.pyro–foc. In a doua jumătate a secolului XX. Pointe seche a fost slab dezvoltat pană in secolul al XIX-lea pentru a-și 29 . mai ales pe plăci din cupru (cu excepţia cazului cind placa este din crom). rareori fiind utilizat singur. In acelaşi timp. Pointe seche lasă pe suprafața gravată așchii de metal. piele. placaj. de unde și denumirea acestui proces. pirogravura pe lemn este una dintre cele mai populare (impreună cu broderie si modelarea) ocupații creative pentru copii și amatorii din intreaga lume. Esen ș ța sa constă in faptul că pe o suprafaţă din orice material organic: lemn.fierbnte-desen fierbinte)-o tehnică utilizată in arta decorativa i artele grafice. Fiind fragil la imprimare pointe seche nu poate fi executat in mai mult de cateva exemplare. Pointe seche este mai degrabă utilizat ca un adaos la alte procese. carton. cu un ac fierbinte este aplicat un desen. Pointe sèche Pointe seche-gravura in această tehnică constă in taierea directă in placa de metal cu o tijă de oţel ascuțită. plută. paslă. oase.(Fig.22) 9. din plastic. care rețin cerneala şi dau un aspect catifelat printului.

a fost asemănătoare tehnicii folosite pentru a face placi de lemn pentru tesături. Xilografia a apărut in China nu mai tarziu de secolul al X. după care aceste contururi sunt scobite pe ambele părți cu un cuțit ascuțit. in ilustraţii florențiene de la rascrucea secolelor XV-XVI. vopsea și se execută imprimarea pe hirtie. Astfel gravarea cuprului face ca așchiile de metal să fie mai delicate și mai rezistente.vedea reapariția datorită inventării galvanoplastiei. Gravura iniţială in Europa de Vest. (Fig. principala şi cea mai veche tehnică de gravare.23) 10. Dupa care placa de lemn este vopsită cu cerneală. Acelaşi nivel de calitate putea fi astfel menţinut pe perioada intregului tiraj.lemn şi γράφω scrie. și gravorul avea la indemină un set de cuțite de diferite mărimi și forme. proiectului său. conturul insăși raminind intact. Au existat chiar şi gravuri scobite 30 .VI. Din punct de vedere tehnic fiind posibilă insă şi hașura de culoare albă. Istoricii literaturii chineze iscriu prima imagine imprimată pe scanduri de lemn sec. de multe ori putind fi văzută in gravurile vechi.Xilogravură Xilogravura-(greacă ξύλον . Pe suprafata șlefuită a plăcii de lemn se fac liniile caracteristice desenului. de exemplu. fonul fiind scobit cu o daltă la o adancime de 2-5 mm. Cea mai veche gravură chineză păstrată datează din secolul al IX. In gravura longitudinală veche principalul element pentru construirea formei era cuţitul. egal) . Caracteristica cea mai importantă a vechii gravuri-dominaţia hașurei negre.gravură in lemn. ca şi in Orient.

Tehnica decolorării cu PIC Se acopera intreaga suprafata a hartiei cu cerneala apoi cu varful unei pensule subtiri sau a unui betisor ascutit inmuiat in solutia de pic.apoi suprafata. solida.ca un negativ-alb pe negru. se deseneaza deasupra o compozitie plastica. Meșterii moderni de xilogravură folosesc inafara cuţitelor şi instrumente care sunt utilizate in linogravură.Tehnica desenării cu ceară Se deseneaza cu ceara bruta.Tehnica imprimării cu ţesături rărite Se aseaza pe o coala de hartie materialul textile. Se poate folosi picul si sub forma de pulbere presarata neuniform peste cerneala umeda cu care afost acoperita o compozitie mai veche. Dar toate acestea sunt percepute mai mult ca o excepţie de la regula generală.Solutia de pic decoloreaza cerneala si desenul apare deschis. dupa ce in prealabil a fost imbibat in culoare 31 . 17. in xilografie). In sistemul de xilogravură hașura albă ocupă un loc modest. aproape alb.pe fondul acesteia. sau in prima faza se realizeaza un fond colorat peste care se deseneaza cu o bucata de ceara. formele plastice pe hartie.24) 15. acoperindu-se cu o culoare intreaga 16.dupa care se astern culorile de apa[acuarela guasa diluata]in functie de subiectul compozitiei. Acestea sunt niște dălți unghiulare şi semicirculare-drepte sau uşor incovoiate care sunt introduse in minere speciale. de exemplu in activitatea artistului elveţian al secolului XVI-lea Urs Graf ( "maniera neagră".(Fig.

Se poate freca si cu minele colorate asezate pe lat. 18. pluta.peste care punem alta foaie de hartie pe care o presam.Tehnica amprentei şi a ştampilei Stampilele se confectioneaza din diferite materiale cum ar fi :plastilina.Tehnica picturii pe sticlă Se realizeaza desenul pe hartie.se va suprapune peste intreaga lucrare.Este unor tehnica din structuri natura. usor denivelata.Culoarea de tempera in amestec cu aracet sau de ulei mai diluat va acoperii la inceput detaliile. armonioase. guma de cauciuc. Se imprima prin suprapunea foii de hartie peste structura aleasa.si apoi stors.dupa uscare.acestea devenind placute si atragatoare.Tehnica imprimarii dupa frotajului suprafetele . In pictura pe sticla se folosesc culori vii. cartof.Trebuie sa tinem cont de faptul ca imaginea pictata apare pe spatele sticlei.sau a altor instrumente.transpunand desenul cu tus negru prin intermediul unei pensule fine.al penitei cu toc. prin gravarea desenului pe suprafata 32 .dupa caz.inversata dreapta. peste care se aseaza sticla. cu ajutorul creionului negru moale sau al creioanelor colorate. cu aspect decorative.Aceste foi imprimate pot constitui fondul unor compozitii cu subiecte diferite. 19.Tusul se fixeaza. 20. cu care se freaca atent hartia.stanga fata de desenul de pe hartia model.peste care.

pasari). Tehnica amprentei se refera la imprimarea unor structuri usor denivelate din natura. 21. puternic profilat fata de suprafata plata de fundal).Pentru obtinerea unor forme in aceasta tehnica.materialului hartie prin respective.Modelarea se realizeaza cu ajutorul palmelor sau al degetelor.forma in sine ce poate reprezenta diferite obiecte.triunghiulare]. avînd posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei.Stampila presare urmarind se acopera cu culoare umeda. profile se folosesc si au si instrumente diferite speciale.numite ebosoare.Se pot realiza: -basoreliefuri (gen de modelaj in relief putin profilat fata de suprafata de fundal).plastilina. -altorelief(gen de modelaj in relief.portrete. copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică. dupa care se aseaza pe suprafata de anumite retele compozitionale. trăiri 33 . Concluzii Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice.Tehnica modelajului Prin aceasta tehnica se realizeaza prelucrarea artistica a unor materiale maleabile cum ar fi:lutul. -rond-bosse(forma care poate fi vazuta de jur imprejur.care forme[semirotunde.urmarind intentia compozitionala.argila.Suprafata structurata se acopera cu un amestec fluid de culoare si apoi se preseaza cu fata colorata pesta foaia de desen.

De asemenea. iar acest lucru îl putem realiza avînd ca linie directoare diversitatea. Este important să dezvoltăm la copii dorinţa de a realiza ceva inedit. BIBLIOGRAFIE 34 . Cunoaşterea limbajului şi a tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate. familiarizarea treptată a copiilor cu unele tehnici de lucru măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-plastice.şi sentimente. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi creativ.

VIRGINIA NITESCU. AUREL. Ghid metodic de educatie plastica. Bucuresti. Educatia plastica in ciclul primar. CRISTEA MARIA . Editura Polirom.1997. Editura Petrion. Anexe grafice 35 .  DASCALU.Iasi.

1(Creion simplu) colorat) Fig.3 (Cărbune) Fig.2(Creion Fig.Fig.4(Sanghină) 36 .

6(Pastel) 37 .Fig.5(Sepia) Fig.

7(Sos) Fig.Fig.8(Acuarelă) 38 .

9(Guașă) Fig.10(Temperă) 39 .Fig.

Fig.12(Acryl) 40 .11(Ulei) Fig.

14(Colaj. Richard 41 .Fig.13(Tuș) Hamilton 1956) Fig.

16(Aquatinta) 42 .15(Aquaforte) Fig.Fig.

Fig.17(Fotogravură) Fig.18(Linogravură) 43 .

20(Monoprint) 44 .19(Litografie) Fig.Fig.

Fig.22(Pirogravură) 45 .21(Monotipie) Fig.

24(Xilogravură) 46 .23(Pointe-seche) Fig.Fig.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful