You are on page 1of 46

UNIVERSITATEA VALAHIA FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIAL-POLITICE DOMENIUL: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR

ŞI PREŞCOLAR ANUL III, GRUPA 302

TEHNICILE PLASTICE

Desenul reprezintă sinceritatea din artă. Nu este posibil să trişezi. Este ori bun ori rău. ( Salvador Dali )

STUDENT: GHEORGHE DENISA-IOANA

- 2012 CUPRINS
Introducere Tehnicile plastice 1. Tehnica creion; 2. Tehnica cărbune; 3. Tehnica sanghină; 4. Tehnica sepia; 5. Tehnica pastel; 6. Tehnica sos; 7. Tehnica acuarelei; 8. Tehnica guaşei; 9. Tehnica temperă; 10. Tehnica ulei; 11. Tehnica acryl; 12. Tehnica tuş; 13. Tehnica colaj; 14. Tehnica gravură 1.Aquaforte 2.Aquatinta 3.Fotogravură 5.Litografie 6.Monotipie 7.Monoprint 8.Pirogravură 9.Pointe seche 10.Xilogravură 15. Tehnica desenării cu ceară; 16. Tehnica decolorării cu PIC; 17. Tehnica imprimării cu ţesături rărite; 18. Tehnica picturii pe sticlă; 19. Tehnica frotajului; 20. Tehnica amprentei şi a ştampilei; 21. Tehnica modelajului . Concluzie Bibliografie 4.Linogravură Anexe grafice

2

Introducere
Prin folosirea diversificata a tehnicilor de lucru in activitatile practice,copiii isi dezvolta capacitatea de expunere artistica-plastica, avand posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trairi si sentimente. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie sa fie un scop in sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte In in concordanta plastice cu de cu temperamental elevii si sensibilitatea fiecaruia. tehnicile lucru folosesc hartii materiale ca: acuarela, tempera, guasa, tusurile colorate, materiale texturi diferite, colorate, ceara, solutii pentru decolorat, carioca, creioanele de toate tipurile ,ceracolor.

1.Tehnica ’’creion’’
Creionul este un instrument de scris sau desenat, constituit dintr-o mină de grafit, protejată de un inveliş de lemn, plastic sau (mai rar) metal de formă cilindrică.Se foloseşte mai ales la schiţe şi desene. Avantaje sale constau in faptul că este uşor

3

de manevrat, iar desenele pot fi şterse uşor cu ajutorul gumei de şters. Acum 5 000 de ani in urmă, in Egiptul antic se foloseau ca unealtă de scris tulpini de bambus, stuf sau papirus in care se turna plumb topit. Totuşi, primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată hartiei). · 1564: In Borrowdale, Anglia, se extrage grafit in cantităţi industriale. · 1662: Incepe era modernă a creionului: la Nurnberg, Germania incepe producţia in masă a creioanelor. · 1795: Nicolas-Jacques Conte pune la punct creionul cu mină de grafit aşa cum se prezintă astăzi. · 1812: Apare prima fabrică americană de creioane. · 1861: Eberhard Faber işi deschide o fabrică de creioane in New York.· 1922: fondarea firmei Eberhard Faber GmbH prin deschiderea unei fabrici de creioane la Neumarkt, langă Nurnberg. Când creioanele cu grafit pe care le folosim astăzi au apărut pentru prima dată la sfarşitul secolului al XVII-au fost intampinate cu entuziasm de artiştii din intreaga lume, iar oamenii "de afaceri", in acel moment au inceput să investească mai mulţi bani in producerea acestora. Creionul este probabil cel mai universal dintre toate instrumentele de desen, capabil de a crea o varietate infinita de linii şi parti de ton dense, variind de numărul de ha uri ș necesare şi umbre. Creioanele produse au diferite grade de duritate solide(tari) (4H – pentru H) moale (HB pentru a zgaria papirusul (strămoşul

4

dar uneori și din viţă de vie şi este vandut in forma de bețișoare de grosimi și grade de moliciune diferite. HB si creioane B. deoarece produce zgarieturi slabe de linii. deoarece produce linii clare. au diferite grade de duritate. bine stabilite in hașurul simplu și cel incrucișat. Pentru aceste tipuri de desen cea mai buna alegere sunt minele subţiri de 5 . Ele sunt ideale pentru desenele.9B). el este cel mai adesea folosit pentru modele tonale. Mai sunt produse şi creioane din grafit pur sub formă de mine groase fără acoperire. divizind-o dacă este necesar in două sau trei părţi. de asemenea. Cărbunele este “milostiv” așa cum structura sa moale face ușoară ştergerea greşelilor. insa cele din urmă sunt mai favorabile in crearea zonelor de tonuri dense de la gri la aproape negru. sau combinaţii de linii şi tonuri.Cărbunele de obicei este produs din salcie.Tehnica cărbune Cărbunele reprezintă un lemn carbonizat. Desenele cu cărbune pot fi create in acelaşi mod ca şi desenele in creion. care sunt cele mai avansate din gama moale. in care accentul a trecut mai degrabă la ton decat de linii. Aveţi posibilitatea de a acoperi zone mari foarte rapid folosind partea minei. Creioanele tari. El este adesea recomandat pentru incepatori. dar este la fel de potrivit și pentru o abordare mai liniară. in principal folosite de proiectan i işi ț au aplicarea limitată pentru artişti.1.2) 2. este unul dintre cele mai vechi instrumente pentru desen. rămanand in acelaşi timp popular dea lungul multor secole. Aceste creioane.(Fig. curate şi mai puţin pătează in comparație cu creioanele foarte moi. In prezent.

cărbune din salcie. carbunele si sosul. (Fig. Singurul dezavantaj in folosirea cărbunelui comprimat este faptul că nu este atat de uşor de şters datorita adaosului de ulei. In unele surse de specialitate putem intilni acest termen in forma masculina "Sangin. peisajelor şi portretelor. in care este indeplinit desenul cu acest material. dar unul dintre avantajele lor este lucrul curat. fiecare set are o nuanţă proprie. Metoda de lucru cu acest material este caracterizat printr-o combinaţie de pete late şi hașure ascuțite. sanguina este un material moale. Ele sunt mai rigide decat minele convenţionale. in formă de mine scurte. care sunt invelite in lemn. A fost 6 . Sanghina a fost materialul preferat al artiștilor din trecut. Sanghina adesea este combinată cu creion negru. care este produs in formă de pătrat sau creioane colorate rotunde care nu au un cadru de lemn sau de altă natură.Tehnica sepia Sepia naturală este fabricată din aşa-numiții saci de cerneala ale moluștei marine Sepia. In toate timpurile este utilizată pe scară largă in ilustraţia figurii. Ca și pastelul. puteţi incerca de asemenea și creioane cu cărbune .4) 4. (Fig. In vanzări sanguina mai des se găsește in seturi. Materialul sanguinei adesea este realizat din caolin şi oxid de fier.Tehnica sanghină Cretă de culoare roşie şi maro-sunt materialele tradiţionale.3) 3.mine comprimate de cărbune. precum și a tehnicii. Termenul "sanguin" inseamnă culoare roşubrun a minei de cretă.

cu ulei şi cu ceară. in timp ce cel uscat este utilizat şi in scopuri de 7 . este produs și pastelul uscat. sepia este produsa in diverse nuante ale culorii de acuarelă. larg răspandită in Europa incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea.folosit de artişti europeni de la mijlocul secolului al XVIII-lea in desenul cu creionul şi pensula. Există trei tipuri de pastel. Baza de amestec a pastelului de ceară sunt fabricate din ceara de inaltă calitate şi pigmenţi. fiind preparată prin mijloace artificiale. Pasta . Acum. Sepia naturală. Un efect secundar al sepiei este o conversie sulfurii de arginti metalizat. uneori este utilizată pentru tonifierea fotografiilor in maro. cu excepţia faptului că nu utilizează petrol. Pastel de ulei este socotit material educaţional. fotografiile in tonul sepiei sunt asociate cu cele vechi. Aproape toate camerele digitale şi foto au o funcţie de simulare a astfel de fotografii. fără cadru in formă de mine rotunde. Pastel de ulei se face din pigmenți cu ulei de in prin presare. sau cu margini pătrate.aluat) .un grup de materiale folosite in artă grafică şi pictură.Tehnica pastel Pastelul-(din latină. Sepia artificială este mai puţin rezistentă decat cea naturală.5) 5. care este mai rezistent la decolorare. De asemenea este numită sepia un fel de tehnică grafică. In mod similar.(Fig. Cel mai adesea vine sub formă de creta sau un creion."uscate". in care se folosesc nuanțe de maro. În secolul XX. De aceea fotografiile vechi alb-negru au mai multe şanse de a supravieţui la această timpului.

alb şi diferite griuri. inclusiv și de Leonardo da Vinci. Sosul este convenabil pentru a efectua schițe rapide. Sos este produs sub formă de scurte tije cilindrice. dar și modelarea atentă a formei. In magazinele noastre sosul poate fi găsit in nuanţe negru. La Tour. Acest sos nu este intotdeauna negru.Tehnica sos Sos este de asemenea numit "cretă neagră". Chardin. care insemna desenarea cu creion negru italian i cu sepie in acel ș ași timp.formare profesională și in scopuri artistice. Acest material are o putere mare de opacitate şi oferă tonuri frumose catifelate de la foarte inchis la foarte luminoase. In secolul al XVIIIlea pastelul devine o tehnică independentă şi are o popularitate deosebită in Franţa. creta. si funingine de gaz presată. Tehnica pastelului uscat este utilizate pe scară largă metoda ștergerii. utilizate de către artiştii italieni ai secolului al XVI-lea.6) 6. Delacroix. se diferențiază printr-o culoare pură de 8 . Tehnica uscată de lucru cu sosul este similară tehnicii cu cărbune. Sosul este uşor solubil in apă astfel incat cu el se poate lucra folosind o pensulă. similae pastelului. Prin ștergere se face tranziţia de la luminos la tonuri mai inchise. sos este unul dintre tipurile de pasteluri. care dă efectul de trecere moale si de finețe a culorii. Picturi făcute cu sos umed.(Fig. Cuvântul pastel iși are originea de la cuvintul “pastello”. modelind forma. Aceasta se produce din aceleaşi materiale ca și pastelul negru: caolină. unde a fost folosit de artişti precum Boucher. Greuze mai tarziu de Lyotard. De fapt. cu un număr mare de gradaţii tonale.

iar actual este folosită. alături de guașă. in special a celor pentru tineret. acuarela este o tehnică care se pretează bine pentru schițe și studii efectuate în călătorii. care este necesar să fie prezervat în zonele luminoase.Tehnica acuarelei Acuarela puțină apă. la crearea benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. au o opacitate specială şi mai ales nu este nevoie de fixare. apoi semitonurile.(Fig. După uscare sosul umed se fixează in așa fel că nu se năruie. Este interesant efectul in cazul in care foaia este total acoperită cu o sos umed. 9 . Ea permite colorarea rapidă a desenelor schițate în creion sau în tuș. Tonul rezultat este considerat ca tonul general al viitorului model.[7] Deoarece materialele necesare sunt ușor de transportat.negru. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. sau Turner. Pentru sos este cel mai convenabil de utilizat hartie facturată capabilă să menţină pigment. un exemplu fiind carnetele de călătorii ale lui Eugène Delacroix. care permite să se facă tranziţia de la inchis la deschis pe uscat. este o tehnică picturală în care este vopselele se utilizează diluate cu mai multă sau mai Caracteristică pentru acuarelă transparența culorilor.[6] Lumina este dată de albul hârtiei. Sos este uşor de şters cu gumă de şters. Asta însă nu exclude folosirea ei în lucrări elaborate.7) 7. cum sunt lucrările lui Dürer. dar materialul rămane flexibil pentru umbrire. alegand cu radier dintii petele luminoase. Tehnica a fost folosită începând cu secolul al XIX-lea la ilustrarea cărților.

[6] Pe o hârtie de calitate pigmentul rămâne pe suprafața hârtiei și.Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători. 10 . însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie. Acuarela poate fi făcută în manieră tradițională. Tehnica necesită o bună înțelegere a teoriei culorilor și a efectelor amestecului lor și a interacțiunii cu hârtia. nu se obțin zone de alb pure. lucruri care impietează asupra prospețimii și spontaneității atât de apreciate în acuarelă. în zona umedă difuzează. însă precizia detaliilor este redusă. întărind treptat concentrația colorilor. însă. formând aureole cu un contur mai opac. de origine anglo-saxonă este încă mult folosită. Trebuie ținut cont și de faptul că prin uscare culorile pierd puțin din intensitate. degradeuri și camaieuri. datorită faptului că întreaga suprafață este umedă și pigmenții migrează. ud pe ud (engleză Wet-in-Wet). Tehnica permite obținerea culorilor intense și o mulțime de efecte de fondu. iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse. nici contraste locale dintre alb și zonele colorate. în care hârtia este umezită în prealabil. ceea ce o face greu de stăpânit. Această tehnică.

[6] Metoda este folosită pentru evidențierea detaliilor. În caz de greșeală este greu de redat luminozitatea hârtiei. iar spontaneitatea are de suferit. Acuarela în România Primele miniaturi românești cunoscute sunt cele patru executate în 1429 de monahul Gavril Uric pe un Tetravanghel aflat acum la Biblioteca Bodleiană a Universității Oxford. obtinandu-se un lichid colorat si care asternut cu pensula pe hartie. Cum s-a 11 . cu efecte neasteptate si expressive. Se obțin forme clare cu contururi bine delimitate.Ea se poate folosi pe hartie umeda sau uscata. nu se sterge prin atingere. Pe suprafata umeda fuzioneaza cu usurinta obtinandu-se amestecuri diverse de culoare. pe hârtia uscată. Acuarela se fluidizeaza cu apa. îi înfățișează pe evangheliști.Principiile acuarelei constau in transparenta. Miniaturile.prospetime.Modelul: Acuarelistă pictând un Lucrarea:Acuarelista. (2005) peisaj din Ermeton-sur-Biert. În tehnica „uscat pe uscat” (engleză Dry Brush) culoarea foarte puțin diluată se aplică cu pensula aproape uscată. dupa uscare. În tehnica ud pe uscat (engleză Wet-in-Dry) culoarea se aplică în tușe umede pe hârtia uscată.luminozitate si puritate.Marie-Claire Lefébure. aflate pe paginile de gardă.[6] Această manieră nu permite decât puține retușuri.

Ștefan Luchian (1868 – 1916) a pictat numeroase acuarele. și „Peisaj de deal cu copaci” la Biblioteca Academiei. acuarele și pasteluri. Multe din ele au ca subiect portul popular și scene din târguri. Unul dintre primii acuareliști remarcabili din România a fost Carol Popp de Szathmáry (1812 – 1887). Portret de femeie. dintre care majoritatea sunt în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României: Puțul din Strada Clucerului (1902-1904).spus mai sus. însă în epocă nu se făcea distincția. nu sunt acuarele propriu-zise.Iași. o acuarelă a sa care a făcut parte din colecția lui Ioan Nicolau și a fost expusă în retrospectiva din 4-31 martie 1939 a Fundației Dalles. Bragagiul. în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. Alt acuarelist din epocă a fost Amedeo Preziosi (1816 – 1882). În călătoriile sale a făcut numeroase acuarele cu scop documentar. deși sunt executate în culori de apă. Livadă. care în perioada 1868 – 1869. Theodor Aman (1831 – 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882). la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România. 12 . Nicolae Grigorescu (1938 – 1907) a făcut numeroase desene. dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345. În 2009 s-a licitat La fântână. Bal mascat (1882) (acuarelă combinată cu guașă). acestea. Nud și Portretul Laurei Coceala Muzeul de Artă . Copii de școală. desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. dar și în alte muzee din țară: Pe prispă.

Peisaj cu geamie.[ și numeroase scene din Dobrogea: Case tătărești/ Compoziție cu case.Nicolae Dărăscu (1883 – 1959) a pictat dealuri. tuș și acuarelă mai multe studiile în tuș și acuarelă din pentru ca Acoperișuri Mangalia Mangalia și Curtea cofetăriei din Mangalia (1927-1929) și peisaje ca Peisaj dobrogean / Peisaj cu case.Nicolae Tonitza (1886 – 1940) a pictat Nud cu draperie. (1931) Ștefan Popescu (1872 – 1948 a pictat Peisaj din Filipoiu. 1970 Gheorghe Petrașcu (1872 – 1949) a pictat Natură statică cu mere. precum și acuarelele Peisaj din Vlaici/Peisaj cu Peisaj/Peisaj panoramic. valorificat pentru ajutorarea sinistraților în urma inundațiilor 13 . Acuarele România deținute în muzeele din O foarte cunoscută acuarelă în România este Inundația II de Joan Miró. de 57 x 46 cm a fost donată statului român în august 1970 pentru a servi ca machetă pentru un timbru poștal. Lucian Grigorescu (1894 – 1965) a pictat Case în port (Martignes) (1931-1933)Iosif Iser (1881 – 1958) a pictat Două spaniole (tehnici combinate). Inundaţia II Joan Miró. și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez. Acuarela. Turci la cafenea/Interior cu personaje. Curse de cai în Dobrogea / Scenă de gen în peisaj. Peisaj dobrogean/Peisaj oriental.Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental.

Acuarela se află la Muzeul Național Filatelic.din 1970. • • Acuarele din România Lăptăreasă din satul TunariCarol Popp de Szathmáry(1854-1855)[ • • Biserica Sfântul Spiridon Carol Popp de Szathmáry(1860) • Primirea lui Carol I în Bulgaria Carol Popp de Szathmáry(1877) • Stradă Amedeo Preziosi(1868) din Constantinopol • Surugii Preziosi(1868) din Obor Amedeo 14 . Alte acuarele deținute în muzeele din România sunt Peisaj din Paris de Maurice Utrillo (1926) Bătrână pe fotoliu. și Târg anual la Sibiu de Franz Neuhauser cel Tânăr (1789). de Louis-Gustave Ricard.

care permite aplicarea culorilor deschise peste tentele inchise.Tehnica guaş Guaşă (fr. deşi tehnica de producere a aceastei vopsele este mult mai veche fiind utilizată deja in secolul al XVI-lea in Europa. amestecată Mcu pigmenţi minerali şi apă. Termenul iniţial a apărut in secolul al XVIIIlea in Franţa. folosită in pictura aşa-zisă opacă.Gouache) este o vopsea preparată din gumă arabică. • Mangalia Nicolae Tonitza(1930) • Case Dărăscu(1933) la mare Nicolae 8.• Dominoul verde Theodor Aman(1882) • Portret de ţărăncuţă Nicolae Grigorescu acuarelă şi guaşă • La 1900) fântână Ştefan Luchian(c. Cu guaşă au fost executate 15 .

Datorită adaosului de inălbitor după uscare guașa se inălbește. guaşa este o rudă a temperei.miniaturi in Evul Mediu. deoarece se usucă rapid. guaşa. ca şi acuarelele. Cand este folosită ca pastă are un aspect lucios. Guaşa se foloseşte uşor. cu luciu diamantin. guaşa poate crăpa la uscare. După uscare pictura capătă o tonalitate mai deschisă. conţine ceruză. guaşa rămane aproape la fel de saturată cromatic dupa uscare. Această problemă poate fi intr-o anumită măsură. Dacă stratul este prea gros. care o lipsesc de transparenţă. In fapt. Spre deosebire de tempera obişnuită. fiind potrivită pentru inceputuri nesigure şi incercări. prin 16 . Atunci cand sunt expuse guaşele. Este prferabil să se folosească o hartie groasă sau carton. Guaşa este o tehnică de pictură ieftină. cartoane şi alte lucrări pregătitoare. artiştii folosit tehnica guaș pentru schițe. pastelurile. alb sau cenuşiu. dar spre deosebire de aceasta. Spre deosebire de acuarelă. pentru că o hartie prea subţire riscă să se rupă. şi gravurile. un făcand-o natural mai de compactă. Suprafeţele se acoperă cu un strat subţire dar dens de pigment. care foloseşte ca diluant apa şi se spală foarte uşor. trebuie protejate sub sticlă. deoarece curăţarea lor nu este posibilă. care permite corectări ulterioare. ca şi tempera. precum şi pentru miniaturi de portret. datorită emulsiei pe care o conţine işi păstreză calităţile după uscare. In Renaştere. denumit şi alb de plumb. fiindcă acest tip de pictură se poate retuşa. Ceruza este carbonat plumb. Dacă este necesar se aplică şi alte straturi pană obţinem ideea propusă.

utilizarea unei baze mai gros. de aceea este recomandat să se aplice pe un suport de culoare albă ceea ce le face mai vii. care este realizat prin inlocuirea zincului de culoare albă cu caolina şi o face mai densă. Strat de vopsea de o grosime medie se usucă de la 30 de minute la 3 ore. mai rar laptele de smochină. spectacolelor sunt produse guașele Aceste vopsele au capacitatea de fluorescenţă in conformitate cu razele ultraviolete. placaj. violet vizibile. Guaşa de poster diferă de cea simplă prin capacitatea acoperire şi saturaţia culorilor mai mare. Pentru arta decorativa si oformarea fluoriscente. aquapasto. Datorită amestecat capacităţii cu sale ulei vegetal sau clei. această emulsie este foarte potrivită la pictura pe 17 . bogată şi sonoră. şi vopseaua ar trebui să fie aplicată slab. Guaşa fluorescentă nu este rezistentă la apă. Guaşele sunt utilizate pe scară largă in pictura decorativă.și sunt folosite pentru efecte decorative in intuneric. albastru şi verde. de exemplu albuşul sau gălbenuşul de ou. adezive excepţionale. de exemplu. carton. Guașa fluorescentă are proprietatea de iradiere a luminozității sale. așa că utilizarea in aer liber nu este recomandată 9. guma arabică sau cazeina. Cu guașa se poate pe diferite suprafețe: țesătură gruntuită.Tehnica tempera Tempera este o vopsea al cărei liant este de origine organică. Cu guaşa este uşor de operat oferă oportunitatea de a face corecţii in pe parcurs. in funcţie de umiditate. Aceste vopsele au capacitatea de acoperire redusă.

In plus. faraonilor In prezent egipteni sunt efectuate tempera obţinută industrial este de două tipuri: cazeină-petrol şi acetat de polivinil (PVA). precum şi gata de utiliza(lichide). mică şi altele. plumb. ocru. Tempera pe PVA este mai uşor de folosit. Tempera pe lemn gruntuit este tehnica tradițională a iconografiei. caolin. (uscator) solubili suspensii-sare magneziu. in reţeaua de comercializare este oferită o gamă largă de pigmenţi uscați pentru pregătirea temperei. obţinandu-se astfel nuanţe deosebite. cromat de plumb. 18 . Sunt produse 2 tipuri de vopsele de ulei: aşa-numita groasă (sub formă de pastă). oxid de fier.Tehnica ulei Ulei-suspensii de pigmenţi anorganici şi umplutură din ulei de in. produs din uleiuri vegetale sau din ulei de-răşini alchidice cu o capacitate suficient de mare de uscare. cum ar fi fresca. Adaosurile care sunt utilizate in principal pentru a economisi pigmenții sunt talc. Picturile celebre a sarcofagelor in temperă. Pigmenţii vopselelor de ulei sunt dioxid de titan. Ea face posibilă aplicarea mai multor straturi de culori. Pe tencuială proaspătă in antichitate cu temperă era executată fresca. Nu este insă destul de rezistentă la umiditate. din acest motiv nu se poate lucra cu tempera pe suprafeţe proaspăt vopsite. oxid de crom. dar cu dezavantajul său major este ca cu timpul aceasta tinde să crape. In calitate de componente auxiliare in compoziţia de vopselelor de ulei sunt introduși in catalizatori de de uscare cobalt.(Fig.lemn.10) 10.

(Fig.Pictura in ulei reprezintă o tehnică artistică care este efectuată pe suprafeţe foarte diferite. care constă din aplicarea unui vopsele bazate pe un pigment inglobat intr-un mediu de bază care este un ulei vegetal rezistent la intemperii şi la acţiunea de eroziune a aerului şi luminii. Uscarea vopselelor bazate pe ulei se face intre o zi pană la două săptămani. tuşa personală şi stilul personal de acoperire a suprafeţei al unui pictor anume. Ocazional se mai pot folosi şi alte uleiuri vegetale. Uleiul nu se usucă prin evaporare. ci prinoxidare. Cel mai frecvent ulei vegetal folosit in Europa modernă timpurie era un ulei vegetal de in. fiind respectiv o funcţie de condiţiile aerobe şi de iluminare in care pictura este menţinută şi/sau conservată. consistenţa vopselelor folosite.11) 11. diferind după tipul de ulei folosit. respectiv gradul de oxidarea al uleiului care este la baza vopselelor sunt tot atatea elemente esenţiale in stabilirea vechimii şi autenticităţii unei opere de artă pictată folosind această tehnică artistică. variind de la panză.Gradul de uscare.Tehnica acryl 19 . compoziţia chimică. dar intreaga pictură devine destul de uscată după cateva luni. Este intresant că profesioniştii recondiţionării operelor de artă nu consideră o pictură in ulei cu adevărat uscată pană nu atinge venerabila varstă de 60 80 de ani. la panele de lemn şi pană la perete. dintre care cel de mac sau de nucă erau mai frecvent utilizate. aşa cum se intamplă in cazul majorităţii vopselelor diferitelor tehnici artistice bazate pe dizolvarea unui pigment intr-o soluţie apoasă.

in acest stadiu i se adaugă arome: mosc. Acrylul poate fi aplicat atit sub forma diluată cit și sub fomă de pastă și cit de gros nu ar fi aplicat el nu va da fisuri spre deosebire de vopsele de ulei. La uscare vopselele de acryl devin mai intunecate. dar la uscare necesită solvenţi speciali. Vopselele şi lacurile acrilice pot fi folosite pe orice tip suprafața fară grăsimi: pe sticla. etil şi acrilat de butil) precum şi copolimerii lor. Vopseaua in sine este fară miros. lemn. Acrylul pe locul de muncă se așează ca o peliculă. Se usucă foarte repede-că avantajul lor asupra alte vopsele. se minuiește ușor şi după uscare nu se spală de pe hartie. Vopseaua acrilică proaspătă poate fi indepărtată cu uşurinţă cu apă. și are o consistență păstoasă.Acryl-vopsele pe bază de poliacrila i(in principal. sub formă de mine sau plăci sunt utilizate in Est pe parcursul ultimilor 2000 ani. puțin lucitoare. Tușul lichid este o suspensie din pigmenți de carbon legați intre ei cu liant pe bază de rășini. după uscare se spală doar cu solvenţi speciali. Compoziţia se incălzeşte şi tușul este modelat in formă de bastonașe. camfor şi apa roză. solubile in apă. pinza şi aşa mai departe.Tehnica tuş Tușul(germ.(Fig. Ele pot fi de asemenea utilizate ca o alternativă a uleiului.12) 12. metal. 20 . Tusche) există sub formă lichidă şi sub formă uscată in bastonașe. Acest tuș este de calitate inaltă are un ton catifelat. opacă. Tușul chinez este compus din funingine de lampă de gaz cu clei de peşte. Tușul chinez. pol ț imeri de metil.

Multe din aceste instrumente schimbă grosimea liniei sub presiunea.designul devenind plin de viaţă. guaș. pniță. stilou. care utilizează o varietate de şi fragmente ale acestora colectate pe acelaşi plan.(Fig. Uneori este utilizată notaţia “readymade”. mov-negru şi negru. mesaj expresiv din fragmentele altor texte. atunci cand lucrarea este creată dintr-o format varietate digital.sunt lipite pe un suport de hartie. Una dintre tehnicile speciale expresive atunci cand se lucrează cu tuș este hașura. acuarelă. stuf. Printre cele mai populare culori putem distinge albastru. Acest tuș este transparent şi are o inalta puritate a culorii. panză sau Printre renumiți artişti angajaţi in colaj sunt Max Ernst. materialul este presat in forme de lemn.Tehnica colaj Colajul (Fr. şi John Hartfild.Apoi. la Muzeul Rus din Sankt-Petersburg 21 . tuș. “papier Colle”-hartie lipită) este un gen de creație.13) 13. penița tehnică. Cu tușul se poate lucra cu un toc de oţel. De asemenea tușul este de diferite culori. Un alt gen asamblarea. Hirtia pentru tuș aleasă groasă. ea se poate schimba de la hașura opacă la transparentă. uscat. Foarte repede acest concept a inceput să fie folosit pe larg-un amestec de elemente diferite. densă și netedă-astfel grșelileproduse in desen pot fi corectate cu o lamă de ras fară a fi vizibile.In 2006. curăţat şi lustruit. de fragmente cei mai tăiate din alte imagini. Combinaţiile tușului color şi a celui negru crează un efect vizual puternic. Colajul ar fi obiecte poate fi prelucrat cu orice alte mijloace-cu cerneală.

Tehnica gravură Termenul gravură este folosit pentru a defini o tehnică precum şi rezultatul său. la Galeria din Moscova artistul I. folosit pentru a desemna. pentru a primi o imagine dintr-o serie de fragmente separate de alte imagini. Termenul de "colaj". rupturi de reviste. centrul de artă modernă "Două puncte". incizarea. Tehnica perforarea presupune săparea. In ce priveşte rezultatul este folosit in egală măsură şi termenul de exemplar sau tiraj. documente. In procesul de creare a unui colaj pot fi aplicate diferite tipuri 18 de facturi.a avut loc o expozitie mare de"Colaj". Cei mai vestiți artiști ai expozitiei au fost: Eva Han şi Fred Free(Fig. prin ruperea fragmentara a unor materiale lipite in prealabil pe un suport de hartie. scrisori. Kamenev a prezentat un nou stil in arta modernă-"Photoart". Baza creării unui colaj digital este lucrul cu straturile.In 2007. ziare.panza. a fost prezentată o expoziţie cu numele "Current colaj". cutii. sau obturarea prin diverse procedee fizice ori chimice a unei suprafeţe de regulă plane (placă de gravură) in vederea 22 . carton.14) Decolajul este procedeul prin care efectele expressive se obtin prin dezlipirea. 14.Pe septembrie. in efecte Togliatti şi la transparenţă. in interpretarea modernă este. lemn. de obicei se utilizează programe de calculator cum ar fi Adobe Photoshop si alte editoare grafice. de asemenea. A constat din colaje abstracte realizate din gunoi.

tehnica (ex. reproducerea unui număr (tiraj) de exemplare identitce. De asemenea termenul mai este folosit şi referitor la incizarea diverselor obiecte in scopul decorări lor. 23 . Odată zgariat desenul este acoperit cu un strat fin de cerneală tipografică. 1. Astfel procesul poate fi repetat teoretic fără a avea diferenţe intre exemplare. Eau-Forte-acid in procesul azotic)-tip creării de imaginii suprafa a fiind t ț ratată cu acid azotic.Aquaforte Aquaforte(fr. Ea este o adancitură dreptunghiulară ce inconjoară suprafaţa imprimată. asemenea pe fiecare exemplar se scrie titlul lucrării. gravură pe metal. litografie. iar apoi prin presare se transferă desenul de pe placă pe hartie. piatra in cazul litografiei. Cu ajutorul unei panze apretate se elimină cerneala in surplus şi se acoperă cu o hartie (de regulă umedă). Chiuveta este urma lăsată de grosimea plăci pe hartie. Uneltele pentru tipar inalt sunt de regulă ace sau alte instrumente ascuţite. Tehnică este cunoscută incă de la inceputul secolului al XVI-lea. sita in cazul serigrafiei este suprafaţa supusă alterării fizice sau chimice ce permite prin aplicarea cernelei de gravură. de metal cu ajutorul cărora se zgarie suprafaţa netedă a plăcii (din metal moale precumcupru ori zinc). anul şi semnătura artistului. sau xilogravură 2 plăci).imprimării şi multiplicării ulterioare a imaginii. Notarea tirajului se face pe fiecare exemplar in parte in ordinea in care au fost imprimate. Mai intai se notează numărul de exemplarului exemplare iar pe urma De numărul total imprimate.Placa.

cerneala raminind doar in cavităţile gravate. topindu-le. La imprimare această cerneală din cavități este transferată pe hartie.De obicei. Apoi.Primele lucrări in această tehnică datează din 1501-1507.Gravura aceasta e folosită mai ales pentru cu reprezentarea difuz sau unor obiecte şi suprafeţe aspect pentru redarea atmosferei (cerul. metalul este acoperit cu lac rezistent la acid. cerneala se aplică pe placă. care corodează metalul in zone neprotejate. Dupa tratare lacul este inlăturat. Inainte de imprimare. placa este plasată in acid. Pentru crearea formei de imprimare. Gravarea in acest mod aminteşte pictura in acuarel[.15) 2.Aquatinta Aquatint (lat. iar aceasta asemănare a dus la originea numelui. pe care cu unelte speciale sunt zgariate contururile imaginii dorite.culoare)este o tehnică de gravură foarte asemănătoare cu acquaforte. acestea fiind operele maestrului Daniel Hopfer.(Fig. Efectul va fi punctiform deoarece granulele sapă gropiţe pe suport.Aqua . lat. cu deosebirea că pe plăcuţa de gravură inainte de scufundarea in acid se presară granule dintr-o substanţă răşinoasă. şi apoi suprafaţa netedă a formei tipărite este curățată de ea. acquatinta se foloseşte impreună cu acquaforte datorită diferenţei de claritate şi complementarităţii dintre ele. inainte de tratarea cu acid pe suprafa a de lucru este api ț cată răşină rezistentă la acid-pe bază de 24 .apă. Esenţa acestei metode se reduce la faptul că. tinta . norii). care apoi se incălzeste la o flacără.

ea permitea ca aceste gravuri sa fie produse manual. Transferarea imaginilor de pe pozitiv pe o placă de cupru prin gravare.16) 3. In procesul fotogravării. executată cu ajutorul unei plăci de metal. asfalt sau pulbere alte origine.Fotogravură Fotogravura . in cazul in care transferul imaginii pe suportul de hartie este infăptuită de pe formă tipărită. Fotogravura este utilizată pentru imprimarea tiparului adanc(intaglio). Colorarea manuală a plăcii. Pregătirea negativului pe o placă de sticlă. imaginea fotografică este gravată chimic in placa de cupru. 5.colofoniu. produsă fotochmic. pe care elementele de tiparire sunt adancite. 2. Această metodă a fost inventată in 1879.(Fig. 4. Acest proces constă in cinci etape: 1. Obţinerea unei imprimării pe o parte a mșinii manuale de imprimat. Placa apoi fiind acoperita cu cerneală tipografică și care rămine doar in cavități in cantitate suficientă pentu a imprima o imagine sau mai multe. care sunt in procesul de incălzire a plăcii de imprimare se topesc şi crează pe suprafaţă prin spaţiile dintre particule mici de metal adancimi de diferite marime.o reproducere a unui tablou sau o fotografie. 3. creind asfel la imprimare o suprafață cu tonalități spațiale. In procesul de fotogravare plăcuţele lustruite sunt acoperite cu un amestec de dicromat de cupru şi gelatină şi sunt expuse cu o imagina pozitivă prin 25 . Realizarea pozitivului comform negativului dat pe o placă de sticlă.

17) 4. placa este plasată intr-o soluţie de clorură ferică şi placa de cupru este gravată. Pentru gravuri este utilizat linoleum cu grosimea de la 2. Cu cit este mai subțire stratul de gelatină. Cerneala este cel mai bine de o aplicat cu o rola cu puf. Instrumente pentru gravarea linoleumului sunt aceleaşi ca şi pentru gravura longitudinală: Scobitoare unghiulare şi longitudinale şi cuţitașe pentru tăierea precisă a pieselor de mici dimensiuni. Linoleum este un material bun pentru gravuri de mari dimensiuni. placa este plasată in apă caldă şi gelatina neiluminată se spală. Grosimea stratului de acoperire din gelatină depinde de lumină. și nici prea puțină-ca să nu rămina locuri nevopsite după imprimare. odată cu inventarea linoleumului.Linogravură Linogravură. creand un fel de matrice pentru imprimare. Pentru imprimare la linogravură sunt utilizate aceleaşi vopsele ca și pentru xilografie.metodă de contact ea. este important de a regla cantitatea de vopsea aplicată pe linoleum: nu trebuie să fie prea multă. la răscrucea sec.(Fig.18) 5. "a scrie") este o metodă 26 . Apoi.XIXXX.grafein. cu atit mai adancă este suprafaţa de metal gravată.litos. După uscare.5 la 5 mm.un procedeu de reproducere şi multiplicare pe hartie a unui desen săpat intr-o placă de linoleum. A apărut. și iluminată și intarită-rămane pe suprafaţa unei plăci de cupru.(Fig. pentru a nu umplea săpăturile mici.Litografie Litografie (din greaca veche λίθος . "piatră" + γράφω .

In psihologie şi pedagogie monotipia este utilizată ca o tehnică pentru dezvoltarea imaginaţiei la copiii de varstă preşcolară mai mari. care prin refuzarea absorbţiei apei. in intaglio placa sursă este gravată.de tipar utilizand o placă sau o piatră cu o suprafaţă perfect netedă. care vor absorbi ulterior cerneala tipografică sau tuşul.Monotipie Monotipie (gr. cea mai comună formă de producţie de imprimare. inventată de_autorul bavarez austriac Alois Senefelder.(Fig. pe o suprafaţă perfect netedă. şi deci a cernelii.mono-unu. Apariția acestui tip de grafică este atribuită pictorului şi gravorului Italian Giovanni Castiglione (1607-1665). respectiv gumă arabică pentru a separa suprafaţa fină in regiuni hidrofobe. Litografia. tipos-amprentă) această tehnică constă in aplicarea vopselei manual. semen şi/sau imagini. Prin contrast cu litografierea. apoi fiind apicat pe suprafața foii. in rezultat această imagine fiind unică. respectiv in tipărirea cu blocuri de lemn sau in cazul tiparului cu litere fixe cerneala este aplicată pe suprafeţele ridicate pentru a crea litere. Printre cei mai renumiți maeștri ce au utilizat monotipia sunt: italianul Giovanni 27 . acum sunt printate utilizand litografia. şi regiunihidrofile. in 1796. Cele mai multe cărţi. mai ales toate tipurile de text de mare volum. poate fi folosită pentru a imprima textul sau opera de arta pe hartie sau pe alt material adecvat. Litografia utilizează ulei sau grăsime. corodată ori punctată pentru a realiza cavităţile care reţin cerneala de tipar.19) 6. vor deveni fundalul imaginii.

hartia este plasată deasupra şi apoi este trasă brusc transferind cerneala pe hartie. Insă la monotipie nu există semne permanente pe matrice. francezul Edgar Degas (1834-1917) care combinase monotipia cu tempera. prin modificarea de tipului. englezul William Blake (1757-1828). (Fig. dar nu pentru a produce un rezultat identic.(Fig. Exemple de tehnici de gravură care pote fi folosite pentru a face monoprint aquaforte. Monoprint poate fi făcut. Există mai multe tehnici de monoprint.Pirogravură 28 . precum şi o formă de trasare prin care cerneala groasă este aplicată pe un suport. Diferenţa dintre monoprint şi monotipe este că monoprintul are o matrice care poate fi refolosită. panză.20) includ litografie.21) 7. culorii. sau alta suprafață care va păstra urma operei de artă. şi presiunii cernelii utilizate. Monoprintul poate fi gandit ca o variaţie pe diferite teme din tema care rezultă din unele caracteristici permanente ale acesti plăcilinii. inclusiv colajul. Monoprintul. și deseori pot fi obținute două.Monoprint Monoprinting este o formă a graficii care a carei imagini sau linii nu pot fi reproduse exact. pe de altă parte. este rezultatul unor caracteristici permanente pe placa de metal sau tipar. pirogravura. texturi-care persista in procesul imprimării. şi 8.Castiglione (1607-1665). Monoprintul şi monotipia sunt foarte asemănătoare. Ambele presupun un transfer de cerneala de pe o placă pe hartie. de asemenea.

datorită inventării aparatului electric de pirogravură-aceasta tehnică a evoluat ca o tehnica independentă in artele grafice.Pirogravură (gr. In acelaşi timp. plută. rareori fiind utilizat singur. care rețin cerneala şi dau un aspect catifelat printului. Esen ș ța sa constă in faptul că pe o suprafaţă din orice material organic: lemn. paslă. In a doua jumătate a secolului XX.fierbnte-desen fierbinte)-o tehnică utilizată in arta decorativa i artele grafice. mai ales pe plăci din cupru (cu excepţia cazului cind placa este din crom). carton. de unde și denumirea acestui proces. piele. Pointe sèche Pointe seche-gravura in această tehnică constă in taierea directă in placa de metal cu o tijă de oţel ascuțită. Pointe seche lasă pe suprafața gravată așchii de metal. din plastic. pirogravura pe lemn este una dintre cele mai populare (impreună cu broderie si modelarea) ocupații creative pentru copii și amatorii din intreaga lume. In 1512 Durer şi Rembrandt in jurul anului 1650 se numără printre puţinii artişti care ar avea plăci gravate in intregime in pointe seche. Spre deosebire de pirotipie această tehnică in trecut a fost considerată rară şi era utilizată in principal ca o metodă suplimentară pentru gravare pe lemn. Pointe seche este mai degrabă utilizat ca un adaos la alte procese. stofă. placaj. piele.22) 9. Fiind fragil la imprimare pointe seche nu poate fi executat in mai mult de cateva exemplare.(Fig. cu un ac fierbinte este aplicat un desen. oase. hartie. Nu pemite de a face un tiraj numeros. Pointe seche a fost slab dezvoltat pană in secolul al XIX-lea pentru a-și 29 .pyro–foc.

Istoricii literaturii chineze iscriu prima imagine imprimată pe scanduri de lemn sec. Cea mai veche gravură chineză păstrată datează din secolul al IX. in ilustraţii florențiene de la rascrucea secolelor XV-XVI. proiectului său. Au existat chiar şi gravuri scobite 30 . ca şi in Orient. a fost asemănătoare tehnicii folosite pentru a face placi de lemn pentru tesături.gravură in lemn. In gravura longitudinală veche principalul element pentru construirea formei era cuţitul.lemn şi γράφω scrie. principala şi cea mai veche tehnică de gravare. de multe ori putind fi văzută in gravurile vechi. Din punct de vedere tehnic fiind posibilă insă şi hașura de culoare albă. conturul insăși raminind intact. Caracteristica cea mai importantă a vechii gravuri-dominaţia hașurei negre. după care aceste contururi sunt scobite pe ambele părți cu un cuțit ascuțit. de exemplu. Xilografia a apărut in China nu mai tarziu de secolul al X. fonul fiind scobit cu o daltă la o adancime de 2-5 mm. Pe suprafata șlefuită a plăcii de lemn se fac liniile caracteristice desenului.Xilogravură Xilogravura-(greacă ξύλον . Astfel gravarea cuprului face ca așchiile de metal să fie mai delicate și mai rezistente. Gravura iniţială in Europa de Vest.VI. și gravorul avea la indemină un set de cuțite de diferite mărimi și forme.vedea reapariția datorită inventării galvanoplastiei. Acelaşi nivel de calitate putea fi astfel menţinut pe perioada intregului tiraj. vopsea și se execută imprimarea pe hirtie. Dupa care placa de lemn este vopsită cu cerneală. egal) .23) 10. (Fig.

(Fig. aproape alb. In sistemul de xilogravură hașura albă ocupă un loc modest. Meșterii moderni de xilogravură folosesc inafara cuţitelor şi instrumente care sunt utilizate in linogravură.ca un negativ-alb pe negru.Tehnica decolorării cu PIC Se acopera intreaga suprafata a hartiei cu cerneala apoi cu varful unei pensule subtiri sau a unui betisor ascutit inmuiat in solutia de pic. Se poate folosi picul si sub forma de pulbere presarata neuniform peste cerneala umeda cu care afost acoperita o compozitie mai veche. dupa ce in prealabil a fost imbibat in culoare 31 . de exemplu in activitatea artistului elveţian al secolului XVI-lea Urs Graf ( "maniera neagră". solida. 17.Solutia de pic decoloreaza cerneala si desenul apare deschis. Acestea sunt niște dălți unghiulare şi semicirculare-drepte sau uşor incovoiate care sunt introduse in minere speciale. acoperindu-se cu o culoare intreaga 16. se deseneaza deasupra o compozitie plastica. in xilografie).Tehnica desenării cu ceară Se deseneaza cu ceara bruta. sau in prima faza se realizeaza un fond colorat peste care se deseneaza cu o bucata de ceara.dupa care se astern culorile de apa[acuarela guasa diluata]in functie de subiectul compozitiei.24) 15.pe fondul acesteia.apoi suprafata. Dar toate acestea sunt percepute mai mult ca o excepţie de la regula generală.Tehnica imprimării cu ţesături rărite Se aseaza pe o coala de hartie materialul textile. formele plastice pe hartie.

In pictura pe sticla se folosesc culori vii. cu care se freaca atent hartia.sau a altor instrumente. prin gravarea desenului pe suprafata 32 .transpunand desenul cu tus negru prin intermediul unei pensule fine. peste care se aseaza sticla. Se poate freca si cu minele colorate asezate pe lat.al penitei cu toc.Tehnica imprimarii dupa frotajului suprafetele .dupa uscare.Aceste foi imprimate pot constitui fondul unor compozitii cu subiecte diferite. cu ajutorul creionului negru moale sau al creioanelor colorate. cartof. 20.stanga fata de desenul de pe hartia model.Tusul se fixeaza. pluta.Trebuie sa tinem cont de faptul ca imaginea pictata apare pe spatele sticlei.peste care.inversata dreapta.Tehnica picturii pe sticlă Se realizeaza desenul pe hartie. 19.si apoi stors.Tehnica amprentei şi a ştampilei Stampilele se confectioneaza din diferite materiale cum ar fi :plastilina.Culoarea de tempera in amestec cu aracet sau de ulei mai diluat va acoperii la inceput detaliile.acestea devenind placute si atragatoare.dupa caz. 18.Este unor tehnica din structuri natura. usor denivelata. cu aspect decorative.peste care punem alta foaie de hartie pe care o presam.se va suprapune peste intreaga lucrare. Se imprima prin suprapunea foii de hartie peste structura aleasa. guma de cauciuc. armonioase.

Modelarea se realizeaza cu ajutorul palmelor sau al degetelor. 21.Pentru obtinerea unor forme in aceasta tehnica.materialului hartie prin respective. Concluzii Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plastice.plastilina.Tehnica modelajului Prin aceasta tehnica se realizeaza prelucrarea artistica a unor materiale maleabile cum ar fi:lutul.triunghiulare]. avînd posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei.Suprafata structurata se acopera cu un amestec fluid de culoare si apoi se preseaza cu fata colorata pesta foaia de desen.urmarind intentia compozitionala.care forme[semirotunde.Se pot realiza: -basoreliefuri (gen de modelaj in relief putin profilat fata de suprafata de fundal). puternic profilat fata de suprafata plata de fundal). -rond-bosse(forma care poate fi vazuta de jur imprejur. profile se folosesc si au si instrumente diferite speciale. -altorelief(gen de modelaj in relief. Tehnica amprentei se refera la imprimarea unor structuri usor denivelate din natura.numite ebosoare.argila. trăiri 33 .portrete.forma in sine ce poate reprezenta diferite obiecte. copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică. dupa care se aseaza pe suprafata de anumite retele compozitionale. pasari).Stampila presare urmarind se acopera cu culoare umeda.

familiarizarea treptată a copiilor cu unele tehnici de lucru măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-plastice. BIBLIOGRAFIE 34 . Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi creativ. Cunoaşterea limbajului şi a tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate. De asemenea. iar acest lucru îl putem realiza avînd ca linie directoare diversitatea.şi sentimente. Este important să dezvoltăm la copii dorinţa de a realiza ceva inedit.

 CRISTEA MARIA .1997. Ghid metodic de educatie plastica.VIRGINIA NITESCU. Anexe grafice 35 .  DASCALU. Editura Petrion. Bucuresti. Educatia plastica in ciclul primar. Editura Polirom. AUREL.Iasi.

Fig.1(Creion simplu) colorat) Fig.3 (Cărbune) Fig.4(Sanghină) 36 .2(Creion Fig.

6(Pastel) 37 .Fig.5(Sepia) Fig.

Fig.8(Acuarelă) 38 .7(Sos) Fig.

10(Temperă) 39 .9(Guașă) Fig.Fig.

12(Acryl) 40 .Fig.11(Ulei) Fig.

Fig.14(Colaj. Richard 41 .13(Tuș) Hamilton 1956) Fig.

16(Aquatinta) 42 .Fig.15(Aquaforte) Fig.

17(Fotogravură) Fig.18(Linogravură) 43 .Fig.

20(Monoprint) 44 .19(Litografie) Fig.Fig.

21(Monotipie) Fig.22(Pirogravură) 45 .Fig.

23(Pointe-seche) Fig.24(Xilogravură) 46 .Fig.