You are on page 1of 128

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

  Capitolul III Scheme logice pentru determinarea performanţei energetice a clădirilor în funcţie de utilităţile aplicabile: încălzire, apă caldă de consum, ventilare/climatizare, iluminat III.1. Instalaţii de încălzire III.1.1. Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de încălzire

Metodologia de calcul are la bază pachetul de standarde europene privind performanţa energetică a clădirilor elaborat ca suport pentru aplicarea Directivei 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor şi răspunde cerinţelor din Legea 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor. Partea III.1.1 descrie structura metodei de calcul a consumului de energie termică pentru încălzirea unei clădiri şi a eficienţei energetice a sistemului de încălzire până la branşamentul clădirii. Se va lua în calcul performanţa energetică a sursei de căldură numai în cazul clădirilor cu sursă termică individuală. Aplicarea metodei de calcul depinde de tipul instalaţiilor de încălzire. O clasificare a instalaţiilor de încălzire este prezentată în tabelul III.1.1. Conform MC001/2006 calculul consumului de energie pentru încălzire se face cu o metodă lunară sau cu o metodă simplificată pe sezonul de încălzire. Metoda de calcul poate fi utilizată pentru următoarele aplicaţii: - evaluarea conformităţii cu normele care prevăd limite de consum energetic; - optimizarea performanţei energetice a unei clădiri în proiectare prin aplicarea metodei pentru mai multe variante posibile de realizare; - stabilirea unui nivel convenţional de performanţă energetică pentru clădirile existente; - certificarea performanţei energetice a clădirilor; - evaluarea efectului asupra unei clădiri existente al măsurilor posibile de conservare a energiei, prin calcularea necesarului energetic cu sau fără implementarea măsurilor de reabilitare; - predicţia resurselor energetice necesare în viitor la scară naţională sau internaţională prin calcularea necesarului energetic al unor clădiri reprezentative pentru întregul segment de clădiri.

 

20

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

 

Tabelul III.1.1.
NR. CRT. CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE maxim 65°C apa calda, maxim 95°C maxim 95°C OBSERVATII/EXEMPLE - inst. prin radiatie de joasa temp. - cu circulatie fortata - cu circulatie naturala - retele urbane - retele de termoficare - inst. de inc. industriale, organizare santier - inst. de inc. industriale - inst. de inc. industriale - cu agregate cu focar propriu, aeroterme sau dispozitive multifunctionale - cu centrale de tratare a aerului

apa fierbinte, maxim maxim 115°C 150°C maxim 150°C de joasa presiune, maxim 1,7ata şi abur saturat, maxim 6 maxim 115,2°C bar şi maxim 159°C de medie presiune, maxim 6 ata şi maxim 159°C gaze de ardere - tuburi radiante - cu preparare locala - cu preparare centralizata - încălzirea utilizand corpuri de încălzire electrice - încălzirea utilizand corpuri de încălzire cu ulei

1.

natura agentului termic utilizat

aer cald

alti agenti termici

 

21

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

  NR. CRT. CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE - clasa I pentru cladiri de importanta vitala pentru societate - clasa a II-a pentru cladiri de clasa de importanta a importanta deosebita cladirii - clasa a III-a pentru cladiri de importanta normala - clasa a IV-a pentru cladiri de importanta redusa 2. clasa, destinatia şi tipul cladirii incalzite destinatia cladirii - cladiri rezidentiale - cladiri tertiare - cladiri industriale - cladiri agro-zootehnice - unifamiliala tipul constructiv cladirii rezidentiale al - multifamiliala de tip bloc - multifamiliala de tip cladiri insiruite 3. proportia între transferul termic prin radiatie şi transferul termic prin convectie încălzire preponderent - convectoare convectiva (>50%) încălzire preponderent - de temperatura joasa, cu temperatura radiativa (>50%) elementului radiant de maxim 50°C - cu apa calda (încălzire prin pardoseala, plafon sau panouri montate în pereti) OBSERVATII/EXEMPLE

 

22

cu temperatura elementului radiant de maxim 100°C .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.cu abur.de temperatura inalta.cu apa calda sau abur de joasa presiune 4. CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE . numarul de conducte utilizate la transportul agentului termic sistem bitubular sistem multitubular . REDACTAREA I   NR. gaze de ardere .sisteme de încălzire cu corpuri statice radiativa (~50-50%) cu vas de expansiune deschis tipul sistemului de asigurare a instalaţiei de încălzire contra suprapresiunilor cu vas de expansiune inchis doar cu supape de siguranta sistem mixt sistem monotubular 5. CRT. apa fierbinte.cu gaze de ardere sau radianti electrici .cazul instalatiilor de încălzire cu agent termic cu parametrii diferiti OBSERVATII/EXEMPLE .   23 . cu temperatura elementului radiant de maxim 3000°C încălzire convecto.de temperatura medie.

variatia debitului .reglare şi gestionare la nivel de locala bransament(consumator) reglaj calitativ . tipul reglajului parametrilor agentului termic reglaj cantitativ reglaj mixt 9. retele urbane cladirii . REDACTAREA I   NR.) 7.la distanta mica de cladire .la un etaj tehnic (intermediar) in interiorul cladirii incalzite .retele de termoficare.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.variatia temperaturii şi a debitului veche . nivelul la care se realizeaza gestionarea energiei termice şi reglarea parametrilor agentului termic reglare şi gestionare . vechimea instalaţiei instalatie   24 .pe terasa/ultimul nivel al cladirii incalzite .la distanta mare de cladire .contorizare şi reglare la nivelul sursei centrala reglare centrala gestionare locala şi .în interiorul incaperilor incalzite gestionare şi reglare .la subsolul cladirii incalzite 6.mai putin de 3 ani 8. CRT.variatia temperaturii .încălzire locala (cu sobe.reglare la nivelul sursei şi contorizare la bransament(consumator) . CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE in exteriorul incalzite SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE OBSERVATII/EXEMPLE . semineuri.CT. PT de cvartal . pozitia de amplasare a sursei de energie . convectoare pe gaze naturale etc.

mai mult de 3 ani . CLU.peste 20 ani instalatie garantie) noua (in OBSERVATII/EXEMPLE instalatie inexistenta fizic (proiectata) .superioară . CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE (garantie expirata) SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE .mai putin de 20 ani.arborescenta . CRT. natura energiei utilizate . GPL) 10.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. lemnoasa) încălzire cu . mai mult de 10 ani .   25 .mai putin de 10 ani.inferioară amplasare fata de pozitia consumatorilor .inelara .combustibili solizi (carbuni sau masa energie conventionala.mixta 11.perimetrala .combustibili lichizi (pacura. REDACTAREA I   NR.radiala configuraţie tipul retelei de distribuţie .gaze naturale combustibili fosili .

încălzire locala . externa sau sisteme mixte SUBTIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE OBSERVATII/EXEMPLE .energie solara energie regenerabila .energie recuperata prin utilizarea pompelor de (apa. electrica şi en.de confort .pe perioada de inocupare a spatiilor interioare .conform unui program . CRT.energie recuperata din căldură reziduala (gaze de ardere.energie geotermala energie din biomasa .sisteme de încălzire solara pasive sau active energie recuperabila încălzire continua 12. statii locale .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. apa. termica . REDACTAREA I   NR.cu recuperare interna. modul de asigurare a microclimatului încălzire discontinua încălzire de garda   26 .tehnologica . sol la potential termic mai scazut decat cel al agentului termic utilizat) . aer la potential termic mai mare decat cel al agentului termic utilizat) .CET.furnizare en. CRITERIUL DE CLASIFICARE TIPUL INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE energie electrica cogenerare . aer.

se calculează cu relaţia următoare: Q f.h.1.Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor Pentru o perioadă determinată (an. h = (Q h .c.1.necesarul de energie pentru încălzirea clădirii. O parte din energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură. aceasta fiind utilizată pentru acţionarea pompelor de circulaţie. Qrx. vanelor şi dispozitivelor automate de reglare. Qrwh . (componente termice sau electrice) şi utilizată pentru încălzirea clădirii.   27 . această componentă reprezintă o parte a lui Qth. măsurare şi control.1. în Joule (J) .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2. Ww) sau ca valoare globală (W). săptămână) consumul de energie pentru încălzirea clădirilor.1: Consumul de energie pentru încălzirea clădirilor Energie primară Consum de energie pentru încălzirea clădirii Căldură necesară pentru încălzirea clădirii Pentru funcţionarea instalaţiei se înregistrează si un consum de energie auxiliară. respectiv a. . în Joule (J) sau (kWh).căldura recuperată de la subsistemul de preparare a a.c. în Joule (J) sau (kWh).pierderile totale de căldură ale subsistemului de încălzire.2).1) sau (kWh).căldura recuperată de la subsistemul de încălzire (componente termice sau electrice). Consumul auxiliar de energie poate fi disponibil ca valoare pentru fiecare subsistem (încălzire Wh. ventilatoarelor. în Joule (J) .1) .c. REDACTAREA I   III. aceste Qth pierderi includ componenta Qrhh (figura III. Qf. lună.c.Q rhh . Figura III.1. Qrhh . Pentru fiecare subsistem al sistemului de încălzire o parte din căldura pierduta dar si din energia auxiliara sunt recuperate si utilizate la încălzirea clădirii constituind împreuna căldura recuperata din fiecare subsistem (figura III. de obicei sub forma energiei electrice.Q rwh ) + Q th în care: Qh [J] (III.1.

Bilanţul energetic include următorii termeni (se ia în considerare numai căldura sensibilă): pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare de la spaţiul încălzit către mediul exterior . o o singură sursă de căldură utilizată pentru diferite sisteme de încălzire şi pentru prepararea a. o mai multe sisteme de stocare a energiei(dacă este cazul). pierderile de căldură prin transmisie şi ventilare între zonele învecinate. Zonarea sistemului de încălzire şi etape de calcul Structura unui sistem de încălzire poate fi complexă. inclusiv energii regenerabile. REDACTAREA I   Pierderi recuperabile Pierderi  nerecuperabil Pierderi  nerecuperabil Pierderi  nerecuperabil Pierderi  nerecuperabil Caldura  Caldura+  Caldura+ Caldura+  d Gaze nat. incluzând: o mai multe tipuri de corpuri de încălzire montate în mai multe zone ale clădirii. o diferite tipuri de energie. Direcţia de calcul şi structura sistemului de alimentare cu căldură   III.c. utilizate în clădire. aporturile solare. o mai multe surse de căldură.3.c. Metoda de calcul pentru stabilirea necesarului de căldură anual al unei clădiri are la bază întocmirea unui bilanţ energetic aşa cum indică figura III.1. degajările interne utile de căldură.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.   28 .1.2..  l Sursa Electricitate  i i Energie  primara Consumator Distributie  Stocare Energie auxiliara Directia de calcul  Pierderi la  conversie    Figura III.3.

aporturi utile 4 .1.3.aporturi solare pasive QL . energia introdusă în instalaţia de încălzire.pierderi din instalaţia de încălzire QT .energie recuperată QVr .necesar de energie pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum Qh . REDACTAREA I   pierderile de căldură aferente producerii.pierderi termice prin ventilare Qr .conturul instalaţiei de apă caldă 3 .conturul zonei încălzite Qg . Figura III. distribuţiei.conturul clădirii Procedura generala de calcul este sintetizată după cum urmează.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. În funcţie de structura instalaţiei de încălzire.   29 . în bilanţ se va introduce aportul surselor alternative şi va fi inclusă energia recuperată din diverse surse.căldura pentru preparare apă caldă Qs .1.necesar de energie pentru încălzire (vezi Figura III.1.degajări de căldură de la oameni QV .pierderi termice prin transmisie Qm . cedării de căldură şi aferente reglajului instalaţiei de încălzire.pierderi termice totale Qi .aporturi totale 2 .) Qoa .degajări de căldură interne 1 .căldură recuperată din ventilare Qhs . Bilanţul energetic privind încălzirea unei clădiri unde: Q .conturul centralei termice çQg .căldura metabolică Qhw .

Apoi. În funcţie de regimul de ocupare.4).1. REDACTAREA I   1) se definesc limitele spaţiului încălzit şi dacă este cazul ale zonelor diferite şi ale spaţiilor neîncălzite. se definesc pentru perioada de calcul. Qhp.1. 8) aporturile solare.c. pentru clădiri rezidenţiale racordate la surse de căldură urbane (paragraf III. intervalele de timp care sunt caracterizate de programul de încălzire sau ventilare diferit (de exemplu zi. Qth. pentru calcul multi-zonal documentul recomandat este SR EN ISO 13790 anexa B. 10) necesarul de energie pentru icalzire. din care 5 ore în intervalul “ora 0 – ora 7”. QL.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 6) pierderile termice totale.figura III. clădiri cu ocupare discontinuă – în care intră clădirile a căror funcţionalitate permite ca abaterea de la temperatura normală de exploatare să fie mai mare de 70C pe o perioadă de 10 ore pe zi. 7) degajările interne de căldură. ç. 3) în cazul calculului pentru o singura zonă: se calculează coeficientul de pierderi al spaţiului încălzit. în intervalul “ora 0 – ora 7” cu mai mult de 70C sub valoarea normală de exploatare. 2) în cazul încălzirii sau ventilării cu intermitenţă. Qs. clădiri rezidenţiale cu sursă de căldură proprie (paragraf III.1. clădirile se împart în două categorii: − clădiri cu ocupare continuă – în care intră clădirile a căror funcţionalitate impune ca temperatura mediului interior să nu scadă.6) şi clădiri terţiare cu sursă de căldură proprie (paragraf III. Qi. 4) pentru calculele pe sezonul de încălzire se defineşte sau se calculează durata şi datele climatice ale sezonului de încălzire. ţinând seama de pierderile sau de randamentul instalaţiei de încălzire.1. pentru fiecare perioadă de calcul (lună sau sezon de încălzire) se calculează: 5) temperatura interioară pentru fiecare perioadă.1. sfârşit de săptămâna).7). −   30 . 11) necesarul anual de energie pentru incalzire. 9) factorul de utilizare al aporturilor de căldură. pentru perioadele de calcul.d) si relaţiile de calcul privind consumul de energie pentru incalzire. noapte. 12) necesarul total de energie pentru încălzire.4(a. Qh. clădiri terţiare racordate la surse de căldură urbane (paragraf III.b.5). In cele ce urmează sunt prezentate schemele logice.

12.7               PIERDERI DE ENERGIE ALE CLADIRII (QL) III.(Qfh) III. CARACTERISTICI   TERMOTEHNICE (R)  III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.3.2.4. PERIOADA DE INCALZIRE (SR 4839) (t.1.         FACTOR DE UTILIZARE   (η) III.6.1.1.4.1. θe.   PARAMETRII CLIMATICI.4.4. REDACTAREA I     CARACTERISTICI GEOMETRICE (Sanv.     Figura III.d) CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III. Vînc) III.1.10.1.1.1.       PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE INSTALATIE DE INCALZIRE (L. Ij) III.1.4. APORTURI DE CALDURA (Qg) III.1. Sînc.4.1.11.1.4.4.5. TEMPERATURI DE CALCUL (θi. CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA DE INCALZIRE .4.1.8.4.a Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru încălzire pentru clădiri rezidenţiale alimentate de la surse urbane   31 .1. CARACTERISTICI AUTOMATIZARE INSTALATIE DE INCALZIRE NECESAR DE ENERGIE PENTRU INCALZIRE (Qh) III.4. PIERDERI DE ENERGIE   PRIN SISTEMUL DE TRANSMISIE   (Qem) III.4. θu) III.4.9.4.

d) PIERDERI DE ENERGIE LA SURSA (Qg) III. CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. θe.5. Ij) III.5.1. Vînc) III.   CARACTERISTICI TERMOTEHNICE   (R) III.4.1.4. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE INSTALATIE DE INCALZIRE (L. REDACTAREA I     CARACTERISTICI GEOMETRICE (Sanv.1.8     PIERDERI       DE CALDURA ALE CLADIRII (QL) III.1.15. θu) III.1.4.4.4.5.1.         FACTOR DE  UTILIZARE (η)   III.1. TEMPERATURI DE CALCUL (θi.5.10. (Qfh)   III.1.5. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE TRANSMISIE (Qem) III. Ij) III.7     COEFICIENT DE PIERDERI TERMICE AL CLADIRII (H) III.6 PERIOADA DE INCALZIRE (t.5.1.1.1.2. CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA DE INCALZIRE. CARACTERISTICI ALE SURSEI TERMICE (ηg. APORTURI DE CALDURA (Qg) III.16.b Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru încălzire pentru clădiri rezidenţiale alimentate de la surse proprii   32 .5.13.1.1. θech.   PARAMETRII CLIMATICI (SR 4839) (t.11.5.5.1.12.1.3.5. Figura III.1.5.5.5 APORTURI DE CALDURA (Φg) III.4.14.net) CARACTERISTICI AUTOMATIZARE INSTALATIE DE INCALZIRE                   NECESAR DE ENERGIE PENTRU INCALZIRE (Qh) III. Sînc.1.9. θe.

(Qfh) III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2.1.5.6.1.1.1.3.9 CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE INSTALATIE DE INCALZIRE (L.1.1.7 CARACTERISTICI AUTOMATIZARE INSTALATIE DE INCALZIRE NECESAR DE ENERGIE PENTRU INCALZIRE (Qh) III.1.6. Vînc) III.6.6.8 PIERDERI DE CALDURA ALE CLADIRII (QL) III.c Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru încălzire pentru clădiri terţiare alimentate de la surse urbane   33 .12 PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE TRANSMISIE (Qem) III.6 APORTURI DE CALDURA (Qg) III.4.6. θe.1.11 CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA DE INCALZIRE .1. PARAMETRII CLIMATICI. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE (R) III. PERIOADA DE INCALZIRE (SR 4839) (t.1.6.1.1.1.6. θu. Sînc.1.1.6. PROGRAM DE FUNCTIONARE (t) III.d) CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III.6. TEMPERATURI DE CALCUL (θi.10 PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III.6. θiad) III. Ij) III. REDACTAREA I   CARACTERISTICI GEOMETRICE (Sanv. FACTOR DE UTILIZARE (η) III.13 Figura III.6.6.4.6.

APORTURI DE CALDURA (Qg) III.11.7.1. (Qfh) III.7.7.1.7.1.7. PIERDERI DE CALDURA ALE CLADIRII (QL) III.7. CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III.7.1.10.d Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru încălzire pentru clădiri terţiare alimentate de la surse proprii   34 . CARACTERISTICI TERMOTEHNICE (R) III.14. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE TRANSMISIE (Qem) III. Sînc. θe.3.6.13.1.9. Ij) III. CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE INSTALATIE DE INCALZIRE (L. CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA DE INCALZIRE.7. PROGRAM DE FUNCTIONARE (t) III.7. REDACTAREA I   CARACTERISTICI GEOMETRICE (Sanv.7.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. PARAMETRII CLIMATICI (SR 4839). θu.1.5.1.net) CARACTERISTICI AUTOMATIZARE INSTALATIE DE INCALZIRE NECESAR DE ENERGIE PENTRU INCALZIRE (Qh) III.12.1.4.1.1.1.8.1.1.7.2. CARACTERISTICI CENTRALA TERMICA (ηg. TEMPERATURI DE CALCUL (θi.1.d) PIERDERI DE ENERGIE LA SURSA (Qg) III. θiad) III. (t.1. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III.7.4.7.1. Vînc) III. Figura III.7.7. FACTOR DE UTILIZARE (η) III.

holuri sau grupuri sanitare. In cele ce urmează se definesc arii utilizate în calculul astfel: o arie ȋncălzită : suma ariilor tuturor spatiilor incalzite direct si indirect sau in contact cu spatii incalzite (holuri. cuprinzând atât încăperile încălzite direct o (cu elemente de încălzire).1. spatii de circulaţie comună). Elemente componente ale anvelopei clădirii se clasifica în raport cu poziţia în cadrul sistemului clădire: ▪ elemente exterioare în contact direct cu aerul exterior (ex: pereţilor exteriori. etc. inclusiv suprafaţa adiacentă rosturilor deschise). casa scării. o o arie desfăşurată: suma ariilor tuturor nivelurilor. inălţimi de nivel. precum şi de spaţiul rosturilor închise).4. volumul clădirii: volumul delimitat de suprafeţele perimetrale care alcătuiesc anvelopa clădirii. elemente interioare care delimitează spaţiile încălzite de spaţii adiacente neîncǎlzite sau mai puţin încǎlzite (ex: pereţii şi planşeele care separă volumul clădirii de spaţii adiacente neîncălzite sau mult mai puţin încălzite – poduri. holuri de intrare.   35 . camere de zi). prin care are loc transfer termic. debarale. vestibuluri. Metoda de calcul se aplică pe perioada de încălzire.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Mansardele. etc) o aria locuita: suma ariilor tuturor spatiilor destinate pentru locuit (dormitoare. ▪ ▪ elemente în contact cu solul. uscătorii. poduri. spălătorii. REDACTAREA I   III.4. subsoluri tehnice.1. aria anvelopei: suma tuturor ariilor elementelor de construcţie perimetrale ale clădirii. cu furnizare continuă. puţul liftului şi alte spaţii comune. Schema de calcul pentru clădiri rezidenţiale alimentate de la surse urbane Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este considerat continuu. o aria utila: suma ariilor utile ale tuturor spatiilor inclusiv aria spatiilor de circulaţie comuna (casa scării. nu se includ bucătarii. ganguri. Se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări. lipsiţi de o termoizolaţie semificativă. volumul clădirii conform STAS 4908-85 si C107-2005. reprezintă volumul încălzit al clădirii. garaje. Caracteristici geometrice In cadrul caracteristicilor geometrice se disting lungimi si inălţimi ale elementelor ce compun anvelopa. cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire). 1. iar modelul de calcul este simplificat şi permanent. III. camere de depozitare. o arie neincalzita: suma ariilor tuturor spatiilor reprezentând pivniţe. holuri de intrare. dar la care căldura pătrunde prin pereţii adiacenţi. subsoluri tehnice.

1.1. pentru fiecare tip de element de construcţie perimetral. încălzite la temperaturi apropiate de temperatura predominantă a clădirii. netratate (cu un coeficient de emisie ε = 0. valorile din tabel au fost determinate pentru o temperatură interioară evaluată la + 20 oC. se includ în volumul clădirii Toate aceste arii si volume se determina fie din planurile de arhitectura (daca acestea exista) fie din măsurători efectuate in situ. Caracteristici termotehnice Parametrii de performanţă caracteristici elementelor de anvelopă. respectiv transmitanţă termică corectată. III.9). medie. a anvelopei clădirii (R’M).4. pe ansamblul clădirii (R’m).BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.   36 . respectiv transmitanţe termice unidirecţionale (U). raportul dintre rezistenţa termică corectată şi rezistenţa termică unidirecţională (r). a anvelopei clădirii (U’clădire). se calculează cu relaţia : R = R si + ∑ R j + ∑ Ra + Rse j =1 n [m2K/W] (III. - Rezistenţa termică totală. REDACTAREA I   precum şi încăperile de la subsol. respectiv transmitanţe termice (U’) corectate cu efectul punţilor termice. inclusiv din eventuale straturi de aer neventilat. necesari pentru evaluarea performanţei energetice a clădirilor sunt : rezistenţe termice unidirecţionale (R). Dimensiunile de calcul pentru arii şi volume. se consideră măsurate la interior între suprafeţele finite. medie.1 sunt valabile pentru suprafeţele interioare obişnuite. rezistenţe termice corectate. medii. rezistenţă termică corectată.PI.1. dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic. rezistenţe termice (R’). fără punţi termice.2. unidirecţională a unui element de construcţie alcătuit din unul sau mai multe straturi din materiale omogene. conform MC001/2006.2) Valorile rezistenţelor termice superficiale interioare (Rsi si Rse) din tabelul III.

2 corespunde următoarelor condiţii: .042 *) 8 0.suprafaţa exterioară netratată. cu un coeficient de emisie ε = 0. Rse = 0.9 .1.125 24 0. u  8 0. u  *) Pentru condiţii de vară : he = 12 W/(m2K).167 24 0.125 12 0. .084 i  i  6 0. Elemente de construcţie în contact cu: DIRECŢIA ŞI SENSUL FLUXULUI TERMIC • • exteriorul pasaje deschise (ganguri) Elemente de construcţie în contact cu spaţii ventilate neîncălzite: • • • • • subsoluri şi pivniţe poduri balcoane şi logii închise rosturi închise alte încăperi neîncălzite hi/Rsi he/Rse hi/Rsi he/Rse i  e.084 m2K/W Valoarea rezistenţei termice superficiale exterioare din tabelul III.125 12 0.1.temperatura exterioară θe = 0 oC   37 .084 e.125 24 0.2.167 12 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. REDACTAREA I   Tabelul III. u  8 0.084 e.042 *) 8 0.042 *) 6 0.

deci o comunicare cu mediul exterior.1.3 [m2K/W] 0. luându-se în considerare condiţiile reale de exploatare.1. conductivitatea termică de calcul se va stabili prin utilizarea coeficienţilor de majorare a conductivităţii termice prezentaţi în tabelul III.04 0. conductivitatea termică de calcul se va stabili pe baza conductivităţii termice declarate de producător (document recomandat SR EN ISO 10456). pentru toate elementele de construcţie. atunci când nu se dispune de date privind umiditatea reală a materialului.1. se poate consulta documentul recomandat este SR EN ISO 6946. cu excepţia elementelor de construcţie vitrate. s-a constatat creşterea umidităţii peste umiditatea de echilibru. Totodată. pentru a ţine seamă de influenţa asupra valorilor declarate a incertitudinii de măsurare. REDACTAREA I   . − pentru materialele la care în urma analizei termice. a modificării în timp a grosimii şi a compoziţiei materialelor.05 0. a reprezentativităţii eşantioanelor pe care se fac măsurările.4.1. nu s-au constatat degradări: conform datelor din Anexa III. Pentru modul în care se pot considera în calculele termotehnice straturile de aer în care există un oarecare grad de ventilare al spaţiului de aer. în urma analizei termice.1.06 0.02 Rse Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilat (Ra) se consideră. pentru materialele termoizolante se recomandă majorarea cu 20% a conductivităţilor termice declarate.08 0. − pentru alte materiale.viteza vântului adiacent suprafeţei exterioare v = 4 m/s Pentru alte viteze ale vântului rezistenţa termică superficială exterioară se poate considera orientativ astfel: v [m/s] 1 2 3 4 5 7 10 Tabel III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.   38 . caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor de construcţie se vor considera astfel: − pentru materialele tradiţionale aflate în regim normal de exploatare şi la care. în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic şi de grosimea stratului de aer (document recomandat SR EN ISO 6946).3) La evaluarea performanţelor termice ale clădirilor.1.1. care nu sunt cuprinse în anexa III. Rezistenta termica unidirecţională pentru straturi omogene se determina cu relaţia următoare: ∑ Rj = ∑ j =1 n δj j =1 λ j n [W/(m2K)] (III.04 0.03 0.

15 1.15 1.10 1.10 1.30 1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.a.10 1.1.02 1. exfolieri) • afectaţi de igrasie.c.03 1. sau betoane uşoare Zidărie din piatră Beton armat Beton cu agregate uşoare Tencuială Pereţi din paiantă sau chirpici Vată minerală în vrac.20 1. fără degradări vizibile • în stare uscată.10 1.05 1.03 1.30 1. pâsle Plăci rigide din vată minerală Polistiren expandat Polistiren extrudat   39 .20 1.30 1.03 1.4 Coeficient de majorare 3 1. cu degradări vizibile (fisuri.30 1.30 1.10 1.30 1.10 1. condens vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectată de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectată de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectat de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) vechime ≥ 10 ani • în stare uscată • afectat de condens • în stare umedă datorită infiltraţiilor de apă (în special la acoperişuri) Tabel III.20 1.10 1.10 Zidărie din blocuri de b.15 1.60 1.10 1.15 1.05 1. saltele. REDACTAREA I   Material 1 Zidărie din cărămidă sau blocuri ceramice Starea materialului 2 vechime ≥ 30 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie • afectat de condens • afectat de igrasie vechime ≥ 30 ani • în stare uscată • afectat de condens • afectat de igrasie vechime ≥ 20 ani • în stare uscată • afectată de condens • afectată de igrasie vechime ≥ 10 ani • în stare uscată.05 1.03 1.15 1.

aferente suprafeţelor care se calculează . după cum urmează: L= ΣUjAj + Σψklk + Σχj unde: [W/K] (III. în [W/(mK)]. în [W/K]. . În calculul unidirecţional.2) se utilizează şi pentru determinarea rezistenţei termice în câmp curent. Pentru punţile termice liniare este mai operativ să se utilizeze metode simplificate pentru estimarea transmitanţelor termice liniare/coeficienţilor de transmisie termică liniară (document recomandat: SR EN ISO 14683). este transmitanţa termică punctuală a punţii termice punctuale j. este transmitanţa termică a părţii j de anvelopă a clădirii.5) L Uj Aj ψk lk χj este coeficientul de cuplaj termic. În cazul elementelor de constructie cu punti termice.   40 . rezistenţele termice se pot determina pe baza grosimilor medii ale acestor straturi. Aceste fluxuri termice şi temperaturi pot fi determinate cu un grad suficient de exactitate prin calcule numerice (documente recomandate: EN ISO 10211-1 pentru flux termic tridimensional.1. este aria pentru care se calculează Uj.1.10 din Metodologie PI. este transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare k. Punţile termice la clădiri determină o creştere a fluxurilor termice şi o scădere a temperaturilor superficiale în comparaţie cu cele corespunzătoare unei structuri fără punţi termice. în [W/K]. aferentă ariei A.1. REDACTAREA I   Relaţia (III. suprafeţele izoterme se consideră că sunt paralele cu suprafaţa elementului de construcţie. Transmitanţa termică/coeficientul unidirecţional de transmisie termică prin suprafaţă se determină cu relaţia : U= 1 R [W/(m2K)] (III.1. La elementele de construcţie în contact cu solul se utilizează relaţiile de calcul prezentate în capitolul I.4) Dacă valorile R şi U reprezintă rezultate finale ale calculelor termotehnice. EN ISO 10211-2 pentru flux termic bidimensional). în [W/(m2K)]. unidirecţională. în m. pentru a se obţine un coeficient de cuplaj termic corect.6) în care : rezistenţa termică totală. Valorile transmitanţelor termice liniare depind de sistemul de dimensiuni ale clădirii utilizat în calculul ariilor. ele pot fi rotunjite la 3 cifre semnificative (2 zecimale). efectuat pentru fluxurile unidimensionale. La elementele de construcţie cu straturi de grosime variabilă (de exemplu la planşeele de la terase). este necesară adăugarea unor termeni de corecţie prin transmitanţele termice liniare şi punctuale.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Rezistenţa termică corectată R‘ şi respectiv transmitanţa termică corectată/coeficientul corectat de transmisie termică prin suprafaţă U' se calculează cu relaţia generală : U' = 1 1 ∑ (Ψ ⋅ l ) ∑ χ = + + R' R A A R [W/(m2K)] (III. în [m2]. este lungimea pe care se aplică ψk. a elementelor de construcţie neomogene (cu punţi termice).

Dacă într-o clădire încăperile au temperaturi de calcul diferite.4. dar există o temperatură predominantă. respectiv tridimensională.4. θe. de temperatura exterioară medie anuală. din cadrul suprafeţei A.1.3. în calcule se consideră această temperatură. Rezistenţa termică corectată se mai poate exprima prin relaţia : R ' = rxR [m2K/W] (III. pe baza indicaţiilor din MC001-PI. ele se determină pe baza calculului numeric automat al câmpurilor de temperaturi. Punţile termice punctuale rezultate la intersecţia unor punţi termice liniare.2 sunt prezentate valori pentru coeficientul r. A III.7) în care r reprezintă coeficientul de reducere a rezistenţei termice totale. cât şi de comportarea reală.1.9) în care:   41 . Transmitanţele termice liniare ψ şi punctuale χ aduc o corecţie a calcului unidirecţional.1. perioada de încălzire (SR 4839) Pentru clădiri rezidenţiale şi construcţii asimilate acestora (cămine. III. Pentru detalii uzuale se pot folosi valorile precalculate din tabelele cuprinse în cataloage cu valori precalculate ale transmitanţelor termice liniare şi punctuale precum si în normativul C107-3/2005.1. în zonele de neomogenitate a elementelor de construcţie. ţinând seama atât de prezenţa punţilor termice constructive. (θi. bidimensională. θu) Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite (θi) Temperaturile interioare convenţionale de calcul ale încăperilor încălzite. Ij).BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.1.8) In anexa III. ținându-se cont de altitudinea localității în care este amplasată clădirea studiată. Temperaturi de calcul. etc) durata perioadei de încălzire se determină în conformitate cu SR4839/1997. Valorile de calcul ale temperaturii exterioare și intensității radiației solare se obţin prin medierea valorilor lunare pentru întreaga perioadă de încălzire. Parametrii climatici (t. de temperatura interioară. la clădirile de locuit se consideră θi = +20oC. Dacă nu există o temperatură predominantă.1. de exemplu. REDACTAREA I   l lungimea punţilor liniare de acelaşi fel. a fluxului termic. se neglijează în calcule. Transmitanţele termice liniare ψ şi punctuale χ nu diferă în funcţie de zonele climatice.4. se consideră conform reglementărilor tehnice în vigoare (document recomandate SR 1907-2/97). temperatura interioară convenţională de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor încăperilor încălzite: θi = ∑θ ⋅ A ∑A ij j j [oC] (III. de regulă. unidirecţionale : r= 1+ 1 R ⋅ ∑ (Ψ ⋅ l ) + ∑ χ [ ] [-] (III. grădiniţe.

În calcule se va ţine seama în mod obligatoriu şi de numărul de schimburi de aer în spaţiului neîncălzit.4. Pentru determinarea temperaturilor din spaţii neîncalzite de tip subsol ocupat sau neocupat. Pentru determinarea temperaturii convenţionale de calcul dintr-un spaţiu neîncălzit de tip cămară sau debara. θj temperaturile mediilor adiacente: aer exterior (θe ) sau încăpere încălzită (θi ). în [oC].   42 . REDACTAREA I   Aj aria încăperii j având temperatura interioară θij .13) θi este temperatura interioară de calcul. utilizându-se relaţia generală : θu = ∑ (θ ∑L j ⋅ L j ) + 0. casa scării se folosesc urmatoarele relaţii de calcul: θ1k = E1θ io + E2θ sk + E3 [oC] (III. V volumul interior al spaţiului neîncălzit [m3]. din Metodologie – PI. θe este temperatura exterioară medie pe perioada de calcul. III. în [W/K]. precum şi cele din balcoanele şi logiile închise cu tâmplărie exterioară. pentru o perioadă de calcul dată. în funcţie de temperaturile de calcul ale încăperilor adiacente. de ariile elementelor de construcţie care delimitează spaţiul neîncălzit. precum şi de rezistenţele termice ale acestor elemente.12) unde coeficienţii B şi E sunt conţinuţi în Anexa A. se face un calcul de bilanţ termic.34 ⋅ V ⋅ ∑ (n j ⋅ θ j ) j + 0.1. încălzită la o temperatură interioară uniformă.1. podurile şi etajele tehnice.10. ale unei clădiri mono-zonă.1.2. nj numărul de schimburi de aer datorită permeabilităţii la aer a elementului j. în [h-1].1.34 ⋅ V ⋅ ∑ n j [oC] (III. QL.1.10) în care : coeficienţii de cuplaj termic aferenţi tuturor elementelor de construcţie orizontale şi verticale care delimiteza spaţiul neîncălzit de mediile adiacente: aer exterior sau încăperi încălzite.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Tot pe bază de bilanţ termic se vor determina temperaturile θu din rosturile închise. conform ecuaţiei III.5.1. QL Pierderile de căldură. sunt : QL = H (θ i − θ e ) t în care [J] sau [kWh] (III. Temperaturile interioare ale spaţiilor neîncălzite (θu) Temperaturile interioare ale spaţiilor şi încăperilor neîncălzite se determină exclusiv pe bază de bilanţ termic.9.11) Lj θ 2 = B2θ i + B3θ s + B4 k o k [oC] (III. Calculul pierderilor de energie ale clădirii .

poate fi evaluat în funcţie de: − categoria de clădire. se calculează cu relaţia: H = HT + HV [W/K] (III. în m3.   43 .14) Coeficientul de pierderi termice prin transmisie HT.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. în W/K. REDACTAREA I   t este durata perioadei de calcul. Coeficientul de pierderi termice H.1. H este coeficientul de pierderi termice al cladirii. definit prin relaţia (III. Pentru clădirile de locuit şi asimitate acestora. în h-1. este coeficientul de cuplaj termic prin sol. Hu Pierderile termice cauzate de permeabilitatea la aer a anvelopei clădirii (document recomandat SR EN ISO 13790:2004) sunt exprimate prin coeficientul de pierderi termice datorate împrospătării aerului prin ventilare.1. se determină astfel: H T = L + Ls + H u unde: [W/K] (III. este capacitatea termică volumică.1. − clasa de adăpostire a clădirii.16) Hv ρa ⋅ ca este coeficientul de pierderi termice datorate împrospătării aerului/prin ventilare. numărul mediu de schimburi de aer pe oră datorate permeabilitatii la aer a cladirii. coeficientul de pierderi termice prin spaţii neîncălzite (document recomandat: SR EN ISO 13789). Hv.15) L Ls este coeficientul de cuplaj termic prin anvelopa clădirii. calculat cu relaţia: & H V = ρa ca V în care: [W/K] (III. este debitul mediu volumic de aer proaspăt. este volumul încălzit. în [W/K].17) na V este numărul mediu de schimburi de aer pe oră.1.1. în [W/K]. (document recomandat: SR EN ISO 13370) şi care se admite a fi calculat în regim staţionar (document recomandat: SR EN ISO 13789). & V sau cu relaţia: Hv = ρ a c a n a V în care: [W/K] (III.34 Wh/(m3K). în m3/s sau m3/h. în [W/K].5). ρa ⋅ ca = 1200 J/(m3K) sau ρa ⋅ ca = 0.

REDACTAREA I   − clasa de permeabilitate la aer a clădirii. dublă expunere moderat adăpostite adăpostite neadăpostite simplă expunere moderat adăpostite adăpostite 1.5 Încadrarea clădirilor în clasele de adăpostire se face conform tabelului III. clădiri la şes protejate de arbori clădiri din centrul oraşelor.5 0.Încadrarea clădirilor în clasele de permeabilitate la aer Clasa de permeabilitate la aer ridicată medie scăzută Tip de clădire clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară cu măsuri speciale de etanşare   44 .a.) neadăpostite moderat adăpostite adăpostite neadăpostite Clădiri cu mai multe apartamente.6– Încadrarea clădirilor în clasa de adăpostire Tip de clădire clădiri foarte înalte.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.6 0.2 0.7.8 0. clădiri la şes clădiri în interiorul oraşelor. Tabel III.5 0.1 0. cuplate sau însiruite ş.0 0.7.5 0. cămine.7 1. ş.1. cu minim 3 clădiri în apropiere.5 0. clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe.5 medie 0.1.1.7 0.5 0.5 0.5 1.1.1.5 0.5 0. Categoria clădirii Clasa de adăpostire Tabel III. internate.5 Clasa de permeabilitate la aer ridicată Clădiri individuale (case unifamiliale.5 0.5 scăzută 0. clădiri în păduri Clasa de adăpostire neadăpostite moderat adăpostite adăpostite Încadrarea clădirilor în clasele de permeabilitate la aer se face conform tabelului III. utilizând datele din tabelul III.5 0.5 0.1.9 0.7 0.6.6 0.5. Tabel III.6 1.6 0.a.

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Calculul aporturilor de căldură . Pentru o perioadă de calcul dată. Qg.Isj este radiatia solară totală pe perioada de calcul pe o suprafata de 1 m² având orientarea j. 2. . -b este coeficient de reducere ce ţine seama că spaţiul neîncălzit este la o temperatură   45 .2. de umbrirea permanentă şi caracteristicile de transmisie şi absorbţie solară ale suprafeţelor receptoare. În fiecare termen. pereţii situaţi în spatele unei placări transparente sau a izolaţiei transparente Aporturile solare depind de radiaţia solară normală corespunzătoare localităţii. REDACTAREA I   Mai multe informaţii pentru un calcul detaliat al debitului de aer proaspat sunt prezentate în capitolul III. Aporturile solare din spaţiile neîncălzite sunt înmulţite cu (1 . degajari de căldură de la aparate şi instalaţia de iluminat. În acest caz. aporturile solare prin suprafeţe vitrate se calculează cu relaţia următoare : ⎞ ⎛ QS = ⎜ ∑ [ I sj ∑ Asnj ] + (1 − b)∑ [ I sj ∑ Asnj . altele decât instalatia de încalzire. suprafeţele care se iau în considerare pentru iarnă. prima sumă se efectuează pentru toate orientarile j. Primul termen corespunde spaţiului încalzit şi cel de-al doilea este pentru spaţiul neîncălzit. adica aria unui corp negru care conduce la acelaşi aport solar ca suprafata considerata. iar a doua pentru toate suprafeţele n care captează radiaţia solară. ca de exemplu : 1. în J/ m².1. degajari metabolice care provin de la ocupanti. NOTA – Isj poate fi înlocuit printr-un factor de orientare care se înmulţeşte cu radiaţia solară totală pe unitatea de suprafaţă pentru o orientare (de exemplu.18) Degajarile de căldură interne.19) Pentru calculul aporturilor de căldură datorate radiaţiei solare.1. III. Qg Aporturile totale de căldură la interiorul unei clădiri sau încăperi.4. Qi. unde b reprezintă factorul de diminuare.u ] ⎟t ⎟ ⎜ n j j ⎠ ⎝ j unde: [J] sau [kWh] (III. se poate consulta standardul SR EN ISO 13790 anexa F.Asnj este aria receptoare echivalenta a suprafetei n având orientarea j. Pentru calculul degajărilor de căldură se utilizează fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de încalzire.1. Pentru calculul aporturilor prin suprafeţele opace expuse radiaţiei solare. se poate consulta standardul SR EN ISO 13789. reprezintă suma dintre degajările interioare şi aportul radiaţiei solare: Qg = Qi + Qs [J] sau [kWh] (III. vertical sud). în funcţie de perioada de calcul stabilită.b). cuprind toata cantitatea de căldură generata în spatiul încalzit de sursele interne.20) .1. degajarile de căldură interne se consideră 4W/m2 se calculează cu relaţia următoare conform EN ISO 13790 anexa K.: Qi = 4S INC t [J] sau [kWh] (III. diferită de cea exterioară.6. sunt vitrajele. pereţii şi planşeele interioare ale serelor şi verandelor. de orientarea suprafeţelor receptoare.

ps Is (III. FS .23) este radiatia solara totală primită de suprafaţa receptoare cu umbriri permanente pe durata sezonului de încalzire. alte clădiri. arbori etc. proeminenţe. ISO 9050 prezintă o metodă de determinare a transmitanţei totale la energia solară pentru radiaţiile perpendiculare pe vitraj. REDACTAREA I   Aria receptoare echivalentă As a unui element de anvelopă vitrat (de exemplu o fereastră) este: A S = AxFS xFF xg unde : [m2] (III.22) NOTA – Documentul recomandat pentru calculul valorilor g ⊥ şi a unor valori tipice pentru factorii de transmisie solară este standardul SR EN ISO 13790 anexa H.   46 . se iau în considerare numai elementele de umbrire şi de protecţie solară permanente.ps I Is este radiatia solară totală pe care ar primi-o suprafaţa receptoare în absenţa umbririi. 5.1. care poate varia între 0 şi 1. FF este factorul de reducere pentru ramele vitrajelor. NOTA – SR EN ISO 13790 anexa H prezintă informaţii despre factorii de umbrire. Factorul de umbrire este definit astfel : FS = unde : I s . 2. g este transmitanta totala la energia solara a suprafetei n. elemente topografice (coline. în absenţa umbririi.1. NOTA . aria ferestrei)(m2). s. alte elemente ale aceleiaşi clădiri . FS este factorul de umbrire al suprafetei n. Factorul de umbrire.Pentru definirea factorului de umbrire şi a transmitantei la energia solara a vitrajului.21) transparente şi aria totala a elementului vitrat.1. Transmitanţa g se calculează în funcţie de g ⊥ aplicând un factor de corecţie astfel: A este aria totala a elementului vitrat n (de exemplu.). 3. reprezintă reducerea radiaţiei solare incidente cauzată de umbriri permanente ale suprafeţei considerate datorită unuia din următorii factori: 1. Pentru ferestre sau alţi pereţi exteriori vitraţi. transmitanţa totală la energia solară g utilizată trebuie să fie media în timp a raportului dintre energia care traversează elementul expus şi energia incidentă pe acesta. poziţia elementului vitrat faţă de suprafaţa exterioară a peretelui exterior. În principiu..BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 4. egal cu raportul dintre aria suprafetei g = Fw xg ⊥ (III.

1. camine şi penitenciare: I Metoda de calcul lunar Metoda de calcul sezonier 1 0.η Pentru a calcula factorul de utilizare al aporturilor de căldură trebuie stabilit un coeficient adimensional care reprezintă raportul dintre aporturi şi pierderi.8. Tabelul III.1.7.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Aceasta se determină cu relaţia următoare: τ= C H (III.28) C este capacitatea termica interioară a cladirii.25) daca γ = 1 η= a a +1 (III. astfel: γ= Qg QL (III. caracterizează inerţia termică interioară a spaţiului încălzit.1.8 15 30 a0 τ0 [h] Constanta de timp. hoteluri. REDACTAREA I   III.27) Valorile pentru a0 şi τ0 sunt indicate în tabelul III.   47 . Determinarea factorului de utilizare . definit prin relatia: a = a0 + τ τ0 (III.1. H este coeficientul de pierderi termice al cladirii.26) unde a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp τ. – Valori ale parametrului numeric a0 şi ale constantei de timp de referinta τ0 Tipul cladirii Cladiri încalzite continuu (mai mult de 12 h pe zi).24) Factorul de utilizare al aporturilor de căldură se calculeaza astfel: daca γ ≠1 η= 1−γ a 1 − γ a +1 (III.1.4. τ.1. spitale. precum cladirile de locuit.8. γ.1. Nota: Daca exista valori conventionale ale constantei de timp pentru clădiri tipice acestea pot fi luate în calcul direct.

5 prezintă factorii de utilizare pentru perioadele de calcul lunar şi pentru diverse constante de timp.aria elementului j. valabil pentru o perioada de calcul lunar. REDACTAREA I   Figura III. Aj . Factor de utilizare pentru constantele de timp de 8h. sus) şi pentru cladiri incalzite numai pe timpul zilei(cladiri din categoria II. o saptamana şi infinit. C. ρij .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. se calculează prin însumarea capacitaţilor termice ale tuturor elementelor de construcţie în contact termic direct cu aerul interior al zonei considerate: C = ΣχjAj = ΣjΣi ρij cij dij Aj unde: (III. o zi.capacitatea termica interioară raportata la arie a elementului de constructie j. Figura III.1.5.1. jos) Capacitatea termică interioară a clădirii. pentru clădiri din categoria I (încălzite continuu) şi II (încălzite discontinuu).1. doua zile. pentru cladiri incalzite continuu(cladiri din categoria I.densitatea materialului stratului i din elementul j   48 .29) χj .

în J kWh.str = pierderi de căldură cauzate de distribuţia neuniformă a temperaturii.căldura specifică masica a materialului stratului i. din elementul j dij . şi aporturile de căldură.ηQg [J] sau [kWh] (III. în J sau kWh. prevăzut pentru a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci când aporturile de căldură depăşesc pierderile termice calculate. Necesarul de energie pentru încălzirea spaţiilor se obţine pentru fiecare perioadă de calcul cu relaţia: Qh=QL . Qem Pierderile sistemului de transmisie a căldurii se calculează astfel: Qem = Qem. Tabelul III.c = pierderi de căldură cauzate de dispozitivele de reglare a temperaturii interioare.31)   49 . Aceasta valoare poate fi aproximată şi se acceptă o incertitudine relativă de zece ori mai mare decât cea corespunzatoare pierderilor termice.emb = pierderi de căldură cauzate de poziţia corpurilor de încălzire.8.1.9.str + Qem. III. se calculează pentru fiecare perioadă de calcul. Qg. REDACTAREA I   cij . în J kWh. Qem. grosimea maximă fiind indicată în tabelul III. η.1. [J] sau [kWh] (III.9. III. NOTA 1 Factorul de utilizare se definește independent de caracteristicile instalaţiei de încalzire. NOTA 2 O instalatie de încălzire cu un raspuns lent şi un sistem de reglare imperfect pot afecta în mod semnificativ utilizarea aporturilor. Pentru a calcula pierderile de căldură datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare se folosesc valori experimentale stabilite pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii.9.emb + Qem.1.Necesar de energie pentru încălzire. fie în mijlocul elementului de constructie. pe baza tipului constructiei. la distanţa cea mai mică.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.30) Factorul de utilizare.4. este un factor de diminuare al aporturilor de căldură.c în care: Qem. QL. furnizata la nivel national.4. presupunând reglarea perfecta a temperaturii şi flexibilitate infinită.1. Qem. – Grosimea maxima considerata la calculul capacitatii termice Aplicare Determinarea factorului de utilizare Grosime maxima cm 10 Capacitatea termica internă a unei clădiri poate fi calculată de asemenea ca suma a capacităţilor interne ale tuturor elementelor de constructie. Qh Pierderile termice.Pierderi de energie prin sistemul de transmisie. pornind de la suprafata interioară pâna fie la primul strat termoizolant.grosimea stratului i din elementul j Suma se efectueaza pentru toate straturile fiecărui element de construcţie.1.

str = 1 − η em η em ⋅ Qh [J] (III.1.1.10. neluând în calcul influenţele pe care reglarea centrală sau locală le poate avea asupra eficienţei sursei de căldură sau asupra pierderilor de căldură din reţeaua de distribuţie.32) Anexa III. Qem.1.emb apar la sistemele de încălzire prin radiaţie de pardoseală. care ia în considerare atat transferul de căldură prin radiatie cat şi prin convectie este dat de relatia: U '= π d 1 1 ⋅ ln a + ( ) di α a ⋅ d a 2 ⋅ λD (III.35) in care: d i .str. Pierderile de căldură ale sistemelor de încălzire cauzate de reglarea temperaturii interioare.coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K) (αa=1/0.33) λD –coeficientul de conductie a izolatiei (W/mK) Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U’ se calculeaza cu relatia:   50 .Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie.4. atunci este necesară separarea calculelor pentru fiecare zonă omogenă din punct de vedere al sistemului de încălzire prin radiaţie. Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de reglare.34) ∑ i cu U’ valoarea coeficientului de transfer de căldură în W/mK θm θa L i temperatura medie a agentului termic în 0C temperatura aerului exterior(ambianţă) în 0C lungimea conductei indicele corespunzator conductelor cu aceleaşi conditii la limita tH numarul de ore în pasul de timp (h/pasul de timp) Valoarea coeficientului U’ de transfer de căldură pentru conductele izolate.33) în care: ηc = eficienţa sistemului de reglare (Anexa III. Pierderile de căldură ale sistemelor de încălzire prin radiaţie cauzate de disiparea căldurii către exterior Qem. se pot calcula astfel: Q em . plafon sau pereţi şi se calculează doar atunci când elementul de construcţie încălzitor conţine o suprafaţă orientată către exteriorul spaţiului încălzit. Qem.1. pierderile de căldură pe care le implică utilizarea unui sistem real de reglare sunt date de: Q em. către sol.3 conţine exemple de valori ale mărimii ηc) III.c se referă doar la sistemul de reglare al consumatorului (sistemul de emisie). REDACTAREA I   Dacă se cunoaşte eficienţa sistemului de transmisie a căldurii ηem atunci pierderile de căldură datorate stratificării termice.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.1. d a –diametrele conductei fara izolatie. Dacă caracteristicile suprafeţelor emisive (exemplu: grosimea sau tipul izolaţiei termice) sunt diferite în cadrul aceleiaşi clădiri.3 conţine exemple de valori pentru eficienţa sistemelor de transmisie a căldurii datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii interioare.1. respectiv diametrul exterior al conductei (m) αa . Relaţiile de calcul pentru aceste pierderi se regăsesc în Metodologie PII. Qd Energia termica pierdută pe reţeaua de distribuţie în pasul de timp(perioada) t este: Qd = U i' ⋅ (θ m − θ a .c = 1 − ηc ηc ⋅ Qh [J] sau [kWh] (III.i ) ⋅ Li ⋅ t H [J] sau [kWh] (III. către alte clădiri sau către alte spaţii neîncălzite.

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.Consum total de energie pentru incalzire Qfh Consumul total de energie pentru incalzire se obtine din insumarea termenilor prezentati in paragrafele anterioare. Pentru a lua în considerare pierderile în elementele conexe se consideră o lungime echivalentă. Wde.11.0 6. In anexa III.12. O alta parte din energia termica este transferată (transmisa) mediului ambiant.10: Tabel III. In cazul în care coloanele se află în spaţii încălzite.36) unde z – adancimea de pozare λE – coeficientul de conductie al solului (W/mK) Pierderile de căldură ale unui sistem de conducte trebuie să ia în considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar şi pe cele ale elementelor conexe (robinete. Pentru pierderile prin corpul robinetelor inclusiv flansele de imbinare.37) Qd . pentru pompele din sistemele de încălzire se stabileşte simplificat pe baza unei metode tabelare în funcţie de aria pardoselilor incalzite din zona de calcul. Robinete incluzand şi flanşele de prindere In mod similar luând în considerare lungimea conductelor din spatiile neîncălzite se pot calcula pierderile de căldură nerecuperabile prin conductele verticale (coloane) dacă acestea sunt pozate în spaţii neîncălzite.e III. suporturi neizolate. In timpul functionarii pompelor de circulatie o parte din energia electrica este transformata în energie termica şi transferata apei.25 ⋅ Wd .1.1. respectiv:   51 .4.4. tipul sursei şi modul de reglare al pompei.1. se găsesc valori orientative privind consumul auxiliar anual de energie electrică pentru sisteme de încălzire cu circulaţie prin pompare. de tipul de funcţionare a pompei şi de alcătuirea sistemului de încălzire. armaturi.w = 0. lungimea echivalentă considerată depinde de gradul de izolare asa cum arata tabelul III. etc.10 Lungimea echivalentă pentru armături Lungimea echivalenta [m] Lungimea echivalenta D<=100mm [m] D>=100mm neizolate 4. Ambele fracţiuni energetice sunt recuperabile. Energia recuperata din apa este: [kWh/a] (III.1.Consum auxiliar de energie Wde Consumul de energie electrică. III.r .0 izolate 1.5 Aceasta valoare se va insuma cu lungimea conductelor. Consumurile sunt estimate în funcţie de aria suprafeţei încălzite.1. REDACTAREA I   U em ' = π 1 1 D 1 4⋅ z ⋅ ln ( ⋅ ln + ) 2 λD d D λE (III.).1.5 2.1. de tipul cazanului. aceste pierderi se consideră recuperabile intrând în calcul la ajustarea necesarului de căldură.4.

2.1.5. parametrii climatici . θe.1.1.8. Calculul se realizează așa cum este menționat în subcapitolul III. Perioada de încălzire.1. Schema de calcul pentru clădiri rezidenţiale alimentate de la surse proprii Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este considerat continuu. Determinarea parametrilor climatici (t.1.1.1. 6. III. (θi.5.7.4.5. cu furnizare intermitenta. Temperaturi de calcul.3. III. Calculul coeficientului de pierderi al clădirii . Determinarea factorului de utilizare .   52 .Q drw [J] sau [kWh] (III.7. (SR 4839).5. III.1. Calculul aporturilor de căldură . θe.6.4.h = Q h + Q em + Q d + Wde .1.38) III.1.1.5. θu) A se vedea subcapitolul III. Qg/t A se vedea subcapitolul III. Ij). Ij) Metoda de calcul se aplica exclusiv clădirilor din categoria I (încălzite continuu).4.5.3. In cadrul studiilor efectuate pentru clădiri individuale echipate cu surse proprii de încălzire (centrale termice) se procedează la o determinare preliminară a unei perioade de încălzire utilizând SR4839 în scopul determinării parametrilor climatici precum temperatura exterioară și intensitatea radiației solare. III. iar modelul de calcul este simplificat şi permanent.4.1. III.4. H A se vedea subcapitolul III. 5. III. Caracteristici geometrice A se vedea subcapitolul III.5.1.4.4.4.η A se vedea paragraful III.5.5.5.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 1. 4.1. REDACTAREA I   Q f.1. (t. Metoda de calcul se aplică pe perioada de încălzire. 2.1.1. III. Caracteristici termotehnice A se vedea subcapitolul III. III.1.

40) III. η1.6.6. temperatura de echilibru 6. Calculul aporturilor de caldura . Pentru calculul simplificat. QL.1. Sezonul de încălzire cuprinde toate zilele pentru care aporturile de căldura.5. sfârşitul perioadei de încălzire Figura III. QL Pierderile de căldură. sunt : QL = H (θ i − θ e ) x t [J] sau [kWh] (III. η.10. Calculul pierderilor de energie termica ale clădirii . temperatura interioară începutul perioadei de încălzire număr zile de încălzire curba de variaţie a temperaturilor medii lunare 5. H este coeficientul de pierderi termice al clădirii.1. td este durata unei zile. adică atunci când: θ ech ≤ θ id − η1Qgd H * td [̊C] (III. adică durata şi condiţiile climatice medii ale acestuia pot fi stabilite la nivel naţional pentru o zona geografica data şi pentru clădiri tip. încălzită la o temperatură interioară uniformă. aşa cum arată figura III. Qg. θid este temperatura interioară medie zilnica.1. calculate cu un factor de utilizare convenţional.1. η1 este factorul de utilizare convenţional. REDACTAREA I   Prima şi ultima zi a sezonului de încălzire.1. 1. 2. Pentru a obţine zilele limită pentru care este îndeplinită condiţia (1. ale unei clădiri mono-zonă.1. nu compensează pierderile termice. calculat cu γ = 1. Stabilirea perioadei de încălzire III. Temperatura θed se numeşte “temperatură de echilibru” şi reprezintă temperatura exterioară pentru care aporturile utilizate egalează pierderile de căldura ale clădirii. 4. se determina astfel : Qg = Φt [J] sau [kWh] (III. perioada de încălzire poate fi stabilită grafic prin intersecţia valorii temperaturii de echilibru calculată cu factorul de utilizare al clădirii. Qgd reprezintă aporturile solare şi interne medii zilnice.400 s.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.1.41)   53 . 3.23) este utilizată o interpolare liniară. pentru o perioadă de calcul dată.9. Qg Dacă aporturile de căldură sunt exprimate ca fluxuri de căldură.5.39) unde : θech este temperatura exterioară medie zilnica. adică 24 h sau 86. pentru perioada de încălzire cu curba de variaţie a temperaturilor exterioare medii lunare corespunzătoare localităţii.

1.out = Qh + Qem + Qd . REDACTAREA I   III.out = Qh + Qem + Qd -kWd. în funcţie de tipul cazanului.e + Qacc (III.net η g .net [%] Cazane cu condensare Cazane fara condensare Sarcina maxima 101.1.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.11.1.14.1.5. In Tabelul III.out – se calculează în funcţie de tipul de cazan: o pentru cazane de încălzire: Qg.11.1.1.13. III.1.0 Sarcină min 30% 91.1.15. III.Necesar de energie pentru încălzire.5.5.12.5.45) Qrg – energia furnizata de sursele regenerabile în perioada de calcul Randamentul sezonier se calculează în funcţie de tipul de cazan.42) Qg.4. III.Consum auxiliar de energie Wde A se vedea paragraful III.9. ηg. III. Qh A se vedea paragraful III.1.11 Eficienta maxima neta în procente.e (III.10. Qem A se vedea paragraful III. ηg.e + Qacc .11 indica valoarea maxima acceptata de norme pentru eficienta neta.4.Pierderi de energie la nivelul sursei de căldură.8.out 1 − η g .Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie.4.net.out = Qh + Qem + Qd .1.1.0 Sarcină min 30% 107.1.4.0 Pentru calculul randamentului brut se utilizează factorii de conversie din tabelul III.1.kWd.1.Pierderi de energie prin sistemul de transmisie.kWd.12 în ecuaţia următoare:   54 .44) o pentru sistemele de încălzire care utilizează combinat surse clasice şi neconvenţionale sau regenerabile de energie: Qg. Tabel III. Qd A se vedea paragraful III. Pentru ca rezultatele sa acopere solicitarea cazanului în sarcina variabila se considera randamentul la încărcare maximă şi randamentul la sarcina minima de 30%.43) o pentru cazane de încălzire şi preparare apa calda de consum: Qg.net (III.0 Sarcina maxima 92. de tipul de combustibil şi de modul de funcţionare.Qrg (III.1. Qg Pierderea de căldură totala la nivelul generatorului se calculează în funcţie de randamentul sezonier net cu relaţia următoare: Q g = Q g .5.

cu stocaj funcţional b=1.b=1 3. în funcţie de tipul de cazan şi tipul de combustibil utilizat.0945-0. 1. .14 care se va aplica pentru calculul randamentului brut sezonier.1. Ecuaţiile caracteristice din acest tabel depind de randamentul brut la sarcina maxima şi sarcina minima şi de parametrii p.oprit sau modulare) şi unitati primare de stocaj .0055diz . Parametrul b: ♦ cazane cu acumulare ( pornit. REDACTAREA I   ηg.daca grosimea izolaţiei.1. Tabelul III. Parametrii V.13:Categorii de cazane Fara condensare Cu condensare Temperaturi scazute Gaz Hidrocarburi Gaz Hidrocarburi Modular Modular Modular Cazane clasice Cazane instant cobinate (inc+acc) 101 103 102 104 201 202 X X X X 101 103 102 104 201 202   55 Modular X X On/Off On/Off On/Off On/Off . diz < 10mm: L = 0.L: ♦ pentru cazane cu acumulare şi unitati primare de stocaj se calculează volumul de acumulare V în litri. L stabiliţi după cum urmează: 1. V. .daca grosimea izolaţiei.1.1.10 şi 1.cu flacăra de veghe p=1 .921 0.net (III.9.fara flacăra de veghe p=0 2.394/diz In funcţie de categoria cazanului în tabelul 1.13 şi III. din specificaţii şi factorul de pierdere L folosind următoarea ecuaţie: .937 Combustibil Gaz natural Propan sau butan Cherosen sau gaz lichefiat Randamentul sezonier se calculează în funcţie de randamentul sezonier brut şi net al cazanelor.brut= f × ηg. Parametrul p: ♦ cazan pe gaz.11.901 0. diz ≥ 10mm: L = 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.fara stocaj funcţional b=0 ♦ cazane în condensatie (pornit. Pentru a stabili randamentul sezonier brut al cazanelor se aplica relaţiile de calcul indicate în tabelul 1.oprit sau modulare) .12: Factori de conversie f Factor de conversie f 0.8 se indica numărul ecuaţiei din tabelul III.1. b.46) Tabelul III.

8 + (0.8 + (0.5(ηmax + ηpart) – 2.7 + (0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.net = 1/f × ηg. η g.16: Randamentul de reglare ηr Situaţia Instalaţia de încălzire centrală datorată cu robinete de reglaj termostatic Instalaţia de încălzire centrală fără robinete de reglaj termostatic çr 0.99 0.0 – 4p Combinatie pornit/oprit 103 η = 0.5(ηmax + ηpart ) – 2. REDACTAREA I   Cazane cu acumulare combinate(inc+acc) Unitate primara combinata de stocare 105 107 106 107 203 X X X X X 105 105 106 106 203 X X X Tabelul III.209 × b × L × V) Pentru a calcula randamentul sezonier net al cazanelor se aplica ecuaţia următoare: (III.1 – 4p acumulare η = 0. 202 203 Ecuatie η= 0.1. Valorile medii pentru ηr sunt date în tabelul III.5(ηmax + ηpart) – 2. ec.5(ηmax + ηpart ) – (0. reprezintă capacitatea instalaţiei de încălzire interioară şi a echipamentelor de reglare din dotarea acesteia de a asigura necesarul de căldură al clădirii.8 η = 0.net = η r xη d xη g (III.1. ec.209 × b × L × V) – 106 4p 107 η= 0.brut Pentru cazane care nu se regăsesc in categoriile de mai sus precum si pentru cazane mai vechi sau aflate intr-o stare avansata de uzura se foloseşte următoarea relaţie.5(η max + η part) – 2.5(ηmax + ηpart) – 2.8 – 4p instantaneu Combinatie modular 104 η = 0. Tabel III.1.5(ηmax + ηpart) Cazane pe hidrocarburi Instantaneu Amestec cu acumulare Nr.1.539 × L × V) – 4p Tabel III.1.1.16 în funcţie de tipul instalaţiei de încălzire şi de dotarea cu echipamente de reglare a clădirii.14: Eficienta sezoniera bruta η pentru cazane pe gaz Cazan pe gaz Nr.209 × b × L × V) – Combinatie pornit oprit cu 105 acumulare 4p η = 0.92   56 .5(ηmax + ηpart ) – 2.5(ηmax + ηpart) – 2.48) • Randamentul de reglare al instalaţiei de încălzire interioară.5 – 4p Normal modular 102 η = 0. ηr.47) ηg.5(ηmax + ηpart ) – 1. Ecuatie Pornit oprit normal 101 η = 0. ţinând seama de variaţia în timp a parametrilor climatici şi a aporturilor interne.15: Eficienta bruta sezoniera η pentru cazane utilizand hidrocarburi Normal 201 η = 0.

90 0.17.1.85 0.50) În care γ0 reprezintă un coeficient de reducere a valorii nominale (de catalog) ηg0 datorită pierderilor la oprirea cazanului.88 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.49) η = γ ∗ (η g 0 g0 −γ ) v (III. reprezintă ηd = • Randamentul mediu anual al sursei de generare a căldurii pentru încălzirea spaţiilor. Randamentul nominal de producere a căldurii ηg0 Cazan Combustibil lichid Cazan classic din fontă cu -arzător separat -arzător integrat Cazan modern Cazan cu preparare a apei calde cu semiacumulare Combustibil gazos cu arzător atmosferic (tiraj natural) Cazan clasic cu funcţionare tot sau nimic -înainte de 1990 -după 1990 0. de puterea nominală a acestuia şi de gradul mediu de încărcare al cazanului în raport cu puterea termică nominală a acestuia.74 ηg0   57 .17.79 0. • Randamentul de distribuţie a căldurii în instalaţia de încălzire interioară. REDACTAREA I   Instalaţia de încălzire locală cu sobe de teracotă funţionând cu cobustibil lichid sau gazos Instalaţia de încălzire locală cu sobe de teracotă funcţionând cu combustibil solid Instalaţia de încălzire interioară prevăzută cu perdele de aer cald 0. ηd. acesta poate fi măsurat utilizând o procedură normată sau poate fi estimat utilizând valorile orientative din tabelul III.1. În situaţia în care nici una din situaţiile menţionate nu este posibilă cunoaşterea ηg0. funcţie de tipul cazanului.1. ηg se determină cu relaţia : QL Q L + Qd (III.1. Tabel III. Randamentul nominal de producere a căldurii ηg0 este definit pentru funcţionarea continuă a cazanului la sarcina termică nominală şi în general este dat fie în documentaţia tehnică a cazanului (dacă există).84 0.83 raportul dintre necesarul de căldură la nivelul spaţiilor încălzite şi necesarul de căldură pentru încălzire ţinând seama de fluxul termic disipat prin reţeaua de distribuţie a agentului încălzitor şi care nu contribuie la încălzirea directă a spaţiilor.86 0.92 0. fie pe plăcuţa cu datele tehnice ştanţate pe cazan.

83 Pentru centralele termice valorile γ0sunt următoarele: γ 0 = 1 1 + 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.76 0.pentru centrală termică aferentă unei clădiri colective (cu mai mult de 4 apartamente ) echipată cu arzător funcţionând cu gaze naturale cu tiraj forţat sau funcţionând cu combustibil lichid sau solid. v v Pentru cazane prost întreţinute (stare proastă) valorilor de penalizare adaugă 0.04.reprezintă un coeficient de reducere a valorii de catalog η g0 în funcţiune de vechime a cazanului : .177 * P n − 0.pentru cazan cu vechime cuprinsă între 5 şi 10 ani: .99 .90 0. γ v de mai sus li se   58 .98 0.04.92 0.pentru cazan mai vechi de 10 ani: γ γ γ v =0.puterea termică utilă a cazanului în condiţii nominale) din documentaţia tehnică a acestuia ).86 0. în care Pn .02. 0 =0. REDACTAREA I   Cazan clasic cu funcţionare modulară -înainte de 1990 -după 1990 Combustibil gazos cu arzător cu aer insuflat (tiraj forţat) Cazan classic din fontă sau oţel cu -arzător separat -arzător integrat Cazan modern Cazan cu condensaţie 0.pentru centrală termică aferentă unei clădiri colective (cu mai mult de 4 apartamente) echipată cu arzător atmosferic funcţionând cu gaze naturale.98 . =0.05. =0. [kW] γ v .pentru cazan mai noi de 5 ani: .77 -pentru centrală termică proprie aferentă unei unitaţi funcţionale individuală (clădire individuală/apartament sau clădire înşiruită cu mai puţin de trei apartamente ) γ γ 0 =0.

3.1.48) III. Ij).1. sunt date valori orientative pentru randamentul mediu anual de generare a căldurii caracteristice altor tipuri de surse de căldură decât cazane /centrale termice. III. Randamentul mediu anual Sursa de căldură Sobe din teracotă funcţionând cu : combustibil gazos combustibil lichid combustibil solid 0.1. 2. θe.45 çg III. III. III.Consum total de energie pentru încălzire Qfh Consumul total de energie pentru încălzire se obţine din însumarea termenilor prezentaţi în paragrafele anterioare.4. 1.1. iar modelul de calcul este simplificat şi permanent.3.6. Tabel III.18.Q drw + Q g [J] sau [kWh] (III.5.4. respectiv: Q f.1.6.6.1.   59 . Caracteristici termotehnice A se vedea subcapitolul III. Determinarea parametrilor climatici (t.18. utilizate pentru încălzirea spaţiilor. Schema de calcul pentru clădiri terţiare alimentate de la surse centralizate Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este considerat intermitent.h = Q h + Q em + Q d + Wde . cu furnizare intermitentă. (SR 4839).4.1.60 0.1.1.2.55 0.6. A se vedea subcapitolul III.1. Metoda de calcul se aplică pe perioada de încălzire.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. REDACTAREA I   În tabelul III. Caracteristici geometrice A se vedea subcapitolul III.16.1.1.

3. θu.4. Determinarea programului de funcţionare (t) În cazul în care se aplica încălzirea cu intermitenţă.4. III.4. durata ei. Pot fi mai multe tipuri de perioade de încălzire redusă cu programe de funcţionare diferite.SR EN 13790 pentru perioada de vacanţă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 5. modul de restabilire a încălzirii şi puterea termică maximă în perioada de restabilire a încălzirii.5. temperatura interioară convenţională sau puterea termică redusă. unde este cazul. (θi. numărul de apariţii ale acestui tip de perioadă într-o perioadă de calcul. Temperaturi de calcul. modul respectiv de funcţionare cu intermitenţă . Termenul θiad reprezintă temperatura interioara corectata a perioadei de încălzire. 4.1. Pentru reduceri zilnice sau săptămânale şi în Anexa D.6.4 este prezentat un exemplu în care perioada de calcul include patru tipuri A de perioade de încălzire redusa şi un tip B de perioadă de încălzire redusă (sfârşit de săptămână). Acest parametru are o valoare constanta care conduce la aceleaşi pierderi termice ca si in cazul încălzirii cu intermitenţă pe perioada considerata. În figura 1.1.1. În cadrul fiecărei perioade de calcul. 2. perioadele (perioada) de calcul se împart(e) în intervale de încălzire normală alternând cu intervale de încălzire redusă (de exemplu nopţi. θiad) A se vedea subcapitolul III. Pentru fiecare perioada de încălzire redusă temperatura interioară corectată se calculează utilizând procedura definită in Anexa C.1.7. sfârşituri de săptămână şi vacanţe).6. Toate intervalele de încălzire normală au aceeaşi temperatură interioară convenţională de calcul. Exemplu de program de funcţionare cu intermitenţă Legenda θ temperatura interioară convenţională t timp tc perioadă de calcul N perioadă de încălzire normală A perioada de încălzire redusa tip A   60 .SR EN 13790. REDACTAREA I   III. Figura III. fiecare perioadă de încălzire redusă este caracterizată prin: 1.

7 Calculul aporturilor de căldură . Calculul pierderilor de energie ale clădirii .2 ori durata celei mai scurte perioade de încălzire redusa. atunci când se aplica împartirea în perioade de încălzire calculul se efectuează pentru fiecare perioada de încălzire. NOTA – ∑N t j =1 N j j este egal cu durata perioadei de calcul.1.j este temperatura interioară corectata a perioade de încălzire j. Împărţirea în perioade diferite usureaza evaluarea debitului mediu de aer pe fiecare dintre acestea.1. QL. Cu toate acestea. noapte şi sfârşit de săptămâna).6. Qg Aporturile totale de căldură la interiorul unei clădiri sau încăperi. Se considera ca instalaţia de încălzire are puterea termica suficient de mare pentru a permite încălzirea cu intermitenta. Qg.6. In scopul simplificării notaţiilor indicele j este omis în cele ce urmează.1. ale unei clădiri mono-zona încălzita la o temperatura uniforma şi pentru o perioada de calcul data.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. j − θ e ) * t j j =1 N [J] sau [kWh] (III.   61 . NOTA 1 – În clădiri de locuit variaţia temperaturilor interioare convenţionale şi debitele de ventilare sunt adesea legate de ocupare. în acest caz se poate utiliza media în timp a temperaturilor interioare convenţionale.49) în care N numărul de tipuri de perioade de încălzire (de exemplu 3: pentru normal.4.18. Pentru calculul coeficientului H a se vedea subcapitolul III. c) constanta de timp a clădirii este mai mica decât 0. III. pierderile termice totale. Hj este coeficientul de pierderi termice al clădirii în perioada j. definirea acestora este mai uşoara în cazul în care calculele se efectuează pentru o săptămâna din luna. Nj este numărul de perioade de încălzire de fiecare tip pe durata perioadei de calcul. în acest caz se poate utiliza media în timp a temperaturilor interioare convenţionale. 5.6. REDACTAREA I   B perioada de încălzire redusa tip B Împărţirea în perioade distincte nu este necesara în următoarele cazuri: a) variaţia temperaturii interioare convenţionale între perioade de încălzire normala şi perioade de încălzire redusa sunt mai mici decât 3 K. III. în acest caz se poate utiliza temperatura interioară convenţională pentru funcţionare normala pentru toate perioadele. QL În cazul în care se aplica împărţirea în perioade de încălzire diferite.1. θ iad. se calculează cu relaţia: QL = ∑ N j H j (θ iad . NOTA 2 – Având în vedere faptul ca programele de încălzire se definesc în mod uzual pe durata unei săptămâni. se determina cu relaţia III.1. tj este durata perioade de încălzire j. b) constanta de timp a clădirii este mai mare de trei ori durata celei mai lungi perioade de încălzire redusa.

10.10. REDACTAREA I   Spre deosebire de calculul pentru clădiri rezidenţiale aporturile de la surse interne pentru clădirile terţiare se determina ţinând cont de numărul de surse interioare si puterea lor.1.6. III.1.Consum total de energie pentru încălzire Qfh A se vedea paragraful III.19. clădiri pentru conferinţe şi comerciale 1 0. birouri.9.1.4. Qd A se vedea paragraful III.13.6.1. spitale. III.9.Pierderi de energie prin sistemul de transmisie. se foloseşte tabelul III. Determinarea factorului de utilizare .η A se vedea paragraful III.1.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.   62 .4. Tabelul III.12. III.4.19 – Valori ale parametrului numeric a0 şi ale constantei de timp de referinţa τ0 Tipul clădirii Clădiri încălzite continuu (mai mult de 12 h pe zi). cu precizarea ca se utilizează tabelul III.7.Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie.12.1.4. Qh A se vedea paragraful III. in locul tabelului III.7.11.1.1.Necesar de energie pentru încălzire.4.6.8 15 30 70 a0 τ0 [h] III.1.6.8.1.1.1.1. precum clădiri destinate educaţiei.4.8 0.8.1.11.6. III. Qem A se vedea paragraful III. III. precum hoteluri.1.9. cămine şi penitenciare: I Metoda de calcul lunar Metoda de calcul sezonier II Clădiri încălzite numai în timpul zilei (mai puţin de 12 h pe zi). de aporturile de la iluminat dar si de aporturile de la ocupanţi in funcţie de numărul de ore de ocupare.Consum auxiliar de energie Wde A se vedea paragraful III.6.

7. 2. III.1.7.2. III.7.12.1. Determinarea parametrilor climatici (t.7. (θi. θu.4.7. Schema de calcul pentru clădiri terţiare alimentate de la surse proprii Regimul de ocupare pentru astfel de clădiri este considerat intermitent.1.1.4.7. III. III. Caracteristici termotehnice A se vedea subcapitolul III. Calculul pierderilor de energie ale clădirii .9.7.1.7.6. III. iar modelul de calcul este simplificat şi permanent.1. III.8.1. III.8. Determinarea programului de funcţionare (t) A se vedea subcapitolul III.1. III.Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie.Pierderi de energie prin sistemul de transmisie.7.1. III. Temperaturi de calcul.10.6.1.7. θiad) A se vedea subcapitolul III.4.1.8. Qem A se vedea paragraful III.6.1.6.1.1.1.1.7.3.Consum auxiliar de energie Wde   63 .5.4.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.Necesar de energie pentru încălzire. Qh A se vedea paragraful III. (SR 4839).1.1.1.9.6. Caracteristici geometrice A se vedea subcapitolul III.4.7 Calculul aporturilor de căldură .7. Qd A se vedea paragraful III. θe.5. III.4. cu furnizare intermitentă. Qg A se vedea subcapitolul III.1.4.711.1. QL A se vedea subcapitolul III. 1.6. III. Determinarea factorului de utilizare .3.7.10. Metoda de calcul se aplică pe perioada de încălzire. III. REDACTAREA I   III.6.4. Ij). A se vedea subcapitolul III.1.1.1.η A se vedea subcapitolul III.

Pierderi de energie la nivelul sursei de căldură. (J.2 1. REDACTAREA I   A se vedea paragraful III.51) factorul de conversie în energie primară. este dată de relaţia următoare: Q f. răcire. consumul auxiliar de energie pentru încălzirea spaţiilor (J.1. cogen. III. având valori tabelate pentru fiecare tip de fp.i = Qf fhi + Q fvi + Q fci + Q fwi + Q fLi [J] sau [kWh/an] (III.1 1. kWh/a).50) unde termenii reprezintă energia consumată pentru: încălzire. Qex. energia consumată de o clădire prin utilizarea unei anumite energii de tip Qf. electrică.1. p.8. III.i) [kWh/a] (III.1 1. în Joule (J.I energia produsă la nivelul clădirii şi exportată.i + ΣWh fp.14.i Wh consumul de energie utilizând energia i. pornind de la valoarea energiei consumată. Energia primară se calculează.15.1.1.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.i f pex. kWh/a). lună.20.5.1 2. pe acelaşi interval de timp.i) – Σ(Qex. etc).16. Factor de conversie 1. astfel: Ep = Σ (Qf.i .7.1.1.11.1.3 1. preparare apă caldă de consum şi iluminat.i energie utilizată (termică.8   64 .05 1.1. calculată conform prezentei metodologii.i Tabel III. săptămână). factorul de conversie în energie primară.4.1. III.i fpex.Consum total de energie pentru încălzire Qfh A se vedea paragraful III. Factori de conversie în energie primara Combustibil Lignit Huila Pacura Gaz natural Deseuri Energie regenerative (lemn) Energie electrica.7.20. Calculul energiei primare Pentru o perioadă determinată de timp (an.13. Qg A se vedea paragraful III. kWh/a).1.i f în care: Qf. ventilare.5. conform tabel III. care poate avea valori identice cu fp.

270 0.1.342 0. Emisia de CO2 la utilizarea electricităţii Electricitate Medie anuala Iarna extreme Încălzire 1) Valoare aplicată în Franţa Factor emisie CO2 (kg/kWh)1 0.i x f CO2ex.025 -   65 .224 Factor emisie CO2 (kg/kWh)1 0. reprezintă factorul de emisie stabilit conform tabelelor III.24 Factor emisie CO2 (kg/kWh)2 0.1.i) – Σ(Qex.1.1.09 0.1.22. Calculul emisiilor de CO2 Emisia de CO2 se calculează similar cu energia primară utilizând un factor de transformare corespunzător: ECO2 = Σ (Qf.i+ ΣWh·x f CO2. REDACTAREA I   Notă .21 şi III.036 0.i x f CO2.292 0.52) unde fCO2.557 0. Tabel III. III.21.270 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.Consumul de energie primară poate fi mai mic sau mai mare decât consumul final de energie după cum sunt sau nu utilizate surse de energie regenerabilă.i) (III.194 0.9.205 0. Emisii de CO2 la utilizarea combustibililor convenţionali Combustibil Carbune Combustibil lichid Gas Lemn Termoficare 1) 2) Valoare pentru cea mai mica Pci Valoare folosita în UK Tabel III.

de multe ori. Dacă aerul proaspăt este introdus fără a utiliza echipamentele instalaţiei de climatizare. sistemele centralizate pot fi: numai aer. inclusiv în perioada caldă când este necesară răcirea. în laboratoare şi în industrie. Climatizarea se poate realiza cu aparate sau agregate locale de climatizare sau prin sisteme centralizate. Sistemele multizonale permit adaptarea la cerinţele fiecărei zone. Sistemele de climatizare numai aer pot funcţiona cu debit de aer constant sau variabil (sisteme VAV). de volum mare sau formată din mai multe volume mici) sau multizonale. In funcţie de numărul zonelor termice deservite. Climatizarea este de cele mai multe ori cuplată cu ventilarea. aer-apă sau aer-agent frigorific. astfel. Climatizarea se poate realiza cu controlul umidităţii interioare pe toată perioada de utilizare a instalaţiei sau numai iarna (control parţial al umidităţii) sau fără controlul umidităţii. o instalaţie cu ventiloconvectoare care introduc numai aer recirculat tratat este o instalaţie de climatizare fără a fi şi o instalaţie de ventilare. sistemele centralizate pot fi monozonale (deservesc o singură zonă termică. o temperatură interioară prescrisă. astfel de instalaţii sunt justificate în sălile de operaţii. în acest caz. Instalaţiile de aer condiţionat sunt un caz particular al instalaţiilor de climatizare care asigură în interiorul încăperilor temperatura şi umiditatea aerului. în cazul unor procese tehnologice cu cerinţe speciale pentru condiţiile interioare. Sistemul monozonă este reglat în funcţie de parametrii dintr-o încăpere de referinţă. instalaţiile numai aer pot fi de joasă presiune sau de înaltă presiune. sistemele numai aer multizonale cu o conductă de aer sunt prevăzute cu baterii de încălzire şi/sau baterii de răcire zonale. In funcţie de presiunea aerului din sistem.2. de apă sau de agent frigorific (sisteme VRV). De exemplu. Presiunea înaltă este rezultată din viteza ridicată adoptată pentru circulaţia aerului în sistem. Din cauza consumurilor mari de energie. REDACTAREA I III. cu limite mici de variaţie. Sistemele multizonale se clasifică după mai multe criterii. După numărul de conducte de aer pentru circuitul de introducere. Sisteme de climatizare Climatizarea este procesul prin care se asigură în încăperi. sistemele pot fi cu o conductă sau cu două conducte de aer. Sistemele cu două conducte de introducere sunt prevăzute cu aparate de amestec. Pentru a răspunde cerinţelor diferitelor zone termice. se controlează strict şi viteza curenţilor de aer şi concentraţia prafului (camere curate). prin reglarea pe circuitul de aer. climatizarea este decuplată de ventilare.   66 . aceste aparate pot fi locale (pentru fiecare încăpere) sau zonale (să deserveascăo zonă termică). După agentul termic utilizat la nivelul încăperilor. aerul proaspăt trebuie introdus printr-un sistem separat de ventilare.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. instalaţiile de climatizare sunt în acelaşi timp şi instalaţii de ventilare.

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Reglarea aparatelor terminale se poate face pe partea de aer sau de apă. In funcţie de mişcarea aerului din încăperile ventilate/climatizate/condiţionate care determină modul în care sunt preluaţi poluanţii interiori şi eficienţa proceselor de transfer în interior. După numărul conductelor de apă.cu 1 ventilator de refulare .2. III. prin mişcare de tip piston sau prin deplasare.APA NUMAI AER sisteme cu presiune joasă sau înaltă cu sau fără aer primar (proaspăt) sisteme cu debit de aer constant sau variabil cu 2.cu ventilatoare zonale . multizonale de climatizare.cu baterii de încalzire zonale . multizonale de climatizare   67 .2. ventilarea/climatizarea se face prin procese de amestec turbulent. REDACTAREA I Sistemele de climatizare aer – apă pot funcţiona numai cu aer recirculat (decuplate de ventilare) sau cu aer proaspăt şi recirculat.cu 2 ventilatoare de refulare cu ventilo convectoare cu ejectoare (inclusiv grinzi de răcire) Fig. 3 sau 4 conducte de apă caldă sau/şi rece) cu 1 canal de aer (cald sau rece) cu 2 canale de introducere : cald+rece cu reglare pe partea de apă sau de aer . In fig. După tipul aparatelor terminale. trei sau patru conducte.1 Schema de clasificare a sistemelor centralizate.cu baterii de încalzire şi răcire zonale . III. AER . sistemele pot fi cu ventiloconvectoare sau cu aparate care folosesc principiul ejecţiei (ejectoare sau grinzi de răcire). sistemele de climatizare aer – apă pot fi cu două.1 este prezentată schema de clasificare a sistemelor centralizate.

3). . . .ferestre deschise.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. .caracteristicile debit-presiune ale orificiilor de ventilare sau ale neetanşeităţlor prin care se infiltrează aer. se permite şi bilanţul volumic de aer.3). .debitul de aer necesar. se pot utiliza valorile din anexa III. Convenţional.debitele de aer „de calcul” pentru ventilare . pentru evacuarea fumului în caz de incendiu. O clădire poate fi separată în diferite zone în situaţia în care: . In lipsa acestora.părţi ale clădirii (zone) sunt racordate fiecare la un sistem de ventilare propriu. Pentru simplificare. la nivelul bilanţului centralei de tratare a aerului CTA şi pentru stabilirea consumui de energie a ventilatoarelor. Metoda se aplică la: . .neetanşeităţi.1 Calculul debitelor de aer pentru ventilare naturală şi mecanică Calculul are drept scop determinarea debitelor reale de aer de ventilare din clădiri. Datele de intrare: . Bilanţul masic de aer este obligatoriu pentru sistemele de încălzire cu aer cald şi pentru sistemele de climatizare.calculul final al debitelor de aer.sisteme hibride care comută în funcţionare naturală/mecanică.stabilirea relaţiilor de calcul pentru debitele de aer. a confortului termic şi a calităţii aerului interior. Debitele de aer reale.zonele pot fi considerate ca independente din punct de vedere al transferului de aer (nu există transfer de aer între zone) Calculul corect se bazează pe bilanţul masic de aer uscat din zona sau clădirea considerată. . . a sarcinilor de răcire/încălzire.clădiri ventilate mecanic (sisteme cu un circuit: evacuare sau introducere mecanică sau cu două circuite: evacuare şi introducere mecanică – vezi clasificare III. In general.aerisire prin deschidere manuală a ferestrelor. . Datele de ieşire sunt debitele de aer ce intră sau ies din clădire prin : .2 E??. .   68 . necesare la evaluarea consumurilor de energie. corespunzătoare presiunii interioare de referinţă stabilite.calculul presiunii interioare de referinţă pe baza bilanţului masic de aer pentru debitele care intră şi ies din clădire.2. Debitele de aer sunt calculate pentru întreaga clădire sau pentru o zonă a clădirii.evacuare naturală prin canale/coşuri de ventilare (conducte de aer pasive). se notează cu valori pozitive debitele de aer ce intră în clădire şi negative cele care ies din clădire. necesare pentru asigurarea calităţii aerului interior (limitarea concentraţiilor de poluanţi şi a expunerii maxime admise) se stabilesc în conformitate cu normativele naţionale (I5).sistemul de ventilare.orificii de ventilare. datorită diferenţelor mari de densitate dintre aerul introdus de sisteme şi aerul interior. REDACTAREA I III. pot fi utilizate şi la calculul consumului de energie în instalaţiile de climatizare (§ III. stabilite pentru instalaţiile de ventilare mecanică. calculul debitelor de aer ce traversează anvelopa clădirii cuprinde următoarele etape: . inclusiv neetanşeităţile conductelor/canalelor de aer. pentru o presiune interioară de referinţă.debitele din sistemele de ventilare industrială. Debitele „de calcul”. Nu fac obiectul metodelor de calcul expuse în acest paragraf: .

REDACTAREA I Divizarea clădirii în zone se bazează pe următoarele considerente: .toate procesele . casa scării) Figura III.2. .funcţionarea sistemului.1. Metoda de calcul iterativă este utilizată pentru a calcula debitul de aer al unei centrale de ventilare sau debitul care trec prin orificiile şi neetanşeităţile din anvelopa clădirii în condiţiile în care sunt cunoscute: . . . săgeţile indică debitele de aer dinspre/spre exterior sau dintre zonele independente aeraulic şi cele comune.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.infiltraţii/exfiltraţii de aer prin neetanşeităţi (fisuri). nec ref sau evacuat qv. casa scării etc).1 Schema de calcul pentru debitele de aer în ipoteza divizării clădirii în mai multe zone interioare Schema generală a acestei ipoteze de calcul este reprezentată în figura III.debite de aer realizate prin deschiderea ferestrelor. stabilit conform normelor naţionale (Normativ I.2. Zonele haşurate sunt cele comune (hol.5).condiţiile interiore (temperatura). . Debitele de aer se calculează pentru următoarele procese: .ventilare mecanică. Pentru a transforma acest debit în debitul ventilatorului.2. nec ev) în fiecare încăpere.ventilare naturală cu un circuit de evacuare (conducte pasive) pentru clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale mici. . trebuie luaţi în considerare următorii coeficienţi de corecţie:   69 . III.fiecare zonă independentă este conectată la o zonă comună (hol. . în ipoteza unui sistem de ventilare de tip ”amestec complet”.1 Calculul ventilării mecanice Acest calcul se bazează pe debitul de aer necesar (introdus qv.debitul total de aer de ventilare. . Soluţiile explicite se folosesc numai când valoarile anumitor mărimi sunt cunoscute pentru aplicaţia respectivă.zonele trebuie să fie independente aeraulic (între care se poate neglija transferul aeraulic).1.debite de aer pentru combustie în clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale. . Pentru toate tipurile de aplicaţii s-a ales soluţia de rezolvare implicită.climatul exterior (vânt şi temperatură).

Coeficientul de permeabilitate a conductelor (canalelor) de aer se calculează în funcţie de pierderile de aer din conducte/canale: (III. Eficienţa ventilării εv este mărimea care exprimă relaţia existentă între concentraţia de poluant din aerul introdus. Eficienţa se calculează pe baza relaţiei: εv = Cev − Cint r Ci − Cint r unde : Cev concentraţia de poluant în aerul evacuat din încăpere. REDACTAREA I 1) Cutil : coeficient de utilizare corespunzător poziţiei ”pornit” (Cutil=1) sau ”oprit” (Cutil=0) a ventilatorului. igienă. 2) εV: eficienţa ventilării 3) Ccontr: coeficient ce depinde de sistemul local de control al debitului de aer 4) Csist: coeficient ce depinde de imperfecţiunile componentelor sistemului (ajustare. (valoare considerată în proiectul instalaţiei). In lipsa unor date specifice se poate considera εv=1. Acond aria laterală a conductei de transport (m2). Din considerente igienice. Pentru sistemele de ventilare cu volum de aer variabil. în zona ocupată. coeficientul Ccont (<1) reprezintă raportul dintre debitul de aer introdus sau evacuat la un moment dat de instalaţie qintr (sau qev) şi debitul necesar qVnec intr (sau qVnec ev). dPcond diferenţa de presiune dintre aerul din conductă şi aerul exterior (Pa) – cu următoarele particularizări:   70 . se poate utiliza ventilarea pentru răcirea nocturnă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. (III. Coeficientul de control local al debitului de aer Ccont trebuie calculat în funcţie de eficienţa sistemului de control al instalaţiei. asigurarea calităţii aerului şi de obişnuinţele ocupanţilor.2) în care: qV.pierd_cond debitul de aer exfiltrat (pierdut) din conductă în lungul traseului de distribuţie (m3/h).2. eficienţa poate avea valori supraunitare. El depinde de scopul instalaţiei de ventilare: consum redus de energie.2. etc.1) Această mărime depinde de concentraţia din aerul evacuat şi de cea din zona de ocupare. valoare care corespunde sistemelor de tip „”amestec complet”. Cintr concentraţia de poluant în aerul introdus în încăpere. în vederea diluării poluanţilor acumulaţi. cea din aerul evacuat şi concentraţia interioară din zona ocupată a încăperii. Din considerente energetice. în special pentru sistemele VAV (cu volum de aer variabil) Coeficientul Cutil descrie starea de funcţionare (”pornit” sau ”oprit”) a ventilatorului. Pentru sisteme de ventilare eficiente (de exemplu sisteme prin deplasare). instalare.) 5) Cpierd: coeficient ce depinde de pierderile de aer din conductele de transport şi din centrala de ventilare (de tratare a aerului) CTA 6) Crec: coeficient de recirculare. instalaţia ar trebui pornită înainte de începerea perioadei de ocupare în scopul ”curăţirii” aerului interior de poluanţii acumulaţi în perioada de neocupare şi oprită la câtva timp după plecarea ocupanţilor. Ci concentraţia de poluant în interior.

ext = 1 Dacă centrala de ventilare CTA este amplasată la exterior atunci: (III. Coeficient de permeabilitate la aer al centralei şi a conductelor corespunzătoare.int = Cpierd cond Cpierd CTA şi _Cpierd. pierderile de aer ale conductelor de transport ale aerului şi CTA-urilor trebuie adăugate la suma debitelor proiectate pentru refulare/aspiraţie din încăperile ventilate. Pentru calculul ariei canalului se recomandă standardul SR EN 14239a. este exprimat prin: (III.2.pierd CTA se determină cf.2. Astfel: Dacă centrala de ventilare este amplasată la interior atunci: Cpierd.2. dPcond se ia ca media dintre diferenţa de presiune măsurată după intrarea aerului în gura de aspiraţie şi diferenţa de presiune măsurată la intrarea în centrala de ventilare K etanşeitatea conductei (canalului) de aer (m3/s.7) unde Acond int reprezintă aria laterală a conductelor situate la interior. cât şi pentru cel aspirat sau evacuat.6) Rcond int = Acond int Acond (III.2. qV. NOTA: la stabilirea debitelor de aer la ventilatoare.ext = 1 + (1 − Rcond int )(1 − C pierd cond )C pierd CTA în care: C pierd . dPcond se consideră ca media dintre diferenţa de presiune măsurată la ieşirea din centrala de ventilare şi diferenţa de presiune măsurată înainte de ieşirea aerului din gura de refulare.5) C pierd .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.m2) pentru o diferenţă de presiune de 1 Pa – determinată conform EN 12337 (pentru conducte circulare) şi SR EN 1507 (conducte rectangulare). etanşeitatea conductei de aer şi debitul exfiltrat se pot stabili conform tabelului III. SR EN 1886. Pentru un calcul rapid se pot considera valorile din tabelul III.1.pentru conducta de aspiraţie. Coeficientul de permeabilitate la aer al centralei de ventilare CpierdCTA.int = 1 + Rcond int (1 − C pierd cond ) (III.   71 .3) Această ecuaţie poate fi aplicată atât pentru debitul refulat. REDACTAREA I pentru conducta de refulare.4) unde debitul care se pierde în centrală. se calculează în funcţie de montajul său la interior sau la exterior.2.2.2. . (III. In lipsa unor valori rezultate din teste.2.

15 1.2 Pierderi de aer în CTA K 6.2.pierd CTA/qV 0.ref.i ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (III. după cum urmează: Debitul de aer refulat si evacuat pe cale mecanică din zona ventilată Aceste două debite se calculează cu relaţiile: .ref .2.i ⎛ q v .pierd cond/qV 0.debitul de ventilare evacuat din zona de calcul qv. Daca qv.1 Pierderi de aer din conductele de ventilare K 6.75 x 10-5 2.7 x 10-5 0.2. se poate impune o valoare a Crec dată de relaţia : C rec = 1 ∑ q v . qv.3 x 10-5 qV.06 0. ref .nec .i este debitul volumic total refulat în aceeaşi încăpere i.02 1 în lipsă = 2.nec.nec.ref = ( qv. In cazul utilizării unor debite de aer variabile în încăperile climatizate şi a aerului recirculat în CTA.i este debitul minim de aer proaspăt necesar pentru încăperea i si qv.nec ref Ccont Cpierd cond ref Crec) / ɛv respectiv: .i ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ Pe baza coeficienţilor enumeraţi.2 0 1.02 0.02 1.i 1 − max i ⎜ ⎜q ⎝ v .06 0.9 x 10-5 0.007 0.5 x clasa A clasa A clasa B clasa C sau > Tabelul III.9 x 10-5 0.11) (III.3 x 10-5 qV.debitul de ventilare refulat (introdus) în zona de calcul.8) In scopul de a menţine un nivel de poluare echivalent în toate încăperile climatizate de acelaşi sistem de ventilare.i Crec = 1 − max⎜ ⎜q ⎝ v .nec . coeficientul de recirculare Crec ţine cont de necesitatea ca în fiecare încăpere să fie asigurat debitul minim de aer proaspăt. se determină debitele reale de aer de ventilare. REDACTAREA I Tabelul III. se poate calcula şi impune o valoare Crec dată prin relaţia: ⎛ qv.ev = ( qv.002 1.15 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. ref . tip VAV cu recirculare.5 x clasa L3 clasa L3 clasa L2 clasa L1 sau < Coeficientul de recirculare Crec . Acest coeficient (>1) este utilizat pentru sistemele cu debit de aer variabil.2.7 x 10-5 0.75 x 10-5 2.06 1.i 1+ (III.2.05 1.9) ∑q i i v .01 1 în lipsă = 2.10)   72 .nec ev Ccont Cpierd cond ev Crec) / ɛv (III.2.

ref reprezintă debitul maxim ce trebuie refulat în zona (valoare de proiect) şi qv. REDACTAREA I în care: Cpierd-cond ref şi Cpierd-cond ev reprezintă coeficienţii de permeabilitate a conductelor de aer pe circuitul de refulare. guri de evacuare a aerului din încăpere sau zonă Pentru determinarea debitului din sistem. iar vv (m/s) este viteza vântului de calcul. caracterizat de un coeficient adimensional C conform relaţiei: qv.real/vv.1. în care coeficienţii de permeabilitate sunt înlocuiţi cu: Cpierd = Cpierd.ref ⎟ ⎠ ⎝ Relaţiile de mai sus se aplică după cum urmează: (III.2.2. coeficienţii C se stabilesc pentru o viteză echivalentă în conductă: vcond x vv. după cum aceasta este montată la interior sau la exterior.12) ρ aer vv2 2 (Pa) este presiunea dinamică datorată vântului. se urmăreşte curgerea aerului prin dispozitive de evacuare de tip ”căciuli de ventilare”.real = C (vv .2 Ventilarea pasivă si hibrida Scopul calculului este de a determina debitul de aer din sistem.2.14) .ev reprezintă debitul maxim ce trebuie evacuat din zona (valoare de proiect). III.10 şi III. ce se poate determina cu relaţiile: . 3. vcond × v . v ⎛ ⎞ C ⎜ vv .efectul de sucţiune datorat vitezei vântului în jurul dispozitivului.pentru cazul prezenţei vântului: Δpcaciula = C (vv . Δp caciula (Pa) reprezintă diferenţa de presiune (pierderea de sarcină) la nivelul căciulii de ventilare.ref (funcţie de zona eoliană în care se gaseşte clădirea studiată) şi de viteza aerului în conducta de evacuare vcond.coeficientul de pierderi de sarcină ξ.ref 2 Pentru o viteză a vântului vv. canal de transport al aerului.2.ref . 2.2.ref . C (vv . guri de introducere a aerului exterior în încăperi.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.13) (III.real diferită de cea de referinţă vv.ext care reprezintă pierderile de aer totale din conducte şi din centrala CTA.vcond ) vv .ref . dispozitiv de evacuare a aerului în exterior (căciula.2.15)   73 .ref vcond ) ρ aer vv2. respectiv evacuare. 4. Debitul de aer refulat si evacuat pe cale mecanică din centrala de ventilare Aceste două debite se calculează cu relaţii similare cu III. . Astfel. ţinând cont de condiţiile interioare si exterioare. deflector).2.pentru cazul absenţei vântului (vv=0): Δp caciula = ξ 2 ρ aer v cond 2 (III.real . Dispozitivul este caracterizat de următoarele mărimi: . Un sistem de ventilare naturală cu canal (coş) de ventilare este compus din: 1. vcond ) = în care p din = Δp caciula p din (-) (III. dependent de viteza vântului de referinţă vv.11.int + Cpierd.

Δp caciula se stabileşte cf III.inalt (corecţie pentru poziţionarea căciulii deasupra acoperişului) 5. .2 Poziţia unei căciuli de ventilare pe acoperiş si a coeficienţilor de presiune dinamica.2.1 si vcond. 3) pentru vcond situat între vcond. REDACTAREA I .3   74 . Gura de evacuare sau dispozitiv de evacuare pe acoperiş (căciula ventilare) 2.max vv vv .acop (III.1. Cp pentru căciula de ventilare Cp.1 etc.se cunoaşte viteza reală a vântului vv .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Acest lucru se face prin încercări.1)) şi (vcond. luând întâi vcond.2.2.2. Se poate introduce un factor de corecţie în funcţie de unghiul acoperişului şi de poziţia faţă de coamă a căciulii . 2) pentru viteze ale aerului în conductă mai mari ca vcond.17) Cp.2. apoi: vcond.2 pentru care Δp caciula este mai mare decât Δp caciula (vcond. se recomandă căutarea pe curbele experimentale.15 şi prin interpolare între diferitele puncte obţinute în urma testării experimentale.1 = vcond .16) în care vcond. pierderea de sarcină este corespunzătoare situaţiei Δp caciula (0.figura III. Fig. III.căciula 4. Cp la nivelul coamei acoperişului Cp.1.se stabileşte o viteză echivalentă în conductă: v cond .max este viteza maximă a aerului în conductă folosită la testare.acop 6.2.vcond). valoarea lui C se obţine prin interpolare liniară între cele 2 puncte: (vcond.inalt (corecţia de înălţime) este dată în tabelul III.1.căciula+Cp.inalt+Cp.2)) 4) pentru vcond mai mare decât vcond.2.2.2= 3 vcond. a unui punct vcond. Δp caciula (vcond.1). Panta acoperişului 7.2. Sunt posibile următoarele cazuri: 1) pentru viteze reale ale aerului în conductă mai mici decât vcond.2=2 vcond. 1.1. Conducta de evacuare a aerului pe acoperiş Coeficientul de presiune datorat vântului la nivelul dispozitivului de evacuare se obţine prin însumarea celor trei coeficienţi de presiune definiti anterior: Cp=Cp.ref (III. Cp mediu pe înălţime Cp. Inălţimea de amplasare a dispozitivului deasupra coamei acoperişului 3. Δp caciula (vcond.2.

Egalând căderea de presiune cu disponibilul de presiune (Δpp = Δpcăciula).2. se pot face măsurări in situ cf.2.2.3 Corecţii de înălţime Inaltimea căciulii de ventilare deasupra coamei acoperişului < 0. valorile pentru acest factor sunt date în tabelul III.18) qv. exprimate în funcţie de debitul de aer.0 -0.1 -0.0.2.inalt (-) .2 Căderea de presiune în conductă (canalul de ventilare pasiv) Δpp se calculează luând în considerare rezistenţele liniare şi locale.0 m >1m Cp. Tabel III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.cond pas. prin calcul iterativ se determină singura necunoscută .debitul de aer din canalul pasiv de ventilare qv.5 m 0.1. dacă este necesar. III.4 Date pentru factorul de aparat/sistem de combustie Situaţia aerului de Situaţia gazelor Sistemul de combustie Factor de combustie evacuate utilizat aparat/sist em Aerul de combustie Gazele de ardere soba de bucatarie este preluat din sunt evacuate în aparat functionand cu gaz 0 interior încăpere Aerul de combustie Gazele de ardere loc de combustie deschis din sunt evacuate prin (gaz) este preluat conducta separata aparat funcţionand cu gaz 1 interior conform CR 1749 tip B către exterior Aerul de combustie Gazele de ardere aparat specific funcţionand cu este preluat din sunt evacuate în *) gaz interior aceeasi conducta în care este evacuat aerul extras din încăpere pe cale mecanica Aerul de combustie Gazele de ardere aparat functionand cu gaz este preluat din sunt evacuate prin conform CR 1749 tip C exterior prin conducta separata loc de combustie închis 0   75 .5 – 1.3 Debite de aer pentru combustie (ardere) Debitul suplimentar de aer preluat din exterior. SR EN 14378.2.comb = 3600 Fas Ff P unde: Fas factor de aparat/sistem de combustie Ff factor de combustibil [m3/kJ] P puterea termică a aparatului [kW] Factorul de aparat/sistem de combustie ţine cont dacă debitul de aer pentru combustie traversează sau nu încăperea. REDACTAREA I Tabelul III. Factorul de combustibil depinde de debitul specific de aer necesar pentru arderea tipului de combustibil utilizat (debit normalizat la temperatura interioară). necesar pentru funcţionarea aparatelor de încălzire cu combustie locală (gaz sau alt combustibil) având puterea instalata P (kW) trebuie calculat astfel: [m3/h] (III.4.

20) (III.comp vv2 − hcomp g e . funcţie de ora zilei şi localitatea temperatura interioară de referinţă.înălţimea sa faţă de planul 0 al zonei considerate hcomp Valori ale coeficientului Cp. în funcţie de care se aplică corecţiile necesare. ref − ρ aer .1.comp : Pint.2. presiunea interioară de referinţă (Pa). Te : respectivă. temperatura interioară reală măsurată.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.comp şi .4 Calculul debitelor de aer infiltrat/exfiltrat prin orificii şi fisuri (metoda iterativă) Debitele de aer sunt determinate de orientarea şi înălţimea la care este amplasat fiecare element aeraulic (orificiu. zonei şi de gradul de adăpostire al acestora. dar cu volum de aer variabil.ref ⎜ C p .5. egală cu 293.comp − Pint. în funcţie de oră.2 kg/m3 (la 293. comp : Pint. comp = Pint. izolata fata de încăpere *) NOTA: Considerat ca sistem mecanic de evacuare.15 K. ref Pint. ref hcomp g Ti în care: ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (III. temperatura exterioară de referinţă. egală cu 1.2. ref : Te .15 K). densitatea de referinţă a aerului.19) T ⎛1 Pext .2. comp în care: (III. REDACTAREA I către exterior (lemn. ref : Ti : ρ aer .coeficientul de presiune dinamică Cp. carbune sau alternativ) conductă separată.comp = ρ aer . ref : presiunea exterioară la nivelul componentului aeraulic (Pa).ref : Fiecare component aeraulic al anvelopei exterioare.21) Pext .ref ⎜2 Te ⎝ Ti . fisură) precum şi de caracteristicile clădirii. supus unei diferenţe de presiune va fi traversat de un debit de aer volumic care se calculează cu relaţiile:   76 . Fiecare component aeraulic al anvelopei exterioare este caracterizat prin: . temperatura exterioară reală măsurată.2. Ti .15 K. egală cu 293.comp pentru diferite poziţii ale orificiilor de ventilare sunt date în tabelul III. depinzând de sistemul de evacuare şi de tipul de aparat de combustie III. presiunea interioară la nivelul componentului aeraulic (Pa). Diferenţa de presiune la nivelul acestui component se scrie ca o diferenţă între presiunea exterioară şi presiunea interioară de o parte şi de alta a componentului aeraulic: dPcomp = Pext .2.

50 0.30 0.20 0.30º 0.50 0.80 presiune dinamică Cp.50 0.5 (III.20 0. REDACTAREA I qv .comp faţadă Pentru faţadă bătută de vânt Joasă Neadăpostită Normală Adăpostită Neadăpostită Normală Adăpostită Neadăpostită + + + + + + + 0.60 0.01 Cv=0.int + qv.2.25 0.ev +∑ qv. Această ultimă ecuaţie poate fi înlocuită cu o alta mai precisă.60 0.inf = C inf semn ( dPcomp ) dPcomp 0.50 0.2.60 0.001 aria ferestrei (m2).26) A F: Ct=0.inf = C inf semn ( dPcomp ) dPcomp 0.23) pentru debite care pătrund prin orificii mari din anvelopă.70 Pentru acoperiş (funcţie de pantă) < 10º 0.20 Medie Înaltă III.50 0. Rezolvând iterativ ecuaţia de bilanţ de debite: qv.24) unde singura necunoscută este presiunea internă de referinţă pref.1.20 0.23).5 Valori ale coeficientului de Partea de Adăpostire Cp.70 10º .70 0.6 * 500 * AF * vv . coeficient funcţie de turbulenţa vântului.60 0.30 0.comp Pentru faţadă adăpostită 0.22) şi (III. în cazul în care componentul a fost testat conform normei SR EN 13141-1 (pentru debitul prin deschideri).25) vv = C t + C v * v ref + C tt * H F * Ti − Te în care: (III.25 0.2.20 0. în m3/h) se exprimă prin relaţia: 0.45 0.comp + qv.50 0. Tabelul III. în care vv (viteza vântului.40 0.667 (III. folosind diferenţele de presiune faţă de presiunea de referinţă calculată.22) pentru debite exfiltrate/infiltrate prin fisuri sau neetanşeităţi ale anvelopei.2.2.20 0.70 0. respectiv: qv . 77   .70 0.2.70 0.2.40 0.50 0.2.05 0.5 (III.60 > 30º 0. se determina valoarea acestei presiuni.comb = 0 (III. Debitul real de aer care traversează fiecare component (deschidere) se calculează cu relaţiile (III.5 Calculul debitului de aer prin deschiderile ferestrelor (aerisire) Pentru o fereastră amplasată pe o singură faţadă a încăperii de calcul (absenţa unei ventilări transversale) debitul volumic pătruns prin fereastră qF [m3/h] este: q F = 3.cond paspas + qv.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.65 0.2. coeficient funcţie de viteza vântului.20 0.

86 * 10 −2 * α (III.5 W/m2K. convecţie la exterior hce = 8 W/m2K. radiaţie (lungime de undă mare) la exterior hre = 5. III. precum şi de gradul diurn de ocupare al încăperii în care se află fereastra respectivă. având valorile: convecţie la interior hci = 2. faţă de cel reglementat.2.6 * 10 −7 * α 3 − 1.2. temperatura exterioară (K).2.coeficienţii de transfer de căldură prin convecţie şi prin radiaţie (lungime de undă mare) pentru fiecare suprafaţă interioară.27) Acest raport se poate aproxima cu un polinom în funcţie de unghiul α : C k (α ) = 2.temperatura aerului este uniformă în întreg volumul încăperii . Calculul temperaturii interioare în perioada de vară Determinarea temperaturii care se realizează în interiorul unui local în perioada de vară. Elementele anvelopei sunt grupate în   78 . III. după cum urmează: Atunci când criteriul de deschidere a ferestrei este îmbunătăţirea calităţii aerului interior.2. se consideră că utilizatorii recurg la un comportament în sensul măririi debitului de aer prin ferestre. Calcul se bazează pe un model de analogie electrică a proceselor de transfer termic care au loc la interiorul şi la exteriorul unei clădiri (fig. radiaţie la interior (lungime de undă mare) hri = 5.28) cu condiţiile la limită: C k (α ) =0 pentru α=0 (fereastra complet închisă) şi C k (α ) =1 pentru α=180 (fereastra complet deschisă).temperatura medie de radiaţie este calculată ca media ponderată cu suprafeţele a temperaturilor superficiale pentru fiecare element de construcţie interior .5 W/m2K.2. sunt consideraţi separat.3). viteza de referinţă a vântului măsurată la 10m înălţime deasupra temperatura interioară (K).19 * 10 −4 * α 2 + 1. III.2. Raportul dintre debitul de aer cu fereastra parţial deschisă şi debitul de aer cu fereastra complet deschisă se calculează în funcţie de unghiul de deschidere şi este independent de raportul dintre lăţimea şi înălţimea ferestrei: C k (α ) = q F (α ) qF (III. Relaţia III. are drept scop stabilirea necesităţii utilizării unei instalaţii de climatizare (răcire) pentru asigurarea confortul termic al ocupanţilor. Ctt=0. REDACTAREA I solului.2.2.29 ţine cont de acest comportament: qF = Caerisire * max qVnec int r . se poate folosi un calcul simplificat.29) ( ) Coeficientul Caerisire ţine cont de frecvenţa şi perioada diurnă a deschiderii ferestrei de către ocupanţi.2. qVnec ev (III.0035 vref : Ti : Te: coeficient funcţie de efectul tirajului termic (presiunii termice). în absenţa sistemului de climatizare (răcire). Ca alternativă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. în special dacă ventilarea naturală prin deschiderea ferestrelor se consideră un sistem de ventilare separat şi autonom.5 W/m2K. Acest coeficient trebuie definit pentru fiecare situaţie în parte.1 Ipoteze şi model de calcul Ipotezele principale luate în considerare pentru calcul sunt: .

Φm . Rms . luminatoare. III.2. uşi vitrate). Temperaturile θm. Φs .2.3 sunt notate prin: Rei – rezistenţa termică corespunzătoare ventilării. de transparenţă şi de poziţie în: elemente exterioare opace uşoare. ponderată prin intermediul coeficienţilor de transfer termic prin convecţie şi radiaţie) θm – temperatură de „masă” (inerţială) θi – temperatura aerului interior Rezistenţele termice (K/W) şi capacităţile termice (J/K) din fig.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. ca într-o reţea electrică. De asemenea. REDACTAREA I funcţie de inerţia termică.1 temperaturile analoge potenţialelor electrice sunt următoarele: θei – temperatura aerului exterior θes. Mărimile analoge sunt: potenţial electric – temperatură. III. θs şi θm: Φi .rezistenţa termică dintre suprafeţele interioare şi aerul interior.2. curent (intensitate) – flux de căldură. „grele” (din punct de vedere al inerţiei termice) şi vitrate θs – temperatura superficială (media dintre temperatura aerului şi temperatura medie de radiaţie. III. III. pentru efectuarea bilanţului termic al încăperii/zonei. respectiv grele. Rem – rezistenţa termică a elementelor exterioare uşoare. elemente exterioare opace grele şi elemente transparente (ferestre.2. Cm – capacitatea termică medie zilnică a elementelor de construcţie ale încăperii.2. astfel:   79 . rezistenţă electrică – rezistenţă termică şi capacitate electrică respectiv capacitate termică. Res.3 Schema de calcul pentru transferul de căldură prin elementele de construcţie ale încăperii (analogie electrică) In model apar.51 şi III.fluxul de căldură în nodul de temperatură θi. Ris. Fig. respectiv θs şi θm datorat surselor interioare şi/sau radiaţiei solare directe (cf. noduri şi circuite.52) Algoritmul de calcul utilizează schema Crank-Nicholson pentru un pas de timp de o oră. In „nodurile” de calcul din fig.t-1 care sunt calculate la momentele de timp t şi t-1. Fluxurile de căldură considerate sunt corespunzătoare nodurilor ce au temperaturile θi.t şi θm. tensiune – diferenţă de temperatură. III.50.2. θem – temperatura echivalentă a aerului exterior pentru elementele exterioare „uşoare”. sunt introduse elementele de construcţie interioare care au rol capacitiv.2.

după un scenariu care corespunde utilizării încăperii) .31) Din schema analogică rezultă: ⎛ Φ ⎞ H msθ m + Φ s + H esθ es + H 1 ⎜θ ei + i ⎟ ⎜ H ei ⎟ ⎝ ⎠ θs = (H ms + H es + H1 ) (III.t ⎡ ⎤ ⎛ cm ⎞ ⎢θ m .2. (III. REDACTAREA I θ m.5( H 3 + H em )⎥ ⎣ ⎦ (III.stabilirea elementelor de construcţie care delimitează încăperea studiată (suprafeţe. cu valori orare de temperatură şi de radiaţie solară pentru perioada de vară) .2 hri 1 ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ ⎜H + H ⎟ ⎟ is ⎠ ⎝ ei Φ mtot ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ ⎜H + H ⎟ ⎟ ms ⎠ ⎝ 2 ⎡ ⎛ Φ i ⎞⎤ H 3 ⎢Φ s + H esθ es + H1 ⎜ ⎜ H + θ ⎟⎥ ⎟ ⎝ ei ei ⎠⎦ ⎣ = Φ m + H emθ em + H2 H 2 = H1 + H es . pe baza valorilor de temperatură operativă.2.34) unde: hrs = 1.t −1 ⎜ 3600 − 0.t −1 2 (III.30) şi θ m = θ m .definirea scenariului de ventilare (debit de aer constant sau variabil în timp.2.calculul degajărilor de căldură de la surse interioare (constante sau variabile pe perioada de calcul.33) Se calculează temperatura operativă pe baza căreia se analizează realizarea condiţiilor de confort termic: θ op = H1 = θ i + ⎜1 + ⎜ ⎝ ⎛ hci ⎞ h ⎟θ s − ci θ i ⎟ hrs ⎠ hrs 2 şi: .   80 .2. H3 = 1 Transmitanţele H sunt calculate ca inversele rezistenţelor R.2. caracteristici termofizice) . formulele de calcul vor fi detaliate la § III. III.2.definirea condiţiilor climatice de calcul (o zi tip. orientare.5( H 3 + H em ) ⎟ + Φ mtot ⎥ ⎝ ⎠ ⎦ =⎣ ⎡ cm ⎤ ⎢ 3600 − 0.t + θ m.2. Metodologia de calcul Etapele principale ale calcului sunt următoarele: .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2. de exemplu mărirea debitului pentru supraventilarea nocturnă pentru destocarea căldurii acumulate) .determinarea temperaturii interioare convenţionale a încăperii/zonei neclimatizate în perioada de vară.2.2.32) θi = H isθ s + Φ i + H eiθ ei (H is + H ei ) (III.evaluarea oră de oră a temperaturii operative . de referinţă.2.

pentru două iteraţii succesive este mai mică de 0. REDACTAREA I Calculul temperaturilor (III.2.2.34) trebuie repetat de mai multe ori. până când este respectat criteriul de convergenţă pentru temperatura interioară (diferenţa dintre temperatura θm la ora 24.2.30 . în aceleaşi condiţii de solicitare interioară şi exterioară.6 Date pentru efectuarea calculelor (elemente de construcţie) Tip element de Mărime construcţie Coeficient global de transfer termic (transmitanţă termică) Elemente exterioare [W/m2K] opace „uşoare” şi Factor solar „grele”(din punct de Radiaţie solară globală incidentă [W/m2] vedere al inerţiei) Arie [m2] Coeficient global de transfer termic (transmitanţă termică) [W/m2K] Factor solar (radiaţie de lungime de undă mică) Factor solar pentru radiaţia de lungime de undă mare + Elemente exterioare convecţie transparente Factor solar (pentru lama de aer interioară ventilată – dacă este cazul) Factor de reducere a radiaţiei solare datorată umbririi Radiaţie solară globală incidentă [W/m2] Arie [m2] Toate elementele Capacitatea termică specifică (raportată la suprafaţă) exterioare şi Arie [m2] interioare Punţi termice Transmitanţa [W/m K] Lungimea [m] Debit de aer de ventilare (număr orar de schimburi) [h-1] Încăpere Volum încăpere [m3] In continuare se detaliază mărimile care intervin în ecuaţiile III.30 .III.2.34qv unde qv (m3/h) reprezintă debitul volumic de aer de ventilare. Pentru efectuarea calculelor sunt necesare o serie de date referitoare la elementele de construcţie.6 Tabel III.2.35) H ei = 0.01°C).34: • Notaţie U Sf Isr A U Sb1 Sb2 Sb3 fs Isr A C A ψ l n V coeficienţii de transfer de căldură: coeficientul de transfer de căldură datorat ventilaţiei (transmitanţa): (III.III.2.36)   81 .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2. Transmitanţa His = 1/Ris: H is = At ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ − ⎟ ⎜h ⎟ ⎝ ci his ⎠ (III.2. cuprinse în tabelul III.

H em = 1 ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ ⎟ − ⎜H H ms ⎟ ⎝ Th ⎠ cu H Th = (III. se determină luând în considerare o perioadă de 24 de ore şi ţinând cont de inerţia mobilierului.2. Suprafaţa echivalentă de transfer de căldură Am este determinată cu relaţia: 2 Cm (III.38) H ms = his Am unde Am se determină cu relaţia III.2.capacitatea utilă zilnică a componentului i. Capacitatea termică echivalentă a încăperii Cm.HTf: (III.37) m w H es = H Tu + H Tf H Tu = ∑ ( AkU k ) + ∑ Ψk lk .12 Transmitanţa Hem = 1/ Rem.40) unde: Ci .suprafaţa totală a elementelor interioare i =1 i c Transmitanţa Hes = 1/ Res pentru componentele opace exterioare uşoare .   82 .2.2. At = - ∑ A .2.HTu şi ferestre .suprafaţa componentului i.39) ∑ (A U ) + ∑ Ψ l h v y =1 y y k =1 k k . REDACTAREA I unde his = hci + hrs . H Tf = ∑ (A jU j ) l k =1 k =1 j =1 - Transmitanţa Hms = 1/ Rms. Ai . c suprafaţa utilă a numărul de componente ce delimitează spaţiul interior. Asol încăperii/zonei.2.2. în funcţie de clasa de inerţie a clădirii/zonei: Observaţie: toate însumările se fac pentru numărul de elemente indexate.7. HTh pentru componente exterioare opace grele.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.41) Am = ⎛ c ⎞ ⎜ ⎟ 2⎟ ⎜ A C i i ⎟ ⎜ ⎜ ⎟ ⎝ i =1 ⎠ ∑ Valorile pentru Cm şi Am pot fi determinate din tabelul III. cu o valoare de 20 kJ/m²K de suprafaţă pe sol: Cm = ∑ ( Ai Ci ) + 20 Asol i =1 c (III.2. (III.

alb – albedoul solului (alb = 0.5*Asol 3. latitudine 450N ora Idi ora Idi ora Idi 2 2 (W/m ) (W/m ) (W/m2) 1 0 7 114 13 147 2 0 8 139 14 141 3 0 9 145 15 150 4 0 10 150 16 145 5 7 11 141 17 139 6 62 12 147 18 114 ora 19 20 21 22 23 24 Idi (W/m2) 62 7 0 0 0 0   83 .42) θ em = θ ei + (III.5 W/m2K Tabel III.2.8). datorat radiaţiei solare incidente şi radiaţiei reci (spre bolta cerească) pentru componentele uşoare (opace şi transparente).2.0*Asol 3.fluxul de căldură transmis încăperii.2.2.2.8 Radiaţia difuză izotropă pentu luna iulie.7 Valori convenţionale pentru Cm şi Am Clasa de inerţie Cm Foarte uşoară 80*Asol Uşoară 110*Asol Medie 165*Asol Grea 260*Asol Foarte grea 370*Asol • Am 2.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. datorat radiaţiei solare şi radiaţiei reci (spre bolta cerească).2.45) Radiaţia solară incidentă la nivelul suprafeţelor exterioare este: I sr = f s I D + I d + I r unde: fs factorul de reducere a radiaţiei solare directe datorită umbririi componenta directă a radiaţiei solare ID Id componenta difuză a radiaţiei solare Ir componenta reflectată a radiaţiei solare Ir = (IDh + Idi) x alb x 0.70 x cosβ (β – unghiul de inclinare a suprafeţei faţă de orizontală) he = 13.fluxul de căldură transmis încăperii.5 (1-cosβ) IDh – radiaţia directă orizontală.2.5*Asol 2. pentru componentele grele este: h ⎡ ⎛ q U ⎞⎤ Φ sh = ∑ ⎢ A⎜ S f I sr + er ⎟⎥ ⎜ he ⎟⎦ y y =1 ⎣ ⎝ ⎠ (III.5*Asol 2.2 pentru sol asfaltat) qer radiaţia către bolta cerească qer = .43) Unde: Фsl .44) Фsh .5*Asol temperaturi exterioare echivalente: θ es = θ ei + Φ sl H es Φ sh H Th (III. Idi – radiaţia difuză izotropă (tabel III. este: l ⎡ w ⎡ ⎛ ⎛ q U ⎞⎤ q U ⎞⎤ Φ sl = ∑ ⎢ A⎜ S f I sr + er ⎟⎥ + ∑ ⎢ A⎜ S b 2 I sr + er ⎟⎥ ⎜ ⎜ ⎟ he ⎠⎦ k j =1 ⎣ ⎝ he ⎟⎦ j k =1 ⎣ ⎝ ⎠ (III. REDACTAREA I Tabel III.

2. j j =1 n Φ i .2.c .2.r .2. j Φ i = Φ svl + f sa Φ sd + Φ int c Φ s = Prs (1 − f sa )Φ sd + Prsd Φ int r Φ m = Prm (1 − f sa )Φ sd + Prmd Φ int r Fluxurile de căldură în nodurile de temperatură se determină cu relaţiile: Prs = ( At − Am − H es his ) / At Prm = Am At Prs şi Prm reprezintă componentele radiative ale aporturilor interioare în nodurile θs şi θm.r = ∑ Φ i .51) (III.54) Af = ∑ Aj j =1 w In ecuaţiile de mai sus.1 qer– flux specific de căldură de la exterior spre bolta cerească Celelalte mărimi au fost definite în tabelul III. se determină cu relaţia: Φ svl = ∑ [ A Sb 3 I sr ] j j =1 w (III. fsa = 0.2.2.2.2.47) Fluxul de căldură datorat surselor de căldură interioare se determină: unde: n fluxul convectiv: Φ i .2. j numărul de surse interioare de căldură fluxul de căldură convectiv al fiecărei surse fluxul de căldură radiativ al fiecărei surse (III. REDACTAREA I • fluxul de căldură în nodurile de temperatură: Fluxul de căldură datorat radiaţiei solare directe la nivelul elementelor transparente se determină cu relaţia: Φ sd = ∑ [ A Sb1 I sr ]y y =1 w (III.46) Fluxul de căldură datorat radiaţiei solare transmis încăperii datorită creşterii temperaturii aerului ce trece prin straturile de aer ventilate din ferestre.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.c .   84 .2.49) fluxul radiativ: Φ i .c = ∑ Φ i .48) (III. Prsd şi Prmd reprezintă componentele radiative ale aporturilor solare directe în nodurile θs şi θm (III.r .50) (III. notaţiile corespund următoarelor mărimi: l – numărul total de elemente interne uşoare h – numărul total de elemente opace grele w – numărul total de elemente vitrate fs – factor de umbrire datorat protecţiilor solare fsa – partea aporturilor solare transmise direct aerului din încăpere. j j =1 n (III.52) Φ i .6 şi pe parcursul calculului.53) Prsd = At − Am − A f − H es / his / At − A f ( ) Prmd = Am (At − A f ) unde Af este suprafaţa totală a elementelor vitrate: (III.

55) tic = max h=1. Temperatura interioară convenţională a unei încăperi neclimatizate în perioada de vară este considerată ca fiind valoarea maximă a mediei pe trei ore consecutive a valorilor temperaturii operative calculată cu relaţia III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 24 ∑h θ op (h ) + θ op (h + 1) + θ op (h + 2) 3 − D [ (( ( ) )] Factorul de reducere D ţine seama de influenţa inerţiei termice a clădirii. corectată cu o valoare de reducere „D”. cu: Cms .57) Temperatura interioară convenţională trebuie determinată cu o precizie de 0.76 ⋅ 10 −4 C 2 ⎟ ⎜ ⎣ ⎦ ⎠ ⎝ unde: E – ecart de temperatură între temperatura medie a zilei tip de calcul şi media lunară ( ) ) B1 = 1 (1 + Rms H ) (III.2. prin rotunjirea valorii obţinute la valoarea cea mai apropiată. H .2. Astfel: 1 ⎛ ⎡ 2 2⎞ 1 + 4.3 Stabilirea temperaturii interioare a unei încăperi neclimatizate.2.278Cms / H .75 E ⎜1 − ⎢ ⎥ ⎟ 1 + 4. C = 0.76 ⋅ 10 −4 C 2 (1 − B1 ) ⎤ ⎟ ⎜ (III.5. (III.56) D = 0.2.fluxuri de căldură medii prin pereţi şi prin ventilare: H = H th + H es + H ei   85 .1 °C. REDACTAREA I III.constantă de timp secvenţială a volumului studiat (încăpere).2.2.2. în perioada de vară Determinarea acestei temperaturi permite efectuarea de analize privind supraîncălzirea încăperilor pe perioada sezonului cald şi oportunitatea prevederii unui sistem de climatizare.capacitate termică secvenţială ce caracterizează amortizarea temperaturii în perioada de vară pe o perioadă de 12 zile.

. În cele ce urmează se vor trece în revistă aceste metode. Se menţionează că în conformitate cu Legea 372/2005 şi cu normativele MC. ultimele la care se controlează şi umiditatea interioară. orară simplificată sau orară detaliată. atunci când aceasta este răcită la o temperatură interioară constantă. luând în considerare necesarul. . pierderile şi recuperările de energie din sistem. pentru o clădire nouă sau evaluarea efectului implementării unor măsuri de conservare a energiei la o clădire existentă. Astfel se poate utiliza o metodă de calcul sezonieră. Metodología de calcul a performanţei energetice a clădirilor MC 002 detaliază metoda de calcul lunară şi cea orară simplificată.4 ŞI III.5 ale prezentului subcapitol. naţional sau internaţional.necesarul anual de energie pentru răcire. c) propunerea unui nivel standard.3.consumul anual de energie al sistemelor de răcire utilizate . în care pot fi poziţionate toate intrările şi ieşirile de energie. Principiul de calcul. scheme logice şi diagrame energetice Necesarul de energie pentru răcirea clădirilor se poate calcula prin metode cu grade de precizie diferite.(la nivelul clădirii). prin calculul energiei consumate de clădiri reprezentative din fondul construit existent.contribuţia surselor interne de căldură şi a aporturilor solare la bilanţul energetic al clădirii considerate.3. indici de proiectare). REDACTAREA I III. Toate metodele includ calculul următoarelor mărimi determinante pentru performanţa energetică a clădirilor climatizate: . când apare necesitatea răcirii pentru asigurarea confortului termic. asociate cu o metodă de tip ”grade-zile” pentru climatizare. d) predicţia necesarului de resurse energetice la nivel regional. .(la nivelul surselor). prin climatizare se înţelege procesul prin care se asigură o temperatură controlată în clădiri.3 Scheme logice pentru determinarea perfomanţei energetice a clădirilor echipate cu sisteme de climatizare III. Aceste determinări sunt necesare pentru rezolvarea următoarelor tipuri de aplicaţii: a) aprecierea măsurii în care sunt atinse obiectivele energetice reglementare existente (ex. inclusiv în perioada caldă a anului. . Modul în care diferitele posturi energetice participă în procesul de climatizare este clar ilustrat prin diagrame energetice.consumul auxiliar anual de energie pentru răcire şi ventilare. include bilanţurile de energie la nivelul sistemelor de climatizare. In aceste metode se ia în considerare numai căldura sensibilă.3. fără controlul umidităţii interioare. conducând către poziţia vizată. aceea a consumului de energie primară care 86 . e) acţiuni de audit şi certificare energetică care să conducă la măsuri de economisire a energiei.energia necesară pentru a compensa în timp fluxul de căldură prin transmisie şi pentru ventilarea clădirii. descris în paragrafele III. Scopul calculului este de a determina energia necesară răcirii clădirilor pentru asigurarea unei temperaturi interioare prescrise. având ca scop final calculul consumurilor de energie primară aferente instalaţiei de sau climatizare. b) compararea performanţelor energetice pentru diverse variante de proiectare. lunară. precum şi al energiei consumate de sistemul de climatizare în acest scop.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. nu şi cea latentă. pentru menţinerea unei temperaturi interioare prescrise în clădire/zonă .1 Conţinut general. Tot în cadrul MC 002 sunt descrise şi modalităţile de calcul a consumurilor de energie pentru sistemele de climatizare şi aer condiţionat. care se aplică la clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale climatizate. privind performanţa energetică a clădirilor existente (indici de evaluare).

3. REDACTAREA I alimentează sistemul.1 a) şi b) sunt reprezentate diagrame energetice pentru un sistem de climatizare numai aer în regim de răcire. In figurile III.R QS Qint ηQTr  QS Qint ηQTr          QR CLĂDIRE  Qrec cl  QR QR QRsist CTA Qneconv  CTA Qpierd aer QRsist CTA Qneconv  CTA Qen prim R  CLĂDIRE  Qrec cl  Qpierd aer NIVEL CTA NIVEL CTA Qen prim R    Qpierd  ar     Qpierd  ar     Q QRsist F Qaux QRsist F Qaux Qen prim tot  Qen prim tot  SISTEM  GTF  Qpierd GTF SISTEM GTF Qpierd GTF a) b) 87 . Qsurse.3.R Qsurse.1 c) pentru sistemele aer-apă. iar în figura III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.

Qrec. c) pentru sisteme aer – apă Notaţii: Qsurse – căldura totală pătrunsă în încăpere. b) cazul în care există aporturi de căldură ale încăperii prin transfer de căldură prin anvelopă şi prin ventilare. prin neetanşeităţile conductelor.R ηQT  QS Qint CLĂDIRE  Q QRR Qrec cl  NIVEL CTA  Qpierd  aer     Qv QRsist  Qpierd aer Qneconv  CTA Qen prim R     Qpierd  ar QRsist F Qaux Qen prim tot  SISTEM  GTF Qpierd GTF c) a. Qint – căldura degajată de sursele interioare. QRsistCTA – energia necesară pentru răcire.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. QpierdGTF – pierderi în sistemul de generare a frigului. distribuţie etc.cl – căldură evacuată la nivelul clădirii (de exemplu prin ventilare nocturnă. care include energia suplimentară datorită pierderilor de aer din sistem.1 Diagrame energetice pentru climatizare 88 . la nivelul centralei de tratare a aerului CTA. a) cazul în care există pierderi de căldură ale încăperii prin transfer de căldură prin anvelopă şi prin ventilare. provenită de la sursele de căldură.3. QneconvCTA – energia neconvenţională utilizată pentru răcire. Qpierd aer – energia consumată pentru tratarea pierderilor de aer prin neetanşeităţile conductelor şi datorită încălzirii aerului rece vehiculat în sistem. deoarece micşorează sarcina de răcire). datorită căldurii care pătrunde în sistem. în situaţia răcirii încăperilor. la nivelul centralei de tratare a aerului. QS – căldura provenită de la soare. exterioare şi interioare. Qpierd ar – energia consumată datorită încălzirii apei în reţelele de apă rece. Qaux – energie primară consumată pentru echipamente auxiliare (pompe. din punct de vedere al răcirii se poate considera o recuperare a energiei. QTr – căldura totală schimbată de clădire cu exteriorul. prin transfer (prin transmisie QT şi aer de ventilare QV). QRsistF – energia necesară pentru răcire la nivelul generatorului de frig (sursei de frig). QR – energia necesară pentru răcirea clădirii. REDACTAREA I Qsurse. Qen prim R – energia Fig. la transport.b) pentru sistemul numai aer. III. ventilatoare).

energia care iese din sistem reprezintă un consum suplimentar de energie. ▪ elementele de comandă şi control pentru menţinerea parametrilor la valorile prescrise. Qneconv CTA. .2.centrală frigorifică. fluxul de energie care iese din sistem are un rol pozitiv. CTA. Qpierd ar. Pierderile de aer din sistem conduc la pierderi mari de energie în sistem deoarece aerul tratat. La nivelul generatorului termodinamic de frig GTF. . .3. datorită încălzirii aerului rece pe conducte.nivelul clădirii. Qen pentru climatizarea încăperii.circuitul energie primară . ▪ tipul de sistem pe fiecare zonă. La acestea se adaugă energia auxiliară necesară funcţionării pompelor.circuitul clădire . date privind sistemul de climatizare (răcire): ▪ partiţionarea clădirii în zone de calcul. recirculat). date referitoare la climatul exterior. Evaluarea contribuţiei surselor neconvenţionale trebuie să se facă cu luarea în considerare a tuturor componentelor sistemului de recuperare.contribuţia energetică a surselor neconvenţionale. prim tot – energia primară totală consumată în sistem In diagrama energetică din fig.centrală frigorifică şi . Pierderile de energie datorită încălzirii pe circuit a apei reci.nivelul centralei de tratare a aerului.nivelul sursei de frig. Evaluarea la nivelul clădirii a energiei care iese din sistem (prin transfer de căldură şi prin ventilare nocturnă au fost detaliate la § III.3. trebuie să fie luată în considerare la nivelul circuitului secundar de răcire. ▪ debitele de aer (proaspăt. elemente componente şi eficienţa acestora. ventilatoarelor.nivelul sursei de frig. dacă acestea nu au fost deja considerate în cadrul corecţiilor la temperatura interioară. Qpierd aer.consumul suplimentar de energie datorită pierderilor de aer prin neetanşeităţile sistemului de transport şi distribuţie a aerului.centrală de tratare . La nivelul centralei de tratare a aerului. sunt evidenţiate două intrări: pe de o parte este energia primară furnizată sistemului frigorific şi pe de altă parte este energia (căldura) absorbită de circuitul secundar care va alimenta centrala de tratare a aerului. Principalele date de intrare necesare pentru efectuarea calculelor sunt: - caracteristicile elementelor de anvelopă şi ale sistemului de ventilare. nu mai ajunge în încăperi. REDACTAREA I primară consumată pentru răcire.2. III. 89 . pe partea de agent primar (agent frigorific). trebuie evaluate în detaliu următoarele componente energetice: . De asemenea sunt puse în evidenţă două circuite energetice distincte: .1 s-au pus în evidenţă patru nivele la care trebuie calculate pierderile şi aporturile de energie în sisteme şi anume: .consumul suplimentar de energie la nivelul CTA. pe partea de agent secundar (de răcire) . Aceste pierderi trebuie evaluate în funcţie de clasa de etanşare a sistemului de conducte şi de locul de montaj al acestora (în interiorul sau în afara spaţiului climatizat). ▪ sisteme de recuperarea energiei şi care utilizează surse regenerabile.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Diferenţa esenţială dintre cele două circuite este că în primul circuit. micşorând necesarul de răcire la fiecare nivel iar pe circuitul al doilea. Pierderile de energie ale sistemului pot include şi pierderile energetice ale clădirii datorate distribuţiei neuniforme a temperaturii şi controlului imperfect al temperaturii ambientale. sursele interioare de căldură. de cele mai multe ori. ▪ pierderi de energie la sursele de răcire şi pe distribuţia agentului termic. recuperatoarelor etc. inclusiv energia auxiliară suplimentară. .

1 Descrierea procedurii de calcul Energia necesară pentru răcire va fi calculată pe baza bilanţului efectuat la nivelul clădirii. In cele ce urmează se prezintă calculul pentru o clădire monozonă. consumul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor . Procedura de calcul urmează următoarele etape: se defineşte conturul zonei condiţionate (răcite) cu toate caracteristicile termofizice ale anvelopei. Parametrii climatici sunt valori medii pentru luna de calcul. diferă între ele de peste 4 ori. considerat ca ”sistem principal”. necesarul de energie lunar şi anual pentru răcirea clădirilor . valoarea rezultată va constitui o dată de intrare pentru bilanţul de energie la nivelul Observaţie: sistemului de răcire. sol) sau de zonele adiacente neclimatizate. Această condiţie nu este aplicabilă atunci când uşile de separare dintre spaţiile ventilate sunt supuse unor deschideri frecvente sau când mai mult de 80% din aria pardoselii are aceeaşi rată de ventilare (număr de schimburi orare). Aria se va calcula utilizând dimensiunile interioare ale încăperii. se stabileşte durata sezonului de răcire. celelalte spaţii se consideră deservite de acelaşi sistem. Calculele lunare oferă rezultate corecte la nivel anual. raportate la 1 m2 de pardoseală utilă.2 Calculul consumurilor de energie pentru răcire prin metoda lunară. c) există mai multe sisteme de ventilare ce deservesc diferite zone ale clădirii climatizate. în prima etapă. cu sau fără a lua în considerare interacţiunea dintre zone. la nivelul sistemelor sau zonelor. fără să se ia în 90 . calculul se repetă similar pentru fiecare zonă şi rezultatele se însumează după caz. dacă există un sistem de ventilare ce deserveşte mai mult de 80% din volumul clădirii (zonei). în cazul mai multor zone.2. Limitele clădirii cuprind toate elementele componente ale anvelopei ce separă spaţiul răcit sau încălzit (condiţionat) de mediul exterior (aer. REDACTAREA I Principalele rezultate calculelor sunt: - durata sezonului de răcire.3. pentru clădiri la care nu se realizează controlul umidităţii In metoda lunară.3. însă rezultatele obţinute pentru lunile de început şi sfârşit ale perioadei de răcire pot avea erori relative importante. Clădirea poate avea mai multe zone termice. III. Sistemul de răcire poate avea o funcţionare continuă sau intermitentă. III. cu temperaturi interioare prescrise diferite şi cu scenarii de funcţionare diferite. QR. d) debitele de ventilare a spaţiilor climatizate. b) există mai multe sisteme de răcire ce funcţionează simultan şi acoperă arii diferite în interiorul clădirii climatizate. Pentru situaţii deosebite. bilanţul de energie se scrie pentru o periodă de timp de o lună. consumul total de energie primară pentru climatizare. se calculează pentru fiecare lună energia necesară pentru răcirea clădirii. calculul se poate efectua în două sau trei etape succesive: de exemplu.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Aria pardoselii Ap corespunde pardoselii utile. Impărţirea clădirii în ”zone termice” este necesară în cazul următoarelor situaţii : a) spaţiile răcite au temperaturile prescrise care diferă cu mai mult de 4 K. consumul de energie auxiliar pentru răcire şi ventilare. se realizează calculul necesarului de energie.

2 Energia necesară pentru răcirea clădirilor Pentru a determina necesarul de energie pentru răcire a clădirii trebuie calculate. ţinând cont de rezultatele obţinute în prima etapă. între clădire şi GTF se interpune în măsură mai mare sau mai mică.energia necesară pentru răcirea clădirii. permite luarea în considerare a faptului că numai o parte din această căldură influenţează necesarul de frig. III. cu consum de energie primară introdusă în sistem Qen prim R. Energia consumată la nivelul sistemului.3. deoarece nu cuprinde toate recuperările de energie.pierderile de energie care au loc la generare. directe (radiaţia solară pătrunsă prin ferestre) sau indirecte (radiaţie solară absorbită în elementele opace exterioare ale clădirii). CTA. ilustrate în diagramele energetice. . III. energia primară produsă de aceste sisteme de răcire (de exemplu energie electrică ce rezultă dintr-un sistem de co sau trigenerare). Necesarul de energie al clădirii pentru răcire este asigurat prin furnizarea de energie de către sisteme de răcire adecvate.3. Acest echipament absorbe căldura din clădire.energia introdusă în sistemele de răcire. se pot integra efectele acestor tipuri de ventilare. sursele regenerabile şi o eventuală producţie de energie prin cogenerare). stocare. centrala de tratare a aerului.2. III. datorat diferenţelor de temperatură. distribuţie şi emisie în sistemele de răcire. datorat diferenţelor de temperatură dintre spaţiul climatizat şi aerul introdus. sistemul de răcire extrage căldura pentru a micşora temperatura interioară la valoarea prescrisă. pentru fiecare perioadă de timp (lună). In diagramele din fig. . diferitele componente care participă la bilanţul clădirii. Bilanţul de energie al fiecărui sistem cuprinde de asemenea şi energia recuperată în sistem de la diverse surse şi la diferite nivele.1): .3. iar în a doua şi în a treia etapă. . Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente va fi luat în calcul prin introducerea unui factor de corecţie aplicat necesarului de frig calculat pentru cazul răcirii continue. REDACTAREA I considerare ventilarea nocturnă sau ventilarea care se realizează în afară perioadei de ocupare. rezultă pe baza bilanţului de energie al sistemului de răcire şi include urmatorii factori (a se vedea diagramele de flux din fig.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. . ce depinde de performanţa energetică a generatorului. . 91 . Partea neutilizată a căldurii are loc în perioade în care climatizarea nu funcţionează (de exemplu noaptea).energia furnizată de sistemele ce utilizează energie regenerabilă. La nivelul sistemului.1 este reprezentat un bilanţ global de energie pentru clădire şi sisteme (relativ simplificat.ca un caz particular.căldura acumulată sau cedată în masa clădirii. .transferul de căldură prin transmisie. Metoda de calcul prezentată este o metodă cvasi-staţionară.transferul de căldură pentru încălzirea/răcirea aerului de ventilare introdus mecanic sau natural. dintre spaţiul climatizat şi mediul exterior. s-a considerat echipamentul de generare termodinamică a frigului GTF. In funcţie de sistemul de climatizare (numai aer sau aer-apă). . Bilanţul de energie la nivelul clădirii include următorii termeni (numai căldură sensibilă): .sursele de căldură solare. . Folosirea acestui “factor de utilizare a căldurii” transferate prin transmisie şi prin ventilare.sursele interioare de căldură .necesarul de energie pentru răcirea clădirii.

se calculează conform (III. [MJ].căldura transferată prin transmisie. Qsurse : Qsurse = Qint + QS (III.3. în situaţia răcirii.3.k – transmitanţa elementului k. Ls .3) cu: Qint .coeficientul de cuplaj termic pentru sol. Hu . clădirilor. Influenţa punţilor termice este introdusă în expresia coeficientului L: 92 .Semnul minus din relaţia III. (detaliat la sfârşitul paragrafului).coeficientul de cuplaj termic pentru anvelopa clădirii. Transmisie de căldură se consideră atât în zonele „de câmp” ale elementelor de construcţie cât şi în zona punţilor termice punctuale sau liniare.coeficientul de pierderi termice prin spaţii neîncălzite.5) unde: L . θi . [MJ].3. Pentru fiecare element exterior.Pentru simplificarea scrierii. în situaţia răcirii.3.1) QTr. [MJ]. necesarul de energie pentru fiecare lună de calcul Q relaţiei: Q R = Qsurse. [MJ]. Căldura transferată prin transmisie QT = Σk { HT. [MJ].3.3. QTr.k)}.ηR QTr. Transferul de căldură total dintre clădire şi mediul adiacent neclimatizat se scrie: QTr = QT + QV (III.1 are semnificaţia că în medoda lunară unde diferenţele de temperatură sunt calculate între interior şi valoarea exterioară medie. t . [W/K].energia furnizată clădirii de sursele de căldură. Observaţii: . (θi – θe.2 şi III. [W/K]. Observaţie: La sistemele aer–apă cele două componente trebuie să fie urmărite separat.căldura degajată de sursele interioare . se detaliază în continuare mărimile din relaţiile III.factorul de utilizare a pierderilor de căldură.k .R . [W/K].3.k.căldura transferată prin aerul de ventilare.temperatura exterioară medie lunară sau a zonei adiacente elementului k.k. .4) în care: HT.R.durata de calcul (pentru fiecare lună). [MJ].energia totală transferată între clădire şi mediul exterior. toate evaluările fiind făcute pentru această situaţie. Pentru calcul.căldura provenită de la soare .t (III.2) în care: QTr – căldura totală transferată. REDACTAREA I Astfel. în cele ce urmează nu se va mai utiliza indicele “R”. QT . deoarece QV este transferată aerului de ventilare în CTA şi prin urmare este influenţată pierderile sau recuperările acesteia. caracteristic situaţiei de răcire. θe.R apare de obicei ca o pierdere de căldură. transmitanţa HT. [Ms]. în situaţia răcirii Qsurse.3.3. - ηR .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. prescrisă pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării. se calculează cu relaţia: HT = L + Ls + Hu (III. QV . către spaţiul sau zona de temperatură θe.R în care: - R [MJ]. [MJ].temperatura interioară a clădirii.R . Căldura totală de la sursele interioare. [W/K]. QS .

temperatura interioară a clădirii. pentru a ţine cont de diferenţa de temperatură mai redusă.t (III. Aj – aria elementului „j”. χj . Pentru tratarea acestor situaţii ca şi pentru alte cazuri speciale (pereţi solari ventilaţi. faţă de cazul în care transferul are loc direct către mediul exterior.Efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare mai ales în cazul ferestrelor protejate prin dispozitive exterioare (obloane sau jaluzele). se calculează conform relaţiei: V V.k .k = ρ a ca V V . [K]. [Ms].k}. . prescrisă pentru a realiza confortul termic interior în situaţia climatizării. [W/K].k .3 sau 0. trebuie tratat prin modele detaliate. t -durata de calcul. Pentru un debit de aer volumic • Energia transferată prin ventilare ventilare HV.temperatura de introducere (refulare). se admite utilizarea aceluiaşi raport pentru toate ferestrele clădirii.k. se utilizează un factor de reducere b subunitar.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.7) în care: HV.k este egală cu temperatura mediului exterior. efectul radiaţiei solare asupra temperaturii θ e. se stabileşte pentru una din următoarele situaţii: V V.3. [m]. REDACTAREA I L= ΣUjAj + Σψklk + Σχj [W/K] (III. .La stabilirea transmitanţei elementelor ce delimitează încăperea de o zonă adiacentă neclimatizată. [m3/s]. Acest lucru apare evident în special în cazul ferestrelor cu jaluzele (sau alte elemente de umbrire) reglabile pe poziţii de iarnă sau de vară.In calculul transferului de căldură către zone/clădiri adiacente zonei climatizate.3. pentru fiecare lună de calcul. θintr.coeficientul de transfer (transmitanţa) prin ventilare datorat aerului introdus în zona de calcul.3.In cazul unor proprietăţi termofizice diferite ale elementelor de construcţie pentru situaţiile de încălzire şi răcire.6) unde: Uj . [W/K]. .k ce se stabileşte spaţiilor foarte vitrate adiacente zonei climatizate. de regulă 0.Semnificaţia fizică şi detalierea calculelor pentru caracteristicile termice ale elementelor de construcţie se regăsesc în SR EN 13789 şi în MC 001. alte elemente ventilate ale anvelopei. . se recomandă Metodologia MC 002 şi studii specializate. Valoarea temperaturii de introducere θintr.transmitanţa termică a elementului ”j” de anvelopă a clădirii. la calculul transferului de căldură către sol temperatura θ e.k cunoscut. prin elementul k. pentru luna respectivă. Energia disipată de clădire prin ventilare. în cazul transferului prin sol sau către spaţii puternic vitrate.Pentru fereastre. [m2]. θi .transmitanţa termică liniară a punţii termice liniare „k”. lk – lungimea punţii termice liniare „k”.k.k a acestui debit.8) debitul volumic aferent elementului aeraulic k. în care: • • (III.2.θintr. surse interioare de joasă temperatură). Observaţii: . la o valoare mai mică a coeficientului global de transfer termic prin fereastra UF. [K]. coeficientul de transfer de căldură prin H V . trebuie considerate valori diferite ale coeficienţilor de transmisie pentru fiecare situţie în parte.transmitanţa termică punctuală a punţii termice punctuale j.k(θi . temperatura θ e. ρ a ca - capacitatea calorică a aerului refulat ce poate fi considerată 1200 J/m3K. .k reprezintă temperatura zonei/clădirii adiacente. [W/(mK)]. ψk . .k 93 . QV [MJ]se calculează în fiecare conform relaţiei: QV = Σk{HV. valori ce conduc în cazul răcirii. având valori care corespund structurii şi utilizării acesteia. [W/(m2K)]. Ca o simplificare. raportul dintre aria tâmplariei şi aria vitrată trebuie determinată de asemenea conform MC 001.

extra .9) în care: ctemp . efectul utilizării recuperării căldurii asupra temperaturii aerului introdus trebuie luat în considerare în mod particular în calculul necesarului de energie pentru răcire.k [ m3/s] calculat prin introducerea unor factori de corecţie ce ţin cont de diferenţa de temperatură.coeficient adimensional ce ţine cont de temperatura nocturnă în raport cu temperatura medie pe 24 de ore . V V.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Acest debit suplimentar poate fi calculat în funcţie de tipul clădirii.k. mansarde sau alte spaţii închise insorite (sere). proporţional cu eficienţa recuperatorului fie înlocuind temperatura exterioară cu temperatura aerului introdus. .dacă unitatea de recuperare a căldurii nu are un bypass acţionat în funcţie de temperatura interioară sau în funcţie de sezon. se pot lua ctemp = cefic= cdin = 1 . In timpul perioadei de răcire.k este egală cu temperatura de introducere a aerului ce intră prin acest tip de sistem. trebuie ţinut cont de următoarele aspecte: . ale temperaturii aerului introdus şi energia adiţionala utilizată în sistem In cazul ventilării nocturne.) trebuie să se folosească aceleaşi date climatice utilizate pentru toate calculele din această metodă. modelul de calcul trebuie să ţina cont de acest lucru.k pe perioada de noapte. θintr. din ce în ce mai prezent în bilanţul de căldură al clădirii.k sau ale debitului de aer volumic refulat • Cazul utilizării recuperatoarelor de căldură (aferentă puterii ventilatoarelor.k = ctemp cdin cefic V V . în lipsa unor valori bine precizate.coeficient adimensional ce ţine cont de inerţia construcţiei .k este egala cu temperatura echivalentă a spaţiilor adiacente. scenariile de funcţionare ”zilnic” şi ”săptămânal” ale sistemului de ventilare nocturn.k este egala cu temperatura aerului exterior θe.k (III. extra . 94 . .ventilare provenită de la un sistem de ventilare mecanică – θintr. cdin . ca şi debitul volumic de aer suplimentar. Inafara celor menţionate. utilizare etc. câteva situaţii necesită detalii suplimentare.3. trebuie precizate ca date suplimentare de intrare. de efectele dinamice şi de eficienţa sistemului: • • • ΔV V .dacă unitatea de recuperare a căldurii este oprită sau by-passată pentru a reduce riscul de ingheţ al aerului în recuperator. . se consideră un debit volumic mediu suplimentar ΔV V .ventilare naturală inclusiv infiltraţii de aer din exterior – θintr. k trebuie însumat la debitul diurn • V V .ventilare naturală ce include infiltratii de aer din încăperile adiacente neconditionate sau din poduri.valorile coeficientului de transfer termic pentru ventilare HV. dezgheţului etc. [m3/s].coeficient adimensional ce ţine cont de eficienta sistemului de ventilare nocturna . k debitul suplimentar datorat ventilarii nocturne. REDACTAREA I . extra .k rezultată de trecerea aerului exterior prin recuperator. Intrucât prezenţa unei unităţi de recuperare a căldurii reprezintă un element important. • V V . obţinută ca funcţie de temperatura zonei şi de eficienţa recuperatorului. . pentru toate zilele corespunzătoare perioadei de răcire. expunere la vânt. acest lucru trebuie luat în considerare permanent prin calculul temperaturii de introducere θintr. cefic . Pentru a determina datele de intrare în situaţia recuperării căldurii. climat. Debitul de aer nocturn suplimentar • V V . adică între orele 23 pm şi 7 am. Recuperarea căldurii din aerul evacuat se ia în considerare fie prin reducerea debitului de aer real.

factor de reducere al efectului sursei interioare l din spaţiul adiacent neclimatizat. . Energia totală furnizată de sursele interioare de căldură.nc . se scrie: Φ surse = Φ oc + Φ ap .energia furnizată de sursa k în spaţiul climatizat. aflată în spaţiul adiacent neclimatizat. bl .nc.nc .e + Φ il + Φ acm +c + Φ i . [MJ]. încălzire sau răcire.3. în timpul lunii considerate.dacă o sursă caldă de mărime importantă are o temperatură apropiată de cea a mediului ambiant interior. poate fi recuperată fie în clădire.o parte din căldura degajată de sursele interioare.l (III. .fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară l. alte elemente de anvelopă cu strat de aer ventilat.l . acest flux va fi luat în considerare ca transfer de căldură prin transmisie. dar de semn opus (negativă).med .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. fluxul de căldură degajat depinde în mod esenţial de diferenţa de temperatură dintre sursă şi mediu. se fac următoarele precizări: . înafară celei introduse controlat pentru climatizarea spaţiului respectiv. Cu aceste observaţii.k .11) .3.r .pentru simplificare.k t Qsurse . Φ surse.căldura ce rezultă (sau care este absorbită) din procesele tehnologice desfăşurate în încăpere sau din prepararea hranei.l = Φ surse. (altele decât căldura introdusă controlat pentru încălzirea şi răcirea acestui spaţiu sau cea utilizată pentru prepararea apei calde de consum). constau din orice tip de căldură degajată la interiorul spaţiului climatizat. în timpul sezonului sau lunii considerate.k . t . inclusiv cele de canalizare.energia furnizată de sursa interioară l dintr-un spaţiu adiacent neclimatizat. în acest caz. în cele ce urmează se consideră numai căldura recuperată în clădire. Qsurse [MJ] se calculează cu relaţia: Qsurse = Qsurse.l . [Ms].durată perioadei de calcul (luna).med .nc . Degajări de căldură de la surse interioare Sursele de căldură interioare.nc . căldura degajată de aparate electrice aflate în încăpere şi de corpurile de iluminat. căldura disipată sau absorbită de instalaţiile de ventilare. Aceste surse de căldură includ: căldura metabolică degajată de ocupanţii spaţiului. în situaţia răcirii clădirii. fie chiar în sistemul care se calculează.10) ∑ k ∑ l unde: Q surse .V + Φ proc 95 (III. fie în alt sistem. REDACTAREA I Sunt posibile scenarii diferite de funcţionare în raport cu cel prezentat.med . prin introducerea unor factori de corecţie.med .o sursă rece.k = Φ surse .l t în care: Qsurse.fluxul de căldură mediu degajat de sursa interioară k. [MJ].k + (1 − bl )* Qsurse. Ele pot diferi funcţie de ziua saptămânii. ce contribuie la eliminarea unei cantităţi de căldură din zona de calcul trebuie tratată ca o sursă obişnuită. cantităţile mici de căldură disipate în sistem şi recuperate în clădire pot fi ignorate în calculul necesarului de energie pentru răcire. Φ surse. de zilele de weekend şi de tipul de utilizare al clădirii. fluxul total de căldură datorat surselor interioare Φ surse [W]. . putând fi evaluate în cadrul calculului performanţei energetice globale a sistemului. căldura degajată sau absorbită datorită curgerii apei calde şi reci prin instalaţiile ce strabat încăperea. Qsurse. Alte situaţii speciale Sunt necesare metode de calcul speciale atunci când sunt intâlnite următoarele situaţii: pereţi solari ventilaţi. Pentru calcularea degajărilor de căldură de la sursele interioare.

factori de simultaneitate etc. ele pot fi neglijate. Degajările de căldură luate în considerare la dimensionarea instalaţiilor sunt detaliate în III. iluminat de siguranţă. răcire şi ventilare. [W] .fluxul de căldură cedat de instalaţiile de încălzire.V .fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece.[W]. în care există informaţii pentru clădiri din domeniul terţiar. Observaţie : Fluxul de căldură nu cuprinde căldura evacuată direct prin sistemul de ventilare utilizat pentru evacuarea căldurii de la corpurile de iluminat (dacă este utilizat un astfel de sistem). cât şi valori globale pentru un anumit număr de utilizări ale clădirilor. Φ ap.fluxul de căldură cedat de iluminat. răcire şi ventilare 96 . Φ acm .fluxul de căldură Căldura metabolică degajată de ocupanţi şi căldura de la aparatura electrică Valorile orare şi săptămânale ale fluxului de căldură cedat de ocupanti şi de aparatura electrică aflată în încăpere trebuie determinate în funcţie de tipul şi gradul de ocupare al clădirii. [W].e . [W].1 – III. [W].fluxul de căldură degajat de alte aparate de iluminat prezente în încăpere şi care nu fac parte din prima categorie : corpuri de iluminat decorative. Dacă se apreciază ca fiind neimportante în raport cu alte fluxuri de căldură.3. se scrie conform relaţiei: Căldura degajată de la instalaţiile de apă caldă. de modul de utilizare a clădirii.3. în funcţie de utilizarea clădirii şi scopul calculului. cedat de procese tehnologice şi prepararea hranei. Căldura degajată de la iluminatul artificial Valoarea fluxului de căldură degajat de la iluminat Φ il este suma dintre: .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.3.fluxul de căldură cedat de corpurile de iluminat şi .flux de căldură datorat conductelor de apă caldă. Pentru toate aceste dispozitive. REDACTAREA I în care: Φ oc . Fluxul de căldură cedat/primit de instalaţiile de apă rece. In acest caz.fluxul de căldură cedat de instalaţiile de apă caldă menajeră şi canalizare. Φ I . şi de scopul calculului. Lacm . lampi speciale. In absenţa datelor.2. Φ proc . [W]. R . ϕacm . apă rece şi canalizare Φ acm + c = Φ acm + Φ ar + c în care: (III. [W]. ingropate etc. Φ ar +c fluxul de căldură datorat apei reci şi canalizarii interioare. pot fi utilizate datele în tabelele III.lungimea conductelor din sistemul de apă caldă menajeră din zona de clădire considerată. Căldura disipată sau absorbită de la sistemele de încălzire. dificultatea calculului este de a utiliza valori medii lunare. Φ acm+c .[W].[W]. [W/m] . care să ia în considerare scenarii de funcţionare. [m].fluxul de căldură cedat de ocupanţi. trebuie utilizate valorile existente în documentaţia de specialitate. apă caldă de consum şi canalizare către/de la încăperea climatizată. apă caldă de consum şi canalizare.3.12) Φ acm = ϕacm ⋅ Lacm unde: Φ acm+c . Φ il .fluxul de căldură unitar cedat de instalaţia de apă caldă de consum.fluxul de căldură cedat de aparatura electrică.

REDACTAREA I Fluxul de căldură disipat de la sistemele de încălzire. circulaţie. Valoarea fluxului de căldură provenit de la sistemul de răcire Φ R se referă la sursele de energie auxiliară (pompe. aceste date trebuie obţinute ca valori medii lunare.13) în care : Φ I . R .0 97 . Aceste date trebuie considerate. răcire şi ventilare se scrie : Φ I . ventilatoare şi componente electronice) din zona considerată precum şi la căldura disipată în procesele de emisie. răcire şi ventilare ΦI ΦR ΦV flux de căldură de la sistemul de încălzire din spaţiul climatizat. holuri.00 – 07. disipat de la sistemele de încălzire.Densitatea fluxului de căldura degajat de ocupanţi şi aparatură electronică . R .3. ventilatoare şi componente electronice). distribuţie şi stocare din sistemul de răcire. trebuie luată în considerare printr-o creştere a temperaturii de introducere şi de aceea nu trebuie considerată ca o sursă interioară în sine. Valoarea fluxului de căldură transferat de la sistemul de ventilare. circulaţie. Observaţii Valoarea fluxului de căldură de la sistemul de încălzire Φ I se referă la disiparea de căldură în zona considerată.V = Φ I + Φ R + ΦV (III. [W].0 23. [W]. distribuţie şi inmagazinare a căldurii din sistemul de încălzire.0 1.0 1. precum şi la căldura disipată în procesele de emisie.00 2.0 17.3.depinde de tipul de utilizare a clădirii şi poate fi determinat pe baza documentaţiei de specialitate.00 – 17. ΦV se referă la căldura disipată în zona de calcul de către sistemul de ventilare. Căldura degajată de la procese tehnologice şi prepararea hranei Fluxul de căldură transferat către sau de la încăpere ce rezultă din procese tehnologice sau de preparare a hranei . este de multe ori nevoie de a calcula necesarul de energie de încălzire sau răcire fără a lua în calcul aceste surse potentiale. coridoare [W/m ] (40% suprafaţa utilizată) Spaţii de birou (60% suprafaţa utilizată) Luni . Căldura de la sistemul de ventilare care nu conduce la creşterea temperaturii aerului introdus.V fluxul de căldură total. fie ca o medie pe întreg sezonul de încălzire.00 – 23. Tabelul III.Φ proc . Căldura disipată datorită aerului care este introdus în zona respectivă. flux de căldură de la sistemul de răcire din spaţiul climatizat.0 8. include de exemplu căldura disipată de motoarele ventilatoarelor plasate în afara curentului de aer şi de ventilatoarele locale care amestecă aerul. provenită de la surse de energie auxiliară (pompe.Vineri 07.1 . [W].00 20. Pentru această metodă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.00 2. Observaţie : Inainte de a calcula căldura disipată sau absorbită de la sistemele de încălzire sau răcire.valori medii convenţionale pentru birouri Ore Densitate flux Densitate flux [W/m2] 2 Zile Alte spaţii. fie ca medii lunare. flux de căldură de la sistemul de ventilare din spaţiul climatizat.

de orientarea suprafeţelor receptoare.0 1. Pentru a lua în considerare aria şi caracteristicile suprafeţei de captare a radiaţiei solare.15 1 invatamant Unitate medicala 8 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.aria suprafetei utile.92 1.00 – 07. Apard . de coeficienţii lor de transmitere.3. Apard .40 2 In care : Φ oc . [W].25 1 Φ app .3 .00 17. [m2].20 3 non-clinica Catering 10 0.25 10 III 5.00 Medie 9. precum şi de caracteristicile de transfer ale acestor suprafeţe. [W].3.1 Medie/săptămână Tabelul III. Aporturi de căldură solare Aporturile de căldură solare sunt funcţie de radiaţia solară la nivelul localităţii în care se află clădirea. Tabelul III.2 .20 3 Unitate de 5 0. absorbtie şi reflexie a radiaţiei solare. în funcţie de gradul de ocupare Coeficient de Gradul de m2 de suprafaţă Φ oc / A pard utilă/persoană simultaneitate ocupare W/m2 I 1.42 3 V 20 0. [m2].0 0.0 3.valori pentru sectorul nerezidenţial.25 3 Sala de sedinte 5 0.fluxul de căldura degajat de aparatura de birou.25 3 Magazin 10 0.Densitatea fluxului de căldură degajat de ocupanţi (în W/m2) . precum şi efectul umbririi acesteia se introduce în calcule mărimea denumită arie de captare efectivă.fluxul de căldura degajat de la ocupanţi.5 2.00 – 23.0 1.00 – 17.0 1.5 0.50 2 Sala se sport 4 0.20 1 Sala de relaxare 4 0.Densitatea fluxului de căldură degajat de aparatura electronica (în W/m2) .00 23. 98 .27 5 IV 14 0.0 2.aria suprafeţei utile.valori convenţionale globale pentru sectorul nerezidential Fluxul unitar Fracţia de Tip de utilizare a Flux de căldura unitar timp clădirii emis de aparatura Φ app / A pard fapp electronica pe timpul de [W/m2] operare [W/m2] Birou 15 0.0 2.4 3.50 4 clinica Unitate medicala 15 0.5 0.0 2. REDACTAREA I SâmbătăDuminică Medie 07.0 7.15 15 II 2.

j )nc j k unde: energia solară pătrunsă în zona de calcul. pentru luna considerată. a ariei de captare efectiva corespunzatoare suprafeţei k. pentru o orientare şi un unghi de înclinare dat. .c = ∑ (I s . Factorul Fsu se calculează ca produsul a trei factori: Fsu = Foriz Fv Fl (III.3.elemente de construcţie exterioare ale clădirii (cornise. [m2]. integrată pe perioada de calcul. Fsu.). actor subunitar denumit factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare. neclimatizată).k radiaţia solară totală. pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat.3. . într-o zonă a clădirii. . copaci etc.k ) şi Qs .j energia solară pătrunsă în zona de calcul pentru luna considerată. radiaţia difuză şi cea reflectată de sol ramân neschimbate.j aceeaşi interpretare ca la Is.forme de relief invecinate (dealuri. prin elementele perimetrale exterioare ale clădirii. REDACTAREA I Astfel. datorată aporturilor solare din zona adiacentă “j”.retragerea fereastrei faţă de planul exterior al peretelui. egală cu energia solară captată de 1 m2 al suprafetei k. integrată pe perioada de calcul. se calculează cu relaţia: Q s = Q s . Qs. prin reflexie. Aceasta este echivalent cu un obstacol care.k aria de captare efectivă a suprafeţei k.c Fsu = Fsu Isu I su Is (III. j As . As. [MJ/m2]. datorită radiaţiei solare (aportul solar) Qs [MJ]. pentru o orientare şi înclinare dată a acesteia.k. j j [ ] (III.).k As .3.k factor de reducere a aporturilor solare datorită umbririi prin elemente exterioare. Is. pentru aporturi solare către spaţiul adiacent j neclimatizat. Is.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. [MJ/m2].14) în care: Q s .nc.j aceeaşi interpretare ca la As.k Fsu . j = ∑ (I s .nc . produce aceeaşi radiaţie ca cea obstrucţionată. bj factor de reducere a aporturilor de la spaţiul neclimatizat j. integrată pe perioada de calcul.clădiri invecinate. energia totală pătrunsă în interior. Factorul Fsu se exprimă prin relaţia: Qs. j Fsu . Radiaţia solară directă este singura componentă redusă de obstacolelor ce produc umbra. [MJ]. Is radiaţia totală primită de planul captator în condiţiile lipsei oricărui element de umbrire exterior. aticuri. [m2].nc . în zona considerată As.16) 99 . [MJ]. balcoane etc. Factorul Fsu reprezintă reducerea fluxului de căldură solar patruns în încăperea climatizată datorită prezentei unor elemente de umbrire permanente cum ar fi: .15) în care: factor de reducere al aporturilor solare datorat umbririi exterioare radiaţia totală primită de planul captator în prezenţa elementelor de umbrire exterioare.c + ∑ (1 − b j )Q s .k.

5 şi III.61 0.82 0. cum ar fi poziţia soarelui sau raportul dintre radiaţia directă şi difuză.00 1.00 0.58 0.46 N latitudine E/V N 1.3.3.factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare apropiate laterale.3.00 30º 0. în consecinţă.5: Factorul de umbrire Fv datorat elementelor exterioare apropiate verticale ale clădirii Unghi la 45º N latitudine orizont S E/V N 0º 1.factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare apropiate verticale. pereţi şi planşee interioare din spaţii tip seră. forme de relief sau alte clădiri). precum şi pereţi aflaţi în spatele unor elemente de acoperire sau izolaţii transparente.80 60º 0.76 0.95 1. Fv şi Fl pentru latitudinea de 450N. Fv .66 Tabelul III.75 1. elemente opace exterioare.00 0.62 0. Tabel III. caschete etc.84 1.90 0.00 0.90 Tabel III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.00 0. Unghi la orizont 0º 30º 45º 60º 45º S 1.4: Valori ale factorului de umbrire F orizont Unghi la orizont 0º 10º 20º 30º 40º oriz datorat obstacolelor exterioare aflate la 45º S 1.94 0.74 0.3.6 sunt date valori medii ale factorilor Foriz.00 Arii de captare efective a radiaţiei solare Ariile de captare a radiaţiei solare se determină pentru toate tipurile de elemente perimetrale ale unei clădiri.98 0.89 0. III.4. trebuie alese valori medii adecvate scopului urmărit (încălzire. stâlpi exteriori etc.72 N latitudine E/V N 1.84 0.00 1. balcoane.97 0.70 0. de tip: retragerea ferestrei în plan lateral faţa de planul faţadei. REDACTAREA I în care : Foriz . Caracteristicile de captare ale acestor suprafeţe depind de climatul local şi de factori dependenţi de perioada de calcul.00 0.91 45º 0. de tip: retragerea ferestrei în plan vertical faţa de planul faţadei.00 0.50 0. care captează radiaţia solară (suprafeţe vitrate exterioare.6 Factorul de umbrire Fl datorat obstacolelor exterioare apropiate laterale.92 1. 100 .85 0. Fl . răcire sau verificarea confortului termic de vară). In tabelele III.. în funcţie de unghiul la orizont definit ca un unghi faţă de orizontală sub care ”se vede” obstacolul exterior din planul faţadei clădirii studiate.00 1.00 1.factor de umbrire datorat obstacolelor exterioare clădirii aflate la orizont (copaci.3.00 0.94 0.3.

transmitanţa la incidenţă normală a radiaţiei solare MC 001 stabileşte metodele de calcul pentru determinarea transmitanţei totale a suprafeţelor vitrate echipate cu dispozitive de protecţie solară. cu care aceasta este prevazută. Reducerea aporturilor solare prin utilizarea elementelor de umbrire mobile. inclusiv rama. factor de tâmplărie (de reducere a suprafeţei ferestrei).2. AF Ft Transmitanţa elementului vitrat reprezintă media temporală a raportului dintre energia solară transmisă prin elementul vitrat neumbrit şi energia solară incidenta.D a normativului MC 002.p (m2) se calculeaza cu formula: As .seU p Ap (III. care se calculează cu relaţia: Fu = (1 − f u )τ + f uτ u / τ în care: [ ] (III. pentru fiecare fereastră. Aria de captare efectivă a radiaţiei solare pentru elemente opace Aria de captare efectivă a unui element opac de anvelopa (perete. F = Fuτ (1 − Ft )AF în care: (III.factor de corecţie a transmitanţei τn . egal cu raportul dintre aria ramei şi aria totala a geamului. se introduce un factor de corecţie a transmitanţei în funcţie de unghiul de incidentă.2. se poate utiliza o pondere fixă a ramei pentru întreaga clădire Ft = 0. Fu factor de umbrire al fereastrei datorat dispozitivelor de umbrire mobile. p = Fcerα p R p . în situaţia în care sunt utilizate elementele de umbrire mobile.3. Ca o alternativă. ponderea ramei din aria efectivă de captare a ferestrei trebuie determinată conform specificaţiilor tehnice ale ferestrelor. τ mobile τu fu Factorul fu se determină pe baza metodei detaliate în Anexa II. Pentru a modela acest fenomen. se ia în considerare prin factorul de reducere a aporturilor.3. Transmitanţa maximă se obţine la incidenţă normală a radiaţiei solare (unghi de incidenţă zero) şi scade odată cu creşterea unghiului de incidenţă.19) Fu Factorul de reducere a aporturilor solare datorat elementelor de umbrire transmitanţa totală a ferestrei.17) aria totala a elementului vitrat. transmitanţa totală a ferestrei.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.3. factor de corecţie în funcţie de durată de utilizare a elementelor de umbrire mobile. Umbrirea elementelor vitrate trebuie luată în calcul atunci când radiaţia solară incidentă pe suprafată elementului la ora de calcul depaseste 300 W/m2 şi neglijată dacă radiaţia este inferioară acestei valori de prag. în situaţia în care elementele de umbrire mobile nu sunt utilizate.20) în care: 101 . folosind relaţia: τ = Fττ n (III. terasă) As. [m2].3. REDACTAREA I Aria de captare efectivă a unui element de anvelopa vitrat se calculează cu relaţia: AS .18) în care: Fτ . factor de transmisie (transmitanţa) a energiei solare prin elementul vitrat τ Relativ la factorul de tâmplărie.

coeficient de transfer de căldură prin radiaţie la exterior.se factor de corecţie ce ţine cont de schimbul de căldură prin radiaţie al peretelui către bolta cerească.3. diferenţa medie de temperatură Δθ e−cer va fi luată egală cu 11K. p (III. media aritmetică dintre temperatura suprafeţei exterioare a peretelui şi temperatura bolţii cereşti.23) hr .22) în care: Ff hr. efectele dinamice sunt luate în considerare prin introducerea unui unui factor de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii. determinat conform MC 001. aria totala a peretelui considerat de calcul.21) în care : ϕcer fluxul de căldură unitar datorat transferului de căldură prin radiaţie către bolta cerească. Up coeficientul global de transfer termic al peretelui. determinată conform Partea I a Metodologiei. radiaţia solară totală integrată (energia solară) la nivelul elementului opac. Is. Efectul inerţiei termice a clădirii în cazul răcirii intermitente sau opririi furnizării frigului este luat în 102 . coeficient de absorbţie a radiaţiei solare de către elementul opac considerat. nemascată de vreun element constructiv. [W/m2K].e poate fi luat egal cu 5 W/m2K.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.e Δθ e−cer (III. pentru condiţiile României. valoare ce corespunde la o temperatură medie a suprafeţei exterioare de 10 ºC. a bolţii Coeficientul de transfer de căldură prin radiaţie la exterior hr. perioada de calcul. [m2].e poate fi aproximat prin relaţia : 3 (III. [m2K/W]. REDACTAREA I Fcer αp Ap Rp.5 pentru un perete exterior ne mascat) . [m2K/W]. [W/m2K] . La o prima aproximare. [Ms] . diferenta medie de temperatură dintre aerul exterior şi temperatura aparentă cereşti. [ºC]. rezistenţa termică a elementului exterior opac.e = 4εσ (θ se + 273) unde: ε σ θ se emisivitatea suprafetei exterioare a peretelui. constanta Stefan-Boltzmann. ηTr. Calculul factorului de utilizare a pierderilor de căldură In metoda de calcul lunară. [W/m2] .e Δθ e−cer factor de formă dintre elementul opac şi bolta cerească (1 pentru terasă orizontală deschisă. Atunci când temperatura boltii ceresti nu este disponibilă în bazele de date climatice. [ºC]. egală cu 5.R.3.67*10-8 W/(m2K4). Factorul de corecţie Fcer se calculează cu relaţia : Fcer = 1 − ϕ cer t α p I s. hr.3. 0.P t Fluxul de căldura unitar transferat prin radiaţie către bolta cerească se srie sub forma: ϕ cer = F f hr . [MJ/m2 ] .

3. hoteluri. REDACTAREA I considerare prin introducerea unei ajustari (corecţii) a temperaturii interioare prescrise sau a unei corecţii aplicate necesarului de energie pentru răcire. raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale zonei în perioada de răcire.3.3. magazine In figura III. λR = Qsurse.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.Valorile parametrului numeric α 0 R si ale constantei de timp de referinţă τ 0 R Tipul de clădire referitor la funcţionarea α0R τ 0 R [ore] sistemului de răcire I Clădiri răcite continuu (mai mult de 12 ore pe zi): clădiri rezidentiale.2 este reprezentată variaţia factorului de utilizare ηtR pentru o perioadă de calcul lunară şi pentru diverse constante de timp ale clădirilor din clasa I. Un sistem de răcire ce răspunde lent şi un control imperfect al temperaturii interioare poate afecta utilizarea optimă a pierderilor. R = 1 ηTr. τ 0 R . determinate anterior.dacă λR>0 şi λR ≠ 1 atunci .0 15 locuinţe . Factorul de utilizare a pierderilor de căldură este funcţie de raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură şi de inerţia termică a clădirii. energia totală transferată între clădire şi mediul exterior. 1. R = ηTr .3.constanta de timp de referinţă pentru răcire. presupunand un control perfect al temperaturii.R αR +1 αR 1 − λα R R = .R QTr.dacă λR < 0 atunci ηTr . determinată conform tabelului III.0 15 puţin de 12 ore/zi): şcoli.8 30 . 1 − λα R +1 R . conform următoarelor relaţii: Notând cu λR raportul dintre pierderile şi aporturile de căldură în situaţia răcirii.3.26) Qsurse. R (III.7. τ R - 103 .metoda lunară 0. NOTA: Factorul de utilizare a pierderilor de căldura pentru răcire se defineşte independent de caracteristicile sistemului de răcire.25) aporturile de căldura totale pentru răcire. care se calculează cu relaţia: (III. .7 .metoda sezoniera II Clădiri răcite numai pe parcursul zilei (mai 1. R QTr .3.3. pentru fiecare lună şi pentru fiecare zonă considerată: factorul de utilizare a pierderilor de căldură în situaţia răcirii. [MJ] parametru numeric adimensional ce depinde de constanta de timp a clădirii pentru răcire τR. determinat conform tabelului III.parametru numeric de referinţă.24) . în ore. birouri. săli de spectacole. spitale. Tabelul III.R αR α R = α0R + τR τ 0R unde: α 0 R . [MJ].R λR în care.dacă λR =1 atunci ηTr .7 constanta de timp pentru răcire. (III. în situaţia răcirii clădirilor.

24.28) Cm = X j Aj = ρ ij cij d ij A j ∑ j ∑∑ j i în care: Cm Xj Aj ρ ij capacitatea termică internă a clădirii. caracterizează inerţia termică clădirii/zonei în timpul perioadei de răcire. [kg/m3].3. [kJ/(kgK)]. [m]. [kJ/K]. [kJ/K].R pentru constante de timpτ R : 8. capacitatea termică internă a elementului interior j. 104 . cij d ij Suma este realizată pentru toate straturile aceluiaşi element de perete. [m2]. [kJ/(m2K)].BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Valori convenţionale ale constantei de timp pentru diverse tipuri de clădiri pot fi calculate pentru tipuri de clădiri reprezentative construite. începând dinspre suprafaţa interioară şi până la primul strat izolant.3.8 şi jumătate din grosimea peretelui.6 HT (III. aria elementului j.2 Nomogramă pentru determinarea factorului de utilizare a pierderilor pentru răcire ηt. Capacitatea termică internă a clădirii sau a unei zone. Cm se obţine prin insumarea capacităţilor termice ale tuturor elementelor de construcţii aflate în contact cu aerul interior al zonei luate în considerar (III. III. 48 ore. Grosimea maximă luată în calculul capacitatii termice interioare este valoarea minimă dintre cea dată în tabelul III.capacitatea termică a clădirii. HT . grosimea stratului i al elementului j. o saptămână şi infinit.3. căldura specifica a materialului din stratul i al elementului j. Se calculează cu relaţia : Constanta de timp a clădirii pentru răcire.3. valabile pentru perioade de calcul lunare şi clădiri răcite continuu (clădiri tip I). τ R [ore] τR = Cm / 3. REDACTAREA I Fig.coeficient de transfer de căldură prin transmisie ale clădirii [W/K]. Valori curente sunt date în MC 001. densitatea materialului din stratul i al elementului j.27) unde : Cm .

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

Tabelul III.3.8. Grosimea maximă considerată în calculul capacităţii termice interioare Grosime maxima Aplicaţie [m] Determinarea factorului de utilizare pentru 0,10 încălzire sau răcire Efectul încălzirii sau răcirii intermitente 0,03 III.3.2.3 Condiţii interioare de funcţionare

Cazul funcţionării în regim continu

Pentru răcirea continuă a clădirii pe toată perioada sezonului de răcire, calculul energiei pentru răcire se face cf. III.3.2.2 utilizând ca temperatură interioară, temperatura prescrisă pentru climatizare θi. Datorită variaţiei diurne a parametrilor climatici în perioada de vara şi a inerţiei termice a clădirii, funcţionarea unui termostat programat pentru funcţionare de zi/noapte sau pornit/oprit are un efect mai mic asupra necesarului de răcire decât ar avea pe perioada de iarnă, asupra necesarului de încălzire. Acest fapt conduce la diferenţe importante în procedurile de calcul pentru modul de răcire. Energia necesară pentru răcire în cazul răcirii intermitente QR,interm se calculează cu relaţia: QR ,int erm = aR ,int ermQR + 1 − aR ,int erm QR ,tot ,int erm (III.3.29)

Cazul răcirii în regim intermitent

(

)

QR

unde:

energia necesară pentru răcire, calculată conform § III.3.2.2 presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambianţă corespunde unei situaţii de răcire în regim continu, [MJ]; QR,tot,interm energia necesară pentru răcire, calculată conform § III.3.2.2, presupunând că pentru toate zilele lunii, controlul şi setarea termostatului de ambient corespund perioadei de intermitenţă, [MJ]; aR,interm factor adimensional de corecţie pentru răcirea intermitentă, determinat cu relaţia: aR ,int erm = 1 − bR ,int erm (τ 0 R τ R )(1 λR ) 1 − f R , N (III.3.30)

(

)

având ca valoare minimă: a R ,int erm = f R , N în care:

f R,N
bR,interm

factor reprezentand raportul dintre numărul de zile din saptămână cu răcire normală şi numărul de zile dintr-o săptămână (ex. 5/7) ; factor de corelaţie empiric cu valoare constanta bR,interm=3 ; constanta de timp pentru răcire, cf. relaţiei III.3.27 [ore]; constanta de timp de referinţă pentru răcire, determinată conform tabel III.3.7, [ore]; raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură ale clădirii (zonei) în modul de răcire.

τR τ 0R

λR

NOTA 1: Factorul de corecţie aR,interm ţine cont de faptul că impactul intermitenţei de funcţionare a sistemului de răcire asupra necesarului de energie este funcţie de lungimea perioadei de intermitenţă, de raportul dintre aporturile şi pierderile de căldură şi de inerţia termică a clădirii: figura III.3.3.

105

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

aR,interm

τR   τR τR τR

 

 

 

raportul λR

Figura III.3.3 - Nomograma de alegere a factorului de corecţie aR,interm pentru răcirea intermitentă 1 – clădiri cu inerţie mare ; 2 – clădiri cu inerţie mică
In anumite clădiri cum ar fi şcolile, perioadele de vacanţă în timpul sezonului de răcire conduc la o reducere importantă a necesarului de frig. Necesarul de frig în timpul perioadei de vacanţă se calculează astfel: - pentru luna ce include o perioadă de vacanţă, calculul se face diferenţiat: a) pentru perioada de răcire normală; şi b) pentru perioada de vacanţă; - se interpoleaza liniar rezultatele obţinute ţinând cont de raportul dintre perioada de timp de vacanţă şi perioada de timp normală, utilizand următoarea relaţie:

Cazul răcirii cu perioade mari de întrerupere a funcţionării

QR ,vac = f R , N QR + (1 − f R , N )QR ,tot ,vac
unde:

(III.3.31)

QR ,vac
QR

necesarul de energie pentru răcire ce ţine cont de perioadele de vacanţă, [MJ]; necesarul de energie pentru răcire calculat conform § III.3.2.2, presupunand ca pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei normale, [MJ]; necesarul de energie pentru răcire calculat conform § III.3.2.2, presupunând că pentru toate zilele lunii, setările şi controlul termostatului de ambianţă sunt cele corespunzatoare perioadei de vacanţă, [MJ]; factor reprezentând numarul de zile din luna cu răcire normală, raportate la numărul total de zile al perioadei (ex. 10/31) ;

QR ,tot ,vac

f RN

III.3.2.4 Durata anuală a sezonului de răcire Pentru metoda lunară de calcul, durata sezonului de răcire se determină prin numărarea zilelor pentru care energia necesară pentru răcire este mai mare ca zero. O soluţie simplă este de a reprezinta grafic variaţia temperaturii medii lunare (pe ordonată), pentru diferite luni ale perioadei calde şi de tranziţie (pe abscisă) – fig. III.3.4. Se calculează „temperatura de echilibru” θemz care reprezintă valoarea temperaturii exterioare la care aporturile de căldură de la sursele interioare şi exterioare (soare) sunt egale cu pierderile prin transfer (prin transmisie QT şi aer de ventilare QV), calculate pentru temperatura interioară de calcul pentru climatizare.

106

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

θe med  θemz

Perioada de răcire  luna      Apr  Mai    Iun   Iul    Aug    Sept

Fig III.3.4: Stabilirea grafică a perioadei anuale de răcire
Se calculează temperatura exterioară medie zilnică θemz care satisface relaţia:

θemz = θi −

η1 Qsurse, z
HT tz

(III.3.32)

în care : θi – temperatura interioară de calcul pentru climatizare, Qsurse,z – energia de la soare şi surse interioare, calculată pentru o zi medie din luna respectivă (de început sau sfârşit de sezon de răcire), HT - transmitanţa totală a încăperii, ηl – factor de utilizare a pierderilor de căldură calculat pentru λ = 1 (v.relaţia III.3.24), tz – durata unei zile (86400 scunde). Transmitanţa totală rezultă din suma transmitanţei de transmisie a pereţilor exteriori şi a transmitanţei aerului de ventilare (v. relaţiile III.3.5 şi III.3.8). Debitele medii de aer pentru diferite destinaţii se pot calcula cu ajutorul metodei ede calcul expusă anterior, în sucapitolul III.2.1. Energia provenită de la sursele interioare se poate stabili, în lipsa unor date concrete, pe baza tabelelor III.3.1 – III.3.3. Procedura de determinare a duratei sezonului de răcire, cu ajutorul figurii III.3.4, este următoarea: Grafic, se intersectează curba temperaturii exterioare cu dreapta θemz = const şi se determină perioada de răcire care corespunde unei temperaturi θe > θemz. Reprezentarea se face la scară, considerând că temperatura medie a fiecărei luni corespunde datei de 15 a lunii, pentru a citi pe abscisă numărul de zile din lunile în care se începe şi se termină răcirea. Durată sezonului de răcire poate fi redusă prin aplicarea unor tehnici care conduc la economii de energie pentru răcire (de exemplu, prin utilizarea ventilarii nocturne); în aceste situaţii este necesară evaluarea perioadelor de funcţionare a eventualelor sisteme auxiliare, pastrând pentru calculul necesarului de energie, doar perioada de timp în care funcţionează sistemul de răcire de bază. III.3.2.5 Necesarul de energie anual pentru răcire Necesarul anual de energie pentru răcire, pentru o zonă de clădire dată, se calculează însumând necesarul de energie pe perioadele (lunile) distincte din an în care este necesară răcirea, ţinând cont de durata acestor perioade de-a lungul unui an calendaristic:

QR ,an = ∑ QR , j
j

(III.3.33) necesarul anual de răcire pentru zona considerată, [MJ];

în care:

QR,an

107

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

QR,j

necesarul de răcire al zonei considerate pentru luna j, determinat conform § III.3.2.2, [MJ];

III.3.2.6 Energia totală utilizată şi consumată la sistemele de răcire şi ventilare

Pierderile de energie ale sistemului

Pierderile de energie ale sistemului pot fi indicate prin intermediul unei eficienţe globale a sistemului; în acest caz se utilizează relaţia:

QR ,sistF =
unde: [MJ];

η sist ,R

QR

(III.3.34)

QR,sistF energia utilizată de sistemul de răcire, inclusiv pierderile de energie ale sistemului, QR

η sist ,R

energia necesară pentru răcire a clădirii sau zonei, [MJ]; eficienţa globală a sistemului de răcire, incluzând pierderile de energie la generarea,

transportul, acumularea, distribuţia şi emisia de agent termic (aer şi apă) din sistem, cu excepţia cazului când sunt raportate separat ca energie auxiliara. Conform diagramei de fluxuri energetice din figura III.3.1, aceste pierderi de energie sunt denumite: ηQTr (doar la sistemele ”numai aer”), Qpierd,aer, Qv – Qneconv,CTA şi Qpierd,ar , toate cu semnificaţiile explicate în această figură. Această eficienţă nu ţine cont de energia auxiliară introdusă în generatorul termodinamic de frig GTF (chiller) - Qaux, de pierderile interne ale GTF (Qpierd,GTF) şi de aceea energia primară consumată la nivelul aestui GTF, Qen,prim,tot (MJ) se va scrie:

Qen, prim,tot =

QR ,sistF

ηGTF

(III.3.35)

în care ηGTF reprezintă randamentul sursei GTF de generare a frigului, propriu maşinii frigorifice respective şi indicată de catalogul producătorului acesteia. Deoarece există foarte puţine date fiabile referitoare la eficienţa globală a sistemelor şi ţinând seama de diversitatea soluţiilor tehnice, este recomandat ca pierderile ca şi recuperările de energie să fie evaluate pe componente. Se menţionează că nu a fost introdus în bilanţul de energie pentru răcire, consumul de energie datorat condensării vaporilor de apă pe bateria de răcire din centrala de tratare a aerului; după cum s-a menţionat, acest capitol se referă numai la căldura sensibilă. III.3.3 Calculul consumurilor de energie pentru răcire prin metoda orară, pentru clădiri la care nu se realizează controlul umidităţii Metoda de calcul orar este o alternativă de calcul a consumului de energie pentru răcirea clădirilor. Domeniul de aplicare ca şi obiectivul metodei orare sunt aceleaşi ca pentru metoda lunară simplificată (v. § III.3.2). Se fac în plus următoarele precizări: - metoda orară permite introducerea unor scenarii de funcţionare orare referitoare la temperaturile prescrise, modul de ventilare, sursele interioare de căldură, utilizarea dispozitivelor de umbrire etc. - deoarece modelarea realizată este mai apropiată de fenomenele fizice şi de regimul de utilizare, rezultatele obţinute sunt mai apropiate de realitate. Metoda este în mod special de preferat celei lunare în cazul clădirilor cu inerţie termică mare, cu intermitenţă mare de funcţionare sau în alte situaţii speciale.

108

temperatura aerului introdus (refulat) pentru ventilare θintr. Metoda este simplificată deoarece combină rezistenţa la transfer termic şi capacitatea termică a clădirii sau a unei zone. datorita posibilitătţii de a lua în considerare partea convectivă şi radiativă pentru iluminat. Din punct de vedere termic. Datele de intrare privitoare la funcţionarea sistemului pot fi introduse cu variaţii orare utilizând tabele de variaţie (temperatură interioară prescrisă. în special pentru încăperile climatizate în care comportamentul termic în regim dinamic are un impact semnificativ.Capacităţi) – cf. Este o metodă dinamică ce modelează rezistenţele şi capacităţile termice precum şi fluxurile de căldură emise de sursele interioare. se urmăreşte : . Transferul prin fereastră are loc între nodurile de temperatură exterioara θe şi nodul de temperatură θs. prin conductanţa Hms. nodurile corespund temperaturilor următoare: temperatura aerului interior. Transferul de caldură prin transmisie este divizat între transferul prin fereastră. prin conductanţa Hem şi . Transferul prin elementele masive care au o conductanţă totală Hop are două componente : .transferul dintre nodul de temperatura exterioara θe şi nodul de temperatura medie de radiaţie a elementelor masive. III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.electric şi utilizează o schemă de tip R-C (Rezistenţe . Modelul analogic conectează 5 noduri prin 5 conductanţe şi o capacitate. Efectul surselor de căldură interioare este materializat prin împărţirea în mod egal pe cele 3 noduri de temperatură: θi. prin interimediul coeficientului de transfer prin ventilare (conductanţei) HV. fig. θs şi θmr.1 Descrierea procedurii de calcul Metoda are la bază un model analogic termo . într-o singura pereche “rezistenţă-capacitate”. pentru întreaga clădire. deoarece majoritatea aparatelor de control şi reglare reacţionează la această valoare. .temperatura θs. θe . Energia totală pe perioda de calcul (lună. a fluxului provenit de la soare şi cel degajat de 109 .reprezentarea relativ simplă a fenomenelor de transfer de căldură dintr-o clădire şi o formulare matematică uşor de implementat informatic. Energia necesară pentru încălzire/răcire (pozitivă/negativă) se calculează ca fiind energia ce trebuie adăugată/extrasă la fiecare oră în/din nodul care reprezintă aerul interior (θi) pentru a menţine temperatura interioară prescrisă. Masa termică ce caracterizează inerţia elementelor masive este reprezentată printr-o capacitate unică Cm plasată în nodul de temperatură θmr. şi transferul prin elementele masive.3. Pentru calcul. scrisă ca o medie dintre temperatura aerului interior θi şi temperatura medie de radiaţie θmr Transferul de căldură datorat ventilării se scrie ca o conexiune între nodul de temperatură al aerului θi şi nodul de temperatură caracteristică aerului refulat θintr. caracterizata prin inertie termica nulă şi conductanţă HF.3. REDACTAREA I III. aporturi solare sau degajari de caldura de la surse interioare. Prin modelul realizat.3. Temperatura interioară prescrisă (de calcul) este temperatura aerului interior. θmr. θmr . temperatura medie de radiaţie. sezon de răcire) se va calcula prin însumarea valorilor orare. se utilizează un pas de timp orar.realizarea unui nivel de acurateţe ridicat. degajări de la surse interioare de căldură etc). între Hms şi Hem. Această abordare îmbunătăţeşte gradul de reprezentare a confortului termic interior şi creşte acurateţea reprezentării schimburilor de caldura prin radiaţie. Modelul face distincţie temperatura aerului interior şi temperatura medie a suprafeţelor interioare (temperatura medie de radiaţie).transferul dintre nodul de temperatura θs. θi temperatura aerului exterior. şi cel cu temperatura medie de radiaţie θmr.5.

5 Modelul orar simplificat cu 5 rezistenţe şi o capacitate (5R-1C) Mărimile de intrare în model sunt obţinute pe baza următoarelor date: .3.45 W/(m2.3.2.2.3.coeficienţii de transfer termic prin transmisie. coeficientul de transfer de căldură la interior (prin convecţie). se poate his considera cu valoarea his=3.36) şi At = Rat .K) Rat raport dintre aria tuturor suprafeţelor şi aria pardoselii. pentru ferestre HF şi elementele masive de anvelopa se determină HT conform § III.conductanţa de cuplare His este egala cu : His = his At (III.3.2.3. [m2] Ap Aria utilă a pardoselii. [m2]. His At aria tuturor suprafeţelor elementelor perimetrale ale înăperii/zonei de calcul.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Am pentru: 110 . considerat Rat=4.5 Divizarea conductanţei HT între Hms şi Hem se face considerând rezistenţele 1/ Hms şi 1/ Hem înseriate şi atunci: (III. O conductanţă de cuplare His este introdusă între nodul aerului interior şi cel al suprafeţei interioare. Am Φm  Figura III. .2. REDACTAREA I sursele interioare.1/ Hms) unde: Hms = hms . ΦI/R  θi  θintr  HV His Φia  θe  HF θs  ` Hms θmr  Φst  Hem Cm. Ap unde: conductanţa de cuplare dintre nodurile de temperatură θi şi θs. .coeficienţii de transfer termic prin ventilare Hv şi temperatura aerului introdus în încăperi (de refulare) θintr obtinute conform § III.37) Hem = 1/(1/ HT .

conform relaţiei : 111 .4.2). III. REDACTAREA I hms coeficientul de transfer de căldură dintre nodurile de temperatură θs şi θmr . . .necesarul de încălzire sau răcire Φnec.2).3 Determinarea temperaturii aerului şi a temperaturii operative pentru o valoare cunoscută a unui flux de caldură disponibil. se pot obţine temperaturile interioare. precum şi căldura pătrunsă în interior ca urmare a aporturilor solare. La limită.temperaturile în nodurile interioare de calcul..I.3. θm. θm şi θs) : ⎧ ⎪ ⎪Φ ia = 0.2. se detaliază procedura specifică de calcul pentru următoarele mărimi : .3. Degajările de la sursele interioare de căldură către interiorul zonei climatizate.1 At ⎟ ⎪ ⎝ ⎠ ⎩ (III.K) Am aria efectivă a elementelor masive se determină conform § 2.R.3. în acest paragraf.degajările de căldură de la sursele interioare şi aporturile solare ce vor fi distribuie ca solicitări pentru nodurile de calcul interioare.3. provenind de la iluminatul electric.38) în care : Φsurse (W) şi ΦS (W) reprezintă fluxurile căldură totale degajate de la sursele interioare.t se calculează la sfârşitul pasului de timp în funcţie de valoarea la ora precedentă. respectiv t-1.R. în absenţa sistemelor.t-1 care sunt valori instantanee la momentele de timp t. după cum urmează (corespunzătoare nodurilor cu temperaturile : θi . Pentru un pas de timp de o oră.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.3. prepararea hranei.5.5Φ surse + Φ S ) ⎜ At 9.5 * Φ surse ⎪ Am ⎪ (0. atunci când în aceste noduri există o solicitare cunoscută (un flux de cădură pentru încălzire/răcire).2 şi 2. respectiv datorate aporturilor solare (conform § III. III.5Φ surse + Φ S ) . ⎨Φ m = At ⎪ ⎪ ⎛ A H es ⎞ ⎪Φ st = ⎜ 1 − m − ⎟ (0. care poate fi considerat hms = 9. metabolism etc.3. Φd Fluxul Φd reprezintă un flux de căldură furnizat în încăpere prin sistemele de încălzire/răcire.10.2.3. θm. sunt divizate în cadrul modelului orar în trei componente. Temperaturile au valori medii orare cu excepţia θm.1 W(m2. Soluţia numerică a modelului de calcul se bazează pe o schema de rezolvare de tip CrankNicholson cu un pas de timp egal cu o oră.t-1 . când Φd = 0. în condiţiile în care există o sursă de încălzire/răcire şi trebuie să se aprecieze dacă aceasta este suficientă sau nu pentru asigurarea confortului interior.t şi θm. dacă se impune o temperatură interioară prescrisă (de set-point) sau temperaturile interioare care se stabilesc dacă se impune un disponibil de energie maxim pentru încălzire sau răcire.2 Ecuaţiile modelului orar simplificat Schema generala de calcul este aceeaşi cu a modelului de calcul lunar (§ III.3. ΦI. Utilizarea acestui model permite să se evalueze temperaturile interioare (temperatura aerului şi temperatura operativă).

t + θ m.r şi Cm se stabilesc conform relaţiilor de la § III. în acest caz necesarul de încălzire este 112 . iar energia de încălzire disponibilă nu este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă. θaer. comportamentul termic al încăperii/zonei exprimat printr-o dreaptă. modelul de calcul tip R-C permite calculul temperaturii interioare θi pentru orice flux de căldură furnizat de sistemul de încălzire sau răcire ΦI. Pot apare cinci cazuri distincte : 1) Incăperea necesită încălzire. Hv .set şi cu necesarul de energie maxim pentru încălzire sau răcire la ora respectivă. θe. Energia de încălzire sau răcire furnizată încăperii/zonei poate fi reprezentată pe acelaşi grafic cu temperaturile prescrise (de set-point) θi.3θ i + 0. pentru două valori ale ΦI.R.tot = Φ m + H emθ e + H 3 ⎢Φ st + H F θ e + H 1 ⎜ ia ⎜ H ⎟ v ⎝ ⎠⎦ ⎪ ⎣ ⎪ 1 ⎪H1 = ⎨ 1 / H v + 1 / H is ⎪ ⎪H 2 = H1 + H F ⎪ 1 ⎪H 3 = 1 / H 2 + 1 / H ms ⎩ Mărimile Hem .5(H 3 + H em ) + Φ m.R şi θi. cu coeficienţii superficiali de schimb de căldură prin convecţie şi prin radiaţie.39) ⎧ ⎡ ⎛ Φ + Φd ⎞⎤ + θ aer .3.3.40) ⎧θ i = (H isθ s + H vθ int r + Φ ia + Φ d ) / (H is + H v ) ⎨ ⎩θ op = 0. Pentru o oră dată.41) Temperatura operativă este egală cu media ponderată dintre temperatura aerului interior şi temperatura medie de radiaţie.3.2. III.3.3. (III. Pentru pasul de timp considerat.5(H 3 + H em )] / 3600 − 0.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.3. Temperatura interioară ce rezultă din acest grafic se află la intersecţia celor două curbe. Temperaturile interioară (θi) şi operativă (θop) se obţin cu relaţiile : (III.3.37).t = θ m. REDACTAREA I θ m.3.4 Calculul temperaturii aerului şi energiei necesare pentru încălzire/răcire Pentru fiecare oră.3.2.t −1 ) / 2 ⎪ ⎡ ⎛ Φ ia + Φ d ⎞⎤ ⎨ + θ int r ⎟⎥ / (H ms + H F + H 1 ) ⎪θ s = ⎢ H msθ m + Φ st + H Fθ e + H 1 ⎜ H ⎜ ⎟ v ⎝ ⎠⎦ ⎣ ⎩ în care Hms se calculează cu relaţia (III. Schema de rezolvare presupune o dependenţă lineară dintre ΦI. valorile medii ale temperaturilor în nodurile de calcul se obţin cu următoarele relaţii : ⎧θ m = (θ m.R.t −1 în care : [C m [Cm / 3600 + 0.r ⎟⎥ / H 2 ⎪Φ m .3. se determină aplicând ecuaţiile prezentate anterior la § III.tot ] .7θ s (III.

Se consideră θi = θi0 (temperatura interioară în regim liber) şi se verifică indeplinirea condiţiei (dublei inegalităţi) : Dacă această condiţie este satisfacută atunci nu este nevoie de încălzire sau răcire astfel încât ΦI.I se consideră θset = θset.set. în acest caz necesarul de încălzire este mai mic decât energia maximă disponibilă pentru încălzire.ne lim = Φ nec . Temperatura interioară se calculează din bilantul de energie pentru zona respectivă.set.3.39 – III.R = 0 şi se aplică setul de ecuaţii (III. R .I < θi0 < θi. valoarea temperaturii θm. când pierderile de caldură ale încăperii/zonei sunt maxime.R.R = Φnec I.set. Pasul 1: - se verifică dacă este nevoie de încălzire sau de răcire (cazul 3) se consideră ΦI.42) Se verifică după aceea dacă puterea disponibilă pentru încălzire sau răcire este suficientă (cazul 2 sau 4). în acest caz necesarul de răcire este limitat superior la valoarea corespunzatoare energiei maxime disponibile pentru răcire.3.R .41) luând ΦI.3.10 cu Φnec I. iar temperatura interioară ce se stabileşte în încăpere/zonă este egală cu valoarea θi.set. în toate cazurile. fară a introduce în ecuatia de bilant nici un fel de energie auxiliară pentru încălzire sau răcire. REDACTAREA I 2) 3) 4) 5) limitat superior la valoarea corespunzătoare energiei maxime disponibile pentru încălzire.I.R.set.10. pentru a calcula o temperatură interioară ce se va nota cu θi. Dacă θi0 > θi.real =0 şi θi.3. Se alege valoarea temperaturii prescrise şi se calculează necesarul de încălzire şi cel de răcire. iar temperatura interioară ce se stabileşte în încăpere/zonă este egală cu valoarea θi.set. fiind utilizată la pasul de timp următor.real . I .R Pasul 2: Φ nec .nelim (nelimitat) adică necesarul de încălzire sau răcire nelimitat inferior sau superior pentru a se obţine temperatura prescrisă: θi.3.set.10 şi se calculează Φnec.R. Incăperea necesită răcire. θi. Dacă θi0 < θi. în caz contrar se trece la pasul 2.R.41).set.real =θi0 şi calculul se opreşte. Se înlocuieşte apoi θi = θi. iar energia de răcire disponibilă nu este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Acest fenomen se întâlneşte de obicei în perioada de demarare din sezonul de încălzire. iar temperatura interioară ce se stabileste în încăpere/zonă este inferioară valorii prescrise θi. Paşii de calcul sunt următorii: Procedura de calcul stabileşte valoarea temperaturii interioare reale obţinute în încăpere.real şi valoarea necesarului de încălzire/răcire real ΦI.I .39 – III. Incăperea necesită răcire iar energia de răcire disponibilă este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă.R. Incăperea/zona nu necesită nici încălzire.10 calculat la o valoare a ariei pardoselii de 10 ori mai mare (10*Ap). 113 . Se aplică apoi setul de ecuaţii (III. nici răcire (regim ”liber” de evoluţie a temperaturii). în acest caz necesarul de răcire este mai mic decât energia maximă disponibilă pentru răcire.t este calculată şi stocată în memorie.R.R se consideră θset = θset.10 Pasul 3 : θ set − θ i 0 θ i10 − θ i 0 (III. iar temperatura interioară ce se stabileste în încăpere/zona este superioară valorii θi.I . Incăperea necesită încălzire iar energia de încălzire disponibilă este suficientă pentru a se atinge temperatura prescrisă.

set Astfel.R.aporturile de căldură solare se consideră conform datelor de la § III. în funcţie de graficul diurn de închidere a jaluzelelor şi corelat cu coeficienţii de transfer ai ferestrei neprotejate respectiv complet protejate (cu jaluzele. la o valoare a intensităţii radiaţiei solare >300W/m2 se consideră că trebuie utilizate protecţii solare la ferestre. se determină.real = ΦI. . sezon de răcire).41).2. dar se introduc la fiecare pas de calcul (oră de oră).Pereţi solari ventilaţi. s-au obţinut valorile fluxurilor orare necesare şi calculul este incheiat. Astfel: ▪ Durata sezonului de încălzire şi de răcire (număr de zile sau ore) se determină considerând momentul de început şi de sfârşit al perioadei de încălzire/răcire atunci când necesarul de căldură sau frig depăşeşte 1 W/m2. REDACTAREA I Dacă Φnec.3.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. ventilatoarelor etc). . III.coeficienţii de transfer termic prin transmisie şi ventilare se vor lua în calcul cu valorile recomandate la § III.3. sunt necesare metode detaliate pentru a modela comportamentul dinamic al următoarelor elemente de construcţie speciale: . conform scenariilor de funcţionare ale zonei/clădirii. prin însumarea valorilor orare. 114 .R.R.39 – III.real = Pasul 4 : QR. se fac următoarele precizări pentru aplicarea metodei de calcul lunare. ▪ Pentru calculul orar simplificat.3.degajările de la sursele interioare de căldură se consideră conform datelor de la § III. pentru diminuarea necesarului de energie pentru răcire.nelim>0 se ia ΦI.nelim se situează între valorile ΦI. Dacă ΦI. care reprezintă energia ce trebuie adăugată/extrasă la fiecare oră în/din nodul care reprezintă aerul interior (θi ) pentru a menţine temperatura interioară prescrisă.nelim şi θi. Această durată va fi luată în considerare şi pentru calculul energiei auziliare consumate în sisteme (pentru funcţionarea pompelor. Precizări referitoare la modul de calcul sunt date la § III. se trece la pasul 4 (ultimul). obloane etc).max NOTA: în acest caz temperatura de prescrisă nu este niciodată atinsă.2. Se calculează temperatura interioară (cazul 1 sau cazul 5).transferul de căldură prin sol şi luarea în considerare a punţilor termice aşa cum se precizează la § III. ▪ Ca şi în cazul metodei lunare simplificate.2. dacă ΦI.3. efectul radiaţiei nocturne trebuie luat în considerare direct la fiecare oră.Alte elemente ventilate ale anvelopei. energia totală pe perioda de calcul (lună.max .max şi ΦR.2.3.2.2.max atunci : ΦI.2.3. .3.2. Pe baza valorilor orare de energie calculate.3. Dacă nu s-a îndeplinit condiţia.R.3.real = θi.2.3.R.2.R.nelim<0 se ia Φ Se calculează apoi θi.5 Precizări pentru aplicarea metodei orare Faţă de metoda lunară simplificată. I. ▪ Condiţiile la limită şi datele de intrare se vor stabili după aceleaşi reguli ca în cazul metodei lunare simplificateşi anume: .real utilizând ecuaţiile (III.real = ΦI. dar se introduc la fiecare pas de calcul (oră de oră).R. prezentată la § III. .2.I.

complexitatea fenomenelor termice şi aeraulice din clădiri necesită utilizarea unor programe de calcul performante. Pentru calcule mai riguroase.4 Calculul consumurilor de energie pentru sistemele de climatizare fără controlul umidităţii interioare Obiectivul este evaluarea impactului energetic al sistemelor de ventilare din clădiri.2. a unei săptămâni etc. în kJ/K. ▪ Metoda orară prezentată.1 a capitolului III din prezentul Ghid. Chillerul). în cazul perioadelor de întrerupere mare de funcţionare (de exemplu vacanţe şcolare) se aplică metoda expusă la § III. abur). capacitatea termica internă a elementului interior j. ▪ Pentru răcirea continuă a clădirii pe timpul sezonului de răcire.3 în cazul răcirii intermitente.3. aria elementului j determinată conform § III. mai scurt. . la nivelul GTF (Generatorul Termodinamic de Frig.3. REDACTAREA I - Surse interioare de joasă temperatură. necesar alimentării bateriilor de încălzire din CTA sau din aparatele locale. în kJ/(m2K).2. Indiferent de modelul de calcul utilizat pentru integrarea ecuaţiei căldurii şi a modului în care sunt descrise solicitările interioare şi exterioare (condiţiile la limită). . aria masei interioare efective a clădirii.consumurile de energie electrică pentru producerea frigului.consumul de energie electrică pentru transportul agentului primar (apă caldă sau apă răcită) prin circuitele hidraulice ce alimentează elementele instalaţiei de climatizare (CTA ul şi aparatele locale de încălzire sau răcire) şi.3. în m2. Scopul final este de a calcula: . combustibil lichid sau solid) pentru producerea agentului termic de încălzire (apă caldă. 115 . cu un singur nod capacitiv. pun în evidenţă interesul aplicării acestei metode pentru situaţia unor clădiri cu sarcini interioare mari. Aceste consumuri sunt tratate detaliat în secţiunea III. trebuie utilizată ca temperatura interioară. determinată conform § III. pentru ca programele să fie considerate conforme Metodologiei de calcul a eficienţei energetice MC 001-003. temperatura prescrisă θi. calculul se va face în conformitate cu programul orar de utilizare a clădirii.3. Complexitatea datelor de intrare şi modul în care se efectueză calculul orar.43) în care: Cm Am Aj Xj capacitatea termică internă a clădirii.5.3. ▪ Calculul energiei utilizate anual pentru răcirea clădirii se realizează în conformitate cu § III.3.2.3.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2.2.consumul de energie electrică pentru transportul aerului în instalaţia de climatizare. Nu intră în discuţie consumurile de energie primară (gaz natural. necesită determinarea “ariei masei interioare efective a clădirii”. ca parte a procedurilor complexe de evaluare energetică a clădirilor şi sistemelor aferente. cu un regim de solicitare diferit pe parcursul unei zile. ele trebuie să fie testate conform prevederilor în vigoare. conform relaţiei: Am = Cm ∑ A j Χ 2j j (III. III. în m2. sau.

3.3.puterea necesară pentru bateriile de încălzire şi răcire şi pentru umidifcatorul cu abur. răcire sau ventilare).4.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. b) Pierderile sau aporturile de caldură prin suprafaţa conductelor situate în afara încăperii/zonei climatizate : 116 . precum si modul de calcul al energiei necesare pentru tratarea acestuia.1 Conţinut general şi domeniu de aplicare In paragraful III.4.4.3.1 Pierderi/aporturi de caldură prin suprafaţa conductelor de transport al aerului a) Pierderile sau aporturile de căldură prin suprafaţa conductelor (canalelor) situate în încăperea/zona climatizata Aceste pierderi trebuie luate în considerare doar atunci cand diferenta dintre temperatura aerului transportat si temperatura încaperii sau zonei climatizate este semnificativa.2. El a fost tratat în cadrul paragrafului III. dacă acestea au şi rol de ventilare. ci doar ventilarea simplă. În paragraful III. se consideră că acest aer are caracteristicile termodinamice ale aerului exterior.3.3 se vor da relaţiile de calcul pentru energiile finale (electrice) consumate la nivelul sursei de frig (chillerului). .2 Metoda de calcul a puterilor termice necesare pentru climatizare Pe baza debitelor de aer de ventilare (introduse) considerate apriori cunoscute. Aceste puteri (fluxuri de căldură) vor depinde de sistemul si de combustibil utilizat si vor fi defalcate pe tipuri de procese termodinamice (încălzire.puterile termice necesare pentru a realiza aceste tipuri de tratare în cadrul unei centrale de tratare a aerului. III.2 se vor da metode de calcul pentru: . temperatura acestui spatiu se calculeaza conform § 2.4 din MC 02. fără controlul umidităţii interioare în perioada de vară.2. sau în aparatele de răcire locale In cazul în care aerul este introdus în încăperi prin deschideri pasive (guri pentru ventilarea naturala) sau ferestre. Pot fi incluse şi sistemele de încălzire şi răcire cu aer. şi conductele nu sunt termoizolate eficient. Necesarul de căldură pentru încalzirea aerului infiltrat nu face obiectul prezentului paragraf. Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale sau părţi ale acestora. ventilatoare şi servomotoare). răcire sau ventilare simplă.temperaturile si umidităţile debitelor de aer ce sunt refulate în zonele încalzite sau racite.4. de exemplu dacă un ventilator este utilizat în cadrul unor procese de încalzire. procedura va calcula: . Ele pot fi neglijate în cazul cand sistemul nu asigură încalzirea sau răcirea aerului. . Domeniu de aplicare: clădiri dotate cu sisteme de ventilare şi climatizate. III.4.3. dar şi pentru elementele auxiliare (pompe. Dacă aerul este introdus în încăperi printr-un sistem de ventilare echilibrat sau nu aeraulic se determină modul în care se modifica parametrii termodinamici ai aerului. În unele cazuri este necesar de precizat ipotezele de calcul. REDACTAREA I III. Dacă acest aer este preluat dintr-un spatiu adiacent zonei de calcul.puterea necesară pentru ventilatoare şi alte elemente auxiliare ale sistemului de ventilare.

vent (W) .3. [0C.6. către mediul ambiant. Dacă aerul este exfiltrat din conductă. pentru a putea estima pierderile de energie pe acest traseu. nu exista o modificare a parametrilor termodinamici ai aerului transportat de aceasta.75 necunoscuta ρaer (kg/m3) este densitatea aerului.9 curentul de aer Motor plasat în 0.vent unde : (III. dacă însa se infiltreaza aer în conducta.debitul volumic la ventilator qv. respectiv gvapori/kg aer uscat].3.3. produsul ρaer cp.4. cta = (θ 1 − θ ext )⎜ 1 − e ⎜ ⎝ ⎞ ⎟s ⎟ ⎠ (III. 117 . absorbită de aer Rrc – (valori în tabelul III.2 Ventilatoare Creşterea de temperatură a aerului la trecere prin ventilator. respectiv gvapori/kg aer uscat]. . Hcta [W/K]. prin care se cedează căldură [m2]. REDACTAREA I x 2 = x1 şi Temperatura şi umiditatea aerului din conductă se calculează cu relaţiile: θ2 = θ1 + ΔTcta (III.cta debitul de aer din conductă [m3/h]. ΔTvent se calculează cu relaţia : ΔTvent = Pabs . S suprafaţa laterală a conductelor de aer. Tabel III.3.3. x1 temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la intrare în conductă. trebuie calculat un debit de aer infiltrat în conductă şi efectuat un bilanţ termic pe toată lungimea conductei unde se realizează infiltraţiile de aer.aer (J/kgK) caldura specifică masică a aerului. θ2.2. De la caz la caz. care se amesteca cu cel transportat.8) La 20 ºC.6 afară curentului de aer Pozitie 0.44) Δ Tcta unde : H cta − ⎛ 0 .aer este aproximativ egal cu 1215 J/m3K.vent Rrc ρ aer c p .rata de transformare a energiei electrice în caldură.7 din MC 002. în funcţie de clasa de etanşeitate la aer a canalelor de transport.3.puterea absorbită la ventilator Pabs. III. acesti parametri se modifică în funcţie de parametrii aerului infiltrat. qv. 34 q v .46) ΔTvent .diferenţa de temperatură cu care se încălzeşte aerul în ventilator. Se cunosc: .45) θ1. x2 temperatura şi conţinutul de umiditate al aerului la ieşre din conductă. [0C. c) Pierderi/aporturi de aer din conductele de transport ale aerului Aerul infiltrat/exfiltrat în/din conductele de transport de aer se calculează conform § 2. [ºC].aer qv .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. pierderea de căldură a aerului prein pereţii conductei. cp.vent (m3/h).8: Rata de recuperare a puterii ventilatorului Motor plasat în 0. .

3.Daca nu este disponibilă nici o informatie.3. TV – Turaţie variabilă. Pabs.5 pentru un sistem de tip CAV.3. Pentru sistemele VAV cu recirculare. dacă s-a determinat un coeficient Ccont = 0. Ccont depinde de acţiunea asupra clapetei de reglare pe aerul exterior în timp ce puterea absorbită de ventilator. Pabs. se poate presupune că puterea consumata este echivalenta cu puterea nominala la un raport de 50%. pentru simplificarea calculului. PI – Palete curbate înainte. SR – Şibăr de reglaj . 118 . De exemplu.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. REDACTAREA I Pentru ventilarea mecanică controlată cu volum de aer constant (sistem CAV – Constant Air Volume) sau variabil (sistem VAV – Variable Air Volume) fără aer recirculat (100% aer exterior) se poate afirma ca puterea medie consumata este similara cu cea obţinută pentru un debit volumic de aer continuu Ccont qv (m3/h).6. adica în acest caz 30% din puterea maxima cu variatia turatiei. CV PB – Control variabil al paletelor curbate înapoi. urmatoarele curbe caracteristice qv – Pabs (%) pot da o idee asupra diverselor tipuri de reglare posibile la ventilator – figura III.vent (W) depinde de raportul dintre debitul mediu refulat si debitul maxim refulat.6 : Curbe de dependenta qv – Pabs în diverse cazuri de reglare a ventilatoarelor PB – Palete curbate înapoi.vent Y 14 12 10 80 PB PI SR 60 CV PB  TV 40 20 IV 3 Xqv (m /h) 0  20  40 60 80 100 Figura III. In tabelul III. IV – Înclinare variabilă a paletelor de pe aspiraţie.9 este redat raportul ce trebuie aplicat puterii absorbite la viteza maxima în funcţie de valoarea Ccont si de tipul de reglare. reglarea ventilatorului trebuie luată în calcul pentru a determina cât de mult scade puterea absorbită de ventilator în raport cu puterea absorbită în condiţii nominale de funcţionare. În orice situaţie.

respectiv gvapori/kg aer uscat].1 − θ ref .1 . Pentru unităţile de recuperare din sectorul rezidenţial (testate conform EN 13141-7) eficienţa globală include creşterea de temperatură la ventilator.1 + Δθ recup.2 . [0C.2 55% 50% 10% 0.3.3.ref ⎪Δθ ⎪ recup.qv. .cresterea de temperatura a aerului datorata prezentei ventilatorului în curentul de aer (considerata atat pentru circuitul de refulare cat si pentru cel de evacuare).BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.ev ⎪x = xref . .Δθ recup .1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat înainte de intrarea în recuperator [0C.1 . REDACTAREA I Tabelul III.1 ) ⎪ ⎪θ ref .2 ⎪xev. .9: Exemplu de rapoarte de putere absorbită în funcţie de reglare si de raportul de debite Raport de debit Control clapete reglare la ventilator cu palete înclinate înapoi Control clapete reglare la ventilator cu palete înclinate înainte Variatia turatiei 0.θref. xref. qv. .ref = ε recup(θ ev.ref ⎨ ⎪θ ev.2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat dupa ieşirea din recuperator. respectiv gvapori/kg aer uscat]. xev.2 = θev.θev.2 = θ ref .1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior înainte de intrarea în recuperator.1 ⎪ ref .εrecup – eficienta de transfer termic a recuperatorului pentru un set de debite refulat/evacuat aproximativ egale.4.θref. xev.3 Schimbătoare de caldură (recuperatoare) ▪ Recuperatoare de căldură sensibilă mărimi de intrare : . • Recuperatoare de caldură sensibilă şi latentă (entalpice) ▪ Probleme legate de dezgheţ Prevenirea îngheţului apei în instalatiile de ventilare/climatizare se poate face în două moduri: 119 .6 90% 70% 35% 0.1 ⎩ (III.ev = −Δθ recup.2.3.2 .1 + Δθ recup.θev. Elemente de calcul: ⎧Δθ recup.ref .47) mărimi de ieşire : .2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior dupa ieşirea din recuperator. xref. [m3/s]. .2 = xev.8 100% 100% 65% III.4 75% 55% 18% 0.ev – debitul volumic refulat si evacuat ce trec prin recuperator.

50) Daca nu se impune o limitare.1 − θ ref . 0 ºC pentru schimbatoare cu placi din sectorul non-rezidential. b) baterie de preîncălzire pentru dezgheţ In acest caz aerul exterior este preîncălzit până la o valoare θ dezghet . 2 + Δ(Δθ recup . cât si pe cea a aerului recirculat.49) . 2 .2 poate fi limitată maximal la o valoare θref.max la o valoare maximă.51) III. θ ref .3.3.2 : Δ (Δθ recup .în acest caz trebuie aplicata o corectie Δ (Δθ recup . 2.ref ) (III. 120 . b) Prin utilizarea unei baterii de pre-încălzire a aerului exterior.2. valoarea temperaturii la ieşirea din compartimentul de preîncălzire .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 2 ) (III.3.48) . max − θ ref .în cazul lipsei oricarui element pentru dezghet. REDACTAREA I a) Control direct al dezghetului prin actiune asupra recuperatorului de caldura (prin montarea unui bypass.ev ) (III. 100 ºC. ce serveşte la calculul θ ev . de ex.dacă debitul refulat si evacuat sunt egale. 2 . ▪ Limitarea temperaturii de refulare la regimul de evoluţie liberă ”free-cooling” Temperatura θref.4 Camere de amestec In aceste aparate componente ale centralelor de tratare a aerului (CTA). este suficient de a seta temperatura θ ev.5 ºC pentru schimbatoare rotative din sectorul non-rezidential a) Control direct al dezghetului . 2 la o valoare foarte scazuta (ex. 2 : Δ(Δθ recup .2.ref ) = −Δ (Δθ recup .c se va scrie în această ioteză: θ ref . Noua valoare controlată a temperaturii de refulare θref. aerul recirculat din încăperile climatizate este amestecat cu aerul exterior (proaspăt) în vederea recuperării energiei. ref ) = min( 0.max pentru a opri încălzirea excesiva a aerului refulat în timpul perioadei de răcire.2 este limitată la +5 ºC pentru cladirile rezidenţiale si la 0 ºC pentru cele nerezidentiale. Camerele de amestec sunt echipate cu clapete de reglare a debitului atât pe partea aerului exterior.θ ev . Valori de referinta pentru θref.4.2.ref pe circuitul de refulare inainte si dupa recuperator trebuie corectata cu valoarea : Δ ( Δ θ recup .θref. max (θ ref . Valoarea de referinta pentru recuperatoarele cu regenerare higroscopica din cladirile comerciale este de –5 ºC. aceeasi corectie trebuie aplicata si lui θref. corespunzatoare iesirii aerului evacuat din recuperator.3.ev ) = max(0. inainte de intrarea acestuia în recuperator In ambele cazuri.2 : 5 ºC pentru sectorul rezidential. 2 ) (III.2.ev ) asupra temperaturii de iesire θ ev. este suficient să se aplice aceeaşi formulă de calcul setând θref. .min − θ ev .3. Valoarea diferentei de temperatura Δθ recup. a altor baterii auxiliare de încălzire sau a unui schimbator rotativ). – 100 ºC). 2 .c = θ ref .

xev.qref.debitul masic de aer exterior (proaspat) prin camera de amestec.3. de reîncălzire a aerului.2 .inc = qinc (θ inc − θ1 ) (kW) Mărimi de ieşire: θ2= θinc – temperatura aerului la ieşirea din bateria de încălzire.qrec (echivalent ca notaţie cu qev.5 Baterii de încălzire a aerului Calculul se referă atat la bateriile de preîncălzire şi.1 . scris ca raport qext dintre debitul masic de aer recirculat qrec si debitul masic de aer exterior.1 ) ⎩ (III.1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului evacuat din încăperea (zona) climatizată înainte de intrarea în camera de amestec [0C. 2 = θ ev .θref. în urma încălzirii. [0C]. [0C.1 + (1 − R rec x ref .53) 121 . xref.1) – debitul masic de aer recirculat prin camera de amestec [kg/s].3. din cadrul centralei de tratare a aerului (CTA). aerul trebuie încălzit la o temperatura impusă θinc . Mărimi de intrare: θ1 . În toate cazurile. . în kg/s. respectiv gvapori/kg aer uscat]. calculate pe baza relaţiilor de bilanţ masic si de umiditate la nivelul camerei de amestec: ⎧θ ref . în funcţie de condiţiile de diluare a nocivităţilor din aerul interior respirabil (condiţii igienico-sanitare).2=qext – debitul masic de aer evacuat în exterior. Calculul puterii termice utile pentru încălzire : Φ util . eventual.2 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior la ieşirea din camera de amestec [0C.4.1).52) unde: . respectiv gvapori/kg aer uscat]. qinc – debitul masic de aer ce trece prin bateria de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare).2.1 + (1 − R rec θ ref . ce pătrund în camera de amestec Marimi de iesire: . situaţie valabilă exclusiv la sistemele ”aer-apă”. 2 = x ev . x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de încălzire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare). (III. [kg/s] .1 .qev. III. . cat şi la bateriile de încălzire locale.2=qext(1+Rrec) – debitul masic de refulare la ieşirea din camera de amestec [kg/s]. [kg/s].qext (echivalent ca notaţie cu qref.θref.θev. .1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului exterior înainte de intrarea în camera de amestec [0C. Calculul raportului de recirculare al camerei de amestec: - Rrec = q rec (-) reprezintă raportul de recirculare în camera de amestec. REDACTAREA I Mărimi de intrare: . respectiv gvapori/kg aer uscat]. pentru sistemele ”numai-aer” şi ”aer-apă”.3. respectiv gvapori/kg aer uscat].BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.1 ) ⎪ ⎨ ⎪ x ref . . din încăperile climatizate. xref.

θ2 – temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire: (III.conţinutul de umiditate al aerului la suprafaţa exterioară a bateriei de răcire xBR : x BR = EXP (18.8161 − 4110. θBR – temperatura medie a bateriei de răcire. cat şi la bateriile de răcire locale.54) iar puterea termică utilizată (necesară) pentru încălzire pe partea agentului termic primar se scrie: Φ nec. ( ) Dacă agentul primar este apa caldă.apa (θ apa . se poate calcula debitul de agent primar ţinând cont de căldura specifică masică a acestuia şi diferenţa de temperatură a acestuia între intrarea şi ieşirea din baterie θ apa .variaţia conţinutului de umiditate al aerului în urma răcirii Δxrac : Δxrac = min(0. aerul exterior este răcit până la o temperatură θrac impusă.variaţia temperaturii aerului în timpul procesului de răcire Δθ rac : Δθ rac = θ1 − θ rac . [gvapori/kg aer uscat]. egal cu cel de la intrarea în baterie (nu există schimb de energie latent).tur − θ apa .3. atunci debitul de apă. [m3/s]. abur) şi căldura primită de aer. REDACTAREA I x2=x1 – conţinutul de umiditate la ieşirea aerului din bateria de încălzire. funcţie de temperaturile de tur/retur ale apei de răcire (în cazul prezenţei unui agregat frigorific de preparare a apei răcite) sau egală cu temperatura de vaporizare a fluidului frigorific (în cazul răcirii prin detentă directă) [0C]. x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în baterie de răcire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare) [0C. pentru sistemele ”numai-aer” şi ”aer-apă”. In general.conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din bateria de răcire x2 : 122 .3.3. III.tur − θ apa .eficienta procesului de răcire ε rac : θ rac − θ BR θ1 − θ BR (III.56) (III. în situaţia de vară.58) (III.inc η BI (kW) (III.34 / (θ BR + 235)) .55) în care η BI reprezintă randamentul termic al bateriei de încălzire a aerului (schimbătorului de căldură).3.rac – debitul volumic de aer ce trece prin bateria de răcire (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec pe circuitul de refulare). de obicei de ordinul a 20 ºC.2.retur . qv. situaţie valabilă exclusiv la sistemele ”aer-apă”.inc (kg/s) (III.57) θ 2 = θ1 − Δθ rac ε rac = . Calcul: . din încăperile climatizate. Mărimi de intrare: θ1 .3.5 Baterii de răcire a aerului Calculul se referă atat la bateriile de răcire a aerului. Gapă se va scrie: Gapa = η BI c p .inc = Putil . respectiv gvapori/kg aer uscat].3.3. din cadrul centralei de tratare a aerului (CTA). furnizate de producător în fişa tehnică a echipamentului.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.59) (III.60) .3. Dacă se scrie un bilanţ pe bateria de încălzire scris ca o egalitate între căldura cedată de agentul termic primar (apă caldă. ( xBR − x1 )(1 − ε rac )) .4.retur ) Φ util .

rac η BR (kW) (III.rac (kg/s) (III. Gag.3.retur − θ apa . Dacă agentul primar este un agent frigorific. fie de căldura latentă de vaporizare.3. procesul termodinamic de evoluţie a aerului în camera de umidificare fiind cvasi-izoterm. Dacă agentul primar este apa răcită. agent frigorific) şi căldura primită de aer.apa (θ apa . atunci debitul de apă. Acest proces se realizează întotdeauna în cadrul CTA-urilor. x2 . Mărimi de intrare: θ1 .4. cu diferenţa că randamentul termic η BR se referă la vaporizatorul maşinii frigorifice (schimbător de căldură ”aer-agent frigorific”). indiferent de tipul sistemului de climatizare.rac Dacă se scrie un bilanţ termic pe bateria de încălzire.frig. (kg/s).64). xumidif – valoare setată a conţinutului de umiditate al aerului după umidificare [gvapori/kg aer uscat]. atunci când aerul exterior are un conţinut de umiditate redus. [0C.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. [m3/s].3.frig. se va scrie: Gag .3.3. III. însă umidificarea se poate realiza şi local. fie de căldura specifică masică a acestuia. (III. frig .rac = Φ util .63) iar puterea termică utilizată (necesară) pentru răcire pe partea agentului termic primar se scrie: Φ nec . în cazul apei ( ) răcite.retur − θ apa . respectiv gvapori/kg aer uscat].3. cp [kJ/kg K] şi diferenţa de temperatură între intrarea şi ieşirea din baterie θ apa .rac = qv . REDACTAREA I x2 = x1 − Δxrac .rac [0.62) Φ util . Gapă se va scrie: Gapa = η BR c p . Φnec. se poate calcula debitul de agent primar ţinând cont.2. [kJ/kg] este căldura latentă de vaporizare a agentului frigorific la temperatura de vaporizare necesară realizării procesului de răcire.rac rag . frig .65) In care rag. ca o egalitate între căldura cedată de agentul termic primar (apă răcită.64) în care η BR reprezintă randamentul termic al bateriei de răcire a aerului (schimbătorului de căldură ”aer-apa”).6 Umidificarea izotermă a aerului iarna In special în situaţia de iarnă.puterea utilă pentru a asigura procesul de răcire Prac (kW) : (III.83( x2 − x1 ) + 0. x1 – temperatura si conţinutul de umiditate al aerului la intrarea în camera de umidificare (aer exterior sau ieşit dintr-o cameră de amestec).61) (III. Acest proces se realizează tehnic prin injectarea de abur saturat în curentul de aer.3.tur ) Φ util . la sistemele de climatizare cu controlul strict al umidităţii interioare.34(θ 2 − θ1 )] Mărimi de ieşire: θ2 . = Φ util . cu agent frigorific. acesta trebuie umidificat până la o valoare setată impusă xumidif. qv. furnizate de producător în fişa tehnică a echipamentului. 123 . în cazul răcirii în detentă directă.umidif –debitul volumic de aer în procesul de umidificare.tur . atunci debitul de agent frigorific. Puterea termică utilizată pentru răcire se va scrie identic cu cea descrisă de relaţia (III.

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

Calcul: θ2 = θ1 = θiz (temperatura la ieşirea din umidificator este egală cu cea la intrare, în condiţiile menţionate) , [0C]; x2 = xumidif – conţinutul de umiditate al aerului la ieşirea din umidificator, [gvapori/kg aer uscat]; (III.3.66) Φ util ,umidif = ρ aer * qv ,umidif * (1,85 *θ iz + 2500) * ( xumidif − x1 ) (kW) este puterea termică utilă umidificării izoterme a debitului de aer volumic qv,umidif (m3/s). Aceste formule se vor aplica exclusiv în situaţia de iarnă, la creştera umidităţii aerului înainte de a fi refulat în încăperile climatizate, pentru a se evita senzaţia de uscăciune la interior din cauza unei umidităţi relative scăzute. In condiţii de vară, nu se utilizează umidificarea aerului. Mărimi de ieşire θ2 , x2 , Φnec,umidif Puterea necesară umidificării izoterme a aerului va ţine cont de randamentul total al sistemului de distribuţie a aburului de la generatorul său propriu pană la duzele de pulverizare în curentul de aer ce trebuie umidificat, egal cu η Distrib, abur *η Duze , fără însă a ţine cont şi de randamentul propriu al generatorului propriu η Gen,abur , ce exprimă conversia energiei electrice în energie termică de vaporizare a apei pentru producere de abur. În aceste ipoteze, puterea necesară (utilizată) pentru umidificarea izotermă se va scrie:

Φ nec ,umidif =

Φ util ,umidif

η Distrib ,abur *η Duze

(kW)

(III.3.67)

III.3.4.3 Consumuri de energie electrică pe perioada climatizării Scopul acestui paragraf este de a calcula consumul de energie electrică pentru producerea frigului la nivelul GTF (chillerului), dar şi consumurile de energie electrică auxiliare utilizate pentru transportul aerului, al agentului termic primar de răcire şi încălzire prin circuitele hidraulice (pompe, ventilatoare, servomotoare de antrenare). III.3.4.3.1 Consumul de energie electrică pentru producerea frigului Calculul consumului de energie electrică la nivelul agregatului frigorific (chillerului) se efectuează pe baza valorii coeficientului de performanţă al chiller-ului (COP), astfel: Q (III.3.68) Qel ,chiller = r (kWh) COP în care: Qel,chiller – consumul de energie electrică la sursa de frig a sistemului de climatizare (chiller), în (kWh); Qr – necesarul de energie total pentru răcire (kWh), obţinut prin însumarea energiilor necesare pentru răcire de la toţi consumatorii de frig din sistem (baterii de răcire din CTA sau locale). Aceste energii se obţin prin integrarea în timp a puterilor de răcire necesare, conform relaţiei (III.3.64). Coeficientul de performanţă COP al chillerului este furnizat în catalogul producătorului. III.3.4.3.2 Consumul de energie electrică pentru transportul aerului Se calculează pornind de la puterea absorbită de ventilator, Pabs,vent (kW), şi randamentul motorului electric de antrenare, η Motor :

124

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

Pel ,motor =
în care:

Pabs ,vent

η motor
qv Δp

(kW)

(III.3.69)

- Pabs ,vent =

transportat de ventilator (egal cu debitul instalaţiei de climatizare), Δp (Pa) înălţimea de pompare a ventilatorului, iar ηvent randamentul propriu al ventilatorului, furnizat în catalogul producătorului. - Pel,motor (kW) este puterea electrică consumată de motorul de antrenare. Pentru a calcula consumul total de energie electrică pentru vehicularea aerului, se integrează pe perioada de timp considerată (lună, sezon de răcire sau an) puterea electrică descrisă de ecuaţia (III.3.69), ţinand cont de timpul de funcţionare al ventilatorului în această perioadă:

η vent

este puterea absorbită de ventilator, qv (m3/s) debitul volumic de aer

Qel ,motor =

el ,motor numar⋅⋅ore functionar e

∑P

(kWh)

(III.3.70)

Numărul de ore de funcţionare la sarcina nominală ale ventilatoarelor pe timpul unui an este dat în Anexa II.2.K a metodologiei MC 002. Numărul de ore de funcţionare la sarcină nominală este echivalat cu o valoare energetică echivalentă astfel încât pentru numărul de ore de funcţionare la sarcină parţială trebuie să se ţină cont de raportul dintre puterea electrică specifică la sarcină redusă şi cea la sarcină nominală pentru a obţine o mărime echivalentă. Dacă nu sunt disponibile date privind funcţionarea în sarcină redusă şi eficienţa energetică pentru aceasta, se recomandă utilizarea valorilor din Anexa II.2.K. III.3.4.3.3 Consumul de energie electrică pentru transportul agentului termic primar de răcire sau încălzire Se raţionează similar ca în cazul ventilatoarelor, pornind de la debitele masice de agent termic primar (apă caldă, apă răcită), necesare proceselor de tratare a aerului în CTA sau în aparatele locale de răcire/încălzire. Aceste debite, notate Gapă (în kg/s) au fost deja calculate în cadrul relaţiilor (III.3.54), (III.3.63) şi (III.3.65). Puterea electrică consumată de pompă se va scrie:

Pel , pompa =
în care: - Pabs , pompa =

Pabs , pompa

η motor

(kW)

(III.3.71)

η pompa

qv Δp

este puterea absorbită de pompă, qv (m3/s) debitul volumic de apă

transportat de pompă, egal cu Gapa / ρ apa , Δp (Pa) înălţimea de pompare a pompei, iar

η pompa randamentul propriu al pompei, furnizat în catalogul producătorului; ρ apa (kg/m3)
este densitatea medie a apei, la temperatura medie de trecere prin bateria de răcire sau încălzire. - Pel,motor (kW) este puterea electrică consumată de motorul de antrenare. Pentru a calcula consumul total de energie electrică pentru vehicularea aerului, se integrează pe perioada de timp considerată (lună, sezon de răcire sau an) puterea electrică descrisă de ecuaţia (III.3.71), ţinand cont de timpul de funcţionare al ventilatorului în această perioadă. Relaţia de calcul este identică cu (III.3.70).

125

BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1, REDACTAREA I

III.3.4.3.4 Consumul de energie electrică pentru umidificarea izotermă Se calculează pornind de la expresia puterii necesare umidificării, redate de ecuaţia (III.3.67) şi ţinand cont de randamentul propriu de funcţionare al generatorului de abur, η Gen,abur :

Pel ,Gen.abur =

Φ nec ,umidif

η Gen,abur

(kW)

(III.3.72)

Pentru a calcula consumul total de energie electrică pentru umidificarea izotermă, se integrează pe perioada de timp considerată (lună, sezon de răcire sau an) puterea electrică descrisă de ecuaţia (III.3.71), ţinand cont de timpul de funcţionare al umidificatorului cu abur în această perioadă. Relaţia de calcul este :

Qel ,Gen.abur =

el ,Gen.abur numar⋅⋅ore functionar e

∑P

(kWh)

(III.3.73)

III.3.4.3.5 Consumul de energie electrică pentru acţionarea servomotoarelor din sistemul de reglare În instalaţia de climatizare există o serie de organe de reglare, precum: vane cu două sau trei căi pentru reglarea debitelor de fluid sau clapete de reglare pentru debitul de aer, ce trebuie acţionate automat cu ajutorul unor servomotoare acţionate electric. Determinarea prin calcul a consumurilor de energie electrică ale acestor aparate este o sarcina dificilă şi complexă, deoarece nu se poate cunoaşte a priori timpul de funcţionare al acestor aparate, dar şi graficul de reglare al organelor de execuţie în funcţie de temperatură sau presiune, pe secvenţa de timp considerată. Dacă în cazul pompelor şi ventilatoarelor, consumul de energie electrică poate fi estimat cu oarecare precizie în funcţie de caracteristicile nominale ale acestor aparate (debite, înălţimi de pompare, randamente), în cazul servomotoarelor acest lucru devine aproape imposibil. Din acest motiv, recomandăm implementarea unui sistem de monitorizare permanentă al consumurilor de energie electrică proprii instalaţiei de climatizare, de tip BMS (Building Management System), pentru a putea compara consumurile estimate cu cele reale, măsurate. III.3.4.4 Aplicaţii Domeniile principale de aplicare ale metodelor prezentate în acest paragraf sunt urmatoarele : - pentru metodele de calcul orare; - pentru metodele lunare; - pentru metodele anuale; - pentru metodele statistice ▪ Metode orare Daca aerul nu este introdus prin intermediul unui sistem de ventilare mecanică, caracteristicile termodinamice ale aerului de ventilare corespund celor pentru aerul exterior. In acest caz, se va calcula numai energia necesară pentru antrenarea ventilatorului montat pe circuitul de evacuare al aerului viciat din încăperi (daca acesta există). In restul cazurilor (ventilare mecanică controlată pe circuitul de refulare, cu sau fără tratarea termodinamica a aerului), paşii de calcul trebuie să urmeze următoarea ordine cronologică: 1. se definesc la inceputul calculului anual, caracteristicile sistemului de ventilare, cu excepţia condiţiilor privind climatul exterior si interior;

126

xint . răcire si auxiliarele acestora. b) se calculează caracteristicile termodinamice şi energiile necesare pentru desfăşurarea următoarelor procese termodinamice: .încălzire. însă ea este corectă principial ţinând cont de urmatoarele ipoteze: . 127 . recirculat. III. Rezultatele finale vor fi sub forma unor energii anuale (lunare) necesare pentru preîncălzire. . .5 Calculul consumurilor de energie pentru sistemele de climatizare cu controlul umidităţii interioare III. . cat şi pe cel de evacuare.5. .răcire.încălzirea suplimentara a aerului la trecerea prin ventilator(oare) Aceasta ordine poate să nu fie respectată de funcţionarea reala a instalaţiei.umidificare.Sistem cu impact mediu sau mare asupra umidităţii Se mentin aceleasi ipoteze de calcul. Rezultatele finale vor fi sub forma unor energii anuale (lunare) necesare pentru încălzire.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. refulat) In continuare se procedează astfel: a) se calculează caracteristicile termodinamice ale aerului după recuperatorul de căldură (daca el există) atat pe circuitul de refulare. . ţinând cont de distributia anuală (lunară) a temperaturii exterioare şi aplicand aceeasi ipoteză la calculul temperaturilor interioare.1 Conţinut general şi domeniu de aplicare In acest paragraf se va da o metodă de calcul de tip ”grade zile” pentru calculul sarcinii totale necesare la răcirea spaţiilor prevăzute cu instalaţie de climatizare cu controlul umidităţii interioare (aer condiţionat).controlul preîncălzirii si prerăcirii este realizat pentru aerul refulat în zona încălzită sau racită. prerăcire. umidificare si auxiliarele acestora. REDACTAREA I 2.temperatura setată pentru prerăcire este mai mică decât cea prevăzută pentru preîncălzire.pierderi de energie prin suprafata exterioara a conductelor de transport ale aerului amplasate la exterior. pentru a evita probleme de convergenţă.3. . debitele de aer din sistem (exterior. ▪ Metode anuale si lunare . xext caracteristicile aerului interior (temperatură si conţinut de umiditate) θint . ca valori orare: caracteristicile aerului exterior (temperatură si conţinut de umiditate) θext .conţinutul de umiditate setat pentru umidificare este mai mic decât cel corespunzator temperaturii de saturaţie izoterme. se recomandă preluarea valorilor calculate pentru ora precedentă valorile de temperatura si/sau conţinut de umiditate pre-setate (impuse). ţinând cont de distributia anuala (lunara) a temperaturii si umiditatii exterioare si aplicand aceeasi ipoteza la calculul temperaturilor si umiditatilor interioare.Sistem fără impact asupra umidităţii Se mentin aceleasi ipoteze de calcul ca în cazul metodelor orare.3. evacuat. în acest caz. . impactul pierderilor de energie la suprafaţa conductelor si castigurilor de energie în ventilator sunt astfel compensate. se definesc.

chillere reversibile – pompe de căldură. umidificator cu abur.3.4. . etc.2 Metoda de calcul Metoda de calcul pentru necesarul de energie pentru răcire şi dezumidificare este de tip „grade-zile”. Obiectiv: calculul energiei necesare climatizării clădirilor pentru asigurarea unei temperaturi şi a unei umidităţi interioare prescrise precum şi energia consumată de sistemul de climatizare în acest scop. ventilatoare.3.4.3. care vor fi denumite generic ”clădire”. umiditate).4. debitul de aer proaspăt. 2 trepte de turaţie.3.utilizarea în cadrul sistemelor de climatizare a recuperatoarelor de căldură (sensibilă sau sensibilă şi latentă) .) Metoda de calcul a consumului de energie este lunară.sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare Calculul se aplică la clădiri rezidenţiale sau nerezidenţiale sau părţi ale acestora.5.3. chillere cu compresie mecanică.3. scenariul de ocupare al încăperii climatizate.3. date privind sistemul de climatizare: ▪ debitul de aer.3. ▪ modul de funcţionare al ventilatorului (1 treaptă de turaţie.varietatea mare de tipuri de instalaţii de climatizare şi a surselor de frig utilizate (sisteme centralizate „numai aer”. ▪ randamentul ventilatorului. echipate cu unul din următoarele tipuri de sisteme de climatizare: .3. cu controlul umidităţii.inerţia termică a elementelor de construcţie .5.3. sisteme cu aparate terminale de tip„aer-apă”. Sunt luaţi în calcul factori specifici.4 şi III. Pentru a se putea evalua consumul total de energie corespunzător tuturor echipamentelor din cadrul unui sistem de climatizare. Metoda de calcul poate fi dezvoltată pentru estimarea consumurilor energetice şi în cazul altor tipuri de sisteme de climatizare.3.3 Principalele date de intrare şi ieşire ale metodei de calcul Datele de intrare necesare în calcul sunt: caracteristicile elementelor de anvelopă pentru încăperea climatizată.existenţa unor sarcini importante datorate debitelor mari de aer proaspăt . servomotoare) se face identic cu cel descris în paragrafele anterioare: III. III.consumurile de energie datorate sarcinilor de căldură latentă . ▪ coeficientul de performanţă al instalaţiei frigorifice. se introduce de asemenea o metodologie de calcul pentru energia necesară proceselor de umidificare şi vehiculare aer. ▪ valorile prescrise pentru parametrii de confort (temperatura. ▪ temperatura şi umiditatea aerului refulat în încăpere. sursele interne de căldură şi umiditate.III. corespunzători domeniului de aplicare şi anume: . chillere cu absorbţie. ▪ pierderea de sarcină din sistem.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. REDACTAREA I Calculul consumurilor de energie electrică la aparatele auxiliare (pompe.sisteme de climatizare de tip „numai aer”. Domeniu de aplicare: clădiri climatizate. climatul exterior. variaţie continuă turaţie). III. III. 128 .2.5.4.

74).5.5.3.chiller – consumul de energie electrică la sursa de frig a sistemului de climatizare Qr – necesarul de energie anual pentru răcire şi dezumidificare (kWh).4.71. pe baza relaţiei: N × (θ aem − θb ) (III. . θaem – temperatura medie lunară a aerului exterior (pentru luna de calcul considerată) (°C). Consumul de energie anual pentru climatizare III.consumul de energie electrică al GTF (Generatorul Termodinamic de Frig).3.chillerul. ( ) Calculul consumului de energie electrice pentru răcire şi dezumidificare se efectuează pe baza numărului de grade-zile şi a valorii coeficientului de performanţă al chiller-ului. θb – temperatura de bază calculată conform metodologiei de mai jos.3. umidificare.necesarul de energie lunar şi anual pentru climatizarea clădirilor (răcire.4.3. cp – căldura specifică a aerului (kJ/kg°C).76) Qel. vehiculare aer) . Temperatura de bază. K – constantă.temperatura de confort a aerului interior (valoarea setată) din încăperea climatizată.încălzirea aerului în ventilatorul de introducere (termenul al doilea din ecuaţia de mai jos). Datele de ieşire sunt: . astfel: Q (kWh) (III.3.1. încălzire. m – debitul masic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s).chiller = r COP Unde: Qr = 24 ⋅ m c p NGZ (kWh) unde: (kWh). REDACTAREA I ▪ eficacitatea recuperatorului de căldură (dacă există). în funcţie de tipul sistemului de climatizare (°C).BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.74) (grade − zile ) NGZ = 1 − e − k × θ aem −θ b unde: N – număr de zile (pentru luna de calcul considerată) (zile). Consumul de energie pentru răcire şi dezumidificare Calculul consumului de energie porneşte de la determinarea sarcinii anuale totale de răcire de tip ”grade-zile”. valoare utilizată de regulă: 0.sarcina de răcire sensibilă datorată aerului proaspăt . se calculează în funcţie de tipul sistemului de climatizare după cum urmează: • a) sisteme de climatizare ”numai aer” Temperatura de bază utilizată în metoda de calcul grade-zile depinde de: . 129 . III.3. ce apare în relaţia (III. COP – coeficient de performanţă al chiller-ului. • (III.75) Qel .

iluminat.conţinutul de umiditate mediu lunar al aerului exterior (pentru luna de calcul k= 2. U – coeficient global de transfer termic al elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (kW/m2°C). (θ aezi − θ ai ) − 2400Δx + c (°C) − m− θ b = θ ai − & & & & mc pη v mc p mc p mc p U' unde: vΔP Qs Q (III. valoarea depinde de amplasarea geografică a clădirii climatizate. diferenţa medie lunară de conţinut de umiditate (pentru luna de calcul considerată). pe baza valorilor calculate se determină valoarea medie lunară (pentru luna de calcul considerată) (kW).78) considerată) (kg/kg) şi k – parametru calculat pe baza expresiei: cu xe .3. θaezi – temperatura medie a aerului exterior pe perioada de ocupare a încăperii climatizate (pentru luna de calcul considerată) (°C). xe – conţinutul de umiditate al aerului exterior (kg/kg) şi xs .5 σx – deviaţia standard pentru conţinutul de umiditate lunar al aerului exterior. (kg/kg). Δx = xe – xs.3.3.79) Obs. A – suprafaţa elementului de construcţie prin care au loc aporturi de căldură prin transmisie (m2). expresia de calcul a temperaturii de bază se modifică astfel: σx (III.77) (θ aezi − θ ai ) − 2400Δx (°C) θb = θ ai − − sm − & & & mc pη v mc p mc p unde: θai – temperatura prescrisă a aerului interior din încăperea climatizată (°C). diferenţa medie de conţinut de umiditate se determină utilizând relaţia: (xe − xs ) = 1 − e − k x e − xs x e − xs ( ) (kg/kg) (III.debitul volumic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (kg/s).conţinutul de umiditate la ieşirea din bateria de răcire (kg/kg).BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. egală cu aproximativ 1 kJ/kg K. cp – căldura specifică a aerului. 1) Pentru luarea în considerare a inerţiei termice. & m . & v – debitul volumic de aer vehiculat în sistemul de climatizare (m3/s). ΔP – presiunea introdusă în sistem de ventilator (Pa). echipamente .3. ηv – randamentul ventilatorului. REDACTAREA I - - degajările de căldură sensibilă de la surse interioare din încăperea climatizată şi aporturile de căldură datorate radiaţiei solare (termenul al treilea din ecuaţia de mai jos) aporturile de căldură prin transmisie pentru încăperea climatizată (termenul al patrulea din ecuaţia de mai jos) degajările de căldură latentă de la surse interioare din încăperea climatizată şi sarcina de răcire latentă datorată aerului proaspăt (ultimul termen din ecuaţia de mai jos) Q & vΔP U' (III. U’ = AU (kW/K). (°C).80) Qc = CΔθ i 24 × 3600 (kW) 130 .şi aporturi de căldură de la radiaţia solară – (kW). θai – temperatura aerului interior a încăperii climatizate. Qsm – degăjări de căldură sensibilă de la surse interioare: ocupanţi.

τ – constanta de timp a elementelor de construcţie (h).84) − k x e − x s 1 − e − k x e − xr 1− e ( ) ( ( ) ) unde: xr – conţinutul de umiditate din aerul recirculat (considerat egal cu conţinutul de umiditate din încăperea climatizată) (kg/kg) Există două situaţii de calcul. cu menţiunea că în expresia temperaturii de bază se modifică calculul diferenţei medii de conţinut de umiditate după cum urmează: x e − xs ε x e − xr (xe − xs ) = − (kg/kg) (III. t – perioada de neocupare a încăperii climatizate (h). m3/s).81) Δθi – rata de răcire a elementelor de construcţie (diferenţa de temperatură între temperatura elementelor de construcţie şi temperatura aerului interior) (°C).cazul în care ventiloconvectoarele din încăperi preiau sarcinile latente. ρ . * Notaţiile din această ecuaţie sunt identice cu cele utilizate anterior. – debitul de aer recirculat (kg/s.3. în absenţa unei valori.83) & m AP & mR – debitul de aer proaspăt (kg/s. în această situaţie metoda de calcul este similară metodologiei descrisă mai sus pentru determinarea temperaturii de bază.82) NGZ = N ⎜ − ⎜ ( ) 1 − e − k ×(θ aem −θ ai ) ⎟ ⎝ 1 − e − k × θ aem −θ b ⎠ unde: ε .densitatea materialelor elementelor de construcţie (kg/m3).3. m3/s). capacitatea termică a elementelor de construcţie ale încăperii climatizate. se poate determina conform relaţiei: ε =1− unde: & m AP & & m AP + m R (III. V – volumul elementelor de construcţie (m3). C = ρ cpmV (kJ/°C).3. REDACTAREA I Qc – rata medie zilnică de stocare termică a elementelor de construcţie (kW).3. θaen – temperatura medie a aerului exterior noaptea (pentru luna de calcul considerată) (°C).eficacitatea recuperatorului de căldură. considerând toate ventiloconvectoarele prin intermediul unui ventiloconvector echivalent şi utilizând sarcini medii la nivelul întregii clădiri b) sisteme de climatizare de tip „aer-apă” cu aparate terminale – ventiloconvectoare 131 . Δθi = e − t τ (θai − θae n ) (°C) (III. 2) în cazul în care există în cadrul sistemului de climatizare recuperatoare de căldură (numai sensibilă sau sensibilă şi latentă) calculul numărului de grade-zile se realizează pe baza relaţiei: ⎛ (θ aem − θb ) ε (θ aem − θ ai ) ⎞ ⎟( grade − zile ) (III. cpm – căldura specifică a materialelor elementelor de construcţie (kJ/kg°C). în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare: .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.

Umiditatea transferată aerului din instalaţia de climatizare prin intermediul echipamentelor specifice se calculează conform relaţiei: ⎛ xg ⎞ x z = xi . (gvapori/m3aer).cazul în care ventiloconvectoarele asigură doar partea sensibilă.sursele de umiditate din încăpere . m’e – debitul de aer proaspăt raportat la unitatea de suprafaţă.3. gvapori/h m2 (valori recomandate conform Anexei II. REDACTAREA I . Relaţia de mai sus este utilizată numai pentru momentele de timp pentru care este satisfăcută inegalitatea: (x z − xe ) = xi .5.86) unde: xZ – umiditatea adăugată aerului tratat de sistemul de climatizare.3. III. în această situaţie expresia de calcul a temperaturii de bază pentru calculul numărului de grade-zile se scrie: θ = ⎢θ s + b ⎡ ⎢ ⎣ & m R & m (θ ae − θ r ) − & m & m AP 2400Δx ⎥ ⎤ ⎥ ⎦ (°C) (III. Metoda de calcul ţine seama şi de eventuala prezenţă a unui recuperator de căldură latentă în cadrul sistemului de climatizare.4. Cantitatea totală anuală de apă utilizată pentru umidificare se determină pe baza debitului de aer tratat şi a diferenţei zilnice între valoarea conţinutului de umiditate al aerului refulat în încăpere şi valoarea conţinutului de umiditate al aerului exterior: (gapa/an) (III.I din MC 002).3.min − xe − xg m' e >0 (III.87) W = 24 h (m'e (x z − xe )) = 24 h m'e xi .2.debitul de aer proaspăt al încăperii In cadrul metodologiei de calcul se consideră valori medii zilnice pentru aceste mărimi.min – valoarea minimă a umidităţii din aerul interior.85) unde: θs – temperatura aerului la ieşirea din bateria de răcire a ventiloconvectorului (°C). m3/h.min − xe (III.min − ⎜ ⎜ m' ⎟ ⎟ ⎝ e⎠ (gvapori/m3aer) (III.88) Dacă sistemul de climatizare este prevăzut cu un recuperator de căldură latentă.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.m2. θr – temperatura aerului din încăperea climatizată (°C). xg – degajările medii de umiditate de la surse interne. bateria de răcire a centralei de tratare pentru aerul proaspăt asigurând sarcina latentă.3. umidificarea aerului exterior pe baza schimbului de masă din recuperator se determină astfel: Δx = η recuperator xi .3. xi.89) ( ) 132 .valoarea minimă a umidităţii aerului din încăpere .3. min − xe − x g ∑ ∑ [( ( )) ] Obs. (gvapori/m3aer).umiditatea aerului exterior .2 Consumul de energie pentru umidificarea aerului Consumul energetic se determină în funcţie de următorii parametrii: .

3.J din MC 002.3. cantitatea de apă necesară pentru umidificare este: W = 24 h ∑ (m'e (xi . [ ] (gvapori/an) (III.91) Energia consumată pentru umidificare se determină pe baza consumului de apă necesar pentru umidificare estimat cu relaţiile de mai sus. în funcţie de tipul procesului de umidificare folosit (umidificare cu abur sau umidificare cu apă) (Wh/g).90) Calculul pe baza relaţiei anterioare se efectuează pentru momentele de timp pentru care: (x i .BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.min − xe )(1 − η recuperato r )) − x g Obs. Valorile recomandate sunt date în Anexa II.3. 133 . REDACTAREA I unde: ηrecuperator – eficienţa schimbului de căldură latent la nivelul recuperatorului In acest caz.2.92) unde: Ch – coeficient de consum specific de energie electrică pentru umidificare. min − xe )(1 − η recuperator ) − xg m 'e >0 (III. în funcţie de configuraţia sistemului de climatizare: Qh = Ch W (Wh/an) (III.

g Energie electrica auxiliara Energie electrica auxiliara Wac DIRECTIA DE CALCUL Furnizare ACM Distributie ACM Acumulare ACM Preparare ACM Figura III. 4 Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de apă caldă de consum Orice instalaţie de alimentare cu apă caldă de consum poate fi descrisă cu ajutorul a patru sisteme componente.d Wac. definindu-se astfel şi modul de utilizare a energiilor.s caldura Caldura + pierderi pierderi caldura Gaz natural combustibil. cantitatea de energie utilă reprezintă consumul total de energie pentru furnizarea necesarului de apă (energia utilă netă) şi acoperirea pierderilor şi risipei din sistem. sau în lunile în care necesarul de căldură pentru încălzirea spaţiului este semnificativ ca valoare. cât şi energiile auxiliare (electrice) necesare alimentării agregatelor de pompare şi/sau servomecanismelor.1.c Utilizare finala a caldurii Caldura + pierderi pierderi caldura Qac. REDACTAREA I III. Energia necesară acoperirii pierderilor cuprinde.4. electricitate.s Wac. pierderile de căldură aferente sistemelor. Pierderi recuperabile de caldura pentru incalzire Qac. In final. direcţia de calcul şi împărţirea în sisteme componente a instalaţiei de alimentare cu apă caldă de consum.g pierderi caldura Qac. care se calculează separat (în cazul în care se apreciază că este necesară estimarea lor). Calculul începe cu evaluarea consumurilor de energie necesară volumului de apă caldă furnizat la consumator (baterii amestecătoare montate la punctele de consum) şi se finalizează cu evaluarea energiei consumate pentru fiecare din sistemele componente ale instalaţiei. respectiv direcţia de calcul este inversă direcţiei fluxului de energie.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. energie solara. o parte din pierderile de căldură aferente instalaţiei de 134 . Împărţirea instalaţiei în sisteme componente şi utilizarea energiei sunt ilustrate în figura III.Forme de energie consumate în instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum. pe de o parte. Biomasa.d Caldura + pierderi pierderi Qac.e. pompa de caldura Qac Furnizare ACM Distributie ACM Acumulare ACM Preparare ACM Energie electrica auxiliara Wac.4.1. Metodologia şi paşii de calcul urmăresc în sens invers direcţia de transmitere a energiei în instalaţia de alimentare cu apă caldă. Wac. Pe perioada sezonului de încălzire. prin calculul pierderilor de energie corespunzătoare fiecărui sistem.

atât pe perioada de funcţionare a acestuia cât şi pe perioada de nefuncţionare [J]. g) în care: Qac consumul de energie datorat furnizării / utilizării la consumator a apei calde [J].d pierderea de căldură pe conductele de distribuţie [J]. Acest obiectiv poate fi atins în două moduri.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Qac. pierderea de căldură depinde de lungimea reţelei sistemului de distribuţie a apei calde de consum. Qac. Procedura generala de calcul este sintetizată după cum urmează: 1) se definesc numărul de peroane sau consumatori Qac.c (necesarul de căldură corespunzător furnizării apei calde la punctele de consum) şi Qac.3. este mai greu de realizat o distincţie clară între cantităţile de energie necesare producerii Qac. săptămână) consumul de energie pentru apa calda Qac.4.împărţind anul într-un număr de perioade de calcul (ex: luni.g trebuie să fie exprimaţi cumulat. care permit determinarea unor valori medii globale (metodă aplicabilă clădirilor existente pentru care există date privind consumurile facturate de apă caldă de consum etc).s şi Qac. Qac. d + Qac. c + Qac. III.Consumul d energie pentru apa calda Pentru o perioadă determinată (an. • În cazul prezenţei sistemelor locale de încălzire şi preparare a apei calde de consum (de exemplu centrale murale). este importantă considerarea distinctă a zonelor din instalaţie în care există recircularea apei calde şi celor în care recircularea lipseşte. săptămâni).d trebuie să fie determinat distinct pe zone din instalaţie cu şi fără recirculare. şi determinând consumul total prin însumarea energiilor corespunzătoare pentru fiecare perioadă (metodă utilizabilă pentru clădiri noi şi pentru cele existente). se calculează cu relaţia următoare: [J] (III. s + Qac.1) Qacm = (Qac + Qac. pentru fiecare din sistemele considerate. pierderea de căldură datorată furnizării / utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul [J] Qac.d (pierderile de căldură din reţeaua de distribuţie a apei calde de consum) pot fi combinate. REDACTAREA I alimentare cu apă caldă de consum şi o parte din energia auxiliară pentru fiecare din sistemele componente devin energii recuperabile. . în cazul preparării locale a apei calde de consum. Pentru evaluarea instalaţiilor cu sisteme de recirculare. Se urmăreşte stabilirea consumului anual de energie pentru instalaţia de alimentare cu apă caldă de consum. după cum urmează: . lună. după cum se poate exemplifica: • Qac. în momentul obţinerii valorii finale de energie utilă în sistem (utilă netă+ pierderi). Calculele se consideră definitivate. din motive practice (de exemplu. în care lungimea conductelor de distribuţie a apei calde este nesemnificativă).s.c 135 . astfel că în final. de amplasarea conductelor de distribuţie. aceste sisteme se combină sau se separă.s pierderea de căldură corespunzătoare sistemelor de acumulare a apei calde de consum [J]. • În cazul instalaţiilor de alimentare cu apă caldă de consum în care distribuţia apei este însoţită de o instalaţie de recirculare.g şi stocării acm Qac. de izolarea lor termică.utilizând informaţii privind perioada de funcţionare anuală a instalaţiei. În unele situaţii. de temperatura apei calde şi de sistemul de control aferent [J]. cei doi termeni Qac.1.g pierderea de căldură aferentă echipamentului de preparare a apei calde de consum cât şi pe circuitul de agent termic primar.

la stocare sau producerea apei calde.2). noapte.3) – figura III. Qacc 5) necesarul de energie pentru apa calda tinand cont de pierderi pe reţeaua de distribuţie. Qac 4) consumul de energie pentru cantitatea de apa calda pierduta . 3) consumul de energie pentru cantitatea de apa calda consumata. In cele ce urmează sunt prezentate relaţiile de calcul pentru clădiri racordate la surse centralizate (paragraf III. sfârşit de săptămâna).4. 136 .4.4. REDACTAREA I 2) în cazul ocupării clădirii cu intermitenţă. clădiri cu preparare locala (paragraf III.2. intervalele de timp care sunt caracterizate de programul de furnizare apa calda (de exemplu zi.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. se definesc pentru perioada de calcul.

4.2.3.2.(Qacm) III4. CONSUM DE ENERGIE PENTRU APA PIERDUTA (Qacc) III.4.2.1. CONSUM DE ENERGIE PENTRU APA CONSUMATA (Qac) III.4.2.4.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.2.a Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru apa calda pentru clădiri alimentate de la surse centralizate 137 .2.6.4. CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA APA CALDA .4.5. REDACTAREA I CARACTERISTICI GEOMETRICE (SINC. CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III.4. Figura III. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III. Su) III.2.2.

CONSUM DE ENERGIE PENTRU APA PIERDUTA Qacc III. ` CONSUM DE ENERGIE PENTRU INSTALATIA APA CALDA . Aria ncalzită : suma ariilor tuturor spatiilor încălzite direct si indirect sau in contact cu spatii Aria utilă Su: suma ariilor tuturor camerelor de zi.4.4.2.3.4. holuri. bucătărie. REDACTAREA I CARACTERISTICI GEOMETRICE (SINC.2.4. (nu se consideră suprafaţa balcoanelor şi teraselor).4.4.3.2.3.4.b Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru apa calda pentru clădiri cu preparare locala III.s) III.(Qacm) III. Caracteristici geometrice încălzite (holuri.g) III.5.4.4.3. baie etc. CONSUM DE ENERGIE LA SURSA (Qac. Su) III.4. CONSUM DE ENERGIE PENTRU APA CONSUMATA (Qac) III.7.3.7.1. dormitoare. Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru apa calda pentru clădiri alimentate de la surse centralizate III.2.3.4.2. CONSUM DE ENERGIE LA STOCARE (Qac. CONSUM DE ENERGIE AUXILIARA (Wde) III.6.1.4. PIERDERI DE ENERGIE PRIN SISTEMUL DE DISTRIBUTIE (Qd) III.3. camere de depozitare. spatii de circulaţie comună). Figura III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. 138 .3.

este dată de relaţia: Qac = ∑ i =1 n ρ * c * Vac * ( θac . temperaturile se încadrează în intervalul 35 şi 60 oC.183 Relaţia de calcul (III.4. Qac . Pentru clădiri existente în cazul în care există un sistem de contorizare al volumului de apă caldă consumată. volumul de apă caldă de consum se determină cu următoarea relaţie de calcul: (III.densitatea şi căldura specifică a apei calde în funcţie de temperatură 5oC 10 oC 15 oC 40 oC 50 oC 55 oC 60 oC 999.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. necesarul de apă caldă de consum poate fi determinat în funcţie de numărul şi de tipul consumatorilor.6 983. după cum urmează: .7 999.182 4.1).4.2) poate fi aplicată diferitelor perioade de timp reprezentative pentru consum. la temperatura dorită. n reprezintă indice de calcul pentru categoriile de consumatori. atunci necesarul de apă caldă poate fi determinat direct. pe perioada considerată. c căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel III. θ [oC] ρ [kg/m3] c [kJ/(kg K)] .182 4. Vac volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3]. Temperatura de preparare a apei calde de consum se diferenţiază faţă de temperatura de utilizare a apei calde.1 992.9 999. Formula generală de determinare a necesarului de căldură pentru prepararea apei calde de consum. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă) Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum corespunde energiei necesare încălzirii apei calde cerută de consumator.pentru igienă corporală – 35 – 40 oC. Energia totală pentru încălzirea necesarului de apă caldă de consum se determină prin însumarea cerinţelor individuale.pentru spălat / degresat – 50-60 oC. .tipul şi destinaţia clădirii. Nu numărul unităţilor de utilizare / folosinţă a apei calde de consum (persoană) Valorile pentru a şi Nu depind de: . REDACTAREA I III. pentru preparare.1 ). .2 4.2. θar temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [oC].2.θar ) (III. la 60 oC [m3].4. Tabel III. i 1.2 988.4. acolo unde volumul de apă Vac reprezintă volumul anual de apă.4.182 4. se adoptă temperaturi de 45-60 oC. pe baza consumurilor de apă caldă facturate.188 4.2.200 4.2) în care: ρ densitatea apei calde de consum[kg/m3] ( tabel III. Pentru clădiri noi.4. atunci necesarul de căldură pentru prepararea apei calde are valoarea anuală.0 985.tipul activităţii desfăşurate în clădire. 139 .1. iar pentru utilizare. pentru unitatea de utilizare/folosinţă. In cazul lipsei unui sistem de contorizare.4. De exemplu.4.184 4. prin aplicarea relaţiei III. θac temperatura de preparare a apei calde [oC].3) în care: Vac = a Nu / 1000 a [ m3 ] necesarul specific de apă caldă de consum.

.2. dormitoare.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. temperatura de 60 oC.0 11.1 ).2 . iLoc.4. conform datelor din tabelul III. înşiruită sau bloc) şi de amplasarea acesteia (judeţ şi mediu – urban sau rural).4) Pentru alte tipuri de clădiri valorile consumului de apa calda sunt prezentate in anexa III.5 Râuri de munte Râuri de câmpie sau lacuri Puţuri de mică adâncime Puţuri de medie adâncime 5 5 7 10 8 8 9 10 9 10 10 11 11 12 11 11 12 15 12 11 13 18 13 12 14 20 13 12 14 18 14 12 13 15 13 12 III.θar ) (III. ca de exemplu numărul de stele pentru hoteluri sau categoria restaurantelor. 140 .c * ( θac. se determină numărul mediu normat de persoane aferent clădirii.2. utilizând următoarea relaţie de calcul. bucătărie. atunci când în clădire există mai multe activităţi care diferenţiază volumele de apă caldă consumate în clădire.055 (valoarea corespunde unei suprafeţe utile pentru o persoană de 18-25 m2. Tabelul III. În mod convenţional. Necesarul de energie pentru pierderile de apa calda de consum Pentru clădiri noi volumul de apă caldă corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată se consideră zero.4.4. utilizând următoarea procedură de calcul: se determină suprafaţa utilă Su [m2] (camere de zi.5 12. In scopul definirii unei date comparabile de calcul. Valorile lui a sunt prezentate in Anexa III.5 11.2. în lunile anului: Captare a apei din: I II III IV V VI VII VIII IX X 11 12 12 11 XI 9 10 10 11 XII 7 7 8 10 Medie 10. Numărul de persoane Nu aferent clădirilor terţiare se considera ca valoare obţinuta de la administratorul clădirii.4. holuri.4. baie etc. nu se consideră suprafaţa balcoanelor şi teraselor). Numărul de persoane Nu aferent clădirilor de locuit se determină ca valoare medie.04 – 0. se apreciază indicele mediu de locuire. ca având valori cuprinse în intervalul 0.4.Temperatura apei reci Temperatura apei reci (oC).c = ∑ i =1 n ρ * c * Vac. Variaţia temperaturii apei reci poate avea un efect important în evaluarea necesarului de căldură pentru producerea apei calde de consum .c reprezintă pierderea de căldură datorată furnizării / utilizării la consumator a apei calde la temperatură diferită de temperatura nominală de calcul şi se determină cu relaţia: Qac. Temperatura de preparare a apei calde menajere este cuprinsă in intervalul 45-60 oC. în funcţie de tipul clădirii (individuală. pe zone ale clădirii.3. Qac.4.4.1. Pentru a ţine seama de diferitele zone geografice se pot lua în considerare variaţii locale în funcţie de categoria sursei. aceasta se consideră egală cu 10 oC. N u = Su × iLoc [persoane/ap] (III.standardele sau clasa de activitate.c . în funcţie de indicele mediu de ocupare a suprafeţei utile a clădirilor. se va folosi ca temperatură nominală de preparare a apei calde de consum.5) în care: ρ densitatea apei calde de consum[kg/m3] ( tabel III. REDACTAREA I tipul activităţilor. în funcţie de poziţia echipamentului de preparare în raport cu punctele de consum.

10 pentru instalaţii echipate cu baterii clasice f2 = 1.zi x (nac/24).7) cu U’ valoarea coeficientului de transfer de căldură în W/mK θm θa tH temperatura medie a agentului termic în 0C temperatura aerului exterior(ambianţă) în 0C lungimea conductei indicele corespunzator conductelor cu aceleaşi condiţii la limita numărul de ore în pasul de timp (h/pasul de timp) L i 141 . volumul corespunzător pierderilor şi risipei de apă caldă de consum pe perioada considerată [m3]. atunci se consideră pierderi de maxim 30 l/om. Daca nu există posibilitatea vizitării subsolului acesta fiind inundat. în funcţie de timpul de aşteptare pentru furnizarea.4. REDACTAREA I căldura specifică a apei calde de consum [J/kg K] (tabel III. atunci se estimează pierderi de maxim 5 l/om.2. fără recirculare f1 = 1. n reprezintă indicele de calcul pentru categoriile de consumatori. după cum urmează: în cazul armăturilor într-o stare tehnică bună în proporţie de 30%. • în cazul armăturilor într-o stare tehnică precară (armături defecte) şi în cazul în care se constată că subsolul blocului/scării expertizate este umed.c temperatura de furnizare/utilizare a apei calde la punctul de consum[oC]. Pentru clădiri existente la evaluarea termenului Vac. la punctele de consum (datorită lipsei sistemelor de recirculare a apei calde şi datorită stării tehnice a armăturilor) • c Vac. unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală). 10 pentru obiective alimentate în sistem local f2 = 1.6) Se pot adopta următoarelor valori pentru coeficienţii f: f1 = 1.4.4. pierderile de apă se estimează după starea tehnică a armăturilor din imobilul vizat. 30 pentru obiective alimentate în sistem centralizat . Aceste valori corespund unor coeficienţi de pierderi şi risipă de apă de 10-25% din volumul de apă normat.1).c = Vac × f1 × f 2 [m3] (III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. unde nac reprezintă numărul zilnic de ore de livrare a apei calde menajere (valoare medie anuală).i ) ⋅ Li ⋅ t H i [J] sau [kWh] (III.c se tine seama de următoarele aspecte: starea tehnică a echipamentelor de consum prezenţa reţelei de recirculare a apei calde de consum Dacă există posibilitatea vizitării subsolului acesta aflând−se în stare uscată.4.c Vac +Vac. θar temperatura apei reci care intră în sistemul de preparare a apei calde de consum [oC]. astfel încât volumul real de apă caldă necesară consumului este determinat de valoarea teoretică a volumului de apă caldă amendată de coeficienţi supraunitari. care majorează valoarea teoretică.4. pierderile de apă caldă de consum se pot estima şi cu ajutorul unor coeficienţi de calcul. θac. i =1. 05 pentru instalaţii echipate cu baterii monocomandă în care: f1 depinde de tipul instalaţiei la care este racordat punctul de consum f2 depinde de starea tehnică a armăturilor la care are loc consumul de apă caldă III. 20 pentru obiective alimentate în sistem local centralizat f1 = 1.zi x (nac/24). Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie Qd = ∑ U i' ⋅ (θ m − θ a .

d − θ amb ) × N n [W/lună] (III. Dacă sistemul de recirculare a apei calde de consum nu funcţionează continuu. cu ajutorul datelor precalculate.4. Din circuitul astfel format. In cazul în care coloanele se află în spaţii încălzite.4.coeficientul global de transfer termic la exteriorul conductei (W/m²K) (αa=1/0. prin intermediul unor tronsoane independente. suporturi neizolate. In anumite situaţii. atunci se vor înregistra pierderi de căldură suplimentare de la traseele de distribuţie şi circulaţie către mediul exterior. consumatorii de apă caldă de consum.). Recircularea apei în sistemul astfel închis se realizează cu ajutorul unei pompe.d . aferente perioadei de nefuncţionare a sistemului de circulaţie se adaugă pierderilor de căldură totale pe distribuţie. Nn perioada de nefuncţionare a instalaţiei de recirculare a apei calde. oferite tabelar sau grafic. în perioadele de nefuncţionare a pompelor.33) λD –coeficientul de conducţie a izolaţiei (W/mK) Pentru conductele pozate subteran coeficientul de transfer U’ se calculează cu relaţia: d i .ac . armaturi. REDACTAREA I Valoarea coeficientului U’ de transfer de căldură pentru conductele izolate. Pentru calcule orientative/informative. astfel încât temperatura la consumator să nu scadă sub o valoare prestabilită. d a –diametrele conductei fara izolaţie.8) αa . Un sistem de distribuţie a apei calde de consum cu recirculare se defineşte printr-un circuit în care recircularea se realizează în mod continuu sau automat. Pierderile de căldură pentru reţelele de recirculare pot fi evaluate în funcţie de diametrul conductelor şi de materialul din care sunt realizate acestea. care ia în considerare atât transferul de căldură prin radiaţie cat şi prin convecţie este dat de relaţia: U '= π 1 1 d ( ) ⋅ ln a + 2 ⋅ λD di α a ⋅ d a (III.9) unde z – adâncimea de pozare λE – coeficientul de conducţie al solului (W/mK) Pierderile de căldură ale unui sistem de conducte trebuie să ia în considerare nu numai pierderile aferente conductelor dar şi pe cele ale elementelor conexe (robinete. In mod similar luând în considerare lungimea conductelor din spatiile neîncălzite se pot calcula pierderile de căldură nerecuperabile prin conductele verticale (coloane) dacă acestea sunt pozate în spaţii neîncălzite.4. Pierderile de căldură corespunzătoare se pot aprecia cu următoarea relaţie de calcul: Qac . sistemul de recirculare se poate extinde până la punctele de consum / receptori. etc. se alimentează. Aceste pierderi de căldură suplimentare. 142 . aceste pierderi se consideră recuperabile intrând în calcul la ajustarea necesarului de căldură.10) în care: V ac volumul de apă caldă de consum conţinut în conductele de distribuţie şi circulaţie [m3] . în funcţie de valoarea temperaturii apei calde de consum în conductele de distribuţie. respectiv diametrul exterior al conductei (m) in care: U em ' = π 1 1 D 1 4⋅ z ⋅ ln ( ⋅ ln + ) 2 λD d λE D (III. se poate aproxima o pierdere de căldură pe conductele de recirculare de 40 W/m.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. fara _ c = cac × Vac × (θ m .

4.4.3.4.1.2. Schema bloc de calcul a consumului de energie pentru apa calda pentru clădiri cu preparare locala III.6.3. III.3.3. Consum de energie auxiliara (Wde) A se vedea paragraf III.4.4. Necesarul de energie pentru pierderile de apa calda de consum A se vedea paragraf III.3.3. III. Consum de energie auxiliara (Wde) Consumul de energie electrică al pompelor poate fi determinat cu relaţia: Wac. Consum de energie pentru instalaţia apa calda .(Qac.4. III.2. de circulaţie.(Qacm) Consumul total de energie pentru apa calda se obţine din însumarea termenilor prezentaţi in paragrafele anterioare.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.4.3.3.2. Pierderi de energie prin sistemul de distribuţie A se vedea paragraf III.4.5.3.d .2.5.2.2. c + Qac. REDACTAREA I III. d .4.4. Consum de energie pentru stocare .4.1. respectiv: Qacm = (Qac + Qac. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum (energia utilă netă) A se vedea paragraf III. Caracteristici geometrice A se vedea paragraf III.2. III. pompa – energia electrică necesară acţionării pompei (de la hidrofor.2.4. pompa = ∑ n0 × Ppompa În care III.4.4.4. III.4.s) 143 .4.11) Wac . etc) [kWora/an] – numărul de ore de funcţionare / an – puterea pompei [ore/an] [kW] n0 Ppompa III.5.4.12) III. d ) [J] (III.2.6.

de exemplu. racordate fiecare la un alt tip de energie.4. s = δ δ 0. clădiri cu mai multe funcţiuni :de ex. utilizând energia provenind de la o sursă neconvenţională de energie (energie solară.g) Necesarul de apă caldă de consum este asigurat cu ajutorul unei surse de căldură. ca variantă suplimentară.3.70 × θ ac 0 . magazine + birouri etc). Dacă apa caldă de consum este preparată de mai multe echipamente. un al treilea echipament de preparare a apei calde în perioada vârfurilor de consum. Aceste pierderi pot fi cuantificate pe perioada unui an. (III. lichid. Contribuţia fiecărui sistem pleacă de la premiza că apa caldă de consum poate fi furnizată de maxim trei tipuri de echipamente interconectate între ele.14) unde θ ac 0 reprezintă temperatura de preparare a apei calde de consum. Cantitatea anuală de căldură disipată prin mantaua boilerului amplasat în subsolul unei clădiri existente (într-un spaţiu rece) se determină cu relaţia: Qac . performanţa energetică corespunzătoare se calculează ţinând seama de toate tipurile de instalaţii de preparare a apei calde existente în clădire (exemplu: cazul clădirilor de locuit cu apartamente cu preparare individuală de apă caldă.4. Suma acestor ponderi nu trebuie să depăşească valoarea 1.7. gazos).conductivitatea termică a peretelui [W/mK] δ iz .10 + m + iz λm λiz 0. se calculează contribuţia relaţia: 144 . cea de a doua treaptă de preparare este asigurată de un alt tip de echipament şi în final. se consideră θ ac 0 = 55 − 60 o C .temperatura medie a apei în acumulatorul de apă caldă de consum. atunci trebuie evaluată ponderea.numărul mediu de ore de livrare a apei corespunzătoare pentru fiecare lună k din sezonul de încăzire [h/lună] θ acb . de exemplu).grosimea medie a izolaţiei [m] λiz .001 × S Lat nh × (θ acb − θ amb ) . în secţiunea de ieşire din echipamentul de stocare. în funcţie de starea acesteia [W/mK] nhk . [kWh/an] (III.4. preincălzirea apei calde de consum poate fi realizată cu ajutorul energiei solare. apartamente + magazine la parter.13) în care: SLat . REDACTAREA I Pierderile de căldură ale unui recipient de preparare şi acumulare a apei calde menajere sunt reprezentate de pierderile de energie prin mantaua recipientului.suprafaţa laterală a acumulatorului [m2] δ m . a fiecărui sistem.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. Acesta poate fi un cazan alimentat de un combustibil (solid. în preparare. In cazul clădirilor cu mai multe instalaţii de preparare a apei calde de consum. III.conductivitatea termică a izolaţiei. Pierderile de căldură aferente generatoarelor de preparare a apei calde de consum (Qac. prin intermediul unui echipament generator de căldură. determinată cu θ acb = 0. Dacă intr-o instalaţie se utilizează mai multe echipamente pentru generarea cantităţii de căldură aferente necesarului pentru apa caldă de consum. un echipament folosind energia electrică sau.grosimea peretelui acumulatorului (metal) [m] λm .

g .1. i ∗ Qi 1 i (III.5. REDACTAREA I proporţională a fiecărui echipament.4. g . α Tac.4.16) 145 .15) Pentru situaţiile în care apa caldă de consum este direct preparată de cazane.(Qacm) Consumul total de energie pentru apa calda se obţine din însumarea termenilor prezentaţi in paragrafele anterioare. s + Qac. respectiv: Qacm = (Qac + Qac.15.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1. se utilizează relaţiile de calcul prezentate la paragraful III.4. d + Qac. energia termică necesară totală se calculează cu formula: Qg = ∑ α Tac . c + Qac. g ) [J] (III. Consum de energie pentru instalaţia apa calda .7.3. în final. III.

5.2) FD .2.aria totală a pardoselii folosite din clădire m 2 .5. • evaluarea efectului asupra unei clădiri existente al măsurilor posibile de conservare a energiei. [ ]   146 .factorul de dependenţă de durata de utilizare (tabel 3 Anexa III. Anexa III. (III. se va opta pentru stabilirea unui consum mediu de energie electrică‚ în funcţie de tipul apartamentului. • optimizarea performanţei energetice a unei clădiri în proiectare prin aplicarea metodei pentru mai multe variante posibile de realizare.) t u = (t D ⋅ FD ⋅ FO ) + (t N ⋅ FO ) Pn . prin calcularea necesarului energetic cu sau fără implementarea măsurilor de reabilitare. • predicţia resurselor energetice necesare în viitor la scară naţională sau internaţională prin calcularea necesarului energetic al unor clădiri reprezentative pentru întregul segment de clădiri.5.5.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.) tD . Pentru clădirile de locuit. Realizarea confortului vizual se face pe baza unor criterii de performanţă şi a unor valori normate specifice sistemelor de iluminat artificial sau integrat interior.5.1. • stabilirea unui nivel convenţional de performanţă energetică pentru clădirile existente. REDACTAREA I III. conform tabel 4 Anexa III.5.2) t N . • certificarea energetică a clădirilor. Metodă pentru clădiri terţiare este o metodă rapidă de calcul şi constă în aplicarea următoarei relaţii de calcul: Wilum = 6 A + unde: t u ∑ Pn 1000 [kWh / an] (III.timpul în care nu este utilizată lumina naturală (tabel 2.2) care depinde de sistemul de control al iluminatului din clădire şi de tipul de clădire.1.puterea instalată. Anexa III.5. FO .5. Calculul consumului de energie şi al eficienţei energetice a instalaţiilor de iluminat Metoda de calcul poate fi utilizată pentru următoarele aplicaţii: • evaluarea conformităţii cu normele care prevăd limite de consum energetic.2) A .factorul de dependenţă de lumina de zi ( tabel 2 Anexa III.timpul de utilizare al luminii de zi în funcţie de tipul clădirii (tabel 1.

  147 . In cazul in care nu se cunoaste puterea instalata se pot folosi valorile din anexa III.BREVIAR DE CALCUL AL PERFORMANŢEI ENERGETICE A CLĂDIRILOR FAZA 1.5. REDACTAREA I Numărul 6 din relaţia de calcul reprezintă 1kWh / m 2 / an (consumul de energie estimat pentru încărcarea bateriilor corpurilor de iluminat de siguranţă) la care se adaugă 5kWh / m 2 / an (consumul de energie electrică pentru sistemul de control al iluminatului).3.