You are on page 1of 8

1.

Sisteme de pozitionare globale Sistemul global de navigaţie prin sateliţi GNSS (Global Navigation Satellite System) foloseşte tehnica de poziţionare a obiectelor statice sau în mişcare, în orice moment, oriunde sar găsi pe suprafaţa Pământului, în apă sau în aer. El furnizează utilizatorilor informaţii actuale în timp real, ca soluţii precise pentru navigarea în siguranţă. Un sistem global de poziţionare GPS (Global Positioning System) este un subsistem GNSS prin sateliţi, utilizat doar pentru a furniza informaţiile necesare determinării poziţiei unor puncte pe suprafaţa terestră. În sectorul topo-geodezic aplicarea tehnologiei GPS are drept rezultat determinarea coordonatelor unor antene receptoare instalate de regulă în puncte ale unei reţele geodezice. Cunoscând cu precizie orbita satelitului şi poziţia acestuia pe orbită, rezulta poziţia receptorului cu o precizie de ± 0,2 - 0,3 m. Ca sisteme de tip GNSS în lucrările topo-geodezice din Europa şi implicit de la noi, se folosesc următoarele tehnologii de poziţionare globală: NAVSTAR-GPS (NAVigation System with Timing And Ranging – Global Positioning System respectiv Sistem de navigaţie pentru urmărire şi distribuţie – sistem de poziţionare globală), dezvoltat în SUA şi cunoscut ca GPS, funcţional pentru folosinţa civilă parţial din 1992 şi complet din 1995; GLONASS (GLObal NAvigation Satellite System) ca sistem global satelitar de navigaţie, realizat de Federaţia Rusă, operaţional din 1986; GALILEO EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service) ca încercare europeană, în curs de implementare, cu etapă intermediară 2005 – 2006 şi finală în 2008, sistemul fiind interoperaţional cu primele două. În final reţinem că sistemele de poziţionare sunt independente şi au în structura lor aceleaşi părţi componente. Ele se pot folosi însă şi combinat, apelând la receptori specializaţi, capabili să urmărească atât sateliţii GPS, cât şi GLONASS, realizând astfel un spor pentru precizia determinărilor. Denumirea corectă a sistemelor de poziţionare globală folosite în geodezie ar fi GPS – NAVSTAR, GPS GLONASS respectiv GPS – GALILEO. Din raţiuni practice şi pentru că este primul apărut şi folosit la noi, sistemul GPS NAVSTAR a fost şi va fi nominalizat în continuare simplu, ca sistemul sau tehnologia GPS.„ 2.Principalele erori in pozitionarea GPS Pâna acum ştim că poziţia dată de GPS este foarte exactă şi fără erori, însă există câteva surse care generează erori, care afectează poziţionarea generată de GPS cu câţiva metri sau câţiva zeci de metri . Aceste surse care generează erorile sunt:

5m în poziţionarea punctului. Erorile de semnal se referă la diverse fenomene fizice care au efect asupra propagării lui la trecerea prin diferite straturi atmosferice între satelit şi receptor: a) Intârzierea în ionosferă. b) Refracţia în troposferă.1. strat cuprins între altitudinea de 40-50km şi 1. cu efect asupra distanţelor satelit – receptor şi implicit asupra preciziei poziţionării. se reduce dacă se folosesc receptoare ce lucrează pe ambele frecvenţe sau dacă se fac observaţii pe timp de noapte. Erorile satelitare provin din numeroase surse. b) Ceasul atomic prezintă unele deviaţii aleatoare. Erorile de semnal 3. 1. care sunt afectate de o eroare radială de poziţie a acestuia în raport cu orbita teoretică. Erorile datorate receptoarelor Prezentarea cea mai comodă se face prin gruparea pe cele trei segmente a componentelor acestora şi evaluarea. extins până la 5 km . Influenţa efemeridelor se va reduce prin intensificarea studiilor asupra poziţiei sateliţilor. când activitatea ionosferică este scăzută. Efectul asupra distanţelor. În completarea informaţiilor ce se prezintă aici se adaugă unele aspecte discutate anterior. implicit însumarea lor într-o eroare totală.000 km deasupra scoarţei terestre. cu efect asupra scăderii vitezei semnalului. 2. ce afectează timpul necesar semnalului. ca segment de bază al atmosferei. care provoacă erori de valori mici (±5-10m). de până la ±20-50m. ceea ce poate provoca o deplasare de până la 1. estimându-se că vor fi puse la dispoziţie valori cu precizie de un decimetru. ce pot fi eliminate prin urmărirea simultană a aceleaşi constelaţii de minim patru sateliţi cu cel puţin două receptoare. Erorile satelitare 2. dintre care le menţionăm pe cele cu efecte semnificative: a) Efemeridele furnizează date privind orbitele şi coordonatele satelitului în momentul emiterii semnalului. datorită ionizării moleculelor de gaz din această zonă.

şi scade cu altitudinea locului. de obicei spre nord. poate deveni şi devine efectiv sursă importantă de erori.deasupra scoarţei. pereţi verticali. 3. în cazul în care prezintă nesincronizări faţă de cel din sateliţi. este datorat interferenţei semnalului primit direct de la satelitul cel reflectat şi afectează evident măsurătorile. c) Instalarea în staţie a receptorului şi antenei pot induce erori datorită centrării . Erorile se reduc în acest caz la folosirea unor antene performante sau a receptoarelor de generaţie mai nouă care permit recunoaşterea semnalelor reflectate. denumit şi multipath. presiune şi umiditate. erorile datorate refracţiei în troposferă au valori în intervalul ±2-10 m. b) Antena poate induce erori dacă centrul fizic al ei nu coincide cu centrul electric. presiunea şi temperatura. Eroarea creşte cu umiditatea. a) Ceasul intern al receptoarelor. cu efect de ±10-100 m. un conductor electric din apropierea antenei generează împreună cu ea o nouă caracteristică de recepţie (antenna imaging). Efectul. Pentru micşorarea efectului refracţiei trebuie ignoraţi sateliţii vizibili sub elevaţii de 150 sau folosite softuri care includ modele ce ţin cont de temperatură. luciu de apă) în preajma receptorului. pe măsură ce traseul semnalului se îndepărtează de verticala locului. În plus. c) Reflexia multiplă a semnalului provocată de întâlnirea unor suprafeţe (clădiri. Erorile datorate receptoarelor sunt cauzate de funcţionarea ceasurilor interne. distanţa dintre centrul geometric şi centrul de fază al antenei (offset) fiind cunoscută. se datorează dispersiei semnalului provocată de vaporii de apă. respectiv o eroare ce se reduce dacă toate antenele folosite sunt de acelaşi tip şi dacă în timpul unei sesiuni de lucru acestea se orientează la fel. de modul de folosire a antenei sau de instalarea în staţie. Pe ansamblu.

Făcând o analogie cu topografia clasică.  poziţionare în plan vertical. ca indicator calitativ de ansamblu. Astfel. Cele două receptoare primesc semnal de la aceiaşi minim 4 sateliţi şi au timpul de staţionare comun.  poziţionare în plan orizontal. VDOP (Vertical Dilution Of Precision) adică a determinării altitudinii punctului. care pot deveni semnificative pentru poziţionare. tipul receptoarelor şi timpul de staţionare. adică a determinării latitudinii şi longitudinii punctului. 3. HDOP (Horizontal Dilution Of Precision). După poziţia . . Dispunerea geometrică a sateliţilor este caracterizată de GDOP (Geometry Dilution Of Precision). a dispărut elementul cel mai greoi: vizibilitatea între punctele reţelei.  determinarea timpului. Sigur. există elemente care perturbă calitatea datelor sau chiar compromit măsurătorile. mai ales în cazul folosirii antenelor montate pe tije. metodologia GPS nu rezolvă problemele geodeziei. cu atât timpul de staţionare este mai mare.sau măsurării înălţimii antenei. Metode de masurare si de determinare a pozitiilor punctelor. definit de:  poziţionare spaţială. este similar cu a avea la retrointersecţie puncte cu coordonate cunoscute răspândite optim în cele patru cadrane. De asemenea. Conceptul de reţea geodezică de sprijin a capătat altă semnificaţie prin introducerea tehnologiei GPS. Metoda statică Este cea mai utilizată metoda la realizarea reţelelor geodezice care necesită precizii foarte mari. Metoda statică presupune existenţa a minimum două receptoare GPS amplasamente pe două puncte materializate pe teren. Distanţa dintre cele două receptoare trebuie să fie minim de 2 metri. Maximul de distanţă este legat de vizibilitatea celor patru sateliţi comuni. Cu cât distanţa este mai mare. Acest parametru arată geometria sateliţilor care trebuie să fie optimă. TDOP (Time Dilution Of Precision). măsurătorile GPS pot fi:  măsurători prin metode statice  măsurători prin metode în timp real(RTK) A. pentru obţinerea unui randament mai bun şi a unor precizii mai bune. De asemenea trebuie estimată perioada de măsurare pentru a avea un GDOP(Geometry Dilution of Precision) foarte bun. PDOP (Positional Dilution Of Precision).

unul pe un punct cu coordonate cunoscute.numărul receptoarelor este mai mare. caz în care se poate aplica metoda celor mai mici pătrate. celelalte două staţionând cel puţin un punct cu coordonate cunoscute şi toate punctele noi d) Staţionarea a două receptoare fixe pe puncte noi. e) Staţionarea a două receptoare fixe unul pe un punct nou. celălalt receptor staţionează punctele noi . pentru aceasta avem două variante:  Staţionarea cu receptorul fix şi pe punctele vechi B.G şi H. integrand măsurătorile de direcţii şi distanţe cu măsurătorile GPS într-un singur model de prelucrare prin metoda celor mai mici pătrate. Astfel. C sau D. . în acest caz avem o singură determinare pentru punctele noi.3 Metoda cu mai multe receptoare Cu cât sunt mai multe receptoare cu atât se determină mai corect şi mai precis coordonatele punctelor noi. celălalt receptor staţionând pe rând celelalte puncte noi A. Conform normelor în vigoare. De exemplu. unul din receptoare este amplasat pe un punct. fiecare punct nou trebuie să aibă cel puţin patru vectori de poziţie (determinări). vom avea patru determinări independente pentru fiecare punct nou . staţia fixă (cea care rămâne pe punct) este amplasată pe punctual de coordinate cunoscute A. C şi D şi determinarea celorlalte puncte noi. respective combinaţii de opt puncte luate câte două. iar unul din receptoare mobil care se deplasează pe fiecare punct nou c) Staţionarea receptorului fix pe oricare din punctele noi. A.  Determinări cu staţia totală între fiecare două puncte vizibile. În cazul a 8 puncte. F. A. Se măsoară astfel toate combinaţiile posibile.2 Metoda cu trei receptoare În acest caz există mai multe variante: a) Staţionarea receptorului care rămâne fix pe un punct cunoscut iar celelalte două se deplasează pe punctele noi şi pentru verificare b) Staţionarea a două receptoare fixe pe două puncte de coordonate cunoscute. celălalt receptor staţionând pe rând toate punctele noi şi cel puţin un punct cu coordonate cunoscute. la care se pot adăuga şi staţiile permanente. iar celălalt receptor staţionează o perioadă de timp pe fiecare din celelalte puncte. cu opt receptoare se vor determina un număr de 28 vectori. apoi cel puţin un punct vechi B. patru puncte de coordonate cunoscute şi patru puncte noi.1 Metoda cu două receptoare În principiu. E.

Metoda statică de măsurare ramâne rezervată poziționării rețelelor geodezice de ordin superior. procedeul rapid static ce presupune un timp minim de staționare și programe de . Planificarea si pregatirea unei campanii GPS Alegerea metodei GPS se face în funcție de precizia care trebuie realizată. permit ca aceste corecţii să fie transmise până la distanţe de 45-50 Km faţă de staţia de referinţă.40 km. care să asigure precizia centimetrică cerută de normele tehnice și un timp de observație cât mai scurt pentru asigurarea unui spor de productivitate.  Erorile legate de informaţiile transmise prin satelit privind ceasul satelitului şi datele orbitale. de lungimea vectorilor de determinare precum și de asigurarea unui randament corespunzător.B. mai complexe. asigurând precizii corespunzătoare pe baza unor observații efectuate în mai multe sesiuni cu o durată de la 15 minute la 2 ore. Această distanţă poate fi depăşită cu ajutorul utilizării sistemului de telefonie mobilă pe post de transmisie a corecţiilor respective prin internet. se recomandă alegerea unor procedee adecvate de lucru. asa încât de ele să beneficieze utilizatorii (staţiile mobile) care evoluează în zona de interes din jurul staţiei de referinţă. care transmite corecţiile cât şi staţia mobilă trebuie să recepţioneze minim patru sateliţi. distanţa între cele două receptoare nu poate fi mărită foarte mult. când distanțele dintre puncte nu depașesc 35. In aceste condiții reținem următoarele procedee: 1. de dotarea respectiv tipul și numărul receptoarelor. Cele mai performante sisteme de transmitere a corecţiilor prin radio. Problema care apare este legată de faptul că atât staţia fixă. Observarea acestor erori permite stabilirea corecţiilor care sunt transmise radio. la ora actuală. Toate aceste erori sunt corelate pe toată suprafaţa zonei de interes şi sunt corelate prin acest sistem diferenţial cu transmiterea datelor prin unde radio. La indesirea retelei geodezice naționale de triangulație sau GPS. Din acest motiv. Metode în timp real(RTK) Principiul sistemului GPS diferenţial constă în observarea erorilor de măsurare a pseudodistanţelor privind fiecare satelit observabil într-un punct de referinţă a cărui poziţie este cunoscută cu precizie în sistemul WGS 84 (World Geotetic System ). procedeul static ce presupune un timp mai lung de staționare și programe de prelucrare adecvate. 2. Cauzele principale ale erorilor de măsurătoare în sistemul GPS sunt:  Erorile privind estimarea intervalelor de timp pentru propagarea datelor GPS. 4.  Erorile voluntare provocate prin degradarea voluntară a sistemului GPS.

Răspunsul nu este aşa de simplu. Aspecte privind precizia oferita de tehnologia GPS. O combinare a metodelor de bază poate reprezenta o soluție practică pentru determinarea unor puncte de referință din zona de interes. direct pe teren. îşi pune întrebarea: Ce precizie de determinare a punctelor se poate obţine folosind această tehnologie?. Cine se interesează pentru prima dată de tehnologiile GPS(Global Positioning System). Conform teoriei un punct poate fi ocupat cu o acurateţe de 10 – 30 m. 3. pentru a le alege. mai simple. pe cele convenabile.  înregistrarea datelor în toate combinațiile posibile. 1992) şi un grafic. condiţii tehnice diverse. In acest scop se impune respectarea următoarelor condiții:  asigurarea a cel putin 4 vectori de poziție independenți. De asemenea. la nevoie.  vectorii necesari poziționării pot fi determinați și cu stația totală. un factor foarte important care va fi luat în calcul la proiectarea şi executarea măsurătorilor va fi fixarea ambiguităţii în fiecare punct staţionat cu receptorul. fiecare cu scop aparte. trebuie să ne orientăm foarte bine în privinţa metodelor de măsurare. cu o bună repartizare în rețea. care să permită comunicarea prin unde radio cu stația de referință pentru transmiterea datelor și corecțiilor. ambiguitatea reprezintă întreruperea . Ca mod de lucru se recomandă obligatoriu folosirea unor receptoare cu dublă frecvență și cu un numar corespunzator de canale. Ca regulă generală observațiile GPS trebuie astfel organizate pe schema de determinare încât fiecare punct să fie poziționat corect. măsurătorile de distanță și direcții integrate cu datele GPS dând naștere unui model unitar ce se compensează prin procedee riguroase. Cauza este multitudinea de aplicaţii practice.prelucrare adecvate. ce asigură înregistrarea de date ce provin de la mai multi sateliți în acelasi timp și cu un spor de precizie. procedeul RTK cu determinări de timp real. dar și mai pretențioasă ca dotare. folosind diferite scheme de dispunere a receptoarelor în stațiile fixe și mobile. Intrebarea care se pune este cum îmbunătăţim precizia? Acest lucru se realizează prin uilizarea măsurătorilor diferenţiale (DGPS). 5. din această cauză şi precizia diferă. de unde se pot citi datele privind precizia de determinare a punctelor (Stansell. pentru fiecare punct. folosite apoi ca suport la îndesirea propiu-zisă a rețelei naționale GPS. Această orientare este înlesnită de definirea unor noţiuni de bază (Hofmann – Wellenhof.  siguranța și randamentul determinărilor crește odată cu sporirea numărului de receptoare. 1988). de departe cea mai avantajoasă. Pentru a putea alege metoda cea mai potrivită scopului dat şi preciziei cerute. corespunzator cerințelor de precizie și asigurării unui randament superior.

de aceea este foarte important să fie făcută recunoaşterea terenului înainte de efectuarea masurătorilor GPS. sunt aproape de stâlpi de înaltă tensiune sau construcţii). în timp real (nave. după un timp de calcul neglijabil. la locul măsurătorii. .  Pentru obţinerea preciziei avem nevoie de opţiunea Fază sau Cod & Fază.  Se vor utiliza doar receptoare de dublă frecvenţă L1/L2. „imediat” însemnând furnizarea poziţiei pe baza măsurătorii executate într-un „moment unic”. deoarece concepţia iniţială a tehnologiei a fost navigarea vehiculelor în mişcare. unde precizia este de ordinul 5 – 10 mm. într-un interval scurt de timp.semnalului de la satelit la receptor. se poate concluziona că pentru asigurarea preciziei oferite de tehnologia GPS trebuie respectate următoarele condiţii:  În timpul executării măsurătorilor ambiguitatea trebuie să fie fixată.  Se vor evita punctele care sunt obstrucţionate(au semnal metalic. Acest lucru apare în special datorită obstacolelor care intervin în momentul efectuarii măsurătorilor. avioane. Aplicaţiile de „timp real” (real time) pretind ca receptorul să-şi determine poziţia imediat. autovehicule). Din cele arătate. atunci când avem un număr maxim de sateliţi. Aceasta.  Sesiunile de măsurători vor fi în intervalul orei 7°°-12°° dimineaţa.  Se vor efectua obligatoriu două sesiuni de măsurători GPS. acest lucru se poate verifica doar la prelucrarea preliminară a datelor brute.