Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară – Iaşi

Prof. dr. Teona Avarvarei

Nutriţia animalelor domestice
curs ID

2

CAP.1. IMPORTANŢA ŞI ROLUL NUTRIŢIEI ANIMALE
Nutriţia animală este ştiinţa care se ocupă cu studiul schimburilor dintre organismul animal şi mediu, a folosirii substanţelor nutritive pentru întreţinere şi producţie. Importanţa nutriţiei rezultă şi din faptul că ponderea costului hranei în costurile produselor animale reprezintă peste 50 %, iar producţiile realizate, sănătatea şi reproducţia animalelor depinde în mare măsură de folosirea unei alimentaţii raţionale. Pe plan mondial cercetări cu privire la compoziţia chimică a plantelor şi animalelor au apărut în a doua jumătate a secolului XVIII şi prima jumătate a secolului XIX, cercetări legate de nume precum: Lavoisier, Liebig, Black, Henneberg şi Stohmann ş.a. Ca ştiinţă, nutriţia a cunoscut o dezvoltare continuă, primele cercetări referitoare la stabilirea valorii nutritive a nutreţurilor au fost întreprinse de Thaer (1809), stabilind unitatea echivalent fân; O.Kellner (1905), stabilind echivalentul amidon; Hanson (1908), stabilind echivalentul orz; Popov (1949), stabilind unitatea nutritivă ovăz, precum şi cercetările lui Armsby, Möllgard, Van Es, Jarrige ş.a, care au pus bazele unui sistem de estimare a valorii energetice şi proteice a nutreţurilor. În România, primul curs de “Creşterea animalelor” care cuprindea şi noţiuni de alimentaţia animalelor domestice a fost ţinut la Academia Mihăileană din Iaşi de către Ion Ionescu de la Brad în perioada 1842-1843. Cel care elaborează prima lucrare de alimentaţie a fost profesorul H.Vasiliu, intitulată, “Nutriţia animalelor domestice şi a omului”, şi care a fost publicată la Iaşi în anul 1916. Lucrarea prezintă pentru prima dată în România studii cu privire la valoarea nutritivă a nutreţurilor. Cercetările au fost continuate la nivel naţional prin înfiinţarea ICZ (Institutul de cercetări zootehnice) în 1926, transformat în anul 1970 în Institut de biologie şi nutriţie animală (IBNA), cercetări legate de stabilirea valorii nutritive a nutreţurilor, de tehnologiile de conservare a nutreţurilor precum şi probleme fundamentale de alimentaţia animalelor.

3

CAP.2. APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A NUTREŢURILOR
2.1. COMPOZIIŢIA CHIMICĂ BRUTĂ A NUTREŢURILOR
Cercetările de nutriţie şi alimentaţie presupun cunoaşterea conţinutului chimic brut al nutreţurilor. Stabilirea conţinutului chimic se face după o anumită schemă şi anumite metode standardizate, universal valabile. Prin analiza chimică se determină conţinutul nutreţurilor în anumite categorii de substanţe chimice “brute”, adică alături de substanţa chimică pură se dozează şi alte substanţe asemănătoare. Analiza chimică clasică a nutreţurilor denumită şi “Weende” (iniţiată de către Henneberg şi Stohmann) se face pe probe medii care se prelucrează în funcţie de felul nutreţului (schema 1).
Nutreţ

Apă (U)

Substanţă uscată (SU)

Substanţă organică (SO)

Cenuşă (Cen. B) - macroelemente - microelemente

Proteină (PB) - N proteic (albumina) - N neproteic (amide, NO2, NO3)

Celuloză (CB) - celuloză - hemiceluloză - lignină

Grăsime (GB) sau (EE) - acizi graşi - pigmenţi - vitamine liposolubile

Substanţe extractive neazotate (SEN) - amidon - zaharuri solubile

Schema 1: Compoziţia chimică brută (Schema Weende) Datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea valorii nutritive a nutreţurilor.

2.masa probei după uscare (g).cenuşă brută exprimată în grame.60 %. Se calculează după relaţia: Ua % = în care: 100 ⋅ (a − b ) a a .1. în diferite proporţii. C ⋅ 100 m . Cunoscând conţinutul nutreţurilor în apă se poate determin conţinutul în substanţă uscată (SU).1.4 2. În plante variază de la 10 % la cele uscate în aer (grăunţe de cereale) la peste 80 % (nutreţuri verzi proaspete). .componentă a metabolismului. CONŢINUTUL NUTREŢURILOR ÎN SUBSTANŢE MINERALE Totalitatea substanţelor minerale se determină ca cenuşă brută care reprezintă reziduul natural rămas după calcinarea probei la 550oC şi care conţine pe lângă componenţii minerali existenţi iniţial şi eventualele impurităţi organice. Importanţa apei asupra valorii nutritive a nutreţurilor este deosebită pentru că între conţinutul în apă şi valoarea nutritivă există un raport invers. b . Conţinutul în cenuşă brută se calculează folosind relaţia: Cen B % = în care: C . CONŢINUTUL NUTREŢURILOR ÎN APĂ ŞI SUBSTANŢĂ USCATĂ Apa este principalul component atât al nutreţurilor vegetale cât şi al corpului animalelor. iar în corpul animalelor tinere se găseşte în procente de 90 % în timp ce la adulte scade la 50 .2. SUa % = 100 – Ua % Rolul apei în corpul animal: .masa probei înainte de uscare (g).1. Apa se determină prin uscarea probei în etuva termoreglabilă la 105ºC timp de 4 ore. cu cât cantitatea de apă este mai mare cu atât valoarea nutritivă este mai scăzută.reglează temperatura corpului.

la animalele tinere. Mn. care se găsesc în doze mai mari de 100 mg/kg nutreţ. tetanie şi convulsii.a.rahitismul . Se. .4 % în corpul animalelor. formarea AND şi ARN (în cazul P). iar în cele de origine animală predomină Ca şi P. creştere şi dezvoltare. . Fe. Scăderea nivelului de Ca în sânge produce hipocalcemia iar creşterea produce hipercalcemia. lemn). producţia de ouă. Mg. F. Din grupa macroelementelor fac parte Ca. pământ. Na. a unor produse (lapte. menţin presiunea osmotică. Calciul şi fosforul au rol foarte important în osificaţie.funcţional .intră în alcătuirea scheletului. Simptome: . ouă. menţin echilibrul acido-bazic. P. Co.5 m . Rolul substanţelor minerale în organismul animal: . grupă din care fac parte I. metabolism. ş.masa probei de analiză. K. Carenţa în Ca are influenţă negativă asupra funcţiilor vitale. osteomalacia (înmuierea oaselor) . Substanţele minerale se găsesc în cantităţi aproximativ constante 3 . reproducţie.plastic/structural . osteofibroza (deformarea oaselor). a producţiei de lapte. Substanţele minerale se împart în două grupe: macroelemente şi microelemente. scăderea apetitului şi a greutăţii corporale. tulburări de reproducţie. calciu (Ca) şi fosforul (P) sunt componentele principale ale scheletului şi dinţilor. în funcţie de cantitatea în care se găsesc în nutreţuri. S. Zn. K. Carenţa în P este însoţită de o eliminare mai mare de Ca.asigură rezistenţa oaselor. osteoporoza. Si. a unor lichide interne (sânge. de ouă. Cl. limfă). fetuşi). activează enzimele.la animalele adulte. în timp ce în plante se găsesc în cantităţi de 2-12 %. Simptome . Absorbţia Ca şi P are loc la nivelul tubului digestiv. lactaţie. a creşterii. apariţia sindromului de Pica (consum de alte substanţe. Microelementele se găsesc în cantităţi mai mici de 100 mg/kg. Macroelemente. 59 % din Ca organismului este depozitat în oase şi dinţi iar fosforul este depozitat în oase în procent de 80 % din total. lână.rahitismul şi osteomalacia. Cu. În nutreţurile vegetale predomină sărurile de Ca.

Na şi Cl se găsesc în constituţia lichidele extracelulare. jumătate din cantitatea totală de Mg se află în oase. Aceste trei elemente se găsesc în corpul animalelor în cantităţi diferite în funcţie de vârsta acestora. se mai găseşte în ficat şi muşchi.2:1.5% Ca). făinurile de origine animală (de carne . în metabolismul substanţelor nutritive. . făinurile de origine animală.5% P). siloz.6-1. menţinerea excitabilităţii muşchilor. Carenţa. Surse. împreună cu hidrogenul formează acidul clorhidric. având 2 . tetanie. Rol Clorul . Nutreţurile vegetale sunt în general bogate în Ca şi sărace în P mai ales când este vorba de păşuni. reglează presiunea osmotică.intră în constituţia oaselor.5 .38% Ca). Nutreţuri bogate în Mg sunt tărâţele. subprodusele cerealelor (tărâţele 1. iar la porcine prin scăderea în greutate. astfel Na se găseşte în cantităţi mari în corpul nou născuţilor în timp ce K se găseşte în corpul adulţilor. de peşte. debilitatea picioarelor. în special grăunţele de cereale şi seminţele de leguminoase. fosfatul tricalcic (10-17% P). pentru păsări 1.contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic.necesar pentru osificaţie.24% Ca).3% P) şi suplimentele minerale cu fosfat dicalcic (17.împreună cu Ca şi P . făină de scoici (34 . făină de lucernă (1.6 Între aceste două elemente trebuie menţinut un raport optim care pentru rumegătoare este în limite de 2:1. făină de oase (22 . şroturile. Ca urmare. în reacţiile celulare. în timp ce K intră în constituţia lichidelor intracelulare. Clorul (Cl). pentru echilibrarea minerală. Sursele de P sunt nutreţurile.2:1. Magneziul (Mg) . fânurile de leguminoase. pentru porci 0. fân. sodiul (Na) şi potasiul (K). Rol: . Surse pentru echilibrarea raţiilor în Ca se utilizează carbonatul de Ca (creta furajeră 40% Ca). La rumegătoare se manifestă prin tetania de iarbă (hipomagnezemia). cu rol foarte important în digestice.5%P). Echilibrarea raţiilor se realizează folosind suplimente minerale cu Mg.oase cu 4% P. raţia se completează cu grăunţe de cereale şi bineînţeles cu suplimente minerale.

sunt răspunzătoare de activitatea a 2 . precum şi în menţinerea funcţiilor vitale şi producţia animalelor. Necesarul de Na şi Cl se asigură la rumegătoare prin sarea de bucătărie (NaCl) administrată sub formă de bulgări pentru lins. influenţează funcţia de reproducţie. lână. Rol Co . pene şi fanere. menţinerea integrităţii muşchilor inimii şi rinichilor.încetinirea creşterii animalelor tinere. are loc mobilizarea Ca din organism pentru eliminarea excesului de K. dar deficitare în Na şi Cl. hidraţilor de carbon.15 % din greutatea vie. influenţează procesul de osificare. Carenţa Cl .3 enzime. K . Joacă rol deosebit în metabolismul lipidelor.are rol în metabolismul glucidelor şi protidelor. iar la monogastrice intră în componenţa reţetelor de nutreţuri combinate. stimulează apetitul. Microelementele intră în componeţa unor substanţe organice în cantităţi foarte mici. Rol Deoarece sulful se găseşte în păr. 0. Na. dezvoltarea sistemului muscular. Surse Nutreţurile vegetale sunt bogate în K.ia parte la formarea serului sangvin (93 %). datorită conţinutului lor ridicat în K. reducerea producţiei de lapte. este necesar pentru sinteza aminoacizilor sulfuraţi (care intră în constituţia proteinelor din aceste produse). Este absorbit la nivelul tubului digestiv. Microelemente (oligoelemente) Microelementele stimulează procesul de creştere. reglează presiunea osmotică.este singurul metal dintr-o vitamină (B12) .nutreţurile verzi din familia crucifere şi premixurile minerale.7 Potasiul . Sulful (S) în organism se găseşte în cantităţi foarte mici. Sodiul . Carenţa este mai rară. activează sistemul nervos. Surse . activează enzimele. are rol în activitatea inimii.reducerea creşterii în greutate. Excesul de Na şi Cl este nociv pentru păsări şi suine hrănite cu nutreţuri combinate însoţite de lipsa apei. asigură contracţia muşchilor. reglează presiunea osmotică. participă la sinteza unor substanţe. Coletele şi frunzele de sfeclă sunt considerate nutreţuri demineralizante.

uneori cu N.3. sau cu P şi S. alături cu unele metale precum Fe.duce la apariţia guşii endemice Zn . pentru echilibrarea hranei animalelor pot fi utilizate şroturile ca sursă de cobalt. Ca. H. glucide şi substanţe extractive neazotate. alge şi făinuri de peşte oceanic pentru iod.3.8 I . CONŢINUTUL NUTREŢURILOR ÎN SUBSTANŢE ORGANICE Substanţele organice sunt sintetizate de plante în urma procesului de fotosinteză şi reprezintă principalul component al nutreţurilor.produce deformări osoase şi apariţia perozisului la pui I . ceea ce înseamnă că la 1 g azot corespund 6.determină pigmentarea lânii. argila feroasă şi lutul roşu ca sursă pentru fier. Substanţele organice din nutreţuri în timpul calcinării acestora la 550oC sunt distruse.25). ca urmare ele se pot calcula ca fiind diferenţa între SU şi CenB SO % = SU % – CenB % Substanţele organice sunt alcătuite din:protide.produce anemie mai ales la nou născuţi Co . iar lipidele şi glucidele sunt denumite ternare fiind compuse din C. O. precum şi suplimente minerale care conţin microelemente.component al insulinei Carenţa Fe . 2. Se caracterizează prin prezenţa C.este constituient al hemoglobinei şi al mioglobinei Cu .1. Mn. lipide.1. alcătuite din C.este prezent într-un hormon (tiroxina) din glanda tiroidă Fe . părului Zn . asociat cu H şi O.este răspunzător de apariţia marasmului enzootic Mn . Cu. În mod convenţional. sunt alcătuite din C. O şi N. CONŢINUTUL ÎN SUBSTANŢE PROTEICE Substanţele proteice reprezintă totalitatea substanţelor azotate dintr-un nutreţ. se admite că azotul în nutreţuri se află în cantitate de 16 %.favorizează apariţia paracheratozelor Surse În general nutreţurile sunt sărace în microelemente. . penelor.1.25 g proteină (100: 16 = 6. Protidele sunt substanţe azotate sau cuaternare. drojdii furajere şi tărâţe de porumb ca sursă de zinc. H. H şi N. Mg. 2.

metionina.0014 ⋅ 6. PB = Nt ⋅ 6.participă la sinteza enzimelor. f1 şi f2 .masa probei analizate. ROSE (1948) clasifică aminoacizii (cca 20 la număr) după posibilitatea sintetizării lor în organism în două grupe: . arginina ş.25 se obţine cantitatea de proteină din nutreţul respectiv.substanţele proteice intră în alcătuirea membranei celulare. Aminoacidul aflat în minim în raport cu cerinţele organismului este denumit limitant.35 . pielii.peste 50 % PB de origine vagetală (şroturi.cu conţinut mare în proteine (nutreţuri proteice) şi care sunt: de origine animală (făinuri proteice) . Substanţele proteice reprezintă categoria de substanţe organice cu cea mai mare importanţă pentru organismul animal. cistina.neesenţiali (alanina. . a acizilor nucleice. proteina se determină prin metoda KJELDHAL. . Asigură necesarul de proteină şi de energie al organismului. Rol . hormonilor şi anticorpilor. părului.factorii de corecţie ai soluţiilor de H2SO4 şi NaOH. Surse. treonina.9 Multiplicând cantitatea de azot cu factorul 6.25 În analiza chimică.intră în componenţa produselor animaliere. După conţinutul în proteine. Proteinele vegetale şi animale sunt alcătuite din unul sau mai multe lanţuri de aminoacizi.50 % PB . precum şi de gradul şi viteza lor de absorbţie.rol în funcţia de reproducţie. Valoarea biologică sau nutriţională a proteinelor este dată de numărul de aminoacizi care intră în alcătuirea lor.esenţiali (lizina. a.25 m ⋅ 100 în care: n1 şi n2 reprezintă cantitatea de H2SO4 şi respectiv NaOH utilizată în analiză. tirozina ş. . iar pentru calcularea conţinutului în PB se utilizează relaţia: PB = (n 1f1 − n 2 f 2 ) ⋅ 0. influenţând negativ producţiile animalelor. m . . muşchilor. drojdii) . acesta fiind ultimul stadiu de scindare digestivă a proteinelor.a. nutreţurile pot fi împărţite în mai multe grupe: .

Relaţia de calcul: GB % = m1 − m 2 ⋅ 100 m în care: m1 . Acizii graşi saturaţi sunt compuşi ai ţesuturilor animalelor.45 %). m2 . un conţinut ridicat îl au seminţele de oleaginoase (floarea soarelui 40 . . fixează unele organe în corp. tărâţe . 2. fânuri leguminoase. Grăunţele de cereale conţin 2 . rădăcinoasele < 1 %.3 %.greutatea probei după degresare. nutreţurile verzi.3 Kcal iar cea de origine animală de 9. Surse Nutreţurile vegetale sunt sărace în grăsimi.4 % grăsimi.greutatea probei înainte de degresare. 1 g de grăsime de origine vegetală are o concentraţie energetică egală cu 9.10 .15 % PB: seminţe de cereale fânuri de graminee.Grăsimile au un rol energetic deoarece pun la dispoziţia organismului o cantitate de energie de cca 2.3.25 ori mai mare decât glucidele şi protidele.cu conţinut mediu în proteine: seminţe leguminoase şi oleaginoase . celulozice.a. dar solubile în solvenţi organici (eter.5 Kcal.greutatea probei.25 . . Se prezintă sub formă solidă (acizi graşi saturaţi) sau lichidă (acizi graşi nesaturaţi).15 . cele însilozate.1.). rădăcini şi tuberculi. Sunt substanţe insolubile în apă.Determină solvirea şi absorbţia vitaminelor liposolubile. m .35 % PB nutreţuri verzi. . benzen. Grăsimea din nutreţuri se determină ca grăsime brută prin extracţie cu eter etilic folosind aparatul SOXHLET.Grăsimile formează ţesuturi de rezervă.20 %PB .2.sub 12 . Rol . CONŢINUTUL ÎN LIPIDE Lipidele sau grăsimile sunt esteri ai glicerinei cu acizi graşi. fânurile 2 .cu conţinut redus în proteine . alcool ş. în timp ce acizii graşi nesaturaţi (uleiurile) sunt prezenţi în ţesuturile vegetale.

substanţele pectice. Se calculează utilizând relaţia: . motiv pentru care grupa de substanţe este cunoscută ca celuloză brută (CB). Celuloza este digerată numai de rumegătoare care dispun de floră microbiană. Celuloza din nutreţuri se determină prin tratarea probei cu acizi şi baze diluate. dizaharide şi polizaharide. hemiceluloza. Dintre monozaharide. nu pot digera celuloza.3.10 %. prin degradarea celulozei în rumen obţinându-se AGV care furnizează energia necesară organismului. celuloza. inulina (în nutreţurile vegetale) şi glicogenul (de origine animală Celuloza Celuloza denumită şi fibra brută este cea mai răspândită substanţă organică din nutreţurile vegetale. ci şi din alţi componenţi cum ar fi lignina şi hemiceluloza. făina de carne . Dizaharidele conţin 12 atomi de C se găsesc în nutreţuri vegetale sub formă de zaharoză sau în lapte sub formă de lactoză. Polizaharidele sunt alcătuite din 5Cn. Monozaharidele alcătuite din 5 atomi de C (pentoze) sau 6 atomi de C (hexoze) sunt cele mai răspândite în nutreţurile vegetale. laptele conţine 3 .3. Glucidele în funcţie de numărul atomilor de C din moleculă se clasifică în: monozaharide.1. împreună cu proteinele şi lipidele intră în componenţa materiei vii. Din această grupă mai importante sunt: amidonul.20 %. O şi sunt sintetizate de către plante din CO2 şi H2O în procesul de fotosinteză. CONŢINUTUL ÎN GLUCIDE Glucidele sunt substanţe organice de origine vegetală. În schimb animalele monogastrice lipsite de simbionţi ruminali. H.11 În nutreţurile de origine animală grăsimile se găsesc în cantităţi mai mari. depuse apoi ca substanţe de rezervă.oase 10 . Sunt alcătuite din C. Reziduul obţinut este alcătuit nu numai din celuloză. odată cu vârsta plantelor crescând procentul ei de participare. importanţă mai mare o are glucoza şi fructoza care reprezintă principala sursă de energie pentru organismul animal. 2. Intră în constituţia pereţilor celulari ai plantelor.

sunt substanţe energetice. asigurarea producţiilor şi menţinerea sănătăţii. Amidonul este principalul poliglucid depus ca substanţă de rezervă în seminţele cerealelor. seminţele 7 . . 2. bulbi. Rol . tuberculi de cartof. 40 .35 %.1.greutatea reziduului. Ca şi celuloza este insolubil în apă.4.greutatea cenuşi. CONŢINUTUL ÎN SEN (EFN) Substanţele extractive neazotate sunt substanţe eterogene reprezentate în principal prin amidon. pectină. .vitaminele au funcţii specifice deoarece nu pot fi în general sintetizate de organism.3.3. vrejii).12 %. asigurând energia necesară organismului. 1 g de amidon echivalează cu 4.1 Kcal. cocenii.protejează proteinele de distrugere în scop energetic. tanini etc.FUNK (1911) pentru a indica rolul fiziologic “vital” al unei substanţe descoperită în tărâţele de orz şi care conţinea funcţia “amină”. Cel mai ridicat conţinut în celuloză îl au nutreţurile grosiere (paiele. Această grupă se determină prin diferenţă: SEN % = SO % – (PB % + GB % + CB %) 2. CONŢINUTUL ÎN VITAMINE Vitaminele sunt substanţe nutritive esenţiale. zaharuri solubile. Surse.7 %. Termenul de vitamină (amine vitale) a fost introdus de C.45 %. Rolul glucidelor .surplusul de glucide este depus sub formă de grăsime corporală. . necesare organismului pentru desfăşurarea normală a funcţiilor sale. În rumen este descompus în glucoză care este o sursă de energie importantă. nutreţurile verzi 20 .5. m .12 CB % = m1 − m 2 ⋅ 100 m în care: m1 .1. în fructe. rădăcinoasele şi tuberculii 3 . fânurile conţin între 25 .25 %.masa probei. Celuloza se găseşte în nutreţurile vegetale în diferite proporţii în funcţie de vârsta plantei dar şi de partea plantei care este consumată. m2 .

Carenţa Este însoţită de simptome specifice iar în cazuri severe poate surveni moartea. mai precis în pielea animalelor se găseşte sub formă de dehidrocolesterol. antirahitică) Rol .nu se pot substitui. osteofibroza. lapte de vacă. vitamina D îşi are originea în provitamina D (ergosterol) iar în corpul. osteoporoza.sunt uşor inactivate sub influenţa căldurii. 2. iar la adulţi osteomalacia. întârzieri în creştere. în vedere şi reproducţie. scăderea fecundităţii. deficienţe osoase. . producerea ouălor fără coajă.13 . B. Vitamina D (calciferoli. fânuri. D.nu pot compensa dezechilibrul alimentar. morcovi. luminii. Reglează absorbţia Ca şi P din intestine. scăderea ecloziunii ouălor. Carenţa Produce deformări ale oaselor. Vitamina A (retinoal) Este denumită şi antiinfecţioasă. . Are numeroase funcţii în organism. Surse În plante. vitaminele se împart în: A. C. . scăderea rezistenţei la infecţii.sunt indispensabile organismului. E. A. Lipsa vitaminelor din hrană provoacă avitaminoze care se manifestă în general prin încetinirea creşterii. grăunţele de porumb. avorturi etc. de protecţia epiteliilor. . Vitaminele liposolubile 1. Surse Se găseşte numai în nutreţurile de origine animală. . diminuarea vederii.în metabolism Ca şi P. colostru. la găini. atenuează dezechilibru Ca/P. oxidării. K. ulei de peşte iar în cele vegetale se află sub formă de provitamina A (B-carotenul) în plantele verzi. la refacerea ţesuturilor osoase şi dezvoltarea oaselor. Carenţa în vitamina D provoacă la tineret rahitismul. în special în procesul de creştere. În funcţie de solubilitatea lor.hidrosolubile (solubile în apă) B. contribuind la fixarea lor în oase. Provitamina D din plante prin iradiere solară se transformă în vitamina D2. iar prin menţinerea animalelor la soare este sintetizată vitamina D3. de creştere. .liposolubile (solubile în grăsimi) A.

.prelungeşte timpul de coagulare a sângelui.prevenirea şi atenuarea hemoragiilor prin stimularea factorilor de coagulare din plasma sanguină. . Vitamina K2 este sintetizată în prestomacele rumegătoarelor de către microorganisme.apariţia hemoragiilor la pui. suplimentate cu vitamina D sintetică. Rolul acestei vitamine este de a proteja vitamina A.grăsimile vegetale (uleiul de porumb). antidistrofică. Vitamina K (filochinona).făinurile proteice animale. 4.fânul. Carenţa . scăderea procentului de ecloziune la ouăle provenite de la găinile carenţate în vitamina E.plantele verzi. . Bineînţeles sursă importantă este vitamina K3 (menadion) sintetică.grăuntele de cereale încolţite (orz. . . Carenţa provoacă distrofii musculare. precum şi în făinurile animale. intervine în funcţia de reproducţie. în cartofi. 3. Sunt cunoscute şase vitamine K dintre care cea mai puternică acţiune o are vitamina K3 (obţinută prin sinteză chimică). Monogastricile sunt asigurate cu această vitamină prin nutreţuri. degenerescenţa embrionică. animalele trebuiesc ţinute la soare şi hrănite cu nutreţuri verzi pălite (uşor ofilite).influenţează formarea protrombinei în ficat. B. ovăz). antihemoragică. Surse Cantităţi mai mari se găsesc în nutreţurile verzi (lucerna).influenţează permeabilitatea vaselor sanguine. este un antioxidant natural. . Surse . în schimb păsările nu pot sintetiza vitamina K.laptele şi ouăle. Rol . Vitamina E (tocoferoli). în special leguminoasele. Vitaminele hidrosolubile . reglează sistemele enzimatice.14 Ca urmare. . .

în ecloziunea normală a puilor.scăderea apetitului. acidul pantotenic. Vitaminele din complexul B sunt reprezentate printr-un număr de 9 vitamine (B1. .produce avorturi şi mortalitatea la suine.stimulează sinteza hemoglobinei. . antiscorbutică. Surse Cele mai bogate nutreţuri în vitaminele complexului B sunt drojdiile furajere. 3. Alte surse sunt plantele verzi. B9. . în schimb porcii şi păsările nu pot sintetiza aceste vitamine.intervin în creşterea şi dezvoltarea puilor. . depigmentarea penelor şi părului. Această vitamină este sintetizată de animale cu excepţia maimuţelor şi cobailor.apariţai sindromului perozis la pui. ficat). dermatită.vitamina B12 (ciancobalamina . . . . . PP. caii şi iepurii pot sintetiza vitaminele respective la nivelul intestinului gros. B6. B7.apariţia pelagrei (în lipsa vitaminei PP) manifestată prin cei 3 “D” (diaree. datorită lipsei simbionţilor ruminali. . Cele mai sărace sunt grăunţele de cereale.stimulează coagularea sângelui. În organism vitamina C se depozitează în cantităţi mici. Vitamina C (acidul ascorbic).produce leziuni cutanate.căderea penelor la păsări. făinurile de animale precum şi produsele de origine animală (ouă.deoarece conţine Co în moleculă) este considerată un factor de creştere al animalelor. B12 şi inozitolul). şroturile. Nici omul nu o poate sintetiza. lapte. seminţele germinate. Rol . B2. Carenţa duce la: . . Rol . Speciile erbivore prin sinteză microbiană asigură toate vitaminele din complexul B cu excepţia vitaminei PP (acid nicotinic).15 1. .scăderea producţiei de ouă.intervin în metabolismul glucidelor şi proteinelor. demenţă).

Vitamina C este cea mai răspândită în natură. După structura TGI animalele se împart în două grupe. rumenul este cel mai voluminos. Surse. este un antioxidant natural pentru vitaminele A şi E. cheag). DIGESTIBILITATEA SUBSTANŢELOR NUTRITIVE DIN NUTREŢURI Digestibilitatea substanţelor nutritive din nutreţuri se stabileşte în scopul determinării proporţiei în care acestea sunt digerate şi absorbite în organism. Digestibilitatea poate fi definită ca fiind cantitatea de substanţe digerate de tractusul gastro-intestinal (TGI).2.16 Vitamina C este implicată în diferite funcţii biologice. Carenţa duce la apariţia anemiilor.1. reduce producţia de ouă. esofag. se găseşte în cantităţi mari în nutreţurile verzi şi murate. tuberculi. foarte dezvoltate) unde au loc fermentaţiile bacteriene. Monogastricele . La păsări stimulează producţia de ouă. SPECIFICUL DIGESTIEI LA ANIMALELE DOMESTICE TGI sau tubul digestiv este compus din gură. fortifică organismul prin creşterea rezistenţei la germeni patogeni. La om provoacă apariţia scorbutului. aici se găsesc simbionţii rumenali care sunt indispensabili pentru degradarea substanţelor din nutreţuri. stresul. caprine) prezintă un stomac format din 4 compartimente (rumen. Rumegătoarele (taurine. în rădăcini. porci.(cai. Vitamina C se produce prin sinteză chimică. foios. iepuri) . intestinul subţire lung (absorbţia intensă a substanţelor nutritive) şi intestinul gros (cecum şi colon. în lapte. fiind un factor antiinfecţios şi antitoxic. absorbţia substanţelor nutritive având loc la nivelul intestinului subţire. reduce oboseala. Datele opţinute în experineţele de digestibilitate servesc pentru calculul valorii nutritive a nutreţurilor. intervine în metabolismul Ca şi P. a diareei. intestin subţire şi intestin gros. în fructele citrice. reţea. îmbunătăţeşte calitatea cojii.2. 2. . 2. stomac.au stomacul de capacitate redusă. monogastrice (nerumegătoare) şi poligastrice (rumegătoare). Păsările prezintă două stomace (guşa şi pipota) care permit înmuierea şi mărunţirea hranei. inhibă creşterea. ovine.

etc. Raportând substanţele digerate la cele ingerate rezultă proporţia în care substanţele nutritive au fost digerate în organismul animal. Proteinele sunt transformate în aminoacizi. Experienţele simple se organizează pentru nutreţurile care pot alcătui singure raţia de bază a animalelor (voluminoasele pentru rumegătoare şi concentratele pentru monogastrice).substanţe nutritive digerate (digesta). Lipidele sunt hidrolizate. pigmenţi. glucidele sunt degradate de microorganisme rezultând acizi graşi volatili AGV (acetic. NH3 şi CO2. AGV. Părţile nedigerate din hrană sunt eliminate prin fecale. butiric) Amidonul este degradat în glucoză care la rândul ei este transformată în AGV. 2. Acest raport poartă numele de coeficient de digestibilitate care se notează CD %.2. METODA ŞI TEHNICA DE LUCRU ÎN EXPERIENŢELE DE DIGESTIBILITATE Digestibilitatea rezultă ca fiind diferenţa între substanţele nutritive îngerate şi cele eliminate prin fecale. D=I–E I . iar prin urină sunt eliminaţi metaboliţi.În timpul fermentaţiei 17 rumenale. nu pot alcătui raţia de bază (concentratele pentru rumegătoare şi voluminoasele pentru monogastrice). Experienţele diferenţiale se organizează atunci când nutreţurile cercetate. . substanţe minerale. Principiul de lucru aplicat constă în stabilirea exactă a cantităţii de substanţe nutritive ingerate prin nutreţ de către animale şi cantităţile eliminate prin fecale. propiona.substanţe nutritive eliminate (egesta). PRINCIPIUL. D .substanţe nutritive ingerate (ingesta). rezultând AGV care pot influenţa caracteristicile grăsimilor corporale şi din lapte. Digestibilitatea se determină prin experienţe de digestibilitate care în funcţie de natura nutreţului pot fi simple şi diferenţiale. E .2. iar mai departe NH3 este utilizat pentru sinteza proteinelor microorganismelor.

compoziţia chimică a fecalelor. Cantitatea resturilor neconsumate a fost de 6198 g. compoziţia chimică brută a nutreţului experimentat. Tabelul 1 C. În perioada experimentală (10 zile) a fost administrată cantitatea de 27. cantitatea resturilor (R) neconsumate. Compoziţia chimică brută a fânului. . CB.2.E.D. iar cantitatea de fecale recoltată a fost de 19.18 2. SEN). PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR OBŢINUTE ÎN EXPERIENŢELE DE DIGESTIBILITATE CD se stabilesc pentru fiecare substanţă nutritivă în parte (PB. % pentru fânul de lucernă Specificare Cantitate (g) Compoziţia chimică brută (%) G. cantitatea de fecale (E) recoltate. În acest caz este nevoie de următoarele elemente: cantitatea de nutreţ administrată (A) animalului. resturilor şi a fecalelor. a resturilor. P. pe baza probelor recoltate. S.3.D. Prezentăm un exemplu de stabilire a C.825 g. GB. I = A – R → este diferenţa între cantităţile administrate (A) şi cele rămase neconsumate (R) D = I – E → este diferenţa între substanţele ingerate (I) şi cele eliminate prin fecale (E) CD % = D ⋅ 100 I Aceste calcule sunt posibile dacă este determinat conţinutul chimic brut al nutreţului administrat.N. precum şi calculul digestibilităţii componentelor nutreţului sunt prezentate în tabelul 1. pentru fânul de lucernă administrat în raţia berbecilor. C. precum şi a fecalelor eliminate.B. compoziţia chimică brută a resturilor.500 g fân lucernă. rămase neconsumate (R )şi eliminate (E).B.B. calculul presupune existenţa unor date legate de cantităţile ingerate (I).

PB.302 2690 565 19. UTILIZAREA DATELOR DE DIGESTIBILITATE PENTRU APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A NUTREŢURILOR Datele de digestibilitate sunt utilizate pentru aprecierea valorii nutritive a nutreţului.6 31.500 3330 770 6. Însumând conţinutul digestibil astfel calculat se obţine totalul substanţelor digestibile (TSD).1.65 8630 2301 6329 3301 3027 47.4.30 7835 1898 5937 2161 3776 63.0 28. .61 1.54 Cantităţi de substanţe nutritive (g) 27. CALCULUL CONŢINUTULUI TOTAL DE SUBSTANŢE DIGESTIBILE (TSD/TDN) Folosind valorile CD % şi conţinutul chimic brut al nutreţurilor se poate determina conţinutul digestibil conform relaţiei: Conţinutul digestibil % = Continutchimic brut % × CD % 100 Conţinutul digestibil se calculează pentru fiecare substanţă în parte (SO. CB. Coeficienţii de digestibilitate stabiliţi în experienţele de digestibilitate sunt folosiţi pentru calculul conţinutului digestibil al nutreţului. Deoarece substanţele nutritive au valori energetice diferite.825 716 305 1975 260 73.13 16.98 37.198 640 205 21.8 2. 2. în final trebuie făcută o echilibrare energetică a TSD.2. SEN.4. Această echilibrare se realizează folosind factori de echivalare care au următoarele valori: 2. SEN).11 2.30 3.25 pentru GB şi 1 pentru PB.2.32 3.25) + CD + SEND TSD este o unitate de măsură a valorii nutritive a nutreţurilor. iar prin însumare se obţine TSD echivalat energetic: TSD % = PD + (GD ⋅ 2.49 30.19 Fân lucernă Resturi fân Fecale Administrat (A) Resturi ( R ) Ingesta (I) Egesta (E) Digesta (D) CD % = D ⋅100 I 12.63 10.4 46. CB. GB.80 10.

20 0. (%) 75.62 7.77 %.S.4 = EDA (păsări).0 93 65.D. rezultatele se înmulţesc cu 10. VALOAREA NUTRITIVĂ A NUTREŢURILOR Valoarea nutritivă a unui nutreţ reprezintă capacitatea nutreţului de a satisface cerinţele de substanţe nutritive ale organismului animal şi măsura în care proprietăţile principale ale nutreţului corespund cerinţelor animalului. Kellner (1905) organizează experienţe pe boi adulţi. TSD ⋅ 4. % digestibil (%) brută % Proteină brută 9.00 Conţinut digestibil echivalat energetic (%) 6.S.3. UNITĂŢI DE MĂSURĂ FOLOSITE 1. TSD ⋅ 4.20 TSD poate fi convertit în alte forme de energie.S. se exprimă la 1 kg. pentru monogastrice după relaţiile: TSD ⋅ 3.95 Extractive fără azot 70.3.2 43 0. Echivalentul amidon (EA) O.7 g T. pentru grăunţele de porumb Compoziţie Conţinut chimică C.00 79. precum şi în energie digestibilă (ED).77 Conţinutul în T. 3. 4.77 Substanţă nutritivă Coeficienţi de echivalare energetică 1.pentru rumegătoare şi porci.65.4 Kcal.65 = EMR (rumegătoare).0 T. în energie metabolizată (EM) .1 = EMP (porci).9 81 3. .2. al grăunţelor de porumb este de 79.2 72 6.D. 1 kg porumb boabe = 797.25 1. la îngrăşat.D.20 Celuloză brută 2. întrucât valoarea nutritivă apreciată în T.1 şi 4. pentru că 1 g TSD = 3.00 2. 2.D.D.00 1. Tabelul 2 Calculul T. 2. Sisteme clasice bazate pe efectul productiv în corp al nutreţurilor. Sisteme bazate pe valoarea proteică a nutreţurilor. urmărind astfel care a fost efectul de producţie grăsime al amidonului şi în comparaţie cu aceasta s-a stabilit efectul de producţie grăsime pentru celelalte categorii de nutreţuri. 2.62 Grăsime brută 3. 2. în raţia cărora a introdus amidon pur digestibil peste raţia de întreţinere. Sisteme moderne bazate pe conţinutul nutreţurilor în energie.S.S.D.1.3.95 65. SISTEME DE APRECIERE A VALORII NUTRITIVE Sistemele prin care se apreciază şi se exprimă valoarea nutritivă pot fi grupate astfel: 1.

E.41 1. SEN) Echivalenţii notaţi cu “e” se stabilesc raportând cantitatea de grăsime depusă în corpul animalelor de către substanţele nutritive. se parcurg patru etape şi anume: 1. Stabilirea echivalentului amidon al fiecărei substanţe nutritive în parte. 2. din fibroase şi rădăcinoase din grăunţele de cereale din seminţele oleaginoase Producţia de grăsime g/kg 248-253 235 475 526 598 250 250 Echivalenţi amidon de producţie grăsime (kg) “e” 1. pe seama conţinutului chimic brut şi a coeficienţilor de digestibilate. raportat la efectul de producţie grăsime a 100 kg amidon pur digestibil luat ca etalon. se stabileşte echivalentul amidon brut (EAB) pentru 100 kg din nutreţul studiat.00 0.. 250 Altfel spus 940 grame de amidon depune aceeaşi cantitate de grăsime cât 1 kg de proteină. .12 2.94 1.00 1. GB. Pentru aceasta se foloseşte conţinutul digestibil şi echivalenţii de producţie grăsime.N. La stabilirea acestei unităţi de măsură. CB. Stabilirea echivalenţilor amidon de producţie grăsime “e” pentru fiecare grupă de substanţe nutritive (PB. Stabilirea conţinutului digestibil al nutreţurilor Aceasta se stabileşte pentru fiecare substanţă nutritivă în parte. Tabelul 3 Valorile echivalentului amidon de producţie grăsime 1 kg substanţă digestibilă Amidon Proteină Grăsime Celuloză S. 3.94 echivalentul producţiei de grăsime al proteinei. EA = conţinut digestibil (%)⋅ “e”.21 Echivalentul amidon reprezintă efectul de producţie grăsime a 100 kg nutreţ.00 Exemplu: 235 = 0. Prin însumarea acestor valori parţiale. la cantitatea de grăsime depusă de amidon (tabelul 3).91 2. EAB are valori reale numai pentru nutreţurile integral valorificate (nutreţuri de origine animală).

Tabelul 4 Factorii de corecţie ai deficitului celulozic % de celuloză brută din nutreţ *Valoarea deficitului în E. iar rezultatele s-au generalizat şi la alte specii de animale. pentru 1 kg nutreţ fie. EAN se calculează diferit în funcţie de conţinutul nutreţurilor în celuloză. pentru munca de digestie. . EAN se calculează folosind următoarea relaţie: EAN = EAB – EA al deficitului celulozic. pentru 100 kg şi permite compararea diferitelor categorii de nutreţuri pe baza valorii lor nutritive. suculente) EAN se calculează cu ajutorul unor coeficienţi de valorificare care au următoarele valori: 72 % pentru nutreţuri suculente. 95 % pentru nutreţuri concentrate. EAN = EAB⋅ coeficient de valorifica ul re 100 Nutreţuri cu conţinut ridicat în celuloză (grosiere. Mărimea acestor cheltuieli de energie a fost apreciată prin “deficitul celulozic al nutreţurilor” (tabelul 4). Nutreţuri cu conţinut redus în celuloză (concentrate. pentru a compensa energia cheltuită. este necesar un adaos de 58 g amidon digestibil la 1 kg de celuloză brută.A. pentru fiecare kg celuloză brută peste 16 % 14 % 58 53 12 % 48 10 % 43 8% 38 6% 34 4% 28 * În cazul nutreţurilor care au un conţinut de celuloză care depăşeşte 10 %. În cazul nutreţurilor parţial valorificate. care au alte cerinţe şi altă capacitate de valorificare a hranei. Kellner a stabilit că. 97 % pentru şroturi. EA prezintă unele dezavantaje: a fost stabilit pe boi adulţi la îngrăşat.22 4. relaţia de calcul este: EA al deficitului celulozic = % Celuloza bruta ⋅ Valoarea amidon a deficitului celulozic 100 În final. organismul foloseşte în plus o anumită cantitate de energie corelată cu cantitatea de celuloză din nutreţ. turte. se impune stabilirea echivalentului amidon net (EAN). EA se calculează fie. fibroase). EA al deficitului celulozic se calculează pe baza conţinutului nutreţului în celuloză brută şi a valorii deficitului celulozic.

23 utilizează drept etalon o substanţă pură digestibilă care nu se

foloseşte în practica alimentaţiei animalelor.
Tabelul 5 Calculul E.A. pentru grăunţele de porumb Substanţe nutritive Proteină brută Grăsime brută Celuloză brută Substanţe extractive neazotate E.A.B. g/kg nutreţ Coeficient de valorificare (%) Compoziţia chimică (g) 92 39 22 700 C.D. (%) 72 81 43 93 E.A. Conţinutul E.A. de producţie digestibil (g) parţiali (g) grăsime (kg) 66,24 31,59 9,46 651,00 0,94 2,12 1,00 1,00 62,26 66,97 9,46 651,00 789,69 95 750,20 0,75 75*

EAN g / kg nutre] =

EAB ⋅ Coef . valorificare 789,69 ⋅ 95 = 100 100

E.A.N. kg/kg nutreţ E.A.N. kg/100 kg nutreţ

* Rezultă că 100 kg porumb boabe produc aceeaşi cantitate de grăsime cât 75 kg de amidon pur digestibil.

Tabelul 6 Calculul E.A. pentru coceni de porumb Substanţe nutritive Proteină brută Grăsime brută Celuloză brută Substanţe extractive neazotate E.A.B. g/kg nutreţ Valoarea amidon a deficitului celulozic (%)
Celuloza bruta ⋅ Val. amid. a deficit . celulozic 355 ⋅ 58 EA al deficit . celulozic = = = 205,9 100 100

Compoziţia chimică (g) 49 15 355 391

C.D. (%) 40 60 57 55

E.A. Conţinutul E.A. de producţie digestibil (g) parţiali (g) grăsime (kg) 19,6 9,0 202,4 215,1 0,94 1,91 1,00 1,00 18,420 17,190 202,400 215,100 453,110 58 205,900 247,200 0,247 24,700

E.A.N g/kg nutreţ = E.A.B. – E.A. deficit celulozic = 453,11 – 205,9 = 247,2 E.A.N. kg/kg nutreţ E.A.N. kg/100 kg nutreţ

Caloricitatea E.A. în producţia de grăsime este de 2360 kcal. E.A. se poate determina pe baza conţinutului nutreţului în substanţe organice digestibile şi nedigestibile folosind ecuaţia lui Breirem: EA / kg SU = în care:
S.O.D.

2,36 ⋅ SOD − 1,20 ⋅ SOND 2360

– substanţe organice digestibile;

S.O.N.D. – substanţe organice nedigestibile.

24 2. Unitatea nutritivă ovăz (UN)

La stabilirea acestei unităţi a fost folosit drept etalon 1 kg ovăz de calitate mijlocie, nutreţ care are ca efect depunerea în corp a unei cantităţi de 150g grăsime. Unitatea nutritivă ovăz reprezintă efectul de producţie grăsime a unui kg din diferite nutreţuri, raportat la efectul de producţie grăsime a unui kg de ovăz. Unitatea nutritivă ovăz (UN) a fost stabilită în acelaşi mod ca şi EA (cele patru etape). În final EA este transformat în UN ovăz folosind un coeficient de echivalare între cele două unităţi, egal cu 1,66. Valoarea acestui coeficient se obţine, fie raportând producţia de grăsime
 250  = 1,66  , depusă de 1 kg amidon la producţia de grăsime depusă de 1 kg ovăz   150 
  2360 kcal fie raportând caloricitatea amidonului la cea a ovăzului    1414 kcal = 1,66  .  

Rezultă că: UN = EA⋅1,66. Valoarea nutritivă calculată şi exprimată în EA pentru grăunţele de porumb şi coceni de porumb poate fi apreciată şi în UN ovăz folosind relaţia de mai sus: Porumb boabe: UN/kg nutreţ = 0,75 EA⋅1,66 = 1,24 Coceni porumb: UN/kg nutreţ = 0,247⋅1,66 = 0,41. Folosind ecuaţia lui Breirem se poate stabili valoarea nutritivă a nutreţurilor exprimată în UN cunoscând conţinutul nutreţurilor în SOD şi SOND. UN / kg SU = 2,36 ⋅ SOD − 1,20 ⋅ SOND 1414

3. Unitatea furajeră orz (UF)

Etalonul utilizat a fost grăunţele de orz, urmărindu-se efectul acestora în producţia de lapte. S-a constatat că suplimentând raţia de bază la vaci cu 1 kg orz, se obţine în plus o cantitate de 3 l lapte. Caloricitatea UF în producţia de carne este de 1820 kcal. iar în producţia de lapte de 1700 kcal. Este o unitate de apreciere utilizată în ţările scandinave precum şi în Franţa, Italia etc.

25 Între cele trei unitaţi EA, UN, UF stabilite pe baza efectului productiv în

corp al nutreţurilor se pot efectua echivalări pe baza caloricităţii producţiilor determinate, utilizând coeficienţi de echivalare ale căror valori sunt prezentate în
tabelul 7.
Tabelul 7 Coeficienţi de echivalare între E.A., U.N., U.F. Unitatea de măsură E.A. U.N. U.F. E.A. = U.N. · 0,60 E.A. = U.F. · 0,77 Caloricitatea producţiei de grasime (kcal.) 2360 1414 Coeficienţi de echivalare în: E.A. 1,00 0,60 U.N. 1,66 1,00 1,29 U.F. 1,30 0,78 1,00

1820 0,77 U.N. = E.A. · 1,66 U.F. = E.A. · 1,30 U.N. = U.F. · 1,29 U.F. = U.N. · 0,78

2.3.3. APRECIEREA VALORII ENERGETICE A NUTREŢURILOR 2.3.3.1. SCHEMA TRANSFORMĂRILOR ENERGETICE ÎN ORGANISM (RUMEGĂTOARE)
Energia conţinută într-un nutreţ se poate determina direct prin arderea unui gram de substanţe în bomba calorimetrică şi care este în medie de 4-4,1 kcal./g pentru glucide, 9,3-9,5 kcal./g pentru grăsimi şi 5,6-5,7 kcal./g pentru proteine. Stabilirea valorii nutritive energetice pe această cale este greoaie şi de aceea se foloseşte metoda prin calcul pe baza unor relaţii matematice. Pentru stabilirea cantităţii de energie pusă efectiv la dispoziţia organismului în urma prelucrării digestive a furajelor, trebuie studiată schema transformărilor energetice care are loc în corpul animalelor. În acest scop este necesară cunoaşterea cantităţii de energie ingerată prin nutreţuri şi pierderile rezultate în urma transformărilor. Pentru stabilirea cantităţii de energie pusă efectiv la dispoziţia organismului în urma prelucrării digestive a furajelor, trebuie studiată schema transformărilor energetice care are loc în corpul animalelor. În acest scop este necesară cunoaşterea cantităţii de energie ingerată prin nutreţuri şi pierderile rezultate în urma transformărilor.

. deoarece raportat la kg substanţă uscată conţinutul nutreţurilor este apropiat la cea mai mare parte a nutreţurilor.26 . Pentru aceasta se utilizează relaţii matematice simple stabilite de către Schiemann şi Hoffmann. e1 ÷ e4 = echivalentţi energetici pentru PB. GB.Energia digestibilă (ED) este utilizată pentru exprimarea valorii nutritive a nutreţurilor utilizate în hrana ierbivorelor şi reprezintă diferenţa între EB conţinută în nutreţuri şi energia eliminată prin fecale (EF). GB.Energia brută (EB) reprezintă cantitatea de energie conţinută de un nutreţ şi poate fi determinată fie direct. . ED = EB – EF Pe baza conţinutului în ED se poate calcula digestibilitatea energiei care reprezintă raportul între ED şi EB. CB şi SEN. dE = ED EB Digestibilitatea energiei (dE) constituie principalul factor de variaţie a valorii energetice a nutreţurilor. CB şi SEN. Y = EB kcal/kg. folosind bombele calorimetrice sau prin calcul. z1 ÷ z4 = conţinutul chimic brut al nutreţului în PB. Y = e 1 z1 + e2 z2 + e3 z3 + e4 z4 . folosind datele de compoziţie chimică şi echivalenţi energetici proprii substanţelor nutritive din nutreţuri. EB nu se foloseşte pentru aprecierea valorii energetice a nutreţurilor.

În Sistemul IBNA. EN = EM – EC EC reprezintă 15-30 % din EB pentru mamifere şi 40-60 % pentru păsări. Energia netă reprezintă diferenţa între EM şi energia termică sau extracăldura rezultată din procesele de ingestie. metabolismul substanţelor nutritive. fermentaţie.1 MJ (1457 kcal) 1 UNC = 6. UNL nutret = UNC nutret = ENL nutret ENL nutret = .2 MJ (1481 kcal) .Energia netă (EN) exprimă cantitatea de energie pusă la dispoziţia producţiei animalelor. Este forma de energie care apreciază real valoarea nutritivă a nutreţurilor. EM = ED – (EG + EU) EM poate fi apreciată pe baza substanţelor nutritive digestibile din nutreţ şi a echivalenţilor energetici.Energia metabolizabilă (EM) este partea din EB accesibilă proceselor de metabolism. ENL ovaz 1457 ENC nutret ENC nutret = . (românesc) valoarea energetică a nutreţurilor pentru rumegătoare este exprimată prin unităţi nutritive lapte (UNL) şi unităţi nutritive carne (UNC) care se stabilesc raportând conţinutul nutreţurilor în ENL şi ENC la caloricitatea unui kg de ovăz. ENC ovaz 1481 1 UNL = 6. Reprezintă cantitatea de energie corespunzătoare diferenţei dintre ED şi energiile pierdute sub formă de gaze de fermentaţie (EG) şi urină (EU).27 . digestie. .

/kg fân.50 Energie netă (EN) 1.72 · 95 + 9. 3./kg SU 4.72 9.09 2. Calculul ED kcal.66 4.5 · 24 + 4.13 2.23 2.54 2.01 2.17 · 400 = 3770 kcal.55 = 2411 kcal./kg SU.59 3.19 SEND (e4) 4.52 1.02652 = 0. SU = 860 g/kg nutreţ SO = 796 g/kg nutreţ PB = 95 g/kg nutreţ GB = 25 g/kg nutreţ CB = 275 g/kg nutreţ SEN = 400 g/kg nutreţ 2.93 4.79 4.61 3. EB = 4384 kcal.56 8.42 Energie metabolizabilă (EM) 4.05 5.59 – 0.08 4. Calculul EB kcal.13 2.000099 ⋅ 275) − (0.49 9.85 8.15 5.73 4. ED = EB · dE dE = 1.859 ED EM = 2411 · 0.78 9.17 4.28 Tabelul 8 Echivalenţi energetici (e1 – e4) folosiţi în sistemul german Specificare Energia brută (EB) Taurine Ovine Porci Taurine Ovine Porci Păsări Taurine Ovine Porci Păsări PBD GBD (e1) (e2) 5./kg SU.19 Exemple de calcul al UNL şi UNC la fân de deal.42 4.58 7.26 9./kg SU.32 7.96 3.40 3.01 8. EM = ED ⋅ EM ED EM = 0.63 3.05 5.38 4.72 9./kg.96 3.23 2. 1.8417 − (0.06 4.01 2.50 Energia digestibilă (ED) 5.71 7./kg SU.06 4.807 = 1946 kcal.44 4.0087 · 0. CD % pentru: SO – 59 % PB – 58 % GB – 42 % CB – 53 % SEN – 65 % EB = 5.79 8. Calculul EM kcal.99 CBD (e3) 4.007 = 0.0377 + 0.55 ED = 4384 · 0. .07 3.000196 ⋅ 95) + 0.79 · 275 + 4. Compoziţia chimică brută şi coeficienţii de digestibilitate.

76 ⋅ 860 = 0.44 2 + 0.517 = 1006 ENC = 1006 kcal. q= EM 1946 = = 0.3565 = = 0./kg SU. a) EN kcal.65 1000 0.6508 ⋅ 0. Calculul EN kcal.68 ⋅ 860 = 0./kg SU 6. ENL = 1109 kcal.44 + 0.005 0.p K m.3358 ⋅ 0.517 0. . Calcularea UNL şi UNC a fânului (SU = 860 g/kg nutreţ). UNL / kg SU = UNC / kg SU = UNL / kg fân = UNC / kg fân = 1109 = 0.24 · 0.p = 0.283 0.57./kg SU.240 q. b) ENC kcal.68 1481 0.44 .58 1000 Pentru alte categorii de nutreţuri se aplică aceleaşi relaţii de calcul.6893 ENC = 1946 · 0./kg SU = EM · Km./kg SU = EM · kl kl = 0.44 + 0.463 + 0.9235 ⋅ 0. ENL = 1946 · 0.57 = 1109.76 1457 1006 = 0.44 = 0.29 5. EB 4384 kl = 0.463 + 0.

după origine: vegetală. subproduse industrie alimentară (tăiţei borhot).după conţinutul în apă: bogate în apă (70 . . grăsimi B. fânuri deshidratate. CARACTERISTICI NUTRITIVE. proteice . Nutreţuri concentrate: A. sărace în apă sau uscate (15 . proteice. complete B.fânuri.nutreţuri verzi. CLASIFICAREA NUTREŢURILOR Nutreţurile sunt clasificate după mai multe criterii şi anume: . . . făinuri proteice aninmale.seminţe de leguminoase. UTILIZARE Nutreţurile sunt utilizate în hrana animalelor pentru menţinerea vieţii şi a sănătăţii dar şi pentru obţinerea de producţii. tuberculi şi rădăcini furajere. de sinteză. azot neproteic 3. animală. minerale B.17 %).grăunţe de cereale. gozuri. Nutreţuri de volum: A. NUTREŢURILE. vitamine C aditivi furajeri 4. 3.3. seminţe de oleaginoase. Suplimente: A. Nutreţuri combinate: A.după concentraţia în energie şi proteină: concentrate şi voluminoase. uscate .80 %). energetice . surse proteice unicelulare.după compoziţia chimică: celulozice. de completare .30 CAP. nutreţurile se clasifică astfel: 1. şroturi). nutreţuri murate B. minerale. grosiere 2. După acest criteriu. energetice. subproduse industrie alimentară (tărâţe. umede . minerală.1. Cel mai important criteriu luat în considerare este după caracteristicile nutriţionale.

Nutreţurile verzi se obţin fie din păşuni naturale şi semănate fie din cultură furajeră. un conţinut ridicat în substanţe minerale şi vitamine. vârsta şi forma de producţie a animalelor: 40 .10 kg/zi . de specia.70 %). valoarea nutritivă apreciată în UNL/kg este de 0. de specia de plante.tineret taurin 8 . Trecerea de la regimul de stabulaţie la cel de păşunat se face treptat în 10 15 zile. berbeci 6 .10 kg/zi . Cantităţile consumate sunt în funcţie de conţinutul ierbii în SU.100 kg/zi . exces de azot neproteic. Compoziţia chimică şi valoarea lor nutritivă este influenţată de faza de vegetaţie la recoltare (odată cu vârsta scade PB. NUTREŢURILE DE VOLUM Nutreţurile de volum sunt utilizate predominant în alimentaţia animalelor şi cuprind toate resursele vegetale.cabaline 8 .tineret ovin Lucerna (Medicago sativa) Compoziţia chimică diferă după stadiul de vegetaţie. . conţinutul în proteină atinge un maxim de 25 .1. cu o digestibilitate mare (50 .14 .22 %).0. Nutreţurile verzi Constituie în timpul sezonului de vegetaţie singurele surse de hrană.25 % PB din SU). de înălţimea ierbii.oi. Utilizare Nu se păşunează când plantele sunt tinere.26 % în faza de îmbobocire când nivelul de celuloză este cel mai scăzut (20 .50 kg/zi . deoarece au exces de umiditate (produc diaree). de condiţiile climatice şi fertilizarea solului. Păşunea O păşune bună asigură un nutreţ cu o valoare nutritivă ridicată (21 . A.31 3.1. creşte CB). Digestibilitatea energiei are valori ridicate înainte de îmbobocire (70 %) şi scade până la 55 % după înflorire.20. Nutreţurile de volum umede 1.vaci lactate 30 .viţei 60 kg /zi .8 kg/zi .

11 g PB/kg la un conţinut de 14 % SU. asigurând creşterea şi dezvoltarea. 8 .20 g PB/kg.6 luni în silozuri speciale. Ingestibilitatea este ridicată. valoarea nutritivă este de 0.19 UNL/kg şi 30 . Faza optimă de recoltare pentru utilizare ca nutreţ verde.30 /kg şi 10 . Se utilizează în hrana tuturor speciilor de animale influenţând producţia de lapte. . Aceste nutreţuri se folosesc în perioada de stabulaţie . Valoarea nutritivă este de 0. zaharuri) cu o digestibilitate ridicată.5 kg la oi. sunt nutreţuri energetice.80 %) şi scăzut în proteină (1 – 2 %).0.40 kg/zi.40 PB/kg. morcovul.18 UNL/kg. conţinut foarte ridicat în K.40 kg la taurinele la îngrăşat. Are o ingestibilitate ridicată 2. poate fi cultivat în epoci diferite.32 Momentul optim de recoltare va fi începutul înfloririi. Se utilizează în hrana vacilor de lapte. Sunt bogate în hidraţi de carbon (amidon. Porumbul (Zea mays) Produce o cantitate mare de nutreţ. în zone diferite. 30 . Este un nutreţ energetic.0.0.18 UNL/kg cu 9 . 30 . Rădăcini şi tuberculi furajeri Din această grupă face parte sfecla furajeră. Se administrează tocată pentru a evita înecarea animalelor.3 kg SU/100 GV la vaci. sărac în proteină.15 . Valoarea nutritivă este apropiată de cea a lucernei 0. celuloză şi minerale (Ca. Valoarea nutritivă exprimată în UNL este de 0. se va administra împreună cu nutreţuri proteice (lucerna).10 kg la scroafele în lactaţie şi porcii la îngrăşat.30 kg/zi la vaci. Se utilizează ca şi lucerna. 4 . 4 .20 . P). fază în care conţinutul în SU este de 21 % şi cel de PB de 19 %.5 kg SU/100 g GV. este perioada dintre înflorire şi faza lapte.17 . în cantităţi de 15 . 2. Sunt caracterizate printr-un conţinut ridicat în apă (75 . Trifoiul (Trifolium pratense) Se cultivă în zonele umede şi reci.7 . cartoful şi topinamburul.iarna. Sfecla furajeră este unul dintre nutreţurile de bază folosit în timpul iernii pentru că se poate păstra timp de 4 .

în urma cărora se produc acizi organici (lactic). deoarece acidul lactic se produce din glucoză şi nu din fructoză. Murarea se face deci în mediu anaerob. Din această categorie fac parte gramineele în general şi porumbul în special. Sub activitatea microorganismelor glucidele sunt hidrolizate rezultând AGV. Tot în urma proteolizei aminoacizii rezultaţi pot fi degradaţi sub acţiunea microorganismelor până la dispariţia sau reducerea lor.90 % din Nt). influenţând negativ şi sănătatea animalelor. Nutreţuri precum lucerna (în general leguminoasele) fiind săracă în zahar fermentscibil se murează greu. acid butiric. butiric. NH3. Sunt supuse murării nutreţuri care au un conţinut bogat în zaharuri fermentescibile deoarece se murează uşor. Calitatea nutreţului murat depinde de conţinutul nutreţului supus murării în glucoză şi fructoză. Glucidele sunt degradate în timpul respiraţiei aerobe dând naştere la CO2 şi apă. Modificările substanţelor nutritive în timpul murării În siloz plantele îşi continuă respiraţia consumând oxigenul existent. care scad calitatea nutreţului. putresceina. cadaverina. . Acest lucru nu este posibil dacă proporţia de substanţă uscată din nutreţ este mai ridicată şi valoarea pH-ului mai scăzută. alcooli şi CO2. În urma degradării aminoacizilor rezultă acid propionic. sub influenţa activităţii bacteriilor lactice prezente pe nutreţ. Proteinele sunt supuse fenomenelor de proteoliză. Condiţia pentru reuşita murării este împiedecarea dezvoltării florii aerobe (de putrefacţie). au loc procese de respiraţie intracelulară şi de fermentaţie.33 3. fiind posibilă creşterea proporţiei de azot solubil din masa nutreţului (leguminoase 80 . Nutreţurile murate Murarea este o metodă prin care pot fi conservate plante care au un conţinut ridicat în umiditate. fapt care ridică temperatura silozului. după care. acetic şi CO2. iar altă parte în timpul respiraţiei anaerobe se transformă în alcool. respectiv acidul lactic. Acidul lactic este agentul de conservare al nutreţului murat. Un nutreţ murat de calitate trebuie să aibă o valoare optimă a pH-ului de 4. precum şi crearea unui mediu cu aciditate mare.

Umiditatea.adăugarea suplimentelor cu Ca (2 g Ca / 1kg siloz). 18 20 kg la tineret taurin.30 UNL/kg şi 21 . . şi într-un timp cât mai scăzut.4 kg la ovine. însilozarea nutreţurilor cu un conţinut mai ridicat în SU (peste 35 %).15 zile). 10 . Cantităţile variază după conţinutul în SU.4.23 g PB. Utilizarea nutreţului este recomandată de regulă în timpul iernii. Temperatura în masa silozului să fie între 50 . Nutreţurile de volum uscate Uscarea este o metodă de conservare a nutreţurilor verzi. Aceste nutreţuri nu sunt folosite în alimentaţia animalelor.65 g/kg. alterate. se administrează în cantităţi de 15 . în timp ce la silozul obţinut din lucernă.15 kg în timpul gestaţiei. B. Valoarea nutritivă a nutreţului murat (porumb) la un conţinut de 25 . UNL este de 0.1.8 . se realizează prin scurtarea perioadei de respiraţie făcând o tasare energică şi închiderea cât mai etanşă a silozului. .60oC.5 .30 kg/zi la o vacă în lactaţie.5 kg fân). Silozul este nutreţul specific rumegătoarelor.nu se administrează femelelor în gestaţie avansată. prin care rezultă fânurile. apariţia mucegaiurilor. . În silozurile tasate necorepunzător se evidenţiază unele aspecte precum.nu sunt utilizate nutreţuri mucegăite.obişnuirea treptată (10 .21/kg şi cel în PB este de 45 . Factorii care influenţează procesele de fermentaţie Anaerobioza. .5 cm (graminee) şi 3 . recomandată are valori cuprinse între 20 . pentru obţinerea unui siloz de calitate se recomandă folosirea unor adausuri (preparate acide) care asigură un pH de 3.2.34 Ca urmare.30 % SU este de 0.28 . La administrarea silozului se vor respecta câteva reguli şi anume: folosirea în raţie împreună cu fânul (4 kg siloz .0. tocarea materialului la dimensiuni de 0. îngheţate. Creşterea temperaturii duce la degradarea zaharurilor solubile pe seama cărora se produce fermentaţia lactică. 3 . fiind asociat cu fânuri.4 cm (ierburi şi leguminoase) şi bineînţeles tasarea corespunzătoare pentru eliminarea aerului din masa nutreţului tocat. . poate fi dirijată prin tasare. creşterea temperaturii care duce la schimbarea normală a culorii de la verde .gălbui la maro sau maro închis. conţinutul în SU este de 35 %.1.35 %.

folosirea unor substanţe conservante în momentu balotării. surse importante de energie. utilizate în perioada de stabulaţie. precum şi de condiţiile atmosferice în timpul recoltării. deoarece frunzele sunt mai bogate în proteină şi mai sărace în celuloză decât tulpinile.2. Fânul natural se foloseşte la rumegătoare în cantităţi de 1 . substanţe minerale şi vitamine. etc.începutul înflorii. În hrana vacilor se administrează 5 . faza optimă de recoltare este începutul înspicării şi înspicare deplină.5 kg SU / 100 kg GV. a creşterii tineretului taurin. de conţinutul în apă. la fânurile naturale mai trebuie luat în calcul şi compoziţia floristică. iar conţinutul în PB este de 30 .60 UNL/kg.9 . Calitatea fânurilor depinde de faza de vegetaţie la recoltare.2 kg/zi. a dezvoltării TGI şi a simbionţilor ruminali. Proporţia de celuloză creşte odată cu înaintarea plantelor în vegetaţie. spre toamnă creşte proporţia de frunze. În cazul ierburilor. golomăţ. dar şi cele datorate proceselor de respiraţie din timpul uscării şi a celor de fermentaţie din timpul depozitării. Fânurile naturale şi cele de graminee (lolium.0. Valoarea energetică la fânul natural este de 0. Valoarea nutritivă a fânurilor este corelată cu procentul de celuloză adică de faza de vegetaţie la recoltare.5 . Lucerna este o leguminoasă perenă care produce lăstari ramificaţi primăvara şi după fiecare coasă. la tineret 1. . în cazul fâneţelor naturale faza optimă este la înflorirea gramineelor. Fânul de lucernă se obţine prin uscarea lucernei verzi cultivate.35 1. în timpul manipulării. proteine.10 kg/zi.60 %). Fânul de lucernă are o ingestibilitate mare (2. la ovine 1 . iar pentru leguminoase.) sunt mai echilibrate în energie şi proteină decât cele de leguminoase. de metoda de uscare şi depozitare.60 g/kg.3 kg SU/100 kg GV) la vacile de lapte iar substanţa organică se carcaterizează printr-o digestibilitate ridicată (55 . faza de buton floral . Pentru micşorarea pierderilor se recomandă păstrarea fânului în baloţi cilindrici.40 . această particularitate este benefică. Fânul de lucernă are influenţă asupra producţiei de lapte la vaci.1. Fânurile Sunt nutreţuri fibroase.5 kg/zi. Pe parcursul producerii fânurilor au loc unele pierderi datorate condiţiilor atmosferice.

43 % paie. şi între 6 . sărace în proteină (2 .4 UNL/kg paie şi 0. 20 .2. Nutreţurile grosiere (celulozice) Provin din părţile aeriene ale plantelor mature după recoltarea grăunţelor şi seminţelor. Sunt bogate în celuloză (40 . Au un conţinut ridicat în energie datorat prezenţei hidraţilor de carbon (amidon. porumb. orz.0. La monogastrice se poate utiliza sub formă de făină lucernă în cantităţi de până la 10 % din amestecul de concentrate.12 %) şi în celuloză (2 . Celuloza din aceste nutreţuri este puţin digestibilă. . sărace în proteină (8 . 3. Nutreţurile concentrate energetice Această grupă de nutreţuri este reprezentată de grăunţele de cereale. subprodusele lor de la industria alimentară şi grăsimile vegetale şi animale.0.7 . Proteinele au valoare biologică ridicată.53 % la cocenii de porumb. din grupa respectivă fac parte: paiele. tratamente chimice). 57 % coceni. oi 0.1.3 .2 kg/zi. treonina.zi.36 Valoarea nutritivă a unui kg de fân lucernă este de 0. P. berbeci 1. tauri 5 . cocenii şi vrejii de leguminoase.1 kg/zi.2. Utilizare: vaci de lapte 3 .0 .8 kg. zaharuri). UTREŢURILE CONCENTRATE A. digestibilitatea celorlalte substanţe organice este redusă (42 % paie. datorită celulozei.6 kg/zi coceni la vacile de lapte.3 %) la grâu. 30 % coceni). grâu) sunt bogate în amidon (44 - 72 %). triptofan.DSO (digestibilitatea substanţei organice) este mare la toate speciile.5 .12 g paie. ovăz (seminţe cu palei). metionina). tineret de îngrăşare 1. În urma preparării nutreţurilor grosiere prin diferite procedee (tocare.5 kg/zi.6 kg/zi. 2. digestibilitate care scade pe măsură ce este impregnată cu lignină.8 UNL şi 80 - 130 PBD/kg la un conţinut de 85 % SU.6 kg/zi. 47 % vreji).5 kg/zi paie şi 5 .5 . sărace în Ca.22 g coceni). fiind sărace în aminoacizi esenţiali (lizina. ovăz. 90 % la paie şi 50 . Mg. valoarea lor nutritivă poate fi îmbunătăţită.13 % la orz. tineret de reproducţie 2 . înmuiere. Valoarea nutritivă este de 0. având o digestibilitate ridicată. la tineretul supus îngrăşării se pot administra 10 kg/zi grosiere tratate.3 UNL/kg coceni. valoarea energetică la toate grăunţele în general dar la porumb în special este mare. Utilizare: 3 . Grăunţele de cereale (porumb. Nutreţurile grosiere sunt nutreţuri energetice se carcaterizează printr-un conţinut ridicat în substanţă uscată.

B.3 %. proteină care este echilibrată în aminoacizi esenţiali.1 UNL şi 104 g PB/kg orz şi de 1. proteina are valoare biologică redusă fiind săracă în aminoacizi. Conţinutul în celuloză este redus (5. Porumbul. se caracterizează printr-un conţinut ridicat în proteină.5 .3 . Utilizare Se foloseşte în raţiile rumegătoarelor pentru echilibrarea energiei fiind sursă de energie. proteină bogată în lizină. au cantităţi .0. DSO este mare 85 .2 . Concentratele proteice vegetale sunt reprezentate de seminţele de leguminoase şi oleaginoase precum şi de subprodusele industriei alimentare. Porumbul se utilizează la vaci în funcţie de producţia de lapte (cca 100 g/litru). Conţinutul în PB variază în funcţie de specie.2 kg la tineret. 1 . Grăunţele de porumb au un conţinut redus în apă 14 . la monogastrice utilizarea este limitată.3 kg la porci.3 UNL/kg. Concentratele proteice vegetale (seminţe de leguminoase). 0.03 cu 112 g PB/kg la ovăz.200 g la păsări.70 %). bob 26. cu precădere la monogastrice la care pot reprezenta între 30 . Digestibilitatea energiei înregistrează scăderi (60 . iar cel în proteină este de 8 .60 % din structura concentratelor. şi cistină).37 Sunt utilizate la toate speciile de animale. Valoarea nutritivă este de 1. la adulte).1 . cu excepţia seminţelor de soia (18 %). Valoarea nutritivă este ridicată. iar cele de origine animală sunt alcătuite din făinurile proteice animale. 90 . iar ovăzul este nutreţul caracteristic pentru cabaline. datorită procentului scăzut de proteină (40 .ovăzul. fasole 22.40 % sau 100 % din concentratele raţiei. Orzul . sunt cereale cu un conţinut mai ridicat în proteină decât porumbul.90 % la toate speciile de animale.6 %.6 %). 2 . (mazăre 22 %.10. sunt sărace în GB (1.50 % la tineret şi 50 .7 %).15 %.9. 1.6 %.4 %.1. Orzul se foloseşte la taurine precum şi la porcine la toate categoriile.9 %. dar săracă în aminoacizi sulfuraţi (metionină. redus în celuloză 2 . datorită conţinutului mai mare în celuloză (5 .5 kg la ovine de reproducţie. respectiv 10 %). soia 37 %). Nutreţurile concentrate proteice Această grupă este alcătuită din concentrate proteice vegetale şi din concentrate proteice de origine animală.

Colostru asigură transmiterea anticorpilor (gamaglobulinelor). seminţele sunt supuse unor tratamente termice. Şroturile sunt surse proteice. Pentru inactivarea lor. Laptele reprezintă singura sursă de hrană pentru nou născuţi. la soia 81 % (rumegătoare).6. Şroturile sunt subproduse rămase în urma extragerii uleiului din seminţele de soia şi floarea soarelui. Laptele obţinut în primele zile după naştere se numeşte colostru şi are o compoziţie chimică diferită (SU 27 %. seminţele de leguminoase conţin şi factori antinutritivi care determină scăderea digestibilităţii PB. Concentratele proteice animale sunt cele mai valoroase surse proteice şi de aminoacizi esenţiali. dE este destul de variabilă la mazăre 90 % (porci). Proteina din şrotul de soia este mai echilibrată în aminoacizi decât cea din şrotul de floarea soarelui (sărac în lizină).a.). albumine 16. administrându-li-se un număr cât mai mare de tainuri. Deoarece după 72 ore colostrul ajunge la compoziţia laptelui normal. Laptele de vacă are un conţinut de 12.6 % SU.50 % PB (soia) şi 37 . 20 % din raţie la reproducători şi la îngrăşare şi 15 % la porcii înţărcaţi. Pe lângă aceste componente.7 %) şi de GB (7. 10 .5 . Valoarea nutritivă este de 1. Laptele de oaie are un conţinut mai mare de SU (18. Şroturile de soia au un conţinut mic în celuloză (6 %) pe când la cel de floarea soarelui poate ajunge la peste 25 %. 3.7 % substanţe minerale.4 %) în comparaţie cu cel de vacă. grăsime 3.4 % GB. . restricţionat la porcine.6 % PB. Mazărea influenţează pozitiv calitatea cărnii la porcii la îngrăşat. 3. Laptele integral are compoziţia chimică diferită de la o specie la alta. Mazărea este utilizată fără restricţii la rumegătoare (oi).38 % PB (floarea soarelui).1 UNL/kg.6 %. se recomandă alăptarea viţeilor imediat după naştere.1 UNL/kg la şrotul de soia şi de 0. acesta este motivul pentru care nu pot fi utilizate ca atare în hrana animalelor. Şroturile se utilizează mai ales în reţetele destinate porcilor şi păsărilor în cantităţi de 20 .0. 44 .9 .7 %. indispensabili pentru sănătatea viteilor.38 apreciabile de amidon (35 – 44 %).1-3.8 . Valoarea nutritivă este ridicată .peste 1. 0. lactoză 3 % ş. cantităţile cele mai mari sunt în seminţele de soia.15 % (floarea soarelui).25 % (soia).9 UNL/kg la cel de floarea soarelui.

3 tainuri pe zi).2 . Făina de carne şi carne-oase are un conţinut în PB ce variază între 43 - 60 %. Aceste făinuri au un conţinut ridicat în PB şi aminoacizi. ş. pentru diferitele producţii (lapte.0.a). Este utilizată în alcătuirea reţetelor de nutreţuri combinate pentru porci şi păsări în procent de 6 . . substanţe minerale şi vitamine din complexul B. Făinurile proteice se obţin din materii prime de la industrializarea cărnii şi peştelui.85 %) se foloseşte în nutreţurile combinate până la 5 %. de vitamine (A. sunt bogate în lizină.5 l/zi. E şi unele din complexul B). tehnologia de producere. surse de Ca.72 %.2 UNL/kg. Laptele este folosit la viţeii sugari în primele 8 săptămâni în cantitate de 3 4 l/tain (2 . Co). Se folosesc în alimentaţia păsărilor şi porcilor în procent de 3 . şi unele microelemente (Cu. P. SUPLIMENTELE Nutreţurile vegetale nu conţin cantităţi suficiente de substanţe minerale şi vitamine pentru acoperirea cerinţelor.39 Laptele este o sursă de substanţe minerale (Ca. Valoarea nutritivă a făinurilor proteice animale este de 1.1. de aici decurge necesitatea suplimentării raţiei cu aceste substanţe. în structura nutreţurilor combinate ( 1 . Cele mai utilizate sunt făina de carne.2 l /zi. la reproducătorii masculi 1 . K. Suplimentele de Ca. ouă). bogată în lizină. Făina de peşte are un conţinut ridicat în proteină 68 . sau mărunţită. Se administrează sub formă de bulgări pentru lins la rumegătoare. la purcei sugari în cantitate de 0. Mg.3 %). Na.3. peşte. D. Valoarea nutritivă şi compoziţia chimică variază după: felul materiei prime.1. Făina de sânge este cea mai bogată în proteină (80 . sânge şi pene. prospeţimea materiei prime. Valoarea nutritivă este scăzută 0. sărace în minerale. P. pentru creştere-dezvoltare.3 UNL/l şi 33 g PB/l. Mg. Sarea de bucătărie (NaCl) este sursa de Na şi Cl. P şi Mg sunt necesare pentru echilibrarea raţiilor în Ca.5 %. necesare pentru formarea scheletului.1 . Zn. 3. Suplimentele minerale se administrează în raţie sub formă de sare de bucătărie. P.7 %.

40 Sursele de Ca.60 % şi de grăsimile vegetale şi animale (2 .4. şroturile (5 - 15 %).61 % Mg). 3. .10 %).1. .10 %).4 %).nutreţuri combinate complete. Pe lângă materiile prime energetice şi proteice în structura raţiilor intră şi suplimentele minerale cu Ca. 18 . drojdiile furajere (1 .3 %) .29 % Ca.nutreţuri medicamentate. sindrom hemoragic (vitamina E).14 % P.2 %) şi făina de lucernă deshidratată (2 . Suplimentele vitaminice sunt asigurate prin vitaminele obţinute pe cale sintetică. creta furajeră (25 . Materiile prime ce alcătuiesc nutreţurile combinate sunt stabilite în funcţie de specia şi categoria de vârstă pentru care sunt utilizate conform cerinţelor lor de hrană.26 % Ca. Vitaminele sintetice sunt introduse în reţetele nutreţurilor combinate.nutreţuri combinate de completare.38 % Ca). S (1 .suplimente de intervenţie. fosfat dicalcic (23 . oxid de Mg (60 . 0. Sursele energetice sunt reprezentate prin grăunţele de cereale. Clasificare: . 12 . P.5 %). depuneri de Ca în ţesuturile moi (vitamina D). prin iradierea drojdiilor (vitamina D) şi uleiul de peşte. cantităţile fiind exprimate în UI (A-D-E)m mcg (B12) şi mg (celelalte vitamine). Excesul de vitamine este dăunător deoarece poate produce mortalităţi embrionare la scroafele gestante (vitamina A). .21 % P). ele pot constitui singure raţia pentru asigurarea funcţiilor vitale şi producţiilor. Nutreţurile combinate complete sunt alcătuite după anumite formule specifice. NUTREŢURILE COMBINATE Aceste categorii de nutreţuri sunt amestecuri echilibrate de materii prime furajere care să satisfacă cerinţele în energie şi substanţe nutritive ale unei specii sau categorii de animale. făinurile animale ( 1 . P şi Mg sunt: făina de oase (24 .3 % Mg). (porumbul în special) care pot participa în proporţie de 50 . Drept surse proteice se pot utiliza tărâţele de grâu (1 .

Aceste substanţe adăugate în proporţii constante (25 . în proporţii de 0.35 %) la un amestec de cereale. Premixurile sunt amestecuri de vitamine şi microelemente.4. 20 . Aceeaşi situaţie este întâlnită la toate grupele de nutreţuri.2 purcei înţărcaţi. de granule sau de brizură în funcţie de categoria la care se administrează.ovine). 0 . Utilizarea nutreţurilor combinate. 40 . Caracteristicile nutritive şi cantităţile folosite vor fi prezentate în capitolul Alimentaţia raţională a animalelor. 0 . 30 . care apoi sunt introduse în nutreţurile combinate complete.3 tineret porcin.2 % pentru echilibrarea raţiilor în vitamine şi minerale. ALIMENTAŢIA NORMATĂ A ANIMALELOR DOMESTICE 4. CAP. în cadrul fiecărei grupe există reţete specifice fiecărei categorii de vârstă.4 porci la îngrăşat. Nutreţurile combinate de completare sunt alcătuite din suplimente concentrate şi premixurile vitamino-minerale. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA TAURINELOR .5 pentru reproducători. urmărindu-se satisfacerea cerinţelor animalelor.păsări. Suplimentele concentrate în principiu sunt produse ca şi nutreţurile complete. 0 . în concordanţă cu cerinţele nutriţionale şi comportamentul lor alimentar.taurine.1 destinată purceilor sugari. spre exemplu la pui se recomandă nutreţul sub formă de brizură. Spre exemplu grupa 0 destinată suinelor conţine următoarele reţete: 0 .5 . 0 . Nutreţurile combinate se prezintă sub formă de făină. Identificarea nutreţurilor combinate se face pe baza unor simboluri diferite în funcţie de specie (0 .1. păsări şi iepuri folosind anumite scheme de alimentaţie. la purcei sub formă granulată. la găini sub formă de făinuri. Nutreţurile complete sunt utilizate pentru porci.porcine. dar să fie şi economice (obţinute la preţul cel mai mic). formează nutreţurile de completare.41 Nutreţurile combinate trebuie să asigure cerinţele nutriţionale.

care asigură până la 60 % din cerinţele animalelor în energie. Bacteriile (1010/ml conţinut rumenal) anaerobe din rumen iau parte la reacţiile de degradare şi de sinteză a unor substanţe din nutreţuri. 4. în acelaşi timp el este un sistem de fermentaţie anaerob cu un pH uşor acid (6 . în urma proceselor de fermentaţie a glucidelor se formează acizi graşi volatili (AGV).1. În rumen este prezentă flora microbiană sau simbionţi rumenali. Alte grupe de bacterii sunt cele care fermentează amidonul şi zaharurile solubile producând acid lactic.1. Stomacul reprezintă aproximativ 70 % din TGI. cât şi de supraalimentaţia animalelor domestice. Nutreţurile de volum uscate fac ca valoarea pH-ului să fie mai mare decât 6. care poate fi modificat prin alimentaţie. Animalele adulte prezintă un stomac voluminos format din patru compartimente: reţea (reticulum). rumen. acetic şi butiric. aspecte care influenţează în egală măsură şi sănătatea. prezintă anumite particularităţi de digestie şi valorificare a hranei. concentrate şi sfeclă. se dezvoltă la un pH mai mic de 6. iar dintre toate compartimentele. şi acidul butiric care participă la sinteza grăsimii din lapte dar în măsură mai redusă decât acidul acetic. şi cheag (abomasum). . animale poligastrice sau rumegătoare. degradează glucidele uşor fermentescibile din nutreţurile verzi. În urma digestiei celulozei din nutreţurile fibroase iau naştere acidul acetic cu rol important în sinteza grăsimii din lapte. PARTICULARITĂŢILE DIGESTIEI LA TAURINE Taurinele. proprionic. Ca urmare proporţia AGV este influenţată de tipul de raţie. dar şi producţia acestora. Protozoarele se găsesc în hrană. Astfel bacteriile celulozolitice degradează pereţii celulari din nutreţurile vegetale. foios (omasum). precum şi cele care sintetizează proteine şi vitamine.42 Alimentaţia normată (pe bază de norme) este aceea care evită aspectele negative legate atât de subalimentaţia. acidul proprionic cu rol în sinteza grăsimilor corporale. rumenul este cel mai voluminos (peste 100 l). ajung în intestinul subţire odată cu bolul alimentar. reprezentaţi prin bacterii şi protozoare.7). în timp ce nutreţurile suculente şi concentrate determină scăderea pH-ului sub 6.

. . kg spor.dimensiunile particulelor nutreţurilor.durata de furajare. Norma de hrană de producţie – reprezintă cantitatea de energie şi substanţe nutritive necesare pentru o unitate de producţie (kg lapte. .43 În timpul digestiei o parte din bacterii sunt ingerate de protozoare sau trec în intestinul subţire.2.succesiunea administrării nutreţurilor. Pentru ca o raţie să fie cât mai eficientă. kg lână etc). ea trebuie să fie cât mai echilibrată. adică să asigure toate principiile nutritive din normă faţă de care se poate admite o eroare de + 5% pentru fiecare component. Norma de hrană este concretizată prin raţia de hrană. asigurând minim 50 % din necesarul de proteină şi aminoacizi al animalului. norma de energie netă lapte (UNL) sau energie netă carne (UNC).componenţa şi calitatea raţiei. CALCULUL NORMELOR DE HRANĂ LA TAURINE. Norma de hrană de întreţinere – reprezintă cantitatea de energie şi substanţe nutritive necesare unui animal în 24 ore pentru menţinerea vieţii fără modificarea greutăţii corporale. Norma de hrană se stabileşte pe baza cerinţelor nutritive faţă de care are un plus de siguranţă. 4. forma de producţie. Norma reprezintă cantitatea de substanţe nutritive şi energie necesară unui animal în 24 ore pentru întreţinere şi pentru producţie.structura fizică a nutreţurilor. Norma de hrană pentru rumegătoare se calculează pentru următoarele componente nutritive: norma de substanţă uscată (SU kg). . . stare fiziologică etc. categoria de vârstă. Norma de hrană este alcătuită din norma pentru întreţinere şi norma pentru producţie şi se stabileşte diferenţiat după specia de animale. care reprezintă cantitatea de nutreţuri necesară unui animal pentru 24 ore în scopul satisfacerii cerinţelor nutritive. Ca o concluzie subliniem faptul că digestia în rumen este influenţată de următorii factori mai importanţi: .

normele de vitamine (mg sau UI). categoria de producţie. starea fiziologică. starea fiziologică. P. raportul dintre PDIE/UNL. Mg (g). cantitatea existentă. norma de proteină (PB %). P %). capacitatea de ingerare a hranei (USV). anotimp. verificarea raţiei prin compararea cantităţilor de substanţe nutritive asigurate faţă de cele cuprinse în norma de hrană. Etapele de alcătuire a raţiilor de hrană La alcătuirea unei raţii de hrană se parcurg următoarele etape: alegerea sortimentelor de nutreţuri în funcţie de specia de animale.44 normele de proteină digestibilă PDIN şi PDIE (g). . norma de macroelemente (Ca %. normele de macroelemente Ca./kg). metionină + cistină % etc). calculul valorii nutritive a raţiei pe baza valorii nutritive a nutreţurilor alese şi a cantităţilor utilizate în raţie. Pentru monogastrice normele au ca referinţă nutreţul combinat şi se calculează pentru: norma de energie metabolizabilă (EM kcal. calculul normelor de hrană în funcţie de greutatea corporală. norma de aminoacizi (lizină %.

săruri minerale – Ca.32-12. P g/kg.86-11. energie. atunci se folosesc în calculul raţiei.46 5.1. iar capacitatea de ingerare a hranei este exprimată prin unităţi de saţietate (US) sau unităţi de încărcare (UE). exprimarea cerinţelor nutritive ale animalelor şi valorii nutritive a nutreţurilor se face prin – substanţa uscată (SUg/kg nutreţ sau greutate corporală).36-12.68-10.54 PDI (g) 206 225 243 262 279 296 313 Ca (g) 17 18 20 22 24 26 28 P (g) 16 18 20 22 24 26 27 În sistemul clasic (al unităţii nutritive ovăz) care este legiferat. UNL 4. în acest caz normele de întreţinere se obţin făcând media aritmetică a celor două greutăţi care încadrează greutatea corporală a animalului.11-14.75 8.2. valoarea proteică este exprimată prin PDI (proteină digestibilă intestinală) în locul PBD. proteine (PBD g/kg).45 4. Dacă greutatea este mai mare decât greutatea medie. se iau în calculul raţiei normele specifice greutăţii mai mari decât greutatea medie.25 5. CALCULUL NORMELOR DE ÎNTREŢINERE Normele de întreţinere pentru vacile de lapte cu greutăţi corporale cuprinse între 400 şi 700 kg sunt prezentate în tabelul 9 şi cuprind cerinţele fiziologice de SU.77 650 14. valoarea energetică a nutreţurilor şi normele de energie sunt exprimate în UNL (1457 kcal.08 5.26 500 13. iarbă păşunată care are o ingestibilitate de 140 g SU/kg G075 la vacile de lapte. Pe baza compoziţiei chimice a laptelui standard se poate calcula .96 600 14. Dacă greutatea corporală a animalului nu corespunde cu una din valorile date în tabel. NaCl g şi vitamine – caroten (mg/kg). În sistemul modern elaborat de IBNA.75 7.25 7.). Tabelul 9 Norme de întreţinere pentru vaci de lapte ( Burlacu.64 5.75 5. de procentul de grăsime din lapte şi de caloricitatea laptelui. În cazul în care greutatea corporală este mai mică sau egală cu greutatea medie.18 6.29 4.2.45 400 12.59 700 * La păşune normale se majorează cu 10 %. CALCULUL NORMELOR PENTRU PRODUCŢIA DE LAPTE Cerinţele de energie pentru producţia de lapte depind de cantitatea de lapte produsă. 1998) (pe animal/zi)* Greutatea SU USV corporală (kg) 11. 4. proteine şi minerale. energie (UNov).82 6.35-9. normele specifice greutăţii medii.12 550 13.36 450 12.25 7.75 6.76-13.2.

UNL – se exprimă pe litru de lapte. EN). Deoarece proteina şi mai ales grăsimea din lapte sunt variabile.15 Gr) unde: Gr – procentul de grăsime din lapte. Exemplu: proteină lactoză grăsime TOTAL 3. 20 kcal.eficacitatea transformării PDI. 74. 37. Pentru a exprima cerinţele în UNL se raportează caloricitatea laptelui (740 kcal. Cerinţele de proteină exprimate în PDI depind de eficacitatea transformării PDI în proteine din lapte.20 kcal.508 UNL / l 1457 Corecţia necesarului de energie pentru un litru de lapte.4 + 0. Exemplu: PDI g / l lapte = 31 ⋅ 100 = 48 64 unde: 64 % .46 caloricitatea acestuia.508 (0.8 x 4. 740.07 kcal.1 x 5.7 kcal. Exemplu: PB g / l lapte = 31 ⋅ 100 = 52 60 unde: 31 – g proteină /l lapte. EN = 0. 19.67 kcal. = 17.00 kcal. pentru calcularea cantităţii de “lapte standard” cu 4 % grăsime se foloseşte următoarea relaţie de calcul: . EN/100 g lapte sau 740.) la caloricitatea ovăzului în producţia de lapte (1457 kcal.45-0. EN/l lapte.0 x 9. Cerinţele de proteină se stabilesc în funcţie de conţinutul laptelui în proteină şi de coeficientul de utilizare a proteinelor din hrană în proteină lapte. În sistemul clasic normele sunt de 0. în funcţie de procentul de grăsime se face după relaţia: UNL = 0.70 kcal. = 4. = 4.30 kcal. 60 % – coeficientul de utilizare a proteinei.7 kcal.50 UN ov/l lapte.

Tabelul 10 Normele de hrană pentru 1 litru lapte (Burlacu 1998) Grăsime % 3.47 Lapte standard ( l ) = L · 0.720 2.6 1.0 4. pentru că se elimină o cantitate mai mare decât se ingeră.446 0. Na. indispensabile fiind Ca.5 ENL MJ 2.0 3. P.Necesarul de substanţe minerale în general urmează cursul curbei lactaţiei. Pe litru de lapte normele globale sunt prezentate în tabelul 10.15 unde: L – cantitatea de lapte produs.0 3. În sistemul clasic normele prevăd o cantitate de 50-60 g PBD/l lapte. are loc reconstituirea rezervelor pentru lactaţia următoare.508 0. K.3 P g 1. Pentru perioada de gestaţie – lactaţie valorile acestor coeficienţi sunt de 30-35 % pentru Ca şi de 55-60 % pentru P. Conţinutul laptelui de vacă în macroelemente variază în funcţie de rasă şi de regimul alimentar. se înregistrează un deficit. În partea a doua a lactaţiei şi în timpul repausului mamar.5 1. Cantitatea de substanţe minerale ce trebuiesc asigurate pentru producţia de lapte depinde într-o mare măsură de coeficienţii de utilizare digestivă reală a mineralelor din hrană.280 kcal 651 684 742 785 UNL 0. Pe întreaga perioadă de lactaţie o vacă elimină o cantitate mare de săruri minerale. În prima parte a lactaţiei oricare ar fi aportul de substanţe minerale din hrană.538 PDI g 50 50 50 50 Ca g 3.8 .5-3 g Ca şi 1.860 3.100 3.7 1.1 3. G – procentul de grăsime din lapte.5-2 g P/l lapte. Normele clasice prevăd 2. Cerinţele de substanţe minerale Substanţele minerale au un rol deosebit în producţia de lapte. Mg.5 4.2 3.4 + G · 0.469 0.

Rezultă că 1 USV = 140 g SU/kg G075.231 kg Consumul de substanţă uscată la vaci depinde de stadiul lactaţiei(debut. în sistemul INRA s-a luat drept etalon iarba de păşune (15 % substanţe azotate.231 kg.5 de lactaţie şi faza de declin). creşte şi capacitatea de ingestie a animalelor. Necesarul de SU se poate determina folosind relaţia: SU kg/zi = 0. determinând o ingestie slabă (30-60 %). Normele clasice prevăd pentru greutatea corporală 1. Vacile de lapte standard în greutate de 600 kg. consumă 17 kg substanţă uscată din această iarbă administrată în exclusivitate.47 kg SU/l lapte. corespunzătoare greutăţii de 600 kg). 25 % celuloză brută din substanţa uscată şi 77 % digestibilitatea substanţei organice).1 Y unde: G – greutatea corporală în kg. faza de platou.025 G + 0. 17 kg SU = 140 g SU / kg 075 075 121. Y – producţia de lapte. Către lunile 3. apetitul este scăzut (6070 % din cel normal). în timp ce în faza de declin când producţia de lapte este în scădere.4. Pentru stabilirea cantităţii maxime de substanţă uscată ingerată. În faza de debut curba lactaţiei este ascendentă. lunile 3. care produc 25 kg lapte. Sa stabilit că 1 kg de substanţă uscată din acest nutreţ de referinţă. iar apetitul vacii tinde să scadă relativ lent.48 Cerinţele pentru substanţa uscată variază în funcţie de greutatea corporală. producţia de lapte şi săptămâna de lactaţie. .46 kg SU/100 kg GV şi pentru producţia de lapte 0. Această valoare se obţine raportând consumul de substanţă uscată (17 kg) la greutatea metabolică (121. Ca urmare a acestei evoluţii a consumului de substanţă uscată se va face alegerea sortimentelor de nutreţuri şi a proporţiilor de participare în raţie. cu 4 % grăsime. egală cu o unitate (USV). 4 şi 5 de lactaţie deci în faza de platou cantitatea de substanţă uscată consumată creşte cu 50 % faţă de perioada anterioară. are o valoare de saţietate exprimată în unităţi de saţietate. consumul de substanţă uscată este minim.

Repausul mamar este obligatoriu în vederea pregătirii organismului pentru lactaţia următoare şi a refacerii rezervelor corporale. În această perioadă de gestaţie-lactaţie ritmul de creştere a fetusului se intensifică. Acum se pot folosi raţii de tip voluminos. producţia de lapte se menţine în platou. Se vor folosi nutreţuri concentrate care să acopere 60-65% din necesarul de hrană. folosind nutreţuri fibroase. se vor utiliza nutreţuri cu palatabilitate mare pentru a influenţa capacitatea de ingestie a vacilor. alimentaţia se va face în funcţie de modul cum evoluează curba lactaţiei. În primele 10-12 săptămâni după fătare. În timpul lactaţiei. în schimb apetitul vacii tinde să scadă. sfeclă furajeră şi porumb siloz (35-40%). grosiere.49 4. apetisante şi care să aibe o concentraţie mare în substanţe nutritive. în hrănirea vacilor se vor utiliza nutreţuri de calitate. . Acum trebuie evitată o hrănire abundentă care să prevină creşterea exagerată a fetusului. apoi începe să scadă. În această perioadă fetusul realizează peste ¾ din greutatea corporală la naştere. vacile îşi intensifică metabolismul. În următoarele 5 luni de lactaţie (care se suprapun şi peste prima parte a gestaţiei). reziduuri industriale (60%) cu sau fără nutreţuri concentrate (40%).3. Ca urmare. Ultimele 2 luni de lactaţie sunt caracterizate prin scăderea şi încetarea lactaţiei. producţia de lapte este în creştere. dar apetitul fiind redus. se va evita folosirea nutreţurilor acide (nutreţuri însilozate). fân vitaminos. Se va folosi tipul de hrănire voluminos (70%) asociat cu nutreţuri concentrate (sub 30%). semifân. depunerile de rezerve corporale în organism cresc. ALIMENTAŢIA VACILOR DE LAPTE În decursul unui an. au loc depunerile corporale (până în săptămâna a 8-a înainte de fătare). apetitul scade. vacile au o lactaţie normală de 305 zile şi o perioadă de repaus mamar de 60 zile. alimentaţia animalelor fiind condusă în funcţie de aceste două mari perioade. Creşte în schimb în această perioadă apetitul (maxim în luna a 5-a) şi capacitatea de ingestie. devenind cel mai redus. suculente.

producţia de lapte planificată. fânuri de graminee 2-3 kg/zi. PDI. conţinutul nutreţurilor în SU (g/kg) şi valoarea de saţietate exprimată în capacitatea de ingerare a vacilor. colinară etc). semisiloz lucernă (sau din alte plante) 10-15 kg/zi. în funcţie de producţia de lapte. nutreţuri concentrate 2-3 kg/zi sau mai mult. (USV). În general. pentru producţii de până la 20 l lapte. ÎNTOCMIREA RAŢIILOR PENTRU VACILE DE LAPTE La alcătuirea raţiilor furajere care să asigure nivelul producţiei de lapte planificat sunt necesare următoarele date: • • • • • • greutatea corporală a vacii.1. consumul poate să crească la 80 kg/zi. P (fosfat dicalcic) şi NaCl (sare de bucătărie). greutăţii corporale. Nutreţuri utilizate În perioada de stabulaţie care durează aproximativ 7 luni se pot utiliza diferite sortimente de nutreţuri în funcţie de stadiul lactaţiei. Y (kg). (%) grăsime. Raţiile vor fi echilibrate mineral prin utilizarea suplimentelor cu Ca (creta furajeră). Ca. conţinutul nutreţurilor în UNL. G (kg).3. sau la sfârşitul sezonului de păşunat. care cresc de la 1 kg/zi în ultimile 3 săptămâni înainte de fătare până la 2-3 kg/zi cu o săptămână înainte de fătare. dar şi de zona de creştere (câmpie. nutreţuri grosiere 3-5 kg/zi. conţinutul în grăsime al laptelui. unităţi de saţietate. (CI).50 Structura raţiei în ultima lună de gestaţie va fi alcătuită din fânuri de bună calitate şi nutreţuri concentrate. fânuri de leguminoase 4-6 kg/zi. de conţinutul acesteia în substanţă uscată. când iarba are o valoare nutritivă scăzută. Raţiile pot fi suplimentate cu nutreţuri concentrate în cazul unor producţii mari de lapte. 4. iar peste 20 l. P. gestaţiei. sfeclă furajeră 20-30 kg/zi. În perioada de păşunat alimentaţia se realizează cu nutreţuri verzi administrate la iesle. prin păşunare sau în regim mixt. . Cantitatea de nutreţ verde consumată de o vacă este în funcţie de producţia de lapte şi de calitatea ierbii. o vacă poate consuma o cantitate de 40-60 kg masă verde. Cele mai folosite nutreţuri sunt: porumbul siloz în cantităţi de 20-25 kg/zi.

25 -25 -3 Corecţiile de UNL şi PDI pentru săpătămâna a 3-a de lactaţie (tabelul 28) -1. reiese că producţia maximă de lapte este de 14. Pentru întocmirea raţiei.5 42.10 USV SU kg UNL P(g) 44.0.25 70 Corecţiile pentru o variaţie de greutate de – 50 kg (tabelul 20. .1. al acesteia şi de proporţia de nutreţuri concentrate.10 13. golomăţ + lucernă şi fân borceag (ovăz + mazăre).5 -0.61 67 Norma corectată 14. 1.3 Calculul raţiei: La alegerea nutreţurilor de volum şi concentrate se va ţine seama de raportul PDIE/UNL care trebuie să fie cât mai apropiat de cel indicat de normă.36 -40 -40 11. Raţie pentru vaci de 500 kg. norma de hrană este de 15.1 kg SU. O altă corecţie se aplică consumului UNL/zi şi PDI g/zi în funcţie de greutatea corporală a vacii şi de producţia maximă în vârf de lactaţie. Aceste norme au fost stabilite pentru o greutate corporală de 550 kg.8 g P. 0. În tabelul 11 se găseşte că la o producţie de 15 kg lapte cu 4 % grăsime.8 -2. 50 g PDI. 1062 g PDI.66 UNL.38 997 997 87. 6 g Ca şi 5 g P.4 USV. raportată la un kg SU concentrat. Din tabelul 13 pentru săptămâna a 3-a de lactaţie. care reprezintă USV raportul UNL . trebuie să se aplice o corecţie pentru 50 kg cunoscându-se faptul că pentru o variaţie de 100 kg corecţiile sunt de 1 USV. iar din acelaşi tabel rezultă că această producţie se obţine cu un consum maxim de 14.07 1062 1062 81. 13. 15 kg producţie de lapte cu 4 % grăsime. Norma de hrană pentru 14.1 kg SU/zi.07 UNL. 70 g Ca şi 44. în acest sens se vor alege două tipuri de fân în proporţii egale ca substanţă uscată (fân amestec. 1.9 14.33 . • • diminuarea ingestibilităţii nutreţului de volum la adăugarea nutreţului corectarea valorii energetice a raţiei (E) în funcţie de nivelul energetic concentrat în raţie (Sg).7 kg.• 51 densitatea energetică a nutreţurilor de volum (DEV). rezultă deci că pentru exemplul nostru.) . a) La începutul lactaţiei (săptămâna a 3-a) Calculul normei de hrană.7 kg lapte cu 4 % grăsime PDIN PDIE PDIE/UN Ca (g) (g) L (g) 15.4 14.

74 UNL cantităţile de nutreţuri de volum (V) şi concentrate (C) sunt de 12.150 0.43 UNL/kg porumb = 1.92 2.73.735 UNL/kg SU nutreţ volum.87 UNL 11.87 kg SU fân amestec şi 5.15 USV şi 0.74 82 210 Diferenţa se asigură prin porumb în cantitate de: 2.4 = 2.66 11.5 = 0.31 kg SU se va asigura prin nutreţuri concentrate şi anume. 11.38 1099 1010 - .74 iar la fânul de borceag.7 13.58 102.74 UNL x 0.74 UNL raţie: 1. Cantitatea totală de 14. 14. boabele de porumb în cantitate de 1.38 4.7 6.4 UNL/kg SU.64 915 787 2.5 + 0.4 kg SU.05: 14.6 5. Cu aceste valori se calculează valoarea amestecului nutreţurilor voluminoase: 0.92 kg SU calculată prin raportarea UNL de asigurat prin concentrate.6 P (g) 42 14 17 31 11 5. în total 14. 1.9 6.87 4.74 8.6 48 150.31 kg SU).19 USV x 0.6 x 12.6 kg SU.38 1099 1010 0.7 SU (kg) 14.6 kg SU ce se administrează pe zi unei vaci de 550 kg va suferi o corecţie pentru diferenţa de 50 kg greutate vie (conform tabelului 11).52 Din tabelele de valoare nutritivă se găseşte că pentru fânul amestec USV are valoarea de 1.10 5.7 6. USV este egală cu 1.5 = 1.55 kg SU = 14.14 şi UNL 0.25 522 411 94.6 x 2.0 13.81 11.78 13.92 kg SU 2.05 kg SU /zi Această cantitate de substanţă uscată este reprezentată din nutreţuri de volum în cantitate de 11.5 + 1.74 kg SU) şi din nutreţuri concentrate în cantitate de 2.23 1.35 NORMA PDIN PDIE PDIE/ (g) (g) UNL 997 997 81.7 13. Nutreţul Fân golomăţ + lucernă Fân borceag Total raţie de bază De asigurat Porumb boabe Total raţie Fosfat dicalcic Total general Cantitatea USV kg 14.6 16.29 393 376 87.05 : 14.74 kg (14.2 = 11.19 şi UNL cu 0.5 = 5.15 USV/kg SU nutreţ volum. Pentru completarea raţiei de bază se alege un nutreţ concentrat sau un amestec de nutreţuri concentrate cu o concentraţie de 1.74 kg SU nutreţuri de volum va fi reprezentată în raport de 1:1 de cele două tipuri de fân. la valoarea nutritivă a porumbului.7 7.74 kg SU nutreţuri volum x 0.74 184 223 81.63 13.36 2.6 kg SU – 0. În tabelul 12 la valoarea de 1.87 kg SU fân borceag Diferenţa de 2.6 11.28 15. Cantitatea de 11.6 27 43.31 kg SU (14.73 UNL x 0.2 kg SU şi respectiv 2.14 USV x 0.5 Ca (g) 67 52 50 102 0.15 15.

53 .

Din tabelul 12 se găseşte că la valoarea de 1.5 + 1.75 855 858 PDIE/ Ca UNL g 73.11 13. Nutreţul Fân borceag Porumb siloz Total raţie de bază De asigurat Uree Fosfat dicalcic Total raţie Cantitatea kg 7.7 kg lapte cu 4 % grăsime USV 14.2 P g 41. 0.85 6. pentru care se calculează valoarea amestecului în UNL şi USV/kg SU folosind datele din tabelul de valoare nutritivă.53 0.6 kg SU.14 59.6 kg SU fân borceag şi 6.02 12.6 6.2 41.53 22.10 x 0.7 kg (tabelul 13) la un consum maxim de 14.4 73.26 6.0 UNL /kg SU.7 kg cu 4 % grăsime se stabileşte după datele din tabelul 11.2 19 15 34 7 7.89 UNL / kg SU amestec.2 kg SU. 1.2 41.44 11.73 UNL x 0. Norma de hrană pentru 8.277 11.040 29.05 x 0.14 59.2 14. iar cele de concentrate (C) sunt de 0.6 4.93 304 436 15.54 b) În ultima parte a lactaţiei (săptămâna 38) 2.2 .63 56 62.44 PDIN PDIE Ca PDIE/UN L g g g 10. kg SU siloz porumb.647 Norma SU PDIN PDIE USV UNL kg g g 14.5 + 1.82 442 422 7. la care se aplică corecţia UNL şi PDI pentru stadiul de lactaţie. În săptămâna a 38-a de lactaţie producţia de lapte pentru care se calculează norma este de 8.44 11.5 = 0. Raţie pentru vaci de 550 kg cu 25 kg producţie de lapte cu 4 % grăsime.89 UNL cantităţile de nutreţuri de volum (V) sunt de 13.9 Calculul raţiei: Se vor folosi în proporţii egale fân borceag şi porumb siloz ca nutreţuri de volum.86 28.5 = 1.15 USV / kg SU amestec.9 14.8 97.44 kg SU/zi.16 + 55 + 55 + 5.75 746 858 109 0.11 13. Norma de hrană pentru producţia de lapte de 8. Cantitatea de 13.69 855 855 7.2 kg SU nutreţuri volum este reprezentată de 6.00 29.15 USV şi 0.4 84.7 Norma corectată 14. Calculul normei de hrană.53 800 800 75.69 855 855 73. Pentru completarea raţiei se alege un nutreţ concentrat cu o concentraţie de 1.4 kg SU în total 13.7 UNL P g 39 + 2.077 0.97 54 Corecţia UNL şi PDI pentru stadiul de lactaţie (tabelul 29) + 1.19 USV x 0.9 SU kg 14.077 109 15.7 87.2 11.6.

5 13.0 18.2 11.4 12.1 13.4 14.0 14.0 14.5 Lapte [kg] 5 10 15 20 25 30 35 40 5 10 15 20 25 30 35 40 5 10 15 20 25 30 35 40 Ca [g] 38 53 69 84 100 115 131 146 38 54 70 86 102 118 134 150 39 55 72 88 105 121 138 154 6 P [g] 29 38 46 54 62 70 78 86 31 39 44.53 800 15.5 13.1 24.2 4.5 12.1 18.8 1.9 1.50 1.3 10.4 11.30 1.5-20.8 3.0 3.0 18.4 14.4 14.35 1589 17.7 12.2 21.2-14.8-1.4 12.8 11.10 1.2-14.5 12.1 27.8-23.2 10.7 15.2 8.5 15.75 0.1 16.5 16.65 12.00 Categ.4 - 9.5 2.0 0.0 16.0 14.8 2.4 12.41 17.0 1.5 19.5 21.9-18.5 10.0 17.8 25.0 14.4 - 11.2 2.5 15.5 22.21 2113 17.9 10.93 1589 17.66 50 *) În stabulaţie liberă sau la păşune normele se majorează cu 10 %.7 1.5 20.01 2375 Corecţiile pentru o variaţie de 100 kg greutate 1 0.4 - 12.40 1.8-22.0 12.3 3.5 10.55 Tabelul 11 Normele de hrană pentru vaci de lapte de 550 kg* CI SU PDI UNL [USV] [kg] [g] 13.9 12.4 3.75 2375 4.14 1589 17.1 1.85 800 15.7 15.3 18.7 13.83 538 14.2 12.9 12.20 13.2 10.05 1.4 13.3 0.95 0.5 16.2-19.00 538 14.45 1.6 3.9 12.6 4.5 24.2 7.00 0.9 3.24 1325 16.5-23.7 0.8 21.9 13.6-22.85 0.59 1325 16.7 3.2-24.8 10.32 2113 17.8 3.2-21.4 - 12.9 - 9.8 0.90 UNLV /kg SU 0.3-22.7 15.7 2.3 10.80 0.6 13.72 1850 17.5 5.9 10.4-16.8-18.7 10.4-16.8 22.2-14.5 10.5 0.8-18. Grăsime [%] 3.0 11.4 - 9.8 3.35 1.0 13.8-23.8 23.68 1850 17.07 1062 4.6-24.62 1850 17.90 14.15 1.7 15.10 2113 17.9 11.5 14.7 15.3 23.5 10.3 0.2 8.1 14.8 56 65 73 82 90 31 40 49 58 67 76 85 94 5 Tabelul 12 Cantităţile de nutreţuri de volum (V) şi de nutreţuri concentarte (C) în kg SU ce se administrează vacilor de lapte de 550 kg în funcţie de valoarea nutritivă a nutreţurilor de volum (UNLV /kg SU).6 20.4 - 9.2 3.7 13.97 1325 16.20 1.7 0.48 2375 13.2 - .70 0.4 1. nutreţ V C V C V C V C V C V C V C V C V C V C V C 1.7-22.0 13.2 0.2 12.0 2.6 4.0 4.0 19. de valoarea de saţietate a acestora (USV/kg S) şi de valoarea nutritivă a nutreţurilor concentrate (UNLC / kg SU) Vaci cu producţia zilnică de 15 kg lapte standard Cu nutreţuri concentrate de 1.6 12.5 1.2 2.9 13.9 11.25 1.1 4.2 14.8-17.5 10.15 538 14.7-20.57 800 15.59 1062 16.54 1062 16.4 UNL/kg SU USV/kg SU 1.9-23.4 11.4-15.

2 4.65 18.6 16.0 15.0 16.78 16. NORMELE DE HRANĂ PENTRU VIŢEI ŞI TINERET TAURIN Pentru viţei.35 18.3 16.1 15.0 15.36 16.98 13.9 14.9 4.5 16.3 16.3 16.9 9.67 5.44 17.73 13.77 18.90 15.2 16.2 16.5 11.13 15.67 20.0 6.54 19.03 19.4 7.51 15.83 16.2 11.9 13.7 12.74 17.3 9.1 10.7 6.8 14.9 13.3 8.74 14.0 15.65 15.89 10.82 17.64 16.4 13.52 17.12 20.4 16.67 9.0 15.15 16.7 16.24 15.7 16.48 5.8 12.08 6.03 10.0 13.09 19.5 12.9 14.23 19.79 17.17 13.23 13.52 7.4.78 19.79 17.49 13.9 14.7 8.55 15.0 Pl (kg/zi ) SU (kg/zi ) Performanţa maximă la vârf de lactaţie (kg/zi) 20 15 14.58 16.44 9.72 18.73 17.8 7.5 14.28 16.36 17.40 19.30 17.45 11.9 12.03 12.3 12.0 16.2 14.2 12.82 12.44 14.30 7.6 15.65 12.5 12.17 17.30 20 13.0 14.1 12.24 11.8 11.6 14.4 14.8 16.79 17.9 5.26 13.9 15. .3 4.31 14.7 16.2 15.5 14.0 15.8 16.7 14.5 13. tineret taurin în creştere şi îngrăşare.8 13.93 17.64 17.26 15.0 15.6 4.56 17.8 16.62 4.4 13.97 16.75 7.6 15.1 8.6 5.9 14.0 13.5 9. ca şi pentru tineretul de reproducţie.2 7.7 10.38 15.83 12.6 14.00 14.4 14. norma de hrană se calculează pentru următoarele componente nutritive: • norma de substanţă uscată SU (kg).49 14.76 16.98 8.48 20.3 5.38 14.82 17.01 13.71 16.9 13.87 6.7 16.79 17.56 Tabelul 13 Producţia medie zilnică de lapte şi consumul maxim de SU la vacile multipare (500 kg) Săptămâna de lactaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 15 11.26 19.21 8.66 17.2 14.64 15.

normele de macroelemente Ca. Pentru simplificare se ia pentru tineret în ansamblu. Necesarul pentru asigurarea funcţiilor vitale.Valoarea de saţietate a pajiştii naturale verzi este de 1 UST rezultă că: 1 UST = 95 g SU/kg corp075 În tabelul 22 sunt prezentate normele globale de hrană diferenţiate în funcţie de categoria de vârstă. În medie necesarul pentru realizarea 1 kg spor de greutate este de: . iar pentru tineretul femel de reproducţie. drept etalon ca şi în cazul vacilor a fost adoptată păşunea naturală verde. • • • • • • 57 normele de energie netă carne ENC (UNC) şi energie netă lapte ENL normele de proteină digestibilă PDIN şi PDIE (g). P (g). greutatea corporală şi sporul de greutate realizat.• (UNL). densitatea energetică minimă a raţiei (DERm). după sistemul francez INRA. este mai mare decât la adulţi şi anume: 2 UN cu 240 g PD de la 0-6 luni. Norma de energie pentru tineretul în creştere şi îngrăşare se calculează prin ENC exprimată în UNC. 1. necesarul de 1. 1. pentru care cantitatea maximă ingerată de un tăuraş exprimată în grame SU la 1 kg greutate metabolică este de 95 g . Capacitatea de ingerare a nutreţurilor de volum se măsoară în unităţi de saţietate pentru tineret taurin (UST). caloricitatea acestuia.3 UN cu 150 g PD de la 12-24 luni. raportul dintre PDIE/ENC şi PDIE/ENL. În sistemul clasic al unităţii nutritive ovăz norma de hrană la tineretul taurin cuprinde necesarul pentru asigurarea funcţiilor vitale şi necesarul pentru sporul zilnic în greutate.5 UN cu 180 g PD de la 6-12 luni.5 UN cu 180 g PD. prin ENL exprimată în UNL. precum şi de coeficienţii de utilizare ai energiei şi substanţelor nutritive din hrană în sporul de greutate. La calculul normelor se au în vedere următorii indicatori: capacitatea de ingerare a hranei CI exprimată în (UST). Necesarul pentru 1 kg spor de greutate se stabileşte în funcţie de mărimea sporului. la 100 kg greutate vie.

4 UN cu 120g PD/UN până la vârsta de 6 luni.9 2.22 2.0 2.7 1.90 2.1 4.3 3.6 3.38 3.2 1.3 2.5 2.0 2.80 2.9 1.9 1.17 3. În sistem industrial înţărcarea se poate face la 56-70 zile.0 3.9 1.9 1.80 2.0 3.48 2.0 2.674 3.0 3.80 2.0 2.2 2.9 0.9 0.1 SU kg 0. când viţeii ajung la greutatea corporală de 150 kg. realizând sporuri de 600-1000 g/zi. care se poate face la diferite vârste. înţărcarea se practică la vârsta de 4-6 luni.5 3. iar în sistem gospodăresc înţărcarea viţeilor se face la vârsta de 5-6 luni.6 4.88 1.9 1.5 1.91 3.9 1.3 2.3 3.53 1.1 3.9 1. 3-4 UN cu 105-90g PD/UN peste vârsta de 6 luni.5 1.14 2.0 3.8 0.07 2.5 1.2 2.2 2.6 3.70 2.2 1.27 2.58 2. viţeii sunt hrăniţi după perioada colostrală cu substituenţi de lapte şi nutreţuri combinate.1 3.3 4. Tabelul 14 Normele pentru viţei (INRA 1998) Greut.33 PDIN g 165 180 210 184 220 258 203 243 283 222 263 306 240 283 328 273 302 349 273 320 369 266 308 351 286 329 372 Ca g P g Capacitatea de ingestie (kg SU) 50 60 70 80 90 100 125 150 15 20 24 15 20 24 15 20 24 16 21 25 18 22 27 9 11 13 9 11 13 9 11 13 10 12 14 11 13 15 0.5 3.7 2.01 1.0 3.6 UNL 1.7 1.91 3.7 1. Frecvent.3 3.7 1. corp kg 40 Spor (g/zi) 400 600 800 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 600 800 1000 UST 1.3 2.2 1.5 1. în funcţie de destinaţia acestora şi de tehnologia de creştere aplicată.3 3.2 1.5. Indiferent de .7 1.3 3. ALIMENTAŢIA VIŢEILOR SUGARI (0 .5 2.1 4.01 2.2 1.6 LUNI) Viţeii sunt consideraţi sugari de la naştere şi până la înţărcare.0 2.9 0.3 2.9 2.8 0.0 3.8 0.69 1.5 1.3 2.27 1.3 3.43 2.38 1.1 4.33 2.6 4.5 2.2 2.2 2.75 4.5 1.9 0.5 2.6 4.96 3.2 1.7 1.

În următoarele 2-3 săptămâni cantitatea de lapte şi substituienţi creşte. După perioada colostrală de o săptămână.59 sistemul de creştere şi vârsta la care se face înţărcarea. Aceste nutreţuri stimulează instalarea florei microbiene şi dezvoltarea volumului compartimentelor stomacului. Creşterea volumului rumenului este mai rapidă atunci când viţelul consumă mai mult fân. viţelul comportându-se ca orice nou-născut monogastric. Fânurile şi nutreţurile concentrate se asigură la discreţie începând cu săptămâna a 2-3-a de viaţă. Viţelul trebuie să sugă primul colostru în prima oră. după fătare viţeii se hrănesc cu lapte matern. Tabelul 15 Dezvoltarea compartimentelor stomacale de la naştere la vârsta de adult (% din volumul total) Specificare Volumul stomacului Rumen + reţea Foios Cheag După fătare 100 32 4 64 30 zile 100 38 4 58 60 zile 100 70 6 24 120 zile 100 80 12 8 Adult 100 80 12 8 Apariţia şi instalarea actului rumegării are loc în mod obişnuit la 8-10 zile de la naştere şi poate fi stimulat tocmai prin obişnuirea viţelului să consume fân şi nutreţuri concentrate. hrănirea se face cu lapte integral. laptele trecând direct în cheag prin dclanşarea reflexului de închidere a gutierei esofagiene. cheagul constituie singurul compartiment care funcţionează. ale rumenului în principal. deoarece numai în această perioadă mucoasa digestivă a stomacului viţelului poate absorbi complet anticorpii colostrali După 4 ore de la fătare anticorpii din colostru nu mai pot trece în corpul viţelului lăsându-l astfel fără nici o rezistenţă naturală la infecţiile microbiene. dar nu mai târziu de 4 ore de la fătare. administrat în 2 tainuri pe zi şi substituienţi de lapte. 1 tain pe zi. La naştere. . din cele patru compartimente ale stomacului. apoi se menţine constantă pentru a obişnui viţelul să consume şi nutreţuri uscate. Cantitatea de colostru este de 2 kg în primele 4-6 ore de viaţă. cantitate care creşte la 4-5 kg administrată în 2 tainuri pe zi. În primele 5-6 zile viţelul consumă lapte colostral (primul lapte secretat de vacă după fătare) care-i asigură protecţia imunitară.

se utilizează după perioada colostrală până la înţărcare. Dacă hrănirea se face corect. Modificarea schimbărilor în hrană trebuie să se facă treptat pe parcursul a 45 zile pentru a se evita tulburările de digestie. vitamine. drojdie etc) şi 3% substanţe minerale. substituienţi de lapte şi nutreţuri uscate. antibiotice. pe baza unor scheme sau planuri de alimentaţie. sistemul digestiv este complet dezvoltat. hrănirea viţeilor se face fără diferenţieri între sexe. Nutreţul concentrat este un amestec de nutreţuri energetice în proporţie de 75-80% (cereale şi subproduse). vitamine. spre vârsta de 8 săptămâni. înţărcarea se face la 5-6 luni. Alimentaţia viţeilor cu cantităţi reduse de lapte. În afară de nutreţuri uscate. shemele prevăd un consum de 200 litri lapte integral şi 400 litri lapte smântânit. care cuprind cantităţile de lapte integral. Alimentaţia viţeilor cu substituienţi de lapte.smântânit. grăsimi 18-20%. Substituientul de lapte de tip Inlavit sau Larovit este alcătuit în principal din lapte praf smântânit în procent de 60-70%.60 Fânul trebuie să fie de cea mai bună calitate cu multă frunză. completat cu săruri minerale. Acest amestec de concentrate se caracterizează printr-un conţinut în proteină de 15-16%. nutreţuri proteice 15-20% (mazăre. viţeilor trebuie să li se asigure încă din a 2-a zi de la fătare apă proaspătă la discreţie. Cantităţile de lapte şi de substituienţi folosite în alimentaţia viţeilor sunt în funcţie de tehnologiile de creştere aplicate. . Inlavitul se reconstituie cu apă caldă la 450C în proporţie de 1:9. precum şi de vârsta la care se face înţărcarea. schemele utilizate prevăd alăptarea viţeilor cu 300-400 litri lapte integral şi 500-600 litri lapte smântânit. înţărcarea făcându-se la 3 luni. Până la înţărcare. de preferinţă de trifoi şi lucernă sau otavă. antioxidanţi. viţeii pot fi înţărcaţi pentru că organismul este pregătit pentru a fi hrănit cu nutreţuri caracteristice taurinelor. şroturi. Alimentaţia viţeilor cu cantităţi mari de lapte.

5 5.0 3.0 3.8 5.5 15 15 6.0 1.0 10 10 1.0 7.5 10 Seara 2 2.0 11.5 2.0 3.0 13.0 300 591 Lapte-litri Substanţe Furaj Masă minerale însilozat verde NaCl CaCO3 (kg) (kg) (g) (g) 0.0 2.5 1.2 1. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN (6 .5 15 15 6. viţeii fiind înţărcaţi la vârsta de 6 luni.7 1.5 1.0 3.5 1.5 15 15 6.5 10 10 3.0 5. înţărcarea se poate face la 40 zile cu condiţia ca viţelul să poată consuma 700g nutreţ combinat pe zi (tabelul 16).0 2.2 1.0 1.5 72.0 207 la discreţie 0.5 15 15 4.0 3. Tabelul 16 Schema de hrănire a viţeilor cu substituient de lapte Vârsta în zile Colostru litri 0-5 6-10 11-35 36-40 Total perioadă 6-7 30-35 Substituient de lapte (litri) Dimineaţa Prânz 2 2.1 0.0 5.9 10 10 1.5 Total pe zi 6-7 4 5 2 155 Fân Concentrate vitaminos la discreţie la discreţie la discreţie la discreţie Tabel 17 Schema de alimentaţie a viţeilor de la naştere la 6 luni (Sălăjăn.0 12.5 5 5 0.9 10 10 2.0 5.0 5.2 1.0 1.2 0.0 2.5 3.5 2. 1994) Amestec Fân Sfeclă concentrate (kg) (kg) (kg) Integral Smântânit 6 7 5 3 1 220 2 4 6 6 6 6 4 2 2 1 1 400 0.5 5.5 15 15 355 1138 1750 1750 Decada 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Total 0-6 luni Această schemă se aplică în sistemul gospodăresc de creştere. 4.5 5.2 5.0 3. – sunt prezentate diferite scheme de hrănire a viţeilor funcţie de vârsta la care se face înţărcarea.5 3.0 1.0 2.5 10 10 1.5 10 10 2.5 15 15 5.8 3.0 10.5 5.0 9.5 1. În tabelul 17.6.0 2.0 10 10 2.5 10 10 2.12 LUNI) .0 14.5 2 72.0 4.61 La utilizarea Inlavitului în sistemul industrial de creştere.3 0.0 16.5 1.0 1.0 0.1 0.

După vârsta de 9-10 luni se pot introduce în raţie şi nutreţuri rădăcinoase sau însilozate (siloz porumb cu boabe. se va hrăni diferenţiat pe sexe. pentru prevenirea deformării abdomenului. Trecerea la alte tipuri de raţii trebuie făcută treptat pe parcursul a 5-6 zile pentru a fi evitate tulburările de digestie. specific acestei categorii de vârstă. la limita superioară a potenţialului lor productiv. iar iarna fân de leguminoase.5-4. la care se adaugă furajul verde sau furajele fibroase. Raţia se va completa cu nutreţuri concentrate în cantitate de 1-2 kg/zi mai ales pe timp de vară dacă păşunile nu asigură cantitativ şi calitativ necesarul de hrană. Hrănirea pe timp de vară se face cu nutreţuri verzi de preferat prin păşunat deoarece mişcarea.62 După înţărcare. au efect asupra sintezei vitaminei D. 3-6 kg nutreţ verde se înlocuieşte cu 1-2 kg fân. respectiv nutreţul concentrat combinat. Alimentaţia trebuie să asigure pentru această categorie o viteză de creştere fiziologic normală. datorită faptului că tăuraşii au o intensitate mai mare de creştere şi sunt mai precoci decât viţelele. În perioada de iarnă nutreţul de bază este fânul de cea mai bună calitate. Până la împlinirea vârstei de 1 an se vor folosi nutreţuri concentrate. Sfecla furajeră. razele solare. cantitatea pe care o poate consuma un animal în greutate de 200 kg este de 3.5 kg/zi. vara se asigură nutreţ verde prin păşunat sau recoltat şi administrat la grajd. care are rol în reglarea metabolismului Ca şi P. iar ca furaje de volum. hrănirea tineretului femel se face în continuare cu aceleaşi nutreţuri din perioada de terminare a înţărcării. În cazul tăuraşilor de reproducţie singura deosebire constă în faptul că vara. SU 30-35%). . reprezintă alte furaje de bază putându-se administra 12-15 kg/cap/zi. bostănoasele şi nutreţurile însilozate. După înţărcare. tineretul taurin destinat pentru reproducţie. Cantitatea necesară pentru viţelele de reproducţie este de 15-18 kg/zi. guliile.

substanţe minerale şi vitaminele la nivelul sporului. dirijând astfel alimentaţia pentru realizarea unei greutăţi corporale de 450-470 kg la vârsta de 24 luni.7. Iarna se va administra în raţie 3-4 kg fân.4 kg vor fi reprezentate de P. Raţia se va completa cu nutreţuri concentrate cultivate suplimentate cu 0.M. Cantitatea de nutreţ verde necesară zilnic pentru viţelele în vârstă de 12-15 luni este de 20-24 kg/zi. acestei greutăţi este posibilă numai printr-o hrănire 4. viţelele se cresc pe păşune cu adaos de nutreţuri concentrate. ¾ din cea de adult.M. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN (12 . după vârsta de 18 luni.8. P. în perioada de la 6-12 luni. tineretul taurin creşte în greutate cam cu un sfert din greutatea adultului. În al doilea an de viaţă. sporul mediu zilnic la vârsta de 18 . Realizarea corespunzătoare. animalul are o greutate care reprezintă cca. când se introduc la montă. astfel că la 2 ani. cerinţele în principii nutritivi cresc cu 5-10% faţă de categoria anterioară de vârstă (12-18 luni).V. 15-17 kg nutreţ murat (siloz de porumb) şi 5-8 kg de rădăcinoase (sfeclă furajeră sau gulii). În perioada de vară. După vârsta de 18 luni.V. Când nutreţul verde nu asigură necesarul în principii nutritive este necesară suplimentarea cu nutreţ concentrat în cantitate de 1-1. trebuie hrănite cu aceleaşi furaje cu care au fost obişnuite anterior.3 kg din care 0. iar de la vârsta de 15-18 luni este de 25-28 kg/zi. Viţelelor li se va asigura Ca.18 LUNI) Viţelele destinate pentru reproducţie începând de la vârsta de 12 luni până la 18 luni şi peste. vitamine conform cerinţelor fiziologice şi sare bulgări pentru lins.63 4. pot fi pregătite pentru montă. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIE (18-24 LUNI) Viţelele.5 kg P. Nivelul alimentaţiei se stabileşte în funcţie de vârstă şi sporul de creştere în greutate planificat pentru care se va asigura proteina.3-0.

20% şi un consum sporit de energie determinat de activitatea crescută a unor organe (inimă.V. Nutreţuri utilizate Nutreţurile de volum vor fi alcătuite dintr-un amestec din următoarele proporţii: • • 70% fân amestec (golomăţ+lucernă) 30% siloz de porumb Calculul valorii nutritive şi de saţietate a acestui amestec pe kg SU: UNL = 0.30 = 0.7 kg P. se vor hrăni diferenţiat faţă de viţele prin utilizarea în raţie a fânului. Pentru ca la vârsta de 24 luni viţelele să ajungă la greutatea de peste 450 kg. Vara. să se obţină un spor mediu de 600-700g/zi. viţelele de reproducţie vor fi hrănite pe păşune care să asigure cantităţi de 34-36 kg nutreţ verde/zi cu un supliment de P. Din hrana viţelelor în pregătire pentru montă se vor scoate furajele suculente cu aciditate mare.M. viţelele realizează o greutate corporală egală cu 80-90% din greutatea corporală a adultelor. rădăcinoase 510 kg/zi precum şi 1-1. Totodată.64 luni.34 UST x 0. în cantitate de 1-3 kg/zi cu reducerea corespunzătoare a nutreţurilor verzi şi completarea raţiilor cu 1-2 kg nutreţuri concentrate.5-0. este mai mic.M. UST = 1.74 UNL x 0. la care se adaugă 0.7+1.05 UNL x 0.7+1.833 UNL/kg SU amestec.5 kg nutreţ combinat sau amestec de nutreţuri concentrate realizate în gospodărie.9.V.268 UST/kg SU amestec. se va asigura şi necesarul de substanţe minerale şi sare.10 UST x 0. Asigurarea normelor de hrană se realizează prin utilizarea în raţie a fânului de cea mai bună calitate (lucernă şi trifoi) în cantitate de 4-5 kg/zi. Tăuraşii de reproducţie. trebuie insistat pe furajarea corespunzătoare pentru ca. ALIMENTAŢIA JUNICILOR GESTANTE Alimentaţia junincilor se va face cunoscând că în perioada lor de gestaţie există trei faze distincte şi anume: • • primele 4 luni de gestaţie. aşa încât viţelele să poată fi date la montă fără restricţie. intensificare a metabolismului bazal cu cca. 4. vara. când sarcina este în faza incipientă şi nu următoarele 2 luni (luna a 5-a şi a 6-a de gestaţie). ritmul de creştere fiind mai scăzut.30 = 1. pe întreaga perioadă de creştere şi dezvoltare. când are loc o necesită o creştere cantitativă a alimentaţiei. pulmon) şi de travaliul .

Pentru a evita creşterea fetusului peste valorile normale. iar vara nutreţurile verzi scad la 10-15 kg.5-2 UN/zi. porumbul siloz 15 kg/zi.10. Se supun îngrăşării atât tineretul cât şi animalele adulte reformate. Vara se vor administra nutreţuri verzi 30-35 kg/zi. precum şi o creştere a metabolismului cu cca. cresc cantităţile de fân şi nutreţuri concentrate la 3 kg/zi şi respectiv 2 kg/zi. în categoria tineret fiind cuprinşi tăuraşii începând de la vârsta de 10-15 zile. În ultimle trei luni nivelul de hrănire va fi reprezentat de un consum energetic de 8-9 UN/zi şi 600700 g PD. Nutreţurile utilizate în raţie vor fi fânurile în cantităţi de 5-6 kg/zi. sfecla furajeră 15 kg/zi. Are loc o dezvoltare rapidă a tuturor organelor şi ţesuturilor implicate în desfăşurarea gestaţiei. 4. precum şi femelele şi masculii rezultaţi din eliminările de la reproducţie în vârstă de la 3 luni la 3 ani. reziduuri industriale etc.65 muscular sporit pentru purtarea sarcinii. respectiv lunile 7-9 de gestaţie când are loc o creştere ponderală importantă a fetusului (80 % din greutatea la naştere).5 kg/zi. Celelalte sortimente se vor exclude din raţiile de iarnă. 40% faţă de primele luni de gestaţie. dar şi valorificarea superioară a nutreţurilor grosiere. care ar duce la fătări greoaie (distocice) trebuie evitată supraalimentaţia. În ultima decadă înaintea fătării. Totuşi creşterea fătului este încă relativ redusă până la sfârşitul fazei. iar creşterea cu 20 % a cerinţelor energetice reprezintă echivalentul a 1. • ultimele 3 luni. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN SUPUS ÎNGRĂŞĂRII Îngrăşarea este procesul prin care se urmăreşte obţinerea unor carcase de calitate. plus cel pentru creştere se totalizează în jur de 6-7 UN/zi. Sporul de creştere trebuie avut în vedere pentru că junincile cresc cu 400500 g/zi. Adăugând acest necesar la cel pentru funcţii vitale. . nutreţuri concentrate 1 kg/zi. fân 1 kg/zi şi nutreţuri concentrate 1 kg/zi. în raţie va creşte cantitatea de fân la 6-8 kg/zi şi de nutreţuri concentrate la 2.

Laptele se administrează în cantitate de 2 kg la tain.5 UNC/kg spor. Cantităţile de lapte sunt de 6 kg/zi la începutul îngrăşării şi creşte până la 14 kg/zi la vârsta de 7-8 săptămâni. . Sporul de greutate realizat este în medie de 900 g/zi cu un indice de consum de 3. Alimentaţia se bazează pe nutreţuri de volum. Indicele de consum este de 2. Sporul de greutate realizat este mic 500-600 g/zi dar la sfârşitul fazei ajunge la 800-900 g/zi. După înţărcare se foloseşte acelaş regim de hrană ca în faza I-a timp de 1415 zile. În sistemul intensiv îngrăşarea viţeilor care se preiau după perioada colostrală sunt hrăniţi pe bază de lapte. • Faza a III-a (creştere şi îngrăşare).9 UNC/kg spor. Hrănirea se face cu substituienţi de lapte (22 kg Inlavit praf). Greutatea la sfârşitul fazei este de 70-80 kg.66 Îngrăşarea viţeilor se poate face funcţie de sistemele şi tehnologiile aplicate (sistem intensiv. • Faza a II-a (de creştere) durează de la 71-171 zile. La împlinirea vârstei de 70 zile viţeii sunt înţărcaţi. sacrificarea făcându-se la vârsta de 12-14 săptămâni având o greutate de 120-150 kg. Durata fazei este de la 171-323 zile. Durata fazei este în funcţie de sporurile realizate. Indicele de consum este de 3UN/kg spor.3 kg şi nutreţuri concentrate la discreţie.3-2. • Faza I cuprinde perioada de vârstă de la 15-70 zile (durata 45-55 zile). fânuri şi nutreţuri murate în cantităţi de 3-4 kg/zi şi respectiv 3-10 kg/zi.9 UNC/kg spor. când se obţine carnea albă. Îngrăşarea în sistemul baby-beef Sunt preluaţi viţeii în vârstă de 15-21 zile care sunt îngrăşaţi până la vârsta de 12-15 luni. semiintensiv şi gospodăresc).2-3. în continuare se foloseşte fânul în cantitate de 2-3. nutreţuri combinate şi fân de lucernă la discreţie. livrarea făcându-se la greutatea de 400-500 kg. Pe durata îngrăşării se realizează un spor de greutate de 1100 g/zi cu un consum specific de 6. Raţiile sunt suplimentate cu 5-6 kg/zi nutreţuri concentrate. Îngrăşarea se desfăşoară în patru faze. Pe întrega perioadă este consumată o cantitate de 600 kg lapte integral sau 467-459 kg lapte integral+133-141 kg substituienţi de lapte.

sporul mediu în greutate este de 800-900 g. greutatea corporală la care ajunge animalul la sfârşitul fazei este de 350-500 kg. la 4 kg/zi spre perioada de finisare. precum fânurile în cantitate de 2-3 kg/zi. borhoturi 20-40 kg/zi. iar greutatea medie la livrare este de 450 kg. grajd. Îngrăşarea în sistem semiintensiv Tehnologia prevede îngrăşarea viţeilor după înţărcare la vârsta de 4-5 luni având greutatea de 100-150 kg. indicele de consum este de 6 UNC/kg spor. variind între 280-800g/zi. nutreţul murat 20-30 kg/zi. îngrăşarea începe pe păşune fără utilizare de În perioada a doua. nutreţ murat care se administrează în cantităţi limitate. greutatea la livrare pentru sacrificare este de 400 kg. 15-18 kg/zi. şi cantităţi mici de nutreţuri concentrate 1-2 kg/zi. după sezonul de păşunat îngrăşarea se continuă la nutreţuri concentrate. O raţie va fi alcătuită din fân 4-5 kg. Nutreţurile concentrate pot fi administrate la discreţie sau restricţionat 6-8 kg/zi. Hrănirea se face cu fân la discreţie.5-6 UNC/kg spor. Alimentaţia taurinelor adulte reformate Vacile. Îngrăşarea se realizează în două perioade. Cantitatea de nutreţ verde consumată este de 30-40 kg/zi. Pe toată durata îngrăşării se realizează un spor mediu de greutate de 1050 g. Îngrăşarea în sistem gospodăresc Tineretul în vârstă de 10-12 luni cu greutate corporală ce depăşeşte 150 kg poate fi îngrăşat până la vârsta de 18-20 luni când ajunge la greutatea corporală de 500-600 kg. sau alte suculente în cantitate de 10-15 kg/zi şi nutreţuri concentrate în cantităţi ce variază de la 2-3 kg/zi la vârsta de 7-8 luni. • • În prima perioadă. Îngrăşarea durează 11-12 luni. Se realizează sporuri de 5.• 67 Faza a IV-a (îngrăşare-finisare) durează de la 323 la 469 zile. . taurii şi boii de muncă reformaţi sunt recondiţionaţi înainte de sacrificare. folosind diferite sortimente de nutreţuri. nutreţ murat 6-7 kg/zi. Concentratele administrate spre sfârşitul îngrăşării pot fi reprezentate de porumb în procent de 80%. Sporurile realizate sunt în general mici.

Pot valorifica resturi de pe mirişti. vegetaţie cu talie mică şi de pe terenuri accidentate. Cantitatea de nutreţuri concentrate se stabileşte după intensitatea efortului depus. ALIMENTAŢIA BOILOR DE MUNCĂ Raţiile boilor de muncă se întocmesc în funcţie de intensitatea efortului de muncă depus precum şi după starea de întreţinere. Vara. iar concentratele sunt grăunţele de porumb asociate cu nutreţuri proteice în cazul efectuării muncilor grele. având stomac compartimentat (ca la taurine). nutreţuri verzi 50-80 kg/zi. 4. nutreţ murat 30-35 kg/zi. Dintre fânuri. recondiţionarea poate varia de la 2 la 4 luni în funcţie de starea de întreţinere a fiecărui animal. Cantităţi orientative: • • • • • • fân 2-3 kg/zi.11. nutreţuri concentrate 2-3 kg/zi.5. cantităţile de nutreţuri administrate sunt 30-40 kg nutreţuri verzi şi 23 kg fân. se recomandă fânurile naturale la care se adaugă căntităţi reduse de fânuri de leguminoase în timpul executării unor munci grele. CAP. În perioada de iarnă se pot utiliza nutreţuri fibroase 8-15 kg din care 1-2 kg pot fi nutreţuri grosiere.68 Se folosesc toate resursele vegetale. sunt adaptate digestiei nutreţurilor de volum. grosiere 8-10 kg/zi. 10-15 kg nutreţuri suculente (nutreţ murat şi rădăcinoase) şi nutreţuri concentrate 2-3 kg. Sporurile realizate sunt mici. PARTICULARITĂŢILE DIGESTIEI LA OVINE Oile sunt animale poligastrice. borhoturi 8-10 kg/zi.1. sub 1000 g/zi. iar concentratele se administrează în ultima lună de îngrăşare. . NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA OVINELOR 5. grosierele utilizate sunt paiele şi cocenii.

4 şi 3) Gestaţie (săpt. .18 0.66 0.16 1. pe kg075.04 1. capacitatea de ingestie este redusă în primele săptămâni după fătare.59 0.0 0. în călduri şi la începutul gestaţiei.4 1.45 0.3 1.40 0.76 0.59 0. Tabelul 18 Valoarea de saţietate a nutreţurilor concentrate la oi în diferite stadii fiziologice Stadiul fiziologic Gestaţie (săpt.19 0. absorbţia substanţelor nutritive din nutreţuri este mai bună.5 0.94 0.48 0.69 Spre deosebire de taurine digeră mai slab celuloza din nutreţurile de volum.31 1. depind de nivelul greutăţii corporale şi de necesitatea refacerii rezervelor corporale necesare organismului în partea a doua a gestaţiei şi începutul lactaţiei. 4 şi 6) Alăptare (săpt.6 şi 5) Gestaţie (săpt.0 1. Capacitatea de ingerare a hranei poate fi apreciată după greutatea corporală după formula: CI (VSO)=0.92 0.9 1.0 0.20 0. În timpul repausului mamar şi în primele trei luni de gestaţie.30 1.32 0.44 0.2. Faptul că intestinul subţire măsoară în lungime de 27 ori lungimea trunchiului.34 1.075G075 CI depinde şi de vârsta animalului.78 0.50 0.00 0.54 0.0 1.1 1. capacitate care începe să scadă începând cu ultimele 5 săptămâni de gestaţie şi până la fătare.2 luni Mulse: a 3-a lună Valoarea de saţietate a nutreţurilor de volum USO/kg SU 0. capacitatea de ingestie (CI) a oii este ridicată. VSO reprezintă valoarea de saţietate la ovine şi se exprimă în unităţi de saţietate (USO) (tabelul 8).79 0. batalul standard este în vârstă de 2 ani şi are o greutate de 60 kg.2 1. NORMELE DE HRANĂ PENTRU OVINELE DE REPRODUCŢIE Cerinţele oilor aflate în repaus mamar.25 1. QIO reprezintă cantitatea ingerată de un batal standard din nutreţul de comparat.51 0. creşte progresiv atingând valoarea maximă către săptămâna a cincea. 7 şi 14) Mulse: 1 .57 0.72 0.53 0. 2 şi 1) Alăptare (săpt. constatându-se diferenţe de +15% a CI între mioare de 1 an şi adulte şi de –10% între animalele adulte şi cele bătrâne.33 0.64 0.53 0.01 1.78 0.39 0. La oile în lactaţie.05 0.30 0. exprimată în g SU consumată ca valoare standard pe kg075.88 VSO (USO)=75/QIO unde: 75 reprezintă cantitatea de nutreţ verde de pe pajişte.58 0. 5.42 0.0 0.61 0.

4. Capacitatea de ingestie la 5 săptămâni de lactaţie se poate determina folosind relaţia: CI (USO)=0.191+0.73-5. 7 % GB şi 0. .1 l lapte.456. acoperă cerinţele pentru aceste perioade.6 % lactoză. înţărcarea determinând o scădere bruscă a cantităţilor de nutreţuri ingerate. SMA = producţia de lapte exprimată prin sporul mediu zilnic al mieilor sugari.0198 G (kg)+0. cerinţele cresc cu 40-50 %. (1100:65). necesarul energetic pentru funcţiile vitale la care se adaugă un spor de energie de 250 kcal.70 a şasea.75 UNL Producţia de lapte. Caloricitatea unui litru de lapte de oaie este de 1100 kcal.9 % substanţe minerale. La oile tinere în vârstă de 2-4 ani CI se majorează cu +15%.9-4 l). Exprimat în UNL necesarul pentru 1 litru de lapte va fi egal cu: 1100 kcal: 1457 kcal = 0.5 % SU. faţă de cele pentru întreţinere. Capacitatea de ingestie scade din nou după această perioadă. În prima săptămână de viaţă. care este de 65 % (INRA).003 SMA (g/zi) (Burlacu 1998). EN la un conţinut de 18. caloricitatea acestuia şi randamentul de transformare a energiei metabolizabile (EM) din hrană în producţia de lapte. 6 % PB. se estimează după sporul în greutate realizat şi după consumul specific pentru realizarea unui kg spor. consumul specific este de 4. acestea stabilindu-se în funcţie de greutatea totală a mieilor la naştere şi de numărul zilelor de gestaţie. în perioada când mieii sug întreaga cantitate. Normele de energie Pentru oile în repaus şi prima parte a gestaţiei. Capacitatea de ingestie în săptămâna a doua de lactaţie reprezintă 81-97% din cea măsurată în săptămâna a cincea./zi pentru creşterea lânii. Către sfârşitul gestaţiei (lunile 4 şi 5). • la 4-6 săptămâni. unde: G = greutatea mielului la fătare.1 l lapte. 1 kg spor se realizează cu un consum de 5. rezultă că necesarul de EM devine egal cu 1690 kcal. cheltuielile cu activitatea fizică sunt reduse. În perioada de lactaţie cerinţele de energie sunt stabilite după producţia de lapte (0. paralel cu scăderea producţiei de lapte.

1875G075 + 20.Creşterea producţiei de lână este apreciată la 10-15 g/zi la Ţigaie şi Ţurcană şi cca. În cazul producţiei de lapte cerinţele în proteină se stabilesc după conţinutul laptelui în proteină şi coeficientul de conversie al proteinei din hrană în proteină lapte. 4g P. 4-5 g Ca.• • 71 la 7-10 săptămâni consumul specific este de 3-3.26 .42 kg. ultimele două luni de gestaţie. Cerinţele în energie pentru producţia de lapte se adaugă la cele pentru întreţinere obţinându-se cerinţele globale. iar proteina se asigură la un nivel de 80-90g PD/UNL. Pentru întreţinere cerinţele prevăd pe lângă cantităţile necesare pentru desfăşurarea funcţiilor vitale şi cele pentru asigurarea producţiei de lână.42 / 0. 0. Normele de hrană pentru întreţinere şi primele trei luni de gestaţie. 4g Ca. • • normele pentru perioada a doua de gestaţie trebuie majorate cu 50% faţă normele pentru producerea unui litru de lapte: de cele de întreţinere iar proteina se va asigura la un nivel de 130 g PD/UNL.8 × 6. la 11-14 săptămâni consumul specific este de 1.8 × 2.63 / 0. rezultă un necesar de 81g PB/litru.este randamentul utilizării PDI pentru formarea proteinei lânii. În concluzie: • normele pentru întreţinere inclusiv cele pentru creşterea lânii sunt: 1. 1) S-a socotit o creştere netă a lânii de 2. 2g NaCl.41) 20.4 = 0. 20 g/zi la Merinos.31 l lapte. • normele pentru perioada de pregătire pentru montă: necesarul pentru întreţinere se suplimentează cu 0. .26 365 în care: 0. Normele de proteină Cerinţele în proteină pot fi exprimate în PDI g/zi sau în PB g/zi.1 l lapte.2-0. Laptele are un conţinut mediu de 6% PB.3-1.5 UNL.26 = 0. 90-100g PDI. 70-80 PDI.6-2. 3-4 g P şi 15 mg caroten raportate la 100 kg greutate vie.75UNL.3 UNL. pentru lactaţie şi pentru reconstituirea rezervelor corporale sunt prezentate în tabelul 19. PDI m(g/zi)=PDI bazal + PDI lână = 2. iar coeficientul de conversie este de 74%.

4 2.7·q-0. Compoziţia chimică se modifică odată cu vârsta.95 1.5 5.2 0. CI** SU max UNL* corp.76 60 1.0 P (g) 2.408·G) G075/1000 unde: q=0.9 2.72 Tabelul 19 Normele de hrană de întreţinere inclusiv în primele 3 luni de gestaţie la oi Greut.4 1.68 * Socotit la q = 0. G = greutatea corporală G075 = greutatea metabolică. citat de Burlacu stabileşte următoarea relaţie de calcul pentru nutreţurile fibroase: SUI max. VES.6 ** Calculată la o stare de întreţinere mediocră (nota 2 .5 0. kg/zi = (150.32G – castraţi. caloricitatea sporului creşte şi ca urmare cerinţele în energie cresc odată cu vârsta.55 0.5 5.85 1.5 4.63 50 1. VES=2.3. Cerinţele în energie sunt exprimate în UNC pe kg spor greutate corporală şi depind de compoziţia chimică. VES=4.66 0.60 0. (kg) USO (kg) Stabulaţie Păşune Adulte 40 1.0 0.6 0.54 40 1.307G-15. Energia necesară pentru întreţinere şi activitate se poate determina folosind relaţia propusă de Burlacu: ER (MJ/zi) = ∆G x VES unde: ∆G-sporul mediu zilnic în kilograme.valoarea energetică a sporului MJ/kg spor.5 4.1 0.0 2.5+0.0 3.5 3.0) G075/1000 Pentru nutreţurile concentrate: SUI max.11 Mioare 30 1.0 4.00 80 2.2 1.35G – masculi.0 2.2 2.48 0.64. .NORMELE DE HRANĂ PENTRU TINERETUL OVIN Normele de substanţă uscată la tineretul ovin variază în funcţie cu vârsta.5) Vârstă PDI (g) 79 87 93 98 104 72 80 Ca (g) 3 3.2.5 3.75 0. Alderman (1993).6 0.3-78·q-0. kg/zi = (104. precum şi în funcţie de raportul dintre energia metabolizabilă şi brută (q = EM/EB).4 1. greutatea corporală.8 0.0 2.7 1.0 2.4+0. proporţia nutreţurilor de volum din raţii.88 70 2. respectiv de caloricitatea cărnii.

62 2.54G+0. unde: ∆G . luni (kg) 7 8 9 10 11 12 >13 50-54 54-62 62-71 71-79 79-87 87-95 90-110 Spor zilnic (g) 140 275 275 275 275 275 150 Greut. necesarul se poate determina folosind relaţia: PDIm (g/zi)=2.03G+0.greutatea corporală în kg. Tabelul 20 Normele de hrană pentru berbeci în creştere şi adulţi (OKIT. (kg) 125 125 125 125 SU max.pentru femele: PDI spor+PDIw (g/zi)=∆G (325+4.48 3.5.45G – femele.08 5.30 2. Pentru întreţinere. (kg) 1.75 1.5.1875 G075 Necesarul pentru sporul de greutate şi creşterea lânii este dat de relaţiile: .05 2. g.50 2.07 3. 1986) Vârsta Greut corp. unde: G . 0 7 14 35 UNL 2.60 3.12 3.69 Berbeci adulţi Nr. În tabelul 20 sunt prezentate normele de hrană pentru berbeci în creştere şi adulţi.42 2. ALIMENTAŢIA OILOR DE REPRODUCŢIE .greutatea corporală. ALIMENTAŢIA OVINELOR 5.1+0.036G2) +11.40 2.4.50 SU max (kg) 2.45 2.1.022G2)+11. corp. G .36 4.sporul de greutate.86 3.pentru masculi: PDI spor+PDIw (g/zi) =∆G (334-2. .20 2. Cerinţele în proteină sunt exprimate în PDI.10 UNL PDI (g) 175 185 195 205 215 225 200 PDI (g) 180 185 205 Ca (g) 6 6 7 8 9 10 11 Ca (g) 10 13 16 20 P (g) 4 4 5 6 7 8 9 P (g) 8 10 12 15 Na (g) 4 4 4 5 5 6 6 Na (g) 6 6 6 6 Mg (g) 2 2 2 3 3 4 4 Mg (g) 4 4 5 5 Berbeci în creştere 2.73 VES=2. monte pe săpt.88 3.4.29 3. PDIw – proteină digestibilă pentru producţia de lână (Woole).90 2.

74 În cursul unui ciclu de producţie. substanţe minerale). proteină. cerinţele oii nu sunt mari. lactaţie şi repaus mamar. Nu trebuie neglijată sarea. ele fiind situate la nivelul de întreţinere. care se va administra la discreţie sub formă de bulgări pentru lins. În perioada de pregătire pentru montă şi montă. b. oile trec prin trei faze şi anume: gestaţie. 1-2 kg rădăcinoase. dar la păşune normele pentru oile tinere fiind mai mari cu 10-15% decât în stabulaţie. Utilizând timp de 2-3 săptămâni înainte de montă o alimentaţie suplimentară “flushing”. se utilizează 1-2 kg fân. care determină pe de o parte perturbările asupra apariţiei căldurilor. fiecare fiind caracterizată prin anumite cerinţe şi aporturi nutriţionale (energie. În concluzie.2-0.1-0.3 kg concentrate. oile intră în repaus pentru refacerea rezervelor corporale şi pentru pregătirea organismului în vederea utilizării lui la montă. Alimentaţia oilor în gestaţie Gestaţia la oi durează 5 luni. . Alimentaţia oilor în repaus. iar în cazul pregătirii pentru monta de la începutul primăverii.2 kg/zi (sfârşitul verii). Acoperirea acestor cerinţe se realizează printr-o alimentaţie corespunzătoare. care să evite atât excedentul cât şi deficitul. Refacerea rezervelor corporale este necesară deoarece aceste rezerve vor fi utilizate la sfârşitul gestaţiei şi începutul lactaţiei. 1-1. în consecinţă. a. În timpul repausului. Repausul mamar coincide în mare parte cu întreţinerea oilor pe păşune. Se va evita excesul de Ca şi menţinerea raportului Ca/P în jurul valorii 1. dar şi asupra mortalităţii embrionare. pe lângă masa verde 6-7 kg/zi în unele situaţii raţia se poate completa şi cu alte furaje (dacă păşunea este de slabă calitate). nutreţuri concentrate 0. se determină o creştere a prolificităţii. alimentaţia se va face la nivelul de întreţinere şi pentru reconstituirea rezervelor corporale. alimentaţia trebuie să acopere acest necesar inclusiv cel pentru creşterea lânii. pregătire pentru montă şi montă După sfârşitul lactaţiei.5 kg nutreţuri însilozate şi 0. mai ales în proteine. luna a 2-a şi a 3-a de gestaţie şi sfârşitul gestaţiei (luna a 4-a şi a 5-a). perioadă care în funcţie de cerinţele de substanţe nutritive este împărţită în trei părţi şi anume: începutul gestaţiei (luna I-a). hrănirea oilor se face cu nutreţuri verzi 8-10 kg/zi. În timpul pregătirii pentru montă şi montă trebuie evitate şi variaţiile mari de alimentaţie. Alimentaţia aplicată în timpul repausului mamar va influenţa în mare măsură fecunditatea oilor precum şi starea lor de întreţinere.

şroturi). Deci.75 În prima lună de gestaţie.2 kg concentrate (ovăz. nutreţuri verzi (pajişti) şi 0. 5 g. orz. Regimul de alimentaţie folosit are însemnătate deosebită şi asupra viitoarei producţii de lână. Ca urmare. în luna a 2-a şi a 3-a de gestaţie. cerinţele nu pot fi acoperite prin hrană.1-0. tărâţe.5 kg şi suculente 1-2 kg reprezentate mai ales din rădăcinoase.1-0. La debutul gestaţiei. tărâţe. . se vor administra cantităţi mai mari de nutreţuri concentrate. pentru că acum este perioada în care se dezvoltă foliculii piloşi. Raţiile din perioada a II-a de gestaţie (ultimele 2 luni) vor fi alcătuite din cantităţi mai mari de nutreţuri concentrate 0. deoarece capacitatea de ingestie este încă bună şi reconstituirea rezervelor corporale trebuie continuată.iar animalul utilizează din rezervele corporale. la 90 zile este de 600 g).3 kg/zi concentrate (porumb. creşterea fetusului este în continuare redusă (la 40 zile este în greutate de cca. se administrează 1. În luna a 2-a şi a 3-a de gestaţie. iar dintre nutreţurile de volum se vor folosi fânuri de foarte bună calitate. dar se recomandă menţinerea aceluiaşi regim de hrană folosit în perioada precedentă pentru a evita mortalitatea embrionului. cerinţele de hrană se menţin la un nivel scăzut fiind totuşi uşor mai pronunţate decât cele pentru întreţinere.4 kg şi mai mici de fibroase 1-1. în hrana oilor se vor utiliza 5-7 kg/zi.5-3 kg/zi fibroase (din care 50% pot fi reprezentate prin grosiere). 1. nici cerinţele de hrană nu cresc. 0. care determină şi creşterea rapidă a cerinţelor de hrană în schimb. Ultimele 2 luni de gestaţie se caracterizează printr-o creştere intensă a fetusului. nutreţ murat). Cu două săptămâni înainte de fătare se vor scoate din alimentaţia oilor nutreţurile murate şi se va reduce cantitatea de rădăcinoase. capacitatea de ingestie scade. perioadă în care oile sunt deja în stabulaţie. cu nutreţuri de calitate. deoarece dezvoltarea fătului este redusă.2-0.5-2 kg/zi suculente (rădăcinoase. alimentaţia trebuie făcută cel puţin la un nivel de întreţinere. porumb).

Mg care să acopere necesarul stabilit prin norme. perioada de montă. fiind caracterizată prin cele mai ridicate cerinţe din tot ciclul de producţie al unei oi. concentrate 0.5-3 kg suculente şi 0. fapt care influenţează negativ creşterea mielului în prima lună de viaţă. iar pe timp de vară (perioada a II-a) după înţărcare. Raţia din perioada I de lactaţie (iarna) este formată din 1. în prima săptămână capacitatea de ingestie este scăzută. se va administra masă verde sub formă de păşune 8-10 kg. Trecerea de la regimul de stabulaţie la cel de păşunat se face treptat prin administrarea unor tainuri de nutreţuri fibroase dimineaţa şi seara. .1-0.2-0. 5.5-3 kg fânuri. alimentaţia făcându-se în sensul satisfacerii acestor cerinţe. oaia nu poate ingera o cantitate suficientă de furaje care să acopere necesarul de hrană şi atunci utilizează propriile rezerve corporale. Această perioadă corespunde cu ultima etapă a sezonului de păşunat. Ca. raţiile vor fi alcătuite în principal din nutreţuri verzi în cantitate de 5-6 kg. după înţărcare.4.4 kg concentrate. În evoluţia producţiei de lapte se cunosc două perioade şi anume. când oile se mulg. perioada de repaus. suplimentate cu nutreţuri concentrate. vârstă la care nu poate consuma decât lapte matern. primele 2 luni de lactaţie când mielul consumă în întregime laptele produs şi a doua. Cerinţele de hrană ale oilor în lactaţie sunt stabilite după producţia de lapte 0. ALIMENTAŢIA BERBECILOR DE REPRODUCŢIE Berbecii de reproducţie trec în cursul unui an prin următoarele trei perioade: • • • perioada de pregătire pentru montă. Perioada de pregătire pentru montă începe cu o lună înaintea sezonului utilizării berbecilor la montă. Practicarea unei alimentaţii care nu acoperă cerinţele în energie şi proteină are ca urmare scăderea producţiei de lapte. Raţia trebuie să mai conţină şi suplimente minerale ca P.3 kg (dacă păşunea este insuficientă). Alimentaţia oilor în perioada de lactaţie După fătare. 1. astfel încât.94 l/zi.76 c.2. Lactaţia este o perioadă epuizantă (pentru organismul animal).

cresc cerinţele nutriţionale ale mielului. ALIMENTAŢIA MEILOR Ca şi în cazul viţeilor.5-2 kg/zi şi nici morcovii în cantitate de 1-2 kg/zi.1-0. 5. se va asigura obligatoriu sarea şi apa la discreţie. tărâţe. consumul de nutreţ verde poate fi până la 10 kg/zi. perioadă în care prin hrană trebuie asigurate cerinţele pentru funcţiile vitale şi cele pentru creşterea lânii. Suplimentele minerale pot fi administrate în amestec cu nutreţuri concentrate.4. Vara berbecii sunt întreţinuţi pe păşune. Producţia maximă de lapte a oii este atinsă la 2-3 săptămâni de la fătare. iar după perioada colostrală.5-1 kg nutreţuri grosiere. mieii se vor hrăni obligatoriu cu colostru la 1-2 ore după naştere. Obişnuirea cu nutreţuri concentrate se va face de la vârsta de 2 săptămâni.52. Raţiile din perioada de stabulaţie vor fi alcătuite din cantităţi mai mari de nutreţuri voluminoase şi cantităţi minime de nutreţuri concentrate.5-1 kg fân de foarte bună calitate.4 kg concentrate (porumb. care pot participa alături de celelalte sortimente. după care este în scădere. Sunt de asemeni indicate şi fibroasele. În primele două luni de lactaţie mieii consumă întreaga cantitate de lapte de la mamele lor.5 kg fibroase din care 0. respectiv 1. .-oct. orz. tărâţe). care se vor majora până la valoarea lor maximă.3. şrot şi supliment mineral bogat în P. orz. După încheierea perioadei de montă. administrarea făcându-se la discreţie. adică 1 kg/zi.77 Nutreţurile concentrate cresc progresiv de la 200 la 500g şi sunt reprezentate printr-un amestec de ovăz. Pe lângă concentrate din raţie nu va lipsi fânul 1. raţiile vor fi completate cu 0. în cantităţi de 0. Paralel cu scăderea producţiei de lapte. iar în cazul în care iarba de pe păşune este de slabă calitate. sunt lăsaţi să sugă lapte matern. ca urmare raţiile vor fi alcătuite din nutreţuri cu valoare nutritivă ridicată (concentratele).) – este perioada de activitate intensă. berbecii intră în repaus (noiembrieiulie).5 kg suculente (rădăcinoase şi nutreţuri murate) şi 0. cerinţe care se vor putea acoperi dacă în alimentaţie se vor introduce nutreţuri concentrate.2-0. 1-2. Perioada de montă durează 2 luni (sept.3 kg nutreţ concentrat.

78 Tot de la această vârstă mieii se vor obişnui să consume fân de cea mai bună

calitate, introducerea acestor nutreţuri se face în scopul obişnuirii cu consumul nutreţurilor uscate specifice adultului. În afară de laptele matern mieii se pot hrăni şi cu substituienţi de lapte, în cantităţi care cresc odată cu vârsta (de la 90 g-150 g/zi), în medie 100g în 4 tainuri/zi. Înţărcarea poate fi realizată începând cu vârsta de 5-6 săptămâni cu condiţia ca mieii să-şi fi dublat greutatea de la naştere până la această vârstă şi să se fi obişnuit să consume 200-250g/cap/zi nutreţuri concentrate. Momentul înţărcării poate fi diferit în funcţie de scopul urmărit, dar de regulă se practică după vârsta de 2-3 luni. Indiferent de vârstă, trecerea de la o alimentaţie la alta se face progresiv, pentru a se evita scăderile bruşte ale sporului în greutate (în următoarele 5-10 zile după înţărcare mieii înregistrează pierderi de până la 500g). Consumul de fân şi nutreţ combinat creşte după vârsta de 28 zile, nutreţul combinat are un nivel proteic de 140-150g PBD/kg în prima lună, 100-110g PBD în a doua lună şi 80-90g PBD în luna a 3-a. La înţărcare un miel poate consuma 0,15-0,3 kg/zi fân foarte bun, apoi treptat se obişnuieşte şi cu nutreţul verde, consumul este de 1-1,5 kg/zi, iar concentratele 0,2-0,3 kg/zi sunt administrate sub formă de amestecuri sau nutreţuri combinate.

5.4.4. ALIMENTAŢIA TINERETULUI OVIN DE REPRODUCŢIE
Această categorie se referă în special la tineretul femel de înlocuire, care este utilizat la montă de la vârsta de 8 sau 18 luni, în funcţie de vârsta la care realizează greutatea corporală optimă pentru reproducţie. Obiectivul fiind atingerea a 75% din greutatea corporală, pentru a putea fi utilizate la montă, hrănirea mieluţelor se va face diferenţiat pe următoarele perioade:3-6 luni; 6-12 luni şi 12-18 luni. După înţărcare, mieii, până la împlinirea vârstei de 6 luni, sunt întreţinuţi pe păşunile cele mai bune, asigurând un consum zilnic de 2-4 kg/zi cu un supliment de nutreţ concentrat de 100-200g dacă iarba este slabă. La sfârşitul perioadei, mieluţele ating o greutate corporală de 22-28 kg funcţie de rasă.

79 Între 6-12 luni, către sfârşitul perioadei de păşunat, se introduce spre

obişnuire şi fânul în cantităţi crescânde, astfel că, în stabulaţie cantitatea administrată este de 1-1,2 kg/zi. La alcătuirea raţiei sunt utilizate şi nutreţurile suculente în cantitate de 0,5-1 kg, iar concentratele 0,100-0,250 kg. La împlinirea vârstei de 8 luni, dacă mieluţele au atins 75% din greutatea corporală a adultelor, pot fi date la montă, aceasta presupunând realizarea unor sporuri de 150-200g/zi, iar atunci când sporurile sunt de numai 50-100g/zi, mieluţele sunt folosite la reproducţie la vârsta de 18 luni. Pentru mieluţele în vârstă de 12-18 luni, o raţie este alcătuită din următoarele sortimente şi cantităţi de nutreţuri: 5-6 kg nutreţuri verzi, cu un supliment de concentrate de 100g/zi, dacă păşunea este de slabă calitate. În apropierea sezonului de utilizare la montă (cu 4 săptămâni înainte), în raţii, cantităţile de concentrate vor creşte până la 200-300g/zi.

5.4.5. ALIMENTAŢIA OVINELOR SUPUSE ÎNGRĂŞĂRII
Îngrăşarea ovinelor se poate realiza în sistem intensiv, semiintensiv şi extensiv, folosindu-se următoarele categorii: mieii înţărcaţi şi oile adulte scoase de la reproducţie.
În sistemul intensiv se realizează:

• • •

îngrăşarea precoce a mieilor până la 25 kg greutate vie; îngrăşarea până la 30-35 kg greutate vie; îngrăşarea până la 40-45 kg greutate vie.

După înţărcare, când mieii ajung la greutăţi corporale de 14-15 kg, sunt supuşi îngrăşării timp de 4-5 luni, vârstă la care realizează o greutate corporală de 34-40 kg, îngrăşarea desfăşurându-se în trei faze. Trecerea de la regimul de alimentaţie anterior se face treptat pe parcursul a 10-12 zile, mieii se obişnuiesc cu noile condiţii de întreţinere şi alimentaţie. Raţiile sunt alcătuite din nutreţuri fibroase tocate şi nutreţuri concentrate. Cele mai indicate nutreţuri sunt voluminoasele (fânuri, grosiere, suculente sau nutreţuri verzi) şi concentratele, care se pot administra ca atare sau sub formă de amestec unic. Caracteristic pentru îngrăşare este faptul că nutreţurile concentrate se administrează în cantităţi de 1-1,2 kg/zi, mai mari decât la categoriile de tineret, care sunt crescute pentru reproducţie.

80 La tineretul ovin supus îngrăşării se folosesc nutreţuri combinate reţetele

40-6 şi 40-7 alcătuite din cereale, tărâţe de grâu, şroturi de floarea soarelui, făină de lucernă, suplimente minerale. Nutreţul combinat administrat la miei de 25 kg greutate vie au un conţinut în energie mai mic (0,95 UNC/kg), iar cel în proteină este de 160-170 PB/kg (120 g PDI-135 g PDI) în schimb, nutreţul combinat care se administrează în faza de finisare are un conţinut mai mare în energie 1-1,1 UNC/kg şi mai scăzut în proteină, 120-140 g PB/kg (95 g PDI). Nutreţurile care au un conţinut mai mic în PB (PDI) , determină o reducere a vitezei de creştere. Sporul mediu zilnic realizat pe întreaga durată a îngrăşării este de 0,2-0,3 kg cu un indice de consum de 6-7 UNC/kg. Datorită faptului că se folosesc cantităţi mai mari de concentrate, apare adesea un excedent de P şi un deficit de Ca, fapt care duce la apariţia urolitiazei (calculi urinari), determinând o reducere a vitezei de creştere. Prevenirea acestor tulburări se realizează prin utilizarea în raţie a suplimentelor cu Ca sau prin folosirea fânului de leguminoase. Hrănirea se face la discreţie.
Îngrăşarea în sistem semiintensiv

Îngrăşarea se face atât în stabulaţie, cât şi pe păşune. Sunt îngrăşaţi mieii înţărcaţi în vârstă de 2 luni cu o greutate de cel puţin 15 kg, până la 35-45 kg. Îngrăşarea durează 7-9 luni, funcţie de sporurile realizate şi de nutreţurile utilizate. Pe perioada de stabulaţie se va administra 1-2 kg de fân din care 50% pot fi grosiere, 1-1,5 kg rădăcinoase, nutreţuri murate sau borhoturi şi 0,1-0,2 kg concentrate (porumb, şroturi). Trecerea la regimul de păşunat se face treptat, prin scăderea nutreţurilor de volum şi creşterea nutreţurilor verzi. Consumul de nutreţuri verzi la tineret este de 3-4 kg, iar nutreţurile concentrate în cantităţi de 0,1-0,2 kg, completează raţia. Finisarea se face la adăpost cu fân 1,5-2 kg, 1,5-2,5 kg suculente şi cantităţi sporite de nutreţuri concentrate, respectiv 0,3-0,4 kg.
Recondiţionarea oilor adulte

4 kg). porumbul fiind componentul cu ponderea cea mai mare în raţie.1-0. care este bine valorificată. care să modifice hrana înainte de a fi degradată de sistemul digestiv propriu fiecărui animal. nutreţuri suculente (3-3.6. Proteinele reprezintă o altă grupă de substanţe. Un aport suficient şi bine echilibrat în aminoacizi în alimentaţia porcinelor. Pe întreaga perioadă se realizează sporuri de greutate. baza în alimentaţia acestei specii o constituie nutreţurile concentrate. 3 luni. Îngrăşarea adultelor reformate se poate realiza utilizând cantităţi mai mari de nutreţuri grosiere melasate şi cu adaus de uree.1. nu dispun de simbionţi. CAP.2-0. îngrăşarea durând cca. în practică.15 kg/zi. cu masticaţie foarte activă şi salivaţie pronunţată. se are în vedere conţinutul materiilor prime în aminoacizi esenţiali. Datorită specificului digestiei şi valorificărei hranei. cu volumul tubului digestiv mai mic decât la rumegătoare şi un tranzit intestinal mare. porcinele valorifică cel mai bine substanţele exctractive neazotate.5 kg/zi). Alimentaţia se bazează pe fânuri şi nutreţuri grosiere (2-2. Comparativ cu rumegătoarele. în amestec cu nutreţuri murate. Din grupa substanţelor organice. reprezintă un factor determinant al calităţii cărnii. PARTICULARITĂŢILE DIGESTIEI ŞI VALORIFICĂRII HRANEI LA PORCINE Porcinele sunt animale monogastrice. Flora intestinală se găseşte în ultimele porţiuni ale intestinului având un rol limitat în degradarea nutrienţilor. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PORCILOR 6. porcinele sunt adaptate pentru hrănirea cu nutreţuri sărace în celuloză cum sunt concentratele. motiv pentru care. monogastricele au un singur stomac. sau alte categorii de nutreţuri de volum. de 0. iar consumul specific este de 9-10 UNC/kg spor. . nutreţurile verzi. fosfat dicalcic şi sare de bucătărie. cerinţele porcilor fiind determinate în mare măsură de valoarea lor biologică (conţinutul proteinei în aminoacizi). Se vor asigura substanţele minerale prin CaCO3. la alcătuirea reţetelor de nutreţuri combinate.5 kg/zi) şi nutreţuri concentrate (0.81 Adultele reformate toamna se îngraşă iarna. rădăcinoasele. de aceea. cartofii.

de aceea ele vor fi asigurate prin hrană în raport cu cerinţele animalelor. umectată sau terci în funcţie de tehnica de alimentaţie. astfel grăunţele şi seminţele se pot da sub formă uruită (granulaţie de 1. În ceea ce priveşte tehnica de alimentaţie aplicată. se determină prin relaţia: Digestib. deoarece prin aceste procedee poate fi influenţată cantitatea ingerată şi digestibilitatea nutreţurilor. care corespunde secreţiilor enzimatice şi descuamărilor pereţilor intestinali. pentru categoriile purcei sugari şi tineretul în creştere se utilizează alimentaţia la discreţie (ad libitum).82 Dintre aminoacizii esenţiali lizina şi metionina joacă un rol deosebit în procesul de creştere şi îngrăşare. Specificul digestiei determină şi tehnica de preparare şi administrare a hranei. acid (%) = amino acid ingerat− (amino acid excretat. prajire. atunci când sunt prăjite (pentru purcei sugari). Nutreţurile concentrate se pot administra sub formă uscată. Cunoscând digestibilitatea aminoacizilor se asigură o mai bună apreciere în alcătuirea reţetelor şi raţiilor.amino acid endogen) x100 amin acid ingerat o Aminoacizii excretaţi =Aminoacizii excretaţi de origine alimentară +aminoacizii excretaţi de origine endogenă. cât mai ales a aminoacizilor digestibili. cât şi pentru producţiile obţinute. Digestibilitatea aparentă a aminoacizilor poate fi determinată cu ajutorul relaţiei: Digestib. Dar într-o alimentaţie corectă se pune problema nu numai a asigurării cantităţilor de aminoacizi totali. dibestibilitatea aminoacizilor poate fi aparentă şi reală. iar alte categorii pot fi preparate prin fierbere. de origine endogenă. În funcţie de cantităţile de aminoacizi ingerate şi excretate. iar pentru restul categoriilor o alimentaţie restricţionată (în tainuri fixe). aparentă amino. Normele de hrană stabilite pentru fiecare categorie de vârstă şi formă de producţie sunt influenţate de trei categorii de factori: . acid (%) = amino acid ingerat− amino acid excretatx100 amino acid ingerat Digestibilitatea reală a aminoacizilor nu variază în funcţie de cantitatea ingerată.5 mm) sau ca atare. reală amino. Substanţele minerale şi vitaminele sunt indispensabile atât pentru sănătatea. Creşterea cantităţii ingerate determină scăderea părţii excretate.

greutate corporală. greutate corporală şi perioada de gestaţie.2.1. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA SCROAFELOR DE REPRODUCŢIE Într-un ciclu de producţie scroafele trec prin stări fiziologice (gestaţie. stare fiziologică. 6. Dacă în primele trei luni de gestaţie. • factori care ţin de mediu: temperatura şi umiditatea adăpostului. în ultimele trei săptămâni de gestaţie. lactaţie. valoarea biologică a proteinelor. Nivelul energetic exprimat în energie metabolizabilă este apreciat la 2850 kcal EM/kg nutreţ combinat. se vor asigura mai ales în partea a doua a gestaţiei. factori care ţin de nutreţ: concentraţia în energie a raţiei. comparativ cu cerinţele pentru întreţinere. vârstă. În perioada de gestaţie nivelul proteic al hranei recomandat este de 12% PB sau. cele mai importante sunt. Tabelul 21 de hrană . vitaminele liposolubile şi unele vitamine din complexul B.• • 83 factori care ţin de animal: sex.2. care devine tot mai ridicat şi cerinţele sunt mai mari cu aproximativ 20-30 %. satisfacerea nevoilor în vitamine a scroafelor gestante asigură sănătatea purceilor nou născuţi. dat fiind faptul că. 6. fiind situate aproximativ la nivelul de întreţinere. asigurând o cantitate de 90-140g PBD/UNL. dezvoltarea fetuşilor se realizează pe seama acestor proteine. În ceea ce priveşte vitaminele. coeficienţii de utilizare ai substanţelor nutritive. calitatea proteinei din hrană. contribuind la formarea scheletului fetuşilor.cerinţele de hrană fiind stabilite după evoluţia ciclului de producţie. Cerinţele de proteine Asigurarea proteinelor în hrană este necesară . Normele pentru scroafele în gestaţie şi în refacere sunt prezentate în tabelul 21. cerinţele în energie sunt relativ mici. etc. intensitatea folosirii la montă. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA SCROAFELOR GESTANTE Cerinţele de energie pentru gestaţie se stabilesc în funcţie de vârstă. datorită modificării metabolismului bazal. Substanţele minerale în special Ca şi P. reconstituire rezerve corporale) care determină schimbări profunde ale metabolismului.

0 6.2 2.2 7.4 4. PB.1 8. în următoarele 22 zile cantitatea creşte la 2.9 6.9 4.9 12.0 7.5 1.5 3. Pe lângă nutreţurile concentrate se recomandă administrarea în funcţie de sezon a nutreţurilor de volum.2 4.4 4.0 VALINĂ.5 1.84 Normele de EM.8 TREONINă.8 6. În raţia de iarnă se poate utiliza şi o cantitate de 0.30 14.5 4. exprimate pe kg SU raţie (bazată pe porumb) la scroafe de reproducţie Norme Scroafe gestante Scroafe în lactaţie Gosp. g 145 183 PBD.6 6.5 ARGININă.1 Nutreţuri indicate În prima parte a gestaţiei nivelul de hrănire nu este ridicat.1 7.7 4. gulii 3-4 kg/zi.8 Scroafe în repaus mamar Comercial Gosp.2 LEUCINĂ.7 6.9 12.06 199 162 10.9 4.1 7.1 7. g 4. nu acelaşi lucru putându-se spune despre partea a doua a gestaţiei. morcovi furajeri.9 HISTIDINĂ. cartofi 4-5 kg/zi iar vara pot fi administrate cca. g 4.8 3.5 3.6 9.3 8.0 9.9 5.0 12.9 8. 0-26 0-26 14.18 12.29 12.8 3.3 3.85 14. nutreţuri verzi.0 3. g 4.6 13.4 5.4 1.4 7.8 2.9 8. sfeclă.. g 113 142 LIZINĂ.2 7. Nutreţurile concentrate se pot administra sub formă de nutreţ combinat sau amestecuri din diferite sortimente.3 7. PBD şi AA esenţiali la porcine. g 7.0 5.5-0. g 8.6 5. 0-35 14.5 kg/zi nutreţuri concentrate.9 11. g 7. La începutul gestaţiei se aplică o hrănire restrictivă. În primele trei luni se administrează 2-2.5 kg/zi.5 2. g 1.5-3 kg/zi.42 139 175 210 108 136 172 6. g 5.2 IZOLEUCINĂ.4 8.5 3.3 7.2 9.1 3.MJ 13.6 3. Nutreţul combinat destinat hrănirii scroafelor gestante (întreţinute în sistemul industrial) este reţeta 0-6 (tabelul 22).0 4. g 7.1 FENILAL+TIR.4 8.6 9.7 11.0 5.8 6.7 4.6 Tipul Comercial Perioada (zile) 0-84 84-114 EM.0 7. când se urmăreşte atât dezvoltarea fetuşilor dar şi asigurarea formării rezervelor corporale. .3 11. în medie în perioada gestaţiei consumul este de 2.4 2.39 142 139 113 111 6.6 MET+CIS. pentru că nici cerinţele nutritive nu sunt deosebit de mari.1 2.8 kg/zi făină de lucernă.6 7.1 Gospodăresc Comercial 0-84 84-114 0-35 13.74 PB.5 1. urmânmd ca în ultimele 2 zile să scadă la 2. folosindu-se cantităţi mici de nutreţuri concentrate. g 2.5 kg/zi. 5-8 kg/zi.0 TRIPTOFAN.7 1.

cu cât scroafele în timpul lactaţiei.03 0.8 1 100 EM kcal 2850 388 1780 578 95 28 PB (g) 120 10 60 34 9. organismul foloseşte din rezervele corporale proprii şi ca urmare se înregistrează o scădere a greutăţii corporale a scroafei de 10-25 kg.14 0.2 P (g) 6 0. cu câteva zile înainte de fătare.4 2.32 0. concentratele sunt înlocuite cu terci din tărâţe de grâu. 6. rămâne aproape constantă în săptămâna a 4-a şi a 5-a. .003 M+C (g) 1.09 Pentru prevenirea constipaţiei.96 2869 119 5.6 0.0 6 L (g) 5. în comparaţie cu cel de vacă.58 2.2 1 0.28 0. Cu 10 zile înainte de montă se recomandă o alimentaţie de şoc (flushing).4 MJ sau 1292 kcal/l.2 0. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ÎN LACTAŢIE Lactaţia este o perioadă epuizantă pentru scroafă.3 2.2. cantitatea de lapte produsă este de 6-7 kg/zi . caloricitatea acestuia este apreciată la 5.5% şi respectiv 5.35 0.93 0. iar pe de alta se impune. cu atât mai mult.48 0. scăderea fiind mai pronunţată până la sfârşitul lactaţiei.29 2.3 0. care trebuie să depăşească cu 15-20 % nevoile în energie pentru întreţinere. Laptele de scroafă.18 9. producţia maximă de lapte se situează în a 3-a săptămână. Aceste rezerve sunt reconstituite la sfârşitul lactaţiei şi la începutul gestaţiei următoare.67 7.7 1. acest mod de alimentaţie fiind factorul ce determină creşterea numărului de purcei pe de o parte.007 4. au pierdut mai mult în greutate.3 0.0 1. stimulativă.85 Tabelul 22 Nutreţ combinat reţeta 0-6 pentru scroafe gestante Sortimente Porumb Orz Tărâţe de grâu Făină de lucernă Făină carne CaCO3 Fosfat dicalcic L Lizină Zoofort Total % 10 60 20 5 1.7 3. Cerinţele de hrană sunt influenţate de producţia de lapte şi variază în funcţie de curba lactaţiei. Necesarul de hrană în perioada lactaţiei nu poate fi acoperit prin nutreţuri.002 Ca (g) 10 0.8 0.98 0.5%).2.6 0.003 1.61 4. este mai bogat în grăsimi şi în substanţe azotate (7. după care scade uşor până în săptămâna a 6-a.

Necesarul global pentru energie şi proteină se mai poate stabili adăugând la necesarul pentru funcţii vitale (0.5 unităţi şi 45-50 g PD/pentru fiecare purcel alăptat. pentru combaterea constipaţiei. apetitul scroafelor este scăzut şi ca urmare este necesară creşterea concentraţiei raţiei şi stimularea apetitului. de P între 22-27 g. .4-0. perioadă cu cerinţe mari. care este de 70 %. iar pentru un litru de lapte se vor asigura 2 g Ca şi 1.9%). Acest amestec este înlocuit cu nutreţuri concentrate care acoperă până la 80 % din necesarul de hrană.9 UNL/100 kg GV). Normele de hrană pentru scroafe în lactaţie sunt prezentate în tabelul 21.89 1457 kcal Cerinţele de proteină sunt influenţate de cantitatea de proteine din lapte şi de coeficientul de utilizare a proteinelor din hrană în producţia de lapte. Pentru scroafele în lactaţie se va asigura un nivel proteic al hranei de 14% PB. Nutreţuri indicate Prin alimentaţie se urmăreşte ca la înţărcare scroafele să se găsească într-o stare bună de întreţinere. administrate sub formă de barbotaj. Cerinţele în substanţe minerale depind deasemeni de conţinutul laptelui în substanţe minerale (0. şrot de in 15 % şi 50 % nutreţuri concentrate. În sistemul UNL cerinţele pentru 1 litru de lapte se stabilesc raportând caloricitatea laptelui la echivalentul caloric al UNL: UNL / litru = 1292 kcal EN = 0. stare care influenţează favorabil apariţia căldurilor după înţărcare.5 g P. cerinţe care se adaugă la cele pentru asigurarea funcţiilor vitale (în medie 0. cerinţele în energie pentru scroafele în lactaţie sunt direct proporţionale cu caloricitatea laptelui şi numărul de purcei alăptaţi. astfel încât pentru un litru de lapte se vor asigura 90-100 g PD. Amestecul poate fi alcătuit din tărâţe de grâu 35 %. După fătare se recomandă administrarea unui amestec de nutreţuri cu efect laxativ.9UNL şi 60-100 PBD/100 g GV) câte 0. La începutul lactaţiei. Cantitatea zilnică de Ca variază între 34-41 g. de gradul de utilizare a mineralelor din hrană şi de producţia de lapte.86 Ca urmare.

Normele de hrană sunt stabilite după greutatea corporală.5-3 kg concentrate şi 4-6 kg nutreţuri verzi (lucernă sau trifoi).93 1.13 P (g) 6 0. 6. o raţie este alcătuită din 1.4 0.85 Consumul mediu de nutreţuri concentrate este de 4.2 30 17.5-5.83 1. Iarna.2 Ca (g) 9 0.08 0.4 35.5 kg/zi în săptămâna a patra. Vara.5 kg/zi.90 0.3.3 1. În sistemul gospodăresc.24 3.4 7. (tabelul 23) caracterizată printr-un conţinut în energie metabolizabilă de 2950 kcal sau 2100 kcal EN/kg. Scroafele cu purcei pot fi întreţinute şi pe pajişti care să asigure o cantitate de 6-8 kg nutreţ verde pe zi. alături de concentrate se folosesc suculente de iarnă în cantitate de 510 kg şi 0.44 0.5-3 kg.14 0. vârstă şi perioade fiziologice (repaus şi activitate). nutreţuri care stimulează lactaţia. stimularea spermatogenezei şi evitarea îngrăşării.65 0. pe lângă nutreţurile concentrate.5 0.4 7.9 9.8 0. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA VIERILOR DE REPRODUCŢIE Organizarea alimentaţiei vierilor are ca scop menţinerea în permanenţă în starea de întreţinere de reproducător.2 0.13 0.31 0.04 1. Pentru a uşura înţărcarea se micşorează cantitatea de nutreţuri concentrate. .6 2.30 M+C (g) 2.70 0. cu variaţii de la 2.7 1.75 1.87 Scroafele în lactaţie sunt hrănite în sistemul industrial de creştere cu nutreţ combinat reţeta 0-5.8 L (g) 7.11 1.6-1 kg făină de fân de lucernă.49 4.5-3 kg/zi în prima săptămână până la 5-5.15 0.15 0.8 19. iar în proteină de 14 %.26 1.71 6. se mai administrează şi furaje suculente în funcţie de sezon. la care se adaugă un supliment de concentrate.83 2931 139. Tabelul 23 Nutreţ combinat reţeta 0-5 pentru scroafe în lactaţie şi vieri Sortimente Porumb Ovăz Orz Şrot floarea soarelui Tărâţe de grâu Făină lucernă Fosfat dicalcic CaCO3 L Lizină Total % 28 28 16 10 10 4 1 1 2 100 EM kcal 2950 1085 861 519 181 215 70 PB (g) 140 29.2 0.74 3. perioadă după care consumul scade din nou la 2.

importanţă deosebită prezentând calitatea proteinelor. normele vor fi corelate cu intensitatea utilizării vierilor la montă. orzul. de calitate. se vor utiliza nutreţuri variate.tărâţe. Principala sursă de nutreţuri o formează grăunţele de cereale. Cerinţele în energie în perioada de activitate sunt mai mari cu aproximativ 30 % faţă de cele pentru întreţinere care sunt apreciate la 1-1. cu recomandarea ca ovăzul şi orzul să reprezinte 50 % din cantitatea de cereale administrată.B4. metionina. ovăzul.5 kg/zi în perioada de repaus. iar în timpul activităţii.6 kg făina de fân de lucernă. Dintre cereale se foloseşte porumbul. respectiv conţinutul acestora în aminoacizi esenţiali. împreună cu 0. 2.5 kg/zi în perioadele de activitate intensă. Normele globale ale vierilor de reproducţie corespund cu cele stabilite pentru scroafele în lactaţie. morcovul în cantitate de 3-4 kg. Substanţele minerale precum: K. Cl şi vitaminele A. care pot fi administrate ca atare sau intră în componenţa reţetelor de nutreţuri combinate. prezintă deasemeni o importanţă deosebită în funcţia de reproducţie şi asupra calităţii spermei. Na. Se recomandă utilizarea nutreţurilor cu un conţinut mai redus în energie. În complexele industriale se foloseşte în hrănirea vierilor reţeta 0-5 în cantităţi de 2-2. Aminoacizii cu rol în funcţia de reproducţie sunt lizina.4 UNL/100kg greutate vie. care prin conţinutul lor în săruri minerale şi vitamine influenţează favorabil funcţia de reproducere. P. Cerinţele de proteină sunt asigurate printr-un nivel al hranei de 14% PB.4-0. cistina. şroturi). grâul sau sorgul. .5-3 kg/zi în perioada de activitte moderată şi până la 4. vor fi completate cu nutreţuri suculente în funcţie de sezon.88 Pe perioada de repaus se va asigura doar necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale. histidina. Iarna. dar mai ridicat în proteine şi substanţe extractive neazotate. Vara se vor administra nutreţuri verzi mai ales lucernă pălită în cantitate de 5-6 kg. deoarece cantitatea şi calitatea spermei depinde de valoarea biologică a proteinelor utilizate. Nutreţuri indicate Deoarece apetitul vierilor este destul de capricios.C. alături de 1-2 kg de concentrate vor alcătui raţia zilnică. Ca. apetisante şi care să evite îngrăşarea.

ritmul de creştere scade. 6. cunoscute sub numele de “criza celor trei săptămâni”. întrucât echipamentul enzimatic digestiv al purceilor sugari este adaptat numai pentru prelucrarea substanţelor nutritive din aceste nutreţuri. diaree. . se poate administra şi 1-1. În prima săptămână de viaţă intensitatea ridicată de creştere determină dublarea greutăţii de la naştere a purceilor. La sfârşitul perioadei de alăptare. iar pentru dezvoltarea normală a scheletului raportul Ca/P trebuie menţinut în limite de 1. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PURCEILOR SUGARI (1 .89 În perioadele când vierii sunt utilizaţi intens la montă. După această perioadă. înţărcarea făcându-se de regulă la 8 săptămâni.4. producţia de lapte matern nu mai satisface necesarul de energie şi substanţe nutritive. impunându-se introducerea hranei suplimentare. laptele nemaiputând acoperi aceste cerinţe purceii prezentând grave tulburări (oprirea în creştere.10 kg) Purceii sugari au un potenţial de creştere foarte ridicat şi o capacitate mare de valorificare a hranei. o dată cu înaintarea în vârstă şi creşterea în greutate. substanţe minerale şi vitamine este ridicat. anticorpi care încep să-şi reducă activitatea după 36 ore de la fătare. Colostrul constituie singura sursă de anticorpi necesari.5/1 Nutreţuri indicate Până la vârsta de 3 săptămâni hrana cea mai indicată o formează colostrul şi laptele matern. Proteinele din nutreţul suplimentar trebuie să fie uşor digestibile. Este considerat adecvat pentru purceii sugari un nivel energetic al hranei de 3300 kcal EM şi un nivel proteic de 18 %/kg nutreţ. necesarul de proteine.5 l lapte smântânit. Necesarul de energie raportat la masa corporală este mai mare decât la porcul adult. La împlinirea vârstei de 3 săptămâni cerinţele purceilor sunt superioare posibilităţilor de hrănire cu lapte matern. Normele de hrană Necesarul de substanţe nutritive şi de energie pentru creştere şi dezvoltare până la vârsta de 3 săptămâni este asigurat prin laptele matern. de aceea se impune consumarea colostrului chiar din prima oră. deasemeni. aspect bolnăvicios). cu valoare biologică ridicată. un purcel atinge greutatea de 10 kg.

gastrice şi intestinale provocate de numărul mare de viruşi şi bacterii existenţi în mediul ambiant. Până la înţărcare.90 Această criză se explică şi prin faptul să stocul de fier din ficatul purceilor. utilizarea hranei suplimentare care să compenseze deficitul alimentar efectuarea dezinfecţiei pentru distrugerea microbilor. uşor digestibile. consumul zilnic în primele două săptămâni este foarte mic. Deşi sistemul enzimatic este capabil să digere doar în procent de 50% nutreţurile suplimentare după vârsta de 3 săptămâni. este epuizat la această vârstă. Ferodex). obişnuirea cu consumul acestora începe de la 2 săptămâni. În această perioadă mortalitatea cunoaşte procente considerabile datorate tulburărilor respiratorii. şroturi de soia. Din grăunţele de orz şi de ovăz uruite şi cernute (pentru scăderea conţinutului în celuloză). preparatelor cu fier (Myofer-100.6-1 l/zi. cu valoare biologică ridicată şi cu o densitate nutritivă ridicată. În concluzie. datorat scăderii lactaţiei. ajungând la vârsta de 8 săptămâni să fie de 500 g. . până la vârsta de trei săptămâni. acumulat în timpul gestaţiei. în funcţie de producţia de lapte matern şi de numărul de purcei alăptaţi. consumul zilnic creşte de la 25 g în prima săptămână la 150 g la şapte săptămâni. Nutreţul combinat se administrează la discreţie. iar carenţa în fier presupune anemie. Criza celor trei săptămâni poate fi prevenită prin diverse procedee: • • • • • asigurarea necesarului de fier prin injectări intramusculare a folosirea lutului roşu adăugat în jgheab. Nutreţul destinat pentru purcei sugari crescuţi în complexe industriale este un nutreţ combinat alcătuit după reţeta 0-1 (tabelul 24). Cantitatea de lapte consumată în primele zile este de 20-30 g la un tain. purceii sunt hrăniţi cu nutreţuri cu palatibilitate mare. laptele matern neconţinând fier. hrana de bază o constituie laptele matern. Cele mai indicate nutreţuri sunt grăunţele de cereale prăjite. frecvenţa suptului fiind de 20-25 ori. făinuri de origine animală se poate realiza un amestec simplu utilizat la hrănirea purceilor sugari. Un purcel consumă în medie 0. mai cu seamă orzul. la vârsta de 3 zile. injectarea vitaminelor A şi D.

începând cu prima decadă de viaţă. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PURCEILOR ÎNŢĂRCAŢI (10 .82. În ceea ce priveşte consumul specific (IC) pe întreaga perioadă este de 1.84 0.09 6. Înţărcarea timpurie se practică în complexele industriale.4 0. lapte de vacă ecremat în cantităţi de 50 ml/zi.9 1. Purceii pot fi înţărcaţi când consumul de nutreţuri concentrate este de 500 g/zi. în timp ce înţărcarea târzie se practică în sistemul de creştere gospodăresc.40 Ca (g) 12 0.1 0.56 0. după cum am arătat.7 În funcţie de sistemul de creştere utilizat.62 10.32 3. până la 500 ml/zi la vârsta de 8 săptămâni. .63 0. greutate ce se realizează la vârsta de 90 zile. la 5-6 săptămâni (înţărcare timpurie) sau la 8 săptămâni (înţărcare târzie sau tradiţională). iar greutatea corporală realizată este de 10 kg.94 0.64 11. În fermele de tip gospodăresc. 6.62 1.4 1. grăunţe de cereale prăjite în cantităţi de 50g până la 150-200 g la vârsta de 1 lună după care acestea sunt înlocuite cu cereale uruite şi cernute (orz.64 6. soarelui Lapte praf Făină carne Făină peşte Drojdie Grăsime Făină oase L Lizină Zoofort Total % 64 10 10 2 3 2 4 2.16 1.75 1.8 0.2 1.5 2.94 1. Purceii consumă cu plăcere.0 1.25 kg) Această categorie se referă la purceii după înţărcare şi până la atingerea greutăţii de 25-30 kg.1 P (g) 9 2.91 Tabelul 24 Nutreţ combinat reţeta 0-5 pentru scroafe în lactaţie şi vieri Sortimente Orz Şrot fl.0 0.5. În această perioadă intensitatea de creştere este în continuare ridicată.2 kg nutreţ pentru realizarea unui kg spor.51 0.4 3218 181 12.4 2.8 2.0 2 1 100 EM kcal 3300 2076 227 355 76 89 63 352 PB (g) 180 77 30 36 11 18 9 L (g) 15 2. înţărcarea purceilor se face la vârste diferite şi anume.4 1. Dintre nutreţurile suculente poate fi utilizat morcovul răzuit şi lucerna verde începând cu decada a doua de viaţă în cantităţi ce cresc progresiv de la 50g la 300g/cap/zi. ovăz) până la înţărcare.31 0. se poate administra purceilor.71 M+C (g) 4.

Se apreciază că un nivel energetic de 3200-3300 EM/kg nutreţ combinat satisface necesarul energetic al purceilor. Nutreţuri indicate După înţărcare purceii pot valorifica toate nutreţurile specifice porcinelor. Pe lângă nutreţurile concentrate pot fi administrate şi suculente (morcovi. Tabelul 25 Nutreţ combinat reţeta 0-2 pentru purcei înţărcaţi Sortimente Orz Porumb Mazăre Tărâţe de grâu Şrot fl.8 % şi respectiv 0. triptofan).70 2.30 Ca (g) 10 0. trifoi) în cantităţi de 0.13 0.63 1. Cerinţele de energie se stabilesc în funcţie de sporul de creştere în greutate şi de caloricitatea acestuia. Necesarul optim de proteină este de 16 % PB iar de lizină de 1.12 3215 160.53 0.40 0.9 1.2 3.4-2.12 0. Sporul mediu realizat la această categorie este de 400g iar consumul specific pentru realizarea unui kg este de 2.70 0. dar mai reduse ca cele din perioada de sugar.02 0.00 0. Este necesar totuşi.49 1.5 kg nutreţ combinat.90 M+C (g) 3. respectiv nutreţul combinat din reţeta 0-2 (tabelul 25). având în vedere că pot fi ingerate cantităţi mari de nutreţuri.04 1.3 1.04 1.44 2. P şi Na participă în cantităţi de 1 %.40 0. sfeclă.49 9.60 0.5-1 kg funcţie de .70 0.4 30 14 L (g) 12.0 2.28 0. După această perioadă se administrează nutreţul specific purceilor înţărcaţi.6 1 100 EM kcal 3300 1135 698 544 215 181 90 352 PB (g) 160 42 19 38 17. soarelui Făină carne Grăsime CaCO3 Fosfat dicalcic L Lizină Zoofort Total % 35 18 15 10 10 2.8 Cantitatea de nutreţ combinat consumată zilnic este de 1-1. 0.06 4.92 Normele de hrană sunt în general ridicate.45 1.5 3. cartofi). metionină. nutreţuri verzi (lucernă.61 0.06 3. Cerinţele de proteine sunt condiţionate de coeficientul de utilizare al proteinei din hrană în sporul de creştere. considerate optime pentru această categorie de vârstă.9 1.97 8.15 %.5 4 0.4 11. precum şi de valoarea biologică (conţinutul în lizină. ca în prima săptămână după înţărcare hrănirea să se facă cu aceleaşi nutreţuri utilizate în perioada de sugar pentru evitarea crizei de înţărcare. Cerinţele de substanţe minerale sunt acoperite în condiţiile în care în hrană Ca.14 1.08 P (g) 8 1.25 % din raţie.51 0.2 kg/cap.

2 0.9 2.6.0 2.68 0.25 0.11 4. Aceste nutreţuri sunt utilizate mai ales în fermele de tip gospodăresc.63 6. 6.5 0.0 1.3 1. În a doua perioadă.32 1.46 2. se utilizează reţeta de nutreţ combinat pentru reproducători adulţi.66 0.4 2.3 0.8 2 1 100 EM (kcal) 2750 1622 769 217 129 58 PB (g) 140 60 32 34 9 9 L (g) 8.2 1.81 Nutreţurile indicate Hrănirea scrofiţelor până la vârsta de 6-7 luni se face la discreţie.38 0.71 M+C (g) 4.1 1.2 Ca (g) 9. soarelui Tărâţe de grâu Drojdie CaCO3 Foafat dicalcic L Lizină Zoofort Total % 50 25 12 6 2 1.70 2.8 8. după care se trece la hrănirea restrictivă. Tineretul porcin de reproducţie cuprinde vieruşi şi scrofiţe de la vârsta de 90 zile şi greutate de 25-30 kg.1 0.2 1.93 greutatea corporală a purceilor.3 0.4 0. faza a II a de la 60-100 kg. De fapt această perioadă este o continuare a creşterii şi dezvoltării corporale cerinţele de hrană fiind asigurate prin reţeta 0-3 (tabelul 26). Vieruşii şi scrofiţele sunt întreţinute diferenţiat în două perioade şi anume: • • faza I a de la 25-60 kg. când se face şi introducerea la reproducţie.53 P (g) 6.0 1. adică de la 50 kg şi până la 100-110 kg.10 4.0 0. .1 0. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA TINERETULUI DE PRĂSILĂ După atingerea greutăţii corporale de 25-30 kg purceii înţărcaţi sunt trecuţi la categoria tineret pentru reproducţie sau pentru îngrăşare în funcţie de destinaţia ulterioară. până la vârsta de 8 luni şi greutate de 100-110 kg. Tabelul 26 Nutreţ combinat reţeta 0-3 pentru tineret porcin (25-60 kg) Sortiment Orz Ovăz Şrot fl.4 2795 144 8. În prima perioadă cerinţele în energie şi proteine sunt mai mari deoarece nuivelul alimentaţiei trebuie să permită depunerile de proteine şi să limiteze depunerile de grăsimi corporale.

care poate înlocui nutreţurile combinate.2 kg/zi la scrofiţe şi 1-1. 20-30 % orz. În sistemul gospodăresc se poate realiza un amestec din nutreţuri concentrate.7. 2 % substanţe minerale. 28 % şrot de soia.94 Hrănirea restrictivă se menţine până la introducerea scrofiţelor la reproducţie. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PORCILOR LA ÎNGRĂŞAT Sunt supuse îngrăşării categoriile de tineret. felul alimentaţiei şi randamentul de utilizare a energiei metabolizabile din hrană în energie netă de îngrăşare. Şi vieruşii sunt hrăniţi la discreţie în prima perioadă când se urmăreşte testarea animalelor. sunt îngrăşate de la vârsta de 3 luni şi greutatea de 2530 kg şi până la greutatea de 100-110 kg când se face sacrificarea. făină de fân de lucernă 0. Cantitatea de nutreţuri concentrate este de 1-1. În hrana vieruşilor şi scrofiţelor se pot administra 5-6 kg/zi nutreţuri verzi (lucernă. Tineretul porcin reprezentat mai ales din masculi castraţi. dar şi din femelele inapte pentru reproducţie. . starea de sănătate. însoţită de mişcare în aer liber.4-0. Aceste amestecuri pot fi alcătuite din: 40-50 % porumb. 2-10 % făină de lucernă. 7-10 % tărâţe de grâu. 5-7 % şrot de floarea soarelui. 510 % ovăz. Cantităţile de nutreţuri combinate (reţeta 0-3) administrate scrofiţelor sunt de 1.5 kg/zi la vieruşi. de sex. iar după testare în vederea pregătirii pentru reproducţie se practică hrănirea restrictivă. respectiv faza I-a 25-60 kg şi faza a II-a 61-110 kg. Îngrăşarea se realizează în două faze.8-2 kg/zi. trifoi pălit). moment după care se practică hrănirea stimulativă în vederea pregătirii pentru montă. iar vieruşilor 2-2. Normele de hrană Cerinţele de energie şi substanţe nutritive sunt influenţate de rasa şi vârsta animalelor. 6. morcovi în cantitate de 4-6 kg/zi.8 kg/zi. 5-6 % mazăre.6 kg/zi. care nu au fost destinate reproducţiei şi animalele adulte reformate (vieri şi scroafe). 2-3 % făinuri de origine animală. sfeclă.

depunerile de grăsime fiind mai mari. Cerinţele în proteină sunt influenţate şi de coeficientul de utilizare a proteinei din hrană în proteină carne. necesarul energetic şi proteic din cele două faze se consideră asigurat.65 % P din hrană iar în ceea ce priveşte necesarul de NaCl. folosind un nutreţ cu un conţinut de 3100 kcal EM/kg şi un procent de proteină de 15% şi 13% pentru faza I şi respectiv faza a II-a de îngrăşare. Sporul mediu realizat pe întreaga perioadă de îngrăşare este de 600 g iar consumul specific este de 3. iar ca urmare cresc şi cerinţele energetice pentru realizarea unui kg spor. caloricitatea sporului este mai mică deci şi cerinţele în energie vor fi mai reduse.2g lizină/100g proteină. în sporul de creştere predomină lipidele. . În prima fază de îngrăşare. Acest raport este optim la valoarea de 4. când în sporul de greutate predomină ţesutul muscular.95 Randamentul de utilizare a EM şi ENp este de 70 % iar energia din hrană este valorificată la îngrăşare în proporţie de 40-60 %.6-3. predomină ţesutul muscular. Pe măsura înaintării în vârstă. ţesutul adipos fiind redus.9 UNC/kg spor. Aceste cerinţe sunt apropiate de cele ale tineretului în creştere. Odată cu creşterea în greutate. creşte caloricitatea sporului. fiind dependente de caloricitatea sporului realizat. Practic necesarul energetic pentru prima fază este ca şi cel pentru tineretul de reproducţie. dar şi menţinerea unui raport optim între conţinutul hranei în proteină şi cel în lizină. Cerinţele de proteine În prima perioadă de îngrăşare. în sporul de creştere. Cerinţele de energie sunt diferite în cele două faze ale îngrăşării. la cele specifice perioadei de îngrăşare. Nutreţurile indicate În primele zile după introducerea tineretului la îngrăşare se face o trecere treptată de la nutreţurile utilizate până la greutatea de 30 kg.60-0. Pentru tineretul supus îngrăşării. Deosebit de important este nu numai asigurarea nivelului proteic al hranei. deci necesarul de proteină scade.2-5. care pentru porcine are valoarea de 20 %. necesarul de proteină este mai ridicat. Cerinţele de substanţe minerale sunt apreciate la un nivel de 0.85-0. acesta este de 0.90 % Ca şi 0.15 % din hrană.

5 1.2-2. până la greutatea de 50-60 kg.3 0.2 1.9 3. Pentru asigurarea nivelului proteic al nutreţului se utilizează în diferite proporţii seminţele de mazăre (25 %).4 1. reţeta 0-4 (tabelul 27).7 kg pe perioadă. zerul în cantităţi de 5-15 kg/zi. dar un conţinut de numai 13 % PB/kg. Este cunoscut faptul că alimentaţia influenţează calitatea carcaselor. astfel. cu o medie de 1. din care porumbul poate reprezenta 40-70 %. .4 kg cu o medie de 2. Pentru acest motiv. Tabelul 27 Nutreţ combinat reţeta 0-4 pentru porci la îngrăşat (60-100 kg) Sortimente Porumb Orz Tărâţe de grâu Şrot fl. porumbul fiind răspunzător de obţinerea grăsimilor cu consistenţă redusă. lucerna şi trifoiul 2-6 kg.04 7.4 1. în prima parte folosindu-se reţeta 0-3.6 0.8 P (g) 5. iar reţeta 0-4 are acelaşi nivel energetic.2 0.3 8. iar în ultima parte.4 0. iar orzul 15-30%.2 kg.4 1. porumbul este înlocuit în ultima parte a îngrăşării cu orz.11 0. consumul zilnic este de 1.9 kg pe perioadă.3 Ca (g) 8 0.4 1.4 1. fapt care determină obţinerea unei grăsimi albe şi consistente.6 1. iar de la 60 kg până la sacrificare consumul zilnic variază între 2.85 0.4 M+C (g) 2.13 3.2 1 100 3018 130 6. Cu bune rzultate se pot folosi şi subprodusele laptelui.21 4. zara. sfeclă 2-3 kg sau cartofi în cantităţi progresive de la 2-3 kg până la 7-9 kg în ultima fază de îngrăşare. soarelui CaCO3 Fosfat dicalcic L Lizină Zoofort Total % 35 33 25 3 1 1 1. făinuri de origine animală (1-2 %). şrot de soia şi floarea soarelui (10-14 %).4-3. Îngrăşarea porcilor în sistemul gospodăresc se poate realiza înafară de concentrate şi cu alte categorii de nutreţuri cum ar fi: nutreţurile verzi. În componenţa reţetelor participă în primul rând cerealele 50-80 %.02 1. Cantitatea de nutreţuri administrată depinde de greutatea corporală.96 Nutreţul specific pentru îngrăşare în sistem intensiv este nutreţul combinat.5 1.31 Reţeta 0-3 se caracterizează printr-un conţinut în energie de 3100 kcal EM/kg şi 15 % PB.2 EM (kcal) 3050 1356 1070 538 54 PB (g) 130 38 40 43 9 L (g) 7.42 2.

97 6. . Ca şi P. aminoacizi. TEHNICA ALCĂTUIRII STRUCTURILOR DE NUTREŢURI COMBINATE Pentru stabilirea structurii unui nutreţ combinat se parcurg următoarele etape: • • stabilirea necesarului de energie şi substanţe nutritive în funcţie de stabilirea proporţiilor diferitelor materii prime care vor alcătui nutreţul categoria de animale (conform normelor de hrană). oligoelemente etc. Suma proporţiei tuturor componentelor din amestec trebuie să fie egală cu 100%. proventricul (funcţie secretorie) şi pipota (funcţie mecanică). se va stabili proporţia de participare a nutreţurilor energetice (cereale. • cunoscând conţinutul componentelor din amestec în energie. Pentru echilibrarea reţetei în vitamine. zahăr etc. făinuri de carne. sare de bucătărie. proteic. tărâţe. CAP. se adaugă şi zoofort specific fiecărei categorii de vârstă. peşte. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PĂSĂRILOR. Alimentele în cavitatea bucală nu suferă nici o modificare fizică. 7. în aminoacizi şi substanţe minerale al reţetei. aparatul digestiv al păsărilor se deosebeşte prin prezenţa a două stomace. fosfat dicalcic. În cadrul amestecului se va aprecia şi proporţia de participare a carbonatului de Ca. grăsime. prezintă o mare rapiditate a tranzitului digestiv şi o eficacitate sporită a digestiei şi mecanismelor de absorbţie. PARTICULARITĂŢILE DIGESTIEI ŞI VALORIFICAREA HRANEI LA PĂSĂRI Aparatul digestiv al păsărilor prezintă câteva particularităţi care îl deosebeşte de cel al mamiferelor în sensul că este relativ scurt. sânge). combinat. şroturi. se va aprecia proporţia nutreţurilor proteice vegetale (seminţe de leguminoase. proteină. făină lucernă) şi animale (lapte praf. în funcţie de nivelul energetic care trebuie realizat pe kg nutreţ. În comparaţie cu mamiferele.8.1.7.) iar după necesarul de proteină şi aminoacizi. precum şi proporţia lor de participare se poate calcula nivelul energetic.

Cât priveşte gradul de utilizare al energiei din hrană acesta variază cu vârsta şi forma de producţie.Aceste secreţii hidrolizează protidele. din grupa glucidelor. pentozanele sunt slab digerate iar celuloza şi lignina sunt practic nedigerabile. care constituie un rezervor ce reglează tranzitul digestiv atunci când pasărea este supusă unei restricţionări în furajare. scade până la împlinirea vârstei de 40-50 zile. păsările digeră complet zahărul. după care. care are o musculatură puternică. La palmipede esofagul se poate dilata. Intestinul gros la păsări este reprezentat prin două cecumuri care se deschid direct în rectum. care acţionează asupra bolului timp de câteva minute până la o oră. Galinaceele spre deosebire de palmipede prezintă o guşă bine dezvoltată.98 saliva bogată în mucus asigură lubrefierea bolului alimentar şi trecerea lui spre esofag. în cecumuri au loc fermentaţiile bacteriene care nu hidrolizează celuloza. sunt mai bine digerate de către păsări comparativ cu alte specii de animale. constituind un important rezervor de furaje. Din pipotă chimul alimentar ajunge în intestinul subţire unde vine în contact cu sucul intestinal format din mucus şi secreţii pancreatice şi biliare. bogat în glande ce secretă acid clorhidric şi pepsinogen. Digerarea diferitelor componente ale nutreţurilor comportă unele particularităţi. . Din guşă bolul alimentar trece în stomacul chimic sau proventricul. glucidele şi lipidele. fapt ce permite îndoparea pentru îngrăşarea acestei specii. La puii de găină în jurul vârstei de 14 zile gradul de utilizare creşte foarte repede. umectare şi înmuiere a furajelor şi are o capacitate maximă de 250 grame (cocoşi adulţi). dextrinele şi amidonul. fapt ce permite zdrobirea şi triturarea chimului mai ales că pasărea ingeră şi mici pietricele. Guşa are rol deci de stocare. Totuşi raţele şi îndeosebi gâştele pot ingera şi valorifica nutreţurile cu un conţinut relativ ridicat în celuloză. Mai departe chimul alimentar trece în pipotă (stomac mecanic sau triturator). Grăsimile în general şi cele vegetale în special. acestea având dezvoltate cecumurile.

27 kcal EM. înseamnă că într-o zi găina va elimina 98 x 75 / 100 = 73. .5 = 57. producţia de ouă. leucină. se exprimă în kcal EN ou.76 rotunjit 98 kcal EN ou Considerând intensitatea ouatului 75 %.5 x 1. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA GĂINILOR OUĂTOARE 7. coeficientul de utilizare a energiei din hrană în producţia de ouă.1. precum şi de temperatura ambiantă. arginină. NORMELE DE HRANĂ PENTRU GĂINILE OUĂTOARE În comparaţie cu mamiferele. Necesarul pentru întreţinere este de 126 kcal/kg075.34 kcal EM stocată în ou/zi. Pentru 73. Dacă un ou conţine: proteină 6. triptofan. păsările au metabolismul bazal mai mare de aproximativ două ori.1 = 2.13 ________________________ 97.99 7.61 g x 5. caloricitatea oului. treonină. pentru funcţii vitale. Cerinţele de energie sunt exprimate în energie metabolizabilă (EM).27 = 93. metionină+cistină. de unde rezultă cerinţe de hrană mai mari.2.substanţe minerale şi vitamine. Estimarea necesarului energetic se face avându-se în vedere greutatea corporală.1 g x 9. lizină. aceasta înseamnă că pentru fiecare kcal ou sunt necesare 1.95 glucide 0.7 = 37.2. Coeficientul de transformare a EM din hrană în EN ou este în medie de 79 %. Specific pentru hrănirea păsărilor este şi faptul că normele de hrană sunt apreciate prin mai mulţi indici (energie.5 kcal EN ou/zi. Determinarea EM pentru producţia de ouă se stabileşte pornind de la compoziţia chimică a oului şi coeficientul de utilizare a EM în EN ou.52 g x 4.68 grăsime 6. valină. proteină. MJ sau kcal/kg nutreţ combinat şi mai rar în energie netă (EN).5 kcal EN masă ou sunt necesare: 73. etc) comparativ cu celelalte specii şi categorii de animale. Caloricitatea oului se stabileşte pe baza compoziţiei chimice şi a caloricităţii componentelor.

triptofan.71 + 4.682 greutate metabolică) necesarul energetic de întreţinere este: 126 x 1. se va elimina zilnic următoarea cantitate de proteine: 6.15 g PB prin hrană.15 = 16.27 kcal EM/zi. leucina. la un conţinut de 6. Acest necesar se cumulează cu cel pentru producţie rezultând un total de: 12. glicina.86 g PB/zi. cistina.100 În cazul unei găini în greutate vie de 2 kg (1. cistina. dintre care mai importanţi sunt: lizina. lizina. În general aminoacizii indispensabili sunt asiguraţi prin raţia de bază excepţie făcând. arginina. fenilalanina.6 g PB/ou. O importanţă deosebită în alimentaţia păsărilor.355 x 100/50 = 12. metionina.93 + 93.93 kcal/zi Acest necesar se adaugă la cel pentru producţie.34 = 305. treonina.iar coeficientul de utilizare a proteinei ou de 50 %.71 g PB/zi Necesarul proteic pentru funcţii vitale este de 0. Cerinţele de proteină se stabilesc pe baza conţinutului oului în proteină şi al coeficientului de transformare a proteinei din hrană în proteină ou. la tineret care are cerinţe mari în proteină şi mai mici în .82 g/kg GV. care se găsesc în cantităţi mai mari în nutreţuri de origine animală. Raportul între energia şi proteina din raţie are valori diferite în funcţie de categoria de păsări. O problemă esenţială pentru alimentaţia păsărilor este echilibrarea energoproteică a raţiei.61 x 75/100 = 4. histidina. metionina.64 x 100/78 x 100/50 = 4. izoleucina. 0. Valoarea biologică a proteinelor este dată de aminoacizii indispensabili care la păsări nu pot fi sintetizaţi.957 x 100/78 = 6.64 g PB dar 1. digestibilitatea proteinei de 78 % . rezultă că.82 g/kg x 2 kg GV = 1. triptofan. La un procent de ouat de 75 %. treonina. prezintă valoarea biologică a proteinelor din hrană. valina.355 6.97 g proteină ou Atunci în funcţie de digestibilitatea proteinei şi de utilizarea ei în producţia de ouă. rezultând necesarul energetic zilnic: 211. necesarul zilnic de proteină care va trebui asigurat prin hrană va fi: 4.682 = 211.

40 0.45 0.69 0.40 0.64 0.30 0.15 0.29 0.57 0.50 0.17 0.12 0.46 Treonina 0.15 0. 1998.37 0.35 0.16 0.8 15.58 0. Tabelul 28 Norme de hrană pentru găini ouătoare Specificare Rase uşoare Rase mixte Rase grele Temperatura (0C) 18 30 18 30 Nutreţ combinat (g/zi) 105 110 90 95 115 120 95 100 150 160 EM kcal/kg 2850 2750 2900 2750 2850 2700 2850 2700 2800 2650 PB % 15 14.14 0.5 Aminoacizi totali (%) Lizina 0.14 0.35 Triptofan 0.40 4.13 0.56 0.8 15 14.50 0. 2 g.101 energie.18 0.4 0.74 0.43 0.67 0.20 4.82 0.55 0.33 0.39 0.9 15 12. Cantitatea de Ca care participă la formarea cojii oului este de cca.5 15. aminoacizi şi substanţe minerale la găinile ouătoare de la 140 la 530 zile în funcţie de temperatura mediului ambiant.49 0.12 Ca (%) 3.63 0.30 4.58 0.71 0.53 Treonina 0.16 0.66 0.38 Sursa: Rhône-Poulenc Animal Nutrition.15 0.50 0.63 0.47 0.65 0.9 Aminoacizi digestibili (%) Lizina 0.5 13.67 0.55 0. Cerinţele de vitamine.55 0.42 0.58 0.18 0.87 0. coeficientul de utilizare a sărurilor minerale şi a cantităţilor de substanţe minerale eliminate zilnic prin ou.45 0.2 12. + cistina 0.16 0.47 0.16 0.8 11. iar coeficientul de utilizare din hrană în producţia de ouă este de 50 %. . iar cât priveşte raportul Ca/P.53 0.56 0. acesta.2 12.61 0.8 16.39 0.7 14.74 0.50 0.68 0.62 0. iar normele se stabilesc în funcţie de cantitatea de vitamine din ou .8 13.15 0.71 0.60 0. Pentru producţia de ouă importanţă prezintă Ca şi P dar şi raportul dintre aceste minerale.43 0.63 0.36 0. Cerinţele de săruri minerale se stabilesc tot în funcţie de producţia de ouă.27 Met.19 0. În tabelul 28 sunt prezentate normele de hrană exprimate în energie metabolizabilă.58 0.29 Met.50 3.+cistina 0.20 3.52 0.33 0. se asigură prin premixurile care se introduc în nutreţurile combinate.13 0.60 4. raportul are valori mai strânse (pui de carne 143.78 0.80 3.37 0.5 17.50 0.32 0.6 % din substanţa uscată a raţiei.43 0.52 0.13 0.47 Metionina 0.56 Metionina 0.6 0.31 0.31 0.55 0.2 18 17 14.40 0.12 g Ca/zi Necesarul de P este mai redus decât cel de Ca şi anume 0.60 0. puicuţe 155) comparativ cu găinile ouătoare (162).32 0.64 0.37 0.62 0.37 0.71 0.7 2.57 0.74 0. proteină.69 0.41 Triptofan 0.38 0. rezultă că la un procent de ouat de 78 % necesarul zilnic este de: 2 x 78/50 = 3.82 0.47 0.51 0.5 P (%) 0.00 2.14 PD % 13.35 0. la găinile ouătoare poate ajunge la 5/1.

În alimentaţia găinilor accentul va fi pus pe cerinţele de energie. utilizată în componenţa raţiilor sau a reţetelor de nutreţuri combinate. praful alb de moară. Cerealele reprezintă principala sursă energetică. având în vedere perioada de ouat până la reformă. Nutreţurile se vor prezenta sub formă granulată pentru producţia de carne şi pulbere pentru producţia de ouă. ele permiţând şi o îmbunătăţire a palatabilităţii nutreţurilor. minerale şi vitamine. în plus să fie uşor digestibile şi cu un conţinut redus în celuloză. se vor folosi nutreţuri de bună calitate. se folosesc în special în hrana palmipedelor şi mai puţin pentru galinacee. aparţin la două tipuri genetice: Leghorn şi Rhode Island. mei. . suplimente vitaminice. zoana. sorg. au un conţinut mare în energie. însă mai multă proteină decât porumbul. aditivi. ALIMENTAŢIA GĂINILOR OUĂTOARE Găinile ouătoare pentru producţia de ouă consum.2. nutreţuri proteice. maxim 5 %.2. datorită conţinutului ridicat în celuloză. conţine mai puţină energie. Nutreţurile utilizate pentru hrănirea găinilor ouătoare reprezintă amestecuri de diferite materii prime care pot fi împărţite în următoarele grupe: • • • • • nutreţuri energetice. proteină. Dintre cereale mai pot fi folosite grăunţele de orz. Subprodusele cerealelor: tărâţele de grâu. Porumbul este cereala cea mai importantă. Nutreţurile energetice Principalele surse energetice pentru alcătuirea unei raţii sau reţete de nutreţ combinat sunt cerealele. suplimente minerale.102 7. Grâul ocupă locul doi ca importanţă. subprodusele lor şi grăsimile. Deşi păsările sunt lipsite de simţul gustului. Grăsimile alimentare. putând reprezenta 1/3 din hrana consumată de păsări.

datorită conţinutului crescut în celuloză (20-24 %). Nutreţurile proteice de origine animală sunt reprezentate prin făinurile animale şi subprodusele laptelui. Nivelul de Ca şi P variază cu vârsta păsărilor. făina de coji de ouă. fosfat dicalcic. carne-oase. Alte surse importante de vitamine sunt drojdiile furajere. zara şi zerul sub formă deshidratată intră în alcătuirea reţetelor mai ales pentru puii de carne. sânge. Făinurile animale (de carne. Dintre nutreţurile de origine vegetală se utilizează seminţele de leguminoase (mazăre. bob. drojdiile iradiate. soia. nutreţurile verzi deshidratate. Drojdiile furajere constituie surse impotante atât de proteină cât şi pentru vitaminele din complexul B. Utilizarea făinii de lucernă este limitată. Alte surse proteice vegetale sunt şroturile de floarea soarelui. sistemul de întreţinere. sare de bucătărie sunt utilizate în amestecul de concentrate deoarece grăunţele cerealelor şi alte nutreţuri de origine vegetală sunt în general sărace în minerale. untura de peşte. făina de lucernă obţinută prin măcinarea frunzelor de lucernă deshidratată (are influenţă favorabilă în menţinerea pigmentaţiei gălbenuşului de ou). făina de oase. Suplimentele vitaminice sunt asigurate sub formă de vitamine sintetice înglobate în premixurile nutreţurilor combinate. excepţie face făina de peşte. etc. În creşterea industrială pentru asigurarea nevoilor minerale se folosesc deobicei premixurile.) sau deşeurile obţinute din selectarea seminţelor de leguminoase. Suplimentele cu Ca se administrează sub formă de granule şi mai puţin de pulbere.103 Nutreţuri proteice Pentru satisfacerea nevoilor de proteină se utilizează nutreţuri proteice vegetale şi animale. deoarece prezintă avantajul reţinerii Ca un timp mai îndelungat în stomacul muscular. tipul de producţie. peşte) se caracterizează printr-un conţinut mare în proteină (55-82 %). înglobate în reţetele de nutreţuri combinate în proporţie de 1 %. Laptele ecremat. . Suplimentele minerale sub formă de cretă furajeră. dar sunt în general sărace în aminoacizi esenţiali (în special metionina şi triptofan). de germeni de porumb.

Reţetele de nutreţuri combinate (din grupa 21) utilizate în ţara noastră prevăd un conţinut în energie de 2750 kcal EM şi 17 % PB (tabelul 29). caracterizat prin scăderea intensităţii ouatului sub valoarea de 65 %. corectori de gust sunt folosiţi în cantităţi mici (g/t) şi care împreună cu suplimentele minerale şi vitaminice alcătuiesc premixurile vitamino-minerale (PVM). La rasele grele de la vârsta de 24 săptămâni până la 30 de săptămâni. coccidiostatice. Consumul de hrană la găinile de reproducţie din rasele grele.4 kg nutreţ combinat anual. intensitatea ouatului poate ajunge la 85 % iar greutatea ouălor creşte de la 40 la 58 g. Faza a II–a este cuprinsă între 42 şi 72 săptămâni. Pentru condiţiile ţării noastre găinile întreţinute în sistem industrial sunt hrănite cu nutreţuri combinate.104 Aditivii furajeri ca. consumul de nutreţ creşte de la 100-120 g/zi la 160-165 g/zi iar după împlinirea vârstei de 40 săptămâni consumul se reduce treptat ajungând la 140 g/zi la vârsta de 56 de săptămâni.4 kg/an. Rezultă că pentru o producţie anuală de 240 ouă. în continuare. consumul mediu zilnic fiind de 113 g sau 41. consumul specific este de 180 g nutreţ combinat pe ou. Faza I este cuprinsă între 24 şi 42 săptămâni. antioxidanţi. la o producţie de 180 ouă/an este de 212 g/zi. având importanţă pentru producţia fazelor următoare. găinile au atins greutatea corporală maximă. Ciclul de producţie la găinile ouătoare este de la 24 săptămâni până la 77 de săptămâni şi este împărţit în trei faze de ouat. La rasele uşoare alimentaţia la discreţie se face până la vârsta de 35-40 săptămâni şi restricţionat cu 6-10 % din consumul la discreţie. Hrănirea găinilor se va face în deplină concordanţă cu aceste faze. timp în care găinile din rasele uşoare cresc de la 1450 la 1900 g. iar consumul specific este de 430 g/ou. revenind un consum de 77. Faza a III-a cuprinde ultimul interval adică de la 72 la 77 săptămâni. . Este considerată faza critică. iar intensitatea ouatului este de 65%. antibiotice.

zile din perioad \ Cerinţele nutritive zilnice sunt stabilite cunoscând valoarea nutritivă a unui kg din nutreţ combinat folosit pentru această categorie şi cantitatea consumată pe zi astfel: 1000g nutreţ combinat 21-5 ……………….60 Specificare Porumb Şrot fl.40 6.03 0.71 0.14 0.7 10 13.092 0.70 Aminoacizi (%) Metioni Met.05 0.2 0.04 0. are loc în jurul vârstei de 22-24 săptămâni la rasele uşoare şi 26 săptămâni la rasele grele.23 0.3.02 0.2750 kcal 110g nutreţ combinat/zi ………………………x _____________________________________________ x= 110 ⋅ 2750 = 303 kcal EM / zi 1000 În acelaşi mod se calculează cerinţele zilnice şi pentru proteină. soarelui Şrot soia Făină lucernă Făină peşte Grăsimi Fosfat dicalcic Cretă furajeră Zoofort Total % 60.007 Ca (%) 4.79 0.1.82 0.198 În sistemul gospodăresc se pot folosi amestecuri de grăunţe de cereale.105 Tabelul 29 Reţeta de nutreţ combinat pentru găini ouătoare rase uşoare EM (kcal/kg) 2750 2015 130 332 36 31 176 PB (%) 17 5.012 0. NORMELE DE HRANĂ PENTRU PUICUŢE Maturitatea sexuală la rasele pentru ouă.96 0.18 0.34 0.42 0.5 5 1 2 1 5. substanţe minerale.07 0.62 0.045 0.3.63 0. pe timpul iernii şi nutreţul verde vara.05 0. 7.11 0. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA TINERETULUI DE ÎNLOCUIRE 7.8 1 100 2720 16.17 0. aminoacizi.072 0. .46 3.40 0.09 0.26 2. suplimente minerale.02 0.04 0. Cantităţile de nutreţuri consumate pe zi de o găină sunt stabilite în funcţie de cantitatea totală de nutreţ consumată pe întreaga perioadă şi de vârsta păsării: Consum mediu g / zi = Consum total pe perioad \ nr.+ Triptof Lizină nă Cistină an 0.013 0.05 0. în cantităţi de 130-140 g/zi.40 0.2 0.12 0.83 0.19 0. în cantităţi de 30-40 g/zi.22 0.78 0. furaje animale.3 3.14 P (%) 0. Pot fi administrate şi nutreţuri suculente.01 0. iar cea fiziologică la circa 40 de săptămâni.16 0.08 0. morcovi. făină de lucernă.043 0.12 0.

Datorită standardizării hranei este posibilă exprimarea cerinţelor în concordanţă cu aceasta (tabelul 30). 2800-2750 kcal. nivel care după vârsta de 8 săptămâni scade la 15 %. 9-24 săptămâni.3. Această perioadă de demaraj este urmată de o perioadă de creştere care se termină cu intrarea în ouat care este în general între 20-23 săptămâni. minerale. 0-8 săptămâni. 7.60 vârsta EM kcal/kg PB (%) Aminoacizi totali (%) Lizină 0.90 P total 0.2.42 Metionină+cistină 0.54 0.68 0.65 0. în timp ce nivelul în energie. aminoacizi. Acestor două perioade le corespund două tipuri de furaje care diferă mai ales prin conţinutul lor în proteine.106 Ouatul începe la 22 sau 24 săptămâni. ALIMENTAŢIA PUICUŢELOR DE ÎNLOCUIRE Imediat după ecloziune pentru puii destinaţi reproducţiei se recomandă utilizarea unei alimentaţii abundente şi bine echilibrată în energie.68 Triptofan 0. Cerinţele de hrană pentru cele două perioade de creştere sunt diferenţiate astfel: • • prima perioadă. în funcţie de rasă şi de destinaţie (ouă consum sau pentru reproducţie). 1998.98 Metionină 0. Corespunzător primei perioade de creştere se utilizează un nutreţ combinat cu un nivel proteic de 18%. Demarajul corespunde primelor 6-8 săptămâni de viaţă. a doua perioadă.17 0. .65 Sursa: Rhône-Poulenc Animal Nutrition.0 0.30 0.90 0. rămâne aproximativ constant.72 Treonină 0. Nivelul de substanţe minerale şi vitamine este cel recomandat pentru puii de carne (femele) în vârstă de peste două săptămâni.0 15.20 Ca 0. Perioada de creştere este împărţită în două părţi de durată inegală. vitamine. Tabelul 30 Normele de hrană pentru puicuţele de înlocuire Specificare Nutreţ combinat 21-3 21-4 0-6 săptămâni 7-20 săptămâni 2800 2750 18.

05 0. Tabelul 31 Reţetă pentru puicuţe 9-24 săptămâni EM Nutreţuri % (kcal) 2750 Porumb Orz Tărâţe grâu Şrot soia Făină lucernă Făină carne Fosfat dicalcic Cretă furajeră Sare Zoofort Total 52 20 10 10 2 2.39 0.12 0.25 0.30 0.12 0.01 0. 18% PB şi care trebuie să conţină cantităţi suficiente de aminoacizi esenţiali.02 0.21 1726 542 146 246 14 52 PB (%) 15 4. La intrarea în ouat puicuţele nu şi-au încheiat creşterea.107 Furajul de demaraj.02 Met. iar conţinutul în vitamine şi energie să fie cel puţin egal cu cel din perioada de creştere.98 0.02 0.3 1.25 0.13 0.0 1. cu un conţinut de 2800 kcal EM.07 0.06 0.01 0. Cât priveşte cantitatea de nutreţ ingerată.60 0. aceasta scade cu cinci zile înainte de primul ou.07 0.1 1 0.Se foloseşte reţeta 21-4 caracterizată printr-un conţinut energetic de 2750 kcal EM şi un nivel proteic de 15 % (tabelul 31).02 0.20 0.4 1 100 2726 14.68 0. distribuit ad libitum.+ cistină (%) 0. apoi creşte progresiv şi atinge un maxim la 20 zile.05 0.3 Lizină Metionină (%) 0.30 0.10 0.03 0.5 1. Ca urmare se impune asigurarea unor nutreţuri complete.14 0.19 0. Perioada de la 24 la 40 de săptămâni este considerată critică pentru puicuţe. pentru a permite sinteza cojii oului.03 0.6 5.008 0.17 0.10 0. echilibrate şi în cantităţi suficiente.02 0.07 0.0 0.01 0. Intrarea în ouat sau maturitatea sexuală corespunde unui nou stadiu fiziologic care trebuie să fie însoţit de schimbarea compoziţiei regimului alimentar.9 0.07 0.90 0.04 Triptofan (%) Ca (%) P (%) 0.03 0. organismul va continua să se dezvolte timp de mai multe săptămâni.54 0. deoarece este perioada în care se realizează atingerea greutăţii corporale corespunzătoare utilizării lor la reproducţie.65 0. Conţinutul în Ca trebuie să crească.07 0.548 0.06 0.01 0.7 2. este reţeta de nutreţ combinat (21- 3).24 0.04 0.01 0.08 (%) 0.65 În perioada a doua de creştere se recomandă hrănirea restricţionată care va determina scăderea greutăţii corporale cu cca. 200g în momentul atingerii .02 0.

La împlinirea vârstei de două luni. câte 10 ml/cap lapte acidulat. Consumul mediu zilnic este de 66 g la rasele uşoare şi respectiv 94 g la rasele grele. În sistemul industrial de creştere a tineretului.ca făina de lucernă.108 maturităţii sexuale. se vor alimenta diferit. suculente 12-25 g/zi. în primele zile de la ecloziune se administrează hrană uscată (cereale uruite) precum şi nutreţuri de origine animală ca:ouă fierte (1 ou la 30 pui). după norme majorate cu 10-12 % faţă de normele utilizate la puicuţe. asigurarea cu vitamina D se poate realiza prin untura de peşte în proporţie de 1-1. întârzierea ouatului cu două săptămâni. morcovi răzuiţi în cantităţi de cca. 300g brânză de vaci la un kg amestec. Consumul de nutreţuri concentrate este diferit funcţie de rase şi vârste. În perioada a doua de creştere (9-24 săptămâni) consumul de nutreţuri este: a) la rasele uşoare: • • • • concentrate 50-90 g/zi. tărâţele de grâu. dar obţinerea unor ouă mari chiar de la început. Indicele de consum este de 3 kg nutreţ combinat pentru relizarea unui kg spor.5 % din hrana uscată. După vârsta de 30 zile se poate folosi şi nutreţul verde în cantitate de 612 g/zi. cocoşeii sunt separaţi de puicuţe. În creşterea gospodărească. consumul de hrană pentru rasele uşoare este de 11 kg pe întreaga perioadă şi de 16 kg pentru rasele grele. Untura de peşte nu se foloseşte dacă puii sunt scoşi afară la soare. Restricţionarea se poate realiza limitând nivelul energetic al hranei prin adăugarea în structura reţetelor a unor furaje bogate în celuloză. care se adaugă în hrana uscată (uruieli de cereale). 1 g/cap/zi Pentru asigurarea vitaminelor din complexul B se foloseşte drojdia de bere proaspătă în proporţie de 5 %. iar după vârsta de 2 săptămâni. suculente 14-30 g/zi. b) la rasele mixte: . concentrate 60-120 g/zi.

În comparaţie cu puicuţele de înlocuire. cistină. corelate cu cerinţele puilor.109 7.5 %. Asigurarea aminoacizilor esenţiali. Conţinutul în aminoacizi esenţiali şi în special în cei limitanţi (lizină. NORMELE DE HRANĂ PENTRU PUII DE CARNE Pentru asigurarea ritmului de creştere maxim.2 % în faza I şi de 0. În creşterea industrială în condiţiile ţării noastre pentru prima fază se foloseşte un nutreţ combinat care să conţină în medie 3000 kcal EM şi 22-23 % PB iar pentru cea de a doua fază 3100 kcal EM şi 19-20 % PB. L-lizina 98. treonină) trebuie corelat cu nivelul energetic al nutreţurilor. puii crescuţi pentru carne au cerinţe mai mari atât în energie cât şi în proteină. este o problemă foarte importantă pentru nutriţia puilor. În utilizarea eficientă a hranei o mare importanţă o are păstrarea unui raport optim între energie şi proteină care pentru prima fază de creştere este de 136 iar pentru faza a doua este de 163-155. faza a II –a de la 5-8 săptămâni. Lizina asigură sporul maxim de creştere când nivelul este de 1.5 %.4. L-treonina 98. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PUILOR DE CARNE 7.95% în faza a II-a iar nivelul optim al metioninei în cele două faze este de 0. raţiile trebuie să conţină substanţele nutritive necesare. .4 %. Puii pentru carne sunt crescuţi în două faze de vârsta: • • faza I de la 0-4 săptămâni. Creşterea conţinutului în proteină al nutreţurilor determină o diminuare a cerinţelor în energie şi o scădere a consumului de furaje în medie cu 3%. L-triptofan + L-lizina). Cantităţile de aminoacizi esenţiali care se folosesc la alcătuirea reţetelor de nutreţuri combinate se pot calcula pe baza unor ecuaţii de regresie. metionină.5 % şi respectiv 0. În practică acest lucru este posibil dacă se folosesc proteine cu valoare biologică mare şi suplimente cu aminoacizi sintetici (DL-metionina 99 %.1. Lipsa lizinei determină o scădere a randamentului de transformare a energiei în sporul de creştere precum şi o reducere a proporţiei de proteină depusă în ţesuturi. cerinţele trebuie satisfăcute în fiecare aminoacid fără carenţă şi fără exces. metionina având efecte similare ca şi lizina.4.

tainurile administrându-se la un interval de cel mult trei ore. la 100-120g/cap/zi la vârsta de 8 săptămâni. În sistemul gospodăresc în prima fază de creştere puii destinaţi pentru îngrăşare sunt hrăniţi la fel ca şi cei destinaţi pentru reproducţie.4. În tabelele 32 şi 33 prezentăm reţetele 21-1 şi 21-2 corespunzătoare celor două faze de creştere pentru puii de carne. Alimentaţia la discreţie asociată cu un regim corespunzător de lumină (2324 ore). deoarece dezvoltarea corporală a puilor este mai rapidă la un consum zilnic de furaje cu un nivel în EM mai ridicat. după care se aplică alimentaţia normată. acestea descresc odată cu vârsta. realizând un indice de consum de 2. Pe întreaga perioadă de îngrăşare un pui consumă o cantitate de 3. în îngrăşarea puilor se practică alimentaţia la discreţie.8 kg nutreţ combinat. 7.3-2. 13g/cap/zi la vârsta de o săptămână.2. poate conduce la realizarea greutăţilor corporale minime de 1. dar mai ales în Ca şi P sunt exprimate în concentraţiile nutreţurilor şi variază după specie şi vârstă. cercetările au demonstrat că nutreţul combinat granulat a dat rezultate superioare în comparaţie cu cel sub formă de făinuri.110 Cerinţele în substanţe minerale.7 kg nutreţ/kg spor. Consumul de nutreţ creşte de la cca. Până la vârsta de 3 săptămâni.6 kg nutreţ combinat/kg spor. deoarece cantitatea ingerată a fost mai mare. În ceea ce priveşte forma de prezentare.7 kg cu sporuri medii zilnice de 28-32g şi consumuri specifice de 2. ALIMENTAŢIA PUILOR DE CARNE În practică în alimentaţia puilor de carne mai întâi se asigură concentraţia energetică a furajului. .

Raţie de iarnă pentru vaci în lactaţie.4 săptămâni.04 0.153 0.11 0.4 6.04 0.89 0.21 0. L-1.35 0.3 0.01 0.06 0.111 Tabelul 32 Reţetă nutreţ combinat (21-1) pentru pui de carne 0-4 săptămâni Nutreţuri Porumb Şrot fl.52 0.75 0.6 0.60 1.1.04 0.05 0.01 Triptofan (%) 0.17 0.32 0.56 0.11 0. greutatea 550 kg.5 Lizină (%) 0.01 0.15 0.02 Triptofan (%) 0. PB-22 %.04 EXERCIŢII 1.8 0.2 1 100 EM (kcal) 3000 1713 217 478 29 110 148 55 352 PB (%) 23 4.5 %.22 0.24 P (%) 0.006 0.02 Ca (%) 1 0.11 0.20 1.22 0. Reţetă de nutreţ combinat pentru pui de carne 0 .09 0.7 0.40 0.15 l. Stabilirea conţinutului digestibil şi a TSD pentru următoarele nutreţuri: Nutreţul Fân de lucernă Păşune naturală Porumb boabe Compoziţia nchimică % SU 88 22 91 PB 12 2.02 0. soarelui Şrot soia Făină carne Drojdie furajeră Grăsime CaCO3 DL-Metionină Zoofort Total % 41.11 0.08 0.13 0.0 4.7 1.24 0.2 8.58 P (%) 0.031 0.003 0.15 0.03 0.20 0. EM-3200 kcal.03 0.20 0.12 0.0 CB 28 7.276 1. Valoarea nutritivă a reţetei 21 .10 0.2 1.08 0.05 0.39 0.07 0. . M0.23 0.30 0.008 0.89 0.09 0.30 0.75 0.09 0.92 0.07 Metionină (%) 0. cu 4 % grăsime.8 0.10 Metionină (%) 0.03 0.023 0.40 1.00 Lizină (%) 1.016 Cistină (%) 0.05 0.5 25 10 12.8 3 3 3 0.120 0.07 0.07 0.13 0.03 0.0 GB 3 1.091 0.04 0.002 0.01 0.14 0.4 3.13 0.5 9.2 2 4 0.15 0.120 0.28 0.04 0.13 0.03 - 3092 22.26 0.6 3.01 Ca (%) 1.5 0.14 0.77 Tabelul 33 Reţetă nutreţ combinat (21-2) pentru pui de carne 5-8 săptămâni Nutreţuri Porumb Grâu Şrot fl.12 0.0 2.69 0.96 0.05 0.1 %.05 0.2 1 100 EM (kcal) 3100 1394 770 181 315 74 83 264 PB (%) 20 3.20 0.06 0.20 0.soarelui Şrot soia Făină lucernă Făină carne Făină peşte Drojdie furajeră Grăsime CaCO3 Sare Zoofort Total % 51 10 21 2 3 5.02 0.102 0.70 2. producţie de lapte .20 3081 19.94 0.12 0.03 Cistină (%) 0.3 4.06 0. 3.5 SEN 32 70 70 PB 73 55 72 GB 46 57 80 CD % CB 67 57 45 SEN 48 67 94 2.072 0.

3.3. Aprecierea valorii energetice a nutreţurilor 2.2. metoda şi tehnica de lucru în experienţele de digestibilitate 2. Prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute în experienţele de digestibilitate 2.2. Schema transformărilor energetice în organism CAP.1.2. Conţinutul nutreţurilor în substanţe minerale 2. Compoziţia chimică brută a nutreţurilor 2.1. Conţinutul în substanţe proteice 2.1. ALIMENTAŢIA NORMATĂ A ANIMALELOR DOMESTICE .3. CARACTERSITICI NUTRITIVE. Calculul conţinutului total de substanţe digestibile (TSD sau TDN) 2.2.1.3.3.3.1.4.2.1.1.3.2.1. Conţinutul nutreţurilor în apă şi substanţă uscată 2. Dogestibilitatea substanţelor nutritive din nutreţuri 2. Unităţi de măsură folosite 2.1. Nutreţurile concentrate 3. Conţinutul în lipide 2.3.3.4.2.3.3. Valoarea nutritivă a nutreţurilor 2. Nutreţurile combinate CAP. Sisteme de apreciere a valorii nutritive 2.1. Conţinutul în vitamine 2.1.1.1.1.3.1.4.1. Specificul digestiei la animalele domestice 2. IMPORTANŢA ŞI ROLUL NUTRIŢIEI ANIMALE CAP.1.1.3. Principiul.1. Conţinutul nutreţurilor în substanţe organice 2.2.112 CUPRINS CAP. Conţinutul în SEN 2. UTILIZARE 3. Nutreţurile de volum 3.5.3.1.2. NUTREŢURILE.2. Utilizarea datelor de digestibilitate pentru aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor 2. Suplimentele 3.3. APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A NUTREŢURILOR ŞI RAŢIILOR 2. Clasificarea nutreţurilor 3.2.1.3.1.4.3.4. Conţinutul în glucide 2.2.

Calculul normelor de întreţinere 4.7. Particularităţile digestiei la ovine 5.5. Alimentaţia tineretului taurin (12 .3.6 luni) 4.1.5.10. Calculul normelor de hrană pentru viţei şi tineret taurin 4.10 kg) 6.12 luni) 4. Alimentaţia tineretului taurin de reproducţie (18 . Alimentaţia boilor de muncă CAP. Alimentaţia tineretului ovin de reproducţie 5. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PORCINELOR 6.1. Normele de hrană şi alimentaţiascroafelor în lactaţie 6. Alimentaţia tineretului taurin supus îngrăşării 4.1. Raţii pentru vaci de lapte 4. Alimentaţia tineretului taurin (6 .4.4. Alimentaţia viţeilor sugari (0 . Normele de hrană pentru ovinele de reproducţie 5. Calculul normelor de hrană la taurine 4.6.3. Alimentaţia ovinelor supuse îngrăşării CAP.2. Alimentaţia meilor 5.1. Alimentaţia berbecilor de reproducţie 5. Normele de hrană pentru tineretul ovin 5.4.6. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA OVINELOR 5.4.4.5.3.24 luni) 4. Normele de hrană şi alimentaţia vierilor de reproducţie 6.25 kg) 6.2.9. Normele de hrană şi alimentaţia scroafelor de reproducţie 6. Alimentaţia junicilor gestante 4. Normele de hrană şi alimentaţia porcilor la îngrăşat .1.2. Normele de hrană şi alimentaţia tineretului de prăsilă 6. Normele de hrană şi alimentaţia purceilor înţărcaţi (10 .8.4. Normele de hrană şi alimentaţia purceilor sugari (1 .2.18 luni) 4.2. Normele de hrană şi alimentaţia taurinelor 4.1.4.1.1.2. Alimentaţia oilor de reproducţie 5. Particularităţile digestiei şi valorificării hranei la porcine 6.5.3.3.2.7.113 4.4.4.1.6. Particularităţile digestiei la taurine 4.2. Alimentaţia ovinelor 5. Calculul normelor pentru producţia de lapte 4. Normele de hrană şi alimentaţia scroafelor gestante 6.2.11.2. Alimentaţia vacilor de lapte 4.

Alimentaţie animală. . VIORICA POPA. şi col. Normele de hrană şi alimentaţia tineretului de înlocuire 7.3. 1999 . Ed. POP M.1. 2002 .Nutriţia animalelor domestice.1.4.2. 3.Alimentaţia animalelor domestice. Normele de hrană şi alimentaţia găinilor ouătoare 7. TEONA AVARVAREI. Normele de hrană pentru puii de carne 7.1. TEONA AVARVAREI.. Particularităţile digestiei şi valorificării hranei la păsări 7. Normele de hrană pentru puicuţe 7.”Ion Ionescu de la Brad Iaşi. lito.2.. BĂDELIŢĂ C. Alimentaţia puicuţelor de înlocuire 7. Institutul Agronomic Iaşi. NORMELE DE HRANĂ ŞI ALIMENTAŢIA PĂSĂRILOR 7. Ed.2. Alimentaţia puilor de carne BIBLIOGRAFIE 1.1.. Normele de hrană şi alimentaţia puilor de carne 7. Normele de hrană pentru găinile ouătoare 7. 1984.8.2. HALGA P.7. HALGA P. Tehnica alcătuirii nutreţurilor combinate CAP. .3..”Pim” Iaşi.2. Alimentaţia găinilor ouătoare 7.3.114 6. 2.4.2.4.