Cererea şi Oferta

VASILE BOGDANA-GABRIELA LMA Engleza-Germana
Problemele sunt soluţionate în mod diferit, cu mijloace şi metode specifice, aşa cum rezultă din analiza evoluţiei economiei
1

Seria 1

2 .moderne. clar. cum ar fi: 2. Ca exemplu. noi activităţi de întreprindere: Dacă oferta o facem ca să le transmitem celorlalţi ce le putem da. începând de la hârtie până la utilaje. în activitatea de construcţii intervin câteva oferte pe an dar foarte multe “cereri” şi “cereri de ofertă” pentru orice. Dar hai să vedem ce cuprinde noţiunea de cerere şi ce o “diferenţiază de ofertă”. materiale. cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice potrivit căreia producţia trebuie adaptată la cerinţele prezente şi viitoare ale consumatorilor pentru obţinerea eficienţei economice. direct. adaptarea întreprinderii la mediu şi piaţă presupune o activitate activă a întreprinderii faţă de piaţă prin: 3. Cererea presupune: • prospectarea consumatorilor pentru a identifica cerinţele şi preferinţele lor dar şi a cauzelor lor. Trebuie să ne învăţăm să cerem complet. “cererea” se adresează pieţei pentru a spune ce avem nevoie. metodelor şi tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor şi modul de satisfacere a acesteia cu produse şi servicii în condiţii bune. modificarea organizării şi conducerea activităţii economice a întreprinderii: 4. • producerea şi proiectarea produselor pe baza cererii şi satisfacerii ei. Oferta cuprinde: 1. concepţii. Cererea: ansamblul activităţilor. În managementul de bază şi la nivel mijclociu se operează cu două noţiuni: oferta şi cererea. personal.

• pregătirea pieţei pentru acceptarea. cu alte cuvinte îşi dă votul în bani pentru ele. a atitudinii consumatorilor faţă de produse şi servicii. 1. lansarea şi menţinerea atenţiei cumpărătorilor asupra produselor. Cu cât preţul unui bun creşte cu atât se va restrânge numărul de indivizi care vor dori să-l cumpere. Producătorul va produce acele bunuri şi servicii care sunt cerute şi va renunţa la producerea acelora care nu mai sunt căutate de consumator. • studiul gradului de satisfacere a nevoilor. Cu cât preţul unui bun oarecare va scădea cu atât va spori numărul cumpărătorilor care îi vor agreea. • stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a pieţei produsului sau înlocuirea lui. Experienţa a demonstrat că pe piaţă se stabilesc legături reciproce între preţul unui bun şi cantitatea din bunul respectiv aflată pe piaţă. 3 . CEREREA Într-o economie de piaţă cumpărătorii sunt cei care decid “ce” se produce şi în “ce” cantitate. • găsirea posibilităţilor ca produsele să se afle în cantităţile şi la preţurile cerute de consumatori. modificarea lor în diferite cicluri ale vânzării în funcţie de cerere. Fiecare cumpărător îşi exprimă zilnic preferinţa faţă de bunurile şi serviciile de care are nevoie cu ocazia procurării lor. • asocierea vânzărilor cu organizarea prestărilor de servicii în avantajul consumatorilor inclusiv în procesul de utilizare.• stabilirea preţurilor. Într-o economie de piaţă cererea joacă un rol de maximă importanţă în organizarea producţiei.

Ea include. De regulă. aşa cum se întâmplă.) şi imagine (marcă. pentru că răspund aceleiaşi nevoi. o său şi un anumit “public” care influienţează stare de confruntare dintre cererea şi oferta bunului care face transformarea acestei confruntări în acte de vînzare-cumpărare. servicii etc. a oţelului. mai mult sau mai puţin largi. Acest bun trebuie definit precis. Din acest unghi se vorbeşte de piaţa produsului (serviciului). De pildă. piaţa va fi definită prin instrumentele de comandă în general. performanţe. inclusiv pneumatice. ci şi cele care sînt susceptibile de a se substitui. obiect. auto. localizat în timp şi spaţiu. Ea arată 4 . de exemplu. Prin bun economic înţelegem un obiect tangibil sau un serviciu netangibil. în cazul zahărului sau altor produse care nu au substituienţi apropiaţi. incluzând nu numai cele direct concurente între ele. mecanice. pentru definirea pieţii transporturilor de călători între două localităţi trebuie să precizăm despre ce transporturi este vorba: cu trenul. Un bun economic dat. De exemplu. Alteori. un cadru spaţial şi temporal de referinţă. pentru o firmă cu comenzi hidraulice. un anumit obiectul reprezintă împreună spaţiul cu economico-geografic agenţilor unde se şi confruntă. a transporturilor de călători etc. ofertele şi cererile unui bun ansamblul economici factorilor care influienţează starea şi evoluţia lor. Uneori definiţia lui nu ridică probleme. deci. ori împreună. care prin proprietăţile sale funcţionale (fizice.) poate să satisfacă o anumită nevoie. putem alege între mai multe difiniţii date unui bun economic.Piaţa economic. design. întreprinderile au interesul de a defini bunurile într-o manieră largă. de exemplu. Rezultă că o piaţă se particularizează prin: 1. electrice etc. la un moment dat. cu avionul. mesaje etc.

politici. adică dintr-o anumită cantitate dintr-un bun specificat pe care unii agenţi economici sunt dispuşi să o cedeze la un preţ dat. Piaţa poate fi privită însă şi global. efective sau potenţiale. O confruntare dintr-o anumită ofertă şi anumită cerere. adică într-un anumit volum şi structură de vânzări. Nu este necesar ca vânzătorii şi cumpărătorii să se întâlnească fizic. psihologici etc. prin telefon. Pentru ca această confruntare să aibă loc trebuie să existe autonomia de decizie a agenţilor economici care apar pe piaţă. Cadrul spaţial depinde de posibilităţile de deplasare teritoriale a ofertei şi cererii. contra plată. prin totalitatea bunurilor de un anumit fel. telex. pe care alţii agenţi sunt dispuşi să o cumpere la preţul respectiv.gradul de pătrundere a acestuia în consum şi se exprimă prin volumul total de vânzări. depind de factori tehnici. la rândul lor. care desemnează limitele teritoriului de unde provin ofertanţii şi solicitanţii şi unde se întâlnesc dorinţele lor exprimate sub formă de ofertă şi cerere. piaţa trebuie neapărat datată. minitel etc. 4. ca element important al pieţei. care. în momentul considerat. Un spaţiu economico-geografic. Materializarea acestor întâlniri se poate face direct sau prin comenzi scrise. într-un spaţiu şi interval de timp date. fax. 2. ci doar numai ofertele şi cererile lor. Un timp “dat”. 5 . evoluează continuu. Numai aşa apare concurenţa. cumpărătorilor şi o anumită cantitate din acelaşi bun. Ca urmare. căci cererea şi oferta se schimbă de la o perioadă la alta. Această confruntare se materializează în realizarea efectivă a actelor de vânzare-cumpărare. 3.

formează condiţiile ce determină starea şi evoluţia ofertei şi cererii şi a raportului dintre ele.5. piaţa. ansamblu de metode şi mijloace folosite. De aceea. piaţa întreprinderii se raportează numai la calitatea sa de ofertant. capitalul. constitue mediul de interacţiune dintre întreprindere şi mediul său extern. serviciile şi forţa de muncă. sub toate formele sale. 6 . într-o primă aproximare restrânsă. după cum s-a văzut. pe de o parte. iar pe de altă parte. Prin piaţă. îşi desface mărfurile şi serviciile şi primeşte sancţiunea obiectivelor. că orice întreprindere întervine pe piaţă atât în calitate de ofertant. întreprinderile prin intermediul unor atitudini de spirit. au scopul obţinerii unei rentabilităţi. În concluzie a-şi putea spune. echipamentele. care în interdependenţa lor. strategiile şi tacticile. îşi procură obiectele de consum intermediar. strategiilor şi metodelor folosite. cât şi în calitate de solicitant. Piaţa întreprinderii se referă la spaţiul unde ea este prezentă cu produsele sale. Un ansamblu de “populaţii” capabile să exercite o influenţă asupra vânzărilor bunului considerat. cu prestigiul şi influenţa sa. întreprinderea. Editura “Meridianul 28”. îşi exprimă nevoile sale. George Medrihan “Marketing pentru toţi”. în vederea vinderii produsele sale clienţilor finali. Dar. BIBLIOGRAFIE • Vasile Munteanu. depistează nevoile sociale şi-şi fixează obiectivele. Practic. Aceste “populaţii” sunt formate din agenţi economici şi factori generali.

D. Editura Tehnică. “Curs de marketing”. 7 . Editura Bucureşti.• Nicolae Postăvaru. Bucureşti. • Patriche. “Marketing industrial”..