Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu funcția de administrare a politicii monetare în cele 17 țări

care folosesc euro ca monedă. Își are sediul în Frankfurt am Main. Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam. Actualul președinte al BCE este Mario Draghi. BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC). BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 17 state membre care au adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”.[1] BCE are ca obiectiv menținerea inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2%. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote, drept obținut prin Tratatul de la Maastricht. Stabilitatea prețurilor este definită ca o creștere anuală a indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) din zona euro de sub 2%, stabilitatea prețurilor trebuie menținută pe termen mediu. Istorie Tratatul de la Maastricht a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale pornind de la premisa că, în timp, toate statele membre ale UE vor adopta moneda euro și, prin urmare, Sistemul European al Băncilor Centrale va îndeplini toate atribuțiile legate de moneda unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind banca centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a fost lansată în luna ianuarie 1999. În luna mai 1998, Consiliul European a adoptat una dintre deciziile cele mai importante din istoria integrării europene. Liderii UE au hotărât că 11 state membre îndeplineau condițiile pentru adoptarea euro. Acest eveniment istoric își are originea în semnarea, în anul 1992, a Tratatului de la Maastricht, prin care a fost definit cadrul instituțional al Sistemul European al Băncilor Centrale. Timp de aproximativ 10 ani stabilitatea prețurilor a fost menținută în general, în pofida majorărilor semnificative ale prețurilor materiilor prime la nivel mondial, care au afectat Europa și restul lumii și asupra cărora politica monetară nu are nicio influență directă, ceea ce a determinat creșterea ratei medii a inflației la un nivel ușor superior celui de 2% după adoptarea monedei euro. În deceniile care au precedat lansarea monedei euro, ratele anuale medii ale inflației din țările respective erau mult mai ridicate decât cele din zona euro în ultimii 10 ani. Integrarea monetară europeană a debutat

după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton Woods. Institutul Monetar European (IME). dar care a devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat primei crize petroliere din anul 1973. esențial pentru crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale. BCE și sistemul de bănci centrale europene în ansamblu. care include și băncile centrale din toate statele Uniunii Europene. care a condus la conturarea Tratatului de la Maastricht. sub forma Raportului Werner. în urma unei serii de crize a cursului de schimb și a balanței de plăți. organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale. „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”. care prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane Deutsche Bundesbank.la începutul anilor ’60. Pentru a putea să lucreze eficient. Funcții Distribuția și supravegherea stabilității monedei euro Definirea politicii europene a intereselor și controlul rezervelor de bani Cooperarea cu băncile naționale Funcțiile BCE sunt menționate în Tratatul de la Maastricht. Rezultatul a fost Raportul Delors. Acest proiect ambițios a fost abandonat în anul 1971. odată cu crearea așanumitului „șarpe monetar”. a monedei euro. Această decizie s-a materializat în anul 1970. Consiliul European a încredințat unui comitet de experți. liderii celor șase țări membre ale CEE au decis elaborarea unui plan de uniune economică și monetară. o chestiune pe care criticii o aduc deseori în discuție. atunci când cei șase membri ai Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în domeniul afacerilor monetare. înființat în anul 1994. BCE nu are voie să depindă de puterea politică. pentru îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice. prezidat de Jacques Delors. mandatul de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii economice și monetare europene. au primit sarcina de a . În anul 1969. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-au părăsit. formată din Germania. care avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene.[2] Primul pas a fost făcut în 1972. a demarat pregătirea cadrului de reglementare. Acest Tratat a stat la baza introducerii. semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale UE în anul 1992 și ratificat de toate țările Uniunii Europene până în anul 1993. țările din Benelux și Danemarca. după aproximativ 10 ani.

Organe de decizie Consiliului Guvernatorilor BCE Consiliului Guvernatorilor BCE este alcătuit din membri ai Comitetului executiv (șase membri) plus guvernatorii băncilor naționale ce fac parte din zona euro (17 membri).[4] Este cel mai important organ de decizie al BCE. Președintele Consiliului UE. precum și un membru al Comisiei Europene. pot asista la ședințe. Responsabilități:[7] pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor. [6] Conform Statutului SEBC. El a fost înlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. moneda unică europeană.menține stabilitatea prețurilor și de a asigura credibilitatea monedei unice. Germania. respectiv luarea de decizii referitoare la ratele dobânzilor reprezentative ale BCE. gestionează activitatea zilnică a BCE. Principalele responsabilități ale Consiliului guvernatorilor sunt[5]: stabilirea politicii monetare a zonei euro. Unele dintre acestea au caracter de reglementare. Consiliul guvernatorilor BCE trebuie să se întrunească de cel puțin zece ori pe an. În acest sens. în concordanță cu orientările specificate și deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. în prima și a treia zi de joi a lunii în clădirea Eurotower din Frankfurt pe Main. Comitetul executiv al BCE Comitetul executiv al BCE este ales la fiecare 8 ani și este format dintr-un președinte. aplică politica monetară pentru zona euro. a fost lansată în ianuarie 1999[3]. exercită anumite competențe care i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor. un vicepreședinte și alți patru membri. Comitetul executiv decide ocupațiile BCE și este ales la recomandarea consiliului BCE. Euro. Toți membrii sunt numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată. Consiliul guvernatorilor se reunește. președintele Bancii Centrale Europene are votul decisiv. de regulă. adoptarea orientărilor și luarea deciziilor necesare executării atribuțiilor încredințate Eurosistemului. Consiliul general . În caz de paritate de voturi. Comitetul executiv furnizează instrucțiunile necesare BCN din zona euro. însă numai membrii Consiliului guvernatorilor au drept de vot. de două ori pe lună. La începerea lucărilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Willem Frederik Duisenberg a fost ales președinte.

[9] Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziție.[10] Ședințele Consiliului general pot fi convocate ori de câte ori președintele consideră oportun sau la cererea a cel puțin trei dintre membrii săi. trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a promova competitivitatea și a se adapta la șocuri. o dată la trei luni. Anii în care a fost președinte Nume Poză 1 1 iulie 1998 .31 octombrie 2003 Willem Frederik Duisenberg 1 noiembrie 2003 . Modul de alocare a acțiunilor a fost stabilit în 1998 pe baza populației statelor și a produsului intern brut al fiecărui stat. Acțiunile Băncii Centrale Europene nu sunt transferabile și nu pot fi folosite ca și colateral(gaj). prin urmare.31 octombrie 2 Jean-Claude Trichet 2011 1 noiembrie 2011 . respectiv menținerea stabilității prețurilor. care îi revin BCE în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare. președintele Consiliului UE și un membru al Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului general. Politică monetară Competența în domeniul politicii monetare a zonei euro a fost transferată la nivel comunitar fapt stabilit prin Tratatul de la Maastricht. având în vedere faptul că nu toate statele membre ale UE au adoptat încă euro. capital deținut de băncile centrale naționale. vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE. Mai jos se află un tabel cu acțiunile deținute de fiecare bancă centrală la 1 ianuarie 2011. .31 octombrie 3 Mario Draghi[11] 2019 Organizare Banca Centrală Europeană are un capital subscris de 5 miliarde de euro[12]. Țările participante la zona euro nu mai dispun de politici monetare și valutare și. Președinți ai Băncii Centrale Europene Nr. dar nu au drept de vot.Consiliul general este alcătuit din președintele BCE. Acesta îndeplinește atribuțiile preluate de la Institutul Monetar European. Băncile centrale care nu fac parte din Zona Euro sunt obligate să participe cu un procent mai mic la capitalul social.[8] În concordanță cu prevederile Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Consiliul general se reunește de obicei la Frankfurt. În zona euro. Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE. Tratatul de la Maastricht atribuie BCE responsabilitatea pentru politica monetară unică și îi încredințează un obiectiv fundamental. Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat moneda unică.

Acesta mai prevede că sectorul public nu trebuie să beneficieze de acces privilegiat la instituțiile financiare. Acestea sunt aplicate prin orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor hotărât de Consiliul guvernatorilor. la sancțiuni financiare. Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare la nivelul principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a prețurilor. Aproximativ 6 000 de bănci fac obiectul constituirii rezervelor minime obligatorii. ori de câte ori este posibil și adecvat. Pentru orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor stabilit de Consiliul guvernatorilor. așa-numita clauză „no bail-out” din Tratat menționează clar faptul că nici Comunitatea. Aceste rezerve generează cererea structurală de lichiditate din partea sectorului bancar al zonei euro. prin intermediul băncilor centrale naționale. Pe baza analizelor economice și monetare periodice. respectiv intervalul pentru care se calculează nivelul rezervelor . BCE și Eurosistemul utilizează trei instrumente: (1) rezervele minime obligatorii (RMO) (2) operațiunile de piață (3) facilitățile permanente Funcția principală a rezervelor minime obligatorii este stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața monetară. În ceea ce privește operațiunile prin care sunt puse în aplicare deciziile de politică monetară. În ceea ce privește statele membre care nu respectă plafoanele pentru deficitul bugetar și pentru datoria publică stabilite în Protocolul privind procedura de deficit excesiv (PDE). pe parcursul perioadei de constituire. aplicarea acestei proceduri poate conduce. în ultimă instanță. niciun stat membru nu poate fi considerat responsabil pentru angajamentele asumate de un alt stat membru. în medie. Tratatul impune statelor membre UE obligația de a evita deficitele excesive. nivelul acestora fiind stabilit în funcție de bilanțul fiecărei instituții de credit. Tratatul interzice în mod explicit finanțarea deficitelor bugetare prin intermediul băncilor centrale. Consiliul guvernatorilor le derulează. în conformitate cu principiul descentralizării operaționale. care este format din cei șase membri ai Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale țărilor din zona euro. Apoi. Băncile trebuie să dețină rezervele minime obligatorii în conturile Eurosistemului. pe baza principiului „o persoană. anexat Tratatului. Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică monetară. În plus. RMO trebuie îndeplinite.deciziile de politică monetară sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE. un vot”.

Eurosistemul desfășoară trei categorii de operațiuni. dar tranzacțiile sunt derulate practic la nivelul BCN. și anume: operațiunile principale de refinanțare – OPR operațiunile de refinanțare pe termen mai lung – ORTL operațiunile de reglaj fin – ORF Prin intermediul operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung. Pentru fiecare instituție. Ofertele cu cele mai ridicate rate ale dobânzii sunt satisfăcute cu prioritate. până la epuizarea volumului de lichiditate care face obiectul alocărilor. Rezerve minime obligatorii reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care instituțiile de credit sunt obligate să le dețină la banca centrală. având scadența la trei luni. Eurosistemul creditează băncile.care trebuie constituite de către bănci. în ordine descrescătoare. pe bază de oferte. după care urmează celelalte oferte. Acestea se realizează descentralizat. Operațiunile de piață dețin rolul cel mai important în gestionarea condițiilor de lichiditate ale sectorului bancar din zona euro și în orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară. La operațiunile principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung pot participa numeroase bănci. se calculează ca procent din totalul depozitelor constituite de clienții nebancari la acea instituție de credit. 'Operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se desfășoară sub forma unor licitații lunare cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă. Eurosistemul pune la dispoziția băncilor două facilități permanente și anume: . Creditele sunt întotdeauna acordate pe o perioadă scurtă și prestabilită. Operațiunile principale de refinanțare sunt efectuate săptămânal. Această perioadă începe de obicei în ziua de marți următoare ședinței Consiliului guvernatorilor care are programată evaluarea orientării politicii monetare. având scadența la o săptămână. la un nivel egal sau superior ratei dobânzii minime acceptate anunțate în prealabil. aproximativ 1 700. sub forma unor licitații cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă. în schimbul garanțiilor. Operațiunile de reglaj fin nu constituie un instrument cu frecvență periodică în ceea ce privește furnizarea sau absorbția de lichiditate. pentru protejarea Eurosistemului de riscul financiar. respectiv BCE coordonează operațiunile. Rezervele minime obligatorii sunt remunerate de Eurosistem la o rată a dobânzii medii marginale aferente operațiunii principale de refinanțare din perioada de constituire. băncile pot depune oferte cu mai multe rate ale dobânzii. aceste operațiuni fiind efectuate în funcție de necesități. În cadrul acestor licitații.

facilitatea de creditare marginală facilitatea de depozit Facilitatea de depozit este facilitatea permanentă a Eurosistemului. Noul Tratat de la Lisabona include BCE printre instituțiile Uniunii Europene. nici băncile centrale naționale din Eurosistem și niciun membru al instanțelor însărcinate cu luarea deciziilor nu pot cere sau accepta instrucțiuni de la un alt organism. garantate cu active eligibile.[16] Controlul deplin asupra bazei monetare este asigurat prin monopolul asupra emiterii de bancnote și prin cerința ca emiterea de monede de către statele membre să fie supusă aprobării BCE. Articolul 101 din Tratat protejează Eurosistemul împotriva presiunilor în favoarea finanțării datoriei publice prin interzicerea acordării de credite sectorului public de către Eurosistem. Aceasta reflectă faptul că politica monetară este indivizibilă și că băncile centrale trebuie să fie independente pentru a asigura stabilitatea prețurilor. BCE a convenit asupra unui acord valutar (linie de swap) cu Rezervele Federale ale SUA în legătură cu operațiunea Term Auction Facility în USD. ceea ce presupune că valoarea externă a monedei euro – la fel ca cea a principalelor valute. de resortul statelor membre. în mare măsură. politicile economice (fiscale sau structurale) rămân. este garantată prin dispozițiile articolului 108 din Tratatul de la Maastricht. În schimb. Facilitatea de creditare marginală este facilitatea permanentă a Eurosistemului. Eurosistemul beneficiază de un grad înalt de independență față de influențele politice.sediul BCE din Frankfurt pe Main Independență Banca Centrală Europeană este o instituție independentă. care constă în posibilitatea contrapartidelor de a obține credite overnight de la o BCN. Regimul cursului Euro Pentru euro a fost adoptat un regim flexibil al cursului de schimb. inclusiv din partea guvernelor. la o rată a dobânzii prestabilită. cum ar fi dolarul SUA este stabilită pe piață. care constă în posibilitatea contrapartidelor de a constitui la o BCN depozite overnight. Nici Banca Centrală Europeană. remunerate la o rată a dobânzii prestabilită. BCE a efectuat o serie de operațiuni de furnizare de lichidități în USD băncilor din zona euro. în numele Rezervelor Federale. înscriindu-se într-un cadru european menit să asigure disciplina. .[15] Independența instituțională a BCE față de orice ingerință. [14]Toate instituțiile UE și toate guvernele naționale trebuie să respecte acest principiu. Eurotower .

Cu această ocazie. imediat după prima ședință a Consiliului guvernatorilor din luna respectivă. independența este asigurată prin bugetul propriu al BCE. fi e la solicitarea acestora. președintele prezintă declarația introductivă în numele Consiliului guvernatorilor. fi e la solicitarea Parlamentului.Independența personală le garantează membrilor Consiliului guvernatorilor siguranța mandatului și le permite să evite orice conflicte de interese. Statutul SEBC/BCE protejează independența personală a organelor de decizie ale BCE prin prevederea unor contracte pe durată determinată relativ îndelungate și prin interzicerea revocării din funcție pe baza rezultatelor unor politici aplicate anterior. Buletinul lunar este publicat la o săptămână după desfășurarea ședinței Consiliului guvernatorilor Președintele BCE se prezintă de patru ori pe an în fața Comisiei economice și monetare a Parlamentului European. care este independent de cel al UE. în al doilea rând. În acest sens. în concordanță cu ciclurile electorale. de către instituții democratice. Această publicație furnizează publicului larg și piețelor financiare o analiză detaliată și aprofundată a mediului economic și a evoluțiilor monetare. concentrându-se asupra aspectelor pe termen mediu. pot fi evidențiate trei elemente. Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului executiv pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European. În primul rând. numirea membrilor Consiliului guvernatorilor. alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale. se consideră esențial ca guvernatorii băncilor centrale să dețină mandate semnificativ mai lungi decât cele ale politicienilor. Legitimitatea democratică a băncilor centrale independente este reglementată diferit în funcție de fiecare sistem democratic. și prin subscrierea și vărsarea integrală a capitalului BCE de către băncile centrale naționale din cadrul Eurosistemului. Principalele instrumente și canale de comunicare utilizate de Banca Centrală Europeană Președintele și vicepreședintele BCE susține o conferință de presă lunară. Președintele oferă explicații privind deciziile de politică monetară ale BCE și apoi răspunde întrebărilor formulate de membrii Comisiei Europene. În general. Legitimitatea democratică a BCE/SEBC. ratificarea Tratatului și a amendamentelor aduse statutelor băncilor centrale naționale de legislația națională. Buletinul lunar este un canal de comunicare important utilizat de către BCE. În această privință. În cadrul UEM. . astfel. în timp ce politicienii au obiective pe termen mai scurt. guvernatorii băncilor centrale pot avea în vedere un orizont mai îndepărtat.

fără prezenţa monetară şi nivelul general al preţurilor nu ar putea exista. 1. Avantajele stabilităţii preţurilor se bazează pe patru argumente:  eliminarea distorsiunilor în mecanismul de ajustare a preţurilor relative  diminuarea preţurilor curente de interes nominal  economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizată pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preţurilor viitoare  dispariţia efectelor inflaţioniste asupra repartiţiei patrimoniilor reale şi financiare şi asupra repartiţiei veniturilor între creditori şi debitori . şi deci cauza principală a acesteia reprezintă o creştere necontrolată corespunzător a masei monetare în circulaţie.Politica monetară a Băncii Centrale Europene Politica monetară a SEBC a fost creată de către Institutul Monetar European (IME). Obiectivul principal al SEBC reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice în Comunitate. a) Afirmarea caracterului monetar al inflaţiei Inflaţia. Strategiile Băncii Centrale Europene O strategie de politică monetară reprezintă ansamblul de proceduri care fondează coerenţa deciziilor luate de o bancă centrală pentru a atinge obiectivul său final.

eficacitate .Nici o bancă centrală nu dispune de instrumente de politcă monetară care să îi permită controlul direct asupra nivelului preţului. Uneori pentru a ajunge şi a controla ţinta finală este mai uşor de a întrebuinţa un obiectiv intermediar.responsabilitate din partea BCE . adică să existe o puternică relaţie între aceştia doi  trebuie să fie urmărit şi controlat de autorităţile monetare  trebuie să aibă caracter de confidenţialitate Obiectivele intermediare a politicii monetare sunt de trei tipuri: Agregate monetare Taxa de interes Taxa de schimb Credibilitatea operaţională .orientare pe termen mediu.coerenţă cu statutul de independenţă a SEBC c) Linia strategică adoptată Institutul Monetar European (IME) a reţinut două strategii posibile pentru Banca Centrală Europeană:  un obiectiv monetar ca ţintă intermediară  o ţintă directă asupra inflaţiei .transparenţă . INSTRUMENTE → ŢINTĂ INTERMEDIARĂ → ŢINTĂ FINALĂ Pentru ca un obiectiv intermediar să fie competent trebuiesc luate în calcul:  să fie un indicator fiabil evoluţiei obiectivului final.continuitate . deci se poate vorbi de ţinte finale şi ţinte intermediare. b) Căutarea unei credibilităţi operaţionale O politică monetară utilizează anumite intrumente pentru a-şi atinge obiectivele finale.anticipări inflaţioniste pe termen mediu .

Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Preţ a Consumului Armonizat). .fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetară . Aceste exigibilităţi trebuie să aibă un caracter puternic monetar din punct de vedere ai agenţilor economici. Dacă creşterea înregistrată a unui agregat monetar este mei rapidă decât creşterea anticipată. Aceste indice a fost creat pentru a evalua mărimea inflaţiilor naţionale în cursul celei de-a II-a faze a Uniunii Economice Monetare. şi deci ne îndreptăm către lichiditate.fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflaţie . şi este calculat lunar pentru fiecare Eurostat. Tabloul politicii monetare a BCE Prezentarea conţinutului exact şi detaliat al politicii monetare a) un obiectiv al inflaţiei strict cuantificat . În concepţia BCE inflaţia reprezintă în ultimă instanţă un fenomen monetar şi deci va trebui să controleze tendinţa evoluţiei masei monetare de unde rezultă un aşa numit agregat monetar.a fi prospectivă 2. La 13 octombrie 1998 BCE nu a dorit să adopte nici un din strategiile propuse de către IME şi a decis să-mi impună propria politică monetară îndreptată asupra unui obiectiv final reprezentat de preţ şi un obiectiv intermediar un agregat monetar. Acesta subliniază faptul că BCE fixeaşză limitele precise a valorii maxime a inflaţiei compatibilă cu stabilitatea preţurilor .Obiectivul monetar ca ţintă intermediară se bazează pe compararea evoluţiilor prevăzute şi constatate a agregatelor monetare ca ţintă. .a utiliza o largă gamă de indicatori .  Alegerea agregatului M3 Un agregat monetar se defineşte ca fiind suma monedei în circulaţie şi atragerea anumitor exigibilităţi ale instituţiilor financiare. Pentru a pune în aplicare aceste două strategii BCE s-a ajutat de cele patru recomandări ale IME: . politica monetară trebuie să devină mai restrictivă. b) o ţintă monetară  Agregat monetar la nivelul preţurilor.Un nivel al inflaţiei < 2% pe termen mediu. Ţintă directă asupra inflaţiei se bazează pe compararea între inflaţia prevăzută şi cea realizaă.

moneda reprezintă o monedă fiduciară (bancnote şi monezi) şi ansamblul depozitelor la vedere deţinute de public.În sens mai restrâns şi imediat. .