8. Aspecte teoretice ale cubării arboretelor .............................................................................

2
8.1. NoŃiuni de statistică matematica aplicată în dendrometrie ............................................2
8.2. Structura arboretului ....................................................................................................4
8.2.1. Structura arboretului în raport cu diametrul ...........................................................5
8.2.2. SuprafaŃa de bază a arboretului ............................................................................ 10
8.2.3. Structura arboretului în raport cu înălŃimea .......................................................... 12
8.2.4. Structura arboretului în raport cu înălŃimea redusă ............................................... 16
8.2.6 Structura arboretului în raport cu volumul ............................................................ 18
8.2.8 Structura arboretului în raport cu poziŃia arborilor ................................................ 20
8.2.9 Structura arboretului în raport cu spaŃiul dintre arbori ........................................... 21
9. Inventarierea pădurilor ...................................................................................................... 23
10. Cubarea arboretului ........................................................................................................ 26
10.1. Metode de cubaj cu arbori de probă. ......................................................................... 26
10.1.1. Metoda arborelui mediu al arboretului ............................................................... 26
10.1.2. Metode cu arbori de probă pe clase de diametre................................................. 27
10.1.4. Metoda Hohenadl .............................................................................................. 28
10.2. Metode bazate pe tabele de cubaj ............................................................................. 29
10.2.1. Metoda tabelelor de cubaj cu o singură intrare ................................................... 30
10.2.2. Metoda tabelelor de cubaj cu două intrări .......................................................... 30
10.3. Metoda de cubaj simplificate .................................................................................... 33
10.3.1. Metode de cubaj cu tabele de producŃie generale ................................................... 33
10.3.2. Metode de cubaj cu tabele de producŃie simplificate .............................................. 34
11. Sortarea arboretului ........................................................................................................ 35
11.1. Aspecte generale ...................................................................................................... 35
11.2. Clasificarea calitativă a arborilor şi arboretelor ........................................................ 36
11.3. Metode de sortare a masei lemnoase ........................................................................ 38
11.3.1. Metoda de sortare cu tabele de sortare dimensională la arbori ...................... 39
11.3.2. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete în raport cu proporŃia
arborilor de lucru .......................................................................................................... 39
11.3.4. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete echiene pe clase de
producŃie ....................................................................................................................... 39
12. Auxometrie ..................................................................................................................... 40
12.1. Aspecte generale. Clasificarea creşterilor ................................................................. 40
12.2. Determinarea vârstei arborilor .................................................................................. 41
12.3. Determinarea vârstei arboretelor .............................................................................. 42
12.4. Determinarea creşterilor la arbori ............................................................................. 43
12.4.1. Creşterea în diametru ................................................................................... 43
12.4.2. Creşterea în suprafaŃă de bază ...................................................................... 44
12.4.3. Creşterea în înălŃime .................................................................................... 45
12.4.4. Creşterea în volum ....................................................................................... 45
12.4.5. Analiza trunchiului arborelui ....................................................................... 47
12.5. Determinarea creşterilor la arborete .......................................................................... 48
12.5.1. Creşterea în diametru......................................................................................... 48
12.5.2. Creşterea în suprafaŃă de bază ........................................................................... 49
12.5.3. Creşterea în înălŃime ......................................................................................... 50
12.5.4. Creşterea în volum ............................................................................................ 51
Curs
2

8. Aspecte teoretice ale cubării arboretelor
Arboretul reprezintă porŃiunea de pădure omogenă din punct de vedere al caracteristicilor
staŃionale şi de vegetaŃie şi suficient de mare pentru a forma obiect independent de
gospodărire.
Arboretul este constituit dintr-un număr mare de indivizi cu anumite caracteristici comune, el
constituie o colectivitate statistică, o populaŃie.
Cubarea arboretului – operaŃiunea de determinare a volumului acestuia – are la bază
cunoaşterea unor elemente care intră in calculul volumului. Aceste elemente se determină de
regulă ca nişte valori medii deduse pe cale statistică.

8.1. NoŃiuni de statistică matematica aplicată în dendrometrie
Elementul fundamental al statisticii este populaŃia statistică.
Prin populaŃie se înŃelege o colecŃie finită sau infinită de observaŃii.
In practică însă se lucrează cu probe (esantioane), adică fracŃiuni ale unei populaŃii şi aceasta
datorită faptului că, proba, fiind bine aleasă ne dă suficiente date despre populaŃie.
Probele se compară întotdeauna cu populaŃiile, plecând de la ipoteza nulă şi anume abaterea
probei faŃă de populaŃie este nulă.
Acestă ipoteză se poate dovedi justă sau falsă, de unde rezultă concluzii referitoare la
cercetările efectuate.
In urma unei cercetări se obŃin o serie de date (observaŃii) care se notează intr-un tabel.
Nr.arbore InalŃimea (m)
1 15,0
2 17,5
3 19,3
4 18,6
5 15,0
... ...
Prin ordonarea datelor inscrise in acest prim tabel, adică notarea lor în ordine
crescătoare şi in functie de frecvenŃa de aparitie se obŃine tabelul de distribuŃie.
Tabel primar de distribuŃie
InalŃimea (m) frecvenŃa
15,0 2
17,5 1
18,6 1
19,3 1
... ...
In acest tabel se trece la gruparea datelor in clase obŃinându-se şirul statistic sau şirul
de variaŃie. Gruparea se poate face în clase naturale (de exemplu caracterele calitative:
culoare, formă etc) sau în clase artificiale artificiale (de exemplu caracterele cantitative:
dimensiuni)
Clasa de
inalŃimi
frecvenŃa
15,0-16,9 2
17,0-18,9 2
19,0-20,9 1
... ...

Curs
3

Clasele se formează stabilind mai întâi limitele de clasă. Toate valorile cuprinse între limitele
fiecarei clase se trec în clasa respectivă. De exemplu dacă, clasa este indicată intre limitele 17
şi 19 m atunci toate valorile cuprinse intre aceste valori se trec în clasa respectivă. Trecand
valorile cuprinse intre 17 şi 19 m in aceeaşi clasă inseamnă că atribuim fiecărei valori
individuale o singură valoare , în cazul de faŃă valoarea 18m. Această valoare comună
reprezintă centrul clasei.

Centrul clasei – valoarea atribuită fiecarei valori cuprinsă intre limitele unei clase

Interval de clasa – distanŃa dintre două limite de clasă sau între două centre de clasă
(mărimea clasei)

Amplitudinea – distanŃa dintre valoarea cea mai mare şi cea mai mică a şirului
variaŃiei statistic

VariaŃie - diversitate a observaŃiilor.
Ea poate fi continuă dacă se exprimă prin numere fracŃionare sau
fluctuantă dacă se exprimă prin numere intregi.

FrecvenŃa absolută - numărul de observaŃii corespunzătoare fiecărei clase

FrecvenŃa relativă –raportul dintre numărul de observaŃii corespunzătăare unei clase şi
numărul total de observaŃii

DistribuŃie a - gruparea valorilor individuale pe clase
frecvenŃelor
(repartiŃie)


Etapele prelucrării statistice
1. Intocmirea şirului statistic
2. reprezentarea grafică a distribuŃiei frecvenŃelor
a. variabila continuă
Reprezentarea grafică se face diferit după cum şirul statistic este reprezentat prin
limite de clasă sau prin centre de clasă.
- In cazul în care şirul statidtic este reprezentat prin limite de clasă , acestea se
notează pe axa absciselor, apoi pentru fiecare clasă se construieşte câte un
segment cu înălŃimea egală cu frecvenŃa clase. Se obŃine astfel un poligon în
formă de trepte numit histogramă.
- În cazul în care şirul statistic este reprezentat prin centrul clasei, se notează
aceste valori pe abscisă şi se ridică perpendiculare de înălŃime proporŃională cu
frecvenŃa claselor respective. Se unesc vârfurile perpendicularelor ridicate şi se
obŃine un poligon al frecvenŃelor.
Atunci când intrevalele de clasă sunt foarte mici şi numărul de observaŃii foarte
mare, se obŃine, o curbă a frecvenŃelor şi nu un poligon .
b. variabila discontinuă
- valorile claselor se notează pe abscisă, apoi din punctele respective se
ridică perpendiculare de înălŃime proporŃională cu frecvenŃa claselor
respective. Se unesc vârfurile perpendicularelor ridicate şi se obŃine un poligon
al frecvenŃelor. Spre deosebire de poligonul frecvenŃelor din cazul precedent
Curs
4

(variabilă continuă) acest poligon nu începe şi nu se termină pe axa absciselor
ci undeva la o înălŃime mai mare.
3. caracterizarea distribuŃiilor de frecvenŃe prin intremediul indicilor statistici
indicii populaŃiilor = parametri, se notează cu litere greceşti
indicii probelor = estimatori, sunt valori apropiate de adevăratele valori,
se notează cu litere latine
Indici statistici Populatie Probă
Media aritmetică
µ
x
VarianŃa
2
σ 2
s
Abaterea standard σ s
Coeficientul de variaŃie % σ % s
Indicele asimetriei α A
Indicele excesului ε E
CovarianŃa
2
xy
σ
2
xy
s
Coeficientul de corelaŃie
ρ
r
Coeficientul de regresie β b
Abatere diferenŃa dintre o valoare oarecare a unei variabile şi valoarea medie
diferenŃa dintre valoarea reprezentativă a clasei şi valoarea medie
(cazul grupării în clase)
x x
i
− =
Abaterea medie pătratică este cel mai folosit indicator al dispersiei

( )
N
x x
i ∑

=
2
σ -în cazul observaŃiilor negrupate
( )
N
n x x
i i ∑

=
2
σ - în cazul observaŃiilor grupate

Coeficientul de variaŃie permite compararea a două distribuŃii de frecvenŃe,(distribuŃiile
alcătuite din valori mari au abateri standard mari, distribuŃiile
alcătuite din valori mici au abateri standard mici prin urmare
nu se pot compara cu ajutorul abaterii standard
Indicele asimetriei
s
M x
A
s
0

=
Indicele excesului redă boltirea unei curbe
Curba normala (mezokurtică)
Curba ascuŃită (leptokurtică) E>0
Curba turtită (platikurtică) E<0
CovarianŃa redă legătura dintre două variabile r=0 → variabile independente
r=±1 →corelaŃie completă „+” sau „-”
În dendrometrie prezintă o importanŃă deosebită:
- diametrul mediu aritmetic
- diametrul median
- abaterea standard
8.2. Structura arboretului
Prin structura arboretelor se înŃelege modul de alcătuire al acestora.
Curs
5

Din punct de vedere al repartiŃiei arborilor dintr-un arboret în raport cu vârsta acestora
distingem:
- arborete echiene, cazul arboretelor constituite din arbori de aceeaşi vârsta sau
aproape aceeasi varstă (vârsta nu diferă cu mai mult de 5 ani)
- arborete relativ echiene, arboretele care se caracterizează prin aceea că vârsta
arborilor nu diferă cu mai mult de 20 de ani în cazul arboretelor regenerate pe cale
generativă (prin sămânŃă), respectiv 5 ani în cazul arboretelor regenerate pe cale
vegetativă
- arboretele relativ pluriene, arbori de mai multe vârste grupate în câteva etaje de
vegetaŃie.
- arboretele pluriene. Acolo unde se intâlnesc arbori de toate vârstele.

8.2.1. Structura arboretului în raport cu diametrul

Cazul arboretelor echiene.
Daca reprezentăm într-un sistem de axe rectangulare pe abscisă categoriile de diametre iar pe
ordonată frecvenŃele fiecărei categorii se obŃine curba de frecvenŃă, curbă ce caracterizează
structura arboretelor din punct de vedere al repartiŃiei arborilor pe categorii de diametre.
Asupra formei curbei de frecvenŃă au fost făcut mai multe ipoteze. Unii autori (Krenn, 1942;
Stinghe Toma, 1958; ş.a.) au acceptat ipoteza conform cărora distribuŃia arborilor pe categorii
de diametre urmează legea distribuŃiri normale , a cărei expresie este:

( ) u f
s
Na
n
x
= ˆ unde ( ) ;
2
1
2
2
1
u
e u f

=
π
;
x
s
x x
u

=

unde : N – numărul de unităŃi din populaŃia luată în considerare;
a – mărimea intervalului dintre categoriile de diametre
(amplitudinea unei categorii de diametre);
x = d - valorile claselor de diametre;
d x = - diametrul mediu aritmetic;
N – frecvenŃe absolute;
s
x
– abaterea medie pătratică;
f(u) - funcŃia de frecvenŃă a distribuŃiei normale normate;
u – abaterea normată pe categorii de diametre a distribuŃiei normale.
e – baza logaritmilor naturali = 2,71828;
Curs
6


reprezentarea grafică ne arată că există diferenŃe între distribuŃia teoretică şi cea
experimentală.
Curba experimentală este evident asimetrică şi prezintă şi exces pozitiv. Prelungirea
ramurei drepte a curbei de repartiŃie este determinată de de dezvoltarea liberă a arborilor
grosi, care, având coroana în plafonul superior sunt mai puŃin influenŃaŃi de restul arborilor.
PrezenŃa asimetriei reprezintă un fenomen general al curbelor de frecvenŃă privind
repartiŃia numărului de arbori pe categori de diametre (Prodan, 1962, 1965). De aceea,
rezultate mult mai bune se obŃin folosind distribuŃia Charlier tip A. aceasta distribuŃie
teoretică ia în considerare atât excesul cât şi asimetria curbei de frecvenŃă, după cum urmează:
( ) ( ) ( )
(
¸
(

¸

+ − =
IV
u
III
u u
x
f
E
f
A
f
s
Na
n
24 6
ˆ

unde: nˆ - frecvenŃele teoretice ale distribuŃiei Charlier tip A
N – numărul total de măsuratori;
a – mărimea intervalului;
s
x
– abaterea standard experimentală
f
(u)
– funcŃia de frecvenŃă a distribuŃiei normale normate;
f
(u)
III
şi f
(u)
IV
- a treia şi a patra derivată a funcşiei f
(u)
;
A – indicele de asimetrie;
E – indicele excesului.
FuncŃiile f
(u)
, f
(u)
III
şi f
(u)
IV
sunt tabelate pentru valorile variabilei u.

Comparatie intre frecventele experimentale si curba teoretica a distributiei normale privind
repartitia arborilor pe categorii de diametre la molid (d=19.5cm, s%=26.17%)
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38
categorii de diametre, cm
frecvente absolute
valori experimentale
valori teoretice
Curs
7




Se constată o bună concordanŃă intre frecventele experimentale şi cele teoretice calculate după
distribuŃia teoretică Charlier tip A.
Analizând relaŃia de mai sus rezultă că frecvenŃele pe categorii de diametre relative depind de:
- abaterea medie pătratică sau coeficientul de variaŃie (s%) a diametrelor în arboret;
- coeficientul de variaŃie scade pe măsură ce arboretele înaintează în vârstă;
- coeficientul de variaŃie scade odată cu majorarea diametrului mediu
- arboretele de lumină au coeficienŃi de variaŃie mai mari decât arboretele de
umbră;
- indicele de asimetrie;
- indicele de exces.

Cazul arboretelor pluriene.
Curba frecvenŃelor, în cazul arboretelor pluriene caracterizate printr-o fluctuaŃie mare a
vârstei arborilor, se deosebeşte esenŃial de curba frecvenŃelor în cazul arboretelor echiene atat
din punct de vedere al amplitudinii de variaŃie a diametrelor cât şi sub raportul formei curbei.
Forma curbei este descrescătoare, frecvenŃele maxime fiind mereu la categoriile de diametre
mici. Expresia analitică a acestei curbe de structură după Meyer (1933) este:

x
ke n
α −
= ˆ unde nˆ - frecvenŃele teoretice ale distribuŃiei
e – baza logaritmilor naturali,
k, α, - parametrii funcŃiei



Ajustarea curbei de frecventa privind numarul de
arbori pe categorii relative de diametre dupa
distributia Charlier tipA la arborete de molid
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
1 3 5 7 9 11 13 15
categorii de diametre in valori
relative
frecvente
procentuale, n%
valori experimentale
valori teoretice
Curs
8
















FrecvenŃele reale se pot abate foarte mult de la cele teoretice calculate după ecuaŃia lui
Meyer, mai ales dacă arboretul nu este tipic plurien. Cercetările au arătat că la noi în Ńară, în
pădurile naturale pluriene categoriile de diametre mari au frecvenŃe care depăşesc pe cele
teoretice.

Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene.
Una din caracteristicile biometrice ale arboretului este diametrul mediu. După modul de calcul
distingem:
1. diametrul mediu aritmetic
- în cazul unei colectivităŃi mici (n < 30) şi cu valori negrupate pe categorii de
diametre, diametrul mediu aritmetic se determină ca medie aritmetică a
diametrelor măsurate;
- în cazul unei colectivităŃi mari (n > 30) diametrele se grupează pe categorii de
diametre, diametrul mediu aritmetic se determină prin procedeul multiplicării
N
d n
d
i i ∑
= unde n
i
– numărul de arbori
d
i
– categoria de diametre
N – numărul total de arbori

2. Diametrul median al numărului de arbori d
M

Este cunoscut şi sub denumirea de diametrul central al numărului de arbori (d
c
).
Reprezintă acel diametru care împarte şirul statistic al diametrelor ordonat crescător în două
părŃi cu efective egale (este de fapt mediana distribuŃiei numărului de arbori).
Me
i
Me M
n
n
N
a l d


+ =
2

unde:
- a – amplitudinea unei categorii de diametre
- l
Me
– reprezintă limita inferioară a clasei mediane
- Σn
i
’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane
- n
Me
– efectivul de arbori corespunzători clasei mediane



Frecventele teoretice (linia plina ) si experimentale
(linia intrerupta) la un arboret plurien de brad cu o
structura apropiata de cea gradinarita
0
20
40
60
80
100
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19
categorii de diametre, d
f
r
e
c
v
e
n
t
e

a
b
s
o
l
u
t
e
,

n
valori experimentale
valori teoretice

Curs
9

3. Diametrul mediu Weise (d
W
)
reprezintă o estimare a diametrului mediu al volumului.
Este diametrul care corespunde celui de-al 60% din numărul total de arbori din cadrul unei
serii de distribuŃii ordonate crescător

4. Diametrele Hohendal (d
+
şi d
-
)
Se definesc prin relaŃiile :

d
d
s d d
s d d
− =
+ =

+
unde d - diametrul mediu aritmetic
s
d
– abaterea standard a diametrelor




5. Diametrul mediu al suprafeŃei de bază
se poate determina:
- intermediul suprafeŃei de bază medii ( g )

π
π g
d d g
g
4
4
2
= ⇒ =
cumulat arbori de Numarul
cumulata baza de Suprafata
N
G
g
− − −
− − −
= =
- prin intermediul diametrului mediu aritmetic ( d ) şi al abaterii standard a diametrelor (s
d
)
folosind relaŃia
2
2
d g
s d d + =

6. Diametrul median al suprafeŃei de bază

Este acel diametru care împarte sirul statistic ordonat al suprafeŃei de bază al arborilor în două
părŃi egale. Este cunoscut şi sub denumirea de diametrul central al suprafeŃei de bază.

se poate determina:
- interpolare
- pe baza relatiei
Me
i
Me gM
g
g
G
a l d


+ =
2

unde:
o a – amplitudinea unei categorii de diametre
o l
Me
– reprezintă limita inferioară a clasei mediane
o Σn
i
’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane
o n
Me
– efectivul de arbori corespunzători clasei mediane


7. Diametrul cel mai frecvent (d
f
)
- corespunde categoriei de diametre cu cea mai mare frecventă
( )
2 1 0
1 0
2 n n n
n n a
l d
df f
− −

+ =
l
df
– limita inferioară a clasei modale
a – amplitudinea unei categorii de diametre
Curs
10

n
c
– frecvenŃa clasei modale
n
1
– frecvenŃa clasei inferioare celei modale
n
2
– frecvenŃa clasei superioare celei modale

Luând în considerare diametrele determinate în cadrul unui arboret se poate identifica
următoarea inegalitate multiplă.
+
< < < < < < < d d d d d d d d
gM W g M f
_
8.2.2. SuprafaŃa de bază a arboretului

SuprafaŃa de bază a arboretului reprezintă suma suprafeŃelor de bază ale arborilor componenŃi.
Se exprimă de regula în m
2
/ha şi se determină prin:
- metoda cumulării suprafeŃelor de bază ale arborilor
- metoda diametrului mediu ( d ) si abaterii standard a diametrelor (s
d
)
- metoda Bitterlich

1. Metoda cumulării suprafeŃelor de bază
Presupune:
- măsurarea pe teren a diametrelor,
- gruparea lor pe categorii de diametre,
- determinarea suprafeŃele de bază multiple
- insumarea suprafeŃele de bază multiple obŃinându-se suprafaŃa de bază a
arboretului

= + + + =
i i n n
g n g n g n g n G ...
2 2 1 1


2. Metoda diametrului mediu ( d ) si abaterii standard a diametrelor (s
d
)
SuprafaŃa de bază a arboretului este dată de relaŃia:

( ) [ ] ( ) ( ) [ ]
[ ] [ ] ( )
2 2 2 2 2 2
2
2
2
2
4 4
2
4
2
4 4 4
d d d i d i i
i i i i i i i
s d
N
Ns d N s n s n d d n
d d d d d d n d d d n d n G
+ = + = + −
= − + − − = − − = =
∑ ∑ ∑
∑ ∑ ∑
π π π
π π π

deoarece suma abaterilor centrale este egală cu 0 (erori pozitive şi negative faŃă de media
aritmetica) iar ∑n
i
= N

( )
2
2
4
d
s d N G + =
π



3. Metoda Bitterlich
Se bazează pe principiul conform caruia suprafaŃa de bază la hectar, in m
2
, este egală cu
numărul de arbori al căror diametre de bază depăşesc laturile unui anumit unghi critic.

Justificarea teoretică ametodei:
b
a
d R
b
a
d
R
= ⇔ =

Curs
11



în cazul în care toŃi arborii din jurul centrului o ar avea acelaşi diametru atunci s-ar
inregistra acei arbori care se găsesc în interiorul cercului cu raza R. SuprafaŃa acestui cerc este
dată de relaŃia:
2
2
2
2
2 2
* * * * *
|
¹
|

\
|
= = =
b
a
d
b
a
d R S π π π unde d,a,b – se exprimă in m
S - se exprimă in m
2

Dacă în cadrul suprafeŃei circulare cu raza R se găsesc N arbori cu diametrul mediu d atunci
suprafaŃa de bază a acestor arbori va fi:
N d G
2
4
π
=
pentru un m
2
de arboret revine:

2
2
2
2
1
4
4
|
¹
|

\
|
=
|
¹
|

\
|
= =
a
b N
b
a
d
N d
S
G
G
π
π

la hectar se obŃine o suprafaŃă de 10.000 ori mai mare adică

2
1
2500 10000 / |
¹
|

\
|
= =
a
b
N G ha G
In cazul în care se foloseşte un instrument cu raportul 50 =
b
a
, a=50b atunci:
N
b
b
N ha G = |
¹
|

\
|
=
2
50
2500 /
În aceleaşi condiŃii se obŃine
d
b
b
d
b
a
d R 50
50
= = =
Prin urmare , atunci când se foloseşte un instrument cu deschizătura plăcuŃei egală cu 1:50 din
lungimea bastonului, se inregistrează toŃi arborii cu diametrul egal sau mai mare decât 1:50
din distanŃa lor până la centrul cercului. Un arbore gros dar situat mai departe poate fi
inregistrat tot aşa de bine ca şi un arbore subŃire dar apropiat de operator. CondiŃia care
trebuie indeplinită este:

50
1
...
3
3
2
2
1
1
= = = =
R
d
R
d
R
d

Se poate alege şi un alt raport între a şi b dar în acest caz nu mai este valabilă formula
d R 50 = .
Curs
12

Dacă se inlocuieşte
2
2500
|
¹
|

\
|
=
a
b
K pentru a = 100 cm
2
2
25 . 0
100
2500 b
b
K =
|
¹
|

\
|
= . Dând pentru
b diferite valori obŃinem:
b 20,0 28,4 34,6 40,0 44,7 mm
K 1 2 3 4 5
Frecvent este folosită deschiderea de 20 mm pentru care G/ha=N
dar şi G/ha =KN
unde N – numărul de arbori înregistraŃi
k – factorul de multiplicare
Metoda se poate aplica folosind dispozitive simple sau instrumente special concepute.

8.2.3. Structura arboretului în raport cu înălŃimea

Cazul arboretelor echiene şi relativ echiene
Caracterizarea structurii arboretelor presupune si cunoaşterea repartiŃiei arborilor pe
clase de înălŃimi. Reprezentând grafic frecvenŃele arborilor pe clase de înălŃimi se obŃine o
curbă de frecvenŃă asimetrică. Dacă în cazul curbei de frecvenŃă a diametrelor se constată o
prelungire a ramurii drepte, in cazul curbei de frecventă a înălŃimilor se constată o prelungire
a ramurii stângii a curbei.
Aceasta se explică datorită competiŃiei pentru lumină a arborilor. Arborii viguroşi
ocupă poziŃii din ce in ce mai favorabile faŃă de lumină, accelerand creşterea în înălŃime în
detrimentul creşterii în diametru.
Asimetria negativă a curbei de frecvenŃă a înălŃimilor va fi cu atât mai accentuată cu
cât va fi mai mare asimetria pozitivă de stânga a curbei de frecvenŃă a diametrelor.
Ajustarea distribuŃiilor experimetale se poate face folosind distribuŃia Charlier.
DistribuŃia normală nu a dat rezultate corespunzătoare.
În cazul inventarierii unui arboret se măsoară diametre dar şi înălŃimi. Dacă diametrele
se măsoară la toŃi arbori, înălŃimile se măsoară la un număr limitat de arbori, 2-3 din fiecare
categorie de diametre. ÎnălŃimea luată în calcul nu este o medie aritmetică a înălŃimilor
măsurate ci o valoare obŃinută prin compensarea grafică sau analitica a înălŃimilor măsurate.
Pentru a obŃine curba înălŃimilor compensate se reprezintă grafic într-un sistem de axe
rectangulare diametrele (pe abscisă) şi înălŃimile (pe ordonată).
Grafic, se observă că, într-un arboret, înălŃimea creşte o dată cu creşterea diametrului,
creşterea este mai accentuată în zona diametrelor mici şi foarte redusă în zona diametrelor
mari
O dată cu înaintarea în vârstă a arboretului (în arboretele echiene) poziŃia curbei
înălŃimilor se schimbă. Ea se deplasează în sus şi spre dreapta.

Construirea curbei inaltimilor deplasarea in timp a curbei inaltimilor

Curs
13

Curbe şi serii normale (unitare) de înălŃimi

Măsurarea înălŃimilor este o operaŃie dificilă, în special în arboretele închise din zona
de deal şi de munte. Datorită acestui fapt s-a încercat stabilirea curbei înălŃimilor pe baza unui
număr mai mic de măsurători. În acest scop curbele „de înălŃimi compensate” au fost înlocuite
cu nişte curbe „normale”, întocmite o singură dată pe baza corelaŃiei dintre diametru şi
înălŃime.
Această corelaŃie variază de la specie la specie iar în cazul aceleiaşi specii variază în
funcŃie de înălŃimea medie a arboretelor (la molid curbele sunt mai bombate, la stejar sunt mai
turtite). Pentru a exprima forma şi înclinarea curbelor normale, originea sistemului de axe s-a
mutat în punctul central al curbei, punct ce corespunde înălŃimii arborelui central al suprafeŃei
de bază. În acest nou sistem de axe s-au citit perechi de coordonate ∆
d
şi ∆
h
, pozitive şi
negative, care în sistemul de axe iniŃial reprezintă diferenŃa ∆
d
faŃă de diametrul median al
suprafeŃei de bază d
gM
şi diferenŃa ∆
h
faŃă de înălŃimea h
gM
arborelui median al suprafeŃei de
bază. În acest sens s-au construit serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor de înălŃimi
normale la diferite specii. Aceste curbe sunt necesare în lucrările de cubare.
Diametrul mediu luat în considerare la construirea curbelor normale de înălŃimi este
diametrul median al suprafeŃei de bază, diametru mult mai stabil (mai independent faŃă de
arborii subŃiri) decât diametrul mediu al suprafeŃei de bază.


Ex. Calculul înălŃimilor după curbele normale dintr-un arboret de molid cu diametrul
median de 34 cm şi înălŃimea medie de 30 m.

Serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor normale de înălŃimi
Sp
Categ
diam
DiferenŃa categoriilor de diametre faŃă de diametrul mediu
In minus În plus
28 26 24 22 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
DiferenŃa înălŃimilor faŃă de înălŃimea medie a arboretului
In minus In plus
Mo
>28

14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 1 1 2 2 3 3 3 4 4 5

Tabel de calcul
d h d h
34-26= 8 30-13=17 34- 2=32 30- 1=29
34-22=12 30-11=19 34+ 2=36 30+1=31
34-18=16 30- 9=21 34+ 6=40 30+2=32
34-14=20 30- 7=23 34+10=44 30+3=33
34-10=24 30- 5=25 34+14=48 30+3=33
34- 6=28 30- 3=27 34+18=52 30+4=34
Curs
14

Numerele 8,12,... reprezintă valori pe abscisa iar numerele 17, 19, ... valori pe
ordonata unui sistem de coordanate cu origine (0,0). Aceste valori de pe abscisă şi de pe
ordonată determină curba normală de înălŃimi pentru arboretul cercetat în practică.

Cazul arboretelor pluriene
Ca şi în cazul curbei de frecvenŃe a diametrelor, curba de frecvenŃă a înălŃimilor se
caracterizează printr-o descreştere progresivă, mai mult sau mai puŃin uniformă.
Analizând corelaŃia dintre diametru şi înălŃime într-un arboret plurien se constată
faptul că în cazul arborilor subŃiri, creşterea în înălŃime este redusă, apoi ea se accentuaeză
până la arborii groşi pentru ca, in cazul acestora sa se reducă din nou. Acest lucru se explică
prin faptul că arborii subŃiri sunt dominaŃi în timp ce arborii mijlocii şi grosi intră in
competiŃia pentru lumină, cresc repede ajungând cu coroanele în lumină pentru ca apoi
creşterea în inălŃime să se diminueze in timp ce creşterea in diametru rămâne incă activă.

ÎnălŃimi medii ale arboretelor
In funcŃie de scopul urmărit, au fost stabilite mai multe modalităŃi de determinare a
înălŃimilor medii:
- ca medie obişnuită sau pătratică a distribuŃiei numărului de arbori pe clase de
inălŃimi
- înălŃimea medie aritmetică
- înălŃimile Hohenadl
- înălŃimea mediană
- înălŃimea medie Lorey
- ca medie condiŃionată corespunzătoare unui anumit diametru mediu
- înălŃimea arborelui mediu aritmetic
- înălŃimea arborelui median al numărului de arbori
- înălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază
- înălŃimea arborelui cu diametrul cel mai frecvent
- ca înălŃime medie a unui anumit număr de arbori dintre cei mai groşi sau cei mai
înalŃi
- înălŃimea dominantă sau superioară

ÎnălŃimea medie aritmetică - h
Teoretic se calculează ca medie aritmetică ponderată a tuturor înălŃimilor dintr-un
arboret, pe baza relaŃiei:

N
h n
n n n
h n h n h n
h
i i
m
m m

=
+ + +
+ + +
=
...
...
2 1
2 2 1 1

unde: - n
i
– frecvenŃele claselor (categoriilor)de înălŃimi
- h
i
– centerele claselor (categoriilor) de înălŃimi
Formula are valoare practică dacă acestaă înălŃime se estimează pornind de la un
eşantion de înălŃimi distibuite întâmplător pe suprafaŃa arboretului.

ÎnălŃimea poate fi estimată şi în funcŃie de înălŃimile Hohenadl -

h şi
+
h - , înălŃimi
citite pe pe curba de înălŃimi compensate în dreptul diametrelor d
-
şi d
+
sau obŃinute din
măsurători directe.
( ) s d d s d d
h h
h + = − =
+
=
+ −
+ −
; ;
2


ÎnălŃimea centrală (mediană) a numărului de arbori - h
c
Curs
15

Arborele cu acestă înălŃime împarte sirul statistic al arborilor ordonat crescător din
punct de vedere al inălŃimilor în două părŃi cu efective egale.
Se calculează aplicând formula medianei sau prin interpolări

2
N
h
M

Me
i
Me M
n
n
N
a l h


+ =
2

unde: a – amplitudinea unei categorii de inălŃimi
l
Me
– reprezintă limita inferioară a clasei mediane
Σn
i
’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane
n
Me
– efectivul de arbori corespunzători clasei mediane


ÎnălŃimea medie Lorey
Verifică relaŃia fundamentală a volumului arboretului:
GHF V = unde: G – suprafaŃa de bază a arboretului
H – înălŃimea medie a arboretului
F – coeficientul de formă a arboretului
Volumul unui arboret este egal cu suma volumelor arborilor componenŃi ai categoriilor de
diametre:

m m m
f h G f h G f h G GHF + + + = ...
2 2 2 1 1 1

unde: G
1
, G
2
... G
m
- suprafeŃele de bază multiple pe categorii de diametre
h
1
, h
2
... h
m
- înălŃimile medii ce corespund centrelor categoriilor de diametre
f
1
, f
2
... f
m
- coeficienŃi de formă medii pe categorii de diametre
prin urmare:
GF
f h G f h G
GF
V
H
m m m
...
1 1 1
+
= =

pentru unde f
1
, f
2
,... f
m
=F

G
h G
GF
F h G F h G
h
i i
m m
L

=
+
=
...
1 1
- înălŃimea Lorey
Calculul înălŃimii Lorey poate fi uşurat dacă se grupează arborii în 5 clase de diametre cu
suprafaŃa de bază egală (metoda de cubaj Hartig). Pentru fiecare clasa se măsoară înălŃimile ce
corespund arborilor medii, prin urmare


( )
5 5
2 . 0
5
1 5 4 3 3 2 1 5 4 3 2 1

=
=
+ + + + +
=
+ + + +
=
i
i
L
h
h h h h h h
G
h h h h h G
h

Dacă arborii se grupează în 5 clase de diametre cu număr egal de arbori (metoda Urich II)
avem:

( )
G
h g h g N
h
L
5 5 1 1
... 2 . 0 +
=
ÎnălŃimea Lorey este mai mare decât înălŃimea arboreluimediu dar nu diferă mult de înălŃimea
arborelui median al suprafeŃei de bază şi este mai uşor de determinat.

Curs
16

Alte înălŃimi medii
1. ÎnălŃimea arborelui mediu aritmetic -
d
h - corespunde diametrului mediu aritmetic
d . Se determină cu ajutorul curbei de înălŃimi, citindu-se in dreptul diametrului
mediu aritmetic determinat;
2. ÎnălŃimea arborelui median (central) al numărului de arbori-h
M
- este înălŃimea
aferentă diametrului median (central) al numărului de arbori d
m
. Se citeşte de pe curba
inălŃimilor.
3. ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază -h
g
– Se citeşte de pe curba
inălŃimilor şi este înălŃimea aferentă diametrului mediu al suprafeŃei de bază. Se poate
calcula pentru :
- arboretul întreg
- o clasă sau categorie de diametre.
Se utilizează şi ca înlocuitor al înălŃimii Lorey fiind mai uşor de determinat decat
aceasta, deşi are valori cu 0,3-1,5 m mai mici.
4. ÎnălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază -h
gM
. Se citeşte de pe
curba inălŃimilor şi este înălŃimea aferentă diametrului median al suprafeŃei de bază.
Se utilzează în diferite metode de determinare a volumului şi creşterii la arborete
(intrare în tabelele dendrometrice cu serii „normale” de inălŃimi sau înălŃimi reduse cât
şi cu serii de volume.)
Este înălŃimea cea mai puŃin influenŃată de gradul de răritură şi foarte apropiată de
înălŃimea Lorey fiind folosită în locul acesteia.
5. ÎnălŃimea arborelui mediu Weise –h
W
– se determină indirect de pe curba înălŃimilor
sau direct prin măsurarea a 10-15 înălŃimi ale unor arbori cu diametre apropiate de
diametrul Weise.
6. ÎnălŃimea arborilor de frecvenŃă maximă – h
f
– se citeşte de pe curba inălŃimilor in
dreptul diametrului cel mai frecvent.

InălŃimea dominantă (înălŃime superioară)- h
dom

Este înălŃimea medie a unui anumit număr de arbori dintre cei mai groşi sau cei mai înalŃi.
ÎnălŃimea dominantă se determină în raport cu dimensiunile arborilor din plafonul superior,
plafon mai puŃin afectat de rărituri şi prin urmare ea constituie un criteriu mai sigur pentru
stabilirea clasei de producŃie decât celelalte tipuri de înălŃimi medii.
Se disting două concepŃii diferite în ceea ce priveşte determinarea înălŃimii dominante.

8.2.4. Structura arboretului în raport cu înălŃimea redusă

ÎnălŃimea redusă se defineşte ca produs între înălŃime şi coeficientul de formă (h
f
).
ÎnălŃimile reduse au proprietatea importantă de a reduce diferenŃele ce există între diferitele
specii din punct de vedere al înălŃimilor şi coeficienŃilor de formă.
Curbele de înălŃimi reduse sunt apropiate de curbele înălŃimilor cu deosebirea că sunt ceva
mai turtite.
ÎnălŃimea medie redusă a arboretului se defineşte ca produs între coeficientul de formă şi
înălŃimea unui arbore mediu al arboretului. Interes prezintă produsul h
g
f
g
sau h
gM
f
gM
.
ÎnălŃimea medie redusă a unui arboret reprezintă înălŃimea unui cilindru având volumul
echivalent cu cel al arboretului, suprafaŃa de bază egală cu G şi înălŃimea egală cu HF
ÎnălŃimea medie redusă a arboretului se poate determina şi prin intermediul realŃiei:

G
V
HF = .
Curs
17

ÎnălŃimea redusă se poate determina conform relaŃiei de mai sus doar dacăse cunoaşte volumul
arboretului. De cele mai multe ori însă volumul nu se cunoaşte, iar HF (înălŃimea redusă) se
determină tocmai în ideea cubării arboretului.
Cel mai frecvent înălŃimea medie redusă a unui arboret se determină cu ajutorul tabelelor de
producŃie generale ca produs între înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază şi
coeficientul de formă corespunzător acestui arbore (HF)
g
.



Curs
18

8.2.6 Structura arboretului în raport cu volumul

8.2.6.1. Aspecte generale

RepartiŃia arborilor pe clase de volum este puŃin studiată. Experimental s-a stabilit că:
- în cazul arboretelor echiene, distribuŃia arborilor în raport cu volumul se poate
exprima prin curbe unimodale, curbe avand o puternică asimetrie de stânga. Această asimetrie
datorată frecvenŃei foarte mari a arborilor din categoriile de volume mici, este mai pronunŃată
decât în cazul curbei de frecvenŃă a diametrelor.
- în cazul arboretelor pluriene, repartiŃia arborilor urmează o curba descrescătoare

Coeficientul de variaŃie al volumului, depinde de variaŃia elementelor componente ale
acestuia – diametru, înălŃime, coeficient de formă – şi are valori cuprinse între 45-85% în
cazul arboretelor echiene şi 75-90% ăn arboretele pluriene.
În vederea cubării arboretelor prezintă importanŃă volumul mediu.

Distingem:
- volumul mediu aritmetic. Acesta se calculează pe baza relaŃiei

N
V
N
v
v = =

sau
N
f h g n f h g n
N
V
v
...
2 2 2 2 1 1 1 1
+ +
= =

Arborele din arboret care corespunde acestui volum (dimensiunile lui dau volumul
mediu aritmetic) se defineşte ca arbore mediu al volumului. Pentru determinarea lui este
necesară cunoaşterea volumul arborelui iar în practică acest lucru trebuie determinat.
S-a încercat determinarea unor relaŃii între volumul mediu aritmetic v şi valorile
componentelor lui medii, componente determinate prin măsurători directe în arboret sau prin
calcule. O asemenea modalitate de calcul duce însă la valori aproximative.
Cercetările au arătat că volumul mediu aritmetic diferă de produsul mediilor acestor
factori - f h g v ≠
Volumul mediu ar trebui să se detremine în funcŃie de valorile medii ale elementelor
componente, calculate în raport cu volumul. Aceste valori însă se pot determina doar dacă se
cunosc volumele, înălŃimile şi coeficienŃii de formă pe categorii de diametre, ceea ce în
practică este greu de realiyat.
Se admite formula
g g
f h g v = adică volumul mediu este egal cu produsul dintre
suprafaŃa medie a secŃiunilor, înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază şi coeficientul
de formă al arborelui mediu al suprafeŃei de bază
Cercetările au arătat că arborii medii Hohenadl sunt arbori medii ai volumului, în
sensul că media aritmetică a volumului lor reprezintă volumul arborelui mediu al arboretului.
S-a propus astfel ca determinarea arborelui mediu să se facă pe baza relaŃiei:

2
+ −
+
=
v v
v
Se ştie că aceşti arbori au:
diametrele
d
s d d − =

şi
d
s d d + =
+
şi
înălŃimile

h şi
+
h - stabilite ca medii aritmetice ale celor 10-15 înălŃimi
măsurate la arbori cu diametre apropiate de

d şi
+
d
sau
- estimate cu ajutorul curbei înălŃimilor compensate în
funcŃie de cele două diametre Hohenadl.
Curs
19

Volumele celor doi arbori se determină cu ajutorul:
- formulei secŃiunii la mijloc – cazul doborârii unor arbori
- tabelelor de cubaj, în fucŃie de diametru şi înălŃime.

Ca şi în cazul diametrelor şi înălŃimilor distingem:
- volumul arborelui mediu aritmetic -
d
v
- volumul arborelui mediu al suprafeŃei de bază -
g
v
- volumul arborelui median (central) al suprafeŃei de bază -
gM
v , etc.

8.2.6.2. Curba volumelor şi caracteristicile ei.

Curbe şi serii unitare de volume

Volumul arboretelor se determină pe baza elementelor dendrometrice se intră în
componenŃa lui.
Incepând cu anul 1965, la se folosesc serii de volume diferenŃiate, serii ce iau în calcul
influenŃa diametrului mediu al arboretului asupra curbei volumelor.
A fost studiată variaŃia volumelor exprimată în valori relative
|
|
¹
|

\
|
=
g
r
v
v
v în funcŃie de
diametrele relative
|
|
¹
|

\
|
=
g
r
d
d
d
Curbele volumelor redate prin intremediul acestor indici v
r
şi d
r
sunt comparabile
indiferent de vârstă, specie sau condiŃii staŃionale. S-a constatat că pentru arboretele cu
diametre medii apropiate, curbele volumelor redate în valori relative aproape se suprapun.
DiferenŃe apar doar în categoria diametrelor superiore (diametre mai mari decât d
g
)
Curba volumelor se exprimă analitic prin intermediul următoarelor ecuaŃii.
Pentru d < d
g

g
d
d
g
v e
d
d
v
g
(
(
(
¸
(

¸

+
|
|
¹
|

\
|
+ − =
|
|
¹
|

\
|

2
89 . 4
2
186 . 0 162 . 1 162 . 0
Pentru d > d
g
( )
g
g
g g
v
d
d
d d v
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+
(
(
¸
(

¸


|
|
¹
|

\
|
+ − = 1 1 000133 . 0 0167 . 0 451 . 1
2
2

EcuaŃiile au stat la baza elaborarii tabelelor de cubaj pe serii de volume. Ele au permis
de asemenea automatizarea unor calcule dendrometrice de marie serie.

În arboretele pluriene au fost elaborate serii de volume în funcŃie de înălŃimea
indicatoare, înălŃimea medie a arborilor din categoria de diametre de 50 cm. Şi în acest caz s-
a recurs la exprimarea volumelor în valori relative (valori ce permit compararea). Volumele
au fost exprimate în raport cu volumul K al arborelui cu diametrul indicator d=50 cm,
K
v
v
r
= .
Determinarea volumului mediu K prezintă uneori dificultăŃi, deoarece la unele
arborete înălŃimea indicatoare poate să nu fie bine reprezentată. De aceea se recurge la
folosirea înălŃimii corespunzătoare categoriilor de diametre centrale ( )
Mg Mg
d d D 1 . 0 ± =
existente în arboret. Au fost întocmite tabele care permit determinarea seriei de volume în
Curs
20

funcŃie de d
gM
şi h
gM
. Acestea au stat la baza întocmirii tabelelor ce permit determinarea lui K
şi apoi a volumului arboretelor pluriene.

Deplasarea curbei volumelor
În arboretele echiene, pe măsură ce acestea înaintează în vârstă se observă o
modificare a curbei volumelor prin deplasarea acestora în sus şi lateral dreapta (observaŃia
este valabilă şi în cazul curbei înălŃimilor). Deplasarea este mai evidentă la vârste mici şi
mijlocii şi se reduce treptat pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă.
În arboretele plurien curba volumelor prezintă o stabilitate mult mai mare În cazul
acestor arborete este posibilă folosirea aceleiaşi curbe a volumelor nefiind necesară
construirea unoi noi curbe la fiecrae inventariere.


8.2.6.3. RepartiŃia volumelor pe categorii de diametre.

Reprezentând grafic volumul pe categorii de diametre se obŃine o curbă asemănătoare
curbei de distribuŃie a numărului de arbori pe categorii de diametre dar deplasată spre dreapta,
spre categoriile superioare de diametre.
Cercetările au arătat că:
- volumul cumulat, până la diametrul mediu al suprafeŃei de bază, reprezintă 30-40%
din volumul total al arboretului comparativ cu proporŃia de 55-60% reprezentată de
numărul de arbori
- volumul este concentrat în special în categoriile de diametre centrale şi imediat
superioare diametrului mediu, între 0,8 şi 1,3 din diametrul mediu al suprafeŃei de
bază.
- până la d
g
volumul (exprimat în procente) pe categorii de diametre este mai mic
decât numărul de arbori, peste acestă valoare a diametrului mediu al suprafeŃei de
bază poziŃiile se inversează
RepartiŃia arborilor pe categorii de diametre în cazul arboretelor pluriene se deosebeşte
esenŃial de repartiŃia numărului de arbori. Dacă numărul de arbori se exprimă printr-o curbă
descrescătoare, curba de repartiŃie a volumelor pe categorii de diametre este unimodală,
asemănătoare curbei arboretelor echiene.
Cunoaşterea structurii arboretelor sub raportul repartiŃiei volumelor pe categorii de
diametre prezintă importanŃă în stabilirea dinamicii structurii dimensionale a volumului unui
arboret.


8.2.8 Structura arboretului în raport cu poziŃia arborilor

Gruparea arborilor după poziŃia lor în arboret a aparut ca urmare a necesităŃii stabilirii
poziŃiei relative a arborilor în arboret.
Cea mai folosită clasificare este clasificarea Kraft (1888).
- Clasa 1 - arbori predominanti: arborii cei mai inalti, cu coroane mari situate
deasupra masivului;
- Clasa 2 - arbori dominanti: inaltimi si coroane ceva mai mici (situate in masiv
doar cu jumatatea superioara in lumina);
- Clasa 3 - arbori codominanti – inaltimi mai reduse, cu coroane mici, asimetrice,
inghesuite intre cele arborilor dominanti;
Curs
21

- Clasa 4 – arbori dominati – inaltimi mici, coroane foarte mici situate sub coroanele
celrlalte arbori numai cu varful in lumina
- Clasa 5 - arbori deperisati – cu coroanele aflate sub coroanele celorlalti arbori (5a
–inca vii, cu ramuri verzi, 5b -uscati)
Analiza structurii arboretelor în raport cu această clasificare ne arată ponderea redusă a
arborilor din clasele 4 şi 5 şi predominarea arborilor dominanŃi. Structura arboretului în raport
cu poziŃia arborilor este foarte apropiată de structura arboretului în raport cu înalŃimea şi acest
lucru se explică prin faptul că unul din criteriile de bază în stabilirea claselor Kraft îl
reprezintă înălŃimea.
RepartiŃia arborilor pe clase de diametre şi cea pe clase poziŃionale prezintă multe
deosebiri. Astfel, arbori din aceeaşi categorie de diametre pot fi incadraŃi în 2 sau chiar 3 clase
Kraft. Se remarcă totuşi faptul că în cazul arborilor subŃiri încadrarea lor se face în clasele 4 şi
5 Kraft.

O altă observaŃie se referă la arboretele cu vârste mari. Astfel se remarcă faptul că
odată cu înaintarea în vârstă a arboretelor, proporŃia arborilor din plafonul superior creşte în
dauna arborilor din plafonul inferior.
În raport cu vârsta, la acelaşi arboret se observă un proces continuu de trecere a
arborilor dintr-o clasă in alta. Cel mai adesea are loc un transfer al arborilor dintr-o clasă
superioară în o clasă inferioară, transfer ce alimentează procesul de eliminare naturală.
Transferul se poate produce şi în sens invers dintr-o clasă inferioară într-o clasă superioară.
Acest fenomen apare în cazul răriturii selective de sus, atunci când se creează condiŃii pentru
unii arbori din clasele mijlocii pentru a trece într-o clasă superioară .

8.2.9 Structura arboretului în raport cu spaŃiul dintre arbori

Apropierea sau depărtarea arborilor dintr-un arboret defineşte consistenŃa arboretului.
ConsistenŃa, ca o caracteristică structurală a arboretelor se poate exprima indirect prin:
- desime
- grad de inchidere a coronamentului
- grad de acoperire
- densitate a arboretului.

Desimea este o caracteristică care se poate exprimă în valori absolute şi reprezintă numărul
real de arbori la hectar.
Indicele de desime reprezintă raportul dintre numărul real de arbori la hectar şi un număr de
arbori de referinŃă şi anume numărul dat de tabelele de producŃie pentru un arboret care are
aceeaşi compoziŃie, aceeaşi vârstă şi aceeaşi clasă de producŃie.
Curs
22


Gradul de închidere a coronamentului se apeciază vizual în funcŃie de spaŃiul liber dintre
coroanele arborilor şi:
- se exprimă zecimal – reprezentând partea din coronament efectiv ocupată de
coroane
- se determină prin măsurători sumare ca raport dintre partea de spaŃiu efectiv
ocupat de coroane şi suprafaŃa arboretului
Are valori cuprinse între 0,1-1,0.

Gradul de acoperire
Reprezintă raportul dintre suprafaŃa orizontală a proiecŃiei coroanelor arborilor unui arboret
măsurată pe teren şi suprafaŃa totală a terenului respectiv. Se exprimă în zecimi şi ia, în
general, valori subunitare atunci când suprafaŃa proiecŃiei coroanelor este mai mică decât
suprafaŃa arboretului dar uneori ia şi valori supraunitare în cazul arboretelor etajate în care
apar frecvente suprapuneri între coroanele unor arbori.

Densitatea
Arată conŃinutul în masă lemnoasă la hectar a unui arboret. Se exprimă
- în valori absolute,
o direct (în metri cubi) sau
o indirect (prin suprafaŃa de bază la hectar în metrii pătraŃi)
- prin raportul dintre volumul real şi cel normal pe unitatea de suprafaŃă
- prin raportul dintre suprafaŃa de bază reală şi suprafaŃa de bază normală (în
practică). Acest raport se numeşte indice de densitate sau impropriu, indicele
suprafeŃei de bază.

De remarcat faptul că cei doi indici, indicele de densitate şi indicele de acoperire nu se
suprapun. Pentru starea normală a arboretului indicele de acoperire este mai mic decât
indicele de densitate




Curs
23

9. Inventarierea pădurilor

Inventarierea are ca scop surprinderea stării şi dinamicii ecosistemelor forestiere. Aceasta are
la bază cunoaşterea structurii, volumului, creşterii şi calităŃii arboretelor.

In raport cu nivelul deciziilor şi spaŃiul la care se referă, lucrările de inventariere pot avea un
caracter:
- local, atunci cand obiectul inventarierii este un arboret sau un ansamblu de arborete.
Se execută în situaŃiile în care se evaluează masa lemnoasă sau se urmăreşte obŃinerea unor
informaŃii biometrice şi ecologice necesare fundamentării unor măsuri silvotehnice şi decizii
amenajistice. Inventarierea se referă la determinarea caracteristicilor biometrice ale
arboretelor:
o diametrul mediu
o înălŃimea medie
o compoziŃia arboretului
o numărul de arbori la hectar (desimea)
o indicele de densitate
o clasa de producŃie
o clasa de calitate
o volumul la hectar
- naŃional, atunci când obiectul inventarierii îl reprezintă totalitatea pădurilor de pe
întreg teritoriul Ńării. Ea oferă informaŃiile necesare elaborării concepŃiei strategice
de organizare şi conducere a pădurilor spre starea lor de maximă eficacitate
funcŃională.

În funcŃie de metodologia de determinare ale caracteristicilor biometrice distingem:
- inventariere integrală, totală - inventarierea „fir cu fir”. Această inventariere
asigură o precizie maximă dar este şi extrem de costisitoare
- inventarierea parŃială – bazate pe metode ale statisticii matematice, de unde şi
denumirea de „metode statistice”

INVENTARIEREA INTEGRALA

Inventarierea cu nr. de ordine
- produse principale
- produse accidentale si igiena

Inventarierea consta in inregistrarea urmatorelor elemente:
- specia
- diametrul de baza
- clasa de calitate

Se inregistreaza la rand cu ceilalti arbori si:
- arborii complet putrezi – NTS, se estimează volumul pentru a fi inclusi ni APV
doar la rubrica destinată informatiilor privind tehnica securotatii muncii
- iescarii – I, se determina volumul prin metode de cubaj ale arborilor de proba, se
inregistreaza doar volumul valorificabil

Curs
24

Inventarierea totala pe portiuni de arboret

Se aplica:
- produsele principale in arborete de rasinoase in care se aplica tratamentul taierilor
rase
- arboretelor tratate in crang (daca nr. total de arbori este mai mare de 1000)

Postata = o portiune din suprafata arboretului de parcurs cu taieri cuprinzand un numar de
200-300 arbori de extras

Mod de lucru
- postatele se delimiteza prin insemnarea arborilor de limita cu un inel de vopsea sau
de var
- arbori de limita se inregistreza intr-o singura postaŃă
- fiecarie postate i se atribuie un numar de ordine
- inventarierea consta in inregistrarea prin punctaj a fiecarui arbore
o pe specii
o categorii de diametre
o clase de calitate
- arborii se grifeaza
- rarituri – se recurge la o inventariere cu numar de ordine pentru arnorii cu diam.
mai mare decat de 13 cm, respectiv prin punctaj pentru arborii cu diametru mai
mic de 13cm.

INVENTARIEREA PARTIALA
- la curatiri

evaluarea se face prin intermediul suprafetelor de proba, cu fasonarea materialului rezultat.
Amplasarea se face cat mai uniform

- se delimiteaza pe teren suprafete de 500-1000mp care sa reprezinte:
S ua % inventariere
<15 ha 4
16-30 ha 3
>31 ha 2

- se grifeaya toti arborii cu d<8 cm
- se doboara
- se fasoneaza
- se aseaz in figuri de 2,0 x 1,5 x lg reala
- transformarea in mc se face prin intermediul factorilor de cubaj (0,11 craci di
lucrari de ingrijire, 0,09 craci din taieri de regenerare, 0,60 lemn rotund)
Arbori cu d > 8 cm se inventariaza fir cu fir.

Curs
25

Fisa de inregistrare a arborilor pe postate


OS ______________________ Postata nr. _____________________
UP ______________ ua _____

Specia Punctajul arborilor pe categorii de diametre si clase de calitate
8 12 16 20
I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV




Specia Punctajul arborilor pe categorii de diametre si clase de calitate
24 26 28 32
I II III IV I II III IV I II III IV I II III IV






Inaltimi

Nr. ordine Specia Diametrul
cm
Inaltimea
m
Nr. ordine Specia Diametrul
cm
Inaltimea
m





Curs
26

10. Cubarea arboretului

Determinarea volumului arboretelor poartă denumirea de cubare sau cubaj. Metodele
de cubaj diferă între ele atât prin volumul lucrărilor de excutat (lucrări de birou şi de teren) cât
şi prin precizie.
Metode de cubaj:
- cu arbori de probă.
- M. arborelui mediu al arboretului
- M. cu arbori de probă pe clase de diametre
Clase cu număr egal de arbori (Urich II)
Clase cu număr inegal de arbori (Urich I)
Clase cu suprafaŃă de bază egale (M. Hartig)
- M. Hohenadl
- bazate pe tabele de cubaj
- M. tabelelor de cubaj cu o singură intrare
- M. tabelelor de cubaj cu două intrări
- expeditive (simplificate)
- M. de cubaj cu aplicarea formulei V=GHF
- M. de cubaj cu tabele de producŃie generale
- M. de cubaj cu tabele de producŃie simplificate


10.1. Metode de cubaj cu arbori de probă.

Metodele de cubaj cu arbori de probă se bazează pe folosirea unor arbori de probă,
arbori „reali”, reprezentativi pentru colectivitatea de arbori. Arborii de probă servesc la
determinarea volumului arboreteului, prin urmare ei trebuie să fie arbori medii ai volumului.
O dată stabiliŃi arborii de probă se cubează fie în picioare, fie după dobărâre. De la volumul
arborilor de probă se trece apoi la volumul întregului arboret prin intermediul numărului de
arbori sau al suprafeŃei de bază.

10.1.1. Metoda arborelui mediu al arboretului

Cercetările au arătat faptul că volumul unitar, pe categorii de diametre, este, în anumite
situaŃii (arborete exploatabile) strâns legat de suprafaŃa de bază.
g a v
1
=
Pentru toate categoriile de diametre, respectiv pentru întregul arboret se poate scrie relaŃia
( ) G a n g n g a V
1 2 2 1 1 1
... = + + =
unde n
1
, n
2
- numărul de arbori pe categorii de diametre
Coeficientul a
1
depinde de caracteristicile fiecărui arboret. Dacă, în arboret, se doboară arbori
din categoria diametrului mediu al suprafeŃei de bază iar la aceşti arbori li se determină
volumul ` v şi suprafaŃa de bază ` g atunci



=
`
`
1
g
v
a iar G
g
v
V


=
`
`


Curs
27

unde V – volumul total al arboretului
G – suprafaŃa de bază a arboretului
∑v` - suma volumelor celor n` arbori doborâŃi
∑g` - suma suprafeŃelor de bază ale celor n` arbori doborâŃi
Metoda necesită
- inventarierea arborilor pe categorii de diametre din 2 în 2 sau din 4 în 4 cm
- determinarea diametrului mediu al suprafeŃei de bază
- stabilirea înălŃimii medii a arborelui mediu al suprafeŃei de bază. Pentru acestea
o Se măsoară înălŃimi la arbori cu diametre apropiate de diametrul mediu al
suprafeŃei de bază sau
o se construieşte curba înălŃimilor compensate şi se citeşte de pe acest grafic
înălŃimea corespunzătoare diametrului mediu al suprafeŃei de bază
- alegerea arborilor de probă cu diametre şi înălŃimi cât mai apropiate de cele
calculate
- cubarea arborilor de probă prin metode exacte de cubare
Cercetările au arătat că metoda dă rezultate bune doar în cazul folosirii unui număr mare de
arbori de probă medii atât după diametru cât şi după volum.
Arborii de probă , deşi reprezentativi din punct de vedere al volumului nu sunt reprezentativi
şi din punct de vedere al sortimenteloşi prin urmare metoda nu permite determinarea
volumului pe sortimente.


10.1.2. Metode cu arbori de probă pe clase de diametre

Aceste metode au la bază împărŃirea arboretului în colectivităŃi omogene sub raportul
grosimii arborilor, cu alte cuvinte are loc o stratificare a acestuia. Pentru fiecare colectivitate
constituită se doboară arbori de probă reprezentativi. În acest fel se obŃin rezultate
satisfăcătoare şi din punct de vedere al structurii pe sortimente. ÎmpărŃirea arborilor în clase se
face după mai multe criterii:

A. Metoda Urich II
Acest procedeu are la bază formarea de clase cu număr egal de arbori. Este
recomandat ca numărul claselor să fie mai mare sau egal cu 5 deoarece în cazul unui număr
redus de clase acestea devin neomogene din punct de vedere al structurii pe sortimente.
Clasele cuprind arbori din mai multe categorii de dimetre iar în unele cazuri arbori din
aceaşi categorie de diametre aparŃin la clase diferite. Pentru fiecare clasă se stabileşte
diametrul mediu al suprafeŃei de bază şi înălŃimea medie corespunzătoare acestui diametru.
Din fiecare clasă de diametre astfel constituită se doboară un număr egal de arbori de probă,
arbori cu dimensiuni apropiate de cele calculate şi care se cubează exact prin metoda
secŃionării. Dacă este necesar volumul se stabileşte pe sortimente. În funcŃie de volumul
arborilor de probă se stabileşte volumul clasei de diametre după relaŃia:
G
g
v
V


=
`
`

unde ∑v` - suma volumelor
∑g` - suma suprafeŃelor de bază ale arborilor de probă doborâŃi din aceeaşi clasă de
diametre
G - suprafaŃa de bază totală a clasei de diametre

Curs
28

B. Metoda Urich I
Această metodă se bazează pe gruparea arborilor în clase cu număr inegal de arbori.
Clasele se formează prin gruparea a 2-4 categorii de diametre apropiate. Pentru fiecare clasă
se stabileşte diametrul mediu al suprafeŃei de bază şi înălŃimea medie corespunzătoare acestui
diametru. Numărul arborilor de probă este proporŃional cu numărul de arbori din fiecare clasă
astfel constituită şi se calculează pe baza relaŃiei

= ` ` n
N
n
n
unde: n` - numărul de arbori de probă pe clase de diametre
n - numărul total de arbori pe clase de diametre
N - numărul total de arbori din arboret
∑ n` - numărul total al arborilor de probă care urmează a fi doborâŃi
pe întregul arboret
Arborii de probă se aleg astfel încât dimensiunile lor să fie apropiate de cele calculate
şi se cubează exact prin metoda secŃionării. Dacă este necesar volumul se stabileşte pe
sortimente. În funcŃie de volumul arborilor de probă se stabileşte volumul clasei de diametre
după relaŃia:
G
g
v
V


=
`
`

unde ∑v` - suma volumelor
∑g` - suma suprafeŃelor de bază ale arborilor de probă doborâŃi din aceeaşi clasă de
diametre
G - suprafaŃa de bază totală a clasei de diametre

C. Metoda Hartig -
Această metodă se bazează pe gruparea arborilor în clase cu suprafeŃe de bază egale.
Clasele astfel formate pot cuprinde arbori din mai multe categorii de diametre. De asemenea
arborii dintr-o categorie de diametre pot fi repartizaŃi în două clase învecitate.
Metoda presupune:
a. - măsurarea diametrele arborilor;
b. - calcularea suprafeŃelor de bază pe categorii de diametre
c. - determinarea suprafeŃei de bază a întregului arboret (G
T
)
d. - constituirea a cinci clase cu suprafeŃe de bază egale astfel incât
e. - calcularea pentru fiecare clasă formată a suprafeŃei de bază medii şi diametrului
mediu al suprafeŃei de bază pe baza relaŃiilor.
f. - stabilirea numărului total al arborilor de probă, de regulă 1-3 arbori, funcŃie de
precizia dorită
g. - identificarea de arbori cu dimensiuni apropiate de cele calculate
h. - doborârea şi cubarea arborilor de probă
i. - determinarea suprafeŃelor de bază şi a volumelor arborilor de probă
j. -determinarea volumelor pe clase
k. - determinarea volumului arboretului ca sumă a volumelor claselor

10.1.4. Metoda Hohenadl

Metoda are la bază relaŃia:
|
¹
|

\
| +
=
+ −
2
v v
N V
Curs
29

se bazează pe calcularea volumelor arborilor Hohenadl, arborii a căror diametre se calculează
pe baza relaŃiilor:


d
d
s d d
s d d
− =
+ =

+


Metoda presupune :
- măsurarea diametrelor arborilor
- determinarea diametrului mediu aritmetic şi a abaterii standard, elemente necesare
determinării diametrelor Hohanadl

d
d
s d d
s d d
− =
+ =

+


- stabilirea înălŃimilor Hohenadl fie prin măsurarea a 10-15 înălŃimii la arbori cu
diametre apropiate de diametrele Hohenadl sau prin citirea pe curba înălŃimilor
compesate a valorilor corespunzătoare celor douaă diametre calculate
- Se determină volumele arborilor Hohenadl şi pe baza acestora se stabileşte
volumul arboretului.


Metodele de cubaj cu arbori de probă prezintă o serie de dezavantaje:
- necesită doborârea şi fasonarea unui număr relativ mare de arbori fiind extrem de
costisitoare
- necesită un volum mare de calcule şi personal calificat
Ele nu se folosesc în lucrările de punere în valoare a masei lemnoase şi în cele de amenajare a
pădurile Pentru unele lucrări de cercetare ştiinŃică ele sunt însă de neînlocuit fiind metodele
cele mai exacte.

10.2. Metode bazate pe tabele de cubaj

Tabelele de cubaj conŃin valori medii ale volumului fusului la răşinoase sau a arborelui
întreg la foioase în funcŃie de o serie de caracteristici biometrice ale arboretului: diametrul de
bază, înălŃimea, indicatorii formei fusului.

După numărul caracteristicilor biometrice luate în calcul la întocmirea lor distingem:
- tabele de cubaj cu o singură intrare (diametrul)
- tabele de cubaj cu două intrări
o diametrul şi înălŃimea
o serii de înălŃimi
o serii de volume
- tabele de cubaj cu trei intrări (diametrul, înălŃimea, indicatorii formei)

După spaŃiul geografic la care se referă distingem:
- tabele de cubaj regionala (zonale)
- tabele de cubaj generale


Curs
30

10.2.1. Metoda tabelelor de cubaj cu o singură intrare

Tabelele de cubaj cu o singură intrare, cunoscute şi sub denumirea de „tarife de cubaj”
au la bază constatarea potrivit căreia arborii de aceeaşi specie, vegetând în condiŃii staŃionale
identice, au, în raport cu diametrul lor volume medii ce pot fi stabilite pe cale experimentală.
Aceste tabele de cubaj au o variabilitate foarte restrânsă putând fi folosite doar în cazul
arboretelor pluriene crescute în condiŃii staŃionale foarte apropiate, arborete a căror curbă a
volumelor nu se deplasează în timp.
Metoda de întocmire a tabelelor de cubaj cu o singură intrare este simplă. Se doboară
şi cubează un număr mare de arbori de diferite dimensiuni. Se reprezintă grafic volumele
(axa ordonatelor) funcŃie de diametre (axa abciselor) şi se trasează curba volumelor
compensată.
Aceste tarife dau rezultate satisfăcătoare doar în arboretele pentru care au fost
întocmite astfel încât pentru pentru înlăturarea acestui inconvenient au fost elaborate tarife în
unităŃi convenŃionale numite silve. Pentru fiecare specie şi arboret se stabileşte un coeficient
de transformare a silvelor în m
3
.
Cubajul exact se realizează înmulŃind rezultatele obŃinute din tarife cu factorul de
transformare (acesta se calculează ca raport între volumul arborilor doborâŃi şi volumul lor
din tarife).
Acest tip de tabele este foarte rar folosit.


10.2.2. Metoda tabelelor de cubaj cu două intrări

10.2.2.1. Metoda tabelelor de cubaj în funcŃie de diametru şi înălŃime
Tabelele de cubaj cu două intrări conŃin valori medii ale volumului fusului sau
arborelui întreg în funcŃie de două elemente biametrice şi anume diametrul şi înălŃimea.
Tabelele de cubaj cu două intrări pot fi regionale sau generale. Tabelele de cubaj
româneşti, bazate pe măsurători efectuate la un număr de peste 40.000 de arbori, au pe de o
parte un caracter regional deoarece ele au înlocuit tabele de cubaj străine iar pe de altă parte
au un caracter general deoare sunt folosite pe intregul teritoriu al Ńării. Vervetările viitoare
urmează să stabilinească nevesitatea su nu a întocmirii unor tabele de cubaj regionale în
limitele Ńării noastre.
Întocmirea tabelelor de cubaj cu două intrări au la bază mai multe metode:

A. Metoda grafică (metoda coeficienŃilor de formă)
Această metodă are la bază doborârea şi cubarea unui număr mare de arbori care să
constituie o colectivitate de selecŃie reprezentativă pentru specia şi teritoriul luat în studiu.
Pentru fiecare arbore se calculează coeficienŃii de formă artificiali.
Arborii se grupează în categorii de diametre din 2 în 2 cm şi pe clase de înălŃimi din 2 în 2 m.
Pentru fiecare subcolectivitate statistică astfel determinată se calculează valori medii ale
coeficienŃilor de formă. Mediile astfel obŃinute se reprezintă grafic unde:
1. pe axa absciselor se trec diametrele iar pe axa ordonatelor coeficienŃii de
formă, separat pe clase de înălŃimi. În baza punctelor obŃinute se trasează
linii compensatoare iar valorile compensate ale coeficienŃilor de formă se
citesc de pe curbele trasate.
2. pe axa absciselor se trec înălŃimile iar pe axa ordonatelor se trec coeficienŃii
de formă separat pe categorii de diametre. De pe curbele obŃinute se citesc
Curs
31

alte valori compensate ale coeficienŃilor de formă, apropiate însă ca valoare
de cele citite de pe primul grafic.
Pentru fiecare combinaŃie d şi h se determină valoarea medie a valorilor citite grafic.În baza
acestor valori noi se poate realiza o nouă compensare grafică în vederea obŃinerii unor valori
medii îmbunătăŃite
Volumul pe categorii de diametre şi clase de înălŃimi se calculează în continuare pe baza
relaŃiei:
hf d v
2
4
π
=
Aceste valori se trec în formularul tabelelor de cubaj.

B. Metoda celor mai mici pătrate.
Determinarea volumului se poate face cu ajutorul ecuaŃiilor de regresie. Dacă în trecut
folosirea ecuaŃiilor cu un număr mare de coeficienŃi era dificilă datorită calculelor laborioase,
în prezent acest impendiment a fost îndepărtat datorită existenŃei calculatoarelor electronice.
Cercetările au arătat faptul că, pentru speciile din Ńara noastră rezultate foarte bune se obŃin
folosind ecuaŃia:
h a h a d a d a a v
2
4 3
2
2 1 0
log log log log log + + + + = .


De remarcat că, aplicarea practică a tabelelor de cubaj cu două intrări se poate face :
- cu folosirea curbei înălŃimilor compensate
- cu folosirea curbei „normale ” de înălŃimi.

I. Metoda tabelelor de cubaj cu folosirea curbei de înălŃimi compensate
Metoda presupune
- inventarierea arborilor pe categorii de diametre
- măsurarea a 3-5 înălŃimi din fiecare categorie de diametre
- trasarea curbei înălŃimilor compensate
- din tabelele de cubaj, în funcŃie de diametrul de bază şi şi înălŃimea citită pe curba
înălŃimilor compensate se extrage volumul unitar
- se înmulŃeşte volumul unitar cu numărul de arbori al fiecărei categorii de diametre
iar prin însumarea volumelor determinate se obŃine volumul arboretului.
RelaŃia care stă la baza acestei metode este:

i
m
i
i
v n V

=
=
1

unde: n
i
- numărul de arbori din categoria de diametre i
v
i
- volumul unitar al categoriei ii extras din tabele de cubaj
V - volumul arboretului

II. Metoda tabelelor de cubaj cu folosirea curbei „normale”de înălŃimi
Metoda presupune:
- inventarierea arborilor pe categorii de diametre
- măsurarea înălŃimilor la 10-15 arbori cu diametre apropiate de diametrul median al
suprafeŃei de bază d
gM

- se determină înălŃimea medie h
gM
ca medie a înălŃimilor măsurate
- din „tabelele cu serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor de înălŃimi normale”, în
funcŃie de specie, clasa de înălŃimi medii şi diferenŃele de diametru
gM i d
d d − = ∆
Curs
32

se obŃin diferenŃele de înălŃimi
gM i h
h h − = ∆ de unde se obŃin înălŃimile normale
h
i
,.
- în funcŃie de diametrul de bază şi şi înălŃimile „normale” se extrage din tabele
volumul unitar
- se înmulŃeşte volumul unitar cu numărul de arbori al fiecărei categorii de diametre
iar prin însumarea volumelor determinate se obŃine volumul arboretului.
RelaŃia care stă la baza acestei metode este:

i
m
i
i
v n V

=
=
1


10.2.2.3. Metoda tabelelor de cubaj pe serii de volume

În cazul arboretelor echiene tabelele de cubaj pe serii de volume au fost construite pe
baza ecuaŃiilor de regresie:
Pentru d < d
g

gM
d
d
gM
v e
d
d
v
gM
(
(
(
¸
(

¸

+
|
|
¹
|

\
|
+ − =
|
|
¹
|

\
|

2
89 . 4
2
186 . 0 162 . 1 162 . 0
Pentru d > d
g
( )
gM
gM
gM gM
v
d
d
d d v
¦
)
¦
`
¹
¦
¹
¦
´
¦
+
(
(
¸
(

¸


|
|
¹
|

\
|
+ − = 1 1 000133 . 0 0167 . 0 451 . 1
2
2

Unde: v - volumul pe categorii de diametre
d – diametrul de bază
d
gM
– diametrul median (central) al suprafeŃei de bază
v
gM
– volumul mediu corespunzător diametrului median al suprafeŃei de bază

Aceste formule au fost tabelate în fucnŃie de d, d
gM
, v
gM
.
S-au format 12 clase de diametre medii (I, II, ... , XII) iar pentru fiecare din aceste
clase s-au format câte 50 serii de volume astfel încât în total pentru cele 12 clase de diametre
s-au constituit 600 serii de volume.
Intrarea în tabele este dată de diametru şi de seria de volume. Pentru seriile de volume
s-au întocmit tabele speciale funcŃie de diametrul median, înălŃimea corespunzătoare şi specie.
Se remarcă faptul că seriile de volume sunt unice independente de specie dar,
particularităŃile speciei sunt luate în calcul la stabilirea seriei de volume.
Metoda presupune:
- inventarierea arborilor pe categorii de diametre
- determinarea diametrului median al suprafeŃei de bază
- măsurarea a 10-20 înălŃimi la arbori cu diametre apropiate de d
gM

- determinarea înălŃimii arborelui median al suprafeŃei de bază h
gM
ca medie
aritmetică a înălŃimilor măsurate
- În funcŃie de diametrul mediu, înălŃimea medie astfel calculată şi specie se
determină numărul seriei de volume
- În funcŃie de numărul seriei de volume se extrag din tabele volumele unitarepe
categorii de diametre şi se determină volumul arboretului.


În cazul arboretelor pluriene tabelele de cubaj au la bază ecuaŃia de regresie
Curs
33

( )
50
7
7
2
2 1 0
... v d a d a d a a V + + + + =
unde: d – diametrul de bază
v
50
– volumul arborelui indicator al arboretelor pluriene (volumul
arborelui mediu cu diametru d=50cm şi înălŃime h
50
egală cu
media înălŃimilor arborilor din categoria de 50 cm)
a
1
, ...a
7
– coeficienŃi de regresie determinaŃi prin metoda celor mai mici
pătrate
Deoarece s-a constatat o diferenŃiere a coeficienŃilor de regresie în raport cu specia,
tabelel de cuabj pe serii de volume s-au elaborat pe specii (molid, brad, fag). Pentru fiecare
specie s-au format câte 45 de srii de volume cu un interval de 0,5 m între înălŃimile medii ale
diametrului indicator de 50 cm. Numărul seriei de volume este dat de înălŃimea indicatoare
(înălŃimea medie a arborilor din categoria de 50 cm).


10.3. Metoda de cubaj simplificate

10.3.1. Metode de cubaj cu tabele de producŃie generale

Tabelele de producŃie generale indică în funcŃie de specie, clasa de producŃie şi vârstă
volumul arboretelor echiene normale cu consistenŃa plină. Pentru arboretele cu o consistenŃă
diferită de cea plină volumului din tabele i se aduce o corecŃie prin înmulŃirea cu indicele de
densitate (i
d
) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (G
r
) şi suprafaŃa de bază normală din
tabelele de producŃie (G
T
).
T
r
d
G
G
i =
Folosirea tabelelor generale de producŃie presupune:
- Determinarea speciei
- stabilirea vârstei medii a arboretului
- determină înălŃimea medie a arboretului ca medie aritmetică a 10-15 înălŃimi
măsurate la arbori cu diametre de bază apropiate de diametrul mediu al suprafeŃei
de bază pentru ridicarea preciziei se determină mai întâi d
g
în cadrul unor
suprafeŃe de probă (3-5 ari) amplasate în arboret şi apoi, funcŃie de acest
diametru se determină h
g

- determinarea suprafeŃei de bază reală a arboretului (G
r
) pe baza inventarierilor
făcute în suprafeŃele de probă sau prin metoda Bitterlich
- stabilirea clasei de producŃie în funcŃie de specie, vârstă şi înălŃimea medie (grafic)
- în funcŃie de specie, clasa de producŃie şi vârsta din tabele se extrage volumul
(V
T
)şi suprafaŃa de bază (G
T
) a arboretului principal.
- se calculează indicele de densitate (i
d
) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (G
r
) şi
suprafaŃa de bază din tabele (G
T
)
T
r
d
G
G
i =
- se determină volumul real al arboretului pe hectar (V
r
/ha) pe baza relaŃiei:
d ha r
i V * V
T /
=
- se calculează volumul intregului arboret
ha r arboret
V S V
/
* =
Curs
34

Tabelel de producŃie se pot aplica şi în arborete amestecate. In acest caz, calculul se face
pentru fiecare specie.

În cazul în care G
r
s-ar determina prin prin inventarieri integrale iar inaltimea prin procedee
exacte metoda de cubaj ar face parte din categoria metodelor exacte.


10.3.2. Metode de cubaj cu tabele de producŃie simplificate

Metoda de cubaj cu tabele de producŃie simplificate are la bază constatarea că volumul
la hectar al arboretelor de o anumită înălŃime medie şi consistenŃă normală este independent
de vârstă şi clasa de producŃie.
Pentru fiecare specie tabela conŃine doar trei elemente dendrometrice: înălŃimea medie
H, suprafaŃa de bază G
T
, volumul mediu la hectar V
T
.
Ca şi tabelele de producŃie generale, tabelele de producŃie simplificate sunt întocmite
pentru arborete echiene, pure şi de consistenŃă normală.

Folosirea tabelelor de producŃie simplificate presupune:
- identificarea speciei
- determinarea suprafeŃei de bază a arboretului (G
r
) prin metoda Bitterlich sau pe
bază de inventarieri în suprafeŃe de probă
- determinarea înălŃimii medie a arboretului ca medie aritmetică a 10-15 înălŃimi
măsurate la arbori cu diametre de bază apropiate de diametrul mediu al suprafeŃei
de bază
- extragerea volumului (V
T
)şi suprafeŃei de bază (G
T
) la hectar din tabele, în funcŃie
de specie şi înălŃimea medie
- calcularea indicelui de densitate (i
d
) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (G
r
) şi
suprafaŃa de bază din tabele (G
T
)

T
r
d
G
G
i =
- determinarea volumul real al arboretului pe hectar (V
r
/ha) pe baza relaŃiei:

d ha r
i V * V
T /
=
- calcularea volumul intregului arboret
ha r arboret
V S V
/
* =
Tabelel de producŃie se pot aplica şi în arborete amestecate. In acest caz, calculul se face
pentru fiecare specie.




Curs
35

11. Sortarea arboretului

11.1. Aspecte generale

Este cunoscut faptul că valoarea lemnului este dată de specie şi dimensiuni – lemnul
de dimensiuni mari este mai valoros decât cel de mici dimensiuni.
1. În raport cu dimensiunile lemnului distingem:
I. lemn mare – masă lemnoasă cu diametrul cu coajă > 5 cm
II. lemn mărunt – masă lemnoasă cu diametrul cu coajă < 5 cm
2. după forma secŃiunii
lemn rotund – lemn cu secŃiunea circulară
a. - catarg - lemn rotund de răşinoase provenit din fusul arborelui,
de la ciotă până la diametrul <5 cm
b. – buşteni - piese cu diametrul la capătul subŃire > 14 cm şi
lungimea > 2,5m
c. – butuci - piese cu diametrul la capătul subŃire > 14 cm şi
lungimea < 2,5m
lemn despicat– lemn cu secŃiunea poligonală, uneori şi cu laturi curbe
3. după caracteristicile fizico mecanice
I. - lemn tare - St, Fa, Pa (duritatea > 650 daN/cm
2
)
II. - lemn uşor - Te, Sa, Pl, răşinoase

Lemnul rotund a fost subîmpărŃit în sortimente primare, dimensionale şi industraile. OperaŃia
de repartizare a volumului unui arboret pe sortimente poartă denumirea de sortare.
o primare
lemn lucru
lemn foc
vârfuri şi crăci cu diametrul < 5 cm
coajă lemn lucru
o dimensionale (în raport cu diametrul pieselor măsurat la capătul subŃire)
lemn gros
lemn mijlociu
lemn subŃire
Sortimentul
dimensional
Simbol Diametrul la capătul subŃire, d
s
în cm:
răşinoase Foioase
Lemn gros I G1 (G) > 34 > 40
Lemn gros II G2 (g) 24 - 34 24 - 40
Lemn gros III G3 (gs) 20 - 24 -
Lemn mijlociu I M1 (M) 14 - 20 20 - 24
Lemn mijlociu I M2 (m) 10 - 14 16 - 20
Lemn mijlociu I M3 (ms) - 12 - 16
Lemn subŃire S (s) < 10 < 12

o industriale
Buşteni pentru rezonanŃă (Mo, Br)
Buşteni pentru furnire estetice (Go, St, Fa. ...)
Curs
36

Buşteni pentru furnire tehnice (Fa) obŃinuŃi prin derulaj
Buşteni pentru doage (Fa, St)
Buşteni pentru cherestea
Buşteni pentru traverse (St, Go, Gî,...)
Lemn rotund de răşinoase pentru construcŃii

sortiment Diametrul la
capătul
subŃire, d
s
în
cm
Lungime
în m
Bile 12-16 > 6
Manele 8-11 > 3
Prăjini 4-7 > 2,6

Lemn rotund de foioase pentru construcŃii cu diametrul la capătul
subŃite de 4-17 cm şi maxim 20 cm la capătul gros fară coajă şi
lungime mai mare de 1,5m (folosit în special la construcŃii rurale)
Lemn pentru PAL
Lemn pentru PFL etc.

11.2. Clasificarea calitativă a arborilor şi arboretelor

Arborii prezintă o mare variabilitate în ceea ce priveşte calitatea lor. Dacă în cazul
arborilor doborâŃi, determinarea calităŃii se poate face cu mare uşurinŃă, în cazul arborilor în
picioare determinarea calităŃii este o problemă dificilă.
Criteriul care stă la baza clasificării arborilor în raport cu calitatea lor este lungimea
părŃii din trunchi aptă pentru lemn de lucru. Prin lemn de lucru se înŃelege portiunea din fus
care poate avea utilizări industriale ca lemn rotund (lemn pentru gater, lemn pentru
construcŃii, lemn pentru mină etc.). PorŃiunile de lemn de lucru se apreciază vizual. Pe baza
corelaŃiei dintre lungimea din fus exprimată în procente din lungimea fusului şi volumul
porŃiunii din fus exprimat în procente din volumul fusului a fost stabilită proporŃia lemnului
de lucru corespunzătoare fiecărei clase de calitate. Acest procent al lemnului de lucru este
diferit la foaiose faŃă de răşinoase, şi în funcŃie de el se disting patru clase de calitate:

Clasificarea calitativă a arborilor
Grupa de
specii
Clasa de
calitate
PorŃiunea de
lemn din
înălŃimea
arborelui
0,1h
Procentul mediu de utilizare din
volumul fusului, la răşinoase
sau din volumul arborelui
întreg, la foioase
CoeficienŃi
de
echivalenŃă
Lemn de lucru Lemn de foc
Răşinoase I > 0,60 98 2 1,00
II 0,40-0,60 92 8 0,94
III 0,10-0,40 79 21 0,81
IV <0,10 15 85 0,15
Foioase I > 0,50 86 14 1,00
II 0,25-0,50 70 30 0,81
III 0,10-0,25 49 51 0,57
IV <0,10 15 85 0,17
Curs
37

Coeficientul de echivalenŃă sau de transformare se determină ca rapot între proporŃia lemnului
de lucru a arborilor din clasa a II-a, a III-a şi a IV-a de calitate la proporŃia lemnului de lucru
din clasa I-a de calitate care este luată bază de calclul.

Ex: 85 . 0
98
83
= ; 63 . 0
98
62
= ; 15 . 0
98
15
=

CoeficienŃii de echivalenŃă sunt folosiŃi pentru determinarea numărului arborilor de lucru şi a
celor de foc.
Pentru simplificarea lucrărilor de birou, în funcŃie de coeficinŃii de echivalenŃă s-a întocmit
tabela pentru transformarea numărului de arbori din clasele a II-a, a III-a şi a IV-a de calitate
în număr de arbori de clasa a I-a.
De remarcat faptul că porŃiunile din fus diferă în funcŃie de poziŃia acestora pe fus. De
exemplu o porŃiune de 0,1h reprezintă 23% dacă este situată la baza arborelui şi doar 10% la
mijlocul acestuia. De acest lucru trebuie să se Ńină seama atunci când se apreciază calitatea
arborilor. Astfel, în cazul în care porŃiunea de la baza fusului nu este aptă pentru lemn de
lucru arborele se declasează, se trece într-o clasă inferioară de calitate, chiar dacă este
respectată condiŃia de lungime.
La analiza calităŃii arborelui este necesară cunoaşterea corelaŃiei dintre aspectul exterior şi
interioare ale fusului. PrezenŃa unor defecte duce la schimbarea clasei de calitate chiar dacă
porŃiunea de lemn de lucru îndeplineşte condiŃia de încadrare într-o anumită clasă din punct
de vedere al lungimii.Declasarea calitativă este determinată de:
- mărimea porŃiunii cu defecte, porŃiune ce nu mai poate fi utilizată ca lemn de lucru
- poziŃia porŃiunii cu defecte. InfluenŃa acesteia este mai mică dacă ea este
localizată în partea superioară a fusului şi mare dacă este localizată în partea
inferioară a fusului.
Prin urmare este important a se acorda o atenŃie deosebită porŃiunii situate în prima jumătate a
trunchiului.
Atunci când prima jumătate a fusului în cazul foioaselor şi 0,6 din înălŃime la
răşinoase nu prezintă defecte, arborele se încadrează în clasa a I-a de calitate.
În cazul în care există defecte pe porŃiunea inferioară a trunchiului, analiza se va
extinde pe aproximativ 0,7 din înălŃimea fusului. DiferenŃa de 30% nu prezintă importanŃă în
aprecierea clasei de calitate a arborilor deoarece ea reprezintă doar 4-6% din volumul fusului
şi nu are o valoare mare.
Defectele importante care duc la declasarea arborilor sunt:
- defectele de formă
o curbura
o bifurcarea
- defectele de structură
o noduri
o putregaiuri-alteraŃii
o gelivură
Alte defecte de formă şi de structură cum sunt: ovalitatea, conicitatea, lăbărŃarea, coaja
înfundată, fibra răsucită, inima roşie etc., nu se iau în considerare în vederea declasării
lemnului de lucru în lemn de foc dar duc la declasarea sortimentelor de mare valoare în
sortimente de valoare mai mică.

Putregaiul – unul din cele mai mai frecvente şi dăunătoare defecte şi este întâlnit mai
ales la răşinoase. Distingem:
Curs
38

- putregaiul de rădăcină (de inimă, central). Caracteristicile cojii pot constitui semne
pentru depistarea putregaiului. O coajă groasă, cu neregularităŃi, cu găuri de
insecte, scurgeri de răşină, etc. sunt semne ale posibilei prezenŃe ale putregaiului.
Coaja netedă, fină, uniformă este de regulă semnul unui lemn de calitate.
- Putregaiul de trunchi. Un caz special îl prezintă putregaiul produs la cer şi care se
extinde pe 4-8 m.
Nodurile – reprezintă cel mai frecvent defect al lemnului. Nodurile sănătoase duc la
declasarea sortimentelor superioare dar nu determină declasarea lemnului de lucru în lemn de
foc.
Cercetările au arătat că nodurile de formă ovală sau cilindrică mari, situate în zona de sub
coroană conŃin un procent de putregai mai ridicat decât nodurile ovale sau cilindrice, plate,
situate în prima jumătate din înălŃimea arborelui.
Gelivura – constă într-o crăpăturî de-a lungul trunchiului. Aceasta poate fi complet
inchisă de o proeminenŃă şi de regulă nu determină apariŃia inimii stelate, prin urmare nu are
ca efect declasarea lemnului de lucu în lemn de foc. În cazul în care gelivura nu este închisă şi
prezintă scurgeri de sevă negricioasă, lemnul pe porŃiunea gelivurii prezintă inimă stelată
datorată gelivurii. În acest caz ae impune delasarea lemnului de lucru din porŃiunea afectată în
lemn de foc.
`Încadrarea arborilor în clase de calitate pe baza lungimii porŃiunii din fus aptă pentru
lemn de lucru este frecvent supusă criticii. CorelaŃia dintre aspectul exterior al fusului şi
prezenŃa unor defecte interioare nu este bine studiată.
Într-un arboret, arborii de calitate superioară sunt de regulă grupaŃi în categoriile de
diametre centrale şi imediat superioare acestora. Aceasta înseamnă că arborii din categoriile
centrale nu sunt reprezentativi pentru întregul arboret din punct de vedere al calităŃii.
Cercetările au arătat că structura arboretului pe clase de calitate este influenŃată de:
- specie,
- condiŃiile în care cresc şi se dezvoltă arboretele, cu cât aceste condiŃii sunt mai
favorabile cu atât proporŃia arborilor de calitate superioară se majorează,
- modul de gospodărire; efectuarea lucrările de îngrijire a arboretelor are ca scop
reducerea numărului arborilor din clasele inferioare de calitate şi prin urmare
creşterea calităŃii arboretelor.
Clasificarea calitativă a arboretelor se face pe baza încadrarii în clasele de calitate a arborilor
inventariaŃi.A fost elaborat un sistem de clasificare format din 10 clase de calitate în funcŃie
de procentul arborilor de clasa I. Prin arbori de clasa I calitate se inŃelege atât arborii din clasa
I cât şi arborii din clasele II, III şi IV transformaŃi în arbori I prin intermediul coeficienŃilor de
echivalenŃă.
Clasificarea calitativă a arboretelor
Procentul arborilor de lucru
sau din clasa I de calitate
1-10 11-20...61-70 71-80 81-90 91-100
Clasa de calitate a arboretelor X IX...IV III II I

11.3. Metode de sortare a masei lemnoase

Repartizarea masei lemnoase pe sortimente primare, dimensionale sau industriale poartă
denumirea de sortare sau sortare „silvică”.
Dintre metodele de determinare a volumului pe sortimente distingem:
- metoda de sortare cu tabele de sortare dimensională la arbori
- metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete în raport cu proporŃia
arborilor de lucru
Curs
39

- metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete echiene pe clase de
producŃie

11.3.1. Metoda de sortare cu tabele de sortare dimensională la arbori

Metoda se bazează pe folosirea tabelelor cu serii de volume şi a tabelelor de sortare primară şi
dimensională, tabelă în care sortimentele primare şi dimensionale sunt exprimate în procente
faŃă de volumul total, pe specii şi pe categorii de diametre.


11.3.2. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete în
raport cu proporŃia arborilor de lucru

Tabelele de sortare conŃin valorii medii ale structurii pe sortimente a volumului arboretului.
Volumele diverselor sortimente sunt exprimate în procente faŃă de volumul total pe specii,
diametre medii şi procente ale arborilor de lucru. Se disting 12 categorii de calitate la
răşinoase şi 14 categorii de calitate la foioase.
Pentru efectuarea sortării folosind tabelele de sortare pentru arborete este necesară
cunoaşterea:
- volumului arboretului. Acesta se stabileşte printr-o metodă expeditivă, de exemplu
metoda tabelelor generale de producŃie.
- diametrul mediu
- proporŃia arborilor de lucru.
Se apreciază calitatea la 40-60 arbori din cadrul unor suprafeŃe de probă.
Procentul arborilor de lucru (P), se stabileşte ca raport între numărul arborilor de
lucru şi numărul total de arbori cărora li s-a stabilit clasa de calitate.
Se determină pe baza relaŃiei:

100 *
* * *
IV III II I
IV IV III III II II I
n n n n
k n k n k n n
P
+ + +
+ + +
=

unde: n
I
, ... n
IV
- nr arborilor din clasele de calitate I-IV
k
I
, ... k
IV
- coeficineŃii de echivalenŃă (transformare
)

Volumul sortimentelor se determină prin înmultirea volumului total al arboretului
cu procentele diverselor sortimente.


11.3.4. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete echiene pe
clase de producŃie

Această metodă se aplică în arborete echiene normal dezvoltate acolo unde există o legătură
strânsă între clasa de producŃie şi calitatea arborilor. Tabelele ne indică în funcŃie de specie,
vârstă şi înălŃimea medie a arboretului repartiŃia procentuală a volumului arboretului principal
pe sortimente primare, dimensionale, industriale.
Curs
40

12. Auxometrie
12.1. Aspecte generale. Clasificarea creşterilor

Termenul de auxometrie provine din limba greacă (auxon=creştere, metron=măsură) şi
înseamnă măsurarea creşterii.
Auxometria prezintă importanŃă în activitatea:
- de cercetare
a. cunoaşterea fenomenelor de formare şi acumulare a creşterilor la arbori şi
arborete
- practică
a. stabilirea pe baze ştiinŃifice a recoltelor anuale de lemn (a posibilităŃii pădurii)
b. eşalonarea arboretelor pe urgenŃe de exploatare
c. clasificarea arboretelor slab productive în vederea refacerii sau substituirii lor
d. stabilirea vârstei exploatabilităŃii arboretelor etc

Clasificarea creşterilor
I. În funcŃie de caracteristicile dendrometrice la care se referă distingem:
- creşterea în diametru (i
d
)
- creşterea în suprafaŃă de bază (i
g
)
- creşterea în înălŃime (i
h
)
- modificarea formei arborelui (i
f
)
- creşterea în volum (i
v
) etc.

II. În funcŃie de intervalul de timp la care se referă distingem:
1. Cresterea curentă:
o Creştere curentă anuală – reprezintă cantitatea care se adaugă anual la
dimensiunile sau volumul arborilor sau arboretelor.
( ) ( ) t t t yt
y y i − =
+ + − 1 1

o Creşterea curentă pe perioadă – reprezintă cantitatea care se adaugă
într-o perioadă (de ex. 5-10 ani) la dimensiunile sau
volumul arborilor sau arboretelor
( ) ( ) t t t yt
y y i − =
+ + − ∑ 1 1

o Creşterea curentă totală – reprezintă cantitatea care se adaugă de-a
lungul existenŃei la dimensiunile sau volumul arborilor
sau arboretelor

=
t yt
y i
2. Creşterea medie
- reprezintă o valoare medie a creşterilor anuale dintr-o anumită perioadă a
existenŃei arborelui sau arboretului şi se determină ca raport între cantitatea
care se adaugă în perioada „n” la caracteristicile biometrice sau volumul
arborelui sau arboretului şi numărul de ani din perioadă. Distingem:
o Creşterea medie anuală – reprezintă media creşterilor pe întreaga
perioadă de la instalarea arborelui sau arboretului şi
până în momentul măsurării
t
y
i
t
yt
=
Curs
41

In cazul în care „t” reprezintă vârsta la care arboretul devine
exploatabil se obŃine creşterea medie anuală la exploatabilitate.
o Creşterea medie (anuală) pe perioadă – reprezintă media creşterilor pe
perioadă luată în considerare
( )
( )
n
y y
i
t n t
n t yt

=
+
+ −

În cazul în care perioada luată în calcul este scurtă (5 sau 10 ani). Creşterea medie
anuală pe perioadă poate fi asimilată cu creşterea curentă anuală. Se admite această ipoteză
simplificatoare deoarece creşterea curentă anuală este greu de determinat în practică şi foarte
fluctuantă variind la acelaşi arbore sau arboret de la an la an.
În vederea determinări creşterilor este esenŃială determinarea vîrstei arborilor şi
arboretelor.

12.2. Determinarea vârstei arborilor

La arbori vârsta se poate determina prin:
- numărarea verticilelor. Acest procedeu se poate aplica la răşinoase ştiind că fiecare
an aduce un nou verticil. Procedeul se poate aplica la pin şi la exemplarele tinere
de brad, molid şi nu se poate aplica la larice. La exemplarele bătrâne, creşterea în
înălŃime este foarte înceată, prin urmare verticilele din partea superioară sunt foarte
apropiate şi determinarea vârstei pe baza acestui procedeu întâmpină dificultăŃi. În
plus, este necesară adăugarea unui număr de ani, 2-3 sau chiar 4, ani necesari
formării primului verticil.
- Numărarea inelelor anuale pe cioată. Metoda este sigură şi precisă şi este
recomandată ori de câte ori există arbori doborâŃi sau există posibilitatea doborârii
lor. Această metodă presupune adăugarea unui număr de ani în plus, ani necesari
creşterii până la înălŃimea tăieturii.
- Numărarea inelelor anuale pe probele extrase cu ajutorul burghiului Pressler.

Burghiul Pressler este un instrument pentru recolatrea probelor de creştere. El este format din:
- un tub de oŃel de lungimi diferite: 8-10 cm (se foloseşte în cazul speciilor cu lemn
tare) sau 15-30 cm (se foloseşte în cazul speciilor cu lemn moale) la un capăt cu un
filet elicoidal, filet ce permite înaintarea în lemn. Interiorul este scobit într-o formă
tronconică, mai ingust la vârf (4-5 mm) şi mai lat la bază (7 mm)
- o lamă metalică (lamă extractoare), în secŃiune transversală de formă
semicirculară, zimŃată la vârf şi care permite extragerea probelor de lemn
- un mâner în formă de tub ce serveşte şi la păstrarea burghiului şi lamei metalice.

Recoltarea şi măsurarea probelor de creştere
- se introduce burghiul în arbore, perpendicular pe axul acestuia, mai întâi prin
apăsare apoi prin răsucire în sensul acelor de ceasornic până la adăncimea necesară
scopului urmărit.
- se introduce lama extractoare în tubul burghiului
- se extrage burghiul prin rotire în sens invers
- se extrage lama extractoare cu proba de lemn.
Dacă se admite că burghiul străbate arborele până la centru, inelele care se numără ne dau
doar vîrsta părŃii de trunchii ce se află deasupra locului de unde s-a extras proba de creştere.
Pentru a afla vărsta arborelui se adaugă la numărul de ani determinaŃi anii necesari arborelui
pentru a ajunge la înălŃimea de unde s-a extras proba de creştere. Acestă determinare se face:
Curs
42

- la răşinoase prin numărarea verticilelor
-la foiase prin determinarea vărstei unor arbori tineri şi subŃiri prin numărarea inelelor după
tăiere.

În cazul arborilor grosi, arbori a căror rază este mai mare decât lungimea burghiului,
determinarea vărstei se face prin calcul matematic şi anume, se determină numărul de inele
corespunzător unei probe de lungime l şi se determină apoi prin regula de trei simplă numărul
de inele (ani) corespunzător diametrului/2.
Procedeul nu este exact deoarece, de exemplu - arborele a putut creşte dominat o perioadă de
ani (fapt ce se manifestă pri inele anuale înguste şi deci un număr mai mare de inele pe
unitatea de lungime) pentru ca apoi să crească în lumină (inele anuale mai late şi deci un
număr mai mic de inele pe unitatea de lungime).

12.3. Determinarea vârstei arboretelor

Cazul arboretelor echiene
Cel mai indicat mijloc pentru determinarea vârstei arboretelor este consultarea
amenajamentelor, în cazul arboretelor rezultate în urma regenerării artificiale sau naturale
dintr-o perioadă cunoscută.
O altă modalitate este numărarea inelelor pe 3-4 cioate proaspete ori pe probe extrase
cu burgiul Pressler la care se adaugă un număr de ani necesari arborilor respectivi pentru
atingerea înălŃimii cioatei sau a locului de unde s-a extras proba de creştere.

Cazul arboretelor relativ echiene
Vârsta se determină ca o medie ponderată cu suprafaŃa de bază sau cu volumul şi nu cu
numărul de arbori deoarece numărul arborilor tineri poate fi preponderent dar aceştia prezintă
o importanŃă mai redusă în alcătuirea masei arboretului.
- media ponderată e în raport cu suprafaŃa de bază a categoriilor de vârste este dată de
formula (Lorey)


=
+ +
+ +
=
i
i i
g
e g
g g
e g e g
e
...
...
2 1
2 2 1 1

- media ponderată e în raport cu volumul categoriilor de vârste este dată de formula
(Block)


=
+ +
+ +
=
i
i i
v
e v
v v
e v e v
e
...
...
2 1
2 2 1 1

unde: v
i -
volumele categoriilor de vârste i
g
i
–suprafeŃele de bază ale categoriilor de vârste i
e
i
– categoria de vârsta i

Aceste formule sunt greu de aplicat în practică deoarece nu se poate determina vârsta fiecărui
arbore în vederea încadrării lui într-o categorie (clasă) de vârstă.
Practica admite ipoteza potrivit căreia la categorii (clase) de diametre diferite corespund
vârste diferite. Prin urmare vârsta arborelui mediu al clasei (ori categoriei) este şi vârsta medie
a arborilor din clasa (categoria) respectivă de vârstă.

Curs
43

12.4. Determinarea creşterilor la arbori

12.4.1. Creşterea în diametru

Cazul arborelui doborât
Creşterea se poate determina pe secŃiunile transversale efectuate de-a lungul fusului sau pe
rondele extrase din trunchi.

I. - se trasează două diametre perpendiculare pe aceste secŃiuni (rondele),
- se delimitează zona de inele corespunzătoare perioadei pentru care dorim să determinăm
creşterea, de regulă 5 sau 10 inele,
- se efectuează măsurătorile şi se calculează creşterea curentă pe perioadă cu ajutorul
relaŃiei:

+

+
=
2 2
02 01 2 1
d d d d
i
n n
d

unde: d
n1
, d
n2
– diametrele perpendiculare la sfârşitul perioadei de n ani
d
01
, d
02
– diametrele perpendiculare la începutul perioadei

II - se măsoară direct pe rondelă creşterea radială la capetele unui singur diametru trasat iar
suma celor două măsurători reprezintă creşterea curentă în diametru
2 1 r r d
i i i + =
unde: i
d
– creşterea în diametru
i
r1
, i
r2
– creşterile radiale la capetele diametrului
Dacă se consideră lăŃimea inelelor egală pe toată suprafaŃa secŃiunii atunci creşterea în
diametru este dublul creşterii radiale.
r d
i i 2 =

Cazul arborelui în picioare
Creşterea în diametru se poate stabili:
I. prin măsurători repetate la intervale de n ani (ex. 5 sau 10 ani)
În acest caz diametrele se măsoară cu ajutorul unei clupe de precizie. Clupa trebuie
aşezată în acelaşi loc pe arbore, motiv pentru care locul de aşezare se marchează cu
vopsea.
Creşterea în diametru se determină ca diferenŃă dintre diametrele măsurate la un
anumit interval de timp

o n d
d d i − =


unde: d
n
– diametrul la sfârşitul perioadei de n ani
d
0
–diametrul la începutul perioadei

Dezavantajele acestei metode sunt:
- se determină creşterea cu coajă
- este nevoie de un număr n de ani pentru determinarea creşterii

II. prin intermediul probelor de creştere extrase cu ajutorul burghiului Pressler.
Se extrag două probe de creştere la capetele unui diametru, iar suma creşterilor radiale
reprezintă creşterea în diametru.
Curs
44

Avantaje:
- nu se ia în considerare grosimea cojii
- nu este necesară perioada de aşteptare de n ani.

III. Prin intermediul procentului creşterii anuale în diametru, folosind relaŃia:
100
*
id n
d
p d
i =
unde: d
n
– diametrul măsurat la sfârşitul perioadei de n ani
p
id
– procentul creşterii anuale în diametru

Procentul creşterii anuale în diametru se determină pe baza relaŃiei:
n d d
d d
p
o n
n
id
200
*
0
+

=


12.4.2. Creşterea în suprafaŃă de bază

Creşterea în suprafaŃă de bază se poate determina:

Cazul arborelui doborât
I. În funcŃie de mărimea finală şi cea iniŃială a suprafeŃei de bază

o n g
g g i − =


unde: g
n
–suprafaŃa de bază la sfârşitul perioadei de n ani
g
0
–suprafaŃa de bază la începutul perioadei
Valorile g
n
şi g
0
se iau direct din tabele în funcŃie de diametrele măsurate pe rondele
sau secŃiuni transversale.
II. Prin planimetrare
- se determină prin planimetrare suprafeŃele de bază finală şi iniŃială iar
diferenŃa lor reprezintă cresterea în suprafaŃă de bază.
III. Prin intermediul procentului creşterii în suprafaŃă de bază (p
ig
), folosind relaŃia:
100
*
ig n
g
p g
i =


Procentul creşterii în suprafaŃă de bază se determină pe baza relaŃiei:
n g g
g g
p
o n
n
ig
200
*
0
+

=

Cazul arborelui în picioare
IV. În funcŃie de diametrul final (d
n
) şi creşterea radială (i
r
) sau în diametru (i
d
)
măsurate pe probele extrase cu ajutorul burghiului Pressler.
( ) ( ) [ ] ( ) ( )
( )
r n r r n
r r n d d n d n n n n g
i d i i d
i i d i i d i d d d d g g i
* *
4 2 * * 2
4
2
4 4 4
2
2 2
2
2 2 2 2
0
2
0
π π
π π π π
≅ −
= − = − = − − = − = − =

pe baza relaŃiei:
∑ ∑
=
r n g
i d i * * π

Curs
45

12.4.3. Creşterea în înălŃime

Cazul arborelui doborât
- la unele răşinoase – creşterea în înălŃime se determină prin măsurarea distanŃelor
dintre verticile
- la arborii la care nu se disting verticilele – creşterea în înălŃime se determină prin
secŃionări de probă ale fusului de la vârf spre bază, până acolo unde numărul de inele
corespunde perioadei pentru care dorim să determinăm creşterea (5 sau 10 ani). În
acest caz creşterea se determină prin măsurarea directă a distanŃei dintre vârful
arborelui şi secŃiunea identificată.

Cazul arborelui în picioare
- măsurarea distanŃei dintre verticile la răsinoasele tinere
- măsurarea înălŃimii arborelui la un interval n de ani

− =
0
h h i
n h

- determinarea creşterii în înălŃime pe baza procentului creşterii anuale în înălŃime
100
*
ih n
h
p h
i =
unde: h
n
– înălŃimea arborelui măsurată la sfârşitul perioadei
p
ih
– procentul creşterii în înălŃime
Procentul creşterii în înălŃime se determină pe baza relaŃiei:

n h h
h h
p
o n
n
ih
200
*
0
+

=

12.4.4. Creşterea în volum

Cazul arborelui doborât
- creşterea curentă în volum pe o perioadă de n ani se face ca diferenŃă dintre volumul
arborelui la sfârşitul perioadei şi cel de la începutul perioadei luate în calcul. Uzual se
foloseşte formula compusă a secŃiunii la mijloc (Huber) prin delimitarea pe fusul
arborelui de tronsoane cu lungime l.
( )
∑ ∑ ∑
+ − = − = virf vol l v v i
i ni n v
.
0 0
γ γ
unde:
- γ
ni
– aria secŃiunii, fără coajă, la mijlocul tronsonului i, la sfârşitul perioadei de n ani;
- γ
0i
–aria secŃiunii corespondente la începutul perioadei, determinată în funcŃie de
diametrul actual (d
ni
) din care se scade creşterea în diametru (i
di
=2i
ri
) măsurată pe
probe de creştere extrase la jumătatea tronsoanelor
di ni i
i d d − =
0

- v
vârf
– volumul vârfului fusului (asimilat cu un con cu înălŃimea egală cu i
h
)

La creşterea fusului se adaugă şi creşterea în volum a ramurilor sau a părŃilor de ramuri

Etape:
- Se delimitează pe fusul arborelui tronsoane de lungime l (de regulă 1 sau 2 m)
- Cu ajutorul unei clupe de precizie se măsoară diametrele, fără coajă, la mijlocul
fiecărui tronson
- Se determină volumul fusului de la sfârşitul perioadei de n ani
Curs
46

- Se determină creşterea în diametru pe baza probelor de creştere luate la jumătatea
tronsoanelor (∑i
d
)
- Se calculează diametrele de la începutul perioadei (d
0
) ca diferenŃă dintre diametrele
la sfârşitul perioadei şi creşterea în diametru

− =
d n
i d d
0

- Se calculează volumul vârfului
- Se determină volumul de la începutul perioadei (v
0
)
- Se determină creşterea în volum pe baza realŃiei de mai sus


Cazul arborelui în picioare
Creşterea în volum se determină tot ca diferenŃă dintre volumul la sfârşitul şi începutul
perioadei de n ani.

0
v v i
n v
− =
0 0 0 0
f h g v
f h g v
n n n n
=
=

0
0
0
f f i
h h i
g g i
n f
n h
n g
=
− =
− =

f n
h n
g n
i f f
i h h
i g g
− =
− =
− =
0
0
0

( )( )( )
f h g h g n f g n f h n f n n h n n g n n v
f n h n g n n n n n n n v
i i i i i f i i h i i g i h g i f g i f h i
i f i h i g f h g f h g f h g i
+ + − − − + + =
− − − − = − =
...
0 0 0

relaŃia se înmulŃeşte cu raportul
n n n n
f h g v
100 100
= şi se obŃine relaŃia:

100
01 . 0
if ih ig ih ig if ih
if ih ig iv
p p p p p p p
p p p p
− +
− + + = (1)

Procentul creşterii în volum se poate determina şi în raport cu creşterea în suprafaŃă de bază
(i
g
) şi în înălŃime redusă (i
hf
)
Creşterea în suprafaŃă de bază şi creşterea în înălŃime redusă sunt date de relaŃiile:
0
0
f fn hf
n g
h h i
g g i
− =
− =

iar creşterea în volum se poate scrie
( )( )
hf g g fn hf n hf fn g n fn n f fn n v
i i i h i g i h i g h g h g h g i − + = − − − = − =
0 0

înmulŃim relaŃia de mai sus cu raportul:
fn n n
h g v
100 100
= şi obŃinem procentul creşterii în
volum (p
iv
) în funcŃie de procentul creşterii în suprafaŃă de bază (p
ig
) şi cel al creşterii în
înălŃimea redusă (p
ihf
):

ihf ig ihf ig iv
p p p p p 01 . 0 − + = (2)

În relaŃiile (1) şi (2) unii termeni se neglijează şi se obŃin relaŃiile:

ihf ig iv
if ih ig iv
p p p
p p p p
+ =
+ + =

Dacă se tine cont de faptul că la arborii bătrâni creşterea în înălŃime redusă încetează sau că
procentul creşterii în înălŃime se compensează cu procentul variaŃiei coeficientului de formă
se pot scrie relaŃiile:

id iv
ig iv
p p
p p
2 ≅
=

Curs
47

Cea mai precisă metoda pentru determinarea creşterii in diametru, suprafaŃă de bază, înălŃime,
volum este analiza trunchiului arborelui.


12.4.5. Analiza trunchiului arborelui

Analiza trunchiului arborelui este operaŃia care permite cunoaşterea caracteristicilor
biometrice ale arborelui în diferite etape ale dezvoltării lui. Acest lucru este posibil deoarece,
în fiecare an, se adaugă un inel de creştere. Inel care nu se modifică de-a lungul existenŃei
arborelui.
Reconstituirea profilului longitudinal al arborelui se poate face ca urmare a ansamblului de
operaŃii de teren şi de birou şi care au drept scop determinarea şi studierea creşterii în
diametru, suprafaŃă de bază, volum şi variaŃia coeficientului de formă al arborilor pe perioade
de 5 sau 10 ani. În acest scop se efectuează măsurători pe rondele extrase de-a lungul fusului
arborelui.
Se măsoară diametrele, se construieşte profilul longitudinal al arborelui şi graficul variaŃiei
înălŃimilor în vederea determinării înălŃimii arborelui la diverse vârste.
Se determină ariile secŃiunilor transversale şi volumul trunchiului pentru diferite vârste pe
baza relaŃiei:
gl l v l v v
i virf i cioata r
3
1
30 . 0
15 . 0
+ + = + + =
∑ ∑
γ γ γ
După determinarea volumului se determină coeficientul de formă pe baza relaŃiei
3 . 1
3 . 1
w
v
f
a
=
unde v
a
- volumul arborelui
w
1,3
- volumul cilindrului de referinŃă având înălŃimea egală cu aceea
a arborelui şi secŃiunea transversală la 1,30 m

În continuare se trece la calculul creşterilor în diametrul de bază (d
1,3
), în suprafaŃa de bază
(g
1,3
), în înălŃime (h) şi în volum (v). Pentru fiecare element dendrometric se determină
creşterea medie anuală, creşterea curentă pe perioadă şi creşterea medie pe perioadă.

Creşterile elementelor dendrometrice pot fi exprimate şi în procente (formula lui Pressler)
( )
( )
n y y
y y
p
t n t
t n t
y
200
*
+

=
+
+

unde: p
y
- procentul creşterii în elementul dendrometric
y
(t+n)
- elementul dendrometric de la sfârşitul perioadei
y
t
- elementul dendrometric de la începutul perioadei
n - numărul anilor din perioadă.
Pe baza analizei trunchiuli arborilor se pot face studii comparative în ce priveşte sensul
creşterilor în raport cu specia, poziŃia arborelui în arboret, intensitatea şi perioadiocitatea
operaŃiunilor culturale etc.


Curs
48

12.5. Determinarea creşterilor la arborete

Creşterea în diametru, înălŃime, suprafaŃă de bază şi volum a unui arboret reprezintă variaŃia
elementelor biometrice ale arboretului şi prezintă importanŃă în fundamentarea aplicării
măsurilor silviculturale.
Creşterea în suprafaŃă de bază şi în volum a unui aroret reprezintă suma creşterilor arborilor
componenŃi pe cînd creşterea în diametru şi în înălŃime reprezintă media creşterilor arborilor
din acel arboret.

12.5.1. Creşterea în diametru

Creşterea în diametru a unui arboret reprezintă media creşterilor arborilor componenŃi.

Determinarea exactă a creşterii medii în diametru se poate face în suprafeŃe de probă
permanente cu arbori numerotaŃi prin determinarea creşterii în diametru a arborilor şi
stabilirea mediei creşterilor în ipoteza că nu s-au făcut extracŃii.

N
d d
i
n
d
∑ ∑

0

În cazul în care se fac extracŃii de arbori, diametrele acestora trebuie adaugate la diametrele
arborilor inventariaŃi la sfârşitul perioadei.
În practică însă determinarea creşterii în diametru se face fără numerotarea arborilor şi în
acest caz creşterea medie în diametru se stabileşte ca diferenŃă între suma diametrelor a doauă
inventarieri succesive:

N
d N d N
i
i n i
d
∑ ∑

=
0

Determinarea creşterii în diametru pe categorii de diametre se face cu ajutorul metoda dreptei
creşterilor în diametru
În acest sens se determină creşterea curentă (anuală) în diametru (i
d
) ca dublul creşterii radiale
r d
i i 2 = . Creşterea radială se determină pe baza relaŃiei
n
i
i
r
r
10
10 ∑∑
= - reprezintă media per an şi arbore a creşterilor radiale pe categorii de diametre
Se reprezintă grafic creşterile în diametru în funcŃie de diametrul final obŃinându-se o linie
poligonală şi se trasează analitic dreapta creşterilor în diametru pe baza relaŃiei
1 1 0
ˆ
d a a i
d
+ = .
Parametrii a
0
şi a
1
se determină prin metoda celor mai mici pătrate
- creşterile pentru fiecare categorie de diametre se citesc de pe dreapta trasată
Creşterea în diametru a arboretului se determină ca medie a valorilor creşterilor pentru
fiiecare categorie de diametre citite pe dreapta creşterilor, ponderate cu numărul de arbori
inventariaŃi la sfârşitul perioadei.

Etape:
Pe teren.
- se măsoară diametrele arborilor
- se extrag probe de la arbori din toate categoriile de diametre (cca.60-100 arbori)

La birou:
- se grupează arborii pe categorii de diametre
- se măsoară creşterile radiale pe 10 ani
Curs
49

- se determina
n
i
i
r
r
10
10 ∑∑
= ( media per an şi arbore a creşterilor radiale pe categorii de
diametre)
- se determină creşterea curentă (anuală) în diametru (i
d
). Considerând lăŃimea inelului
uniformă pe toată secŃiunea putem scrie
r d
i i 2 =
- se reprezintă grafic creşterile în diametru în funcŃie de diametrul final obŃinându-se o
linie poligonală
- se trasează analitic dreapta creşterilor în diametru pe baza relaŃiei
1 1 0
ˆ
d a a i
d
+ =
parametrii a
0
şi a
1
se determină prin metoda celor mai mici pătrate
∑ ∑ ∑
+ = nd a n a ni
r 1 0

∑ ∑ ∑
+ =
2
1 0
nd a nd a ndi
r

- creşterile pentru fiecare categorie de diametre se citesc de pe dreapta trasată
- creşterea în diametru a arboretului se determină ca medie a valorilor citite pe dreapta
creşterilor, ponderate cu numărul de arbori inventariaŃi la sfârŃitul perioadei pe
categorii de diametre.

O altă metodă pentru determinarea creşterii în diametru a arboretului este metoda arborelui
mediu şi pleacă de la ipoteza că , în arborete echiene, arborele mediu aritmetic este şi arbore
mediu al creşterii.
Se determină creşterea radială la un număr de 20-30 de arbori cu diametre apropiate de
diametrul mediu aritmetic iar creşterea medie în diametru se determină ca dublul creşterii
medii radiale.

Etape:
- se estimează diametrul mediu aritmetic. Se lucrează în câteva suprafeŃe de probă
amplasate în arboret.
- Se extrag probe de creştere de la 20-30 de arbori cu diametrul apropiat de cel mediu
(la extragerea probelor se are în vedere schimbarea orientării probelor la arbori şi
anume arb.1→N, arb.2→E, arb.3→S, arb.4→V, arb.5→N etc.)
- Se calculează creşterea medie pe rază prin împărŃirea sumei creşterilor măsurate la
numărul lor. Creşterea medie în diametrul se calculează prin dublarea creşterii medii
radiale.


12.5.2. Creşterea în suprafaŃă de bază

Creşterea în suprafaŃă de bază a arboretului reprezintă suma creşterilor în suprafaŃă de bază a
arborilor componenŃi şi cea mai imporantă componentă a creşterii în volum. Procentul
creşterii în suprafaŃă de bază reprezintă 60-90% din procentul creşterii în volum (Giurgiu
1957, Prodan 1951).
Creşterea în suprafaŃă de bază se poate determina fie prin inventarieri succesive fie pe baza
intermediul probelor de creştere.

Metoda inventarierilor succesive
Constă în determinarea suprafeŃei de bază a arboretului la începutul şi sfârşitul perioadei luate
în studiu ca şi a arborilor extraşi. Creşterea în suprafaŃă de bază se calculează pe baza relaŃiei:

R n G
G G G I + − =
0

Curs
50

unde: G
r
– suprafaŃa de bază a arborilor extraşi
G
n
– suprafaŃa de bază a arboretului la sfîrşitul perioadei
G
0
– suprafaŃa de bază a arboretului la începutul perioadei

Metode bazate pe probe de creştere - Metoda dreptei creşterilor
Metoda constă în determinarea diametrelor iniŃiale (d
0
) pe baza relaŃiei

− =
r n
i d d 2
0
şi
reprezintarea grafică a diametrelor de la începutul perioadei în funcŃie de diametrele de la
sfârşitul perioadei (d
n
). Punctele obŃinute sunt apropiate unei drepte de forma
n
d b b d
1 0 0
+ = .
În funcŃie de diametrele iniŃiale (d
0
), de diametrele finale (d
n
) şi numărul de arbori se
calculează suprafeŃele de bază multiple pe categorii de diametre iar prin însumarea acestora se
obŃin suprafaŃele de bază totale (G
0
şi G
n
) a căror diferenŃă reprezintă creşeterea în suprafaŃă
de bază a arboretului.


12.5.3. Creşterea în înălŃime
Creşterea în înălŃime a arboretului este egală cu media creşterilor în înălŃime a arborilor
măsuraŃi (se recurge la eşantioane de arbori sau la arbori medii ai arboretului).
Creşterea în înălŃime a arboretului se poate determina prin inventarieri succesive, prin
intermediul arborilor de probă sau a tabelelor de creştere.

Metoda inventarierilor succesive
Constă în măsurarea înălŃimilor unui număr de arbori, la începutul şi sfârşitul perioadei luate
în studiu. În baza măsurătorilor efectuate se construiesc curbele de înălŃimi, se stabilesc
înălŃimile corespunzătoare arborilor medii iar creşterea în înălŃime a arboretului se determină
ca diferenŃă dintre cele două valori citite pe curba înălŃimilor (la inceputul şi sfârşitul
perioadei de observaŃie).
Acestă metodă nu este foarte precisă şi în plus necesită aşteptarea unui număr de ani pentru o
determinare de aceea nu este folosită. De asemenea trebuie remarcat faptul că prin extragerea
unui număr de arbori se modifică structura arboretului acest lucru reflectându-se şi asupra
creşterii în înălŃime. Acest lucru poate fi eliminat prin folosirea metodei arborilor de probă

Metoda arborilor de probă
Permite determinarea creşterii în înălŃime pe baza unei singure inventarieri prin măsurarea
creşterilor în înălŃime la un anumit număr arbori. Creşterea în înălŃime a arboretului se
determină ca medie aritmetică a creşterilor măsurate la arborii de probă fie direct prin
doborâre fie indirect.
Dezavantajul acestei metode constă în costurile ridicate şi dificultatea operatiei atunci când se
recurge la doborârea arborilor.


Metoda cu tabele de producŃie
Determinarea creşterii în înălŃime cu ajutorul tabelelor de producŃie înălŃime este mai simplă
dar mai puŃin precisă. Metoda presupune determinarea pe teren a speciei, vârstei şi înălŃimii
medii a arboretului precum şi stabilirea (la birou) clasei de producŃie şi a înălŃimii medii a
arboretului la începutul perioadei luate în studiu (din tabele).
Creşterea în înălŃime se stabileşte ca diferenŃă între valoarea determinată pe teren şi valoarea
extrasă din tabele.
Metoda dă rezultate satisfăcătoare numai pentru arborete echiene normal dezvoltate.
Curs
51


Pe teren se determină:
- specia
- vârsta
- înălŃimea medie a arboretului (h
g
)
La birou se stabileşte, funcŃie de aceste elemente:
- clasa de producŃie – grafic, din tabelel de producŃie
- înălŃimea medie la începutul perioadei cercetate din tabela corespunzătoare
arboretului
- creşterea în înălŃime ca diferenŃă dintre valoarea determinată pe teren şi valoarea
extrasă din tabelă, considerată la începutul sau sfârşitul perioadei luate în calcul. Se
presupune că pentru o scurtă perioadă de timp arboretul nu îşi modifică clasa de
producŃie.

12.5.4. Creşterea în volum

Determinarea creşterii în volum este o problemă dificilă deoarece, în cazul arboretului,
creşterile nu se însumează în mod continuu de la instalare şi până la în momentul determinării
lor ca în cazul arborelui.
De-a lungul existenŃei arboretului o parte din arbori se elimină pe cale naturală sau se extrag
in urma operaŃiunilor culturale, o altă parte trec pragul de inventarierii ca urmare a regenerării
sau ca efect al creşterii în grosime.
Prin urmare volumul arboretului se măreşte cu diferenŃa dintre creşterea curentă medie a
arborilor rămaşi în arboret la sfârşitul perioadei şi volumul arborilor extraşi la care se adaugă
arborii ce au trecut pragul de inventariere.
În auxometrie prezintă importanŃă următoarele creşteri în volum:
- creşterea curentă pe perioadă a arboretului principal
reprezintă suma creşterilor arborilor componenŃi ai arboretului (de regulă se
calculează pentru o perioadă de 5-10 ani)

- creşterea curentă anuală a producŃiei totale
este asimilată cu creşterea medie pe perioadă a producŃiei totale şi reprezintă
raportul dintre creşterea curentă pe perioadă a producŃiei totale şi numărul
anilor din perioadă.
ProducŃia totală = volumul arboretului la vârsta dată (producŃia primcipală) +
volumul arborilor extraşi prin tăieri de îngrijire de la întemeierea arboretului
până la vârsta respectivă (producŃia secundară).

- creşterea medie anuală a arboretului principal
se determină ca raport între volumul arboretului la un amoment dat şi vîrsta
arboretului acel moment

- creşterea medie pe perioadă a arboretului principal
reprezintă raportul dintre creşterea curentă pe perioadă a arboretului principal
şi mărimea perioadei

- creşterea medie anuală a producŃiei totale
reprezintă raportul dintre producŃia totală şi vârsta arboretului.

Curs
52



De regulă se determină creşterea medie (anuală) pe perioadă ca raport între creşterea curentă
arboretului pe perioadă şi numărul anilor din perioadă.

Metode de determinare a creşterii în volum:
a. Metode bazate pe o singură inventariere şi pe arbori de probă
- Metoda Urich II
- Metoda Draudt
b. Metode bazate pe inventarieri succesive
c. Metode exepeditive
- Metoda arborilor medii Hohenadl


12.5.4.1. Metode bazate pe o singură inventariere şi pe arbori de probă

Aceste metode au la bază ipoteza că arborii medii ai arboretului sau ai claselor de
diametre sunt şi arbori medii ai creşterii. Distingem:

I. Metoda Draudt – Metoda cu arbori de probă pe categorii de diametre


=
i vi v
N i I


12.5.4.2. Metode bazate pe inventarieri succesive

Determinarea creşterii în volum a arboretului se poate face pe baza relaŃiei:

0
V V V V I
S R n V
− − + =
unde: I
V
- creşterea în volum a arboretului
V
n
- volumul arborilor inventariaŃi la sfârşitul perioadei
V
o
- volumul arborilor la începutul perioadei
V
S -
volumul arborilor subŃiri care au depăşit pragul de
inventariere în perioada de n ani
V
R
- volumul arborilor extraşi în peioada de n ani


12.5.4.3. Metode exepeditive

I. Metoda arborilor medii Hohenadl
Are la bază relaŃia:
N
i i
I
v v
V
2
+ −
+
=
unde: i
v-
, i
v+
- creşteri medii în volum ale celor doi arbori medii
Hohenadl
N - numărul total de arbori inventariaŃi
Metoda presupune
- măsurarea diametrelor arborilor,
- stabilirea diametrlor medii Hohenadl,
- alegerea unor arbori de probă cu diametre apropiate de d
+
, d
-

- determinarea creşterii lor în volum în urma cubării lor

Curs

8. Aspecte teoretice ale cubării arboretelor
Arboretul reprezintă porŃiunea de pădure omogenă din punct de vedere al caracteristicilor staŃionale şi de vegetaŃie şi suficient de mare pentru a forma obiect independent de gospodărire. Arboretul este constituit dintr-un număr mare de indivizi cu anumite caracteristici comune, el constituie o colectivitate statistică, o populaŃie. Cubarea arboretului – operaŃiunea de determinare a volumului acestuia – are la bază cunoaşterea unor elemente care intră in calculul volumului. Aceste elemente se determină de regulă ca nişte valori medii deduse pe cale statistică.

8.1. NoŃiuni de statistică matematica aplicată în dendrometrie
Elementul fundamental al statisticii este populaŃia statistică. Prin populaŃie se înŃelege o colecŃie finită sau infinită de observaŃii. In practică însă se lucrează cu probe (esantioane), adică fracŃiuni ale unei populaŃii şi aceasta datorită faptului că, proba, fiind bine aleasă ne dă suficiente date despre populaŃie. Probele se compară întotdeauna cu populaŃiile, plecând de la ipoteza nulă şi anume abaterea probei faŃă de populaŃie este nulă. Acestă ipoteză se poate dovedi justă sau falsă, de unde rezultă concluzii referitoare la cercetările efectuate. In urma unei cercetări se obŃin o serie de date (observaŃii) care se notează intr-un tabel. Nr.arbore InalŃimea (m) 1 15,0 2 17,5 3 19,3 4 18,6 5 15,0 ... ... Prin ordonarea datelor inscrise in acest prim tabel, adică notarea lor în ordine crescătoare şi in functie de frecvenŃa de aparitie se obŃine tabelul de distribuŃie. Tabel primar de distribuŃie InalŃimea (m) frecvenŃa 15,0 2 17,5 1 18,6 1 19,3 1 ... ... In acest tabel se trece la gruparea datelor in clase obŃinându-se şirul statistic sau şirul de variaŃie. Gruparea se poate face în clase naturale (de exemplu caracterele calitative: culoare, formă etc) sau în clase artificiale artificiale (de exemplu caracterele cantitative: dimensiuni) Clasa de frecvenŃa inalŃimi 15,0-16,9 2 17,0-18,9 2 19,0-20,9 1 ... ... 2

Curs Clasele se formează stabilind mai întâi limitele de clasă. Toate valorile cuprinse între limitele fiecarei clase se trec în clasa respectivă. De exemplu dacă, clasa este indicată intre limitele 17 şi 19 m atunci toate valorile cuprinse intre aceste valori se trec în clasa respectivă. Trecand valorile cuprinse intre 17 şi 19 m in aceeaşi clasă inseamnă că atribuim fiecărei valori individuale o singură valoare , în cazul de faŃă valoarea 18m. Această valoare comună reprezintă centrul clasei. Centrul clasei Interval de clasa (mărimea clasei) Amplitudinea variaŃiei VariaŃie – valoarea atribuită fiecarei valori cuprinsă intre limitele unei clase – distanŃa dintre două limite de clasă sau între două centre de clasă – distanŃa dintre valoarea cea mai mare şi cea mai mică a şirului statistic - diversitate a observaŃiilor. Ea poate fi continuă dacă se exprimă prin numere fracŃionare sau fluctuantă dacă se exprimă prin numere intregi. - numărul de observaŃii corespunzătoare fiecărei clase –raportul dintre numărul de observaŃii corespunzătăare unei clase şi numărul total de observaŃii - gruparea valorilor individuale pe clase

FrecvenŃa absolută FrecvenŃa relativă DistribuŃie a frecvenŃelor (repartiŃie)

Etapele prelucrării statistice 1. Intocmirea şirului statistic 2. reprezentarea grafică a distribuŃiei frecvenŃelor a. variabila continuă Reprezentarea grafică se face diferit după cum şirul statistic este reprezentat prin limite de clasă sau prin centre de clasă. - In cazul în care şirul statidtic este reprezentat prin limite de clasă , acestea se notează pe axa absciselor, apoi pentru fiecare clasă se construieşte câte un segment cu înălŃimea egală cu frecvenŃa clase. Se obŃine astfel un poligon în formă de trepte numit histogramă. - În cazul în care şirul statistic este reprezentat prin centrul clasei, se notează aceste valori pe abscisă şi se ridică perpendiculare de înălŃime proporŃională cu frecvenŃa claselor respective. Se unesc vârfurile perpendicularelor ridicate şi se obŃine un poligon al frecvenŃelor. Atunci când intrevalele de clasă sunt foarte mici şi numărul de observaŃii foarte mare, se obŃine, o curbă a frecvenŃelor şi nu un poligon . b. variabila discontinuă valorile claselor se notează pe abscisă, apoi din punctele respective se ridică perpendiculare de înălŃime proporŃională cu frecvenŃa claselor respective. Se unesc vârfurile perpendicularelor ridicate şi se obŃine un poligon al frecvenŃelor. Spre deosebire de poligonul frecvenŃelor din cazul precedent 3

Curs (variabilă continuă) acest poligon nu începe şi nu se termină pe axa absciselor ci undeva la o înălŃime mai mare. 3. caracterizarea distribuŃiilor de frecvenŃe prin intremediul indicilor statistici indicii populaŃiilor = parametri, se notează cu litere greceşti indicii probelor = estimatori, sunt valori apropiate de adevăratele valori, se notează cu litere latine Indici statistici Populatie Probă µ Media aritmetică x σ2 VarianŃa s2 Abaterea standard σ s Coeficientul de variaŃie σ% s% Indicele asimetriei α A Indicele excesului ε E 2 2 CovarianŃa s xy σ xy

ρ Coeficientul de corelaŃie r Coeficientul de regresie β b Abatere diferenŃa dintre o valoare oarecare a unei variabile şi valoarea medie diferenŃa dintre valoarea reprezentativă a clasei şi valoarea medie (cazul grupării în clase) = xi − x Abaterea medie pătratică este cel mai folosit indicator al dispersiei

σ=
σ=
Coeficientul de variaŃie

∑ (x
∑ (x

i

−x

)
)

2

N
i

-în cazul observaŃiilor negrupate - în cazul observaŃiilor grupate

− x ni N

2

permite compararea a două distribuŃii de frecvenŃe,(distribuŃiile alcătuite din valori mari au abateri standard mari, distribuŃiile alcătuite din valori mici au abateri standard mici prin urmare nu se pot compara cu ajutorul abaterii standard x − M0 Indicele asimetriei As = s Indicele excesului redă boltirea unei curbe Curba normala (mezokurtică) Curba ascuŃită (leptokurtică) E>0 Curba turtită (platikurtică) E<0 CovarianŃa redă legătura dintre două variabile r=0 → variabile independente r=±1 →corelaŃie completă „+” sau „-” În dendrometrie prezintă o importanŃă deosebită: - diametrul mediu aritmetic - diametrul median - abaterea standard

8.2. Structura arboretului
Prin structura arboretelor se înŃelege modul de alcătuire al acestora. 4

Curs
Din punct de vedere al repartiŃiei arborilor dintr-un arboret în raport cu vârsta acestora distingem: - arborete echiene, cazul arboretelor constituite din arbori de aceeaşi vârsta sau aproape aceeasi varstă (vârsta nu diferă cu mai mult de 5 ani) - arborete relativ echiene, arboretele care se caracterizează prin aceea că vârsta arborilor nu diferă cu mai mult de 20 de ani în cazul arboretelor regenerate pe cale generativă (prin sămânŃă), respectiv 5 ani în cazul arboretelor regenerate pe cale vegetativă - arboretele relativ pluriene, arbori de mai multe vârste grupate în câteva etaje de vegetaŃie. - arboretele pluriene. Acolo unde se intâlnesc arbori de toate vârstele.

8.2.1. Structura arboretului în raport cu diametrul
Cazul arboretelor echiene. Daca reprezentăm într-un sistem de axe rectangulare pe abscisă categoriile de diametre iar pe ordonată frecvenŃele fiecărei categorii se obŃine curba de frecvenŃă, curbă ce caracterizează structura arboretelor din punct de vedere al repartiŃiei arborilor pe categorii de diametre. Asupra formei curbei de frecvenŃă au fost făcut mai multe ipoteze. Unii autori (Krenn, 1942; Stinghe Toma, 1958; ş.a.) au acceptat ipoteza conform cărora distribuŃia arborilor pe categorii de diametre urmează legea distribuŃiri normale , a cărei expresie este:
ˆ n= Na 1 − 2u2 f (u ) unde f (u ) = e ; sx 2π
1

u=

x−x ; sx

unde : N a

– numărul de unităŃi din populaŃia luată în considerare; – mărimea intervalului dintre categoriile de diametre (amplitudinea unei categorii de diametre); x = d - valorile claselor de diametre; x = d - diametrul mediu aritmetic; N – frecvenŃe absolute; sx – abaterea medie pătratică; f(u) - funcŃia de frecvenŃă a distribuŃiei normale normate; u – abaterea normată pe categorii de diametre a distribuŃiei normale. e – baza logaritmilor naturali = 2,71828;

5

sx – abaterea standard experimentală f(u) – funcŃia de frecvenŃă a distribuŃiei normale normate. 1962. FuncŃiile f(u). s%=26. având coroana în plafonul superior sunt mai puŃin influenŃaŃi de restul arborilor. f(u)III şi f(u)IV sunt tabelate pentru valorile variabilei u.Curs Comparatie intre frecventele experimentale si curba teoretica a distributiei normale privind repartitia arborilor pe categorii de diametre la molid (d=19. care. A – indicele de asimetrie. aceasta distribuŃie teoretică ia în considerare atât excesul cât şi asimetria curbei de frecvenŃă. De aceea. după cum urmează: Na  A III E IV  ˆ n=  f (u ) − 6 f (u ) + 24 f (u )  sx   ˆ unde: n .frecvenŃele teoretice ale distribuŃiei Charlier tip A N – numărul total de măsuratori. 6 . E – indicele excesului. cm reprezentarea grafică ne arată că există diferenŃe între distribuŃia teoretică şi cea experimentală. a – mărimea intervalului. 1965). PrezenŃa asimetriei reprezintă un fenomen general al curbelor de frecvenŃă privind repartiŃia numărului de arbori pe categori de diametre (Prodan.a treia şi a patra derivată a funcşiei f(u). Prelungirea ramurei drepte a curbei de repartiŃie este determinată de de dezvoltarea liberă a arborilor grosi. f(u)III şi f(u)IV . rezultate mult mai bune se obŃin folosind distribuŃia Charlier tip A.5cm. Curba experimentală este evident asimetrică şi prezintă şi exces pozitiv.17%) 180 160 140 120 frecvente absolute 100 valori experimentale valori teoretice 80 60 40 20 0 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 categorii de diametre.

Expresia analitică a acestei curbe de structură după Meyer (1933) este: ˆ n = ke −αx unde ˆ n .indicele de exces. n% Ajustarea curbei de frecventa privind numarul de arbori pe categorii relative de diametre dupa distributia Charlier tipA la arborete de molid 18 16 14 12 10 8 6 4 2 0 1 3 5 7 9 11 13 15 categorii de diametre in valori relative valori experimentale valori teoretice Se constată o bună concordanŃă intre frecventele experimentale şi cele teoretice calculate după distribuŃia teoretică Charlier tip A.abaterea medie pătratică sau coeficientul de variaŃie (s%) a diametrelor în arboret. în cazul arboretelor pluriene caracterizate printr-o fluctuaŃie mare a vârstei arborilor. . . Cazul arboretelor pluriene. Analizând relaŃia de mai sus rezultă că frecvenŃele pe categorii de diametre relative depind de: . frecvenŃele maxime fiind mereu la categoriile de diametre mici. α.Curs frecvente procentuale. . se deosebeşte esenŃial de curba frecvenŃelor în cazul arboretelor echiene atat din punct de vedere al amplitudinii de variaŃie a diametrelor cât şi sub raportul formei curbei. k.indicele de asimetrie.frecvenŃele teoretice ale distribuŃiei e – baza logaritmilor naturali.parametrii funcŃiei 7 . . Curba frecvenŃelor. .coeficientul de variaŃie scade odată cu majorarea diametrului mediu . Forma curbei este descrescătoare.arboretele de lumină au coeficienŃi de variaŃie mai mari decât arboretele de umbră.coeficientul de variaŃie scade pe măsură ce arboretele înaintează în vârstă.

Diametre medii ale arboretelor echiene şi relativ echiene.în cazul unei colectivităŃi mici (n < 30) şi cu valori negrupate pe categorii de diametre. în pădurile naturale pluriene categoriile de diametre mari au frecvenŃe care depăşesc pe cele teoretice.nMe – efectivul de arbori corespunzători clasei mediane 8 . N − ∑ ni d M = l Me + a 2 nMe unde: . Reprezintă acel diametru care împarte şirul statistic al diametrelor ordonat crescător în două părŃi cu efective egale (este de fapt mediana distribuŃiei numărului de arbori). d valori experimentale valori teoretice FrecvenŃele reale se pot abate foarte mult de la cele teoretice calculate după ecuaŃia lui Meyer. diametrul mediu aritmetic se determină prin procedeul multiplicării ∑ ni d i unde ni – numărul de arbori d= N di – categoria de diametre N – numărul total de arbori 2. n 100 80 60 40 20 0 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 categorii de diametre.a – amplitudinea unei categorii de diametre .în cazul unei colectivităŃi mari (n > 30) diametrele se grupează pe categorii de diametre. După modul de calcul distingem: 1. . Cercetările au arătat că la noi în Ńară.lMe – reprezintă limita inferioară a clasei mediane . Una din caracteristicile biometrice ale arboretului este diametrul mediu. mai ales dacă arboretul nu este tipic plurien. Diametrul median al numărului de arbori dM Este cunoscut şi sub denumirea de diametrul central al numărului de arbori (dc).Curs Frecventele teoretice (linia plina ) si experimentale (linia intrerupta) la un arboret plurien de brad cu o structura apropiata de cea gradinarita frecvente absolute. diametrul mediu aritmetic se determină ca medie aritmetică a diametrelor măsurate. diametrul mediu aritmetic .Σni’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane .

diametrul mediu aritmetic d − = d − sd sd – abaterea standard a diametrelor 5.interpolare . Este diametrul care corespunde celui de-al 60% din numărul total de arbori din cadrul unei serii de distribuŃii ordonate crescător 4. Diametrul cel mai frecvent (df) . se poate determina: . Diametrul median al suprafeŃei de bază Este acel diametru care împarte sirul statistic ordonat al suprafeŃei de bază al arborilor în două părŃi egale.pe baza relatiei d gM = l Me G − ∑ gi +a 2 g Me unde: o o o o a – amplitudinea unei categorii de diametre lMe – reprezintă limita inferioară a clasei mediane Σni’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane nMe – efectivul de arbori corespunzători clasei mediane 7.intermediul suprafeŃei de bază medii ( g ) G Suprafata − de − baza − cumulata = 4 π N Numarul − de − arbori − cumulat .corespunde categoriei de diametre cu cea mai mare frecventă a (n 0 − n1 ) d f = l df + 2n 0 − n1 − n 2 ldf – limita inferioară a clasei modale a – amplitudinea unei categorii de diametre 9 .Curs 3. Este cunoscut şi sub denumirea de diametrul central al suprafeŃei de bază. Diametrul mediu Weise (dW) reprezintă o estimare a diametrului mediu al volumului. Diametrul mediu al suprafeŃei de bază se poate determina: . Diametrele Hohendal (d+ şi d-) Se definesc prin relaŃiile : d + = d + sd unde d .prin intermediul diametrului mediu aritmetic ( d ) şi al abaterii standard a diametrelor (sd) g= π dg ⇒ d = 2 4g g= folosind relaŃia d g = d + s d 2 2 6.

+ nn g n = ∑ ni g i 2.insumarea suprafeŃele de bază multiple obŃinându-se suprafaŃa de bază a arboretului G = n1 g1 + n2 g 2 + . Se exprimă de regula în m2/ha şi se determină prin: . d _ < d f < d M < d < d g < dW < d gM < d + 8. este egală cu numărul de arbori al căror diametre de bază depăşesc laturile unui anumit unghi critic. Metoda Bitterlich Se bazează pe principiul conform caruia suprafaŃa de bază la hectar.măsurarea pe teren a diametrelor. Metoda diametrului mediu ( d ) si abaterii standard a diametrelor (sd) SuprafaŃa de bază a arboretului este dată de relaŃia: G= π ∑n d 4 i 2 i = π ∑ n [d − (d − d )] 4 i i 2 = π ∑ n [d 4 i 2 − 2d (d − d i ) + (d − d i ) = 2 ] Nπ 2 2 d + sd 4 deoarece suma abaterilor centrale este egală cu 0 (erori pozitive şi negative faŃă de media aritmetica) iar ∑ni = N π [∑ n d 4 i 2 2 − 2 d ∑ ni s d + ∑ ni s d = ] π [Nd 4 2 2 + Nsd = ] ( ) G= π 4 N d + sd ( 2 2 ) 3.2.. . in m2..gruparea lor pe categorii de diametre.determinarea suprafeŃele de bază multiple . Metoda cumulării suprafeŃelor de bază Presupune: .metoda diametrului mediu ( d ) si abaterii standard a diametrelor (sd) .metoda cumulării suprafeŃelor de bază ale arborilor .metoda Bitterlich 1. SuprafaŃa de bază a arboretului SuprafaŃa de bază a arboretului reprezintă suma suprafeŃelor de bază ale arborilor componenŃi. .Curs nc – frecvenŃa clasei modale n1 – frecvenŃa clasei inferioare celei modale n2 – frecvenŃa clasei superioare celei modale Luând în considerare diametrele determinate în cadrul unui arboret se poate identifica următoarea inegalitate multiplă. Justificarea teoretică ametodei: R a a = ⇔R=d d b b 10 .2.

CondiŃia care trebuie indeplinită este: d1 d 2 d 3 1 = = = . SuprafaŃa acestui cerc este dată de relaŃia: S = π * R2 = π *d 2 * a2 a = π * d 2 *  2 b b 2 unde d.Curs în cazul în care toŃi arborii din jurul centrului o ar avea acelaşi diametru atunci s-ar inregistra acei arbori care se găsesc în interiorul cercului cu raza R. Un arbore gros dar situat mai departe poate fi inregistrat tot aşa de bine ca şi un arbore subŃire dar apropiat de operator. se inregistrează toŃi arborii cu diametrul egal sau mai mare decât 1:50 din distanŃa lor până la centrul cercului.b – se exprimă in m S ..000 ori mai mare adică G= π d 2N π b G / ha = 10000G1 = 2500 N   a 2 In cazul în care se foloseşte un instrument cu raportul 2 a = 50 . = R1 R2 R3 50 Se poate alege şi un alt raport între a şi b dar în acest caz nu mai este valabilă formula R = 50d .. a=50b atunci: b  b  G / ha = 2500 N   =N  50b  În aceleaşi condiŃii se obŃine a 50b R=d =d = 50d b b Prin urmare . 11 . atunci când se foloseşte un instrument cu deschizătura plăcuŃei egală cu 1:50 din lungimea bastonului.a.se exprimă in m2 Dacă în cadrul suprafeŃei circulare cu raza R se găsesc N arbori cu diametrul mediu d atunci suprafaŃa de bază a acestor arbori va fi: 4 pentru un m2 de arboret revine: 2 d 2N G N b 4 G1 = = =   2 S 4 a 2 a  πd   b la hectar se obŃine o suprafaŃă de 10.

Arborii viguroşi ocupă poziŃii din ce in ce mai favorabile faŃă de lumină. Grafic.6 40. Asimetria negativă a curbei de frecvenŃă a înălŃimilor va fi cu atât mai accentuată cu cât va fi mai mare asimetria pozitivă de stânga a curbei de frecvenŃă a diametrelor. ÎnălŃimea luată în calcul nu este o medie aritmetică a înălŃimilor măsurate ci o valoare obŃinută prin compensarea grafică sau analitica a înălŃimilor măsurate. Reprezentând grafic frecvenŃele arborilor pe clase de înălŃimi se obŃine o curbă de frecvenŃă asimetrică. În cazul inventarierii unui arboret se măsoară diametre dar şi înălŃimi. Aceasta se explică datorită competiŃiei pentru lumină a arborilor. Dând pentru a  100  b diferite valori obŃinem: b 20.0 28.0 44. Structura arboretului în raport cu înălŃimea Cazul arboretelor echiene şi relativ echiene Caracterizarea structurii arboretelor presupune si cunoaşterea repartiŃiei arborilor pe clase de înălŃimi. creşterea este mai accentuată în zona diametrelor mici şi foarte redusă în zona diametrelor mari O dată cu înaintarea în vârstă a arboretului (în arboretele echiene) poziŃia curbei înălŃimilor se schimbă. într-un arboret. se observă că. Ajustarea distribuŃiilor experimetale se poate face folosind distribuŃia Charlier. 2 2 8.7 mm K 1 2 3 4 5 Frecvent este folosită deschiderea de 20 mm pentru care G/ha=N dar şi G/ha =KN unde N – numărul de arbori înregistraŃi k – factorul de multiplicare Metoda se poate aplica folosind dispozitive simple sau instrumente special concepute.2. înălŃimea creşte o dată cu creşterea diametrului. in cazul curbei de frecventă a înălŃimilor se constată o prelungire a ramurii stângii a curbei. înălŃimile se măsoară la un număr limitat de arbori. Dacă în cazul curbei de frecvenŃă a diametrelor se constată o prelungire a ramurii drepte. Ea se deplasează în sus şi spre dreapta.4 34.25b . 2-3 din fiecare categorie de diametre. accelerand creşterea în înălŃime în detrimentul creşterii în diametru. DistribuŃia normală nu a dat rezultate corespunzătoare. Dacă diametrele se măsoară la toŃi arbori.3. Pentru a obŃine curba înălŃimilor compensate se reprezintă grafic într-un sistem de axe rectangulare diametrele (pe abscisă) şi înălŃimile (pe ordonată).Curs b  b  2 Dacă se inlocuieşte K = 2500  pentru a = 100 cm K = 2500  = 0. Construirea curbei inaltimilor deplasarea in timp a curbei inaltimilor 12 .

În acest nou sistem de axe s-au citit perechi de coordonate ∆d şi ∆h. Această corelaŃie variază de la specie la specie iar în cazul aceleiaşi specii variază în funcŃie de înălŃimea medie a arboretelor (la molid curbele sunt mai bombate. În acest sens s-au construit serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor de înălŃimi normale la diferite specii.5=25 30. punct ce corespunde înălŃimii arborelui central al suprafeŃei de bază. Datorită acestui fapt s-a încercat stabilirea curbei înălŃimilor pe baza unui număr mai mic de măsurători.2=32 34+ 2=36 34+ 6=40 34+10=44 34+14=48 34+18=52 13 h 30.1=29 30+1=31 30+2=32 30+3=33 30+3=33 30+4=34 .6=28 h 30-13=17 30-11=19 30.9=21 30. Pentru a exprima forma şi înclinarea curbelor normale. la stejar sunt mai turtite). care în sistemul de axe iniŃial reprezintă diferenŃa ∆d faŃă de diametrul median al suprafeŃei de bază dgM şi diferenŃa ∆h faŃă de înălŃimea hgM arborelui median al suprafeŃei de bază. Aceste curbe sunt necesare în lucrările de cubare. Ex.Curs Curbe şi serii normale (unitare) de înălŃimi Măsurarea înălŃimilor este o operaŃie dificilă. pozitive şi negative. în special în arboretele închise din zona de deal şi de munte.7=23 30. diametru mult mai stabil (mai independent faŃă de arborii subŃiri) decât diametrul mediu al suprafeŃei de bază. În acest scop curbele „de înălŃimi compensate” au fost înlocuite cu nişte curbe „normale”.3=27 d 34. originea sistemului de axe s-a mutat în punctul central al curbei. Serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor normale de înălŃimi DiferenŃa categoriilor de diametre faŃă de diametrul mediu In minus În plus 28 26 24 22 20 18 16 14 12 10 8 6 4 2 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 Sp Categ diam Mo >28 DiferenŃa înălŃimilor faŃă de înălŃimea medie a arboretului In minus In plus 14 13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 1 1 2 2 3 3 3 4 4 5 Tabel de calcul d 34-26= 8 34-22=12 34-18=16 34-14=20 34-10=24 34. întocmite o singură dată pe baza corelaŃiei dintre diametru şi înălŃime. Diametrul mediu luat în considerare la construirea curbelor normale de înălŃimi este diametrul median al suprafeŃei de bază. Calculul înălŃimilor după curbele normale dintr-un arboret de molid cu diametrul median de 34 cm şi înălŃimea medie de 30 m.

ÎnălŃimi medii ale arboretelor In funcŃie de scopul urmărit.înălŃimile Hohenadl .înălŃimea medie aritmetică .înălŃimea arborelui median al numărului de arbori . curba de frecvenŃă a înălŃimilor se caracterizează printr-o descreştere progresivă.şi d+ sau obŃinute din măsurători directe.h Teoretic se calculează ca medie aritmetică ponderată a tuturor înălŃimilor dintr-un arboret.înălŃimea arborelui cu diametrul cel mai frecvent ..ca medie condiŃionată corespunzătoare unui anumit diametru mediu . Acest lucru se explică prin faptul că arborii subŃiri sunt dominaŃi în timp ce arborii mijlocii şi grosi intră in competiŃia pentru lumină. au fost stabilite mai multe modalităŃi de determinare a înălŃimilor medii: . pe baza relaŃiei: n h + n h + ... Cazul arboretelor pluriene Ca şi în cazul curbei de frecvenŃe a diametrelor. înălŃimi citite pe pe curba de înălŃimi compensate în dreptul diametrelor d.înălŃimea mediană .12. valori pe ordonata unui sistem de coordanate cu origine (0. Analizând corelaŃia dintre diametru şi înălŃime într-un arboret plurien se constată faptul că în cazul arborilor subŃiri.ni – frecvenŃele claselor (categoriilor)de înălŃimi . ÎnălŃimea poate fi estimată şi în funcŃie de înălŃimile Hohenadl . (d − = d − s..Curs Numerele 8.ca medie obişnuită sau pătratică a distribuŃiei numărului de arbori pe clase de inălŃimi ..înălŃimea medie Lorey . mai mult sau mai puŃin uniformă. ..0). in cazul acestora sa se reducă din nou. Aceste valori de pe abscisă şi de pe ordonată determină curba normală de înălŃimi pentru arboretul cercetat în practică. cresc repede ajungând cu coroanele în lumină pentru ca apoi creşterea în inălŃime să se diminueze in timp ce creşterea in diametru rămâne incă activă. + nm hm ∑ ni hi h= 1 1 2 2 = n1 + n2 + . apoi ea se accentuaeză până la arborii groşi pentru ca.înălŃimea arborelui mediu aritmetic . 19. creşterea în înălŃime este redusă.h− şi h+ .înălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază . reprezintă valori pe abscisa iar numerele 17. + nm N unde: .înălŃimea dominantă sau superioară ÎnălŃimea medie aritmetică ... h + h+ h= − ...hi – centerele claselor (categoriilor) de înălŃimi Formula are valoare practică dacă acestaă înălŃime se estimează pornind de la un eşantion de înălŃimi distibuite întâmplător pe suprafaŃa arboretului. d + = d + s ) 2 ÎnălŃimea centrală (mediană) a numărului de arbori .ca înălŃime medie a unui anumit număr de arbori dintre cei mai groşi sau cei mai înalŃi .hc 14 .

coeficienŃi de formă medii pe categorii de diametre prin urmare: G h f + ...Curs Arborele cu acestă înălŃime împarte sirul statistic al arborilor ordonat crescător din punct de vedere al inălŃimilor în două părŃi cu efective egale..Gm hm f m V = 1 1 1 H= GF GF pentru unde f1..înălŃimea Lorey GF G Calculul înălŃimii Lorey poate fi uşurat dacă se grupează arborii în 5 clase de diametre cu suprafaŃa de bază egală (metoda de cubaj Hartig).g 5 h5 ) hL = G ÎnălŃimea Lorey este mai mare decât înălŃimea arboreluimediu dar nu diferă mult de înălŃimea arborelui median al suprafeŃei de bază şi este mai uşor de determinat. fm =F G1h1 F + . + Gm hm f m unde: G1... fm . f2... h2.. hm . prin urmare hL = hL = 0..Gm hm F ∑ Gi hi = ......înălŃimile medii ce corespund centrelor categoriilor de diametre f1. f2.. Gm . 15 .2G (h1 + h2 + h3 + h4 + h5 ) h1 + h2 + h3 + h3 + h4 + h5 = = G 5 ∑h i =1 5 i 5 Dacă arborii se grupează în 5 clase de diametre cu număr egal de arbori (metoda Urich II) avem: 0. Se calculează aplicând formula medianei sau prin interpolări N − ∑ ni N 2 hM → hM = l Me + a 2 nMe unde: a – amplitudinea unei categorii de inălŃimi lMe – reprezintă limita inferioară a clasei mediane Σni’ – frecvenŃe cumulate până în dreptul clasei mediane nMe – efectivul de arbori corespunzători clasei mediane ÎnălŃimea medie Lorey Verifică relaŃia fundamentală a volumului arboretului: V = GHF unde: G – suprafaŃa de bază a arboretului H – înălŃimea medie a arboretului F – coeficientul de formă a arboretului Volumul unui arboret este egal cu suma volumelor arborilor componenŃi ai categoriilor de diametre: GHF = G1h1 f1 + G2 h2 f 2 + .suprafeŃele de bază multiple pe categorii de diametre h1. G2.2 N (g1h1 + . Pentru fiecare clasa se măsoară înălŃimile ce corespund arborilor medii..

deşi are valori cu 0. 8.3-1. G 16 .hd . ÎnălŃimea arborelui median (central) al suprafeŃei de bază -hgM. ÎnălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază -hg – Se citeşte de pe curba inălŃimilor şi este înălŃimea aferentă diametrului mediu al suprafeŃei de bază.5 m mai mici. Se disting două concepŃii diferite în ceea ce priveşte determinarea înălŃimii dominante. citindu-se in dreptul diametrului mediu aritmetic determinat.arboretul întreg .) Este înălŃimea cea mai puŃin influenŃată de gradul de răritură şi foarte apropiată de înălŃimea Lorey fiind folosită în locul acesteia.2. Se citeşte de pe curba inălŃimilor. Se utilizează şi ca înlocuitor al înălŃimii Lorey fiind mai uşor de determinat decat aceasta. ÎnălŃimea arborelui mediu Weise –hW – se determină indirect de pe curba înălŃimilor sau direct prin măsurarea a 10-15 înălŃimi ale unor arbori cu diametre apropiate de diametrul Weise. ÎnălŃimea arborelui median (central) al numărului de arbori-hM . suprafaŃa de bază egală cu G şi înălŃimea egală cu HF ÎnălŃimea medie redusă a arboretului se poate determina şi prin intermediul realŃiei: V HF = . ÎnălŃimea dominantă se determină în raport cu dimensiunile arborilor din plafonul superior. ÎnălŃimea arborelui mediu aritmetic . ÎnălŃimea arborilor de frecvenŃă maximă – hf – se citeşte de pe curba inălŃimilor in dreptul diametrului cel mai frecvent. Se poate calcula pentru : . plafon mai puŃin afectat de rărituri şi prin urmare ea constituie un criteriu mai sigur pentru stabilirea clasei de producŃie decât celelalte tipuri de înălŃimi medii. 4.4.hdom – Este înălŃimea medie a unui anumit număr de arbori dintre cei mai groşi sau cei mai înalŃi. Se utilzează în diferite metode de determinare a volumului şi creşterii la arborete (intrare în tabelele dendrometrice cu serii „normale” de inălŃimi sau înălŃimi reduse cât şi cu serii de volume.este înălŃimea aferentă diametrului median (central) al numărului de arbori dm. Structura arboretului în raport cu înălŃimea redusă ÎnălŃimea redusă se defineşte ca produs între înălŃime şi coeficientul de formă (hf). Se citeşte de pe curba inălŃimilor şi este înălŃimea aferentă diametrului median al suprafeŃei de bază. 3. Curbele de înălŃimi reduse sunt apropiate de curbele înălŃimilor cu deosebirea că sunt ceva mai turtite. 2. 5.corespunde diametrului mediu aritmetic d . Se determină cu ajutorul curbei de înălŃimi. InălŃimea dominantă (înălŃime superioară). ÎnălŃimea medie redusă a arboretului se defineşte ca produs între coeficientul de formă şi înălŃimea unui arbore mediu al arboretului.o clasă sau categorie de diametre. ÎnălŃimea medie redusă a unui arboret reprezintă înălŃimea unui cilindru având volumul echivalent cu cel al arboretului. Interes prezintă produsul hgfg sau hgMfgM . ÎnălŃimile reduse au proprietatea importantă de a reduce diferenŃele ce există între diferitele specii din punct de vedere al înălŃimilor şi coeficienŃilor de formă.Curs Alte înălŃimi medii 1. 6.

Cel mai frecvent înălŃimea medie redusă a unui arboret se determină cu ajutorul tabelelor de producŃie generale ca produs între înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază şi coeficientul de formă corespunzător acestui arbore (HF)g. De cele mai multe ori însă volumul nu se cunoaşte. iar HF (înălŃimea redusă) se determină tocmai în ideea cubării arboretului. 17 .Curs ÎnălŃimea redusă se poate determina conform relaŃiei de mai sus doar dacăse cunoaşte volumul arboretului.

∑v = V sau v= v= = 1 1 1 1 2 2 2 2 N N N N Arborele din arboret care corespunde acestui volum (dimensiunile lui dau volumul mediu aritmetic) se defineşte ca arbore mediu al volumului. Cercetările au arătat că volumul mediu aritmetic diferă de produsul mediilor acestor factori . S-a încercat determinarea unor relaŃii între volumul mediu aritmetic v şi valorile componentelor lui medii. 18 . calculate în raport cu volumul.Curs 8.în cazul arboretelor echiene. S-a propus astfel ca determinarea arborelui mediu să se facă pe baza relaŃiei: v +v v= − + 2 Se ştie că aceşti arbori au: diametrele d − = d − sd şi d + = d + sd şi înălŃimile h− şi h+ .stabilite ca medii aritmetice ale celor 10-15 înălŃimi măsurate la arbori cu diametre apropiate de d − şi d + sau . . O asemenea modalitate de calcul duce însă la valori aproximative. este mai pronunŃată decât în cazul curbei de frecvenŃă a diametrelor. curbe avand o puternică asimetrie de stânga. ceea ce în practică este greu de realiyat. Experimental s-a stabilit că: . Pentru determinarea lui este necesară cunoaşterea volumul arborelui iar în practică acest lucru trebuie determinat. în sensul că media aritmetică a volumului lor reprezintă volumul arborelui mediu al arboretului. În vederea cubării arboretelor prezintă importanŃă volumul mediu.estimate cu ajutorul curbei înălŃimilor compensate în funcŃie de cele două diametre Hohenadl. Aceste valori însă se pot determina doar dacă se cunosc volumele.2. înălŃimea arborelui mediu al suprafeŃei de bază şi coeficientul de formă al arborelui mediu al suprafeŃei de bază Cercetările au arătat că arborii medii Hohenadl sunt arbori medii ai volumului.v ≠ gh f Volumul mediu ar trebui să se detremine în funcŃie de valorile medii ale elementelor componente.6. înălŃime. componente determinate prin măsurători directe în arboret sau prin calcule. depinde de variaŃia elementelor componente ale acestuia – diametru.2. Distingem: .. Aspecte generale RepartiŃia arborilor pe clase de volum este puŃin studiată. repartiŃia arborilor urmează o curba descrescătoare Coeficientul de variaŃie al volumului.volumul mediu aritmetic. coeficient de formă – şi are valori cuprinse între 45-85% în cazul arboretelor echiene şi 75-90% ăn arboretele pluriene.6 Structura arboretului în raport cu volumul 8. distribuŃia arborilor în raport cu volumul se poate exprima prin curbe unimodale.. înălŃimile şi coeficienŃii de formă pe categorii de diametre. Această asimetrie datorată frecvenŃei foarte mari a arborilor din categoriile de volume mici. Se admite formula v = ghg f g adică volumul mediu este egal cu produsul dintre suprafaŃa medie a secŃiunilor.în cazul arboretelor pluriene. Acesta se calculează pe baza relaŃiei V n g h f + n g h f + .1.

2. 8. Au fost întocmite tabele care permit determinarea seriei de volume în 19 .  v  A fost studiată variaŃia volumelor exprimată în valori relative  vr =  în funcŃie de  vg     d   diametrele relative  d r =  dg    Curbele volumelor redate prin intremediul acestor indici vr şi dr sunt comparabile indiferent de vârstă.6. în fucŃie de diametru şi înălŃime.186e    v g  d   g       d  2     2 Pentru d > dg v =  1. înălŃimea medie a arborilor din categoria de diametre de 50 cm. serii ce iau în calcul influenŃa diametrului mediu al arboretului asupra curbei volumelor. v vr = . deoarece la unele arborete înălŃimea indicatoare poate să nu fie bine reprezentată.89  d   dg   Pentru d < dg v = − 0.451 − 0. Volumele au fost exprimate în raport cu volumul K al arborelui cu diametrul indicator d=50 cm.volumul arborelui mediu al suprafeŃei de bază .tabelelor de cubaj. Curbe şi serii unitare de volume Volumul arboretelor se determină pe baza elementelor dendrometrice se intră în componenŃa lui. Incepând cu anul 1965.v g volumul arborelui median (central) al suprafeŃei de bază .0167 d g + 0.Curs Volumele celor doi arbori se determină cu ajutorul: . De aceea se recurge la folosirea înălŃimii corespunzătoare categoriilor de diametre centrale (D = d Mg ± 0.162 + 1.v gM .1d Mg ) existente în arboret.000133d g   − 1 + 1v g d   g         EcuaŃiile au stat la baza elaborarii tabelelor de cubaj pe serii de volume. DiferenŃe apar doar în categoria diametrelor superiore (diametre mai mari decât dg) Curba volumelor se exprimă analitic prin intermediul următoarelor ecuaŃii.162  + 0. S-a constatat că pentru arboretele cu diametre medii apropiate. curbele volumelor redate în valori relative aproape se suprapun.formulei secŃiunii la mijloc – cazul doborârii unor arbori . ( ) În arboretele pluriene au fost elaborate serii de volume în funcŃie de înălŃimea indicatoare.volumul arborelui mediu aritmetic .vd . Ca şi în cazul diametrelor şi înălŃimilor distingem: . Ele au permis de asemenea automatizarea unor calcule dendrometrice de marie serie.2. specie sau condiŃii staŃionale. Şi în acest caz sa recurs la exprimarea volumelor în valori relative (valori ce permit compararea). la se folosesc serii de volume diferenŃiate. K Determinarea volumului mediu K prezintă uneori dificultăŃi. Curba volumelor şi caracteristicile ei. etc. 2  d   2   − 4.

Clasa 1 .8 Structura arboretului în raport cu poziŃia arborilor Gruparea arborilor după poziŃia lor în arboret a aparut ca urmare a necesităŃii stabilirii poziŃiei relative a arborilor în arboret. inghesuite intre cele arborilor dominanti. peste acestă valoare a diametrului mediu al suprafeŃei de bază poziŃiile se inversează RepartiŃia arborilor pe categorii de diametre în cazul arboretelor pluriene se deosebeşte esenŃial de repartiŃia numărului de arbori.arbori predominanti: arborii cei mai inalti. pe măsură ce acestea înaintează în vârstă se observă o modificare a curbei volumelor prin deplasarea acestora în sus şi lateral dreapta (observaŃia este valabilă şi în cazul curbei înălŃimilor).6. 20 . 8. Acestea au stat la baza întocmirii tabelelor ce permit determinarea lui K şi apoi a volumului arboretelor pluriene.8 şi 1.2.Clasa 2 . curba de repartiŃie a volumelor pe categorii de diametre este unimodală. .3.3 din diametrul mediu al suprafeŃei de bază. între 0.volumul cumulat. asemănătoare curbei arboretelor echiene. Reprezentând grafic volumul pe categorii de diametre se obŃine o curbă asemănătoare curbei de distribuŃie a numărului de arbori pe categorii de diametre dar deplasată spre dreapta. asimetrice. cu coroane mici.Curs funcŃie de dgM şi hgM.Clasa 3 . Cea mai folosită clasificare este clasificarea Kraft (1888).până la dg volumul (exprimat în procente) pe categorii de diametre este mai mic decât numărul de arbori. până la diametrul mediu al suprafeŃei de bază.arbori codominanti – inaltimi mai reduse. 8. RepartiŃia volumelor pe categorii de diametre. reprezintă 30-40% din volumul total al arboretului comparativ cu proporŃia de 55-60% reprezentată de numărul de arbori . .arbori dominanti: inaltimi si coroane ceva mai mici (situate in masiv doar cu jumatatea superioara in lumina). . spre categoriile superioare de diametre.volumul este concentrat în special în categoriile de diametre centrale şi imediat superioare diametrului mediu. Deplasarea curbei volumelor În arboretele echiene. Cercetările au arătat că: . În arboretele plurien curba volumelor prezintă o stabilitate mult mai mare În cazul acestor arborete este posibilă folosirea aceleiaşi curbe a volumelor nefiind necesară construirea unoi noi curbe la fiecrae inventariere. Deplasarea este mai evidentă la vârste mici şi mijlocii şi se reduce treptat pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă.2. . Cunoaşterea structurii arboretelor sub raportul repartiŃiei volumelor pe categorii de diametre prezintă importanŃă în stabilirea dinamicii structurii dimensionale a volumului unui arboret. cu coroane mari situate deasupra masivului. Dacă numărul de arbori se exprimă printr-o curbă descrescătoare.

arbori din aceeaşi categorie de diametre pot fi incadraŃi în 2 sau chiar 3 clase Kraft.desime .densitate a arboretului. Astfel. Se remarcă totuşi faptul că în cazul arborilor subŃiri încadrarea lor se face în clasele 4 şi 5 Kraft. Structura arboretului în raport cu poziŃia arborilor este foarte apropiată de structura arboretului în raport cu înalŃimea şi acest lucru se explică prin faptul că unul din criteriile de bază în stabilirea claselor Kraft îl reprezintă înălŃimea.grad de inchidere a coronamentului . cu ramuri verzi. ConsistenŃa.Curs Clasa 4 – arbori dominati – inaltimi mici. coroane foarte mici situate sub coroanele celrlalte arbori numai cu varful in lumina .9 Structura arboretului în raport cu spaŃiul dintre arbori Apropierea sau depărtarea arborilor dintr-un arboret defineşte consistenŃa arboretului. Desimea este o caracteristică care se poate exprimă în valori absolute şi reprezintă numărul real de arbori la hectar. proporŃia arborilor din plafonul superior creşte în dauna arborilor din plafonul inferior. transfer ce alimentează procesul de eliminare naturală.2. În raport cu vârsta. atunci când se creează condiŃii pentru unii arbori din clasele mijlocii pentru a trece într-o clasă superioară . 5b -uscati) Analiza structurii arboretelor în raport cu această clasificare ne arată ponderea redusă a arborilor din clasele 4 şi 5 şi predominarea arborilor dominanŃi.grad de acoperire . - O altă observaŃie se referă la arboretele cu vârste mari. 8. Transferul se poate produce şi în sens invers dintr-o clasă inferioară într-o clasă superioară. RepartiŃia arborilor pe clase de diametre şi cea pe clase poziŃionale prezintă multe deosebiri. la acelaşi arboret se observă un proces continuu de trecere a arborilor dintr-o clasă in alta.arbori deperisati – cu coroanele aflate sub coroanele celorlalti arbori (5a –inca vii. aceeaşi vârstă şi aceeaşi clasă de producŃie. Acest fenomen apare în cazul răriturii selective de sus.Clasa 5 . Cel mai adesea are loc un transfer al arborilor dintr-o clasă superioară în o clasă inferioară. ca o caracteristică structurală a arboretelor se poate exprima indirect prin: . 21 . Indicele de desime reprezintă raportul dintre numărul real de arbori la hectar şi un număr de arbori de referinŃă şi anume numărul dat de tabelele de producŃie pentru un arboret care are aceeaşi compoziŃie. Astfel se remarcă faptul că odată cu înaintarea în vârstă a arboretelor.

1-1. Acest raport se numeşte indice de densitate sau impropriu. o direct (în metri cubi) sau o indirect (prin suprafaŃa de bază la hectar în metrii pătraŃi) . indicele suprafeŃei de bază. valori subunitare atunci când suprafaŃa proiecŃiei coroanelor este mai mică decât suprafaŃa arboretului dar uneori ia şi valori supraunitare în cazul arboretelor etajate în care apar frecvente suprapuneri între coroanele unor arbori. Se exprimă în zecimi şi ia.se exprimă zecimal – reprezentând partea din coronament efectiv ocupată de coroane . Gradul de acoperire Reprezintă raportul dintre suprafaŃa orizontală a proiecŃiei coroanelor arborilor unui arboret măsurată pe teren şi suprafaŃa totală a terenului respectiv. Densitatea Arată conŃinutul în masă lemnoasă la hectar a unui arboret. în general. Pentru starea normală a arboretului indicele de acoperire este mai mic decât indicele de densitate 22 . indicele de densitate şi indicele de acoperire nu se suprapun.prin raportul dintre suprafaŃa de bază reală şi suprafaŃa de bază normală (în practică).se determină prin măsurători sumare ca raport dintre partea de spaŃiu efectiv ocupat de coroane şi suprafaŃa arboretului Are valori cuprinse între 0.prin raportul dintre volumul real şi cel normal pe unitatea de suprafaŃă . De remarcat faptul că cei doi indici.Curs Gradul de închidere a coronamentului se apeciază vizual în funcŃie de spaŃiul liber dintre coroanele arborilor şi: .0.în valori absolute. Se exprimă .

se determina volumul prin metode de cubaj ale arborilor de proba.arborii complet putrezi – NTS. volumului. atunci când obiectul inventarierii îl reprezintă totalitatea pădurilor de pe întreg teritoriul Ńării. se estimează volumul pentru a fi inclusi ni APV doar la rubrica destinată informatiilor privind tehnica securotatii muncii .Curs 9. Inventarierea pădurilor Inventarierea are ca scop surprinderea stării şi dinamicii ecosistemelor forestiere.produse principale . Se execută în situaŃiile în care se evaluează masa lemnoasă sau se urmăreşte obŃinerea unor informaŃii biometrice şi ecologice necesare fundamentării unor măsuri silvotehnice şi decizii amenajistice. se inregistreaza doar volumul valorificabil 23 .inventarierea parŃială – bazate pe metode ale statisticii matematice.inventarierea „fir cu fir”.clasa de calitate Se inregistreaza la rand cu ceilalti arbori si: . atunci cand obiectul inventarierii este un arboret sau un ansamblu de arborete.specia . lucrările de inventariere pot avea un caracter: .inventariere integrală.local.diametrul de baza . Ea oferă informaŃiile necesare elaborării concepŃiei strategice de organizare şi conducere a pădurilor spre starea lor de maximă eficacitate funcŃională.produse accidentale si igiena Inventarierea consta in inregistrarea urmatorelor elemente: .naŃional. de ordine . totală . Aceasta are la bază cunoaşterea structurii. de unde şi denumirea de „metode statistice” INVENTARIEREA INTEGRALA Inventarierea cu nr. În funcŃie de metodologia de determinare ale caracteristicilor biometrice distingem: . In raport cu nivelul deciziilor şi spaŃiul la care se referă. creşterii şi calităŃii arboretelor.iescarii – I. Această inventariere asigură o precizie maximă dar este şi extrem de costisitoare . Inventarierea se referă la determinarea caracteristicilor biometrice ale arboretelor: o diametrul mediu o înălŃimea medie o compoziŃia arboretului o numărul de arbori la hectar (desimea) o indicele de densitate o clasa de producŃie o clasa de calitate o volumul la hectar .

inventarierea consta in inregistrarea prin punctaj a fiecarui arbore o pe specii o categorii de diametre o clase de calitate .produsele principale in arborete de rasinoase in care se aplica tratamentul taierilor rase . - 24 .postatele se delimiteza prin insemnarea arborilor de limita cu un inel de vopsea sau de var . 0.rarituri – se recurge la o inventariere cu numar de ordine pentru arnorii cu diam. total de arbori este mai mare de 1000) Postata = o portiune din suprafata arboretului de parcurs cu taieri cuprinzand un numar de 200-300 arbori de extras Mod de lucru .arborii se grifeaza . respectiv prin punctaj pentru arborii cu diametru mai mic de 13cm.arbori de limita se inregistreza intr-o singura postaŃă .la curatiri evaluarea se face prin intermediul suprafetelor de proba. 0.60 lemn rotund) Arbori cu d > 8 cm se inventariaza fir cu fir. mai mare decat de 13 cm. INVENTARIEREA PARTIALA .5 x lg reala transformarea in mc se face prin intermediul factorilor de cubaj (0.fiecarie postate i se atribuie un numar de ordine .arboretelor tratate in crang (daca nr.11 craci di lucrari de ingrijire. Amplasarea se face cat mai uniform se delimiteaza pe teren suprafete de 500-1000mp care sa reprezinte: S ua % inventariere <15 ha 4 16-30 ha 3 >31 ha 2 se grifeaya toti arborii cu d<8 cm se doboara se fasoneaza se aseaz in figuri de 2.09 craci din taieri de regenerare.Curs Inventarierea totala pe portiuni de arboret Se aplica: . cu fasonarea materialului rezultat.0 x 1.

ordine Specia Diametrul cm Inaltimea m Nr.Curs Fisa de inregistrare a arborilor pe postate OS ______________________ UP ______________ ua _____ Specia 8 I II III IV Postata nr. _____________________ Punctajul arborilor pe categorii de diametre si clase de calitate 12 16 I II III IV I II III IV 20 I II III IV Specia 24 I II III IV Punctajul arborilor pe categorii de diametre si clase de calitate 26 28 I II III IV I II III IV 32 I II III IV Inaltimi Nr. ordine Specia Diametrul cm Inaltimea m 25 .

prin urmare ei trebuie să fie arbori medii ai volumului. n2 . Arborii de probă servesc la determinarea volumului arboreteului. Metode de cubaj cu arbori de probă. Metoda arborelui mediu al arboretului Cercetările au arătat faptul că volumul unitar. Hartig) .M. de cubaj cu tabele de producŃie generale . arbori „reali”. tabelelor de cubaj cu o singură intrare . Metode de cubaj: . tabelelor de cubaj cu două intrări . este. de cubaj cu aplicarea formulei V=GHF . în arboret.M. în anumite situaŃii (arborete exploatabile) strâns legat de suprafaŃa de bază. respectiv pentru întregul arboret se poate scrie relaŃia V = a1 ( g1n1 + g 2 n2 + .1.Curs 10. de cubaj cu tabele de producŃie simplificate 10. 10.expeditive (simplificate) .M.1.numărul de arbori pe categorii de diametre Coeficientul a1 depinde de caracteristicile fiecărui arboret. Dacă. O dată stabiliŃi arborii de probă se cubează fie în picioare.M.1.M. fie după dobărâre.. Metodele de cubaj diferă între ele atât prin volumul lucrărilor de excutat (lucrări de birou şi de teren) cât şi prin precizie. Metodele de cubaj cu arbori de probă se bazează pe folosirea unor arbori de probă.cu arbori de probă. se doboară arbori din categoria diametrului mediu al suprafeŃei de bază iar la aceşti arbori li se determină volumul v` şi suprafaŃa de bază g ` atunci ∑ v` iar V = ∑ v` G a1 = ∑ g` ∑ g` 26 .M. . v = a1 g Pentru toate categoriile de diametre. arborelui mediu al arboretului .M.bazate pe tabele de cubaj . reprezentativi pentru colectivitatea de arbori..) = a1G unde n1. pe categorii de diametre. Hohenadl . Cubarea arboretului Determinarea volumului arboretelor poartă denumirea de cubare sau cubaj. cu arbori de probă pe clase de diametre Clase cu număr egal de arbori (Urich II) Clase cu număr inegal de arbori (Urich I) Clase cu suprafaŃă de bază egale (M. De la volumul arborilor de probă se trece apoi la volumul întregului arboret prin intermediul numărului de arbori sau al suprafeŃei de bază.M.

Metode cu arbori de probă pe clase de diametre Aceste metode au la bază împărŃirea arboretului în colectivităŃi omogene sub raportul grosimii arborilor.Curs unde V – volumul total al arboretului G – suprafaŃa de bază a arboretului ∑v` . ÎmpărŃirea arborilor în clase se face după mai multe criterii: A. Din fiecare clasă de diametre astfel constituită se doboară un număr egal de arbori de probă. Pentru fiecare colectivitate constituită se doboară arbori de probă reprezentativi.alegerea arborilor de probă cu diametre şi înălŃimi cât mai apropiate de cele calculate .suma suprafeŃelor de bază ale arborilor de probă doborâŃi din aceeaşi clasă de diametre G .suma volumelor ∑g` . Arborii de probă . deşi reprezentativi din punct de vedere al volumului nu sunt reprezentativi şi din punct de vedere al sortimenteloşi prin urmare metoda nu permite determinarea volumului pe sortimente. Dacă este necesar volumul se stabileşte pe sortimente. În acest fel se obŃin rezultate satisfăcătoare şi din punct de vedere al structurii pe sortimente.inventarierea arborilor pe categorii de diametre din 2 în 2 sau din 4 în 4 cm . Clasele cuprind arbori din mai multe categorii de dimetre iar în unele cazuri arbori din aceaşi categorie de diametre aparŃin la clase diferite. arbori cu dimensiuni apropiate de cele calculate şi care se cubează exact prin metoda secŃionării. Metoda Urich II Acest procedeu are la bază formarea de clase cu număr egal de arbori. 10. În funcŃie de volumul arborilor de probă se stabileşte volumul clasei de diametre după relaŃia: ∑ v` G V= ∑ g` unde ∑v` .stabilirea înălŃimii medii a arborelui mediu al suprafeŃei de bază.2.suma volumelor celor n` arbori doborâŃi ∑g` . cu alte cuvinte are loc o stratificare a acestuia.cubarea arborilor de probă prin metode exacte de cubare Cercetările au arătat că metoda dă rezultate bune doar în cazul folosirii unui număr mare de arbori de probă medii atât după diametru cât şi după volum.suprafaŃa de bază totală a clasei de diametre 27 . Pentru acestea o Se măsoară înălŃimi la arbori cu diametre apropiate de diametrul mediu al suprafeŃei de bază sau o se construieşte curba înălŃimilor compensate şi se citeşte de pe acest grafic înălŃimea corespunzătoare diametrului mediu al suprafeŃei de bază . Pentru fiecare clasă se stabileşte diametrul mediu al suprafeŃei de bază şi înălŃimea medie corespunzătoare acestui diametru.determinarea diametrului mediu al suprafeŃei de bază .1.suma suprafeŃelor de bază ale celor n` arbori doborâŃi Metoda necesită . Este recomandat ca numărul claselor să fie mai mare sau egal cu 5 deoarece în cazul unui număr redus de clase acestea devin neomogene din punct de vedere al structurii pe sortimente.

suma volumelor ∑g` .suprafaŃa de bază totală a clasei de diametre C. Metoda presupune: a. f. .doborârea şi cubarea arborilor de probă i. . funcŃie de precizia dorită g.numărul total de arbori din arboret ∑ n` .numărul total al arborilor de probă care urmează a fi doborâŃi pe întregul arboret Arborii de probă se aleg astfel încât dimensiunile lor să fie apropiate de cele calculate şi se cubează exact prin metoda secŃionării. Clasele se formează prin gruparea a 2-4 categorii de diametre apropiate. de regulă 1-3 arbori. Numărul arborilor de probă este proporŃional cu numărul de arbori din fiecare clasă astfel constituită şi se calculează pe baza relaŃiei n n`= ∑ n` N unde: n` .identificarea de arbori cu dimensiuni apropiate de cele calculate h.determinarea suprafeŃei de bază a întregului arboret (GT) d.Curs B. . b.numărul de arbori de probă pe clase de diametre n . În funcŃie de volumul arborilor de probă se stabileşte volumul clasei de diametre după relaŃia: ∑ v` G V= ∑ g` unde ∑v` . De asemenea arborii dintr-o categorie de diametre pot fi repartizaŃi în două clase învecitate.măsurarea diametrele arborilor. Clasele astfel formate pot cuprinde arbori din mai multe categorii de diametre.stabilirea numărului total al arborilor de probă. -determinarea volumelor pe clase k.4. .constituirea a cinci clase cu suprafeŃe de bază egale astfel incât e. . .calcularea suprafeŃelor de bază pe categorii de diametre c. Dacă este necesar volumul se stabileşte pe sortimente. . Metoda Hohenadl Metoda are la bază relaŃia: v +v  V = N − +   2  28 . Metoda Urich I Această metodă se bazează pe gruparea arborilor în clase cu număr inegal de arbori.determinarea volumului arboretului ca sumă a volumelor claselor 10. Pentru fiecare clasă se stabileşte diametrul mediu al suprafeŃei de bază şi înălŃimea medie corespunzătoare acestui diametru.numărul total de arbori pe clase de diametre N . . .determinarea suprafeŃelor de bază şi a volumelor arborilor de probă j.suma suprafeŃelor de bază ale arborilor de probă doborâŃi din aceeaşi clasă de diametre G .1. Metoda Hartig Această metodă se bazează pe gruparea arborilor în clase cu suprafeŃe de bază egale. .calcularea pentru fiecare clasă formată a suprafeŃei de bază medii şi diametrului mediu al suprafeŃei de bază pe baza relaŃiilor.

Metodele de cubaj cu arbori de probă prezintă o serie de dezavantaje: . indicatorii formei) După spaŃiul geografic la care se referă distingem: . arborii a căror diametre se calculează pe baza relaŃiilor: d + = d + sd d − = d − sd Metoda presupune : .măsurarea diametrelor arborilor .necesită un volum mare de calcule şi personal calificat Ele nu se folosesc în lucrările de punere în valoare a masei lemnoase şi în cele de amenajare a pădurile Pentru unele lucrări de cercetare ştiinŃică ele sunt însă de neînlocuit fiind metodele cele mai exacte.tabele de cubaj regionala (zonale) .determinarea diametrului mediu aritmetic şi a abaterii standard.2.tabele de cubaj cu trei intrări (diametrul. înălŃimea.necesită doborârea şi fasonarea unui număr relativ mare de arbori fiind extrem de costisitoare . elemente necesare determinării diametrelor Hohanadl d + = d + sd d − = d − sd - stabilirea înălŃimilor Hohenadl fie prin măsurarea a 10-15 înălŃimii la arbori cu diametre apropiate de diametrele Hohenadl sau prin citirea pe curba înălŃimilor compesate a valorilor corespunzătoare celor douaă diametre calculate Se determină volumele arborilor Hohenadl şi pe baza acestora se stabileşte volumul arboretului. După numărul caracteristicilor biometrice luate în calcul la întocmirea lor distingem: .tabele de cubaj cu două intrări o diametrul şi înălŃimea o serii de înălŃimi o serii de volume . Metode bazate pe tabele de cubaj Tabelele de cubaj conŃin valori medii ale volumului fusului la răşinoase sau a arborelui întreg la foioase în funcŃie de o serie de caracteristici biometrice ale arboretului: diametrul de bază.tabele de cubaj generale 29 . indicatorii formei fusului. înălŃimea.tabele de cubaj cu o singură intrare (diametrul) . 10.Curs se bazează pe calcularea volumelor arborilor Hohenadl.

Curs 10. arborete a căror curbă a volumelor nu se deplasează în timp.1. Pentru fiecare arbore se calculează coeficienŃii de formă artificiali. Cubajul exact se realizează înmulŃind rezultatele obŃinute din tarife cu factorul de transformare (acesta se calculează ca raport între volumul arborilor doborâŃi şi volumul lor din tarife). 2. bazate pe măsurători efectuate la un număr de peste 40. În baza punctelor obŃinute se trasează linii compensatoare iar valorile compensate ale coeficienŃilor de formă se citesc de pe curbele trasate. au pe de o parte un caracter regional deoarece ele au înlocuit tabele de cubaj străine iar pe de altă parte au un caracter general deoare sunt folosite pe intregul teritoriu al Ńării. au. cunoscute şi sub denumirea de „tarife de cubaj” au la bază constatarea potrivit căreia arborii de aceeaşi specie. Se reprezintă grafic volumele (axa ordonatelor) funcŃie de diametre (axa abciselor) şi se trasează curba volumelor compensată. Metoda grafică (metoda coeficienŃilor de formă) Această metodă are la bază doborârea şi cubarea unui număr mare de arbori care să constituie o colectivitate de selecŃie reprezentativă pentru specia şi teritoriul luat în studiu. Tabelele de cubaj româneşti. Metoda tabelelor de cubaj cu o singură intrare Tabelele de cubaj cu o singură intrare. Vervetările viitoare urmează să stabilinească nevesitatea su nu a întocmirii unor tabele de cubaj regionale în limitele Ńării noastre. Pentru fiecare specie şi arboret se stabileşte un coeficient de transformare a silvelor în m3. Metoda de întocmire a tabelelor de cubaj cu o singură intrare este simplă. pe axa absciselor se trec înălŃimile iar pe axa ordonatelor se trec coeficienŃii de formă separat pe categorii de diametre. Acest tip de tabele este foarte rar folosit. Pentru fiecare subcolectivitate statistică astfel determinată se calculează valori medii ale coeficienŃilor de formă. Întocmirea tabelelor de cubaj cu două intrări au la bază mai multe metode: A.2. Tabelele de cubaj cu două intrări pot fi regionale sau generale. pe axa absciselor se trec diametrele iar pe axa ordonatelor coeficienŃii de formă. Aceste tarife dau rezultate satisfăcătoare doar în arboretele pentru care au fost întocmite astfel încât pentru pentru înlăturarea acestui inconvenient au fost elaborate tarife în unităŃi convenŃionale numite silve. Se doboară şi cubează un număr mare de arbori de diferite dimensiuni. Aceste tabele de cubaj au o variabilitate foarte restrânsă putând fi folosite doar în cazul arboretelor pluriene crescute în condiŃii staŃionale foarte apropiate.1. 10. Arborii se grupează în categorii de diametre din 2 în 2 cm şi pe clase de înălŃimi din 2 în 2 m. vegetând în condiŃii staŃionale identice. De pe curbele obŃinute se citesc 30 .2. Metoda tabelelor de cubaj în funcŃie de diametru şi înălŃime Tabelele de cubaj cu două intrări conŃin valori medii ale volumului fusului sau arborelui întreg în funcŃie de două elemente biametrice şi anume diametrul şi înălŃimea.2. separat pe clase de înălŃimi.000 de arbori.2.2. Metoda tabelelor de cubaj cu două intrări 10. în raport cu diametrul lor volume medii ce pot fi stabilite pe cale experimentală. Mediile astfel obŃinute se reprezintă grafic unde: 1.

în prezent acest impendiment a fost îndepărtat datorită existenŃei calculatoarelor electronice. Metoda celor mai mici pătrate.se determină înălŃimea medie hgM ca medie a înălŃimilor măsurate .măsurarea a 3-5 înălŃimi din fiecare categorie de diametre . apropiate însă ca valoare de cele citite de pe primul grafic. clasa de înălŃimi medii şi diferenŃele de diametru ∆ d = d i − d gM 31 .volumul arboretului II. aplicarea practică a tabelelor de cubaj cu două intrări se poate face : .volumul unitar al categoriei ii extras din tabele de cubaj .din „tabelele cu serii de diferenŃe pentru stabilirea curbelor de înălŃimi normale”.cu folosirea curbei înălŃimilor compensate . Metoda presupune . în funcŃie de diametrul de bază şi şi înălŃimea citită pe curba înălŃimilor compensate se extrage volumul unitar . pentru speciile din Ńara noastră rezultate foarte bune se obŃin folosind ecuaŃia: log v = a0 + a1 log d + a 2 log 2 d + a3 log h + a 4 log 2 h .numărul de arbori din categoria de diametre i .trasarea curbei înălŃimilor compensate . RelaŃia care stă la baza acestei metode este: V = ∑ ni v i i =1 m unde: ni vi V .Curs alte valori compensate ale coeficienŃilor de formă.măsurarea înălŃimilor la 10-15 arbori cu diametre apropiate de diametrul median al suprafeŃei de bază dgM .se înmulŃeşte volumul unitar cu numărul de arbori al fiecărei categorii de diametre iar prin însumarea volumelor determinate se obŃine volumul arboretului. în funcŃie de specie. Metoda tabelelor de cubaj cu folosirea curbei de înălŃimi compensate I. Determinarea volumului se poate face cu ajutorul ecuaŃiilor de regresie.În baza acestor valori noi se poate realiza o nouă compensare grafică în vederea obŃinerii unor valori medii îmbunătăŃite Volumul pe categorii de diametre şi clase de înălŃimi se calculează în continuare pe baza relaŃiei: π v = d 2 hf 4 Aceste valori se trec în formularul tabelelor de cubaj. B. De remarcat că. Pentru fiecare combinaŃie d şi h se determină valoarea medie a valorilor citite grafic. Metoda tabelelor de cubaj cu folosirea curbei „normale”de înălŃimi Metoda presupune: .cu folosirea curbei „normale ” de înălŃimi.inventarierea arborilor pe categorii de diametre .din tabelele de cubaj. Dacă în trecut folosirea ecuaŃiilor cu un număr mare de coeficienŃi era dificilă datorită calculelor laborioase.inventarierea arborilor pe categorii de diametre . Cercetările au arătat faptul că.

S-au format 12 clase de diametre medii (I. Pentru seriile de volume s-au întocmit tabele speciale funcŃie de diametrul median.se înmulŃeşte volumul unitar cu numărul de arbori al fiecărei categorii de diametre iar prin însumarea volumelor determinate se obŃine volumul arboretului.volumul pe categorii de diametre d – diametrul de bază dgM – diametrul median (central) al suprafeŃei de bază vgM – volumul mediu corespunzător diametrului median al suprafeŃei de bază ( ) Aceste formule au fost tabelate în fucnŃie de d. dgM.inventarierea arborilor pe categorii de diametre . .0167 d gM + 0.186e  d gM   v gM Pentru d < dg v = − 0. RelaŃia care stă la baza acestei metode este: V = ∑ ni v i i =1 m 10. înălŃimea medie astfel calculată şi specie se determină numărul seriei de volume .162   d   gM      2      2  d   − 1 + 1v gM Pentru d > dg v =  1. În cazul arboretelor pluriene tabelele de cubaj au la bază ecuaŃia de regresie 32 .În funcŃie de diametrul mediu.în funcŃie de diametrul de bază şi şi înălŃimile „normale” se extrage din tabele volumul unitar . Metoda presupune: .000133d gM    d gM          Unde: v . II. Metoda tabelelor de cubaj pe serii de volume În cazul arboretelor echiene tabelele de cubaj pe serii de volume au fost construite pe baza ecuaŃiilor de regresie: 2  d   2   − 4.2. înălŃimea corespunzătoare şi specie. Se remarcă faptul că seriile de volume sunt unice independente de specie dar. XII) iar pentru fiecare din aceste clase s-au format câte 50 serii de volume astfel încât în total pentru cele 12 clase de diametre s-au constituit 600 serii de volume. vgM..determinarea înălŃimii arborelui median al suprafeŃei de bază hgM ca medie aritmetică a înălŃimilor măsurate .2.determinarea diametrului median al suprafeŃei de bază .măsurarea a 10-20 înălŃimi la arbori cu diametre apropiate de dgM . particularităŃile speciei sunt luate în calcul la stabilirea seriei de volume.162 + 1..89   d     + 0.Curs se obŃin diferenŃele de înălŃimi ∆ h = hi − hgM de unde se obŃin înălŃimile normale hi.. .3. .451 − 0. Intrarea în tabele este dată de diametru şi de seria de volume.În funcŃie de numărul seriei de volume se extrag din tabele volumele unitarepe categorii de diametre şi se determină volumul arboretului.

a7 – coeficienŃi de regresie determinaŃi prin metoda celor mai mici pătrate Deoarece s-a constatat o diferenŃiere a coeficienŃilor de regresie în raport cu specia.. ( ) 10.5 m între înălŃimile medii ale diametrului indicator de 50 cm. Metoda de cubaj simplificate 10.. clasa de producŃie şi vârsta din tabele se extrage volumul (VT)şi suprafaŃa de bază (GT) a arboretului principal.în funcŃie de specie. tabelel de cuabj pe serii de volume s-au elaborat pe specii (molid.determină înălŃimea medie a arboretului ca medie aritmetică a 10-15 înălŃimi măsurate la arbori cu diametre de bază apropiate de diametrul mediu al suprafeŃei de bază pentru ridicarea preciziei se determină mai întâi dg în cadrul unor suprafeŃe de probă (3-5 ari) amplasate în arboret şi apoi. fag). + a7 d 7 v50 unde: d – diametrul de bază v50 – volumul arborelui indicator al arboretelor pluriene (volumul arborelui mediu cu diametru d=50cm şi înălŃime h50 egală cu media înălŃimilor arborilor din categoria de 50 cm) a1.1.se calculează volumul intregului arboret Varboret = S *Vr / ha 33 .3. Pentru arboretele cu o consistenŃă diferită de cea plină volumului din tabele i se aduce o corecŃie prin înmulŃirea cu indicele de densitate (id) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (Gr) şi suprafaŃa de bază normală din tabelele de producŃie (GT)..se calculează indicele de densitate (id) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (Gr) şi suprafaŃa de bază din tabele (GT) G id = r GT . G id = r GT Folosirea tabelelor generale de producŃie presupune: . brad. . funcŃie de acest diametru se determină hg . Metode de cubaj cu tabele de producŃie generale Tabelele de producŃie generale indică în funcŃie de specie.Determinarea speciei .Curs V = a0 + a1d + a 2 d 2 + .stabilirea vârstei medii a arboretului . vârstă şi înălŃimea medie (grafic) .. Numărul seriei de volume este dat de înălŃimea indicatoare (înălŃimea medie a arborilor din categoria de 50 cm).se determină volumul real al arboretului pe hectar (Vr/ha) pe baza relaŃiei: Vr / ha = VT * id .stabilirea clasei de producŃie în funcŃie de specie. clasa de producŃie şi vârstă volumul arboretelor echiene normale cu consistenŃa plină. .3. Pentru fiecare specie s-au format câte 45 de srii de volume cu un interval de 0.determinarea suprafeŃei de bază reală a arboretului (Gr) pe baza inventarierilor făcute în suprafeŃele de probă sau prin metoda Bitterlich .

identificarea speciei . tabelele de producŃie simplificate sunt întocmite pentru arborete echiene. Metode de cubaj cu tabele de producŃie simplificate Metoda de cubaj cu tabele de producŃie simplificate are la bază constatarea că volumul la hectar al arboretelor de o anumită înălŃime medie şi consistenŃă normală este independent de vârstă şi clasa de producŃie. calculul se face pentru fiecare specie. Ca şi tabelele de producŃie generale. 34 .calcularea indicelui de densitate (id) ca raport intre suprafaŃa de bază reală (Gr) şi suprafaŃa de bază din tabele (GT) G id = r GT .extragerea volumului (VT)şi suprafeŃei de bază (GT) la hectar din tabele.determinarea înălŃimii medie a arboretului ca medie aritmetică a 10-15 înălŃimi măsurate la arbori cu diametre de bază apropiate de diametrul mediu al suprafeŃei de bază . Pentru fiecare specie tabela conŃine doar trei elemente dendrometrice: înălŃimea medie H. În cazul în care Gr s-ar determina prin prin inventarieri integrale iar inaltimea prin procedee exacte metoda de cubaj ar face parte din categoria metodelor exacte.determinarea suprafeŃei de bază a arboretului (Gr) prin metoda Bitterlich sau pe bază de inventarieri în suprafeŃe de probă .calcularea volumul intregului arboret Varboret = S *Vr / ha Tabelel de producŃie se pot aplica şi în arborete amestecate.Curs Tabelel de producŃie se pot aplica şi în arborete amestecate. Folosirea tabelelor de producŃie simplificate presupune: .determinarea volumul real al arboretului pe hectar (Vr/ha) pe baza relaŃiei: Vr / ha = VT * id . pure şi de consistenŃă normală. 10. In acest caz.2. In acest caz. în funcŃie de specie şi înălŃimea medie . suprafaŃa de bază GT. calculul se face pentru fiecare specie.3. volumul mediu la hectar VT.

14 16 . 2. o primare lemn lucru lemn foc vârfuri şi crăci cu diametrul < 5 cm coajă lemn lucru o dimensionale (în raport cu diametrul pieselor măsurat la capătul subŃire) lemn gros lemn mijlociu lemn subŃire Sortimentul Simbol Diametrul la capătul subŃire. Aspecte generale Este cunoscut faptul că valoarea lemnului este dată de specie şi dimensiuni – lemnul de dimensiuni mari este mai valoros decât cel de mici dimensiuni.20 20 . Sortarea arboretului 11.lemn uşor .catarg . lemn mare – masă lemnoasă cu diametrul cu coajă > 5 cm lemn mărunt – masă lemnoasă cu diametrul cu coajă < 5 cm II.lemn tare .) 35 . a.24 Lemn mijlociu I M1 (M) 14 . St. 1.16 Lemn subŃire S (s) < 10 < 12 o industriale Buşteni pentru rezonanŃă (Mo.Te. după caracteristicile fizico mecanice I.5m – butuci . Sa.34 24 .1. . lungimea < 2. – buşteni . răşinoase Lemnul rotund a fost subîmpărŃit în sortimente primare.40 Lemn gros III G3 (gs) 20 . după forma secŃiunii lemn rotund – lemn cu secŃiunea circulară .Curs 11. Fa.. Br) Buşteni pentru furnire estetice (Go. . de la ciotă până la diametrul <5 cm b. Fa. Pa (duritatea > 650 daN/cm2) II. . În raport cu dimensiunile lemnului distingem: I. dimensionale şi industraile. ds în cm: dimensional răşinoase Foioase Lemn gros I G1 (G) > 34 > 40 Lemn gros II G2 (g) 24 . Pl.lemn rotund de răşinoase provenit din fusul arborelui. OperaŃia de repartizare a volumului unui arboret pe sortimente poartă denumirea de sortare.5m lemn despicat– lemn cu secŃiunea poligonală..24 Lemn mijlociu I M2 (m) 10 .St. uneori şi cu laturi curbe 3.piese cu diametrul la capătul subŃire > 14 cm şi lungimea > 2.20 Lemn mijlociu I M3 (ms) 12 .piese cu diametrul la capătul subŃire > 14 cm şi c.

ds în cm 12-16 >6 8-11 >3 4-7 > 2. Clasificarea calitativă a arborilor şi arboretelor Arborii prezintă o mare variabilitate în ceea ce priveşte calitatea lor. lemn pentru mină etc..5m (folosit în special la construcŃii rurale) Lemn pentru PAL Lemn pentru PFL etc.00 0.6 Bile Manele Prăjini Lemn rotund de foioase pentru construcŃii cu diametrul la capătul subŃite de 4-17 cm şi maxim 20 cm la capătul gros fară coajă şi lungime mai mare de 1. 11. şi în funcŃie de el se disting patru clase de calitate: Grupa de specii Clasa de calitate Clasificarea calitativă a arborilor PorŃiunea de Procentul mediu de utilizare din CoeficienŃi lemn din volumul fusului. Acest procent al lemnului de lucru este diferit la foaiose faŃă de răşinoase. lemn pentru construcŃii. Dacă în cazul arborilor doborâŃi.2.40 79 21 0.17 Răşinoase Foioase I II III IV I II III IV 36 . Gî.00 0.10-0.40-0.10 15 85 0. Criteriul care stă la baza clasificării arborilor în raport cu calitatea lor este lungimea părŃii din trunchi aptă pentru lemn de lucru. Go.1h Lemn de lucru Lemn de foc > 0.. Prin lemn de lucru se înŃelege portiunea din fus care poate avea utilizări industriale ca lemn rotund (lemn pentru gater.81 <0.).10 15 85 0. St) Buşteni pentru cherestea Buşteni pentru traverse (St.94 0.60 98 2 1.10-0.60 92 8 0. la răşinoase de înălŃimea sau din volumul arborelui echivalenŃă arborelui întreg..50 70 30 0. PorŃiunile de lemn de lucru se apreciază vizual.50 86 14 1.15 > 0.25 49 51 0.) Lemn rotund de răşinoase pentru construcŃii sortiment Diametrul la Lungime capătul în m subŃire.25-0. în cazul arborilor în picioare determinarea calităŃii este o problemă dificilă. Pe baza corelaŃiei dintre lungimea din fus exprimată în procente din lungimea fusului şi volumul porŃiunii din fus exprimat în procente din volumul fusului a fost stabilită proporŃia lemnului de lucru corespunzătoare fiecărei clase de calitate. determinarea calităŃii se poate face cu mare uşurinŃă. la foioase 0.81 0.Curs Buşteni pentru furnire tehnice (Fa) obŃinuŃi prin derulaj Buşteni pentru doage (Fa.57 <0.

coaja înfundată.mărimea porŃiunii cu defecte. în cazul în care porŃiunea de la baza fusului nu este aptă pentru lemn de lucru arborele se declasează. InfluenŃa acesteia este mai mică dacă ea este localizată în partea superioară a fusului şi mare dacă este localizată în partea inferioară a fusului.6 din înălŃime la răşinoase nu prezintă defecte. Astfel. PrezenŃa unor defecte duce la schimbarea clasei de calitate chiar dacă porŃiunea de lemn de lucru îndeplineşte condiŃia de încadrare într-o anumită clasă din punct de vedere al lungimii. Ex: 83 = 0. La analiza calităŃii arborelui este necesară cunoaşterea corelaŃiei dintre aspectul exterior şi interioare ale fusului. inima roşie etc.defectele de structură o noduri o putregaiuri-alteraŃii o gelivură Alte defecte de formă şi de structură cum sunt: ovalitatea.poziŃia porŃiunii cu defecte. Prin urmare este important a se acorda o atenŃie deosebită porŃiunii situate în prima jumătate a trunchiului. Defectele importante care duc la declasarea arborilor sunt: . Atunci când prima jumătate a fusului în cazul foioaselor şi 0.7 din înălŃimea fusului.63 . analiza se va extinde pe aproximativ 0. lăbărŃarea. nu se iau în considerare în vederea declasării lemnului de lucru în lemn de foc dar duc la declasarea sortimentelor de mare valoare în sortimente de valoare mai mică. De exemplu o porŃiune de 0.85 . De remarcat faptul că porŃiunile din fus diferă în funcŃie de poziŃia acestora pe fus. DiferenŃa de 30% nu prezintă importanŃă în aprecierea clasei de calitate a arborilor deoarece ea reprezintă doar 4-6% din volumul fusului şi nu are o valoare mare. arborele se încadrează în clasa a I-a de calitate. 98 62 = 0. în funcŃie de coeficinŃii de echivalenŃă s-a întocmit tabela pentru transformarea numărului de arbori din clasele a II-a. a III-a şi a IV-a de calitate în număr de arbori de clasa a I-a. De acest lucru trebuie să se Ńină seama atunci când se apreciază calitatea arborilor. Distingem: 37 . În cazul în care există defecte pe porŃiunea inferioară a trunchiului. chiar dacă este respectată condiŃia de lungime.Declasarea calitativă este determinată de: . Putregaiul – unul din cele mai mai frecvente şi dăunătoare defecte şi este întâlnit mai ales la răşinoase. conicitatea.1h reprezintă 23% dacă este situată la baza arborelui şi doar 10% la mijlocul acestuia. Pentru simplificarea lucrărilor de birou.15 98 CoeficienŃii de echivalenŃă sunt folosiŃi pentru determinarea numărului arborilor de lucru şi a celor de foc..defectele de formă o curbura o bifurcarea . porŃiune ce nu mai poate fi utilizată ca lemn de lucru . fibra răsucită.Curs Coeficientul de echivalenŃă sau de transformare se determină ca rapot între proporŃia lemnului de lucru a arborilor din clasa a II-a. se trece într-o clasă inferioară de calitate. 98 15 = 0. a III-a şi a IV-a de calitate la proporŃia lemnului de lucru din clasa I-a de calitate care este luată bază de calclul.

sunt semne ale posibilei prezenŃe ale putregaiului. Aceasta înseamnă că arborii din categoriile centrale nu sunt reprezentativi pentru întregul arboret din punct de vedere al calităŃii. . Nodurile sănătoase duc la declasarea sortimentelor superioare dar nu determină declasarea lemnului de lucru în lemn de foc. Cercetările au arătat că nodurile de formă ovală sau cilindrică mari. cu găuri de insecte. cu neregularităŃi. scurgeri de răşină.Putregaiul de trunchi.modul de gospodărire. uniformă este de regulă semnul unui lemn de calitate. CorelaŃia dintre aspectul exterior al fusului şi prezenŃa unor defecte interioare nu este bine studiată. situate în zona de sub coroană conŃin un procent de putregai mai ridicat decât nodurile ovale sau cilindrice.3. În acest caz ae impune delasarea lemnului de lucru din porŃiunea afectată în lemn de foc. Dintre metodele de determinare a volumului pe sortimente distingem: .specie. Coaja netedă. fină. arborii de calitate superioară sunt de regulă grupaŃi în categoriile de diametre centrale şi imediat superioare acestora.metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete în raport cu proporŃia arborilor de lucru 38 . efectuarea lucrările de îngrijire a arboretelor are ca scop reducerea numărului arborilor din clasele inferioare de calitate şi prin urmare creşterea calităŃii arboretelor. cu cât aceste condiŃii sunt mai favorabile cu atât proporŃia arborilor de calitate superioară se majorează. `Încadrarea arborilor în clase de calitate pe baza lungimii porŃiunii din fus aptă pentru lemn de lucru este frecvent supusă criticii. Cercetările au arătat că structura arboretului pe clase de calitate este influenŃată de: . central)..Curs putregaiul de rădăcină (de inimă.61-70 IX.. Clasificarea calitativă a arboretelor Procentul arborilor de lucru sau din clasa I de calitate Clasa de calitate a arboretelor 1-10 X 11-20. dimensionale sau industriale poartă denumirea de sortare sau sortare „silvică”. Nodurile – reprezintă cel mai frecvent defect al lemnului. lemnul pe porŃiunea gelivurii prezintă inimă stelată datorată gelivurii. Într-un arboret. plate. Metode de sortare a masei lemnoase Repartizarea masei lemnoase pe sortimente primare. În cazul în care gelivura nu este închisă şi prezintă scurgeri de sevă negricioasă.A fost elaborat un sistem de clasificare format din 10 clase de calitate în funcŃie de procentul arborilor de clasa I. . O coajă groasă.metoda de sortare cu tabele de sortare dimensională la arbori . Prin arbori de clasa I calitate se inŃelege atât arborii din clasa I cât şi arborii din clasele II.condiŃiile în care cresc şi se dezvoltă arboretele..IV 71-80 III 81-90 II 91-100 I - 11. . Clasificarea calitativă a arboretelor se face pe baza încadrarii în clasele de calitate a arborilor inventariaŃi. situate în prima jumătate din înălŃimea arborelui. Gelivura – constă într-o crăpăturî de-a lungul trunchiului. Un caz special îl prezintă putregaiul produs la cer şi care se extinde pe 4-8 m. prin urmare nu are ca efect declasarea lemnului de lucu în lemn de foc. etc. Aceasta poate fi complet inchisă de o proeminenŃă şi de regulă nu determină apariŃia inimii stelate. Caracteristicile cojii pot constitui semne pentru depistarea putregaiului.. III şi IV transformaŃi în arbori I prin intermediul coeficienŃilor de echivalenŃă.

.3. Pentru efectuarea sortării folosind tabelele de sortare pentru arborete este necesară cunoaşterea: . Se apreciază calitatea la 40-60 arbori din cadrul unor suprafeŃe de probă. Procentul arborilor de lucru (P). Se determină pe baza relaŃiei: P= n I + n II * k II + n III * k III + n IV * k IV *100 n I + n II + n III + n IV unde: nI.. 39 . diametre medii şi procente ale arborilor de lucru. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete echiene pe clase de producŃie Această metodă se aplică în arborete echiene normal dezvoltate acolo unde există o legătură strânsă între clasa de producŃie şi calitatea arborilor. dimensionale.proporŃia arborilor de lucru. Volumele diverselor sortimente sunt exprimate în procente faŃă de volumul total pe specii. de exemplu metoda tabelelor generale de producŃie.3. 11.nr arborilor din clasele de calitate I-IV . Metoda de sortare cu tabele de sortare dimensională la arbori Metoda se bazează pe folosirea tabelelor cu serii de volume şi a tabelelor de sortare primară şi dimensională. tabelă în care sortimentele primare şi dimensionale sunt exprimate în procente faŃă de volumul total. nIV kI.2..1. Metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete în raport cu proporŃia arborilor de lucru Tabelele de sortare conŃin valorii medii ale structurii pe sortimente a volumului arboretului. Acesta se stabileşte printr-o metodă expeditivă.coeficineŃii de echivalenŃă (transformare) Volumul sortimentelor se determină prin înmultirea volumului total al arboretului cu procentele diverselor sortimente. vârstă şi înălŃimea medie a arboretului repartiŃia procentuală a volumului arboretului principal pe sortimente primare. industriale.Curs - metoda de sortare cu tabele de sortare pentru arborete echiene pe clase de producŃie 11. Se disting 12 categorii de calitate la răşinoase şi 14 categorii de calitate la foioase.diametrul mediu . pe specii şi pe categorii de diametre. se stabileşte ca raport între numărul arborilor de lucru şi numărul total de arbori cărora li s-a stabilit clasa de calitate. 11.volumului arboretului.4. . Tabelele ne indică în funcŃie de specie... . kIV .3.

Distingem: o Creşterea medie anuală – reprezintă media creşterilor pe întreaga perioadă de la instalarea arborelui sau arboretului şi până în momentul măsurării y i yt = t t 40 .Curs 12. Aspecte generale. Auxometrie 12. eşalonarea arboretelor pe urgenŃe de exploatare c. cunoaşterea fenomenelor de formare şi acumulare a creşterilor la arbori şi arborete . i yt −(t +1) = y (t +1) − yt o Creşterea curentă pe perioadă – reprezintă cantitatea care se adaugă într-o perioadă (de ex. stabilirea pe baze ştiinŃifice a recoltelor anuale de lemn (a posibilităŃii pădurii) b.practică a. metron=măsură) şi înseamnă măsurarea creşterii.1. clasificarea arboretelor slab productive în vederea refacerii sau substituirii lor d. II. stabilirea vârstei exploatabilităŃii arboretelor etc Clasificarea creşterilor I. Creşterea medie . Auxometria prezintă importanŃă în activitatea: . Cresterea curentă: o Creştere curentă anuală – reprezintă cantitatea care se adaugă anual la dimensiunile sau volumul arborilor sau arboretelor.de cercetare a. 5-10 ani) la dimensiunile sau volumul arborilor sau arboretelor ∑ i yt −(t +1) = y(t +1) − yt o Creşterea curentă totală – reprezintă cantitatea care se adaugă de-a lungul existenŃei la dimensiunile sau volumul arborilor sau arboretelor i yt = yt ∑ 2. În funcŃie de caracteristicile dendrometrice la care se referă distingem: creşterea în diametru (id) creşterea în suprafaŃă de bază (ig) creşterea în înălŃime (ih) modificarea formei arborelui (if) creşterea în volum (iv) etc.reprezintă o valoare medie a creşterilor anuale dintr-o anumită perioadă a existenŃei arborelui sau arboretului şi se determină ca raport între cantitatea care se adaugă în perioada „n” la caracteristicile biometrice sau volumul arborelui sau arboretului şi numărul de ani din perioadă. Clasificarea creşterilor Termenul de auxometrie provine din limba greacă (auxon=creştere. În funcŃie de intervalul de timp la care se referă distingem: 1.

Această metodă presupune adăugarea unui număr de ani în plus. inelele care se numără ne dau doar vîrsta părŃii de trunchii ce se află deasupra locului de unde s-a extras proba de creştere. Recoltarea şi măsurarea probelor de creştere . Determinarea vârstei arborilor La arbori vârsta se poate determina prin: . ani necesari formării primului verticil. în secŃiune transversală de formă semicirculară. Creşterea medie anuală pe perioadă poate fi asimilată cu creşterea curentă anuală.un mâner în formă de tub ce serveşte şi la păstrarea burghiului şi lamei metalice. . o Creşterea medie (anuală) pe perioadă – reprezintă media creşterilor pe perioadă luată în considerare y (t + n ) − y t i yt −(t + n ) = n În cazul în care perioada luată în calcul este scurtă (5 sau 10 ani). mai ingust la vârf (4-5 mm) şi mai lat la bază (7 mm) .Curs In cazul în care „t” reprezintă vârsta la care arboretul devine exploatabil se obŃine creşterea medie anuală la exploatabilitate. creşterea în înălŃime este foarte înceată.o lamă metalică (lamă extractoare).se introduce lama extractoare în tubul burghiului .se extrage lama extractoare cu proba de lemn. filet ce permite înaintarea în lemn. . zimŃată la vârf şi care permite extragerea probelor de lemn . Acestă determinare se face: 41 . Metoda este sigură şi precisă şi este recomandată ori de câte ori există arbori doborâŃi sau există posibilitatea doborârii lor. molid şi nu se poate aplica la larice. Dacă se admite că burghiul străbate arborele până la centru. Acest procedeu se poate aplica la răşinoase ştiind că fiecare an aduce un nou verticil. mai întâi prin apăsare apoi prin răsucire în sensul acelor de ceasornic până la adăncimea necesară scopului urmărit.2.se introduce burghiul în arbore. Pentru a afla vărsta arborelui se adaugă la numărul de ani determinaŃi anii necesari arborelui pentru a ajunge la înălŃimea de unde s-a extras proba de creştere. ani necesari creşterii până la înălŃimea tăieturii. Burghiul Pressler este un instrument pentru recolatrea probelor de creştere.se extrage burghiul prin rotire în sens invers . este necesară adăugarea unui număr de ani.numărarea verticilelor. 2-3 sau chiar 4.Numărarea inelelor anuale pe probele extrase cu ajutorul burghiului Pressler. Procedeul se poate aplica la pin şi la exemplarele tinere de brad. În plus. Interiorul este scobit într-o formă tronconică.Numărarea inelelor anuale pe cioată. 12. perpendicular pe axul acestuia. La exemplarele bătrâne. Se admite această ipoteză simplificatoare deoarece creşterea curentă anuală este greu de determinat în practică şi foarte fluctuantă variind la acelaşi arbore sau arboret de la an la an. În vederea determinări creşterilor este esenŃială determinarea vîrstei arborilor şi arboretelor.un tub de oŃel de lungimi diferite: 8-10 cm (se foloseşte în cazul speciilor cu lemn tare) sau 15-30 cm (se foloseşte în cazul speciilor cu lemn moale) la un capăt cu un filet elicoidal. El este format din: . . prin urmare verticilele din partea superioară sunt foarte apropiate şi determinarea vârstei pe baza acestui procedeu întâmpină dificultăŃi.

. de exemplu .. se determină numărul de inele corespunzător unei probe de lungime l şi se determină apoi prin regula de trei simplă numărul de inele (ani) corespunzător diametrului/2..la răşinoase prin numărarea verticilelor -la foiase prin determinarea vărstei unor arbori tineri şi subŃiri prin numărarea inelelor după tăiere. Practica admite ipoteza potrivit căreia la categorii (clase) de diametre diferite corespund vârste diferite. ∑ gi . ∑ g i ei e= 1 1 = g1 + g 2 + . în cazul arboretelor rezultate în urma regenerării artificiale sau naturale dintr-o perioadă cunoscută.3. Procedeul nu este exact deoarece. În cazul arborilor grosi. 12..Curs . determinarea vărstei se face prin calcul matematic şi anume.media ponderată e în raport cu suprafaŃa de bază a categoriilor de vârste este dată de formula (Lorey) g e + g 2 e2 + ..media ponderată e în raport cu volumul categoriilor de vârste este dată de formula (Block) v e + v e + . .. 42 .. O altă modalitate este numărarea inelelor pe 3-4 cioate proaspete ori pe probe extrase cu burgiul Pressler la care se adaugă un număr de ani necesari arborilor respectivi pentru atingerea înălŃimii cioatei sau a locului de unde s-a extras proba de creştere. ∑ vi ei e= 1 1 2 2 = v1 + v 2 + . Determinarea vârstei arboretelor Cazul arboretelor echiene Cel mai indicat mijloc pentru determinarea vârstei arboretelor este consultarea amenajamentelor. Cazul arboretelor relativ echiene Vârsta se determină ca o medie ponderată cu suprafaŃa de bază sau cu volumul şi nu cu numărul de arbori deoarece numărul arborilor tineri poate fi preponderent dar aceştia prezintă o importanŃă mai redusă în alcătuirea masei arboretului.volumele categoriilor de vârste i gi –suprafeŃele de bază ale categoriilor de vârste i ei – categoria de vârsta i Aceste formule sunt greu de aplicat în practică deoarece nu se poate determina vârsta fiecărui arbore în vederea încadrării lui într-o categorie (clasă) de vârstă. arbori a căror rază este mai mare decât lungimea burghiului. Prin urmare vârsta arborelui mediu al clasei (ori categoriei) este şi vârsta medie a arborilor din clasa (categoria) respectivă de vârstă. ∑ vi unde: vi .arborele a putut creşte dominat o perioadă de ani (fapt ce se manifestă pri inele anuale înguste şi deci un număr mai mare de inele pe unitatea de lungime) pentru ca apoi să crească în lumină (inele anuale mai late şi deci un număr mai mic de inele pe unitatea de lungime)..

prin intermediul probelor de creştere extrase cu ajutorul burghiului Pressler. 43 . . id = 2ir Cazul arborelui în picioare Creşterea în diametru se poate stabili: I. Se extrag două probe de creştere la capetele unui diametru.se trasează două diametre perpendiculare pe aceste secŃiuni (rondele). Determinarea creşterilor la arbori 12.4.se măsoară direct pe rondelă creşterea radială la capetele unui singur diametru trasat iar suma celor două măsurători reprezintă creşterea curentă în diametru i d = i r1 + i r 2 unde: id – creşterea în diametru ir1. Creşterea în diametru Cazul arborelui doborât Creşterea se poate determina pe secŃiunile transversale efectuate de-a lungul fusului sau pe rondele extrase din trunchi. prin măsurători repetate la intervale de n ani (ex.4. motiv pentru care locul de aşezare se marchează cu vopsea. . . iar suma creşterilor radiale reprezintă creşterea în diametru. Clupa trebuie aşezată în acelaşi loc pe arbore. Creşterea în diametru se determină ca diferenŃă dintre diametrele măsurate la un anumit interval de timp ∑ id = d n − d o unde: dn – diametrul la sfârşitul perioadei de n ani d0 –diametrul la începutul perioadei Dezavantajele acestei metode sunt: . d02 – diametrele perpendiculare la începutul perioadei II . I. de regulă 5 sau 10 inele.1.este nevoie de un număr n de ani pentru determinarea creşterii II.se delimitează zona de inele corespunzătoare perioadei pentru care dorim să determinăm creşterea.Curs 12.se determină creşterea cu coajă . ir2 – creşterile radiale la capetele diametrului Dacă se consideră lăŃimea inelelor egală pe toată suprafaŃa secŃiunii atunci creşterea în diametru este dublul creşterii radiale. 5 sau 10 ani) În acest caz diametrele se măsoară cu ajutorul unei clupe de precizie.se efectuează măsurătorile şi se calculează creşterea curentă pe perioadă cu ajutorul relaŃiei: d +d d +d ∑ id = n1 2 n 2 − 01 2 02 unde: dn1. dn2 – diametrele perpendiculare la sfârşitul perioadei de n ani d01.

III. π 2 π 2 π π 2 2 2 2 i g = g n − g 0 = (d n − d 02 ) = d n − (d n − id ) = (2d n id − id ) = (2 * d n * 2ir − 4ir2 ) = 4 4 4 4 π (d n ir − ir2 ) ≅ π * d n * ir [ ] pe baza relaŃiei: ∑ i g = π * d n * ∑ ir 44 . III. Prin intermediul procentului creşterii anuale în diametru. Creşterea în suprafaŃă de bază Creşterea în suprafaŃă de bază se poate determina: Cazul arborelui doborât I.nu se ia în considerare grosimea cojii . folosind relaŃia: g n * pig ∑ ig = 100 Procentul creşterii în suprafaŃă de bază se determină pe baza relaŃiei: g − g 0 200 pig = n * gn + go n Cazul arborelui în picioare IV. În funcŃie de diametrul final (dn) şi creşterea radială (ir) sau în diametru (id) măsurate pe probele extrase cu ajutorul burghiului Pressler. Prin intermediul procentului creşterii în suprafaŃă de bază (pig). În funcŃie de mărimea finală şi cea iniŃială a suprafeŃei de bază ∑ ig = g n − g o unde: gn –suprafaŃa de bază la sfârşitul perioadei de n ani g0 –suprafaŃa de bază la începutul perioadei Valorile gn şi g0 se iau direct din tabele în funcŃie de diametrele măsurate pe rondele sau secŃiuni transversale. Prin planimetrare .se determină prin planimetrare suprafeŃele de bază finală şi iniŃială iar diferenŃa lor reprezintă cresterea în suprafaŃă de bază.Curs Avantaje: . folosind relaŃia: d * pid id = n 100 unde: dn – diametrul măsurat la sfârşitul perioadei de n ani pid – procentul creşterii anuale în diametru Procentul creşterii anuale în diametru se determină pe baza relaŃiei: d − d 0 200 * pid = n dn + do n 12. II.4.nu este necesară perioada de aşteptare de n ani.2.

4.Se delimitează pe fusul arborelui tronsoane de lungime l (de regulă 1 sau 2 m) .virf unde: . până acolo unde numărul de inele corespunde perioadei pentru care dorim să determinăm creşterea (5 sau 10 ani).4.Cu ajutorul unei clupe de precizie se măsoară diametrele. Creşterea în volum Cazul arborelui doborât . În acest caz creşterea se determină prin măsurarea directă a distanŃei dintre vârful arborelui şi secŃiunea identificată.măsurarea înălŃimii arborelui la un interval n de ani ∑ ih = hn − h0 . fără coajă. la mijlocul tronsonului i.γ0i –aria secŃiunii corespondente la începutul perioadei. . fără coajă.Curs 12.creşterea curentă în volum pe o perioadă de n ani se face ca diferenŃă dintre volumul arborelui la sfârşitul perioadei şi cel de la începutul perioadei luate în calcul. determinată în funcŃie de diametrul actual (dni) din care se scade creşterea în diametru (idi=2iri) măsurată pe probe de creştere extrase la jumătatea tronsoanelor d 0i = d ni − idi . la mijlocul fiecărui tronson .la unele răşinoase – creşterea în înălŃime se determină prin măsurarea distanŃelor dintre verticile .4. la sfârşitul perioadei de n ani.vvârf – volumul vârfului fusului (asimilat cu un con cu înălŃimea egală cu ih) La creşterea fusului se adaugă şi creşterea în volum a ramurilor sau a părŃilor de ramuri Etape: . ∑ iv = vn − v0 = l (∑ γ ni − ∑ γ 0i ) + vol.Se determină volumul fusului de la sfârşitul perioadei de n ani 45 .determinarea creşterii în înălŃime pe baza procentului creşterii anuale în înălŃime h * pih ih = n 100 unde: hn – înălŃimea arborelui măsurată la sfârşitul perioadei pih – procentul creşterii în înălŃime Procentul creşterii în înălŃime se determină pe baza relaŃiei: h − h0 200 pih = n * hn + ho n 12. Uzual se foloseşte formula compusă a secŃiunii la mijloc (Huber) prin delimitarea pe fusul arborelui de tronsoane cu lungime l.γni – aria secŃiunii. Creşterea în înălŃime Cazul arborelui doborât .la arborii la care nu se disting verticilele – creşterea în înălŃime se determină prin secŃionări de probă ale fusului de la vârf spre bază.3. Cazul arborelui în picioare .măsurarea distanŃei dintre verticile la răsinoasele tinere .

. ig = g n − g 0 g 0 = g n − ig vn = g n hn f n ih = hn − h0 ⇔ h0 = hn − ih iv = v n − v 0 v0 = g 0 h0 f 0 i f = fn f0 f0 = fn − i f iv = g n hn f n − g 0 h0 f 0 = g n hn f n − (g n − ig )(hn − ih )( f n − i f ) iv = hn f n i g + g n f n ih + g n hn i f − g n ih i f − hn i g i f − f n i g ih + .01 pig pihf (2) În relaŃiile (1) şi (2) unii termeni se neglijează şi se obŃin relaŃiile: piv = pig + pih + pif piv = pig + pihf Dacă se tine cont de faptul că la arborii bătrâni creşterea în înălŃime redusă încetează sau că procentul creşterii în înălŃime se compensează cu procentul variaŃiei coeficientului de formă se pot scrie relaŃiile: piv = pig piv ≅ 2 pid 46 .01 pig pih pif 100 (1) Procentul creşterii în volum se poate determina şi în raport cu creşterea în suprafaŃă de bază (ig) şi în înălŃime redusă (ihf) Creşterea în suprafaŃă de bază şi creşterea în înălŃime redusă sunt date de relaŃiile: ig = g n − g 0 ihf = h fn − h f 0 iar creşterea în volum se poate scrie iv = g n h fn − g 0 h f 0 = g n h fn − (g n − ig )(h fn − ihf ) = g n ihf + h fn i g − i g ihf înmulŃim relaŃia de mai sus cu raportul: 100 100 = şi obŃinem procentul creşterii în vn g n h fn volum (piv) în funcŃie de procentul creşterii în suprafaŃă de bază (pig) şi cel al creşterii în înălŃimea redusă (pihf): piv = pig + pihf − 0. + i g ih i f relaŃia se înmulŃeşte cu raportul piv = pig + pih + pif − 100 100 şi se obŃine relaŃia: = vn g n hn f n pih pif + pig pih − 0.Curs - - Se determină creşterea în diametru pe baza probelor de creştere luate la jumătatea tronsoanelor (∑id) Se calculează diametrele de la începutul perioadei (d0) ca diferenŃă dintre diametrele la sfârşitul perioadei şi creşterea în diametru d 0 = d n − ∑ id Se calculează volumul vârfului Se determină volumul de la începutul perioadei (v0) Se determină creşterea în volum pe baza realŃiei de mai sus Cazul arborelui în picioare Creşterea în volum se determină tot ca diferenŃă dintre volumul la sfârşitul şi începutul perioadei de n ani..

înălŃime. Inel care nu se modifică de-a lungul existenŃei arborelui. suprafaŃă de bază.3 . intensitatea şi perioadiocitatea operaŃiunilor culturale etc.elementul dendrometric de la sfârşitul perioadei yt . Pentru fiecare element dendrometric se determină creşterea medie anuală.volumul arborelui unde va w1. suprafaŃă de bază. se construieşte profilul longitudinal al arborelui şi graficul variaŃiei înălŃimilor în vederea determinării înălŃimii arborelui la diverse vârste. creşterea curentă pe perioadă şi creşterea medie pe perioadă. Se determină ariile secŃiunilor transversale şi volumul trunchiului pentru diferite vârste pe baza relaŃiei: 1 vr = vcioata + l ∑ γ i + vvirf = 0.procentul creşterii în elementul dendrometric y(t+n) . Reconstituirea profilului longitudinal al arborelui se poate face ca urmare a ansamblului de operaŃii de teren şi de birou şi care au drept scop determinarea şi studierea creşterii în diametru. Pe baza analizei trunchiuli arborilor se pot face studii comparative în ce priveşte sensul creşterilor în raport cu specia. în suprafaŃa de bază (g1.3 = a w1.5. se adaugă un inel de creştere.30 m În continuare se trece la calculul creşterilor în diametrul de bază (d1. Acest lucru este posibil deoarece.4. în fiecare an.numărul anilor din perioadă. volum este analiza trunchiului arborelui.15 + l ∑ γ i + gl 3 v După determinarea volumului se determină coeficientul de formă pe baza relaŃiei f1.Curs Cea mai precisă metoda pentru determinarea creşterii in diametru. poziŃia arborelui în arboret. 12. Se măsoară diametrele.3 .volumul cilindrului de referinŃă având înălŃimea egală cu aceea a arborelui şi secŃiunea transversală la 1.elementul dendrometric de la începutul perioadei n . Creşterile elementelor dendrometrice pot fi exprimate şi în procente (formula lui Pressler) y (t + n ) − yt 200 py = * y (t + n ) + y t n unde: py .3). Analiza trunchiului arborelui Analiza trunchiului arborelui este operaŃia care permite cunoaşterea caracteristicilor biometrice ale arborelui în diferite etape ale dezvoltării lui. În acest scop se efectuează măsurători pe rondele extrase de-a lungul fusului arborelui. volum şi variaŃia coeficientului de formă al arborilor pe perioade de 5 sau 10 ani.3). 47 . în înălŃime (h) şi în volum (v).30γ 0.

Curs 12. Parametrii a0 şi a1 se determină prin metoda celor mai mici pătrate .1.creşterile pentru fiecare categorie de diametre se citesc de pe dreapta trasată Creşterea în diametru a arboretului se determină ca medie a valorilor creşterilor pentru fiiecare categorie de diametre citite pe dreapta creşterilor. 12. În practică însă determinarea creşterii în diametru se face fără numerotarea arborilor şi în acest caz creşterea medie în diametru se stabileşte ca diferenŃă între suma diametrelor a doauă inventarieri succesive: ∑ Nidn − ∑ Ni d0 id = N Determinarea creşterii în diametru pe categorii de diametre se face cu ajutorul metoda dreptei creşterilor în diametru În acest sens se determină creşterea curentă (anuală) în diametru (id) ca dublul creşterii radiale id = 2ir . ir = ∑∑ i r 10 .60-100 arbori) La birou: se grupează arborii pe categorii de diametre se măsoară creşterile radiale pe 10 ani 48 . Determinarea creşterilor la arborete Creşterea în diametru. Creşterea radială se determină pe baza relaŃiei 10n Se reprezintă grafic creşterile în diametru în funcŃie de diametrul final obŃinându-se o linie ˆ poligonală şi se trasează analitic dreapta creşterilor în diametru pe baza relaŃiei id = a 0 + a1d1 . se măsoară diametrele arborilor se extrag probe de la arbori din toate categoriile de diametre (cca. Creşterea în diametru Creşterea în diametru a unui arboret reprezintă media creşterilor arborilor componenŃi. suprafaŃă de bază şi volum a unui arboret reprezintă variaŃia elementelor biometrice ale arboretului şi prezintă importanŃă în fundamentarea aplicării măsurilor silviculturale. Creşterea în suprafaŃă de bază şi în volum a unui aroret reprezintă suma creşterilor arborilor componenŃi pe cînd creşterea în diametru şi în înălŃime reprezintă media creşterilor arborilor din acel arboret.5.reprezintă media per an şi arbore a creşterilor radiale pe categorii de diametre - Etape: Pe teren. ∑ dn − ∑ d0 id N În cazul în care se fac extracŃii de arbori. înălŃime. Determinarea exactă a creşterii medii în diametru se poate face în suprafeŃe de probă permanente cu arbori numerotaŃi prin determinarea creşterii în diametru a arborilor şi stabilirea mediei creşterilor în ipoteza că nu s-au făcut extracŃii.5. diametrele acestora trebuie adaugate la diametrele arborilor inventariaŃi la sfârşitul perioadei. ponderate cu numărul de arbori inventariaŃi la sfârşitul perioadei.

Creşterea medie în diametrul se calculează prin dublarea creşterii medii radiale.1→N.2→E. Creşterea în suprafaŃă de bază se poate determina fie prin inventarieri succesive fie pe baza intermediul probelor de creştere. arb.2. Considerând lăŃimea inelului uniformă pe toată secŃiunea putem scrie id = 2ir .) .5→N etc.5.Se calculează creşterea medie pe rază prin împărŃirea sumei creşterilor măsurate la numărul lor. Etape: . Procentul creşterii în suprafaŃă de bază reprezintă 60-90% din procentul creşterii în volum (Giurgiu 1957. arb. Prodan 1951).se estimează diametrul mediu aritmetic. ponderate cu numărul de arbori inventariaŃi la sfârŃitul perioadei pe categorii de diametre.se reprezintă grafic creşterile în diametru în funcŃie de diametrul final obŃinându-se o linie poligonală ˆ . Creşterea în suprafaŃă de bază Creşterea în suprafaŃă de bază a arboretului reprezintă suma creşterilor în suprafaŃă de bază a arborilor componenŃi şi cea mai imporantă componentă a creşterii în volum.4→V. arb. Se lucrează în câteva suprafeŃe de probă amplasate în arboret. arb. Se determină creşterea radială la un număr de 20-30 de arbori cu diametre apropiate de diametrul mediu aritmetic iar creşterea medie în diametru se determină ca dublul creşterii medii radiale. r ∑ ndi O altă metodă pentru determinarea creşterii în diametru a arboretului este metoda arborelui mediu şi pleacă de la ipoteza că . Creşterea în suprafaŃă de bază se calculează pe baza relaŃiei: I G = G n − G0 + G R 49 . în arborete echiene. 12.se trasează analitic dreapta creşterilor în diametru pe baza relaŃiei id = a 0 + a1d1 parametrii a0 şi a1 se determină prin metoda celor mai mici pătrate ∑ nir = a0 ∑ n + a1 ∑ nd = a 0 ∑ nd + a1 ∑ nd 2 creşterile pentru fiecare categorie de diametre se citesc de pe dreapta trasată creşterea în diametru a arboretului se determină ca medie a valorilor citite pe dreapta creşterilor.3→S. Metoda inventarierilor succesive Constă în determinarea suprafeŃei de bază a arboretului la începutul şi sfârşitul perioadei luate în studiu ca şi a arborilor extraşi.Curs - se determina ir = - ∑∑ i 10n r 10 ( media per an şi arbore a creşterilor radiale pe categorii de diametre) se determină creşterea curentă (anuală) în diametru (id).Se extrag probe de creştere de la 20-30 de arbori cu diametrul apropiat de cel mediu (la extragerea probelor se are în vedere schimbarea orientării probelor la arbori şi anume arb. arborele mediu aritmetic este şi arbore mediu al creşterii. .

În funcŃie de diametrele iniŃiale (d0). Punctele obŃinute sunt apropiate unei drepte de forma d 0 = b0 + b1d n . Creşterea în înălŃime a arboretului se determină ca medie aritmetică a creşterilor măsurate la arborii de probă fie direct prin doborâre fie indirect. vârstei şi înălŃimii medii a arboretului precum şi stabilirea (la birou) clasei de producŃie şi a înălŃimii medii a arboretului la începutul perioadei luate în studiu (din tabele). De asemenea trebuie remarcat faptul că prin extragerea unui număr de arbori se modifică structura arboretului acest lucru reflectându-se şi asupra creşterii în înălŃime. Creşterea în înălŃime Creşterea în înălŃime a arboretului este egală cu media creşterilor în înălŃime a arborilor măsuraŃi (se recurge la eşantioane de arbori sau la arbori medii ai arboretului). se stabilesc înălŃimile corespunzătoare arborilor medii iar creşterea în înălŃime a arboretului se determină ca diferenŃă dintre cele două valori citite pe curba înălŃimilor (la inceputul şi sfârşitul perioadei de observaŃie). Creşterea în înălŃime se stabileşte ca diferenŃă între valoarea determinată pe teren şi valoarea extrasă din tabele.3. Dezavantajul acestei metode constă în costurile ridicate şi dificultatea operatiei atunci când se recurge la doborârea arborilor. 50 . Creşterea în înălŃime a arboretului se poate determina prin inventarieri succesive.5.Curs unde: Gr – suprafaŃa de bază a arborilor extraşi Gn – suprafaŃa de bază a arboretului la sfîrşitul perioadei G0 – suprafaŃa de bază a arboretului la începutul perioadei Metode bazate pe probe de creştere . Metoda cu tabele de producŃie Determinarea creşterii în înălŃime cu ajutorul tabelelor de producŃie înălŃime este mai simplă dar mai puŃin precisă. În baza măsurătorilor efectuate se construiesc curbele de înălŃimi. la începutul şi sfârşitul perioadei luate în studiu. de diametrele finale (dn) şi numărul de arbori se calculează suprafeŃele de bază multiple pe categorii de diametre iar prin însumarea acestora se obŃin suprafaŃele de bază totale (G0 şi Gn) a căror diferenŃă reprezintă creşeterea în suprafaŃă de bază a arboretului. Metoda inventarierilor succesive Constă în măsurarea înălŃimilor unui număr de arbori. prin intermediul arborilor de probă sau a tabelelor de creştere.Metoda dreptei creşterilor Metoda constă în determinarea diametrelor iniŃiale (d0) pe baza relaŃiei d 0 = d n − 2∑ ir şi reprezintarea grafică a diametrelor de la începutul perioadei în funcŃie de diametrele de la sfârşitul perioadei (dn). Metoda dă rezultate satisfăcătoare numai pentru arborete echiene normal dezvoltate. 12. Acestă metodă nu este foarte precisă şi în plus necesită aşteptarea unui număr de ani pentru o determinare de aceea nu este folosită. Acest lucru poate fi eliminat prin folosirea metodei arborilor de probă Metoda arborilor de probă Permite determinarea creşterii în înălŃime pe baza unei singure inventarieri prin măsurarea creşterilor în înălŃime la un anumit număr arbori. Metoda presupune determinarea pe teren a speciei.

ProducŃia totală = volumul arboretului la vârsta dată (producŃia primcipală) + volumul arborilor extraşi prin tăieri de îngrijire de la întemeierea arboretului până la vârsta respectivă (producŃia secundară). În auxometrie prezintă importanŃă următoarele creşteri în volum: .creşterea curentă pe perioadă a arboretului principal reprezintă suma creşterilor arborilor componenŃi ai arboretului (de regulă se calculează pentru o perioadă de 5-10 ani) creşterea curentă anuală a producŃiei totale este asimilată cu creşterea medie pe perioadă a producŃiei totale şi reprezintă raportul dintre creşterea curentă pe perioadă a producŃiei totale şi numărul anilor din perioadă. Prin urmare volumul arboretului se măreşte cu diferenŃa dintre creşterea curentă medie a arborilor rămaşi în arboret la sfârşitul perioadei şi volumul arborilor extraşi la care se adaugă arborii ce au trecut pragul de inventariere.înălŃimea medie la începutul perioadei cercetate din tabela corespunzătoare arboretului .Curs Pe teren se determină: . o altă parte trec pragul de inventarierii ca urmare a regenerării sau ca efect al creşterii în grosime.vârsta .4. în cazul arboretului.creşterea în înălŃime ca diferenŃă dintre valoarea determinată pe teren şi valoarea extrasă din tabelă. funcŃie de aceste elemente: .clasa de producŃie – grafic.înălŃimea medie a arboretului (hg) La birou se stabileşte. considerată la începutul sau sfârşitul perioadei luate în calcul. creşterile nu se însumează în mod continuu de la instalare şi până la în momentul determinării lor ca în cazul arborelui.specia . din tabelel de producŃie . Creşterea în volum Determinarea creşterii în volum este o problemă dificilă deoarece. creşterea medie anuală a arboretului principal se determină ca raport între volumul arboretului la un amoment dat şi vîrsta arboretului acel moment creşterea medie pe perioadă a arboretului principal reprezintă raportul dintre creşterea curentă pe perioadă a arboretului principal şi mărimea perioadei creşterea medie anuală a producŃiei totale reprezintă raportul dintre producŃia totală şi vârsta arboretului. Se presupune că pentru o scurtă perioadă de timp arboretul nu îşi modifică clasa de producŃie. De-a lungul existenŃei arboretului o parte din arbori se elimină pe cale naturală sau se extrag in urma operaŃiunilor culturale.5. 12. 51 - - - .

Metode bazate pe o singură inventariere şi pe arbori de probă . alegerea unor arbori de probă cu diametre apropiate de d+. Metoda Draudt – Metoda cu arbori de probă pe categorii de diametre I v = ∑ ivi N i 12. iv+ . Metode bazate pe inventarieri succesive c.Metoda Urich II .4. - Metoda arborilor medii Hohenadl Are la bază relaŃia: i +i I V = v− v+ N 2 unde: iv-. Metode bazate pe o singură inventariere şi pe arbori de probă Aceste metode au la bază ipoteza că arborii medii ai arboretului sau ai claselor de diametre sunt şi arbori medii ai creşterii. Metode bazate pe inventarieri succesive Determinarea creşterii în volum a arboretului se poate face pe baza relaŃiei: I V = Vn + VR − VS − V0 unde: IV .Metoda Draudt b.3.volumul arborilor subŃiri care au depăşit pragul de inventariere în perioada de n ani VR .2.Metoda arborilor medii Hohenadl 12.5.4.Curs De regulă se determină creşterea medie (anuală) pe perioadă ca raport între creşterea curentă arboretului pe perioadă şi numărul anilor din perioadă.volumul arborilor extraşi în peioada de n ani 12.numărul total de arbori inventariaŃi Metoda presupune măsurarea diametrelor arborilor. Metode exepeditive I. ddeterminarea creşterii lor în volum în urma cubării lor 52 . Distingem: I. stabilirea diametrlor medii Hohenadl. Metode de determinare a creşterii în volum: a.5.volumul arborilor inventariaŃi la sfârşitul perioadei Vo .4.volumul arborilor la începutul perioadei VS .1.creşteri medii în volum ale celor doi arbori medii Hohenadl N . Metode exepeditive .5.creşterea în volum a arboretului Vn .