You are on page 1of 1

Continentul african este „gazdă” a nu mai puţin de 14 grupări economice intraregionale, din care jumătate au o importanţă relativă mai

mare:  AMU – Uniunea Arabă Magrebiană, cu 5 membri,  COMESA – Piaţa Comună a Africii de Vest şi de Sud, cu 20 de membri,  ECCAS – Comunitatea Economică a Statelor Central – africane, cu 15 membri,  ECOWAS – Comunitatea Economică a Statelor din Vestul Africii, cu 15 membri,  SADC – Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, cu 14 membri,  IGAD – Autoritatea Interguvernamentală de Dezvoltare, cu 7 membri,  CEN-SAD – Comunitatea Statelor Africane din Sahel, cu 18 membri, Alături de acestea, în Africa mai funcţionează încă alte 7 grupări economice intraregionale:  UEMOA – Uniunea Economică şi Monetară Vest Africană, cu 8 membri, toţi aparţinând ECOWAS,  MRU – Mano River Union, cu 3 membri, aparţinând ECOWAS,  CEMAC – Comunitatea Economică şi Monetară Central-Africană, cu 6 membri, aparţinând ECCAS,  CEPGL – comunitatea Economică a Ţărilor din Zona Marilor Lacuri, cu 3 membri, aparţinând ECCAS,  EAC – Comunitatea Est-Africană, cu 3 membri, 2 aparţinând COMESA şi unul SADC,  IOC – Comisia Oceanului Indian, cu 5 membri, 4 aparţinând COMESA şi unul SADC,  SACU – Uniunea Vamală a Africii de Sud, cu 5 membri, aparţinând atât SADC cât şi COMESA (2 ţări). Crearea unei Comunităţi Economice Africane are în vedere armonizarea tuturor acestor grupări regionale. În acest sens, primii paşi, deşi timizi, au început să fie făcuţi. Creşterea colaborării dintre ECOWAS şi UEMOA a condus la crearea unui program comun de acţiune în domeniul liberalizării comerţului şi convergenţa politicilor economice. Ambele comunităţi au fost de acord cu adoptarea de reguli de origine comune pentru impulsionarea fluxurilor comerciale. De asemenea, au adoptat formulare vamale comune şi mecanisme de compensare (ECOWAS a fost de acord să adopte sistemul aplicat de UEMOA). ECCAS adoptă un regim comercial care ia în considerare scutirile existente în CEMAC; IGAD şi IOC aplică cea mai mare parte a instrumentelor de integrare adoptate de COMESA, iar COMESA şi EAC au adoptat un memorandum în legătură cu armonizarea politicilor lor. COMESA şi SADC au căzut de acord să intervină în comun pentru rezolvarea unor probleme şi să participe la întâlnirile fiecăreia pe problemele de interes comun. Tratatul de la Abuja, prevede ca în 34 de ani să se realizeze Comunitatea Economică Africană. Acest deziderat se preconizează a fi posibil de atins prin parcurgerea mai multor etape. Primul stadiu ar trebui să fie cel al eliminării tarifelor între ţările membre ale tuturor grupărilor regionale, punându-se astfel, bazele unei zone de comerţ liber. Ar urma eliminarea barierelor netarifare şi stabilirea unui tarif vamal extern comun, formându-se o uniune vamală. Adâncirea reformelor ar trebui să asigure cele patru libertăţi de mişcare: a bunurilor şi serviciilor, capitalurilor, forţei de muncă şi persoanelor, care să conducă la o piaţă comună. În fine, armonizarea politicilor economice, sociale şi a altor domenii s-ar finaliza într-o uniune economică. Analizând evoluţia economică a grupărilor economice regionale din Africa se poate afirma că acestea sunt în prima etapă de realizare a acestui ambiţios proiect. Ţinta de 2017 în realizarea unei zone de comerţ liber nu pare atât de irealizabilă. COMESA se află deja în stadiul lansării unei zone de liber schimb, iar alte grupări înregistrează progrese însemnate. UEMOA, SACU, CEMAC se pot lăuda chiar cu implementarea, într-o mare măsură, a unei uniuni vamale.