25.

Costul mediu ponderat al capitalului
1. Introducere De-a lungul timpului, pe măsura dezvoltării societăţii şi implicit a relaţiilor economice, mai mulţi economişti au încercat să dea o definiţie cât mai completă şi mai expresivă a noţiunii de “capital”. Crearea unei societăţi comerciale, menţinerea poziţiei pe piaţă şi susţinerea creşterii economice a acesteia necesită resurse care să asigure desfăşurarea, în condiţii optime, a activităţilor de exploatare şi realizarea investiţiilor de dezvoltare. Alegerea resurselor implică respectarea unor constrângeri de natură juridică (capitalul social minim necesar pentru creearea unei societăţi comerciale) şi financiară (asigurarea solvabilităţii, independenţei financiare şi a rentabilităţii activităţii economice). Aceasta tema prezintă un interes deosebit, deoarece capitalurile unei întreprinderi pot fi atât capitaluri proprii, cât şi capitaluri împrumutate, iar prin însumarea capitalurilor proprii cu datoriile pe termen mediu şi lung se obţine capitalul permanent. Structura capitalului unei societăţi comerciale este important a fi cunoscută, atât de către acţionarii săi, care sunt interesaţi de modul în care evoluează capitalurile investite de ei, sperând să obţină dividende cât mai mari, cât şi de către creditori, deoarece analizând structura capitalului, ei vor decide valoare creditului de care poate beneficia societatea comercială solicitatoare. 2. Cadrul teoretic Strategia de selecţie a structurii capitalului implică o opţiune în privinţa riscului şi rentabilităţii activităţilor desfăşurate la nivelul unei societăţi comerciale. Utilizarea într-o proporţie mai ridicată a împrumuturilor determină creşterea riscurilor aferente societăţii comerciale (risc financiar, risc de faliment), dar, pe de altă parte, are şi un impact direct asupra rentabilităţii estimate a acesteia, determinând creşterea ei, prin intermediul efectului de levier financiar şi a economiilor fiscale generate de deductibilitatea dobânzilor. Gradul mai mare de risc, asociat unui grad de îndatorare mai ridicat, tinde să micşoreze preţul acţiunilor societăţii comerciale dar, în acelaşi timp, estimarea unei rate de rentabilitate superioare determină acceptarea majorării acestuia. Structura optimă a capitalului constituie acea structură care asigură un echilibru între gradul de risc şi rata de rentabilitate aşteptată şi care determină, în acest fel, maximizarea preţului de piaţă al acţiunilor societăţii comerciale.

diminuarea riscului de investire. managerii stabilesc normative pentru nivelul datoriilor şi au în vedere o serie de factori atunci când se stabilesc intervalele structurii optime a capitalului pentru societăţile comerciale pe care le managerizează. în funcţie de particularităţile angajamentelor ce se fac între întreprindere şi investitori. Prin urmare. din moment ce nu se poate determina o structură de capital optimă.Conform modelului teoretic al lui Modigliani şi Miller se ajunge la concluzia că. Întreprinderea utilizează mai multe surse de finanţare. după opinia unor cercetători. La acest avantaj se mai adaugă. fiecare având propriul cost monetar. ponderate cu proportia pe care o ocupa fiecare dintre acestea in totalul resurselor financiare ale societatii comerciale. De aceea. această structură nu se poate determina cu exacticitate. Costul capitalului societatii comerciale este o medie a costurilor capitalurilor proprii si a celor imprumutate. Metoda de abordare tradiţională a costului capitalului presupune cunoaşterea ratei de rentabilitate minime a investiţiilor şi cea a costului mediu ponderat al capitalului. deoarece angajamentele şi riscurile asumate nu sunt aceleaşi. Din practică s-a constatat că utilizarea resurselor împrumutate prezintă o serie de avantaje. Astfel. tehnostructura managerială a unei societăţi trebuie să aleagă corespunzător în momentul în care sunt luate deciziile legate de structura capitalului. este posibil să se estimeze o structură optimă a capitalului. dintre care şi faptul că costul capitalurilor împrumutate este în general mai redus decât cel al capitalurilor proprii. se observă diferenţele de cost dintre titlurile de creanţă şi acţiuni. atunci când rata costului capitalului împrumutat este inferioară ratei rentabilităţii economice. deşi teoretic. Principala problemă este determinarea costului global al finanţării întreprinderii. care determină rata de rentabilitate aşteptată din exploatarea activelor. astfel incat sa-si minimizeze costul mediu ponderat al capitalului si sa maximizeze valoarea investitiilor facute de actionari . creşterea eficienţei strategice şi operaţionale. o serie de argumente legate de motivarea managerilor. Rolul managerilor este de a stabili o combinatie optima a resurselor variate de care dispun. în practică.

din total activ. cu costuri distincte. wp = ponderea activelor finantate prin intermediul resurselor proprii din total activ. Vd = valoarea de piata a datoriilor In cazul in care societatea utilizeaza mai multe tipuri de resurse imprumutate. Cadrul practic 1 . formula (4.) o putem scrie si sub urmatoarea forma: unde: Vcp = valoarea de piata a capitalurilor proprii. din total activ1. kai = costul altor resurse imprumutate 3. din total activ. wai = ponderea activelor finantate prin intermediul altor resurse imprumutate. Formula (4. kp = costul capitalurilor proprii. din total activ kl = costul leasingului. ko = costul imprumutului obligatar.) se poate scrie astfel: CMP = woko + wckc+ wlkl +waikai+ wpkp unde: wo = ponderea activelor finantate prin intermediul imprumuturilor obligatare.8. din total activ.Costul mediu ponderat se determina deci astfel: unde: wi = ponderea activelor finantate prin intermediul resurselor imprumutate. wl = ponderea activelor finantate prin intermediul leasingului. wc = ponderea activelor finantate prin intermediul creditului bancar. kc= costul creditului bancar. ki = costul capitalurilor imprumutate.8.

9% din investitiile pe care le realizeaza pentru a justifica aceasta utilizare a resurselor. 2000 3) Internet Gangan Vasile Grupa AB . “Gestiunea financiară a întreprinderii”.de exemplu 22 lei la fiecare 100 lei investiti.1)12% +(0. pe masura ce ponderea capitalurilor imprumutate creste. Se poate observa din exemplul de mai sus ca.95 lei. In cazul in care societatea comerciala castiga . 1. Bucureşti.65)23% = 3. de la cazul unei societati comerciale pentru care managerii au calculat urmatoarele costuri ale capitalului.1 lei poate fi folosit pentru cresterea valorii dividendelor distribuite sau pentru majorarea ratei de crestere a firmei. prin realizarea unor noi investitii. spre exemplu. Meteora Press. atunci surplusul de 2.75+1.2+14.9% Rezulta ca societatea comerciala trebuie sa obtina un profit de cel putin 19.Daca pornim. costul capitalurilor proprii:23% iar proportia in care aceste surse finanteaza activele este urmatoarea: . 2002 2) Vintilă Georgeta „Gestiunea financiara a întreprinderii”.9 lei acopera in intregime costul capitalurilor utilizate. Bibliografie 1) Ilie V.9 lei la fiecare 100 lei investiti. In acest caz.95 = 19.25)15% + (0. costul mediu ponderat al capitalului se reduce. cei 19. leasing: 10%. capitaluri proprii: 65% In acest caz. costul mediu ponderat al capitalului va fi egal cu: k = (0. Ambele alternative conduc la acelasi rezultat si anume la cresterea valorii de piata a firmei. editura Didactică şi Pedagogică. costul leasingului:12%. deoarece costul capitalurilor imprumutate este mai redus decat cel al capitalurilor proprii. pe surse de finantare: costul creditului bancar: 15%.credite bancare: 25%.75 lei dobanda la credit. atunci ea va trebui sa plateasca 3. Daca societatea comerciala castiga 19. Bucureşti.112 .2 lei dobanzi aferente leasingului si dividende de 14. ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful