1

COCI GRAMM POZITIVI FAMILIA MICROCOCCACEAE FAMILIA MICROCOCCACEAE Genul Micrococcus Genul Stomatococcus Genul Dermacoccus Genul Kocuria Genul Kytococcus Genul Nesterenkonia

Genul Planococcus

Genul Staphylococcus

FAMILIA STAPHILOCCACEAE GENUL STAPHILOCOCCUS

1.Taxonomie În prezent Genul Staphylococcus a fost a fost îndepărtat din Familia Micrococcaceae la fel ca şi Genul Planococcus, considerându-se mai apropiaţi de gruparea Streptococcus – Lactobacillus – Bacillus, folosindu-se ca argumente: - peretele celular cu o compoziţie diferită, - deosebirle imunologice ale catalazelor, - conţinut diferite al bazelor ADN, - spectrul de sensibilitate la antibiotice diferit. 2. Definiţie. Coci Gramm pozitivi, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 - 1μ, aerobi, facultativ anaerobi, imobili, nesporulaţi, catalazo - pozitivi. Puţin pretenţioşi, se cultivă pe medii obişnuite şi tolerează concentraţii între 5%-15% NaCl, unele specii fiind halofile. Genul Staphylococcus cuprinde un număr apreciabil de specii în modificare crescătoare continuă, fiind cunoscute şi clasificate până în prezent 33 de specii dintre care 16 specii au fost identificate şi la om: o specie Staphylococcus aueus-coagulazopozitivă şi 15 specii de Staphylococcus coagulazo- negativi. Calificativul de coagulazopozitiv sau coagulzonegativ se referă la rezultatul testului pentru coagulaza liberă.

1

2

GRUP

SPECIE

Staphylococ cus aureus

Staphylococcus aureus

INTER ES MEDIC AL UMAN major

LOCALIZARE TIPURI DE INFECŢII

Colonizează: nări, colon, tegument, mediu de spital. Determină infecţii ale pielii (foliculite, furuncule, carbuncule, celulită, impetigo, infecţii de plagă), endocardite, pneumonii, artrite, osteomielite prin diseminare prin continuitate, diseminare limfatică sau sanguină . Determină toxiinfecţii alimentare grave Colonizează tegumentul, mediul de spital . Determină bactriemii la noi născuţi şi pacienţii oncologici. In secţiiile de chirurgie cardio vasculară determină infecţii de pace-maker, de grefă vasculară, mediastinite, miocardite. In secţiile de ortopedie determină infecţii asociate cu dispozitive ortopedice, protezele articulare, rar osteomielită. Infecţiile tractului urinar: cistita, uretrită, pielonefrita. Implicat în peritonita asociată cu dializa peritoneală ambulatorie În conductul autitiv extern Scalp Pielea feţei Determină endocardite, peritonite,infecţii ale tractului urinar, septicemii, infecţii ale plăgilor postintervenţie pe os şi articulaţii Germene oprtunist, poate coloniza instrumentar pentru investigyaţii invazive(catere, drenuri) poate determina Endocardite, abcese cerebrale, septicemii, infecţii profunde, osteite, artrite, infecvţii cutanate, infecţii profunde, infecţii ale protezelor vasculare sau ale protezelor valvulare.

Staphylococ cus epidermidis

Staphylococcus - epidermidis sensu stricto

major

-

auricularis capitis caprae, haemolitycus

rezident modest rezident major

-

hominis lugdunensis

modest major

2

3

-

pasteuri, rezident saccharolyticus modest warneri modest

Poate fi implicat in osteomielită şi infecţii ale tractului urinar Infecţii ale tractului urinare la femei de vârstă fertilă, uretrite negonococice, prostatite, infecţii ale plăgilor, septicemii

Staphylococ Staphylococcus cus - saprophyticus saprophyti cus - xylosus, - cohnii Staphylococ cus simulans Staphylococ cus intermedius Staphyloco ccus Simulans Staphylococcus schleiferi

major, modest, modest modest major

Germene oportunist implicat în colonizarea instrumentarului medical folosit în practici microinvazive: catetere, drenuri, regăsindu-se şi pe alte dispozitive introduse în organism (valve, proteze), putând determina infecţii ale protezelor vasculare şi valvulare.

3. Istoric 4. Habitat

Descoperit în l878 de Robert Koch în colecţiile purulente ale unor bolnavi, cultivat în mediu lichid pentru prima dată de către Louis Pasteur. Germeni larg răspândiţi în natură. In stare saprofită se găsesc în aer, sol, apă, pe piele şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor. Stafilococii condiţionat patogeni (SCN coagulazonegativi) formează microcolonii la nivelul foliculilor piloşi şi la nivelul glandelor sebacee, pe tegumete şi în nări. SCN au capacitatea de a se dezvolta pe suprafeţele electronegative ale corpilor străini sub formă de colonii alcătuite din aceste bacterii şi glicocalix „slime”substraturi organice, constituind un biofilm - principal factor de patogenitate. Aşa sunt asociaţi din ce în ce mai frecvent cu infecţiile apărute în urma practicării manevrelor invazive pentru diagnostic sau tratament (catetere, drenuri) şi a inserţiilor protetice (valve cardiace, proteze vasculare, şunturi artrio-venoase, proteze articulare, etc). Stafilococii patogeni (SCP -coagulazopozitivi) deşi au tropism faţă de derm producând infecţii însoţite cu puroi la nivelul pielii şi glandelor anexe se pot implica în bacteriemii şi septicemii în alte organe şi ţesuturi.

5.Caractere morfotinctoriale

Coci sferici, nesporulaţi, în general necapsulaţi, imobili. Cel mai frecvent stafilococii sunt dispuşi în grămezi

3

pentru izolarea stafilococilor se folosesc medii de îmbogăţire hiperclorurate până la 7-10 -15g% mediul Chapmann. care se clarifică dupa câteva ore la frigider.Rezistă la întuneric şi uscăciune. supravieţuind luni de zile în produsele patologice uscate (puroi).La o temperatură de 550 C . coagulaza. hialuronidaza.Sunt sensibili la dezinfectante şi antiseptice în concentraţiile uzuale. Staphylococus saprophyticus elaborează un pigment citrin. nepretenţios.Câştigă uşor rezistenţa la antibiotice: 90% din tulpini sunt rezistente la penicilina (produc penicilinaza care distruge penicilina G prin descompunerea inelului beta lactaminic). motiv pentru care până la efectuarea antibiogramei se pot administra peniciline semisintetice (oxaciclina. Staphylococus epidermidis elaborează un pigment alb. care colorează doar cultura nu şi mediul. peptone. beta şi de curând s-au identificat şi hemolizine de tipul γ şi δ . Anomalia tinctorială se asociază cu anomalii morfologice exprimate prin forma alungită. . geloză sânge) la temperaturi între 35 -370 C. de Este un germene aerob şi facultativ anaerob. . .48 ore la temperatura camerei Staphylococus aureus elaborează un pigment auriu. Caractere cultură. dar se pot aranja şi izolaţi. imperfect conturată a stafilococilor. lipaze. tetrade sau în lanţuri scurte de 3-4 celule.Elaborează hemolizine (alfa. în diplo. .aze . Dacă produsul patologic recoltat conţine şi floră secundară.600 C sunt distruşi în aproximativ 15 minute.stafilococcus aureus). dezvoltându-se bine pe medii simple de cultură (geloză.Au un echipament enzimatic bogat:catalaza.Elaborează pigmenţi endogeni de natură lipidică. Rezistenţa faţă de . factori antimicrobieni). . altele produc hemoliza difuză cu limite imprecise (hemolizina β stafilococi animali şi 20 %din stafilococii umani).la stafilococcus aureus de tip uman.5 dar sunt tolerate şi variaţii mari. în 18-24 ore şi la un pH optim de 7. 4 . . presiune osmotică. deci pasteurizarea este eficientă asupra lor.Caractere biochimice 8. 7. ou. methicilina). proteaze. soia) favorizează pigmentogeneza. variaţii de pH. Mediile cu suplimente organice (ser. nucleaze. făcând parte din bacteriile factori fizci şi chimici nesporulate cele mai rezistente la condiţii de mediu înconjurător. Gramm pozitivi de regulă pot deveni Gramm variabili în condiţii de stress metabolic ( temperatură. 6.4 neregulate asemănătoare unui ciorchine de strugure (staphylo -strugure). Pigmentarea devine mai evidentă după menţinerea plăcii cu mediul de cultură încă 24 . Unele tulpini deţin hemolizine producând hemoliză clară. DN. totală cu un contur bine delimitat (hemolizina α.

proteine de suprafaţă. Caractere patogenitate 5 . . Probabil ca aceasta determină excitaţia directă a SNC dupa ce au fost lezaţi receptorii neutri din tubul digestiv .Enterotoxina produsă de unele tulpini patogene are rol în etiologia toxiinfecţiilor alimentare. 10.capsula prezentă la un număr mic de tulpini de Stapylococcus aureus. hemolizine). capacităţii de a elaboara un număr mare de toxine şi enzime.factor de agregare) .. cresc toxicitatea endotoxinelor germenilor Grammm negativi .Fibrinolizina sau stafilokinaza lizează cheagul de fibrină. Antigene legate de corpul celular . . în doze mari putând avea un efect letal.Hemolizine elaborează hemolizine solubile.Factorul letal inoculat intravenos la iepure determină rapid moartea animalului.Factorul necrozant inoculat intradermic la iepure produce dermonecroza. având acţiune antifagocitară. . 9. specifice. favorizând invazia stafilococilor. trombocitelor şi a altor celule la iepure oaie şi om. Cea mai importanta este alfa-hemolizina care distruge membrana eritrocitelor.polizaharidul A identificat la Stapylococcus aureus şi polizaharidul B identificat la Stapylococcus epidermidis sunt acizi teichoici. gama. are acţiune dermonecrotică. . cotrimoxazolul. Toxigeneza . beta. delta hemoliza).implicate în colonizarea matricei intercelulare. etc. .Exotoxine piretogene (A. hidrolaze. .macrolidele. In organisme produce o barieră de fibrină în jurul focarului septic şi la suprafaţa germenului.5 Începând din anii 1960 s-a demonstrat exitenţa tulpinilor de Stafilococcus aureus meticilinorezistent (MRSA) cu rezistenţă multiplă la antibiotice incluzând toate antibioticele β –lactaminice.adezine.în invazia ţesuturilor şi în fagocitoză.Leucocidina poate avea un rol deosebit de important în infecţii determinând degranularea leucocitelor şi macrofagelor.Structura antigenică Este variată şi heterogenă.Coagulaza liberă şi legată este tipică pentru stafilococii patogeni. de Stafilococii patogeni îşi datoresc această proprietate. . aminoglicozidele.B) cu efecte imunosupresoare. .proteina A întâlnită doar la stafilococii patogeni.coagulaza legată (clamping factor. eritrodermie . separabile prin electroforeză (alfa. având antigene legate de corpul celular dar şi structuri antigenice extracelulare (exotoxine. inhibând motilitatea acestora. motiv pentru care se recomandă administrarea concomitentă a vancomicinei cu rifampicină sau aminoglicozide. cu efecte mitogene pronunţate la nivelul limfocitelor T supresoare. şi un important efect asupra musculaturii netede şi asupra SNC. extinzîndu-se în prezent şi la cefalosporine.

bronşită. pemphigus neonatorum. lipazele. sarcina. enterită acută la copiii cu disbacterioze în urma tratamentelor cu antibiotice cu spectru larg de acţiune. proteina sindromlui toxico-septic (TSST1). Mai frecvent poate apare sindromul de şoc toxic determinat de stafilococul producător de TSST-1 – toxina 1 a şocului toxic. infecţia plăgilor. factor de difuziune. Infecţii la nivelul căilor respiratorii: rinofaringită. dermatita exfoliativa Ritter. boli debilitante.Hialuronidaza. Toţi factorii care scad rezistenţa organismului (infecţii intercurente. impetigo. infecţia nozocomială este cea mai temută astăzi. abcese. 8. prin scindarea acidului hialuronic din ţesutul interstiţial favorizează invazia stafilococilor în ţesuturi. fie prin multiplicare şi toxigeneză.Boala la om 6 . 2. tulburări de nutriţie. În cazul unor infecţii generalizate titrul poate atinge valori mari. sinusită. abcesele cerebrale sau pulmonare se datorează răspândirii germenilor pe cale sanguină sau limfatică de la nivelul procesului superficial. de numărul şi virulenţa germenilor : l. traumatisme. deoarece tulpinile de spital sunt patogene. Infecţii ale pielii şi ţesutului subcutanat: furuncule. etc) favorizează dezvoltarea infecţiei. 4. pneumonii. proteinazele. foliculite. etc. Titrul anticorpilor antistafilococici este scăzut. 7. 12. mai ales la copii şi la vârstnici după infecţii virotice. 3. 11. hidrosadenite. Infecţia stafilococică de spital. Infecţii urinare ocupând locul 2 în etiologia cistitelor şi glomerulonefritelor după Esch. enzime) dar şi faţă de antigenele legate de corpii bacterieni.Răspunsul imun Imunitatea postinfecţioasă este specifică faţă de produşii extracelulari (toxine. prezintă cel mai ades plurirezistenţă la antibiotice. 5 Infecţii la nivelul oaselor şi articulaţiilor determină osteomielita şi artrita septică. otite. Forma clinică de manifestare a infecţiei depinde de poarta de intrare. b. coli. Copiii şi adolescenţii sunt mai susceptbili la infecţia stafilococică.febra puerperală postabortum sau post partum sunt din ce în ce mai rare. Poate cauza abcese perirenale. 6.6 . dar care nu influenţează procesul de vindecare. penicilinaza sunt alte substanţe extracelulare formate de stafilococi. iar organismele receptive (bolnavii) au o apărare antiinfecţioasă scăzută. toxina exfoliativă (dermatita exfoliativă Ritter). Infecţii la nivelul altor organe: meningite.determinate de stafilococii producători de enterotoxină. Stafilococii pot deveni patogeni şi se pot manifesta ca atare fie prin multplicare şi invazivitate. endocardite.Dezoxiribonucleaze. Infecţii generalizate . . toxiinfecţii alimentare (TIA) . Infecţii gastrointestinale a.

7 13. complexă . Calea de trasmitere: directă sau indirectă. purtătorul sănătos de germeni în special din mediul spitalicesc (nas. animale. Factorii socioeconomici precari . alimente. elemente de mediu. tegumente). în special la nou născuţi. Receptivitatea : generală. maladii cronice decompensate. bolnavi imunodeprimaţi. cu transplant de organ. pot influenţa negativ circulaţia stafilococilor în mediu. 7 . Epidemiologie Sursa de infecţie: este reprezentată de omul bolnav cu diferite forme de boală.

după mai multe remanieri. Taxonomie Iniţial clasificarea germenilor aparţinând acestei familii s-a bazat pe caractere fenotipice şi anume: . Familia Streptococcaceae cuprinde în prezent următoarele genuri: Genul Streptococcus Streptococii Genul Enterococcus Streptococii enterici Genul Lactococcus Streptococii prezenţi în produsele lactate Genul Vagococcus Streptococii mobili Genul Abiotrophia Streptococii simbiotici Şi cocii Gramm pozitivi din alte genuri se înrudesc cu streptococii şi anume: Genul Aerococcus Larg răspândiţi în natură. .analiza electroforetică a enzimelor.hibridarea acizilor nucleici.8 FAMILIA STREPTOCOCCACEAE 1. . În prezent. 8 . alimente dar şi în tubul digestiv al omului.Ubicvitar pe vegetale. şi bacteriemii neonatale.utilizarea anticorpilor monoclonali. . alimente dar şi în tubul digestiv al omului.Implicaţi în meningite.furaje. . .aspectul morfologic al colonilor. rar izolaţi şi de la om Genul Leuconostoc . Genul Helcococcus Habitat insuficient precizat. rar izolaţi şi de la om. Genul Globicatella Habitat insuficient precizat.compoziţia în lipide.tipul de hemoliză produs pe agar sânge.Implicaţi în endocardite subacute Genul Gemella Coci prezenţi în microbiocenoza tractulului respirator şi digestiv. etc.Implicaţi în meningite.rezistenţa la factori fizici şi chimici . criteriile de taxonomie moleculară au primat în conturarea Familiei Streptococcaceae şi anume: .reacţii biochimice. . . . . . Genul Pediococcus .analiza secvenţelor ARNr 16S.Ubicvitar pe vegetale.caracteristici ecologice.specificitatea serologică a substanţelor specifice de grup şi de tip.Implicaţi în endocardite subacute. furaje. . dar şi pe tegumente. . .

Str. . .apectul hemolizei pe mediul cu agar-sânge. . sanguis. . .Str. Clasificarea streptococilor Încă nu există un sistem perfect ci doar perfectibil pentru clasificarea tuturor streptococilor.Str. thermophillus 2. Grupul anginosus 3.Str. . .Str. Cele mai importante specii de streptococi pentru patologia umană sunt următoarele: GRUPUL 1. . pneumoniae. intermedius. . mitis. . .Str. S-au utilizat de a lungul timpului: . Grupul pyogenes SPECIA . gordonii. Taxonomie Cuprinde în prezent 6 grupări de specii. 2.Str.Str. parasanguis.Str. .Str.Str. porcinus. .rezistenţa la acţiunea factorilor fizici şi chimici. anginosus. .teste de genetică moleculară.. costellatus. oralis. pyogenes .Str.specificitatea serologică a antigenelor de grup (Lancefield) şi de tip. . .9 abcese meningite şi GENUL STREPTOCOCCUS 1. Grupul salivarius 9 . . agalactiae.Str. . . vestibularis.Str. dysgalactiae. salivarius.constatării rezultatelor hibridării acizilor nucleici. . .Str. Grupul mitis 4.Str.teste biochimice. .analizei comparative a secvenţelor ARNr 16S.Str. crista.analizei taxonomice numerice. conturate astfel în urma: .

Infecţii purulente la nivelul: cavităţii bucale. mutans. Adulţi: infecţii postpartum Imunodeficienţi:infecţii tegumentare. căilor respiratorii superioare.Str. faringite). determinând variate manifestări clinice imediate sau la distanţă în timp. la nivelul tegumentelor.Str. meningite. oaselor. intermedius 10 . urinar. erizipel). Noi născuţi: pneumonii. . Grupul mutans . Complicaţii supurative: prin diseminarea infecţiei pe cale sanguină. eritem nodos. equine. a orofaringelui.Str. pyogenes DETERMINARE CLINICĂ Portaj nasofaringian: 10%-40%. faringelui.Str. tractului gastrointestinal şi pielii fiind nepatogene. 3. coree.Str. rattus.10 5.Str. agalactiae ale . păsări. . 4.Str. etc) de unde pot polua diferite elemente ale mediului ambiant.Str. Manifestări clinice GRUPUL 1. canine. porcine. intestinal. maimuţe. costellatus . Complicaţii nonsupurative: febra reumatică. Portaj: faringian. altele sunt patogene. tractului digestiv. Grupul anginosus . Unele specii fac parte din flora indigenă. SNC. limfatică sau prin contiguitate. Infecţii potenţial grave: tegumentare (impetigo. glomerulonefrită acută. ţesuturi moi (celuluităfasceită necrozantă) respiratorii (angine. Nefrite Infecţii ale aparatului urinar şi genital Fac parte din flora rezidentă la nivel orofaringian.Str. şobolani. intestinal. vaginal. dysgalactiae .Str. Grupul bovis 6. febră puerperală. părţilor moi. sobrinus . Tulpinile eritrotoxigene determină: scarlatina sau sindromul de şoc toxic.Str. anginosus . ţesuturilor moi. Grupul pyogenes SPECIA . porcinus 2. . bovis . Habitat Germenii Genului Streptococcus se regăsesc găzduiţi la om şi diverse animale (bovine.Str. cricetus. genital.

Str. Frecvent implicat în: otite medii.11 3. Bacteriemii şi septicemii la pacienţi oncologici. Agentul etiologic al pneumoniei francă lobară şi al reacutizării bronşitelor cronice. La copii implicat în etiologia peritonitelor primare. Endocardite subacute la pacienţii cu valvulopatii sau cu tulburări ale dinamicii sanguine cardiace. Implicaţi în endocardite subacute la pacienţi cu suferinţe intestinale (diverticulite. sinuzite. Potenţial cariogenn. . Grupul bovis .Str. Ocazional în colon. salivarius. Rar implicate în endocardite subacute. Pneumonii şi meningite –rar. nesporulaţi. Aspectele descrise la Streptococcus pyogenes sunt valabile pentru toate speciile de streptococi.Str. sobrinus STREPTOCOCCUS PYOGENES 1.Str. 2. . imobili. oralis. Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale.Str. vestibularis 5. Grupul mitis streptococi viridans . -Str. Accidental patogen. neo de colon).Str. Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui. mutans. Grupul mutans . sanquis. cu manifestări clinice asemenătoare Grupului mitis. bovis 6. Portaj orofaringian : 30%-70%. Gramm pozitivi. Grupul salivarius . făcând parte din flora normală a omului şi animalelor. .Str. 11 . Sunt saprofiţi. 4. Habitat Sunt larg răspândiţi în natură. aerobi şi facultativ anaerobi. . meningite. .Str. gordonii. patogeni sau saprofiţi condiţionat patogeni. parasanquis.Definiţie Sunt coci sferici sau ovali. unii carboxifili.Str. mitis.Str. dispuşi în lanţuri (strepto = lanţ) sau perechi. crista. .Str. Germeni pretenţioşi nutritivi. Implicate în formarea plăcii dentare şi în cariogeneză. pneumoniae Floră rezidentă la nivelul cavităţii bucale şi orofaringelui. .

sânge. nu eliberează hemolizine. In funcţie de elaborarea de hemolizine streptococii se împart în 4 categorii: . Streptococii de grup A sunt sensibili la bacitracină şi la pirolidonil – beta naftilamidă (testul PYR) ceea ce permite diferenţierea lor. Cresc de obicei pe medii lichide de bulion glucozat sau pe mediul solid de geloză. întinsă. . ovoizi sau sferici cu diametrul de l. de Streptococii sunt germeni mai pretenţioşi decât stafilococii. Ei sunt dispuşi în diplo sau lanţuri de lungimi variabile condiţionate de factorii de mediu. ascită). Streptococii piogeni sunt cei mai pretenţioşi. . Streptococii care deţin capsulă deci un grad ridicat de patogenitate determină o turbiditate omogenă a mediului. ser. Din aceasta categorie fac parte streptococii de grup A (care sunt întotdeauna patogeni) dar şi cei din grupurile B. streptococii viridans sunt mai puţin pretenţioşi iar enterococii cresc pe mediile uzuale. fiind saprofite. Streptoocii piogeni determină pe geloză sânge colonii de tip S iar cei care deţin capsulă . Au capacitatea de a elabora hemolizine (alfa.streptococii alfa prim hemolitici metabolizează complet hemoglobina. incolore şi determină o zonă de hemoliză. alfa prim..colonii de tip M. Elaborează enzime care permit degradarea zaharurilor cu producere de acid. . 12 . metabolizează incomplet hemoglobina dând o coloraţie verzuie în jurul coloniilor caracteristică pentru streptococii viridans.Caractere morfologice 4.streptococi alfa hemolitici. condiţionat patogene.Caractere cultură 5. În peretele bacterian mureina se regăseşte în cantitate mare. Sunt catalazo negativi şi nu sunt sensibili faţă de bilă. Pe medii cu sânge dezvoltă colonii mai mici decât ale stafilococului (0. dau o hemoliza completă. ei fiind saprofiţi.2 mm. Din această grupă fac parte streptococii de grup D şi peptostreptococii. C . F şi G . nesporulaţi. beta) sau streptococii gama nu elaborează hemolizine. coloniile având marginile clare.12 3. Pe medii cu bulion glucozat streptococii piogeni cresc în formă de flocoane care se depun pe pereţi sub formă de fulgi şi lasă un sediment pe fundul eprubetei. În aceasta categorie intră serotipurile B şi D ale streptococilor. Sunt imobili.streptococii gama sunt nehemolitici. dar este o hemoliză în care mai există hematii nehemolizate. fiind implicaţi în infecţiile mixte cu localizare pulmonară.5-2mm). vitamine şi factori de creştere. unele specii pot prezenta o capsulă de natură polizaharidică care le conferă o mare virulenţă şi împiedică fagocitoza. necesitând pentru creştere medii mai complexe care să conţină proteine native (sânge. contiţionat patogeni. Sunt aerobi dar pot fi şi microaerofili sau chiar facultativ anaerobi (enterococii).streptococii betahemolitici care elaborează hemolizina beta.Caractere biochimice Au formă de coci.

notate cu litere: A. Sunt rezistenţi faţă de violetul de genţiană. tromboza arterială şi venoasă. timp de 20 de minute. precum şi de căldură la 55 0 C. iar la nivelul mucoaselor enantem.B. îl transformă în plasmină care este capabilă să digere fibrina. fiind unul din principalii factori de virulenţă ai streptococilor de grup A. Are specificitate de grup. anticorpii antiexotoxină sunt protectori. Pe baza acestei substanţe streptococii au fost împărţiţi de către LANCEFIELD în l9 grupe. antiseptice şi dezinfectante în concentraţiile uzuale. Rezistenţa în Sunt microorganisme relativ rezistente.Antigene solubile a. u. . 13 .serovaruri (GRIFFITH). în infarctul miocardi acut.Structură antigenică Este deosebit de complexă. Sunt distruşi de razele solare. Majoritatea streptococilor care sunt patogeni pentru om aparţin grupului A. putând supravieţui câteva mediu. b. proteina asociată proteinei M (MAP). Carbohidratul C se găseşte în profunzimea peretelui. antigenul M se găseşte la suprafaţa peretelui bacterian.v. d. f..13 6.. Este deosebit de antigenică. conţinând atât antigene somatice cât şi antigene solubile. Streptokinaza administrată intravenos este utilă în embolia pulmonară. Din această clasificare lipsesc streptococii viridans care nu au substanţa C. substanţa T . Exotoxina determină scarlatina.. activând plasminogenul din plasmă. proteină care permite împărţirea în 28 de serovaruri a streptococilor piogeni. Există un singur tip de toxină eritrogenă care este elaborată numai de streptococii lizogenizaţi. Streptococii de grup A sunt întotdeauna sensibili la peniciline (nefiind necesară antibiograma).. In stare liofilizată îşi păstreză viabilitatea ani de zile. la acţiunea bilei şi a sărurilor biliare la fel ca şi streptococii viridans.U. . de aceea anticorpii anti C nu conferă protecţie. e. săptămâni în secreţiile faringiene uscate la temperatura camerei. Streptococii de grup D îsi câştigă rapid rezistenţa la antibiotice. streptococii de grup A împărţindu-se în 80 de tipuri . la agenţi fizici. Sunt rezistenţi la concentraţii mari de NaCl (6. proteina R care este un antigen de suprafaţă. Fibrinolizinele sau streptokinazele au proprietăţi proteolitice. c.. Hialuronidaza scindează acidul hialuronic şi favorizează invazia germenilor. Substanţa C nu este factor de patogenitate. antigenul capsular (se poate izola de la germeni foarte patogeni). b.5 g%). c.Antigenele somatice a. pe chimici şi biologici tampoane de vată. Este specific de tip. Exotoxina (eritrotoxina) sau toxina Dick are afinitate pentru piele determinând exantem. 7. Determinarea streptokinazelor are importanţă pentru diagnosticul si prognosticul bolii.

Deosebit de importante în diagnosticul precoce şi tardiv al infecţiei streptococice. Răspunsul imun 14 . antigenul cu rol în patogenia glomerulonefritei difuze acute. . Imunitatea faţă de de infecţia cu streptococi de grup A este legată de prezenţa: . reacţionând încrucişat cu glicoproteinele din valvele cardiace umane. e.Caractere patogenitate de Patogenitatea streptococilor este determinată de capacitatea lor de virulenţă. a căror titru este orientativ în diagnosticul infecţiilor poststreptocice.anticorpilor antiantigenul citoplasmatic endostreptozin. toxigeneză şi de sensibilizare. Imunitatea după scarlatină este durabilă pentrucă există un singur tip de toxină eritrogenă.streptolizina S este oxigenostabilă. După infecţii streptoocice ale pielii în special apar anticorpi antiADNează.G de streptococi. Este puternic antigenică. declanşând în organismului bolnavului elaborarea de antistreptolizine O (evidenţiabilă prin reacţia ASLO). Streptolizinele se subîmpart în: . Aceste infecţii sunt întotdeauna purulente. producând în anaerobioză hemoliza beta pe mediile cu sânge. . determinând afecţiuni la poarta de intrare.streptolizina O elaborată de grupele A. au o dinamică asemănătoare anticorpilor M. neantigenică. leucolitică şi cardiotoxică. Rezistenţa împotriva infecţiei streptococice are specificitate de tip. dintre care unele au un mare potenţial de cronicizare. Aceste caractere de patogenitate pot da naştere la infecţii acute.anticorpilor specifici antiproteina M (se cunosc 80 de tipuri diferite) care asigură gazdei o protecţie de lugă durată – ani de zile. . . Imunitatea specifică dpinde da anticorpii anticapsulari şi antideterminanţi de suprafaţă. .C.14 d. oxigenabilă. devenind lizogeni şi elaborând exotoxine. Invazivitatea este determinată de enzimele litice care determină apariţia unor focare secundare propagate din aproape în aproape. Sreptodornaza (dezoxiribonucleaza) depolimerizează ADN. Cercetări recente au demonstrat existenţa unei imunităţi locale la nivelul mucoaselor.anticorpilor antiproteine din citoplasma celulei streptococului (proteina 40KD şi proteina 50KD). 9. Toxigeneza este o proprietate pe care o regăsim doar la streptococii de grup A. ei deţin receptori pentru bacteriofagi.anticorpilor antistreptolizină O. 8. . Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de proteina M şi capsula de acid hialuronic.anticorpilor anticarbohidrat (anti CHO) cu semnificaţie asemănătoare cu anticorpii antiMAP. de natură proteică cu acţiune hemolitică. pot da infecţii de focar la poarta de intrare sau la distanţă.anticorpilor anti MAP care apar la titruri ridicate în complicaţiile nesupurative.

. stafilococi sau bacteriile Gramm negativ atacă în cadrul unei bacteriemii aparatul valvular defect.Septicemia este provocată de infectarea cu streptococi fie postoperator. Infecţii ale pielii cu streptococi pot conduce la o aşa numită nefrită poststreptococică şi numai rareori la reumatism. osteomielita hematogenă). fie posttraumatic. La un moment dat una dintre infecţii devine contactul sensibilizant iar următoarea va fi contactul declanşant. Infecţii locale Angina streptococică cea mai frecventă infecţie.eritemul nodos. Ulterior intervin mcanismele autoimune prin degradarea ţesuturilor în focarul respectiv. are evoluţie rapid progresivă şi severă . Această infecţie primară poate fi urmată în anumite circumstanţe de o septicemie sau de atingerea altor ţesuturi prin diseminare hematogenă (febra puerperală. Streptococii determină boli prin hipersensibilizare deoarece pe tot parcursul copilăriei trecem prin multiple infecţii cu acest tip de germeni.scarlatina.15 In funcţie de poarta de intrare are loc o reacţie inflamatorie difuză a ţesutului care se poate extinde rapid. Boli autoimune poststreptococice Apare mai întâi un mecanism de hipersensibilizare umoral de tip I sau III şi numai după aceea hipersensibilizarea celulară de tip IV. mastoidă sau meninge. 15 . Endocardita subacută bacteriană este determinată cel mai frecvent de streptococii viridans. Aceste boli sunt date în general de streptococii de grup A. . . Infecţiile tractului respirator superior nu conduc de obicei la îmbolnăviri pulmonare. şi dacă agenţii patogeni deţin eritrotoxina .cardita reumatismală. La copiii mici determină rinofaringite subacute cu pericol de penetrare în urechea medie. Apariţia anticorpilor antistreptolizină O la valori foarte ridicate indică fenomene de sensibilizare.reumatismul articular. La adolescenţi şi adulţi pot apărea rinofaringite acute. Endocardite bacteriene Endocardita acută infecţioasă determinată de streptococii beta hemolitici.Erizipelul se dezvoltă atunci când porţi de intrare sunt pielea sau mucoasele superficiale. putând evolua netratată spre deces. amigdalite pultacee. . Pneumoniile determinate de streptococ complică cel mai ades unele infecţii virale în antecedetele imediate. Bolile autoimune postreptococice sunt: . Impetigo se dezvoltă în special la copiii mici în urma unor infecţii ale pielii în straturile superficiale. netratată poate evolua infaust.Febra puerperală survine când streptococii ajung în uter după naştere. .

sunt mai puţin infectanţi.16 . copiii fiind sursă de infecţie pentru restul familiei.glomerulonefita. inventar moale. inclusiv înţepături determinate de insecte. Infecţiile transmise cutanat sunt favorizate de abraziuni. Infecţiile streptococice se manifestă endemic. mîini contaminate doza infectantă apreciată la 100 germeni. temperatura scăzută din sezonul rece favorizează transmiterea prin aerosoli a streptococilor. Profesia nu expune semnificativ. ouă. catarul respirator şi creşterea portajului Factorii socio-economici precari. grădiniţe. Căi şi mecanisme de transmitere: prin contact direct: bolnavul fiind mult mai periculos decât purtătorul. Epidemii localizate de angine streptococice se înregistrează la copiii din creşe. întrucât diseminează prin picături. STREPTOCOCCUS VIRIDANS Habitatul preferenţial este cavitatea bucală. dar se regăsesc şi în tractul gastrointestinal sau în cel genital la femei Sunt consideraţi germeni saprofiţi. scarlatina determinată de streptococul ß hemolitic fiind însă considerată cu potenţial epidemic periculos. Epidemiologie Incidenţa maximă a infecţiilor streptococice este în perioada şcolarizării primare (6-12 ani). Reumatismul însă la albi corelează cu fenotipul HLA DR 4 şi la populaţia neagră cu HLA DR 2. aşezăminte sociale. Streptocii viridans au fost izolaţi şi de la pacienţi cu infecţii în alte organe sau sisteme. aglomeraţia favorizează infecţiile streptococice. Prin mecanism indirect streptococii pot fi diseminaţi şi prin alimente contaminate: salate. Infecţiile streptococice au sezonalitate de toamnă . Receptivitatea este generală. Streptococii vehiculaţi indirect prin lenjerie de pat şi corp. înţepături prin manevre traumatice. Totuşi prezenţa lor se poate asocia cu endocardite bacteriene subacute în special la pacienţii cu proteze valvulare. Sunt lipsiţi de antigenul specific de grup (carbohidratul C) motiv pentru care nu sunt 16 .primăvară. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescută. condiţionat patogeni. 11. cele cu localizare cutanată fiind favorizate însă de timpul cald şi umed. lapte. rolul lor patogen crescând la pacienţii neutropenici. şcoli internate. derivate contaminate. Persoanele imunodeficiente sunt expuse mai mult la bacteriemie. Incidenţa infecţiilor streptococice nu corelează cu sexul cu excepţia celor de grup B sau cu factori genetici sau rasiali. dar şi la tinerii militari în cazărmi. Sursa de infecţie este reprezentată omul bolnav cu diverse forme de boală sau purtătorul de germeni . secreţii.

17 clasificabili Lancefield. tolerează Na Cl 6. GENUL ENTEROCOCCUS Principalele specii recunoscute de Kalina în 1970 la om ca făcând parte din genul Enterococcus sunt Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium. fie perechi sau în lanţuri scurte. Temperatura optimă de cultivare 10˚ C 37˚ C.Caractere biochimice 6. apă. facultativ anaerobi. nesporulaţi catalazo – negativi. dar pot fi şi nehemolitici. Definiţie 2. Habitat 3. Conţine un antigen specific de grup D. sunt PYR (pyroliodonyl arylamidază) şi LAP (leucin aminopeptidază) pozitive. Poluează intens mediul ambiant: sol. Gramm pozitivi. de Cresc bine pe orice agar bază suplimentat cu 5% sânge de berbec. imobili (cu 2 excepţii). Endocardite bacteriene.5%.Structură antigenică 8. Incert implicaţi în infecţii ale sistemului nervos central sau în infecţii ale aparatului respirator. sau în mediu lichid: bulion cu 6. 5. insecte. 1.5 % Na Cl. Fac parte din flora enterică. nesporulaţi. Rezistent la antibiotice şi chimioterapice determină infecţii profunde greu de tratat. imobili. Sunt nonhemolitici şi ocazional hemolitici. alimente.Patologie infecţioasă 17 . cocbacili.Caractere morfologice 4.Caractere cultură Coci Gramm pozitivi. Infecţii mixte pelvine. determinând hemoliză £. În prezent pe baza caracterelor biochimice şi a studiilor genetice sunt descrise 19 specii de enterococi. Infecţii urinare la pacienţii cu uropatii obstructive. Infecţii de plagă. Coci. Hidrolizează esculina în prezenţa bilei sau a sărurilor biliare. Reacţiile sunt negative la majoritatea testelor pentru identificarea de gen. şi locul 3 după stafilococii coagulazo-pozitivi şi stafilococii coagulazo-negativi în bacteriemiile de spital.Rezistenţa mediu 7. Se constituie într-un grup apreciabil de streptococi care determină hemoliza de tip alfa. Bacteriemii la imunodeprimaţi şi la persoane vârstnice îndelung spitalizate. dispuşi fie izolat. Implicaţi frecvent în infecţiile nozocomiale ocupând locul 2 după Escherichia coli în infecţiile nozocomiale de tract urinar. a tractului genito-urinar la om şi animal. Ei se identifică prin caractere fiziologice. în Rezistenţi în condiţii de mediu adverse.

de Pneumococii sunt germeni pretenţioşi crescând numai pe medii îmbogăţite (geloză sânge). Produc enzime autolitice. la agenţi solare şi de dezinfectantele uzuale. Nu se recunoaşte unanim că cele 80 de serotipuri de pneumococ ar face parte din flora normală a tractului respirator superior. biologici În timp microorganismele devin Gramm negative şi au tendinţă la autoliză care poate fi intensificată de agenţi tensioactivi de suprafaţă.Caractere morfologice 4. la întuneric. imobili. lipolitice. Glucoza se constitue în principala sursă de energie pentru pneumococi. alungiţi. Se găsesc atît la purtători sănătoşi cât şi la bolnavi. 18 . fizici . Pneumococii sunt aerobi şi facultativ anaerobi. Nu circulă liber în natură.Rezistenţa în În mediul extern rezistenţa lor este scăzută. În mediul de cultură lichid tulbură omogen mediul. Majoritatea pneumococilor sunt saprofiţi dar există şi pneumococi care deţin o capsulă de natură polizaharidică implicată în patogenitate şi în rezistenţa germenilor în mediul extern. proteolitice. Fermentează inulina. Diplococi Gramm pozitivi.18 STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE (PNEUMOCOCUL) 1. Definiţie 2. Autoliza este indusă şi accelerată de bilă. Sunt germeni hemolitici. încapsulaţi. Habitat Coci Gramm pozitivi.Caractere cultură 5. săruri biliare. Eliberează enzime zaharolitice. Rezistent la testul bilă. Testul CAMP şi al creşterii satelite negativ. faringiană şi laringiană. dispuşi în general în diplo pe axul longitudinal. sunt sensibili la optochin ceea ce îi diferenţiază de streptococii viridans.Caractere biochimice 6. 3. Pe geloză sânge pneumococii încapsulaţi determină colonii S iar ceilalţi colonii M. coloniile sunt mici. Creşerea lor este favorizată într-o atmosferă de 5% CO2 şi la o temperatură de 370 C.esculină. chimici şi În schimb pot supravieţui câteva luni în spută uscată. fiind distruşi de razele mediu. lanceolaţi. Actualmente este de semnalat apariţia pneumococilor rezistenţi la peniciline (20-40%) sau chiar tulpini multirezistente la antibiotice. la fel ca şi streptococii viridans. nesporulaţi. nazală. înconjurate de o zonă de hemoliză de tip alfa prim.Neufeld). acizi bilari consituindu-se într-un test important de identificare a lor (testul bilolizei . transparente. Sunt frecvent localizaţi în cavitatea bucală.

oferind protecţie o perioadă de timp redusă. La nivelul peretelui se identifică un carbohidrat specific de grup caracteristic tuturor pneumococilor. Vaccinarea antipneumococică induce formarea de anticorpi anticapsulari Pneumococii pot determina clinic: .malnutriţia. obiecte de uz pro priu contaminate. . .meningită – foarte gravă.bronşite acute şi cronice. Infecţiile cu rhinovirusuri (guturaiul ) favorizează infecţia pneumococică.anomalii consituţionale sau dobândite ale tractului respirator. . Caractere patogenitate Există antigene somatice şi antigene solubile. Este de scurtă durată. identificându-se până în prezent 83 de serotipuri diferite. Antigenul K identificat în capsula polizaharidică protejează pneumoocul de fagocitoză. debilitatea.otite. Sursa de infecţie: omul bolnav. de Este patogen prin multiplicare şi invazivitate. sinuzite. Căile şi mecanismele de transmitere: direct. . depinzând de anticorpii care apar împotriva antigenului capsular (antigenul K) cât şi de funcţia fagocitelor.Structură antigenică 8. . Răspunsul imun 10.Patologie infecţioasă 11. Imunitatea faţă de infecţia pneumococică are specificitate de tip. Receptivitastea este generală. . . Proteina M este un antigen caracteristic pentru fiecare tip de pneumococ.hiposplenismul. reacţia de coaglutinare sau latex aglutinare. favorizând invazivitatea acestuia. extremele de vârstă fiind cele mai expuse. purtătorul sănătos Aproximativ 40-70% dintre oameni sunt la un moment dat purtători sănătoşi de pneumococ ceea ce denotă că mucoasa respiratorie normală are un grad important de rezistenţă naturală. Elaborează o hialuronidază care-i favorizează invazivitatea în căile respiratorii inferioare. Structura lui este specifică pentru fiecare seroip. .Epidemiologie 19 .intoxicaţia cu alcool sau droguri.19 7.tulburări circulatorii şi insuficienţa cardiacă. inoculare la şoareci. Factorii care pot predispune organismul uman la infecţia pneumococică sunt: .pneumonia francă lobară. Criterii de identificare a pneumococilor sunt: reacţia de umflare a capsulei utilizând anticorpi anticapsulari. caractere determinate de prezenţa capsulei.endocardită – foarte gravă. secreţii. 9. . Nu are capacitate de toxigeneză. aerogen prin picături.peritonita.

slaba alimentaţie.anemia. nivelul de igienă personală deficitar favorizează infecţiile pneumococice.afecţiuni renale. Factorii naturali de mediu: umiditatea crescută.20 . ce conţin 23 din serotipurile cele mai circulante nu se administrează sub vârsta de 2 ani. aglomeraţia. . Acestea induc formarea de anticorpi anticapsulari. 20 . temperatura scăzută favorizează transmiterea aeriană a pneumococului şi creşterea portajului. . Vaccinarea antipneumococică cu vaccinuri polizaharidice. Factorii socio-economici precari.imunodeficenţe de diferite cauze.

Cele mai multe specii de Neisserii sunt saprofite populând mucoasa oro-faringiană şi nazo-faringiană la adult şi copil. Neisseria elongata.21 COCI GRAMM NEGATIVI AEROBI FAMILIA NEISSERIACEAE Genul Neisseria Genul Eikenella Genul Kingella M-5 Genul Simonsiella M-6 Genul Alysiella CDC EF -4 GENUL NEISSERIA În prezent se cunosc 16 specii de Neisserii dintre care 10 cu mai multe subspecii şi biovaruri se regăsesc la om. izolate la om Neisseria maccacae. chiar mai multe specii o dată. animal. Neisseria gonorrhoeae. Neisseria mucosa. Durata colonizării cu Neisserii saprofite se poate extinde la câteva luni. Neisseria flavescens. Neisserii patogene Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea. Neisseria subflava. Neisseria cinerea. acestea determinând rareori infecţii clinice manifeste cu localizări variate. Neisseria perflava. 21 . Neisseria lactamica. iar 6 specii la animale. Categoria Neisserii saprofite Specia Neisseria sicca. Neisseria denitrificans. în special la persoane imunocompromise. Neisseria meningitidis. Neisseria flava. ocazional Neisseria canis.

artrite. conjunctivite. conjunctivite. salpingită. conjunctivite. Osteomielite. Neisseria elongata. septicemii. celulite. osteomielite. rectal. Neisserii patogene Neisseria gonorrhoeae. artrite. metrită. artrite. Endocardite. Endocardite. Osteomielite. artrite. celulite. Neisseria cinerea. Panoftalmia – infecţie conjunctivală care implică lăcrimare şi edem asociate cu o bogată secreţie purulentă care incorect tratată evoluează spre perforarea cu cicatricizare elterioară a corneei. osteomielite. sau DGI (infecţie gonococică diseminată): erupţii cutanate. prostatită. Femeile fac infecţii gonococice mai frecvent decât bărbaţii. Infecţie manifestă: (PID pelvic inflammatory disease): uretrită. celulite. atacând mucoasele şi determinând infecţii acute cu tendinţă invazivă pe ţesuturi şi ocazional sistemică. abcese tuboovariene. Neisseria perflava. artrite. meningită. celulite. conjunctivite. Endocardite.22 În schimb. Categoria Neisserii saprofite Specia Neisseria sicca. osteomielite. faringian la bărbat. celulite. septicemii. epidimittă. Meningite. Neisseria lactamica. vulvovaginal la fetiţe şi conjunctival la nou născut. rectal. celulite. celulite. artrite. Infecţii asimptomatice localizate uretral. Meningite. 22 . conjunctivite. Determinarea clinică Endocardite. pelviperitonită. Neisseria flava. conjunctivite. osteomielite. faringian la femei. artrite. conjunctivite. endocervical. tenosinovite. Neisseria mucosa. . artrite. endocardită. meninigite. osteomielite. conjunctivite. meningite. artrite. osteomielite. Neisseria subflava. fiind implicate în patologia infecţioasă. celulite. Neisseriile patogene sunt strict parazite pentru om.

în atmosferă înbogăţită cu CO2 5% . pH 6 - 3. Sunt germeni imobili şi nesporulaţi. de natură polizaharidică care-i împarte în mai multe serogrupuri. Gramm negativi. Sunt înconjuraţi de câte o structură capsulară comun. în infecţiile cronice situaţia se inversează. localizat la nivelul mucoaselor genitale. colimicină). reniformi. Este necesară o anumită umiditate pentru că gonococul este foarte sensibil la uscăciune. animal. plane sau uşor concave. de Germene foarte pretenţios. Morfologie 4. dispuşi în diplo cu concavităţile faţă în faţă. Patogenitatea lor la om încă nu este certă. asemănătoare boabelor de cafea. NEISSERIA GONORRHOEAE GONOCOCUL 1. Cultivarea se face pe agar – sânge asociat cu mediul HYL (variantă a mediului Mueller -Hinton). urterale.Caractere cultură 23 . ocazional Neisseria canis.7%. Definiţie 2.23 Neisseria meningitidis Neisserii cu habitat Neisseria polysaccharea. faringiene.6 – 1. proteine native.30 de gonococi) în fazele acute ale bolii. anumiţi aminoacizi. încapsulaţi. Habitat Coci. conjunctivale la persoane infectate. cu diametrul de 0. îmbogăţite cu antibiotice (vancomicină. etc. frecvent dispuşi în diplo. indiferent dacă infecţia este simptomatică sau nu. Infecţia menigococică consituie o problemă pentru persoanele cu deficit de complement (componenetele C6 – C9).0μm. Specific uman. lincomicină. Coci reniformi. Neisseria flavescens. Gonococul se găseşte dispus intracelular (într-un leucocit pot coexista 20. pentru cultivarea lui fiind necesare vitamine. cu feţele alăturate. izolate la om Neisseria maccacae. Neisseria denitrificans Purtători sănătoşi pe mucoasa căilor aeriene superioare Infecţii manifeste Rinofaringite benigne Meningită meningococică Complicaţii: sindromul Waterhouse – Friedrichsen de coagulare disemninată intravasculară.

fizici . Pe aceiaşi placă se pot identifica până la 5 tipuri de colonii (T1 . streptomicină. find utile în serotiparea gonococilor.prezenţa unor anumite plasmide implicate în rezistenţa la antibioticele betalactaminice.porinele: proteina I formează pori la suprafaţa celulei bacteriene.capsula din polifosfat. .cu lanţ zaharidic scurt) denumit şi endotoxină.IgA1 proteaza. la agenţi uscăciune. Sunt germeni stenotermi (rezistă doar la variaţii mici de temperatură) ca şi meningococii. 6. protejează gonococul de activitatea fagocitară.structuri proteice cu rol în ataşarea de celulele gazdei. vancomicină. Invazivitatea în schimb este modestă. ceea ce poate facilita identificarea gonococilor. Rezistenţa în Este un germene sensibil. glandele anexe fiind implicate rar. . chimici şi In produsele patologice expuse uscării rămân în viaţă 2-5 ore. lumină solară. Toxigeneza prin endotoxină se manifestă în cazul infecţiilor cronice atunci când toxina fixându-se pe vasele locale produce inflamaţii. variaţii de temperatură. GGT (γ – glutamiltransferaza) şi HPAP (hidroxiprolin.pilii . Remarcăm heterogenitatea antigenică şi capacitatea gonococilor de a-şi modifica structurile de suprafaţă ” in vitro” şi probabil şi „in vivo”.Caractere patogenitate. 8.lipooligolizaharidul (LOZ . motiv pentru care pentru conducerea corectă a unui tratament eficient este necesară efectuarea antibiogramei. La 420 C caldură uscată sunt distruşi în câteva ore şi la 550 C în maximum 5 minute. nehemolitice.Structura antigenică 7.24 8 la o temperatură optimă de 350 C. eliberat numai după moartea germenilor. puţin rezistent în mediul exterior: la mediu. Gonococul produce pe mediu după 24 de ore.Caractere biochimice Gonococul fermentează glucoza cu formare de acid. transparente sau opace. eludând astfel mecanismele de apărare ale gazdei Ca structuri antigenice remarcăm: . . colonii de tip S sau de tip M. Sunt sensibili la majoritatea dezinfectantelor uzuale şi a antisepticelor. de Se multiplică masiv la poarta de intrare. Placa este considerată negativă în cazul în care nu se dezvoltă colonii după 72 de ore de la însămânţare 5. Gonococul nu produce ONPG şi nici GGT dar scindează HPAP. Produc enzime autolitice. sunt diferite de la o tulpină la alta.aminopeptidaza). mici. Recent s-au introdus în diferenţierea speciilor de Neisserii şi teste pe substraturi cromogene: ONPG (β – galactozidaza).T5). nepigmentate. . proteina II (OPA) este utilă pentru aderarea germenului. . In prezent 90% dintre tulpinile de gonococ sunt rezistente la anumite antibiotice: penicilină. In schimb biologici pe prosoape şi bureţii uzi rămân viabili 1-2 zile. fără gaz dar nu şi maltoza şi este producător de citocromoxidază. 24 .

nesporulaţi. încapsulaţi. Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav. mai ales la culturile tinere virulente. dispuşi în diplo. Toate cazurile manifeste clinic debutează ca forme acute cu o simptomatologie subiectivă şi obiectivă evidente (secreţie abundentă verzuie la nivel genital) care tratată incomplet. Sunt imobili. Germene specific uman. Gramm negativi. Pentru prevenirea acestor infecţii. Izolat de la purtători sănătoşi de meningococ la care germenii se localizează pe tegumente dar în special în cavitatea bucală şi nazală. La femei determină uretrite. Definiţie 2.Caractere morfologice 25 . depinde de comportamentul sexual al partenerilor. Boala la om 11. Coci reniformi. septicemiile. se ocolesc mecanismele imunitare ale gazdei şi imunitatea postinfecţioasă este inexistentă practic. Receptivitatea este generală. Habitat Sunt coci reniformi. cervicite. 3. germenii se multiplică în lichidul cefalorahidian. Epidemiologie NEISSERIA MENINGITIDIS MENINGOCOCUL 1. feţele adiacente nu sunt atât de plate ca la gonococ. Procesul inflamator se poate extinde determinând panoftalmia gonococică. prostatite. Deci răspunsul imun umoral este modest. Calea şi mecanismul de transmitere: direct pe cale sexuală prioritar mai rar de la mamă la făt în timpul naşterii. dispuşi intra sau extracelular. în maternităţi nou născuţilor li se aplică profilactic instilaţii oculare cu nitrat de argint 1% sau proteinat de Ag. metrite.polifosfat. imobili. aşezaţi în diplo. Complicaţiile cele mai frecvente sunt: artritele.25 9. La bolnavii de meningită menigococică. anexite. epididimite cu un exudat purulent masiv. 10. incorect se poate croniciza devenind greu de depistat şi de tratat.Răspunsul imun În infecţia gonococică datorită variaţiei antigenice. ceea ce face posibil ca aceiaşi persoană să poată trece prin infecţii repetate. rarisim indirect prin intermediul unor obiecte de uz personal recent contaminate. endocarditele. Câte 2 germeni sunt înconjuraţi de o capsulă cu o structură de polizaharid . iar răspunsul imun celular apare doar în infecţiile cronice La bărbat detemină uretrite. Localizarea extragenitală cea mai frecvent întâlnită este blefaroconjunctvita nou-născuţilor din mame care suferă de blenoragie şi îşi pot infecta fătul în timpul naşterii (intrapartum).

70% din infectiile meningococice sunt asimptomatice.26 nesporulaţi.permite împărţirea meningococilor în 12 serotipiri. rifampicină. transparente.mediul HYL. chiar în produsele patologice. GGT (γ – glutamiltransferaza) şi HPAP (hidroxiprolin. împarte meningococii în 12 grupe serologice dintre care cele mai importante sunt A.papuloase. cefalosporine. pentru cultivare utilizăm mediul Müller Hinton. Modern se utilizează în SUA: MTM (mediul Tayer Martin modificat). temperatura optimă de dezvoltare fiind la 350 C. 7.B. . la temperatura mediu. a. adaugându-se antibiotice la care meninigocoul este rezistent. Antigene solubile . miocardite. la agenţi camerei mor într-o oră. de Sunt germeni patogeni cu virulenţă scăzută.30 minut biologici Nu suportă uscăciunea. Majoritatea meningococilor sunt sensibili la antibiotice: peniciline. alterea bariera hematoencefalică şi creşte presiunea intracraniană. . Meningococul are numai activitate GGT (γ – glutamiltransferazică). Cea mai frecventă infecţie este rinita cu caracter benign. La 55 0 C sunt fizici. ML (mediul Martin Lewis). Caractere patogenitate 26 . rar infecţia poate disemina pe cale hematogenă determinând bacteriemii autolimitate (erupţii maculo. Creşte în atmosfera de CO² 5-10% şi la o temperatură de 350 C -370 C. 6.lipooligolizaharidul (LOZ .C. mialgii. Recent s-au introdus în diferenţierea speciilor de Neisserii şi teste pe substraturi cromogene: ONPG (β – galactozidaza).v.Y. Pe mediu solid coloniile sunt nehemolitice. Caractere cultură de Sunt foarte pretentioşi. ampicilină. Coloniile de meningococ sunt de tip S: gri albe. Reacţia oxidazei este pozitivă. adică rezistă la variaţii mici ale temperaturii.Antigenul O care se afla în peretele bacteriei. cu marginile neregulate iar mediul lichid este tulburat în mod uniform de meningococi. cele încapsulate putând determina şi colonii M pentru tipurile A şi C. la căldură umedă. Antigene somatice. chimici şi distruşi în 20 . 5.Caractere biochimice Fermentează pe lângă glucoză şi maltoza.cu lanţ zaharidic scurt) denumit şi endotoxină. şi W-135 .porinele cu rol în aderenţa la epitelii şi fagocite Este de remarcat că meningococul nu produce variaţii antigenice. Sensibil la antisepticele şi dezinfectantele uzuale (alcoolul de 70 ˚ îl distruge în 15 minute). Meningococul germene stenoterm. tetraciclină.aminopeptidaza). -pilii cu rol în aderarea germenului ce celula gazdă. poate invada meningele. mici. b. artralgii. în Romania . 4. NYC. Rezistenţa în Sunt germeni foarte sensibili în mediul exterior. eliberat numai după moarea germenilor. radiaţii u.Structura antigenică Conţine antigene somatice şi antigene solubile. 8.Antigenul capsular imunogen şi protector.

Sezonalitatea este în sezonul rece şi umed (iarnă . Meningita meningococică induce un răspuns imun mai puternic. rezistenţa naturală nespecifică şi de starea de imunitate a organismului .început de primăvară) în zonele temperate şi în sezonul uscat (noiembrie -martie) la tropice. iar serogrupul A în Europa de Est. . De cele mai multe ori este vorba despre o infecţie generalizată (meningococemie). Vaccinarea antimeningococică se poate practica cu caracter profilactic utilizând vaccinuri polizaharidice monovalente (grup A sau C).purpura fulminans. Se însoţeşte de: . Infecţia meningococică cunoscută în zonele tropicale şi temperate. . 9. Meningita meningococică afectează în special copiii mici (0-4 ani ) şi adolescenţii în perioadele interepidemice. . Pentru serogrupul B nu există vaccin. sau mai rar indirect prin obiecte recent contaminate. Se manifestă prin: . conferind protecţie specifică de grup. Serogrupul B circulă preferenţial în Europa de Vest. Se manifestă printr-o vasodilataţie generalizată şi creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari.rinite meningococice benigne.sinuzite benigne.27 Activarea proceselor inflamatorii prin eliberarea de endotoxină poate conduce la apariţia unui sindrom de coagulare intravasculară diseminată cu prognostic infaust. meningita fiind doar urmarea unei localizări secundare.faringite benigne.coagulopatie de uzură. Epidemiologie 27 . În general este slab şi nesemnificativ pentru că infecţia rămâne cantonată la poarta de intrare. nerecunoscut şi netratat corespunzător provoacă moartea în 3 zile de la debut. Căi şi mecanisme de transmitere: calea aeriană prin picături Flügge mecanism direct. . Răspunsul imun Este de tip umoral. Factorii favorizanţi: factorul climatic natural precum şi factorii economico-social (evoluează mai frecvent în colectivităţi semiînchise de copii şi adolescenţi). condiţionată de vârstă.şoc şi blocaj suprarenal. 10. . Boala la om 11. Receptivitatea este generală.meningita cerebrospinală meningococică ( MCSE). Sindromul WATERHOUSE-FRIDERICHSEN -şocul endotoxinic . Sursa de infecţie: exclusiv umană este reprezentată de bolnavi (cu rinofaringită sau meningită meningococică) şi de purtători sănătoşi sau convalescenţi. bivalente (AC) şi tetravalente (ACWY). nu i se poate preciza incidenţa reală. ajungându-se chiar la o extravazare a hematiilor în ţesuturi.

murium. Haemophilus ovis. Haemophilus suis. Familia Parvobacteriaceae cuprinde mai multe genuri importante pentru patologia umană: Genul Genul Haemophilus Brucella Genul Legionella Genul Bordetella Genul Campylobacter Genul Pasteurella Genul Helycobacter Genul Francisella GENUL HAEMOPHILUS Taxonomie Genul Haemophilus este într-o permanentă schimbare. altele sunt nou incluse sau nou identificate. Habitat 28 . 1. Haemophilus aegyptius. nesporulaţi. influenzae. Haemophilus influenza. altele candidează pentru eliminare. uneori de formă filamentoasă. motiv pentru care necesită condiţii speciale pentru cultivare.la om.28 BACILI GRAMM NEGATIVI AEROBI . Face parte din flora normală existentă pe mucoasa tractului respirator. HAEMOPHILUS INFLENZAE A fost izolat de Pfeiffer în l892 şi incriminat în mod eronat ca agent etiologic al pandemiei de gripă care a evoluat în lume în anii 1890-1892. Poate deveni patogen oportunist la persoanele imunodeprimate. Haemophilus parasuis. unele specii sunt eliminate. imobili.la animale care determină în special antropozoonoze. FACULTATIV ANAEROBI FAMILIA PARVOBACTERIACEAE Reuneşte bacterii ce posedă un echipament enzimatic sărac. mucoasa conjunctivală. Gramm negativi. 2. Dintre speciile incluse enumerăm: Haemophilus. crescând cu greutate pe mediile de cultură artificiale. Definiţie Coccobacili şi / sau bacili. etc. uretra anterioară la peste 80 % dintre persoanele sănătoase. mucoasa genitală. dependenţi de factorii de creştere X şi/sau V prezenţi în sânge. aerobi sau facultativ anaerobi. putând coloniza sporadic intestinul. Haemophilus somnus. Haemophilus ducreyi . cu grade diferite de polimorfism.

Caractere biochimice 6.5. la temperatura de 35˚ C. Caractere de cultură 5. pH. facultativ anaerobi. Sunt împărţiţi în mai multe biotipuri ( a. S-a observat că Haemophilus influenzae creşte mai abundent şi dezvoltă colonii mai mari în imediata vecinătate a coloniilor de stafilococ care elaborează factorul V (fenomen denumit satelitism sau doică). Rezistenţa în mediu. Imobil. asemănătoare picăturilor de rouă sau de condens.6. 29 .Caractere morfologice Cocobacil mic de 0.700 C. pulverulente. identificat ca fiind nicotinamid adenin dinucleotid (NAD) şi ia parte la procesele de oxidoreducere ale microbului. Tulpinile capsulate produc colonii mai mari până la 1 – 3 mm . netede. în urma distrugerii hematiilor sub acţiunea căldurii sau prin digestie pepetică. Este sensibil la uscăciune. grilucioase sau semiopace. Este Gramm negativ. motiv pentru care se şi biologici recomandă însâmânţarea produselor patologice pe medii de cultură chiar la patul bolnavului. Se dezvoltă optim în mediu umed cu CO2 5-10%. plate sau convexe. dispus uneori în lanţuri scurte. Pe culturi tinere şi pe medii bogate este capsulat pe când în culturile vechi pe lângă formele cocobacilare se pot vedea bacili de mărimi variabile şi forme filamentoase care pierzându-şi capsula ridică probleme de diagnostic diferenţial microbiologic. cu margini precis delimitate. 4. Pentru conservarea germenilor este necesară liofilizarea sau congelarea la . transparente. mucoide .29 3. chimici realizează numai prin picăturile lui Phlügge. Pe mediile de cultură (geloză şocolat) coloniile sunt mici. În spută poate rezista 24 – 48 de ore. fenomenul de iridiscenţă. nesporulat. Este un germene pretenţios care necesită pentru cultivare factori ai coagulării: factorul X (hemina) şi factorul V ( geloza chocolat). dispus în general extraleucocitar. Tulpinile încapsulate produc indol transformând triptofanul în indol. Haemophylus influenzae creşte pe medii de cultură în care componentele globulelor roşii sunt eliberate în mediu. Reduc nitraţii în nitriţi. Puţin rezistent în condiţiile mediului exterior transmiterea lui se la agenţi fizici. polimixine. Este distrus de căldura uscată la 560 C în 30 de minute. Sunt germeni aerobi.37 ˚ C.7. Factorul V este termolabil. la acţiunea antisepticelor uzuale şi la acţiunea antibioticelor (tetraciciline.2 mμ.48 de ore . Factorul X se mai găseşte şi în ţesuturi animale şi în drojdie. Fermentează slab şi inconstant glucoza şi zaharoza.f) pe baza unor teste biochimice. cloramfenicol. cu tendinţa de confluare şi pot prezenta când sunt observate în lumina transmisă oblic. incubat minimum 24 .

7. comun tuturor tulpinilor de Haemophilus influenzae şi substanţa P care face parte din corpul bacteriei. sinusite. streptococii piogeni. c.e. prin picături Flugge. Peste această vârstă până la 5 ani. la traheite.30 etc) şi a sulfamidelor. pneumococi) sau virale cauzează infecţii ale căilor respiratorii: de la catar nazofaringian. fiind frecvent incriminat în etiologia meningitelor.fosfat (PRP) prezintă înrudiri antigenice cu penumococul. mastoidite. Calea şi mecanismul de transmitere este directă . circulator poate determina: meninigite. Structură antigenică . Este un germene penicilinorezistent. pneumonii.antigene somatice: antigenul M este un antigen de suprafaţă. copiii sunt receptivi la infecţia cu Haemophilus influenzae. septicemii. Tipul b produce bacteriocine. Caractere patogenitate 9. pluerite şi pericardite. . Imunitatea naturală se instalează peste vârsta de 8 ani. Răspunsul imun de 10. Sursa de infecţie: omul sănătos sau purtătorul sănătos de germeni. osteomielite. pericardite. Prin pătrunderea microorganismului în torentul.aerogenă. Receptivitatea este generală indiferent de vârstă. bronşite.antigenul polizaharidic capsular pe baza căruia specia este împărţită în 6 serotipuri: a. Profilaxia nespecifică se realizează prin creşterea rezistenţei 8.d . artrite. Afectează frecvent mucoasele tractului respirator. cu predominenţă pentru copiii 0.ribitol . b. Tipurile se diferenţiază pe baza reacţiei de umflare a capsulei şi prin imunofluorescenţă. Vaccinurile cu polizaharidul capsular în componenţă sunt protectoare dar nu induc un răspuns imun semnificativ pentru grupa de vârstă cu riscul cel mai înalt la infecţie.5 ani .endotoxina (antigenul O) se eliberează după moartea germenilor. otite. f. enterococi. . Anticorpii anticapsulari sunt protectori. Boala la om 11. specii saprofite de stafilococi. unde în asociaţie cu alte specii bacteriene (streptococi piogeni. artrite. prin antigenul său poliribozil .Epidemiologie 30 . Nou născuţii până la 3 luni sunt protejaţi de infecţii datorită anticorpilor materni.. Poate determina o laringotraheită obstructivă fulminantă care necesită intervenţie de urgenţă (traheotomie sau intuibaţie promptă) pentru conservarea funcţiei respiratorii. stimulează fagocitoza şi au acţiuni bactericide. labil. Haemophilus influenzae tip b frecvent implicat în îmbolnăvirile respiratorii la copii. Germenul este patogen prin capacitatea de multiplicare la poarta de intrare şi prin toxigeneză datorate eliberării endotoxinei. pleuerite.

pulverulente. Gramm negativi. 6.2 miliμ).5 miliμ. După aproximativ 2. necesitând factorul X şi o atmosferă de 10% CO2 şi o temperatură de 33˚ C. Rezistenţa în mediu.Caractere biochimice Este un germene aerob. 1.31 generale a organismului Se poate practica cu bune rezultate la grupele de risc o vaccinare cu un vaccin preparat din polizaharidul capsular legat de toxoidul difteric. vancomicină. lincomicină. de dimensiuni mici (0. încapsulat. Mediile trebuie să utilizeze sânge proaspăt de iepure sau cal. HAEMOPHILUS DUCREYI (Streptobacillus ulceris mollis Ducreyi). Habitat Cocobacili dispuşi intra şi extraleucocitari. trebuie să aibă o umiditate constantă şi suprafaţa netedă. Există tulpini care pe mediile cu sânge produc un satelitisim discret în jurul striurilor cu stafilococ şi nu produc acest fenomen în jurul discurilor cu factorul V. imobil. Reduc nitraţii în nitriţi. convexe. dispus în perechi sau lanţuri scurte sau medii (lanţ de bicicletă). se găseşte pe mucoasa genitală. Invadarea mediului de microorganisme de contaminare se previne prin înglobarea în mediul utilizat a unor substanţe sau asociaţii de substanţe selective precum: bacitracină. coloraţi bipolari. 5. facultativ anaerob. Vaccinarea nu împiedică portajul. fiind considerat agentul etiologic al şancrului moale. Nesporulat. Cocobacili fini. Pe mediul cu sânge coloniile produc hemoliză ß. 3. Gramm negativ. 31 .Caractere morfologice 4. izolate. motiv pentru care în circumstanţe epidemiologice se indică profilactic antibioticoprofilaxia (rifampicină). etc. şi biologici Sub acţiunea căldurii moare în 60 de minute la 560 C. calea şi mecanismul de la agenţi fizici. Nu se semnalează ca germene saprofit la om. Cultivarea este dificilă. Caractere de cultură Recolta produsului patologic este recomandat a se preleva de la baza şancrului. Definiţie 2. Pe geloză sânge de iepure se dezvoltă colonii mici. Unele tulpini produc hemolizină .3 de zile coloniile se măresc şi capătă în centru o depresiune crateriformă. Puţin rezistent în mediul exterior. chimici transmitere acceptat fiind cea sexuală. strălucitoare. Este strict patogen.

Se numeşte şancrul moale deosebindu-se de şancrul dur din sifilis. antibiograma este utilă. Calea şi mecanismul de trasmitere: direct pe cale sexuală. cu margini neregulate. Este dată de capacitatea de multiplicare şi de toxigeneză (endotoxină). educaţie pentru sănătate referitoare la un mod de viaţă sănătos care să excludă libertinajul sexual. Caractere patogenitate 9. Produce indol.Epidemiologie HAEMOPHILUS AEGYPTIUS (Haemophilus conjunctivitidis. Necesită spre a fi cultivat atât factorul X cât şi factorul V. rifampicină. 8.şancrul. Se însoţeşte de obicei de o inflamaţie dureroasă a ganglionilor limfatici locoregionali care pot şi supura. Boala se opreşte de obicei la acest stadiu.Weeks). Toate tulpinile de Haemophilus ducreyi sunt identice din punct de vedere antigenic. Răspunsul umoral este lipsit de importanţă practică. Este sensibil la uscăciune. Poate deveni rezistent la antibiotice şi chimioterapice motiv pentru care înainte de începerea tratmaneului. Pe mediul chocolat dezvoltă colonii cu margini neregulate. Fermentează glucoza. Receptivitatea este generală la persoanele active sexual.32 Sublimatul 0. Există şi un răspuns imun celular. apare pe mucoasa genitală sub forma unei ulceraţii necrotice cu baza moale. tetracicline. Răspunsul imun de 10. După o incubaţie de 3 . Nu are capacitate de invazivitate. anticorpii evidenţiindu-se şi după 10 ani de la infecţie. streptomicină. 32 . Este sensibil la acţiunea antibioticelor: cloramfenicol. antigen somatic şi endotoxină (antigenul O). 7. kanamicina. Dezinfectanţii obişnuiţi îl inactivează rapid. Boala la om 11. Leziunea poate exprima şi o secreţie purulentă. Structură antigenică Prezintă un antigen capsular.5 – 7 zile de la contactul sexual infectant. Apare şi un răspun umoral prin hipersensibilizare.5% îl omoară în câteva minute. Sursa de infecţie: omul bolnav cu diferite forme de boală. Este un germene hemofil care s-a adaptat la conjunctiva omului. dureroase . bacilul lui Koch. biseptol. dar nu există imunitate faţă de reinfecţie. fără a se generaliza. Profilaxie nespecifică: depistarea activă a surselor de infecţie şi tratarea lor.

Temperatura optimă de creştere este 370 C. ficatul. Habitat Bio grupe 7 (1-6. Pe mediile solide dezvoltă colonii mici. translucide. Reduce nitraţii în nitriţi.6-l. Sunt germeni aerobi. la un pH de 6. Grammnegativi. Definiţie 2. nistatin. dar se poate regăsi şi pe diferite elemente de mediu înconjurător unde poate rezista mult timp (sol. vancomicină.Caractere de cultură 33 . se coloreaza bipolar. În produsele patologice au o dispoziţie intracelulară iar în culturile vechi pot prezenta un polimorfism accentuat. Este foarte contagios. neciliaţi. acid nalidixic. GENUL BRUCELLA Cuprinde mai multe specii după cum urmează: Specia Brucella abortus Brucella melitensis Brucella. Brucellele cresc foarte greu în 3-4 săptămâni pe medii simple (colonii S).6-7. inconstant capsulaţi. iepuri. strict aerobi. etc. Brucella abortus necesită o atmosferă CO2 10% pentru izolare. Nesporulaţi. rotunde. Gramm negativi. echipamente infectate.33 Aglutinează hematii umane. polimixină. Este necesară suplimentarea mediului de cultură cu amestecuri selective de bacitracină. dar lichidul de ascită. 9) 3 5 1 1 1 1 Gazde naturale bovine ovine. reni.Caractere morfologice 4. glucoza sau mai recent agarul cu triptoză de soia adăugate la mediu le favorizează creşterea. cococbacili de 0. omul fiind îmbolnăvit accidental. rozătoare câini şobolanul de deşert ovine mamifere marine Cocobacili sau bacili scurţi. în diplo sau în grămezi neregulate. producând conjunctivita subacută epidemică. Bacili fini. caprine porcine. serul sanguin. facultativ anaerobi. bombate.) datorită unor transformări ale brucelellelor în forme L (persisteri). aşezaţi izolaţi. gri.5μm.gălbui. imobili. Tulbură mediul lichid formând un depozit. suis Brucella canis Brucella neotomae Brucella ovis Brucella maris 1. sângele glicerina. Zoonoză care infectează de preferinţă animale. nesporulaţi. 3. necapsulaţi (eventual utilizând tehnici speciale de colorare se poate evidenţia o capsulă fină).

M. Yersinia enterocolitica. sondele ADN. La Brucella melitensis predomină fracţiunea M. Sunt germeni catalazopozitivi. lipopolizaharidul) prezentă la nivel parietal are în compoziţie acizi graşi. Rezistă la la agenţi fizici. aglutinarea cu antiserurile monospecifice (A.Caractere patogenitate de 34 . Endotoxina (antigenul O. 5. acute sau cronice. iar la Brucella suis ambele fracţiuni sunt distribuite egal. Nu produc exotoxine dar elaborează o endotoxină de natură gglucido –lipido-polipeptidică. fiind strâns legată de structuri proteice care-i conferă o activitate biologică distinctă. sensibilitatea la bacteriofagul Tbilisi. Salmonella enteritidis. Sunt moderat sensibili la căldură şi aciditate. 8.Caractere biochimice Au activitate metabolică modestă. Este descris un antigen de suprafaţă L. Brucellele se multiplică intracelular de aceea sunt destul de rezistente la antibiotice. Se pot cultiva şi pe membrana corioalantoidiană a oului embrionat de găină.R). rămânând viabili în praf şi o lună de zile şi câteva luni în şi biologici lapte şi carne. asemănător cu antigenul Vi de la Salmonelle Deţin şi antigene O de perete care au 2 fracţiuni notate A şi M distribuite inegal. fiind necesare pentru tratament asocieri de antibiotice şi chimioterapice. provocând infecţii inaparente. Tulpinile capsulate prezintă un antigen capsular K. Proteus. Pe lângă aceste antigene principale mai există încă 30 de antigene diferite printre care antigene heterofile comune cu Vibrio holeric. Se citează frecvent rezistenţa la multiple antibiotice. Pare să existe un factor de patogenitate neprecizat încă care este produs in vivo pare favorizează supravieţuirea intracelulară a germenilor. 6.34 pulverulente. prezenţa unei atmosfere bogate în CO2 şi a mediului îmbogîţit cu tionină şi fuxină bazică pentru creştere. oxidazo-pozitvi cu excepţia Brucellei ovis şi neotoma nu lichefiază gelatina. chimici uscăciune. Criteriille pentru identificarea speciilor şi biogrupelor sunt: producerea de urează şi H2 S. Sunt sensibili la substanţele dezinfectante uzuale. Germeni rezistenţi în condiţiile mediului înconjurător. 7. Pentru izolarea Brucellelor din hemoculturi se folseşte în mod obişnuit mediul bifazic Costaneda care se analizează timp de 3-4 săptămâni. Este comună pentru toate speciile de Brucella. Structură antigenică Deţine o structură antigenică relativ complexă. Dată de capacitatea de multiplicare şi invazivitate. Rezistenţa în mediu. la Brucella abortus fracţiunea A.

febră. mai frecventă în mediul rural Bruceloza este considerată boală profesională pentru crescătorii de animale. 10. Epidemiologie 35 .35 9. edemului. derivate de lapte) care pot polua elemente de mediu înconjurător. descriindu-se aproximativ 200 de semne clinice care pot apare în bruceloză. cefalee. Poate evolua spre maladia cronică care durează ani de zile. indiferent de sex. Receptivitatea: generală. purtate corect. evitarea contactului cu produse animale posibil infectate. conjunctivală. bazându-se pe activitatea limfocitelor B stimulate de prezenţa germenilor. Incubaţia de l-6 săptămâni – câteva luni. Se manifestă clinic: acut. Prezenţa la locul administrării a eritemului. In urma infecţiei se instalează o imunitate mixtă bazată pe prezenţa concomitentă a anticorpilor serici şi a imunităţii celulare. Răspunsul imun celular este protector dar numai pentru suprainfecţie. deşi atât la om cât şi la animale se semnalează un oarecare grad de rezistenţă. subacut sau cronic. Este util în diagnostic. Răspunsul imun celular şi infecţia primară se evidenţiază prin intradermoreacţia la brucelină (testul Burnet). eventual necrozei susţin pozitivitatea reacţiei (răspuns imun celular. directă . protecţia personalului cu echipamente adecvate. blănari. Profilaxia nespecifică: pasteurizarea laptului. Căi şi mecanisme de transmitere: indirectă -digestivă. transpiraţii abundente.96 de ore de la inoculare. Reacţia se citeşte la 72 . Profilaxie specifică pentru categoriile de risc se recomandă un vaccin preparat din germeni vii atenuaţi. aplicarea unor măsuri eficiente de dezinfecţie la locul de muncă cu risc crescut. cu diagnostic foarte dificil de stabilit. Răspunsul imun Imunitate naturală nu există. Sursa de infecţie: animalele bolnave sau infectate (cadavre. medici veterinari. măcelari. artralgii. lapte. Poarta de intrare cel mai frecvent incriminată este cea cutanată printr-o soluţie de continuitate sau tractul digestiv prin consum de lapte sau carne infectată cu brucelle. În perioada de stare (3-4 săptâmâni) simptomatologia este polimorfă. avortoni) ca şi produsele lor (carne. fenomen denumit premuniţie. vărstă. consecutiv infecţiei). Răspunsul imun umoral este puternic dar nu şi protector. cu debut de obicei insidios şi nespecific: stare generală moderat alterată.respiratorie. Boala la om 11. cutanată.astenie. medici de laborator. bucătari.

. Bordetella holmesii Habitat Specific uman Specific uman Determinare clinică Tusea convulsivă Sindrom asemănător. şoarece. Habitat Cocobacili de mici dimesiuni imobili. strict aerobi. Cocobacil cu dimensiuni între 0.5μm/0. pacienţi imunodeficienţi Păsări Coriza curcanilor Păsări. s-a izolat şi de la şobolan). S-a izolat din hemoculturi la pacienţi imunocompromişi SIDA Om Pacient imunodeficient BORDETELLA PERTUSSIS Istoric: a fost izolată pentru prima dată în anul 1906 de Bordet şi Gengou 1.Bordetella hinzii.paraziţi intracelulari pentru omul bolnav dar şi pentru unele animale cu sânge cald. . Rinite atrofice. bronhopneumonii iepure. maimuţă. Definiţie 2. om. Nu a fost izolată niciodată din mediul extern.au metabolism respirator dar sunt inactivi metabolic. Germeni . Specia are tropism pentru epiteliul respirator. pisică. Specia Bordetella pertussis Bordetella parapertussis Bordetella bronchoseptica Bordetella avium Bordetella hinzii. strâns înrudite între ele din punct de vedere genetic. imobil.5mμ–1mμ. Recunoaşte în prezent 6 specii: . Germene Gramm negativ dispus frecvent izolat sau în pereche şi foarte rar în lanţuri scurte cu tendinţă să devină pleomorfi.Bordetella holmesii. În culturile recente prezintă capsulă evidenţiabilă prin coloraţii speciale.Caractere morfologice 36 .Bordetella bronchoseptica.Bordetella pertussis . dar mai benign Animale (cîine. În primele ore de cultivare sunt prezenţi pili ataşaţi peretelui 3. neflagelat. fiind considerate subtipuri ale unei specii genomice unic. . om . nesporulat. la animale. . cobai.Bordetella avium. porc.36 GENUL BORDETELLA Taxonomie . filamentoşi sau bacilari prin subcultivare. Gramm negativi.Bordetella parapertussis.2mμ–0.înrudit pe considerente filogenetice comune cu genul Alcaligenes. nesporulaţi.

Se incubează la termostat în atmosferă umedă pe o perioadă de 7 zile.370 C. macerat de cartof. glutation. convexe. sânge defibrinat de oaie.6 zile sunt de tip S. In jurul coloniilor există o zonă mică de hemoliză difuză (fază I). virulentă .37 bacterian. acizi graşi şi peroxizi organici cu acţiune neutralizantă asupra unor substanţe inhibitoare. Coloraţia cu albastru de toluidină evidenţiază metacromatice dispuse bipolar. la patul bolnavului. Structură antigenică Este deosebit de complexă. strălucitoare cu opalescenţă perlată. cloruri şi fosfaţi ca săruri minerale. cu coloraţie metalică asemănătoare unor picături de mercur. glicerol. uşor transparente. Solicită pentru creştere aminoacizi şi vitamine ca substanţe nutritive.Caractere biochimice 6. coloniile fiind mici. lumina solară îl distruge în 60 şi biologici de minute. convexe. Albuminele plasmatice din acest mediu leagă acizii graşi şi permit dezvoltarea germenilor. Coloniile care se dezvoltă în 3. prezente în produsele patologice recolte sau în mediile de cultură. In subculturi nu au nevoie de factorii X şi V. Tetraciclină. trecând din forma S. Claritromocina). deoarece antibioticele inhibă flora Gramm pozitivă din exudatele nazofaringiene. foarte aderente. în mediu strict aerob. Contaminarea cu fungi poate fi prevenită prin suplimentarea mediilor de cultură cu amphotericină B.faza I spre fazele intermediare II şi III şi în final faza IV în care se regăsesc forme R avirulente. Mediile devin selective prin suplimentare cu meticilină sau cefalexină. Îşi poate pierde rezistenţa chiar în macroroganism. Clormafenicol. Ca mediul de elecţie folosim mediul Bordet-Gengou ce conţine agar. Produc catalază şi hemolizine. ioni de fier ca agenţi reducători. Este rezistent la penicilină dar este sensibil la macrolide (Eritromicina. 4. Testul oxidazei pozitiv. 5. Caractere de cultură granule Germene pretenţios.370 C. iar la 550 C este distrus în 30 de minute. mici. Strict aerob. 7. chimici maximum 2 ore la temperatura camerei. însămânţarea produsului patologic trebuie efectuată pentru creşterea şanselor de cultivare. Ampicilină. Se pot utiliza şi alte medii speciale pentru creşterea germenilor: mediul Regan –Lowe care prezintă avantajul unei eficienţe mai lungi până la 8 săptămâni. Temperatura optimă de dezvoltare: între 350 C. Rezistenţa în mediu. Temperatura optimă de cultivare este apreciată la 350 C. Cotrimoxazol. prin „tehnica plăcii tuşite” . Germene foarte puţin rezistent în mediul extern: rezistă la agenţi fizici. recunoscând: 37 . cititndu-se zilnic la 48 de ore de la incubare. Nu scindează ureea.

lipopolizaharidul (endotoxina). stimulează şi eliberarea de interleukină -1 ceea ce are efect piretogen. antigenic şi imunogen. Fazele II şi III sunt considerate intermediare. Aceste microorganisme au capacitatea de a-şi modifica serotipul in vitro cu multiple implicaţii în epidemiologie. interferă cu activitatea mucociliară normală şi produc toxine care determină apariţia manifestărilor clinice). alterarea unor activităţi hormonale cum ar fi creşterea producţiei de insulină (hipoglicemie ) şi augmentarea sensibilităţii la histamină (inducând mărirea prermeabilităţii capilare. hipotensiune. . cu structură filamentoasă situată la suprafaţa germenelui .38 . . împiedicând în cazul fagocitelor. S-au izolat şi alte fracţiuni antigenice: . capsulate cu o mare putere imunogenă motiv pentru care se utilizează la fabricarea vaccinurilor specifice.chematoxisul.toxina letală dermonecrotică – compusă din 4 subunităţi are o acţiune vasoconstrictoare producând necroze ischemice în special pulmonare. Capacitatea de multiplicare este dată de prezenţa capsulei şi antigenului de perete.antigene din peretele celular . Toxigeneza este dată de endotoxină care are acţiune locală şi de exotoxină care are tropism pentru SNC. Bacteriile se multiplică rapid. Alterează funcţiile celulei gazdă. Răspunsul imun 38 . protector şi de durată.citotoxina traheală – substanţă toxică pentru epiteliul ciliat respirator care determină ciliostaza şi moartea celulelor ciliate. nepatogene. Germenii din fază I sunt proprii tulpinilor izolate pe medii îmbogăţite.adenilatciclaza . Există aglutinogene specifice de gen şi de specie. iar tulpinile de fază IV sunt considerate de tip R degradate antigenic. netoxigene. Pe baza antigenului K se disting 4 faze antigenice (I-IV).enzimă cu caracter invaziv care pătrunde intracelular şi determină hipersecreţie de mucus apos şi inhibă activitatea fagocitară a macrofagelor şi leucocitelor.toxina pertussis (TP) – exotoxina care este un factor major de virulenţă. formată din 6 subunităţi legate necovalent. comună germenilor Gramm negativi. cu efect piretogen şi histaminosensibilizant. producând necroza şi exfolierea mucoasei respiratorii cu apariţie de exudat. .hemaglutinina fimbrială (FHA) de natură proteică. fagocitoza şi acţiunile bactericide. . Caractere patogenitate de Germenii sunt patogeni prin localizare şi prin capacitatea lor de multiplicare şi de toxigeneză. . prin sinteza în exces de aci nitric. şoc). fiind puternic. Infecţia nu depăşeşte tractul respirator.pertactina – proteină nefimbrială de suprafaţă. coloniile izolate sunt de tip S virulente. Efectele sistemice ale toxinei includ limfocitoza.antigenul K de suprafaţă (aglutinogenul) este de natură proteică. Este de tip umoral. 8. Apar 9.

bacil piocianic. cu formă tipică sau atipică de boală. tuse cu expectoraţie predominent nocturnă. chintoasă cu caracter nocturn care se termină cu vomă şi posibilitatea de aspirare a vomismentelor. copiii mici fiind foarte receptivi la infecţia cu Bordetella pertussis. Pot apare astfel complicaţii pulmonare şi la nivelul sistemului nervos central. Maladie cu răspândire generală. Haemophylus influenzae. Perioada de stare (paroxistică) reprezintă faza toxemică cu crizele tipice de tuse spastică. Boala este anergizantă. deschizând astfel o poartă de intrare pentru o serie de complicaţii bacteriene cu stafilococ. strănut. În acest stadiu apare limfocitoza periferică şi hipoglicemia datorate suntezei de TP (toxină pertussis). cu un grad înalt de contagiozitate – 40%. Boala la om Se numeşte tuse convulsivă sau tuse măgărească Incubaţie: 7. 10. germenul este citolitic pentru epiteliul respirator. stare de anxietate.39 titruri înalte de anticorpi anti TP ce pot persista tot timpul vieţii fiind corelaţi cu imunitatea faţă de o nouă îmbolnăvire şi anticorpi anti FHA.aerogenă. lipsa dezinfecţiei curente cresc riscul îmbolnăvirilor. studiindu-se în prezent folosirea pentru componenenta peertussis a unui vaccin acelular în care să fie inclusă toxina pertussis inactivată.10. prin picăturile lui Pflugge şi excepţional indirectă – prin obiecte personale recent contaminate întrucât germenii nu rezistă în mediul extern decât cel mult 2 ore. cianoză.tetano pertussis). Receptivitatea este general. Vaccinul DTP existent conţine pe lângă componenete protectoare şi componente care induc reacţii adverse uneori necontrolabile. Exista un profilactic eficient vaccinul DTP (diftero. Epidemiologie 39 . Convalescenţa este de durată: 3-4 săptămâni. enterobacterii. Faza catarală: evoluează cu simptome necaracteristice fiind perioada când microorganismele colonizează căile respiratorii superioare şi determină un catar traheo-bronşic: febră. Căi şi mecanisme de transmitere: directă . maximă în perioada catarală a bolii.sezonalitate de iarnă – primăvară în zona temperată unde boala evoluează endemic şi factori economicosociali – colectivităţile de copii şi adolescenţi unde aglomeraţia. Factori favorizanţi: naturali . fie prin vaccinare. 11. Durează aproximativ 2 săptămâni perioadă când germenele este foarte virulent. Sursa: exclusiv umană reprezentată de omul bolnav în faza catarală a bolii.21 zile. prezentă la naştere se epuizează fie prin trecerea prin boală . Pot apărea convulsii. Imunitatea înnăscută este nesemnificativă. In perioada de stare şi în convalescenţă bolnavul nu mai este contagios (sunt prezenţi germeni de faza IV). introdusă din anul 1930.

câini.40 GENUL PASTEURELLA Taxonomie -Studii de hibridare ADN-ADN.Pasteurella anatipestifer. Comensal în căile respiratorii Ocazional determină infecţii ale superioare la om tractului respirator sau se izolează de la pacienţi cu ozenă. aerobi facultativ anaerobi.Pasteurella bettyae – specie nou încadrată. . septicemii.Pasteurella pneumotropica – înrudită cu Actinobacillus . . imobili. patogeni în special pentru animale. caprine.Pasteurella ureae reclasificată ca Actinobacillus ureae. . reduc nitraţii şi nitriţii. ovine. Germenii se găsesc cantonaţi pe mucoasa tractului respirator superior şi gastrointestinal la variate gazde animale sălbatice şi domestice precum şi la păsări. biochimice şi antigenice următoarele specii: . meningite. produc indol. . galinacee septicemii.înrudită cu Actinobacillus.gallinarum.pozitivi.Pasteurella haemolytica . bovine. leziuni supurative ale degetelor şi piciorului Iepuri şi cobai . endocardite. Gramm negativi. impunându-se reclasificări între aceste două genuri . mici. şoc septic. Infecţii pulmonare. . pisici.ocazional Infecţii de plagă după muşcătura de animal contaminat Şoarec.înrudită cu Actinobacillus. pisici Infecţii de plagă după muşcătură de animal. Rar infecţii la om: pneumonii. ADN–ARNr demonstrează heterogenitatea Genului Pasteurella şi a Genului Actinobacillus. Ovine. Infecţii de plagă muşcată de animale Păsări bolnave. Portaj nasofaringian. Specia Pasteurella multocida Pasteurella bettyae Pasteurella aerogenes Pasteurella pneumotropica Pasteurella haemolytica Pasteurella ureae (Actinobacillus ureae) Gazde naturale Implicaţii clinice la om Animale: bovidee. Omul se infectrază accidental prin contactul cu animale infectate. Definiţie Cocobacili. septicemii. 1. . porcine. polimorfi.Pasteurella. catalazo şi oxidazo.Pasteurella aerogenes . câini. Habitat 40 .Pasteurella multocida specia tip. Nu se pot preciza Infecţii materno-fetale: plăgi chirurgicale. Genul Pasteurella includea pe baza unor criterii de structură. . caprine. 2.

41

3.Caractere morfologice

Sunt germeni mici cu dimensiuni cuprinse între 0,3mμ – 1 mμ/ 1mμ -2mμ, de formă cocbacilară sau cocoidă, Gramm negativi, ce se pot colora frecvent bipolar. Nu prezintă cili. Unele tulpini sunt încapsulate. Pot prezenta un polimorfism accentuat pretându-se la erori de diagnostic cu germeni din genul Neisseria, Haemophilus,Yersinia, Bacillus, Enterobacteriaceae. Germeni pretenţioşi nutritiv se pot cultiva pe agar-sânge sau agarşocolat, necesitând un inocul bogat cantitativ din produsul patologic. Germeni aerobi, facultativ anaerobi cresc la o temperatură optimă de 370 C Pe geloză sânge dezvoltă colonii de tip S mici, rotunde, convexe, netede, strălucitoare, transparente, nehemolitice. Pasteurella multocida dezvoltă colonii cenuşii-gălbui şi brunifică uşor mediul înconjurător. După 5 zile cresc, ajungând la un diametru de 6 mm,cu centrul opacificat, devenit granular, periferia coloniei cenuşiugălbuie, şi cu inele concetrice sau striaţii fine. Germenii încapsulaţi prezintă colonii mucoase de tip M. Diferenţierea speciilor se face pe baza caracterelor biochimice Fermentează carbohidraţii. Produc oxidază şi catalază.

4. Caractere de cultură

5.Caractere biochimice

6. Rezistenţa în mediu, Sunt germeni puţin rezistenţi la condiţiile mediului la agenţi fizici, chimici înconjurător. şi biologici Sunt sensibili la acţiunea factorilor fizici şi chimici; lumina solară îi omoară în 2-3 zile, iar căldura umedă de 560C în 45 de minute. Sunt sensibili la sublimat 0,1%, clorura de var 5%, etc. Unii coloranţi ca albastrul de metilen, violetul de genţiană inhibă multiplicarea germenilor din acest gen. Sensibili la acţiunea antibioticelor, fiind necesară efectuarea antibiogramei. 7. Structură antigenică Prezintă un antigen somatic O. Tulpinile capsulate au fost împărţie în 5 serotipuri în funcţie de caracterisiticile antigenului capsular (A,B,C,D,E). La tipul A capsula este formată în special din acid hialuronic. Este patogenă prin multiplicare şi invazivitate. Capsula reprezintă cel mai important factor protector, inhibând fagocitarea germenilor şi permiţând invadarea organismului gazdă. Germenii au capacitatea de a se multiplica în ţesuturi atât extracelular cât şi intracelular Se recunoaşte o stare de imunitate postiinfecţioasă, răspunsul imun fiind atât de tip umoral cât şi de tip celular.

8. Caractere patogenitate

de

9. Răspunsul imun

41

42

10. Boala la om

a. Pasteurella multocida - infecţii locale: celulite, abcese, osteomielite apărute la om după muşcături provocate de animale infectate (câine, pisică). - infecţii ale tractului respirator (pneumonii, abcese pulmonare), - infecţii sistemice (bacteriemii, meningitie, septicemii). 2. Pasteurella pneumotropica (P.p.) descrisă prima dată în l950 de Jawetz, se izolează din infecţiile cu caractere enzootic de la şoarece, iepure, rozătoare diverse, cărora le cauzează conjunctivite sau pneumonii. La om în urma unei muşcături de câiine sau pisică determină infecţii tegumentare, meningite sau chiar septicemii.

11.Epidemiologie

Sursa de infecţie este de obicei animală, poarta de intrare fiind cutanată de regulă o plagă sau o zgârietură, tabloul clinic fiind deosebit de variat. Calea de transmitere directă o plagă provocată de regulă prin muşcătura de câine sau pisică sau prin înţepătură accidentală (zgârietură). Sunt posibile şi accidente de laborator. Receptivitatea - generală. Infecţia la om are caracter sporadic. Limitarea contactului cu animale domestice şi sălbatice prezintă cea mai sigură măsură de control a infecţiei cu Pasteurelle.

42

43

GENUL FRANCISELLA Taxonomie Genul este format din 3 specii şi anume: - Francisella tularensis cu 2 biovaruri A şi B cunoscute şi încă unul propus pentru zona centroasiatică. - Francisella novicida care cu toate diferenţele fenotipice este identică genetic cu Francisella tularensis. - Francisella philomiragia – specie distinctă dar strîns înrudită cu cele 2 specii mai sus prezentate.

1.Definiţie

Cocobacili foarte mici, Gramm negativi, imobili, oxidazonegativi, catalazo-pozitivi slab, strict aerobi. Necesită pentru cultivare cisteină sau cistină. Atacă zaharurile oxidativ lent, nu produc gaz. Produc H2S. Francisella tularensis infectează animale sălbatice (iepuri, şobolani, şoareci, popândăi, bizami, veveriţe) şi domestice dar şi păsările. Se mai regăseşte la unele insecte: căpuşe, ţânţari, muşte de animale. Francisella novicida izolată de la un şobolan moscat. Francisella philomiragia izolată de la pacienţi imunocompromişi care au avut contact cu apa oceanică. Prelevatele de la pacienţi bolnavi colorate uzual rămân negative, doar coloraţia imunofluorescentă identifică Francisella tulrarensis. Cocobacili pleomorfi, foarte mici 0,7mμ - 1 mμ /0,2 mμ - 0,3 mμ, neciliaţi, nesporulaţi, rareori încapsulaţi. Sunt Gramm negativi, slab coloraţi, se coloreză de obicei bipolar. Microscopul electronic evidenţiază şi elemente mai mici de 0,1 microni care pot trece prin filtrele bacteriologice uzuale. Este deosebit de pretenţios, crescând numai pe medii speciale (Francis, McCoy), în atmosfera de CO2 10%, la o temperatură de 37˚ C în condiţii de aerobioză. Cresc lent, după 24-48 ore de la cultivare colonii mici, punctiforme translucide (tip S). După 4 zile diametrul lor creşte la 2 mm capătă o culoare cenuşie, sunt colonii mucoide, uşor emulsionabile. Se pot dezvolta şi în 2-3 săptâmâni, dacă culturile provin din prelevate paucibacilare. În jurul coloniilor de Francisella tularensis pe mediile cu sânge apare o arie de înverzire iar agarul cu sânge chocolat este brunificat. Se pot dezvolta în embrionul de găină: pe membrana

2. Habitat

3.Caractere morfologice

4. Caractere de cultură

43

Tendinţa bolii la recăderi sau cronicizare care pot apare în condiţiile unor titruri ridicate de anticorpi serici sau a răspunsului imun persistent se datorează posibilităţii de supravieţuire intracelulară a germenilor. 8 zile în lapte. Este un germene rezistent în condiţii de mediu extern: 2-3 luni în la agenţi fizici. Este distrus rapid de căldură.Caractere biochimice Francisella tularensis prezintă o activitate biochimică redusă. 5. Endotoxina pare să aibă un rol similar în patogeneză ca cel al endotoxinei de la Salmonella typhi. oculoganglionară. 10 zile în pâine. 100 de zile în carnea şi biologici congelată. rămânând la aceste valori ani de zile. răspunsul imun este durabil. cu extreme 21-24 de zile. Caractere patogenitate de Factorii de patogenitate nu sunt foarte bine cunoscuţi. 8. 6. abdominală. În cadrul răspunsului imun umoral. Structură antigenică Tulpinile de Francisella tularensis sunt omogene din punct de vedere antigenic. Capsula conţine lipopolizaharide şi carbohidraţi. Alături de formele tipice sau grave de boală se citează şi forme 9. Este sensibil la dezinfectante şi la acţiunea antibioticelor: streptomicină. Francisella tularensis deţine şi antigenul somatic O (LPZ) – endotoxina. orofaringiană. putând persista toată viaţa. Din ziua a 6-8-a de boală. S-au extras şi antigene de la nivelul peretelui celulei bacteriene. bolnavii prezintă o sensibilizare alergică faţă de antigenul tularemic (tularina). Caracterele biochimice nu au importanţă practică în diagnosticul curent. capsula) sunt implicate în patogenitate. chimici apă. Există unul sau mai multe antigene proteice înrudite cu antigenele aglutinante ale Genului Brucella. anticorpii aglutinanţi apar după 10 zile de la debutul bolii cresc în perioada de stare a bolii şi scad în convalescenţă. Răspunsul imun 10. pulmonară. După infecţie. Imunitatea celulară reprezintă posibilitatea principală de apărare faţă de infecţie. tetracicline. fără producere de gaz. Componentele de suprafaţă ale celulei (materialul extracelular. Poate fermenta unii carbohidraţi sau alcooli. tifoidică (septicemică). Sunt rezistente la peniciline. Incubaţia: 3-7 zile. fiind mediat atât umoral cât şi celular. Boala poate îmbrăca clinic forme variate: ganglionară simplă. Nu au efect protector. Este catalazo . Rezistenţa în mediu. 45-100 de zile pe boabe de cereale. 7.44 corioalantoidiană cauzând moartea embrionului . 10-60 de zile în sol.pozitiv şi oxidazo-negativi. Boala la om 44 . 35 de zile în gheaţă.

Epidemiologie Tularemia – maladie cu focalitate naturală. se regăseşte mai mult în ţările din emisfera nordică unde evoluează sporadic sau în microfocare epidemice. putând apărea după penetrarea tegumentelor sau inhalarea unui număr de 50 de germeni. splină) sub formă de noduli granulomatoşi care se pot necroza sau cazeifica. Pe cale indirectă: digestivă prin consumul de apă sau alimente contaminate cu dejectele animalelor infectate sau cu cadavrele lor. pielea. fazanul . prin îmbrăcămintea stropită cu sângele animalelor bolnave. Sursa de infecţie este reprezentată de animale sălbatice (vulpe. urina. Pentru controlul acestei maladii se recomandă evitarea contaminării sau consumării de produse infectate. agricultorii şi bucătarii. inclusiv cu mănuşui pentru persoanele la risc. porumbelul. exterminarea rozătoarelor şi a insectelor hematofage vectoare. fecalele. ariciul. urmează o bacteriemie tranzitorie cu formarea de focare în diferite organe parenchimetoase (plămâni. vite cornute. bizami. şobolani. porcul mistreţ. veveriţe) şi de păsări (găina. cioara). porci. iepuri. pisică.45 uşoare şi chiar infecţii inaparente (asimptomatice). animalelor infectate mai frecvent posibilă la vânătorii. 45 . Infecţiozitatea este foarte mare. În focare agentul patogen este prezent la insecte ectoparazite ( muşte. prin obiecte de uz comun contaminate. Se poate practica la adulţi un vaccin viu atenuat care nu conferă o protecţie totală. Microorganismele diseminează limfatic până la ganglionii regionali care se hipertrofiază şi pot supura. ulceraţii cu localizări diverse şi adenopatie regională voluminoasă (butonul tularemic). chiţcanul. blana. Transmiterea infectiei la om se poate face prin contact direct cu sângele. cârtiţa. germenii se multiplică şi într-o săptămână apare o inflamaţie care evoluează spre papulă. febră ridicată. În forma ulceroganglionară la locul de inoculare. căpuşe. dar boala poate avea un caracter profesional. apoi ulcerează. organele. Germenii se multiplică intracelular. 11. pe cale respiratorie prin inhalarea prafului containat. lupul) şi domestice şi peridomestice (oi. şi prin infecţii de laborator. hârciogi. cu contactul de artropode strivite. vărsături. Receptivitatea este generală. Maladia evoluează cu: cefalee. dar persoanele vaccinate fac o formă de boală mai uşoară. adinamie. Înfecţia tularemică se poate produce şi prin înţepătura artropodelor hematofage. nevăstuică. ficat. portul echipamentului de protecţie. greaţă. şoareci. cal. ţânţari). câine.

1. Legionella adelaidensis. au identificat şi caracterizat prima specie în l976. Bacil mic de 0.specia tip a genului are trei subspecii: pneumophilla. Supravieţuiesc şi 1 an de zile în apa distilată. pascullei şi fraseeri.. Gramm negativi. nesporulat. ciliatele şi amoebele devin gazde de amplificare pentru aceşti germeni. nesporulaţi. În sursele şi rezervoarele naturale şi artificale de apa potabilă cianobacteriile. Habitat 3. zinc şi aluminu le favorizează creşterea. numai din mediu (Legionella parisiensis. Istoric. Legionella israelensis) altele. Legionella pneumophilla se găseşte în produsele patologice ale bolnavilor. nămol. Mac Dade şi colab. apă de ploaie. mobili. Suprafeţele metalice din fier.46 GENUL LEGIONELLA Taxonomie: Sunt cuprinse în prezent 39 de specii şi 60 de serogrupe unele izolate atât din organismul uman şi mediu (Legionella pneumophilla.Caractere morfologice 46 . Legionelele produc cantităţi mari de glicocalix (slime) care le permite acumularea şi persistenţa în tuburi şi conducte de cauciuc chiar siliconate. aerobi. Boala a fost denumită a legionarilor iar agentul cauzal s-a numit Legionella pneumophilla. flavobacteriile şi algele verzi le furnizează hrană. prezentând unul sau mai mulţi flageli polari sau subpolari. Definiţie: Bacili mici.5 mμ /1. Se 2.3mμ . Legionella micdadei. necapsulat. Intre participanţii la această reuniune a izbucnit o pneumonie gravă cu mortalitate ridicată (l82 bolnavi 28 decese). oxidazo-negativi sau slab pozitivi.Aasociaţia foştilor combatanţi s-a întrunit la Convenţia anuală la Philadelphia.5 mμ -5 mμ. Au fost izolate din noroi. Legionella pneumophilla . mobil. Este Gramm negativ. oţelul inoxidabil şi cuprul le sunt mai puţin favorabile pentru dezvoltare. şi răspândite în mediu extern în special în apa potabilă sau în difertie medii umede. dar niciodată din sol şi din pulberi. cu capetele ascuţite pleomorf. inactivi asupra carbohidraţilor şi nitraţilor. catalazo pozitivi. Legionella bozemanii. Legionella shakespearei). iar protozoarele. după o epidemie gravă de pneumonie declanşată când Legiunea Americană .0.

Testele biochimice au valoare relativă. La căldură: rezistă până la 56˚C.9 şi o concentraţie de 5 %CO2. convexe. Caractere de cultură Nu creşte pe mediile simple. chimici robinet la 4 0C sau în apa distilată. În culturile vechi pot lua aspecte filamentoase. S-a constatat prezenţa unor fracţiuni antigenice comune cu alte specii bacteriene. Structură antigenică Există antigene comune genului dar şi antigene specifice de specie şi serogrup care sunt somatice (antigenul O. catalazo-pozitive şi gelatinazo-pozitive.cu opalescenţă pătată. In mediul exterior prezintă o rezistenţă marcată: un an în apa de la agenţi fizici. Este sensibil la dezinfectante care eliberează clor activ. 4. lichefierea gelatinei. Se dezvoltă lent în 3-10 zile.Buffered Charcoal Yeast Extract £ ketoglutarat) cu adăugarea de substanţe antimicrobiene cefalosporine (vancomicina de preferinţă). 7. Bordetella pertussis. Coloraţia imunofluorescentă directă a prelevatelor patologice din infecţiile respiratorii pot orienta rapid decizia terapeutică. cu pigmentaţie şi iridiscenţă caracteristică. Mobilitatea germenilor este dificil de detectat Elaborarea de pigmenţi. Majoritatea speciilor sunt slab oxidazo-pozitive. .47 colorează greu. Se cultivă greu. Bacteroides fragilis etc. 8. colonii de tip S mici. Identificarea antigenică este considerată în prezent metoda cea mai eficientă pentru speciile de Legionella implicate în patologia umană. condiţiile mediului înconjurător şi factori care ţin de macroorganism. hidroliza hipuratului se utilizează în diferenţierea speciilor de Legionella. necesitând medii speciale cu L cisteină săruri de fier (mediul BCYE £ . mai ales Gramm negative ( Pseudomonas aeruginosa. care le dă aspectul faţetei de sticlă tăiată. având proprietăţi asemănătoare elastazei produse de bacilul piocianic. şi la antibiotice ca: rimfampicină şi eritromicină. endotoxina) fiind implicate în patogenie. la un pH acid rezistă 30 de şi biologici minute. griverzui. Rezistenţa în mediu. S-a descris şi o structură antigenică proteică (factorul de infectare a macrofagelor) care favorizează penetrarea şi supravieţuirea intracelulară a germenilor. Legionella pneumophilla este patogenă prin multiplicare şi invazivitate. fluorescenţa coloniilor. fiind distrus în 30 de minute la 58 ˚C.). iar evoluţia către o formă de boală manifestă clinic depinde de interrelaţiile dintre factorii ce ţin de microorganism. Francisella tularensis.Caractere biochimice 6. Sunt germeni strict aerobi. 5. creşterea lor este stimulată de un pH de 6. Caractere patogenitate de 47 .

tuse seacă iniţial apoi productivă. mialgii. unde induc formarea unor focare fibriono-purulente. Cunoştinţele privind sursa de infecţie sunt încă lacunare. abcese la nivelul puncţiilor pentru hemodializă. apa din conductele de încălzire. 11. febră înaltă. epidemic. din turnurile de răcire. După vindecarea clinică pot persista infecţii latente. Se citează infecţia nozocomială cu Legionelle. Boala la om Răspunsul imun este atât umoral cât şi celular. 9. cu tropism pentru monocite şi macrofage. Infecţia se poate manifesta:izolat. Prevenirea şi controlul infecţiei se poate realiza prin supravegherea existenţei bacteriei în mediile acvatice (apă potabilă. Letalitatea la cazurile netratate poate ajunge la 20 %. duşuri.). maladii nepneumonice (febra de Pontiac). Şi înghiţirea de apă contaminată poate determina infecţii ale tractului respirator inferior. fântâni publice) mai ales când se pot produce aerosoli. Legionela pneumophila serogrupurile 1 şi 6 sunt cel mai frecvent implicate în patologia umană. Pneumonia este cea mai frecventă formă de manifestare a infecţiei care debutează de obicei brusc cu stare generală alterată. Nu a fost dovedită transmiterea interumană şi în condiţii de laborator. Soluţiile de continuitate. inclusiv plăgile operatorii în contact cu apa infectată se pot transforma în poartă de intrare pentru Legionelle Transmiterea este posibilă mai direct pe cale arogenă mai ales când se pot produce şi aerosoli prin instalaţiile de condiţionare a aerului. La om cauzează infecţii sistemtatizate astfel: infecţii inaparente. Epidemiologie 48 . infecţii ale plăgilor).48 Germenii sunt dispuşi facultativ intracelular. Legionellele pătrund pe cale respiratorie până la nivelul bronhiolelor terminale şi alveolelor pulmonare. boli inflamatorii extrapulmonare (infecţii urinare şi digestive. nebulizatoare. apă industrială. pericardite. etc. cefalee. pneumonia. ploaie. Răspunsul imun 10. Receptivitatea la infecţie aerogenă este mai mare şi evoluţia îmbolnăvirilor mai gravă la imunocompromişi şi la persoane peste vârsta de 50 de ani . care la imunocompromişi determină apariţia unor abcese. Posibilitatea de infectare principală o constituie expunerea la o sursă de apă infectată (rezervoare de apă. piscine. sporadic. în care caz se pune problema hiperclorinării apei sau consumului ei după o fierbere prealabilă şi răcire.

mobili. uşor încovoiaţi în forma literei S sau cu aspect helicoidal cu 2-6 spire. Au un polimorfism accentuat.Campylobacter fetus cu 2 subspecii. Germenii se regăsesc în tubul digestiv a numeroase mamifere (porcine.Campylobacter rari. asemănătoare cu picăturile de miere sau abur condensat. cu margini neregulate. catalazo-pozitivi. . au metabolism respirator oxigeno şi citocormodependent. enterite. 1.Campylobacter coli. microaerofili până la anaerobi.Campylobacter jejuni cu 2 subspecii. câini şi pisici) şi păsări de casă şi sălbatice. . . nesporulaţi încurbaţi până la helicoizi.Campylobacter rectus. incolore – gri castanii. Habitat 3. la care determină frecvent starea de purtător sănătos şi mai rar boli manifeste (avorturi. Sunt germeni micoraerofili şi pretenţios nutritivi. nu fermentează zaharurile. Se cultivă utilizând mediile selective sau tehnica filtrării.Caractere morfologice 4. . . . Coloniile de Campylobacter îmbracă de obicei 2 aspecte: . Gramm negativi Dispuşi sub forma unor virgule amplasate separat.2 mμ.colonii mici.Campylobacter hyointestinalis.Campylobacter upsaliensis. Microaerofili până la anaerobi. cu margini regulate. transparente. aminoacizii 2. ovine.Campylobacter concisus. . În culturile vechi sau în condiţii neprielnice de mediu pot genera forme cocoidale sau hiperspiralate. umede. transparente.05 mμ . oxidazo-pozitivi. . . septicemii).Campylobacter curvus.Definiţie: Bacili Gramm negativi. nehemolitice. necultivabile. Necapsulat.42˚ C. Temperatura optimă de creştere se apreciază a fi între 37˚ C . lucioase. unele specii sunt capnofile. . mari.Campylobacter mucosalis.Campylobacter sputorum cu 3 biovaruri. nezaharolitici. nehemolitice. Caractere biochimice 49 . sau pereche (precum aripile unui păsări în zbor). peritrichi sau mai rar lofotrichi.49 GENUL CAMPYLOBACTER Taxonomie – cuprinde în prezent după multiple remanieri 15 specii dintre care enumerăm: .5 mμ. „dormante”. Bacili subţiri. Oxidazo-pozitivi. . Caractere de cultură 5.colonii plate. Nesporulat. bovine. cu dimensiuni cuprinse între 0.0.9 mμ / 0. Mobili cu flageli monotrichi.

Receptivitatea este generală. Căile şi mecanismele de transmitere: digestiv prin alimente sau apa de băut contaminată. la agenţi fizici. Rezistenţa în mediu. Rolul acestor germenii în patologia oro-gingivală încă nu este pe deplin elucidat. chimici Pot supravieţui în forme dormante timp îndelungat până îşi şi biologici regăsesc gazda favorabilă pentru a se dezvolta. colecistie. Este necesară efectuarea antibiogramei înainte de începerea tratamentului. La moartea germenulilor se eliberează endotoxina. encefalopatii acute. Răspunsul imun 10. Sensibili la antibiotice de tipul eritromicinei. colite iar la adulţi se poate asocia cu gastrita şi chiar boala ulceroasă. Incidenţa mai crescută a îmbolnăvirilor se înregistrează în cursul verii şi toamnei. Nu există măsuri profilactice speciale pentru prevenirea infecţiilor cu Campylobacter. IgA şi IgG) şi celular. 11. Epidemiologie 50 . septicemii. Boala la om de Este descris un antigen somatic O. Sensibili moderat la dezinfectantele uzuale. Pot deterina complicaţii grave extradigestive cum sunt: bacteriemii. Rezervorul de infecţie: omul bolnav sau purtător dar mai frecvent contactul cu animale sau păsări infectate.Caractere patogenitate 9. Structură antigenică 8. infecţii urinare. şi un factor de aderare. forme mai grave de boală fac persoanele imunocompromise. avorturi. Infecţiile se limitează de regulă la nivelul aparatului digestiv: stomac şi intestin determinând la copiii mici . Este patogen prin multiplicare şi invazivitate. infecţii uterine. 7. Este implicat un răspuns umoral (anticorpi IgM. un antigen flagelar H. în special la imunodeprimaţi.50 sau produşii intermediari ai ciclului acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) le furnizează energie. meningite. endocardite. artrite reactive. 6. Rezistenţă medie în elemente ale mediul înconjurător. aceştia regăsindu-se în tartrul dentar şi la pacienţii cu periodontite.gastroenterite.

oxidazo pozitivi. nu reduc nitraţii. . nesporulaţi. producători de urează în cantităţi mari. catalazo-pozitivi. nu desfac hipuratul de sodiu.5mμ-7.Helicobacter cinaedi. Ulterior studii de taxonomie moleculară au pledat pentru apariţia unui gen nou: Genul Helycobacter. Acesta cuprinde în prezent mai multe specii dintre care cele de interes medical uman sunt: . cu unul sau mai mulţi flageli dispuşi lofotrichi sau amfitrichi . În 1987 Dent şi colab. Caractere biochimice 51 .5m μ.Helicobacter heilmanni. producători de urează în cantităţi mari. cu dimensiuni cuprinse între 0. Coloniile apar între ziua a 3-a şi a 7-a. (O2 5%. Istoric. chiar toată viaţa. se incubează la 37 ˚C în care sunt asigurate condiţii de microaerofilie. Colonizează mucoasa stomacului unde poate persista perioade mari de timp. Generează forme coccidale la contactul cu aerul. dispariţia sa fiind condiţionată de instalarea gastritei atrofice cu metaplazie intestinală ce determină dispariţia receptorilor epiteliului gastric. N2 85%) şi atmosferă umedă.Caractere morfologice 4. unele tulpini produc pe mediul TSI. Aspect de vibrion. catalazopozitivi.Helicobacter pylori. 2. Oxidazo-pozitivi.se Camylobacter pylori.H2S. .1mμ -1mμ/1.51 GENUL HELYCOBACTER Taxonomie: Iniţial a fost inclusă ca specie în genul Campylobacter datorită proprietăţilor morfologice şi fiziologice numindu. CO2 10%. sau de forma literei S sau spiralaţi. nesporulat. Se pare că rezistă la fagocitoză şi la acţiunea imunoglobulinelor implicate în apărarea locală (IgA şi IgG). Se cultivă pe medii neselective sau selective. inclusă în gen sub numele de Helycobacter heilmannii. spiralată. mobili cu mişcări caracteristice. Warren şi Marshall (Australia) identifică în 1982 din biopsii de mucoasă gastrică o nouă bacterie numită ulterior Helycobacter pylori şi implicată în patologia gastro-duodenală. necapsulat. sunt mici şi transparente. Habitat 3. . Caractere de cultură 5. azaharolitici. identifică în biopsiile gastrice o bacterie nouă. cu unul sau mai mulţi flageli dispuşi polar. necapsulaţi. Gramm negativi. 1. microaerofili.Definiţie Bacili încurbaţi sau helicoidali.Helicobacter fennelliae.

Rezistenţa în mediu. toxinei care inhibă pH ul acid al sucului gastric. Se produc IgM specifici în cazul infecţiilor recente şi IgA şi IgG în cazul infecţiilor cronice. . forma spiralată a bacteriei şi prezenţa flagelilor permit străbaterea stratului de mucus şi ajungerea germenilor la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul acid este mai redus.endotoxina. Boala la om 11.52 6. Infecţia cu Helycobacter pylori poate reprezenta un factor de risc pentru cancerul gastric. Infectarea cu Helycobacter pylori se asociază cu gastrita gastrofundică.un antigen somatic (O) – termorezistent . şi biologici La nivelul mucoasei gastro-duodenale are capacitatea de a rezista perioade lungi de timp datorită ureazei care care prin eliberarea de amoniac tamponează pH acid. sau fecal-orală. toxinei citotoxice ce iniţiază inflamaţia locală la nivelul epiteliului gastric şi duodenal. . cancerul şi limfomul gastric de tip MALT. regăsind această infecţie asociată frecvent în gastritele cronice şi în ulcerele peptice. Structură antigenică Se descriu: . chimici extern. de Se datorează antigenului de suprafaţă cu rol în aderare. Receptivitatea generală. rezistă puţin timp în mediul la agenţi fizici. Foarte sensibil la deshidratare. Infectarea cu Helycobacter heilmanni se asociază cu manifestări dispeptice uneori grave. favorizază de mediul familial. ulcerul peptic. Prevalenţa infecţiei este de 80% la adulţii din ţările în curs de dezvoltare Sursa de infecţie este reprezentată de omul purtător sau bolnav. Calea şi mecanismele de transmitere nu sunt pe deplin precizate dar se suspicionează calea oral-orală.Caractere patogenitate 9. 8. Epidemiologie 52 . colonizare) care se fixează exclusiv pe receptorii celulelor epiteliului gastric.un antigen de suprafaţă (de aderare. . Răspunsul imun 10. antigenului somatic O – endotoxina.un antigen flagelar H – termosensibil. 7.

Caractere morfologice 4. Klebsiella. Definiţie Bacili scurţi. nesporulaţi. Enterobacter. alimentele. 1. imobili sau mobili prin prezenţa flagelilor. Germeni nepretenţioşi. Specii din genul Escherichia. Habitat 3. fără depuneri. alimente. Bacili Gramm negativi care nu se pot diferenţia prin microscopie optică. iar genul Salmonella a fost restrâns numai la 2 specii: Salmonella enterica (cu 6 subspecii) şi Salmonela bongori. care rarissim poate polua apa. Klebsiella) la alte genuri germenii sunt mobili cu cili peritrichi (Salmonella. produc catalază şi reduc nitraţii în nitriţi. serovarul Paratyphi A sau serovarul Paratyphi B se regăsesc numai la om.Klebsiella Shigella Genul Serratia Genul Enterobacter Genul Citrobacter Genul Salmonella Taxonomie Această familie reprezintă o grupare taxonomică foarte bine dezvoltată însumând 28 de genuri. în prezenţa bilei.Caractere de cultură 53 . plante. Fermentează glucoza. Enterobacteriaceaele colonizează în mod normal intenstinul omului şi animalelor (1g fecale conţine 1010 enterobacterii). genurile Klebsiella. Citrobacter au fost extinse cu un număr cosiderabil de specii. unele specii pt deţine capsulă (Klebsiella). În mediul lichid. cresc pe medii cu peptonă. Yersinia. dintre care 23 sunt de interes medical uman. la unele genuri germenii sunt imobili (Shigella. Unele specii precum Salmonella enterica serovarul Typhi. Serratia. nesporulaţi. Proteus sunt în mod curent prezente în mediile naturale participând în ecosisteme de reciclare biologică. datorită bogatului echipament enzimatic pe care-l deţin se cultivă uşor pe medii obişnuite (bulion simplu. Genul Escherichia şi Shigella au fost reunite într-un singur gen. apă. sunt oxidazo. pe când formele R tulbură în grade diferite mediul sau îl lasă limpede 2.53 FAMILIA ENTEROBACTERIACEAE. Serratia. Nepretenţioşi din punct de vedere nutritiv. CARACTERE GENERALE Genul Genul Escherichia . solul. bulion glucozat. agar sânge). Proteus). agar nutritiv. Enterobacter.negativi. răspândindu-se larg în mediul ambiant: sol. Gramm negativi. formele S tulbură uniform mediul.

văl şi depozit pe fundul eprubetei.polizaharidul format dintr-un miez (core) similar la toate bacteriile Gramm negative şi o serie de unităţi terminale repetitive care diferă de la specie la specie (antigenul O). uree) sau cu MILF (mobilitate. 7. apă. chimici elemente de mediu spitalicesc. Sensibili la acţiunea antibioticelor. şi biologici Inactivaţi de căldură. biochimică. iar pe medii cu sânge incorporat unele tulpini pot dezvolta hemoliza. Klebsiella. formele S formează colonii de 2-3 mm. la agenţi fizici. dezvoltă colonii de 4-5 mm rotunde. De el se ataşează: . reduc nitraţii în nitriţi. Enterobacter care po dezvolta colonii pigmentate. fenilalanină) care permit diferenţierea principalilor germeni enteropatogeni implicaţi în patologie sau sistemele microtest. Formele M pentru speciile capsulate. este termostabil şi rezistent la alcool. Salmonella. lizină. Lipozaharidul (LPZ) Caracteristic microorganismelor Gramm negative. În cadrul identificării preliminare se utilizează sistemele multitest: TSI (Triple Sugar Iron) asociat cu MIU (mobilitat. Structură antigenică din: . rotunde. substanţe dezinfectante în special clorigene în concetraţiile uzuale. Faţă de antigenul O apar în general anticorpi din clasa IgM. Identificarea de certitudine presupune diagnosticul biologic. la antibiotice. Rezistenţa în mediu. moleculară. obiecte. 5. indol. este necesară totuşi efectuarea antibiogramei. Sunt oxidazonegativi. Utilizează fermentativ glucoza cu producere sau nu de gaz.lipidul A. plate cu suprafaţă rugoasă şi marginile neregulate. indol.prezent la toate enterobacteriile. Sunt specii Serratia. Pe mediile solide. cu un preţ de cost mai ridicat. care le fac mai puţin utilizabile în ţara noastră în acest moment. 6. responsabil de activitatea toxică . serologic şi tipizarea (bacteriofagică. alimente. facultativ anaerobi. Formele R dezvoltă colonii de 2-3 mm. Providencia. a. pot exista reacţii încrucişate între Escherichia colli. Sunt germeni rezistenţi în mediul extern: sol. Germenii patogeni sunt lactozonegativi. unele tulpini pot dezvolta hemoliză pe mediul cu sânge. rotunde. iar cei condiţionat sau ocazional patogeni sunt lactozopozitivi. bombate cu margini regulate şi tendinţă la confluare. catalozopozitivi. Pot exista: antigene O comune (Escherichia coli-Shigella).54 cu inel. Sunt germeni aerobi. etc. genetică) permiţând încadrarea de specie şi tip.Caractere biochimice Sunt foarte importante permiţând identificarea Enterobacteriilor. Identificărea preliminară permite încadrarea în gen şi specie. bombate cu suprafaţa netedă şi marginile regulate. bacteriocinică. este format 54 . Antigenul O este asimilat cu noţiunea de endotoxină.

În patogenitate deţin roluri importante: a. implicat în scăderea complementului seric. Klebsiella. din punct de vedere a patogenităţii se pot considera: . . Morganella. Yokenella.cu semnificaţie ocazional patogenă: Cedecea. în rest implicarea lor cauzală trebuie argumentată clinic şi de laborator.cu semnificaţie patogenă certă: Salmonella. ShigellaEscherichia (fenotipurile diareigene şi uropatogene). . Este implicat în patogenitate. e. face parte din categoria antigenelor de înveliş ale bacteriei. Tatumella.55 Anumite structuri antigenice O de la Escherichia coli reacţionează încrucişat cu structuri antigenice izolate ale Genului Vibrio şi cu structuri antigenice de grup sanguin. Antigenul Vi (antigen de virulenţă) Prezent la Salmonella typhi. Germenii condiţionat patogeni şi ocazional patogeni au semnificaţie etiologică doar în prelevatele necontaminate (LCR.cu semnificaţie condiţionat patogenă: Citrobacter. Poate masca antigenul O. fiind se pare cauza apariţiei variaţiei de fază la Salmonelle. Yersinia. Pantoea. deci şi entrerobacteriile prezintă pili. cu structură polizaharidică. d. Toate bacteriile Gramm negative. Faţă de antigenul H apar anticorpi din clasa IgG. Antigenul H Prezent la nivelul flagelior (inexistent la speciile imobile). Variaţia de fază este proprietatea bacteriei de a altera exprimarea unui anumit tip de antigen flagelar. este de natură proteică. Hafnia. puroi din cavităţi închise).. b. Este un antigen de natură polizaharidică. Serratia. Kluyvera. indispensabili pentru aderarea germenilor la mucoase. Enterobacter. Clasificarea antigenică a enterobacteriilor indică adesea prezenţa fiecărui antigen: Escherichia coli O 55: K5: H21. Providencia. Anticorpii anti-H imobilizează bacteria. Antigenul K Este extern antigenului O şi este prezent la bacteriile capsulate. Exotoxine elaborate de anumite specii (toxina Shiga) 8.Caractere patogenitate de Enterobacteriaceaeele. Adezinele. leucopenie. parţial stabil la temperatură. favorizând rezistenţa la fagocitoză a bacteriei şi contribuind la invazivitate. Capacitatea de multiplicare intramacrofagică a Salmonellei poate masca antigenul O. Proteus. este mai antigenic decât antigenul O. Leminorella. acesta 55 . c. Escherichia (cu alte localizări decât intestinale sau urinare). atenuând virulenţa microorganismelor mobile.

exotoxinele: toxina Shiga (Shigella). la Escherichia coli (similară cu exotoxina vibrionului holeric). Boala la om 56 . etc. Mai frecvent se semnalează bacteriemii şi septicemii determinate 10. Yersinia. Sunt slab imunogene. Enterobacter ocupă locul 3 după stafilococi şi piocianici. etc).şocul endotoxinic. Se mai semnalizează citotoxine produse de Escherichia coli care sunt alfa. Klebsiella are o capsulă şi respectiv antigen K bine reprezentat. coli). Recent se recunoaşte implicarea tot mai frecventă a unor specii de enterobacterii în patologia infecţioasă a tractului urinar (Escherichia colii. În infecţiile nozocomiale musculo-scheletale şi cutanate Escherichia coli. Structurile capsulare Antigenele de tip K ale Escherichiei coli au o strucutră proteică şi sunt importante în colonizare. Plasmidele Sunt importante pentru că transmit atât informaţii genetice legate de rezistenţa la antibiotice cât şi pentru virulenţă. Klebsiella. Răspunsul imun Pentru infecţiile digestive manifeste clinic care rămân cantonate la poarta de intrare.56 reprezentând primul pas în vederea colonizării şi multiplicării iniţiale. toxina LT (termic labilă). complexul format fiind apoi recaptat de către bacterie (aerobactina de la Escherichia coli). Serratia. Proteus. Yersinia pestis. c.endotoxinele: (antigen O) apar la toţi germenii Gramm negativi determinând în cazul unei eliberări masive (distrugerea brutală a unui număr mare de bacterii) . Pentru infecţiile sistemice cu Enterobacterii – răspunsul imun este puternic. deşi frecvenţa lor este restrânsă astăzi .Toxinele . diminuă opsonizarea şi fagocitoza.hemolizine (exotoxine). Salmonella typhi şi Salmonella paratyphi A şi B. d. etc). Shigella. betahemolizinele rămân legate de celulă şi inhibă fagocitoza şi chemotaxia leucocitelor. Clinicienii apreciază că 30% din pneumonii şi infecţiile cavităţilor conecte aparatului respirator se datorează enterobacteriilor (Klebsiella. Salmonella. 9. e. .). toxina Shiga-like (la Shigella şi la unele tulpini de Escherichia. răspunsul imun este modest. Enterobacteriacaeele cu puţine excepţii sunt recunoscute ca patogeni intestinali fiind agenţii etiolgici cel mai frecvent incriminaţi în sindromul diareic infecţios (Escherichia coli. b. Yersinia pestis pot determina infecţii sistemice grave. Achiziţia de fier Multe bacterii excretă o componentă care chelează fierul (siderofor).

Vaccinarea antitifoidică şi cea antidizenterică sunt indicate în anumite sectoare de risc.fecal orală este indrectă şi complexă datorită contaminării cu dejecte a solului. mâini murdare. Căile şi mecanismele de transmitere: . apă şi alimente contaminabile frecvent. 57 . alimente.rar contaminarea poate fi directă de la o persoană la alta. Maladiile în a căror etiologie sunt implicate Enterobacterii au sezonalitatea corelată cu sezonul cald: vara şi începutul toamnei. inundaţii) cât şi stilul de viaţă al comunităţii în cauză (tabere pentru copii. Epidemiologie Maladii cu răspândire universală. dar şi animale. 11. ploi. Sursa de infecţie: exclusiv umană: omul bolnav sau purtător pentru febră tifoidă. etc.) precum şi factorii socio – economici (sărăcia. malnutriţia. . alimente insuficient sau incorect prelucrate termi. etc). şantiere. excursii. gravitatea maladiillor provocate de Enterobacterii rămâne maximă la exrtremele de vârstă şi la malnutriţi. Receptivitatea este generală. apă pentru alte Enterobacterii. Klebsiella. Ca vehicole sunt frecvent incriminate: apa. solul. dizenterie bacilară. păsari. Nu există diferenţe corelate cu sexul sau rasa. Profesia poate constitui uneori un factor de risc . muşte. deprinderi igienice incorecte. Factorii favorizanţi implicaţi sunt atât cei naturali (secetă. având caracter de necesitate nu de obligativitate. Enterobacter.57 de Escherichia coli.

în anul 1994 grupează cele două entităţi taxonomice înrudite: Escherichia şi Shigella într-un singur gen. produc indol şi lizindecarboxilază. opace cu margini regulate. Pe geloză sânge: . bombate.colonii uscate. Habitat 3.Escherichi coli cu 2 biovaruri: (Escherichia coli normal şi Escherichia coli inactiv). Caractere de Germeni puţin pretenţioşi se dezvoltă bine pe slab selective. aerobi.Escherichia blattae.formele R . facultativ anaerobi. nu porduc urează. cu capetele rotunjite. nesporulaţi. drepţi sau uşor încurbaţi. nu utilizează citratul ca unică sursa de carbon. turtite cu maginile neregulate de aspect 58 . coli par să joace un rol important în antagonismul bacterian al intestinului şi în sinteza unor vitamine din grupul B şi K. fermentează glucoza cu producere de gaz.formele S (bacilii pseudoincapsulaţi) dezvoltă colonii rotunde. Modificare habitatului determină implicarea speciilor în patologia umană ajungând de exemplu la nivelul tractului urinar. Prezenţa colibacilor în apă sau alimente este un indicator de poluare fecală al acestora şi de insalubrizare. frecvent mobili. Nu produc H2S în mediul TSI.Definiţie Bacili Gramm negativi. fiind cultură inhibaţi parţial pe mediile moderat selective şi total pe mediile înalt selective. . . nu lichefiază gelatina. 1.Escherichia fergusonii. prezintă cili. Bacili Gramm negativi. uşor emulsionabile în ser fizologic. mai sus menţionat.SHIIGELLA (1994) Pe baza caracterelor fenotipice şi ca urmare a rezultatelor studiilor de hibridare Holt şi colab. Se găseşte mai rar în flora tractului respirator sau genital. . Sunt mobili. ESCHERIHIA COLI Taxonomie În cadrul grupării Escherichia se recunosc 5 specii: . 2. lactozo-pozitivi. .58 GENUL ESCHERICHIA. In intestinul omului serotipurile de Esch.Escherichia vulneris.Caractere morfologice 4. Toate speciile de Escherichia coli se regăsesc ca principalul saprofit din intestinul omului şi animalelor cu sânge cald. necapsulaţi (rarisim pot avea o pseudocapsula de tip K).Escherichia hermanii. .

etc).Anumite tulpini au antigenul K specific de tip (98 de factori de specificitate) care poate masca antigenul O făcându-l neaglutinabil. cristal violet) sărurilor de seleniu în concentraţii mari. 7. 59 . Mediile lichide: sunt tulburate uniform. Caractere Aerobi şi facultativ anaerobi. formând un inel pe peretele tubului. Tulpinile care deţin antigenul de suprafaţă de tip B (EPEC) sunt implicate în apariţia diareii maligne a nou-născutului (sindromul toxicoseptic). După rezistenţa la căldură se definesc 3 tipuri de antigene K: A (termorezistent). Unele tulpini produc hemolizina şi substanţe cu acţiune antagonistă (colicine). Endotoxina eliberată la nivelul peretelui bacterian.Antigenul O (LPZ ) este specific de grup. la agenţi apă). kanamicina. 8.59 dinţat. Pentru creştere se pot utiliza şi medii diferenţiale: pe mediul ABTL formează colonii galbene deoarece fermentează lactozaa. 5. îl distruge. citrat negativ. . ST. cu 166 factori de specificitate. Exotoxinele sunt sintetizate în cursul metabolismului bacterian (LT. glucoza şi alte zaharuri cu producere de acid şi gaz. Sunt rezistenţi la penicilină.Caractere de Escherichia coli este patogen prin multiplicare şi prin invazivitate patogenitate sau prin multiplicare şi toxigeneză. Este catalazo-pozitiv.Structură antigenică . mediu. . . fie prin recombinarea acestor mecanisme. Unele serotipuri (cele uropatogene) produc hemoliza beta. unde ajung prin poluare cu materii fecale şi supravieţuiesc luni de zile. Fermentează lactoza (dar există şi variante lactozonegative) care-l diferenţiază de alte enterobacterii. chimici şi Sub acţiunea căldurii sunt distruşi la 600 C în 30 minute.Antigenul H este specific de tip deţine 53 de factori specifici. fiind apoi implicată în apariţia unor tulburări fiziopatologice. fizici. neomicina. fiind utilizat la purificarea apei de consum. indol pozitiv şi ureazo-negativ. Pentru colonizare tulpinile de Escherichia coli prezintă pili (adezine). Pe mediul MIU este mobil. biologici Sunt sensibili la acţiunea coloranţilor (verde malahit. Tulpinile dotate cu antigene de suprafaţă (tip K. oxidazonegativ.Antigenul solubil – endotoxina se eliberează după moartea bacteriei. B (termolabil) şi L (termolabil). capsular) au o rezistenţă specială faţă de fagocitoză şi capacitate de invazivitate (EIEC).colonii mucoase (M). Clorul s-a dovedit în anumite concentraţii un bactericid puternic. Nu produce H 2S pe mediul TSI. producând penicilinaza însă sunt sensibili la antibiotice cu spectru larg (colimicina. se dezvoltă în limite largi de biochimice temperatură şi pH. 6. Rezistenţa în Germeni foarte rezistenţi la condiţiile de mediu extern (sol. cloramfenicol. verede briliant. .

infecţii ale căilor aeriene superioare. diaree apoasă. scaun e sanguinolent Necunoscut Diaree Vărsături. (posedă antigenul K).Epidemiologie Sursa de infecţie este omul bolnav sau purtătorul sănătos. în condiţii favorizante poate determina anumite infecţii enterale sau extraenterale. 10. hemoragic diaree. mucoasei like” scaune mucoepiteliului sanguinolente intestinal Toxină “shiga. 11. SDA Adezine. meningite neonatale. crampe distrugerea “shigella . Infectii enterale ESCHERICHIA COLI Tulpina ETEC Mecanism patogenitate LT şi ST de Tipul de Manifestări infecţie clinice Diareea turiştilor Grupe vârstă implicate Adulţi. copii de EPEC EIEC EHEC Crampe abdominale. adulţi Infecţii extraenterale ale tractului urinar (60-90% din etiologia infecţiilor urinare.Diaree.abdominale. vărsături. etc. septicemii (la pacienţii cu apărare diminuată) toxiinfecţii alimentare. Boala la om Deşi Escherichia coli face parte din flora normală a intestinului. colecistite. adulţi Adulţi Copii. Febră. după cateterisme uretero-vezicale. Colici intestinale colită abdominale Diaree apoasa Copii mai mici de 2 ani. igienă deficitară). Răspunsul Apare un răspuns imun umoral care nu are semnificaţie nici în ceea ce imun priveşte protecţia faţă de boală şi nici în diagnostic. acută şi diaree apoasă cronică Aderenţă difuză de Diaree Vărsături. celulele epiteliale apoasă. 9. scaune peretelui intestinal mucoase Invazia şi Dizenterie Febră. crampe like” colite abdominale. tineri EaggEC DAEC Toate vârstele Copii 2-6 ani. EHEC) fiind implicate în patogenia unor manifestări clinice. distrugerea acută diaree. 60 . Diaree Febră.60 Shiga-like) caracterizează anumite tulpini (ETEC. abundentă.

Definiţie 2. cu capetele rotunjite. Germeni puţin pretentioşi. mediul Leifson). . bacilii dizenterici dezvoltă colonii rotunde. Se întâlnesc în materiile fecale ale bolnavilor de dizenterie. Caractere 61 . utilizează inconstant acetatul de sodiu. Gramm negativi.Shigella flexneri. Pe medii simple produc colonii de tip S.C – Shigella boydii. . Unele specii de bacili dizenterici necesită însă pentru cultivare acidul pantotenic. bombate. Caractere de cultură 5. muşte.Shigella dysenteriae . lizindecarbozilazo-negativi. obiecte. mediul Istrate.Caractere morfologice 4.Meitert. dar mai ales la imunodeprimaţi infecţii cu Escheichia coli sunt mai frecvente. 1. Receptivitatea este generală. transparente şi lactozo negative.A . Habitat Bacili imobili.D – Shigella sonnei. cresc în condiţii optime la 370 C. etiologia ei a fost precizată numai la începutul secolului XX de către Shiga. Profilaxia este nespecifică. Shigella se dezvoltă caracteristic pe mediile slab selective şi moderat selective. SHIGELLA Taxonomie În cadrul grupării Shigella se recunosc 4 specii sau subgrupe sau serovaruri: . Aerobi şi facultativ anaerobi. de care se deosebesc prin fermentarea glucozei fără producere de gaz.determinată de germeni din genul Shigella este cunoscută încă din antichitate. asemănători cu Escherichia coli. precum şi la purtătorii aparent sănătoşi .B . nesporulaţi. Bacili. ABTL. Se izolează mai greu din mediul extern: ape poluate. Sunt imobili. Ca medii se utilizează medii speciale şi diferenţiale care conţin lactoză ( ADCL. . necapsulaţi. Gramm negativi. 3. Pe aceste medii. alimente contaminate.61 Calea de transmitere principală este digestivă dar se citează şi cea cutanată sau respiratorie. Istoric Dizenteria .

62 biochimice Sensibili la variaţii de pH. 5b.C. în praf uscat-10 zile. Grupele A si C sunt omogene din punct de vedere antigenic. 2a. Shigellele pot fi subîmpărţite în 2 mari grupe: . Structură Structura lor antigenică este constituită numai din antigene somatice antigenică O (LPZ). Shigella shiga elaborează o exotoxină termolabilă de natură proteică.2 luni. germenii din grupul B sunt heterogeni având în afară de antigenul specific de tip şi o serie de fracţiuni antigenice. Nu formează H2S. Fenolul l% îi omoară în 30 de minute. 4a.D).grupul manitonegativ (grupul A). 4b. În funcţie de proprietăţile biochimice şi antigenice Shigellele acestea se grupează în 4 grupuri serologie sau subgrupe: l . ceea ce constituie o excepţi. flexneri 6. 5a. 3a. Speciile din genul Shigella sunt oxidazonegative. Shigella sonnei o poate fermenta tardiv. Sunt sensibili la antagonismul microbian şi la bacteriofagii specifici.grupul manitopozitiv ( grupele B. La temperatura de 60 0 C mor în 10 minute.boydii).Shigella Large Sachs. 2 .Shigella shiga este cel mai patogen dintre toate bacteriile. elaborează o exotoxină neurotropă. deşi este Gramm negativ.flexneri şi Shigella schmitzii).grupul D . La serotipul 1 din subgrupul A (Shigella shiga) este implicată şi toxigeneză. y). . Sunt sensibili la acţiunea sulfamidelor şi antibioticelor.largei sachsi. Sh.Shigella. 6.Shigella dysenteriae tip 3 care are înrudiri antigenice cu E. Sh.antigen K (Sh.grupul B – Shigella flexneri cu 13 serotipuri (1a. Descompun glucoza fără producere de gaz (glucozo-pozitivi) Unele tulpini de S.1b. cresc cel mai bine în condiţii de neutralitate. fizici. . coli =124. 8. produse lactate rezistă 1-2 săptămâni. . 7. boydii . lenjerie -2 săptămâni. O serie de tulpini de Shigella posedă antigene de înveliş .grupul C .Shigella sonnei cu 2 tipuri (S. la agenţi rezistenţi. Rezistenţa în In afara organismului uman germenii din acest grup sunt puţin mediu.Shigella schmitzii.grupul A Shigella dysenteriae cu l3 serotipuri : . x. Unele tulpini produc indol (Shigela .cu 18 tipuri 4 . Nu fermentează lactoza (lactozonegativi). 62 . în gheaţă . 6.R). flexneri tip 6 produc şi gaz. biologici în ape poluate supravieţuiesc 9 zile. chimici şi In produse alimentare: lapte. 3b. . După modul în care fermentează sau nu manita. 2b. 3 .Caractere de patogenitate Au caracter de multiplicare şi invazivitate.

Epidemiologie GENUL SALMONELLA Taxonomie Deoarece cercetările mai vechi considerau structura antigenică definitorie pentru specie. Receptivitatea este generală. .Salmonella enterica cu subspeciile enterica. muştele ca vectori sau prin mâna murdară. s-a ajuns ca Genul Salmonella să totalizeze peste 2000 de specii. Calea de transmitere este digestivă prin mecanism indirect complex implicând alimente. . Sursa de infecţie: este omul bolnav de dizenterie forma acută. Boala la om Infecţia cu Shigella induce un răspuns umoral slab. Popoff) reconsideră nomenclatura veche şi propun ca din genul Salmonella să facă parte 2 specii: .Răspunsul imun 10.1000 bacterii) determină la om dizenteria bacilară care se manifestă clinic prin 3 simptome majore ce determină sindromul dizenteric cartacterizat prin: .colici abdominale. cronică sau purtătorul sănătos sau cronic de bacili dizenterici. houtenae. Apariţia anticorpilor locali tip A ar putea avea importanţă în prevenirea infecţiei. flexneri 2a varianta apatogenă T-32. Salmonella serovarianta Enteritidis.Salmonella. Germenii din genul Shigella ( doza infectantă minimă 100 . dar se pare că sugarii şi copii mici sunt mai predispuşi la dizenterie. Alţi factori care contribuie la patogenitatea Shigellelor sunt o enzimă mucinolitică şi antigenul K. indica . . 11. Studiile recente fenotipice (Ewing) şi genotipice (Le Minor. bongori.scaune diareice sanguinolente şi mucoase. salamae. apă contaminată.63 Shigella dysenteriae posedă o exotoxină de natura proteică (neurotropă) şi o endotoxină (enterotropă). diarizonae.tenesme ( senzaţia acută de defecare). Condiţiile igienico-sanitare deficitare favorizează indirect extinderea îmbolnăvirilor. Actualmente serovarurile poartă numele anterior atribuit de schema Kauffmann-Withe scrise însă cu caractere romane nu italice: Salmonella serovarianta Typhymurium. Profilaxia specifică Meitert şi Istrate au reuşit producerea unui vaccin antidizenteric viu VADIZEN preparat dintr-o suspensie de bacili: Sh. cu apariţia de anticorpi care nu conferă protecţie. Shigela flexneri (forma S) sintetizează numai o endotoxină enterotropă. 63 . 9. arizonae.

. Unele specii prezintă o pseudocapsulă .64 Istoric Prima specie: Salmonella cholerae a fost descrisă de SALMON şi SMITH în 1885. şerpi). Cultivarea pe mediile cu sânge nu determină hemoliză. purtătorilor sănătoşi.Sallmonella typhi. Se pot izola din mediu de pe alimente infectate. Se găsesc frecvent în intestinul păsărilor. din ape de suprafaţă. Nu sunt germeni pretentioşi. produc H2S şi folosesc citratul ca unică sursă de carbon. fără a modifica culoarea mediului pe care cresc. mamiferelor. LIGNIERES propune denumirea generică de Salmonella în l900. . Habitat 3. Toate serovarurule de Salmonella enterica subsp. Salmonelele sunt foarte răspândite în natură. Având în vedere că salmonelele se izolează frecvent din materiile fecale şi că aspectele coloniilor de enterobacterii sunt deseori identice pe medii obişnuite. Sunt bacili Gramm negativi. Wilson Blair Pe mediile de îmbogăţire coloniile de Samonelle se dezvoltă prompt (24 de ore). Caractere de cultură 64 . pentru izolarea salmonelelor şi identificarea lor sunt necesare medii de îmbogăţire (cu selenit sau mediul Muller Kaufmann) şi medii de cultură selective: Leifson.Definiţie Genul Salmonella cuprinde enterobacterii mobile (excepţie serovarul Gallinarum/Pullorum) care fermentează glucoza cu producere de gaz. unde pot supravieţui luni şi chiar ani (sol).C.Sallmonella typhimurium.Salmonella paratyphi A.B. Se dezvoltă pe medii obişnuite lichide sau solide. ape reziduale.antigenul Vi. formând colonii de tip S sau R. Salmonelele virează în cărămiziu în 24-48 de ore mediul cu selenit şi decolorează mediul Muller Kauffmann 2. Istrate. . în timp ce celelalte subspecii şi Salmonella bongori se întâlnesc în special la animalele cu sânge rece (peşti. omului bolnav. mobili cu cili peritrichi (cu o excepţie) necapsulaţi. Multiplicarea în mediul exterior este posibilă dar nesemnificativă şi fără importanţă practică. Nu produc indol urează. la păsări şi la insecte.Caractere morfologice 4. Speciile cu pseudocapsulă sunt: . nesporulaţi.Meitert. nu degradează adonitolul şi esculina. enterica sunt parazite pentru om şi mamifere. produc acid din manitol şi sorbitol. 1.

65 Pe mediile moderat selective Istrati.Caractere biochimice Germenii din genul Salmonella sunt aerobi. care prin prezenţa lor împiedică O aglutinablitatea. M. Specificitatea de tip este determinată de cantitatea şi calitatea aminoacizilor din flagelină. Ag. Işi pot câştiga rezistenţa la antibiotice.Meiter şi Leifson apar sub formă colonii bombate. 65 . In general sunt sensibile la cloramfenicol.. 3. Variaţia antigenică se poate realiza prin transducţie existând mai multe posibilităţi: . Pe mediul înalt selectiv Wilson Blair salmonelele dezvoltă colonii mici de culoare neagră. în apa şi sol pot supravieţui timp îndelungat. Antigenul somatic O are importanţă în patogenitate. fizici. este specific de tip. chimici şi Laptele constiuie un mediu de cultură favorabil. transparente. Temperatura optimă de creştere este de 37 0C. streptomicina. la agenţi In afara organismului. Pe baza sa grupurile serologice se împart în tipuri serologice.67. 5. rotunde. Substanţele clorigene le distrug în câteva ore (var cloros 20%. mediu. Antigenul flagelar H este de natură proteică se găseşte la nivelul cililor peritrichi.O somatic este de natura polizaharidică şi conferă specificitate de grup. 2.6. l. dar se pot dezvolta şi între 10-450 C. Rezistenţa în Sunt germeni deosebit de rezistenţi. Antigenele de înveliş K. 5 dispuse în peretele bacterian. Pe AABTL este lactozonegativ. Sub această denumire sunt grupate 3 antigene Vi.pot pierde parţial sau total antigenul Vi.. rezistă 4 ani în pulberea de ouă a cărei utilizare în alimentaţie este interzisă. .2. ampicilina şi bacteriofagi specifici.pot pierde antigenul H şi devin imobile. la un pH optim între 7. 7. lucioase cu o zona metalică în jur.pot pierde antigenul O şi colonile S se transformă în colonii R. Salmonella typhi fermentează glucoza numai cu producere de acid iar celelalte Salmonelle fermentează glucoza cu producere de gaz. S-au identificat 67 de fracţiuni antigenice de AgO există deci 67 de serogrupuri de salmonele. Culturile de salmonelle sunt distruse prin căldură la 600 C (căldură umedă) în 15-20 minute.2-7. Antigenul Vi stimulează producerea de anticorpi specifici. numerotate de la 1. . 6. lactozonegative. Antigenul g Vi al tulpinilor de Salmonella typhi reprezintă substratul de fixare al bacteriofagilor. Salmonella nu fermentează lactoza dar descompune glucoza.Structură antigenică Prezintă toare cele trei tipuri de antigene. constituind endotoxina responsabilă de efectele toxice ale acestor germeni. având posibilitatea unor variaţii de fază. salmonelelle putând biologici supravieţui 30-35 de zile (toxiinfecţii alimentare).. cloramina 5%) iar acidul fenic 5% în câteva minute. tetracicilina. facultativi anaerobi.

Clinic. supravieţuieşte intrafagocitar datorită prezenţei unor structuri de suprafaţă precum şi prin prezenţa unor proteine (peste 40 ) care apar ca răspuns la fagocitare. respiratorii. în contextul unei bacteriemii pasagere pot determina infecţii extradigestive: urinare. Salmonella typhi determină febra tifoidă. Este obligatorie colonizarea realizată cu ajutorul unor structuri de aderare (adezinele) care induc modificări la nivelul membranei celulare. . . Este certă apariţia răspunsului imun după infecţiile produse de Salmonella typhi şi paratyphi cu punerea în evidenţă a anticorpilor circulanţi anti -O.forma comună – parte importantă a sindromului diareic de etiologie bacteriană. Anticorpii anti-O şi anti-Vi au rol protector. meningeale. Studii de fiziopatologie fundamentală au identificata un receptor hormonal afectat prin ataşare şi invazie bacteriană. Endotoxina (antigenul O LPZ) eliberat după distrugerea germenilor are un rol important în patogenitate. Infecţiile salmonelozice sunt larg răspândite pe glob. febrele paratifoide. Numărul lizotipurilor cunoscute de Salmonella typhi este astăzi de 100.salmoneloze sistemice sau febre enterice (febra tifoidă şi febrele paratifoide) entităţi clinice clar definite cu evoluţie clinică caracteristică şi imu nitate durabilă. Răspunsul imun umoral este detectabil în special după infecţii extraintestinale. evoluează endemo-epidemic şi constituie o parte importantă a sindromului diareic în special la copilul sub 3 ani.septicemiile salmonelozice suint de fapt complicaţii ale unor forme enterice care se generalizează pe fondul unei agresiuni puternice la organismele imunodeficiente ( copii.salmoneloze enterice . Apariţia anticorpilor din clasa Ig A secretorii pot împiedica ataşarea la nivelul epiteliului intestinal. iar Salmonella paratyphi. considerate boli sistemice denumite şi febre enterice . salmonelozele pot determina: . articulare.Răspunsul imun 10. 9. dau o imunitate durabilă. anti-H. De menţionat că la genul Salmonella a fost pus în evidenţă şi un grup de gene (gene de invazivitate) unele din ele fiind asemănătoare cu cele identificate la Genul Yersinia. cu răpândire universală şi manifestare endemo-epidemică.66 Lizotipia tulpinilor de Salmonelle constituie un mijloc de investigaţie epidemiologică în vederea stabilirii filiaţiei cazurilor. anti -Vi. Salmonella spp.. Boala la om 66 . paratyphi B şi nu are rol în patogenitate 8.Caractere de patogenitate Salmonella spp. Antigenul M a fost descris iniţial la tulpinile mucoide de Salmonella. Se pretează ladiagnostic imunologic. maligne. care în condiţii deficitare de apărare locală şi generală. Condiţia de bază a pacientului imprimă gravitatea bolii care de obicei înregistrează procente ridicate de mortalitate (10%-20%) l. vârstnici debilitaţi prin boli cronice.etc). devine patogenă prin multiplicare şi invazivitate.

canal toracic apoi invadează şi alte organe limfoide). producând edem materializat clinic prin starea tifica. După vindecarea clincă. . Endotoxina cu tropism vascular. timp în care simtomatologia obiectivă are intensitate maximă.peristaltism accentuat. ganglionmi mezenterici. vărsături. Se efectuează obligatoriu şi reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavului. Toxina eliberată de bacterii este endotoxina. typhi (10 3 Salmonelle) în urma ingerării de alimente contaminate.convalescenţa. pierderi electrolitice. După 2 săptămâni de boală. Bacteriemia secundară apare la o săptămână de la apariţia simptomatologiei. Starea generală a bolnavului este alterată. bolnavul intrând într-o etapă nouă . FEBRA TIFOIDĂ Determinată de Salmonella.ulceraţii spre lumenul intestinal. permeabilizează vasele. unii bolnavi pot rămâne purtători sănătoşi de germeni. Diagnosticul bacteriologic şi antibiograma sunt obligatorii în stabilirea conduitei terapeutice. Prin hiperpermeabilizarea vasculară apar pete hemoragice. Perioada de stare durează 2-3 săptămâni. scaune diareice apoase. Simptomatologia digestivă se manifestă prin: . Febra atinge în platou 39-40 0 C. După primele 7 zile de la contaminare apre bacteriemia primară determinată de multiplicarea germenilor din organele limfoide (ganglioni solitari intestinali. Simptomatologia se manifestă prin: greţuri. iar febra creşte.colici puternice. . După apariţia Atc antiO şi a Atc antiH. Salmonella pătrunde pe cale digestivă ajunge în plăcile Payer şi se multiplică în profunzime.67 2. Restul Salmonellelor pot determina la om. Boala apare în urma consumului de alimente masiv contaminate cu Salmonelle.typhimurium sau Salmonella enteritidis în urma consumului ouălor de raţă. procesul infecţios manifestându-se după 48-72 de ore. . care localizaţi în colecist se vor multiplica lent şi 67 . se produce leucopenie. dar şi spre profunzimea peretelui (determinate de cantitatea mare de germeni din intestin). Boala debutează cu un acces febril datorat pătrunderii germenilor în circulaţie. TOXIINFECŢIA ALIMENTARĂ de tip infecţios Agent etiologic: cel mai ades Salmonella. enterocolite în cazul consumului unei cantităţi mai mici de germeni.colite. peristaltism exagerat. . colici abdominale. titrul anticorpilor creşte mult determinând o fagocitoză masivă (numărul germenilor scade). simptomatologia se amendează.toxiinfecţii alimentare de tip infecţios în urma ingerării de alimente intens contaminate.

Klebsiella oxytoca. sau de om şi animale pentru celelalte. care fermentează glucoza cu producere de mari cantităţi de gaz (excepţie Klebsiella rhinoscleromatis). condiţionat patogeni. . Klebsiella pneumoniae şi oxytoca sunt enterobacteriile cel mai frecvent incriminate în infecţiile intraspitaliceşti. Sursa este repezentată de om pentru Salmonellele exclusiv umane. infecţii urinare. 2.68 se vor elimina în cantităţi mici. Ambele specii au fost izolate din bronhopnemonii. Profilaxia nespecifică constă în depistarea sursei şi anihilarea ei. clima caldă. . sânge) au contribuit decisiv la răspândirea largă a serovarurilor de Salmonella şi deci la creşterea morbidităţii şi chiar mortalităţii prin salmoneloze. iar profilaxia specifică se aplică doar febrei tifoide ( vaccinul antitific este un vaccin microbian omorât). imobile. oase. Factorii sezonieri. Intensificarea relaţiilor comerciale interţări. apele de suprafaţă. 1. Taxonomie genul este alcătuit din 6 specii care se diferenţiază printr-un set minim de teste biochimice. un mod de viaţă neigienic favorizează în condiţii precare nivelul morbidităţii. capsulate. Sunt larg răspândiţi în natură regăsindu-se pe sol. Septicemiile cu Klebsiella au un prognostic infaust.Klebsiella planticola Sunt germeni saprofiţi.Epidemiologie .Klebsiella rhinoscleromatis. etc.Klebsiella ornitinolytica.Klebsiella ozaenae. . migraţiile populaţionale. păsări) în ferme unde consumă hrană cu adaosuri proteice deseori contaminate (făinuri furajere de carne. Klebsiella rhinoscleromatis şi Klebsiella ozenae sunt excepţional de rar întânite în patologia ORL în ţara noastră.Klebsiella pneumoniae. Receptivitatea este generală. 11. industrializarea alimentaţiei şi a creşterii animalelor de consum (porci. prezenţi în căile respiratorii şi în intestinul omului. GENUL KLEBSIELLA Este o grupare de Enterobacteriaceae condiţionat patogene. . . . enterite mai ales la copii şi în postoperator în complicaţii septice localzate sau generalizate. Habitat 68 . posibitatea călătoriilor cu avionul la mari distanţe. Calea de transmitere este digestivă. plante.

pe mediul TSI sunt glucozo pozitivi şi uneori fermentează glucoza cu producere de gaz.69 3. Toxigeneza este dată de prezenţa endotoxinei termostabile. 5. implicat în patologia patogenitate umană prin multiplicare şi invazivitate. pe baza căruia grupele se împart în tipuri serologice. nu produc hidrogen sulfurat. pe care dezvoltă colonii foarte bombate. . . geloză cultură lactozată. Caractere Sunt aerobe şi facultativ anaerobe. biochimice Temperatura optimă de creştere este de 370 C.. 6. aureomicină. Sunt sensibili la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor uzuale. Sunt sensibili faţă de polimixină. In produsele patologice apar sub formă de cocobacili înconjuraţi de o capsulă de natura polizaharidică (D-glucoza. Nu au flageli. Antigenul solubil este reprezentat de endotoxină. Rezistenţa în Este un germene care rezistă bine în condiţiile mediului extern. sunt lactozo-pozitivi. chimici şi întuneric pot rezista săptămâni chiar luni de zile.indol negativi şi ureazo-pozitivi. Multiplicarea este dată de rezistenţa germenilor la fagocitoză prin prezenţa Ag O şi Ag K. 4. decelabile prin reacţia de umflare a capsulei. Pe mediile multitest au următoarea comportare enzimatică: . în 30 minute. fucoza. Răspunsul imun Este slab.pe mediul MIU sunt imobili. dar cresc şi la temperatura camerei. fiind mediu. descriindu-se la Klebsielle 80 de fracţiuni antigenice. la agenţi unul din cei mai temuţi germeni de spital.antigenul somatic O (LPZ) specific de grup. . alb cenuşii.2 ore sau în 5-7 minute la 1000 C .Caractere de Este un organism condiţionat patogen. La temperatura camerei şi la fizici. acid uronic).Caractere morfologice Sunt bacili Gramm negativi. scurţi dispuşi în diplo sau în lanţuri scurte. 69 . 9.pe mediul Simmnons pot creşte având ca unică sursă de carbon citratul . lucioase cu aspect mucos (M) care după o perioadă de incubare prelungită prezintă fenomenul de confluare şi curgere pe suprafaţa mediului. biologici Căldura umedă îi omoară la 55 0C. In bulion.antigenul capsular K. Caractere de Nu sunt germeni pretenţioşi: cresc pe geloza simplă. Pe medii lactozate sunt lactozo pozitive. 8. deci sunt imobili. Klebsiellele cresc abundent. 7. Structură antigenică Antigenele somatice sunt de 3 tipuri: . colimicină. Prezintă o capsulă cu dimensiuni de 2-3 ori mai mari decât diametrul bacteriei.

bactrim. toxinfecţii alimentare. pleurite. Klebsiella ozaenae a fost izolată în cazuri de ozenă (atrofia progresivă a mucoasei nazale cu pierderea mirosului). .infecţii ale căilor respiratorii (pneumonia Friedlander. . septicemie (endocardita). bronşiectazie. dintre care 10 specii au fost izolate în procese infecţioase la om : . Tratament GENUL SERRATIA Taxonomia acestui gen a suferit mai multe modificari.Serratia odorifera. Boala animale la Infecţii spontane au fost descrise la cobai. Boala la om 12. viţel. infecţii nozocomiale. . Calea de transmitere cel mai frecvent incriminată este cea digestivă.Serratia marcescens. otite medii) în special la persoane tarate imunologic. Receptivitatea este generală. sinusite.pneumonii necrotice şi hemoragice foarte grave.Serratia plymuthica. . 70 . . Acest gen este format din 11 specii.Serratia ficaria. 11. Primele 3 specii sunt cele mai importante din punct de vedere practic. .Serratia liquefaciens. moare după 24 de ore cu septicemie. . Klebsiella pneumoniae este incriminat în: .Epidemiologie 13. oaie. colescistita).70 10. independent de vârstă. care inoculat intraperitoneal cu o tulpină de Klebsilla. Klebsiella rhinoscleromatis s-a evidenţiat în secreţiile nazale ale indivizilor cu rinosclerom ( granulom destructiv al nasului şi faringelui). Pentru infecţiile experimentale cel mai sensibil animal este şoarecele alb.Serratia fonticola. In evoluţii severe se indică: cefalosporine în asociere cu aminoglicozide.Serratia rubideae. dar sunt posibile şi căi extradigestive de transmitere (aeriene) a infecţiei. infecţii ale căilor uro-genitale. Alte antibiotce utilizate sunt: tetraciclina. dar este mai mare la imunodeprimaţi.în infecţii ale tractului digestiv (enterita. după efectuarea antibiogramei. Sursa este omul bolnav sau purtătorul sănătos. Profilaxia este nespecifică. porc. apendicita.

Este necesară antibiograma pentru conducerea tratamentului. la agenţi fizici. Habitat 3. endocardite. 71 . Gramm negative. infecţii bronhopulmonare. Caractere de Sunt germeni nepretentioşi. motiv pentru care răspunsul imun nu are valoare practică. decarboxilaze. oxigenofili. ţinând cont de multirezistenţa germeilor la antibiotice. Pigmentogeneza este favorizată de această temperatură. care capată o culoare roşie. Produc acetil metil carbinol. bolnavi cu tumori maligne. Nu produc indol şi H2S. Caractere Sunt aerobi. Au fost semnalaţi cu o frecvenţă crescută în cadrul infecţiilor intraspitaliceşti. Nu fermentează lactoza. cu un inel roşu sau o peliculă la suprafaţa mediului.. Tratament TRIBUL PROTEAE Din acest trib fac parte 3 Genuri şi anume: PROTEUS. 4. de consistenţă untoasă. Structură antigenică 7. Se datorează probabil unor pili de tip 2 şi enterotoxinelor.71 1. Răspunsul imun 10. Îşi câştigă rezistenţa în mediul de spital faţă de antiseptice.Caractere morfologice Enterobacterii mobile cu cili peritrichi. Temperatura optimă de creştere este între biochimice 200-250 C. cel mai adesea mobili. Gramm negativi. chimici şi biologici 8. 11. Anticorpii anti -O şi anti-H nu sunt protectivi. Intâlnite ubicvitar în natură pe sol. alimente şi în materiile fecale ale omului şi animalelor . după intervenţii chirurgicale. In bulion dezvoltă colonii luxuriante. 5. dezinfectante şi antibiotice. Fermentează glucoza cu producere de acid şi gaz în cantităţi mici Produc lipaze. Pe cultură geloză sânge apar colonii de 1-2mm diametru. Sunt parvobacili. de farmacocinetica antibioticelor şi localizarea infecţiilor. meningite. proteaze.. bombate translucide. după cateterisme şi examene endoscopice. crescând uşor pe mediile uzuale. etc) unde evoluţia spre deces este rapidă. Afectează de obicei organisme handicapate imunologic (sugari prematuri. Cresc pe mediul cu citrat Simmons. MORGANELLA si PROVIDENCIA care au în comun capacitatea de a degrada oxidativ aminoacizii. dezoxiribonucleaze. Caractere de patogenitate 9. scurţi. 6. ciliaţi. Germeni cu o rezistenţă deosebită în mediul extern. Rezistenţa în mediu. Boala la om Pe baza antigenelor O şi H s-a realizat o schemă antigenică care însumează 70 de serovaruri. apă. Definiţie 2. leucemici.

Unele produc indol. în alimente şi în produse patologice (urină. Rezistenţa la antibiotice este considerabilă. translucide.Proteus myxofaciens Numai primele 3 specii prezintă importanţă în patologia umană. nesporulaţi. Sunt lactozanegativi. nepretenţioşi. în ochi de pisică datorită producerii de H2Scare se evidenţiază prin apariţia unor pete negre în mijlocul coloniei. crescând bine pe mediile uzuale.72 GENUL PROTEUS Din acest gen fac parte 4 specii şi anume: . De asemenea rezistă pe metale. Gramm negativi . Lichefiază mediul Löffler. Habitat 3. Pe mediile cu bilă ( Istrate-Meitert. Nu este inactivat de unele soluţii antiseptice sau detergenţi. Caractere biochimice 6. necapsulaţi. şi prin faptul că folosesc oxigenul din mediu contribuie la înmulţirea bacteriilor anaerobe.Definiţie 2. formându-se o linie de demarcaţie numită linia Dienes. geloza sânge înclinată formele mobile prezintă fenomenul caracterisitic de invazie în trepte -căţărare. materiile organice în putrefacţie. Fermentează cu producere de acid şi gaz (în cantităţi minime) glucoza şi unele specii . inclusiv în biologici alimentele congelate. mobili. Rezistenţa în Este unul din cei mai rezistenti germeni. netede. Iau parte la procesele de putrefacţie. Sunt răspândiţi ubicvitar în natură: pe sol. Cresc chiar şi pe zonele neînsămânţate fiindcă sunt mobili.Caractere morfologice Bacili polimorfi.Proteus vulgaris . Sunt bacili polimorfi (cocobacili. Leifson) este inhibat fenomenul de invazie şi se dezvoltă colonii rotunde. H2S ( în mod obligatoriu). Nu sunt germeni pretenţioşi. la agenţi variaţii de temperatură şi la variaţii de pH. spută. 4. Supravieţuieşte în soluţile perfuzabile. colecţii pururlente). Tulpinile diferite însămânţate pe acelaţi mediu nu se amestecă. prin elaborarea enzimelor proteolitice descompun proteinele. Sunt aerobi şi facultativ anaerobi.zaharoza.roire. Caractere de cultură 5. chimici şi timp îndelungat. motiv pentru care este 72 . bastonaşe scurte. în cele cu glucoză putându-se multiplica şi la temperatura camerei ceea ce explică difuzibilitatea lui mare în mediul spitalicesc determinând grave infecţii nozocomiale. Sunt Gramm negativi. produc fenilalanin. 1.Proteus penneri . Rezistă la uscăciune fizici. Rezistă mai multe luni la temperaturi joase . forme filamentoase) Au cili peritrichi sau lofotrichi care le conferă o mare mobilitate. rezistând şi la mediu. ape reziduale. descompun ureea. ape de suprafaţă. Pe geloza simplă.dezaminaza.Proteus mirabilis .

aminoglicozide.flagelar este specific de tip şi prezintă 31 de fracţiuni antigenice. Ca germeni condiţionat patogeni declanşează singuri sau în asociaţie cu alţi germeni abcese. Calea de transmitere este digestivă. Profilaxia este nespecifică. 1.antigen somatic este specific de grup şi este comun la Proteus vulgaris şi Proteus mirabilis. Exemplu: OX2. septicemii. 11. Structură antigenică antibiogramei pentru conducerea adecvată a Antigenele determinante ale genului Proteus sunt Ag O şi Ag H. infecţii urinare. OX 19. rolul lor a crescut după descoperirea antibioticelor. 7. Producerea de urează alcalinizează urina şi favorizează formarea de calculi. Receptivitate prezintă în special organismele tarate. urinară. Habitat Enterobacterii mobile. cistite. cefalosporine conform antibiogramei. GENUL MORGANELLA Se citează o singură specie: Morganella morgani. toxiinfecţii alimentare.Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purtătorul sănătos. Gramm negative. infecţii nozocomiale. endotoxina). Ag H. Definiţie 2. Mobilitatea deosebită îi permite invazia tractului urinar. O importanţă deosebită o au unele serotipuri care prezintă înrudiri antigenice cu Rickettsia prowazecki ( agentul cauzal al tifosului exantematic). enterite la sugari şi copiii mici. S-au identificat 55 de antigene somatice. Ag O ( LPZ. respiratorie. 9. Boala la om In patologia umană. Habitat puţin studiat. OXK aglutinează cu antiser de Rickettsia prowazecki (reacţia WEIL FELIX). 12.73 necesară efectuarea tratamentului. peritonite.Tratament Ampicilina. 10. 8. Eliberează de la nivel parietal după distrugere endotoxina (antigenul O LPZ). . colonizarea unor gazde cu defienţe imunologice). Răspunsul Postinfecţios apare un răspuns de tip umoral care nu are importanţă imun practică. mobile. izolată mai frecvent din materiile fecale umane şi întâmplător din urină în cazul infecţiilor urinare în postoperator şi rarrisim din sânge 73 .Caractere de Se manifestă prin multiplicare şi endotoxinogeneză în condiţii patogenitate speciale ( părăsirea habitatului natural.

. Lactozonegative 5. Nu migrează pe mediile cultură nutritive simple (geloza simplă. Toate speciile (5) au un habitat puţin cunoscut. Caractere de Pe geloză nutritivă formează colonii de tip S şi nu prezintă cultură fenomenul de invazie. 1. Structură Antigenele somatice O (34 fracţiuni) şi antigenele flagelare H (24 antigenică fracţiuni) împart specia în serovaruri 7. geloza sânge). nesporulate. Nu produc H2S şi ornitindecarboxilaza. 4. lizindecarboxilaza. Răspunsul Răspunsul imun prin elaborarea anticorpilor antiO şi anti H la titruri imun neprotective nu are valoare practică. Tratament Morganella spp. Răspunsul Se caracterizează prin elaborarea de anticorpi anti-O şi anti –H imun specifici dar neprotectivi. Structură Prezintă antigene somatice O cu specificitate de grup şi antigene antigenică flagelare H cu specificitate de tip. Habitat 3. nesporulaţi.Caractere morfologice Enterobacterii Gramm negative. Caractere Producerea de indol. mobili. Gramm negativi. necapsulaţi. Caractere Fermentează glucoza cu eliberare de acid în cantităţi foarte mici şi biochimice fără producere de gaz. este în general sensibilă la nitrofurantoin.Providencia stuarti. absenţa producerii de H2S. fenilalanindezaminaza.Caractere morfologice Bacili Gramm negativi. necapsulate.74 3. Produc indol. . Este necesară efectarea antibiogramei pentru o corectă conduită terapeutică GENUL PROVIDENCIA Cuprinde 5 specii dintre care 4 s-au izolat de la om şi o specie numai de la animale şi anume: . . 6. întâlnite în urină şi materiile fecale la om . 8. necapsulaţi.Providencia rettgeri. Definiţie 2. pe geloză sânge multe tulpini sunt hemolitice. ciliaţi. mobile. imposibilitatea biochimice utilizării citratului ca unică sursă de carbon sunt caracteristici de bază ce permit încadrarea în gen şi specie. nesporulaţi. 7. Numai unele specii produc urează. 6. Utilizează citratul ca unică sursă de carbon (Simmons). ciliaţi.Providencia alcalifaciens. rar fiind implicat în infecţii generalizate 9. 5. Boala la om Determină la om infecţii urinare postoperatorii.Providencia rustigianii. Caractere de Pe mediile de cultură cresc colonii de tip S. 4. tetraciciline şi gentamicină. Sunt germeni lactozonegativi. 74 .

animale şi accidental pentru om.Tratament GENUL PSEUDOMONAS În genul Pseudomonas sunt cuprinse peste 60 de specii. legume. fructe. genul fiind în continuă remaniere taxonomică. gastroenterite.Caractere 75 . Aproximativ 90% din infecţiile cu Providencia afectează căile urinare.specii nefluorescente: Pseudomonas stutzeri . apă. septicemii. Sunt încadrate 5 specii şi anume: Pseudomonas (Comarnonas) acidovorans. apa minerală. Frecvent izolat în mediul de spital de pe diferite suprafeţe. monotrichi cu un cil polar. toxiinfecţii alimentare. soluţii antiseptice. apa termală. sol pe tegumentele şi în cavităţile naturale ale omului şi animalelor. Inclus în cea mai mare parte în genul Xanthomonas. se găseşte în aer. şi aume: GRUPUL 1 Este cel mai cuprinzător şi cuprinde : . de piscină. flori. GRUPUL 2 GRUPUL 3 GRUPUL 4 GRUPUL 5 PSEUDOMONAS AERUGINOSA (BACILLUS PYOCYANEUS) 1.75 8. Pseudomonas saccharophilla Pseudomonas facilis. 9. cosmetice. producători de pigment.Definiţie 2. mobili. Se regăseşte pe vegetale. incapabili să fermenteze glucoza. produse injectabile. Pseudomonas syringae. nepretenţioşi nutritiv. Bacili subtiri. Pseudomonas mendocina Cuprinde specii patogene: Pseudomonas (Burkholderia) cepacia patogenă pentru plante. cu un flagel polar. Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei patogen pentru animale şi accidental pentru om. apa potabilă. medicamente. infecţii de spital. Pseudomonas delafieldii. Pseudomonas aeruginosa fluorescens.specii fluorescente: Pseudomonas aeruginosa. oxdazopozitivi. fini de 1-3 milimicroni. colecistite. Ubicivitar. Este format din două specii: Pseudomonas diminuta. Pseudomonas (Burkholderia) pseudomallei. Pseudomonas vesicularis care se apropie mai mult de Gluconobacter prin proprietăţile pe care le exprimă. Pseudomonas (Comarnonas) testosteroni. Boala la om Incriminată la om în diareea de vară a călătorilor. strict aerobi. nesporulaţi. Tratamentul se efectuează conform rezultatelor antibiogramei. de canal . instrumente. Este o bacterie care preferă apa: apa de râu. Americanii clasifică speciile de Pseudomonas în 5 grupe pe baza omologării ARN-ului ribozomal. Contaminează produse alimentare şi farmaceutice chiar dacă sunt păstrate la frigider. Habitat Bacili Gramm negativi. Pseudomonas cjchorii (ultimele 2 specii se identifică la plante) . de mare. 3. dispozitive medicale.

2). solubil in cloroform. uneori încapsulaţi. Nu produc indol si ureaza. Nu fermenteaza lactoza. 6. arsuri suprainfectate. Sunt sensibile la bacteriofagi specifici. iar mediul mai ales inpartea lui superioara se coloreaza in verde albastru fluorescent. Temperatura de crestere este de 4-42 gr. fiind unul din cei mai redutabili germeni de spital. La inceput coloniile si mediul se coloreaza in verde albastru apoi devin brune. Reduce nitratii in nitriti. Pigmentogeneza are loc doar la temperatura camerei si in aerobioza. neomicina. aeruginosa a fost împartita in XXII grupe antigenică serologice. Rezistent la uscaciune. fluorescent. 5. enzime proteolitice. In bulion simplu formeaza la suprafata o pelicula. Rezistenţa în mediu. Secreta o hemolizina piocianolizina) termostabila. difuzibil. Are o activivtate proteolitica marcata.8 ( optim 7. exotoxina).bacteriofluoresceina . nefluorescent. 8. la temperatura camerei. Caractere de Germeni putin pretenţioşi care se poate dezvolta şi în apă distilată. cultură Pe geloza simpla dezvolta colonii rotunde. Specia P. prin oxidare devine brun.C) si la un pH ce variaza intre 5. B. polimixina. Reduce albastrul de metilen. gentamicina. solubil in apa. Printre produsele de metabolism ale piocianicului se remarca piocinaza (alfaoxifenazinacare are actiune bactericida asupra tulpinilor de Proteus. C. la agenţi fizici. C (optim 37 gr.Dintre ei cei mai importanti sunt: . Gramm negativi. antrhacis. chimici şi biologici La mediu este deosebita. Bacilul piocianic este primul germene care-si cistiga rezistenta la antibiotice. Structură Poseda antigene O si H. convexe care ulterior devin plate cu margini neregulate cu un luciu metalic. piocianic elaboreaza pigmenti. Este sensibil la anumite antibiotice : colimicina. 9. Dupa 23 zile mediile cu bacil piocianic degaja un miros caracteristic de salcim. Creste pe mediul Simmons. Lichefiaza mediul Loffler care se pigmenteaza foarte repede.6. Răspunsul imun 10.76 morfologice nesporulaţi . traieste citeva luni in bulion sau pe geloza. fiind o forme de trecere intre germenii autotrofi si biochimice heterotrofi. B. ce joaca un rol important in repiratia bacteriana . gonorrhoeae. N. leziuni putin prin 76 .piocianina pigment albastru.pigment galben verzui. 7. dyphtheriae. Pe geloza singe produc o hemoliza de tip beta. 4.Caractere de Sunt patogeni prin multiplicare la poarta de intrare mai patogenitate toxigeneza (hemolizine. Este distrus in 15 minue la 6o de grade. Boala la om slab de tip umoral Se intilneste frecvent in plagi supurate. Caractere Este un germene aerob.

catir. 6. chimici şi biologici Eliminat in mediile naturale este distrus rapid. septicemii. Necapsulat. Sensibil la dezinfectantele uzuale. paralele sau cu aspect de litere chinezesti. imobil.Definiţie 2. ori cutanat prin intepatura accidentala.Epidemiologie Produce adeseori infectii nozocomiale in special in clinicile de urologie si chirurgie. la Solipedele prezinta boala spontan ( cal.Boala animale 77 . tegumentara sau digestiva. asezate in diplo. In cazul infectiei pe cale tegumentara avem leziuni ulcerative la nivelul pielii. Gramm negativ. Habitat 3. la agenţi fizici. Forma acuta netratata duce la deces 100%... frison. Apoi coriza se intinde la plamin producind bronhopnumonie. meningite. Piocianicul este deosebit de patogen la tropice unde determina infectii cu aspect tific precum si abcese ale ficatului. In culturile vechi au un polimorfismaccentuat. Sensibil la antibiotice streptomicina . magar) fie in forma acuta fie in forma cronica. cap la cap. pielite.. arborescente.6.Caractere morfologice Agentul etiologic al morvei. Poarta de intrare este mucoasa. cefalee. cale de patrundere prin mucoase. C. Forma de bastonase. Simptome febra. Incubatie 2-4 zile. Rezistenţa în mediu. Forma cronica se manifesta prin tumefierea ganglionilor limfatici. de culoare galben verzui.7. mici. Caractere de Aerob. La copii septicemia netratata duce in citeva zile la moarte.77 ombilicale la noi nascuti. C si in citeva secunde la l00 gr. 5. otite. teramicina si la sulfamide. 11. PSEUDOMONAS MALLEI 1. cu forme lungi. cuaspect granular cu zone alternativ colorate si necolorate. in urma contactului cu animale bolnave. cistite. Este accidentala. Este omorit de cladura lo minute la 55 gr. sinuzite. Se coloreaza inegal . diaree. Pe mediu solid dupa 48 de ore dezvolta colonii rotunde.6. leziuni necrotice supurate cutanate. cultură Temperatura optima de crestere 37 gr. mastoidite. C si un pH de 6. Boala la om 7. In forma acuta boala debuteaza prin pustule situate la suprafata ucoasei nazale ducind la ulceratii si la o secretie numita jetaj. dureri articulare. convexe. 4.

iridiscente in lumina oblica. Pe geloza singe in jurul coloniilor apare o zona ingusta de hemoliza tip beta. Pe medii solide dezvolta colonii mici. cultură Cresc bine pe medii imbogatite cu hidrati de carbon.Caractere de Unele tulpini de L. antigenică 6.78 COCI şi COCOBACILI GRAMM NEGATIVI NEFERMENTATIVI MORAXELLA BRANHAMELLA BACILI NESPORULAŢI GRAMM POZITIVI GENUL LISTERIA Taxonomia ei nu este bine precizata. vegetale si in apele uzate. singe sau extract de ficat. Prezenta si numarul flagelilor depinde de temperatura de incubatie: la 37 de gr. lipolitica. Actualmente impreuna cu Genul Erysipelothrix face parte din grupa bacililor Gramm pozitivi. pasari. Grammpozitive. pesti). Sunt nesporulaţi si fara capsula.Caractere morfologice lactobacillus si Larg raspindita in natura pe sol. ciliate. Caractere de Izlarea primara a germenelui din produsele patologice este dificila. C. La culturile vechi polimorfismul este accentuat. Tulbura uniform bulionul. Temperatura optima de crestere variaza intre 20. Habitat 3. Boala la Boala spontana apare frecvent la ovine. bovine sub forma de animale meningo encefalita. cu evolutie letala) si iepurele (inoculat in sacul conjunctival determina o keratoconjunctivita 78 . Structură Este heterogena.37 gr. produce o exotoxina termolabla cu actiune necrotica. citotoxica. Se izoleaza de la multe animale domestice si salbatice (mamifere.Definiţie 2. septicemie si avort. caprine. Pe baza antigenelor O si H au fost împartite in 17 servaruri.C sunt aflagelati iar la temperatura camerei ( 18-22) dispun de 24 flageli atasati subterminal. nesporulaţi. hemolitica. Parazit facultativ intracelular.. 4. monocytogenes sunt virulente avind o putere invaziva patogenitate marcata. Singura specie patogena pentru om este: LISTERIA MONOCYTOGENES 1. Dintre animalele de laborator cele mai sensibile sunt soarecele ( inoculata intranazal determina meninigita. dar creste si la temperatura camerei. aparind forme noi filamentoase. Se poate intilni si in tractul intestinal al omului Se prezinta sub forma de bastonase fine drepte sau usor incurbate cu capetele rotunjite. reptile. 5. translucide.hemoragica si letala 7. edemo. intra sau extracelulare.

GENUL LACTOBACILLUS . pH 5-5. 9. carne) .C. Din flora normala a vaginului se izoleaza speciile L: acidophilus. casei si L. L. Bacili drepti sau usor incurbati. L. septicemie. etc). L. L.Definiţie 2. bere. 5. etc. in atmosfera de Co2 5cultură 10% . cenusii cu centru opac. Boala la om Are un tablou clinic variat de la meningoencefalita. sunt Gramm pozitivi. etc sub denumirea de " bacili Doderlein" L. Nu lichefiaza gelatina.Epidemiologie 3. oculoganglionare) etc. 79 . larg raspindite in natura si constant prezente in cavitatile naturale ale omului si animalelor Constant prezenti in lapte si in produsele lactate. neciliati. avind un rol important in mentinerea echilibrului biologic a acestuia. Reprezinta o parte importanta din flora normala a organismului uman. Caractere de Nu cresc decit pe medii speciale (mediul ROGOZA). 1. nu produc indol si H2S. Caractere Fermenteaza numeroase zaharuri cu producere de acid si gatz. forme localizate (anginoase. cutanata.2.respiratorie. vagin si in tubul digestiv al omului. L. cutanate. asezati cite unul sau in lanturi scurte. Boala la om Lactobacilii au importanta in industria alimentara. nesporulaţi. nastere prematura. casei. Sunt prezenti in cavitatea bucala.79 purulenta). . Habitat Cuprinde 25 de specii saprofite. Reactia rosu metil este pozitiva. plantarum acidifiaza castravetele si varza. 8. Nu are profilaxie specifica. Temperatura optima de creste intre 5-53 gr. bulgaricul se gaseste in iaurt. Calea de transmitere este multipla prin alimente (lapte. castraveti acri. Este o zoonoza. Sunt acidurici biochimice (acidotoleranti). brevis. 10. Dar in culturi vechi devin Gramm negativi. in obtinerea furajelor animale. cellobiosus. la care sursa de infectie o constituie diversele specii de animale bolnave. In 48 de ore dezvolta colonii mici. suporta un ph de 2. lactis au rol in industria laptelui. fermentum. a produselor lactate. embriopatii). L. Sunt anaerobi sau facultativ anaerobi.8.Caractere morfologice 4. vin. Se pot evidentia din materiile organice in care au loc procese fermentative (must. listerioza gravidelor( cu avort. conjunctivala. Constituie deci un factor important al rezistentei naturale in intestinul si vaginul omului.

GENUL SPIRILLUM Are o singura specie patogena: Spirillum minor. pseudodiphthericum )C. Se grupeaza caracteristic in palisada. edem. Speciile C.). Habitat Se izoleaza frecvent de pe mucoasa rinofaringiana a purtatorilor sănătosi. Este o zonoza transmitindu-se la om prin contactul cu animale bolnave sau cu produsele lor infectate. Infectia la om se manifesta sub forma de dermita sau erizipeloidul Rosenbach: placard de infiltratie inflamatorie. ( ingrijitori de animale. facind parte din flora normala a mucoaselor si tegumentelor. sobolan. transparente ( picatura de roua) de tip S. bine delimitat . India. febra mare. In mediul exterior prezinta o rezistenta marcata. Boala profesionala ( ingrijitorii de animale. ulcer. Este o boala benigna intilnita in Japonia. macelari.xerosis si C. Este un germene sprlat (3-4 spire) de cite 2-5 milimicroni lungime. ombilicala. macelari. ciliat. Gramm pozitivi. Germene larg raspindit in natura. sau in Grammezi ca si betele de chibrit 3. GENUL CORYNEBACTERIUM Corynebacterium diphtheriae 1. hofmannii) nu sunt patogene. literele X.80 GENUL ERYSIPELOTHRIX (Bacilul rujetului) Este agentul cauzal al infectiei umane " erizipeloidul Rosenbach" si al infectiei la animale cunoscuta sub numele de rujet. Franta si Italia. Are aspectul unui bastonas drept sau incurbat cu extremitatile maciucate cu dimensiuni intre2-8 milimicroni. vinzatorii de peste).V.Z. Este patogen pentru soarece. pesti) dar cel mai fecvent porcii tineri. amfilotrich. etc. necapsulati. conjunctivala. sub forma de bacili scurti.Definiţie 2. Poate imbolnavi diverse specii de animale (mamifere. Tratamentul este antibiotic cu peniciline. adenopatie regional. cobai. litere cuneiforme .Caractere morfologice 80 . vulvara. pe tegument apare o papula. pasari. rosu violaceu in jurul portii de intrare asemanator cu erizipelul streptococic. Boala nu determina imunitate stabila. Aerob. maimuta si om. La poarta de intrare . reliefat. China. facultativ anaerob. Pe medii solide dezvolta colonii mici. Boala se numeste SODOKU. imobili. La bolnavi se izoleaza din falsele membrane de pe mucoasele rinofaringiana.nesporulaţi sau sub forma filamentoasa. tegumentara. la om ajungind prin muscatura soarecelui de cimp sau a sobolanului de casa. Este prezent in singele animalelor infectate.L.

rotunde. ser de bou si cultură telurit de potasiu). consistenta friabila. asemanatoare cu o floare de margareta (forme R). tipul intermedius tulbura bulionul. plate. . bombate cu margini regulate si suprafata neteda. Mediul de electie este mediul Lofller. morfologia tipica pentru C. sedimenteaza lasind bulionul limpede. Loffler se evidentiaza corpusculii metacromatici (Babes Ernst) prezenti in corpul si in extremitatile bacilului. diphtheriae: .4-7. Elaboreaza cantitati mari de exotoxina. Pe geloza singe se dezvolta colonii albe cu nuante spre cenusiu. ca mici picaturi opace . Hidrolizeaza cistina cu 81 .6. galbene. diphtheriae produce o exotoxina puternica. Caractere Germene aerob si microaerofil. Pe mediul Tinsdale se observa metabolizarea cisteinei si a teluritului de K. necapsulati. cisteina. Nesporulaţi. Caractere de Mediul de imbogatire obligatoriu este OCST (ou. se emulsioneaza usor.Tietz se pot deosebi cele 3 tipuri de C. C si la un biochimice pH de 7.18 ore colonii rotunde. cu marginile crenelate. Suprafata coloniei este granulara (forma S-R).negru.tipul gravis: colonii negre .creste la o temperatua de 36-37 gr. ca ceara. Coloniile de bacil difteric sunt negre si foarte lucioase pentru teluritul in combinatie cu H2S formeaza sulfura de telur care se dispune ca un halou in jurul coloniei. C. .tipul mitis. Tulpinile virulente formeaza colonii R iar cele avirulente colonii de tip S. periferia coloniilor este usor transparenta.81 rasutrnate pe masa. Bacilul pseudodifteric nu produce metabolizarea cisteinei si reduce nmai partial teluritul. Coloniile de bacili pseudodifterici pot fi gri inchis sau chiar negre dar nu detin acest halou. cu centrul acuminat mai inchis la culoare. pe care apar dpa 14. proeminente. Mediul diferential este mediul Tinsdale care permite diferentierea bacililor difterici de pseudodifterici. stralucitoare. consistenta untoasa. rugoase.tipul intermedius colonii netede plate. 5. Bacilul difteric metabolizeaza cisteina la H2S si reduce teluritul in telur metalic . Pe mediul Clauberg si Gundel. formeaza un sediment grunjos si prezinta un inel sau val subtire la suprafata mediului lichid. imobili. negre. diphtheriae. uneori cu tendinta de acuminare si ombilicare cu striuri radiare. In mediul lichid bacilul difteric tip gravis formeaza pelicula. Teluritul de K inhiba dezvoltarea bacteriilor de asociatie prezente in produsul patologic dar nu are actiune negativa asupra multiplicarii bacilului difteric. tulpini avirulente ( forma S). tipul mitis tulbura uniform bulionulin primele 24 de ore dar apoi sedimenteaza. 4. Sunt Gramm pozitiv. Prin coloratiile speciale Neisser.

fractiunea b care se fixeaza ireversibil la nivelul membranelor pentru care are afinitate. antigenică Au antigene somatice si solubile. imun Anticorpii antioxina difterica actioneaza prin mecanisme de neutralizare si asigura protectie. . sistem nervos periferic. Exotoxina B este eliberata de bacil numai la nivelul focarului avind efect local la locul multiplicarii germenilor. difterici. Smulgerea memebranelor de aspect slaninos determina singerare locala.Caractere de Este reprezentzata de capacitatea de multiplicare si de toxigeneza. eritromicina. auriculara. 10. suprarenale. Răspunsul Este umorala si nu asigura protectia pentru orice infectie cu b. 6. Ag somatice snt reprezentate de antigenele din peretele celular. streptomicina precum si la actiunea fagilor specifici. nu lichefiaza gelatina. 9. este sensibil la antibiotice ca penicilina. Capacitatea de fermentare a zaharurilor este folosita in scop de diagnostic diferential intre diferitele specii de b. tetracicline. Antigenele solubile sunt reprezentate de 2 exotoxine : A si B. Tipul mitis manifesta actiune hemolitica fata de hematiile de iepure. Capacitatea de multiplicare precum si exotoxina B determina un proces inflamator cu necroza si exudat care contine multa fibrina ceea ce duce la formarea unei retele groase (falsele membrane) greu detasabile. Frecvent infectia ramine la poarta de intrare in general amigdalele. Nu reduce nitratii in nitriti. 82 . 7. Exotoxinele se sintetizeaza cind bacteria este lizogena adica purtatoare de bacteriofag. la nivelul laringelui determinind prin obstruare crupul laringian difteric. rinichi. difteric. cal. pe baza carora se clasifica in grupuri si tipuri. Se iniba asfel sinteza proteinelor ceea ce duce la hipotrofia celulei ( insuficienta fiziologica) apare apoi atrofia si insuficienta tesutului. De la poarta de intrare exotoxina A difuzeaza intra in circulatie si se fixeaza pe miocard. este o infectie de focar fiind de mai multe tipuri in functie de localizarea bacilului: amigdaliana. 8. Structură Toti bacilii difterici elaboreaza aceleasi exotoxine. Antisepticele si dezinfectantele uzuale il distrug rapid. patogenitate neavind proprietati invazive. nu hidrolizeaza ureea. Boala la om Se numeste difterie. oaie.fractiunea a patrunde in celule.82 eliberare de H2S. chimici şi biologici Are o rezistenta marcata fata de uscaciune mai ales diftericii cantonati in falsele membrane la adapost si de lumina. rinichi. nervi cranieni. inhiba enzimele responsabile de transmiterea informatiei de pe ADN pe ARN in timpul sintezelor proteice. laringiana. Exotoxina este formata din fractiunile: . Exotoxina A difuzeaza la distanta de focar avind tropism pentru miocard. nu elaboreaza fosfataza. Rezistenţa în mediu. la agenţi fizici. suprarenale.

in conditii nefavorabile sporuleaza. pe sol. bovine. fecale.4-2 milimicroni.subtilina . polymixa . numindu-se "antracoizi". incadrati in peste 40 de specii dintre care una singura este patogena pentru om si animale: Bacillus antrhacis. gravidis .Caractere morfologice 83 . Avem vaccinul DTP pentru profilaxia specifica.83 cutanata. Transmitere prin picaturi Plugge. . praf. Habitat Frecvent intilnit la ierbivore (ovine. . Numeroase specii ale acestui gen elaboreaza substante cu actiune antibiotica : .sunt Gramm pozitivi. GENUL BACILLUS Cuprinde bacili sporulati aerobi si facultativ anaerbi.GENUL CLOSTRIDIUM Ca si caractere generale enumeram: . etc. de l0 milimicroni lungime si si 1. 12. ombilicala. Bacteridia carbunoasa este larg raspindita in natura . latime 0. sporii pot ramine viabili in pamint ani de zile.GENUL BACILLUS . colistina . Restul speciilor sunt saprofite.diferenta dintre cele 2 genuri consta in faptul ca germenii din Genul Bacillus sunt aerobi iar cei din Genul Clostridium sunt anaerobi.sunt bacili foarte mari: lungime 8-10 milimicroni.2 milimicroni latime. germenii din aceata familie nnumindu-se telurici.B. plante. subtilis . Tratament Cu ser antidifteric inceput precoce. Bacil drept. larg raspindite in natura. cabaline) care se contamineaza prin ingerarea sprilor de pe sol impreuna cu hrana. Sunt dispusi in lanturi scurte in produsele patologice 3. 11. apa. vaccinare antidifterica si antibiotice FAMILIA BACILLACEAE Cuprinde bacteriile sporogene aerobe si anaerobe incadrate in 5 genuri dintre care 2 importante in patologia umana: .polimixina B. .B. Receptivitate maxima pina la 7 ani. caprine.Grammicidina BACILLUS ANTHRACIS 1.Definiţie 2. cu capetele taiate drept. Speciile conditionat patogene ale acestui gen se pot intilni in cavitatile naturale ale omului.B.Epidemiologie Sursa omul bolonav. etc.

indifierent de specia de bacil carbunos care a produs-o. Sporul apare necolorat in interiorul bacilului. Este aerob. In functie de poarta de intrare distingem 3 forme clinice: 84 . la agenţi fizici. 10. 9. format din acid d-glutamic confera specificitate de tip.polipepetidica. Raspunsul imun Este de tip umoral.84 si in lanturi lungi in culturi dind o imagine asemanatoare betelor de bambus.. margini neregulate cu prelungiri laterale (in cap de meduza. Temperatura de fierbere a apei ii distruge in 10 minute iar autoclavarea la 120 gr. chimici şi biologici Formele vegetative. Pe geloza simpla dezvolta colonii de tip R. opacwe cu suprafata rugoasa. de antiseptice. Sporul este mai mici. Boala la om Se numeste antrax ( carbune sau dalac). In organismul imunizat se produc anticorpi protectori. 7. motiv pentru imun care injectat intraperitoneal face o infectie generalizata si moare in 24 de ore. 4. 5. Structură Este complexa detinind si antigene somatice si antigene solubile. sau dupa alti autori coama de leu). cenusii. C instantaneu. Cel mai important factor de virulenta patogenitate este capsula. . asezat de obicei central nu deformeaza corpul bacterian. 8. Ag de perete confera specificitate de grup. putind supravietui ani de zile in sol. S-a observat ca serul provenit de la animale infectate contine un factor producator de edem si un factor toxic letal. Sunt sensibile la cefalosporine si peniciline. antigenică Ag capsular de natura proteica . In bulion formeaza un depozit floconos. Sunt imobili. Exotoxina izolata din ser.7. iar formolul 1-2" in citeva minute.Caractere de Este o bacterie virulenta si toxigena. obisnuite. Exotoxina pe care o elibereaza este aceiasi. cultură temperatura optima de dezvoltare este de 37 gr.C iar pH ul de 7 . Caractere biochimice 6. mari de 3-4 mm. Răspunsul Soarecele alb este deosebit de sensibil la infectia carbunoasa. In conditii nefavorabile de viata sporuleaza. dezinfectante si radiatiile solare. neciliati. Gramm pozitivi. Pe geloza singe nu produce hemoliza. lichidul de edem si exudatele animalelor bolnave sau moarte este de natura proteica cu proprietati antigenice. Rezistenţa în mediu. putin rezistente sunt distruse la 55 de grade C in 15-30 minute. Sporii sunt rezistenti. Fenolul 5% omoara sporii in 2 zile. In vivo detin o capsula care este comuna pentru tot lantul. albe.4. in geloza dreapta creste ca un brad inversat. Capsula este mucoproteica. Caractere de Nefiind pretentios se cultiva uspr pe medii simple.

pustula maligma localizata la tegumente sau edemul malign cind este localizat la tegumentele fetei sau antraxul extern.85 . cojocarii. Carbunele extern are ca forma des intilnita pustula maligna. cu prognostic infaust. La locul patrunderii sporilor prin solutii de continuitate apare in 4-5 zile o papula apoi o vezicula cu lichid care se transforma intr-o pustula cu puroi.antraxul digestiv prin consumul carnii infectate cu forme vegetative. tabacarii. Carbunele intestinal rarisim la om. Ele detin un aparat enzimatic deficitar. Pustula se insoteste de un edem masiv dar nedurerosPustula va ulcera .septicemie si ulterior deces. Animalele fac de obicei forma intestinala ca urmare a consumarii ierbii de pe solurile infectate (cimpiile blestemate). digestiva. Tabloul clinic este acela al unei enterite severe cu scaune serosanghinolente. Carbunele pulmonar se citeaza ca boala cu caracter profesional la cei care lucreaza in industria pielariei: pieie. la 85 . Receptivitatea indiferent de virsta este generala. perii. citocromoxidazele.antraxul pulmonar determinat de inhalarea sporilor de b. 12. caruia ii lipsesc citocromii. lina. dupa ingerarea carnii infectate de vita. Mortalitatea este de 60-l00% la animalele bolnave. etc. Mortalitate 99%. cefalosporine. plapumarii. Infectiile umane sunt in majoritate profesionale ( crescatorii de vite. 11. GERMENII ANAEROBI Se dezvolta in absenta sau in prezenta unei cantitati minime de O. Tratament Ser anticarbunos cit mai precoce posibil impreuna cu streptomicina. apoi se va usca si va da nastere unei cruste negre de unde si denumirea bolii. cadavrele lor necorespunzator ingropate pot deveni si ele o sursa de germeni. . pielarii. catalazele si peroxidazele. In procesul de respiratie acceptorul final de hidrogen este o substanta organica sau anorganica si nu oxigenul moleculart In natura bacteriile anaerobe sunt numeric in avans fata de cele aerobe. apoi mor. Infectia este aerogena si se manifesta ca o pneumonie sau bronhopneumonie hemoragica insotita e septicemie.Epidemiologie Sursa o reprezinta animalele care bolnave prin fecale si urina contamineaza solul. pulmonara. Cazurile netratate vor duce la generalizarea infectiei . cei care se ocupa cu prelucrarea si transportul pieilor. antiiotice cu spectru larg. macelarii.Ganglionii regionali vor fi tumefiati. Profilaxia este nespecifica si consta in depistarea animalelor bolnave prin reactia de termoprecipitare ASCOLI: . Rolul lor in natura este complex si variat: iau parte la ciclul azotului si carbunelui. antrhracis . durerosi. ciobanii. Calea de trasmitere Cutanata. motiv pentru care oxigenul este toxic pentru aceste bacterii. parului si linei. peniciline.

mobili cu cili peritrichi.Genul Propionibacterium .Genul Peptostreptococcus . sintetizeaza unele materii organce. B.Clostridium histolyticum.Genul Eubacterium FLORA EXOGENA ANAEROBA GENUL CLOSTRIDIUM Fac parte din familia Bacillaceae.Definiţie 2. etc. Habitat 3. Sunt bacili de 3-12 milimicroni lungime. Familia Bacteriodaceae .Genul Bacteroides (Ristella) . Familia Propionibacteriaceae .Clostridium septicum . Familia Lactobacillaceae . sporulati.Genul Veillonella b. Gramm pozitivi. in intestinul omului si al animalelor Sunt bacili mari de 2-5 milimicroni. Infectiile cauzate de acesti germeni nu sunt contagioase.Genul Lactobacillus d. CLOSTRIDIUM TETANI 1. toate celelalte specii sunt mobile detinind cili peritrichi. Diametrul sporilor fiind mai mare dcit grosimea formelor vegetative . hemolizine si exotoxine foarte puternice. Clostridiile neurotoxice . sau de la animal la animal.Clostridium tetani . 86 . FLORA ANAEROBA EXOGENA a.Clostridium oedematiens . Cu exceptia lui Cl perfringens care poseda capsula. Coci anaerobi .Clostridiile histotoxice (ai gangrenei gazoase) . Toxigeneza este caracterul dominant de patogenitate al clostridiilor patogene.Caractere Se gaseste in sol.Genul Fusobacterium . Sunt anaerobi sau micoaerofili. etc.86 descompunerea substantelor organice (fenomene de putrefactie).Clostridium perfringens . dindu-i aspect de fus sau barcuta ( spor central) de racheta de tenis ( spor subterminal) respectiv de bat de toba ( spor terminal).Genul Leptotrichia c.FLORA ANAEROBA ENDOGENA a. deformeaza corpul bacterian. Habitatul lor normal este solul ( flora exogena) respectiv cavitatile naturale ale omului si animalelor (flora endogena). A.Clostridium botulinum b. nu pot fi transmise de la om la om. deci sursa de infectie nu este niciodata omul sau animalul bolnav. Din filtratul culturii se izoleza enzime proteolitice.

7. tetani produce infectii numai daca patrunde in plagile profunde. Tetani secreta o toxina UNICA. bombate cu margini neregulate colonii de tip S. Cu ajutorul caldurii si formolului se transfoprma in anatoxina care fiind deosebit de antigenica.Caractere de Se datoreaza toxigenezei. 8.C in timp de 15. Sporii rezista 20 de minute la 115 gr. inoculata la animale sau om determina aparitiaanticorpilor antitoxici. Antigenele solubile (exotoxinele) sunt: .tetanospasmina cu afinitate pentru SNC (bulb si maduva). nu confera protectie. Boala la om Cl. Pe geloza in coloana dezvolta colonii pufoase ( in puf de papadie). degajind un miros de corn ars de animal. chimici şi biologici Formele vegetative sunt distruse de dezinfectante si antiseptice la temperatura de 56 gr. 9. 6. 87 . biochimice Puterea proteoliticaeste slaba. . Toxina tetanica este o exotoxina.2o de minute. Toate tipurile de Cl. Rezistenţa în mediu. Formele vegetative sunt sensibile la peniciline. Produce hemoliza. precum si de radiatiile solare. la agenţi fizici. Structură Prezinta antigene somatice (Ag O de perete si Ag H de cil) si antigene antigenică solubile (exotoxine). Toxina ajunge la centrii motori din bulb si hipotalamus pe cale nervilor peroferici. deoarece toxina tetanica are locusul patogenic mult mai puternic decit locusul antigenic. 4. Produce indol si H2S. Caractere In general nu nu fermenteaza nici un zahar.tetanospasmina. Răspunsul Este umoral fata de toxinele tetanice insa in cursul bolii anticorpii imun sintetizati sunt slabi. dar sunt distrusi la autoclav. determinind contractii spasmodice. actionind ca stricnina asupra SNC prin suprimarea inhibitei sinaptice( neuro neuronale si neuromusculare)Activitatea miozincoinesterazei este inhibata. Toxina tetanica este o neurotoxina care nu are actiune dermonecrotica si nici nu produce leziuni vizibile la nivelul pielii. 10. patogenitate Contine 2 fractiuni tetanolizina care este antigenica si tetanospasmina care produce contractii si paralizii. C. In medii lichide crste tulburind usor mediul. Sporuleaza formind un spor mare dispus terminal la unul din polii bacilului dind aspectul de racheta de tenis. actiunea ei repercutindu-se asupra sistemului nervos central si a celui periferic. 5.87 morfologice Sunt Gramm negativi. motiv pentru care are loc acumularea acetilcolinei in cantitate mar. datorita prezentei bulelor gazoase. Secreta tetanolizina si o exotoxina foarte puternica . Ag H este specific de tip identificind l0tipuri serologice de Cl tetani de la IX.tetanolizina care are afinitate pentru hematii producind hemoliza. Caractere de Creste usor pe medii simple dar absolut necesar in conditii de anaerobioza cultură (mediul Zeissler) formind colonii mici.

Dupa o incubatie de 4-10 zile debuteaza cu contractii musculare s spasmodice insotite de hiperexcitabilitate generala. Nu determina bacteriemii. cu cili peritrichi. spre deosebire de animale care fac tetanos ascendent. cu un centru mai inchis.toxiinfectie alimentara deosebit de grava ce se poate declansa in urma consumului de alimente de natura vegetala sau animala. Habitat Se gaseste in sol. iinegreste mediul cu carne tocata. Bolnavul ia in pat diferite pozitii antalgice (opistotonus).Caractere Bacil mare de pina la o microni si latime de 1 micron. In bulion glucozat se obtine o crestere abundenta cu degajare masiva de gaz. spatelui. C Cl. fructe de regula su forma sporulata. 4. Caractere de Nefiind un germene pretentios.(H2S). In intestinul omului si al animalelor ierbivore in special. Bacilul tetanic ramine cantonat la poarta de intrare in organism. la om primul semn de boala este trismusul ( contractura maseterului). se gaseste in stare vegetativa fiind inofensiv.88 murdare in special cu pamint (plaga cu potential tetanigen). suprafata grunjoasa. mobil . Germinarea sporilor in tesuturile afecgtate are loc numai la o presiune de oxigen mai scazuta decit cea din tesuturile normale. insuficient sau incorect prelucrate termic.Definiţie 2. bolnavul avind un facies caracteristic " risus sardonicus". pe legume. Pe geloza in coloana dezvolta colonii translucide. tratament antibiotic.Epidemiologie Plagile cu potential tetanigen trebuiesc atent si minutios tratate )curatirea atenta a plagii. deci ii modifica forma. geloza este fragmentata.in conditii de cultură anaerobioza. Contracturile se extind asupra muschilor cefei. Indiferent de locul leziunii omul face intotdeauna tetanos descendent. morfologice Este Gramm pozitiv. 3. pufoase. CLOSTRIDIUM BOTULINUM Este agentul cauzal al botulismului (botulus -carnat) . botulinum dezvolta colonii cu margini neregulate. creste pe medii simple . . In conditii nefavorabile sporuleaza. 11. Sporul este dispus este dispus central sau subterminal. membrelor inferioare. 1. Bacilul daca se inmulteste in conserve incomplet sau incorect sterilizate 88 . Are un miros rinced. Pe mediul ZEISSLER (geloza singe glucozata) la o temperatura de 30-35 gr. dezinfectia ei. si in functie de indicatile medicului infectionist seroterapie si vaccinare sau revaccinare antitetanica de urgenta. respectiv muschii fruntii. apoi sunt prinsi orbicularii ochilor si gurii. In urma spasmului muschilor respiratori si a insuficientei respiratorii si circulatorii instalate urmeaza moartea bolnavului in lipsa instituirii rapide a tratametului specific. sporul avind diametrul mai mare decit al bacilului.

prostratie. Formele sporulate sunt deosebit de rezistente la conditiile mediului extern. 89 . 10. 8. B. caracterizindu-se prin lispa de coordonare musculara. bombind evident conserva. inhibind la nivelul placii motorii. Sporii de Cl. slabiciune. botulinum. Sporii sunt mai rezistenti intr-un mediu lichid acoperit cu o patura de ulei. S-a dovadit in timp ca actiunea exotoxinei se poate asemana cu a curarei. putind fi distrusi la pupinel. botulinum se face insa pe baza toxinelor elaborate. C. Consecutiv scade sinteza de acetilcolina ( prin reglare up and down) aparind o paralizie flasca.se pentru gaini "Limberneck" iar pentru rate" boala ratelor". botulinum sunt mai putin rezistenti in solutiile de de NaCl820%. Diferentierea tulpinilor de Cl. Zeama de almie 5% nu impiedica formarea sporilor. Structură Prezinta antigene solubile si somatice. colinesteraza. distrugindu-se in 15 minute la 100 gr. activitatea exotoxinelor variind in functie de specia de Cl. la agenţi fizici.) Sunt sensibili la dezinfectante. Caractere Nu poseda setul de enzime necesare aerobiozei. D. coma. Puii de gaina si ratele fac o boala asemanatoare botulismului numindu. termorezistenta sporilor creste cu proportia de zahar. la vite si oi boala se numeste "Lamziekte" caracterizindu-se prin pareze musculare si paralizii ale musculaturii masticatorii si a deglutitiei. C si formol se poate transforma in anatoxina. biochimice 6. G. Sunt 7 tipuri exotoxine deci exista 7 tipuri de bascili botulinici : A. in solutie de zahar 50% termorezistenta sporilor ramine ridicata timp de mai multe ore. F. antiseptice. Boala animale la Caii si catirii. Este de natura proteica.Caractere de Clostridium botulinum este patogen prin toxigeneza. antigenică Antigenele somatice ( flagelare si de perete) împart specia in grupuri si tipuri. Fixarea exotoxinei pe tesututri este ireversibila. E. D. anorexie. Sporii tineri sunt mai rezistenti decit cei batrini. prin tratarea cu caldura 39. 5.C in 15 min. caderea capului. la aceasta concentratie de sare forma vegetativa si elaborarea de exotoxina lipsesc.30 min.89 degaja gaz. C 20. Exotoxina botulinica este termolabila. insa acestia incalziti intr-un mediu acid sunt mai putin rezistenti. 7. C.40 gr. vitele mari si ovinele fac o toxiinfectie botulinica prin consumul furajelor contaminate (ovaz). chimici şi biologici Forma vegetativa se distruge prin prin pasteurizare (56 gr. prin autoclavare 120 gr. Rezistenţa în mediu. patogenitate Toxina este cea mai puternica otrava cunoscuta pina in prezent Eate termolabila. radiatiile solare.

Escherichia. . Este deci o complicatie polimicrobiana a plagilor. Mecanism de trasmitere In aceste conserve in conditii de anaerobioza sporii se vor transforma in forme vegetative care vor elabora exotoxina cu producere de gaz (acid butiric) care va bomba cutia . Moartea survine intotdeauna datorita prinderii musculaturii respiratorii prin asfixie.histolyticum. Tindalizarea este eficienta fiind capabila sa distruga sporii. Se izoleaza frecvent din cavitatea bucala. botulinum a serului monovalent respectiv. Cl sporogenes. anoxie. aste ie marcata.se prin conserve incomplet sau incorect prelucrate termic. Sunt germeni saprofiti care pot deveni patogeni numai in conditii de anaerobioza (zdrobirea tesuturilor. boala fiind de natura toxica nu infectioasa.Epidemiologie 12. dispnee. paraliza memebrelor. Boala la om Dupa o perioada de incubatie variabila de la citeva ore la citeva zile in urma consumului de alimente contaminate (conserve de carne. aer. stafilococii. Se efectueaza prin administrarea cit mai precoce dupa stabilirea suspiciunii de botulism a serului antibotulinic polivalent si apoi dupa tipizarea speciei de Cl. Profilaxia este nespecifica fiind legata de tehnologia prepararii conservelor. Habitat Foarte raspinditi in natura . etc). germeni din genurile Proteus. afebrilitate. bacili difteroizi. afumaturi. ape poluate. oftalmoplegie completa). constipatie. 11. etc. disfagie. Chiar mirosul de rinced sau schimbarea culorii si a consistentelor alimentelor dintr. de pe sol. Raspunsul imun este lipsit de valoare practica. etc. murdarirea ranilor cu pamint. cheaguri de singe. corpuri straine. 90 .peste. tratamentul antibiotic este inoperant. prezentindu-se sub forma unei asociatii de clostridii: Cl perfringens. septicum. Sursa o reprezinta omul si animalele eliminatoare de forme vegetative care pe sol vor sporula si vor rezista vreme indelungata transmitindu. alimente. necroza. diplopie.midriaza. 1.90 10. insotit de necroza tesuturilor si formare de gaz. vegetale. Tratament CLOSTRIDIILE GANGRENEI GAZOASE Gangrena gazoasa este o toxiinfectie grava cauzata de o asociatie de germeni anaerobi si aerobi caracterizata cel mai adesea printr-un edem care se instaleaza rapid. Se sustin functiile vitale. praf. materiile fecale ale omului si animalelor. Germenii aerobi de asociatie sunt de obicei streptococii. Sunt clostridii patogene prin toxine histiotrope. Cl. Cl. Cl oedematiens.Definiţie 2. alimente saramurate -peste-salamuri) apar la om o serie desimptome caracteristice acestei afectiuni: tulburari vizuale (ptoza palpebrala.o conserva pot constitui semnale de alarma care contraindica consumul ei. afonie. Letalitatea este de peste 6o%.

perfringens tip A o produce in cantitatea cea mai mare)care este de fapt o lecitinaza cu actiune toxica si necrozanta producind hidroliza lecitinei din membrana celulelor tesutului infectat eliberind fosfocolina si diglicerina. Caractere de Sunt anaerobi sau microaerofili. perfringens s-au putut deosebi 6 tipuri toxigene (A. Exotoxina secretata de Cl. 5. Sporul este situat central sau terminal. Aceste antigene confera specificitate de tip. 6. Sporii prezinta o rezistenta marcata. cu cili peritrichi cu o exceptie Cl perfringens care este incapsulat si imobil. Caractere Nu detin setul de enzime pentru anaerobioza. Sunt mobili.Ag.C dintre 91 .Caractere morfologice Bacili lungi de 2-14 microni lungime. Pe baza prezentei uneia sau alteia dintre toxine in filtratele de cultura a diferitelor tulpini de Cl. perfringens care are Ag.coloniiile imbraca uneori aspectul de Grammada.Ag somatic de perete determina specificitatea de grup. Gramm pozitivi. dar au multe enzime biochimice proteolitice care desfac orice substrat organic cu producere consecutiva de gaze. septicum are colonii de aspectul florii de papadie cu un centru opac. foarte puternice si diferite enzime.B. Cl.F). Fiecare tip produce o toxina numita toxina alfa ( CL. . hemolitici si letali. 4. Poseda multe enzime (hidrolaze) care in urma lizei pun in libertate produse toxice de catabolism. chimici şi biologici 7. Prezinta antigene somatice si solubile. Rezistenţa în mediu. Structură antigenică Formele vegetative sunt sensibile la pasteurizare. 8.91 3. etc. Pe baza toxigenezei Cl. Cl.D.C. histolyticum pe gelozain coloana creste abundent. . In mediul lichid tulbura mediul producind gaze cu miros fetid.E. H (flagelar) detinut de toate speciile cu exceptia lui Cl.5% dezvolta colonii caracteristice pentru specie: Cl. mediul fiind fragmentat. oedematiens se împarte in 3 tipuri A. Pe geloza dreaptao. Are proprietate antigenica. Formeaza spori mai mari decit diametrul bacilului. butiric. Sunt sensibili la antibiotice. perfringens se dezvolta bine fragmentind mediul.B. coloniile izolate sunt biconvexe. colonile au un nucleu central si filamente periferice ramificate de tip arborescent. hemolitice. la agenţi fizici. perfringens produce toxine necrotizante. motiv pentru care cresc pe medii obisnuite. cultură Nu sunt germeni pretenţioşi . septicum este compusa din mai multi factori necrotizanti. Cl oedematiens .Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrate si invazivitate din patogenitate aproape in aproape. hialuronidaza. lenticulare. contribuind astfel la alterarea grava a starii generale a bolnavului. Cl. Cl perfringens mai produce colagenaza. capsular K. si dezoxiribonucleaza.

Cl. o digestie a tesutului conjuctiv. operatii pe intestin executate neprofesioanl.Tratament 92 . Tratament antibiotic care desi nu neutralizeaza toxinele inhiba multiplicarea germenilor clostridieni si flora de asociatie.92 care tipul A este cel mai implicat in patologia umana. oedematiens. . Apare in conditii favorizante: reducerea potentialului local de oxidoreducere.histolyticum precum si germeni piogeni aerobi. fara infiltratie gazoasa. Boala la om Se numeste gangrena gazoasa. plagi profunde cu tesut necrotic. septicum.enterita necrotizanta data de Cl. Asanarea chirurgicala a plagilor. Cl.ata contaminata. Infectia Cel mai sensbil animal este cobaiul infectat pe cale intrmusculara.infectii in postoperator prin utilizarea de instrumentar nesteril . Forme clinice de gangrena gazoasa: . edemul masivlemnos sau crepitant. administrarea de ser polivalent antigangrenos. stiind ca gangrena gazoasa este intotdeauna rezultatul unei asociatii in care se gasesc in ordinea frecventei:Cl perfringens. experimentala Cl. la palpare se simt crepitatii. septicum omoara cobaiul in citeca ore.celulita gangrenoasa sau miozitele postmedicamentoase dupa administrarea de tratamente injectabile efectuate in conditii de nesterilitate. musculart. hialuronidaza..Exotoxina produsa de el contine 6 factori dintre care mentionam: factorul dermonecrotic. Cl. gelatinos. La nivelul muschilor se constata o mioliza intensa. histolyticum cauzeaza un edem moale cu tendinta mare la invazivitate. perfringens determina in citeva ore un flegmon gazos. . . 11. edem crepitant. o cserozitate sanghinolenta acumulata in cavitati. perfringens.forma clasica in urma unui tramatism (plaga profunda murdarita cu pamint) sau a unei plagi intepate. la autopsie evidentiindu-se o escara umeda la locul de inoculare. Germenii pot disemina pe cale sanguina producind septicemii. Starea generala a bolnavului este profund alterata. mioliza este accentuata. Prognosticul este in general rezervat. vase rupte toate plutind intr-o serozitate rosiatica. . Cl. palid. o adevartata histoliua ce se intinde pina la os mergind pina la dezarticulare spontana. oedematiens determina un edem lemnos. lecitinaza. Cazurile netratate precoce putind determina o letalitate de 100% .gangrena postabortum efectuarea avorturilor in conditi de nesterilitate. stare de soc. 10. histolyticum poseda o intensa activitate colagenazica si proteolitica producind un edem care avanseaza rapid provocind liza tuturor tesututrilor. hialuronidaza. Cl. prezenta unor corpi straini. . Simptomatologia acuza: mirosul plagi. Cl. fara respectarea regiunilor anatomice. 9. Cl. aponevroze friabile. letal.

unele fac parte din flora normala a organismului. infectii urinare. Sunt bacili drepti. F. Gramm negativi. B. Prezinta proprietati fermentative slabe. rectale. peritonite. Nesporulaţi. pleurite. etc. formic. Thetaiotaomicron. Germenii ce fac parte din acest gen au un polimorfism accentuat. Sunt Gramm negativi. F.93 B. nu fermenteaza adonita. acetic. manita. septicemii. Specia tip este: BACTEROIDES FRAGILIS (RISTELLA FRAGILIS) Sunt bacili scurti. varium. apendicite colecistite. faringite ulcerogangrenoase (angina PLAUT VINCENT). nu reduc nitratii in nitriti. si profunde.drepti sau usor incurbati de 2-4 microni lungime. miliare renale . Nu reduc nitratii in nitriti. distasonis si B. B. Dimensiunile sunt variabile intre 4-16 milimicroni. Sunt strict anaerobi. nu lichefiaza gelatina. Nu produc indol. parodontite superficiale. dulcita.nucleatum. abcese necrotice perianale.0. F. empieme putride. produc indol si H2S. uneori ondulati cu extremitati efilate in forma de fus sau rotunjite. F. grosi cu capetele rotunjite.peritonite. mortiferum. In infectiile umane importanta au speciile: F.C si un pH de 7. produc acid lactic. gangrene pulmonare. cai respiratorii superioare la om si animale. fragilis. lactoza. in perechi sau lanturi scurte. Cresc pe medii imbogatite cu ser sau ascita la 37 gr. care traiesc in cavitatile naturale bucala. Sunt strict anaerobi. Pe lingaaceste infectii. maltoza.. Culturile degaja un miros fetid. hepatice. hepatice. usor incurbati. specii ca F. C la un pH optim de 7. amigdalite. plauti agraveaza sau declanseaza procese patologice la nivelul cavitatii bucale: stomatite ulceroase. abcese retrofaringiene.0. pleurezii purulente. B. imobili.FLORA ANAEROBA ENDOGENA Cuprinde germeni anaerobi . cistite. fragilis determina infectii puerperale. H2S. nesporulaţi. ovatus. vulgatum. GENUL FUSOBACTERIUM Cuprinde actualmente 16 specii saprofite si respectiv conditionat patogene. Usor evidentiabili prin coloratie Giemsa. Tulbura uniform bulionul. rotunde. F. usor transparente.nucleatum. cresc intre 22-44 gr. Sunt nesporulaţi. broniste pururlente. Cocii au fost prezentati in cursurile anterioare. FAMILIA BACTEROIDACEAE GENUL BACTEROIDES (RISTELLA) Genul cuprinde 27 de specii dintre care cele mai importante sunt: B. Hidrolizeaza amidonul. mortiferum. Specia tip este : Fusobacterium nucleatum care singura sau in asociatie o fegasim in produsele patologice din sinusite. apendicite gangrenoase. Bila 20% favorizeaza dezvoltarea germenilor. succinic. Speciile din Genl fusobacterium se asociaza frecvent cu treponema vincentii potentindu-si resiproc 93 . Apar izolati. inozita. netoxigeni care sunt frecvent intilniti in cavitatile naturale umane si animale. neheolitice.B. pe geloza singe dezvolta colonii mici. fermeneteaza glucoza.etc. neciliati. necroforum. existind totusi 2 specii cu cili peritrichi deci mobile. avorturi empirice. avort septic.

imobili. fotocromogene care sintetizeaza pigmenti in prezenta luminii b. Sunt bacili Gramm negativi . bovis ( frecvent patogen) . Se coloreaza greu datorita unui factor de rezistenta: ceara D (acidul micolic). si pe mucoasele genitale. omului. FAMILIA MYCOBACTERIACEAE GENUL MYCOBACTERIUM Aceasta familie cuprinde bacili subtiri. Bacilii de la purtatorii sănătosi sunt putin importanti ei avind o patogenitate 94 . GENUL LEPTOTRICHIA LEPTOTRICHIA BUCCALIS Intilnit in cavitatile naturale ale omului in special in cavitatea bucala. scotocromogene care sintetizeaza pigmenti la intuneric c. Caracteristica lor de grup este o mare capacitate de sinteza lipidica si un comportament special fata de colorantii de anilina.Mycobacterium leprae .M.drepti sau usor incurbati. Parazit orbligatoriu nu poate fi gasit in afara organismului. avium ( rar patogen) . dintre care amintim: .Mycobacterium lepraemurium MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS Cuprinde 4 tipuri patogene: . imobili. hominis ( cel mai patogen) . avind tendinta la ramificare (ca si micetele). nesporulaţi. atipice saprofite. GENUL MYCOBACTERIUM In acest gen sunt cuprinse 54 de specii.M.94 patogenitatea.Mycobacterium tuberculosis . Se foloseste coloratia ZIEHL NIELSEN in care bacilii tuberculosi si leprosi apar rosii. iar restul elemetelor albastru. conditionat patogene care cuprind la rindul lor 4 grupuri: a. Cresc pe medii speciale cu ser.animalelor sau pasarilor netraind liber in natura.M.M. Face parte din flora normala a organismului. o data colorati rezista la decolorare cu acizi minerali deci sunt germeni acido alcoolo rezistenti. Habitat Descoperit de Robert Koch in 1882. cu crestere rapida.Mycobacterium bovis . 1. rectilinii sau usor incurbati (Gramm pozitivi). ascita. la care coloniile apar dupa 3-7 zile de la insamintare. necromogene d.Istoric 2.

lucioase. imobili. cu o dezvoltare mai lenta (evolutie disgonica) si sunt friabili. renali sau prin abcedare ganglionara care sunt de fapt bolnavi. avium apar dupa 6 saptamini. Coloniile de M. motiv cultură pentru care coloniile apar tardiv. C catalaza. Cel mai utilizat mediu pentru cultivare este mediul LOWENSTEIN -JENSEN ce contine galbenus de ou .95 scazuta. Pe mediile lichide. Pot fi izolati sau in grupuri de 2-3 suprapusi. sau val care la inceput este fina.5. saruri minerale. Cele patogene se dezvolta cordiform in mediile de cultura sub actiunea unei substante lipidice numita "cord factor". timp de 30 -60 de zile. Incubarea mediilor se face la 37 gr. tuberculosis sunt neregulate. Exista si excretori cuanati in cazurile de tuberculoza osoasa. Sunt necapsulati. hominis apar dupa 4. 4. C pH 6. M bovis pe mediul cu ou dezvolta colonii netede.6 saptamini de la insamintare. Bacilii dE tip uman fac un val mai gros (dezvoltare eugonica) care se intinde repede in timp ce bacilii de tip bovin fac un val mai subtire. aderente de mediu. bovis si cele de M. 5.6.Aceste medii se utilizeaza in special pentru studierea metabolismului celular. Corpul bacterian nu se coloreaza intotdeauna uniform . Colorati cu coloratia ZIHEL -NIELSEN apar rosii pe fond albastru. Produc la 22 gr. 95 . crescind sub forma unei membrane. usor pigmentate. mate. prepararea tuberculinei sau a vaccinului BCG (Bacillus Calmette . cit si in culturi de celule.Caractere morfologice Bacili drepti sau usor incurbati de l-4 milimicroni.8. usor emulsionabile in ser fiziologic. verucoase. Adevaratele surse de infectie le reprezinta excretorii pulmonari. M. nesporulaţi. lasind dedesupt mediul perfect limpede. Imaginea microscopicaa culturilor de tulpini patogene si nepatogene este diferita. Bacilii tuberculosi dau colonii de tip R. asemanatoare firmiturilor de piine. Caractere de Bacilii tuberculosi cresc greu. Pe medii solide colonile de M. asparagina. uscate. mediul DUBOS. mycobacteriile se dezvolta la suprafata mediului.Y. M. Caractere biochimice Strict aerobi. fiind Gramm pozitivi. albicioase. tuberculosis poate fi cultivat si in medii sintetice in care germenii pot creste mai repede in 3-4 zile-mediul SAUTON. aspoi se ingroasa si se intinde progresiv pe toata suprafata mediului. adesea ridicindu-se si pe peretii balonului. ritmul de diviziune este de 10-12 ore. Cel mai rapid apar coloniile de mycobacterii atipice dupa 3-7 zile de la insamintare.Z. avind forma literelor X. Colorati dupa metoda Gramm necesita timpi prelungiti decolorare. Coloniile de M. Cele mai importante surse de infectie sunt intii oamenii si apoi animalele 3. glicerina si verde malahit. tuberculosis poate fi cultivat si pe oul embrionat de gaina. Guerin).

96

Reduc nitratii in nitriti. Este niacin pozitiv. Se dezvolta la un pH usor acid 6. Rezistenţa în Dintre germenii nesporulaţi, mycobacteriile sunt cele mai rezistente la mediu, la agenţi actiunea diferitilor factori fizici si chimici. fizici, chimici şi Rezistenta mare se explica prin continutul crescut in lipide al peretelui biologici celular bacterian. La adapost de lumina solara, in produsele patologice rezista 6-8 luni, in lapte citeva saptamini, in praf luni sau chiar ani. Rezista la uscaciune. Sunt rezistenti laactiunea antisepticelor si dezinfectantelor uzuale. Dintre substantele dezinfectante tricrezolul 2%, lizolul 2%, fenolul 5%, glutaraldehida manifesta actiuni bactericide rapide. Actiunea razelor solare , a ultravioletelor le este nociva omorindu-i in 24 ore. Sunt sensibili la antibiotice si chimioterapice: streptomcina, hidrazida acidului izonicotinic (HIN), acidul paraaminosalicilic, etambutolul, rifampicina (sinerdol). Dar atentie isi pot cistiga usor rezistenta indusa. S-au pus in evidenta bacteriofagi activi pentru multe specii de micobacterii. 7. Compozitie .Tuberculolipidele reprezinta 20-40 % din greutatea uscata a corpului chimica bacilar; continutul in lipide fiind direct proportional cu gradul de patogenitate al bacteriilor. Cele mai importante componenete lipidice micobacteriene sunt: - fosfolipidele mycobacteriene sunt localizate in membrana celulara. Insolubile in acetona si solubile in eter. Lipidele micobacteriene determina formarea la locul inocularii a unui ubercul- reactie morfologica caracteristica (celule epiteloide, celule gigant. Imaginea morfopatologica este determinata de tuberculofosfatida - acizii micolici constituienti acidorezisenti, sunt acizi grasi, constituie o mare parte din peretele celular al mycobacteriilor. - glicolipide: cordfactorul (dimicolatul de trehaloza) se extrage din culturile mycobacteriene ae formeaza “corzi” si este in raport direct cantitativ cu gradul de virulenta. - peptidoglicolipidele sunt reprezentate de ceara D extrasa din M. Tuberculosis, solubila in cloroform. 2.Tuberculoproteinele sunt antigenice. Cplate cu lipidele raspund de sensibilizarea organismului (reactia la tuberculina IDR). Este foarte toxica pentru organismul tuberculos, hipersensibilizat determinind necroza tisulara si tulburari generale. 3. Tuberculopoizaharidele legate de proteinele sau lipidele bacteriene. Au caracter de haptena. Adsorbite pe hematii normale le fac aglutinabile de serurile specifice. 8.Caractere de Este data de capacitatea de multiplicare intracelulara si de capacitatea de patogenitate invazivitate. Capacitatea de multiplicare intracelulara este data de A somatic (ceruri) care rezista la actiunea enzimelor lizozomale. Boala data de bacilii tuberculosi se numeste tuberculoza, cea mai frecventa localizare este cea pulmonara. Bacilii se trasmit fie direct prin picaturi Pflugge sau cel mai ades indirect.

96

97

9. Structura Nu s-au putut evidentia deosebiri imunologice nete intre M. tuberculosis antigenica si M. bovis. Lipsa specificitatii face posibila imunizarea incrucisata astfel : cu bacilii de origine bovina ( cum este vac. BCG) se poate obtine o imunizare activa fata de bacilii virulenti de tip uman. Contin antigenele somatice reprezentate de proteine, polizaharide, lipide mentionate mai sus. Cele mai importante lipide sunt: - lipidele acetonsolubile - lipidele acetonoinsolubile - lipide cloroformosolubile (cerurile) In afara acestor antigene mai exista si tuberculina (solubila). 9. Răspunsul Germenii patrun si se localizeaza la nivelul ganglionilor hilari unde se imun multiplica intacelular formind afectul primar. Leziunile din infectia primara sunt amplificate de raspunsul imun calular care apare dupa 2-3 saptamini. Raspunsul imun pentru infectia primara nu realizeaza protectia. Limfocitele T elibereaza mai multe tipuri de limfokine: - de tranfer a sensibilizarii, cu rol chemotactic pozitiv. - cu rol blastic - de inhibitie a migrarii neutrofilelor si macrofagelor. Aceste limfokine determina o aglomerare de dcelule, care duce la cresterea dimensiunilor foliculilor tuberculosi. Apar si limfokine cu rol litic (limfotoxine), limfokine de activare a neutrofilelor si limfokine de activare a macrofagelor. macrofagele activate determina o activare a limfocitelor T obisnuite care nu au venit in contact cu Ag. Se formeaza interleukina I, care are actiune de stimulare a activitatii limfocitelor T efectoare. Se formeaza astfel necroza, tesutul necrozat se elimina pe cale respiratorie) deci se elimina vacili virulenti) sau se pot elimina pe cale sanguina, ceea ce duce la o localizare renala, meningeala, ganglionara, digestiva. Aceste forme sunt de obicei secundare. Atentie : in plamin pot exista si leziuni apicale ca leziuni secundare. Foarte multe infectii tuvberculoase nu duc la infectii generalizate ci merg spre vindecare datorita mijloacelor de aparare nespecifica a organismului. Raspunsul imun celular este negativ fata de infectia primara si este pozitiv la suprainfectie. Apare si un raspuns umoral (apar Ac) care are valoare in diagnosticul tuberculozei. 9.Infectia experimentala Cobaiul infectat subcutan pe fata interna a coapsei cu M. bovis sau tuberculosis, va prezenta urmatoarea simptomatologie: scadere in greutate, nodul care apoi ulcereaza ( sancru cu margini neregulate si o materie cazeoasa cenusiu- murdara), hipertrofia si cazeificarea ganglionilor limfatici, zone cazeoase in ficat, splina. Virulenta b. tuberculozei pare conditionata de o substanta lipidica: facotr cord, de inhibarea fagocitozei, de actiunea citotoxica si citolitica.

10. Boala la om

97

98

Calea de acces cel mai frecvent aeriana (picaturi Pfluge sau praful infectat), digestiva prin lapte crud sau insuficient fiert, preparate si derivate de lapte, rarisim pe cale cutaneo mucoasa, genitala, etc. Indiferent de localizare tuberculoza poate fi diferentiata in primoinfectia tuberculoasa si tuberculoza de reinfectie. Primoinfectia tuberculoasa este procesul de patrundere al bacilului Koch in organismul neimunizat. Prin cai limfatice ajung in ganlionii limfatic regionali, ductul toracic, curent sanguin, plamin.In difernet de localizare in cazul primoinfectiei apare o reactie exudativa acuta - complexul tuberculos primar, care se vindeca repede cazeinficindu-se si calcificindu-se. Imunologic se se constata pozitivarea reactiei la tuberculina. Boala tuberculoasa de reinfectie este rezultatul unei infectii endogene din leziuni primare sau al unei infectii exogene masive, repetate la copiii mici, adolescentii slab dezvoltati, subalimentati sau la adultii cu reactivitate scazuta. Infectia este mai grava cu leziuni proliferative, formarea tuberculilor, cu catzeificare, fibroza. De obicei ganglionii regionali nu particicpa la acest proces. tesutul cazeificat poate evolua fie spre topire prin froemarea cavernelor, fie spre calcificare. Diferenta dintre primoinfectie si reinfectie se demonstreaza experimental prin fenomenul lui Koch. Fenomenul Koch demonstreaza ca la cobaiul aflat in plina infectie tuberculoasa se inoculeaza intradermic o noua doza de bacili tuberculosi, se produce o reactie precoce ( de tip anamnestic) de necroza urmata de eliminarea escarei dermice. 11.Epidemiologie Sursa este omul bolnav sau purtator de germeni. Calea de transmitere directa si indirecta. Receptivitatea generala indiferent de virsta. Profilaxia nespecifica se refera la depistarea, izolarea si tratarea sursei si cresterea rezistentei nesocifice. Profilaxia specifica vacinarea BCG cu germeni de provenienta bovina..

MYCOBACTERIILE ATIPICE Au fost izolati de la bolnavii diagnosticati de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara germeni acidorezistenti care difera de M. tuberculosis. Din grupul mycobacteriilor atipice fac parte bacili acidorezistenti, fie mai lungi sau mai scurti decit bacilii tuberculosi si mai granulosi.Formeaza in majoritatea cazurilor colonii S si rareori R, cremoase, usor suspendabile in ser fiziologic. Unele prezinta o pigmentatie galben portocalie, galbena, rosie indusa sau nu de lumina. Cresc in prezenta NaCl 5% , 3%, sunt rezistente la PAS. Sunt niacin negative. Unele produc catalaza, ureaza. Sunt apatogene pentru cobai si iepuri si unele patogene pentru soarece. Conform clasificarii lui RUNYON in functie de intensitatea pigmentogenezei, in prezenta luminii si a rapididtatii cresteri exista 4 grupe: - Fotocromogenii (M.kansasii) ce formeaza colonii galben portocalii, chiar dupa o expunere de citeva secunde la lumina. Este patogen pentru om provocind afectiuni bronhopulmonare.

98

leprae este patogen prin multiplicare strict intracelulara si invazivitate patogenitate din aproape in aproape. Pot determina procese tipice ca in tuberculoza. testiculare). smegmatis.Bacilii cu crestere rapida (3-5 zile) nu sunt pigmentati (M. la agenţi fizici. 4. scrofulaceum) se pigmenteaza la intuneric formind colonii de culoare galbena si la lumina determinid colonii de culoare rosie. Caractere de Bacilul leprei nu a putut fi cultivat pe nici unul din mediile de cultura cultură cunoscute.Nefotocromogenii (M. usor incurbat lung de l. Sunt strict intracelulari. Un lepros are IDR ul la tuberculina pozitiv. fortuitum).Scotocromogenii (M.Caractere de M.phlei. Au o multiplicare strict intracelulara unde formeaza Grammezi numite globi leprosi. adeseori cu granulatii ce depasesc conturul bacteriei. Caractere Prezinta rezistenta la baze . 3. la coloratia ZIEHL NIELSEN apar rosii intens.Caractere morfologice Bacil fin.. Bacilul lepros detine un Ag de grup.99 . gastri. Ag de gen si Ag de specie.K. Antigenele bacilului lepros sunt foarte asemanatoare cu cele ale B. fortuitum). 8. osoase. Habitat Bacterie strict parazita pentru om. bacilul leprei creste putin . alcooli . Sunt alocooloacidorezistenti. Structură antigenică Foarte rezistent in mediul extern. La om mycobacteriile determina boala numita micobacterioza (afectiuni pulmonare.5 ani. Descoperit de Hansen in l874 1. Se extrage astfel un Ag numit lepromina care se utilizeaza in diagnosticul leprei (reactia Mitsuda). 99 . Persoanele vacinate antituberculos nu fac lepra. M. leziuni cutanate. Sensibil la sulfone si rifampicina.8milimicroni. M. meningiene. favorizat de conditii de igiena precare. 6. Se cultiva doar pe om . Rezistenţa în mediu. 5. M. Totusi pe soricelul alb timectomizat si iradiat.Definiţie 2. adenopatii cervicale. Contactul infectant trebuie sa fie prelungit. Corpii bacilari sunt dispusi unul linga altul asemanatori tigarilor intr-un pachet. chimici şi biologici 7. majoritatea dind colonii nepigmentate sau slab pigmentate alb galbui. Boala se numeste lepra si se transmite prin secretiile patologice eliminate de bolnavi. acizi datorita cerurilor din peretele biochimice bacterian. Sunt in general tulpini saprofite dar pot da si afectiuni pulmonare (M. .avius) sunt heterogeni. incubatia este lunga de la l. MYCOBACTERIUM LEPRAE.5. Primul loc unde apar globii leprosi este mucoasa nazala . .

la nivelul membrelor si extremitatilor. Receptivitatea depinde de rezistenta organismului. . ultimele 3 genuri au importanta in Caracterele generale ale familiei l. Au corpul compus din mai multe spire. . clorfazimina. Calea de transmitere este numai directa. Profilaxia este nespecifica iar pentru cea specifica se indica vaccinarea BCG. faciut de la depistarea precoce in 5 ani poate duce la vindecarea bolnavului. Boala la om Rxista 2 feluri de lºepra: . format din glucide. Lepra este o boala cu evolutie cronica 8.Peretele este elastic.4o de ani. imun 10. necesitind un contact indelungat .Epidemiologie Boala mai frecventa la tropice evolueaza sporadic si in zonele temperate. mobili. Sunt germeni helicoidali. 2. Sensibil la sulfone.Genul Leptospira Din primele 2 genuri fac parte spirochetele saprofite iar patologia umana si animala.Genul Spirocheta . 100 .100 9. ducind lºa aparitia amputatiilor spontane nedureroase prin atrofia nervilor periferici.Genul Cristispira .Genul Treponema .lepra lepromatoasa ( umeda) care este forma maligna. Miscarile se datoresc unui aparat locomotor care este format din fibrile dispuse pe toata lungimea corpului intre perete si membrana. unde bolnavii traiesc izolati in colectivitati inchise. Tratament 11. caracterizata prin foliculi granulomatosi care nu au tendinta la ulceratii. In ambele tipuri de lepra este afectat tesutul nervos periferic. ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE Familia cuprinde 5 genuri: . polipeptide. evolutia lor fiind foarte lenta.lepra tuberculoida (uscata) care este forma benigna. in leprozerii. Răspunsul Este de tip umoral si celular. rifampicina. lipide. tratametul estede durata .Genul Borrelia . Se caracterizeaza prin leziuni de tip proliferativ. 3. 4. . cu evolutie rapida. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav.

de flexiune in jurul axului transversal si o miscare de translatie. pallidum .organe genitale b.sifilis b. folosind tus de China germenii aparind bruni pe un fond bej. 2. Dupa Giemsa se coloreaza in rosu. se pune in evidenta prin impregnare argentica FONTANA-TRIBONDEAU cu metoda Burri. Tr.idem e. A. c. Tr. Habitat 3.Caractere morfologice Lungime de 6-16 milimicroni si o grosime de o.15 spire regulate. Tr. Tr. in preparatele proaspete (la microscopul cu fond intunecat) trponemele prezinta miscari active de rotatie in jurul axului longitudinal. Caractere Sunt lacunar cunoscute la Tr.cavitatea bucala c.spire. scoliodontum . macrodentium .idem f.cuniculi.Definiţie 2.25 milimicroni. GENUL TREPONEMA Cuprinde specii patogene pentru om si animale si specii comensale ale mucoaselor genitale si bucale. Patogene: a. nema . Trepo . Tr. rigide cu capetele drepte care se mentin atit in cursul miscarii cit si dupa moartea germenului. mucosum .palid).pianul la copil sau bejelul la adult determina leziuni pe tegumente si mucoase.Tr. pallidum datorita necultivabilitati ei biochimice 101 . Se coloreaza Giemsa relativ slab (pallidum .idem h. Caractere de Nu se cultiva pe medii artificiale cu toate eforturile depuse de cercetatori. vincentii . Tr. carateum . 1.rasucire. Intre perete si membrana are fibrile care-i confera mobilitate. cultură Pentru culturi se folosesc iepurii si maimutele treponemele patogene izolindu-se intretinindu-se si transmitindu-se prin inoculari intratesticulare. Tulpina REITER de tr. denticola . Treponemele omului: l.boala se numeste pinta manifestat prin leziuni maculo-papulo-ulcerative. Saprofite: a. orale .idem d. paraluis . fiind reprezentativa ca tulpina patogena. pallidum este folosita la ora actuala in toata luumea. Tr. Tr.101 5. Tr. Tr. 4.idem g. Treponema iepurelui a. pallidum este o tulpina saprofita care care creste pe medii de cultura imbogatite. refringens . Tr. Sunt putin rezistente in mediul extern. fiind flosita pentru diagnostic 5. TREPONEMA PALIDUM A fost izolata din sancrul primar sifilitic de catre SCHAUDIN si HOFFMANN in 1905. pertenue . Are 10.idem B. buccale . Tulpina NICHOLS de Tr.

compusii de arsen. Reactiile fals pozitive in serodiagnosticul sifilisului ( graviditate.atc. de familie.Ag. Boala se numeste lues sau sifilis. animalele nu fac boala spontan. tuberculoza. plasma sau ser la temperatura de 4 gr. fata de gen .Ag. 8. In cadrul RIU organismul elaboreaza: .Ag.48 de ore. . C o omoara rapid. 7. motiv pentru care transmiterea indirecta prin alte cai decit cea sexuala este rarisisma si putin probabila. Sunt antigene lipoidice care au o structura asemanatoare cardiolipinei din miocard. bismut si mercur sunt foarte nocivi pentru treponeme. Sunt sensibile la toate substantele antiseptice: apa si sapunul ii omoara rapid. La 37 de gr. C se distruge in 24. antigenul fiind prin urmare inrudit sau identic din punct de vedere al compozitiei chimice cu diferite tesuturi. Fata de aceasta feactiune antigenica se induc anticorpii tip Wassermann ( reaginele ) sau anticorpii antilipoidici care se evidentiaza in reactiile clasice (RBW. de gen comune tuturor memebrilor genului.atc. multiplicarea intracelulara si prin 9. etc) se explica prin faptul ca fosfolipoizii care au proprietati antigenice sunt larg raspinditi in tesuturile umane si animale. imun l. 2. Rezistenţa în mediu. palllidum.C in produsele patologice supravietuieste citeva ore Temperatura de peste 41 gr. reactia de fixare a complementului. pallidum determina infectii numai la om .reactii de floculare ). in afara organismului este repede distrusa. 102 . In singe.Caractere de Treponema este patogena prin patogenitate invazivitate. Iepurele este singurul animal care face o boala spontana cauzata de Tr. de specie care apar numai laTr.C isi pastreaza viabilitatea si virulenta nemodificate ani de zile. atc Wassermann) .anticorpi fata de intreaga familie (atc antilipoidici. malarie. fata de specie Boala experimentala Tr.102 6. La minus 70 gr.RIC apare deoarece Treponema se multiplica intracelular. Răspunsul Este umoral si celular. Au o sensibilitate marcata fata de majoritatea antibioticelor inclusiv penicilina. Structură S-au evidentiat mai multe fractiuni antigenice: antigenică . chimici şi biologici Face parte din germenii cei mai sensibili. la agenţi fizici. deci nu se transmite prin preparatele sanguine conservate. . Antigenul proteic de grup si de tip determina aparitia de anticorpi de mare specificitate ca de exemplu imobilizinele care se pot evidentia prin TIT (Treponema imobilisations Test) sau testul Nelson-Mayer. Pe aceata proprietate se bazeaza piretoterapia aplicata cu succes in luesul nervos. cuniculi. Uscaciunea o omoara rapid.

10. 50% dintre bolnavi progreseaza catre sifilisul teritar.4 saptamini. apar atrofii de tesuturi ( nasul in sea prin atrofia oaselor bazei nasului).Epidemiologie Sursa omul bolnav in faza primara sau secundara. Se administreaza antibiotice.103 Pecale experimentala se poate infecta maimuta prin inoculare intrapalpebrala sau intrapreputiala. eficienta tratamentului antibiotic se verifica prin diagnostic serologic ( Atc dispar din serul de cercetat). Atentie boala este transmisibila doar in stadiul de sifilis primar si secundar. infectii de laborator. Alte semne: adenopatia regionala dura. Contaminarea in cazurile extregenitale se poate produce prin sarut. boala se generalizeaza. Boala la om Determina sifilisul (luesul) boala venerica cu transmitere aproape exclusic sexuala. Sifilisul tertiar este in principal un raspuns celular la prezenta Tr. 103 . intravenos face o infectie generalizata.4o de ani de la inoculare. a vaselor. intervalul de timp pina la debutul fazei tertiare numindu-se perioada de latenta aparenta. lenjerie. avindimportanta epidemiologica in diseminarea bolii. palidum in organism si a produsilor ei metabolici. Incubatie de 3. in organism care patrund prin leziunile fine ale pielii si mucoaselor si datorita mobilitati lor ajung pe calea vaselor limfatice in ganglionii limfaticici regionali aparind bacteriemia. este nedureros si dispare spontan. 25% ramin bolnavi latenti fara alte manifestari clinice .Alte consecinte pot fi : rperea cordului. 11. orbirea. 25% din bolnavi se vindeca definitiv in aceastafaza abolii. faza tertiara nu este contagioasa. Apare dupa 5. inapaprenta. Sifilisul primar apare dupa inocularea Tr. poarta de intrare fiind mucoasa sau pielea organeleor genitale sau bucale. Dupa aceasta perioada de latenta apare sifilisul teriar care se manifesta prin granuloame (gome sifilitice). alterari ale SNC ce duc la tabes si PGP ( paralizie generalizata progresiva).Tratament 12. Dupa 2-3 saptamini dispar spontan. nesupurata. O alta modalitate de trasmitere care nu este de neglijat este cea transplacentara de la mama la fat ( sifilisul congenital). Soarecele alb inoculat subcutan. Sfilisul secundar Apare la 2-3 luni de la contactul infectant prin aparitia leziunilor macvulo-papaloase neulcerative la nivelul tegumentelor si mucoaselor. fara simptome dar cu titru mare de Atc. La locul de inoculare apare un sancru de inoculare care contine numeroase treponeme. Calea de transmitere in principal sexuala Ea trece prin microleziuni ale pielii sau mucoaselor nu prin tesuturi intacte.

are 5-8 spire largi si neregulate. 104 . in Europa se incrimineaza speciile Borrelia recurrentis si Borrelia hispanica. Cauzeaza angina PLAUT VINCENT -angina pseudomembranoasa. Habitat 3. Profilaxia este nespecifica insistindu-se pe educatie sexuala. Caractere de . creste in bulion ascita efectuat din cultură inima de vitel in conditii de anaerobioza. berbera. Borelia recurrentis este o specie cu specificitate strict umana.streptomicina si fata de alte antibiotice cu spectru larg ORDINUL SPIROCHETALES FAMILIA SPIROCHAETACEAE GENUL BORRELIA Genul cuprinde specii patogene si saprofite. Tr.vibrioni saprofiti. TREPONEMA VINCENTII (BORRELIA VINCENTII) 1. La om impreuna cu alte fusobacterii. Cultivarea este relativ dificila. vincentii este sensibila la penicilina. Nu exista un profilactic eficace. 6. Se gasescla omul sanantos in cavitatea bucala sau respiratorii in asociatii cu Fusobacterii. Este Gramm negativ. Se coloreaza usor cu fuxina sau cu coloratia Giemsa. capete ascutite si o mobilitate remarcabila. 5. balanita ulceroasa.Caractere morfologice Este unul din germenii "asociatiei fusotreponemice". 4.Definiţie 2. vulvovaginita. agentii etiologici ai anginei PLAUT VINCENT . etc. Boala la om . biochimice Cauzeaza inflamatii urmate de abcese la iepure si cobai prin inoculare intracutanata iar la hamster prin inoculare in sacul gingival.104 Receptivitatea este generala indiferent de virsta. angine si stomatite ulceroase. fiind agentul etiologic al febrei recurente care se transmite prin paduche.15 nanomicroni. in Africa B duttoni si B. Febra recurenta se poate transmite si de alte spwecii infunctie de zona geografica. Caractere Are o activitate proteolitica intensa. . coci aerobi sau anaerobi si virusuri invadeaza tesuturile numai in cazul unei rezistente scazute. parodontite marginale. pe mucoasa cailor Filament subtire de 5.

1. Variatia antigenica se produce doar in vivo. duttoni.Definiţie 2. Caractere biochimice 6. Caractere de Cresc destul de greu pe medii. tetraciclina si cloramfenicol. necesitind medii imbogatite. Pentru colorarea frotiurilor sanguine se foloseste cel mai frecvent metoda Giemsa. Variatia antigenica la Borrelii reprezintao metoda de eludare a apararii imune. Se inmultesc bine in sacul alantoidian al embrionului de gaina in virsta de 12-14 zile. Rezistenţa în mediu. Motilitatea se pune in evidenta cu ajutorul microscopului cu fund intunecat. imun Imunitatea este strict omologa motiv pentru care se 3xplica recidivele si reinfectiile. carteri se gasesc in pediculus humanus si in singele omului bolnav de febra recurenta. La sobolanii infectati dupa o perioada de latenta de 24-48 de orese instalaeaza septicemia care dureaza citeva zile pentru ca apoi borreliile sa persiste timp indelungat in creerul animalelor. in paduchi. chimici şi biologici 7. carteri iar in America B. ser cultură de iepure sub un strat de parafina. Habitat B. compoitia lor antigenica modificindu-se in cursul infectiei. B. in momentul in care macroorganismul a reusit sa prepare anticorpii specifici. turicatae. 5. avind capetele drepte. Sunt Gramm negativi. la agenţi fizici. etc se izoleaza din capuse si din singelui omului bolnav Microorganism filamentos cu spire largi.Caractere morfologice 4. Aparatul locomotor este format dintr-un manunchi de 20-30 fibrile dispuse intre membrana si perete.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. neregulate cu o lungime de 8. Răspunsul Este de tip umoral. hispanica. Borreliile prezinta fenomenul de variatie antigenica. Se considera ca toate tulpinile nou descoperite sunt tulpini ale Borreliei recurrentis.18 milimicroni. Variatia antigenica face dificicla împartirea genului pe grupuri si tipuri. turicatae. 105 .105 In Asia B. patogenitate Boala este o infectie generalizata. recurrentis. cu ascita. de aceea se presupune ca factorul inductor al acestui fenomen il reprezinta anticorpii. berbera. soareci si sobolanii nou nascuti de 3-4 zile. Sunt sensibile la peniclina. persica si B. Borrelia isis schimba compozitia antigenica astfel incit anticorpii devin inutili 8. spirele sunt deformabile in timpul miscarilor. Structură antigenică Sunt putin rezisente in mediul extern. 3. 9.

2.pierzind treptat din intensitate.106 10. hyos. hemoragii . frisoane. sobolan.Definiţie 2. tarassovi rezervor porcinele. tubul digestiv si SNC. hebdomadis rezervor soarecele . splina rinichi. 11. Calea de transmitere este prin vectori (paduchi. Borrelia se transmite prin intepatura vectorului insa nu direct.subtire. febra. in urma inteparii cu un paduche infectat. Dupa o incubatie de 5-10 zile . la orice virsta. icterohaemorrhagiae rezervor sobolanul .L. Sursa este omul bolnav si animalele bolnave / rozatoare. Simptomatologia dureaza 3-5-8 zile. grippotyphosa rezervor soarecele . nu contaminati deoarece fac infectia cu Borrelia.L. soarece.L. Profilaxia este nespecifica si consta in distrugerea vectorului. linga intepatura vectorii isi depun dejectele. boala debuteaza brusc cu stare generala alterata. cefalee. capuse).L.L. spira .spirala ). Leptospirele interrogans care cuprinde tulpinile patogene izolate de la animale si om. canicola rezervor ciinele . bovinele 1.Leptospira biflexa (patoc) care cuprinde leptospirele saprofite. disparind din singele periferic in timpul perioadelor de acalmie. mialgi puternice. In acest caz vectorii sunt infectati. In perioada acceselor febrile borreliile se regasesc in singele bolnavului. Dupa ultimele clasificari se împart in 2 specii: l. Receptivitatea generala. bataviae rezervor soarecele si sobolanul . Mortalitatea este de 30%.Epidemiologie GENUL LEPTOSPIRA Clasificarea leptospirelor nu este inca definitiva (leptos. In ape curgatoare. Serotipurile cele mai importante sunt urmatoarele: . Boala la om B. puturi si soluri mlastinoase leptospirele supravietuiesc timp indelungat si se 106 . hamster). Se subdivide in 19 grupe serologice care cuprind 180 de serotipuri. tulburari degenerative in ficat . Habitat Leptospirele patogene sunt frecvent intilnite la rozatoare si aninmalele domesctice fiind eliminate prin urina. pomona rezervor porcul . care apoi patrund in piele prin scarpinat.L. urmeaza o perioada de alacmie variabila (pina la o saptamina) dupa care accesele se reiau. recurrentis determina febra recurenta. . Tabloul anatomopatologic este dominat de hepatospelnomegalie. lacuri.L.

Sunt sensibile la antibiotice. Sunt sensibile la dezinfectante si antiseptice.Caractere de Sunt patogene prin multiplicare si invazivitate. La impregnarea argenitca se colreaza in brun negru pe fond bej. Se dezvolta bine pe membrana corioalantoidiana a oului de gaina embrionat. in locuri umede si ferite de razele oarelui supravietuiesc zile si chiar saptamini. Nu suporta mediile solide. Caractere biochimice 6.Caractere morfologice Filamente subtiri. Germenii se raspindesc prin urina animalelor care contamineaza apa. Tipul serologic antigenică este identic cu specia in cazul leptospirelor. in cursul miscarilor leptospirele iau forma literelor S. Se coloreaza greu Giemsa. Sunt sensibile la radiatiile soalre directe. strinse ca un sirag de perle si cu capetele indoite sub forma de cirlig ceeea ce le diferentiaza de alte spirochete. 8.O sau a cifrei 8. Leptospirele saprofite sunt in general mai rezistente suportind temperatura joasa mai bine decit cele patogene. Structură Prezinta antigene care împart genul in grupe si serotipuri. Nu tulbura mediul lichid datorita transparentei lor. Rezistenţa în mediu. de aceea pentru identificarea lor dupa 72 de ore de incubatie se recolteaza o picatura care se examineaza la microscopul cu fond intunecat. 5. 4. 3.4. Peretele elastic confera rezistenta la fagocitoza de aceea este considerat 107 . Sunt germeni aerobi. Urina animalelor este alcalina deci leptospirele pot rezista spre deosebire de urina omului care este acida. In sucul gastric si in ape cu reactie acida se distrug repede. pe sol si in ape. Nu se coloreaza Gramm.C.2-7. la o temperatura optima de 28-32gr. Caractere de Cea mai larga utilizare in izolarea leptospirelor o are mediul Korthof cultură compus din peptona. flexie si translatie. Peretele este foarte leastic la examenul pe fond intunecat se observa miscari vii de rotatie. 7. nu suporta desicatia si nici mediul acid. Produc leptospiroza patogenitate care este o antropozoonza. chimici şi biologici Sunt destul de sensibile in mediul exterior.30 ee spire regulate. Aparatul locomotor este format dintr-o singura fibrila dispusa intre memebrana si perete.Colorate leptospirele isi pierd forma caracteristica. In mediul extern . la agenţi fizici. cu lungime variabila intre 3.150 milimicroni.C si la un pH de 7.107 presupune ca se si pot inmulti. ser inactivat de iepure. saruri minerale. Fiind foarte subtiri trec si prin tegumentele intacte Corpul este format din 10 . leptospirele neputind vietui.

. vidanjorii. vitele si exceptional omul care elimina prin urina leptospirele contaminind mediul.sunt organisme unicelulare .au dimensiuni mici sub l milimicron . ciinii.sunt sensibile la sulfamide si la unele antibiotice Deosebirile dintre cele 2 familii constau in faptul ca: Membrii familiei Chlamydiaceae se transmit prin produse patologice contaminate iar germenii familiei Rickettsiaceae se trasnmit prin artropode (intepatura). ORDINUL RICKETTSIALES Cuprinde 2 familii: . Ca profilaxie este importanta stirpirea rozatoarelor ca si cale de transmitere si utilizarea hainelor de protectie pentru cei ce lucreaza in zotehnie. cauzind o infectie generalizata cu localizare predilecta de organ pe ficat. pe urmatoarele criterii: . Exista o singura specie care este strict 108 . rinichi.au perete celularrigid si contine mureina. Răspunsul imun 10. cefalee. .Familia Chlamydiaceae din caere face parte Genul Chlamydia. In cazuri grave se observa leziuni renale.Epidemiologie Sursa de infectie o reprezinta animalele( rezervorul natural) .se inmultesc prin diviziune binara . au ribozomi. meningita icter.contin ambii acizi nucleici . Leptospiroza are caracter de boala profesionala fiind afectati predilect crescatorii de animale. GENUL RICKETTSIA Rickettsiile sunt foarte raspindite printre artropode. Germenii apartinind acestui ordin initial au fost considerati virusuri. mialgii. hepatice. . umbla desculti pe cimp. porcii. minerii. Boala la om cel mai important factor de patogenitate Este de tip umoral dar nu confera protectie Leptospirele patrund prin tegumentele si mucoasele chiar intacte. Simptomele cele mai frecvente sunt: febra . SNC. citoplasma.au memebrana plasmatica. Boala evolueaza in forme clinice vartiate de la formele usoare. nucleu cu cromozon inelar (specific prokariotelor). au echipament enzimatic. cei care se scalda in ape poluate. 11. Moartea survine prin uremie.trec prin filtre prin care bacteriile nu trec . etc. benigne pina la cele grave care pun in pericol viata bolnavului.108 9.Familia Rickettsiaceae din care face parte Genul Rickettsia .rozatoarele. albuminurie. agricultorii. pescarii.au multiplicare strict intracelulara In prezent dupa aparitia microscopului electronic s-a stabilit ca de fapt sunt bacterii pentruca: .

soarece. sunt sensibile la lumina biologici radiatiilor solare. mooseri de determina tifosul exantematic endemic care are ca sursa sobolanul si se transmite la om prin intermediul purecelui. prowazeki agentul etiologic al tifosului exantematic epidemic care se transmite prin paduche. cultură Anmite rickettsii se multiplica numai in citoplasma unde formeaza incluziuni citoplasmatice. -R.6milimicroni. burneti numita si Coxiella burneti determina boala denumita febra Q. rickettsii . Caractere de Se dezvolta strict intracelular. Rickettsii care determina febra tropicala: . Sunt imobile si nesporulate. Sunt dispuse izlat.are ca rezervor rozatoarele. Habitat 3.R. 109 . cloramfenicol 7.R. Sunt Gramm negative.Clasificare a. Caractere biochimice 6.R. colorindu-se mai usor cu metodele Giemsa. 4. Cresc si se dezvolta numai in culturi vii: ou embrionat.R. dar se poate transmite si pe cale respiratorie si digestiva.R. la agenţi de zile. b. antigenică Au antigene somatice si antigene solubile. . rezervorul este reprezentat de rozatoare si cornute. 1. Dimensiunile variaza intre 0. Se transmite de ciine la om prin intermediul interpaturii de capusa.109 specifica omului:Rickettsia prowazeki 1. Rickettsii producatoare de febre butonoase: . agentul etiologic al febrei patate as mntilor stincosi se transmite de la rozatoare la om prin intemrediul capusei. orientalis ce produce febra pluviala de Japonia . altele se multiplica in nucleu . transmitindu-se prin larvele de capusa. Rickettsii cauzatoare de tifos pulmonar.Caractere morfologice Au forma cocobacilara sau bacilara.Definiţie 2. culturi de celule. conori ce determina febra mediteraneeana clasica ( febra butonoasa). Sunt distruse cu ususrinta de antibiotice ca tetraciclina. sobolan . . 3. cite 2 sau in lanturi scurte. Structură Este deosebit de complexa. cobai 5. ramin viabile timp de citeva luni mediu. 4. se transmite la om prin intermediul capusei adulte.8-2/0.2-0. Rickettsii producatoare de tifos exantematic: . fizici. chimici şi Sunt distruse rapide de antisepticele uzuale. Rezistenţa în In excrete uscate la temperatura scazuta. formind incluziuni nucleare. uneori observindu-se formele filamentoase. Machiavello si Castaneda.

Caractere de Sunt patogene prin multiplicare intracelulara care duce la leziuni de tip patogenitate proliferativ si prin toxigeneza prin endotoxina. Specii specifice omului: . burnetii care se poate transmite si prin praf. Calea de transmitere prin artropode. In organismul uman rickettsiile odata patrunse se multiplica in endoteliul vaselor mici. GENUL CHLAMYDIA Cuprinde: l. 9. prowazeki apare la om dupa intepatura paduchelui care infectat. Antigenul solubil este endotoxina eliberata dupa moartea bacteriilor.) In anumite conditii infectia latenta poate recidiva determinid recaderi. producindu-se consecutiv disfunctia organerlor respective. Boala la om Infectia cu R. face boala si elimina bacteriile prin dejecte pe pielea noii gazde.Chlamydia trachomatis 110 . Se recunoaste si profilaxia specifica care utilizeaza vaccinuri cu germeni omoriti sau atenuati. Răspunsul RIU determina sinteza de Ac dar aceata confera protectie numai fata de imun efectul toxic al rickettsiilor. exceptie R. 11.Epidemiologie Sursa omul pentru tifosul exantematic si animalele pentru celelelalte rickettsioze.110 Speciile OXK. 8. Este vorba de recaderi la fostii bolnavi datorita scaderii rezistentei organismului uman. la fosti bolnavi de tifos exantematic. R.. Elimina totodata si o substanta pruriginoasa care determina scarpinarea. apoi dupãa 5 zile eruptia tipica. RIC se datoreste faptului ca acesti germeni se dezvolta intracelular determinind protectie la infectie. Dupa o incubatie de 10 -14 zile apare febra mare 41 gr. Profilaxie Nespecifica se distrug vectorii si se trateaza sursele umane depistate. OX2 de la Proteus au un antigen aproape identic cu cel al rickettsiilor. C . Imunitatea celulara este intretinuta prin persistenta infectiei latente ( de ex. prowazeki a fost izolata din ganglionii limfatici si dupa 20 de ani. Bolile determinate de rickettsii se numesc richettsioze. Mortalitatea este foarte mare tifosul exantematic fiind introdus in rindul bolilor pestilentiale. Exista si cazuri de tifos exantematic fara paduche. Apar nodulii Frenkel care obstrueaza vasul aparind micronecroze diseminate in toate tesuturile.OX19. 10.

pisici . cobai. serotipurile D-K produc infectiile genitale. dintre care 4 sunt patogene.Castaneda. ovine . 111 . cervicite. Se coloreaza bine cu metoda Giemsa. Mycoplasmele sunt cele mai mici bacterii libere. Sunt strict parazite care se multiplica in citoplasma celulelor gazda printrun ciclu de dezvoltare caracteristic. vaginite. iar serotipurile L1-L3 cauzeaza limfogranulomatoza veneriana. Corpusculii elementari se reunesc si dau nastere microcoloniilor (incluzii citoplasmatice) in membrana citoplasmatica invaginata a celulei gazda. pe culturi de cultură celule pulmonare de osarece si pe soarece inoculat intracerebral. La adulti determina uretrite. aninmale salbatice.Chalmydia ornithosis 3. cai . care se pot infecta in cursul nasterii. pasari) carora le pot cauza diferite infectii.L3 dintre care serotipurile AC cauzeaza trahomul. Trahomul keratoconjunctivita cronica. Specii comune omului si animalelor: .Chlamydia psitacci .111 2. Boala la om Chlamydia trachomatis determina urmatoarele infectii: l. etc. Poseda perete celular cu o compozitie chimica asemanatoare bacteriilor Gramm negative. hipertrofie papailara. pulmonare. avind un diametru de aprox. psittacci la bovine. caprine. Dupa ce particula infectioasa ( corpuscul elemetar ) patrunde in organism se transforma intr-o particula mai mare ( corpuscul initial) care este forma vegetativa si se multiplica prin diviziune binara dind nastere la noi corpuscului elementari care pot parazita alte celule. Chlamydia trachomatis are 14 serotipuri notate cu majuscule de la A.Definiţie 2.Caractere morfologice C. soareci . Specii strict specifice animalelor. majoritatea lor fiind izolate de la animale (bovine. Machiavello. 4. Caractere de Chlamydiile se cultiva in sacul vitelin al oului embrionat. Sunt microorganisme cocoide. 3. Limfogranulomatoza veneriana (boala lui NICOLAS FAVRE): boala ce lezeaza in primul rind sistemul limfatic din regiunea ing GENUL MYCOPLASMA Genul Mycoplasma cuprinde in jur de 60 de specii. contagioasa caracterizata prin aparitia unor foliculi. oculare. Habitat 3.intranasal. Gramm negative. tesut fibros cicatricial cu deformatiianatomice 2. 1. oi. Noua specii sunt specific umane. panus cornean. trachomatis traieste in om iar C. Conjunctivita si uretrita cu incluziuni intilnita la noi nascuti. imobile . 10. capre.

Rezistenţa în Sunt putin rezistente in mediul extern doar citeva ore.Mycoplasma fermentas Are ca habitat caile respiratorii superioare si caile urogenitale. apar frecvent forme filamentoase ramificate si forme gigantice "largebodies". citoplasma.like org. neincapsulate.Mycoplasma pneumoniae Are ca habitat tractul respirator superior. Ele sunt asemenatoare bacteriilor dar nu au perete bacterian. doar o membrana tristratificata. sunt filtrabile. . Caractere de Cresc numai in prezenta proteinelor native. EATON o izoleaza in 1944 din sputa unui bolnav cu pneumonie atipica primara "PAP" despre care se stie ca impreuna cu alte specii descoperite intre timp prezinta o mare asemanare cu agentul PPO. mai rezistenta insa decit la bacterile obisnuite. antiseptice. Sunt distruse de radiatiile solare. Prezinta un polomorfism accentuat si dimensiuni variabile.Mycoplasama hominis Cel mai patogen este tipul 1. 1.Caractere morfologice Nu au perete celular ca celelalte bacterii. ribozomi. dar oricum sunt mediu. Elibereaza hemolizine 6. Mycoplasmele au ADN (nucleu ca la prokariote) .Caractere de Sunt patogene prin multiplicare la poarta de intrare si foarte putin pin patogenitate invazivitate.112 o. 7.fried egg. 5. dezinfectante. chimici şi Rezista la uscaclune. Structură Detin antigene antigenică seroogice.Mycoplasma T Are ca habitat caile urogenitale.).2milimicroni. DIENES o evidentiaza in 1937 dintr-o infectie urogenitala. . frecvent invizibile cu ochiul liber cu un aspect caracteristic de " ou prajit". Sunt nesporulate. . Sunt in general germeni cu virulenta scazuta. Sunt germeni Gramm negativi. somatice care clasifica genul in grupuri si tipuri 8. Speciile patogene pentru om sunt: . pe medii semisolide dezvolta cultură colonii foarte mici. imobile. Sunt aerobe sau facultativ biochimice anaerobe. Nu sunt toxigene. fizici. la agenţi mai rezistente decit alte bacterii cum ar fi gonococul. Are ca habitat cavitatea bucala si nazala a omului precum si tractul urogenital.Definiţie 2. Sunt cel mai ades sferice. motiv pentru care mult timp au fost numite PLO (pleuropneumonia. Caractere Mycoplasmele au o activitate biochimice redusa. Prezinta o rezistenta marcata fata de antibioticele care actioneaza asupra peretelui celular. Habitat 3. biologici Sunt distruse prin pasteurizare. Sunt sensibile la antibiotice de tipul tetraciclinei si macrolide. 4. 80-90% dintre infectii fiind 112 .

Epidemiologie Se efectueaza cu tetraciclina si macrolide. 113 . 10. . 9. Sursa de infectie este omul. imun Intrucit Mycoplasmele se pot multiplica si intracelular apare si un raspuns imun celular. Răspunsul Este in primul rind umoral. Boala la om Tratament 11. Profilaxia este nespecifica. fiind mai frecvent intilnita la adolescenti. Transmiterea se face prin picaturi Phlugge ( in cazul infectiilor aerpgene si prin contact sexual in cazul celor urogenitale. restul de pneumonii atipice de la copii si batrini fiind de natura virala. fiind slab nu poate conferi o protectie reala.113 asimptomatice. Mycoplasma pneumoniae determina PAP (pneumonia atipica primara) 40-60% din pneumoniile atipice primare se datoresc Mycoplasmei pneumoniae.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful