You are on page 1of 133

________________________________________________________________________________________________________________

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ŞI A MEDIULUI Forma de învăţământ: MASTER Specializarea: UTILIZAREA ELECTRONICI ŞI TEHNOLOGIEI INFORMAŢIEI ÎN INGINERIA ECONOMICĂ

CURS MASTERAT
PRINCIPII ŞI TEHNOLOGII RADIOELECTRONICE AVANSATE UTILIZATE ÎN INGINERIA ECONOMICĂ

Titular curs: Prof. univ. dr. ing. Tudor NICULESCU

2010 BUCUREŞTI
 

________________________________________________________________________________________________________________

Cuprins
Capitolul 1: Emiţătoare de RF Modulaţia Conversia analog - digitală Transmisia imaginilor Chestionar Capitolul 2: Receptoare de RF Scheme de proiectare simple Receptorul modern Etaje de predetecţie Detectoare Etaje de procesare audio Recepţia TV Moduri specializate Chestionar Capitolul 3: Telecomunicaţii Reţele Sateliţi Sisteme de comunicaţii personale Comunicaţii pentru timpul liber Fulgerul 1 1 12 13 18 21 21 24 26 29 33 35 38 42 44 44 48 50 54 57

 

________________________________________________________________________________________________________________

Securitate şi confidenţialitate Chestionar Capitolul 4: Antene Rezistenţa de radiaţie Antene în /2 Antene în /4 Antene-buclă Sisteme terestre Câştig şi directivitate Reţele de antene fazate Reţele de antene pasive Antene de microunde şi UHF Linii de alimentare Probleme de siguranţă Chestionar Test pentru întregul curs Examenul final Răspunsuri la întrebări Bibliografie selectivă

60 67 69 69 71 74 77 80 82 85 89 92 96 98 98 100 111 128 129

 

 oferă soluţii la probleme si exerciţii din electronica reală.  explicaţii concise şi clar ilustrate. care fac uşor de înţeles schemele bloc şi principiile de funcţionare ale montajelor complexe .________________________________________________________________________________________________________________ PREFAŢĂ Cursul se constituie într-un ghid de autoperfecţionare în domeniul radioelectronici moderne având următoarele particularităţi:  însuşirea conceptelor fundamentale ale electronici cu un minimum de cunoştiinţe matematice.   .  oferă o multitudine de chestionare şi teste pentru evaluarea stadiului de însuşire a cursului.

asupra unui curent electric sau undă electromagnetică (EM). O linie este cu 3 biţi mai lungă. Modulaţia Modulaţia este procesul de “imprimare” a unor date. emisie. O altă metodă este de a emite o serie de impulsuri. uneori numite şi informaţii. Spaţiul dintre puncte şi linii într-un caracter este de un bit. Spaţiul 1 . Utilizarea „codului” sau „Morse” în comunicaţii este încă populară în cazul operatorilor radio amatori. De asemenea. Într-un emiţător. Pentru un transfer eficient de date frecvenţa purtătoare trebuie să fie de cel puţin 10 ori mai mare decât cea mai mare frecvenţă a semnalului modulator. de obicei având o frecvenţă mult peste banda de frecvenţă specifică auzului uman. 9-1 este o diagramă-bloc a unui emiţător CW. unele emiţătoare au etaje de mixare a semnalelor. Fig. Modul în care o undă electromagnetică este modulată este cunoscut ca modul de emisie. frecvenţei sau fazei undei. Este făcut de obicei în oscilatorul unui emiţător radio cu undă continuă (CW). tipul de emisie sau simplu. un mixer combină două semnale cu frecvenţe diferite pentru a obţine frecvenţa de ieşire. Codul Morse este un mod binar digital. Cea mai mare frecvenţă este de sute de gigaherţi. Purtătoarea Inima unui semnal wireless este o undă sinusoidală. această a treia frecvenţă fiind suma sau diferenţa primelor două. Codul Morse Cea mai simplă formă de modulare este modularea on/off.________________________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 1: Emiţătoare de radio-frecvenţă Un emiţător de radio-frecvenţă (RF) utilizează unul sau mai multe oscilatoare pentru a genera un semnal de radio-frecvenţă (RF) şi respectiv. Unda este cunoscută ca purtătoare. Cea mai mică frecvenţă purtătoare folosită pentru comunicaţiile radio este de câţiva kiloherţi. unul sau mai multe amplificatoare pentru a genera nivelul de putere dorit. a caror durată. Acesta este tipul de sistem cel mai des folosit pentru a emite semnale în codul Morse. Durata unui punct din codul Morse este egală cu durata unui digit binar sau bit. Procesul se poate realiza prin variaţia amplitudinii. amplitudine sau spaţiu este făcută sa varieze.

Schema-bloc a unui emiţător Morse în CW   Fig. Fig. iar nivelul de sus (fără semnal) se numeşte spaţiu. Nivelul de jos (purtătoare completă) se numeşte semn.1-1. ca şi computerele şi terminalele de date. Amplitudinea comparativ cu timpul de introducere a cuvântului „a mânca” în Morse este prezentată în Fig. funcţionează la o rată de câteva ori mai mare. Codul Morse este una dintre cele mai lente metode cunoscute de transmitere a datelor. Maşinile. Spaţiul standard dintre cuvinte este de 7 biţi. Codul Morse pentru cuvântul “a mânca” transmis în CW 2 . implică utilizarea tehnicii FSK (modulare cu deplasare în frecvenţă) mai degrabă decât modularea on/off. la 40-50 cuvinte pe minut.________________________________________________________________________________________________________________ standard dintre caractere într-un cuvânt este de 3 biţi. Aceste sisteme de obicei. Un simbol de punctuaţie este trimis ca un caracter ataşat la cuvântul precedent.1-2. 9-2. Operatorii umani folosesc diferite nivele de viteze de la aproximativ 5 cuvinte pe minut.

Frecvenţa funcţie de graficul de timp pentru cuvântul “a mânca” în codul Morse şi FSK. generează semnalele necesare pentru a trimite RTTY ca şi un operator care utilizează tastatura unui calculator. transformă semnalele primite în impulsuri electrice pe care operează un teleimportator sau acele caractere afişate pe ecranul unui computer. 1-4. Principala diferenţă între aceste două coduri este că ASCII permite mai multe simboluri şi caractere. În sistemele FSK şi AFSK de tip radioteleimprimator (RTTY). Acronimul ASCII provine de la American Standard Code for Information Interchange (Codul Standard American pentru Scimb de Informaţii). TU de asemenea. Dacă acest semnal este prea puternic. cunoscută de asemenea şi ca modem (o contracţie a termenului tehnic modulator/demodulator). o frecvenţă audio de două tonuri sinusoidale modulează purtătoarea de bază. Codul Morse pentru cuvântul “a mânca” transmis utilizând FSK 3 . pot apărea distorsiuni. prin aceasta transmiţându-se informaţia vocală. Acest ultim mod se numeşte AFSK (audio-FSK). Această separare este numită shiftare.000 herţi. În unele sisteme frecvenţa purtătoare este shiftată între condiţiile de semn şi de spaţiu. Figura 1-5 prezintă un circuit cu tranzistor bipolare care permite obţinerea modulaţiei de amplitudine (AM). Acest circuit funcţionează eficient dacă semnalul AF de intrare nu este prea puternic. o unitate de terminale (TU).1-3. Modulaţia de amplitudine Un semnal vocal este o formă de undă complexă cu majoritatea frecvenţelor în gama 300 herţi la 3. frecvenţa semnalului este modificată între 2 valori nominale separate de câteva sute de herţi. O diagramă-bloc a unui emiţător AFSK este prezentată în Fig.________________________________________________________________________________________________________________ Radioteleimprimator În FSK. 1-3. este prezentată în Fig. Fig. Amplitudinea instantanee a unei purtătoare poate fi variată sau modulată de aceste forme de undă. Există două coduri comune folosite împreună cu FSK şi AFSK: Baudot (pronunţat baw-DOE) şi ASCII (pronunţat ASK-ee). În alte sisteme.

nu este nevoie să ne facem griji pentru linearitate amplificatoarelor. În figura A. toate circuitele de amplificare care urmează dupa modulator trebuie sa fie liniare.1-4. În acest mod. Circuit de realizare a AM 4 . 1-6. În unele emiţătoare. AM este realizată în ultimul etaj de amplificare în putere (PA). 1-6 B. precum în Fig. Fig. este ilustrat nivelul-scăzut al AM. Din cauză că nu există etaje de amplificare înaintea modulatorului în acest tip de sistem.1-5. Schema-bloc a unui emiţător AFSK Două emiţătoare AM sunt prezentate în schema-bloc din Fig. PA lucrează în clasă C şi joacă rol dublu: modulator şi amplificator final. pentru ca acestea să nu distorsioneze forma de undă.________________________________________________________________________________________________________________ Fig.

acest principiu este încă folosit în unele staţii de emisie datorită faptului ca funcţionează bine. 1-7. Celelalte 2/3 sunt consumate de unda purtătoare. Lăţimea de bandă a semnalului RF este diferenţa dintre frecvenţele minime si maxime ale benzii laterale.________________________________________________________________________________________________________________ Această schemă este nivelul-ridicat al AM. Componentele AF. Creşterea modulaţiei peste 100% cauzează distorsiuni ale semnalului. apar ca benzi laterale de o parte şi de alta a frecvenţei purtătoare. constituie banda laterală inferioară (LSB). Scala verticală este relativă. Energia RF care este cuprinsă între -3 kHz şi frecvenţa purtătoare. Într-un semnalul AM modulat 100%. de la 0% (o purtătoare nemodulată) la 100% (modulaţie completă). RF cuprinse între frecvenţa purtătoare şi +3 kHz reprezinta banda laterală superioară (USB). Benzi laterale şi factor de modulaţie Extensia AM este exprimată în procente. Scala orizontală este gradată în un kHz per diviziune. imaginea spectrală pentru un semnal radio de tip voce cu MA este prezentată. În ciuda faptului că a apărut de multă vreme. 5 . degradează eficienţa emiţătorului şi cauzează împrăştierea semnalului peste o bandă largă de frecvenţe nedorite. 1/3 din putere este folosită pentru transportul informaţiei. În Fig. care nu contribuie la transmisia informaţiilor. care conţin datele transmise.

energia este distribuită peste o bandă largă. AM de nivel scăzut. AM de nivel ridicat Într-un semnal AM.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. 1-7. energia vocii este la sau sub 3 kHz. Aceasta este tipic pentru un semnal de comunicaţii analogice de tip voce. Caracteristica spectrală a unui semnal AM de tip voce 6 . Fig. astfel. banda este dublul celei mai înalte frecvenţe audio modulate. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul datelor transmise cu mare viteză. În radiodifuziunea AM în care este transmisă muzică. lăţimea de bandă a semnalului complet este de 6 kHz.1-6. iar în B. În exemplul din Fig.1-7. În A.

Un modulator echilibrat este reprezentat în Fig. cu exceptia faptului că purtatoarea este eliminată. Cele două benzi laterale sunt dispuse în oglidă una faţă de cealaltă. în cadrul semnalului de ieşire. Din această cauză. Purtătoarea de RF de intrare este împarţită în două şi aplicată în baza celor două tranzistoare. astfel încât să se anuleze una pe cealaltă. Aceasta generează undele purtătoare din colectorul celor două tranzistoare. Caracteristica spectrală a unui semnal LSB de tip voce 7 .1-8. fie USB. este conservată doar energia dintr-o singură SSB şi nu cea din purtătoare. Anularea nu depinde de semnalul de AF de la intrare sau de partea de semnal RF asignat acestuia. Exemplul din Fig. Fig. toată puterea disponibilă este utilizată pentru transmisia de date şi banda poate fi redusa cu 50% sau mai mult.________________________________________________________________________________________________________________ Bandă laterală unică În MA. Un emiţător SSB necesită prezenţa unui modulator echilibrat. care sunt conectate direct. 1-8 repezintă transmisia LSB. În Fig. ambele moduri funcţionează la fel de bine. Una din benzile laterale este eliminată cu ajutorul unui filtru trece bandă în etajul final al emiţătorului. 9-9.1-10 este prezentată schema-bloc a unui emiţător standard cu SSB şi care include filtrul trece bandă şi etajul PA. Dacă purtătoarea şi una din benzile laterale sunt eliminate. Pot fi utilizate fie LSB. Semnalul vocal rămas are caracteristică spectrală reprezentată în Fig. Aceasta este trasmisia bandă laterala unică (SSB ). Sunt defazate pentru că sunt preluate de la capetele opuse ale transormatorului de intrare. defazate 180o unul faţă de celălat. Acest circuit funcţionează ca un modulator în amplitudine. 9-8. majoritatea puterii este concentrată în purtătoare.

________________________________________________________________________________________________________________

Fig.1-9. Schema unui modulator echilibrat cu tranzistoare bipolare

Fig.1-10. Schema-bloc a unui emiţător SSB Modulaţia de nivel înalt nu poate fi folosită pentru transmisia SSB. Modulatorul echilibrat este întodeauna poziţionat într-un segment de joasă putere a emiţătorului. Amplificatorul de RF care urmează oricărui modulator de amplitudine trebuie să fie liniar pentru evitarea distorsiunilor. Amplificatorul de RF care urmeaze după un modulator echilibrat funcţionează în general, în clasa A, cu exceptia PA, care funţionează în clasa AB sau B. Modulaţia de frecvenţă şi fază La modulaţia în frecvenţă (FM), amplitudinea globală a semnalului rămâne constantă şi doar frecvenţa instantanee este variată. Amplificatoare de putere în clasa C pot fi folosite în emiţătarele FM fară a introduce distorsiuni deoarece amplitudinea nu variază. Deci, liniaritatea nu este o problemă.
8

________________________________________________________________________________________________________________

Cea mai directă metodă de obţinere a FM este aplicarea semnalului audio pe un varactor dintr-un oscilator acordabil. Un exemplu al acestei scheme, cunoscută ca şi modulaţie de reactanţă, este indicat în Fig. 9-11. Variaţia tensiunii pe varactor (dioda varicap) cauzează variaţia capacităţii în concordanţă cu forma de undă audio. Variaţia capacităţii produce variaţia frecvenţei de rezonanţă a circuitului inductanţă-capacitate (LC) acordabil, cauzând o deviaţie a frecvenţei generate de ocilator. În acest exemplu, oscilatorul este un circuit Hartley care utilizează un JFET cu canal N.

Fig.1-11. Modulaţia de reactanţă pentru a obţine FM O metodă indirectă de generare a FM este modularea fazei oscilatorului de semnal. Orice schimbare în faza instantanee a unui semnal RF sinusoidal purtător, provoacă o schimbare a frecvenţei instantanee. (gândiţivă la o schimbare a fazei prin analogie cu schimbarea în poziţie şi respectiv, la o schimbare a frecvenţei în analogie cu schimbarea vitezei. Nu putem avea una fără cealaltă! Dar modulaţia în frecvenţă şi în fază nu sunt exact acelaşi lucru, cum nici poziţia şi viteza nu reprezintă acelaşi lucru.) Când este utilizată modulaţia în fază, semnalul audio trebuie procesat, ajustând răspunsul amplitudine-frecvenţă al amplificatoarelor audio. Altfel, semnalele sună neobişnuit când sunt auzite la intrarea unui receptor FM.

9

________________________________________________________________________________________________________________

Deviaţia Deviaţia este deplasarea maximă cu care frecvenţa instantanee a purtătoarei diferă de frecvenţa purtătoarei nemodulate. Pentru majoritatea emiţătoarelor FM de voce, deviaţia este standardizată la ±5 kHz(Fig. 1-12). Deviaţia care poate fi obţinută prin metode de modulaţie MF este mai mare, pentru o frecvenţă dată a oscilatorului, decât deviaţia care poate fi obţinută folosind un modulator de fază. Deviaţia poate fi marită folosind un multiplicator de frecvenţă. Când un semnal MF este trecut printr-un multiplicator de frecvenţă, deviaţia de frecvenţă este multiplicată de-a lungul frecvenţei purtătoare. În sistemele FM de radiodifuziune hi-fi şi în alte aplicaţii, deviaţia este mult mai mare decât ±5 kHz. Aceasta se numeşte FM de bandă largă, în comparaţie cu modulaţia FM de banda îngustă prezentată mai sus. Deviaţia pentru un semnal FM trebuie să fie cel puţin egală cu cea mai mare frecvenţă audio modulată dacă se doreşte obţinerea unei fidelităţi maxime. Asfel, ±5kHz este mai mult decât suficient pentru voce. Pentru muzică, o deviaţie de cel puţin ±15 kHz până la ±20 kHz este necesară. Raportul dintre deviaţia de frecvenţă şi cea mai mare frecvenţă audio modulată se numeşte index (coeficient) de modulaţie. Ideal, acest raport trebuie să fie între 1:1 si 2:1. Dacă este mai mic decât 1:1, atunci semnalul sună înfundat şi eficienţa este sacrificată. Dacă este mai mare decât 2:1, măreste banda ocupată fără a avea o îmbunătăţire semnificativă a calităţii semnalului.

Fig.1-12. Frecvenţa funcţie de timp în cazul unui semnal FM Modulaţia în impuls Cîteva tipuri de modulaţie în impuls (PM) a semnalelor sunt reprezentate în Fig. 1-13 ca şi grafice amplitudine funcţie de timp. În PM, salve ale purtătoarei sunt transmise. În loc de modularea directă a undei purtatoare, unele caracteristici
10

denumită şi modulaţia impulsurilor în laţime (PWM).1-13. Fig. este arătată în C. modulaţia în amplitudine a impulsurilor. modulaţia în perioadă a impulsurilor. ca amplitudinea fiecărui impuls. Modulaţia impusurilor in durată (PDM). dar 11 . iar impusurile au durata egală. este aratată în B. în B.________________________________________________________________________________________________________________ ale impulsului sunt variate. durata fiecărui impuls sau intervalul de timp dintre impulsuri consecutive. amplitudinea fiecărui impuls individual variază în conformitate cu forma de undă modulatoare (Fig. În acest mod. denumită şi modulaţia impulsurilor în frecvenţă (PFM). Modulaţia impulsurilor în perioadă (PIM). energia variază de la impuls la impuls deoarece unele impulsuri sunt mai lungi decât altele. modulaţia în cod a impulsurilor. În A. Curbele întrerupte reprezintă intrarea analogă. amplitudinea şi durata impulsurilor este identică. în D. 113 A). Toate impusurile au amplitudinile egale. Liniile verticale reprezintă impulsurile La modulaţia impulsurilor în amplitudine (PAM). în C. modulaţia în durată a impulsurilor.

5 kHz. De obicei. Un semnal vocal sau orice semnal continuu variabil.amplitudine. Aşadar. de exemplu 23=8 sau 24=16. iar semnalul de ieşire variază astfel. 12 . care este un circuit ce produce la ieşire un semnal care are dublul frecvenţei semnalului de la intrare. dacă semnalul de intrare are o frecvenţă de shiftare de 85 Hz între condiţiile de semn şi spaţiu. În cadrul modulaţiei impusurilor în cod (PCM). se dublează. oricare din parametrii menţionaţi mai sus. Fig. numărul de nivele PCM este o putere a lui 2.0 kHz. poate fi digitizat sau convertit într-o serie de impulsuri. Un circuit care realizează conversia A/D se numeşte convertor A/D sau ADC. a unui tren de impulsuri pot fi variaţi. aşa cum este ilustrată în Fig. Când se realizează acest lucru. se preferă utilizarea doar a unui număr finit. deviaţia este dublată şi totodată şi frecvenţa semnalului. Dar decât să avem un număr infinit de stări sau nivele posibile. decât analogic. 1-13D. Conversia analog-digitală Modulaţia impulsurilor în cod. 170 Hz. Problema 1-1 Presupunem un semnal FM generat prin modulaţie de fază.5 kHz. a căror amplitudine poate avea doar un număr finit de stări. . Modul PCM este un mod mai degrabă digital. desupra şi sub frecvenţa purtătoarei nemodulate cu (25×2) kHz adică. Cum poate aceasta fi marită pentru transmisia standard de voce cu 5 kHz? Soluţia 1-1 Semnalul poate fi trecut printr-un dublor de frecvenţă.________________________________________________________________________________________________________________ energia semnalului variază deoarece impulsurile apar mai des sau mai rar. Impulsurile sunt generate mai des la vârfuri de modulaţie şi mai rar la minime de modulaţie. Semnalul de intrare variază desupra şi sub frecvenţa purtătoarei nemodulate cu 2. durată sau frecvenţă. 1-13 D prezintă un exemplu de PCM cu 8 nivele între care amplitudinea impulsurilor este variată. este o formă de conversie analog-digitală (A/D). 5. atunci semnalul de ieşire va avea o shiftare de (85×2) Hz adică. Problema 1-2 Ce se întâmplă cu un semnal modulat FSK când este trecut printr-un dublor de frecvenţă? Soluţia 1-2 Shiftarea concomitent cu frecvenţa purtătoarei. spre exemplu. cu deviaţia efectivă este ±2.

________________________________________________________________________________________________________________ Rezoluţia de eşantionare În conversia A/D. rata standard de eşantionare este de 44. cu cât numărul de stări creşte. numărul de stari este întodeauna o putere a lui 2. O rezoluţie de 23=8 (ca în Fig. adică 20kHz. Fidelitatea este îmbunătăţită. trebuie sa fie cel puţin dublul frecvenţei maxime. orice cantitate de detalii poate fi 13 . fiecare stare poate fi reprezentă de o secvenţă binară de cod. Transmisia imaginilor Imaginile statice ca fotografiile sau desenele. Acest fenomen este adesea observat în cazul recepţiei în telefoanele mobile când legatura este slabă datorită faptului că. frecvenţa de eşantionare. minimul ratei de eşantionare pentru digitizarea efectivă este 6 kHz. Numărul de stari alese se numeşte rezoluţia de eşantionare sau simplu. Faxul Imaginile statice sunt transmise prin facsmil de asemenea. Dacă informatiile sunt trimise îndeajuns de încet. impulsurile digitale sunt aruncate în timpul atenuărilor de semnal rapid. Rata de eşantionare Fidelitatea unui sistem digital depinde şi de frecvenţa cu care se realizează eşantionarea.1 kHz şi care este un pic mai mare decât dublul celei mai înalte frecvenţe perceptibile. O rezoluţie de 24=16 ete adecvată pentru reproducerea de muzică hi-fi. pot fi transmise în aceeaşi lăţime de bandă ca şi semnalele vocale. ca şi cum persoana care îţi vorbeste ar utiliza un tub sau ca şi când vântul ar bate în microfon. Aşadar. necesarul de lăţime de bandă creşte. standardul comercial pentru voce este 8 kHz. 113 D) este suficient de bună pentru transmisia de voce şi este standard pentru circuitele digitale comerciale de voce. Pentru un semnal audio de voce cu componente de până la 3 kHz. Pentru imagini de detaliu sau pentru secvenţe video. În general. adesea numita şi rată de eşantionare. numit şi fax. Problem 1-3 Cum sună un semnal digitizat de voce dacă reoluţia de eşantionare este insuficientă sau dacă nu toate impulsurile sunt recepţionate la timp? Soluţia 1-3 Semnalul ar putea să sune distorsionat. Pentru transmisiile hi-fi. rezoluţie.

iar cilindrul deplasează documentul astfel încat un singur rând este scanat la fiecare trecere a fasciculului de lumina. acestea sunt rulate în jurul unui cilindru. imaginea este transmisă ca un semnal AM. Parţile întunecate ale imaginii reflecta mai putina lumina decât partile luminoase. 14 . pentru o lăţime de bandă constantă de 2700 Hz. astfel încat curentul prin fotodetector variază. Aceasta înseamna de 2. În televiziunea de înaltă definiţie (HDTV) sunt cu mult mai multe randuri. 30 de cadre pe secundă. Un canal FSTV standard în sistemul nord-american. Acest proces continua. este necesară transmiterea a cel puţin 20 de cadre complete (imagini stationare) pe secundă. Televiziunea analogă cu scanare rapidă Pentru a obţine o impresie realistică a mişcarii. Din cauza cantităţii mari de informaţie transmisă. 1-14 ilustreaza o linie tipică de date dintrun semnal FSTV. În acest mod spre exemplu.700 Hz. cu cât este mai detaliată o imagine transmisă prin fax. Fiecare linie contine nuanţe de strălucire într-o scală de gri şi nuante de strălucire şi culoare într-un sistem color. modul SSB este cel mai des utilizat. un document sau o poza. Un fascicul de lumină scanează de la stânga spre dreapta.000 de ori lăţimea de bandă a unui semnal de voce de tip SSB. Imaginile au în mod traditional. iar sunetul este transmis ca un semnal FM. funcţionează faxul-telefon. cu atât dureaza mai mult transmiterea faxului. Acest curent modulează o purtătoare. Acest cilindru este rotit la o frevenţă mică si controlată. Pentru a transmite o imagine prin fax. dar în unele sisteme TV mai moderne acest raport este unul mai mare. un raport între dimensiunile pe orizontală şi verticală. linie cu linie pâna când cadrul sau imaginea au fost scanate complet. are nevoie de un spectru larg de 6 MHz. Un sistem TV standard cu scanare rapidă (FSTV) furnizează de regulă. denumit şi raport de aspect. uzual 4:3. O metoda alternativa de trimitere a unui fax constă în scanarea documentului cu un scanner şi folosirea computerului pentru procesarea imaginii într-o forma potrivită pentru transmiterea ei pe linie telefonică. în televiziunea cu scanare lentă (SSTV) sunt şi mai puţine linii. În transmisiile FSTV. iar detalierea trebuie să fie corespunzătoare. Sunt 525 sau 625 de linii de scanare în fiecare cadru.________________________________________________________________________________________________________________ transmisa într-o lăţime de bandă de 2. un canal FSTV este larg. Fig. Lumina reflectata este culeasa de un fotodetector. În telecomunicatiile SSTV. În general. aşa cum ar apărea pe display-ul unui osciloscop.

sunt 120 de linii per cadru. o antenă sau un cablu de ieşire. reprezentând o linie de date Un emiţător FSTV este compus dintr-un senzor video. În SSTV acest lucru este realizat prin reducerea masivă a ratei de transmitere a cadrelor. un oscilator. Televiziunea analogă cu scanare lentă Este posibil să fie trimisă o imagine video într-o banda mai îngusta de 6 MHz. rezoluţia imaginii (detaliul) este redusă. un modulator de amplitudine şi o serie de amplificatoare pentru semnalul video. În plus.1-14.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Un semnal FSTV analog standard. Fig. un microfon) un oscilator. Sistemul audio constă dintr-un dispozitiv de intrare (spre exemplu. Există de asemenea. un modulator în fecvenţă şi un sistem de alimentare care cuplează ieşirea de RF într-un lanţ de amplificare video. Un semnal SSTV de obicei. 1-15 prezintă o schemă-bloc a unui emiţător FSTV. 15 .700 Hz. acelaşi care este necesar pentru un semnal SSB de voce sau un semnal de fax. conţine un cadru la fiecare 8 secunde. Un semnal SSTV este trimis într-un spectru de 2. Astfel.

Componenta video este transmisă într-o singură bandă laterală. Televiziunea de înaltă definiţie Termenul de televiziune de înaltă definiţie (HDTV) se referă la oricare din metodele de obţinere a unei imagini TV de detaliu. Schema-bloc a unui emiţător FSTV analog standard Modulaţia pentru SSTV alb-negru. O formă de undă sinusoidală AF având o frecvenţă de 1. Semnalele de sincronizare sunt trimise la 1. Diferentele dintre sistemele SSTV color şi SSTV cu nuanţe de gri sunt similare diferentelor dintre FSTV color şi FSTV cu nuanţe de gri. roşu (R). imaginea este scanată mai des. Uneori imaginile SSTV sunt transmise împreuna cu date de tip voce. Frecventele audio intermediare produc nuanţe de gri.005 secunde (5 ms) pentru sincronizarea orizontală. care durează 0.300 de Hz corespunde culorii alb.________________________________________________________________________________________________________________ Fig.500 Hz corespunde culorii negru.1-15. Semnale separate sunt transmise pentru culorile primare. precum si la cele de obţinere a unui semnal audio de calitate superioră.200 Hz. verde (G) şi albastru (B). în comunicatiile radio este obţinuta prin introducerea unor semnale audio într-un emitator SSB. o formă sinusoidală având o frecvenţă de 2.030 secunde (30 ms) pentru sincronizarea verticală si 0. O imagine standard FSTV are 525 de linii per cadru. în comparaţie cu standardele FSTV. dar sistemele HDTV au cu mult mai multe. în timp ce semnalul audio e transmis cu ajutorul celeilalte benzi laterale. mai corect denumită scară de gri. 16 . Acestea sunt salve scurte. De asemenea.

Unele sisteme HDTV folosesc scanarea întreţesută în care două rastre sau seturi de linii de scanare sunt “suprapuse” împreună. Semnalele digitale se propagă mai bine. Televiziunea digitală prin satelit În ultimii ani. Problema 1-4 Cât ar putea fi redusă lăţimea de bandă a unui semnal video analogic FSTV standard. Aceasta înseamna ca există o undă purtatoare. fapt care oferă un alt avantaj în fata unui sistem FSTV convenţional. numită televiziune digitala prin satelit. Alte tehnologii video avansate sunt dezvoltate în cazul imaginilor 3D. concomitent cu LSB şi USB. Noi idei sunt constant dezvoltate în cadrul tehnologiei HDTV. a luat amploare pretutindeni în lume. inginerii japonezi au prezentat pentru prima dată un sistem TV cu ecran mare de numit sistem video de ultra înaltă definiţie (UHDV). Ne vom referi la acest aspect pe scurt. sunt mai uşor de procesat cînd sunt slabe şi pot fi procesate după tipare diferite faţă de cele utilizate în cazul semnalelor analogice. acest mod de scanare poate să producă jitter în cazul imaginilor cu mişcare rapidă. Dar.________________________________________________________________________________________________________________ Televiziunea HDTV este un sistem digital. Care este reprezentarea în domeniul timp a semnalului video aşa cum ea apare pe un osciloscop. Principalele limitări în dezvoltarea tehnologiilor video sunt lărgimea de bandă care creşte odata cu creşterea definiţiei şi pentru imageria 3D. Problema 1-5 Să presupunem că o cameră video FSTV este îndreptată spre un cer cu nuanţe de gri sau spre un perete gol gri. Aceasta dubleaza practic. şi costul. lăţimea de banda ar putea fi redusă teoretic. o noua formă de televiziune. de la 6 MHz la 3 MHz. pentru cele două situaţii? 17 . care este dincolo de posibilităţile multor cetăţeni obişnuiţi atunci când sunt construite. Dacă semnalele ar fi convertite în SSB. În anul 2003. fără a fi sacrificată calitatea imaginilor şi fără scăderea vitezei de scanare? Soluţia 1-4 Un semnal video analogic FSTV este transmis folosind AM. în capitolul următor când vom dicuta cum sunt recepţionate semnalele RF. testate şi prezentate primele prototipuri. rezoluţia imaginii fără să dubleze costul echipamentului hardware.

1-16.Ce reprezinta Fig. d) o ilustrare digitală a unui semnal CW în cod Morse. Ilustraţia grafică pentru problema 1-5 Chestionar Referiţi-vă la textul din acest capitol dacă este necesar. Semnalul video când este vizualizat cu ajutorul unui osciloscop. 1.1-16. Raspunsurile corecte sunt la sfârşitul cărţii. Fig.________________________________________________________________________________________________________________ Soluţia 1-5 Amplitudinea semnalului video între impulsurile de stingere este aceeaşi. undeva între alb şi negru. c) o ilustrare spectrală a unui semnal USB de tip voce. b) o ilustrare în domeniul timp a unui semnal video FSTV. 1-17? a) o ilustrare pe osciloscop a unui semnal FM de tip voce. este asemănător celui indicat în Fig. 18 .

1-17? a) 2. Ilustraţia grafică pentru întrebările 1şi 2 2.700 Hz este: a) limitat de timpul disponibil pentru a trimite şi a primi faxul b) limitat de tipul emisiei c) limitat de complexitatea imaginii 19 . Pentru o fidelitate bună la sfârşitul lanţului de recepţie. 4. 3. Care este lărgimea de banda aproximativă a semnalului ilustrat în Fig.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. deoarece nu ar trebui să fie purtătoarea la ieşire. deviaţia pentru un semnal FM ar trebui să fie: a) mai putin de jumătate din cea mai mare frecvenţă a modulaţiei audio b) cel putin egală cu cea mai mare frecvenţă a modulaţiei audio c) mai putin decât jumatate din cea mai joasă frecvenţă a modulaţiei audio d) zero.7 Hz b) 270 Hz c) 2.700 Hz d) este imposibil de spus din informaţiile prezentate. Detaliul care poate fi trimis într-un semnal de fax a cărui lărgime de bandă este de 2.1-17.

20 . 7. Când este folosit un modulator echilibrat pentru a genera un semnal SSB. Codul Morse este în general. Un rastru este un set de: a) nuante folosite în AFSK b) benzi laterale folosite în SSB c) linii de scanare într-un cadru TV d) frecvenţe utlizate în SSTV. 9. d) emisia CW. Care din urmatoarele este cel mai des transmis într-un mod digital binar (cu 2 nivele): a) emisia USB b) emisia LSB c) emisia FSTV. purtătoarea consumă: a) în esenţă. 5. Un osciloscop are în mod normal: a) un afisaj în domeniul timp b) o largime de banda de 2. nimic din putere b) aproximativ 1/3 din puterea de iesire c) aproximativ 2/3 din putere d) toată puterea.________________________________________________________________________________________________________________ d) limitat la o rezoluţie a imaginii extrem de joasă. 6.700 Hz c) o largime de banda de 6 MHz d) o largime de banda egală cu jumatate dintr-una a unui semnal AM 10. transmis folosind: a) emisia CW b) emisia AM c) emisia SSB d) emisia FSTV. 8. Ecartul maxim până la care purtătoarea instantanee diferă faţă de purtătoarea nemodulată într-un semnal FM se numeşte: a) deviaţie b) lărgimea de banda c) modulaţie d) bandă laterală.

Ieşirea e suficientă pentru a acţiona căştile sau casca telefonică dacă 21 .________________________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 2: Receptoare de radio-frecvenţă Un receptor de radio-frecvenţă (RF) converteşte formele de undă EM în mesajele originale trimise de un emiţător de RF aflat la distanţă. În continuare. În cel mai larg sens. a generat şi denumirea de receptor cu cristal. 2-1. Fig. Un receptor radio cu cristal nu are nevoie de o sursă de alimentare alta decât semnalul recepţionat Dioda. 2-1. Scheme de proiectare simple Unele circuite uimitor de simple pot funcţiona ca receptoare de semnale EM (însă unele receptoare pot fi incredibil de complicate). un receptor “reface” ceea ce un emiţător face. alta decât semnalul provenit de la antenă. sunt prezentate trei scheme de receptoare simple. Nu necesită nici o sursă de alimentare. numită uneori şi cristal. rezultatul este un dispozitiv capabil să recepţioneze semnalele AM puternice. Receptorul cu cristal Când o diodă de RF este conectată într-un circuit ca cel prezentat în Fig.

Dioda acţionează ca un detector. 2-2. interacţionează între ele. Mixerul serveşte de asemenea. Diagrama-bloc a receptorului radio cu conversie directă Un receptor cu conversie directa nu este foarte bun pentru diferenţierea a doua semnale care sunt apropiate. deoarece frecvenţa de batăi este egala cu zero. Fig. pentru a recupera semnalul modulator din semnalul recepţionat. oscilatorul local este setat exact pe frecvenţa semnalului recepţionat.________________________________________________________________________________________________________________ staţia care emite este la câţiva kilometri de receptor. de asemenea denumită şi demodulator. Pentru ca detectorul să fie eficient. şi daca antena este suficient de mare. Deci. dioda trebuie să aibă capacitatea scăzută pentru a lucra ca un redresor de RF şi nu ca un condensator. numită şi frecvenţă purtătoare. ca detector. Acest lucru se întâmpla deoarece semnalele de pe fiecare parte a frecvenţei oscilatorului local. Fig. Semnalul recepţionat şi ieşirea oscilatorului local se mixează producând un semnal la frecvenţa de bătăi egală cu diferenţa dintre frecvenţa oscilatorul local şi cea a semnalului. Aceasta potrivire exactă de frecvenţe se numeşte zero bătăi. 2-2 reprezinta diagrama-bloc simplificată a receptorului cu conversie directă. 22 . Pentru recepţia semnalelor SSB. selectivitatea sa este scăzută. Pentru recepţia semnalelor de tip CW în cod Morse. Receptorul cu conversie directă Un receptor cu conversie directă furnizează semnalul de iesire mixând semnalele receptionate cu ieşirea unui oscilator local (LO) cu frecvenţă variabilă. oscilatorul local este setat uşor peste sau sub frecvenţa semnalului.

În concluzie. sumă şi diferenţă sunt amplificate. Procesul de ajustare a tuturor etajelor de frecvenţă intermediară pentru a lucra impreună şi întreţinerea acestei condiţii optimale. iar aceasta nu se mai comportă ca un redresor de RF? Soluţia 2-1 Dioda nu va mai fi capabilă să separe informaţia audio din semnalul receptionat. semnalul recepţionat de la antenă iniţial trece printr-un amplificator acordabil. Dacă semnalul corespunzător primei frecvenţe intermediare este detectat. Acest tip de sistem este denumit superhet cu dublă schimbare de frecvenţă. 23 . Unele filtre trece-bandă permit ajustarea lăţimii benzii. Semnalele false generate intern. un filtru IF trece-bandă sofisticat este proiectat pentru a fi utilizat pe o frecvenţă fixă. cauzând astfel o scurgere de curent care avariază dioda. sensibil numit şi frontal. atunci dispozitivul este cunoscut sub numele superhet cu simplă schimbare de frecvenţă deoarece mixarea are loc o singură dată. Ieşirea amplificatorului este mixată cu semnalul de la oscilatorul local variabil.________________________________________________________________________________________________________________ Receptorul superheterodină Un receptor superheterodină utilizează unul sau mai multe oscilatoare şi mixere pentru a obţine un semnal care este de fiecare data la aceeaşi frecvenţă sau care este într-o bandă îngusta şi fixă de frecvenţe. semnalele imagine şi păsărelele constituie rareori o problemă. sunt denumite păsărele. Semnalele false care sunt originare dinafara receptorului sunt numite şi semnale imagine. toate semnalele recepţionate pot fi procesate utilizând circuite optimizate pentru a lucra în banda îngusta respectivă. 2-1). Un receptor superheterodină poate uneori intercepta sau genera semnale nedorite. în tot sistemul. rezultând o selectivitate excelentă. la o frecvenţă joasă şi anume. iar ascultătorul nu va mai auzi nimic. În orice superhet. Selectivitatea receptorului superheterodină este excelentă atât timp cât amplificatoarele de pe frecvenţa fixă IF sunt acordate pe aceeasi frecvenţă. Dacă frecvenţele oscilatorului local sunt raţional alese. Semnalul este la prima frecvenţă intermediară (prima IF) şi poate fi filtrat pentru a obţine o selectivitate ridicată. este numit alinierea receptorului. Unele receptoare folosesc un al doilea mixer şi un al doilea oscilator local. Ambele semnale. Problema 2-1 Referitor la diagrama receptorului cu cristal (Fig. Ce se va întampla dacă un fulger loveste în proximitatea antenei. Când aceasta este realizată. în căşti nu va aparea energia de AF. pe a doua frecvenţă intermediară. convertind semnalul de pe prima frecvenţă intermediară. În receptorul superheterodină sau superhet.

Într-un receptor cu gamă dinamică slabă. însă un semnal puternic va satura circuitele de intrare. dar cantitatea de zgomot pe care tranzistorul frontal o generează e mai semnificativă. În general. cu cât un receptor produce mai puţin zgomot interior. semnalele slabe sunt procesate corect atât timp cât nu exista semnale puternice apropiate în frecvenţă. Sensibilitatea este legată de câştigul antenei.  Factorul de zgomot: Aceasta este o masură a cantităţii de zgomot pe care un radio o generează în interiorul propriilor circuite (în opoziţie cu zgomotul care vine din mediul înconjurator). concomitent cu conservarea sensibilităţii sale. cât şi zgomotul. pentru că etajele ulterioare amplifică atât semnalul util.________________________________________________________________________________________________________________ Receptorul modern Receptoarele pentru comunicaţii făra fir lucrează în diferite benzi specifice de frecvenţă. Preselectorul face ca receptorul să fie sensibil într-o limită de plus sau minus câteva procente din frecvenţa semnalului dorit. Filtrul de bandă îngustă lasă să treacă doar semnalul dorit. Această specificaţie devine tot mai importantă cu cât receptorul urca în frecvenţă. La frecvenţe 24 . semnalele din canalele adiacente sunt rejectate. benzi cunoscute ca şi spectrul radio. Iată unele specificaţii des întâlnite pentru receptoarele radio:  Sensibilitatea: Cel mai des întâlnit mod de a exprima sensibilitatea unui receptor radio este aflarea numarului de microvolţi (un volt este format dintr-un million de microvolţi. microvoltul fiind simbolizat prin µV) care trebuie să fie existe în terminalul de ieşire al antenei ca să producă un anumit raport semnal-zgomot (S/N) sau raport semnal plus zgomotzgomot (S+N/N) pentru ascultator. în prezenţa unor semnale care variază de la slab la puternic. în orice moment din timp) este stabilită de un preselector de banda largă în primele etaje de amplificare RF şi este îngustată de către filtre în etajele de amplificare finale. iar recepţia semnalelor slabe este alterată.  Gama dinamică: Aceasta este o masură a gradului în care un receptor poate menţine o ieşire dorită constantă. Specificaţii Specificaţiile unui receptor arată cât de bine poate acesta îndeplini sarcinile pentru care acesta a fost proiectat.  Selectivitate: Lăţimea benzii de trecere a receptorului (banda de frecvenţe care are voie să treacă în etajele receptorului. cu atât factorul său de zgomot este mai scăzut şi raportul S/N este mai bun. Setul particular de benzi pe care un receptor îl acopera depinde de aplicaţia pentru care acesta a fost proiectat.

din semnal. recepţia va fi dificilă sau chiar imposibilă. Modelele individuale de proiectare sunt diferite. stabilă. include filtre selective între amplificator şi antenă. Ieşirea unui detector ideal este identică cu semnalul modulator care provine de la staţia de transmisie. semnalul poate fi trimis unei imprimante. 25 . unul sau două etaje de amplificare AF pot creşte semnalul la un volum potrivit pentru ascultarea sa în boxe sau căşti. numită şi “utilă”.  Etaje post-detectie: După detector.  Detector (demodulatorul): Detectorul extrage informaţia. 23. În aceste etaje poate fi obţinută şi o selectivitate mărită. Ce se va întampla dacă frecvenţa oscilatorului local devine instabilă? Soluţia 2-2 Presupunând că semnalul recepţionat are o frecvenţă constantă. fax. şi de obicei.  Etajul de înaltă frecvenţă: Acesta cuprinde primul amplificator de RF. factorul de zgomot este esenţial. Suplimentar. Gama dinamică şi sensibilitatea unui receptor sunt determinate în mare parte de performanţele acestui prim etaj. orice schimbare în frecvenţa a oscilatorulului local va produce o schimbare similara în frecvenţa de diferenta la ieşirea mixerului.  Mixer: Acest circuit transformă frecvenţa variabilă a semnalului într-o frecvenţă constantă de IF. însă acest circuit este unul reprezentativ.  Etajele IF: Aici are loc o mare parte a amplificarii. Filtre specializate sunt folosite pentru a obţine lăţimea de bandă şi răspunsul dorite. fie diferenta dintre frecvenţa semnalului şi frecvenţa LO. În receptoarele avansate. Aceasta va face ca frecventa semnalului recepţionat să fluctueze în etapele de IF. Prezentare generală a sistemului cu simplă conversie Fig. 2-3 prezintă o schemă-bloc a unui receptor radio superheterodină cu simplă conversie. Ieşirea este fie suma. monitor sau computer. selectivitatea marită este rezultatul procesării digitale. Problema 2-2 Imaginaţi-vă un receptor superheterodină construit conform schemei din Fig. Drept urmare.________________________________________________________________________________________________________________ foarte înalte (VHF) – adică la mai mult de 30MHz.

Peste 30 MHz. Etajul de înaltă frecvenţă La frecvenţe joase şi medii. 26 . şi ar trebui să producă cât mai puţin zgomot. Circuitul asigură un câştig între 5 şi 10dB. Este important ca preamplificatorul să fie unul liniar. Nelinearitatea produce distorsiuni de intermodulaţie (IMD) care pot genera semnale false. Din acest motiv. dependent de frecvenţă şi de alegerea FET. creşterea zgomotului şi reducerea gamei dinamice. 2-4 prezintă o schemă simplă de preamplificator de RF. Preamplificatorul Toate preamplificatoarele lucrează în clasa A şi majoritatea utilizează tranzistoarele FET. etajele care preced detectorul trebuie să asigure un câştig rezonabil. Fig. zgomotul atmosferic produs de fulgere şi alte anomalii de mediu este consistent. Schema-bloc a unui receptor superheterodină cu simplă conversie Etaje de predetecţie În orice receptor de RF. etajul de înaltă frecvenţă devine vital odata cu creşterea frecvenţei şi în special.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. iar principalul factor care limiteaza sensibilitatea receptorului este zgomotul intern generat de elementele de circuit. zgomotul atmosferic se diminuează. Intrarea acordabilă asigura o oarecare selectivitate. 2-3. peste 30 MHz.

Alinierea unui astfel de receptor este mai puţin vitală. Schema unui preamplificator de RF Etajul de înaltă frecvenţă ca şi preamplificatorul.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Unele receptoare au încorporate preselectoare care trebuie acordate independent de principalul control al reglajului. un semnal local puternic poate determina receptorul să-şi piardă din sensibilitate (desensibilizare) într-o bandă de frecvenţă sau chiar în toată banda. Problema 2-3 Să presupunem că un receptor are un preselector care funcţionează concomitent cu acordul de bază. Acest etaj ar trebui să aibă gama dinamica cât mai mare posibilă. Ce se va întampla daca un astfel de receptor îşi pierde alinierea astfel încât banda de trecere a preselectorului nu coincide întotdeauna cu frecvenţa dorită a semnalului recepţionat? 27 . iar cu cât gradul de nelinearitate este mai mare. Acest lucru necesită o proiectare şi o aliniere atentă. deci întotdeauna acesta se ajustează corect. Preselectorul poate fi acordat prin urmărirea tonul de acord. Într-un receptor superheterodină preselectorul ajută la eliminarea semnalului-imagine. care îmbunătaţeşte raportul S/N şi reduce desenzibilizarea receptorului. 2-4. cu atât distorsiunile de intermodulaţie sunt mai intense. aşa cum receptorul este acordat de pe o frecvenţă pe alta. Dacă gama dinamică nu este suficient de mare. Preselectorul Preselectorul asigură răspunsul trece-bandă sau gradul de selectivitate. dar preselectorul trebuie să fie acordat fin de fiecare dată când are loc o schimbare a frecvenţei. trebuie să fie liniare.

Un receptor cu dublă conversie are prima frecvenţă intermediară mare. dupa preferinţă. în clasa B sau AB. Mai multe amplificatoare de frecvenţă intermediara pot fi cascadate sau conectate unul după celălalt. Un factor de forma scăzut cum ar fi. Când sunt folosite diode pentru a mixa semnalele. Nu are nevoie de o sursă externă de energie şi există anumite pierderi când acesta este introdus în circuit. Acest lucru face ca semnalele să interacţioneze uşor între ele şi să producă semnale sumă respectiv. diferenţă ale frecvenţelor de intrare. iar a cea de-a doua mică pentru a elimina ambele efecte nedorite. Un mixer activ are nevoie de unul sau mai multe tranzistoare sau circuite integrate pentru a obtine un câştig odată cu mixarea semnalelor. Dacă pierderea alinierii este semnificativă. Mixere Un mixer are nevoie de un element de circuit care să distorsionează forma de undă a semnalului. pentru a obţine un câştig şi o selectivitate ridicată. cu respectarea câştigului obţinut în centrul benzii de trecere. Primul lanţ de frecvenţă intermediară urmează dupa primul mixer şi precede cel de-al doilea mixer. Între etaje se folosesc transformatoare pentru cuplare. de frecvenţă intermediară. câştigul total al receptorului va scădea pentru anumite frecvenţe. Suprimarea se numeşte şi rejecţia imaginii. atunci sensibilitatea şi gama dinamică vor avea de suferit. Cu cât factorul de formă este mai mic. Ieşirea circuitului de mixare poate fi acordată pe suma sau diferenţa frecvenţelor de intrare. Însă cu o frecvenţă intermediară joasă se poate obţine o selectivitate ridicată. de obicei între 3dB şi 30 dB. Etajele de frecvenţă intermediară O frecvenţă intermediara înaltă (câţiva megaherţi) este de preferat faţă de o frecvenţă intermediară joasă (mai puţin de 1MHz) pentru a suprima semnalele imagine nedorite. Blocul de amplificare este de obicei. Selectivitatea unui lanţ de frecvenţă intermediară poate fi cuantificată. Receptoarele cu dublă conversie au două seturi. denumite lanţuri. 2:1 sau 28 . cu atât câştigul scade mai repede pentru un semnal care se mişcă din interiorul benzii de trecere spre marginea sa. circuitul se numeşte mixer pasiv. Aceste amplificatoare sunt poziţionate dupa etajul de mixare şi dupa etajul de detecţie. Al doilea lanţ de frecvenţă intermediara urmează dupa al doilea mixer şi precede detectorul.________________________________________________________________________________________________________________ Soluţia 2-3 Când acest lucru se întâmplă. Aceste semnale sunt cunoscute şi sub denumirea de produse de mixare. Lăţimea de bandă este comparată pentru două valori ale atenuării de putere a semnalului recepţionat. Raportul dintre selectivitatea la 30dB şi cea la 3dB este numită factor de formă.

dar nu prea mare încât să netezească ciclurile semnalului modulator. Iată o descriere mult mai tehnică a ceea ce se întâmplă în detecţia AM. Această schemă este cunoscută sub denumirea de detecţia de anvelopă. Orice semnal AM conţine o purtătoare. 2-5A.________________________________________________________________________________________________________________ mai putin.2-5A. Detectoare Detecţia de asemenea. în timp ce permite semnalelor utile să treacă mai departe. Fig. să ţină încărcarea suficient pentru un ciclu al curentului purtător. de tipărire dintr-un semnal. apare fenomenul de bătăi. care este o undă sinusoidală de RF şi benzi laterale. care de asemenea. constă în recuperarea informaţiilor audio. Pulsaţiile rapide apar la frecvenţa purtătoare. voce. Ca efect. Un desen simplificat a modului în care are loc detecţia de anvelopă Detecţia AM Forma de undă modulatoare poate fi extrasă dintr-un semnal AM prin redresarea acestuia. Pulsaţiile purtătoarei sunt netezite trecând ieşirea printr-un condensator destul de mare astfel încât. denumită şi demodulatie. video. dar nu informaţie. care sunt semnale cu frecvenţă mai mare sau mai mică decât frecvenţa purtătoare. O vedere simplistă a acestui lucru este arătata în Fig. 29 . purtătoarea este înlăturată. Un detector de anvelopă AM separă energia conţinută în benzile laterale de cea din purtătoare. conţine energie. Fluctuaţia uşoară (linia punctată) este o dublură a informaţiei modulatoare. este bun deoarece produce o rejecţie suficientă pentru semnalele nedorite. muzică sau semnal video codat. Rezultatul ieşirii este o replică a semnalului informaţional original. Benzile laterale sunt produse în semnalul AM transmis atunci când între semnalul purtător şi semnalul purtător de informaţii cum ar fi.

Aceasta face ca amplitudinea semnalului de la ieşirea receptorului să varieze. Semnalul injectat este produs de un oscilator al frecvenţelor de bătaie (BFO) acordabil. Spre deosebire de situaţia cu recepţia CW. etajul BFO trebuie acordat pe o frecvenţă care conduce la un nivel de ascultare confortabil. frecvenţa BFO este setată la câteva sute de hertzi peste sau sub frecvenţa purtătoare. Unele scheme funcţionează mai bine ca altele dar în general. 2-5B. Dacă frecvenţa purtătoarei nemodulate FM este apropiată de ”fusta” (parte din pantă) răspunsului filtrului. producând un ton audio care alternează între două nivele diferite. modemul va fi ”surd” la ieşirea detectorului. este necesară injectarea în receptor a unui semnal de câţiva hertzi din purtătoare. Abaterea de frecvenţă sau diferenţa dintre frecvenţa semnalului şi cea a BFO dau naştere frecvenţelor audio de la ieşire şi trebuie setate astfel încât să rezulte nivele de ton standard. astfel încât tonurile audio de la ieşire să apară la nivelurile corecte. Semnalul BFO şi semnalul dorit CW sunt mixate pentru a produce ieşirea audio la diferenţa de frecvenţă. obţinându-se o reproducere corectă a formei de undă modulatoare. modulaţia de frecvenţă face semnalul să intre şi să iesă din banda de trecere. Detecţia FSK FSK poate fi detectată folosind aceeaşi metodă ca şi pentru detecţia CW. dar nu pe frecvenţa purtătoarei nemodulate FM. Acesta oferă o curbă de selectivitate ca cea prezentată în Fig. Etajul BFO trebuie setat la frecvenţa corectă. Pentru majoritatea persoanelor.________________________________________________________________________________________________________________ Detecţia în CW Pentru detecţia semnalelor în cod Morse de tip CW. Altfel. cele mai eficiente metode cer cele mai scumpe şi complexe circuite. Această metodă de a recepţiona semnale CW este numită detecţie heterodină. acesta este la 700 Hz peste sau sub frecvenţa purtătoare. Cu FSK. Pentru a recepţiona un semnal CW în cod Morse. Purtătoarea şi frecvenţa BFO sunt combinare în mixer. există o mică toleranţa pentru variaţia în setarea BFO când se recepţionează un semnal FSK. 30 . Detecţia FM Semnalele MF pot fi detectate prin tehnici diferite. Iată patru sisteme comune pentru detecţia FM: ● Detecţia de pantă: Un receptor AM poate fi folosit pentru detecţia FM prin setarea frecvenţei receptorului lângă. Un receptor AM are un filtru de bandă îngustă cu banda de trecere de câţiva kHz.

Proiectul original a fost realizat de RCA ( Corporaţia radio a Americii) şi este folosit în continuare în unele receptoare. tensiunea de ieşire devine pozitivă. Dacă frecvenţa creşte peste jumătate. Înaintea buclei PLL poate fi dispus un limitator astfel încât.2-5 B. ● Discriminatorul: Acest tip de detector FM produce o tensiune de ieşire care depinde de frecvenţa instantanee a semnalului. receptorul nu răspunde la variaţiile amplitudinii semnalului. Un circuit simplu al detectorului de raport este prezentat în Fig. 31 . Când semnalul este la mijlocul benzii de trecere. 2-5C.________________________________________________________________________________________________________________ ● bucla PLL: Dacă un semnal FM este injectat într-o buclă PLL. Semnalele slabe ”se despart” mai degrabă decât să crească treptat în receptoarele FM care implică limitarea. Fig. Un discriminator este sensibil la variaţiile de amplitudine. aceasta produce o tensiune de eroare care este o copie a formei de undă modulatoare. Când aceast lucru este realizat. Dacă frecvenţa instantanee a semnalului scade sub mijlocul benzii. ● detectorul de raport: Acest detector FM este un discriminator cu un limitator încorporat. Controlul ”echilibrului” este setat pentru calitatea cea mai bună a semnalului primit. tensiunea de ieşire este 0. tensiunea devine negativă. dar această problemă poate fi rezolvată prin amplasarea unui limitator înaintea acestuia. semnalul să treacă prin limitator înainte să ajungă la PLL. Detecţia pantei unui semnal FM Un semnal marginal FM sună mai degrabă ca un semnal dintr-un telefon mobil atunci când utilizatorul este la limita celulei de recepţie.

Caracteristica esenţială a fiecărui circuit este generarea sumei şi diferenţei frecvenţelor semnalelor (în acest caz. 2-5D şi E. dar va fi mult mai slab. Un detector de raport FM Două circuite tip detector de produs sunt prezentate în Fig. Acesta este modul în care energia benzii laterale este convertită înapoi în semnalul de date modulator de la sursă. cel de intrare şi cel oferit de OL şi le mixează pentru a produce detecţia de produs. detectoarele de produs sunt precum mixerele). 2-5E nu mai amplifică dintr-o dată. reproducând semnalul modulator original de la transmiţătorul sursă. Un semnal de intrare SSB poate fi combinat cu semnalul dintr-un OL nemodulat. dar permite în continuare trecerea ambelor semnale. este utilizat un tranzistor bipolar. Aceasta este numită şi detecţie de produs şi este făcută pe o singură frecvenţă în loc să fie realizată pe o frecvenţă variabilă ca la recepţia cu conversie directă. În E. sunt folosite diode şi de aceea. acest circuit oferă câştig. Problema 2-4 Presupunând că tranzistorul din Fig.2-5 C. 32 . În D. Ce se va întâmpla cu semnalul de la ieşire? Soluţia 2-4 Semnalul de la ieşire va conţine în continuare aceeaşi informaţie ca şi înaintea încetării amplificării. nu există amplificare.________________________________________________________________________________________________________________ Detecţia SSB Un semnal SSB este un semnal AM cu purtătoarea şi una din benzile laterale suprimate. Fig.

________________________________________________________________________________________________________________

Problema 2-5 Presupunând, în circuitul din Fig. 2-5E, că este folosit un tranzistor bipolar PNP în locul dispozitivului NPN prezentat. Presupunem că curbele caracteristice ale dispozitivului PNP sunt aceleaşi ca şi pentru dispozitivul NPN. În ce mod trebuie modificat circuitul astfel încât acesta să funcţioneze şi cu tranzistorul PNP?

Fig. 2-5 D. Un detector de produs cu două diode

Fig. 2-5 E. Un detector de produs cu tranzistor bipolar Soluţia 2-5 Polaritatea tensiunii de alimentare la terminalul marcat cu ”+12V” trebuie inversată. Pentru a reflecta aceasta, terminalul trebuie reetichetat cu ”12V”. Această tensiune negativă trebuie alimentată cu referire la masă. Etaje de procesare audio În receptorul radio, selectivitatea crescută poate fi obţinută formând răspunsul în AF în etaje care urmează după detector. Etajele audio oferă de asemenea, şi o amplificare suplimentară. Dacă utilizăm un difuzor, etajele audio trebuie să
33

________________________________________________________________________________________________________________

ofere destulă putere de ieşire pentru a-l excita pe acesta. Această putere este uzual, în jur de un W. Filtrarea audio Un semnal de tip voce necesită o bandă de frecvenţe ce se întinde de la 300 Hz până la 3.000 Hz pentru a putea fi transportat într-o manieră inteligibilă. Un filtru audio trece-bandă cu o bandă de trecere de la 300 Hz la 3.000 Hz (ceea ce reprezintă o lăţime de bandă de 2.700 Hz) poate îmbunătăţi calitatea recepţiei pentru receptoarele de tip de voce. Un filtru audio de voce ideal are o mică atenuare sau chiar deloc, în interiorul benzii de trecere, o atenuarea mare în afara benzii şi respectiv, o pantă de creştere şi descreştere abruptă. Acesta este denumit răspuns rectangular. Un semnal în cod Morse de tip CW cere o bandă de trecere cu o lăţime de doar câteva sute de hertzi pentru a putea fi interpretat corect. Filtrele audio CW pot îngusta lăţimea de bandă la mai puţin de 100 Hz. Benzile de trecere îngustate la mai puţin de 100 Hz produc fenomenul de apelare, degradând calitatea recepţiei. Frecvenţa centrală a unui filtru audio de tip CW ar trebui setată în jur de 700 Hz, ceea ce reprezintă un nivel comfortabil de ascultare pentru majoritatea oamenilor. Majoritatea filtrelor audio de tipCW au frecvenţe centrale ajustabile. Un filtru audio notch este un filtru de rejecţie de bandă cu un răspuns ascuţit, de bandă îngustă. O purtătoare de interferenţă, numită heterodină, care produce un ton de frecvenţă constantă la ieşirea receptorului, poate fi astfel anulată. Filtrele audio notch sunt reglabile de la 300 Hz la 3000 Hz. Unele dispozitive sofisticate permit reglarea automată; când o heterodină apare şi rămâne pentru câteva sute de secunde, centrii notch se centrează singuri peste frecvenţa respectivă. Sistemul squelch Un sistem squelch inhibă receptorul atunci când nu este prezent un semnal, permiţând însă recepţia semnalelor atunci când acestea apar. Majoritatea receptoarelor de comunicaţii FM folosesc aceste sisteme squelch. Sistemul squelch este normal închis când nu există semnal şi prin urmare, nu există zgomot dinspre receptor. Un semnal activează sistemul squelch dacă amplitudinea sa depăşeşte pragul squelch, care poate fi ajustat de operator. Când acest lucru se întâmplă, toate semnalele şi zgomotele pot fi auzite la ieşirea receptorului. În unele sisteme, filtrul squelch nu poate fi activat decât dacă semnalul are anumite caracteristici. Cea mai comună metodă de squelch selectiv foloseşte generatoare de ton AF. Aceasta poate preveni transmisiile neautorizate de la
34

________________________________________________________________________________________________________________

repetoarele de acces sau să fie preluate de receptoare. Sistemul squelch se deschide doar pentru semnalele însoţite de un ton având frecvenţa corectă sau de o secvenţă de tonuri având frecvenţele corecte, în ordinea corectă. Problema 2-6 Presupunem că circuitele de ieşire ale unui receptor audio pot permite trecerea unei benzi de frecvenţe mult mai mare decât cea necesară în vederea recepţionării vocii. Spre exemplu, să presupunem că circuitele pot permite trecerea unei game de frecvenţe cuprinse între 20 Hz şi 20.000 Hz. Dacă un astfel de receptor este folosit pentru recepţia semnalelor de comunicaţii de tip voce, ce se va întâmpla? Soluţia 2-6 Receptorul va funcţiona corect pentru acest scop în condiţii bune (fără interferenţe şi zgomot mic). Însă vor apărea interferenţe puternice dacă semnalele apar în apropierea frecvenţelor radio. În plus, dacă există mult zgomot extern precum o furtună”statică”, o mare parte din acest zgomot va trece o dată cu informaţia de voce esenţială, comparativ cu cazul unui circuit care permite trecerea unor undelor doar în intervalul 300 la 3.000 Hz. Recepţia TV Un receptor de televiziune (TV) are o parte de înaltă frecvenţă acordabilă, un oscilator şi mixer, un set de amplificatoare de IF, un demodulator video, un demodulator audio şi un lanţ de amplificatoare, un ecran cu circuitistica periferică asociată şi respectiv, un difuzor. TV cu scanare-rapidă Un receptor pentru televiziune cu scanare rapidă (FSTV) este prezentat sub formă schmei-bloc simplificate în Fig. 2-6. În televiziunea standard americană, sunt 525 de linii per cadru şi 30 de cadre complete per secundă. Norma NTSC cu 525 linii şi 30 de cadre pe secundă, rămâne în continuare populară în Statele Unite, dar va fi înlocuită de televiziunea digitală. Transmisiile TV sunt realizate pe diferite canale. Fiecare canal NTSC are lăţimea de 6 MHz, incluzând atât informaţia audio, cât şi cea video.

35

poate fi utilizat şi un receptor de înaltă definiţie. 2-7. pe un acoperiş sau lângă fereastră. Sateliţii de comunicaţii s-au dovedit populari pentru acest scop. Poate fi de asemenea. Satelitul are un transponder care recepţioneazp semnalul. schimbat în format analogic potrivit pentru redarea pe un televizor convenţional. Alternativ. prin intermediul unui convertor D/A. Sunt disponibile programe care permit semnalelor specifice televiziunii digitale să fie vizionate pe computerele personale. 36 . Un circuit de căutare selectează canalul pe care abonatul doreşte să îl vadă. Rezoluţia imaginilor este net superioară celor din standardul NTSC. Acest semnal este numit uplink. Inginerii au reuşit să obţină diametrul antenei de recepţie la mai puţin de un metru. 2-6. Downlink-ul este preluat de o antenă portabilă care poate fi dispusă pe un balcon sau într-o curte. Un semnal video analogic este schimbat în impulsuri digitale la nivelul staţiei de transmisie prin intermediul unui convertor A/D. Semnalul digital este amplificat şi trimis la un satelit. Un pionier în televiziunea digitală a fost RCA (Radio Corporation of America). care au creat sistemul satelitar digital (DSS). Semnalul de întoarcere este numit downlink. Până la începutul anilor 1990.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Schema-bloc a unui receptor FSTV Televiziunea digitală Televiziunea digitală este transmisia şi recepţia imaginilor video în mişcare sub formă digitizată. îl converteşte pe o frecvenţă diferită şi îl retransmite înapoi către Pământ. Digitizarea a schimbat această situaţie. Semnalul digital este amplificat şi procesat. instalarea unei televiziuni satelitare cerea o antenă parabolică cu un diametru de 2-3 metri. precum este arătat în Fig.

Dacă cele doua semnale ar fi pe aceeaşi 37 . un circuit de memorie.000 Hz. nu trebuie să interfereze cu semnalul uplink primit de pe pământ. Rata standard de transmisie este de 8 cadre per secundă.2-7. un generator de ton şi un detector. Convertorul de scanare constă din doua convertoare de date (unul pentru recepţie şi unul pentru emisie). o cameră video şi un convertor de scanare. semnalul SSTV poate fi transmis direct cu ajutorul unui echipament SSB convenţional fără modificări. Aceasta reduce lăţimea de banda necesară la gama de frecvente audio esenţială cuprinsă între 300 Hz şi 3.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Calculatoarele pot fi programate pentru a realiza acesta funcţie. Problema 2-7 De ce uplink-ul şi downlink-ul sunt pe frecvenţe diferite? De ce un satelit nu poate primi un semnal pe o anumita frecvenţă. În aces mod. un receptor TV standard NTSC sau un computer personal cu software-ul corespunzător. Convertoarele de scanare sunt disponibile în comerţ. Operatorii radio amatori adesea îşi construiesc propriile convertoare de scanare. Un link complet specific TV digitale TV cu scanare scăzută O statie de comunicaţii TV cu scanare scăută (SSTV) are nevoie de un transceiver cu capabilitati SSB. să îl amplifice pe aceeaşi frecvenţă şi apoi să-l retransmită înapoi către pământ? Soluţia 2-7 Semnalul downlink transmis de la antena satelitului.

Ieşirile receptoarelor sunt ulterior combinate în fază. Comunicaţii sincronizate Semnalele digitale necesită mai puţină lărgime de bandă decât semnalele analogice pentru a transporta o anumită cantitate de informaţii per unitate de timp. interferenţele ar fi aproape imposibil de prevenit. În receptia cu diversitate. 38 . este o schemă pentru reducerea efectelor de atenuare (fluctuaţii de putere ale semnalului recepţionat) în recepţia radio care se petrec atunci când semnalul de la emiţătoarele aflate la distanta ajunge înapoi pe pământ datorită reflexiilor ionosferice. sunt prezentate mai multe exemple. sunt necesare circuite izolatoare pentru a preveni ca semnalul transmis să nu conducă la desensibilizarea receptorului. Recepţia cu diversitate duală Receptia cu diversitate duală. 2-8). dispuse spaţial la câteva lungimi de undă. Acest fenomen este obişnuit pentru frecvente cuprinse între 3 şi 30 MHz. În continuare. dar complică dificultatea reglajului şi măreşte astfel. costurile. Chiar şi atunci când frecvenţă de downlink este semnificativ diferită faţă de cea de uplink. Moduri specializate Unele tehnici de comunicaţii wireless izoterice sunt eficiente doar în anumite circumstanţe. Ele utilizează antene separate. numite şi comunicaţii coerente. la intrarea unui amplificator audio singular (Fig. receptorul şi transmiţătorul functioneaza în pas închis. sunt folosite trei sau mai multe antene şi instalaţii de recepţie. Ambele receptoare trebuie reglate precis pe aceeaşi frecvenţă. acordul receptorului este unul decisiv. În comunicaţiile digitale sincronizate. Comunicaţiile sincronizate este un mod digital specializat în care transmiţătorul şi receptorul funcţionează într-un standard de timp comun pentru a optimiza cantitatea de date care poate fi transmisă într-un canal sau o bandă. amândouă sunt reglate pe acelaşi semnal. Aceasta oferă o imunitate îmbunătăţită la acţiunea fenomenului de atenuare. În unele instalaţii. gamă de frecvenţă care este denumită uneori şi banda undelor scurte. cunoscută simplu ca şi recepţie cu diversitate.________________________________________________________________________________________________________________ frecvenţă. Două receptoare sunt utilizate.

astfel încat echipamentul de recepţie sau operatorul fac mai puţine greşeli. Ulterior. generate de anumite tipuri de zgomot. pentru un bloc de timp de la apariţia exactă a bitului la terminarea exactă a acestuia. datele digitale sunt “curăţate” pentru ca timing-ul impulsului şi amplitudinea sa să 39 . semnalele sunt schimbate pentru prima dată într-o forma digitală utilizand conversia A/D. sunt ignorate pentru că nu produce suficientă tensiune de bit medie. DSP poate fi folosit pentru "a curăţi" semnalul. posibilă copierea datelor digitale în mod repetat (pentru a produce duplicate multi-generaţie).8. 2. tensiunea medie a semnalului depăşeşte o anumită valoare pentru durata acestui bit. deoarece permit recepţia în condiţii mult mai proaste decât cele când acestea nu ar fi utilizate.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. În circuitele care utilizează doar modurile digitale. Sincronizarea necesită utilizarea unui standard de timp extern ca cel transmis de staţiile pe unde scurte ca şi WWV. Recepţia cu diversitate duală utilizează două antene şi două receptoare identice acordate pe aceeaşi frecvenţă Receptorul evaluează fiecare bit transmis ca şi un întreg. DSP Procesarea digitală a semnalelor (DSP) poate extinde gama de aplicabilitate a circuitelor de comunicaţii. comparat cu sistemele nesincronizate. Divizoarele de frecvenţă sunt folosite pentru a obţine necesarul de frecvenţe pentru sincronizare din standard. DSP îmbunătaţeşte calitatea semnalelor. şi numai dacă. În DSP cu moduri analogice ca SSB sau SSTV. Aceasta face de asemenea. Semnalele false. Un ton sau impuls este generat la ieşirea receptorului pentru un bit particular dacă. iar această ameliorare este de câţiva decibeli pentru rate de transfer a datelor scăzute. Experimentele efectuate în comunicaţiilor sincronizate au demonstrat că acestea conduc la îmbunatăţirea raportului S/N. De asemenea.

canalul este împarţit în mai multe subcanale. Ca rezultat. Multiplexarea Semnalele dintr-un canal sau bandă de comunicaţie pot fi combinate în mai multe feluri. Un DSP poate “curăţa” un semnal Un DSP minimizează zgomotul şi interferenţele într-un receptor digital de semnal după cum este indicat în Fig.________________________________________________________________________________________________________________ urmeze un set de standarde tehnice (cunoscute ca şi protocoale) pentru acel tip de date digitale care sunt utilizate. este aproape 0. probabilitatea unei interferenţe catastrofice. Multiplexarea necesita un codor la emisie şi un decodor la recepţie. În final. apoi segmentele sunt trasferate printr-o secvenţă rotativă. semnalul digital este trecut înapoi la vocea originală sau în video utilizând conversia D/A. Fig 2. Frecvenţele purtătoare ale semnalelor sunt spaţiate pentru ca să nu se întrepătrundă. semnalul după procesare este arătat în partea de jos. Dacă semnalul este sub un anumit nivel pentru o anumită perioada de timp. Cele mai folosite metode sunt: multiplexarea cu divizarea în frecvenţă (FDM) şi multiplexarea cu divizare în timp (TDM). ieşirea DSP este high (1 logic).9. Dacă semnalul de intrare este apropiat de un anumit nivel pentru o anumită perioadă de timp. 40 . Spectrul împrăştiat În comunicaţiile cu spectru împrăştiat. în care un semnal puternic de interferenţă poate elimina semnalul dorit. Un semnal ipotetic înaintea DSP este arătat în partea de sus. ieşirea DSP este low (0 logic). Amândouă pot să utilizeze acelaşi clock dat de un standard de timp. frecvenţa purtătoare de bază este variată rapid şi independent de modulaţia semnalului. În FDM. cum ar fi cel WWV. semnalele sunt împărţite în segmente de timp. iar receptorul este programat să o urmeze.9. Receptorul trebuie să fie sincronizat cu transmitatorul. Fiecare semnal este independent faţă de celelalte. 2. În TDM.

În unele sisteme. acesta fiind “auzit” de un receptor acordat pe o frecvenţă fixă. Nu există practic o limitare a numărului de contacte cu spectru împrăştiat. iar energia semnalului este diluată într-o asemenea manieră astfel încât. Această limită este aproximativ aceeaşi cu cazul în care semnalele au fost distribuite constant în frecvenţă. dintr-o bandă de frecvenţe. Funcţiile de împrăştiere în frecvenţă sunt complexe şi pot fi ţinute secret. în cazul în care sincronizarea este perturbată. Această FM este independentă de informaţiile din semnal. la aceeaşi frecvenţă şi cu aceeaşi fază ca şi emiţătorul. În timpul unui contact cu spectru împrăştiat între un receptor şi emiţător date. atunci nimeni care operează în această bandă de frecvenţă nu va şti despre această comunicaţie. Dacă operatorii staţiei de transmisie şi toate staţiile receptoare nu divulgă această funcţie la altcineva şi dacă nu informează asupra existenţei comunicaţiei lor. Un receptor poate intercepta semnalul dacă. nivelul zgomotului în bandă creşte. O metodă obişnuită de generare a spectrului împrăştiat este saltul de frecvenţă. într-o bandă de frecvenţă dorită. în aceeaşi ordine şi trebuie să fie sincronizat cu emiţătorul. şi numai dacă. Când o bandă devine ocupată cu un număr mare de semnale cu spectru împrăştiat. Este posibil ca un număr oarecare de receptoare să intercepteze un semnal cu spectru împrăştiat. Receptorul trebuie să fie programat cu aceeaşi listă. dacă cineva urmareşte acea frecvenţă din listă. acestea vor trece într-un mod standard 41 . Emiţătorul are o listă de canale pe care le urmează într-o anumită ordine. Timpul de ocupare ar trebuie sa fie îndeajuns de scurt ca semnalul să nu fie observat şi să nu cauzeze interferenţe pe o singură frecvenţă. MHz sau zecilor de MHz. atât timp cât operatorii receptorului cunosc funcţia de împrăştiere în frecvenţă. frecvenţa de operare poate fluctua într-o gama de ordinul kHz. Timpul de ocupare este timpul în care emiţătorul rămâne pe o frecvenţă dată între salturi. acordul său variază în concordanţă cu aceeaşi funcţie de undă. Folosirea unei astfel de funcţii constituie o formă de criptare a datelor. semnalul să nu fie detectat.________________________________________________________________________________________________________________ Este dificil pentru personalul neautorizat să aibă acces la o comunicaţie în desfaşurare. este de a modela în frecvenţă purtătoarea de bază transmisă şi care o controlează pe aceasta în sus şi în jos. Există numeroase frecvenţe de ocupare. Problema 2-8 Ce se va întampla în cazul când sincronizarea între emiţător şi receptor este perturbată într-un sistem sincronizat de comunicaţii? Soluţia 2-8 Raportul îmbunătăţit S/N va fi pierdut. O altă metodă de a obţine a spectrului împrastiat numita şi baleierea frecvenţei.

6. dar să rămână sensibil pentru semnale care variază de la slab la puternic. 3. Răspunsurile corecte sunt la sfârsitul carţii. 1. mai puţin probabilă. Chestionar Faceţi referire la textul din acest capitol dacă este necesar. că: a) permite numai recepţia SSTV b) nu poate fi recepţionat de mai mult de o staţie.Un receptor TV cu scanare scăzută ar trebui să aibă banda de trecere de aproximativ: 42 . 5. 2. la un moment dat c) este întotdeauna un mod digital d) este o interferenţă catastrofică. Un receptor AM poate primi un semnal FM. se numeşte: a) nivel de detecţie a anvelopei b) sensibilitatea DSP c) gamă dinamică d) selectivitate. astfel încât recepţia este încă posibilă. deşi la un nivel redus de performanţă.________________________________________________________________________________________________________________ nesincronizat (denumit şi comunicaţii asincrone). Un dispozitiv de comunicaţii cu spectru împraştiat este de fapt. folosind o: a) o detecţie cu diversitate duală b) detecţie de pantă c) detecţie de produs d) detecţie de anvelopă. Măsura în care un receptor poate minimiza variaţiile ieşirii.Care este funcţia unui CAD? a) schimbă un semnal analog într-un digital b) serveşte ca detector FM c) funcţionează ca detector de pantă pentru SSB d) niciuna din cele de mai sus. Procesarea digitală de semnal poate fi utilizată: a) ca detector într-un receptor cu cristal b) pentru curăţirea unui semnal c) pentru a reduce raportul S⁄N într-un receptor superheterodină d) ca oscilator local într-un mixer. 4.

7 kHz 2. se numeşte: a) detector de anvelopă b) discriminator c) detector de raport d) filtru noch audio. 10.________________________________________________________________________________________________________________ a) b) c) d) 2.Un standard de timp comun este necesar pentru operarea adecvată a: a) unui sistem de comunicaţii sincron b) unui receptor superheterodină c) unui receptor FM d) unui detector de raport. potrivit pentru suprimarea heterodinei în etajele audio ale receptorului.Un filtru de rejecţie de bandă cu un răspuns ascuţit şi de bandă îngustă. 8.7 MHz 6 kHz 6 MHz 7. 9.Dioda dintr-un receptor cu cristal ar trebui să aibă: a) o rezistenţă ridicată b) o inductanţă ridicată c) o capacitate redusă d) o conductanţă redusă.Gama undelor scurte acoperă o bandă de frecvenţe cuprinsă între: a) 3 GHz la 30 GHz b) 300 MHz la 3 GHz c) 30 MHz la 300 MHz d) 3 MHz la 30 MHz. 43 .

Pachetul de date este reasamblat la destinaţie sau în computerul receptor. Pachete Când un fisier de date sau program este transmis pe Net. sunt reprezentate prin punctele negre înconjurate cu cercuri. spre exemplu. afaceri. 3-1. Ce efect ar avea acest lucru? Soluţia 3-1 Ar lua ceva mai mult timp pentru ca toate pachetele să ajungă la destinaţie şi ca acestea să fie ansamblate. acesta este divizat în unităţi denumite pachete la sursă sau la computerul transmiţător. Reţele Internetul cunoscut şi sub denumirea de Net. şi/sau guverne.________________________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 3: Telecomunicaţii Termenul telecomunicaţii se referă la transferul de date între indivizi. presupunem numarul de noduri intermediare (prezentate ca nişte cercuri cu puncte în interior) între sursă şi destinatar fiind mult mai mare pentru fiecare pachet transmis. de către Agenţia proiectelor de cercetare avansată (ARPA) aparţinând de guvernul USA. aceasta ar însemna o perioadă de timp mult mai mare între emisia şi recepţia mesajului. uzual 8 biţi). Acesta a fot dezvoltat în anii ‘60 sub forma ARPAnet. în forma mesajului original. este un sistem planetar de interconectare a calculatoarelor. iar destiantarul se va asigura că nu sunt erori. Acestea pot fi făcute prin intermediul liniilor cablate (sisteme cablate) şi wireless (unde EM) sau prin combinaţia acestora. Problema 3-1 Într-un scenariu de telecomunicaţii ca cel din Fig. 3-1 este o deteliere a datelor de internet transferate pentru un fişier ipotetic conţinând cinci pachete. În cazul email-urilor. 44 .Computerele intermediare din circuit numite şi noduri. Fig. Un pachet constă dintr-un header (antet) urmat de un anumit număr de biţi de date (digiţi binari) sau bytes (grup de biţi. Fişierul sau programul nu poate fi finalizat decât atunci când toate pachetele vor ajunge la destianţie. Fiecare pachet este routat individual.

45 . Fluxurile de date împachetate pe Internet de la sursă la destinaţie Modemul Termenul de modem este o contracţie între noţiunile de modulator/ demodulator. Un modem este o interfaţă între calculator şi linia telefonică. 3-1. Demodulatorul sau convertorul A/D schimbă tonurile audio de intrare în date digitale.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Fig. cablu de reţea. schimbă datele digitale de ieşire în tonuri audio. 3-2 este o schemă-bloc a unui modem potrivit pentru interfaţarea unui calculator cu linia telefonică. fibra optică sau un emiţător/receptor radio. Modulatorul sau convertorul D/A.

Schema. comunicaţiile via poştă electronică (email) pe Internet şi /sau grupuri de ştiri (newsgroup) au înlocuit practic serviciile poştale. Conversaţiile pe Internet Utilizatorii de calculatoare pot realiza conversatii pe internet. Cele trei litere de după punct reprezintă tipul domeniului şi sunt abrevierea unor cuvinte spre exemplu.000 Hz. posibil digitizarea semnalului purtator de voce si transferului lui prin mijloacele Net. în timp real. Caracterele de după simbolul @ şi dinaintea punctului reprezintă numele domeniului. Este de asemenea. E-mail şi grupuri de ştiri Pentru anumiţi utilizatori de calculatoare. 3-2.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. fiecare trebuie sa aibă o adresă de e-mail. Un exemplu de adresă e-mail este: sciencewriter@tahoe. aceeaşi ca şi cea pentru comunicaţiile de tip voce. "com" pentru "comercial" sau "org" pentru "organization". Când reteaua nu transportă foarte multe date (denumite trafic pe Net scăzut). Dar când traficul este încarcat pe retea (denumit trafic pe Net intens) calitatea 46 . unele conexiuni pot fi la fel de bune ca cele oferite de reţelele de telefonie. Pentru a folosi e-mailul sau newsgroups. Acestea sunt denumite IRC (Internet relay chat).com Prima parte a adresei înainte de simbolul @ este un username.bloc a unui modem de linie telefonică Tonurile audio sunt în banda de aproximativ 300Hz la 3.

WWW sau pe scurt. fisierele sau programele unui calculator aflatla distanţă devin disponibile ca şi când ar fi stocate în calculatorul tau. există un calculator central numit server la care sunt conectate fiecare computer personal (PC) de mici dimensiuni. Datele sunt transferate între calculatoare printr-un protocol de transfer a fişierelor (FTP). O retea LAN punct-la-punct oferă o intimitate şi o independenţă mai mare comparativ cu o reţea client-server. computerul tău merge la un alt document care este în legătură sau similar cu subiectul de interes. fraze. viteza şi spaţiu de stocare. dar această conexiune este mai lentă când toţi utilizatorii transferă aceleşi date în retea. Într-o retea punct-la -punct (Fig. Anumite cuvinte. Reţele LAN şi WAN O reţea locală (LAN) este un grup de calculatoare interconectate în imediata vecinatate. Într-un client-server LAN (Fig. Când utilizezi un FTP. web conţine hypertext. 3-3B). Atunci când sunt accesate aceste legături apelabile.________________________________________________________________________________________________________________ semnalului scade. o schemă de inter-referinţă. Când volumul de trafic devine extrem de încarcat sunt posibile anumite întreruperi în comunicaţiile de tip voce. Obţinerea de informaţii Internetul pune oamenii în legatura cu miliarde de surse de informaţii. 3-3A). 47 . toate calculatoarele sunt PC cu caracateristici similare. simboluri (denumite şi icoane) sau imagini sunt puse în evidenţă. putere.

universitati şi agentii guvernamentale operează propriile lor reţele WAN. Trei sateliti spaţiaţi la 1200 în longitudine. Sateliţi geostaţionari La o altitudine de aproximativ 36. Sateliţi Un sistem de comunicaţii satelitar este ca o reţea celulară gigantică unde repetoarele sunt sateliţii aflaţi pe orbita pământului. mobilă sau portabilă. Un singur satelit geostaţionar poate furniza o arie de acoperire în comunicaţii de aproximativ 40 % din suprafaţa pământului. În A. de preferat faţă de locaţiile fixe de suprafaţa terestră. Statiile de bază de pe pământ pot comunica folosind un singur satelit doar cand acestea sunt în linia de vizibilitate directă cu satelitul. Dacă un satelit este plasat într-o orbita deasupra ecuatorului şi dacă se roteşte în aceeaşi directie cu pământul. Internetul este un bun exemplu de retea WAN. Unele corporaţii. Aceasta înseamna ca satelitul nu trebuie să fie dispus după linia orizontului şi să fie vizibil din ambele locaţii terestre. iar în B. spunem despre acesta că este un satelit geostaţionar. 3-4). un satelit geostationar se mentine în aceeasi pozitie pe cer tot timpul. LAN client-server.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Utilizatorul final poate fi într-o locatie fixă. Dacă două statii sunt poziţionate pe surafaţa terestră în două locaţii aproape opuse. 48 . Privit de pe pământ. LAN punct-la-punct O reţea extinsă la nivel global (WAN) este un grup de calculatoare legate dintr-o regiune geografică extinsă. unui satelit aflat într-o orbită circulara îi trebuie o zi solara pentru o mişcare completă de revolutie. acestea trebuie să opereze cu ajutorul a doi sateliţi geostaţionari (Fig. Numeroasele reţele LAN pot fi interconectate pentru a forma o reţea WAN. pot furniza o acoperire pentru întreg globul pământesc.000 km. 3-3.

De asemenea. O antena simplă non-direcţională. este mult mai mică decât în cazul satelitilor geostaţionari. va fi suficientă şi nu necesită o poziţionare a acesteia. 3-4. Orbitele duc satelitii în apropierea sau deasupra polilor geografici.________________________________________________________________________________________________________________ Sateliţi cu orbita joasă (LEO) Un satelit aflat într-o orbita geostationară necesita o ajustare permanentă a poziţiei. apare o întarziere în semnal datorită distanţei. sunt zeci de sateliti strategic dispuşi pe întreg globul pe orbite situate la o distanţă de câteva sute de kilometri deasupra pământului. Fig. Satelitii transmit mesaje unul altuia şi de la un utilizator la alt utilizator final. O legatură de comunicatii utilizând doi sateliti geostaţionari 49 . Satelitii geostaţionari sunt foarte scumpi ca lansare şi întretinere. O legatură satelitară LEO este uşor de folosit în comparatie cu o constelaţie de sateliti geostaţionari. Dacă sunt suficienţi sateliti. Întarzierea semnalului în propagare denumită şi latenţă. Aceste probleme ale sateliţilor geostaţionari au fost rezolvate cu ajutorul conceptului de sateliţi cu orbita joasă (LEO). Într-un sistem LEO. O asemenea orbită care este înclinata la 900 spre ecuator este cunoscută ca orbită polară. Necesită emiţătoare de putere mare şi un sistem de poziţionare a antenei bun pentru o comunicaţie consistentă. Emiţătorul poate interacţiona cu reţeaua folosind o putere de emisie de numai câţiva waţi. oricare doi utilizatori finali pot menţine un contact constant.

Sisteme de comunicaţii personale Sistemele de comunicatii personale (PCS) includ telefoanele mobile. Ce s-ar întampla dacă acest lucru ar fi posibil la un satelit geostationar şi nu s-ar ajusta altitudinea? Soluţia 3-2 Perioada orbitală a oricărui satelit devine mai scurtă odata ce altitudinea scade. Perioada orbitală devine mai mare odată cu cresterea altitudinii. atunci comunicatiile dinspre şi spre acel telefon au loc de obicei. aceasta conduce la o deplasare uşoară de la est la vest din perspectiva unui observator terestru fix.________________________________________________________________________________________________________________ Sistemul de poziţionare globală (GPS) Sistemul de poziţionare globală (GPS) este o reţea de sateliti care permit utilizatorilor să-şi determine cu exactitate latitudinea şi longitudinea şi în unele cazuri. Satelitii transmit semnale cu o lungime de undă foarte scurtă. bazându-se pe aceste patru distanţe. iar acest lucru va conduce la o alunecare uşoară de la vest spre est din punct de vedere al unui observator terestru. De obicei. Se pare că în fiecare zi. 3-5 50 . Dacă un satelit geostationar "cade" pe o orbita mai joasa decât cea initială. O celulă este aria de acoperire a unei staţii de bază. prin compararea codurilor de timp ale semnalului primit de la fiecare satelit. va creste viteza. Un receptor GPS conţine un calculator care calculeaza în acelaşi timp. Acest calculator furnizează date de localizare cu o acurateţe de câţiva metri faţă de poziţia acuală a utilizatorului. denumite şi staţii de bază. comparabilă cu cea transmisă de radarele politiei. orbita scade (pierde din altitudine). distanţele liniilor de vizibilitate directă la patru sateliti diferiţi. Dacă un satelit geostationar “sare” pe o orbita mai înaltă decât cea initială. şi alte tipuri de echipamente înrudite. Dacă telefonul mobil este într-o masina în miscare. Problema 3-2 Altitudinea medie a unui satelit tinde să se schimbe în timp. Dacă un telefon mobil este într-o locatie fixă. printr-o singură celulă. care permit transceiver-elor radio mobile sau portabile să fie folosite ca şi telefoane. Semnalele sunt modulate cu coduri de timp şi de indentificare. chiar şi altitudinea deasupra pământului sau nivelului mării. pagerele. Telefonia mobilă Un sistem de comunicatii celulare este o reţea de repetoare. aceasta tranversează celulă după celulă (Fig. unele companii vin pe piaţă cu noi dispozitive care pot fi folosite pentru comunicaţiile private.

utilizând o antena modestă. 3-5. iar în B. iar când acestea sunt conectate. Însă reţelele wireless acoperă suprafaţa SUA şi a altor ţări dezvoltate. Un computer notebook poate fi conectat. teoretic. aria de acoperire adică celula fiecărei statii de bază (repetoare) prin cercuri şi distanţa parcursă de masină prin linia curbă. multe din telefoanele mobile nu sunt echipate să functioneze în acest fel. În A. idependentă de sistemul de telefonie. conexiunea unui computer notebook cu ajutorul unui telefon mobil 51 . conexiunea are o rată de transfer foarte mică. iar acestea permit accesul la Internet la viteze mari. Fig. În această figură. conceptul de telefonie mobilă.________________________________________________________________________________________________________________ A). repetoarele sunt reprezentate prin punctele mici. Toate statiile de bază sunt conectate la sistemul de telefonie prin fire. legături de microunde sau fibră optică. În general. la un telefon mobil printr-un modem specializat (Fig. 3-5B) pentru accesul la internet.

Presupunând că conduci de-alungul unui drum. Fiecare utilizator poate folosi un telefon (cerc mic) sau un calculator personal (elipsă mică) echipat cu un modem. Receptorul primeste un semnal care face ca unitatea să afişeze o serie de numere care reprezintă numarul de telefon al expeditorului. dar semnalul are un tremur enervant. iar liniile subţiri reprezintă legăturile wireless. dar nu se suprapun). Acest lucru este comun si mai mereu produce un ecou sau un efect de tremur. Cercurile mici si elipsele reprezintă utilizatorii. alimentat de la baterii. Mesajele pot fi stocate pentru a fi utilizate mai târziu sau pot fi descărcate pe un laptop sau pe un desktop.________________________________________________________________________________________________________________ Problema 3-3 Referitor la Fig. Pagere Un simplu pager sau beeper implică un receptor radio mic. Aproape toata lumea care a folosit un celular a experimentat acest lucru. Un pager receptor echipat pentru a receptiona e-mail este echivalentul unui mic computer. Repetoarele concurează. oraş sau zonă telefonică. 52 . Câteva telefoane şi/ sau calculatoare pot fi conectate între ele de un sistem de fire restrânse la o casă sau la serviciu. Încerci să dai un telefon pentru un camion de remorcare. Liniile îngroşate reprezinta conexiuni de fire. Un sistem pager echipat cu o căsuţă vocală permite expeditorului să lase un scurt mesaj vocal urmat de un beep. Telefoanele si teminalele de date sunt conectate în sistem cu ajutorul ale emiţătoarelor radio. 3-5A de două cercuri care de-abia se ating. Un exemplu este prezentat în Fig. ţi se opreşte motorul si esti forţat să tragi pe dreapta si sa opresti într-un punct localizat între doua zone de acoperire ale unor staţii de bază (un astfel de punct ar fi indicat în Fig. Conexiunea este facută. Când unitatea emite o secvenţă de beep.3-5A. Emiţătoarele sunt localizate în diferite locuri din întreaga ţară. Care este motivul acestui tremur? Soluţia 3-3 Sistemul celular încearca să asigure conexiunea folosind ambele statii de bază pentru care eşti la margine. Semnalul tău trece printrunul şi apoi prin celălalt. atunci utilizatorul priveşte ecranul pentru a citi mesajele. şi tot aşa la nesfârşit. 3-6. Buclă locală wireless O buclă locală wireless (WLL) este similară cu un sistem celular.

Sisteme telefonice WLL Unele pagere pot trimite şi primi mesaje e-mail. O instalatie completă de fax are şi un emitator şi un receptor. 3-7 arată semnalul în cadrul unei transmisii fax wireless. Sunt două lucruri de reţinut:  Folosire unui emiţător wireless pentru e-mailuri este de obicei. după cum aţi învăţat deja. 3-6. dar şi prin intermediul telefonului. interzis în avion. permiţând schimbul de imagini în ambele sensuri. Acest lucru este posibil folosind un sistem similar unei reţele de telefoane celulare. Faxuri wireless Facsmile (fax) este o metoda de a trimite şi primi imagini staice. Doar partea de emisie a unui aparat fax este arătată în cadrul sursei (stânga) şi doar partea de receptie este arătată la destinaţie (dreapta). Pager-ul conţine un mic emiţător radio cu o antenă ataşată. 53 .  Citirea sau scrierea de e-mailuri nu ar trebui să se facă în timp ce conduci un autovehicul. Fig.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Faxul poate fi implementat şi prin intermediul retelelor wireless.

serviciul de radio al cetăţenilor şi radio-amatorii. iar banda cuprinsă între 30 kHz şi 300 kHz se numeşte bandă de frecvenţe joase (LF). Majoritatea acestor radiouri funcţionează pe toate frecvenţele cuprinse între 3 MHz şi 30 MHz. Ascultarea pe unde scurte Un receptor de radiocomunicatii de frecvenţe înalte (HF) se mai numeşte adesea şi receptor pe unde scurte. Ieşirea scanerului este trimisă la un modem care converteşte datele binare digitale într-un semnal analog potrivit pentru transmisie. Dispozitivul converteşte imaginea în semnale digitale binare (1 şi 0). Transmisia unui semnal prin fax wireless Pentru a trimite un fax. o pagină de material printat este plasată într-un scanner optic. Unele lucrează şi în banda standard de emisie AM cuprinsă între 533 kHz şi 1. Din punct de vedere tehnic.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Aceste impulsuri sunt rutate către o imprimantă. la sursă. Un receptor care poate “auzi” de la 30 kHZ la 30 MHz se numeşte receptor cu acoperire generală. 54 .605 MHz precum şi în banda de frecvenţe cuprinsă între banda AM şi 3 MHz. Comunicaţii pentru timpul liber Comunicatiile pentru timpul liber includ ascultarea pe unde scurte (SWLing). semnalele analogice sunt convertite înapoi în impulsuri digitale ca cele produse de scanerul optic. Gama de frecvenţe cuprinse între 300 kHz şi 3 MHz se numeşte bandă de frecvenţe medii (MF). undele scurte sau banda HF se întinde de la 3 MHz la 30 MHz. la un terminal de date sau la un calculator. La destinaţie.3-7.

În Statele Unite un ascultator pe unde scurte (SWLer) trebuie să obţină o licienţă pentru a recepţiona semnalele. Emiţătoarele mobile lucrează de asemenea. Dar în unele ţări este nevoie de o licenţă şi pentru a deţine un receptor radio. Un receptor de 12 watt cu 40 de canale este radioul clasic pentru statiile operaţionale din clasa D. 55 . Majoritatea emiţătoarelor moderne pot fi operate de la un calculator. Pentru ultimele reglementări în domeniu. Staţia poate fi echipată pentru servicii telefonice online. Raza maximă de comunicaţii dintre două emiţătoare individuale în clasa A este de 40 de mile. este un grup de operatori în radiocomunicaţii la nivel global. Radio-amatori O staţie radio fixă pentru amatori are câteva componente (Fig. Serviciul de radio al cetăţenilor Serviciul de radio al cetăţenilor denumit adesea şi banda cetăţenilor (CB) este un serviciu public de comunicaţii şi de control. Calculatorul poate controla antenele statiei şi poate ţine un jurnal al tuturor staţiilor contactate. la fel de bine precum şi la frecvente mai joase de până la câţiva kHz. 3-8). nu. verifică la un magazin de electronice care vinde echipamente CB. Organizaţia echipelor de comunicaţii asociate în urgenţe radio cunoscută şi după acronimul ei REACT.065 MHz (canalul 9) şi este monitorizat de operatorii REACT.7 V de la maşină. fie folosind o telecomandă radio sau prin serviciul telefonic online. Acesta utilizează modul de voce SSB şi operează în standardul de 117 V. Unele clase de operaţii CB necesită licenţă guvernamentală în timp ce altele. Poate fi folosit un computer pentru a comnica prin pachete radio cu alte calculatoare. care opereaza pe 40 de canale discrete aproape de 27 de MHz (11 metri) în banda HF. Ascultatorii pe unde scurte devin adesea destul de interesaţi de comunicaţii pentru a obţine o licenţă de radio-amatori care le permite să transmită semnale în diferite benzi de frecvenţă din spectrul radio. Adaptoarele la mufa de brichetă a maşinii nu sunt recomandate. Comunicaţiile peste 40 de mile se fac folosind repetoare. fie local. Conexiunea la o sursa de putere a unei staţii mobile ar trebi facută direct la o baterie. Ei ofera asistenţă autoritaţilor în zonele afectate de dezastre.________________________________________________________________________________________________________________ Unele receptoare pot “auzi” în frecvenţe ultra-înalte (UHF) cuprinse între 300 MHz şi 3GHz. Aceste radiouri de lux se numesc receptoare pe toate undele. În banda clasei D canalul de urgenţă este pe frecvenţa de 27. Serviciul radio mobil general sau GMRS. pe 12 waţi SSB şi sunt alimentate cu baterii de 13. Cea mai cunoscută formă este clasa D. opereaza la frecvenţe cuprinse între 460 si 470 MHz utilizând banda cetaţenilor clasa A.

________________________________________________________________________________________________________________

Fig.3-8. O staţie pentru radio-amatori de bază Echimamentul radio mobil este operat într-un vehicul în mişcare cum ar fi o masină, un camion, un tren, o barcă sau un avion. Echipamentul mobil este în general, mai compact decât staţiile fixe. În plus, echipamentul mobil este proiectat să reziste la schimbări mari de temperatură şi umiditate, dar şi la vibraţii mecanice. Echipamentul radio portabil este în cele mai multe cazuri alimentat de la o baterie şi poate fi pornit sau oprit imediat. Unele echipamente portabile pot fi operate în timp ce sunt purtate de colo-colo, un astfel de exemplu fiind handytalkie (HT) sau walkie-talkie. Echipamentele portabile trebuie să suporte vibraţii, temperaturi şi umidităţi extreme, precum şi o utilizare îndelungată. Toate operaţiile radio-amatorilor necesită licenţă. Liga radio-amatorilor americani (ARRL) este cea mai cunoscută organizaţie a operatorilor radio din lume. Ei sunt nerabdatori să ajute pe oricine doreşte să obţină o licienţă radio. Pot fi contactati pe Web la adresa www.arrl.org. Problema 3-4 Una din benzile de radio-amatori acoperă o bandă de frecvenţe cuprinsă între 3.500 kHz şi 4.000kHz. În ce parte a spectrului se afla? Soluţia 3-4 Aceasta bandă este în spectrul HF care acoperă frecvenţele de la 3MHz la 30 MHz (3.000 kHz la 30.000 kHz).

56

________________________________________________________________________________________________________________

Fulgerul Fulgerul reprezintă un hazard pentru radio-amatori, pentru operatorii CBş i pentru ascultatorii pe unde scurte. O antenă exterioară poate acumula o mare încarcatură electrostatică în timpul unei furtuni. În cazul unui fulger în apropierea sa, impulsul electromagnetic (EMP) poate produce o supratensiune de current în antenă. O lovitură directă de fulger asupra unei antene produce o supratensiune catastrofală de curent şi tensiune, care poate declanşa focucul sau poate electrocuta oamenii. Vârfurile periculoase de tensiune pot apărea în utilităţi şi liniile telefonice. Natura fulgerului Un fulger numit tehnic şi trăsnet, are o durată egală cu o fracţiune de secundă. Însă o putere extraordinară este eliberata în acest scurt interval de timp datorită curentului şi tensiunii foarte mari. Exista patru tipuri de fulgere:  Fulgerul care apare într-un singur nor (intranor), arătat în figura A din Fig. 3-9.  Fulgerul în care impulsul de curent major se transmite de la un nor la suprafaţa pământului (nor la pământ), arătat în figura B din Fig. 3-9.  Fulgerul care apare între doi nori (intrenori), arătat în figura Cd in Fig. 39.  Fulgerul în care impulsul de curent se scurge de la suprafaţa pamantului la un nor (pământ la nor), arătat în figura D din Fig. 3-9. Fulgerele nor la pământ şi pământ la nor reprezintă cel mai mare pericol pentru echipamentele electroniştilor. Fulgerele intranor şi internori pot cauza o undă EMP suficient de puternică pentru a afecta echipamentele sensibile, în special dacă antena are elemente lungi conectate direct la radio. Unele staţii radio si SWLer-i folosesc antene cu fire lungi care pot acumula un voltaj ridicat şi culeg un EMP substanţial chiar dacă fulgerul este la kilometri distanţă. Autoprotecţia Următoarele precauţii sunt recomandate în cazul ploilor cu tunete. Aceste măsuri nu vor garanta imunitatea, dar vor minimaliza pericolul:  Staţi în casa sau într-o încapere din metal cum ar fi maşina, autobuzul sau trenul.  Staţi departe de ferestre.  Dacă nu este posibil sa staţi în casă, gasiţi un loc cât mai apropiat de pământ, cum ar fi o vale şi staţi ghemuiţi cu picioarele apropiate până când ameninţarea dispare.
57

________________________________________________________________________________________________________________

 Evitaţi copacii singuratici sau izolaţi şi obiectele înalte cum ar fi catargele de steaguri.

Fig.3-9. Cele patru tipuri de fulgere: în A, intranor, în B, nor la pământ, în C, internori, iar în D, pământ la nor  Evitaţi echipamentele electronice care folosesc liniile de putere sau care au o antenă exterioară.  Staţi departe de duşuri sau de cazi.  Evitaţi piscinele, fie ele în interior sau afară.  Nu folosiţi telefoane cu fir sau calculatoare personale conectate la modemuri.

58

________________________________________________________________________________________________________________ Protecţia hardware Precauţiile care minimizează riscul de defectare a echipamentului electronic (dar nu garanteaza imunitatea).  Paratrăsnetele reduc.  Antena sau catargul său trebuie sa fie conectate la împământare folosind fire cu gabarit mare sau cabluri filare. Pentru mai multe informaţii.  Eclatoarele de pe liniile de înaltă tensiune (adesea numiţi şi surse de protecţie la supratensiuni) reduc defecţiunile care pot apărea în calculatoare şi uneori pot să protejeze componentele sensibile din sursa de tensiune. Problema 3-5 Cum poate un fulger care loveşte o linie de curent. dar nu ar trebui să reprezinte o scuză pentru a neglija alte tipuri de protecţie. Este mai indicat să intri într-o discuţie aprinsă cu un birocrat.  Când statia nu este folosită.  Captorii de fulger ofera o oarecare protective faţă de încărcătura electrostatică acumulataă. De preferat este ca liniile să fie lăsate în afara cladirii şi conectate la masă la câţiva metri de clădire. dar nu elimină şansa unei lovituri directe şi nu ar trebui să reprezinte o scuză pentru a neglija alte tipuri de protecţie. decât mai târziu în casa ta să izbucnească un incendiu. alta decât cea a sursei de putere. consultă un inginer competent în comunicaţii. Dacă nu eşti hotărât cu privire la adoptarea unei metode de protecţie a unui echipament electronic. să provoace pagube aparaturii de divertisment de acasă conectată la o priză. sunt urmatoarele:  Niciodată să nu operezi sau să experimentezi cu un radio pe unde scurte sau staţie radio CB când apare un fulger lângă locatia în care te afli. chiar dacă acestea sunt stinse? Soluţia 3-5 59 . Câteva lungimi de cabluri paralele de tip AWG numărul 8 şi cu ecran de masă. deconectează şi pune la masă toate cablurile antenei şi alte fire care duc în exterior.  Când statia nu este folosită. şi care merg în linie dreapta de la catarg la pământ.  Exista şi alte dispozitive de protecţie secundare cărora li se face reclamă în magazinele de electronice şi în cele specializate în echipamente radio. atunci poţi consulta departamentul local de pompieri. dar ei nu pot oferi siguranţă completă şi nu ar trebui sa ne bazam pe ei pentru protecţia de rutină. formează un conductor adecvat. deconectează toate antenele şi pune la masă toti conductorii la o împamantare bună.  Când statia nu este folosită. scoateţi din priză toate echipamentele.

Exemple de legături de nivel 0 sunt cele ale radio-amatorilor şi comunicaţiile de tip voce pe benzile alocate civililor. însă un racord poate fi găsit într-un sistem cu cablu. Nivele de securitate Sunt patru nivele de securitate ale telecomunicaţiilor. clasificate de la nivelul 0 (fără securitate) spre cea mai sigură conexiune permisă de tehnologie. Acest curent. Dacă în legătura wireless intervine o porţiune pentru comunicaţii. 60 . Fără fir versus cu fir Interceptarea wireless diferă de interceptarea din cablu în două feluri fundamentale. Lipsa de confidenţialitate este agravată de faptul că.________________________________________________________________________________________________________________ Arcurile de supratensiunea induse peste contactele comutatorului de putere pot atinge valori de vârf de câteva mii de volţi. deoarece aceste informaţii pot fi folosite în mod abuziv de persoane neautorizate. Existenţa unui racord wireless nu are nici un efect asupra comportamentului echipamentului în sistem. În primul rând. dacă cineva este intrus. produce o creştere bruscă a curentului. interceptarea este mai simplu de realizat în sistemele wireless decât în sistemele cu cablu. interceptarea unei legături wireless este imposibil de detectat fizic. oricine poate intercepta oricând o conexiune.3-10) şi semnalul este astfel. Acest „vîrf de tensiune” este transmis componentelor interne ale sistemului. Fără securitate (nivelul 0): Într-un sistem de comunicare securizat de nivel 0. nici una din părţile care comunică nu-l poate detecta. În al doilea rând. interceptat. Când această tensiune străbate transformatorul principal al sursei de electricitate. Securitate şi confidenţialitate Oamenii sunt preocupaţi de securitatea şi confidenţialitatea informatiilor din sistemele de telecomunicaţii. produce o supratensiune care străbate transformatorul secundar. un receptor de interceptare poate fi poziţionat în raza antenei RF de transmisie (Fig. la rîndul său. dacă doreşte să cheltuie bani şi timp pentru a obţine echipamentul necesar.

 Când reţeaua este încărcată. numit cifru. ar trebui să fie actualizată cel puţin o dată pe an şi preferabil. Intenţia cifrului este aceea de a ascunde conţinutul informaţiei pentru oricine în afara persoanelor sau entităţilor autorizate. 3-10. pentru 24 de luni sau mai mult.  Cifrul. ar trebuie să fie indescifrabil pentru cel puţin 12 luni şi preferabil. Multe companii şi persoane refuză transferul electronic al banilor temându-se că 61   . iar zig. gradul de confidenţialitate permis fiecărui abonat nu ar trebui sa scadă. dacă este folosită.zagurile reprezintă semnalul de RF Securitate echivalentă a cablului (nivelul 1): Racordarea la o conexiune cap-la-cap prin fir. comparativ cu cazul în care utilizarea reţelei este redusă. poate fi utilizat. dacă este utilizat. Securitate pentru tranzacţii comerciale (nivelul 2): Unele date financiare şi de afaceri garantează protecţie dincolo de echivalentul tehnologiei prin fir.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Liniile îngroşate reprezintă firele.  Tehnologia de criptare.  Sistemul trebuie să fie sigur pentru tranzacţii ca tranzacţii cu cardul. adică:  Costul trebuie să fie accesibil. Un cod special. Nivelul 1 de securitate al unui sistem de comunicaţii trebuie să aibă caracteristici sigure în ideea de a fi practicabil. la fiecare 6 luni. necesită un efort considerabil şi orice aparatură de detecţie fină poate depista existenta unui racord. Interceptarea unei legături de RF într-un sistem de telefonie.

Cifrul ar trebui schimbat la intervale regulate de timp pentru a fi păstrat „ca nou”. criptarea este necesară numai pentru zonele wireless ale circuitului.Tehnologia ar trebui actualizată cât de des ar permite economia. criptarea cap-la-cap este necesară. Pentru nivelul de securitate 2 şi 3. poate să realizeze un racord wireless pe linie.Tehnologia ar trebui actualizată la cel puţin 10 ani. Fig. sunt avantajate. încât inginerii consideră că unui hacker i-ar lua cel puţin 20 de ani sau de preferat peste 40 de ani. 62 . chiar şi în punctele pentru care semnalele sunt transmise prin fire sau cablu. Măsura criptării Securitatea şi confidenţialitatea sunt obţinute prin criptare digitală.________________________________________________________________________________________________________________ infractorii ar putea obţine accesul la cont.Ţările avansate tehnologic şi companiile cu putere economică. Pentru nivelul 1 de securitate. Într-un sistem de comunicaţii securizat de nivel 2. Diagrama-bloc din Fig. Criptarea într-un sistem securizat de nivel 3 ar trebui să fie atât de complexă. pentru a sparge cifrul. 3-11A arată numai criptarea wireless pentru o conexiune ipotetică cu un telefon mobil. Este mai dificil de proiectat şi construit un racord wireless pentru un telefon fără fir multi-canal. Securitatea telefoanelor fără fir Dacă cineva cunoşte frecvenţa X şi Y la care lucrează o unitate de bază şi un receptor fără fir şi dacă această persoană este determinată să intercepteze o conversaţie care are loc în acest sistem. Dar dacă toate frecvenţele canalului sunt cunoscute. decât pentru unul cu un singur canal. să spargă cifrul. Conversaţia poate fi interceptată şi înregistrată de la distanţă (Fig. 3-12). 3-11B arată această schemă pentru aceeaşi situaţie ipotetică de conexiune cu telefon mobil ca în A. Semnalul este criptat la toate punctele intermediare. criptarea folosită în tranzacţii comerciale ar trebui să fie atât de complexă încât unui hacker să îi ia cel puţin 10 ani sau de preferat peste 20 de ani. dar preferabil la fiecare 3 sau 5 ani. Ideea este de a oferi semnale descifrabile numai receptorilor care au cheia de decriptare. atunci acestea pot fi monitorizate cu ajutorul unui receptor cu scanare. Securitatea pentru aplicaţii militare (nivelul 3): Securitatea cu specificaţii militare (mil spec) implică cele mai sofisticate tehnici de criptare existente.

3-11 B. Liniile îngroşate reprezintă cablurile. iar cele zig-zag reprezintă liniile de RF   63 .________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Liniile îngroşate reprezintă cablurile. Criptare cap-la-cap. Criptare pentru wireless.3-11 A. iar cele zig-zag reprezintă liniile de RF Fig.

Răspândirea masivă a ariei de acoperire geografică măreşte riscul unei interceptări şi utilizări neautorizate. Racord wiereless pentru un telefon fără fir Dacă există orice suspiciune de securitate privind folosirea telefoanelor fără fir. trebuie să fie criptate pentru ca un sistem de comunicaţii mobile să fie considerat foarte sigur. 64   . Securitatea telefoanelor mobile Telefoanele mobile sunt de fapt. Codurile de acces şi confidenţialitate. alte seturi pot fi programate să pacălească sistemul de „gândire” prin seturi false care aparţin utilizatorului autorizat. Dacă o persoană neautorizată cunoaşte codurile prin care un set de telefoane mobile accesează sistemul („numele” acestui set).________________________________________________________________________________________________________________ Fig. este un mod eficient pentru a menţine securitatea şi confidenţialitatea comunicaţiilor mobile. Criptarea digitală a conversaţiei actuale la ambele capete. telefoane fără fir cu rază mare de acoperire. Acest lucru este cunoscut sub numele de clonarea telefonului mobil. ar trebui utilizat un telefon cu fir.3-12. la fel ca şi datele.

Sistemele de salve tonale sunt folosite în SUA de unele departamente de poliţie şi în comunicaţiile comerciale.000Hz mai sus decât emiţătorul. Receptorul este conectat indirect cu emiţătorul printr-un atenuator care permite ca doar o parte din semnalul de la emiţător să ajungă la receptorul antenei. Spectrul împrăştiat Comunicaţiile cu spectru împrăştiat. Receptoare speciale sunt necesare pentru a recepţiona semnalele de acest mod. Receptorul este setat pentru recepţie în LSB şi este acordat cu aproximativ 3. identificarea utilizatorului (user ID) trebuie să fie implementată. faţă de criptarea digitală a datelor. Un transceiver pentru radio-amatori cu SSB poate demonstra codarea în banda de bază (Fig. discutate în capitolul 10. Codarea audio Codarea audio este o tehnologie mai veche şi mai puţin sofisticticată decât criptarea modernă şi oferă mai multe subiecte pentru interceptare. prin care funcţiile telefonului pot fi folosite doar când sunt accesate de vocea autorizată. Pentru a deschide squelch-ul receptorului în prezenţa unui semnal.” Squelch tonal Salvele de tonuri joase sau audio pot fi folosite pentru a împiedica receptorul să răspundă la semnale inutile şi nedorite. implementate.________________________________________________________________________________________________________________ În plus. în rândul radio-amatorilor. Cuvântul „biometric” înseamnă „măsurare a caracteristicilor biologice. Squelch-ul tonal este popular de asemenea. semnalul trebuie să fie modulat cu o sinusoidă având o anumită frecvenţă. pot oferi un anumit nivel de securitate. Secvenţa de variaţie a frecvenţei poate fi complicată. Emiţătorul este conectat la o antenă falsă şi este setat pentru operaţii de tip USB. Un receptor sau scanner convenţional poate intercepta semnale cu spectru împrăştiat doar dacă receptorul urmăreşte exact schimbările frecvenţei semnalului.3-13). Cel mai simplu este pe baza numărului de identificare personal (PIN). În cele mai sofisticate forme. Toate acestea sunt exemple de sisteme de securitate biometrice. 65 . Spectrul împrăştiat poate fi folosit în combinaţie cu cripaterea digitală sau ale măsuri de securitate pentru a oferi o schemă de securitate „etajată/stratificată”. Sistemele mai sofisticate pot implementa modelul de recunoştere vocală. Toate schemele se încadrează într-un set de tehnologii cunoscute sub denumirea de squelch tonal. este aproape la fel de bună ca şi cea în cazul criptării digitale în scopul securizării. Modelele de recunoaştere a amprentei digitale sau a irisului pot fi de asemenea.

8 MHz. Din această cauză energia semnalului de la emiţător se încadrează în banda de trecere a receptorului. Un circuit simplu pentru codarea şi decodarea vocii Fiecare divizare orizontală reprezintă 500 Hz şi fiecare divizare verticală reprezintă 5 dB. inversând câteva sau toate segmentele. cum este reprezentat în graficul din dreapta. Problema 3-6 Care este diferenţa dintre codare şi criptare?   66 . Coderele audio sofisticate împart banda de trecere audio în două sau mai multe sub-benzi. Fig. Pentru a demonstra decodarea.________________________________________________________________________________________________________________ Să presupunem că frecvenţa purtătoarei suprimate a receptorului USB este 3. Dar codarea audio este o metodă analogică şi nu poate oferi nivele de protectie asemănătoare cu cele utilizate în criptarea digitală. Semnalul „inversat” este adus la forma iniţială. iar semnalul rezultat este aplicat la intrare. dar frecvenţele audio sunt inversate până la limita de 3. Receptorul este acordat pe 3.803 MHz. ieşirea audio este înregistrată.000 Hz a benzii de trecere a vocii. Aceasta produce un spectru la ieşire similar cu cel reprezentat în graficul din stânga.3-13. rearanjându-le după criteriul frecvenţei în interiorul benzii de trecere principale.

Cel mai vechi exemplu este codul Morse. codarea este o problemă de noroc. este o alterare de date utilizând un cifru. Pentru ca o conexiune la telefonul mobil să poată avea loc. în acord cu un protocol acceptat pe scară largă. în contrast. maşina de recepţie sau operatorul trebuie să aibă o cheie de decriptare.” a) de la bordul sateliţilor geostaţionari b) de la mii de kilometric distanţă c) conecttea la o antenă în spaţiul liber d) deconectate de la toate antenele şi sursele de putere. în care fiecare caracter este alocat unui set de impulsuri de durată scurtă sau lungă. 1. Nici o încercare nu este făcută să ascundă informaţia de oricine. cu intenţia de a ascunde conţinutul de toţi ceilalţi. exceptând persoanele şi entităţile autorizare. un telefon mobil sau portabil: a) trebuie să fie în afară razei tuturor repetoarelor b) trebuie să fie în interiorul razei tuturor repetoarelor c) trebuie să fie în interiorul razei a doua sau mai multe repetoare d) trebuie să fie cablat la linia telefonică. viteză and capacitate de stocare este cunoscută ca: a) o reţea locală (LAN) peer-to-peer b) o reţea locală client-server c) o reţea locală cablată d) o reţea locală wireless. numite puncte şi spaţii. În criptare punct la punct: a) semnalul este criptat numai când este transmis prin mijloace wireless b) semnalul este criptat numai când este transmis pe cablu sau fire (c) semnalul este criptat în toate punctele dintre sursă şi destinaţie d) oricare dintre cele de mai sus. Chestionar Referiţi-vă la textul din acest capitol dacă este necesar. 4. Criptarea. O reţea locală în care toate terminalele sunt computere având aceeaşi putere. Completaţi spaţiul liber din următoarea propoziţie pentru ca aceasta să fie adevărată: Fulgerul poate cauza pagube echipamentelor electronice ______ ca rezultat al EMP produs de către lovitura fulgerului. 2.________________________________________________________________________________________________________________ Soluţia 3-6 Codarea este translaţia datelor într-o formă ordonată (care este un cod). 3. 67 . Răspunsurile corecte sunt la sfârşitul cărţii. Pentru a prelua datele criptate.

Atunci când un semnal este modificat cu intenţia de a ascunde informaţii pentru toată lumea. prin intermediul căruia datele merg de la sursă la destinaţie prin internet. Conexiunile telefonice prin internet pot fi dificile sau imposibile de stabilit: a) când volumul traficului prin internet este scăzut b) când volumul traficului prin internet este ridicat c) utilizând conexiunea de bandă largă d) când calculatoarele sunt prea rapide. Care dintre următoarele tipuri de protecţie este biometric? a) spectru împrăştiat b) procesarea semnalului digital (c) codare audio d) nici unul dintre cele de mai sus. 7. numele de utilizator: a) apare înainte de simbolul @ b) apare dupa simbolul @ dar înainte de punct c) apare dupa punct d) poate aparea oriunde. 8. se numeşte: a) pachete b) noduri c) bits d) bytes. 68 . cu excepţia anumitor persoane autorizate sau entităţi. În adresa de e-mail din reţeaua internet.________________________________________________________________________________________________________________ 5. Care din următoarele tipuri de criptări este cea mai sigură? a) codul Morse b) modulaţia în amplitudine c) criptarea digitală d) codare audio. 9. Calculatoarul intermediar. 10. procesul se numeşte: a) codare b) procesarea semnalului digital c) convertor analog digital d) criptare. 6.

Să presupunem că fire subţiri. În acest capitol vom învăţa cum funcţionează antenele şi vom analiza câteva tipuri de antene uzuale. antenă care nu are nici o capacitate sau inductanţă. atunci:   şi 69 . Această funcţie este arătată în grafic în Fig. Aceasta este rezistenţa de radiaţie ( ) a antenei la frecvenţa în discuţie. dreaptă verticală care este palsata pe o foaie uriaşa de metal şi care crează o împământare perfectă. 4-1 B). pentru care acest lucru poate fi realizat. în ohmi. Când acest lucru este realizat. Rezistenşă de radiaţie Toate antenele au o proprietate interesantă denumită rezistenţă de radiaţie. iar lungimea de undă este în metri (m) şi este notată prin litere mici . există o rezistentă specifică. Dacă frecvenţă este în megaherţi (MHz) şi este notată prin litere mici italice . Pentru orice antenă care operează la o frecvenţă specifică. când este conectat la antenă.________________________________________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 4: Antene Sunt sute de diferite tipuri de antene în cadrul sistemelor electronice wireless. Lungimea de undă a semnalului radio depinde de frecvenţă. Un experiment te-ar putea să te ajute să îţi faci o idee. Ieşirea unui emiţător radio este conectată între foaia metalică şi capătul firului. este o funcţie de înălţimea firului în lungimi de undă. Presupunem că emiţătorul radio se comportă la fel când este conectat la rezistor şi la fel. Atunci o funcţie de lungime totală a conductorului în lungimi de unde (Fig. Factori determinanţi Să presupunem o sârmă subţire. Ne imaginăm că un resistor planar se înlocuieşte cu o antenă de emisie. 4-1A. fără pierderi sunt amplasate în spaţiile este libere şi ieşirea emiţătorului radio este conectat la centrul firului.

4-1. atunci formula este: şi unde lungimea de undă (în picioare).________________________________________________________________________________________________________________ Fig. în aer (în B) Dacă ft (picior) este utilizat ca unitate de măsură. Împământarea reală nu este una perfect conductoare. sunt întotdeauna obiecte lângă antenă care pot absorbi o parte din energia EM şi astfel. 70 . deoarece rezistenţa de radiaţie apare în serie cu rezistenţa de pierderi ( ). Este indicat ca antena emiţătorului radio să aibă o cât mai mare. aceasta nu mai ajunge la receptoarele aflate la distanţă. Aproximarea valorilor rezistenţei de radiaţie pentru antenele verticale peste un plan de masă perfect (în A) şi pentru antene alimentate central. Eficienţa antenei Eficienţa este importantă într-un sistem de antenă de emisie. iar antena fir va avea întotdeauna o anumită rezistenţă şi de asemenea.

Care este eficienţa antenei în procente? Ce reprezinta acest raport în termenii puterii de pierderi a semnalului de RF emis? Soluţia 4-1 În acest caz. obţinem:   Aceasta înseamnă că doar 25% din puterea de RF sau energia furnizată antenei este radiată în spaţiu şi poate fi recepţionată de către un receptor aflat la distanţă. rezistenţa de pierderi poate fi mare sau foarte mare). iar este frecventa în megaherţi. Jumătate din lungimea de undă în picioare. dar masa şi obiectele inconjuratoare produc o rezistenţă de pierderi de 111Ω (în regiunile unde solul este uscat sau nisipos.________________________________________________________________________________________________________________ Eficienţa antenei este dată de :   Aceasta este raportul dintre rezistenţa de radiaţie şi totalul rezistenţei sistemului antenei. Cele mai populare tipuri sunt tratate în paragraful următor. Formule Jumătate din lungimea de undă în spaţiul liber este dată de catre ecuaţia: unde este distanţa liniara în metri. Ca procent. Întroducând aceste valori în formula pentru eficienţa antenei în procente. este dată de: 71 . Antene în λ/2 Antenele care măsoară o semi-lungime de undă (λ/2) sunt comune şi au performanţe bune atunci când sunt proiectate corect şi sunt bine amplasate. eficienţa ( ) este calculată astfel:   Problema 4-1 Să presupunem ca rezistenţa de radiaţie a unei antene verticale este 37Ω. Ceilalţi 75% sunt disipaţi ca şi căldura în rezistenţa de pierderi.

Motivul pentru acest lucru este legat de faptul că. Pentru un radiator din fir. Fiecare picior al antenei are prin urmare un sfert din lungimea de undă (λ/4) . v poate coborî până la valoarea de 0.________________________________________________________________________________________________________________   Pentru fire obişnuite. Dipolul deschis Dipolul deschis sau dubletul este un radiator în semi-lungime de undă alimentat la centru. Pentru tuburi metalice. 4-2 A.90 (90%). după cum este indicat în Fig. lungimea . de 0. în metri. pentru un dipol λ/2 practic. în megaherţi.95. este de aproximativ:   Aceste valori presupun v=0. rezultatele obţinute trebuie multiplicate cu un factor de viteză v. 72 . la o frecvenţă de proiectare . este de aproximativ:   Lungimea în picioare.95 (95%). undele de RF se deplasează prin antenă cu o viteză cuprinsă între 90% şi 95% din viteza cu care s-ar deplasa în spaţiul liber.

În B. Câteva încercări experimentale sunt necesare când este proiectată o antenă dipol pliată.100 MHz? Exprimaţi răspunsul în metrii şi în picioare. alimentată central şi construită din două fire paralele cu capetele lor conectate împreună (Fig.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Formulele pentru calcularea lungimi de la un punct la altul pentru un dipol pliat sunt la fel cu cele ale unui dipol deschis construit pe un tub metalic cu diametru mic. construită din sârmă. antena dipol. Antene de bază în λ/2. alimentat la un capăt cu o linie de fire paralele cu secţiune de ¼ din lungimea de undă (Fig. şi se bazează pe un v=0. dar în schimb.925: şi Antena Zepp O antenă zeppelin numită şi zepp. în aplicaţiil în care câştigul şi directivitatea nu sunt importante. dar următoarele formule sunt în general. pentru a fi folosită la frecvenţa de 7. Propabil că aţi văzut acest tip de antenă utilizat ca antenă de receptie de interior pentru transmisiile FM. Porţiunea pliată a antenei nu funcţionează ca o linie de transmisie. 4-2C). este un radiator în λ/2 . antena dipol pliată. Dipolul pliat este utilizat cu linii de emisie din fire paralele. 4-2B). În C. antena Zepp Problema 4-2 Care este lungimea de la un punct la altul a unei antene în λ/2. O 73 . radiază semnalul. Soluţia 4-2 Pentru calcularea lungimii de la un punct la altul al antenei. se introduc valorile de mai sus în formule: şi Dipolul pliat O antenă dipol pliat este un o antenă în λ/2. În A. 4-2.

atunci linia de alimentare nu va funcţiona corespunzător. atunci: H m  75. Antena în λ/4 Antenele care măsoară un sfert din lungimea de undă (λ/4) sunt comune în comunicaţiile wireless. Lungimea elementului radiant este critică pentru acest tip de antenă. Liniile de alimentare sunt discutate mai târziu. în acest capitol. în megaherţi.0 / f MHz şi H m  226 / f MHz 74 . Pentru o antena verticală construită dintr-un tub de aluminiu.95 (95%). v poate coborî până la aproximativ 0. v=0. Daca înaltimea antenei este exprimata în picioare. Dacă nu este exact jumătate din lungimea de undă sau un multiplu întreg. iar formulele sunt următoarele: H m  69.0 / f MHz Dacă v este factorul de viteză al unui mediu. pentru un tub metalic. altul decât mediul înconjurator.0v / f MHz şi H m  246v / f MHz Pentru un conductor standard. v=0.90 (90%). iar f MHz reprezinta frecventa. atunci rezultă formula: H m  246. Formule Un sfert de undă în spaţiu liber este legat de frecvenţă prin ecuaţia:     unde H m reprezinta un sfert din lungimea de unda exprimata în m.________________________________________________________________________________________________________________ antenă zipp este eficientă la toate armonicile frecvenţei de proiectare. la fel de bine ca la frecvenţa de proiectare însăşi.92. Acestea lucrează bine dacă sunt proiectate corespunzator şi dacă utilizează eficient sistemele de împământare.

numai trei sau patru puncte de masă sunt necesare pentru a obţine un sistem de împământare RF cu pierderi scăzute. pentru că implica folosirea unui radiator scurtat fizic şi a cărui RR este mai mică decât cea a unui radiator în /4 cu înălţimea completă. iar izolaţia cablului este conectata la un sistem de împământare de RF care include însusi pământul. Radiatorul este alimentat printr-un cablu coxial. Altfel. Însusi radiatorul ar trebui acordat la frecvenţa de operare dorită pentru a rezona. practic le schimbăm pe celelate.________________________________________________________________________________________________________________ O antenă în sfert de lungime de undă trebuie să opereze cu o împămantare de RF bună. Punctele sau razele de împământare într-o antenă cu plan de masă pot fi extinse în jos la un sfert de lungime de undă. O astfel de antenă ar trebui alimentata cu un cablu coxial. a unor circuite paralel-rezonante LC cunoscuscute şi sub denumirea de capcane. Mai puţin cazul unui sistem terestru radial extensiv. antenele verticale recepţioneaza mult mai mult zgomote produse de om comparativ cu antenele montate orizontal. O altă problemă este legată de faptul că. Când un plan de masă este poziţionat la cel putin /4 deasupra suprafetei. o antenă cu montare verticală pe sol este ineficientă. Proiectarea acestui tip de antenă se complică pentru că. În plus. câmpurile EM din antenele emiţătoarelor terestre sunt mai probabil să cauzeze interferenţe cu dispozitivele electronice învecinate. Punctele respective se extind în afara bazei antenei sub un unghi cuprins între 00 si 450 în comparatie cu orizontala. Centrul conductor al cablului este conectat la baza radiatorului. Aceasta este o formă modificată de antenă cu plan de masă numită antenă coaxială (Fig. Antene cu plan de masă O antenă cu plan de masă este un radiator vertical care operează într-un sistem în /4 şi care este ridicat la cel putin /4 deasupra suprafetei pământului. Fig. 4-3 A ilustrează o antenă cu plan de masă în care elementele radiatoare măsoara λ/4. eficienţa are de suferit. ajustând oricare dintre frecvenţele sale de rezonanţă. decât câmpurile EM generate de antenele poziţionate la înălţime. Aceasta înseamna ca pierderile prin împamantare trebuie să fie tinute la un nivel minim. Încarcarea inductiva Înrautaţeşte acesta situatie. O antena verticală în /4 poate fi facută să rezoneze pe mai multe frecvenţe prin folosirea unor bobine de încărcare multiple sau prin înserarea în locuri speciale de-a lungul radiatorului. La anumite frecvente. Antene montate vertical pe sol Cea mai simplă posibil antenă verticală este un radiator în sfert de undă montat la nivelul solului. 4-3B). înaltimea antenei în /4 este foarte mare şi o încărcare inductivă este folosită pentru a reduce lungimea fizică a radiatorului. 75 . să fie înconjurate înveliş cilindric şi concentric cu cablul coaxial de alimentare.

construită din tuburi de aluminiu şi folosită la o frecventa de 50. Aceasta conduce la: 76 .900. În A.4-3. Presupuneti un factor de viteza egal cu 0.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. În B. o antenă coaxială Problema 4-3 Care este înaltimea unei antene veriticale în /4. Soluţia 4-3 Folositi valorile date în formulele de mai sus.1 MHz? Exprimati răspunsul în metri şi în picioare. o antenă cu plan de masă cu un element radiant şi raze de împământare în /4.

900 / 50. pentru a reduce interferentele cauzate de zgomotele produse de oameni sau de semnale locale puternice. Buclă mică O antena cu buclă mică are o circumferinţă mai mică de 0.42ft Antene buclă Orice antenă de recepţie sau de emisie.1  1.4-4. Nulul de-a lungul axei sale este ascuţit şi adânc. O buclă mică este eficientă de-a lungul axei sale (linia perpendiculară pe planul care conţine bucla) şi este şi mai eficientă în planul care conţine bucla. mai puţin în cazul când sunt luate măsuri extraordinare pentru a micşora rezistenţa buclei de conductor şi a elementelor asociate. Un condensator poate fi montat în serie sau în paralel cu bucla pentru a genera rezonanţa.1  4.1λ şi este potrivita mai mult pentru receptie decât pentru emisie. şi de asemenea. Buclele pot fi împărţite în bucle mici şi mari.900 / 50.0  0. Un exemplu este prezentat în Fig. are loc o descreştere ascuţită a puterii semnalului recepţionat când axa antenei este îndreptata direct către o antena de emisie învecinată sau sursa de interferenţe. care constă din una sau mai multe bucle de cablu care formează un scurtcircuit de DC .________________________________________________________________________________________________________________ H m  75v / f MHz  75. Buclele mici sunt utilizate în sistemele de determinare a direcţiei (RDF). când o asemenea buclă este rotită. Ca atare.35m si H ft  246v / f MHz  75. este o antena buclă.0  0. 77 .

iar un nul ascuţit apare de-a lungul axei bobinei. dispusă în jurul unui miez din pulbere de fier. Radiatia si raspunsul maxim pentru o jumatate de lungime de undă se gaseşte în planul care conţine bucla. Bucle mari Dacă o antenă-buclă are o circumferinta mai mare de 0. O antena cu buclă mare poate fi folosită atât pentru a emite. 4-4. Această antena este o versiune a antenei cu buclă mică şi constă dintr-o bobină cu fire izolate sau laminate.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Acest nul poate fi folosit pentru a micşora interferenţa cu semnalele locale şi zgmotele produse de oameni.1. cât şi pentru a receptiona.0 λ şi rezonează singură fară a fi necesară prezenţa unui capacitor de acord. atunci este clasificată ca fiind o antenă cu buclă mare.5λ şi 1. o circumferinţă cuprinsă între 0. O buclă mică cu capacitor pentru ajustarea frecvenţei de rezonanţă Antena cu bară de ferită (loopstick) Pentru a recepţiona anumite aplicaţii la frecvenţe apropiate de 20 MHz. dar aceasta poate recepţiona sau emite la fel de bine 78 . Un condensator în serie sau paralel cu bobina formează circuitul de acord. o antenă cu bară de ferită (baston.4-4. loopstick) este uneori utilizată. O antena cu buclă mare are de obicei. Din acest motiv. o bucla în /2 poate fi orientata cu axele vertical. O antenă baston oferă caracteristici de directivitate similare cu ale antenei cu buclă mică din Fig. Sensibilitatea este maximă în părţile laterale ale bobinei.

atunci când o antena este curbată într-o bucla de lungime . cu fiecare parte având o dimensiune de un sfert de lungime de unda. se obţin următoarele rezultate: C m  306 / f MHz  306 /14. Problema 4-4 Care este circumferinţa unei bucle în  proiectată pentru o frecvenţă de rezonanţă de 14 MHz? Exprimaţi raspunsul în metri şi în picioare. dimensiunea sa fizică este mai mare decât echivalentul ei în linie dreaptă. câmpul EM circulă în jurul acesteia cu o viteză mai mare decât viteza luminii.________________________________________________________________________________________________________________ şi în toate directiile orizontale. circumferinţa este data de aceste formule aproximative: C m  306 / f MHz si C ft  1005 / f MHz Acestea sunt valorile exprimate în metri şi picioare. Acest tip de buclă este de obicei. care este aceeaşi pentru toate câmpurile EM care se propagă în spaţiul liber. Radiatia/raspunsul maxim pentru o buclă în  se gaseşte de-a lungul axelor. Ele sugerează faptul că. Pentru o buclă mare. Soluţia 4-4 Folosind formulele de mai sus şi valorile date.8ft 79 .0  21. în spatiul liber. vei observa ceva ciudat la aceste formule. Dacă esti suficient de atent.0  71. în  făcută din fire. poziţionată cu axele sale orizontal. pătratică. Aceasta nu înseamna că. ca şi când factorul de viteza ar fi mai mare decât 1! Explicatia pentru acest aspect depăşeşte scopul acestei cărti si este legată de modul în care câmpul EM din jurul unei bucle în  interactioneaza cu aceasta.9m si C ft  1005 / f MHz  1005 /14.

asemenea celor în /4. nu necesita un asemenea sistem de masă. Un fir este conectat la partea de împământare a echipamentului şi corespunde unui terminal al prizei în formă de D sau U. Poate ajuta la protecţia echipamentelor dacă un fulger loveşte în apropierea acestora. este o idee buna să porţi mănuşi de izolaţie şi cizme de cauciuc când lucrezi cu diferite sisteme de împământare Unele tipuri de cabluri uzuale au trei fire. Împământarea electrică Împamantarea electrică este importantă pentru siguranta personală. un voltaj considerabil AC poate exista între ele. o tensiune AC poate exista între ţevi si firele de împamantare ale sistemului electric din gospodarie. este recomandat în cazul oricărui sistem de antene. Este o cutuma în ingineria electrică si electronică următoarea afirmaţie: “Niciodata sa nu atingi în acelasi timp două puncte de masă”. Acest voltaj este indus de cuplajul electromagnetic dintre fire si instalatie. în pământ. Acest terminal nu ar trebui niciodată să fie conectat deoarece poate conduce la apariţia unor tensiuni periculoase pe diferitele suprafeţe metalice expuse. rezultând o crestere a potentialului dintre punctele de pe sol localizate la câtiva metri depărtare. De asemenea. Un sistem de masă cu pierderi mici în DC numit şi împământare electrică. Oamenii cu experienţă mare au suferit severe şocuri electrice pentru că au uitat aceasta regulă şi de aceea. Sistemele cu balansare. Problema 4-5 Ce poate cauza diferenţa de potential existentă între firul de împamântare al cablului cu trei fire şi conducta de apă din cupru a casei tale? Soluţia 4-5 Mai puţin în situaţia în care ţevile din cupru ar fi conectate direct printr-un fir la firele împamantate ale sistemului electric. Curentul electric poate exista de asemenea. Chiar dacă ţeava de apa rece trece direct prin pământ si toate îmbinarile sunt metal-metal. Aceasta se refera la tendinţa de a exista o diferenta de potential între doua puncte legate la masă. Această tensiune poate fi suficient de mare ca să cauzeze şocuri electrice mortale. fapt care în aparenţă sfidează logica.________________________________________________________________________________________________________________ Sisteme terestre Sistemele fixe de antene. necesită sisteme de împământare cu pierderi mici. Împământarea de RF 80 . micşorează şansele de apariţie a interferenţelor electromagnetice (EMI) cu alte echipamente. asemenea antenelor dipol în /2.

Aceste fire pot fi instalate la suprafaţă sau pot fi îngropate în pământ. indiferent de cât de bună este conexiunea la împamantare. 4-5 arată o schemă de RF de împamantare utilă (A) şi una nepotrivită (B). dacă baza antenei verticale este poziţionată la un sfert de lungime de undă deasupra suprafeţei terestre sau chiar mai mult. De asemenea. Fig. doar 81 . o montare incorectă care crează bucle de împământare Aşa după cum s-a văzut. 4-5. Acest conductor trebuie sa fie cât mai scurt posibil. Cu cât este mai mare numărul de fire radiale cu o anumită lungime în cadrul unui sistem de antenă montat vertical. Un sistem defectuos de împămantare conţine bucle de împămantare care cresc susceptanţa echipamentelor la acşiunea EMI. În A. cu cât sunt mai lungi aceste fire radiale pentru un număr dat. fiecare dispozitiv este conectat la o magistrală de împământare comună. cu atât este mai bine. Firele radiale de împamantare măsoară un sfert de lungime de undă sau mai mult.________________________________________________________________________________________________________________ O buna împamantare de RF poate ajuta la minimizarea EMI. Firele şi buclele de împamantare lungi se comportă ca şi antenele de RF. Ele ruleaza din afara bazei unei antene montate vertical si sunt conectate la cămaşa cablului coaxial de alimentare. Într-un sistem de împamantare de RF bun. cu atât mai bine va funcţiona antena. care ruleaza către priza de pământ prin intermediul unui singur conductor. Fig. În B. o metodă corectă de împământare a mai multor unităţi.

Daca ERP este PERP în waţi. Localizarea antenei este presupusa a fi în centru sau în originea graficului. În acest caz. Câştigul este exprimat în decibeli (dB). Pentru orice tip de antenă. o antena de referinta utilizată pentru masurarea câştigului în putere poate fi şi un radiator izotropic. Un punct de echilibrare este un alt motiv de a obţine o împamantare de RF sau un plan de masă care să nu fie în contact direct cu pământul. Cu cât radiatia sau capacitatea de recepţie a unei antene într-o anumita directie este mai mare. iar puterea aplicată este P în waţi.________________________________________________________________________________________________________________ trei sau patru fire radiale în /4 sunt necesare pentru a obţine o bună împamantare de RF. Ideal.15  castig in putere (dBd) Reprezentări ale directivităţii Radiatia antenei şi formele răspunsului său sunt reprezentate în coordonate polare asemeni graficului prezentat în Fig. care teoretic emite şi receptionează aceeaşi cantitate de energie în toate direcţiile. unitatile pentru câştig sunt denumite dBi (dB raportaţi la un radiator izotropic). în spaţiul liber. un ecran sau placă metalică plasată peste suprafaţă si orientată orizontal. diferă prin aproximativ 2. unde radiaţia şi recepţia sunt cele mai mari. pot fi utilizate pentru a oferi un cuplaj capacitiv cu pământul. trebuie utilizată o antena de referinta şi a cărui câştig este presupus în mod uzual ca fiind egal cu 0 dB. raza punctelor de echilibru ar trebuie să fie cel puţin /4 pentru cea mai scăzută frecvenţă de operare. De asemenea. un dipol λ/2. O reţea de fire. Câştigul în putere raportat la dipol (pentru direcţiile de intere) este exprimat în unităţi ntate dBd (dB raportaţi la un dipol). câştigul de putere exprimat în dBd şi dBi. Această antena de referinţă este de obicei. Câştig şi directivitate Câştigul în putere al unei antenei de emisie este raportul dintre puterea efectiv radiată (ERP) maximă şi puterea de RF curentă aplicată în punctul de alimentare. atunci: castig in putere (dB)  10 log10 ( PERP / P ) Câştigul în putere este întotdeauna masurat în directia de interes a unei antene. Acest cuplaj minimizeaza pierderile de RF ale împământării.15dB : castig in putere (dBi)  2. 82 .4-6. Pentru a defini câştigul în putere. cu atât sunt mai îndepartate punctele reprezentării de centrul sistemului de coordonate.

est. sud şi vest) sunt poziţionate unghiular în sensul acelor de ceasornic. Axa antenei urmăreşte linia 00-1800. Cu dipolul orientat astfel 83 . iar direcţiile (nord. Caracteristica de directivitate în planul de elevaţie (planul E) a unui dipol depinde de înălţimea acesteia de la nivelul solului. orientată orizontal astfel încât conductorul său să fie pe direcţia nord-sud. în plan orizontal (H).________________________________________________________________________________________________________________ Fig. iar în B.4-6 A. Caracteristica de directivitate pentru o antenă dipol. în plan vertical (E) O antenă dipol. În A.4-6. are o directivitate în plan orizontal (H) identică cu cea prezentată în Fig.

este o altă formă de exprimare a directivităţii unui sistem de antenă. dintre ERP pentru lobul principal. relativ la ERP pentru direcţia diametral opusă acestuia. La frecvenţe de domeniul microundelor. unghiurile reprezintă grade deasupra orizontului. Unele antene construite din mai multe elemente tubulare din metal. la stânga). Un exemplu este prezentat în Fig. pot avea un câştig direct de peste 20 dBd. în decibeli (dB). iar linia întreruptă reprezintă orizontul (jumătatea inferioară a planului de coordonate reprezintă punctele sub nivelul planului de masă).________________________________________________________________________________________________________________ 1 λ 4 deasupra solului. este mai uşor să se obţină niveluri ridicate ale câştigului direct. antenele satelitare pot avea un câştig de până la 35 dBd. încât conductorul să cadă perpendicular pe planul foii şi antena ridicată la Câştigul direct Câştigul direct al unei antene este raportul. În general. Raportul f/l se exprimă de asemenea. Raportul faţă-lateral Raportul faţă-lateral al unei antene. 4-7. Fig. sau de pe nord şi vest (raport f/l. în decibeli. Raportul faţă-spate Raportul faţă-spate al unei antene unidirecţionale. atunci raportul f/s este de 15dB. a ERP în centrul lobului principal. forma caracteristicii de directivitate se aseamănă cu cea din Fig. în planul H. cu cât lungimea de undă scade (frecvenţa creşte). relativ la ERP a unei antene dipol în direcţia favorabilă. Raporturile f/l la stânga sau dreapta sunt egale din punct de vedere teoretic. În acest caz. este o comparaţie în decibeli. Ele însă diferă în practică datorită obiectelor cu propietăţi conductive (din punct de vedere electric) care sunt dispuse în jurul antenei şi distorsionează caracteristica acesteia de directivitate. 84 . la drepta). Raporturile f/l sunt evidenţiate în acest caz comparând nivelurile ERP de pe direcţiile nord şi est (raport f/l. abreviat f/l. abreviat f/s. 4-7 arată caracteristica de directivitate ipotetică. 4-6 B. Dacă fiecare pereche adiancentă de cercuri concentrice din acest grafic reprezintă 5 dB. ERP din centrul lobului principal este comparată cu ERP din centrul lobilor secundari (aceia la unghiuri potrivite faţă de direcţia favorabilă). Raportul f/s are ca scop principal compararea ERP de pe direcţia nord (0  ) şi respectiv. sud (180  ). a unei antene unidirecţionale orientate spre nord.

Aşadar f/l în acest caz este de aproximativ 35 dB. 85 . 4-7 reprezintă câte 10 dB. Care este raportul f/l al antenei ? Soluţia 4-6 Centrul lobilor laterali se află la 3.5 cercuri înăuntru faţă de centrul lobului principal. Caracteristica de directivitate pentru o antenă ipotetică.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Raporturile faţă-spate şi faţă-lateral pot fi determinate dintr-un astfel de grafic Problema 4-6 Presupunând că fiecare pereche de cercuri adiacente concentrice din Fig. 4-7. Reţele de antene fazate O reţea fazată foloseşte două sau mai multe elemente conduse (elemente conectate direct la linia de alimentare) pentru a produce un câştig în anumite direcţii în defavoarea altora.

________________________________________________________________________________________________________________ Concept Două perechi simple de dipoli în fază sunt prezentate în Fig. perechile 1 de dipolii sunt dispuse la λ şi alimentate cu o diferenţă de fază de 90  . precum se prezintă în B. 4 rezultând o caracteristica de directivitate unidirecţională. 4-8. În A. un sistem fazat unidirecţional. 4-8. În A. O carcteristică bidirecţională poate fi obţinută dispunând dipolii la o distanţă de λ şi care sunt alimentaţi în fază. Fig. În B. un sistem fazat bidirecţional 86 .

v factorul de viteză al liniei de transmisie folosit în liniile fazate (denumite şi ansamblu fazat) şi f MHz este frecvenţa în megaherţi. distanţa electrică dintre joncţiunea celor două linii de transmisie şi antena din dreapta ar trebui să fie cu 1 λ mai mare decât cea dintre joncţiune şi antena din stânga. Antena filară Există o dispută între pasionaţii de antene referitoare la cât de lung ar trebui să fie un fir pentru a fi calificat drept antenă filară. cu atât e mai mare câştigul. Câştigul este o funcţie de lungimea antenei: cu cât e mai lungă antena. 4-8 A. sunt aproximativ în linie cu firul. Uneori firele sunt mai scurte de λ. Caracteristica de directivitate este complicată cu multipli lobi principali şi secundari. Pentru a putea fi catalogată drept antenă filară. dacă lungimea de undă e suficient de scurtă. unde are loc maximul de radiaţie şi receptivitate. alţii susţin că aceasta ar fi 2λ sau mai mult. o antenă trebuie să fie suficient de lungă pentru a genera un câştig substanţial raportat la antena dipol. Unii spun că λ este de ajuns. În sistemul ilustrat în Fig. În sistemul ilustrat 4 în Fig. 87 . Pentru perechea de dipoli în fază prezentată în Fig.0v / f MHz şi Q ft  246v / f MHz unde Qm este lungimea în metri. Lobii principali. Matricile fazate pot avea o caracteristică de directivitate fixă sau reglabilă. lungimile secţiunilor elementelor de fază sunt critice. Lobii secundari apar pe direcţii multiple. O lungimea electrică corespunzătoare unui sfert de lungime de undă se determină conform formulelor: Qm  75. iar o asemenea antenă este mult mai corect să fie denumită antenă cu fire aleatoare. distanţa electrică dintre joncţiunea celor două linii de transmisie şi antena din stânga ar trebui să fie egală cu distanţa dintre joncţiune si antena din dreapta. Caracteristica se poate schimba foarte mult modificând doar foarte puţin lungimea firului. atunci aceştia pot fi construiţi din elemente metalice tubulare. caracteristica de directivitate poate fi astfel ajustată. O antenă filară măsurând câteva lungimi de undă poate produce un câştig de câţiva dBd. Cu antene fazate vertical. faza relativă a semnalului poate fi variată şi astfel. 4-8 A. 4-8 B. Q ft este lungimea în picioare.________________________________________________________________________________________________________________ Pentru o funcţionare corespunzătoare. care să fie montate pe un rotator care să permită o ajustabilitate în direcţie de pâna la 360  .

Proprietăţile directive ale unei antene cu dispunere laterală depind de numărul de elemente. din Fig. linia de transmisie trebuie 88 λ dispuşi paralel şi alimentaţi cu 2 . se obţine o caracteristică de directivitate bidirecţională. ca în figură sau pot fi un sistem complex. În general. cele două elemente pot fi alimentate în fază şi dispuse la o distanţă de λ. 4-9. Maximum de radiaţie şi de răspuns are loc în planul perpendicular pe planul care conţine elementele Dispunerea laterală Fig. Astfel. chiar dacă elementele au sau nu. Elementele sunt alimentate în fază. Aceasta produce o caracteristică 4 de directivitate unidirecţională. 4-9 arată aranjamentul geometric al unei antene cu dispunere laterală. Dispunere laterală. Într-o matrice fazată. Dispunerea liniară O dispunere tipică liniară constă din doi dipoli un defazaj de 90  şi separaţi la o distanţă de λ . atunci sistemul devine o antenă panou. fiecare cu proprietăţile sale de directivitate. cu cât numărul acestora este mai mare cu atât câştigul este mai mare. Elementele comandate pot fi reprezentate de un singur radiator. un câştig propriu şi de distanţa dintre ele. Dacă un ecran reflector este dispus în spatele ariei de dipoli. Ca o alternativă.________________________________________________________________________________________________________________ Fig.4-9.

Problema 4-7 Care este lungimea unei linii de transmie în /4.1  10. Acesta interacţionează cu câmpul electromagnetic al elementului condus.0  0. sunt antena Yagi şi antena Quad. este o distribuţie paralelă de elemente drepte (“Yagi” este numele inventatorului japonez al antenei). Cele mai simple şi des întâlnite exemple. iar factorul de viteză al liniei trebuie să fie cunoscut şi luat în calcul.________________________________________________________________________________________________________________ tăiată astfel încât. utilizată ca matrice fazată într-o antenă similară cu cea din Fig. Soluţia 4-7 Se aplică direct formulele: Qm  75. 4-8 sunt ambele de tip liniar. Sistemele de dipoli fazaţi prezentate în Fig. să obţinem lungimea potrivită de undă. Când câştigul are loc în direcţia elementului pasiv.9ft Reţele de antene pasive Matricile pasive sunt folosite la frecvenţe de la 2 MHz până la câţiva GHz pentru a obţine o directivitate cât mai bună şi un câştig direct cât mai mare. iar reflectorul este cu câteva procente mai mare. iar frecvenţa de 18.31m şi Q ft  246v / f MHz Q ft  246  0.1 MHz.8.1  3. 89 . 4-8 A. dacă factorul de viteză al liniei este de 0. Concept Un element pasiv este un conductor electric care face parte din sistemul de antenă. elementul este numit director. Antena Yagi Antena Yagi. elementul este numit reflector.8/18.0v / f MHz Qm  75. O antenă Yagi cu două elemente este formată dintr-un reflector şi un director montate în paralel şi la o anumită distanţă de elementul comandat.8 /18. Când câştigul are loc în direcţia opusă elementului pasiv. dar nu este conectat la linia de alimentare. denumită uneori şi antenă fascicul sau canal de undă. Directorii sunt cu câteva procente mai mici decât elementul comandat.

Antenele Quad lung şi quagi sunt foarte practice la frecvenţe de peste 100 MHz.________________________________________________________________________________________________________________ Distanţa optimă dintre un element comandat şi un director Yagi este 0.15λ până la 0. Câştigul şi raportul f/s pentru o antenă Yagi creşte pe măsură ce sunt adăugate elemente. Un quad cu 2 elemente are un element comandat şi un director sau un element comandat şi un reflector. Fiecare director este puţin mai mic decât precedesorul său. un reflector şi un element comandat are un câştig şi un raport f/s superior comparativ cu o antenă Yagi cu 2 elemente. în loc de ochiuri.2λ. Pot fi adăugaţi directori suplimentari antenei quad de bază cu 3 elemente. cu directorul acordat pe o frecvenţă cu 5% până la 10% mai mare decât frecvenţa de rezonaţă a elementul comandat. excepţie făcând faptul că în locul elementelor în /2 sunt folosite ochiuri de lungime λ.1λ până la 0. Distanţa optimă dintre un element comandat şi un reflector Yagi este de 0. cu atât dimensiunile optime ale antenei devin din ce în ce mai complicate. 4-10 (acesta este doar un desen conceptual).2λ. O antenă Yagi cu 3 elemente. aceasta putând avea ori câte elemente dorim. Cu cât numărul de elemente creşte. Fiecare director este puţin mai mic decât precedesorul său. Elementele directoare pot fi şi similare celor de la antenele Yagi multi-element. Reflectorul este acordat pe o frecvenţă cu 3% până la 5% mai puţin decât frecvenţa de rezonanţă a elementului comandat. Un quad cu 3 elemente are un element comandat. Proiectarea şi construcţia unei antene Yagi cu multe elemente este destul de complicată. Câştigul creşte pe măsură ce numărul de elemente creşte. O asemenea antenă este numită quagi. dipoli drepţi în /2. Câştigul unei antene Yagi cu 3 elemente bine proiectată este de aproximativ 7 dBd. Antena Quad Antena Quad funcţionează după aceleaşi pricipii ca şi antena Yagi. un director. Câştigul unei antene Yagi cu 2 elemente bine proiectată este de 5 dBd. Un exemplu este ilustrat în Fig. Acest lucru se face adăugând din ce în ce mai mulţi directori în faţa unui Yagi cu 3 elemente. cu un acord al frecvenţei cu până la 10% mai mic decât frecvenţa de rezonanţă a elementului comandat (alimentat). 90 . Directorul este acordat pe o frecvenţă cu 3% până la 5% mai mare decât frecvenţa de rezonanţă a elementului comandat. un director şi un reflector.

1×1.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. 91 .05=10.6 MHz. O antenă Yagi cu 3 elemente Problema 4-8 Presupunem că vom construi o antenă Yagi cu 2 elemente. Limita superioară a acestei game este 10.4-10.05 până la 1. ar trebui reglat la o semi-lungime de undă de rezonanţa pe o frecvenţă de 5 până la 10 % mai mare decât cea a elementului activ.10 ori mai mare decât frecvenţa de rezonanţă a directorului.1 MHz. ce poate fi rotunjită la 10.10=11.1 MHz. Care este gama de frecvenţe aproximativă pentru care directorul ar trebui reglat? Soluţia 4-8 Directorul dintr-o antenă Yagi cu 2 elemente.1×1.605 MHz. Elementul ei activ este în /2 cu frecvenţa de rezonanţă de 10. având un element comandat (activ) şi un director. Limita inferioară a acestei game este 10.11 MHz. Aceasta înseamnă că frecvenţa de rezonanţă a jumătăţii de lungime de undă a directorului ar trebui să fie de la 1. ce poate fi rotunjită la 11.

Acest paraboloid este rezultatul rotaţiei unei parabole în jurul axei sale în spaţiul tredimensional. dar în cele mai multe cazuri realizabilă. Sistemul de alimentare a unei antene parabolice de obicei. O antenă parabolică trebuie să aibă diametrul a cel puţin câteva lungimi de undă pentru a funcţiona corespunzător. Cu cât diametrul reflectorului în lungimea de undă este mai mare. În mod alternativ. a cărui formă este o secţiune printr-o sferă. Deschiderea radială a helix-ului ar trebui să fie de aproximativ 0.25 în centrul benzii de operare. deasupra unei limite inferioare specificate. Aceasta este alimentarea unei antene parabolice Cassengrein şi este arătată în Fig. sau o plasă de sârmă. ca alternativă utilizarea reflectorului sferic. cu o formă asemănătoare unei bobine sau a unui arc slăbit. un mic preamplificator de recepţie şi o unitate de emisie sunt dispuse în punctul de focalizare şi sunt comandate de la distanţă prin cabluri coaxiale. antena sau preamplificatorul/emiţătorul pot fi dispuse în spatele antenei principale. La unele sisteme de antene parabolice.4-11A). Aceste sisteme formează alimentarea unei antene parabolice convenţionale (Fig. Antena helicoidală O antenă helicoidală este o antenă unidirecţională cu câştig ridicat.________________________________________________________________________________________________________________ Antene de microunde şi UHF La frecvenţele radio aproximativ de 300 MHz. un ecran. Fig. Antena parabolică O antenă parabolică (sau antenă oală) trebuie să aibă o formă corectă şi să fie aliniată cu precizie.4-11B. adeseori folosită împreună cu un ecran plat reflector. atunci spaţierea dintre fire trebuie să fie o mică fracţiune din lungimea de undă. Raza reflectorului ar trebui să fie de aproximativ 0. antenele cu câştig mare au dimensiuni rezonabile deoarece lungimile de undă sunt scurte. Elementul reflector poate fi o tablă metalică. Mai puţin precisă este. Spaţierea longitudinală dintre bucle ar trebui să fie aproximativ 0. O antenă helicoidală poate fi folosită pentru o bandă destul de largă de frecvenţe. iar semnalele vor fi reflectate de la o “oglindă EM” convexă localizată în punctul de focalizare.8 λ pentru cea mai mică frecvenţă de operare. Cea mai eficientă formă este aceea a unui paraboloid. este format dintr-un cablu coaxial sau ghid de undă (o structură de canal gol prin care câmpurile EM se pot propaga) de la receptor şi/sau emiţător şi o antenă mică în punctul de focalizare. Lungimea totală a 92 . Dacă un ecran sau o plasă de sârmă sunt folosite. cu atât câştigul este mai mare şi cu atât este mai îngust lobul principal. 4-12 prezintă o diagramă funcţională.17  corespunzător centrului benzii de frecvenţă în care aceasta operează.

Grupuri de antene helicoidale. toate plasate una lângă cealaltă într-o matrice 93 . alimentare standard. Antene parabolice cu: în A.4-11.0λ pentru cea mai joasă frecvenţă de operare.________________________________________________________________________________________________________________ helix-ului ar trebui să fie cel puţin 1. Fig. iar în B. cu alimentare Cassegrain O antenă helicoidală poate oferi un câştig direct de aproximativ 15dBd.

4-13. sunt obişnuite în sistemele de comunicaţii spaţiale. O antenă cu reflector unghiular utilizată în domeniul microundelor şi UHF 94 .4-12. O antenă helicoidală cu reflector Fig. Fig.________________________________________________________________________________________________________________ pătratică cu un singur reflector mare.

Aceasta minimizează radiaţiile parazite şi răspunsul spre şi dinspre antena parabolică. Antena horn este îndreptată înapoi către centrul reflectorului antenei parabolice. cu un singur reflector alungit. Fig. ele sunt de obicei. Linia de alimentare este un ghid de undă care se îmbină cu antena în cel mai îngust punct (gâtul) al antenei.________________________________________________________________________________________________________________ Antena cu reflector unghiular O antenă cu reflector unghiular care utilizează un element activ în /2. toate acestea au un aspect similar. 4-14 este un desen reprezentativ în acest sens. 4-14. Problema 4-9 Care lungimea minimă totală pe care o antenă helicoidală ar trebui să o aibă pentru o frecvenţă de proiectare de 900 MHz? 95 . Antenele Horn de cele mai multe ori nu sunt folosite singure. Aceasta are un câştig modest comparativ cu un dipol în /2. utilizate pentru alimentarea antenelor parabolice mari. O antenă horn utilizată în domeniul microundelor Antena horn Există mai multe configuraţii diferite ale antenei horn. este arătată în Fig. cu direcţia de radiaţie maximă care coincide cu deschiderea antenei. formând o matrice de antene cu reflector unghiular coliniare. Antenele cu reflector unghiular sunt folosite pentru recepţiile televizate (TV) şi pentru comunicaţiile satelitare. Fig. Reflectorul poate fi o plasă de sârmă.4-13. Mai mulţi dipoli în /2 pot fi alimentaţi în fază şi plasaţi de-a lungul unei axe comune. Această antenă oferă o radiaţie unidirecţională şi un model de răspuns. ecran sau tablă metalică.

cum ar fi cablul înfrăţit (care se mai numeşte şi panglică TV) şi liniile. exprimată în ohmi (Ω). Toate liniile de alimentare prezintă o impedanţă caracteristică (Z0) care depinde de construcţia fizică a liniei.scară sunt exemple de linii de alimentare echilibrate. Un cablu coaxial obişnuit are Z0 cu valori cuprinse între 50 şi 100 Ω. Cablurile cu fire paralele. transferă energie între echipamentele de comunicaţie wireless şi o antenă.09 ft Linii de alimentare O linie de alimentare de asemenea.Amintindu-ne formulele de mai sus şi înlocuind cu valorile numerice. Caracteristici de bază Liniile de alimentare pot fi categorizate ca fiind neechilibrate sau echilibrate. obţinem următoarele rezultate în metri şi picioare: λm=300/fMHz =300/900 =0.333 m şi λft=984/fMHz =984/900 =1. 96 . Exemple de linii de alimentare neechilibrate includ cabluri coaxiale şi ghiduri de undă. reprezintă raportul dintre tensiunea RF (în volţi) şi intensitatea curentului de RF (în amperi) atunci când nu există unde staţionare pe linie adică. atunci când curentul şi tensiunea sunt în acelaşi raport în toate punctele de-a lungul liniei de alimentare.0λ în aer liber. de tipul de material dielectric care este folosit pentru a menţine constantă spaţierea dintre conductoare. denumită şi linie de transmisie. Linia-scară are Z0 cu valori cuprinse între 300 Ω şi 600 Ω. Această valoare. depinzând de spaţierea dintre conductoare şi de asemenea.________________________________________________________________________________________________________________ Soluţia 4-9 Lungimea minimă ar trebui să fie 1. Cablul înfrăţit are valori ale impedanţei caracteristice de la aproximativ 75 Ω până la 300 Ω.

nu apare nici-o undă staţionară. o nepotrivire a impedanţelor poate cauza o puternică pierdere a puterii semnalului. Pentru a propaga eficient un câmp EM. Raportul SWR a unei linii de transmisii poate fi uşor măsurat folosind un aparat de măsură comercial. Nepotrivirile sunt prezentate de rapoartele 2:1 (tensiunea maximă este de 2 ori mai mare decât tensiunea minimă). Unde staţionare Undele staţionare sunt variaţiile de tensiunea şi curent care există pe o linie de transmisie RF. 3:1 (tensiunea maximă este de 3 ori mai mare decât tensiunea minimă) şi aşa mai departe. Raportul dintre curentul maxim şi curentul minim poate fi de asemenea. Dacă un emiţător de mare putere ar fi folosit. 0. atunci când impedanţa de sarcină (a antenei) diferă de impedanţă caracteristică a liniei de transmisie.7 λ. Un ghid de undă obişnuit este un tub metalic gol. a căror valori pentru Z0 sunt independente de frecvenţă. definit ca SWR. Într-o linie de transmisie terminată într-o rezistenţă pură ce are o valoare egală cu impedanţă caracteristică a liniei. adeseori numit mai simplu. Raportul SWR ideal este 1:1. care de obicei are o secţiune rectangulară sau transversală. Raportul dintre tensiunea maximă şi tensiunea minimă este raportul de undă staţionară în tensiune (VSWR).________________________________________________________________________________________________________________ Ghid de undă Ghidurile de undă sunt folosite pentru frecvenţe UHF şi de microunde. raport de undă staţionară (SWR). adică la frecvenţe mai mari de 300 MHz. Ghidurile de undă trebuie păstrate curate şi uscate pe dinăuntru şi libere de obstacole. apariţia apei şi a condensării trebuie prevenită. În această privinţă diferă de cablul coaxial sau de firele paralele. Un SWR mare poate fi deseori neglijat. Z0 a ghidului de undă variază în funcţie de frecvenţă. dar la frecvenţe înalte sau la liniile de transmisie de lungă distanţă. Cu cât este mai mare nepotrivirea impedanţelor. iar accesul păianjenilor şi a insectelor nu trebuie permis. Atunci când undele staţionare sunt prezente. 97 .7 λ sau mai mult.5λ şi de preferat. Un ghid de undă circular ar trebui să aibă cel puţin 0. dar această definiţie este rareori folosită. creat în acest scop. fie prin încălzirea conductoarelor şi/sau a materialelor dielectrice ce le separă.6 λ în diametru dar de preferat. cu atât este mai mare neuniformitatea. există o distribuţie neuniformă de curent şi tensiune. mai mult de 0. Aceasta poate prezenta probleme de întreţinere. Aceasta este o situaţie ideală. curenţii şi tensiunile de pe o linie de alimentare puternic nesincronizată pot deveni suficient de mari pentru a cauza distrugeri fizice. un ghid de undă rectangular trebuie să aibă secţiuni transversale măsurând cel puţin 0.

tot timpul când echipamentul nu este în funcţiune. În mod ideal. 2. Echipamentul wireless care are antene în exterior nu ar trebui folosit pe durata furtunilor cu fulgere sau când fulgeră în apropiere.________________________________________________________________________________________________________________ Probleme de siguranţă Sistemele de antene pot prezenta importante pericole fizice şi electrice pentru personalul care le instalează şi le întreţine. Răspunsurile corecte sunt la sfârşitul cărţii. Antenele nu ar trebui niciodată să fie poziţionate în aşa fel încât. generat de această expunere nu au fost stabilite însă cu siguranţă. cu privire la siguranţa antenei. La o antenă Yagi completă formată din 3 elemente. poate fi optimizat prin: a) maximizând rezistenţa de radiaţie. de bază : “Dacă nu sunteţi siguri în abilitatea voastră pentru a instala sau întreţine un sistem de antene. O persoană fără experienţă nu ar trebui în niciun caz să încerce să se urce pe o astfel de structură. Întotdeauna urmaţi această regulă de siguranţă. Totuşi. 1. Construcţia şi întreţinerea antenelor nu ar trebui niciodată realizată atunci când fulgere sunt vizibile. Eficienţa unui sistem de antene montate vertical la sol. Un bun punctaj constă în 8 răspunsuri corecte. antenele ar trebui desconectate de la echipamentul electronic şi ar trebui conectate la o împământare eficientă. Pentru informaţii detaliate. deoarece aceştia ar putea încerca să se urce pe el. Proporţiile riscului. cum ar fi turnurile şi stâlpii publici este o muncă pentru profesionişti. lăsaţi aceasta pe seama unui profesionist”. c) minimizând raportul SWR. există o îngrijorare suficientă pentru a justifica verificarea ultimelor publicaţii pe această temă. un turn radio nu ar trebui să fie accesibil copiilor. De asemenea. Chestionar Referiţi-vă la textul din acest capitol dacă este necesar. chiar dacă furtuna pare a fi la o distanţă mare. Antenele emiţătoarelor din interior expun personalul de exploatare la câmpuri EM. consultaţi un inginer profesionist de antene şi/sau un text complet despre proiectarea şi construirea antenelor. să cadă sau să atingă liniile de electricitate. inclusiv linia de alimentare şi elementul radiant. b) minimizând rezistenţa de pierderi. d) toate cele de mai sus. Antenele şi structurile de sprijin ar trebui să prezinte un pericol fizic pentru oamenii din jurul lor. de exemplu. nu ar trebui să fie posibil ca liniile de electricitate sa cadă sau să atingă antena. directorul este de obicei: 98 . dacă e vreunul. Căţărarea pe suporturile de antene.

c) unde elctromagnetice. b) linie neechilibrată. Variaţiile de tensiune pentru o linie de transmisie RF când impedanţa antenei diferă de impedanţa caracteristică de linie sunt numite: a) radiale. 6. O antenă verticală în /4. b) ele măresc riscul apariţiei şocurilor electrice. Care este frecvenţa de rezonanţă naturală a acestei antene? a) 68 MHz b) 6.8 MHz c) 136 MHz d) 13. construită din elemente tubulare de aluminiu. 7. de orice mărime. b) unde scurte. c) ele pot fi făcute uşor oricât de mari. c) trebuie să rezoneze pe frecvenţa de operare. are o înălţime de exact 10 m. Buclele de masă nu sunt dorite deoarece: a) se pot comporta ca şi antenele şi măresc riscul apariţiei EMI. 3. mai mare decât elementul activ.6 MHz 4. 8. cu un factor de viteză de 91%. c) nu se schimbă când rezistenţa de radiaţie creşte. nu contează. d) nu poate fi determinată nici dacă se cunoaşte rezistenţa de radiaţie.________________________________________________________________________________________________________________ a) b) c) d) mai mic decât elementul activ. 5. b) trebuie sa fie mai mare de un /4. Eficienţa unei antene luând în calcul o constantă numită rezistenţa de pierdere: a) creşte când rezistenţa de radiaţie creşte. Într-o antenă cu plan de masă. are aceeaşi mărime ca şi elementul activ. elementul radiant: a) trebuie să fie în /4. b) scade când rezistenţa de radiaţie creşte. 99 . d) stai! Ele sunt un element bun. d) nu trebuie să rezoneze pe frecvenţa de operare. d) unde staţionare. Cablul coaxial este un exemplu de: a) linie echilibrată.

e) 2. d) panglică TV. a) 9. iar factorul de viteză al sârmei este de 95%.553 ft. astfel nu va exista posibilitatea să memoraţi răspunsurile în cazul în care vreţi să refaceţi testul.000 kHz? Se presupune că antena este confecţionată din sârma. d) Impedanţă. 10. iar _____ receptorului este programată sa urmeze automat. d) niciuna din cele de mai sus. c) unui semnal modulat în amplitudine.009533 ft.________________________________________________________________________________________________________________ c) linie de cablu paralelă. 9. Test pentru întregul curs Nu vă referiţi la text când rezolvaţi testul. c) Antenă. Răspunsurile corecte se află la sfârşitul carţii.” Detector. a) Caştig. b) Fregvenţă.13 ft. Un rezultat bun reprezintă cel puţin 30 de răspunsuri corecte. _____ emiţătorului este schimbat rapid independent de modulaţia semnalului. Test3-1 reprezintă diagrama spectrală a: a) unui semnal SSB. c) 31. 100 . b) o arie pasivă. Care este lungimea. Puteţi să trasaţi diagrame sau să folosiţi calculatorul. Este bine sa aveţi un prieten care să verifice răspunsurile. c) o arie fazată. Un radiator în λ/2. b) 0. 1.03113 ft. d) 0. b) unui semnal modulat în fază. alimentat cu o secţiune în λ/4 a unei linii de transmisie paralele. în picioare. Fig. este un exemplu de antenă: a) antenă dublet. a unei antene dipol λ/2 proiectată pentru o frecvenţă de 15. Completaţi spaţiile goale cu termenii care dau sens frazei: „În comunicaţiile cu spectru impraştiat.

Test 3-1. Ilustrarea grafică a întrebărilor de la 2 la 5 3. Fig. b) Banda laterală inferioară.________________________________________________________________________________________________________________ d) unui semnal FSK. Y indică: a) Purtătoarea. În Fig. c) Banda laterală superioară. e) unui semnal continuu. Test 3-1. e) Schimbarea de frecvenţă. d) Deviaţia. b) Banda laterală inferioară. Test 3-1. 4. În Fig. X indică: a) Purtătoarea. d) Deviaţia. c) Banda laterală superioară. 101 .

b) Dipol. b) Un grup de emiţătoare radio conectate wireless. b) Un set de calculatoare conectate prin cablu. aflâdu-se în aceeaşi clădire. Dacă frecvenţa de emisie este scazută şi toate condiţiile sunt stabile. alate în diferite campusuri din America de Nord. 9. Un exemplu de WAN este: a) Un set de calculatoare conectate wireless. 6. O reţea locală (LAN) este: a) Un grup de receptoare radio conectate wireless sau prin cablu. O alimentare centrală în /2 formează o antenă denumită: a) Yagi. c) Ramâne aceeaşi. rezistenta de radiatie a antenei: a) Dispare. 5. Imaginaţi-vă o antena montată vertical pe sol având un sistem radial pentru minimizarea pierderilor prin masă. Test 3-1. b) Scade. e) Schimbarea frecvenţei. 7.________________________________________________________________________________________________________________ e) Schimbarea frecvenţei. aflându-se într-un campus. aflându-se în aceeaşi casă. d) Creşte e) Devine infinită. Presupunând că radiatorul vertical este poziţionat exact la λ/4. 8. c) Un grup de calculatoare conectate intr-o zonă geografică mică. b) Banda laterală inferioară. d) Deviaţia. d) Un grup de calculatoare conectate intr-o zona geografică mare. c) Dispunere fazată. c) Banda laterală superioară. c) Un set de calculatoare conectate prin cablu. Z indică: a) Purtătoarea. e) Niciuna din cele de mai sus. În Fig. e) Orice grup de calculatoare conectate între ele. d) Un set de calculatoare conectate wireless sau prin cablu. 102 . e) Comunicaţia dintre doi radio-amatori. d) Dispunere pasivă.

103 . c) Radio-amatorii comunică între ei prin intermediul sateliţilor geostaţionari.000 km. b) Pe orbita lunii.________________________________________________________________________________________________________________ 10. d) Crească. b) Utilizatorii poartă o conversţie în timp real între ei prin intermediul internetului. c) Modem. Dacă lungimea firelor este puţin mai scurtă şi celelalte condiţii sunt păstrate. 11. cât şi ca un demodulator se numeşte: a) Oscilator. e) Bandă laterală. d) La o altitudine mai mare de 36. 12. b) Reactor. e) Amplificator de înaltă frecvenţă. 14. c) Rămână aceeaşi. Un satelit (LEO) se află: a) La o altitudine mai mică de 10km. d) Oscillator local. 13. semnalul de intrare din antenă este trecut printr-un amplificator numit: a) Mixer. e) Sa devină infinită. c) Detector. rezistenţa de radiaţie a antenei poate să: a) Dispară. e) Pe o orbita care se află deasupra polilor magnetici ai pământului. c) Pe o orbită geostationară. Imaginaţivă o linie de alimentară la centru în λ/2. b) Modulator. d) Utilizatorii cu receptoare wireless încearcă să se conecteze la internet. Într-un receptor superheterodină. b) Scadă. e) Utilizatorii işi trimit e-mailuri. Un dispozitiv care se comporta atât ca un modulator. d) Monitor. IRC este o schemă în care: a) Utilizatorii îşi lasă mesaje prin intermediul cărţilor de buletin pe internet.

Z. poate să asculte (intercepteze) comunicaţia? a) X. c) O ascultare (interceptare). Y sau Z. c) Imagini statice. e) Semnale de control.________________________________________________________________________________________________________________ Fig. Iulustraţia grafică a întrebărilor 15 şi 16 15. Y. d) Imagini video. În ce punct o persoană cu un receptor wireless cu o acoperire bună. Fig. e) Nicio variantă. Faxul este o metodă de a transmite sau a recepţiona: a) Sunete de înaltă fidelitate. 17. d) O linie telefonică prin fir. Comunicaţiile sincrone reprezintă o metodă digitală specializată în care: 104 . Test 3-2 reprezintă: a) O criptare cap al cap. b) Y. d) Oricare din X. e) Niciunul din punctele X. b) O criptare wireless. 16. c) Z. Test 3-2. b) Cod Morse. 18.

Care din urmatoarele este un exemplu de sistem de comunicaţie personal (PCS)? a) Programarea unui robot. b) Emiţătorul şi receptorul folosesc acelaşi oscilator local ca să potrivească fregvenţele celor două sisteme. dar permite acestuia să recepţioneze semnale când apar. b) Bidirectională. La ieşirea unui emiţător vocal cu modulaţie FM avem: a) Frecvenţa instantanee rămâne constantă. calculatorul care transmite este cunoscut ca: a) Catod. c) Octet. e) Pot fi maxim 16 state digitale. e) Matrice de antene fazate. 21. b) Nod. d) Izotropică. 19. este numit: 105 . c) Purtatoarea este schimbată. În reţele de comunicaţii. 22.________________________________________________________________________________________________________________ a) Emiţătorul şi receptorul operează pe aceeaşi antenă ca să minimizeze interacţiunea dintre cele două sisteme. b) Navigarea pe internet. d) Pot fi maxim 8 state digitale. c) Emiţătorul şi receptorul folosesc acelaşi standard de timp ca să optimizeze cantitatea de informaţie care poate fi transmisă pe canal. d) Acţiunea unui radar. d) Emiţătorul şi receptorul variază rapid ca să se acordeze rapid fregvenţei programate. 20. b) Amplitudinea instantanee rămâne constantă. O antenă quad este normal: a) Omnidirectională. Circuitul care opreşte receptorul când nu există semnal la intrare. 23. e) Emiţătorul şi receptorul operează pe aceeaşi gamă dinamică să optimizeze inteligibiliatatea semalului. d) Sursă. e) O conversaţie la telefonul mobil. e) Emiţător. c) Unidirectională. c) Difuzarea in FM.

este 100µH. Condensatorul este reglat la C=100pF.6 MHz d) Nu exista o asemenea frecventa pentru că circuitul nu este rezonant e) Nu poate fi determinanta făra mai multe informantii 106 . Squeltch. a) 769 kHz b) 1. Test 3-3 prezintă o antenă cu buclă acordată. Fig. Consideram =3. în MHz. 24.30 MHz c) 10. Inductanţa buclei L. Formula pentru fregvenţa de rezonanţă f0. unde L este inductanţa în µH si C este capacitatea în µF este data de formula urmatoare: f0=1/[2π(LC)1/2] Fig. Mixer. pentru un circuit inductiv-capacitiv (adaptat).14. Ilustraţia grafică pentru întrebările 24 la 26 Care este frecventa de rezonanta a acestei antene? Neglijam orice capacitate care ar putea exista în linia. Test 3-3. Raport de detecţie. Procesor de semnal digital.________________________________________________________________________________________________________________ a) b) c) d) e) Câştig nul.

Test 3-3. frecventele audio joase devin cele mai înalte si frecventele înalte devin cela mai joase.________________________________________________________________________________________________________________ 25. 107 . Un astfel de semnal determină ca receptorul să sune şi să afişeze un număr 26. Dacă capacitorul variabil este ajustat astfel încat. este cunoscut ca: a) raport de zgomot b) o mixare a eficientei c) selectivitatea d) câştigul e) gama dinamică. 27. este un exemplu de: a) intermodulatie b) codare audio c) ascultarea de la distanţă d) procesarea digitala de semnal e) detectia anvelopei. inductanţa creste. Referiti-va la Fig. 28. frecventa de rezonanta a antenei de receptie: a) scade b) creste c) nu se schimba d) fluctuatiile urca şi scad e) devine infinită. O schemă primitivă de criptare în care semnalul vocal este întors cu susul în jos astfel încât. Test 3-3. Referiti-va la Fig. şi capacitatea rămâne la fel. Fiecare receptor poate prelua un semnal de la oricare emiţător. în opozitie cu sursele de zgomot din exterior. Dacă mai multe spire sunt adaugate bobinei astfel încat. frecventa de rezonanţă a antenei de recepţie: a) scade b) creste c) nu se schimba d) fluctuatiile urca si scad e) devine infinita. capacitatea sa crească. Imaginati–vă un sistem de comunicatii într-o singura directie care implica mai multe receptoare wireless alimentate de la baterii pe care oamenii le ţin în buzunare. Emiţătoarele sunt localizate în tot orasul. 29. O masura cantitativă a zgomotului pe care un receptor radio îl genereaza.

33. Aceasta problema arată că receptorul are: a) insuficient câştig b) selectivitate excesivă c) un raport de zgomot slab d) gamă dinamica slaba e) toate de deasupra. 34. reflectorul unei antene parabolice este: a) perfect plat b) modelat ca doi pereti plati care merg într-o linie dreapta c) modelat ca doi pereti plati care se întalnesc într-un punct d) modelat ca un paraboloid e) oricare din cele de deasupra. Acestea sunt funcţiile sistemului. Presupunem un receptor radio care poate prelua semnalele slabe foarte bine. diferenţa dintre frecventa purtatoarei instantanee şi frecvenţa purtatoarei nemodulate este denumită: a) deviatie b) raport de modulaţie c) raport digital d) esantionarea în frecvenţă e) frecvenţă de eşantionare. Este un exemplu de: a) un sistem pager b) o bucla locală wireless c) înregistrare wireless d) criptare cap la cap e) e-mail 30. Într-un semnal MF. cu exceptia când există un semnal puternic pe o frecvenţă apropiată de cea a semnlului dorit. Un ghid de unda este: a) un singur cablu prin care câmpurile EM se propagă b) un cablu coaxial prin care câmpurile EM se propagă c) o conductă goala în interior prin care câmpurile EM se propaga d) o pereche de cabluri paralele prin care câmpurile EM se propaga e) nici una din variantele de mai sus SWR ideal într-o linia de transmisie este: a) 1:0 108 31.________________________________________________________________________________________________________________ de telefon pe un ecran mic. Ideal. 32. .

Ilustrarea grafică a întrebărilor de la 36 la 38 Prespunem că. Fig. Test 3-4.________________________________________________________________________________________________________________ b) c) d) e) 35. 109 . Test 3-4 este o diagrama-bloc a: a) unui receptor cu cristal b) unui emiţător cu SSB c) unui receptor de conversie directă d) unui receptor superheterodină e) unui detector de raport. 37. în sistemul prezentat în Fig. Fig. Acest lucru este de aşteptat să producă o: a) sensibilitate crescută b) sensibilitate scazută c) ieşire audio scazută d) modulatie excesivă e) deviatie crescută. 0:0 1:1 1:2 2:1 Într-un semnal digital numărul de stări posibile sau nivele este denumit: a) rată de esantionare b) frecventa de eşantionare c) cadru de esantionare d) rezoluţie de esantionare e) index de eşantionare. câştigul amplificatorului de RF este crescut. 36. Test 3-4.

Presupunem că. Cum diferă HDTV faţă de televiziunea standard? (a) HDTV afisează trei dimensiuni. Receptorul cu SSB necesită folosirea: a) unui detector de raport b) unui receptor cu cristal c) unui receptor superheterodină d) unui receptor AM e) unui detector de produs. oscilatorul local este înlocuit de un amplificator. 110 . în schimb ce televiziunea standard nu necesită (e) un afisaj HDTV are mai multe linii decât un afişaj specific TV standard. iar televiziunea standard este transmisă prin satelit (d) HDTV necesită un cablu de fibră optică care merge până la abonat.________________________________________________________________________________________________________________ 38. 40. Ce se va întampla cu sistemul ca un întreg? a) va deveni mai sensibil b) va deveni mai puţin sensibil c) va deveni mai puternic d) va devein mai puţin efficient e) va înceta să functioneze bine. în sistemul prezentat în Fig. în schimb ce televiziunea standard afiseaza doar nuanţe de gri (c) HDTV este transmisă prin cablu. Test 3-4. 39. în schimb ce televiziunea standard doar două (b) HDTV afisează culorile.

a) b) c) d) e) 2. Fig. Poti desena diagrame sau folosi calculatorul dacă este necesar. Exam -1. Exam-1. Ilustraţia grafică pentru întrebările 2 la 5 3.________________________________________________________________________________________________________________ Examen final   Nu te rezuma doar la text când faci testul. Exam-1 este o prezentare a: curentului alternativ curentului DC pulsatoriu unui semnal triunghiular dinte de ferestrău unei forme de undă dreptunghiulară. Un scor bun este de cel puţin 53 de răspunsuri corecte (75%). Este bine să ai un prieten care să verifice scorul pentru prima data. În Fig. ca să nu memorezi răspunsurile dacă vrei să faci testul din nou. X reprezintă: a) valoarea de vârf negativă b) valoarea de vârf pozitivă 111 . 1. Fig. Raspunsurile corecte sunt la sfârsitul cărtii. a) b) c) d) e) Susceptanta unui circuit AC este exprimata în: siemens ca număr imaginar ohmi ca număr imaginar farazi ca număr imaginar henry ca număr imaginar volti ca număr imaginar.

Care va fi căderea de tensiunea pe rezistorul din mijloc? Presupunem ca rezistorii au valori destul de mari astfel încât. Când ieşirea unui amplificator este transferată la intrare în fază. În Fig. Presupunem că avem o reţea divizoare de tensiune formată din trei rezistori fiecare cu aceaşi rezistenţă. Y reprezinta: (a) valoarea de vârf negativă (b) valoarea de vârf pozitivă (c) valoarea vârf la vârf (d) valoarea rms (e) valoarea medie 5. Z reprezinta: (a) valoarea de vârf negativă (b) valoarea de vârf pozitivă (c) valoarea vârf la vârf (d) valoarea rms (e) valoarea medie 6. În Fig. a) 2V b) 3V c) 4V d) 6V 112 . b) limitarea zgomotului. de obicei va rezulta: a) anularea semnalului. conectaţi în serie la o baterie de 12V. 7. d) modulaţia în frecvenţă. Exam-1. c) oscilarea. Exam-1. e) modulaţia în amplitudine. 8. sa nu se ardă sau să cauzeze o sarcină prea mare pentru baterie. Care din următoarele nu este o aplicatie a unui transistor NPN? a) Comutare b) Oscilatoare c) Memorie d) Amplificare e) Toate variantele de mai sus.________________________________________________________________________________________________________________ c) valoarea vârf la vârf d) valoarea rms e) valoarea medie 4.

c) conductanţă DC. e) vectori de impedanţă. d) unde barele verticale e) niciunde. Acest grafic arată forma: a) modulaţiei semnalului. d) rezistenţa de radiaţie în RF. c) fazei semnalului.Exam. d) frecvenţei semnalului. Fig. e) eficenţei semnalului.________________________________________________________________________________________________________________ e) Este imposibil de calculat deoarece nu avem destulă informaţie. Să ne imaginăm că barele verticale din Fig.2.Cea mai mare putere medie a semnalului din Fig. Numerele complexe sunt folosite în electronică pentru a defini: a) rezistenţa DC. este întotdeauna zero. b) amplificarii semnalului. 9. b) unde barele verticale sunt mai înalte. c) unde barele verticale sunt mai îndepărtate.2 apare: a) unde barele verticale sunt mai scurte. 10.Exam-2 sunt salvele unei unde purtatoare RF de înaltă frecvenţă. 113 . Henry-ul este unitatea de masură standard pentru: a) fază b) strălucirea luminii vizibile c) nivelul de amplitudine audio d) rezistenţa e) niciuna de mai sus.Exam. Ilustraţia grafică pentru întrebările 10 şi 11 12. b) lungimea de undă RF. . 11.

Care dintre următoarele specificaţii devine din ce în ce mai importantă într-un receptor radio odată cu creşterea frecvenţei? a) putere de ieşire a unui PA b) raportul benzilor laterale. Este posibil sa înlocuiesti într-un circuit electronic un MOSFET cu un JFET. niciodată. e) rata de urmărire. 17. iar circuitul rezultat să funcţioneze corect? a) Da. 114 .________________________________________________________________________________________________________________ 13. 14. este denumită: a) o antenă cu plan de masă. amândouă în serie cu ieşirea condensatorului. 16. Un filtru de riplu dintr-o sursă de alimentare poate fi compus din: a) o inductanţă în paralel cu ieşirea redresorului. Un oscilator local este obţinut pentru a produce un semnalul cu frecvenţa IF constantă într-un: a) un receptor radio cu cristal b) un circuit Hartley c) un convertor analog-digital (ADC) d) un receptor superheterodină e) un filtru audio. 15.şi un condensator in serie cu ieşirea redresorului b) o inductanţă în serie cu ieşirea redresorului şi un condensator în paralel cu ieşirea redresorului.Un cablu de lungime /2. d) un condensator în serie cu ieşirea redresorului şi un al doilea condensator în paralel cu ieşirea redresorului. alimentată în centru şi folosită pentru a transmite semnale audio. d) Da. c) Da. doar dacă electrozii sursă şi poartă sunt interschimbaţi. b) o antenă zepp. câteodată. doar dacă canalul P al MOSFET este înlocuit cu canalul N al JFET. întotdeauna. b) Nu. e) Da. c) o inductanţă şi un condensator. d) coeficientul de zgomot. c) suprimarea purtătoarei. e) o inductanţă în serie cu ieşirea redresorului şi o a doua inductanţă în paralel cu ieşirea redresorului.

20. c) un voltmetru DC simplu conectat la o baterie. 19.Dacă o antenă plană este montată la cel puţin ¼ din lungimea de undă deasupra suprafeţei pământului . permiţând ca energia tuturor celorlalte frecvenţe să treacă b) lasă sa treacă energia AF a unei anumite frecvenţe. d) o antenă filară. e) o antenă dipol deschis. câte lungimi radiale /4 sunt necesare pentru a asigura o eficienţă rezonabilă? a) 3 sau 4 b) 36 la 48 c) 120 la 180 d) 360 sau mai multe e) antena nu va fi eficientă indiferent câte lungimi radiale /4 sunt. e) Liga americană de relee radio. c) Serviciul radio al cetăţenilor.________________________________________________________________________________________________________________ c) o antenă helicoidală. b) Sistemul digital de comunicaţii prin satelit. anulând energia tuturor celorlalte frecvenţe c) lasă să treacă energia AF deasupra unei anumite frecvenţe. în timp ce suprimă toată energia din afara acelui interval. d) un microampermetru conectat la o antenă baston prin intermediul unei diode e) oricare dintre cele de mai sus. 115 . 21. în timp ce anulează energia frecvenţelor superioare acesteia. Un filtru audio notch: a) anulează energia AF pe o anumită frecvenţă. e) permite să treacă energia AF din intervalul dintre două frecvenţe definite.Un aparat de măsurare a puterii de RF a câmpului electromagnetic este compus din: a) un potenţiometru conectat la terminalele unui ohmetru b) un emiţător superheterodina MF sau BLS. 18. d) Sistemul radio pe unde scurte. Care dintre următoarele este un sistem public de comunicaţii radio care permite utilizatorilor să opereze cu transceiver-e HF de 11 metri în Statele Unite? a) Sitemul global de poziţionare. în timp ce anuleza energia frecvenţelor care sunt sub această frecvenţă d) lasă să treacă energia AF de sub o anumită frecventă.

Ilustraţie grafică pentru întrebariile 24 şi 25.care este scopul potenţiometrelor marcate cu X? a) regleaza tensiunea la care maximele semnalului sau zgomotului sunt retezate b) reglează frecvenţa semnalului.________________________________________________________________________________________________________________ 22. d) un semnal MF. 24. e) un termen nedefinit. d) perioada de timp cât este aplicată puterea între salvele de semnal. Exam-3. 116 . e) ajustează tensiunea de ieşire a sursei de DC. 25. c) este egal cu laţimea de bandă în herţi. nu există niciun termen de acest tip în comunicaţiile cu salt în frecvenţă. care este scopul diodelor marcate cu Y? a) retează maximele de amplitudine ale semnalului sau zgomotului de intrare. b) perioada de timp în care semnalul rămâne continuu pe aceaşi frecvenţă. 23.timpul de staţionare este: a) rata la care semnalul se schimbă dintr-un mod în altul. Exam-3.Exam-3. În Fig. În Fig. c) un semnal FSK. e) un semnal SSB. d) regleaza măsura în care impulsurile de curent sunt suprimate. Fig. c) selectează armonica semnalului ce trebuie suprimată. În comunicaţiile cu salt de frecvenţă cu spectru împraştiat. b) un semnal MA. Un detector de raport este un circuit proiectat pentru a recupera informaţia din: a) un semnal CW.

b) un multiplicator de frecvenţă. e) un detector de anvelopă. Care dintre următoarele este un mod de transmisie analogic? a) teleimprimantoarele radio care folosesc modulaţia FSK b) codarea Morse folosind emisia CW. d) MF standard. fară miez. 27. e) amplifică tensiunea de DC la ieşire. c) suprimă armonicele semnalului. c) puterea semnalului la ieşire şi puterea în DC la intrare. e) toate de mai sus. c) creşterea frecvenţei semnalului aplicat. d) un ohmetru. Eficienţa unui amplificator de putere este raportul dintre: a) puterea de ieşire în DC şi puterea semnalului de la intrare. 26. 28. Dioda dintr-un receptor radio cu cristal se comporta ca: a) un detector de produs. c) televiziunea digitală. Exam-4? a) un ampermetru. d) un modulator în amplitudine.Ce dispozitiv este ilustrat în Fig. (b) sau (c). e) niciuna din cele de mai sus (a). d) suprimă impulsurile de curent. b) inserarea unui miez feromagnetic. c) un aparat de măsurare al frecvenţei. poate fi crescută prin: a) creşterea numarului de spire a bobinei. c) un divizor de frecvenţă. 29. b) un voltmetru. 117 . b) puterea semnalului de ieşire şi puterea semnalului de intrare. Reactanţa inductiva a unei bobine de sârmă.________________________________________________________________________________________________________________ b) alterează frecvenţa semnalului. d) oricare din cele de mai sus (a). (b) sau (c). de formă cilindrică. 30. d) puterea în DC la ieşire şi puterea în DC la intrare. e) un wattmetru. e) tensiunea colector-sursă şi curentul colector-sursă.

Exam-4 la terminalele marcate ”sursă de DC”. Exam-4 la terminalele marcate ”sursă de DC”. este: 118 . Presupunem că o sursă de 0. a) depinde de valoarea lui b) zero. 33.05 VAC este conectată ca în Fig.02 Ω 32. Care va fi indicaţia ampermetrului? .Exam-4. e) o antenă baston.________________________________________________________________________________________________________________ 31. rezistorul parcurs de curent? a) 200Ω b) 2 k Ω Fig. Mai presupunem că acul microampermetrului este deviat la maxim de această tensiune (50µA). Ilustraţia grafică pentru întrebările 30 la 32 c) 200 k Ω d) 0.25 µA d) 0. 34. Care este valoarea lui .1 µA e) acul aparatului de măsură se va bloca deoarece se încearcă masurarea unui curent mai mare decât maximul pe care îl poate măsura. Presupunem că o baterie de 10 V este conectată ca în Fig.Ce tip de antenă este cel mai frecvent folosită în detecţia direcţiei radio la frecvenţe sub 300 kHz? a) o antenă Yagi. care mai este denumită şi ”presiunea electrică”. Unitatea standard de masură a forţei electromotoare. d) o antenă parabolică. deoarece o sursa de AC este conectată la un instrument de măsură de DC c) 0. b) o antenă quad. c) o antenă helicoidală.2 Ω e) 0.

c) va genera o tensiune mai mare. 37. b) dispozitivele care folosesc PNP au potenţial de amplificare mai mare decât cele care folosesc NPN. dizpozitivul: a) va bloca curentul. d) va produce un regim tranzitoriu. b)30 c)60 d)90 e)120 38.Când o diodă este montată în conducţie directă. în comparaţie cu dispozitivul NPN. acestea sunt în fază. MA standard este un mod ineficient deoarece: a) poate lucra doar la nivele scăzute de putere b) conţinutul audio este prea mare c) purtătoarea consumă 2/3 din puterea semnalului. Care este diferenţa de faza între oricare două sinusoide AC într-un sistem trifazat? a) niciuna. d) dispozitivele cu PNP sunt mai stabile decât dispozitivele cu NPN. e) necesită amplificatoare în clasă C. e) dispozitivele cu PNP pot oscila. iar tensiunea este mai mare decât tensiunea de străpungere. e) se va comporta ca un condensator. Care este principala diferenţă dintre un circuit care foloseşte un tranzistor PNP şi un circuit care foloseşte un tranzistor NPN? a) polaritaţile puterii aplicate de la sursa de DC la electrozi sunt opuse in dispozitivul PNP. 119 . 36. c) dispozitivele care folosesc NPN au potenţial de amplificare mai mare decât cele care folosesc PNP. 35. d) nu există nicio purtatoare la ieşire. b) va conduce curentul.________________________________________________________________________________________________________________ a) ohm-ul b) coulomb-ul c) amper-ul d) farad-ul e) niciunul de mai sus. iar cele cu NPN nu.

” a) poarta b) baza c) drena d) sursa e) colectorul 120 .________________________________________________________________________________________________________________ 39. e) toate de mai sus. 40. Atunci când joncţiunea emitor –bază unui tranzistor bipolar este la masă şi nu avem semnal la intrare. c) rezistenţa electrică. 42. sunt conectaţi în paralel. b) tensiunea electrică. Completează spaţiul liber pentru ca următoarea propoziţie sa fie adevărată: „Într-un circuit colector comun. e) niciuna de mai sus. curentul emitor-colector este teoretic: a) mare şi negativ. Un microampermetru este proiectat pentru a masura: a) inductanţa electrică. ___________ este conectat(ă) la masă. b) mare şi pozitiv c) alternativ. Care este valoarea curentului debitat de baterie? a) 40 mA b) 200 mA c) 1 A d) 5 A e) 25 A 43. fiecare cu valoarea de 50 Ω. d) cadmiul pe care îl conţin este toxic. O baterie de 10V alimentează această combinaţie de rezistori. 41. Una dintre cele mai serioase probleme cu celulele nichel-cadmiu (NICAD) este faptul că: a) nu pot fi reîncărcate b) pot avea tensiuni înalte periculoase c) explodează dacă nu sunt conectate la o sarcină. d) pulsatoriu. e) zero. d) capacitatea electrică. Cinci rezistori.

este: a) scurtcircuitarea alimentării cu energie electrică 121 .1 MHz d) 14.” a) raportul faţă-spate b) raportul faţă-lateral c) câştigul direct d) factorul de putere e) puterea zgomotului 46. Care dintre următoarele este un avantaj al unui amplificator RF de putere reglabil faţă de un amplificator RF de putere de bandă largă? a) Amplificatorul RF de putere reglabil ofera o mai bună suprimare a armonicilor şi a semnalelor nedorite b) Amplificatorul RF de putere reglabil poate lucra la nivele mari de putere c) Este mai puţin probabil ca un amplificator RF de putere reglabil să oscileze d) Amplificatorul RF de putere reglabil nu are nevoie de nicio ajustare atunci când frecvenţa este schimbată e) Nici una dintre acestea.06 MHz 47. nu primeşte putere de la semnalul de intrare? a) Clasă A b) Clasă AB c) Clasă B d) Clasă C e) Clasă D 48.1 MHz c) 18. în decibeli.5 MHz b) 50. al puterii efectiv radiată (ERP) în lobul pricipal relativ la ERP a unei antene dipol pe direcţiile favorabilă. Care dintre următoarele tipuri de circuite de amplificare pot genera la iesire o putere considerabilă. Cea mai bună cale de a proteja echipamentele electronice sensibile pe timpul unei furtuni cu descărcări electrice puternice.________________________________________________________________________________________________________________ 44. La care dintre următoarele frecvenţe nu te vei astepta niciodata să găseşti o antenă Yagi folosită la staţiile de comunicaţii wireless? a) 225. un amplificator RF de putere reglabil este inferior unui amplificator RF de putere de bandă largă în orice privinţă 45.05 MHz e) 0. chiar dacă. Completează spaţiul liber pentru ca următoarea propoziţie sa fie adevărată: „ ______ unei antene este raportul. teoretic.

7 kHz c) 2.7 GHz e) 270 GHz 53. De ce este importantă împământarea intr-un sistem cu antenă? a) ajută la asigurarea siguranţei personalului care utilizează echipamentul b) protejează echipamentul conectat la sistem in cazul ăn care un fulger loveşte în apropiere 122 . Dacă un fulger loveşte chiar lângă o antenă dar nu o atinge propriu-zis. având grijă să fie nouă c) deconectarea echipamentelor de la reţeaua electrică până când furtuna trece d) asigurarea că întrerupătoarele pot face faţă tensiunii e) casa să aibă un sistem electric pe două fire 49.________________________________________________________________________________________________________________ b) utilizarea unei siguranţe pentru tensiune şi curent. Un raport de undă staţionară de 1:1 pentru o linie de transmisie: a) cauzează pierderi semnificative ale semnalului comparativ cu situaţia ideală b) cauzează variaţii extreme ale curentului şi tensiunii de-a lungul liniei c) indică ori un scurtcircuit ori o conectare în gol la capătul liniei d) este situaţia ideală e) este imposibil de atins. Banda unui semnal voce SSB este: a) 2. curentul poate cu toate acestea să fie indus in antenă ca rezultat al: a) descărcării electrostatice b) interceptării conexiunii wireless c) efectelor capacitive d) impulsurilor electromagnetice e) reactanţei inductive 50. Numărul de fluxuri magnetice care pot trece pe o suprafaţă de un centimetru pătrat este expresia: a) densităţii fluxului magnetic b) cantităţii magnetice c) polarităţii magnetice d) tensiunii electrice e) curentului alternativ 52.7 Hz b) 2. teoretic o astfel de situaţie nu poate exista 51.7 MHz d) 2.

O celulă fotovoltaică: a) produce curent alternativ direct din lumina vizibilă b) produce curent continuu direct din lumina vizibilă c) converteşte curentul alternativ în lumină vizibilă d) converteşte curentul continuu în lumină vizibilă e) converteşte undele radio în lumină vizibilă 55. (c) e) niciun răspuns dintre (a). În Fig. (b). (b).” a) procesarea digitală a semnalului b) deviaţiei frecvenţei c) fading-ului d) interferenţei e) uplink-ului f) distorsiunilor de intermodulaţie 56. Câte diode are de obicei o punte dublu echilibrată? Presupuneţi că nu este necesar să conectati diodele în serie sau în paralel pentru a mări valoarea tensiunii sau a curentului. Exam-5? a) Un oscilator de RF 123 . ce sunt dispozitivele simbolizate prin cercuri cu linii şi săgeată în interior? a) Tranzistor bipolar NPN b) Tranzistor bipolar PNP c) Tranzistor cu efect de câmp cu canal N d) Tranzistor cu efect de câmp cu canal P e) Niciuna dintre cele de mai sus 58. a) una b) doua c) trei d) patru e) cinci 57. 54.________________________________________________________________________________________________________________ c) minimizează riscul de EMI spre şi de la un echipament electromagnetic neconectat la sistem d) toate raspunsurile de pana acum (a). Exam-5. Completează spaţiul liber pentru ca următoarea propoziţie să fie adevărată: „ Diversitatea în recepţie este o schemă pentru reducerea efectelor ________ în recepţia radio care apare când semnalele transmise de la emiţătoarele de la distanţă sunt reflectate din ionosferă pe pământ. Ce tip de circuit este prezentat în diagrama din Fig. (c).

Ilustraţia grafică a întrebărilor de la 57 la 59 60. Care dintre următoarele surse sunt mai stabile şi mai precise în scopul de a obţine un semnal frecvenţă de referinţă? a) Un oscilator RC dublu T b) Un oscilator LC Hartley c) Un oscilator Pierce cu quartz 124 . este important ca: a) capacitanţa joncţiunii să fie mică b) frecvenţa să fie mare c) tensiunea să fie mare d) curentul să fie mare e) toate cele de mai sus 61. Exam-5 se întrerupe? a) Amplitudinea semnalul la ieşire va creşte b) Semnalul la ieşire se va schimba din curent alternativ în curent continuu c) Semnalul la ieşire se va schimba din curent continuu în curent alternativ d) Semnalul la ieşire va dispărea sau va fi diminuat semnificativ e) Circuitul va deveni mai puţin stabil Fig.________________________________________________________________________________________________________________ b) Un amplificator în contratimp c) Un transformator de DC d) O sursă de DC e) Un convertor curent continuu-curent alternativ 59. Ce s-ar întâmpla dacă rezistorul din Fig. Exam-5. Când o diodă semiconductoare este folosită ca un întrerupător de RF.

________________________________________________________________________________________________________________ d) Semnalul de la o staţie radio WWV e) Toate cele de mai sus sunt la fel de stabile şi precise 62. într-un circuit electric de DC. Calea curentului într-un tranzistor FET este cunoscuta şi ca: a) polarizare b) poartă c) sursă d) canal e) drenă 66. reactanţa pură corespunde punctelor: a) de pe axa numerelor negative b) de pe axa numerelor reale c) de pe axa numerelor imaginare d) de pe nici o axă 125 . Care dintre următoarele poate fi un avantaj al redresorului semialternanţă faţă de un redresor în punte în anumite situaţii? a) Circuitele semialternanţă costă mai puţin b) Circuitele semialternanţă produc ieşiri care sunt mai uşor de filtrat c) Circuitele semialternanţă oferă o mai bună reglare a tensiunii d) Circuitele semialternanţă permit utilizarea diodelor cu o rată PIV mai mică. decât o face un circuit în punte e) Toate răspunsurile de mai sus 63. rezistenţa (în ohmi) este simbolizată R. Dacă un amplificator RF de putere primeşte un semnal la intrare care este prea puternic. În planul RX. Care dintre următoarele euaţii nu este adevărată conform legii lui Ohm? a) I= E/R b) R=E/I c) E=IR d) E=I/R e) toate ecuaţiile de mai sus sunt adevărate conform legii lui Ohm 65. pentru aceeaşi tensiune de ieşire. Presupunem. curentul (în amperi) este simbolizat I şi tensiunea (în volţi) este simbolizată E. rezultatul poate fi: a) Distorsiunea anvelopei b) Armonici excesive la ieşire c) Distorsiunea formei de undă d) Reducerea eficienţei e) Toate răspunsurile de mai sus 64.

Teoretic curentul DC circula de la: a) polul pozitiv către polul negativ b) în aceeaşi direcţie cu neutronii c) de la polul negativ la polul pozitiv 126 . La care dintre vectorii impedanţă din Fig.________________________________________________________________________________________________________________ e) de pe ambele axe 67. Exam-6 reprezintă o capacitanţă pură? a) Vector A b) Vector B c) Vector C d) Vector D e) Vector E 69. Presupunem că o reclamă la o pereche de căşti informează ca au „ impedanţă de 1600Ω”. Care dintre vectorii din Fig. Exam-6 face referire? a) Vector A b) Vector B c) Vector C d) Vector D e) Vector E Fig. Exam-6. Ilustrarea grafică a întrebărilor 67 şi 68 68.

________________________________________________________________________________________________________________ d) de la polul sud la polul nord e) de la polul nord la polul sud 70. 127 . Frecvenţa unei unde de AC este invers proporţională cu: a) amplitudinea b) curentul c) rezistenţa d) perioada e) tensiunea maximă.

b 38.a 5.b 10.b 23.a 8.d 3.b 5.d 25.d 2.e 9.c 12.c 2.d 21.b 40.d 6.c 8.c 3.b 62.c 11.c 7.e 47.________________________________________________________________________________________________________________ Răspunsuri la întrebări Capitolul 1 1.a 9.b 22.e 20.c 16.c 26.e 9.c 5.c 4.a 8.e 22.a 54.c 3.d 33.a 10.e 4.b 9.b 15.c 21.d 6.b 31.e 51.c 7.a 34.b 45.d 60.e 8.d 7.c 58.a 61.a 35.b 34.b 32.b 23.d 59.d 3.e 24.e 37.e 43.d 40.a 3.b 10.a 20.a 5.e 19.a 37.b 33.a 3.a 28.a 11.a 57.a Capitolul 4 1.b 68.c 6.a 7.b 5.e 53.e Test pentru întregul curs 1.b 26.a 70.a 2.d 28.d 5.d 31.e 30.d 6.a 29.a 2.d Capitolul 2 1.a 12.e 50.c 27.b 4.c 65.d 24.d 8.c 52.e 10.e 17.c 13.b 42.a 18.a 46.b 4.d 18.d 2.a 13.b 64.c 10.c 4.c 15.d 32.c 17.b 4.b 14.c 48.c 55.a 7.e 44.a 36.d 36.e 27.b 19.a 10.d 128 .d 9.c 67.e 56.c 41.a Capitolul 3 1.a 14.c 16.e Examen final 1.c 30.c 8.c 9.a 35.c 7.d 39.c 2.d 63.a 39.d 49.a 25.d 6.d 66.c 29.d 69.a 6.c 38.

 1994)  129 . a treia editie (New York. 1999)  Gibilisco. S. 2002)  Horn. Mastering  Technical Mathematics. IN: Howard W.  1998)  Veley. S. S. Electronics. NY:  McGraw‐Hill. R. Teach Yourself Electricity and Electronics. R. N.. FL: CRC  Press. 1997)  Gibilisco. (New York.. S. D. NY: McGraw‐Hill. The Benchtop Electronics Reference Manual (New York. V.. G.________________________________________________________________________________________________________________ Bibliografie selectivă Crowhurst. Basic Electronics Theory with Experiments and Projects.. TAB Electronics Guild to Understanding Electricity and Electronics. TAB Encyclopedia of Electronics for Technicians and Hobbyists  (New York. a patra editie  (New York. NY: McGraw‐ Hill. NY: McGraw‐Hill.  a doua editie.. 1999 )  Dorf.. a doua  ediţie (New York. Electrical Engineering Handbook.. and Gibilisco. 1994)  Slone. M. Sams & Co. Handbook of Radio and Wireless Technology (New York.  NY: McGraw‐Hill.  Computer and Communications (Indiannapolis. 1997)  Gibilisco. NY: McGraw‐Hill. 2000)  Van Valkenburg... a doua editie (Boca Raton.. NY: McGraw‐Hill. Reference Data for Engineers: Radio.