You are on page 1of 5

Universitatea Pitesti Facultatea : Stiintele Educatiei, Filiala Campulung Specialitatea : Pedagogia invatamantului primar si prescolar Materia : FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Studenta : ILIE IOANA ALINA, Anul I An univ. 2009-2010

Comunicare verbala şi nonverbală
Comunicarea este calea spre întelegere, armonie si eficienta, sau dimpotriva, poate fi o sursa de conflicte atunci când procesul de comunicare autentica este alterat. Satisfacerea partiala/nesatisfacerea trebuintelor umane poate genera conflicte în evolutia carora un rol decisiv îl are procesul de comunicare. Relatiile interpersonale sunt sursa a dezvoltarii psihosociale. Tranzactiile interumane pot fi identificate prin intermediul unitatilor de comunicare (verbala si nonverbala). Ce se înţelege prin comunicare:     o provocare constantă pentru psihologia socială; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă in comun scopuri, convingeri aspiraţii, cunostinţe - o intelegere comuna - "acelaşi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe. Comunicarea se realizează pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare:  Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine.  Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.  Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii.  Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un numar mare de oameni. 1

Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei). · sa descriem. sinele si societatea nu sunt structuri discrete. Spre exemplu. cinematograful. Judecata. Exemple binecunoscute sunt radioul. ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii. caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate. felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Limbajul este codul cu care este transmisă informatia. atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. · sa distram. etc. Personalitatea este ceea ce este propriu. televiziunea. încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Limbaj verbal. Limbajul determina forma comunicarii. · sa convingem. ziarele si revistele. Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic. reprezintă unealta comunicării. ci procese de interactiunepersonala si interpersonala. şi cel ce primeşte informaţia. receptor. · sa explicam ceva. folosim urmatorii trei termeni: a. Media Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza. El este de trei feluri: Limbaj scris. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea. b.Scopul comunicării: · sa atenţionam pe alţii. 2 .este liantul între cel ce transmite informaţia . · sa informam pe alţii. imagini si muzica. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult. imaginile si desenele. scrierea sau desenul. Limbajul reprezintă codul comunicării. Astfel. televiziunea ofera cuvinte.eminţător. Limbaj nonverbal. Interaţiune atrage concomitent comunicare. c. o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele. Spre exemplu.

3) Coordonata semantica-calitativa.5 ani atunci posibilităţile lui de a asimila o limba se reduc cu 60-70%. limba.sunt reprezentate de litere – care alcătuiesc alfabetul scris al limbii si exprima sunetele articulate. 5 ani. 2) Coordonata formala. ale literelor . Coordonata formala – se exprima in trei aspecte : a) fonetic – cuprinde regulile de pronunţie si de scriere ale sunetelor. a graiului articulat. Procesul de verbalizare (de asimilare a limbii in forma limbajului verbal) se desfasoara treptat in ontogeneza si el se consolidează la sfârşitul perioadei de adolescenta (18-20 ani). formalizate. In raport cu dezvoltarea limbajului verbal exista o zona de receptivitate optima situata intre 1-4. 2) Limbajul scris Ontogenetic limbajul oral este primul care se constituie si formarea lui se produce natural iar limbajul scris se produce mai târziu si formarea lui reclama un proces special de invatare. pentru fiecare individ. Un sunet verbal prezintă trei proprietati : 1) intensitatea sau amplitudinea . 1. b) morfologic – cuprinde regulile de modificare a formei iniţiale a cuvintelor in concordanta cu obiectivele si scopurile comunicării . limba este un produs social-istoric alcătuit pe de o parte dintr-un fiind de entitati designative pe care le denumim cuvinte (vocabularul) si dintr-un sistem de reguli gramaticale care stabilesc modalităţile de alegere. apare ca o realitate obiectiva care acţionează asupra individului si pe care copilul este obligat sa o perceapă. Limbajul este un proces si un fenomen psihologic care se realizează la nivelul indivizilor concreţi si apariţia si dezvoltarea lui are la baza existenta limbii. respectiv a gândirii abstracte generalizate. sa identifice si sa o asimileze. personala a limbajului individual (a vorbirii) Entităţile grafice . Limbajul verbal este rezultatul asimilării de către indivizii unei comunitati a limbii care se vorbeşte in cadrul acesteia. 3 . daca copilul nu vine in contact cu fluxul vorbirii limbii pana la vârsta de 4.)Coordonata fizica – se refera la mulţimea elementelor prin care se realizează obiectivarea mesajelor sau informaţiilor : a) entitati acustice b) entitati grafice Entităţile acustice sunt reprezentate de sunetele articulate proprii limbii. In funcţie de suportul mesajului se diferenţiază doua forme mari ale limbajului verbal : 1) Limbajul oral. aceste proprietati si funcţii se refera îndeosebi la realizarea si exprimarea unor conţinuturi informaţionale formal-abstracte si generalizate. Cuvântul are cea mai extinsa proprietate si funcţie de generalizare si prin aceasta el a devenit suportul si instrumentul principal de susţinere si realizare a proceselor cognitive superioare. Limbajul verbal si comunicarea verbala sunt atribute definitorii esenţiale ale omului si ale societăţii umane. Timbrul devine o eticheta individuala. 2) Frecventa sau înălţimea – după care se diferenţiază vocalele si consoanele 3) Timbrul – care exprima un mod specific de combinare a frecventei de baza cu aşa numitele frecvente auxiliare in cadrul fiecărui sunet.Comunicarea verbala Se realizează pe baza cuvântului respectiv a sunetelor articulate. care trebuie sa depăşească valoarea pragului auditiv interior pentru a asigura ajungerea la destinatar si înregistrarea de către acesta. Limbajul verbal pune in evidenta trei coordonate principale : 1) Coordonata fizica. Pentru a folosi in obiectivarea si transmiterea mesajelor aceste elemente sonore (sunetele) trebuie sa posede proprietati fizice uşor perceptibile. Limbajul verbal dobândeşte proprietati si funcţii comunicaţionale calitativ superioare in raport cu limbajele nonverbale. ordonare si combinare a literelor si a cuvintelor in cursul comunicării.

etc. deoarece transmite prietenie. pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit. incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta. acestia o sustin zambind ironic. De exemplu. In urma unui studiu. completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.) de asemenea sintaxa cuprinde si reguli de formulare a tipurilor de propoziţii (afirmative.). cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z. inlocui. Modalitati de structurare semantica : a) modalitatea concentrica – exprima raporturile de consolidare intre diferite cuvinte la nivelul individului respectiv ( cuvinte cu determinare exacta. etc. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca. Coordonata semantica – determina funcţia si valoarea designativă a cuvintelor. contrazice. deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura. mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse. pentru a ajuta la castigarea increderii publicului.c) sintactic – cuprinde regulile de combinare a cuvintelor in propoziţii si fraze cu respectarea funcţiilor pe care diferitele părţi de cuvânt le îndeplinesc (predicat. subiect. atentie maxima dar si incordare si rigiditate. care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. Aceste semnale pot repeta. fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. b) reţele semantice – in care cuvintele se organizează după gradul de generalitate. 4 . In timpul unui discurs. creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun. gestica si prin elementele de paralimbaj. negative. Pe aceasta baza are loc procesul de structurare si de organizare semantica a limbajului in plan individual intern. medie sau slaba). De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat. Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului. creand intelesuri. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului. acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Privirea Privirea este un factor important al limbajului nonverbal. Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste. fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa. Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica. In însuşirea limbajului pe lângă forma fonetica a cuvintelor fiecare trebuie sa înregistreze si sa retina si valoarea designativă a lui. Mimica Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Incruntarea transmite concentrare. In cazul unui public numeros. apropiere si siguranta de sine. Comunicarea nonverbala Definitia si importanta comunicarii noverbale Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje. adică ligatura dintre cuvânt si o anumita realitate obiectiva extralingvistica. Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. interogative. privire.

de asemenea. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice.pag. a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. agresiv. Pentru a avea succes. rezultand o atentie sporita din partea auditoriului. Diaconu „Metodica predării filosofiei” curs la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur. „Psihologie” Editura Didactică şi Pedagogică. utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie. Iaşi 1996. BIBLIOGRAFIE :  Cucoş. cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit. dar care sa nu fie uniform.T. Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. 135  M. facand ca expunerea sa castige in atractivitate. un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului. Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care. Orientarea spre public este. intrucat ele rup monotonia. 5 . deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur. Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs. Bucureşti 1995. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri. sa dea un feed-back. C. Schimbarile acestuia sunt importante.. Elemente de paralimbaj Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. capitolul „Comunicarea didactică..Gestica si postura Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. cald. deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul putand urmari si evolutia sa in timp. Tonul. Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. pedant.Creţu. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat. specificul ei în lecţia de filosofie”  Zlate.Popescu-Neveanu. Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. trecerea mainii prin par.M. sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.P. nervos. El poate fi calm. Imbunatatirea limbajului paraverbal Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple: • • • Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda. rezultatul fiind obosirea audientei. dar nu rigida. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata. rece etc. pe baza unor criterii prestabilite. Pe de alta parte. Postura ferma. „Pedagogie” Editura Polirom. Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. indreptarea degetului aratator catre auditor). nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte.