Universitatea Pitesti Facultatea : Stiintele Educatiei, Filiala Campulung Specialitatea : Pedagogia invatamantului primar si prescolar Materia : FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

Studenta : ILIE IOANA ALINA, Anul I An univ. 2009-2010

Comunicare verbala şi nonverbală
Comunicarea este calea spre întelegere, armonie si eficienta, sau dimpotriva, poate fi o sursa de conflicte atunci când procesul de comunicare autentica este alterat. Satisfacerea partiala/nesatisfacerea trebuintelor umane poate genera conflicte în evolutia carora un rol decisiv îl are procesul de comunicare. Relatiile interpersonale sunt sursa a dezvoltarii psihosociale. Tranzactiile interumane pot fi identificate prin intermediul unitatilor de comunicare (verbala si nonverbala). Ce se înţelege prin comunicare:     o provocare constantă pentru psihologia socială; o activitate; satisfacerea nevoile personale; legătura între oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă in comun scopuri, convingeri aspiraţii, cunostinţe - o intelegere comuna - "acelaşi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe. Comunicarea se realizează pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal 3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.). Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare:  Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine.  Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni.  Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii.  Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un numar mare de oameni. 1

Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult. receptor. · sa explicam ceva. scrierea sau desenul. ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii. El este de trei feluri: Limbaj scris. Interaţiune atrage concomitent comunicare. cinematograful. · sa convingem. folosim urmatorii trei termeni: a. imaginile si desenele. imagini si muzica.eminţător. televiziunea ofera cuvinte. Personalitatea este ceea ce este propriu. televiziunea. o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele. · sa informam pe alţii.Scopul comunicării: · sa atenţionam pe alţii. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. felul propriu de a fi al cuiva. b. Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic. Astfel. ziarele si revistele. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei). Media Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu.este liantul între cel ce transmite informaţia . încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Exemple binecunoscute sunt radioul. Spre exemplu. Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului. Limbajul reprezintă codul comunicării. ci procese de interactiunepersonala si interpersonala. Limbajul determina forma comunicarii. c. Judecata. · sa descriem. reprezintă unealta comunicării. şi cel ce primeşte informaţia. · sa distram. caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate. 2 . Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Limbaj nonverbal. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza. Spre exemplu. sinele si societatea nu sunt structuri discrete. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea. Limbaj verbal. atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii. etc. Limbajul este codul cu care este transmisă informatia.

Un sunet verbal prezintă trei proprietati : 1) intensitatea sau amplitudinea .sunt reprezentate de litere – care alcătuiesc alfabetul scris al limbii si exprima sunetele articulate. apare ca o realitate obiectiva care acţionează asupra individului si pe care copilul este obligat sa o perceapă. 3) Coordonata semantica-calitativa. aceste proprietati si funcţii se refera îndeosebi la realizarea si exprimarea unor conţinuturi informaţionale formal-abstracte si generalizate. sa identifice si sa o asimileze. limba. pentru fiecare individ. Procesul de verbalizare (de asimilare a limbii in forma limbajului verbal) se desfasoara treptat in ontogeneza si el se consolidează la sfârşitul perioadei de adolescenta (18-20 ani). limba este un produs social-istoric alcătuit pe de o parte dintr-un fiind de entitati designative pe care le denumim cuvinte (vocabularul) si dintr-un sistem de reguli gramaticale care stabilesc modalităţile de alegere. a graiului articulat. care trebuie sa depăşească valoarea pragului auditiv interior pentru a asigura ajungerea la destinatar si înregistrarea de către acesta.5 ani atunci posibilităţile lui de a asimila o limba se reduc cu 60-70%. Timbrul devine o eticheta individuala.)Coordonata fizica – se refera la mulţimea elementelor prin care se realizează obiectivarea mesajelor sau informaţiilor : a) entitati acustice b) entitati grafice Entităţile acustice sunt reprezentate de sunetele articulate proprii limbii. personala a limbajului individual (a vorbirii) Entităţile grafice . 3 . Limbajul verbal si comunicarea verbala sunt atribute definitorii esenţiale ale omului si ale societăţii umane. b) morfologic – cuprinde regulile de modificare a formei iniţiale a cuvintelor in concordanta cu obiectivele si scopurile comunicării . In funcţie de suportul mesajului se diferenţiază doua forme mari ale limbajului verbal : 1) Limbajul oral. daca copilul nu vine in contact cu fluxul vorbirii limbii pana la vârsta de 4. Pentru a folosi in obiectivarea si transmiterea mesajelor aceste elemente sonore (sunetele) trebuie sa posede proprietati fizice uşor perceptibile. 5 ani. Limbajul verbal pune in evidenta trei coordonate principale : 1) Coordonata fizica. 2) Limbajul scris Ontogenetic limbajul oral este primul care se constituie si formarea lui se produce natural iar limbajul scris se produce mai târziu si formarea lui reclama un proces special de invatare. In raport cu dezvoltarea limbajului verbal exista o zona de receptivitate optima situata intre 1-4. 2) Frecventa sau înălţimea – după care se diferenţiază vocalele si consoanele 3) Timbrul – care exprima un mod specific de combinare a frecventei de baza cu aşa numitele frecvente auxiliare in cadrul fiecărui sunet. Coordonata formala – se exprima in trei aspecte : a) fonetic – cuprinde regulile de pronunţie si de scriere ale sunetelor. Limbajul verbal este rezultatul asimilării de către indivizii unei comunitati a limbii care se vorbeşte in cadrul acesteia.Comunicarea verbala Se realizează pe baza cuvântului respectiv a sunetelor articulate. ale literelor . 1. 2) Coordonata formala. Cuvântul are cea mai extinsa proprietate si funcţie de generalizare si prin aceasta el a devenit suportul si instrumentul principal de susţinere si realizare a proceselor cognitive superioare. respectiv a gândirii abstracte generalizate. formalizate. ordonare si combinare a literelor si a cuvintelor in cursul comunicării. Limbajul verbal dobândeşte proprietati si funcţii comunicaţionale calitativ superioare in raport cu limbajele nonverbale. Limbajul este un proces si un fenomen psihologic care se realizează la nivelul indivizilor concreţi si apariţia si dezvoltarea lui are la baza existenta limbii.

apropiere si siguranta de sine. Zambetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului. etc. adică ligatura dintre cuvânt si o anumita realitate obiectiva extralingvistica. Incruntarea transmite concentrare. b) reţele semantice – in care cuvintele se organizează după gradul de generalitate. 4 .) de asemenea sintaxa cuprinde si reguli de formulare a tipurilor de propoziţii (afirmative. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca. incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta. cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z. Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. inlocui. care nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi decodificate.). Modalitati de structurare semantica : a) modalitatea concentrica – exprima raporturile de consolidare intre diferite cuvinte la nivelul individului respectiv ( cuvinte cu determinare exacta. Comunicarea nonverbala Definitia si importanta comunicarii noverbale Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje. Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. Aceste semnale pot repeta. In timpul unui discurs. deoarece transmite prietenie. creand intelesuri. In cazul unui public numeros. fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa. completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei. De exemplu. Privirea Privirea este un factor important al limbajului nonverbal. ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata in 1967 de catre Albert Mehrabian. contrazice. deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura. negative. gestica si prin elementele de paralimbaj. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat. pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit. acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Coordonata semantica – determina funcţia si valoarea designativă a cuvintelor. mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste. In urma unui studiu. etc. medie sau slaba). interogative. privire. subiect. atentie maxima dar si incordare si rigiditate.c) sintactic – cuprinde regulile de combinare a cuvintelor in propoziţii si fraze cu respectarea funcţiilor pe care diferitele părţi de cuvânt le îndeplinesc (predicat. In însuşirea limbajului pe lângă forma fonetica a cuvintelor fiecare trebuie sa înregistreze si sa retina si valoarea designativă a lui. acestia o sustin zambind ironic. Pe aceasta baza are loc procesul de structurare si de organizare semantica a limbajului in plan individual intern. pentru a ajuta la castigarea increderii publicului. Mimica Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun.

Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri. Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El poate fi calm.Creţu. Repetitia in fata unui grup – se poate apela la un grup de prieteni care. de asemenea. sa dea un feed-back. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat.M. Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. pe baza unor criterii prestabilite. Diaconu „Metodica predării filosofiei” curs la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca. C. Postura ferma. sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv.. nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte. intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur. rezultatul fiind obosirea audientei. agresiv. specificul ei în lecţia de filosofie”  Zlate. Iaşi 1996. utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie. dar care sa nu fie uniform. rezultand o atentie sporita din partea auditoriului. Pe de alta parte. ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs.pag.T. capitolul „Comunicarea didactică. trecerea mainii prin par. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. indreptarea degetului aratator catre auditor). a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Tonul.P. Pentru a avea succes. facand ca expunerea sa castige in atractivitate.Popescu-Neveanu. dar nu rigida. rece etc. „Psihologie” Editura Didactică şi Pedagogică. 5 . Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. pedant. 135  M.Gestica si postura Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Elemente de paralimbaj Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. BIBLIOGRAFIE :  Cucoş. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice. nervos. Bucureşti 1995. cel care exerseaza in acest mod fiind atent la felul in care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit. Orientarea spre public este. „Pedagogie” Editura Polirom. Imbunatatirea limbajului paraverbal Pentru cresterea capacitatilor de comunicare nonverbala exista cateva modalitati simple: • • • Repetitia in fata oglinzii – este cea mai simpla metoda. Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. intrucat ele rup monotonia. deoarece vorbitorul isi poate analiza singur discursul putand urmari si evolutia sa in timp. Schimbarile acestuia sunt importante. un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului. deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur. cald.. Repetitia in fata camerei video – este cea mai buna metoda.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful