Jocuri didactice folosite în învățarea citit – scrisului

Scris de Roatis Alina Duminică, 01 Mai 2011 17:36 Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

C

itirea și scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se folosește tot timpul vieții. Abecedarul este prima carte care pune bazele însușirii acestora. Însușirea citit – scrisului revoluționează întreaga activitate psihică a copilului, fiind necesar un efort intelectual susținut și permanent. _________ Citirea și scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se folosește tot timpul vieții. Abecedarul este prima carte care pune bazele însușirii acestora. Însușirea citit – scrisului revoluționează întreaga activitate psihică a copilului, fiind necesar un efort intelectual susținut și permanent. Metoda de bază în învățarea citit – scrisului este metoda fonetică, analitico- sintetică. În cadrul activităților de învățare a citit- scrisului, jocul didactic este utilizat într-o mare măsură. Câteva exemple de jocuri didactice de acest fel sunt: 1. Scrie repede și bine! Scopul acestui joc este de a determina activizarea vocabularului, sesizarea componenței fonetice a cuvântului. Învățătorul prezintă imaginea unui obiect, iar elevii trebuie să-l recunoască și să-i scrie denumirea cu ajutorul alfabetarului. Câștigă elevii care au scris corect. 2. Găsește silaba care lipsește! Scopul jocului este familiarizarea elevilor cu despărțirea cuvintelor în silabe, precizarea vocabularului. Un copil spune o silabă, alt copil completează cu o silabă care poate forma un cuvânt cu prima silabă. Se alcătuiesc propoziții cu noile cuvinte obținute. 3. Scara cuvintelor Scopul jocului este consolidarea despărțirii cuvintelor în silabe, precizarea vocabularului. Conducătorul jocului scrie o silabă de început. Ea trebuie să fie completată cu alte silabe, astfel încât să se obțină cuvinte care conțin 3-4 silabe. Ma-ca-ra-ua - ma-ca-ra/ ma: ma-ma / 4. Eu spun sunetul, tu recunoști litera! Scopul urmărit este corelarea sunetului cu litera corespunzătoare. Învățătorul numește un sunet iar elevii găsesc în alfabetar litera corespunzătoare și apoi alcătuiesc cuvinte care încep cu această literă. 5. Înlocuiește silaba! Scopul urmărit este precizarea vocabularului, despărțirea corectă a cuvintelor în silabe. Ex.: ma-re; sa-re; sa-te-le; sa-pe-le.

Fişa de muncă independentă - obtinerea feed-back-ului invatatorului

Munca în grup permite împărţirea sarcinilor şi responsabilităţilor în părţi mult mai uşor de realizat. iar spre sfârşit cele care necesită o atenţie mai mare. Cu o dirijare adecvată. În fişă sunt scrise exerciţii de diferite grade de complexitate de multe ori fiind chiar aranjate gradat. asumarea performanţelor atinse. fie în microgrupuri omogene sau eterogene. 2. Grupul dă un sentiment de încredere. în mare măsură de atitudinea conştientă şi interesul pe care elevii le manifestă faţă de activitatea pe care pe care o efectuează. învăţătorul foloseşte fişa de muncă independentă. în funcţie de deosebirile individuale şi mai ales de particularităţile capacităţilor de învăţare. reducând la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii. 3. iar cei mai slabi învaţă de la colegii lor. Interrelaţiile dintre membrii grupului. Scopul explicaţiei şi al . Pentru ca aceste fişe de lucru să ofere randament maxim în însuşirea cunoştinţelor şi formarea corectă a competenţelor trebuie ţinut cont de câteva indicaţii practice pentru rezolvarea exerciţiilor care le oferă spre rezolvare: 1. emulaţia. experienţa. ce se bazează pe efortul individual al elevului. capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor. cu precizie şi claritate a modelului de imitat. Eficacitatea exerciţiilor este condiţionată. cele mai uşoare la început.Scris de Inv.I-VIII Petreşti Sâmbătă. Conştientizarea sub multe aspecte. antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariţia fricii de eşec şi curajul de a-şi asuma riscul.urmată de o serie de exerciţii corespunzătoare. Răşinariu Ionela Şcoala cu cls. sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată. 4. informaţiile. ideile. În fişă sunt scrise exerciţii de diferite grade de complexitate de multe ori fiind chiar aranjate gradat. necesitatea şi însemnătatea acestuia în contextul situaţiei de învăţare dată. Exersarea în situaţii cât mai diferite oferă posibilităţi mai bune de transfer a cunoştinţelor şi a formării de capacităţi. iar spre sfârşit cele care necesită o atenţie mai mare. Timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu. cele mai uşoare la început. ce se bazează pe efortul individual al elevului. Introducerea unor acţiuni noi să fie precedată de o demonstraţie corectă. cunoaşterea suportului teoretic. Lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-şi împărtăşi părerile. Aplicarea diferenţiată a exerciţiilor. Elevul trebuie să înteleagă clar scopul pentru care efectuează exerciţiul. învăţătorul foloseşte fişa de muncă independentă.Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie P entru obţinerea feed-back-ului. claritatea performanţelor ce trebuie atinse. este deosebit de utilă pentru ameliorarea randamentului muncii şi a diminuării insucceselor şcolare. __________ Pentru obţinerea feed-back-ului. dar şi a erorilor comise pentru autoeducare în vederea ameliorării greşelilor făcute. strategiile personale de lucru. favorizează coparticiparea activă a elevilor şi previne formarea unor deprinderi de tip meşteşugăresc. În ultimul caz elevii învaţă mai bine învăţând pe alţii. de siguranţă. În urma evaluării şi autoevaluării rezultatelor obţinute elevul trebuie să simtă plăcerea de a exersa pentru a-şi îmbunătăţi performanţele. În acest sens se poate recurge la utilizarea unui sistem de fişe cu grade diferite de dificultate care urmează să fie efectuate fie individual. motivând elevii pentru învăţare. învăţarea prin cooperare dezvoltă şi diversifică priceperile. Înainte de a propune un exerciţiu este necesar ca învăţătorul să se edifice pe deplin asupra posibilităţilor acestuia. 26 Martie 2011 14:47 Invatamant prescolar si primar . 5.

-Psihologie şcolară. la formarea deprinderii de a privi propria muncă cu ochi critici ceea ce aduce după sine o autoevaluare corectă. -etapa analitico-sintetică. menţin atenţia şi suscită interesul pentru acţiune. Exerciţiile variate previn monotonia. apoi. creează disponibilitate pentru efectuarea acţiunii. ele se pot distanţa în timp. Într-o schemă relativ unitară. Cucoş C. Cluj-Napoca.-Pedagogie . Este necesar să crească treptat gradul de independenţă al elevilor în executarea exerciţiilor. Editura Polirom. de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor noi. 10. . independente. Editura Didactică şi Pedagogică. . Repartizarea în timp a exerciţiului sporeşte eficienţa învăţării. -etapa învăţării analitice. controlul şi autocontrolul conştient. Editura Dacia. Ed. Iaşi .etapa sistematizării şi cunoştinţelor într-o acţiune unitară. Dacă în procesul formării capacităţii.Metode de învăţământ. Chis. . fie la învăţarea pe fragmente. 2001. 2006. 1999. 7.Radu I. 9. V. apariţia plictiselii şi a oboselii. Consolidarea cunoştintelor şi punerea lor în practică prin intermediul exerciţiilor trece prin mai multe faze cognitive. prin operaţii altgoritmice. Cercetările arată că reluarea exerciţiilor după intervale de timp este mult mai productivă decât concentrarea lor .2002. Cosmovici A.demonstraţiei este acela de a schiţa în plan mintal componenţa şi succesiunea operaţiilor..Provocările pedagogiei contemporane.-Didactica modernă. O variaţie se poate obţine şi prin schimbarea formei şi a gradului de complexitate . prin motivarea alegerii variantelor corecte duce la fixarea cunoştinţelor corecte. -etapa perfecţionării prin selecţia continuă şi eliminarea progresivă a legăturilor defectuoase şi întărirea celor care trebuie menţinute. Succesiunea progresivă a exerciţiilor. 11. Iaşi. .Iabob L. Editura Polirom. pregătind astfel premisele psihologice ale exerciţiului. Exerciţiile efectuate pe baza unor fişe de muncă independentă trebuie neaparat analizate de elevi sub atenta îndrumare a învăţătorului. ClujNapoca. 1980. de la exerciţii dirijate conduse pas cu pas de către cadrul didactic să se ajungă la exerciţii autodirijate. În funcţie de complexitatea şi de gradul de complicare al exerciţiului executat se va recurge fie la învăţarea globală a acestuia. a II-a. constituie o condiţie importantă în reglarea sau autoreglarea acţiunii şi obţinerea unei competenţe corecte. Bucureşti. Editura Presa Universitară Clujeană. Ionescu M. În faza de început se impune o mai mare concentrare a exerciţiilor . datorită unor factori interni sau externi se ajunge la o stagnare a performanţelor obţinute pentru depăşirea acestor limite este necesar să se intervină cu alte metode activ participative pentru stimularea intelectului şi sporirea motivaţiei de învăţare. 6. Îndepărtarea greşelilor făcute prin analiza lor. Bibliografie • • • • • Cerghit I. ce caracterizează procesul de formare de capacităţi şi asimilare de noi cunoştinţe se disting cinci etape: -orientarea şi familiarizarea cu imaginea globală a explicaţiilor iniţiale. 8. Verificarea imediată. creşterea gradată a complexităţii previne comiterea unor greşeli descurajante la elevi.

pentru ambele parti . 25 Februarie 2011 13:27 Aria curriculara Consiliere si Orientare . ntâlnirile cu părinţii – sugestii metodice pentru proiectarea şedinţelor cu parinţii. aşa cum nici şcoala nu trebuie să-i « inoportuneze’ . concepe strategii şi manifesta dăruire prin acţiune. numiţi mame şi tati. El este singurul care cunoaşte cel mai bine factorii ( întâmplători sau specifici) care configurează ambianta educaţionala unde evoluează elevii săi şi părinţii acestora. sau buimăcit.A. preferând să vină la şcoala doar în pauze. invocă lipsa de timp. nu înţeleg rolul întâlnirilor. atâta vreme cât el. complexaţi şi frustraţi . Pe cei care vin doar în pauze nu poate să-i refuze. neitelegand persistenta rezultatelor slabe ale copilului. ci pentru a încerca să-i mobilizeze printr-o argumentaţie serioasă. Poziţia celor două instante educaţionale ( şcoala şi familia) trebuie să fie una de parteneriat. se mulţumesc cu puţin ( « Ce. am să-l fac popa ?) . sunt interesaţi doar de note .elevul prescolar si scolar S copul sugestiilor privind proiectarea şedinţelor cu parintii este acela de sprijinire a profesorului diriginte in vederea proiectării si realizării unor întâlniri cu părinţii elevilor lor. atitudini care pot exista deoarece : părinţii se simt competenţi sau..) . nu au încredere în şcoală ( nu participa la discuţii ori vin ca să lanseze acuzaţii). nimic mai uşor : face şedinţe informative şi « bârfeşte » cu aer intelectual.familie este fundamentata pe finalităţi primordiale şi pe obiective comune. ca părinte. pentru « actorul » principal – elevul. deoarece. se întreabă : « Ce voi face ? Ce le voi spune părinţilor ? ». crescând miza şcolarizării. Pornind de la constatarea că valorile şi atitudinile educative familiale sunt de o mare variabilitate. măsuri etc.Eficienţa instruirii. Editura Didactică şi Pedagogică R. Bucureşti.Psihopedagogie .cat mai eficiente si mai constructive. . Dincolo de orice considerente circumstanţiale. conjuncţia scoala. dar întotdeauna exigenţi -. oral sau în scris. cu privire la conţinutul întâlnirii ( idei importante. Flexibilitatea abordărilor tine de diriginte. 1998. nici în puterile lor sau ale copilului .Toate acestea devin posibile în măsura în care educatorul diriginte îndeplineşte trei condiţii : înţelege realitatea. dimpotrivă. aceştia vor fi informaţi. sacrificând timp pentru a-i cunoaşte şi a-i « converti.• Joita E. O importanţă deosebită în ce priveşte randamentul elevului îl are atitudinea părinţilor faţă de şcoală şi de profesori. socotesc că nu trebuie să se amestece în treburile şcolii. În situaţia în care unii părinţi lipsesc la unele întâlniri din motive temeinice. părinţii doresc să se implice din ce în ce mai mult în viaţa şcolii. deşi răspund convocării ( ca să nu se supere dirigintele !) . Dirigintele trebuie să învingă atitudinile necooperante ( uneori ostile) din partea unor părinţi. Dacă dirigintele vrea ca timpul să treacă şi să mai bifeze o…sarcina îndeplinită. __________ Se apropie « şedinţa cu părinţii ». Este mult mai greu să realizezi şedinţe formative.idei suport pentru profesorii diriginţi.furios şi pornit să-şi scuture zdravăn odrasla care l-a făcut de râs . reuşind să-i faci pe părinţi coparticipanţi la actul educaţional. Scris de Blejan Maria Liliana Vineri. dar va trebui să descurajeze asemenea deprinderi. Părintele « cu note bune » pleacă încântat. este convins că şi-a făcut datoria. pentru a discuta cu dirigintele ( mai ales în situatii-limita). cel cu « note rele » . cu beneficiu major. Dirigintele care se pregăteşte să dea ochii cu acei judecători – de obicei tăcuţi. dar in principal .. dirigintele este bine să provoace discuţii « între patru ochi ». În asemenea situaţii. desigur nu pentru a-i mustra. locul pe care-l deţine scoala în mentalitatea referitoare la reuşita socială.

folosite eficient. O importanţă deosebită în ceea ce priveşte randamentul elevului îl are atitudinea părinţilor faţă de şcoală şi de profesori. dificil. Educaţia în familie. Ştiinţifică şi Enciclopedică.Dan Banciu. astfel încât frustrarea pe care le-o provoacă cea mai nesemnificativă scădere a notei este. Bucureşti. impertinent. 1988 . atitudini şi comportamente. Bucureşti. supravegheat în activitatea de învăţare de părinţi centraţi pe copil şi mobilizaţi de ambiţia realizării lui viitoare. Bucureşti. Particularitățile învățării scrisului sunt determinate de particularitățile psihologice ale copiilor de vârstă școlară mică. Uneori. de asemenea. Scrierea este unul dintre instrumentele intelectuale de care omul se folosește tot timpul vieții. în sens formativ. Copilul « obraznic » este nestăpânit. capăta anvergură unui eveniment dramatic. prin retragerea declarată a afecţiunii sau prin comportamente de umilire a copilului sunt de natură să deterioreze fundamental imaginea acestuia despre sine. stimularea imaginației.) Profesorul diriginte poate discuta cu părinţii despre conduita recomandabilă în situaţia în care au de-a face cu un copil « obraznic ». Adaptarea şcolară. miza pe care aceştia o pun pe rezultatele şcolare este extrem de mare. dar atât de preţios.Emilia Bătrânu. « bufon ». 1987 . pot duce la succes. certăreţ.Unei invitaţii formale i se va da curs mult mai uşor dacă părinţii au fost atraşi către şcoala şi pe alte căi ( fiind invitaţi la reuniuni ale copiilor. Pe lângă faptul că şi părinţii pot fi cunoscuţi ( destul de ) bine. arţăgos. Sorin Rădulescu. educarea atenției. În mod complementar. îndrumat. În consecinţă. serbări etc. aceste adunări trebuie să urmărească întotdeauna obiective deschise. exersarea vorbirii. fie el repetat sau întâmplător. bătăuş. Ieşirea din şabloane şi evitarea tatonărilor nu pot fi înfăptuite fără anticiparea evenimentelor instrucţionale esenţiale în derulare. Adolescenţii şi familia. Învățarea scrisului se face în strânsă legătură cu învățarea cititului. excursii. A înţelege întâlnirea cu părinţii doar că prilej de transmitere a unor informaţii înseamnă a amputa cea mai bună parte a acestor acţiuni : cea care poate contribui la optimizarea reală. Bibliografie 1. indisciplinat. ÎNVĂȚAREA SCRIERII ÎN CLASA I instit. capabile să ducă la formarea şi dezvoltarea unor judecaţi de valoare. . se exclud tulburările de comportament ale copiilor cu deficit intelectual şi cazurile care ţin de psihopatologie. nervos. 1980 . conjunctura favorabilă astfel încât copilului îi este negat orice merit. ci ea poate fi chiar minimalizata prin observaţii privind dificultatea redusă a probei. În acest context. numit măiestrie. agresiv. dezordonat. alteori se subliniază caracterul accidental al reuşitei. neconformist. Roatiș Alina Clasa I este este foarte importantă pentru întreaga formare a elevului. Politica. Când elevul este sprijinit. 2. prin culpabilizări excesive. Ed.Aurelia Coasan. grosolan. curiozității. Prin învățarea scrisului copilul dobândește unele capacități intelectuale precum: mobilitatea și flexibilitatea gândirii. Ed. locul pe care îl deţine scoala în mentalitatea referitoare la reuşita socială. 3. nu numai că reuşita rămâne nerecompensată. Ştiinţifică şi Enciclopedică. prin comparaţia cu succesul mai important realizat de un coleg sau de părintele însuşi într-o situaţie similară din viaţa sa de elev . turbulent. recalcitrant. Marin Voicu. profesorul are la îndemână arsenalul său de « instrumente » didactice care. Din acest şir de manifestări variate sub semnul cărora se situează « obraznicul ». nu se poate trece cu vederea şi acel factor greu de definit. disproporţionata . Anton Vasilescu. o notă ceva mai mică decât cea aşteptată. întărirea insuccesului. a educaţiei familiale. neascultător. prin măsuri represive. Ed.

simularea scrierii în aer. ci din contră. exerciții de încălzire a mușchilor mâinii. scrierea literei la tablă . dificilă. Învăţătorul trebuie să se bazeze pe stările afective ale elevilor. care vor fi folositoare nu numai pe perioada şcolarităţii. Conștientizarea și exersarea lui sistematică reprezintă condiția de bază în formarea acestei deprinderi care trebuie dirijată de învățător în mod corect și asimilată prin efortul personal al fiecărui elev. predarea formelor geometrice. existenţa sa. poate fi rezolvată prin joc. de colegi. OCUL DIDACTIC Scris de OTESCU IOANA Marţi. Inclusă în joc. a caietului. stabilirea elementelor componente. matematică. 09 Februarie 2010 22:17 Invatamant prescolar si primar . Pe baza percepției vizuale. Atunci când formăm noţiuni sau deprinderi despre limba română. Sunt obligatorii pauzele de relaxare a mâinii. corectarea poziției la scris.Îndrumător pentru folosirea abecedarului” Ed. Cele mai cunoscute procedee prin care se formează. în ultimă instanţă. învăţătorul trebuie să dea dovadă de răbdare. scrierea literei de la tablă cu verificările învățătorului. dictarea autodictarea. micul școlar are de îndeplinit un număr de sarcini de ordin grafic. Învățarea scrisului este o operație mintală complexă. Aramis. deopotrivă.Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie Pentru folosirea jocului didactic ca metoda în activitatea de predare – învăţare. arte. Sfera instructiveducativă a jocului didactic e atotcuprinzătoare. la toate problemele pe care le . predarea se realizează cu deosebită uşurinţă.El face pauze. pe bancă. În timpul scrisului. Etapele învățării scrierii sunt: intuirea literei. pantru ca ei să participe activ la însuşirea cunoştinţelor. scrierea model la tablă cu explicațiile corespunzătoare. ştiinţe. de materiile studiate.Gândirea este permanent implicată. iar cunoştinţele sunt mult mai temeinice. geografie. De exemplu. a instrumentului de scris.elevul de astăzi şi adultul de mâine să-şi poată integra pozitiv activităţile sale. în aparenţă greoaie. exercițiile de mobilitate a motricității.Vasile Molan .Învăţătorul are obligaţia să-l facă pe elev să pătrundă aceste taine ale tuturor componentelor acestor discipline pentru ca apoi. se fixează și se verifică deprinderea de scriere sunt: copierea. istorie. amplasarea și mărimea literei respective. copilul asociază semnul grafic de mână cu cel de tipar. a dimensiunilor. a noţiunilor spaţiale şi temporale este în genere. Ea se referă. deoarece scrierea nu a devenit un automatism. ei trebuie să-şi formeze convingeri că toate aceste discipline au caracter practic şi aplicativ. ci în întreaga viaţă. Bibliografie: Marcela Peneș. trebuie să procedăm de aşa manieră încât elevii să nu rămână cu impresia că aceste noţiuni au caracter strict aplicativ sau de lectură. perseverenţă. dacă acesta întruneşte formele cele mai accesibile şi atractive pentru copii. trebuie să rețină și să recunoască forma. transcrierea. îmbinarea elementelor de joc cu sarcina didactică. Învățătorul va avea grijă în permanență de poziția corectă a corpului. aridă. Ca orice deprindere scrisul se învață prin exerciții. tact pedagogic şi înţelegerea psihicului fiecărui elev în însuşirea noţiunilor la fiecare disciplină studiată în învăţământul primar. la clasele primare..pe interesul şi dragostea pe care elevii o manifestă faţă de şcoală. gândind asupra fiecăreia. JOCUL DIDACTIC Jocul didactic este una din cele mai accesibile forme de activitate datorită originalităţii sale specifice şi umane: împletirea strânsă a jocului cu activitatea. ca urmare a analizei structurii fonematice a cuvântului și a oboselii care se instalează destul de repede. Orice sarcină didactică. îmbinarea momentelor de scriere cu cele de comunicare verbală și destindere.

De exemplu. De exemplu: “Ţinteşte bine”-pentru cunoaşterea dimensiunii “înalt-scund” sau “mare-mic. aprecieri. copiii îşi însuşesc cunoştinţe despre animale domestice şi sălbatice. orice joc didactic presupune existenţa unor reguli. jocurile: “Ce nu are căsuţa?” . să fie clar. copilul se aventurează în necunoscut. prin familiarizarea elevilor cu jocul se trezeşte interesul pentru joc. • introducerea în joc constă în captarea atenţiei elevilor. În jocurile didactice prevăzute pentru copiii de vârstă şcolară mică. din punct de vedere educativ. Deşi jocul este o activitate fundamentală. Desfăşurarea eficientă a jocului didactic presupune respectarea unor cerinţe de ordin metodologic din care amintesc: • organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat în funcţie de particularităţile jocului ce urmează să se desfăşoare. desfăşurarea jocului şi obţinerea performanţei de către elevi relevă gradul de înţelegere al jocului. pentru cunoaşterea formei ovale. de materialul didactic utilizat. nivelul însuşirii cunoştinţelor vehiculate în joc. “Baloanele” . Încercând să vadă cât poate să construiască un anumit obiect. Jocul didactic subsumează toate cunoştinţele ce trebuie precizate. să fie accesibil elevilor. care să ordoneze ritmul şi ansamblul acţiunilor ce urmează a fi efectuate. ca spre exemplu. activitatea ar fi greoaie. . răspunsuri. Prin joc. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învăţare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a elevului în şcoală. Pentru acest lucru învăţătorul trebuie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent. în cadrul observărilor. din punct de vedere gramatical. Jocul didactic trebuie să cuprindă un titlu scurt. îmbogăţirea vocabularului şi activizarea lui. explicaţii. elementul distractiv cu efortul fizic şi intelectual. jocul devine mai interesant atunci când regulile sunt mai grele. mai activ. a operaţiilor gândirii. el verifică şi până la cât ştie să numere. gradul de îndeplinire a sarcinilor. uşor de memorat ca: “Magazinul s-a deschis” . • materialul didactic folosit trebuie să corespundă temei jocului. totuşi ea se îmbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibile acestei vârste. succesiunii etapelor jocului.mijlociu” sau “Găseşte locul potrivit”. acesta realizează o continuitate între activitatea de joc şi cea de învăţare. favorabilă performanţelor şi se prezintă sarcina. însuşirea corectă. grăitor. cât şi cu fiecare elev în mod independent. crearea unei atmosfere favorabile desfăşurării jocului. După felul cum se joacă un copil. Pentru copiii de 7-8 ani. atractiv. la clasele I-IV. să se folosească cuvântul-ca mijloc de îndrumare prin: întrebări. “Săculeţul fermecat”. câte lucruri sau obiecte să aseze. putem să observăm dacă este mai inventiv. trebuie să fie asigurată o justă proporţionare a jocului cu munca. analiză şi sinteză. “Coşul toamnei” . accentul cade pe dezvoltarea atenţiei şi memoriei. • executarea jocului de probă va fi făcută întâi de învăţător apoi de elevi şi se vor face precizări asupra regulilor. În concluzie. Cea mai meritorie calitate a jocului didactic este aceea că mijloceşte repetarea cunoştinţelor în forme variate. când cer un anumit efort de gândire. • anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia se face scurt şi sugestiv. de bună dispoziţie. atât ca activitate cu întreaga clasă de elevi. se creează o atmosferă relaxantă. Pentru că jocul didactic matematic apare în programul întregii activităţi la disciplina matematică. De asemenea. regulile şi elementele de joc. • desfăşurarea propriu-zisă a jocului este momentul principal al activităţii. Curiozitatea şi gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din plăcerea de a învăţa. “Şoarecii şi pisica”. Dacă s-ar relua observările cu scopul verificării şi precizării cunoştinţelor. plictisitoare şi nu ar stimula fluenţa gândirii.ridică dezvoltarea vorbirii la copil. vizual pentru toţi elevii. gradul de respectare a regulilor. dacă poate sau nu să surprindă soluţii noi. verificarea şi precizarea cunoştinţelor. • familiarizarea elevilor cu jocul este o etapă hotărâtoare pentru desfăşurarea ulterioară a jocului. modului de rezolvare a sarcinilor.

Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor. îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice.P. 1. Şchiopu. • în încheierea jocului didactic se fac aprecieri finale asupra desfăşurării jocului. J. (f.a.activizarea tuturor elevilor în funcţie de posibilităţile lor. Bucureşti. cap. Ele au aceeaşi structură şi respectă aceleaşi condiţii de realizare ca în jocul didactic dintr-un singur domeniu de activitate.. • eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a 1-2 variante. E. după ce toţi elevii au realizat sarcinile din jocul propriu-zis.D. Chateau.D.). E.P. (coordonator. 2. în care se îmbină sarcini didactice din diferite domenii de cunoaştere. Rolul pedagogic al jocului. În şcoală se pot organiza şi jocuri didactice interdisciplinare. U. 1970 .Copilul şi jocul. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful