Osho - Parabola despre dragoste i ego

Se spune c a existat odat un arbore b trân i maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele i culorile veneau de pretutindeni i dansau în jurul lui. Când f cea fructe, p s ri din ri îndep rtate veneau s guste din ele. Ramurile sale ar tau ca ni te bra e vânjoase. Era minunat. Un b ie el obi nuia s vin i s se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obi nuit cu el i a început s -l iubeasc . Ceea ce este mare i b trân se poate îndr gosti de ceea ce este mic i tân r, cu condi ia s nu fie ata at de ideea c el este mare, iar cel lalt mic. Copacul nu avea aceast idee, a a c s-a îndr gostit de b iat. Egoul încearc întotdeauna s iubeasc ceea ce este mai mare decât el. Pentru adev rata iubire, nimic nu este îns mare sau mic. Ea îi îmbr i eaz pe to i cei de care se apropie. A adar, copacul s-a îndr gostit de b ie elul care venea în fiecare zi s se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el i le aplec , pentru c b iatul s le poat atinge pentru a-i mângâia florile i pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata s se încline; egoul, niciodat . Dac încerci s te apropii de un ego, acesta se va în l a i mai mult, devenind atât de rigid încât s nu-l po i

atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care st pe tronul puterii, este considerat a fi mare. A adar, ori de câte ori venea copilul, arborele î i plec ramurile. Când micu ul îi mângâia florile, b trânul copac se sim ea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericit atunci când poate d rui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva. B iatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroan împletit din florile sale. Se sim ea atunci de parc ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna s te sim i c un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac s te sim i mizerabil. V zând cum b iatul poart o cunun din florile sale, dansând cu ea, copacul se sim ea fericit. Îl aprob cu ramurile sale; cânt în b taia vântului. B iatul a crescut i mai mult. A început s se ca ere în copac, leg nându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se sim ea fericit. Iubirea este întotdeauna fericit atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconforteaz .. Timpul a trecut, iar b iatul a început s fie ap sat de alte îndatoriri. Avea ambi iile lui. Trebuia s î i treac examenele, s î i fac prieteni« De aceea, a început s vin din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl a tepta îns cu o ner bdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului s u: ÄVino, vino. Te a tept". Iubirea î i a teapt întotdeauna obiectul afec iunii sale. Ea nu este altceva decât o continu a teptare. Când b iatul nu venea, copacul se sim ea trist. Singura triste e pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împ rt i cu altcineva, de a nu se putea d rui. Atunci când se poate d rui în totalitate, iubirea este fericit . B iatul a crescut i mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. To i cei care cresc în lumea ambi iilor î i g sesc din ce în ce mai pu in timp pentru iubire. B iatul a devenit ambi ios i prins în afacerile sale lume ti. ÄCe copac? De ce ar trebui s -l vizitez?" Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: ÄAscult ! Te a tept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine". B iatul i-a r spuns: ÄCe po i s -mi oferi, ca s trec s te v d? Eu îmi doresc bani". Egoul este întotdeauna motivat: ÄCe po i s -mi oferi pentru ca s vin la tine? A putea veni, dar numai dac ai ceva de oferit. Altminteri, nu v d de ce a

face-o". Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezint propria sa r splat . Uimit, copacul i-a spus b iatului: ÄNu vei mai veni decât dac î i voi oferi ceva? Î i ofer tot ceea ce am". Iubirea nu ine niciodat nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se d ruie te necondi ionat. ÄDin p cate, nu am bani. Aceasta este o inven ie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem ferici i. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastr îi r core te pe cei înc lzi i. Când bate vântul, dans m i cânt m. De i nu avem bani, p s relele se cuib resc pe ramurile noastre i ciripesc vesele. Dac ne-am implica i noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înr i i i de neferici i ca voi, oamenii, care sunte i nevoi i s sta i prin temple i s asculta i predici despre iubire i despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, c ci tr im tot timpul aceste st ri. Nu, noi nu avem nevoie de bani". B iatul i-a spus: Atunci, de ce s vin la tine? Nu am de gând s merg decât acolo unde pot ob ine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere întotdeauna bani, c ci banii înseamn putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, dup care a spus: ÄAtunci, culege-mi fructele i vindele. În felul acesta, vei ob ine bani". B iatul s-a luminat imediat la fa . S-a urcat în copac i a cules toate fructele copacului, chiar i pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile i i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a sim it din nou fericit. Iubirea se bucur chiar i atunci când este lovit . Egoul nu este cu adev rat fericit nici m car atunci când ob ine ceva. El nu poate sim i decât nefericire. B iatul nu i-a dat nici m car osteneala s -i mul umeasc arborelui, dar acestuia nu-i p sa. Adev rata sa mul umire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a ob ine bani în schimbul lor. B iatul nu s-a mai întors mult vreme. Acum avea bani i era foarte ocupat s ob in cu ajutorul lor înc i mai mul i bani. A uitat cu totul de copac, i astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea dup întoarcerea b iatului, la fel ca o mam cu sânii plini de lapte, dar care i-a pierdut copilul. Întreaga sa fiin tânje te dup copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept i a se u ura. Cam la fel tânjea i copacul nostru. Întreaga sa fiin era în agonie. Dup mul i ani, b iatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: ÄVino la mine. Vino i îmbr i eaz -m ". B rbatul i-a r spuns: ÄTermin cu prostiile. F ceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil f r minte". Egoul consider iubirea un lucru prostesc, o fantezie copil reasc . Copacul a insistat: ÄVino, mângâie-mi crengile. Danseaz cu mine". B rbatul i-a r spuns: ÄTermin cu flec reala asta stupid ! Acum doresc s -mi construiesc o cas . Îmi po i oferi o cas ?" Copacul a exclamat: ÄO cas ? Bine, dar eu tr iesc f r s stau într-o cas ". Singurii care tr iesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi tr iesc liber, în natur . Cât despre oameni, cu cât casa în care tr iesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei. ÄNoi nu tr im în case, dar uite ce î i propun: îmi po i t ia crengile, pentru a- i construi o cas cu ajutorul lor". F r s mai piard timpul, b rbatul a luat un topor i i-a t iat crengile copacului. Din acesta a r mas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericit chiar i atunci când îi sunt t iate membrele de c tre cel iubit. Iubirea nu tie decât s d ruiasc . Ea este întotdeauna preg tit s se ofere în întregime. B rbatul a plecat, f r s - i mai dea osteneala s arunce în urm m car o privire. i-a construit casa visat , iar anii au trecut din nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi f r crengi, a continuat s -l a tepte. Ar fi vrut s îl strige, dar nu mai avea ramuri i frunze care s poat cânta în b taia vântului. Vânturile continuau s bat , dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul s u a reu it s rosteasc o ultim chemare: ÄVino, vino, iubitul meu". Timpul a trecut, iar b rbatul a îmb trânit. Odat , se afla prin apropiere, a a c a venit i s-a a ezat sub copac. Acesta l-a întrebat: ÄCe mai pot face pentru tine? Ai venit dup foarte, foarte mult timp". B trânul i-a r spuns: ÄCe po i face pentru mine? A vrea s ajung într-o ar îndep rtat , s câ tig i mai mul i bani. Pentru asta, am nevoie de o barc ".

Fericit, copacul i-a spus: ÄTaie-mi trunchiul i f - i o barc din el. A fi extrem de fericit s devin barca ta i s te ajut s mergi astfel în ara aceea îndep rtat , pentru a câ tiga mai mul i bani. Dar, te rog, ai grij de tine i întoarce-te cât mai repede. Voi a tepta de-a pururi întoarcerea ta". Omul a adus un fer str u, a t iat trunchiul copacului, i-a f cut o barc din el i a plecat. Acum, din copac nu a mai r mas decât r d cin , dar el a continuat s a tepte cu r bdare întoarcerea celui iubit. A a teptat mereu i mereu, con tient îns c nu mai avea nimic de oferit. Poate c b rbatul nu se va mai întoarce niciodat . Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câ tigat. Odat , m-am a ezat lâng ciot. Acesta mi-a optit: ÄAm un prieten care a plecat departe i nu s-a mai întors. M tem s nu se fi înecat, sau s nu se fi r t cit. Poate c s-a pierdut în ara aceea îndep rtat . Poate c nici m car nu mai este în via . O, cât mi-a dori s aflu ve ti de la el! M apropii de sfâr itul vie ii, a a c tot ce mi-a mai dori ar fi s aflu ve ti despre el. Atunci a muri lini tit. Dar tiu c nu ar mai veni nici dac mi-ar auzi strig tul, c ci nu mai am nimic s -i ofer, iar el nu în elege decât acest limbaj. Egoul nu în elege decât limbajul accept rii. Iubirea vorbe te limbajul d ruirii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful