8.

HIDROGENUL, OBŢINEREA HIDROGENULUI Hidrogenul, cel mai răspândit element din natură, are masa moleculară cea mai mică, iar după heliu este gazul cel mai greu lichefiabil. Datorită masei moleculare mici hidrogenul se deosebeşte mult de celelalte substanţe lichide şi gazoase, aşa cum reiese din proprietăţile prezentate în Tabelul 8.1. Până în prezent sunt bine cunoscuţi trei izotopi ai hidrogenului denumiţi: hidrogen uşor sau protiu, simbol chimic H, deuteriu sau hidrogen greu, simbol chimic D, tritiu sau hidrogen supergreu, simbol chimic T. Izotopii de masă 1 şi 2 sunt stabili, în timp ce izotopul de masă 3 este radioactiv. Deuteriul a fost descoperit în anul 1932 de către chimistul Clayton Urey, laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1934. Existenţa tritiului a fost prevazută teoretic de E.P.Wigner în anul 1933. În anul 1939 L.V.Alvarez şi R.Cornog îi pun în evidenţă radioactivitatea. În anul 1962 cercetătorii P.E.Argon, G.Bendiscionii, A.Piazzoli şi colaboratorii lor de la laboratoarele Frascati-Italia au comunicat descoperirea izotopului de masă 4 al hidrogenului. În anul 1963 cercetătorul B.M.K.Nefkens de la universitatea Purdue, Indiana, S.U.A. a comunicat descoperirea izotopului de masă 5 al hidrogenului. Cei doi izotopi sunt foarte instabili. Protiul, deuteriul şi tritiul, funcţie de concentraţie, pot forma speciile moleculare H2,HD, D2, HT, DT şi T2. La concentraţii izotopice mici predomină speciile moleculare monosubstituite HD şi HT. Astfel în hidrogenul natural, hidrogenul deuterat nu depăşeşte 160 ppm (părţi volumice), iar tritiul funcţie de zonă maxim 10 -9 ppm, respectiv 1000 U.T. O unitate de tritiu exprimă o concentraţie de tritiu de 10 -8 T/(D+H). Tabel 8.1. Proprietăţile de bază ale fluidelor criogenice Substanţă He Proprietate Temperatură normala 4.224 de fierbere (K) L 124.96 Densitate (kg/mc) V 16.89 Căldură de vaporizare, p =1 20.8 atm, (kJ/kg) Conductivitat L 0.0197 e termică, fluid saturat, V 0.0106 p=1atm (W/m·K) Vâscozitate L 3.6 fluid Saturat V 1.25 (106·µ) Tensiune superficială 0.096 (dyn/cm) ** Pentru comparaţie H2 N2 Ar 87.29 O2 90.18 CH4 H2O**

20.384 77.35 70.97 1.31 447

111.63 373.15 422.62 958 1.819 0.5975 509.54 2257.2 0.2 0.675 0.024 317.2 12.1 75.6

808.61 1392.8 1141.0 4.61 5.85 4.475 199 163.02 212.76 0.12 0.1515

0.0988 0.14 0.0169 0.007 14.2 1.13 1.93 152 5 8.85

0.0057 0.00855 0.012 240 7 12.53 196 6.85 13.45 102.8 4.49 13.33

1

Cele două specii prezintă diferenţe apreciabile la unele proprietăţi cum ar fi căldura specifică. incolor. conductibilitatea termică. în condiţii normale hidrogenul şi tritiul conţin 75% formă orto şi 25% formă para. iar deuteriul 67% formă orto şi 33% formă para. dar şi implicaţiile socioeconomice dacă ne referim la aplicaţiile posibile în legătură cu întregul sistem energetic. căldura eliberată fiind mai mare decât cea de vaporizare la aceeaşi temperatură. Reacţia de transformare orto-para este exotermă. în industria chimico-alimentară pentru hidrogenarea grăsimilor (de exemplu producerea margarinei). În compuşii ionici hidrogenul poate avea sarcină negativă (anion cunoscut sub numele de hidrură. inodor. De acest fenomen trebuie să se ţină cont mai ales la stocarea gazului. Astfel. Hidrogenul elementar este foarte puţin răspândit pe Pământ. În starea de plasmă. Hidrogenul formează compuşi chimici cu majoritatea elementelor din sistemul periodic şi este prezent în apă şi în mulţi dintre compuşii organici. H-) sau sarcină pozitivă H+ (cation). Hidrogenul este elementul chimic în tabelul periodic al elementelor cu simbolul H şi numărul atomic 1.39 K este 787 mm Hg pentru parahidrogen şi 751 mm Hg pentru orto-hidrogen. în prelucrările mecanice ale metalelor şi în tratamentul termic al acestora. Aceasta uşurează întrucâtva separarea lor. presiunea de vapori sau de vaporizare. Hidrogenul reprezintă o alternativă pentru înlocuirea benzinei drept combustibil pentru vehiculele echipate cu motoare cu ardere internă. tritiu normal. Având masa atomică relativă egală cu 1. insipid. Diferenţa relativă a maselor izotopilor hidrogenului este mult mai mare decât pentru oricare alt element.00794. procesul necesitând costuri mai mari decât cel de producere prin procesarea gazelor naturale. Astfel. se găseşte ca element majoritar în alcătuirea stelelor. Din această cauză izotopii hidrogenului se deosebesc mai mult în ce priveşte proprietăţile lor fizice şi chimice decât izotopii altor elemente. Are un rol important în reacţiile acido-bazice. T2 şi D2 se pot afla în stările orto şi para care se deosebesc prin spinii nucleari. Pentru separarea izotopilor hidrogenului prin distilare. Hidrogenul elementar este principala componentă a Universului. Hidrogenul se foloseşte în industria petrochimică la producerea benzinelor. iar în natură se întâlneşte mai ales sub formă de moleculă diatomică. Avantajele sale 2 . Compoziţia orto-para este o funcţie de temperatură a fluidului. acestea bazându-se pe schimbul de protoni între molecule. având o pondere de 75 % din masa acestuia. Hidrogenul poate fi obţinut prin electroliza apei. respectiv deuteriu normal. hidrogenul este cel mai uşor element chimic. Datorită raportării la condiţii normale amestecurile prezentate se numesc hidrogen normal. Este un gaz uşor inflamabil. presiunea de vapori la 20. Hidrogenul este un gaz puternic reactiv şi îşi găseşte aplicaţii datorită capacităţii sale chimice de reducător. H 2. Hidrogenul şi pilele de combustibil reprezintă un domeniu de vârf dacă luăm în considerare diversitatea cerinţelor şi provocărilor tehnice.Speciile moleculare H2. Pentru necesităţi industriale există diferite procedee de fabricaţie puse la punct din punct de vedere tehnologic sau aflate în fază de laborator. esenţială este diferenţa între volatilităţile speciilor moleculare.

0. Amintim cateva constante fizice ale hidrogenului : Masa atomica…………………………………………………………………1. cum ar fi polietilena şi cuarţul.904. propriul sau volum. Aceste proprietăţi conduc la utilizări tehnice numeroase. hidrogenul difuzează cel mai rapid. o C………………………………………………-259. si de 875 ori.g/cm ……………………………………………………….008 Raza coalenta.208 Volumul atomic .. nm. de asemenea.. Proprietatile fizice ale hidrogenului Atomul de hidrogen. cu electronul distinctiv in orbitalul 1s. Foarte stabila. Astfel.037 nm. iar randamentul termic al motoarelor cu hidrogen este ridicat.06952 Punctul de topire . cm /atom-g……………………………………14.principale constau în faptul că este ecologic. molecula de hidrogen se disociaza la temperaturi inalte.037 Raza ionica .-252. in arc electric. KJ/mol………….1 Potential de ionizare .430 Caldura de sublimare la 1396 o C .H = 0.. KJ/mol……………………………. hidrogenul este incolor. platină şi în alte metale tranziţionale. insipid. O vîscozitate mai mică au doar trei gaze poliatomice. eV………………………………………….2. KJ/mol……………….1029. vol.………………………………………………………0. dar de asemenea. are cea mai înaltă conductivitate termică şi cea mai mare efuziune dintre toate gazele.38 de ori mai usor decat aerul. şi la dificultăţi legate de transportul. Hidrogenul molecular (H2) in conditii normale este un gaz diatomic cu distantele intre nuclee H . o C…………………………………………. de catre paladiu. Dezavantajele constau în pericolul mare de explozie. In stare gazoasa.1 Densitatea . La temperatura camerei. unul dintre ele fiind n-butan.33 Solubilitatea in apa la 18 o C . din arderea sa rezultând vapori de apă.715 Electronegativitatea(Pauling)……………………………………..77 Temperatura critica .. trecand in hidrogen atomic. al primului element din sistemul periodic.10 Caldura de vaporizare . prin intermediul pilelor de combustibil..0. La temperaturi inalte este absorbit in cantitate mare de catre metale.13.9 Caldura de formare a H2 la 0 K . Una dintre cele mai promiţătoare soluţii tehnice o reprezintă conversia directă a energiei chimice din hidrogen în electricitate.5 ori mai mare decat a aerului. dificultatea stocării în vehicul şi lipsa unor reţele de staţii de alimentare cu hidrogen.0185 Moment electric ……………………………………………………………0 3 . inodor. fiind cel mai usor dintre toate gazele (densitatea= 0.0. Avand o masa moleculara mica.23 Punctul de fierbere . hidrogenul prezinta cea mai mare putere de difuziune dintre toate gazele si o conductibilitate termica si electrica deosebita. are cea mai simpla configuratie electronica. foarte mare. nm…………………………………………………………….0.0./1 vol. eV…………………………………. Mobilitatea hidrogenului într-o masă solidă este. si anume de 19 ori de catre fier.59 Afinitatea pentru electroni .g/l……………………………………………………………. acesta difuzează prin diverse materiale. apa……………. prima fiind de 6.0899 .06952 g/cm) si anume de 14.-239. o C…………………………………………. Un important fenomen este acela de difuzie în fier. depozitarea şi de prelucrare a amestecurilor de hidrogen.

26 ani . vitezei de difuziune.5-99. in probleme de structura si altele . avand viteze mai mici. biologie. caz neobisnuit. este ceva mai solubil in alcool.Susceptibilitatea magnetica . stabil al hidrogenului . Pe langa formarea lui permanenta in natura. Pe baza acestor comportari. deuteriul se utilizeaza ca atom marcat stabil.g. proprietatile chimice sunt aceleasi. x/10 c. moleculele izotopice continand deuteriu in structura lor. Totodata . Caracteristicile hidrogenului in functie de metoda de obtinere sau purificare: Metoda de obtinere/purificare Syn gas (gaz de sinteza) Reformare cu abur a gazului natural Reformare cu abur a hydrocarburilor/gaziefiere a carbunilor Electroliza apei Electroliza apa+NaCl Separare PSA Separare cu membrane Productia de H2 Produs secundar Purificare Purificare >99. Avand masa dubla in comparatie cu izotopul obisnuit (1H). cristalizata in sistemul hexagonal . descompunere cu metale. avand timpul de injumatatire de 12. Se cunosc trei izotopi ai hidrogenului: 1H .0193 intre 0 – 20 C. el se obtine si pe cale artificiala. dau nastere la procese chimice mai lente. 3H . avand aplicatii in chimie. caldurii latente. hidrologie. coeficientul de absorbtie fiind de circa 0. benzen .6/10 si respectiv 10). iradiind sarurile de litiu cu neutroni in pila nucleara. Deuteriul (2D) izotopul greu. geologie.97 Reteaua cristalina(solid)……………………………………………cubica Putin solubil in apa . Ei sunt putin abundenti in hidrogenul natural (1. Penultimul si ultimul se mai numesc deuteriu si tritiu . Tritiul (3T) izotopul cel mai greu al hidrogenului este radioactiv. Desi masa lor este de doua si de trei ori mai mare decat a hidrogenului. se obtine din apa grea (D2O) prin procedee ca: electroliza. ………………. la deuteriu observandu-se variatii ale densitatii.9% >99.999% 85-98% Apa Saramura Utilizare Sinteze chimice Sinteza amoniacului Petrochimie Caracteristici 30-60% 85-98% 85-98% Resurse Metan sau hidrocarburi Metan Hidrocarburi/carbune 4 . in reactii de schimb izotopic la studiul unor mecanisme de reactie. agricultura.s. Asemenea deosebirii (efecte izotopice) stau la baza metodelor de separare a izotopului greu de cel usor.77 o C fiind al doilea dupa He. transparenta. diferenta relativa intre masele celor doi izotopi influenteaza proprietatile fizice.9% 99. Tritiul se utilizeaza ca atom marcat radioactiv al hidrogenului in cercetari radiochimice sau ca sursa de radiatii b . o La –259. punctelor de topire si de fierbere. 2H . gazul cel mai greu de lichefiat.-1.23 o C se solidifica intr-o masa incolora. Se lichefiaza foarte greu la –252. cu exceptia vitezei si a constantelor de echilibru ale reactiilor .

9 99.1 ppm (v) O2/N2 _ 50 ppb H2O _ 100 ppb Hidrocarburi _ 30 ppb CO _50 ppb CO2 _20ppb Gaze nobile_30 ppb O2 _ 1 ppm (v) N2 _ 5 ppm (v) H2O _ 5 ppm (v) Hidrocarburi_ 0.5 ppm (v) N2 _ 0. greutate bruta 60-70 de kg.0 7 Hidrogen ECD 99.1 ppm (v) Hidrocarburi halogenate_ 1 ppb 4 Hidrogen 5.0 99. Nr.1 ppm (v) COCO2 _ 0.5 ppm (v) Hidrocarburi _ 0.1.1 ppm (v) CO/CO2 _ 0.polimerice Separare cu membrane de Pd Purificare ≈100% - Hidrogenul livrat in butelii metalice cu urmatoarele caracteristici: 50 litri.1 ppm (v) O2 _ 0. asigurarea securităţii energetice şi reducerea emisiilor de poluanţi.0 Puritate (%) (volume) 99.1 ppm (v) CO/CO2 _ 0.999 Impuritati O2 _ 10 ppm (v) N2 _ 1000 ppm (v) H2O _ 30 ppm (v) O2 _ 2 ppm (v) N2 _ 50 ppm (v) H2O _ 20 ppm (v) O2 _ 1 ppm (v) N2 _ 5 ppm (v) H2O _ 5 ppm (v) Hidrocarburi_ 0.999 8.9999 6 Hidrogen 7.993 99. presiune de imbuteliere 200 bar.0 Hidrogen 4. 1 2 3 Denumire Hidrogen 3.5 ppm (v) H2O _ 0.1 ppm (v) O2 _ 1 ppm (v) N2 _ 2 ppm (v) H2O _ 2 ppm (v) Hidrocarburi_ 0. Obţinerea hidrogenului Generalităţi Printre factorii importanţi privind selectarea metodelor de producere a hidrogenului enumerăm: analiza ansamblului format de potenţialul tehnic al procedeului.9996 5 Hidrogen 6.3 Hidrogen 5.6 99. 5 .

gazefierea petrolului.Printre principalele metode de producere a hidrogenului sunt: reformarea cu abur a gazului metan. Electricitatea din surse regenerabile va deveni o sursă de energie majoră pentru obţinerea hidrogenului. În combinaţie cu tehnologiile de sechestrare a dioxidului de carbon. O sursă de energie pentru obţinerea hidrogenului. întreg ciclul de producţie al echipamentelor şi dispozitivelor necesare producţiei de energie nucleară. fermentaţia. electrochimic şi termochimic. evident că în această ecuaţie nu a fost luat în calcul potenţialul de risc al emisiilor radioactive asociat acestui procedeu. gazul natural trece înaintea tuturor celorlalţi combustibili fosili datorită conţinutului ridicat de hidrogen şi ponderii mult mai scăzute în carbon. fotoliza. urmată apoi de o serie de perfecţionări astfel încât să devină competitive din punct de vedere tehnic şi economic. reformare) a biomasei. al cărui component principal este metanul. etanol. conversia chimică (gazefiere. implică încă un număr mare de diverse cercetări până să ajungă să fie aplicabile la un nivel care să depăşească scara de laborator. electroliza apei. Procedeele fotochimice şi termochimice se află în acelaşi stadiu ca şi metodele precedente. ex. etc. Uniunea Europeană şi-a stabilit drept ţintă trecerea către o economie bazată pe hidrogen produs din surse regenerabile până la mijlocul secolului XXI. gazul natural. Tehnologii de fabricare a hidrogenului: • • • • • • • • • • Reformarea catalitică cu vapori de apă Oxidare parţială Reformarea autotermă Electroliza apei Biomasă Procedeul Kværner Procedeul termochimic Procedeul fotochimic Procedeul fotobiologic Hidrogenul cogenerat ca produs secundar Reformarea catalitică cu vapori de apă 6 . o reprezintă energia nucleară care este lipsită de emisii de dioxid de carbon. Ca şi discuţie referitoare la cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră. poate deveni un purtător primar de energie ecologică. produşilor petrolieri (gazolina. Metodele microbiologice alternative. Din punct de vedere al scăderii emisiilor de dioxid de carbon.) şi cărbunilor. devine mai prietenoasă cu mediul decât tehnologia existentă pentru producerea dispozitivelor fotovoltagice. metanol. descompunerea termochimică şi fotoelectrochimică a apei şi metodele microbiologice. Strategia europeană pe termen lung are în vedere faptul că hidrogenul are un potenţial tehnic şi economic important în atingerea a două obiective: asigurarea securităţii energetice şi reducerea modificărilor climatice. Procedeele de conversie chimică a combustibililor fosili sunt privite cu interes prin prisma tehnologiilor de sechestrare a dioxidului de carbon astfel încât să nu aibă loc emisii ale acestui gaz cu efect de seră în atmosferă.

În ţări cu rezerve mari 7 .Hidrocarburile (în special metanul) sunt utilizate la obţinerea hidrogenului prin reformare catalitică cu vapori de apă. În prima etapă. puternic endoterme. astfel încât se poate vorbi de un proces de reformare autotermă cu adaos mic de apă. Fizic cu absorbţie prin schimbare de presiune sau utilizarea unei membrane semipermeabile (cu permeabilitate doar pentru hidrogen) din aliaj PdAg. Deoarece aceşti catalizatori sunt deosebit de sensibili la compuşi pe bază de sulf şi halogeni. În consecinţă este nevoie de o nouă fază în urma căreia printr-o reacţie exotermă dintre moleculele de oxid de carbon şi apă rezultă bioxid de carbon şi hidrogen. de obicei se cuplează înaintea reformerului o unitate de rafinare.900°C şi o presiune de 25 – 30 bar rezultând gazul de sinteză. Chimic fie cu ajutorul procedurii PROX (oxidare preferenţială) în practică adesea utilizându-se un reactor cu filtru molecular din pământuri rare sau cărbune activ la presiune şi temperaturi bine definite. mai ales clor. sau metanizare selectivă. CH4+H2O ↔ CO +3 H2 ΔH0298= + 206 kJ/mol CO + H2O ↔ CO2 +H2 ΔH0298= . rezultă gazul de sinteză cu o cantitate mare de monoxid de carbon. Eliminarea resturilor de CO se produce printr-un proces chimic sau fizic. acesta va intra în reacţie cu apa cu ajutorul unui catalizator pe bază de nichel la o temperatură de 800 .000 m³/h. Procedeul este bine pus la punct. păcură. printr-un proces exoterm va fi înlocuit cu oxigen. Industrial conţinutul de CO2 se poate reduce prin spălare cu metan lichid. Aici hidrogenul din gazul metan. CnHm +n/2O2 →nCO + m/2 H2 De cele mai multe ori se adaugă şi apa pentru a controla atât temperaturile foarte înalte cât şi echilibrul Boudouard dintre CO2 şi CO. 8. existând capacităţi de producţie de ordinul de mărime de 100. monoxid de carbon precum şi bioxid de carbon.41 kJ/mol CH4 + 2 H2O ↔ CO2 + 4 H2 ΔH0298= + 165 kJ/mol În urma primei reacţii. Oxidare parţială Această tehnologie este deja bine pusă la punct. cărbune sau alt combustibil fosil. Reacţia are loc în prezenţa unui catalizator de oxid de fier. cu ajutorul aburului. hidrogen.1 Fluxul de masă la reformarea gazului metan Pentru a obţine hidrogen cât mai pur posibil este nevoie de îndepărtarea resturilor de CO. CO2 şi CH4 reducând concentraţia acestora de exemplu sub 10 ppm în cazul oxidului de carbon. Fig. hidrocarburile mai complexe se descompun în metan. la o temperatură de circa 450-500°C şi presiune de 25-30 bar. în practică. A doua etapă implică reformarea metanului.

monoxid şi bioxid de carbon. rezultând din nou un amestec. În primă fază. cade în sarcina 8 . bază). şi pare. se produc gaze primare. Datorită faptului că biomasa conţine până la 40% oxigen aceasta se gazeifică aproape de la sine. în care se găsesc doi electrozi printre care circulă un curent continuu. benzină. Randamentul obţinut este comparabil mai mare decât cel de la gazeifierea cărbunelui. metan. Biomasa Biomasa este compusă din hidrocarburi din care prin reformarea catalitică cu vapori de apă se poate obţine hidrogen. Biomasa cu umiditate mai mare. În acest caz cele două procedeuri se combină în aşa fel. se poate utiliza methanol sau orice fel de hidrocarbură respectiv amestec de hidrocarburi (gaz metan. Şi această a doua fază absoarbe energie şi în urma reformării rezultă hidrogenul. pe termen lung. Este necesar foarte puţin oxigen suplimentar pentru a se produce reacţia endotermă. motorină. Un alt procedeu este combinarea pirolizei şi a gazeifierii biomasei. care datorită preţurilor mici este utilizată adeseori în combinaţie cu centrale hidroelectrice în Norvegia şi Islanda. Electroliza apei Obţinerea hidrogenului din apă a fost pentru prima dată evidenţiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul anului 1800. deoarece trebuie să corespundă atât cerinţelor reacţiei dintre oxidul de carbon şi apa de la reformarea catalitică cu vapori. pentru acest procedeu. Astfel ca materie primă. nefiind lăsat liber în atmosferă. prin fermentare anaerobă conduce la obţinerea de metan în procent de 60-70%. Dacă se utilizează culturi bacteriele mixte. ultima verigă a lanţului nutriţional va trebui decuplată.de cărbune cum sunt China sau Africa de sud. 2H2O →O2 + 2H2 Procesul este deosebit de avantajos pentru că pe lângă hidrogen şi oxigenul rezultat se poate utiliza eficient în alte procese tehnologie. Reformarea autotermă Acest mod de reformare este o combinaţie dintre reformarea catalitică cu vapori de apă şi oxidare parţială în scopul măririi randamentului. Reformarea autotermă are loc în condiţiile unei precise dozări a alimentării cu aer şi abur. cocs şi methanol. În condiţii anaerobe. Deoarece eliberarea hidrogenului molecular de către microorganisme are loc doar la presiuni relative foarte mici.→H2 +2OH2H2O →O2 + 4H++ 4eDin aceste două procese parţiale rezultă de fapt reacţia de separare a atomilor de oxigen şi hidrogen din apă. Există aparate de electroliză industrială cu presiune înaltă cu o capacitate de producţie de 60 Nm³/h la o presiune de 12 bar. Apar pretenţii mai mari privind catalizatorii utilizaţi. Această variantă cu două trepte este aplicată mai ales în utilaje cu capacitate mai mică. deoarece în cursul procesului nu se emite CO 2.). cea a pirolizei. încât avantajele oxidării parţiale (degajarea de caldură) completează avantajele reformări catalitice cu vapori de apă (un grad mai mare de extragere de hidrogen). acid. Acestea vor fi amestecate cu aburi. Reacţia are loc într-un recipient umplut cu electrolit bun conductor de curent (sare. din biomasă se poate obţine hidrogen prin fermentaţie directă cu ajutorul microorganismelor. ex. de această dată din hidrogen. Ca exemplu se poate aminti electroliza în mediu bazic. se utilizează ca materie primă cărbune măcinat şi amestecat cu apă pentru a obţine o suspensie. Procesul poate fi descris prin două reacţii parţiale ce au loc la catod şi anod. cât şi procesului de oxidare parţială. 2H2O + 2e. a fi singurul procedeu raţional. deşeul menajer. etc.

deoarece in plasma obţinută prin descărcare electrică elementele se ionizează şi se descompun într-o primă parte. 2009. 34. într-un arzător cu plasmă la 1600°C se separă complet hidrocarburile în cărbune activ (carbon curat) şi hidrogen. ciclul fier-clor (Fe-Cl). Commissariat a’ l’energie atomique (CEA. cupru-sulfat (Cu-SO4) şi cicluri hibride pe bază de clor. în momentul de faţă existând institute sau agenţii care realizează teste pe instalaţii pilot: Agenţia pentru Energie Atomică din Japonia (JAEA). însă o atenţie deosebită a fost acordată si hidrogenului sulfurat. Membranele trebuie să fie permeabile pentru hidrogen dar nu şi pentru oxigen. Gazele rezultate vor putea fi separate cu membrane ceramice. Pâna în prezent principalii compuşi chimici utilizaţi la obţinerea hidrogenului prin descărcare in plasmă au fost hidrocarburile. dar au loc la rândul lor o serie de recombinări. Internaţional Journal of Hydrogen Energy. ciclul megneziu-iod (Mg-I). Deja în anii 70 a fost propusă cuplarea cu căldura reactoarelor de temperatură înaltă a diferitelor cicluri termochimice. Procedeul Kværner Prin acest procedeu a fost elaborat în Norvegia. lichid sau pulberi dintr-un compus care conţine hidrogen. Procedeul termochimic Disocierea termică reprezintă descompunerea moleculelor sub acţiunea căldurii în elementele componente. 40% cărbune activ şi cca 10% aburi.utilizatorului bioreactorului menţinerea acesteia în limite reduse astfel încât sa fie asigurate condiţiile optime de lucru. încercări demonstrative şi analize de fezabilitate (Z. ciclul ceriu-clor (Ce-Cl). obţinerea hidrogenului în reactoare cu plasmă rece este o metodă care şi-a gasit aplicaţii doar la scară experimentală. moment în care are loc descompunerea compusului chimic respectiv în diverse elemente printre care şi hidrogen. Printre acestea cel mai studiat este ciclul S-I. Astfel compoziţia produsului final de reacţie este destul de diversă depinzând de o multitudine de parametrii. Luând în considerare diverşi factori ca: eficienţa termică. Deasupra temperaturii de 1700°C se produce disocierea directă a aburului în hidrogen şi oxigen. care se pot aplica parţial şi în cazul utilizării radiaţiei solare concentrate. Procedeul cu plasmă Ţinând cont de preţul energiei electrice. şi ca atare pot fi utilizate doar materiale rezistente la aceste temperaturi. printr-o plasmă. vanadiuclor (V-Cl). din punct de vedere chimic lucrurile sunt oarecum complexe. analizele de cost şi fezabilitatea aplicării industriale. Wang et all. rezultând cca 48% hidrogen. SUA). Cu ajutorul unei reacţii chimice asociate este posibilă o scădere a temperaturii de disociere termică a apei sub 900 °C şi chiar 550 °C . Estimările făcute pentru termociclurile amintite au la bază studii şi teste experimentale. General Atomics (GA. Problema constă în faptul că apar temperaturi foarte înalte. Procedeul constă în tregerea unui flux gazos. CnHm +Energie →nC + m/2 H2 CH4 + Energie →C +2H2 O staţie pilot construită în 1992 în Canada a atins un randament de aproape 100%. Până la ora actuală au fost indicate în jur de 200 de cicluri termochimice de producere a hidrogenului. 3267-3276). următoarele opt cicluri au un potenţial practic în aplicaţii industriale: ciclul sulf-iod (S-I). cu accent deosebit pe gazul natural. ciclul cupru-clor (Cu-Cl). Deşi din punct de vedere tehnic procedeul este destul de simplu. Procedeul fotochimic 9 . etc.L. care sunt totodată foarte scumpe. Franţa).. Din această cauză acest procedeu nu este competitiv.

Din punct de vedere ecologic. Problema crucială constă în faptul că materialele fotoactive trebuie să fie în acelaşi timp foarte active şi totodată în contact cu apa stabile în timp. Hidrogenul generat in procesele induztriale ale electrolizei si obtinere a clorului nu isi gaseste in totalitate utilizare in cadrul segmentelor de prodictie de pe platforma chimica. În acest caz hidrogenul va reprezenta o formă de stocare a energiei. In acest caz reactia de sinteza a hidrogenului este urmatoarea: 2 Na+ (aq) + 2 Cl. producerea centralizată a hidrogenului în unităţi de producţie de capacitate mare şi producerea descentralizată pentru unităţi de producţie de capacitate mică şi mijlocie. În primul caz este aplicată o idee relativ veche care trezeşte din ce în ce mai mult interesul cercetătorilor şi care are şanse bune ca în anii următori să devină competitivă. sau utilizat in pile de combustibil. curentul electric generat din surse de energie alternativă este utilizat în electroliza apei. Strategia privind trecerea la o economie bazată pe hidrogen ca sursă de energie ia în calcul două modalitaţi de producere a hidrogenului.(aq) + 2 H2O  2 Na+ (aq) + 2 OH. Procedeul fotobiologic Este vorba de un proces biologic ce utilizează lumina solară ca sursă de energie. Descompunerea poate avea loc pe cale termică sau chimică. astfel incat o buna parte din acesta poate fi stocat si comercializat. numite hidrogenaze. hidro) pentru a descompune apa în componentele sale oxigen şi hidrogen. eoliană.(aq). Pentru aceasta sunt necesare materiale semiconductoare al căror nivel energetic este suficient de mare pentru ca prin absorbţia cuantelor de lumină. In cazul procedeelor petrochimice acesta isi gaseste reutilizare in cadrul diverselor procese de pe platforma petrochimica. Prin utilizarea de fotocatalizatori se pot înlesni procesele de transformare. În afară de oxigen nu apar alte produse secundare. deci mediul înconjurător este protejat. 10 . să poată capta electroni din moleculele de apă ceea ce va conduce în cele din urmă la disocierea acestora. H2 (g) + 2 Na+ (aq) + 2 OH. • Reactia la catod este: 2 Na+ (aq) + 2 H2O + 2 e. În descompunerea chimică. In figura de mai jos este indicat un asemenea exemplu. Hidrogenul se obţine în urma unor metabolisme anaerobe şi este produs de anumite microorganisme. Cu ajutorul acestor enzime. Hidrogenul cogenerat ca produs secundar In chimie si petrochimie sunt divese procese industriale in care hidrogenul este obtinut in calitate de produs secundar. se obţine hidrogen în urma procesului de fotosinteză.Ideea de bază este utilizarea directă a radiaţiei solare prin absorbţia energiei fotonilor de către componentele ce intră în reacţie. Se aplică în cazul procesului de prelucrare a biomasei cu faze de fotosinteză în prezenţa sau absenţa oxigenului. cele mai avantajoase proceduri de fabricare a hidrogenului utilizează surse alternative de energie (energie solară.(aq)  Cl2 (g) + 2 e-. Punctul critic al cercetării îl constituie găsirea de catalizatori potriviţi pentru disocierea termică a apei în cuptoarele solare.(aq) + Cl2 (g) + H2 (g) In particular: • Reactia la anod este: 2 Cl. de obicei prin cataliza enzimelor ce conţin fier sau nichel.

Integrdarea pilelor de combustibil intr-o instalatie de electroliza a solutiei de clorura de sodiu (saramura). 11 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful