Aşezare Parcul Natural Muntii Maramuresului este situat în nordul judetului Maramures, în zona localitatilor Borsa, Moisei, Viseu

de Sus, Viseu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova si Bistra, incluzând masivul Muntilor Maramuresului pâna la frontiera româno-ucraineana. Parcul include si terenul intravilan al localitatilor de pe raza lui. Muntii Maramuresului sunt situati la granita de nord a tarii, între paralele de 47°35'5'" si 47°58'20" latitudine nordica si între meridianele de 24°8'12" si 25°2'38" longitudine vestica. Se întind spre nord de valea Viseului si a Bistritei Aurii pe o lungime de peste 100 km, însumând o suprafata de circa 1500 de kilometri patrati. Fac parte din Provincia Carpatica, Subprovincia Carpatii de Sud-Est, Regiunea Carpatii Orientali, Subregiunea Muntii Cristalino-Sedimentan, Districtul Muntii Maramuresului.

Viseu. Muncelu si coboara pe pârâul Narita în localitatea Valea Viseului. De aici urca pe muchie în Culmea Sarata la borna silvica 236.N. la circa 2.3 km de centrul localitatii Lunca la Tisa coboara spre sud. 149 si coboara la borna silvica 196 din Izvorul Ursului. 2151/2004. 18 pâna la Sesuri. referirile de mai jos au în vedere borne silvice. care trece prin vârfurile Ignateasca. Viseu de Sus. Petrova. în continuare. borzaeana. Parcul Natural Muntii Maramuresului include terenuri silvice. Pop Ivan. de aici pe D. urca pe drumul forestier pâna la borna silvica 237. Leordina. Ca urmare. Moisei si Borsa pâna în Pasul Prislop (1416 m). precum si alte elemente din structura geografica si infrastructura zonei. Limita estica urca pe pârâul Sesuri pâna în Pasul Magura. incluzând perimetrele localitatilor Valea Viseului. trece prin vârfurile Ciungii Balasanii (1800 m). limita nordica este data de frontiera de stat. Ruscova si Poienile de Sub Munte. De aici limita parcului natural este râul Tisa pâna la borna silvica 284. Limita sudica este data de Valea Viseului. Stogu. Comanu. respectiv în Ocoalele Silvice Borsa. urca în vârful Salhoi (borna silvica 107). coboara pe valea Banarii pana in Salhoi (canton silvic). incluzând rezervatia Stâncariile Salhoi si micro-rezervatia botanica de Cochlearia pyrenaeica var.Limite Limitele au fost stabilite si aprobate prin H. unitati de productie si parcele din aceste ocoale silvice. Limita nordica este data de Culmea Jupaniei. trece prin bornele silvice 102. trece prin vârful Tocarnea. Limita vestica porneste din borna silvics 284 (Unitatea de Productie I Bistra) aflata pe malul stâng al vaii Tisa. pastorale si cu alte utilizari situate în judetul Maramures. Holovaciu. Viseu de Jos. Jupania (1850 m). urmarind limita Ocolului Silvic Viseu pâna la frontiera de stat cu Ucraina. Poloninca. Bistra. . borna silvica 162 (Unitatea de Productie VII Izvoarele Bistritei).G. include Defileul Viseului dintre localitatile Bistra si Valea Viseului. Budescu Mare.

18.Ciungii Bălăsânii – 800 ha – categoria IV IUCV. conform OUG 57/2007. suprafata Parcului Natural Muntii Maramuresului cuprinde trei zone: • • • zona de protectie integrala zona de management durabil zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane În interiorul parcului exista. acestea fiind: • • • • Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavile – 5 ha – categoria IV IUCV.769 ha La delimitarea zonelor de protecþie integralã s-a avut în vedere necesitatea conservãrii unor eºantioane reprezentative ale ecosistemelor din aceastã regiune biogeograficã. Zona de protectie integrala . Poiana cu narcise Tomnatec . 5/2000. reprezentativitate datã în principal de criteriul valorii diversitãþii biologice a ecosistemelor. Vârful Farcău .585 ha . patru arii naturale protejate declarate prin Legea nr.79. de asemenea.Sehleanu – 100 ha – categoria IV IUCV.Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu – 100 ha – categoria IV IUCV. Cornu Nedeii . Aceste arii protejate sunt asimilate zonei de protectie integrala. Zona de management durabil . Zonarea interna a Parcului Natural Muntii Maramuresului este realizata tinand cont de nevoia de conservare a biodiversitatii si peisajului dar si de dezvoltare economica a zonei prin activitati cu impact redus asupra mediului. Suprafetele date de lege sunt aproximative însa vor fi cartate cu exactitate în procesul de elaborare a hartilor parcului.Din punct de vedere al zonarii interne.

Cornu Nedeii. Zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane . din apropierea pasului Prislop si în zona Pietrosul Maramuresului. marne. Ludescu (1580 m). sisturi bituminoase. Un afluent de ordinul II al Tisei. aceasta fiind efectul eroziunii diferentiale si regresive. Aceste formatiuni apartin triasicului. drumuri auto forestiere. Ea are o înclinare generala spre Muntele Stogu (Vf. precum si suprafetele din extravilanul localitatilor care au suferit modificari antropice prin desfasurarea de activitati traditionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile. Formele muntilor sunt foarte domoale si masive. De aici rezulta întinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalina spre est (Vf. cai ferate forestiere cu terasamentele aferente). ridicata la o altitudine de peste 1900 m. care pornea de la nivelul de baza local mai coborât din Depresiunea Ruscovei. Mihailecu. Copilasu.Face trecerea între zonele de protectie integrala si zonele de dezvoltare durabila a activitatilor umane. Stogu (1651 m). care urmareste destul de fidel cumpana de ape dintre bazinul Tisei superioare si cel al Ceremusurilor. Întâlnim creste formate în relief monoclinal. 1963 m). indiferent daca sunt sau nu incluse în circuitul agricol sau silvic. trecând dincolo de ea. a fundamentului cristalin (defilee). este fragmentata în mai multe masive (Pop Ivan. Cele mai reprezentative vai care traverseaza acesti munti sunt adâncite în formatiuni cristaline (Vaser. 1971 m).35.000 ha Cuprinde intravilanul localitatilor din parc. forma prelunga si relativ domola a culmilor. a strapuns culmea principala morfologica. De remarcat adaptarea retelei hidrografice la structura geologica. Cea mai bine reprezentata este o suprafata de paduri si poieni care cuprinde spinari largi si ramificate între 800-1200 m (Vf. sisturi argiloase. Toroiaga). jurasicului si cretacicului. unde întâlnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase. Comanu (1723 m). A treia suprafata se gaseste la 400-450 m.SE . Munţii Maramureşului ocupa întreg spatiul de pe dreapta Viseului. Ruscova). Vaserul. Micu Mic (1718 m). frecvent în stratele de Borsa (alternante de gresii cu marno-argile. Lastun (1642 m). menilite bituminoase). Pe aceasta constitutie petrografica. din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Viseului) si pâna la vaile Cârlibaba si Bistrita Aurie. Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca nota dominanta rezultata din aspectul de cupola al masivelor. formând defilee. cai ferate. ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboara la 900-1200 m. Sunt alcatuiti dintr-o singura culme principala înalta. culmea principala morfologica. pasunile montane din afara zonei de protectie integrala. drumuri judetene. Vf. Relieful structural este prezent în partea nordica (Bârsanescu. ca înfatisare. pâna la granita tarii. Farcau-Mihailecu. Budescu (1679m). drumuri comunale. . Sârcu. argile) si doua mari golfuri de paleogen. gresii. Pietrosul Maramuresului. Budescu). orientata NV . 1963 m). o întâlnim în Muntii Prelucile Cerbului. Mihailecu. Suligu (1683 m). iar fiind mai dure s-au mentinut în relief. înscrisa pe aliniamentul Pop Ivan (1937 m). ce merge pâna la Poienile de sub Munte si altul al Borsei. Exista si a doua strapungere a Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei). suprafetele ocupate de caile de comunicatii permanente (drumuri nationale. care se varsa în Viseu în localitatea Viseu de Sus. cu versanti abrupti. Sunt constituiti din sisturi cristaline strapunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) si roci sedimentare (conglomerate. Culmea principala se prezinta ca un podis cu o suprafata de nivelare situata la 1800-1600 m. unul al Ruscovei. Cea mai frumoasa zona. Copilasu (1611 m).

Pesteri si avene Morfologia carstica de adâncime este prezenta prin 32 de pesteri (de dimensiuni relativ mici) si doua avene.R. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune. Are doua îngustari care separa bazinetul Gura Fântânii si bazinetul de la gura vaii Repedea si apoi o prelungire pe valea Tâsla (Baile Borsa). Masivul Farcau. datorita activitatii intense a eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi. Alte forme de relief periglaciar sunt determinate si de gradul de înclinare a reliefului. . 1974-1978). Rugasu si Mihailecu este reprezentat prin bazalte. dyk-uri si sill-uri localizate în sisturi cristaline si în formatiuni sedimentare. Relieful glaciar este reprezentat de mici circuri glaciare în vârful Pietrosul Maramuresului (Bardau) si în Farcau-Mihailecu. Mentionam totusi abrupturile calcaroase din Mihailecu si Petriceana si relieful selectiv pe calcare în baziniil vaii Repedea. doline. Tâsla si Viseut) sapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan.reprezinta corpuri subvulcanice scoase la zi de eroziune cu pante foarte repezi si versanti puternic taiati de eroziune. orizonturile de bazalte alterneaza cu cele de calcar. în care actioneaza puternic si frecvent procesele de înghet si dezghet. au fost fixate de padure. Asocierea acestor procese periglaciare în regiunile înalte permite considerarea unui etaj bine definit . Eruptivul de vârsta mezozoica din Farcâu. În Mihailecu. ulterior. Ruscova. Relieful periglaciar s-a format în pleistocen. asa s-au format: râurile de pietre. La altitudini mai mici de 1000-1200 m. iar cel estic cu terase. Vaser. pe versantii abrupti. Depresiunea Borsa se alungeste de la Gura Fântânii (cabana). Este încadrata între latura vestica a Muntilor Maramuresului si culmea joasa. la degajarea unui bogat material detritic (gelifracte). si au format în cristalin defilee (Vaser. Culmea Toroioaga-Jupania. Pesterile se afla: în bazinul vai Repedea-Smereceni si Petriceaua-6. Cuprinde de asemenea numeroase corpuri mai mici. Culmea Pietrosu Maramuresului (Bardaului). polii) nu este caracteristica Muntilor Maramuresului. Bistrita. Puternica fragmentare a masivului individualizeaza între principalii afluenti ai Viseului (Ruscova. Astfel. toate cartate.etajul crioplanatiei sau al dezagregarilor periglaciare. Morfologia de suprafata (lapiezuri. Farcaul atinge cea mai mare înaltime din acesti munti. La înaltimi mai mari de 1850 m. blocurile glisante. are versantul vestic abrupt. Pe pantele aflate sub nivelul zapezilor permanente. procesele crionivale constituie principalul agent actual al reliefului din zona înalta (Atlasul R. Tibau). Depresiunea Ruscova. de flis. taiata în numeroase curmaturi peste care se poate trece usor în Depresiunea propriu-zisa a Maramuresului.S. la vest de Farcau. movile înierbate etc. Relieful vulcanic. Masivul CearcanulPrislop. neacoperiti de zapada. odata cu încalzirea climei. materialul detritic alcatuia cuverturi întinse de grohotisuri care. versantii au fost prelucrati mai ales de procese de solifluxiune. procesele crionivale au dus la formarea niselor de nivatie. la confluenta Ruscova-Viseu si contactul eocen-oligocen-miocen. a Viseului. când teritoriul României se gasea într-un climat rece si când solul se afla pe mari suprafete într-un regim de înghet permanent (permafrost). pâna la localitatea Moisei. Reteaua hidrografica s-a extins si s-a adâncit. Muntii Zâmbroslavele si Obcina Tapului. contrastând cu formele domoale sculptate în sedimentar. Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga . solifluxiunea. Frumuseaua.Relieful dezvoltat pe calcare.

obârsia vaii Rica.mezozoic Termenul cel mai vechi al formaţiunilor geologice este reprezentat prin şisturi cristaline care ocupă cea mai mare parte din Munţii Maramureşului.9. În cadrul acestui domeniu se disting trei serii: • • • Seria anteproterozoică superioară mezometamorfică. Seria paleozoică epimetarnorfică. Avenele se afla în Muntele Petriceaua si sectioneaza calcarele triasice pâna la substratul impermeabil si respectiv în bazinul vaii Bistra. triasic şi jurasic. răspândită în bazinul inferior al Vaserului iar spre nord se găseşte în valea Ruscovei la Poienile de sub Munte şi în bazinele superioare ale văilor Bistra şi Frumuşeaua de unde se extinde până în vârful Pop Ivan. la exteriorul masivului cristalin maramureşan. manuscris. Cu aspect de culme largă şi unitară.bazinul vaii Socolau . amfibolite. situată în Devonian-Carbonifer. ce corespunde depresiunii Maramureş. în bazinul Vaserului. (Dumitru Istvan. cutate şi sariate în faza austrică Domeniul transcarpatic sau maramureşan panonic. bazinul vaii Tâsla . formând două golfuri cu depozite paleogene-neogene: Ruscova si Borşa. Seria proterozoic superioară-paleozoic inferioară epimetamorfică este larg răspândită în bazinul superior al Ţibăului. extern faţă de masivul cristalin maramureşan şi cuprinde în cea mai mare parte formaţiuni cretacice aparţinând flisului intern al Carpaţilor Orientali. formaţiunile cretacice au o dezvoltare mai mare şi s-au depus după cutările austrice. pe o suprafaţă restrânsă situată pe cursul mijlociu al Văii Peştilor (la nord de Vişeul de Sus) şi la vest de Pop Ivan în valea Bistra. fie ca olistolite în flis. Muncelasu. ca sinclinale prinse în cristalin si petice de acoperire ale pânzei cristalino-mezozoice.Piatra Socolau-3. pegmatite. Cuvertura sedimentară a zonei cristalino-mezozoice este formată din permian. Seria este constituită din filite. Seria este constituită dintr-un complex tengen peste care se dispune un complex vulcanogen. bazinul vaii Bistrita Aurie-5. şisturi sericitoase. Întâlnite numai în partea de nord.Cearcanu . care mărginesc flancul sud-vestic al masivului cristalin maramureşan. Domeniul cristalino . şi în partea de nord în regiunea Poienile de sub Munte. şisturi cloritoase şi calcare cristaline. Piatra Baitei (Baia Borsa). Majoritatea seriilor depuse în axul geosinclinalului au termeni transgresivi. Cele . pintenul cristalin al Vaserului ce se interpune între bazinele sedimentare ale Ruscovei şi Borsei. din care se detaşeaza dirijându-se spre sud-vest. Cvasnita. Poienile de sub Munte. Apare în bazinul văii Vaser. cu o dezvoltare restrânsă. Izvorul Dracului si Kostila (Vaser). Această serie este reprezentată prin micaşisturi. Domeniul flisului Flisul este situat în partea de nord-est. Cearcanul-Dealul Negru. gnaise oculare. bazinul Bistrei-4. în cel al Ţâslei. prelungire a unităţii central-carpatice cu direcţia nord-vest sud-est. Pesteri izolate mai sunt explorate în vârful Mihailecu. seria de Bretila. Munţii Maramureşului se încadreaza din punct de vedere geologic în trei domenii structurale: • • • Domeniul cristalino-mezozoic care cuprinde masivul cristalin şi cuvertura permomezozoică Domeniul flisului. 1999).

gresii micacee negre. Depozitele aparţin paleocenului. precum şi instalarea unui covor vegetal variat. La poalele munţilor vulcanici sunt izvoare minerale folosite pe plan local şi mai nou în circuitul comercial. apoi în bazinul superior al Vaserului. calcare în plăci cu feţe cărbunoase. marea amplitudine a înclinaţiei versanţilor. de evoluţia diferitelor tipuri de sol a favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi diversificate. complexitatea geomorfologică zonală.mai vechi roci aparţin triasicului inferior şi mediu şi se compun din gresii cuartitice. Domeniul transcarpatic sau maramuresan . Condiţiile fito-istorice ale Parcului Natural Muntilor Maramureşului. Prin comparare cu succesiunea aceleaşi unităţi de pe teritoriul Ucrainei (seria de Kameny . structura geologică. oligocenului şi miocenului inferior. Burloaia. la nord de Poienile de sub Munte.Potok) se poate presupune că ea aparţine jurasicului mediu. cu dezvoltarea cea mai mare în golfurile Ruscova şi Borsa. spre graniţa de est. în grupul muntos Farcău-Mihailecu şi la nord-estul acestui grup. sunt determinate de poziţia geografică. Bogăţiile subsolului cuprind sulfuri polimetalice la Novicior. Flisul negru apare în bazinul superior al Ruscovei. brecii calcaroase şi calcareniţe şi se intercalează cu roci eruptive bazice . şisturi argiloase cu intercalaţii de piroclastite bazice. clima temperată. puternic tectonizate. Jurasicul mediu se compune din conglomerate cuartitice. Măgura Cataramei. gresii cenuşii. Din Jurasicul superior-cretacic inferior formaţiunea cea mai răspândită este reprezentată prin flisul negru. şisturi grezoase. Toroioaga. alcătuit din şisturi argiloase. şisturi argiloase violacee în bază şi calcare în parte dolomitice.panonic Formaţiunile zonei transcarpatice se astern pe toată marginea de sud-vest a masivului cristalin al Maramureşului. expoziţiile diferite.tufuri bazaltice şi bazalte. eocenului. .

În total au fost identificaţi până în prezent un număr de 1521 taxoni. dintre care unele sunt întalnite frecvent în cantităţi apreciabile. Ligularia sibirica – specie rară.relict glaciar. Suceava. Vâlcea. dintre care 3136 sunt specii spontane (Ciocârlan. Cochlearia officinalis subsp. 2000). conservarea habitatelor naturale. cormofitele identificate în Parcul Natural Munţii Maramureşului reprezintă aproximativ un sfert (24%) din flora de cormofite spontane aflate la nivel naţional. Bistriţa-Năsăud. reprezentaţi prin: Grupa sau clasa Macromicete Licheni Briofite Cormofite Mycobiota În prezent sunt cunoscuţi 169 taxoni de macromicete. având o floră caracteristică Carpaţilor Orientali. Ştiind că flora României cuprinde un număr de 3759 de specii de cormofite. inclusă pe lista roşie Drosera rotundifolia şi Pinguicula alpina sunt două dintre speciile de plante carnivore semnalate în România şi sunt reprezentate aici prin populaţii cu efective mari. Cercetarile botanice întreprinse până în prezent evidenţiază încadrarea acestui teritoriu în complexul general al florei Carpaţilor.Primele investigatii botanice au fost efectuate în secolul al XIX. Evidenţiem semnalarea unor specii comestibile. rezultînd astfel importanţa conservării speciilor din Parcl Natural Munţii Maramureşului. a florei şi faunei sălbatice.Ascomycetes şi Basidiomycetes.specie cu statut de conservare la nivel naţional. ca eşantion reprezentativ pentru regiunea biogeografică alpină. făcându-se şi primul conspect al florei Maramureşului cuprinzând 967 plante. Trollius europaeus . Dintre ciupercile comestibile semnalăm prezenţa următoarelor specii mai însemnate: Amanita Familii 34 47 80 90 Taxoni 109 123 476 752 IUCN red list 5 47 7 Romanian red Endemic list 23 1 2 102 27 . inclusă pe lista roşie. aparţinând la 252 familii. cu valoare alimentară ridicată. endemit carpatic. 5 (Specii de plante şi de animale de interes comunitar ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management)din legea 426/2001 privind regimul ariilor naturale protejate. Campanula serrata – specie ameninţată în Europa. specie rară pentru România. flora acestei zone este valoroasă şi prin elementele floristice ce au diferite statute de conservare cum ar fi: • • • • • • • • • Arnica montana -specie prezentă pe ANEXA Nr. cu o biodiversitate ridicată.disparilis – specie endemică rară. Poa granitica ssp. încadraţi în 2 clase . rară. aparţinând la 34 familii. perioada în care s-au început primele intinerare botanice în aceşti munţi. Cypripedium calceolus – specie inclusă pe lista roşie naţionala ca fiind vulnerabilă. Pe lângă bogăţia specifică mare. pyrenaica . In urma centralizării informaţiilor din diferite studii s-a ajuns la concluzia că flora investigată în PNMM prezintă 1521 taxoni. Leontopodium alpinum . prezenţa ei fiind semnalată numai în judeţele: Maramureş.specie prezentă pe lista rosie a plantelor la nivel naţional. declarată monument al naturii.

. aparţinând la 80 familii din care 89 taxoni sunt noi pentru teritoriul cercetat (Raport I. restul aparţinând clasei Bryatae (Musci). umede ale Munţilor Maramureşului. Festuca stricata. Cardaminopsis neglecta. Phyteuma spicatum. Symphyandra wannerii). Amarita muscaria.rubescens. Russula virescensXerococum badius. asigură dezvoltarea şi menţinerea unei bogate flore briologice. Calvatia utriformis. Hydnum repandum. Carex strigosa. Licheni Lichenii fac parte din categoria plantelor inferioare. lemne). Lichenoflora cunoscută cuprinde 123 taxoni care aparţin la 68 genuri şi 47 familii. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita citrina. Cel mai bine reprezentate în teritoriul cercetat sunt familiile Dicranaceae (36 taxoni). Juncus castaneus. Conspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni. muşchi. însă cuprinde şi un număr însemnat de rarităţi floristice (Carex capillaris. bine reprezentaţi atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin. Goia. Bryaceae (20 taxoni). 2007). Saxifraga carpathica. Crepis jaquinii. În Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt semnalaţi până în prezent un număr de 752 taxoni de cormofite. Laccaria laccata. Lactarius vellerus. Peltigeraceae. Ranunculus thora. Verrucariaceae. Paxillus involutus. stânci. Sisyribchium bermudiana. cu rol hotărâtor în formarea solului în zonele stâncoase erodate şi îşi găsesc condiţii ecologice favorabile în habitatele umbrite. Rhinanthus alectorolophus. Tricholoma saponaceum. Aconitum moldavicum. 112 taxoni aparţina clasei Hepaticatae. Campanula serrata. Centaurea carpatica. Boletrus aestivalis. Chrysosplenium alpinum. vegetând pe diferite substraturi (pe sol. Polytrichaceae (14 taxoni) şi Scapaniaceae (12 taxoni). Armillaria mellea. Cormofite Cele mai multe date floristice se referă la flora şi vegetaţia de cormofite. Briofite Datorită alcătuirii geologice şi a condiţiilor pedoclimatice favorabile. Hypnaceae (13 taxoni). Lysimachia nemorum. Anellaria semiovata. Cardaminopsis neglecta. În flora bogată a Munţilor Maramureşului există numeroase specii cu o răspândire foarte largă. Cochlearia officinalis subsp. Sedum sexangulare. Centaurea melanocalathia. Lichenii sunt plante cu mare amplitudine ecologică. Amblystegiaceae şi Sphagnaceae (cu câte 22 taxoni). Familiile cele mai bogate la număr de specii sunt: Parmeliaceae. Au fost de asemenea identificate 27 de specii de plante care sunt endemite ale Carpaţilor Româneşti: Achillea schurii. Pottiaceae şi Grimmiaceae (17 taxoni) Brachytheciaceae (16 taxoni). Gentiana kochiana. Cladoniaceae. crustoşi (în masivul Pop Ivan) şi fruticuloşi. În arealul parcului sunt prezenţi lichenii foliacei (în masivul Kuzi). Boletus edulis. Lophoziaceae (21 taxoni). Parcul Natural Munţii Maramureşului. Hypholoma filamentosus. Russula foetens. Armeria pocutia. Campanula carpatica. scoarţa arborilor.

din legea 426/2001. prezent în ANEXA Nr. este menţinută stratificarea firescă a tipurilor de vegetaţie pe gradient altitudinal pornindu-se de la făgete şi fâneţe şi ajungându-se la pajiştile alpine. Clasificarea şi acoperirea terenului conform sistemului Corine lancover. Poa granitica ssp. Trisetum fuscum. cât şi harta principalelor tipuri de ecosisteme bazate pe o analiza a acoperirii terenului. etc. Festuca carpatica. dubia. Melamphyrum saxosum.pyrenaica. zonele umede ripariene. Dentaria glandulosa.disparilis. tufărişurile cu amestec de ienupăr şi jneapăn. Symphytum cordatum. tufărişurile de ienupăr. . pădurile de molid. Dianthus tenuifolius. mlaştinile eutrofe. cele mai bine reprezentate sunt: fâneţele. tăurile. Ecositeme şi habitate În ceea ce priveşte diversitatea tipurilor de habitate caracterizate prin tipuri diferite de vegetaţie. Bine reprezentat şi într-un stadiu excelent de conservare se afla habitatul „Tufăriş cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtyfolium habitat prioritar. izvoarele reofile. mlaştinile oligotrofe (turbării). Ranunculus carpaticus. Phyteuma vagneri. pădurile de fag. tufărişurile cu jneapăn. pădurile de arin. O particularitate deosebită este prezenţa mlaştinilor mezo-oligotrofe şi oligotrofe la altitudini marii peste 1700 m. 2 TIPURI de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare. Scabiosa lucida. pajiştile alpine. Doronicum carpaticum. Silene nutans ssp. stâncăriile. Hieracium kotschyanum. Phyteuma tetramerum. zonele umede create de izvoare de coastă. etajelor de vegetaţie şi a expoziţiei sunt prezentate mai jos. Festuca porcii. pădurile de amestec fag-molid. mlaştinile mezo-oligotrofe. Cea mai mare parte a habitatelor se află într-un stadiu foarte bun de conservare. Heracleum carpaticum.

Prunus avium. substratul litologic şi vegetaţia forestieră existentă au fost identificate următoarele etaje de vegetaţie: Etajul deluros de gorunete şi făgete – gorunete situat în zona de deal. condiţiile climatice. Acer pseudoplatanus.Tipuri de vegetatie În funcţie de factorii determinanţi. gorunete-făgete (Fagus sylvatica) de dealuri ca specii lemnoase principale şi o serie de specii de amestec specifice şleaului: Tilia cordata. Acer . tipul de sol. Carpinus betulus. iar pe pantele însorite domină Quercus petraea. altitudinea. la altitudini cuprinse între 300-700m. panta şi expoziţia. Vegetaţia forestieră din acest etaj este formată din gorunete (Quercus petraea). Pe lângă aceste specii debază mai întâlnim: Populus tremula. În văile cu expoziţie nordică apar făgetele Fagus sylvatica.

Festuca saxatilis. Ligusticum mutellina. care formează pajişti întinse în Munţii Pop Ivan. Huperzia selago. Homogyne alpina. Cele mai întinse jenpenişuri se întâlnesc pe următoarele masive: Pop Ivan. Festuca amethystina. Carpinus betulus. Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. De-a lungul văilor se întalnesc frecvent Alnus glutinosa. Farcău. Abies alba. Poloninca.plataniodes. Larix decidua. Aici există bazinete cu potenţial torneţial ridicat – Valea Repedea (Vinderel). Pecealu. Vaccynium myrtilis. Paltin. Dintre speciile mai valoroase amintim: floarea de colţ . cu flora caracteristică calcofilă.este situat la limita superioară a pădurii. Din categoria arbuştilor cele mai des întâlinte specii sunt: Coryllus avelana. Rosa canina. Din categoria arbustilor cele mai răspandite specii sunt: Coryllus avelana. Printre tufişurile caracteristice etajului subalpin se evidenţiază şi smârdarul. Acer pseudoplatanus. Carduus kerneri. Salix caprea. Geum montanum. Etajul montan de molidişuri . Ulmus glabra. Plai şi pâlcuri pe Vf. Salix caprea. aflată sub muntele Băiţa. Scabiosa lucida. la altitudini cuprinse între 1000-1400m. la altitudini cuprinse intre 7001200m. Vaccynium myrilutus. Etajul montan de amestecuri – este situat la limita superioară a munţilor. Crataegus monogyna. Silene dubia. Ca arbuşti avem: Coryllus avellana. la altitudini de peste 1300m. Gentiana punctata. Picea abies. În compoziţia fitocenozelor edificate de Pinus mugo se întâlnesc alte specii alpine ca: Cetraria islandica. Acer pseudoplatanus. Rosa canina. O importanţă deosebită prezintă stâncăriile calcaroase. prin precipitaţii. Etajul montan numit şi etaj de limită joacă un rol foarte important pentru protecţia împotriva eroziunii solului şi viiturilor. Betula pendula. Salix alba. Cel mai important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea eroziunilor provocate prin păşunat. Alnus viridis pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea. Etajul montan-premontan – face trecerea de la deal la munte. Fraxinus excelsior. Valea Socolău. Phyteuma vagneri. Vegetaţia lemnoasă din acest etaj este formată din amestecuri de Fagus sylvatica. Gentianella lutescena. . Ca arbust mai semnificativ ca prezenţă este afinul (Vaccynium myrtillus). Şerban. Rosa canina. Pietrosu Bardăului. Fraxinus excelsior. Bucovina. Gentiana lutea. Vegetaţia lemnoasă este formată în general din molidişuri pure (Picea abies).Leontopodium alpinum pe Farcău. Socolău. Cornus mas. Cetraria cucculata. Calamagrostis villosa. Achillea schurii. Poloninca. Vegetatia forestiera din acestetaj este reprezentată de specii ca: Fagus sylvatica. Sambucus nigra. Din punct de vedere peisagistic are o importanţă deosebită mlaştina Tăul Băiţiei. Pe aceste stâncării au mai fost semnalate: Pedeicularis verticillata. Anemone narcissfolia. Salix caprea. reglează regimul hidrologic şi au o importanţă peisagistică şi sanitar-recreativă. Gentiana verna. La marginea pădurilor apar asociaţii cu porumbar şi păducel. Betula pendula. Şerban.

Valeriana officinalis.. strânse în grupuri de indivizi: Campanula alpina. Epilobium parviflorum. mlastini ologotrofe (turbării) – edificate de Sphagnum sp. Stachys palustris. izvoare reofile – vegetaţia prezentă ca specie dominantă Caltha laeta alături de Cardamine impatiens. Saxifraga bryoides.Dintre diptere. numeroase plante sunt lipite pe stânci. Sunt prezente atât specii indicatoare de umezeală cât si specii ruderale: Caltha laeta. abrupturile. ocupând vârfurile munţilor celor mai înalţi şi stâncăriile. Festuca rubra. Digitalis grandiflora. familiile Dolichopodidae si Empididae s-au identificat 74 de specii dintre care 7 specii pentru prima data în România: • Rhaphium ensicome (Memgen 1824) . Typha latifolia. a temperaturii scăzute.1968). Drosera rotundifolia. cu o biodiversitate ridicata datorita factorilor ecologici existenti. latifoluim. Saxifraga cuneifolia. cele mai cunoscute plante din aceste grupe sunt: Woodsia ilvensis ssp. Sedum fabaria. Epilobium montanum. Nevertebrate. alpina şi ssp. Carduus crispus.Repedea . Primula minima. C. Aster alpinus. Cirsium oleraceum. Vaccinium oxicoccos şi Andromeda polifolia. V. Festuca drymeia. Saxifraga aizoides. tinutul Carpatilor Orientali (Calinescu. Impatiens noli-tangere. Ecosistemele acvatice din Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt reprezentate de: • • • • zone umede ripariene. Euphorbia villosa. Silene dubia. Datorită vânturilor puternice. de-a lungul cursurilor de apă ce brăzdeză parcul. Fauna Muntilor Maramuresului este o fauna caracteristica Carpatilor Orientali. ilvensis. Valeriana montana. Sedum acre. myrtillus V. Valeriana tripteris. Fitocenozele stâncăriilor au slabă coeziune cenotică. Aceasta biodiversitate variarta este îmbogatita de o serie de specii endemice. Filipendula ulmaria. rare în România sau în Europa.Smereceni . E. Rhodiola rosea. îndeosebi cele orientate spre nord. Din punct de vedere biogeografic teritoriul parcului apartine cu toate speciile caracteristice zonei de Provincia Dacica. Pulsatila alba. În starul arboricol ponderea exemplarelor de Picea excelsior este mult mai mare decat a celor de Pinus mugo. Caltha palustris. Aceste mlaştini prezintă o mare diversitate în startul muscinal. Sedum alpestre. Vaccinium oxicoccos. mlaştini mezo-oligotrofe – prezintă în proporţii relativ egale speciile tipice de tinov Sphagnum sp.Etajul alpin apare doar fragmentar. Eriophorum vaginatum. Asplenium septentriolnale. pe sol. cu diversitate relativ ridicată. De asemenea sunt prezente şi specii tipice de pajişte alpină: Nardus stricta. şi Eriophorum vaginatum. curta. vitis idaea şi cele de caricet Carex rostrata.

Nivellia sanguinosa (Gyllenhal 1827) pe valea Cârligatura. codobatura dc munte (Motacilla cinerea) si codobatura alba (Motacilla alba).Repedea .• • • • • • Rhaphium rivale (Loew. 17 km amonte de Repedea. . babete (zglâvoc) (Cottus gobio). specii reofile pretentioase la cantitatea de oxigen si foarte sensibile la gradul de poluare: pastrav indigen (Salmo trntta fario). broasca râioasa (Bufo bufo). Lânga cursurile de ape sunt instalate specii caracteristice ca : mierla de apa (Cinclus cinclus). sopârla de munte (Lacerta vivipara). Dintre amfibieni 8 specii sunt identitlcate cu siguranta: salamandra (Salamandra salamandra). scobar (Chondrostoma nasus) si chiar specia monnment al naturii. etc. lipan (Thymallus thymallus). cocosul de munte(Tetrao urogallus). Diaphorus halteralis (Loewl869) . rezultatele fiind urmatoarele : s-au identificat 136 specii din 29 de familii.specie endemica pentru Carpatii Orientali si Sudeti. etc. broasca raioasa verde (Bufo viridis).(Smereceni) În 1997. În rezervatia Pop Ivan au fost identificati 65 de taxoni.Paltin Empis (s. Clasa pasarilor este reprezentata prin specii caracteristice de munte. cifre care dovedesc diversitatea lepidopterelor din zona. foarte valoroase calitativ. dintre care. iar în rezervatia Kuzii 86.Pop Ivan si Cuzii din Ucraina.Bistra .Repedea (Poiana Smereceni) Empis (s. ierunca(Tetrastes bonasia) – cât si prin ornitofauna tipica din zona montana a fagetelor si padurilor de amestec de rasinoase. Reptilele sunt reprezentate pâna în prezent prin 6 specii care sunt: sopârla de câmp (Lacerta agilis). sarpele lui Esculap (Elaphe longissima).) planetica Collm 1927 . sarpe de casa (Natrix natrix). salamîzdra de munte (Triturus alpestris).cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix).Smereceni Argyra spoliata (Kowarz 1878) . nâpârca (Anguis fragilis). vipera(Vipera berus). Rhopalopus femoratus (Linnaeus 1758) si Chlorophorus varius (Muller 1766) sunt semnalate pentru prima data în Maramures. Bistra. Dintre reptile cea mai frecventa si cea mai caracteristica golurilor de munte si fânetelor montane este sopârla de munte (Lacerta vivipara).) nuntia Meigen 1838 . În padurile de amestec apar si speciile specifice paduirilor de rasinoase ca : alunarul (Nucifraga caryocatactes).Cârligatura.Repedea . buhai de balta (Bombina variegata). broasca rosie de padure (Rana dalmatina). muscar gulerat (Ficedula albicollis). În fagete speciile caracteristice sunt : ciocanitoarea spate alb (Dendrocopos leucotos).lostrita (Hucho hucho) sau cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) specie endemica pentrn Maramures. Lepidopterele au fost studiate în zona. În partea inferioara a râurilor de munte: Ruscova. boistean (PhoxiriLis phoxinus). numarul speciilor de pesti este mai mare datorita speciilor de pesti care intra din râul principal pentru depunerea icrelor ca: moioaga (Barbus peloponnensius petenyi).str.Repedea .str. între care si specia foarte rara în România . fluierar de munte (Tringa hypoleucos). precum si a golurilor de munte. broasca rosie de munte (Rana temporaria). doua specii sunt trecute în lista losie (Anguis fragilis) si (Elaphe longissima). se colectează în această zonă 15 specii de Coccinellidae si 35 de Cerambycidae (Coleptera). 1869) . Au fost preluate si date din monografia rezervatiilor învecinate . 1840 . Frumusaua. salamazdra carpaticâ (Triturus montandoni) . Ihtiofauna în cursurile superioare ale râurilor si pâraielor este saraca în specii dar datorita conditiilor ecologice sunt specifice. pitigoiul de bradet (Parus ater).Repedea Hilara albitarsis von Roser. raritati faunistice pentru România . babete(Cottus poecilopus).

categoria a III-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice. ca: sorecarul (Buteo buteo). Fauna de mamifere este de asemenea completa.. Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele Localizare Obiectivul este situat în localitatea Borşa. nu lipsesc specii trecute în Cartea Rosie a Europei ca râsul (Lynx lynx). uliul pasarar (Accipiter nisus). nurca (Mustela lutreola). Acvila de munte (Aquila crysaetos) apare pe lânga alte specii de pasari rapitoare care cuibaresc în padurile de limita. care au disparut sau au devenit specii foarte rare. Corvus corax. vidra (Lutra lutra) etc. Pieoides tridactylus. forfecuta (Loxia curvirostra). etc. cu un areal restrâns. etc. Categorie Rezervaţie naturală. Aquila pomarina. Lyrurus tetrix. Dintre speciile de pasari înca prezente în zona cu populatii viabile unele figureaza în lista rosie ca Aquila chrysaetos. în fauna Europei. ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus). Bubo bubo. . lupul (Canis lupus). etc. are suprafaţă de 1 ha. scatiu (Carduelis spinus).În padurile pure de molid speciile cele mai caracteristice sunt : cocosnl de munte (Tetrao urogallus). ursul (Ursus arctos). vânturel rosu (Falco tinnunculus). uliul (Accipiter gentilis).

Narcius radiiflorus (numite de localnici aiuţ de munte) in asociatie cu ghinţura .Sus scrofa. Tomnatec care are înălţimea de 1618 m. Poiana Sehleanu se află în partea sudică a Vf. Descriere A fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-peisagistică (poiană cu narcise) administrarea se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului.Vf.Descriere Rezervatia cuprinde stâncăriile Sâlhoi si două staţiuni cu populatie de lingurea . deoarece este instituită ca zonă specială de conservare. Vegetaţia acestei zone este tipică golului de munte. Categorie Rezervaţie naturală. corbul .Lacul Vinderel .Ursus arctos. situate pe malul drept al Văii Măguriţei caracterizata prin bolovănişuri de calcare eocene provenite din stâncile din amonte. cerbul carpatin Cervus elaphus şi mistreţul . Poiana cu Narcise Tomnatec Sehleanu Localizare Aceasta rezervaţie este situată în localitatea Repedea şi are suprafaţa de 100 ha.Soldanella hungarica.Corvus corax. Mihailecu .Gentiana clusii. aici întâlnim o staţiune compactă de narcise . Vf. Farcău .Cochlearia pyrenaica var. borzaeana. iar de sub acesta izvorăşte valea omonimă. categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a statiunii cu narcise aflata la cea mai inalta altitudine din judet. si degetăruţ . Fauna reprezentativă este ursul brun .

aceasta fiind o zonă plată. Descriere Aceasta a fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie geologică. Categorie Rezervaţie naturală. categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice.Leontopodium alpinum. faunistică. vulturică . Acesta are o lungime de 155 m. deoarece este instituită ca zonă specială de conservare. barba ungurului . bumbăcariţă . ochiul boului . Mihailecu). In apa lacului se găsesc şi alge din specia Mallomonas actinoloma var. adâncime maximă de 5. uşor înclinată spre vest.Dianthus carthusianorum. lăţimea maximă de 85 m.Vaccinium uliginosum. branduşe de primavara . Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei . ce găzduieşte şi alte foste lacuri.Carex pauciflora. Vegetaţia acestei zone este reprezentată prin următoarele specii: floarea de colţ . suprafaţă 0.Eriophorum angustifolium. Lacul Vinderel este situat în şaua dintre Farcău şi Mihailec.5 m. afin vânăt .Crocus heufellianus.Localizare Această arie naturală protejată este situată pe teritoriul administrativ al localităţilor Repedea şi Poienile de sub Munte şi are suprafaţa de 150 ha şi se află la altitudinea de 1700 m. Groapa Bologhii. Carex rostrata.90 ha.Triturus alpestris. cu relief glaciar în versantul nordic (Farcău) şi estic (Groapa Julii.Hieracium alpinum. rogoz . Groapa Lupilor).Aster alpinus. Carex canescens. peisagistică şi administrarea rezervaţiei se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului. Maramuresensis si tritoni . Triturus montandoni. Rezervaţia este o creastă montană cu două vârfuri proeminente (Farcău.

Jupania). Stâna Sasului.Lyrurus tetrix. sedimentare şi eruptive). Fauna reprezintă un motiv important pentru această arie naturală protejată.zona Fântâna Stanchii. Haşmar. cu sectoare cu exocarst . . cocoş de mesteacăn Lyrurus tetrix. Vâlcănescu. Jnepenişurile constituie habitatul cocoşului de mesteacăn. Prut şi o formează apele curgătoare Ţâşla. Fauna corespunzătoare este constituită din: cocoş de munte .Localizare Rezervaţia este situată în localitatea Borşa şi are suprafaţa de 800 ha. categoria a IV-a UICN Scop Rezervaţia faunistică Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei are ca scop protejarea populaţiilor de cocoş de mesteacăn . Descriere A fost înfiinţată în anul 1971 şi se află în administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului. izvoare carstice . Reţeaua hidrografică este tributară celor trei bazine hidrografice Tisa. Podul Cearcănului). Bălăsâna. Someş. căldări glaciare (versantul nordic al Vf.Tetrao urogallus. abrupturi calcaroase (Cearcănul. Categorie Rezervaţie naturală. Şesuri.ponoare. Culmea montană a rezervaţiei este reprezentată printr-un substrat geologic variat (roci cristaline. cel mai extins din Carpaţi. Vegetaţia rezervaţiei este constituită 60% din păşuni de munte şi 40% păduri de conifere şi jnepenişuri (Jupania. Cornul Nedeii şi Cearcănul Mestecăniş).

Poienile de Sub Munte Banda rosie 10-11 ore Staţia Şuligu – Valea Şuligu – Borcut (izv.Vf. Pecealu . Mihailecu – Lacul Vinderel Banda rosie 4-5 ore a) Repedea – Chicera – Laba – Runea – Lacul Vinderel b) Valea Repedea – Canton silvic Repedea – Petriceaua – Lacul Vinderel Banda albastra 5-6 ore .Vf. mineral) Punct rosu 45 minute Staţie Făina – Valea Mihoaia – Borcut Mihoaia Punct albastru 1 ora Pasul Prislop – Cabana Fântâna Stanchii – Tarniţa Bălăsânii – Vf.Trasee turistice Traseu 1 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 2 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 3 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 4 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 5 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 6 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 7 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Staţia Bardău .Cabana silvică Coşnea . Prislopu Cataramei – Şaua Gâliu Banda rosie 8-9 ore Baia Borşa (centru) – Valea Secu – Refugiul Lucăceasa – Haitul Măcârlău (Valea Vaserului) Triunghi rosu 5-6 ore Cabana Coşnea – Stânişoara – Vf. Pietrosu Bardău .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful