Aşezare Parcul Natural Muntii Maramuresului este situat în nordul judetului Maramures, în zona localitatilor Borsa, Moisei, Viseu

de Sus, Viseu de Jos, Leordina, Ruscova, Repedea, Poienile de sub Munte, Petrova si Bistra, incluzând masivul Muntilor Maramuresului pâna la frontiera româno-ucraineana. Parcul include si terenul intravilan al localitatilor de pe raza lui. Muntii Maramuresului sunt situati la granita de nord a tarii, între paralele de 47°35'5'" si 47°58'20" latitudine nordica si între meridianele de 24°8'12" si 25°2'38" longitudine vestica. Se întind spre nord de valea Viseului si a Bistritei Aurii pe o lungime de peste 100 km, însumând o suprafata de circa 1500 de kilometri patrati. Fac parte din Provincia Carpatica, Subprovincia Carpatii de Sud-Est, Regiunea Carpatii Orientali, Subregiunea Muntii Cristalino-Sedimentan, Districtul Muntii Maramuresului.

Muncelu si coboara pe pârâul Narita în localitatea Valea Viseului. Pop Ivan. Poloninca. Holovaciu. respectiv în Ocoalele Silvice Borsa. de aici pe D. incluzând perimetrele localitatilor Valea Viseului. incluzând rezervatia Stâncariile Salhoi si micro-rezervatia botanica de Cochlearia pyrenaeica var. Limita sudica este data de Valea Viseului. borna silvica 162 (Unitatea de Productie VII Izvoarele Bistritei). Ruscova si Poienile de Sub Munte. trece prin bornele silvice 102. 2151/2004. care trece prin vârfurile Ignateasca. coboara pe valea Banarii pana in Salhoi (canton silvic). Ca urmare. Viseu. trece prin vârful Tocarnea. pastorale si cu alte utilizari situate în judetul Maramures. . De aici urca pe muchie în Culmea Sarata la borna silvica 236.G. Limita estica urca pe pârâul Sesuri pâna în Pasul Magura. Parcul Natural Muntii Maramuresului include terenuri silvice. în continuare. urca în vârful Salhoi (borna silvica 107). Limita nordica este data de Culmea Jupaniei. Leordina. 149 si coboara la borna silvica 196 din Izvorul Ursului. precum si alte elemente din structura geografica si infrastructura zonei. De aici limita parcului natural este râul Tisa pâna la borna silvica 284. include Defileul Viseului dintre localitatile Bistra si Valea Viseului. unitati de productie si parcele din aceste ocoale silvice. 18 pâna la Sesuri.3 km de centrul localitatii Lunca la Tisa coboara spre sud. Viseu de Sus. la circa 2. Stogu. limita nordica este data de frontiera de stat. Viseu de Jos. Limita vestica porneste din borna silvics 284 (Unitatea de Productie I Bistra) aflata pe malul stâng al vaii Tisa.N. Jupania (1850 m). referirile de mai jos au în vedere borne silvice. trece prin vârfurile Ciungii Balasanii (1800 m). Petrova. urmarind limita Ocolului Silvic Viseu pâna la frontiera de stat cu Ucraina. Budescu Mare. Bistra. Comanu. borzaeana. urca pe drumul forestier pâna la borna silvica 237. Moisei si Borsa pâna în Pasul Prislop (1416 m).Limite Limitele au fost stabilite si aprobate prin H.

Vârful Farcău .18. Suprafetele date de lege sunt aproximative însa vor fi cartate cu exactitate în procesul de elaborare a hartilor parcului.Ciungii Bălăsânii – 800 ha – categoria IV IUCV.Sehleanu – 100 ha – categoria IV IUCV. patru arii naturale protejate declarate prin Legea nr. Cornu Nedeii .Lacul Vinderel – Vârful Mihailecu – 100 ha – categoria IV IUCV. conform OUG 57/2007.79. suprafata Parcului Natural Muntii Maramuresului cuprinde trei zone: • • • zona de protectie integrala zona de management durabil zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane În interiorul parcului exista. reprezentativitate datã în principal de criteriul valorii diversitãþii biologice a ecosistemelor. 5/2000. Aceste arii protejate sunt asimilate zonei de protectie integrala. de asemenea.Din punct de vedere al zonarii interne. acestea fiind: • • • • Stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavile – 5 ha – categoria IV IUCV.769 ha La delimitarea zonelor de protecþie integralã s-a avut în vedere necesitatea conservãrii unor eºantioane reprezentative ale ecosistemelor din aceastã regiune biogeograficã.585 ha . Zona de management durabil . Poiana cu narcise Tomnatec . Zona de protectie integrala . Zonarea interna a Parcului Natural Muntii Maramuresului este realizata tinand cont de nevoia de conservare a biodiversitatii si peisajului dar si de dezvoltare economica a zonei prin activitati cu impact redus asupra mediului.

cai ferate forestiere cu terasamentele aferente). menilite bituminoase). De aici rezulta întinderea depresiunii sculpturale peste zona cristalina spre est (Vf.35. 1963 m). Sârcu. formând defilee. ce merge pâna la Poienile de sub Munte si altul al Borsei. care pornea de la nivelul de baza local mai coborât din Depresiunea Ruscovei. Relieful structural este prezent în partea nordica (Bârsanescu. ca înfatisare. Lastun (1642 m). unde întâlnim relief selectiv si inversiuni de relief pe conglomerate si clipe calcaroase. Budescu (1679m). sisturi argiloase. Pietrosul Maramuresului. 1963 m). suprafetele ocupate de caile de comunicatii permanente (drumuri nationale. Zona de dezvoltare durabila a activitatilor umane . orientata NV . pasunile montane din afara zonei de protectie integrala. Ruscova). Ea are o înclinare generala spre Muntele Stogu (Vf. . Copilasu. pâna la granita tarii.000 ha Cuprinde intravilanul localitatilor din parc. Cornu Nedeii. cu versanti abrupti. este fragmentata în mai multe masive (Pop Ivan. înscrisa pe aliniamentul Pop Ivan (1937 m). marne.SE . ele se prelungesc mult spre vest prin culmi mai scunde ce coboara la 900-1200 m. Cea mai frumoasa zona. Un afluent de ordinul II al Tisei. gresii. Cele mai reprezentative vai care traverseaza acesti munti sunt adâncite în formatiuni cristaline (Vaser. Pe aceasta constitutie petrografica. Relieful dezvoltat pe roci cristaline are ca nota dominanta rezultata din aspectul de cupola al masivelor. Exista si a doua strapungere a Cumpenei (bazinul superior al Ruscovei). ridicata la o altitudine de peste 1900 m. Munţii Maramureşului ocupa întreg spatiul de pe dreapta Viseului. forma prelunga si relativ domola a culmilor. a fundamentului cristalin (defilee). frecvent în stratele de Borsa (alternante de gresii cu marno-argile. cai ferate. precum si suprafetele din extravilanul localitatilor care au suferit modificari antropice prin desfasurarea de activitati traditionale sau prin exploatarea resurselor naturale neregenerabile. jurasicului si cretacicului. drumuri comunale. care urmareste destul de fidel cumpana de ape dintre bazinul Tisei superioare si cel al Ceremusurilor. Mihailecu. a strapuns culmea principala morfologica. unul al Ruscovei. Ludescu (1580 m). 1971 m). sisturi bituminoase. trecând dincolo de ea. drumuri judetene. o întâlnim în Muntii Prelucile Cerbului. Suligu (1683 m). Micu Mic (1718 m). De remarcat adaptarea retelei hidrografice la structura geologica. drumuri auto forestiere. Mihailecu. Copilasu (1611 m). culmea principala morfologica. indiferent daca sunt sau nu incluse în circuitul agricol sau silvic. aceasta fiind efectul eroziunii diferentiale si regresive. Sunt constituiti din sisturi cristaline strapunse de eruptiv (bazalte mezozoice din zona Mihailecu-Farcau sau andezite neogene din Toroioaga) si roci sedimentare (conglomerate. Farcau-Mihailecu. din defileul Tisei (din aval de localitatea Valea Viseului) si pâna la vaile Cârlibaba si Bistrita Aurie.Face trecerea între zonele de protectie integrala si zonele de dezvoltare durabila a activitatilor umane. Stogu (1651 m). Întâlnim creste formate în relief monoclinal. Formele muntilor sunt foarte domoale si masive. Sunt alcatuiti dintr-o singura culme principala înalta. A treia suprafata se gaseste la 400-450 m. Culmea principala se prezinta ca un podis cu o suprafata de nivelare situata la 1800-1600 m. Budescu). Aceste formatiuni apartin triasicului. Cea mai bine reprezentata este o suprafata de paduri si poieni care cuprinde spinari largi si ramificate între 800-1200 m (Vf. Vf. Vaserul. Toroiaga). Comanu (1723 m). care se varsa în Viseu în localitatea Viseu de Sus. iar fiind mai dure s-au mentinut în relief. din apropierea pasului Prislop si în zona Pietrosul Maramuresului. argile) si doua mari golfuri de paleogen.

materialul detritic alcatuia cuverturi întinse de grohotisuri care.reprezinta corpuri subvulcanice scoase la zi de eroziune cu pante foarte repezi si versanti puternic taiati de eroziune.R. în care actioneaza puternic si frecvent procesele de înghet si dezghet. În Mihailecu. Depresiunea Ruscova. Culmea Pietrosu Maramuresului (Bardaului). Reteaua hidrografica s-a extins si s-a adâncit. la confluenta Ruscova-Viseu si contactul eocen-oligocen-miocen. a Viseului. Tibau). Farcaul atinge cea mai mare înaltime din acesti munti. Pesterile se afla: în bazinul vai Repedea-Smereceni si Petriceaua-6. Astfel. procesele crionivale constituie principalul agent actual al reliefului din zona înalta (Atlasul R. Ca urmare a rezistentei mari la coroziune. si au format în cristalin defilee (Vaser. neacoperiti de zapada. la vest de Farcau. datorita activitatii intense a eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi. Frumuseaua. Relieful glaciar este reprezentat de mici circuri glaciare în vârful Pietrosul Maramuresului (Bardau) si în Farcau-Mihailecu.Relieful dezvoltat pe calcare. Pe pantele aflate sub nivelul zapezilor permanente. Are doua îngustari care separa bazinetul Gura Fântânii si bazinetul de la gura vaii Repedea si apoi o prelungire pe valea Tâsla (Baile Borsa). Depresiunea Borsa se alungeste de la Gura Fântânii (cabana). Masivul Farcau. Masivul CearcanulPrislop. Pesteri si avene Morfologia carstica de adâncime este prezenta prin 32 de pesteri (de dimensiuni relativ mici) si doua avene. Tâsla si Viseut) sapte grupe muntoase: Culmea Pop Ivan. Cuprinde de asemenea numeroase corpuri mai mici. Eruptivul de vârsta mezozoica din Farcâu. movile înierbate etc. iar cel estic cu terase. de flis. Relieful vulcanic. au fost fixate de padure. . Rugasu si Mihailecu este reprezentat prin bazalte. pe versantii abrupti. când teritoriul României se gasea într-un climat rece si când solul se afla pe mari suprafete într-un regim de înghet permanent (permafrost). are versantul vestic abrupt. Muntii Zâmbroslavele si Obcina Tapului. asa s-au format: râurile de pietre. taiata în numeroase curmaturi peste care se poate trece usor în Depresiunea propriu-zisa a Maramuresului. contrastând cu formele domoale sculptate în sedimentar. Relieful periglaciar s-a format în pleistocen. Ruscova. versantii au fost prelucrati mai ales de procese de solifluxiune.S. Morfologia de suprafata (lapiezuri. dyk-uri si sill-uri localizate în sisturi cristaline si în formatiuni sedimentare. blocurile glisante. toate cartate. la degajarea unui bogat material detritic (gelifracte). procesele crionivale au dus la formarea niselor de nivatie. La înaltimi mai mari de 1850 m. Alte forme de relief periglaciar sunt determinate si de gradul de înclinare a reliefului. Mentionam totusi abrupturile calcaroase din Mihailecu si Petriceana si relieful selectiv pe calcare în baziniil vaii Repedea. Puternica fragmentare a masivului individualizeaza între principalii afluenti ai Viseului (Ruscova. odata cu încalzirea climei. ulterior. La altitudini mai mici de 1000-1200 m. solifluxiunea. orizonturile de bazalte alterneaza cu cele de calcar. Vulcanismul neogen din grupul Toroiaga . Vaser.etajul crioplanatiei sau al dezagregarilor periglaciare. polii) nu este caracteristica Muntilor Maramuresului. Culmea Toroioaga-Jupania. 1974-1978). doline. Este încadrata între latura vestica a Muntilor Maramuresului si culmea joasa. Asocierea acestor procese periglaciare în regiunile înalte permite considerarea unui etaj bine definit . Bistrita. pâna la localitatea Moisei.

Întâlnite numai în partea de nord. Poienile de sub Munte. ca sinclinale prinse în cristalin si petice de acoperire ale pânzei cristalino-mezozoice.Piatra Socolau-3. Domeniul cristalino . (Dumitru Istvan. extern faţă de masivul cristalin maramureşan şi cuprinde în cea mai mare parte formaţiuni cretacice aparţinând flisului intern al Carpaţilor Orientali. Cuvertura sedimentară a zonei cristalino-mezozoice este formată din permian. Cu aspect de culme largă şi unitară. Apare în bazinul văii Vaser. care mărginesc flancul sud-vestic al masivului cristalin maramureşan. bazinul vaii Tâsla .Cearcanu . Munţii Maramureşului se încadreaza din punct de vedere geologic în trei domenii structurale: • • • Domeniul cristalino-mezozoic care cuprinde masivul cristalin şi cuvertura permomezozoică Domeniul flisului. Seria este constituită din filite. din care se detaşeaza dirijându-se spre sud-vest. În cadrul acestui domeniu se disting trei serii: • • • Seria anteproterozoică superioară mezometamorfică. Muncelasu. 1999). Seria este constituită dintr-un complex tengen peste care se dispune un complex vulcanogen. Avenele se afla în Muntele Petriceaua si sectioneaza calcarele triasice pâna la substratul impermeabil si respectiv în bazinul vaii Bistra. manuscris. Domeniul flisului Flisul este situat în partea de nord-est. răspândită în bazinul inferior al Vaserului iar spre nord se găseşte în valea Ruscovei la Poienile de sub Munte şi în bazinele superioare ale văilor Bistra şi Frumuşeaua de unde se extinde până în vârful Pop Ivan. la exteriorul masivului cristalin maramureşan. triasic şi jurasic. Cele . în bazinul Vaserului.mezozoic Termenul cel mai vechi al formaţiunilor geologice este reprezentat prin şisturi cristaline care ocupă cea mai mare parte din Munţii Maramureşului. şi în partea de nord în regiunea Poienile de sub Munte. bazinul Bistrei-4. pintenul cristalin al Vaserului ce se interpune între bazinele sedimentare ale Ruscovei şi Borsei. Seria paleozoică epimetarnorfică. formând două golfuri cu depozite paleogene-neogene: Ruscova si Borşa. seria de Bretila. în cel al Ţâslei. ce corespunde depresiunii Maramureş. Cvasnita. prelungire a unităţii central-carpatice cu direcţia nord-vest sud-est. Majoritatea seriilor depuse în axul geosinclinalului au termeni transgresivi. formaţiunile cretacice au o dezvoltare mai mare şi s-au depus după cutările austrice.9. Izvorul Dracului si Kostila (Vaser). pe o suprafaţă restrânsă situată pe cursul mijlociu al Văii Peştilor (la nord de Vişeul de Sus) şi la vest de Pop Ivan în valea Bistra.bazinul vaii Socolau . şisturi sericitoase. Piatra Baitei (Baia Borsa). amfibolite. cu o dezvoltare restrânsă. Seria proterozoic superioară-paleozoic inferioară epimetamorfică este larg răspândită în bazinul superior al Ţibăului. obârsia vaii Rica. cutate şi sariate în faza austrică Domeniul transcarpatic sau maramureşan panonic. pegmatite. bazinul vaii Bistrita Aurie-5. şisturi cloritoase şi calcare cristaline. gnaise oculare. fie ca olistolite în flis. situată în Devonian-Carbonifer. Pesteri izolate mai sunt explorate în vârful Mihailecu. Cearcanul-Dealul Negru. Această serie este reprezentată prin micaşisturi.

Depozitele aparţin paleocenului. şisturi argiloase cu intercalaţii de piroclastite bazice. Burloaia. cu dezvoltarea cea mai mare în golfurile Ruscova şi Borsa. Jurasicul mediu se compune din conglomerate cuartitice. Toroioaga. Domeniul transcarpatic sau maramuresan . . Măgura Cataramei. marea amplitudine a înclinaţiei versanţilor. Din Jurasicul superior-cretacic inferior formaţiunea cea mai răspândită este reprezentată prin flisul negru.panonic Formaţiunile zonei transcarpatice se astern pe toată marginea de sud-vest a masivului cristalin al Maramureşului. expoziţiile diferite. Condiţiile fito-istorice ale Parcului Natural Muntilor Maramureşului. în grupul muntos Farcău-Mihailecu şi la nord-estul acestui grup. şisturi argiloase violacee în bază şi calcare în parte dolomitice.Potok) se poate presupune că ea aparţine jurasicului mediu. de evoluţia diferitelor tipuri de sol a favorizat dezvoltarea unei flore bogate şi diversificate. Prin comparare cu succesiunea aceleaşi unităţi de pe teritoriul Ucrainei (seria de Kameny . gresii micacee negre. alcătuit din şisturi argiloase. complexitatea geomorfologică zonală. Bogăţiile subsolului cuprind sulfuri polimetalice la Novicior. calcare în plăci cu feţe cărbunoase. şisturi grezoase. spre graniţa de est. sunt determinate de poziţia geografică.tufuri bazaltice şi bazalte.mai vechi roci aparţin triasicului inferior şi mediu şi se compun din gresii cuartitice. gresii cenuşii. Flisul negru apare în bazinul superior al Ruscovei. oligocenului şi miocenului inferior. puternic tectonizate. la nord de Poienile de sub Munte. structura geologică. clima temperată. brecii calcaroase şi calcareniţe şi se intercalează cu roci eruptive bazice . precum şi instalarea unui covor vegetal variat. eocenului. apoi în bazinul superior al Vaserului. La poalele munţilor vulcanici sunt izvoare minerale folosite pe plan local şi mai nou în circuitul comercial.

reprezentaţi prin: Grupa sau clasa Macromicete Licheni Briofite Cormofite Mycobiota În prezent sunt cunoscuţi 169 taxoni de macromicete.specie prezentă pe lista rosie a plantelor la nivel naţional. având o floră caracteristică Carpaţilor Orientali. flora acestei zone este valoroasă şi prin elementele floristice ce au diferite statute de conservare cum ar fi: • • • • • • • • • Arnica montana -specie prezentă pe ANEXA Nr. conservarea habitatelor naturale. aparţinând la 252 familii. Cercetarile botanice întreprinse până în prezent evidenţiază încadrarea acestui teritoriu în complexul general al florei Carpaţilor.relict glaciar. Campanula serrata – specie ameninţată în Europa.disparilis – specie endemică rară. Cypripedium calceolus – specie inclusă pe lista roşie naţionala ca fiind vulnerabilă. declarată monument al naturii. cu valoare alimentară ridicată. Bistriţa-Năsăud.Ascomycetes şi Basidiomycetes. Pe lângă bogăţia specifică mare. 2000). dintre care unele sunt întalnite frecvent în cantităţi apreciabile. pyrenaica . In urma centralizării informaţiilor din diferite studii s-a ajuns la concluzia că flora investigată în PNMM prezintă 1521 taxoni. În total au fost identificaţi până în prezent un număr de 1521 taxoni. Evidenţiem semnalarea unor specii comestibile. aparţinând la 34 familii. inclusă pe lista roşie Drosera rotundifolia şi Pinguicula alpina sunt două dintre speciile de plante carnivore semnalate în România şi sunt reprezentate aici prin populaţii cu efective mari. cormofitele identificate în Parcul Natural Munţii Maramureşului reprezintă aproximativ un sfert (24%) din flora de cormofite spontane aflate la nivel naţional. 5 (Specii de plante şi de animale de interes comunitar ale căror prelevare din natură şi exploatare fac obiectul măsurilor de management)din legea 426/2001 privind regimul ariilor naturale protejate. dintre care 3136 sunt specii spontane (Ciocârlan. Trollius europaeus . a florei şi faunei sălbatice. încadraţi în 2 clase .Primele investigatii botanice au fost efectuate în secolul al XIX. Ligularia sibirica – specie rară. Dintre ciupercile comestibile semnalăm prezenţa următoarelor specii mai însemnate: Amanita Familii 34 47 80 90 Taxoni 109 123 476 752 IUCN red list 5 47 7 Romanian red Endemic list 23 1 2 102 27 . perioada în care s-au început primele intinerare botanice în aceşti munţi. făcându-se şi primul conspect al florei Maramureşului cuprinzând 967 plante. cu o biodiversitate ridicată. Poa granitica ssp. Leontopodium alpinum . Ştiind că flora României cuprinde un număr de 3759 de specii de cormofite. specie rară pentru România. Vâlcea. Suceava. endemit carpatic. ca eşantion reprezentativ pentru regiunea biogeografică alpină. inclusă pe lista roşie. rezultînd astfel importanţa conservării speciilor din Parcl Natural Munţii Maramureşului. rară. Cochlearia officinalis subsp.specie cu statut de conservare la nivel naţional. prezenţa ei fiind semnalată numai în judeţele: Maramureş.

Saxifraga carpathica. Peltigeraceae. Lophoziaceae (21 taxoni). Tricholoma saponaceum.rubescens. Dintre ciupercile toxice amintim: Amanita citrina. Amblystegiaceae şi Sphagnaceae (cu câte 22 taxoni). Cormofite Cele mai multe date floristice se referă la flora şi vegetaţia de cormofite. Russula foetens. Armeria pocutia. Cardaminopsis neglecta. Bryaceae (20 taxoni). muşchi. Crepis jaquinii. lemne). Centaurea carpatica. Carex strigosa. Licheni Lichenii fac parte din categoria plantelor inferioare. Lysimachia nemorum. Cladoniaceae. Polytrichaceae (14 taxoni) şi Scapaniaceae (12 taxoni). Ranunculus thora. Campanula carpatica. Cochlearia officinalis subsp. Au fost de asemenea identificate 27 de specii de plante care sunt endemite ale Carpaţilor Româneşti: Achillea schurii. Pottiaceae şi Grimmiaceae (17 taxoni) Brachytheciaceae (16 taxoni). 112 taxoni aparţina clasei Hepaticatae. vegetând pe diferite substraturi (pe sol. Russula virescensXerococum badius. În arealul parcului sunt prezenţi lichenii foliacei (în masivul Kuzi). Chrysosplenium alpinum. Cardaminopsis neglecta. însă cuprinde şi un număr însemnat de rarităţi floristice (Carex capillaris. Campanula serrata. Hypholoma filamentosus. . Phyteuma spicatum. Sisyribchium bermudiana. Juncus castaneus. cu rol hotărâtor în formarea solului în zonele stâncoase erodate şi îşi găsesc condiţii ecologice favorabile în habitatele umbrite. Goia. Verrucariaceae. Cel mai bine reprezentate în teritoriul cercetat sunt familiile Dicranaceae (36 taxoni). Armillaria mellea. Lichenoflora cunoscută cuprinde 123 taxoni care aparţin la 68 genuri şi 47 familii. Symphyandra wannerii). Rhinanthus alectorolophus. Anellaria semiovata. Gentiana kochiana. stânci. În Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt semnalaţi până în prezent un număr de 752 taxoni de cormofite. Lactarius vellerus. În flora bogată a Munţilor Maramureşului există numeroase specii cu o răspândire foarte largă. Amarita muscaria. Hydnum repandum. bine reprezentaţi atât în zonele forestiere cât şi în golul alpin. Parcul Natural Munţii Maramureşului. Briofite Datorită alcătuirii geologice şi a condiţiilor pedoclimatice favorabile. Boletus edulis. Laccaria laccata. Conspectul briofitelor cuprinde 476 taxoni. restul aparţinând clasei Bryatae (Musci). Paxillus involutus. Familiile cele mai bogate la număr de specii sunt: Parmeliaceae. Sedum sexangulare. Calvatia utriformis. 2007). crustoşi (în masivul Pop Ivan) şi fruticuloşi. umede ale Munţilor Maramureşului. aparţinând la 80 familii din care 89 taxoni sunt noi pentru teritoriul cercetat (Raport I. Aconitum moldavicum. Lichenii sunt plante cu mare amplitudine ecologică. scoarţa arborilor. Festuca stricata. Centaurea melanocalathia. Hypnaceae (13 taxoni). asigură dezvoltarea şi menţinerea unei bogate flore briologice. Boletrus aestivalis.

dubia. zonele umede create de izvoare de coastă. tufărişurile cu amestec de ienupăr şi jneapăn. tăurile. Poa granitica ssp. Symphytum cordatum. Hieracium kotschyanum. Silene nutans ssp. prezent în ANEXA Nr. Dentaria glandulosa. cât şi harta principalelor tipuri de ecosisteme bazate pe o analiza a acoperirii terenului. Dianthus tenuifolius. Melamphyrum saxosum. mlaştinile eutrofe. Doronicum carpaticum. pădurile de molid. Phyteuma tetramerum. pădurile de amestec fag-molid. mlaştinile mezo-oligotrofe. zonele umede ripariene. Scabiosa lucida. tufărişurile de ienupăr. . Ecositeme şi habitate În ceea ce priveşte diversitatea tipurilor de habitate caracterizate prin tipuri diferite de vegetaţie. Bine reprezentat şi într-un stadiu excelent de conservare se afla habitatul „Tufăriş cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtyfolium habitat prioritar.disparilis. Festuca carpatica. O particularitate deosebită este prezenţa mlaştinilor mezo-oligotrofe şi oligotrofe la altitudini marii peste 1700 m. mlaştinile oligotrofe (turbării). etc. Ranunculus carpaticus. stâncăriile. Trisetum fuscum. din legea 426/2001. Festuca porcii. pădurile de arin. 2 TIPURI de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare. Cea mai mare parte a habitatelor se află într-un stadiu foarte bun de conservare. Phyteuma vagneri. tufărişurile cu jneapăn. pădurile de fag. izvoarele reofile. cele mai bine reprezentate sunt: fâneţele.pyrenaica. Heracleum carpaticum. Clasificarea şi acoperirea terenului conform sistemului Corine lancover. pajiştile alpine. este menţinută stratificarea firescă a tipurilor de vegetaţie pe gradient altitudinal pornindu-se de la făgete şi fâneţe şi ajungându-se la pajiştile alpine. etajelor de vegetaţie şi a expoziţiei sunt prezentate mai jos.

Tipuri de vegetatie În funcţie de factorii determinanţi. Prunus avium. gorunete-făgete (Fagus sylvatica) de dealuri ca specii lemnoase principale şi o serie de specii de amestec specifice şleaului: Tilia cordata. În văile cu expoziţie nordică apar făgetele Fagus sylvatica. tipul de sol. substratul litologic şi vegetaţia forestieră existentă au fost identificate următoarele etaje de vegetaţie: Etajul deluros de gorunete şi făgete – gorunete situat în zona de deal. altitudinea. iar pe pantele însorite domină Quercus petraea. Vegetaţia forestieră din acest etaj este formată din gorunete (Quercus petraea). panta şi expoziţia. Pe lângă aceste specii debază mai întâlnim: Populus tremula. condiţiile climatice. la altitudini cuprinse între 300-700m. Carpinus betulus. Acer . Acer pseudoplatanus.

Etajul montan de amestecuri – este situat la limita superioară a munţilor. Dintre speciile mai valoroase amintim: floarea de colţ . Cetraria cucculata. Picea abies. În compoziţia fitocenozelor edificate de Pinus mugo se întâlnesc alte specii alpine ca: Cetraria islandica. Abies alba. la altitudini cuprinse între 1000-1400m. Festuca amethystina. Ca arbuşti avem: Coryllus avellana. Vaccynium myrilutus. aflată sub muntele Băiţa. Larix decidua. Salix caprea. Ligusticum mutellina. Ca arbust mai semnificativ ca prezenţă este afinul (Vaccynium myrtillus). Etajul montan-premontan – face trecerea de la deal la munte. Vegetatia forestiera din acestetaj este reprezentată de specii ca: Fagus sylvatica. Betula pendula. Huperzia selago.Leontopodium alpinum pe Farcău. Salix caprea. Gentiana punctata. Poloninca. Crataegus monogyna. La marginea pădurilor apar asociaţii cu porumbar şi păducel. Cel mai important rol pe care îl au jnepenişurile este oprirea eroziunilor provocate prin păşunat. Calamagrostis villosa. Cele mai întinse jenpenişuri se întâlnesc pe următoarele masive: Pop Ivan. Ulmus glabra. Fraxinus excelsior. Acer pseudoplatanus. la altitudini de peste 1300m. Gentianella lutescena. Homogyne alpina. Fraxinus excelsior. Bucovina. Pietrosu Bardăului. Pecealu. Rosa canina. Silene dubia. Socolău. Festuca saxatilis.plataniodes. Şerban. De-a lungul văilor se întalnesc frecvent Alnus glutinosa. prin precipitaţii. Şerban. Paltin. Scabiosa lucida. Cornus mas. O importanţă deosebită prezintă stâncăriile calcaroase. Printre tufişurile caracteristice etajului subalpin se evidenţiază şi smârdarul. Carpinus betulus. Sambucus nigra. Salix alba. reglează regimul hidrologic şi au o importanţă peisagistică şi sanitar-recreativă. Poloninca. Etajul subalpin începe cu brâul de jnepeni de la limita superioară a pădurilor. Geum montanum. Vaccynium myrtilis. Plai şi pâlcuri pe Vf. Rosa canina. Salix caprea.este situat la limita superioară a pădurii. Aici există bazinete cu potenţial torneţial ridicat – Valea Repedea (Vinderel). Farcău. Vegetaţia lemnoasă este formată în general din molidişuri pure (Picea abies). Achillea schurii. Anemone narcissfolia. Etajul montan numit şi etaj de limită joacă un rol foarte important pentru protecţia împotriva eroziunii solului şi viiturilor. Valea Socolău. Phyteuma vagneri. cu flora caracteristică calcofilă. Din categoria arbustilor cele mai răspandite specii sunt: Coryllus avelana. Etajul montan de molidişuri . . la altitudini cuprinse intre 7001200m. Carduus kerneri. Gentiana lutea. care formează pajişti întinse în Munţii Pop Ivan. Gentiana verna. Acer pseudoplatanus. Alnus viridis pe culoarele de avalanşă de pe valea Repedea. Betula pendula. Din punct de vedere peisagistic are o importanţă deosebită mlaştina Tăul Băiţiei. Pe aceste stâncării au mai fost semnalate: Pedeicularis verticillata. Rosa canina. Vegetaţia lemnoasă din acest etaj este formată din amestecuri de Fagus sylvatica. Din categoria arbuştilor cele mai des întâlinte specii sunt: Coryllus avelana.

Silene dubia. Valeriana tripteris.Etajul alpin apare doar fragmentar. Datorită vânturilor puternice. Sedum acre. Vaccinium oxicoccos şi Andromeda polifolia. curta. abrupturile. îndeosebi cele orientate spre nord. Epilobium parviflorum. Sedum fabaria. Impatiens noli-tangere. Saxifraga aizoides. Fauna Muntilor Maramuresului este o fauna caracteristica Carpatilor Orientali. tinutul Carpatilor Orientali (Calinescu. pe sol. mlaştini mezo-oligotrofe – prezintă în proporţii relativ egale speciile tipice de tinov Sphagnum sp. Eriophorum vaginatum. latifoluim. Fitocenozele stâncăriilor au slabă coeziune cenotică. Ecosistemele acvatice din Parcul Natural Munţii Maramureşului sunt reprezentate de: • • • • zone umede ripariene.Dintre diptere. În starul arboricol ponderea exemplarelor de Picea excelsior este mult mai mare decat a celor de Pinus mugo. Filipendula ulmaria. Aceste mlaştini prezintă o mare diversitate în startul muscinal. cu o biodiversitate ridicata datorita factorilor ecologici existenti. Festuca drymeia. şi Eriophorum vaginatum. numeroase plante sunt lipite pe stânci. izvoare reofile – vegetaţia prezentă ca specie dominantă Caltha laeta alături de Cardamine impatiens. Stachys palustris. Cirsium oleraceum. Festuca rubra. cele mai cunoscute plante din aceste grupe sunt: Woodsia ilvensis ssp. Drosera rotundifolia. alpina şi ssp. Din punct de vedere biogeografic teritoriul parcului apartine cu toate speciile caracteristice zonei de Provincia Dacica.1968).Repedea . Saxifraga cuneifolia. Asplenium septentriolnale. strânse în grupuri de indivizi: Campanula alpina. a temperaturii scăzute. Nevertebrate. Epilobium montanum. Saxifraga bryoides. Caltha palustris. myrtillus V. mlastini ologotrofe (turbării) – edificate de Sphagnum sp. Pulsatila alba. Digitalis grandiflora. cu diversitate relativ ridicată. C. Sedum alpestre. vitis idaea şi cele de caricet Carex rostrata.. Aster alpinus. Valeriana officinalis. Typha latifolia. Carduus crispus. familiile Dolichopodidae si Empididae s-au identificat 74 de specii dintre care 7 specii pentru prima data în România: • Rhaphium ensicome (Memgen 1824) . Aceasta biodiversitate variarta este îmbogatita de o serie de specii endemice. Vaccinium oxicoccos. Primula minima. rare în România sau în Europa. E. Valeriana montana. de-a lungul cursurilor de apă ce brăzdeză parcul. De asemenea sunt prezente şi specii tipice de pajişte alpină: Nardus stricta. Euphorbia villosa. V.Smereceni . Rhodiola rosea. ocupând vârfurile munţilor celor mai înalţi şi stâncăriile. ilvensis. Sunt prezente atât specii indicatoare de umezeală cât si specii ruderale: Caltha laeta.

Dintre reptile cea mai frecventa si cea mai caracteristica golurilor de munte si fânetelor montane este sopârla de munte (Lacerta vivipara).Repedea . scobar (Chondrostoma nasus) si chiar specia monnment al naturii.Cârligatura. numarul speciilor de pesti este mai mare datorita speciilor de pesti care intra din râul principal pentru depunerea icrelor ca: moioaga (Barbus peloponnensius petenyi).str. broasca râioasa (Bufo bufo).Repedea . raritati faunistice pentru România .Repedea . broasca rosie de padure (Rana dalmatina). buhai de balta (Bombina variegata). Rhopalopus femoratus (Linnaeus 1758) si Chlorophorus varius (Muller 1766) sunt semnalate pentru prima data în Maramures. etc.Paltin Empis (s. lipan (Thymallus thymallus).) nuntia Meigen 1838 . 1840 .Smereceni Argyra spoliata (Kowarz 1878) . broasca raioasa verde (Bufo viridis). Lepidopterele au fost studiate în zona. iar în rezervatia Kuzii 86. În rezervatia Pop Ivan au fost identificati 65 de taxoni.Bistra . Clasa pasarilor este reprezentata prin specii caracteristice de munte. Diaphorus halteralis (Loewl869) . Lânga cursurile de ape sunt instalate specii caracteristice ca : mierla de apa (Cinclus cinclus).) planetica Collm 1927 . foarte valoroase calitativ. sopârla de munte (Lacerta vivipara). nâpârca (Anguis fragilis). În partea inferioara a râurilor de munte: Ruscova. broasca rosie de munte (Rana temporaria). fluierar de munte (Tringa hypoleucos). Dintre amfibieni 8 specii sunt identitlcate cu siguranta: salamandra (Salamandra salamandra). sarpe de casa (Natrix natrix).Pop Ivan si Cuzii din Ucraina. se colectează în această zonă 15 specii de Coccinellidae si 35 de Cerambycidae (Coleptera). babete (zglâvoc) (Cottus gobio). În padurile de amestec apar si speciile specifice paduirilor de rasinoase ca : alunarul (Nucifraga caryocatactes). În fagete speciile caracteristice sunt : ciocanitoarea spate alb (Dendrocopos leucotos). specii reofile pretentioase la cantitatea de oxigen si foarte sensibile la gradul de poluare: pastrav indigen (Salmo trntta fario). . Bistra. 17 km amonte de Repedea.Nivellia sanguinosa (Gyllenhal 1827) pe valea Cârligatura. Reptilele sunt reprezentate pâna în prezent prin 6 specii care sunt: sopârla de câmp (Lacerta agilis). boistean (PhoxiriLis phoxinus). Au fost preluate si date din monografia rezervatiilor învecinate .Repedea Hilara albitarsis von Roser. precum si a golurilor de munte. Ihtiofauna în cursurile superioare ale râurilor si pâraielor este saraca în specii dar datorita conditiilor ecologice sunt specifice. 1869) . vipera(Vipera berus). cocosul de munte(Tetrao urogallus). ierunca(Tetrastes bonasia) – cât si prin ornitofauna tipica din zona montana a fagetelor si padurilor de amestec de rasinoase. muscar gulerat (Ficedula albicollis). Frumusaua. codobatura dc munte (Motacilla cinerea) si codobatura alba (Motacilla alba).specie endemica pentru Carpatii Orientali si Sudeti. rezultatele fiind urmatoarele : s-au identificat 136 specii din 29 de familii. babete(Cottus poecilopus). doua specii sunt trecute în lista losie (Anguis fragilis) si (Elaphe longissima).lostrita (Hucho hucho) sau cleanul dungat (Leuciscus souffia agassizi) specie endemica pentrn Maramures. etc. dintre care. pitigoiul de bradet (Parus ater). cifre care dovedesc diversitatea lepidopterelor din zona.str.(Smereceni) În 1997. sarpele lui Esculap (Elaphe longissima).cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix). salamazdra carpaticâ (Triturus montandoni) .Repedea (Poiana Smereceni) Empis (s. salamîzdra de munte (Triturus alpestris). între care si specia foarte rara în România .• • • • • • Rhaphium rivale (Loew.

Lyrurus tetrix. forfecuta (Loxia curvirostra). ursul (Ursus arctos). nu lipsesc specii trecute în Cartea Rosie a Europei ca râsul (Lynx lynx). vânturel rosu (Falco tinnunculus). ca: sorecarul (Buteo buteo). vidra (Lutra lutra) etc. Bubo bubo. . în fauna Europei. Dintre speciile de pasari înca prezente în zona cu populatii viabile unele figureaza în lista rosie ca Aquila chrysaetos. uliul (Accipiter gentilis).În padurile pure de molid speciile cele mai caracteristice sunt : cocosnl de munte (Tetrao urogallus). etc. etc.. Acvila de munte (Aquila crysaetos) apare pe lânga alte specii de pasari rapitoare care cuibaresc în padurile de limita. ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus). Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele Localizare Obiectivul este situat în localitatea Borşa. nurca (Mustela lutreola). uliul pasarar (Accipiter nisus). categoria a III-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice. cu un areal restrâns. care au disparut sau au devenit specii foarte rare. are suprafaţă de 1 ha. lupul (Canis lupus). etc. Corvus corax. scatiu (Carduelis spinus). Pieoides tridactylus. Categorie Rezervaţie naturală. Aquila pomarina. Fauna de mamifere este de asemenea completa.

cerbul carpatin Cervus elaphus şi mistreţul . Vegetaţia acestei zone este tipică golului de munte. Descriere A fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie floristică-peisagistică (poiană cu narcise) administrarea se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului. iar de sub acesta izvorăşte valea omonimă. categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a statiunii cu narcise aflata la cea mai inalta altitudine din judet. Vf. Tomnatec care are înălţimea de 1618 m.Lacul Vinderel . Poiana Sehleanu se află în partea sudică a Vf. si degetăruţ . borzaeana. Fauna reprezentativă este ursul brun .Corvus corax.Cochlearia pyrenaica var.Descriere Rezervatia cuprinde stâncăriile Sâlhoi si două staţiuni cu populatie de lingurea . situate pe malul drept al Văii Măguriţei caracterizata prin bolovănişuri de calcare eocene provenite din stâncile din amonte. deoarece este instituită ca zonă specială de conservare.Gentiana clusii.Narcius radiiflorus (numite de localnici aiuţ de munte) in asociatie cu ghinţura .Ursus arctos.Soldanella hungarica. Farcău . aici întâlnim o staţiune compactă de narcise .Sus scrofa. corbul . Categorie Rezervaţie naturală.Vf. Poiana cu Narcise Tomnatec Sehleanu Localizare Aceasta rezervaţie este situată în localitatea Repedea şi are suprafaţa de 100 ha. Mihailecu .

Vegetaţia acestei zone este reprezentată prin următoarele specii: floarea de colţ . Categorie Rezervaţie naturală.Dianthus carthusianorum. Descriere Aceasta a fost propusă în anul 1994 ca rezervaţie geologică.Localizare Această arie naturală protejată este situată pe teritoriul administrativ al localităţilor Repedea şi Poienile de sub Munte şi are suprafaţa de 150 ha şi se află la altitudinea de 1700 m. peisagistică şi administrarea rezervaţiei se face de către Parcul Natural Munţii Maramureşului. Mihailecu).Crocus heufellianus. Groapa Bologhii. Maramuresensis si tritoni . In apa lacului se găsesc şi alge din specia Mallomonas actinoloma var. uşor înclinată spre vest.90 ha.Hieracium alpinum. barba ungurului .Leontopodium alpinum. Lacul Vinderel este situat în şaua dintre Farcău şi Mihailec.Aster alpinus. aceasta fiind o zonă plată. cu relief glaciar în versantul nordic (Farcău) şi estic (Groapa Julii.Triturus alpestris. Triturus montandoni.5 m. vulturică . bumbăcariţă .Eriophorum angustifolium. Rezervaţia este o creastă montană cu două vârfuri proeminente (Farcău. branduşe de primavara .Carex pauciflora. Carex rostrata. rogoz . ce găzduieşte şi alte foste lacuri. Groapa Lupilor). adâncime maximă de 5. deoarece este instituită ca zonă specială de conservare. suprafaţă 0.Vaccinium uliginosum. Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei . categoria a IV-a UICN Scop Scopul principal al ariei naturale protejate este cel de conservare a diversităţii biologice. faunistică. afin vânăt . lăţimea maximă de 85 m. ochiul boului . Carex canescens. Acesta are o lungime de 155 m.

Localizare Rezervaţia este situată în localitatea Borşa şi are suprafaţa de 800 ha.ponoare. categoria a IV-a UICN Scop Rezervaţia faunistică Cornu Nedeii Ciungii Bălăsinei are ca scop protejarea populaţiilor de cocoş de mesteacăn . Vegetaţia rezervaţiei este constituită 60% din păşuni de munte şi 40% păduri de conifere şi jnepenişuri (Jupania. Someş. Reţeaua hidrografică este tributară celor trei bazine hidrografice Tisa. Fauna corespunzătoare este constituită din: cocoş de munte . Fauna reprezintă un motiv important pentru această arie naturală protejată. cel mai extins din Carpaţi. Podul Cearcănului). Categorie Rezervaţie naturală. cocoş de mesteacăn Lyrurus tetrix. Stâna Sasului. sedimentare şi eruptive). Cornul Nedeii şi Cearcănul Mestecăniş). căldări glaciare (versantul nordic al Vf.zona Fântâna Stanchii. Jupania). cu sectoare cu exocarst . Haşmar. Şesuri. abrupturi calcaroase (Cearcănul. Jnepenişurile constituie habitatul cocoşului de mesteacăn. izvoare carstice . Bălăsâna. Culmea montană a rezervaţiei este reprezentată printr-un substrat geologic variat (roci cristaline. Vâlcănescu. .Tetrao urogallus. Descriere A fost înfiinţată în anul 1971 şi se află în administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului. Prut şi o formează apele curgătoare Ţâşla.Lyrurus tetrix.

Pietrosu Bardău . Pecealu .Cabana silvică Coşnea . mineral) Punct rosu 45 minute Staţie Făina – Valea Mihoaia – Borcut Mihoaia Punct albastru 1 ora Pasul Prislop – Cabana Fântâna Stanchii – Tarniţa Bălăsânii – Vf.Vf. Mihailecu – Lacul Vinderel Banda rosie 4-5 ore a) Repedea – Chicera – Laba – Runea – Lacul Vinderel b) Valea Repedea – Canton silvic Repedea – Petriceaua – Lacul Vinderel Banda albastra 5-6 ore .Poienile de Sub Munte Banda rosie 10-11 ore Staţia Şuligu – Valea Şuligu – Borcut (izv.Trasee turistice Traseu 1 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 2 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 3 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 4 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 5 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 6 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Traseu 7 Traseu turistic marcat Marcaj Durata Staţia Bardău . Prislopu Cataramei – Şaua Gâliu Banda rosie 8-9 ore Baia Borşa (centru) – Valea Secu – Refugiul Lucăceasa – Haitul Măcârlău (Valea Vaserului) Triunghi rosu 5-6 ore Cabana Coşnea – Stânişoara – Vf.Vf.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful