Liniştea de dinaintea liniştei

www.edituratracusarte.ro Editura Tracus Arte Bucureşti, str. Sava Henţia, nr. 2, sector 1 © 2011 Tracus Arte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VINICIUS, PAUL Liniştea de dinaintea liniştei / Paul Vinicius. Bucureşti : Tracus Arte, 2011 ISBN 978-606-8126-97-5 821.135.1-1

Liniştea de dinaintea liniştei

2011

.

vizuina incertă .

.

7 . numai şi numai aşa am reuşit să le trecem pe toate. dimineţile dormeam după-amiezele dormeam serile dormeam – numai nopţile erau ale noastre. am fost nişte oameni păguboşi dar cu un sistem nervos al naibii de sofisticat. priviţi-mă numai cum mai strălucesc eu aici în întuneric precum moneda unei lumi demult apuse.Liniştea de dinaintea liniştei scurtă istorie a eschivei toate întâmplările familiei mele s-au consumat între verdele legionar roşul pecereu şi mai târziu gaura din steag.

da cu o biată băltoacă – fie ea chiar şi de morfină. 8 .Paul Vinicius prima nebunie mi-a expirat într-un întâi aprilie în ultimele trei luni de viaţă mama nu a mai fost decât o băltoacă vorbitoare iar eu niscai vecin ori mai ştiu eu cine eram în mintea ei răvăşită de boală? în tot cazul pentru toţi ceilalţi desigur un nebun cu acte în regulă care stătea tot stătea de vorbă cu o băltoacă.

Liniştea de dinaintea liniştei aller guten dinge sind drei – are neamţu’ o vorbă şi tot nemţeşte a procedat şi tata fiindcă în al patrulea an s-a plictisit. era o adevărată distracţie asta dar şi o mare tristeţe da’ cine mai dă doi bani pe lacrimile unui claun 9 . făcea o adevărată senzaţie cu asta să-l vezi pe domnu’ colonel măsurangiul şef şi şubleristul inginer pe omul acela până atunci stăpânit de formule exacte lăsându-şi obişnuinţele deoparte şi începând să se joace cu norii stelele şi rădăcinile de plante carnivore.

Paul Vinicius chiar dacă puţin mai târziu acolon cimitir împachetat în negru – cum era graţie unui magazin de-nchirieri – părea un cetăţean decent prin alăturare dar tot mai sănătos era să-ţi legi solid bicicleta cu lanţul. 10 .

Liniştea de dinaintea liniştei iar după un dezastru (cam vesel şi cu mişcări de dans) a apărut şi aşod şi tot de-atunci de şapte ani adică trăiesc într-un poem de mady. e greu aici sub cerul liber – ei da ţi-ar prinde al naibii de bine să ai număr la poartă mintea în cap mâinile-n buzunare eventual şi o umbrelă dacă tot nu ai ce vinde ce număra prinde bine – nici vorbă – un armean la casa omului 11 .

Paul Vinicius mere pere prune o muzicuţă pentru ruginit ploaia şi o pereche (nou-nouţă) de zaruri: fiindcă numai norocul sau dacă nu marele ghinion pot da sens unei zile restul nefiind decât praful care nu va face să răsune vreo tobă praful – care va acoperi în cele din urmă oraşul. 12 .

ninalbertanina .

.

şi chiar dacă alunecă spre prânz (a doua zi – deja) femeia a şaptea îţi tot spune plimbând fără de rost tranzistorul între aragaz şi recamier între ceaşca de cafea şi pantalonii tăi în dungi între bună dimineaţa şi hai să ne prin bucătărie: azi nu avem ce mânca dragule altceva decât dragoste şi aşa se şi întâmplă că asta mâncăm asta şi transpirăm pe dată.Liniştea de dinaintea liniştei & alte femei ciufulite de viaţă aşa-mi zic mereu: numa’ o femeie – şi gata! doar că femeia aia fără să ajungi să prinzi de veste odată se dă ea (aleeei-hop!) peste cap şi se preface în alte şapte-opt-nouă spre noapte iar atunci noaptea e chiar târzie şi mai deasă decât carnea şi ce să mai faci? – nu te mai poţi scufunda. iar după ce transpirăm şi ne tot traversăm unul pe celălalt atom peste atom 15 .

şi uite de ce nu mă mai liniştesc şi eu şi de ce lucrurile merg prost interminabil şi prost peste poate pe aici prin viaţă. numai ea are o privire sinusoidal de limpede atunci când mă priveşte (precum un pipi de porumbel) 16 . numai în ea – în nina – îmi mai e nădejdea.Paul Vinicius moleculă peste sfârc şi părul de pe piept desfrunzit aşa cum îi şi stă bine unei toamne femeia a şaptea e deja a opta iar marţea e miercure toată ziua şi ce dracu’ să mai facem pentru că picioarele ei nesfârşite vin şi pleacă tot vin şi pleacă din tine cu viteza luminii iar tu deja pe a noua o şi rogi (în genunchi o rogi) să nu să nu se mai dea peste cap.

17 .Liniştea de dinaintea liniştei ca să nu dispar într-o bună zi definitiv în ea ca şi cum ar fi luat un hap şi cu asta basta! răceala.

şi atunci mi-a trecut prin faţa ochilor femeia aceea albastră care seamănă cu tine atunci când te scoli din mine cu o lacrimă cât luna prelingându-se pe obraz coborând din patul meu în picioarele goale. avea trupul tău – iar eu nu că nu mai aveam inimă (că inimă aveam) numai că în loc de sex aveam doi papuci cu ciucuri roşii.Paul Vinicius o noapte ca un picasso falsificat am surprins azi-noapte soarele coborând din patul meu în picioarele goale. 18 . şi atunci a venit iarna şi atunci a venit primăvara şi atunci s-a întors fratele meu (marţianul) din planetele calde sub forma a doi papuci de casă cu ciucuri deosebit de roşii.

nina şi trei cuburi de gheaţă.Liniştea de dinaintea liniştei nina – şi vreo trei cuburi de gheaţă păi nu e lucru normal să visezi trei zile şi trei nopţi la rând canguri. iar atunci când chiar mi se întâmplă ce să fac altceva decât să dau buzna nu într-o farmacie însă oricum într-un local de poştă cu poştăriţe atârnând de pixuri şi telefoniste largi în amigdale în care mă apuc să citesc sârguincios întreaga biblie alo-fonică – de la a la zed – fiindcă asta mă linişteşte şi nu-mi dă dependenţă. păi când aţi mai pomenit voi o făptură atât de abstras aeriană semănând cu un stradivarius pe două picioare atunci când trece ea înmărmurind şi cântec prin piaţa amzei fără a băga în seamă arcuşul care sunt? 19 . nina şi trei linguriţe – sare.

20 .Paul Vinicius păi când m-aţi mai văzut pe mine cărându-mi în spinare sistemul nervos ca pe un beţivan de frunte al urbei nemaireuşind să-mi nimeresc casa? ruşine să-mi fie.

ninalbertanina – îmi spuneam iar străzile erau reci şi mişcările mele tot mai dezordonate ca ale unui înotător rătăcit.Liniştea de dinaintea liniştei dulce imaturitate bio-electrică ninalbertanina – am spus şi mi-am văzut tăcerea pe buzele lor frumos arcuite. asta numai până într-o haltă 21 . (chiar şi numai pronunţându-le numele aproape că mi-am terminat poemul şi ca să fiu cinstit şi ultimile şase luni din viaţă) desigur aş fi avut multe să le povestesc numai că se făcuse destul de târziu şi – lucru ştiut – poveştile mici trebuie să meargă la culcare. dincolo de geamul unsuros lumea părea de-a dreptul frumoasă. desigur le-aş fi putut povesti o droaie – de exemplu ziua în care călătoream în jegul unui vagon de clasa a doua tăind ţara în două ca pe o pâine cam tare.

ce poate fi mai rău decât să ni se facă milă de cei pe care-i iubim ce poate fi mai trist decât să ţii un pix în mână ca şi când ai putea continua? 22 . ninalbertanina – mă gândesc iar noaptea se strecoară pe lângă mine precum un şarpe fricos. o burniţă rece bătea în fereastra neclară şi nu am mai ştiut dacă plâng.Paul Vinicius în care pe o platformă de beton am zărit stârvul unui cal şi vreo şapte salahori încercând să-l convingă să se prindă de cârligul macaralei.

iată de ce mai reuşesc să respir ca şi cum nu m-ar durea aerul ca şi cum tu ai fi aceeaşi cu cea care 23 . pare ea a fi un muncitor intrat în grevă ajutat în străduinţa lui de o pană întâmplătoare de curent însă de fapt este o zidăriţă căreia i s-a terminat mortarul şi nu vrea să recunoască. iar când îţi făceam eu dragoste (gură la gură) vorbele îmi treceau pe lângă urechile tale precum un satelit avariat intrat în gravitaţie. apoi vor înnebuni teii târându-ne pe străzi fără nume.Liniştea de dinaintea liniştei iubirea noastră – ca un muncitor obosit intrat în grevă cu un ochi vânăt dar iubirea noastră nu numai că pare dar chiar este altceva – femeie. azi încă mai e lună plină. mâine-poimâine va exploda şi liliacul.

24 .Paul Vinicius caldă şi dumnezeiască (caldă şi dumnezeiască) mi s-a întins sub osul frunţii şi mi-a şoptit ştrengăreşte că să înnebunesc şi eu puţin.

în ţara vinicius chiar şi dimineţile cade noaptea.Liniştea de dinaintea liniştei albertatatatanganikacanguri (cărticică de colorat pentru alberta) alberta e o corcoduşă cu ochi alberta e o bătrânică sfătoasă. iar în rest mult prea mult zgomot de inimi. 25 . alberta sare în pat precum hopa-mitică şi mami apare vârtej ca un nor vânăt de ploaie. în ţara vinicius nu găseşti picioruş de cangur. alberta nu se descurcă încă: furculiţa e un obiect dat naibii de complicat. alberta fură nisip din grădina de vară ca să-şi construiască un castel de îngheţată. vara este iarnă şi iarna e tot iarnă. alberta stă în casă când plouă şi desenează mirese galbene cu pistrui oranj. acolo totul miroase a fum de ţigară şi nenia mari beau peste măsură. acolo buzunarele n-au prea pomenit bănuţ iar în case locuiesc doar animale. până o să se facă ea mare alberta o să ne lase să bem bere fără nisip.

ferice de ţara australia. noapte bună. 26 .Paul Vinicius ferice de ţara australia. noapte bună cameră întunecată. acolo este cald chiar şi iarna – de crăciun. acolo oricum vreo doi kilometri pătraţi sunt numai ai tăi şi unde mai pui că doar vântul dacă te mai calcă pe bombeu. alberta e o lacrimă luminoasă pe care nu mai am voie s-o plâng.

Liniştea de dinaintea liniştei şi linişte dar mâinile alea care ţi-au făcut pielea să scâncească şi cuvintele rugoase care ţi se cuibăreau în puful urechii lăsând mereu o lună plină pe cer deasupra noastră nu ale mele au fost – după cum nici trupul tău (ce părea o prelungire a respiraţiei mele fericite) nu a fost ambalajul acelei lumini calde ce păreai să fi fost. între ţipăt de zbor şi heroină dumnezeiască aş fi vrut să te tot duc. nu-mi mai rămâne decât să îţi spun: animalică inima 27 . între miere de viperă şi spermă de stalagmite aş fi vrut să te trăiesc. poate că sunt eu obosit sau poate că am băut cu numai un deget în minus (uitare) însă câteodată aşa se sfârşesc drumurile parcurse unul în trupul celuilalt.

Paul Vinicius mi s-a întors la hibernare prezervativu’ mă-sii de viaţă. 28 .

uneori mă gândesc la tine şi mi-e tare dor. (alteori – cam 323 de zile din an – nu. ce-ai mai făcut? mi-am dus tristeţea la munte mi-am trimis şlapii ăia de la doi mai la mare 29 . acum merge la şcoală.Liniştea de dinaintea liniştei nina/alberta de dincolo şi un bucureşti micuţ din la mancha (e-pistolă e-mail e-fe-mer) noi suntem bine. îmi cam ard mâinile.) haide omule! mai scrie-mi şi tu despre tine. o să-ţi trimit poze. lucrez la o brutărie cu ora. nici nu mai e nevoie de atâtea litere. alberta creşte.

şi am declarat război spaniei. . am pus-o-n funcţiune după care am ieşit să mă plimb prin viaţă cu mâinile destinse adânc înfipte-n buzunare fluierând o melodie la modă de pe vremea când habar nu aveam cât de fericit este el păianjenul minuscul din colţul cel întunecat al camerei. apoi cu toată neatenţia mi-am băgat rufele în maşina de spălat cu tot cu buletinul de identitate. şi australiei. preventiv.

despre tu .

.

Liniştea de dinaintea liniştei coup de foudre tu eşti o bucurie a respiraţiei. tu scânceşti îţi arăţi rădăcinile frumoase care nici pe departe nu seamănă a pământ după cum nici eu nu mai semăn a muritor. 33 . tu râzi tu spui vorbe porcoase tu ţipi la tavan parcă ai ţipa la cer în timpul unui atac aerian. un întreg trib de zuluşi se ridică din tine îndată ce îţi desfac picioarele. miroşi ca o pădure nedusă încă la biserică. dumnezeu să mă aibă în pază.

apoi rinichii mei trădători câmpul cu un singur copac natură cu un singur locuitor. iar eu cu mult mai părăsit (mai mult picioare) stârnind geografii pe dantura pustie a unei şosele pustii care mă morfolea încet-încet fărâmă cu fărâmă într-o limbă fără înţeles fără stăpân. nici tu do you speak english nici tu parlez-vous français nici parli italiano 34 . şi un bulgar de şofer cu o singură circumvoluţiune la purtător – care nu s-a dovedit a fi în cele din urmă decât urma de la bască.Paul Vinicius seară şi johannes cel mare de macedonia aproape seară. şi o macedonie ca o fată mare proaspăt asfaltată iar noi veseli şi-mbuteliaţi pe măsură. şi un ioanes pop ca un cuib de barză părăsit ca un verb mult prea obosit de conjugare rămas în autobuz precum un sifon golit şi la fel de trădător către destinaţie.

şi atunci am făcut un semn care semn a rămas şi rămas va fi în vecii vecilor – amin. şi atunci m-am părăsit şi eu pe mine înălţând geografii – natură cu un singur locuitor copac cu un singur câmp cioară cu un singur copac. 35 . şi atunci am urlat geografii.Liniştea de dinaintea liniştei nici sprechen sie deutsch nimic – dar nimic-nimicuţ – nu stârnea fărâmă de ecou sub băştile marţienilor acelora guralivi cel mult veselie şi chicote înfundate fiindcă nu le păream a fi decât un bolovan vorbitor. şi iată s-a izbândit: aproape seară şi o macedonie ca o pădure de fete mari din care nu prea ai cum ieşi vreodată dacă eşti bărbat şi singur. şi atunci am făcut minaretele să tacă în plin ramadan. mereu – dar mereu – m-am gândit la o seară ca asta care mă tot amuşina de ceva vreme de ceva ani de zile ca un fum care aştepta doar chibritul.

iar eu care sperasem să îi fi ostenit toate colţurile să îi fi respirat îndeajuns umorile şi să-i fi astupat toate strâmtorile cu carnea asta a mea 36 .Paul Vinicius nu mai înţeleg nimic: pula mea nu s-a săturat de viaţă stă ca o puştoaică fumând în poşetă adulmecând vânând provocând ca şi cum după fiecare colţ ar putea reîncepe totul. oraşul ăsta afurisit cu colţurile lui cu tot cu femeile lui cu tot cu ojapărulpieleaparfumurile care se revarsă de-a valma precum un bici drăcesc peste simţuri. iar eu care speram să rup un raft de bibliotecă cu manuscrisele mele şi să îmi beau liniştit o pensie liniştită într-o vioară cu fereastra spre inimă.

futu-mă-n cur de prostu’ patriei! 37 .Liniştea de dinaintea liniştei cât să mă plimb prin el extrem de profesoral precum un arcuş printr-o banală conservă cu sardele.

Paul Vinicius şi-acum mi se mai lungă mai mult decât groasă dar hai să dăm o turnură un picuţ mai veselă existenţei mele de rahat. la aproape 54 de ani a fost musai să bag puţintel aspiratorul prin propria-mi viaţă. am găsit acolo (în sacul cu murdării) nenumărate statui ale lenii prieteni cam şifonaţi şi femei penticostalo-fatale care ar fi trebuit de mult cârpiţi. am găsit acolo lucruri care de care mai scandaloase şi un aer cam prea vesel pentru situaţia de fapt – iar atunci când mă întrebam şi mă tot întrebam că de ce tot eşuez şi îmi sunt pe niciunde iată în picioare răspunsul. dar totu-i să rămâi întreg la minte chiar şi pe buza prăpastiei (chiar şi după nasturele al 13-lea) aşa încât am pus punct 38 .

39 .Liniştea de dinaintea liniştei animaţiei neuronice din dobitoc fiindcă un aspirator oricât ar fi el de util totuşi nu e cu nimic mai puţin plicticos decât o femeie care nu ştie să înoate decât bras.

pe un vânt ca ăsta desigur părul tău se poartă ca o bestie umplând oraşul de toamnă. de ce o mai pune umărul şi meteorologia la preamărirea ta? pe un vânt ca ăsta în definitiv m-aş putea îmbăta impecabil vâslind şpriţ şi cântând vodcă. pe o vreme ca asta m-aş putea iniţia în murit trimiţându-mi umbra singură acasă.Paul Vinicius refuz să îţi privesc chiloţii fluturând la fereastră numai dragoste scrie acolo. şi uite ce scrie acolo. pe o asemenea vreme m-aş putea lăsa de scris de fumat de respirat de trăit. 40 . dar ploaia continuă să cadă barbară şi vie cu tine cu tot.

41 . în timp ce soarele răsare şi apune (ră-sare şi a-pune) – această mişcare de du-te-vino care a inventat care inventează o lume.Liniştea de dinaintea liniştei periscop felul în care se apleacă o femeie – neştiind. iar ea se întoarce mă surprinde zâmbeşte. felul în care eu ştiu că ştiinţa evoluează din zi în zi noapte după noapte reuşind să ne lase la fel de nedumeriţi asupra naturii bipolare şi sinusoidale a purtătoarelor de sâni.

eu am spus doar că nu-mi plac eu am zis numai că nu-mi place unsoarea acestei dimineţi untura acestor ziare grăsimile acestor proşti burţile acestor miniştri şuncile şefului de haltă osânzele neveste-si grimasele de animăluş durduliu ale progeniturii-acar slana porcului înviind mocirla grăsimile şi târtiţele grase ale găinilor scociorând prin gunoi grăsimile grăunţelor grase de grâu lungimea pleznindă de bunăstare a râmelor solzii mucilaginoşi ai peştilor zborul gras al libelulelor grăsimile hârciogilor de haltă 42 vacile elveţiene statele unite şi becul din faţa blocului. .Paul Vinicius discurs împotriva împrejurul deasupra şi dedesubtul acestei pete pe creier (cântec patriotic) dar nici măcar nu am zis că aş fi descifrat eu misterul acestei nevrednicii numite om şi nici măcar nu am zis (nici nu am zis) că singură umbra mea ar putea să strice o clanţă fără măcar a mai da socoteală.

43 .Liniştea de dinaintea liniştei cântecele grase ale greierilor grăsimea boltită ale serilor la haltă şi apoi cea a haltei următoare şi a haltei următoare şi a haltei următoare şi aşa tot mai departe până la toată grăsimea grăsimilor grăsimii unei ţări trândave şi năpădită de grăsime toată grăsimea acestui popor costeliv şi uitat de osatură de muşchi de frumuseţe toată dar toată claviatura lui grăsuţă pe care se lamentează pe care se plânge pe care cerşeşte pe care se închină pe care se pişă toată – şi în definitiv toată grăsimea care mi s-a depus pe creier – începând de la născare – şi care iată: nu mă mai lasă să mă urnesc.

Paul Vinicius negru umed noapte – şi carnea ta pâlpâind în depărtare ca un semn binecuvântat. dimineaţă – şi o cicatrice proaspătă care îmi retează somnul. undeva în întuneric cineva îşi deschide venele şi se lasă îmbujorat de ele. degeaba le spun ochilor să nu-şi creadă degeaba le ordon picioarelor să nu se mişte. degeaba le spun ochilor să nu-şi creadă degeaba le ordon picioarelor să nu se mişte. carnea ta din ce în ce mai invizibilă sângele meu din ce în ce mai greu. altcineva se joacă cu peştii până adoarme sub ape. şi încă o zi în care am să presar sare. 44 .

mi-am văzut mustaţa mijind. aurolaci. am văzut licurici ca o ninsoare de vară sfârâind în nopţi aproape albe şi munţi aproape iertători. am văzut soarele ieşind ca o momâie înfometată din ape fără de sfârşit. am văzut pui de păianjen îndopaţi cu benzină şi foc de chibrit. am văzut libelule verzi şi roşii ameţind pârâuri guraliv de repezi. am văzut cărămizi. am văzut cerşetori sudaţi de biserici. am văzut porci. am văzut pitici şi ghinde fugind cu veveriţe prin jerpelituri verzi de pădure. şobolani. am văzut partid. am văzut păstrăvi plonjând în cer. am văzut şine ruginite de cale ferată pe care nu le mai sărutase nimeni de mult. am văzut câmpii. am văzut flori de toamnă târzie îngenunchind în asfinţit. am văzut sfrijiţi devenind îmbuibaţi şi matahale dezumflând baloane. am văzut-o pe ileana cosânzeana cumpărând spirt. am văzut câini. târguri şi case. am văzut zâne şi vârcolaci. am văzut corijenţi ajuşi gealaţi şi miniştri şi ceasuri scumpe cu 45 . (m-am lăcomit să mă fac mai repede mare şi de-a dreptul mare m-am şi făcut). găini şi guvizi şi m-am văzut pe mine în oglinzi. am văzut algocalmine. pisici.Liniştea de dinaintea liniştei cui n-o să-i convină să se arunce din mers – eu am pornit am văzut deja prea multe. mi-am văzut părinţii prin gaura cheii făcând dragoste şi am ştiut că nu erau vreo barză.

femei de stradă. aş vrea să dorm într-o mamă cruţătoare care să nu mai trebuiască să se trezească vreodată pentru a prepara omleta cu brânză. mi-am văzut iubita culegând scoici numai ca să se lase noaptea mai repede. deja am văzut mult prea multe. într-o singurătate cu două capete.Paul Vinicius rubine. am văzut mari creiere tocindu-se de asfalturile fără de capăt şi fără de limite şi am văzut viermi intestinali prin primării. 46 . am văzut nebunia mărşăluind pe pavaj. mi-am văzut ţara tot crescând şi crescând. politicieni graşi. aş vrea să dorm învelit în mine ca într-o bombă atomică de care nimeni să cuteze a se apropia. am văzut poliţieni. am văzut femei cu picioare şi fără. am văzut căpuşe. am văzut bucheţele de mineri plantând întunericul în oraş. ticăloşi fericiţi şi groapa chiar groapă. aş vrea să dorm neîntrecut de nimeni. urechelniţe şi orchestre de estradă. într-un cantonier părăsit de toamnă. şi în toată clisa. într-un avion cu o singură aripă. voma. sindrofii. precum şi muncitori în ghipsul grevei. foamete. am văzut tab-uri întregi de garsoniere cu turelă şi revoluţionari cu ataş. acum aş vrea să dorm. într-un tramvai rămas definitiv în depou. am văzut artificii. precipitatele astea gălbui-verzulii-liliachii m-am văzut şi pe mine consumând hârtie. am văzut albine care se făceau că muncesc. într-o butelie de aragaz. aş vrea să dorm departe de bau-bau. până a devenit un cactus uriaş. aş vrea să dorm într-o femeie cu pistrui. am văzut bocanci şi sânge în gură.

aş vrea să dorm într-o mamă cinstită şi curajoasă. 47 . omleta cu moarte. omleta cu şuncă.Liniştea de dinaintea liniştei omleta cu ceapă. aş vrea pur şi simplu să dorm.

Paul Vinicius culoarea roşie a nopţii în aceeaşi seară ea s-a dezbrăcat lin liiiiiiiiiiiiiiiiiiin aproape metafizic (precum un păstrăv ameţit prins între ape vorbitoare). şi-a lăsat hainele pe covor apoi a ieşit afară şi a luat-o hotărât înspre casă provocând vreo 13 accidente sângeroase de lună în timp ce inima mea trădătoare a continuat să bată vreme de (iată:) 25 de ani. 48 .

Liniştea de dinaintea liniştei n-am să zic că-mi pare rău doar că am să mor mai repede însă de fapt tot atunci am şi murit – numai că oamenii politicoşi au tot continuat să-mi zică: „bună dimineaţa“ „bună ziua“ „băi căcatule!“ iar eu ce să fac? – dacă mama şi tata aşa m-au învăţat – le răspund. 49 .

Paul Vinicius ştiţi cum e să te fuţi într-o bibliotecă municipală? este bine – vă spun eu. însă ea era aşa iar eu eram aşa iar noi nu eram nu fuseserăm nu aveam (şi mai ales nu aveam) decât tarkovski în inimi creiere proprietate. 50 . este degradant anticultural umilitor – tot eu am să vă zic.

da: şi din nou pielea ta albă ca un cinematograf al uitării de sine. ei.Liniştea de dinaintea liniştei parfumul care îţi umblă la creier tu şi cutiuţele tale încrustate doldora de călugăriţe care ar putea face din aproape oricare mascul un şnur de uscat rufe. tu şi parfumul tău care îţi umblă la creier făcându-te un răspuns elocvent al oricărei dorinţe de-a ta fără măcar s-o rosteşti. hainele tale negre fosforescente în dezordine pe covor precum o invitaţie la o nuntă a morţii. 51 .

Paul Vinicius marie i-oană elviro: au cântat cocoşii şi e vremea să au cântat cocoşii şi din nou s-a făcut noapte au cântat cocoşii şi din nou eu – începătorul. 52 .

semne de carte .

.

însă acum vom face mari ravagii mari blestemăţii şi dacă aţi fi avut puţină minte nici măcar nu aţi fi deschis această carte.Liniştea de dinaintea liniştei cuminţi alcalini lenevoşi – cititori de duminică cuminţi alcalini şi plicticoşi am tot fost şi noi de când ne ştim însă acum vom lăsa potecile să se ducă baba – să se piptene răchita să facă micşunele şi plopul – dude iar noi ne vom lua aruncătoarele de flăcări şi vom ieşi în realitate ca nişte adevăraţi ostaşi denivelaţi şi bruşti care suntem. 55 .

numai agramaţii dorm fericiţi visând bulevarde întregi de coji de seminţe şi nici un ghemotoc de cornet.Paul Vinicius ex-libris mă tot gândesc să-mi iau un scurt concediu de la viaţă ca să citesc. 56 . cărţile – ah teancurile de cărţi din cămăruţa mea mai mereu înstelată ţinând loc de pereţi ţinând loc de nopţi ţinând loc de viaţă. (numai analfabeţii sunt deja morţi încă de la naştere şi morţi rămân chiar şi după ce dau în primire).

întuneric întuneric întuneric întuneric ca în cur deasupra cimitirului numai acelaşi soare continuu – drapel între morţi. 57 .Liniştea de dinaintea liniştei voyage au bout de la nuit să minţi să fuţi să mori – ca în céline – cam asta ne-a rămas. zile de gudron ţigări umede piele vânătă de înecat sub ploaia fără conţinut fără sfârşit fără predicat.

Paul Vinicius

şapte zile de iarbă după mady
cu câtă nesimţire îşi reiau zburdălnicia vechile grăsuţele deprinderi picior peste picior tăifăsuind de-a-n sulea despre nasturii galbeni alături de fetele albastre ca şi cum nimic nu s-ar fi ca şi cum până şi lăcustele ar sări azi mai luminos. cu câtă iubire mă întâlnesc şi eu cu apa după o săptămână de vodcă şi alte. ca să poţi fi o fată albastră trebuie să fi fost o fată albastră iar dacă nici setea nu ţi-a fost sete nici deşertul nu-ţi mai e deşert –
58

Liniştea de dinaintea liniştei

aud ca prin ceaţă frig este aici.

59

Paul Vinicius

un poem pentru ioan flora trei zile mortul de pe masă şi un muscoi uriaş, cu ochi căprui rotind încăperea
1. ceea ce ar mai rămâne de spus este că, în unul dintre cele două goluri ale infinitului mic întors vertical care este cifra opt către seară, adică în ochiul acelui gol în care întâmplările capătă întotdeauna relevanţă, în acea joi, în acel început de februarie înhămat la cifra trei, prietenul ionică flora văzu cu o neagră surprindere cum cimentul pe care îl domina în picioare se apropie cu viteză de el şi, odată cu acesta, pământul, aşa că se gândi să se reîntoarcă în mare grabă în pântecul mamei sale, iar din acel moment timpul începu să curgă cu iuţeală invers, către miercurimarţiluni şi apoi (mai departe) către duminicăsâmbătăvineri, până când ajunse în dreptul primului său ţipăt adresat lumii, când plămânii îi explodaseră de oxigen, numai că de astă dată nu se mai auzi nimic, iar ţipătul i se întoarse, împreună cu el, precum un copil cuminte, în acel pântec ospitalier şi ocrotitor care se închise de îndată, adunându-şi genunchii la gură. 2. ce ar mai fi de spus este că în albul gros al acelei camere care, deşi cam pătrată, se făcuse rotundă, stăteam împrejurul acelei mese care devenise un fel de ax al nemişcării precum nişte cifre nefolositoare pe cadranul unui ceas nefolositor, numai frigul continua să îşi mişte radial cuţitele, de la centru către margini, adâncindu-ne trăsăturile, mâzgâlindu-le, săpând în ele riduri. aşa au trecut pe lângă noi vineri, sâmbătă, şi poate că dacă, printr-o greşită şi tremurătoare mână a întâmplării, un ac cu gămălie s-ar fi prăvălit pe ciment, cu siguranţă ne-am fi speriat de moarte, însă aşa, cum nu s-a întâmplat să se întâmple, numai torsul ruginit al pompelor şi împingerea lor roşie prin ţevile ascunse în cărnuri, numai ele s-au mai auzit. 3. ceea ce ar mai fi încă de observat (şi nici că s-a îndrăznit încă aici) ar fi apariţia (din nimic şi în plină iarnă) a acelui muscoi uriaş, cu ochii căprui, ca o reîncarnare a viului şi o tresărire a nemişcării, şi care, în cele din urmă, reuşi să facă încăperea să se rotească, în jurul mesei, lăsând totuşi nemişcarea neatinsă înăuntrul ei. 5 februarie 2005
60

8 februarie 2005 61 . zău. iată că ne-am cam împuţinat şi noi (de la mâneci încolo şi de la tălpi până la iarbă) şi nici nouă nu ne prea mai şade bine cu sângele – aşadar e vremea (în tihnă) să mergem şi noi.Liniştea de dinaintea liniştei (în loc de post scriptum sau) lumina zilei a rămas un mic dreptunghi pe peretele de dincolo de fereastră dar. cu făpturile noastre râncede şi atât de lesne de uitat. cât despre ţinuturi – ce să zic? –. că ce-om face noi pe acolo (prin ţinuturi) cu faptele noastre tocite. iată o întrebare. dragii mei. nu am habar.

.

semne de pământ .

.

un oraş sclifosit ca un ţărănoi în pantofi de lac şi cu şireturi cărora mai întâi le face funde înainte de a-ţi căra şuturi şi a-ţi da de sânge. uite cum mai coborâm după ţigări iar întunericul – haţ! – de după un colţ cum ne mai vâră în câte un cinematograf 65 . un oraş care repede te dă pe brazdă (până să numeri la trei) şi te aşază (spăşit) în turmă. un oraş care îţi aprinde patimi după care (tot el) dă peste tine cu pompierii lui cu tot cu poliţaii lui cu tot cu familia şi prietenii tăi cu tot. şi totuşi e bine.Liniştea de dinaintea liniştei braţul meu obosit un oraş mare care orbeşte şi apoi lipeşte de luminile lui mii – sute de mii de fraieri.

Paul Vinicius cum ne aşează pe ultimul rând şi cum ne mai pupă pe gură – fiindcă mai mereu într-un mare oraş atunci când cobori e deja noapte altfel cum i-ai mai putea vedea marile lui lumini magicele lui sclipiri pentru care îţi bate îţi tot bate inima? un oraş mare în care singurătatea la cub bea la aceeaşi masă cu nenorocirea la pătrat. unde toată fericirea ta de o viaţă încape într-un ascensor care se înţepeneşte la etajul doi când rostul tău te aşteaptă la zece. 66 . un oraş care te ronţăie pe nesimţite cu drumurile lui cu lacătele lui cu neliniştile lui. fiindcă înainte şi înainte de toate un oraş mare este un şi mai mare cimitir. în care statuile de prin parcuri ţi-au făcut deja viaţa şi ţi-au început femeile.

67 .Liniştea de dinaintea liniştei o dimineaţă în căutarea lui d m-am trezit într-o dimineaţă cu ideea clară că dumnezeu este 6 din 49. m-am trezit într-o dimineaţă din vodcă şi ideea clară că dumnezeu ar fi 6 din 49 m-a făcut să exist. terasa din spatele muzeului literaturii române era apretată ospătăriţa – roşcată femeile – frumoase şi deja gravide îşi întorceau pensiile alimentare rimelate după privirea mea hulpavă iar căţeaua cârciumii (pe care o poreclisem bărbosu’ cu mult înainte să fete şase godăcei) îi lătra pe zidari tinichigii tapiţeri – în general pe tot omu’ dedat muncii şi nu se astâmpăra decât la picioarele barmanului care tot socotea şi socotea ceva într-un catastif soios survolat de muşte fără să-i mai pese de lumbagoul cuibărit în creier. lumea era frumoasă berea – rece soarele – şugubăţ românia – strâmtă şi nici eu nu aveam ceva de pierdut. „iată un câine care trage la calcul“ – mi-am zis – şi am mai cerut o bere. am scris grăbit câteva numere hlizite pe un şerveţel.

68 . am scris grăbit câteva numere hlizite pe un şerveţel.Paul Vinicius m-am trezit într-o dimineaţă cu ideea clară că dumnezeu ar fi 6 din 49. apoi s-a făcut seară apoi fluturi şi felinare şi mi-am târât oasele până la prima dugheană unde se vindea 6 din 49 mi-am rezemat puţintel capul de răceala geamului dincolo de care dumnezeu întorcea cuvântul închis. am mai păcălit o bere apoi m-am gândit că dacă nu mă înşeală premoniţia aş putea să continuu să beau cale de vreo sută de ani fără ca buzunarul să mi se sperie până la al zecelea strănepoţel.

oh mare e puterea ta vrabie salcâmule cârtiţo.Liniştea de dinaintea liniştei cincizecişidoi acum vreo zece douăzeci treizeci de ani luam eu viaţa în mâini şi zdronc! cu ea de pământ – şi uite că nu s-a spart. 69 . acum o port cu mare cu foarte mare grijă ca pe o mireasă şubredă şi uite că tot curge nisip din ea.

este o scară întortocheată în spirală soră cu întunericul şi cu alcoolul din venele mele care tot fugind încolo şi încoace mă dezechilibrează.Paul Vinicius istoria unor vânătăi recente ei şi când mă întorc eu la locul căruia alţii îndeobşte îi zic acasă noaptea s-a lăsat de mult şi începe lupta cu scara. nu-i deloc uşor să cobori cu tot cu scară de la etajul şapte la etajul cinci frate cu întunericul şi cu alcoolul din venele tale care aleargă tot aleargă îmbătat cu sânge încolo şi încoace prin corpul tău găurit şi aproape străin ca o fabrică de primejdii. deşi nu este cazul reprezentarea mea despre rai este o câmpie-ntinsă plină cu mese cu scaune 70 .

Liniştea de dinaintea liniştei lipsită în totalitate de denivelări şi din loc în loc câte o crâşmă. 71 .

până şi mortul s-a făcut verde e timpul (iată): a sosit vremea să traversăm. că desigur n-o să mai pierdem timpul. 72 . şi uite dincolo câtă verdeaţă cât aer blând deasupra ca şi cum aerul ar avea braţe.Paul Vinicius azi pe la prânz: ioană vere mătuşă! de data asta nimic dar nimic n-o să ne mai scape: o să traversăm pentru că iată: s-a făcut verde (şi verde s-a şi făcut).

prin buzunarele pantalonilor găsesc lucruri din ce în ce mai ciudate. cu fiecare nouă dimineaţă sunt tot mai aproape. gravitaţia această curvă şcolită care mă ia de mână tot acolo unde vrea ea mă duce. 73 . fără nici o explicaţie aerul se curbează şi se dezlipeşte de mine. tot mai des cad înăuntrul meu. sosesc. daţi-mi o butelie de oxigen daţi-mi un aparat de sudură daţi-mi o vână de bou.Liniştea de dinaintea liniştei uşa camera somnul cu fiecare întoarcere acasă sunt tot mai departe.

Paul Vinicius câteodată sufăr de boala pereţilor ca şi cum o pasăre zburlită cu cioc ascuţit galben mi-ar ţâşni din privire şi ar traversa peretele din faţă. 74 .

naşterea e pe aproape cântă cocoşii. viaţa mea încape într-o cutie cu chibrituri. hai vino tu benzină vino femeie vino fundăturo: ne vom distra de minune. 75 .Liniştea de dinaintea liniştei un poem aproape punct şi totuşi voi muri – însă numai cu exactitatea unei armate încercuite care îşi bea ultimul strop de alcool din gamelă şi îşi trage ultimul cartuş în cap nelăsând nimic inamicului. şi totuşi voi muri – însă numai cu acea greaţă proprie bătrânilor consumatori de tării aflaţi în vizită şi serviţi de gazde voit nepricepute cu fel de fel de dulciuri dar nici fărâmă murătură.

Paul Vinicius azi ieri alaltăieri dimineaţă – şi lumina obosită a unui secol deja sfârşit. 76 . aşa că am zâmbit firav iar mâna dreaptă carafă s-a făcut picioarele – doi cai alb-albaştri creierul: un fruct moale şi zemos. dar chiar şi acolo reuşeam să găsesc câte un licăr de frumuseţe devastatoare care mă păstra înăuntrul sângelui meu pentru încă o zi de om. numai visele dar mai ales şocul electric al destrămării lor mă mai ridicau deasupra acestui ţinut scufundat în blestemăţii şi teroare. iar ei mă întrebau de fapte de încălţări de măreţia şi fălcile de oţel ale drumului. dezamăgire a părinţilor şi cenuşă din cenuşa gurilor de prieteni – aşa am rămas aşa m-am lăsat să rămân.

Liniştea de dinaintea liniştei

seară – şi lumina orbitoare a unui secol deja sfârşit. ceva din mine e deja pământ ceva din mine continuă să iubească numai morţii sunt nemuritori.

77

Paul Vinicius

ordinea în care mă trezesc şi curg (cioburi dintr-un autoportret)
şi când mă trezesc ziua e de mult şifonată şi aproape dusă cum duse au fost şi vor fi toate amănuntele pitice ale trecerii noastre. aşa încât mă încordez să dau afară încăsomnul şi ce altceva îmi mai rămâne de făcut decât să calculez distanţa care mă mai desparte de împăratul firelor de iarbă. o mamă umple-ţi din nou ţâţele cu lapte; fiul tău beţiv se pregăteşte să vină la tine (în europa occidental-invizibilă călare pe o radiaţie gama până în spaţiul röntgen) încărcat cu poezie şi cu creierii varză.

78

Liniştea de dinaintea liniştei

trei scrisori din balcania
dragostea mea mi-e foame şi dor de tine dar uite: corbii ţărilor noastre s-au luat la ceartă. şi afară e toamnă – iar eu plutesc deasupra hârtiei pe care îţi scriu aidoma aerului de pe chipul tău fiindcă ştiu: nu nu va mai ajunge la tine. iubito ieri ţurţurii de pe streaşină au tot plâns şi au plâns până când cadavrul lunii i-a făcut să tacă; dar uite: ţările noastre sunt acum în război iar între noi numai cenuşă şi urlet. câteodată din oglindă mă loveşte chipul tău cu orbitele goale; mă rog la dumnezeu să fie doar vedenie. dragostea mea de-ai putea vedea şi tu: din dărâmături descompunere scrum
79

afară încă sângele curge larg negru liniştitor.Paul Vinicius şi scâncet castanul din faţa ferestrei (într-o singură bezmetică noapte) a izbucnit în flori. mi-e groaznic de do de ti sper să nu 80 .

81 .Liniştea de dinaintea liniştei 11 august 11:30 a. se dedică domnului mihai şora cel mai frumos păr pe care l-am văzut vreodată nici măcar chip nu avea.m. dar nici eu mâini care să-l fi putut mângâia.

numai după ea s-ar mai putea face film numai ea plezneşte de sănătate. numai ea s-ar mai putea înmulţi cu o vreo femeie la fel de neruşinată. din mine creşte pământ. 82 .Paul Vinicius oboseală numai din mine numai oboseala mai poate fi clonată. din mine creşte un somn precum o cârtiţă ciuruită de toamnă. numai ea mişcă se hlizeşte face tumbe dă cu pumnu-n masă.

punct. 83 .Liniştea de dinaintea liniştei oraşul de dincolo de deal cimitir – pe dreapta cimitir – pe stânga.

acu’ nici că mai ştiu de la ce a pornit: tata să-mi fi zis ori numai mintea mea sau vreun ecou din ea să fi vorbit ceva mai tare: băiete: ascultă ici – la mine: niciodată să nu-ţi mănânci banii de beutură – fapt e că aşa am şi procedat: o măslină / 200 tărie / o măslină / 200 tărie.Paul Vinicius semne de pământ cruntă mai e băutura dar nici eu nu-s mai blând. acum – ori ea pe mine ori eu pe ea – cale de întoarcere nu există. la 54 de ani nu mai ai cum îţi machia trecutul. un lung şir de falimente ţi se înghesuie în spinare şi te tot împinge 84 . şi nici cicatriza fostele iubiri.

Liniştea de dinaintea liniştei te tot împinge înainte de parcă s-ar da fericire pe pâine. şi gravitaţia. şi planetele. pământul – ca o femeie din vulg care mi s-a furişat hoţeşte în aşternut şi nu mă mai părăseşte până la capăt. apoi pământul. în faţă: o cărare tot mai îngustă şi mai îngustă. pământul – următoarea staţie. 85 .

.

văraiul – în şapte tablouri sepia .

.

Liniştea de dinaintea liniştei vărai lui ioan es. pop despre acel loc unde se născuse poetul luceafărul – prietenul (de fapt – şi lăsând la o parte cuvintele pompoase) nu numai eu dar nici măcar el nu lăsaserăm vreo propoziţie spre amintire. şi – dintr-o dată sau mai exact după – şi – cu mult mai exact – în momentul în care iubita mea (ei da iubita mea) conjucturală acelui sezon de dat cu capul în stele mi-a arătat cu câtă îndelungă ştiinţă ştie ea despărţi o stradă de o alta d-abia atunci am realizat cât de simplu-i oraşul şi cât de complicată este o agrafă de păr ca să nu mai zic de locul (cătunul – de fapt) unde se născuse poetul. 89 .

nu trebuie să vă fie teamă: în orice descriere m-aş afunda nu trebuie să ţineţi minte decât o singură sintagmă: magazinul mixt magazinul mixt magazinul mixt şi prunul din care creşteau toţi munţii. era o lume pe care nu o mai văzusem niciodată dar care nici măcar nu se sinchisea să se lase văzută ba mai mult decât atât: îşi tot întorcea fesierii oriunde aş fi privit.Paul Vinicius însă eu fusesem acolo şi parcă nu fusesem acolo (într-atât nu prea mai eram al meu încât) mi-am băgat degetele în priză la doi-douăzeci şi dintr-o dată parcă din cer m-am revăzut aievea în vărai – printre capre penticostale şi feciori cu merţane-n bătătură picaţi de prin refege. 90 .

Liniştea de dinaintea liniştei interesului meu pentru locomoţie noaptea îmi răspundea cu carul mare iar când voiam să socializez câinii de la stână îşi uitau meseria coborau acasă şi nu mă mai slăbeau oricât aş fi avut de trăit. în loc de toate astea nu am găsit decât o familie normală într-o localitate normală cultivându-şi tristeţea în chiar inima mea. trebuie să recunosc: tare mult am mai vrut să ajung la locul în care se născuse poetul şi să văd şi eu vena aceea obosită care tot curgea şi curgea de generaţii în spatele casei. 91 .

acolo ne-om hodini la noapte iar mâne te-oi duce la stână la capre a mai zis el părând dintr-o dată cu mult mai mulţumit şi cu mult mai înalt aşa cum îşi trăsese cerul pe spinare. până să mă apuc io de capre am fo maistru în automatizări prin uzine şi mare nedreptate am observat pe lume.Paul Vinicius adevărul despre capre asta-i casa din jos da’ aia-i casa din sus şi numa de acolo începe grădina – mi-a zis viorel văr de-al treilea cu ioanes cel pop al diacului (poetul din vărai). aş fi vrut să fac o schimbare esenţială care să aducă echilibru dar n-am fo ascultat. 92 . seara intrase ca o legiune străină peste răguşeala moale a vorbelor noastre pe care doar păhăruţele cu horincă le mai făceau să tresară. noaptea ni se strecurase pe sub cămăşi şi ni se tolănise pe inimi cuvintele aveau parfum de prună iar cerul – nici o stea.

93 . capra este bunătatea şi sănătatea pământului iertarea şi minunea fiinţa cea blândă a domnului iar cine nu a aflat încă asta degeaba ştie a dezlega integrale – şi terminând dintr-o sorbitură toate astea viorel mai levită încă vreo cinci minute scrutând parcă jur-împrejurul tăcerii lumii după care coborând ruşinat pe pământ se strecură precum o umbră în casa din sus să se hodinească de atâta strâmbătate.Liniştea de dinaintea liniştei ei – şi de când m-am concentrat pe capre îs mult mai împăcat.

tu tincuţă tu tăt neam de prostovană ai rămas îi zicea viorel vesel şi înălţându-şi un deget în aer ne dumirea: cad prunele din prun. da’ nu la tăţi. mă doare sufletul să le las să putrezească acolo fără să bucure pe nime. tăt spatele casei din sus e acum un covor de prune.Paul Vinicius copilul cu păr de soare şi pistrui din timp în timp acoperişul de tablă al casei din sus prindea glas mai ales noaptea pe linişte ca un geamăt prelung. 94 . viorel îşi ciulea urechile iar tincuţa – căţeaua plină de scaieţii maronii ai stânei – tresărea neliniştită. pe-aci pe la noi pomii îs în risipă.

Liniştea de dinaintea liniştei a doua zi a chemat un copil firav pistruiat şi blond de prin vecini i-a dat o găleată un sac de pânză şi l-a dus în spatele casei. l-am adus să aibă ce duce acasă. ai vă’zt? – a mai zis viorel – d-apăi cine ţi-a spune vreodat’ că pomu’ nu are şi el suflet să nu-l auzi să-l uiţi şi te du. 95 . în numai două ore deşi era senin şi nici fărâmă de vânt prunul şi-a scuturat de unul singur tot rodul în poala copilului cu părul de soare. tătâne-su stinge tătul pe beutură iar mumă-sa tăt umblă cu ochi lipicioşi prin sat. ai lui îs săraci şi blestemaţi de soartă.

iar vocea mea (ei bine vocea mea) pe când rosteam tatăl nostru ar fi putut fi a mea dacă nu ar fi fost fără putinţă de tăgadă vocea marianei marin ieşind dintre buzele cărnoase ale lui ionică flora. diacul părea a fi ioanes dacă n-ar fi fost frate-său marian care îi seamănă precum o a doua picătură de ploaie. 96 . eu şi viorel păream a fi vinicius şi viorel în viaţa lor cea măruntă de zi cu zi dacă nu am fi văzut în chiar acea seară atâtea stele căzătoare şi atâţia îngeri care ne îmbrăcaseră pe furiş hainele cele de sărbătoare şi veniseră în locul nostru aici ca să înconjoare biserica de trei ori.Paul Vinicius înconjurul bisericii de trei ori de sântă mărie mare am fost la slujbă la biserică.

era dus după vaca de lapte a familiei care obişnuia să se joace de-a v-aţi ascunselea în loc să se-ntoarcă acasă. binie-binie a încuvinţat tatăl acolo om aşeza masa. nepoţii şi mama-bunică şedeau în bătătură şi încercau să alunge norii de ploaie ceea ce au şi reuşit după ceva vreme odată cu întoarcerea tatălui. nici de marian diacul fratele poetului nu am dat – însă trebuia să apară după slujbă îndată ce vocea i s-ar fi stins în catapeteasmă. şi aşa s-a şi întâmplat.Liniştea de dinaintea liniştei o zi care se anunţa ploioasă un tată doldora de cărţi pe gospodarul dascălul tatăl familiei pop al diacului nu l-am găsit prima dată acasă. când a apărut şi marian o bucată de soare a căzut în curte. 97 .

oameni bătuţi de viaţă şi de nenoroc cu feciori lucrători prin vest căutându-şi steaua. şi o lumină sepia deasupra ca dintr-un film mut ca dintr-o inimă mută. 98 . uliţe povârnite şi nămoloase la vreme de ploaie de acolo de unde asfaltul nu mai îndrăzneşte să se-aventureze. vreo şapte mâini de gospodării aruncate răzleţ peste coline înconjurate de munţi. un magazin mixt – 70% – magazin 30% – crâşmă.Paul Vinicius şi o lumină sepia deasupra despre vărai e bine să ştiţi că se află exact acolo unde nu te mai aştepţi – în sensul că atunci când drumul pare a se înfunda definitiv în hăţişuri de fapt numai de acolo începe.

fiindcă orice om are vreo durere sau poate bucurie şi tăt aici vine să şi-o verse şi să şi-o împartă cu ceilalţi de-o seamă cu el – numa streinul nu.Liniştea de dinaintea liniştei magazinu’ mixt d-apăi ai putea sta ’mneata şi două şi tri şi şase luni pe-aici pe la noi şi tăt nu te-am putea recunoaşte ca suflet din sat dacă n-ai trece şi pe la magazinu’ mixt – mi-a zis vocea umbra bătrânul cu chip ridat rezemându-şi paharul de frunte. 99 . iar de intrat intrăm noi prin faţă (adică prin magazin) însă de ieşit ieşim întotdeauna pe din dos fiindcă pe-acolo este el ceru’ mai înalt şi mai fără stele însă dumnezeu stă mai pe-aproape.

.

insaţiabil instant instabil .

.

şi cât de uşor ţi-a mai fost cu o singură 103 .Liniştea de dinaintea liniştei orga orga orga o– cât de împăcat cu mine şi cu toate cele eram până mai alaltăieri. dar ţi-a fost de ajuns o singură tristă privire precum un lup în iarnă adulmecându-mă de departe şi totul a luat-o razna. cât de vrednic de linişte mă mai arătam eu împrietenindu-mă cu iarba cu cârtiţa şi cât de tâmpit de sincer credeam că mai sunt făcându-i cu ochiul pământului. nălucă a pământului. o– şi cât de confortabil mai îmbătrâniseră hainele pe mine rugină de rugină mergând cătinel precum o locomotivă obosită către o linie moartă învăluit în sunete din ce în ce mai mici.

104 . acum sunt numai soldatul somnului tău eternă santinelă a respiraţiei tale – acum când nimic nu mai este al meu iar trupul îmi sângerează distanţele de tine. acum sunt deja al nopţii şi al insomniilor depărtării de tine. traversează-mă fie şi numai octombrienoiembriedecembrie. mai reţine-mă puţin de la cele ce urmează să mi se întâmple – ucide-mă fără ezitări prieteneşte. frumuseţe a pământului.Paul Vinicius dulce muşcătură de viperă să faci strigoiul unei guri să murmure cuvinte de dragoste. hai.

mi-e un interminabil sinucigaş cumplit dor de tine. nu ai făcut decât să-ţi răsuceşti ţigara care eram şi s-o termini dintr-un singur tacticos fum – după care nedevelopat trecutul. 105 .Liniştea de dinaintea liniştei păianjeni microscopici coborând din tavan iar tu – tu care vedeai până şi păianjeni microscopici coborând din tavan desigur că-ţi era nespus de sete desigur că până la ziuă ai mai fi făcut bucăţi ceva ce ţi s-ar fi părut făcut din mult prea multă splendoare – splendoarea fiind un aliaj enervant dat în paşte de tare atunci când ai fi venit din aceeaşi pătrăţică a lui mendeleev.

106 .Paul Vinicius la fel de ilogic cum numai unui fost deţinut i se-ntâmplă să i se facă un dor nebunesc de zgomotul cheilor.

Liniştea de dinaintea liniştei o tavă imensă de argint cine-oi fi eu – aţi putea întreba dar nici eu nu v-aş putea răspunde. ba dintr-o proastă deprindere a inerţiei aş fi gata să răspund: ioana şi trei ani jumate. numai că ioana nu mai sunt nu numai de trei ani jumate ba chiar de trei ani şi şapte luni şi chiar de trei secole şi şapte decenii şi mult dincolo de litera grecească pi cu care se măsoară circumferinţa cercului în interiorul căruia stau şi cuget beau şi nu dorm. cine sunt ? – şi acum o voce din mine care îşi face loc din ferfeniţa care sunt şi ieşind din casă şi ieşind din oraş şi ieşind de niciunde şi de peste tot – se scarpină nedumerită în cap şi zice: 107 .

108 .Paul Vinicius întodeauna mi-ar fi plăcut să fiu o pădure de oţetari deşi sângele meu visează lebede pe o pajişte pustie cărora un majordom le aduce inimi încă pulsând pe o tavă imensă de argint. după care pleacă.

locul: nu trebuie decât să te urci într-un taxi şi să-i zici şoferului – că ăsta şi porneşte. 109 .Liniştea de dinaintea liniştei motanul casei – manual de utilizare 1. o tot face la stânga o tot face la dreapta până când oraşul dispare cu desăvârşire – şi ai ajuns.

Paul Vinicius 2. în care lucrurile o cam iau razna şi fiindcă tot ştiu că vă cam place carnea parfumată – trebuie să recunosc că n-am mai adormit niciodată cu un nufăr în braţe. bine!) trebuie să recunosc (futu-i!) că în prima noapte nu s-a petrecut nimic. 110 . şi fiindcă tot ştiu că vă cam place să faceţi copii – (ei.

Liniştea de dinaintea liniştei 3. 111 . mi-era atât de dor de ea încât până şi somnul ei mi se părea a fi un foarte mare porc – în timp ce bestia asta de motan ne mieuna (înjurându-mă vârtos) pe la uşi.

Paul Vinicius 4. dar să nu ne înşelăm nici măcar c-un milimetru – fiindcă de fapt somnul ei se ridicase tiptil de lângă mine şi se mutase somnambulic într-o altă cameră (cu fereastra spre marte) în timp ce visul meu (cu fereastra spre venus) – visul care tocmai mă cutreiera – mi se strecurase înfricoşat precum un animal cu blana udă dârdâind până în ventricolul stâng trezindu-mă şi dezvelindu-mă singur singur singur. aşa încât m-am ridicat şi am descoperit-o într-un luminiş de mesteceni învelită într-un vis subţire sub care m-am strecurat şi eu de îndată precum un hoţ – precum un hoţ pus pe rele 112 .

113 .Liniştea de dinaintea liniştei şi copii – însă totuşi în zadar întrucât două săptămâni (pact de nonagresiune în apele teritoriale ale propriei mele tâmpenii – fiindcă în iubire niciodată nu se cere iertare nu-i aşa?) – deci două săptămâni rămân (futu-i!) tot două săptămâni.

dincolo de amiază aveam să fim făcuţi responsabili de producerea acelui cutremur şi pentru perversitatea acelui pariu – un minor richter de 4.Paul Vinicius 5. vrancea ar putea fi şi un coniac dar câteodată mai poate fi şi o tresărire (sau mai multe) aşa cum s-a şi întâmplat în acea (a patra) dimineaţă (eu înhămat la respiraţia ei) undeva între cinci şi cinci jumate când prea bolnav de fericire (eu) iar ea – exces peste exces (frumuseţe peste frumuseţe şi de fapt picior peste picior) – vorbeam sau mai exact ne adormeam cuvintele.8 grade (retrogradat de îndată 114 .

Liniştea de dinaintea liniştei la 4.7 şi într-un final bâlbâit înaintat la 4.9 grade curate) motiv pentru care vă şi rog să îmi scuzaţi grămada asta indecentă de litere tremurate care alcătuiesc acest poem intrinsec (hal de poem) şi care cu siguranţă ar fi putut lipsi de aici dacă nu aş fi un ahtiat un virgulagiu notoriu un ingineraş pervertit la mari literaturi şi dacă nu aş fi fost obsedat de cronologia şi arheologia acelei (a patra) dimineţi cu guguştuci şi mirese la scară. 115 .

Paul Vinicius 6. 116 . din fericire preafericitul vinicius nu va fi beatificat el se va pierde în lucruri mărunte dar mai ales expresiv necuvântătoare fiindcă religia şi tristeţea acelor muzici (care îl tot bântuie încă din anii mai tineri) nu îi mai permit să mai perceapă altceva decât tactul tot mai slab al propriei inimi care de mult nu mai este a lui.

117 . potoliţi-vă. bă feriţi-vă de vinicius că ăsta-i din nou farfurie peste farfurie de îndrăgostit – îşi mai da cu părerea şi tembelul de serviciu.Liniştea de dinaintea liniştei 7. nu sunt decât motanul număru’ doi. băi. nu sunt decât mocheta din living peste care paşii ei indecişi lasă vise şi carduri fără acoperire. eu sunt motanul doi dar voi cine naiba vă credeţi? binie – binie! – mă tot sucea toartă cu toartă inimă în sare infim sâng-n alcool suciul de arad.

iar de aici încolo nici minoritatea maghiară şi nici măcar stăpâna nu se mai pot înţelege cu el.Paul Vinicius 8. astfel încât n-am mai avut cum mă căra de-acolo de la etajul opt (puţin mai jos de cer) decât zburând şi întrucât habar n-aveam 118 . dar nici motanului numărul unu nu-i mai cresc dimineţile şi nici mustăţile à la ţiriac. în definitiv i-a fost schimbat numele din tigru (nu în eufrat dar totuşi) în giury. mi-ai stricat motanul! – a decretat fără echivoc ea (iubita) şi nici cale de eschivă până nu-l repari nu mai ai.

Liniştea de dinaintea liniştei cum aş putea reuşi aşa ceva m-am minţit (iată) că au început să mă mănânce umerii – semn că mi-ar creşte acolo ceva. 119 .

numai că eu (băiat bun) iată vă şi spun: ce-aţi face voi dacă nopţile s-ar aşterne faine cuminţi odihnitoare – numai a voastră nu? pentru că ea nu vrea. fiindcă basmul cu nănic îi stârneşte râsul mai tare decât vreun film cu charlie chaplin.Paul Vinicius 9. şi nici ea nu-i mai portocalie la cap cum nici eu dacă vă spun eu că nu – aşa şi trebuie să rămână. dacă aţi avea o mamă vreo rochie fistichie de bal vreun văr handicapat sau vreo fabrică de iaurt nici că m-aţi mai întreba. 120 . şi fiindcă (în definitiv şi la urma urmei) ea este atât de frumoasă încât şi reuşeşte.

totul părea să fie cu josu-n jos deşi sticletele ficusul din hol şi mai apoi vreo două perechi de papuci de casă şi o pijama au tot râs de mine. fluturii cei albaştri din stomac tremurul lor firav pe sub piele secunda în care un deget atinge un sân adormit – ei bine toate astea nu pot fi îmbrăcate în cuvinte nu au gramatică şi nici voce pe măsură. iar când ea m-a luat de mână şi m-a introdus în intimitatea ei friguroasă deja uitasem totul. tată mamă bunico 121 . mi-au lăsat chiar câteva hărţi oarece cărţi şi un bilet lângă chiuvetă. secolul 21 – căderea constantinopolelui pe mine mama şi tata m-au avertizat să fiu atent.Liniştea de dinaintea liniştei 10.

să nu faceţi prostii şi mai ales nu-i spuneţi ei că ar fi făcut vreuna. 122 .Paul Vinicius bunicule vă aştept din ţările calde în cele mai frumoase haine. eu idiotul familiei nu pot zice că am trăit în nefolos ba chiar vă las oarece hărţi câteva cărţi şi un bilet lângă chiuvetă.

Liniştea de dinaintea liniştei

11. pauză de respiraţie (ea doarme, motanul doarme, numa’ eu – în infraroşu) acu’ ce să mai zic? poate doar nic ori mimi. poate doar rugina odată bicicletă rezemată de un castan în care evoluează vrăbii. poate părinţii mei ori poate ai ei ori poate prietenii noştri mai agresivi decât teii în această perioadă din an. nu am reuşit decât să îmi tai unghile de-acolo de unde încep cerul şi norii şi ălelalte.

123

Paul Vinicius

12. atunci când punctul îşi cere dreptul de a exista faptul că poemul ăsta a rămas singur-singurel ciufulit şi abstras spune mai mult decât orice final apoteotic. materialul din care a fost el meşteşugit nu mai există – însă a produs o mişcare; a fost o combustie care a şi durut dar şi a construit. este în firea lucrurilor să plecăm şi să nu ne mai reîntoarcem vreodată decât cel mult sub forma unor amintiri extrem de palide sau umilitor de viu distorsionate.

124

Liniştea de dinaintea liniştei

cât despre motanu’ număru’ unu – ei bine: el va rămâne veşnic ba chiar manifest cel mai receptiv confesor al vrăbiilor cel mai mare tăntălău în ale şoarecilor şi cel mai nescărpinat nesuferit din toţi ăi câţi există fiindcă deja a devenit concept.

125

Paul Vinicius cultură fără alcool dar cu muri la sighet degeaba tiptil şi în grabă ai părăsit oraşul – degetele friguroase cele două-trei priviri albe ce ţi-au lăsat în creier blancuri care îţi secţionează orice încercare de a gândi altceva tăişul acelor vorbe şi cioburile ultimelor întâmplări care au făcut chirurgie pe tine tot înăuntrul tău au rămas. un cer nordic de toamnă lumina aşezată blând pe frunzişuri peste chipuri mâna albă (fără de trup) care-ţi întinde o brichetă un alt oraş alţi oameni alte disparate imagini noi atingeri la liziera dintre nu-mi pasă şi ce am de pierdut? dar aceeaşi gheară neagră ascuţită ca un bisturiu căutându-ţi inima – 126 .

Liniştea de dinaintea liniştei un cer nordic de toamnă şi multă încă palidă convalescenţă într-un oraş nordic cu puşcărie şi poeţi în care tu eşti propriile puşcărie cuvinte scrijelite în ziduri poet nimeni nicăieri niciunde nicicând – înseamnă întotdeauna mai mult decât ceea ce reuşesc să spună. şi în tot acest ţesut cancerigen în tot acest spaţiu paralel cu toată intensitatea unui ţipăt 127 . un cer de toamnă nordic sub care încerci să exişti din obişnuinţă sau poate din inerţia unor întâmplări care te-au făcut zdrenţe şi te-au abandonat precum un copil cu chip albastru lângă un abator alb împroşcat cu sânge.

) în definitiv el al cărui nume – dezbrăcând un verb intrinsec uman de moduri timpuri diateze muşchi şi piruete până la infinitivul infinitivului infinitului fiinţei aceleia ce ne sălăşuieşte la fel de sângeroasă rece distantă singurul care poate încheia un poem în acelaşi moment cu o viaţă de om.Paul Vinicius acest hal de prieten acest fagure cu mierea amară acest iresponsabil înghiţitor de cuvinte care s-a tolănit în inimile noastre iuţindu-ne iluziile numai şi numai ca înspre dimineaţă să simţim cât suntem de singuri şi cât de departe de noi am ajuns (el saltimbancul unei realităţi care nici nu există de fapt decât în creierele noastre. 128 .

mi-am dorit să rostesc un poem pentru surzi. şi l-am rostit .

.

131 .Liniştea de dinaintea liniştei ascult tăcerea groasă neomenească din jur habar nu am când se va sfârşi când se va sfârşi acest poem (poemul ăsta – ca o scară şubredă de lemn către nori – care se scrie exact acum în chiar acest moment în inima inimii creierului meu – în atomul lui cel mai omenesc cel mai eu însumi) ca să pot apoi asculta netulburat liniştea de după.

Paul Vinicius cuprins vizuina incertă scurtă istorie a eschivei 7 prima nebunie / mi-a expirat / într-un întâi aprilie 8 aller guten dinge sind drei – / are neamţu’ / o vorbă 9 iar după un dezastru / (cam vesel şi cu mişcări de dans) / a apărut şi aşod 5 11 ninalbertanina & alte femei ciufulite / de viaţă 15 o noapte ca un picasso / falsificat 18 nina – şi vreo trei / cuburi de gheaţă 19 dulce imaturitate / bio-electrică 21 iubirea noastră – ca un muncitor obosit / intrat în grevă / cu un ochi vânăt 23 albertatatatanganikacanguri / (cărticică de colorat pentru alberta) 25 şi linişte 27 nina/alberta de dincolo / şi un bucureşti micuţ din la mancha / (e-pistolă e-mail e-fe-mer) 29 13 despre tu coup de foudre 33 seară şi johannes cel mare / de macedonia 34 nu mai înţeleg nimic: / pula mea / nu s-a săturat de viaţă 36 şi-acum mi se mai lungă / mai mult decât groasă 38 refuz să îţi privesc chiloţii / fluturând la fereastră 40 periscop 41 discurs împotriva împrejurul deasupra şi dedesubtul / acestei pete / pe creier / (cântec patriotic) negru umed 44 cui n-o să-i convină / să se arunce din mers – / eu am pornit 45 culoarea roşie a nopţii 48 n-am să zic că-mi pare rău / doar / că am să mor mai repede 49 132 31 42 .

m. 81 oboseală numai 82 oraşul de dincolo de deal 83 semne de pământ 84 63 78 văraiul – în şapte tablouri sepia vărai 89 adevărul despre capre 92 copilul cu păr de soare şi pistrui 94 înconjurul bisericii de trei ori 96 87 133 .Liniştea de dinaintea liniştei ştiţi cum e / să te fuţi / într-o bibliotecă municipală? parfumul care îţi umblă / la creier 51 50 semne de carte cuminţi alcalini lenevoşi – / cititori de duminică ex-libris 56 voyage au bout de la nuit 57 şapte zile / de iarbă / după mady 58 un poem pentru ioan flora 60 53 55 semne de pământ braţul meu obosit 65 o dimineaţă în căutarea lui d 67 cincizecişidoi 69 istoria unor vânătăi recente 70 azi / pe la prânz: 72 uşa camera somnul 73 câteodată sufăr / de boala pereţilor 74 un poem aproape punct 75 azi ieri alaltăieri 76 ordinea în care mă trezesc şi curg / (cioburi dintr-un autoportret) trei scrisori din balcania 79 11 august 11:30 a.

/ şi l-am rostit 129 134 .Paul Vinicius o zi care se anunţa ploioasă / un tată doldora de cărţi şi o lumină sepia deasupra 98 magazinu’ mixt 99 97 insaţiabil instant instabil orga orga orga 103 păianjeni microscopici coborând din tavan 105 o tavă imensă / de argint 107 motanul casei – / manual de utilizare 109 cultură fără alcool / dar cu muri / la sighet 126 101 mi-am dorit să rostesc un poem / pentru surzi.

.

Mail: office@edituratracusarte.C.ro. Apărut: 2011 Editura Tracus Arte.11.223. 2. Sava Henţia. Tiparul executat de S.vanzari@edituratracusarte. str. Bucureşti. 2011.ro.41. Tel/fax: 021. sector 1.Redactor: Cosmin Perţa Coperta: Tudor Jebeleanu Tehnoredactare: Emilia Velcu Bun de tipar: noiembrie. nr. WorldMediagraph Bucureşti Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful