Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALEXANDER, DENIS Creaţie sau evoluţie: trebuie să alegem?

/ Denis Alexander ; trad.: Ramona Neacşa-Lupu; Viorel Zaicu. - Bucureşti : Curtea Veche Publishing, 2010 ISBN 978-973-669-836-1 I. II.
231.51

Neacşa-Lupu, Ramona (trad.) Zaicu, Viorel (trad.)

Cartea de faţă e dedicată memoriei fratelui meu, regretatul David Alexander, cofondator al editurii Lion Publishing şi cel care mia trezit interesul pentru scris. Prima mea carte, Beyond Science, a fost de altfel una dintre primele publicate de Lion.
Coperta: GRIFFON AND SWANS www.griffon.ro DENIS ALEXANDER
f

'tealion or Evolution: Do We Have to Choose f

IV R I < <i|iyiightd

2008 Denis Alexander 111<i.(i .i> i< iiis copyright © 2008 by Lion Hudson pic ' M igm.ll edition published in English under the title • H I 1.ion Hudson pic, Oxford, England ' . ■ i • y i i(;lii (O I .ion I Iudson pic (Monarch Books) 2008 All i i|*lili ir.Nt'i vrd. 2009 I " H U H |ni'/i'iiu ediţie în limba română

A

IK IN

< >H EVOLUTION: UO WE HAVE TO

CHOOSE ? I' v Mi ui.ii rh H o n k s ,

• ■ I m i l A Vl'.c :l IK PUllI.ISIIING, I . I I I I «»/H <)/\ 669 HHi-l

Prefaţă

Ani scris această carte mai ales pentru cei care cred, ca şi mine, că Hiblia este din scoarţă în scoarţă cuvântul inspirat al lui Dumne-y.eu. Desigur, pot înţelege că şi alţii ar dori să citească o carte care tratează un subiect atât de controversat, inclusiv cei credincioşi, oricare ar fi credinţa lor, sau cei necredincioşi. Sper că celor care ne încadrează, eventual, în cea din urmă categorie li se va părea interesant să vadă cum abordează acest subiect un om de ştiinţă practicant, dar nu mă scuz pentru faptul că scriu mai ales pentru cei care împărtăşesc alături de mine credinţa creştină, căci deseori cei din interiorul acestei comunităţi formulează cele mai importante întrebări legate de creaţionism şi evolutionism. Prin urmare, în această carte nu încerc să apăr rolul Bibliei de cuvânt plin de Autoritate al lui Dumnezeu, ci voi presupune pur şi simplu că acesta este punctul de pornire al tuturor creştinilor. Dacă aceasta nu este şi poziţia voastră iniţială, sper cel puţin că această carte vă va ajuta să vedeţi că Biblia şi ştiinţa pot convieţui foarte fericite. Din păcate, acest subiect a fost adesea caracterizat de poziţii destul de rigide în rândul creştinilor, uneori diametral opuse între ele. Uneori au dus la acel gen de schimburi care generează mai multă căldură decât lumină. Ba chiar există creştini care consideră că pentru a fi creştin adevărat este necesar să adopţi aceleaşi poziţii ca şi ei. Deci ar fi bine pentru creştini, în timp ce citesc această carte, să nu uite că suntem mântuiţi de lucrarea împlinită de Hristos pe Cruce pentru păcatele noastre şi la mântuirea noastră nu se mai poate adăuga nimic la ceea ce a făcut Hristos pentru noi, căci nu contează decât „credinţa lucrătoare prin iubire" (Galateni 5,6). Ultimul lucru pe care mi l-aş dori ar fi ca acest subiect să fie motiv de disensiune ori dezbinare în rândul credincioşilor. Această carte este scrisă ca o discuţie şi un dialog. Desigur că exprimă un anumit punct de vedere, dar, acolo unde există diferenţe, sper că ele pot fi depăşite prieteneşte în spiritul iubirii creştine. Un lucru la care noi, creştinii, nu suntem întotdeauna prea grozavi este să ne contrazicem în spirit iubitor. Lucrul acesta se poate întâmpla atunci când doctrine periferice, neesenţiale pentru mântuirea noastră, încep să fie privite ca şi cum ar avea o importanţă centrală. Doctrinele biblice esenţiale şi centrale sunt acelea care spun că Dumnezeu a creat şi susţine universul, că făpturile omeneşti sunt create după chipul şi asemănarea lui şi că păcatul îi desparte pe oameni de Dumnezeu într-un mod pe care numai lucrarea lui Dumnezeu de ispăşire, înfăptuită prin Hristos, îl poate înlătura. In astfel de doctrine, creştinii sunt uniţi. Insă uneori ne contrazicem din cauza unor doctrine marginale, cum ar fi metodele pe care le-a folosit şi le foloseşte Dumnezeu pentru a crea sau Urnitele exacte ale chipului nostru divin ca oameni, sau asupra celei mai bune modalităţi de a-i face pe oameni să devină conştienţi de prăpastia creată de păcat şi de remediul adus de Dumnezeu la această prăpastie. Dacă astfel de chestiuni secundare ajung să fie privite ca şi cum ar avea o importanţă centrală, atunci noi, creştinii, putem uita că numai iubindu-ne unii pe alţii putem fi recunoscuţi ca ucenici ai lui Iisus. Sperăm deci că nimeni nu va aborda această carte crezând că găsirea răspunsului corect la întrebarea formulată în titlu este esenţială pentru mântuire! Mă bucur să aparţin unei biserici din Cambridge în care diferiţii membri reprezintă o paletă largă de puncte de vedere în legătură cu acest subiect şi unde ne rugăm şi lucrăm împreună chiar fericiţi. Printre cei mai apropiaţi prieteni ai mei se numără unii care îmi împărtăşesc părerea că Dumnezeu este creator şi răscumpărător, dar care văd modul în care se leagă acest lucru de chestiunile ştiinţifice în cu totul alţi termeni faţă de linia sugerată în această carte. Deşi pentru creştini este întotdeauna bine să găsească adevărul şi să fie de acord în privinţa lui, recunoaştem că noi „cunoaştem în parte" (1 Corinteni 13,9) şi că dacă într-o zi cunoaşterea va fi desăvârşită, numai iubirea născută acum îşi va afla apogeul în împărăţia care va veni. Intre timp, aţadar, ne putem bucura iubindu-ne în continuare creştineşte, în ciuda anumitor credinţe diferite. Mulţi ani de-a rândul am ţinut prelegeri despre ştiinţă şi credinţă în biserici, universităţi, şcoli şi alte locuri. Dacă ţin o prelegere generală pe această temă, de regulă evit subiectul creaţiei şi evoluţiei laolaltă (căci îmi doresc o viaţă liniştită). Dar apoi vine momentul întrebărilor şi răspunsurilor, şi de obicei prima întrebare este una de genul: „Ce părere ai despre capitolul 1 din (icnc/.ă ?" sau „Cum se împacă învăţăturile biblice despre Adam fi Kva cu ştiinţa ?" In încercarea de a da un răspuns la acest fel de întrebări am găsit surprinzător de puţine cărţi scrise de biologi profesionişti care să ia Biblia în serios şi să atace subiecte fierbinţi precum interpretarea Genezei, Adam şi Eva, problema morţii înainte de căderea în păcat şi aşa mai departe. Desigur, există câteva cărţi foarte bune scrise pe această temă şi am avut grijă să Ic citez aici, dar, cum ştiinţa avansează cu repeziciune, discuţia trebuie adusă în permanenţă la zi. îi mulţumesc pentru titlul acestei cărţi lui Tim Bushell, preşedinte al Imperial College Christian Union din Londra. Acum câţiva ani am fost invitat acolo să ţin un discurs ca membru al Misiunii Uniunii Creştine şi acesta a fost titlul pe care mi l-au dat nh îl discut. Mi-a plăcut atât de mult, încât din acel moment ideea unei cărţi cu acelaşi titlu nu mi-a mai ieşit din minte. Iat-o. Aş dori să le mulţumesc, de asemenea, prietenilor mei binevoitori care au făcut corecturi şi sugestii utile pe versiunile iniţiale ale manuscrisului, unii dintre ei contribuind chiar cu anumite informaţii. în mod special le mulţumesc lui Ruth Banccwicz, John Bausor, Sam Berry, Peter Clarke, Keith Fox, Julian Hardyman, Rodney Holder, Ard Louis, Hilary Mariow, Paul Marston, Hans Meissner, Hugh Reynolds, Julian Rivers, Peter Williams şi Bob White. Greşelile şi ideile rămase aici îmi aparţin, iar menţionarea acestor nume nu trebuie să sugereze că persoanele respective sunt neapărat de acord cu răspunsul pe care îl dau eu întrebării din titlu. Aş dori să le mulţumesc, de asemenea, editorilor pentru ajutorul şi răbdarea de care au dat dovadă pe parcursul pregătirii manuscrisului, în special lui Tony Collins, Simon Cox şi echipei lor. Aceasta este o carte scrisă de un pasionat de ştiinţă şi Biblie şi sper că citirea ei vă va încuraja să credeţi, ca şi mine, că între „Cartea Cuvântului lui Dumnezeu" şi „Cartea Lucrării lui Dumnezeu" poate exista armonie.

Ce înţelegem p r i n Creaţie?

Toţi creştinii sunt, prin definiţie, creaţionişti. Autorul Scrisorii fStrc Evrei din Noul Testament exprimă foarte limpede acest lucru când scrie:
l'rin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce ce nu se văd (Evrei 11,3) .

Nu putem ajunge să-1 cunoaştem pe Dumnezeu prin credinţă lără să credem şi că el este Creatorul a tot ce există. Crezul apostolic afirmă: „Cred în unul Dumnezeu, făcătorul (creatorul) cerului şi al pământului", o declaraţie centrală pentru credinţa tuturor confesiunilor creştine. Deci creştinii sunt prin definiţie cei care cred într-un Dumnezeu creator; sunt creaţionişti. Desigur că apare o mică problemă din faptul că termenul „creaţionist" este asociat în mod curent unui set particular de credinţe susţinute de unii creştini, ca şi de unii musulmani şi evrei, iar aceste credinţe se leagă de modul particular în care sunt privite creaţiile lui Dumnezeu. De exemplu, unii creaţionişti cred că pământul are 10 000 de ani sau mai puţin. Alţi creaţionişti cred că pământul este foarte bătrân, dar că Dumnezeu a intervenit în
Toate citatele biblice din originalul englez sunt luate din New International Version (NIV), pentru prezenta ediţie românească s-a folosit versiunea Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Bucureşti, 1988 (n. red.).
1

chip miraculos în diferite stadii ale creaţiei, de pildă ca să creeze noi specii. De vreme ce cuvintele sunt definite de uz, trebuie să acceptăm că acesta este genul de credinţă la care se referă termenul „creaţionist". însă lucrul acesta nu ar trebui să mascheze faptul că în realitate toţi creştinii sunt creaţionişti într-un mod mai fundamental — doar părerile lor despre cum a creat Dumnezeu sunt diferite. Mai devreme sau mai târziu (în general mai devreme), discuţiile legate de creaţie şi evoluţie ajung invariabil la felul în care interpretează creştinii Biblia. Au fost Adam şi Eva personaje istorice reale ? Fructul pomului din grădina Edenului era simbolic, sau era asemenea fructelor dintr-o livadă obişnuită ? A existat moarte fizică înainte de căderea în păcat ? Poate cineva să creadă în acelaşi timp în relatările cărţii Genezei şi în teoria evoluţiei ? Singura modalitate în care putem răspunde la astfel de întrebări este să revedem ce spune Biblia despre creaţie şi să cercetăm dacă ne spune ceva despre cum a creat Dumnezeu făpturile vii. Dar, înainte să ne angajăm la o sarcină atât de importantă, trebuie să ne gândim mai întâi la felul în care interpretăm Biblia.

Interpretarea Bibliei

Aţi întâlnit vreodată un credincios care a încercat să vă spună „Ei bine, eu nu interpretez Biblia — eu o citesc exact aşa cum este" ? Eu da. Am şi citit astfel de comentarii, nu numai că le-am auzit în conversaţii obişnuite. Dar, desigur, cei mai mulţi creştini sunt foarte conştienţi de faptul că suntem implicaţi cu toţii în interpretare când ajungem la textul biblic. Provocarea traducerii Cei mai mulţi dintre noi nu citim Biblia în forma ei originală ebraică sau greacă, deci depindem de traducători care să ne trail ucă textul cât mai fidel le stă în putinţă. Nu este întotdeauna uşor. De exemplu ebraica are patru cuvinte pentru tu, făcând deosebire între masculin şi feminin, ca şi între singular şi plural, pe când engleza are numai unul. Compararea diverselor traduceri Cli(ţlczcşti va da foarte repede la iveală faptul că interpretarea este implicată în redarea precisă a multor versete, deşi acest fapt nu afectează în niciun caz vreo doctrină creştină de bază. Deseori în timpul traducerii este foarte dificil să ilustrezi nuanţele textului original în felul în care a intenţionat autorul. Versiunea NIV a Genezei 2,25-3,1 spune:
Dinul şi femeia lui erau amândoi goi şi nu simţeau vreo ruşine. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

Dar engleza pierde nuanţa că termenii ebraici traduşi prin „gol" (arom) şi „şiret" (arum) sunt aproape identici în pronunţie ţi icrierc şi servesc la crearea unei conexiuni între cele două verific. O încercare de traducere mai apropiată de text face ca ter-incnii-cheie să rimeze:
Omul şi femeia lui erau amândoi fără veşminte... Şarpele era mai ttjţcr la minte...

Dar cred că asta i-ar face pe copii să chicotească în ultimul rlnd al bisericii la lectura fragmentului, aşa că probabil e mai bine li n u traducem aşa. Textele recent descoperite în alte limbi în afară de ebraică aruncă o nouă lumină asupra semnificaţiilor cuvintelor ebraice. Corpusul literaturii ebraice antice este încă format din Vechiul Tc»tament, din Manuscrisele de la Marea Moartă (mult mai icurtc decât Vechiul Testament), din câteva părţi ale scrierilor apocrife şi câteva inscripţii scurte. Traducerea King James a fost făcută în primii ani ai secolului al XVII-lea, înainte ca arheologia •A fie cunoscută şi fără conştiinţa modernă a lingvisticii comparate (regulile care guvernează relaţiile dintre o limbă şi alta). Mai mult, limbi ca akkadiana (babiloniană şi asiriană) erau complet nedescifrate în acele timpuri şi uneori ele ne-au ajutat să înţelegem semnificaţia cuvintelor ebraice. Am fi surprinşi să citim îndemnul din Biblia King James: „Daţi băuturi tari celui ce e gata să piară" (Proverbe 31,6) şi, într-adevăr, expresia „băutură tare" este menţionată de douăzeci şi una de ori în textul King James al Vechiului Testament, traducând cuvântul şekar. Dar în traduceri mai recente, cum ar fi NIV, citim: „Daţi bere celor care pier", iar în NIV şekar este tradus acum în general prin „bere" în loc de „băutură tare". Cum aşa ? Pe traducătorii mai recenţi îi lua oare cu friguri de la atâta „băutură tare" în Biblie ? Nu este cazul — Biblia intervine ferm împotriva beţiei în orice traducere. Motivul real este mult mai prozaic. S-au descoperit texte akkadiene în care şikaru, un cuvânt care seamănă foarte mult cu cel ebraic, se traduce clar „bere", pentru că băutura e descrisă ca „o bere dulce făcută din grâne"2 şi lucrul acesta a fost suficient ca traducerea să se schimbe în favoarea berii.
Jordan, D.J., An Offering of Wine, teză de doctorat, Departamentul de Studii Semitice, Universitatea din Sydney, 2002, p. 15. îi sunt îndatorat doctorului Petcr Williams, director al Tyndale House, Cambridge, pentru a-mi fi atras atenţia asupra acestui exemplu. Faptul că acest cuvânt este asemănător în akkadiană nu rezolvă problema, dar echilibrează balanţa probabilităţii. 3 Aii Şimşck, comunicare personală.
2

Ca vorbitor de limbă turcă şi timp de mulţi ani asociat şi susţinător al celor ce lucrează la traducerea Bibliei în turca modernă, sunt deosebit de interesat de această limbă fascinantă. Ca în cazul tuturor traducerilor, echipa a înfruntat provocări mari în momentul în care a trebuit să abordeze anumite fragmente. De exemplu, cum aveau să redea Romani 12,20 ? în traducerea tradiţională sună astfel: „Dacă vrăjmaşului tău îi este foame, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea. Făcând astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui." Acum imaginaţi-vă un cititor turc întâlnind Noul Testament pentru întâia oară, fără să aibă la dispoziţie niciun comentariu al Bibliei. Ce ar putea înţelege cititorul din acest verset? în chip înţelept, traducătorii au transpus în turcă ultima frază a acestui verset astfel „Făcând astfel, omul acela va fi ruşinat"3. I'.xistă sute de astfel de exemple care îi provoacă intelectual şi inilitual pe traducătorii Bibliei de pe toată faţa pământului. Al trebui să ne rugăm pentru ei. Este o sarcină dificilă, dar care ne aminteşte că — indiferent dacă ne place sau nu — începem deja să Uf implicăm în sarcina interpretativă a altora de îndată ce începem să citim Biblia în oricare altă limbă în afară de cea originală. Câteva principii de bază în interpretarea Bibliei Următorul stadiu al interpretării implică propria noastră confruntare cu textul, folosind acest tip de întrebări de verificare4: Cc tip de limbaj e folosit ? Ce gen de literatură este ? Care este auditoriul presupus ? Care este scopul textului ? Cc învăţătură extra-textuală importantă găsim aici ? I'rimclc două puncte din listă sunt deosebit de importante •lunci când începem să investigăm ce ne învaţă Biblia despre erratic. Autorii biblici folosesc o paletă largă de stiluri literare ca It ne transmită mesajul lui Dumnezeu. „Toată Scriptura este lllduf lată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, •pre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate" (2 Timotei \\t>), dar acest lucru nu înseamnă că Duhul Sfânt suprimă per-lonalilatea, cultura, limba ori stilul specific al autorului. Aici este punctul în care viziunea biblică despre inspiraţie diferă atât de m u l t de cea din Coran. Musulmanii cred că sfânta carte, Coranul, a existat din veşnicie în rai în limba arabă şi a fost comunicat lui Mahomed într-o serie de viziuni avute într-o peşteră. Prin urmare Mahomed este văzut de musulmani drept portavocea revelaţiei lui Dumnezeu, fără ca el să fi contribuit la text. în schimb creştinii cred că Dumnezeu i-a inspirat pe o perioadă
* Lucas, E., „Science and the Bible: Are They Incompatible?", Science and Christian Belief 17, pp. 137-154, 2005.

de aproape 1 500 de ani pe autorii celor şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei să scrie texte ce poartă amprenta de neşters a intereselor particulare, a contextului şi culturii lor. Creştinii care cred în Biblie nu pun la îndoială că ceea ce se spune în Biblie e spus de Dumnezeu5, dar Dumnezeu vorbeşte prin oameni în carne şi oase, nu prin intermediul unor roboţi. Aşa cum îşi începe epistola cel care le scrie evreilor (Evrei 1,1): Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri a vorbit părinţilor noştri prin prooroci...

Paleta stilurilor literare şi lingvistice folosită în Scriptură este într-adevăr extrem de largă. Când folosim limba maternă într-o cultură dată, atunci completăm automat semnificaţiile corecte ale textelor şi discursului aproape fără să ne gândim la asta. Când conducem şi vedem un indicator pe care scrie „Atenţie, Uzină Industrie Grea", nu ne vom aştepta să trecem pe lângă rododendroni. Când auzim că se spune despre cineva: „caută ceartă cu lumânarea", nu vom aştepta să-1 vedem cu o lumânare în mână data viitoare când îl mai întâlnim. Dacă cineva „s-a trezit cu faţa la perete" în această dimineaţă, vom şti să ne ţinem departe de el şi nu-i vom pune întrebări legate de structura dormitorului său. Limbajul nostru de toate zilele e saturat de locuţiuni, metafore, hiperbole, ironie, argou şi umor subtil, colorat cu savoarea şi caracterul culturii naţionale în care ia naştere.
5

Când citim diferite materiale în limba maternă, mintea noastră se adaptează fără efort la context, chiar dacă în timpul zilei ne-am putea confrunta cu înţelegerea a numeroase stiluri literare diferite. într-un moment citim ziarul cotidian; în următoarea clipă citim reţete de bucătărie, apoi un roman istoric sau poate Harry Potter; apoi un document legal privind achiziţionarea casei, apoi câteva desene ilustrate pe ultima foaie a ziarului, apoi o lucrare ştiinţifică (în cazul unora) sau un raport de afaceri (Ill in/.ul altora). Nici nu ne-ar trece prin minte să înţelegem un lip (Ic literatură ca şi cum ar fi altul, ci vom interpreta automat tllrmaţiiic în funcţie de contextul lor literar. Când am citit în tatu ier ca făcută de un agent imobiliar unei case de vânzare că «nvvcnilă o anumită atenţie", atunci interpretăm în consecinţă (ele exemplu casa a fost abandonată de mai bine de un an şi are MVoic tic reparaţii majore); dar dacă un prieten bun a citit o fjuriia a ultimei mele cărţi şi spune, într-un stil tipic britanic, BC»pitolul nouă are nevoie de puţină atenţie", atunci voi revedea •U multă grijă capitolul respectiv. Când Slughorn spune „Trebuie ift Ic avertizez că Felix Felicis este o substanţă interzisă în com-|Mtiţiilc organizate..."6, voi citi respectivul tip de literatură în fUniccinţă, nu ca şi cum aş fi un atlet care citeşte avertismentul tntr-Uii manual de sport întocmit pentru viitorii olimpici. Contextul creează o diferenţă imensă pentru nuanţă. Dacă 3 IUII h A m inima sfâşiată că tehnicianul şi-a încălcat promisiunea 9 I repara echipamentul stricat"', folosesc acelaşi cuvânt în trei feluii diferite şi numai contextul determină cât de literală este IVinnificaţia. Ultima mea afirmaţie favorită din acest punct de Vedere este a unei mame care spune: „Nu poţi aştepta ca fiii tăi să ntl irt *ă afară. N-ai vrea să stea în casă, ţintuiţi la calculator"7 — ţeitul de remarcă pe care, credem noi, orice părinte sensibil ar putea <> spune şi ar merge mai departe. Dar lucrurile stau cu totul altfel dacă ştim că aceasta este mama al cărei fiu de paisprezece âltl a traversat Atlanticul de unul singur cu o barcă: o realizare Unica. Cunoaşterea contextului schimbă în întregime nuanţa — ce mai „ieşire"! Cei care citesc Biblia de multă vreme tind să interpreteze aproape automat textele în funcţie de tipul de literatură citit. Alţii, care abia încep, pot avea nevoie de ajutor (desigur comentariile pot f i folositoare): însă toţi trebuie să fim atenţi să nu citim
* Kowling, J.K., Harry Potter and the Half-Blood Prince, p. 178. Cuvintele „sfâşiată", „a încălcat", „a repara" sunt redate în limba l'llglr/.ă prin acelaşi verb, „broken" (n. tr.). ' The Times, 3 ianuarie 2007, p. 13.

Vezi Marcu 12,36; Fapte 1,16; Fapte 4,25; Evrei 3,7; 2 Petru 1,21.

Blochcr, In the Beggining, Inter-Varsity Press, Leicester, 1984, pp. 37-38.

un gen literar biblic ca şi cum ar fi alt gen. Faptul devine clar atunci când înţelegem că tipurile de literatură folosite în Biblie includ proză, naraţiune istorică, poezie (în multe stiluri diferite), scrieri profetice, parabole, scrieri apocaliptice, corespondenţă, eseuri teologice, biografie, genealogie, discurs legal, date despre recensăminte, imnuri, descrieri de vise şi viziuni şi multe altele. Am putea fi induşi serios în eroare dacă am trata un tip de naraţiune ca şi cum ar fi altul, ratând inclusiv ideea principală a pasajului. Când profetul Natan i-a spus regelui David o parabolă, în 2 Regi 12, regele a fost acaparat de povestire. Era o naraţiune înduioşătoare despre nedreptate, în care bogatul ucide singura oaie a săracului pentru cină când, de fapt, bogatul are destule oi. La care povestire regele David strigă: „Precum este adevărat că Domnul este viu, tot aşa este adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte. Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta şi pentru că n-a avut milă." Şi atunci Natan i-a spus lui David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta!" David a fost atât dc implicat emoţional în parabolă, ca să nu mai spunem orb faţă de propriul păcat, încât a ratat întregul sens, şi anume că Natan se referea la el şi la adulterul cu Bat-Şeba, cu înscenarea care a urmat şi moartea aranjată a soţului ei, Urie Hititul. Alteori scrierile biblice ne oferă o relatare atât precisă, cât şi figurată a aceloraşi întâmplări, pentru a transmite mesajul teologic cheie. De exemplu, Iezechiel 16 spune la figurat ceea ce Iezechiel 22 transmite prin intermediul unei naraţiuni mult mai directe, iar Iezechiel 23 face acelaşi lucru pentru relatarea mult mai istorică oferită în Iezechiel 208. Iisus însuşi pierdea deseori mult timp încercând să-şi îndepărteze ascultătorii de o interpretare literală a cuvintelor sale, pentru că, dacă ar fi apucat pe această cale, le-ar fi pierdut tot sensul. Când Iisus i-a spus lui Nicodim că trebuie să se nască din tlou, întrebarea imediată a lui Nicodim a fost dacă „trebuie să Intre din nou în pântecele mamei sale", iar Iisus a trebuit să-i Mplicc că vorbea despre o renaştere spirituală. Când Iisus a VOI bit despre templul ce avea să fie ridicat în trei zile, ucenicii lui IU protestat că fusese nevoie patruzeci şi şase de ani pentru MMWliuirca Templului (cf. loan 2,20), deci cum ar fi fost posibil ca fi ll o termine în trei zile ? Dar loan continuă explicând că Iisus Vorbea, de fapt, despre învierea sa. Care este, aşadar, adevărata Interpretare a cuvintelor lui Iisus: aceea că Templul putea fi con-Itruit lizic în trei zile, sau că el va învia din morţi în a treia zi ? Câteva capitole mai departe, în Evanghelia după loan (6,51) lllUN ttlirmă: „Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veac. Iar pâinea pe Mfe eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul meu." Nu e de ftlil Arc că după aceea citim că „iudeii se certau între ei şi ziceau • (!um poate acesta să ne dea trupul lui să-1 mâncăm ? »". Moment III Cili c nc -am aştepta ca Iisus să ne dea o explicaţie cu adevărat limpede a celor spuse de el, însă Iisus spune: „Adevărat, adevărat Nit vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea llliţţele lui, n u veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul meu fi l>eu sângele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ziua cea de *poi," Ne-am putea simţi întru câtva solidari cu aceşti ascultători liftvl aunt un pic şocaţi de aceste cuvinte. Citim întradevăr că „mulţi dintre ucenicii lui, auzind, au spus: « Greu este cuvântul ftveiU I Cine poate să-1 asculte ? »" (versetul 60). înţelegerea adeVliătei semnificaţii a cuvintelor lui Iisus a cerut ceva gândire şi efori. Cuvântul lui Dumnezeu nu ne este dat pur şi simplu pe Uva, ca şi cum ar fi o listă de puncte doctrinare pe care le-am puica bifa fără gândire şi angajament personal. Cititorii occidentali mai ales nu sunt foarte pregătiţi să citească literatură antică şi au tendinţa să interpreteze textul cu un literalism împietrit. Acest lucru se întâmplă pentru că literatura de specialitate a devenit atât de dominantă în cultura noastră, influenţând chiar şi felul în care citim instinctiv şi textele provenite dintr-o epocă preştiinţifică. Aceasta poate fi o problemă semnificativă când ajungem la textul biblic, nu numai din cauza vechimii lui, dar şi pentru că este plasat în culturi cu care noi nu suntem, poate, familiarizaţi. De exemplu, unii cititori occidentali sunt nedumeriţi de faptul că Iisus dă arareori un răspuns direct la o întrebare directă (deşi uneori o face). De ce nu spune pur şi simplu „da" sau „nu" ca răspuns la o întrebare directă ? (De exemplu loan 8,5; 8,25; 10,24.) Sigur că principalul scop al lui Iisus a fost acela de a-i determina pe oameni să se gândească la chestiunile mai profunde, punându-le întrebări în loc să dea răspunsuri, dar în culturile din Orientul Mijlociu nu există în general obiceiul de a da răspunsuri prea directe, socotite ca nefiind politicoase. E de ajuns să ascultaţi o discuţie între doi diplomaţi din ţările Orientului Mijlociu şi din Vest şi veţi vedea ce vreau să spun! înţelegerea altor culturi ne poate ajuta şi ea cu pasaje altminteri dificile, cum ar fi Luca 9,61, unde un potenţial discipol îi spune lui Iisus: „îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să-mi rânduiesc cele din casa mea", la care Iisus răspunde: „Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu." La început tonul pare cam dur, dar cu siguranţă Iisus nu ne spune aici că nu ar trebui să ne facem griji pentru familiile noastre. Când ne dăm seama că „a-ţi lua rămas-bun" în cultura acelor vremuri nu era doar un scurt „La revedere, mamă şi tată", ci ar fi putut presupune o perioadă mai lungă de mese, vizite la rude din satele învecinate etc., atunci avem o altă perspectivă asupra provocării. Dacă abordăm textul . biblic cu minţile noastre exacte de occidentali din secolul XXI, fără dorinţa de a ne educa în cultura şi lumea scriitorilor biblici, atunci e foarte posibil să ratăm mare parte din ceea ce are să ne spună cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Astfel de reflecţii ar trebui, de asemenea, să ne pună în gardă ' atunci când ne referim la „semnificaţia literală a textului". Adevărata semnificaţie literală a textului este cea pe care autorul doreşte să o înţelegem noi. Aşa că atunci când Luca înregistrează cuvintele lui Iisus (Luca 14,26): „Dacă vine cineva la mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul meu", care este semnificaţia literală a textului ? Dacă am citi acest text izolat pe vreun fragment de manuscris descoperit în vreun deşert din Palestina, atunci am putea întâmpina probleme în aflarea adevăratului său sens. Dar, bineînţeles, plasând textul în contextul restului Noului Testament, aflăm că Iisus nu ne încurajează, de fapt, să ne urâm literalmente familiile. în schimb angajamentul nostru de a-1 servi şi a-1 urma face ca orice altă fidelitate a noastră să pară, prin contrast, ură: acesta este un exemplu tipic de hiperbolă lingvistică, de care Biblia este plină. înţelegerea adevăratului sens al textului biblic poate solicita timp şi efort.

Limbajul biblic al creaţiei

Cuvintele „a crea", „creat", „creează", „creând" şi „creaţie" apar de optzeci şi patru de ori în traducerea NIV a Bibliei. Dar există numeroase alte cuvinte care se referă la lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu. în studiile de acest gen există tentaţia de a se face o investigaţie extinsă a tuturor termenilor folosiţi în ebraică şi greacă pentru ideea de „creaţie" sau „a crea", urmând ca apoi să fie aranjaţi într-un sistem în care semnificaţiile ataşate fiecărui cuvânt sunt definite cu grijă (şi uneori excesiv de dogmatic!). Problema acestei abordări este aceea că limbajul este definit de întrebuinţarea şi contextul lui, iar scriitorii biblici, inspiraţi de Duhul Sfânt, şi-au ales cuvintele cu grijă, desigur, dar nu neapărat în folosul teologilor sistematici din secolul XXI. Aşadar este util, bineînţeles, să studiem diferiţii termeni şi să le înţelegem diferitele nuanţe, dar în cele din urmă contextul ne va oferi cel mai important ajutor pentru înţelegerea semnificaţiilor „limbajului creaţiei" în ebraică şi greacă în Biblie, aşa cum se întâmplă şi în limba noastră. Există trei cuvinte principale pentru „a crea" în ebraică: bara' („a crea", cu echivalentul grecesc ktizein), 'asah („a face", cu echivalentul grecescpoiein) ş'iyatsar („a forma", cu echivalentul grecesc plassein). Cuvântul bara' este folosit în general când se face referire la acţiunea lui Dumnezeu de înfăptuire a lucrării lui creatoare. Un exemplu clasic ar fi acesta: „La început bara' Dumnezeu cerurile şi pământul." Dar în ebraică, lucrările create (bara') de Dumnezeu nu sunt deloc limitate la origini, adesea referindu-se la orice nou început în ciclul zilnic firesc al vieţii şi morţii. „Adu-ţi aminte de mine! Oare în deşert ai zidit (bara') pe toţi fiii oamenilor?" strigă Psalmistul (Psalmul

-3-

88/89,46) şi „Inimă curată zideşte (bara') întru mine, Dumnezeule" (Psalmul 50/51,11). în Isaia 54,16 întâlnim un exemplu fascinant al felului în care activitatea creatoare a lui Dumnezeu (bara') îi exprimă suveranitatea în aducerea la fiinţă a existenţei, identităţii şi judecăţii omeneşti: „Iată, eu am făcut (bara') pe meşterul care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu meşteşugul lui, dar eu am lăsat (bara') şi pe cel ce trebuie s-o nimicească." Apoi în Psalmul 103/104 întâlnim remarcabila observaţie că lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu este implicată chiar şi în procesele vieţii şi morţii animale, care trebuie să fi fost atât de familiare comunităţilor rurale din acele vremuri: „Dar întorcându-ţi tu faţa ta, se vor tulbura [animalele]; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul tău şi se vor zidi (bara') şi vei înnoi faţa pământului" (versetele 30-31). Observaţi aici că prin intermediul acţiunii bara' ordinea creată este reînnoită. Iov reflectă perfect aceste realităţi atunci când vorbeşte despre Dumnezeu care „în mâna lui ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri" (Iov 12,10). Bara', activitatea creatoare a lui Dumnezeu, nu este implicată numai în viaţa, moartea şi existenţa oamenilor şi animalelor, ci şi în alte procese ale lumii care nu sunt nicidecum limitate la „origini", în Isaia 45,7 Dumnezeu proclamă — la prezent: „Eu întocmesc lumina şi dau chip (bara') întunericului, cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale (bara'): eu sunt Domnul care fac toate acestea." Similar, în Amos 4,13 citim că „El este cel care a întocmit munţii şi a făurit (bara') vântul şi descoperă omului gândurile sale; el a făcut zorile şi întunericul şi calcă peste înălţimile pământului. Domnul Dumnezeul Savaot este numele lui". Când Dumnezeu doreşte să le aducă aminte oamenilor că ştiinţa lor e mărginită, le spune că lucrarea sa de bara' se desfăşoară încă, aşa că nu pot ghici planurile şi scopurile sale: „De aici înainte îţi voi împărtăşi lucruri noi, ascunse, pe care nu le ştiai. Ele sunt zidite (bara') acum şi nu de atunci; înainte de ziua aceasta tu n-ai auzit nimic despre ele, ca să nu zici: «Iată, eu le ştiam! »" (Isaia 48,6-7). Bara', activitatea creatoare a lui Dumnezeu apare, de asemenea, în zămislirea şi binecuvântarea popoarelor: „Şi acum, aşa zice Domnul, Ziditorul (bara') tău, Iacove, şi Creatorul (yatsar) tău, Israele: « Nu te teme, căci eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume, al meu eşti»" (Isaia 43,1; compară cu v. 7). Restul capitolului 43 din Isaia explică multele şi variatele modalităţi în care Dumnezeu creează şi formează (bara' şi yatsar) cu fidelitate în viaţa poporului său, Dumnezeu reve-Iându-se drept „Creatorul lui Israel" (bara', v. 15). Acest pasaj din Isaia ne aminteşte, de asemenea, de existenţa unui grad considerabil de întrepătrundere între diferitele cuvinte ebraice folosite pentru „a crea", „a face", „a forma". Desigur că n u interpretăm Isaia 43,1 ca însemnând că lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu în formarea lui Iacov şi a Israelului ar fi cumva diferită ! în literatura ebraică, acelaşi punct de vedere este subliniat frecvent de două ori în acelaşi pasaj, deşi folosind un limbaj uşor diferit, acţionând ca un refren în text — Psalmul 145 oferă un bun exemplu, pe lângă multe altele. In felul acesta, şi în altele, diferitele cuvinte ebraice care înseamnă „creaţie" sunt adesea folosite interşanjabil pentru acelaşi eveniment. „Eu am făcut ('asah) pământul şi omul de pe el eu l-am zidit (bara')", spune Dumnezeu în Isaia 45,12. „Eu cu mâinile am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor." Oamenii pe care Dumnezeu îi cheamă la el din toate colţurile pământului sunt cei pe care „pentru slava mea i-am creat (bara'), i-am zidit şi i-am pregătit ('asah)" (Isaia 43,7).

fie stăpânii. generează cutremurele (capitolul 9. adică sunt dependente de cuvântul său definitiv. f Science. Himera credin?ei ?n Dumnezeu. israe-liţii erau perfect conştienţi de procesele naturale ale naşterii şi morţii animale. aşa cum înţelege eronat Richard Dawkins că ar crede teiştii. Rebuilding the Matrix — Science and Faith in the 21 st Cen 2 Creaţie sau evoluţie Uneori toate cele trei cuvinte ebraice principale pentru „creaţie" apar în aceeaşi propoziţie: „Căci aşa zice Domnul care a făcut (bara') cerurile.21) şi corbului „când puii lui croncănesc la Dumnezeu" (Iov 38. în unul dintre cele mai uimitoare fragmente din întreg Noul Testament. Tot ceea ce există continuă să fie datorită hotărârii lui permanente. Pavel vorbeşte despre Fiu ca fiind „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut. ci unul care creează şi susţine activ uimitorul univers căruia i-a dat fiinţă. Nu auzim de oameni meşteri care să bara' lucruri în textul biblic — este treaba lui Dumnezeu să bara'. Transcendenţa lui Dumnezeu mai înseamnă şi că toate metaforele pe care le folosim ca să-1 descriem sunt complet inadecvate. Proprietăţile ordinii create sunt în strânsă legătură cu voinţa lui Dumnezeu. care ne oferă în fiecare zi darul creaţiei lui. în cartea lui Iov. fie domnii. versetele 5-6). ca 'asah. el dând tuturor viaţă şi suflare şi toate" (Fapte 17. Bucure?ti. Nu este limitat la noţiunea de Arhitect Divin. care a întocmit (yatsar) pământul.6).1 şi 4 . Dacă nu putem lămuri doar cu ajutorul raţiunii — mai ales al raţiunii de după căderea în păcat! — cum anume operează creaţia lui Dumnezeu. că se petrece în lumea naturală. Dacă Dumnezeu nu ar fi voit în continuare ca ordinea creată să existe prin Cuvântul său puternic. în Coloseni 1. cele văzute şi cele nevăzute. Transcendenţa lui Dumnezeu se referă la alteritatea lui. Nu este cazul să ne agăţăm dogmatic de o anumită interpretare a fragmentului bazându-ne doar pe studiul cuvintelor. cele din ceruri şi cele de pe pământ. iar nu una biologică a lumii naturale. ci de motivul pentru care există ele. De asemenea. 1-a făcut ('asah) şi 1-a întărit" (Isaia 45. dar dacă ne vom concentra prea mult asupra originilor s-ar putea să uităm că înţelegerea biblică a creaţiei nu e interesată în primul rând de felul în care au început lucrurile. continuă să existe datorită aceluiaşi Cuvânt divin. mai întâi-născut peste toată făptura" (versetul 15). V. „Gândurile mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile mele ca ale voastre. întorcându-se din când în când să intervină în creaţia lui. Aşa cum a spus Iisus despre Tatăl său ceresc: „El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi" (Matei 5. El nu este un fel de inginer celest care meştereşte tot timpul la bucăţele din ordinea creată. adună apa în nori (capitolul 26. care stă la baza tuturor evenimentelor fără excepţie.17). Noul Testament subliniază şi el faptul că toate lucrurile există datorită puterii creatoare şi susţinătoare a Domnului Iisus. Dumnezeul din Biblie nu este un zeu local sau tribal care poate fi delimitat de o formulă a timpului şi culturii. dar care cu siguranţă i-a creat şi le susţine existenţa. face să cadă grindina şi zăpada din cămările sale (capitolul 38. versetul 7). atunci ar fi mai bine să facem unele experimente ca să aflăm cum funcţionează2. versetul 9). cea mai mare parte a învăţăturii biblice despre creaţie nu e plasată în primele câteva capitole ale cărţii Genezei. atât cât se poate.30-31). îşi împrăştie norii în faţa lunii (capitolul 26. la timpul prezent. Dumnezeu este cel care. în vreme ce când ajungem la Geneza 8 îl găsim pe Noe deschizând fereastra pe care „o făcuse ('asah) la corabie" (versetul 6). 'Doctrina Biblica a crtatiti Mulţi oameni cred că atunci când creştinii vorbesc despre „creaţie" se referă îndeosebi la „origini". în rivalitate cu ceea ce toată lumea ştia. Impresia aici n u este cea a unui Dumnezeu care a stabilit legile universului şi care apoi s-a retras în umbră. sublinierea autorului). sublinierea autorului). Cuvântul lui Dumnezeu. rom. Dumnezeu. Această idee e subliniată mai departe de autorul Scrisorii către evrei atunci când scrie „[Fiul] fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui şi care ţine toate cu cuvântul puterii sale" (Evrei 1. Nu era nevoit să îl creeze.R. De exemplu. sublinierea autorului). Domnul Iisus. „Toate prin el s-au făcut. completat cu toată bogăţia diversităţii Iui biologice. dă mâncare leilor care „mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor" (Psalmul 103/104. Dumnezeu este cel care „dă viaţă tuturor lucrurilor" (Neemia 9. Kxistă ecouri ale Psalmului 103/104 în Matei 6. care trimite ploaia şi este complet imanent în ordinea lui creată. zice Domnul. sunt folosite şi pentru activitatea creativă umană. pentru moment suntem interesaţi numai de imaginea de ansamblu. Implicit în transcendenţa lui Dumnezeu este conceptul că el creează din propria voinţă liberă şi neîncătuşată. Nu e de mirare că cei douăzeci şi patru de bătrâni din -24- -5- . Dumnezeul pe care Pavel îl proclama filosofilor epicureici şi stoici la Atena era destul de diferit de tot ceea ce auziseră ei până atunci. Dumnezeu este imanent în creaţia sa O înţelegere a lui Dumnezeu care ar depinde numai de noţiunea de transcendenţă ar putea degenera cu uşurinţă în ideea deistă a unui Dumnezeu distant şi îndepărtat care termină de făcut universul la începuturi şi apoi revine ocazional ca să intervină şi să se amestece în mersul lui. există patru 7 [ed. „Domnul împărăteşte! Să se bucure pământul. Evident.45). fie începătorii. un Dumnezeu care „nu este slujit de mâini omeneşti. un Creator transcendent ce nu poate fi găsit în copaci. că acest cuvânt e folosit cu referire la implicarea totală a lui Dumnezeu în procesele zilnice obişnuite ale vieţii şi morţii animale (cf. Dar dacă ştim câte ceva din fondul lingvistic. cu creaţia sa în general creştinii nu sunt genul care îmbrăţişează copaci. ci interpretarea unei realităţi create mai profunde. Numeroşi istorici ai ştiinţei cred că această convingere creştină a avut un rol important în stimularea gândirii empirice în apariţia ştiinţei moderne. în mări şi în toate adâncurile" (Psalmul 134/135.. face lucrurile să se întâmple aşa cum se întâmplă. aduce eclipsele (capitolul 9. Cu alte cuvinte.15). foarte complex pentru că este făcut din multe părţi. când discutam terminologia legată de bara'. puncte-cheie care rezultă despre Dumnezeu în relaţie cu creaţia sa1: Dacă University Press. Descrierea poetică oferită nu este o descriere teologică.1 Aceast? sec?iune este o versiune extins? ?i ad?ugit? a c?torva pasaje care au ap?rut ini?ial ?n Alexander. Am remarcat deja mai sus. la natura lui veşnică. Când citeşte astfel de psalmi — şi mulţi asemenea lor —. Aşa cum se roagă psalmistul în Psalmul 89/90. dar cu siguranţă el nu este făcut după a noastră.8-9). ci mai degrabă a unui Dumnezeu care cauzează. versetul 8). Nu exista necesitatea ca Dumnezeu să creeze universul. în toată amploarea şi diversitatea ei. 2007]. versetul 26) şi înveşmântează câmpurile cu iarbă (cf. în primul secol: „Deşi el nu s-a lăsat pe sine nemărturisit. . Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ. De la capitolul 1 la capitolul 7 din cartea Genezei există cincisprezece exemple de 'asah unde Dumnezeu este subiectul direct al lucrării.25). Cambridge luăm Scriptura ca Cambridge. Toate s-au făcut prin el şi pentru el. Discuţia mai detaliată a textului Genezei urmează în capitolele următoare. Şi cu siguranţă nu este un fel de superman. Dumnezeu este cel „pentru care sunt toate şi prin care sunt toate" (Evrei 2. cititorul este inevitabil frapat de insistenţa biblică pe faptul că cel care ne-a creat nu este un potentat distant. dar este adevărat că bara' îl are întotdeauna ca subiect pe Dumnezeu. Suntem făcuţi după asemănarea lui.6). Un astfel de studiu al cuvintelor ar trebui socotit o unealtă folositoare atunci când citim pasajele biblice referitoare la creaţie. să se veselească insule multe! . Bineînţeles că învăţătura biblică despre creaţie include originile. la timpul prezent. făcându-vă bine. Godeanu. oricât de importante ar fi ele. dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare. iar celelalte cuvinte. ceea ce înseamnă că Dumnezeu este intim implicat într-o activitate de creaţie continuă în relaţie cu universul său. Transcendenţa lui Dumnezeu este un memento că nu l-am putea pune niciodată pe Dumnezeu într-un tipar. Tocmai această generozitate a lui Dumnezeu. dar atât. după care continuă imediat: „întru el au fost făcute toate. . inclusiv acela că face iarba să crească pentru vite (Psalmul 103/104. Lumi-nat-au fulgerele lui lumea. Fidelitatea lui Dumnezeu se manifestă constant prin continuitatea şi consecvenţa proprietăţilor materiei. un aspect al acţiunilor creatoare ale lui Dumnezeu la care teologii se referă uneori folosind termenul „providenţa" sa. văzut-a şi s-a cutremurat pământul" (Psalmul 96/97.18). proiectanţii care au ajutat la construirea cortului întâlnirii şi a accesoriilor sale au „modelat ('asah) intrarea — lucrarea unui meşter priceput". acest lucru ne poate fi de folos atunci când începem să pictăm amplele tuşe care ne vor da imaginea de ansamblu a înţelegerii biblice a doctrinei creaţiei. D. ci este răspândită în tot restul Bibliei. psalmul ne oferă o interpretare teologică. El este mai înainte decât toate şi toate prin el sunt aşezate" (versetele 16-17. 2007. la faptul că el nu este deloc asemenea nouă. „Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ. fie tronuri. ca şi cum ar avea nevoie de ceva. Numai din aceste exemple am putea deduce că termenii sunt complet inter-şanjabili. aşa de departe sunt căile mele de căile voastre şi cugetele mele de cugetele voastre" (Isaia 55. Robert Dawkins.10). Psalmi 103/104.2: Mai înainte de ce s-au făcut munţii Şi s-a zidit pământul şi lumea.3.3. pe lângă întrebuinţarea lor frecventă în legătură cu lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. verset 22) şi îl modelează pe Iov ca pe lut (capitolul 10. unde citim că Tatăl nostru ceresc hrăneşte păsările (cf. care a adus totul la viaţă la început. Fiinţa sa transcendentă este atotsuficientă. umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre" (Fapte 14. din simpla observaţie.15). şi fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (loan 1. vezi şi Ieremia 51. Un astfel de scenariu este dezavuat de insistenţa biblică pe faptul că Dumnezeu este şi imanent în creaţia sa. întreg. Nu îi putem spune cum ar fi trebuit să facă creaţia — de fapt aceia dintre noi care sunt oameni de ştiinţă nu pot decât să descrie ceea ce a făcut. deoarece ei venerează Dumnezeu este transcendent în raport trad. întreaga ordine creată. Ca popor de ţărani agricultori. „ca un Boeing 747"3. atunci aceasta ar înceta să existe. Proprietăţile materiei continuă să fie ceea ce sunt pentru că Dumnezeu vrea ca ea să continue să aibă aceste proprietăţi. Este ceea ce face ca ştiinţa să fie posibilă. Nu îl putem critica pe Dumnezeu. Cărţile Psalmilor. Isaia şi Iov ne amintesc pagină după pagină faptul că Dumnezeu creează şi susţine cele mai mici detalii biologice. versetul 9). Curtea Veche Publishing. din veac şi până în veac eşti tu. versetul 30). aşa cum spun francmasonii. a fost folosită de Pavel şi Barnaba atât de frecvent în predicile lor din Listra (acum Turcia modernă).41).

Miracles and the Critical Mind. este atât de adânc implicat în ordinea creată. astfel încât ordinea creată să opereze armonios. în care ordinea a fost scoasă din neant la porunca lui Dumnezeu. Petru explica.26). să considere „natura" ca pe un fel de entitate aproape independentă. greacă. Şi ca pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate.10-12). Cele trei timpuri ale creaţiei Nu există nicio îndoială că în Scriptură crearea lumii e văzută deseori la timpul trecut. că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa. unde se spune că „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor". mopheth folosit ?n Dcutcronom 29. Cuvântul divin. Dar tu acelaşi eşti şi anii tăi nu se vor sfârşi" (Evrei 1. a unei entităţi autonome numită „natură" şi care să fie independentă în vreun fel de creaţia lui Dumnezeu. Doamne al cerului şi al pământului. în fapt „natura" nu face nimic. prezentul şi viitorul. ne străduim să o descriem atât de inadecvat4. primeşte bucurie de la Duhul Sfânt când îl preamăreşte pe Tatăl ceresc ca pe „Domnul cerului şi al pământului": o remarcabilă imagine a unităţii în diversitate exprimată prin dragoste şi comunicare personală. ci Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul" (loan 1. Noţiunea însăşi de „natură". „Dintru început". ca autor al creaţiei. Dumnezeu a grăit şi a chemat pământul. că „noi aşteptăm. Ei îl vedeau pe Dumnezeu ca pe un legislator distant care a înzestrat „natura" cu o serie de proprietăţi stabilite.3. Filosofii naturalişti timpurii (aşa cum erau numiţi oamenii de ştiinţă înainte de a doua jumătate a secolului al XIX-lea). în speranţa că va înţelege mai bine Biblia. căci aşa a fost înaintea ta. oferă fundalul esenţial pentru tot restul naraţiunii biblice. era totodată şi un creştin devotat care a învăţat ebraică. şi toate ca o haină se vor învechi. ele vor pieri. cel dintâi şi cel de pe urmă. şi fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (loan 1. doctrina biblică a creaţiei ne vorbeşte despre un proces dinamic în care Dumnezeu este autorul naraţiunii. iar acesta este creaţia viitoare. Insistenţa cu certitudine ?n Vechiul plu ca ?n 2 Corintcni 12. şi am subliniat deja despre Iisus. tu. Creaţia lui Dumnezeu cuprinde trecutul. Acest fapt înseamnă că rolul central al oamenilor de ştiinţă. dar la fel e şi continuarea (altfel n-am mai sta de vorbă astăzi!). „Dumnezeul dumnezeilor. Marcu 4. el [Iisus] s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: « Te slăvesc pe tine. Recent au existat multe discuţii despre cum interacţionează mai exact Dumnezeu cu lumea. 217. ata ?n Fapte 2. De Genesi ad litteram (Comentariu literal la Geneză). aceast? traducere este o decizie interpretabil?. de parcă lumea creată ar avea propria ei minte sau de parcă ar putea opera ca un agent distinct. Dar teologia biblică face inutil însuşi conceptul de „natură" ca entitate semiindependentă. Pavel scrie că „Cele nevăzute ale lui se văd de la facerea lumii. care se referă la „lumea naturală": pentru simplul motiv că termenul este redundant. chiar dacă ei o ştiu sau nu.viziunea lui loan din cartea Apocalipsei se prosternează în faţa tronului. Desigur că începuturile sunt importante. Augustin. care au lăcut atât dc multe ca să pună bazele ştiinţei moderne. Părinte. nu mai e nevoie ca oamenii să invoce necesitatea în mersul naturii. să primeşti slava şi cinstea şi puterea. Alţi creştini invocă miracolele pentru a explica existenţa acelor aspecte ale ordinii create despre care cred că nu vor putea fi niciodată înţelese ori explicate de ştiinţă. în vreme ce minunata armonie se naşte din rezultatul coordonat al diferitelor componente muzicale. îi reamintea lui Iov de cunoaşterea şi gândirea tradiţională evreiască atunci când spunea „Duhul lui Dumnezeu este cel care m-a făcut şi suflarea celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele" (Iov 33. Acest mare program al creaţiei e dus în cele din urmă la bun sfârşit odată cu viziunea lui loan a unui „cer nou şi pământ nou. ci mai degrabă că aceste trei aspecte ale creaţiei sunt implicite în text şi sunt îndreptăţit traduse astfel. Există trei cuvinte greceşti importante folosite în Biblie care pot fi traduse prin „miracol" sau „minune". Am văzut şi că în gândirea scripturară creaţia este o activitate în desfăşurare cu Dumnezeu implicat în bara' în procese dinamice cum ar fi viaţa şi moartea: dar există şi un al treilea aspect vital al creaţiei în gândirea biblică.17-18)6. Această scurtă privire în viaţa însăşi a dumnezeirii ne dă şi un indiciu despre cum interacţionează Dumnezeul trinitar cu creaţia sa. ca şi mântuirea. o referire la Dumnezeu care este un proiectant abstract. legitim s? traducem acest text la viitor. că „Dumnezeu şi natura nu fac nimic fără rost". Creaţie şi miracole Unii creştini socotesc majoritatea activităţilor creatoare ale lui Dumnezeu ca fiind echivalentul miracolelor. Dumnezeu este autorul permanent al creaţiei. (ac?iune neterminat?). Doamne. Iisus însuşi. dar şi viitorul creaţiei. pregăti ndu-se să aducă formă şi frumuseţe unui pământ care era „netocmit şi gol" (Geneza 1. Am observat deja că animalele sunt create atunci când Dumnezeu îşi trimite Duhul său (cf. Testament ?iîn creaţia sa mai c?teva cuvinte folositede a crede că actul creaţiei se referă în principal la origini. Acest lucru nu înseamnă deloc că fiecare eveniment particular din „natură" este micropregătit sau determinat exact de Dumnezeu — departe de asta —.3). Marile evenimente creatoare descrise în Geneză. cât şi dirijorul în relaţie cu simfonia creaţiei. temă la care vom reveni de câteva ori în capitolele ce vor urma. recunoşteau mai bine decât majoritatea celorlalţi oameni incompatibilitatea relatării biblice cu ideea de „natură". în secolul al V-lea: „Natura este ceea ce face Dumnezeu. nereferindu-se literalmente Ia un glas. pentru noi ca şi pentru Boyle. prezent şi viitor. De aceea este destul de interesant să cercetăm cum anume vede Biblia miraculosul în relaţie cu creaţia. Astfel. bunăvoinţa ta»". Imanenţa lui Dumnezeu în ordinea creată de el are implicaţii enorme pentru dezbaterea ştiinţă-credinţă. a fost fect C. Versiunea biblică insistă însă asupra faptului că acest Dumnezeu creator este un Dumnezeu treimic. Unul din prietenii lui Iov. unde autorul Scrisorii către evrei le aminteşte cititorilor săi. în schimb vorbeşte despre „creaţie" pentru a se referi la panoplia completă a activităţilor lui Dumnezeu pe care noi. că ordinea creată prezentă este numai o stare temporară de lucruri. desigur. Fiul şi Duhul Sfânt. că „toate prin el s-au făcut. ci la puterea de comunicare. Boyle vedea teologia biblică complet subversivă pentru ideea. iar o discuţie despre semnalele digitale codificate nu va adăuga nimic la ea..34). ceruri noi şi pământ nou.13). modelat şi susţinut de Dumnezeul personal care vorbeşte. Tatăl. potrivit făgăduinţelor lui. Doamne şi Dumnezeul nostru. pe care nu le are. lucrarea Duhului Sfânt primind o atenţie specială în contextul slujirii sale în viaţa indivizilor şi a Bisericilor."5 Galileo reflecta la această tradiţie augustiniană când a scris că natura este „executoarea voinţei lui Dumnezeu" (însemnând că natura nu era altceva decât avanpostul voinţei lui Dumnezeu). personal şi că crearea altor personalităţi este deci de aşteptat într-un univers care există datorită activităţii sale creatoare. adică veşnica Iui putere şi dumnezeire" (Romani 1. Robert Boyle (1627-1691) în special. Ca să folosim o altă analogie. pentru că Dumnezeu. Principalul răspuns pe care-1 dă Biblia este că face acest lucru prin cea mai personală dintre activităţi — vorbirea: „Şi a zis Dumnezeu" se repetă iarăşi şi iarăşi în Geneza 1 pentru descrierea acţiunilor creatoare ale lui Dumnezeu. de vreme ce aceasta implica mai degrabă vechea idee grecească de natură divină decât relaţia dintre „creator si creatură". p. Creştinii ar trebui să ia ceva de la Boyle astăzi şi să refuze.1). pământul l-ai întemeiat" (Psalmul 101/102. oamenii de ştiinţă. E limpede că în Noul Testament accentul cel mai puternic cade pe lucrarea lui Dumnezeu Tatăl şi a lui Dumnezeu Fiul în creaţie. pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor tale. moştenirea oilor este „împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii" (Matei 25. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut. conceptul exist? Evrei asupra imanenţei lui Dumnezeu este prezent ?n subliniază şi greşeala ?n greac?. adică în tot ceea ce există.4. Noţiunea de „natură" ca entitate aproape independentă a fost o idee moştenită din filosofia păgână greacă şi promovată de deiştii din secolul al XVIII-lea. drama ar înceta să fie livrată în salon. dar care apoi s-a retras de pe scenă fără să se implice mai departe.B. Emisiunea voastră TV favorită este o dramă de sine stătătoare. în care locuieşte dreptatea" (2 Petru 3. ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce eu voi fi făcut (bara'). biblică a creaţiei. dar activitatea continuă de creaţie a lui Dumnezeu a fost asemănată cu fluxul continuu de semnale digitale fără de care nu ar exista imagine pe ecranul televizorului nostru. şi marea nu mai este" (Apocalipsa 21.2). derivată din filosofia greacă. spusă de Iisus. populară la vremea respectivă. căci iată întemeiez (bara') Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare" (Isaia 65. Dumnezeu este personal şi trinitar în creaţia sa Caracterul transcendent-imanent al relaţiei creatoare a lui Dumnezeu cu universul ar putea însemna. In parabola oilor şi caprelor. „noţiunea vulgară" era ideea că „natura" ar avea u n soi de existenţă autonomă. Astfel găsim Vechiul Testament aşteptând deja cu nerăbdare viitoarea bara' a lui Dumnezeu. Dumnezeu a făcut lumea prin divinul fiat şi îşi susţine creaţia clipă de clipă.31). iar noţiunea biblică de creaţie nu numai că le cuprinde pe amândouă. Toate analogiile sunt limitate. Absolut tot ceea ce putem descrie a fost adus la fiinţă şi susţinut de puterea providenţială a lui Dumnezeu. după cum vom vedea mai jos. este cel de a descrie activităţile lui Dumnezeu în creaţie. sublinierea autorului). Boyle a respins complet ideea divinităţii naturii în lucrarea sa Free Inquiry into the Vulgarly Received Notion of Nature (1682).20). în principiu. şi totuşi. Creaţia. de asemenea. Doamne. fără semnalele continue. membru al Societăţii Regale încă de la înfiinţarea acesteia şi unul dintre fondatorii chimiei moderne. " ca atare. spune psalmistul. atunci vom deveni suspicioşi în faţa unei terminologii ca „Mama Natură". Exemplul biblic suprem al comunicării lui Dumnezeu este. Trăim într-un univers relaţional. Fapte 8. Iisus.13). wn.11. Cuvântul grecesc terata şi .continuă să fie susţinută în fiecare clipă de puternicul său Cuvânt. spunând „Vrednic eşti. Cuvântul lui Dumnezeu. autoritate şi formare. Timpul prezent al creaţiei este surprinzător de evident în întreaga Scriptură. Elihu. Psalmul 103/104. în contrast cu natura veşnică şi planul lui Dumnezeu: „întru început.39-41). Părinte.1). Trăim într-un univers creat. Iisus vorbeşte valurilor şi acestea i se supun (cf. calde-eană şi siriană. ci întreaga lume materială a fost adusă la fiinţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi cf. începutul şi sfârşitul" (Apocalipsa 22. spunea Boyle. putem înţelege de ce Biblia nu are un concept de „natură" în sensul contemporan. Aceeaşi temă se regăseşte în Noul Testament. îl întâlnim pe Dumnezeu Duhul Sfânt în al doilea verset al Bibliei.21 avem o minunată perspectivă a lucrărilor din interiorul Treimii când „în acelaşi ceas. sau un fel de megacomputer ceresc. Prin aceasta nu vreau să spun că ebraica veche are aceste trei timpuri gramaticale.biblică2. Aşa cum subliniază succint Augustin. Creştinii venerează nu cuvântul scris. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Săgeata timpului e implicită pe tot parcursul textului biblic.2527. căci tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa ta ele erau şi s-au făcut" (Apocalipsa 4. Grand Rapids. are trei timpuri: trecut. bazându-se pe Psalmul 101/102.13 etc. El a atacat expresia. ?n func?ie de context. iar decizia este complicat? d demitologizată este W. Odată ce pricepem învăţătura biblică referitoare la imanenţa lui Dumnezeu în creaţia sa. în Luca 10.1). sau că ar activa ca un mijlocitor între Dumnezeu şi lucrarea sa. De?ide teologiaEerdemans.19. 1984. Fiul întrupat. dar tu rămâi..4). „tu. Odată ce înţelegem solida învăţătură a Bibliei legată de imanenţa lui Dumnezeu în ordinea creată de el. el este atât compozitorul. de la răsăritul soarelui până la apus" (Psalmul 49/50. De vreme ce. ca şi el. 5 Am subliniat deja lucrarea înfăptuită de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Fiul în lucrarea creaţiei. Dumnezeu ne spune prin profetul Isaia: „Pentru că eu voi face (bara') ceruri noi şi un pământ nou. Pentru Boyle. iar Iisus este „Alfa şi Omega.12. cel care este imanent în întregul proces de creaţie.

în vreme ce cuvântul terata indică spre impactul miracolului asupra observatorului. cuvinte echivalente sunt puse laolaltă pentru a exprima acelaşi set de semnificaţii. Se presupune că modernismul a dat cale liberă modurilor de gândire ale postmodernismului în lumea occidentală 1 0 . dar. deşi termenul nu a început să fie utilizat în limbajul comun decât mult mai târziu în acel secol. în chip remarcabil. Foarte adesea oamenii d c ştiinţă care lucrează în departamente diferite nu sunt mai capabili decât omul de rând să-şi înţeleagă colegii care lucrează în altă disciplină decât a lor. credinţe into rice cer justificări istorice. Faceţi o comparaţie cu ceea ce se întâmplă astăzi. Este foarte important să înţelegem că există mai multe modalităţi diferite de a cunoaşte lucrurile şi multe tipuri diferite de ştiinţă bine justificată. cerurile cerurilor şi toată oştirea lor. în care limbajul miraculos era folosit destul de frecvent. lucruri minunate şi fără număr. reproduc-tibil. incapabili nu numai să înţeleagă limbajul celuilalt. nici ai Noului Testament nu vedeau lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu ca fiind „miraculoasă". dynameis şi semeia (plural. ?n William Shakespeare. Pur şi simplu astfel de credinţe bine justificate nu pot fi găsite pe tărâmul ştiinţei. iar adepţii ei erau cunoscuţi ca „filosofi naturalişti". însă din context reiese limpede că în acest fragment Iov face distincţia între creaţie la timpul trecut şi minunile creaţiei la prezent. sau „monstruoasa naştere a unui câine din Bristol" erau accesibile tuturor atunci. „semne") nu sunt singurele întrebuinţate de Noul Testament pentru a se referi la miraculos. Sau. învaţă Biblia ştiinţă? O întrebare pusă adesea atunci când ne gândim la doctrina biblică a creaţiei este dacă Biblia însăşi îşi prezintă învăţăturile în legătură cu acest subiect ca şi cum ar reprezenta o formă de ştiinţă modernă.3). Mai obişnuită este rugăciunea leviţilor consemnată în cartea l u i Neemia. unde poporul îl preamăreşte pe Dumnezeu pentru creaţia sa minunată: „Numai tu eşti Domn şi numai tu ai făcut cerurile. decan la Trinity College şi unul dintre marii erudiţi ai secolului al XIX-lea de la Cambridge. Cuvântul „om de ştiinţă" are o origine relativ recentă şi a fost inventat în 1834 de un cleric pe nume William Whewell. Cuvântul grecesc dynameis. să rămână fideli Scripturii. atunci acea persoană este îndreptăţită să creadă că partenerul îl iubeşte. Unul din motive e reprezentat de diversele întrebuinţări pe care le dau oamenii cuvântului „ştiinţă". dar este prea criptic pentru nespecialişti. rom. ori cu amândouă. Fizicienii şi biologii se holbează adesea unii la ceilalţi în totală neînţelegere. fundalul pe care lucrările sale neobişnuite. Fiecare disciplină are propriile modalităţi valide de a-şi jus-lilica crezurile: credinţe juridice cer justificări juridice. dar nimic din jurnalul ştiinţific de săptămâna aceasta nu va f i mai bine justificat decât o astfel de credinţă. conform căruia unii oameni socotesc şi astăzi că ceva este neadevărat dacă îl descrii ca „nefiind ştiinţific". scoţându-le din context pentru a „demonstra" că numeroase descoperiri ştiinţifice moderne erau cunoscute încă din timpurile biblice. Al treilea cuvânt este grecescul semeion sau „semn". E ceva paradoxal în sugestia că miracolele pot fi evenimente regulate sau măcar predictibile în lucrarea generală de creaţie a lui Dumnezeu. D. Atât de persuasivă este influenţa culturală a modernismului. Editura pentru Literatur? Universal?. că nici scriitorii Vechiului. atunci se roagă: „Tu ai făcut semne şi minuni pp. de la care derivăm şi cuvântul „dinamită". pot l i apreciate mai uşor drept miracole. Ştiinţa se bazează pe regularităţi observate şi pe inducţia logică în privinţa celor neobservate. căci Dumnezeu susţine ordinea creată: „El face lucruri mari şi nepătrunse. Sublinierea aceasta devine evidentă în Noul Testament când Ştefan. ci mai degrabă pentru că natura lor neobişnuită face să fie calificate mai bine drept semne. timp de patruzeci de ani" (Fapte 7. 1256 (n. nepotrivite pentru publicarea în literatura ştiinţifică. Apollos. Lucrările sunt publicate numai după ce trec printr-un proces de analiză riguroasă. 2004. E mult mai dificil să răspundem la această întrebare decât pare la prima vedere. Ea poate fi definită ca „un efort organizat de a explica proprietăţile lumii lizice cu ajutorul teoriilor empiric verificabile. „minuni". De departe cele mai frecvente referinţe la evenimente miraculoase în Vechiul Testament se fac în contextul eliberării poporului lui Israel din Egipt.10).gipt] făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustie.). când Journal of Immunology poate fi o lectură uşoară pentru specialiştii în domeniu. proces deosebit de dur pentru publicaţiile mai prestigioase. „lucrări pline de putere" şi subliniază concepţia biblică despre miracole ca rezultat al operaţiei puterii (dynamis) lui Dumnezeu. tu dai viaţă la toate şi ţie se închină oştirea cerurilor" (Neemia 9. demonstrate de acte repetate de bunătate (inclusiv numeroase iertări). Gândiţi-vă la felul în care sunt Mructurate universităţile. de construcţie şi testare a teoriei ştiinţifice şi de numeroase citări care-1 trimit pe cititor la puncte-cheie înrudite din literatura de specialitate. în afara cunoaşterii ştiinţifice şi în completarea cunoaşterii ştiinţifice. aduc presupuneri moderniste. situaţie care nu este deloc uşurată de faptul că acest cuvânt tinde să-şi schimbe semnificaţia atunci când e tradus în diferite limbi (în germană şi franceză. (ed. perceput ca fiind sursa întregii puteri. Este un tribut adus puterii continue şi influenţei modernismului. procesului de interpretare. în schimb revistele populare de ştiinţă precum New Scientist şi Scientific American au preluat curajoasa sarcină a explicării ştiinţei publicului larg. cuvântul are o semnificaţie mai largă decât în engleză). O astfel de abordare este Foarte obişnuită şi în lumea musulmană. După cum comentează Monden: „Miracolele sunt deosebite de întâmplările naturale nu prin faptul că demonstrează o manifestare a puterii. ceea ce numim acum „ştiinţă" se chema mai frecvent „filosofie naturalistă". subliniind reţinerea textului biblic de a insista doar pe caracterul miraculos al minunilor. 191-194 [trad. chiar dacă ajung la concluzii diferite. precum plăgile din Egipt şi traversarea Mării Roşii. Când Iisus intervine ca să transforme apa în vin sau ca să potolească marea învolburată. Rezultatul ştiinţific este publicat în mii de jurnale ce folosesc u n limbaj şi concepte complet opace pentru toţi ceilalţi în afară de iniţiaţii pregătiţi într-un anumit domeniu. însă ei presupun totuşi că ştiinţa posedă un fel tie tip superior de adevăr şi că prin urmare onorează Scriptura I ratând-o ca pe un fel de „ştiinţă modernă". Leicester. de exemplu. -24- -7- . In Evul Mediu. Vianu. iar la cele dintâi şedinţe ale Societăţii Regale putea participa teoretic orice persoană educată. de descrieri tehnice ale metodelor în secţiunile „Materiale şi metode" ale publicaţiilor. astfel că atunci când Moise priveşte retrospectiv la exodul israeliţilor d i n Egipt. Dacă cineva a fost căsătorit fericit timp de patruzeci de ani c u u n partener care a dat dovadă de o dragoste şi o fidelitate 10 constante pe parcursul tuturor acestor ani. pentru că dorea să cuprindă toate celelalte forme de cunoaştere. Bucure?ti. Deci este remarcabil în acest context. pentru a-i aminti poporului misiunea lui remarcabilă (pe care aveau reaua tendinţă să o uite). dar adesea lucrurile stau altfel. dynameis indică spre cauza sa.)]. dar în plus crede într-o bază logică pentru această ordine. Termenul se axează mai mult pe uimirea produsă în martorii la eveniment decât pe scopul specific al evenimentului. Sensul miracolelor este acela că sunt evenimente neaşteptate. tr. cum ar fi Societatea Regală. mai târziu. încât şi teologii conservatori. dar şi să aprecieze modalităţile foarte diferite de cercetare şi gândire a problemelor ştiinţifice care le caracterizează disciplinele. Raliţa şi Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi. la jumătatea secolului al XVII-lea. de îndată ce încep să-1 preamărească pe Dumnezeu pentru cele înfăptuite în istoria lor. credinţe poetice cer justificări poetice şi aşa mai departe. Literatura ştiinţifică de azi e caracterizată de un limbaj foarte specializat. pământul şi toate cele de pe el. şi creştinii liberali pot interpreta textul biblic în lumina pre-«upuncrilor moderniste. pentru că aşa a constatat ştiinţa până acum. dar ele sunt folosite cel mai frecvent şi sunt menţionate adesea împreună în aceeaşi propoziţie9. Nicio menţiune a vreunui miracol aici: dar. semne particulare ale harului lui Dumnezeu. iar aceste răspunsuri reprezintă singurul lucru de care au nevoie societăţile din această lume ca să funcţioneze cum trebuie."8 Cuvintele terata. Există numeroase lucruri care sunt adevărate fără să fie adevăruri ştiinţifice. cea dintâi Societate Regală a făcut un efort concertat pentru introducerea unui limbaj mai riguros şi mai bine definit pentru exprimarea ideilor ştiinţifice. Teatru. El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără număr" (Iov 9. le aminteşte şi el ascultătorilor evrei de Dumnezeu care „i-a scos afară [din I'. Desigur că nu vor nega miracolele în numele ştiinţei (ca unii teologi liberali). Can We Be Sure About Anything ? Science. dar în acest caz Scriptura păstrează tăcerea asupra acestui aspect al lucrării lui creatoare. cuvântul terata („minuni") este întotdeauna combinat cu unul sau celălalt. Aceasta nu este ştiinţă. şi mai rău. Curând după întemeierea sa. care se ocupau de o paletă largă de interese. de cuantificare şi metode statistice. termenul „ştiinţă" a fost folosit pentru a face referire virtual la orice corp de cunoştinţe construit cu acurateţe.6). Astăzi sunt destul de numeroşi acei creştini care doresc. fără voie. Lucrarea firească de creaţie a lui Dumnezeu oferă. oi bitează în jurul textelor biblice. Ştiinţa modernă este o activitate foarte specializată care foloseşte tehnici şi o terminologie foarte specializate. Teologia era cunoscută drept „regina ştiinţelor". El dă ploaie pe pământ şi trimite apă pe câmpii" (Iov 5. în cartea lui Iov îl găsim pe Iov repovestind lucrarea lui Dumnezeu în creaţie lolosind limbajul miracolului: „El a zidit Carul Mare.910). Următorul Vezi Alexander. Doar că în gândirea biblică limbajul miracolelor pare să fie rezervat în general acelor lucrări speciale şi neobişnuite ale lui Dumnezeu în ordinea sa creată şi în viaţa poporului său. nespecializate. Este adevărat. î n textul ebraic al Vechiului Testament. în secolele trecute. unde numeroşi musulm a n i ne asigură că practic întreaga ştiinţă modernă se bazează c u m v a pe Coran. traduse ca „minunăţii".2 echivalentul său ebraic mopheth. T. Scientismul tradiţional presupune că totul funcţionează într-un mod regulat. îi reaminteşte poporului său de „marile pedepse pe care le-au văzut ochii tăi şi acele semne şi minuni" (Deute-ronom 29. este tradus ca „puteri". Dumnezeu creatorul care înzestrează universul cu regularităţile sale. Specializarea limbajului şi a conceptelor ştiinţifice a evoluat treptat după fundarea primelor societăţi ştiinţifice. Primii membri ai Societăţii Regale erau în cea mai mare parte minţi curioase. Omul de ştiinţă creştin este de acord. seculare. Rapoarte precum „viţelul cu două capete de la Tewksbury". cu diferitele lor departamente şi discipline. Acelaşi raţionament poate fi adevărat pentru credinţele personale. mările şi toate cele ce se cuprind în ele. lailh and Postmodernity. Modernismul este curentul de idei care sugerează că ştiinţa şi tehnologia deţin toate răspunsurile de încredere sau cel puţin toate răspunsurile care contează cu adevărat.36). pe h u n ă dreptate. Ideea aici nu este că poporul îl venera mai puţin pe Dumnezeu Creatorul decât pe Dumnezeu autorul minunilor şi miracolelor. ori îl ridică pe Lazăr din morţi.9-10). împotriva tuturor slugilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui" (Neemia 9. folosit în mod deosebit în Evanghelia după loan atunci când sunt descrise miracolele lui Iisus. de pildă. aceste semne miraculoase se evidenţiază ca atare pentru că sunt foarte diferite de modalitatea normală prin care lucrează Dumnezeu în creaţie. p. deci sugestia mea este aceea că creştinii folosesc limbajul miracolului cu această înţelegere biblică în minte. sunt frecvent utilizate pentru a atrage atenţia asupra evenimentelor care sunt atât de remarcabile încât trebuie ţinute minte7.R. neregulate. construite de o comunitate ştiinţifică calificată în tehnici specializate". în schimb. Aceasta nu exclude posibilitatea ca Dumnezeu să facă anumite miracole în timpul lucrării de creaţie. ca şi acum. Intenţia lui semeion este să reveleze aspecte ale firii lui Dumnezeu — mai ales puterea şi dragostea lui. incluzând şi numeroasele daţi când conducătorii şi profeţii evrei privesc retrospectiv. (mopheth) înaintea lui faraon.

îl văd pe Dumnezeu ca pe o explicaţie concu-renţială pentru faptele din univers şi viaţă.11 Limbajul evocativ al lui Shakespeare e în stare să creeze din nou un aspect al realităţii pe care analiza faptelor concrete îl va lăsa întotdeauna neexprimat. aşa cum se crezuse până atunci. Dar dacă întrebarea „Conţine Biblia ştiinţă?" sugerează că o afirmaţie nrştiinţifică nu poate fi adevărată sau se întreabă dacă Biblia conţine naraţiune ştiinţifică de acelaşi tip de literatură ca publicaţiile ştiinţifice contemporane. Pericolele extragerii pasajelor narative non-ştiinţifice din Scriptură şi folosirii lor ca ştiinţă sunt bine ilustrate de episodul Galileo. Voi spune cum a fost. tleci c clar că Biblia nu ar fi putut fi scrisă ca o naraţiune ştiinţi-lică în acest sens. Pe ape barca ce o purta părea un tron în flăcări Arzând în valuri. spre îndreptare." (2 Timotei 3. Aşa cum am observat. aşa cum bine ştie şi Dawkins. Conţine Biblia ştiinţă? Din fericire acum putem vedea că ut casta nu este o întrebare trivială! Dacă cineva pune simpla întrebare „Este adevărat?". din simplul motiv că o astfel de literatură specializată nu fusese încă inventată. pentru că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi tic folos pentru învăţătură. Şi totuşi. cuvântul lui Dumnezeu este adevărat în tot ceea ce apune. Dawkins scrie: „Le fac religiilor complimentul de a le privi ca pe nişte teorii ştiinţifice ş i . ci numai un amestec în care retorica este condusă de un obiectiv modernist. . publicaţiile ştiinţifice nu pot conţine decât încercări de a-i descrie lucrările. explicaţiile religioase nu sunt în niciun fel r i v a l e explicaţiilor ştiinţifice." Nu este tocmai un compliment.16). Sugerând că ştiinţa este superioară în tipurile de explicaţie pe care le generează. Toată lumea ştie faimoasa poveste despre cum în Italia secolului al XVII-lea Galileo a susţinut teoria copernicană după care Pământul se mişcă pe orbită în jurul Soarelui şi nu este static. cârma ei de aur Şi pânzele împrăştiind miresme îmbolnăveau de dragoste zefirii. Fără voinţa lui Dumnezeu nu ar exista ştiinţă: de vreme ce Dumnezeu este sursa ultimă a tot ceea ce există.fragment poetic ne oferă o descriere profund adevărată. Deci modalitatea cea mai bună de a înţelege descrierea teologică a lucrurilor (De ce se află aici? Care este scopul lor? Ce intenţie are Dumnezeu cu ele ? ) este să privim descrierile ca fiind complementare nivelurilor ştiinţifice de înţelegere. Dawkins speră să arate că explicaţiile religioase rezultă redundante.. pentru că nimic altceva nu poate fi descris. atunci creştinii ar putea răspunde: desigur. literatura ştiinţifică de tipul celei cu care HUiUcm familiarizaţi astăzi nu s-a afirmat până acum câteva secole şi chiar şi atunci era foarte diferită de proza ştiinţifică curentă.. ca să facem dreptate felului în care înţelegem lumea lui Dumnezeu. atunci evident că nu este cazul. Avem nevoie de ambele niveluri de înţelegere. de o profunzime mult mai adâncă decât poate obţine orice pură descriere „ştiinţifică" a aceleiaşi scene. . ştiinţifică şi religioasă. Există o anumită ironie în reflecţia că ateul convins prof. Diferitele motive ale . spre inţelepţirea cea întru dreptate. spre mustrare. Richard Dawkins împărtăşeşte cu unii creştini ideea că adevărurile religioase şi ştiinţifice aparţin aceluiaşi domeniu.

el s-a bazat pe cunoştinţele prietenilor lui clerici şi a compus o lucrare care a ajuns să fie cunoscută drept „Scrisoare către Marea Ducesă Christina" (1615) şi în care aborda global problema relaţiei dintre Biblie şi ştiinţă. 9. Conform lui Augustin. nu al astronomiei. de vreme ce acestea nici nu ar fi fost înţelese de marea masă a populaţiei. sau că Dumnezeu locuieşte într-o casă. Câteva versete mai departe.2: „a întărit lumea care nu se va clinti". ci mai degrabă să le explice oamenilor calea mântuirii. Nimeni nu crede cu adevărat că pădurile cântă. -44- 9- . Alexander. au încercat să folosească fragmente din Psalmi şi alte cărţi ca să critice coperni-canismul. dar Duhul Sfânt nu dorea ca oamenii să ştie lucruri care nu sunt necesare nimănui pentru mântuire13. deşi ar fi mai exact să o numim o disensiune din interiorul Bisericii Catolice. şi în mod similar Psalmul 95/96. a devenit foarte răspândit. nu cum merg cerurile". scriitorii Vechiului şi Noului Testament au fost conştienţi de adevărurile astronomiei şi cita din Augustin ca să sublinieze această idee: Deci să spunem pe scurt. afacerea Galileo a devenit simbolul modelului de război apărut în a doua jumătate a secolului ca modalitate de a descrie relaţia dintre ştiinţă şi credinţă. ii. pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. 2001. Aspectul cel mai pertinent al conflictului pentru scopurile noastre este felul în care unii dintre preoţii iezuiţi ai vremii. Cambridge.. După cum Cambridge University Press.Hr. De Genesi ad litteram (Comentariu literal la Genez?). în versetul 7 al Psalmului 92/93 citim „casei tale se cuvine sfinţenie. Afacerea Galileo este citată şi astăzi ca exemplu pentru conflictul dintre ştiinţă şi credinţă. Psalmii în chestiune s u n t poezie.10 citim despre câmpiile care tresaltă de veselie şi despre pădurile care cântă de bucurie (versetul 12). a fost arestat la domiciliu pentru tot restul vieţii iar mai târziu. îti care Dumnezeu „se acomoda".Doctrina biblică a creaţiei Creaţie sau evoluţie opoziţiei dintre Galileo şi Biserica Catolică sunt destul de complexe şi au fost descrise de multe ori12. întru lungime de zile". că autorii noştri ştiau adevărul. scria Galileo. 1991. ei spun „cum să mergi în ceruri. astăzi înţelegem aceşti psalmi ca pe imnuri poetice de tipul imnurilor de adoraţie pe care le cântăm în biserici. Aceasta rămâne una dintre cele mai vechi publicaţii scrise de un filosof naturalist care încearcă serios să facă legătura între folosirea Scripturii şi noua „filosofie mecanicistă" (adică ştiinţa modernă aşa cum o cunoaştem noi). de vreme ce Galileo a rămas un catolic fidel până la sfârşitul zilelor sale.9-10: „Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit. judeca-va popoare cu dreptate. se adapta la nivelul cititorilor textului biblic. discutând despre forma raiului. Morala acestei istorii este aceea că ar trebui să ne opunem ideii că pasajele biblice pot fi scoase din contextul lor originar pentru criticarea unor idei ştiinţifice." Cum a făcut şi Galileo la vremea lui. 1 3 Augustin. scopul Bibliei nu era cel de a propune teorii astronomice. în gândirea lui Augustin. Pe astfel de baze Galileo susţinea că din acest motiv era nepotrivit să folosească pasaje din Psalmi ca să-i înveţe pe oameni astronomie: psalmii au fost scrişi în scopul mântuirii. Doamne. Deşi e puţin probabil ca Galileo să l i citit personal prea mult din Augustin şi ceilalţi Părinţi timpurii ai Bisericii. în timpurile lui Galileo acest principiu al „adaptării". Acest principiu al adaptării a fost dominant şi în scrierile lui Calvin şi în cele ale filosofilor naturalişti protestanţi. D. 405 d. Printre aceste pasaje se număra şi Psalmul 92/93. în Psalmul 96. în secolul al XIX-lea. Oxford. care se opuneau lui Galileo (care era el însuşi catolic). Toate acestea ar putea părea triviale dacă nu ar fi dus la o ruptură serioasă între Galileo şi Biserica Catolică medievală. cum a ajuns să fie numit.R. Deşi Galileo nu a fost niciodată torturat sau închis de Inchiziţie (în ciuda necontenitelor poveşti populare care susţin contrariul). agravată de lipsa de diplomaţie a lui Galileo. Rebuilding the Matrix — Science and Faith in the 21 st Century. Lion.

Scopul nostru nu este nici să «param. membru fondator al Societăţii Regale din Anglia. Cele două merg bine împreună pentru că ambele sunt înrădăcinate în ştiinţa prezentului. dar care lămuresc trecutul în forme pe care le vom explica pe parcurs. ideea mişcării Pământului pe care o prezenta Gilbert. nu e nimic nou sub soare. Vom lăsa pentru un capitol ulterior sarcina să cercetăm dacă aceste asocieri ideologice particulare cu termenul „evoluţie" sunt justificate. s-a folosit de limba populară prin Moise şi alţi profeţi. Scopul nostru nu e să rezumăm felul în care teoria lui Darwin a fost expusă la început şi dezvoltată ulterior. Scopul acestui capitol şi al următoarelor două este altul: să rezume pentru nespecialişti înţelegerea ştiinţifică Uimită a evoluţiei biologice. având 13 700 milioane de ani. ADN şi gene Ce înţelegem p r i n evoluţie? datare. ci să sărim direct în momentul prezent. sau care îi analizează expresiile cu regulile exacte ale filosofiei". Evoluţia este un proces îndelungat Evoluţia biologică este un proces lent care se desfăşoară pe multe milioane. dar uneori este valabil şi inversul.. Commentary on Genesis. care nu exprimă lucrurile aşa „cum sunt în ele însele. Adesea creştinii îi n i ţ i c ă pc oamenii de ştiinţă atei pentru slaba cunoaştere a teologiei.alvin. 2007 (download gratuit la adresa se întrepătrund lumile ştiinţei şi credinţei. mai amănunţit of the după Faraday Paper nr. ar fi ştiut tot ce era de ştiut despre lumea naturală. ori i-au citit cărţile şi i-au auzit mesajul limpede care spune că evoluţia şi credinţa în Dumnezeu sunt incompatibile."17. într-o mare măsură au avut succes în această misiune. Kepler comentează că „Legenda vieţii CNIC mereu aceeaşi. de fapt. R. după o discuţie lungă despre evolutionism. IAI creştinii fac în public afirmaţii stânjenitoare. el argumenta că scriitorii biblici îşi adaptaseră povestirile la puterea de înţelegere a oamenilor. e scrisă pentru înţelegerea şi mântuirea omenirii din toate epocile. Nu primeşti indicaţii în chestiunile fizice [din Biblie]. Suntem grădini zoologice ambulante! Scopul teoriei biologice evoluţioniste este să explice de unde provine această masă supraabundentă de viaţă şi să lămurească în cc fel se înrudesc între ele diferitele făpturi vii. alvin. la sfârşit să constataţi că fiecare persoană din jurul mesei are o concepţie foarte diferită despre ceea ce înseamnă. Scopul teoriei lui Darwin este să rxplice diversitatea biologică pe care o vedem în jurul nostru pe Întreaga planetă. Chiar şi cei care nu cred în teoria evoluţiei ar face bine It înţeleagă exact cu ce anume nu sunt de acord! Aceste capitole «plorcază un material cu care nu sunt familiarizaţi. Biserica a mai trecut prin aceste stadii. termenul. O aprofundare mai atentă a înţelegerii biblice de ansamblu a creaţiei. în cele ce urmează c important să încercăm să rămânem fideli intenţiei autorului. Cei mai mulţi oameni nu realizează că în corpurile noastre trăiesc aproximativ IO14 bacterii (adică 10 urmat de alte treisprezece zerouri). 2001. 136. prima contribuţie originală majoră la ştiinţa modernă publicată în Anglia. Susţinând. care dezvăluie o cunoaştere slabă a biologiei şi geologiei. ca Moise. de fapt miliarde de ani. ci IA explicăm ce vor să spună biologii atunci când vorbesc despre tvoltiţie. Planeta noastră adăposteşte aproximativ 10-20 de milioane de specii vii. dar alegeau. care în scrierile sale a făcut numeroase referiri la comentariile lui Calvin. poate. Prima idee care trebuie subliniată este că înţelegerea biologică A evoluţiei este mult mai restricţionată decât largile semnificaţii lilosofice menţionate mai sus. în care suntem obişnuiţi să întâlnim sute de specii biologice diferite în cursul normal al vieţii de fiecare zi. soarele apune şi se zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi". Universul este de It ci ori mai bătrân. sub îndrumarea Duhului Sfânt. ADO^şigent Este foarte posibil ca într-un grup.S. sunt importante pentru sănătatea noastră şi pentru cea a familiei şi prietenilor. însemnând că participanţii nu discută. toţi.7.. Prin urmare schimbul de idei este foarte neproductiv. De Magnete (1600).. De unde vin ele şi cum ? Soluţionarea unei provocări ştiinţifice ca aceasta este un fel de „cine-e-făptaşul": cum ? Unde ? Când ? Ţelul ştiinţei este să găsească cea mai bună explicaţie la acest gen de întrebări. Poate alţii au întâlnit termenul „evoluţie" în contexte destul de diferite. ca regulă a credinţei şi supunerii noastre. de-a lungul anilor. alături de înţelegerea felului în care se leagă această perspectivă IX-lea. iar nu să tragem de ea ca să fie judecătoarea adevărurilor naturale aşa cum vor fi ele descoperite de căutarea noastră şi de experienţă16. Wright explica faptul că Moise nu intenţionase niciodată să expună teorii matematice şi fizice. echivalată într-o oarecare măsură cu ateismul. Earth. ci după aparenţele lor şi cum sunt concepute în opinia publică". Mesajul este unul moral. termenii „evoluţie" sau „evoluat" sunt folosiţi adesea ca substitut pentru cuvântul „dezvoltare". DAI dacă vrem să înţelegem la ce se referă evoluţia. Commentary on Psalms. Pentru unii oameni termenul „evoluţie" înseamnă o filosofie fără Dumnezeu.15.R. luteran fidel. Poate au crescut în perioada comunistă într-o ţară în care propaganda şi aparatul educaţional de stat erau folosite pentru a identifica termenul „evoluţie" cu ateismul. iar când şi-a propus să educe şi să fie pe înţelesul celor mai simple şi mai needucate persoane. J. Deci. spune Calvin. sarcină rezervată capitolului 6. în jur de zece bacterii pentru fiecare din cele IO13 celule din care sunt alcătuite ţesuturile corpului nostru. Science and faith in the 21 st Century. 8. în teoria pe care o avem astăzi1. cu înţelegerea sa implicită ca „progres". Edward Wright a preluat această temă când a scris prefaţa lucrării lui William Gilbert. 3. cuvântul lui Dumnezeu. Dacă domiciliul sau serviciul ne ţin departe de făpturile vii vizibile. iar scrierile lor ajung la noi ca un exemplu pentru cum ar trebui procedat. care evoluează către o condiţie mai bună decât cea prezentă. Filosofii naturalişti şi bibliştii din secolul al XVIIlea aveau dorinţa comună de a menţine autoritatea Scripturii într-o relaţie pozitivă cu noua ştiinţă.. Biblia era o „carte pentru mireni" şi „cel care învaţă astronomie şi alte arte obscure să se ducă în altă parte"14: Duhul Sfânt nu a avut intenţia să-i învăţe [pe oameni] astronomie. Moise „şi-a adaptat scrierea pentru folosul comun".. atunci putem fi destul de siguri că punctul de intersecţie are o anumită «cninificaţie. atunci ne putem gândi (deşi din fericire nu le vedem) la sutele de specii de bacterii şi la alte organisme care locuiesc în trupurile noastre. Oxford.care să ne întoarcem din nou la Biblie ca să vedem cumwww. să înţelegem Scriptura în cultura şi contextul ei şi să nu încercăm să proiectăm asupra ei o orânduire seculară modernistă în care se acordă un statut privilegiat cunoaşterii ştiinţifice. Ca bonus. 1. Departe de asta: pentru creştini. după care în capitolul 5 vom trata subiectul particular al formării speciilor şi legătura sa cu urmele fosile. Wilkins se opunea total celor care „caută secrete ale naturii în cuvintele Scripturii. Poate alţii l-au ascultat pe Richard Dawkins. pe baza experimentelor efectuate în laboratoarele de astăzi. ţinând cont de aceste intervale uriaşe de timp. mai ales genetica. Din fericire. despre acelaşi lucru. (V înţelegem prin evoluţie? Datare. a scris New Astronomy (1609). Ce înţelegem astăzi prin evoluţie ? în capitolul de faţă vom analiza două din componentele-cheie de care avem nevoie ca să înţelegem informaţia de bază: metode de datare şi genetică. Duhul Sfânt vorbeşte mai degrabă copilăreşte decât de neînţeles pentru cei umili şi neînvăţaţi15. Rebuilding the Matrix — ne oferă aparatul con-ceptual-cheie de care avem nevoie în demersul nostru. atunci privim o lume cu o diversitate imensă. Să răspundem cât mai bine putem la astfel de întrebări ştiinţifice nu este în niciun caz o întreprindere care rivalizează cu încercarea creştină de a înţelege doctrina biblică a creaţiei aşa cum am rezumat-o în capitolul anterior. prin care dorim să explorăm teologică de cunoaşterea ştiinţifică. Este ca şi cum ai trage mai multe linii pe o pagină — dacă liniile se intersectează în exact acelaşi punct. vezi Alexander. Poate că astăzi nu mai avem aceeaşi idee despre „adaptare". Gesammelte Werke. atunci e Important să dobândim nişte cunoştinţe fundamentale de biologie în general şi despre genetică în particular.faraday-institute.5) spune că „soarele răsare. multe din lucrurile pe care le vom examina. în prefaţa lui. care predă la Oxford înţelegerea publică a ştiinţei. descrierea lumii lui Dumnezeu este o faptă sfântă şi ne vom da silinţa să înţelegem toate lucrările lui Dumnezeu cât mai corect cu putinţă. Wilkins. de exemplu ideea societăţii în general sau a omenirii în particular. Cea mai bună estimare curentă a vârstei materiei care formează Pământul este la 4 566 milioane de ani. în special să vedem dacă este corect să identificăm evoluţia cu ateismul. nici copernicanismul în Biblie. cu o oarecare justificare.31. Este însă cu siguranţă adevărat că Biblia. atunci când Ecleziastul (1. Discourse Concerning a New Planet. Dacă privim pe fereastră şi suntem suficient de norocoşi să avem o grădină sau măcar câţiva copaci prin preajmă. să „simplifice" mesajul pentru cititorul de rând. Radioizotopi . spunându-ne că nu a găsit nici aristotelismul. Ca introducere ar fi foarte util să facem o scurtă prezentare a motivelor pentru care oamenii de ştiinţă cred că lumea este atât de veche2. potrivit căreia scriitorii biblici. Când Kepler. Mulţi oameni se întreabă cum ajung oamenii de ştiinţă la astfel de date. în capitolul 4 vom defini principalele concepte ale teoriei evoluţioniste.org). 1 7 Kcpler. acum există m u l t e metode diferite care pot fi folosite pentru a ajunge practic IR acelaşi rezultat.. susţinea că: Ar fi o fericire dacă am putea scuti Scriptura de controversele filosofice: dacă ne-am mulţumi să o lăsăm să fie perfectă pentru scopul ei iniţial. în conversaţia zilnică. Identificarea ideologică mai persistă şi astăzi în unele ţări comuniste. Această incursiune istorică este importantă pentru noi. D. scrisă într-o naraţiune atemporală care n u depinde de cele mai noi descoperiri ştiinţifice. ci mai degrabă „să se adapteze la înţelegerea şi modul de vorbire al oamenilor obişnuiţi". John Wilkins. 1640. pe larg ?n White. The Age ştiinţa. Lion. nici să criticăm teoria. în realitate..

L..).. în tiiadstcin. aliniat în marc cu axa de rotaţie a Pământului. a doua. depinde de polaritatea lor magnetică. Strategia ca să le putem folosi pentru datarea Pământului însuşi este să măsurăm proporţiile uraniu-plumb din materialul meteo-ritic căzut recent pe Pământ şi să comparăm aceste proporţii cu cele găsite în minereurile de plumb. temperatura şi legăturile chimice. folosit de această dată pentru datarea rocilor.. Există astăzi mai bine de patruzeci de radioizotopi diferiţi folosiţi în mod obişnuit pentru metodele de datare. Deoarece astfel de meteoriţi AU rămas izolaţi în călătoria lor prin spaţiu încă de la formarea «istcmului solar. 300 000 de ani pentru clor-36. cu date bine stabilite. Un al doilea tip de schimbări ciclice neregulate. De fapt. aşa cum am menţionat deja. Metoda ne bazează pe faptul că numeroşi atomi au nucleu instabil (nuclizii-„părinte"). care se dezintegrează spontan la un stadiu de energie inferior (nuclizii-„fiică").MA IP (aprox. generând cicluri a câte 40 000 de ani. Această rată de descompunere este independentă de condiţiile fizice şi chimice ca presiunea. că nici atomii-părinte. Era Perioada Cuaternar Epoca Recent Pleistocen j Neozoic Neogen < Terţiar Paleoeen * Pliocen Miocen Oligocen f { Eocen Paleoeen Cretacic Mezozoic Jurasic Triasic Permian Carbonifer Pennsylvanian Mississipian Paleozoic Devonian Silurian Ordovician Cambrian 0. ratele de dezintegrare sunt cunoscute cu până la 2%. Simpla cunoaştere a raporturilor plumb-uraniu prezente nu ne poate spune decât vârsta de când x-au separat de învelişul corpului din care s-a format Pământul. Acestea se referă la cicluri de modele climatice de l u n g ă durată cauzate de trei schimbări diferite în orbita Pământ u l u i în jurul Soarelui. 1 260 de milioane de ani pentru potasiu-40 în argon-40. Al treilea tip de ciclu se naşte din ceea ce în astronomie e cunoscut drept „precesiune" — ncliimbarea în direcţia axei de rotaţie a Pământului faţă de stelele lixc. apar în vestul Groenlandei. MA ÎP înseamnă Milioane de ani înaint de prezent. Aceasta implică două presupuneri majore: prima. cu alte cuvinte. F. care are loc la o perioadă de aproximativ 26 000 de ani.A. şi 700 milioane de ani pentru uraniu-235 în plumb-207. La începuturile istoriei sale. inversările de polaritate pot fi recunoscute şi folosite pentru datarea bazei vulcanice a fundului mării până acum 170 milioane dc ani. atomii-fiică tind să se elibereze tlacă roca este încălzită sau perturbată în alt mod. uraniul fiind ideal pentru astfel de măsurători datorită timpului său lung de înjumătăţire (700 milioane de ani).3 24 34 55 65 144 206 251 290 323 354 417 443 490 543 Una dintre aceste metode depinde de ciclurile Milankovici. datând de acum 3 806 ± 2 milioane de ani şi ilând semne de scufundare în apă. Principalele ere geologice recente.8 5. I finnov. care aruncă un pod peste timp până la începuturile istoriei Pământului. Ca să înţelegem cum anume sunt folosiţi radioizotopii pentru datarea originilor planetei noastre. cele mai exacte metode folosite astăzi pentru datarea rocilor geologice sunt cele bazate pe uraniu-plumb şi metodele argon-40/argon-39. astfel că 50% din părinte se pierde la fiecare 1 260 de milioane de ani. Ambele se bazează pe sisteme diferite de dezintegrare. sau cel puţin că raportul iniţial este cunoscut. Aceasta a fost cheia descoperirii faptului că fundul mării se Figura 1. pentru că o parte din atomii-fiică s-au pierdut. cum ar fi: 1. deci radioizotopii m u n t nişte „ceasuri" minunate. că niciun atom al nuclidului-fiică nu era prezent când s-a format roca. e important să ne amintim că sistemul solar s-a format dintr-o coliziune masivă de material derivat din meteoriţi care s-au adunat în corpuri planetare distincte. care are forma unei elipse. Smith. (Comparativ cu aceasta. Ciclurile de măsurare Dacă perioadele fixe de dezintegrare ale radioizotopilor ar fi singurele modalităţi pe care le-am avea pentru măsurarea vârstei rocilor şi a fosilelor găsite în ele. Câmpul magnetic îşi inver-xcază polaritatea în medie de două sau de trei ori la un milion de ani. Acest interval e cunoscut ca „timpul de înju-mătăţire" a izotopului. ca şi a vârstei tocilor şi a evenimentelor de la începuturile Pământului. vârsta majorităţii fosilelor de animale şi plante pare destul de fragedă. Pământul era o masă lichidă incandescentă. dar treptat s-a răcit suficient de mult ca rocile să se poată forma. „Earth's orbital parameters and cycle stratigraphy". Mişcările fluide în nucleul lichid al Pământului creează u n dinam ce generează un câmp magnetic bipolar global. Din fericire. îngăduind o datare precisă până în urmă cu 30 milioane de ani3. timpul cât durează ca nuclidul-părinte să se dezintegreze pe jumătate. C u m rocile care au în compoziţie minerale magnetice înregis-licază direcţia câmpului magnetic în momentul depozitării lor. având în vedere că datează numai d i n recenta perioadă ce reprezintă doar 10% din istoria Pământ u l u i . fapt care îngăduie realizarea unor verificări interioare constante care să arate că nu s-au pierdut şi nu s-au câştigat izotopi. dispunând astfel de o verificare comparativă foarte serioasă. Perioadele mai scurte de înjumătăţire sunt investigate cel mai bine prin folosirea izotopilor generaţi în atmosferă. Al doilea tip de ciclu provine din faptul că înclinarea axei Pământului se schimbă treptat. Cele mai vechi roci. ele tind să greşească în direcţia „tânără". De exemplu. A Geologic Time Scale 2004. Dar. Excentricitatea cute o măsură a îndepărtării acestei elipse de forma circulară şi produce cicluri de 100 000 şi 413 000 de ani. (ed. J. n u m i t e astfel după inginerul civil şi matematicianul sârb Milutin Milankovici.52 milioane de ani pentru beriliu-10. Aşadar datarea Pământului se face mai mult sau mai puţin la fel ca datarea formării sistemului solar. nici atomii-fiică nu s-au pierdut preferenţial din rocă de la formarea ei. fapt care sugerează că oceanele existau deja în această etapă timpurie a istoriei Pământului. potasiu-40 (nu-elidul-„părinte") se dezintegrează în argon40 (nuclidul-„fiică") la o rată fixă. vom ilustra în Figura 1 terminologia curentă cel mai frecv e n t folosită. Cum am putea măsura un eveniment care a avut loc cu atât de mult timp în urmă? Vârsta Pământului a fost determinată ca fiind de 4 566 ± 2 milioane de ani folosind nistcmul de dezintegrare a uraniului în eşantioane luate din minereuri de plumb din scoarţa Pământului. De exemplu. Aceste date pol fi comparate ulterior cu cele obţinute prin metodele bazate pc dezintegrarea radioactivă.) Creaţie sau evoluţie Doctrina biblică a creaţiei Dezintegrarea radioizotopilor oferă una dintre cele mai importante metode de datare a vârstei Pământului. A. astfel încât dacă datele sunt incorecte. ele au un efect climatic ritmic asupra sedimentelor. -46- 1 . ei înregistrează proporţiile izotopice originare a l e materialului care s-a unit iniţial pentru formarea Pământului. inclusiv planeta noastră. şi 5 715 ani pentru binecunoscutul carbon-14. atunci ar trebui să ne îngrijorăm că am depinde prea mult de o singură metodă de datare. Ogg. 18 800 milioane de ani pentru rubidiu-87 în stronţiu-87. De exemplu. există alte câteva metode de măsurare care se bazează pe principii destul de diferite. Nordul magnetic devine sud.01 1. Timpul de înjumătăţire a sistemelor cu izotopi folosite în mod curent include 106 000 milioane de ani pentru samariu-147 în neodim-143. în cele mai multe cazuri. adesea e posibil să folosim două sau chiar trei sisteme diferite de izotopi părintefiică în acelaşi eşantion. iar sudul magnetic devine nord. Cum mai târziu va fi necesar să facem referiri permanente I u marile ere geologice ce acoperă ultima parte a istoriei Pământ u l u i . Importanţa acestor cicluri pentru discuţia noastră constă în f a p t u l că impactul lor poate fi măsurat pe Pământ. iar incertitudinile datelor derivate din dezintegrarea radiometrică sunt de numai câteva sutimi. Metoda funcţionează prin măsurarea raportului dintre nu-clizii-fiică şi nuclidul-părinte într-un eşantion de rocă sau alt material.

399-401. extinde. f 35 3va §■ B> ■o £ S f Z 31 O o < E J EE 8. sau mai prozaica numărătoare a straturilor de gheaţă ori a inelelor copacilor. 5 Există patru nucleotide diferite care compun „alfabetul" genetic. xi . 55-62. Nature 429. Gradul de eroare în numărarea straturilor anuale creşte de la 2% acum 11 000 de ani. numite nucleotide. 2004. pe măsură ce straturile devin mai compacte. unii dintre ei având chiar 4 000 de ani sau mai mult. Ce sunt genele ? Ca să înţelegem evoluţia este necesar să înţelegem mai întâi câte ceva despre gene. numit ARN mesager8. care sunt înfăşurate u n a în jurul celeilalte asemenea unor sfori răsucite — faimoasa spirală dublă.J închisă într-o membrană în mijlocul fiecărei celule. nu doar aceste „genei tradiţionale". care în 1960 a revoluţionat interpretarea geologică a istoriei Pământului. După r u m vom vedea mai târziu. Ceea ce se ştie mai puţin este că lăţimea fiecărui inel în parte variază în funcţie de schimbările climei locale. dc la ochii albaştri până la genunchii slabi. Dacă toţi copacii dintr-o anumită zonă arată aceleaşi tipare determinate de climat. (Cambridge University Press. la fel ca şi existenţa prafului şi a altor poluanţi. Aşadar trebuie să existe o modalitate de a scoate informaţia genelor dini nucleu în citoplasmă. . Genele codificatoare de proteine sunt cele mai cunoscute. Numărarea straturilor anuale din nucleele calotei de gheaţă a Antarcticii ne poate purta mult mai departe în trecut decât atât. Holt Rinehartşi Winston. Cum se divide ADN-ul pentru a forma două molecule-fiică de ADN Rtprodus cu permisiunea acordată de R.! Dar sinteza proteinelor are loc în citoplasmă celulei.S.de informaţie genetică: în primul rând există genele! „tradiţionale" care codifică glacial cycles from an implicate trei tipuri i principale pp.. zi rari cunoscu?i ca selenocistin? ?i piroiizin? care sunt folosi?i numai ?n contexte speciale. la 10% pentru straturile dc acum 150 000 de ani. însă de-a lungul ultimului deceniu a devenit tot mai limpede că şi alte secvenţe ADN sunt] purtătoarele unei informaţii genetice vitale. "Eight organismului. care apoi se deplasează înj citoplasmă unde „descarcă" informaţia în secvenţa aminoacidăj de proteine printr-un proces complex ale cărui detalii nu ne interesează aici.at is a Gene ?". dovedind de exemplu o activitate vulcanică intensă i n anumiţi ani.1 O O <D : -S. dar la adâncimi mai mari. moleculele care alcătuiesc făpturile vii şi care le îngăduie să funcţioneze aşa cum o fac. pp. ADN reprezintă abrevierea pentru acid dczoxiribonucleic. astfel încât atunci când o celulă se divide. sunt codificate în ADN-ul nostru. Poethig şi colab. toate aceste diverse metode de datare se combină într-un set puternic de unelte pentru stabilirea extrem de lungilor perioade de timp de tare a avut nevoie evoluţia. Nature 441.2004.Hr. care acţionează ca un centru de comandă pentru operaţide celulare. Definirea unei „gene" a devenit mult mai complexă în ultimul deceniu. Acesta este compus din două lanţuri de „litere" ale alfabetului genetic.2006. în general putem defini o „genă" ca fiind orice segment de ADN care oferă informaţia necesară pentru dezvoltarea şi funcţionarea Members. Numărarea inelelor şi a straturilor nucleului Toată lumea ştie că numărarea inelelor pe care le vedem pe trunchiul unui pom ne permite să estimăm vârsta copacului. este posibil ca unele straturi anuale să fie sărite sau ca la baza calotei de gheaţă retopirea şi reîngheţarea să fi distorsionat sedimentarea anuală. fiecare replicându-se apoi pentru a forma două molecule-„fiice" de ADN (cum ilustrează Figura 2). ducând la teoria plăcilor tectonice. Proteinele sunt compuse din lanţuri a câte douăzeci de aminoa-cizi diferiţi. definită de secvenţa nucleotidelor în ADN7. inclusiv compoziţia şi temperatura atmosferei într-o anumită perioadă. 211 9 I Figura 2. Cambridge. 2004). Cea mai mare parte a ADN-ului se găseşte în nucleu (nu toatei celulele au un nucleu). SUA (adaptat după George Johnson si Peter Raven IVology. astfel I încât termenul „genă" e folosit uneori numai pentru acestei tipuri de secvenţă nucleotidică. schimbarea câmpului magnetic. iar proprietăţile lor depind în întregime de secvenţa aminoacidă exactă. Aici sunt Antarctic ice core". Sarcina aceasta este îndeplinită de un compus chimic foarte asemănător cu ADN-ul. 3 <D < ! i .! ADN-ul îşi traduce codul în ARN. 623-628. datorită înţelegerii tot mai profunde a variatelor moduri în care codifică genele informaţia6. inelele copacilor pot fi numărate dincolo de perioada de viaţă a fiecărui copac în parte. schimbările care se produc în materialul genetic pot oferi şi ele un „ceas intern" folositor pentru estimarea vârstei. Toate informaţiile legate de moştenirea noastră. Cenuşa vulcanică şi chimicalele sunt spălate din atmosferă de ploaie şi ninsoare şi sfârşesc ca indicii în anumite depozite sedimentare. iar secvenţa lor exactă — ca nişte boabe de patru culori diferite pe un şirag — este cea care oferă informaţia genetică necesară pentru construirea organismelor vii. o structură asemănătoare cu un sac. şi cronologii similare au fost create şi în alte părţi. Din analiza straturilor acestor nuclee poate fi obţinută o mare cantitate de date. Un nucleu de 3 190 metri (10 500 picioare) are gheaţă de acum 740 000 de ani4. ajungând până dincolo de 8 400 î. fiecare moleculă d c ADN face copii după sine „desfăcând" cele două lanţuri. Departamentul de Biologie «I Universităţii din Pennsylvania. proteinele. schimbări ciclice în orbita Pământului. O cronologie unică bazată pe inelele copacilor a fost construită în funcţie de copacii din Germania centrală. partea dintre nucleu şi membrana exterioară a celulei (peretele). Genele sunt codificate de o substanţă chimică numită ADN5. Fiecare nucleotidă de pe un lanţ se potriveşte exact c u numărul său opus de pe celălalt lanţ (cunoscute ca „perechi de baze"). descoperind trunchiuri cu o porţiune de suprapunere suficientă ca o anumită secvenţă din tiparul unui inel de copac mai tânăr să fie corelată cu una dintr-un copac mai bătrân. Numărarea straturilor anuale din depozitul exterior al gheţii este certă. pp.. brevierea pentru acid ribonucleic. Indiferent dacă este vorba de dezintegrare radioactivă.

Invers. care îşi relatează convertirea de la ateism la credinţa în Hristos în best-«cllcrul său Limbajul lui Dumnezeu^. ADN şi gene Al doilea tip de informaţie codificat de ADN priveşte reglarea — cronometrarea activării şi dezactivării genelor care codifică proteine şi controlarea cantităţii de proteine produse de fiecare genă. pp. Unele dintre aceste clase de ARN descoperite de curând sunt implicate în reglementarea cantităţii de proteine fabricate de o anumită genă codificatoare de proteină. în New Scientist. primind o mulţime de bunătăţi din simplul fapt că trăieşte în interiorul unor insecte. Cepele. Este păcat că la începuturile cercetării ADN-uIui. M. „Genomics: junking the junk DNA". ?n Genome 11 Francis Collins. deşi juriul nu poate decide pe moment cât de mare poate fi acest procentaj14. Un proiect major numit ENCODE („Enciclopedia Elementelor ADN") este în acest moment în desfăşurare. ci se referă la retenţia permanentă a genelor duplicate în genom de-a lungul multor generaţii. (tâmpul genomicii răstoarnă cu rapiditate multe idei preconcepute ale geneticii şi cu siguranţă vor mai exista şi alte surprize. cu 130 miliarde de perechi de baze. „AII about Craig: the first „full" genome sequence". Aceasta include o mare cantitate de A D N aşa-numit transpozonic care se găseşte în genomuri. şi colab. cu atât mai -60- 1 . Una dintre aceste surprize şi-a făcut deja apariţia: marea varietate în mărimea genomurilor. deci termenul „genomică" se referă la succesiunea şi compararea genomurilor din diverse organisme. 199203. p. . ilar un alt peşte. De dragul analogiei. care poartă numele Carsonella ruddii şi trăieşte în interiorul insectelor. şi aş vrea să îl văd pe acela care afirmă că cepele sunt mai complexe biologic decât noi! Genomul pcştelui-balon este cel mai mic dintre toate vertebratele cunoscute. ar putea exista motive bine întemeiate pentru ea.A. De fapt. A u un stil de viaţă neliniştit. există numeroase anomalii şi în privinţa numărului diferit de gene codificatoare de proteine necesare pentru construirea diferitelor organisme. complexitatea. ?n Gene. O mare surpriză este descoperirea că ARN mesager nu provine numai din genele codificatoare de proteine. Palade.. pp. Nature 448. în Current Opinăm in Plant Biology. în alte cazuri. lucru de înţeles atunci când ne dăm seama că ea este o amatoare de mâncare pe seama altuia. Dar. 1.W. 10.. nu sunt implicate în sinteza proteinelor. 855-858. entuziasmul descoperirii. analizate separat. în Scientific American. ci diferite tipuri de ARN care. de exemplu. L. au 17 miliarde dc perechi de baze nucleotide în ADN-ul lor. genomurile conţin numeroase secvenţe ADN retrovirale. apoi peste unele galbene. din motive tehnice. 134. Hedges. De fapt aceasta a fost prima «ecvenţă obţinută din cele două copii ale fiecărei molecule de ADN conţinute în celulele umane. Există oare un motiv pentru împrăştierea în genom a gene-lor-cheie într-un mod care la prima vedere pare mai degrabă întâmplător ? Un motiv ar putea fi asemănător strategiei pe care Forţele Aeriene Regale Britanice au adoptat-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 2009]. Costul secvenţierii «cade rapid: va apărea secvenţierea genomului cu 20 000 $ şi există un program care îşi propune ca până în 2014 să secvenţieze u n genom uman cu numai 1 000 $10. unde transpozonii constituie aproape jumătate d i n genomuri. Acum este tot mai limpede că mult mai mult decât 5% din ADN-ul nostru poate îndeplini funcţii importante. uşor de identificat. în unele cazuri ele pot fi chiar implicate în schimbarea exprimării genice9. menţionat mai sus. "Retrotransposable elements and human 12 ? 447. Genomurile mai mari au nevoie de nuclee mai mari care să le găzduiască. Predicţiile bunului-simţ ar putea afirma că. Dar de ce au nevoie plantele de atâtea gene ? Arabidopsis. Limbajul lui Dumnezeu — Un om de ştiinţă aduce dovezi în sprijinul credinţei.. dacă vom colora paginile în roşu pentru a indica regiunile codificatoare de proteine şi în galben pentru a indica ADN-ul care codifică informaţie reglatoare atunci după cele câteva sute de pagini albe dăm peste câteva pagini roşii. Mare greşeală.2007. 2006. de exemplu. O bacterie foarte mică. care sunt încorporate în genomuri pe parcursul evoluţiei. 1 4 I Francis S. pp. deşi explicaţiile rămân întru câtva speculative. de asemenea. motiv pentru care a fost catalogată drept prima secvenţă de genom „complet". fără îndoială. frumuseţea ei. cu cât un organism viu devine mai complex. Batzer.. privilegiul de a face cercetare în domeniul funcţiilor genelor vor putea împărtăşi sentimentul de uimire al lui Francis Collins tu faţa complexităţii genomului. 627-632. care pâre să nu aibă legătură cu complexitatea organismului implicat. H. Au fost determinate secvenţele genomului complet (secvenţele tuturor „literelor" nucleotidice din ADN) al mai multor sute de organisme. când au împrăştiat prin ţară bazele avioanelor de luptă în încercarea de a minimiza daunele bombardamentelor inamice.. S-a estimat. Dar acel 5% de „ADN util" ar putea urca la un procent mai mare.Estimating the 11 11 iulie 2007. unii dintre ei creează în genomuri o diver-«itatc care se dovedeşte utilă din punct de vedere funcţional. într-un proces care oferă o valoroasă înregistrare a trecutului nostru evolutiv. 760-761. Genomurile noastre continuă să fie bombardate cu retrovirusuri şi transpozoni „copiaţi". p.. care din când în când se constituie ca ADN parazitar în mijlocul unei gene funcţionale. Cât despre mărimea variabilă a genomurilor. un eveniment care poate fi avantajos pentru organism17. care încep să fie înţelese tot mai bine. pp. 2007. ADN-ul parazitar are mult mai puţine şanse să fie atacat în mijlocul unei gene-cheie ce conţine informaţie. mai ales a unui om de ştiinţă care are bucuria de a fi şi creştin. 1 5 N«/«rc 449. 2006 Check. înţelegerea geneticii în general şi a genomurilor în particular este o modalitate extraordinară de a aprecia mai deplin minunea creaţiei lui Dumnezeu.2007. are numai 182 de gene. trad. E. mai puţin de 2 % din ADN-ul nostru codifică proteine şi se crede că în jur de 3 % din gene sunt implicate în codificarea celorlalte tipuri de informaţie reglatoare menţionate mai sus. iar scopul lui este să identifice toate părţile funcţionale ale ADN-ului15. ADN-ul nefolosit în codificarea proteinelor a fost tratat destul de fugitiv de unii savanţi ca „ADN necodificator". inclu-n i v în ale noastre. 2006. S. ce nicio altă fiinţă umană nu a mai înţeles până atunci. Ele fac aceasta tăind ARN mesager odată ce a fost făcut sau. 17 Pearson. 373. spre deosebire de ARN mesager pomenit mai sus.2007. The Language of God.A. ci şi din multe alte părţi ale ADN-ului ale căror funcţii nu sunt. retrotransposition rate of human Alu elements". Să ai şansa să vezi măreţia creaţiei. Nu este acelaşi lucru ca duplicarea ADN-ului care are loc ca parte normală a diviziunii celulei. mărimea (ţcnomurilor pare să depindă mai mult de cantitatea de „ADN parazitar" pe care o conţin. î n acest context merită să mai subliniem şi faptul că ducerea la capăt a marelui proiect de secvenţiere a întregului genom uman a fost coordonată de un creştin convins. în vreme ce orezul are 41 000 de gene. Ca savant. este cu adevărat o experienţă fără seamăn. 1 9 Callinan. deocamdată. 10 Church. 6-7. când scrie că: Munca unui om de ştiinţă implicat în acest proiect. In ciuda rarelor excepţii adineauri menţionate.M. Al treilea tip de „gene" sunt cele care nu codifică proteine. Herkc. and why are they there) ?". pp. ceea ce înseamnă că şi celulele trebuie să fie mai mari. peştele-plămân.. D. ci au roluri reglatorii independente. ocazional încă mai apar boli umane cauzate de lovituri în „puncte-cheie"19. departe dc a fi „dispensabili". E nevoie de numai câteva mii de gene pentru construirea unei bacterii. 9 Completarea secvenţierii genomului uman a dus deja la descoperiri importante privind legăturile dintre gene şi boli ca diabetul. deoarece cu cât celulele sunt mai mari. astfel de gene sunt destul de rare în ADN-ul nostru. Vezi şi: „The personal side of genomics". Suma totală a secvenţelor de nucleotide din ADN într-un organism dat este cunoscută ca „genomul" respectivului organism. cu atât mai mare şi mai complex devin genomul lui şi numărul de Iţenc necesare pentru codificarea acestei complexităţi. Francis Collins. Dar în acest caz bunul-simţ greşeşte.. acest „ADN parazitar" nu are o funcţie cunoscută şi este replicat pur şi simplu împreună cu restul genomurilor. Dar chiar şi aşa.A. 16 în loc să fie legată de complexitatea organismului. „Căptuşind" regiunile ADN-cheie de „comandă-control" cu o mulţime de regiuni ADN răsfirate care nu contează cu adevărat. Incertitudinea în privinţa numărului exact de gene apare dintr-un mic procentaj de ADN care. este o muncă de descoperire care poate reprezenta o formă de adorare a lui Dumnezeu. In viitor vom avea secvenţierea rapidă a genomurilor umane individuale care va fi depozitată fără îndoială în calculatoarele chirurgilor noştri. Numărul genelor codificatoare de proteine variază considerabil de la un organism la altul. comparativ cu bietele noastre 3 miliarde. pp. Free Press. Exemplul extrem al bacteriei Carsonella ruddii. Secvenţa completă a genomului antreprenorului Craig Venter a fost publicată în 2007 la un cost mult mai mare de 1 000 $n. Propriul nostru ADN conţine în jur de trei miliarde de nucleotide şi schema secvenţei a fost anunţată cu mare pompă în 2001. A. P.Dynamics.. este greu de secven-ţiat şi. de aproape patru sute ile ori mai multe16. urmate de alte sute de pagini albe înainte să întâlnim iar ceva interesant. Cantitatea relativ mică de gene codificatoare de proteine într-o mare largă de „alt" ADN în majoritatea genomurilor înseamnă că citirea istoriei genetice se aseamănă oarecum cu deschiderea unei enciclopedii în multe volume şi constatarea că primele câteva sute de pagini sunt albe. 104. 8 % din genomurile umane provin din retrovirusuri.2007. are numai 159 622 de perechi de baze în ADN şi are un genom atât de mic pentru că este foarte dependentă de gazda sa. Toţi cei care au. în 2004 urmând o versiune mai completă şi mai exactă... suprimând rolul acestui ARN mesager. Acest lucru poate fi un dezavantaj pentru aducerea oxigenului în celulele musculare. una dintre cele mai încântătoare experienţe este cea de a afla ceva. ianuarie 1 8 Pearson. din posibilitatea ca unele gene să fi fost sărite sau identificate greşit ca gene funcţionale. 11 iulie 2007. 5 000 pentru a crea o celulă de drojdie şi în jur de 15 000 de gene pentru realizarea unui vierme sau a unei drosofile. Curtea Veche Publishing. Savanţii care nu au credinţă personală în Dumnezeu experimentează.2006. Sterck. S. „How many genes are there in plants (.. New York. este cel mai mare. iar aceasta presupune ceva muncă din partea noastră! După cum am putea presupune din faptul că avem 25 000 de gene codificatoare de proteine sau mai puţine. secvenţiat în 350 de milioane perechi de baze nucleotide. M. Collins. Cordaux. o mică plantă din familia muştarului. artrita reumatică şi cancerul. Batzer. Ledford.Creaţie sau evoluţie Ce înţelegem prin evoluţie? Datare. In plus. ca şi mine. distrugând-o şi cauzând boala. după cum vom vedea mai jos. cu o rată de eroare de mai puţin de 1 la 100 000 de perechi de baze nucleotide. deschizând noi perspective fascinante asupra modurilor în care sunt conectate toate organismele vii. Dar să simţi bucuria descoperirii împreună cu bucuria veneraţiei este într-adevăr un moment intens pentru creştinul care este şi om de ştiinţă. Deci se pare că e posibil să avem mai multe variaţii (ţenctice în ADN-ul nostru decât ne-am fi imaginat iniţial12. R. Ştim acum că avem doar în jur de 20 000-25 000 de gene codificatoare de proteine.. are în jur de 26 500 de gene. „Genomes for all". din familia dipnoi.J. 33-39. Transpozonii sunt aşa-numitele „gene săritoare" ţi includ copii multiple ale unor secvenţe repetate. cunoscute. G. Itiieurcşti. că o dată la zece naşteri două dintre clasele majore de elemente transpozabile sunt adăugate ADN-ului uman18. Nature 449. de fapt.. „Hitting the on switch". disease".. ca şi în cazul variaţiilor mărimii totale a genomului. S-a dovedit că o mare parte a acestei expansiuni în numărul genelor se explică prin duplicarea genelor care are loc în timpul evoluţiei. Comparaţia celor două copii a relevat mai bine de patru milioane dc variaţii între ele şi mai puţin de 44% din genele codificatoare tic proteine ale lui Venter conţineau o diferenţă genetică între cele două copii. sărind adesea de la un cromozom la a l t u l şi cercetătorii devin tot mai conştienţi de faptul că. Check.. dar aprecierea necesită înţelegere.

Diferite animale şi plante au un număr diferit de cromozomi. dar de obicei nu o aflăm niciodată. călăuzind-o astfel în pelerinajul ei personal să-şi pună încrederea. De exemplu. genele care codifică enzimele ce catalizează toate procesele corporale şi le fac să funcţioneze la o rată corectă. „The Epigenomic Era Opens". constant activ: cromatina poate exista fie într-o configuraţie închisă. Mi s-a reamintit acest lucru recent. Cum construiesc genele organisme vii? 22 Dacă extragem ADN din celule şi—1 privim într-o eprubetă. au genomuri mari şi nu trec printr-un proces de metamorfoză. care ajunsese la o credinţă personală. Excepţiile de la această regulă generală sunt destul de rare.la Y sunt ?nseamn? cam 1/100 dintr-un ajută 2 Holmes. cangurii şi fiinţele umane. rinichii etc. Suntem cu toţii nişte fotocopiatoare ambulante. ceea ce încetineşte. oamenii posedând 22 de perechi de cromozomi identici. Nature 448. pp. S.R. vezi Nature un doc cc 378-379. Celulele germene conţin doar cromozomi singuri. Când ARN-m este făcut din ADN. ca şi prin alte diferenţe semnificative în secţiuni ale ADN-ului lor. adică tiparul de cromozomi perechi 1-23. proteinele structurale care alcătuiesc masa ţesuturilor corporale. Eu de exemplu mi-am petrecut ultimii şaptesprezece ani lucrând la o moleculă cunoscută ca CD45 (imunologii au prostul obicei de a eticheta diferite proteine cu numere plictisitoare). Adăugarea şi numai a unui singur grup fosfat poate schimba profund proprietăţile proteinei. dându-i intuiţia profundă că Dumnezeu trebuie să existe. în Cancer Cell. Follows.. PloS Biology. La biserica din Cambridge pe care o frecventez am botezat o licenţiată în ştiinţele naturii.. 2004. dirijate nu de un singur maestru. 5. D. într-un proces cunoscut sub numele de fosforilare.org. pp. 2006. Este cu adevărat remarcabil că informaţia cuprinsă în acest ADN — în genomuri — poate fi tradusă în entităţi vii complexe precum balenele. de pildă. Gena CD45 trece prin „splicing alternativ" pentru a genera opt versiuni diferite ale proteinei CD45 care sunt importante în reglarea sistemului defensiv al corpului împotriva atacurilor virusurilor şi bacteriilor. ?n principiu pute?i face care fluxul planul ?nmul?ind ARN-m cu 1013 ?i de asemenea. o descoperire recentă surprinzătoare este aceea că indivizii umani. apărând atunci când o singură genă defectuoasă este suficientă pentru a cauza boala. însă reducerea poate avea loc în moduri diferite pentru a alcătui un şir al variantei finale de molecule ARN-m. în acest Dumnezeu creator.R. A doua metodă de generare a diversităţii dintr-un număr limitat de gene este prin modificarea chimică a funcţiilor proteinelor odată ce acestea sunt produse. D. în care este produsmic de oameni. Cromatina închisă este compactată mai departe în fascicule strânse care alcătuiesc structurile cromozomiale ce pot fi văzute prin celulele pigmentate pentru a releva cariotipul. este convenabil să ai un genom mare dacă vrei să încetineşti rata de replicare a celulelor. „DNA Damage-induced Bcl-xL Deamidation is Mediated by NHE-1 Antiport Regulated Intracellular pH". frumuseţea acelei trăsături inginereşti a copleşit-o. ?nseamn? c? pe v?rful unui ac pot sta confortabil o sut? dc celule. cu alte cuvinte două copii întregi ale genomurilor noastre în fiecare celulă. avem perechi de cromozomi identici.R. diferă în numărul real de copii pe care le au la diverse gene25. Celulele sunt însă foarte mici: celulele tipic umane au numai în jur de 10 microni în diametru20. definind. Salamandrele... nu putem vedea altceva decât nişte firişoare de material alb şi păstos.2007 (Este o publicaţie online gratuită). Tobele sunt genele care fac proteinele reglatoare ce controlează activarea şi dezactivarea celorlalte gene. cel care ţinea prelegerea nu vorbea în niciun caz în termeni religioşi. întregii congregaţii. Oxlcy. O singură notă discordantă poate fi de ajuns să strice întreaga simfonie. în loc . aşadar. De aceea termenul „genă egoistă" nu este o metaforă prea utilă în descrierea rolului jucat de gene în organismele vii. Cum toate ovulele conţin un singur cromozom 2 0 Un micron reprezint? o milionime dintr-un metru sau este spermă X. trece printr-un proces de reducere prin care numai secţiunile dc informaţie realmente necesare pentru codificarea proteinei sunt incluse în produsul final. 2007.A. ci prin intermediul unei complexe reţele interactive de mesaje. Science 315. Project". în schimb.E. Invers. dezvoltarea. deci X cromozom Y. Alexander. în timp ce asculta. iar sperma conţine un cromozom X sau Y în proporţie de aproximativ 50:50. Strange. Mai mult. Genomurile sunt ca nişte orchestre simfonice care trebuie să cânte împreună într-un mod coordonat pentru a genera rezultatele necesare. fie XY pentru bărbaţi. deci una dintre sarcinile secvenţierii genomurilor este să construiască pentru fiecare cromozom o hartă care să descrie poziţia exactă a fiecărei gene în cromozom. dar în acelaşi timp sunetul unui cântăreţ foarte înzestrat poate fi denaturat repede dacă restul muzicienilor cântă fals. 5 metru. după cum vom vedea imediat. Primul este acela că multe gene îşi pot genera proprii versiuni diferite printr-un proces cunoscut ca „splicing alternativ". 23 Baylin. Desigur. Celulele germene se referă Ia ovulele şi sperma folosite pentru transmiterea moştenirii ADN la generaţia următoare. In realitate. La mijloc se găsesc câteva trucuri grozave care fac totul posibil. încărcându-şi şi descărcându-şi marfa. doi: 10. G. dacă sperma cu un X va câştiga cursa spre tubul fallopian pentru a fecunda ovulul. Secţiuni mari alcătuite din instrumente de un anumit tip sunt consacrate anumitor tipuri de produse ale genelor. spunându-ne că s-a convins că trebuie să existe un Dumnezeu pe când asista la o prelegere universitară obişnuită de biochimie. înţelegerea modului în care funcţionează genomurile este importantă pentru înţelegerea evoluţiei. ascultând informaţia uimitoare despre cum sunt compactaţi într-o singură celulă doi metri de ADN. pleacă constant. Flautele sunt receptoarele încorporate în pereţii celulelor. Yang. Cromozomii şi compactarea ADN-ului Compactarea strânsă a ADN-ului în celule este unul dintre cele mai remarcabile procese ale ingineriei biologice din lumea vie. Celulele somatice privesc tot restul. de asemenea. B. Nu avem încă un catalog complet al tuturor versiunilor modificate chimic ale proteinelor incluse în corpul nostru. Dacă tot ADN-ul din toate celulele unei singure fiinţe umane ar fi pus cap la cap. D. chiar înainte de a fi botezată a explicat în public. mântuitoare în Hristos dintr-un mediu cu totul ateu. nu mar surprinde deloc dacă totalul diferitelor versiuni ale proteinelor generate de cele 20 000 de gene pe care le avem ar depăşi un milion. la ?nceputul anului 2008 — de informaţie spre genomurilor este scăzut. fiecare celulă individuală produce în fiecare minut mii de km de ADN nou copiat.înceată va fi preluarea de oxigen. 37-49. Iar funcţionarea unei gene s-ar putea schimba considerabil în funcţie de prezenţa sau absenţa variantelor altor gene. Dac? menţinerea unui echilibru între bărbaţi şi femei în rândul populaţiei. fiecare genă este dependentă de acţiunile multor alte gene. în primul rând există micile diferenţe între indivizii aceleiaşi specii. la fel ca şi membrii altor specii. şi colab. precum creierul. R. şi colab. care îngăduie trecerea mesajelor din exteriorul celulei în interiorul ei. modelare a ţesutului şi dezvoltare a creierului. iar dacă aproximativ cu un 1/25 înot dintr-un inch. corpurile. Prin contrast. deci în dezvoltarea lor nu există o accelerare deosebită. specializate în mai bine de două sute de tipuri diferite de ţesut (precum inima.. într-un mod destul de neobişnuit. K. Fiecare cromozom constă dintr-o singură moleculă de ADN 2006. dar din fericire nu trebuie să ne gândim la asta — duplicarea ADN-ului funcţionează automat. vitală. ar ajunge la Lună şi înapoi de opt mii de ori211 Cum milioane din celulele noastre se divid în fiecare secundă. 2007. de exemplu activând sau dezactivând o enzimă ( o proteină cu funcţie catalizatoare). ceea ce înseamnă că avem un sistem informaţional de rezervă în cazul în care unul cedează. din fericire.S. cum a devenit creştină. dar odată ce acest catalog va fi terminat. după cum ştie fiecare chimist combinatoriu implicat în crearea mai multor sute de versiuni uşor diferite ale unor substanţe în scopuri farmaceutice. Oricine a avut privilegiul de a avea copii cunoaşte sentimentul de respect inspirat de copilul născut după toate acele luni de creştere celulară. Genomurile sunt sisteme de construcţie a organismelor într-un mod cooperativ. 848-853. într-o orchestră adevărată. dar s-ar putea dovedi că multe sute din genele noastre pot exista în genomurile noastre în copii de la trei în sus. Deci nu ne putem vrea niciodată la ADN c? este ?ntr-adev?r un drum Nature sistem dinamic. După cum se obişnuieşte în biserica noastră. secven?ierii2 metri (ARN mesager) lung. R. Modificările de proteine sunt adesea reversibile. 444-454.. prin Hristos.. F. secţiuni care nu au fost identificate decât recent24. Este o lucrare în desfăşurare. înainte ca oaza din deşert să sece. R. Dezarticularea acestui proces poate cauza cancerul. ci ca făcând parte dintr-un para?ia . dacă vom alătura acest număr la numărul de produse genetice generate prin amintitul „splicing alternativ". Smith. fiecare individ uman diferă de oricare altul din lume prin una la fiecare mie de nucleotide din ADN. De dragul discuţiei. plus cromozomii sexului XX sau XY (cel puţin la mamifere ca noi)..E. Sistemele combinatorii de acest gen sunt foarte puternice în generarea unei palete largi de diversitate. Fiecare din cele aproximativ IO13 celule din trupurile noastre conţin un impresionant lanţ ADN lung de 2 metri într-un înveliş de proteine pentru a forma 23 de perechi de cromozomi. învelit pe numeroase proteine pentru a forma un amestec numit 2 www. Pe lângă acestea există multe alte instrumente. Genomul total al unui organism este răspândit în toţi cromozomii săi. dar ideea este că toate cele 20 000 de gene trebuie să coopereze în armonie pentru a produce un organism viu sănătos. şi în Zhao. pp.-T. Imaginaţi-vă 451. se ?nt?mpl?. 548-549.hapmap. Aceste interacţiuni 21 Aceast? estimare a fost Vezi "The reglementarea HapMap Nu lua?i comîntre proteină şi ADN sunt cruciale în International Jones.0050001. Schucbel. pentru că genele de rezervă aflate în celălalt cromozom din pereche îşi îndeplinesc rolul foarte bine. Grupul meu dc cercetare a lucrat recent la reglarea funcţiei proteinei prin „deamidizarca" anumitor aminoacizi apărută după ce o celulă de ADN este vătămată.. ca liliecii şi păsările. Din fericire. T. cromatină.1371/journal.pbio. Astfel de broaşte au unele dintre cele mai mici genomuri cunoscute până acum în rândul amfibienilor. In primul rând avem viorile. dar ea ne-a spus că. deciziei care spune care gene sunt activate şi care dezactivate22prea ?n serios — nu gândis? ?nsemne dec?t izolat. nu este nimic „egoist" în acest proces. Adevărată teologie naturală! Cum funcţionează compactarea ADN-ului ? Trupurile noastre au două tipuri de celule: celule germene şi celule somatice. lie dublu-elicoidal. Nature 444. în practică. ficatul şi rinichii. 6 f?cut? de profesorul S. tind să aibă genomuri mai mici. iar aprecierea tipurilor de diferenţe existente în rândul genomurilor este. Din fericire. broaştele de deşert trebuie să treacă prin metamorfoza spre stadiul de adult într-un interval foarte scurt de timp. aşa că sunt folosite pentru controlarea proceselor dinamice responsabile pentru creşterea şi diviziunea celulei. se va naşte un bărbat.). ceea cemili. Green. pp. să zicem că avem 20 000 de gene. De cealaltă parte avem trompetele. 2008. atunci se va naşte o femeie. de exemplu prin adăugarea unor grupe de fosfaţi la anumiţi aminoacizi. deci imaginaţi-vă o orchestră amplă cu 20 000 de instrumente diferite. Probabil că acum vă întrebaţi cum de 20 000 de gene pot codifica suficiente proteine pentru a dirija toate organele şi complexele sisteme ale corpului. în vreme ce a 23-a pereche este fie XX pentru femei. dintre care fiecare codifică proteine uşor diferite şi care pot avea funcţii diferite. Alexander. un muzician care cântă la un anumit instrument ar putea înflori dacă mediul creat de restul orchestrei generează cele mai bune interacţiuni pentru a cânta o simfonie minunată. Aşa stau lucrurile şi cu genele: o aceeaşi genă poate avea un efect diferit în construirea şi conducerea organismului în funcţie de compania în care se găseşte. pp. interactiv. Faptul ar putea explica de ce zburătoarele care au rate mai ridicate de metabolism. abilităţile de 000 ale spermatozoizilor 10şimicroni destul de asemănătoare. o g?m?lie are diametrul de un milimetru.cu vapoare care vin şi transform?nd apoi ?n mile sau km ?i ve?i vedea ADN aglomerat. complete a o mult ARN-m. creierul. Există cel puţin zece căi diferite de a modifica chimic proteinele şi tot mai multe sunt descoperite23. în calculul chiar voi.B. diferenţele de sex dintre noi. sunt celulele care ne alcătuiesc.. Cei interesaţi de aceste chestiuni pot citi mai multe în Zhao. fie într-o configuraţie deschisă activă. probabil că toţi suntem purtători ai multor gene nesănătoase sau chiar letale. A.. 24 Redon. aşa cum ilustrează Figura 3. „An oncogenic tyrosine kinase inhibits DNA repair and DNA damage-induced Bcl-XL deamidation in T cell transformation".. de fapt..

Una peste alta. Dezvoltarea fiecărei regiuni a corpului. la fiecare 300 de nucleotide din ADN-ul nostru. iar muştele nu vor avea ochi. Ei iau marile decizii legate de felul în care sunt asamblate cărămizile de construcţii. Se pare. acţionând ca nişte pârghii mari de control centrale în trimiterea unui val de instrucţiuni în lanţ pentru construirea aripilor. Gemenii identici (ai căror genomuri sunt identice) sunt şi ei indivizi unici şi distincţi făcuţi după chipul lui Dumnezeu. De asemenea. care au numai patru cromozomi şi 13 676 de gene şi care se multiplică tot^destul de rapid. [Reprodusă cu permisiunea acordată de Orion Publishing din S. ADN şi gene de două copii. ajutându-ne sâ ne explicăm felul în care un număr relativ mic de gene pot fi folosite pentru construirea unor sisteme complexe pe parcursul dezvoltării organismului. Dar alteori poate reprezenta o diferenţă enormă şi poate fi cauza unor boli. pot fi găsite şi la om. Diversitatea imensă de clădiri din Cambridge şi alte oraşe medievale depinde de deciziile arhitecţilor care aşază cărămizile în forme diferite. numită Pax-6 (de fapt Pax-6 este numele acestei gene la mamifere. aranjate în loturi de o sută. cum ar fi normal (una în fiecare cromozom). vezi Shubin. iar în acest caz secvenţierea genomurilor complete ale mai multor specii diferite au oferit noi perspective fascinante. indicată de hasurarea diferită. In practică. nu „am fi identici". Apoi. ea se va răspândi treptat în restul lumii pe măsură ce descendenţii călătoresc şi au copii. explică de ce şoarecii schimbări minore în secvenţele lor. Genele Hox codifică „factorii transcripţiei". Unul din cele mai faimoase grupuri de „arhitecţi" genetici reglatori este cel al genelor Homeobox (sau.. la nivel genetic şi celular ei prezintă asemănări frapante — şi se & Nicolson. fiecare lot fiind legat de una din pârghiile centrale de control şi colorat la fel ca aceasta.B. din punct de vedere medical. trebuie să subliniem că genele noastre sunt foarte importante în măsura în care ne oferă parametrii de bază ai vieţii în privinţa existenţei noastre fizice. Luaţi un şoarece. există un alt şir dc o sută de pârghii. Aceasta 2008. Allen Lane/Pantheon. Practic toate (99%) genele nostru s? fie a?a cum sunt. Weindenfeld & Nicolson. cum se întâmplă cu boala Parkinson. aranjate în loturi a câte zece. care reglează tiparul segmentai atât de caracteristic trupurilor animale vertebrate. Aceste tipuri de sisteme combinatorii apar frecvent în biologie. asigurându-se că aripile. dar toţi sunt mamifere (animale care îşi alăptează puii) şi se constată că genomurile lor au asemănări remarcabile. deoarece alegerile pe care le facem şi mediul înconjurător contează foarte mult pentru cine suntem — aici determinismul genetic nu-şi mai află locul —. aşadar mai mult decât diferenţa de 0. Dintr-o perspectivă mai pozitivă.] acum sistemul. deşi Journey into să 3J -Billion-Year History of şi unele gene suplimentare. ne putem întreba cum de suntem atât de diferiţi de şoareci. deci nu e de mirare că la respectivele nucleotide nu găsim variante. atât de 2005. care variază între indivizi. Cu bună ştiinţă spun „am arăta identic". aşa cum se credea acum câţiva ani. dar dacă întreaga omenire ar fi identică. ne ajută să explicăm de ce mamifere -60- 1 . media diferenţelor genetice care disting indivizii ar putea reprezenta în jur de 0. Carroll. Există opt gene Hox localizate într-o regiune specifică (în „homeobox") a celui de-al treilea cromozom al muştei şi fiecare genă este responsabilă pentru modelarea dezvoltării regiunilor corpului în poziţii diferite de-a lungul axului trupului muştei. Există anumite diferenţe în genele codificatoare de proteine care generează o mare deosebire: dar răspunsul real la această întrebare ne întoarce la principala temă a acestei secţiuni: cum construiesc genele trupuri? Răspunsul este: prin intermediul genelor reglatoare. 2005. de unde abrevierea „Hap" din „HapMap". De fapt. Veţi avea în acest fel o idee despre cum îşi exercită efectele genele reglatoare-cheie precum genele Hox. am arăta ca un gigantic exerciţiu de clonare! Cu alte cuvinte. este reglată de o genă Hox. un câine boxer de doisprezece ani pe nume Tasha şi un humanoid tipic şi veţi constata că arată foarte diferit unul de altul. p. ochilor şi picioarelor în timpul dezvoltării. cât şi de la câine. Setul particular de variante de nucleotide dintr-un cromozom anume este cunoscut ca „haplotip". în complexa construcţie şi creare a tiparelor drosofilei sunt implicate doar câteva sute de gene.5% din genomurile noastre. relativ comună. Tasha nu este un câine bătrân oarecare. Geneticienii pot manipula unele gene-cheie de control şi în capul muştei vor creşte picioare. Dat fiind acest nivel de similitudine. Imaginaţi-vă că aveţi în faţă un şir de numai zece pârghii de control mari. genă care codifică o proteină ce transportă compuşi ai apei şi zahărului în celule. apoi urmăriţi cum valul de pârghii roşii începe să se mişte şi el. Iar schimbarea arhitectului ar putea schimba totul. lucru la care puteţi medita când mai încercaţi să participaţi la maratonul londonez! Din motive medicale. diversitatea genetică ar trebui să ne facă fericiţi (ca să interpretăm altfel „HapMap"). iar drosofila se va naşte fără inimă. Celor opt gene li s-au dat nume ca lab. N. Genele Hox la o drosofila. dar după ce am precizat această condiţie importantă. 62. eliminaţi o altă genă. Apucaţi pârghia roşie principală şi trageţi-o încet. când oamenii născuţi cu o a treia copie a genei care codifică proteina alfa sinucleină a creierului sunt predispuşi la această boală. fapt care le transformă într-o unealtă preferată a geneticienilor. Aproximativ 90% din această variaţie poate fi explicată prin circa 10 milioane de diferenţe. dar reprezintă doar o singură diferenţă. Corpurile sunt construite în module în timpul dezvoltării. Figura 3. Semnalele de cale ferată de modă veche sunt dotate cu un şir lung de pârghii mari. în această analogie genele reglatoare-cheie sunt reprezentate de arhitecţi. fiecare lot de o sută fiind legat de un lot de zece pârghii din al doilea şir şi colorat la fel ca acest lot. înlăturaţi gena tinman. încercaţi Figura 4. Pentru a fi în viaţă este imperios necesar să avem secvenţa corectă. că toate mamiferele au probabil o „trusă" de aproximativ 20 000 de gene codificatoare de proteine necesare pentru generarea O relatare excelent? a modurilor ?n care genele construiesc trupuri codificatoare de proteine. Suprimaţi acţiunea unei singure gene de control (numită Cnox-2) la o meduză şi acesteia îi vor creşte mai multe capete28. sau în locul picioarelor vor creşte aripi. ne pot oferi rezistenţă în timpul alergării pe distanţe mari. în spatele celor o sută de pârghii există un alt şir de o mie de pârghii mai mici. In spatele şirului de zece.1%. PloS One 2 : c694. In acelaşi timp. tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă clătiţi gura şi să scuipaţi într-un recipient curat — atât este de simplu. 2007. deoarece genomul ei complet a fost secvenţiat şi publicat în 2005. după cum ştie orice cititor de romane poliţiste! Scopul iniţial este să ne concentrăm asupra acelor nucleotide. drosofile (Drosophila). s-a speculat că multiple copii ale unei gene numite aquaporin 7. Rolul acestor gene a fost identificat iniţial la musculiţele de oţet. toate colorate diferit. tiful.Creaţie sau evoluţie Ce înţelegem prin evoluţie? Datare. fiindcă dacă am fi cu toţii identici din punct de vedere genetic. apoi în lotul de o sută. De cele mai multe ori variaţia numărului de copii pare să nu conteze. strălucite pentru studierea geneticii şi a bolilor umane. genele Hox). una la o mie. picioarele şi alte anexe se formează în locul corect27. deci odată ce în rândul unei populaţii apare o variantă. Your Inner Fish: a este liniştitorthe descoperi că oamenii au the Human Body. am arăta toţi identic şi viaţa ar fi plictisitoare. Weidenfcldsunt modele Londra. proiectul International HapMap are ca scop cartografierea diversităţii existente în rândul indivizilor din întreaga lume26. cu unor fiinţe de tip mamifer. conţinute de genomurile noastre. înmulţesc mult mai repede decât câinii. Luate laolaltă. unde îndeplineşte aceeaşi funcţie). proiectul HapMap şi alte investigaţii similare ale genomurilor umane dezvăluie conexiuni fascinante între halotipurile noastre genetice şi şansele de a dezvolta anumite boli de-a lungul vieţii. Un alt tip de diversitate genetică este acela care există în rândul diferitelor specii. Un alt motiv este că suntem cu toţii descendenţi (desigur) din alţi oameni. Londra. Poate părea mult. Pentru a lua mostre ADN. ne-ar fi cu siguranţă greu să ne recunoaştem valoarea de indivizi unici iubiţi de Dumnezeu. Aplecaţi-vă şi simţiţi-vă coastele (sperăm că le puteţi simţi): tiparul segmentai indicat de coaste este generat de genele Hox.4. atât de la şoarece. proteine care reglează toată gama celorlalte gene responsabile de construirea segmentelor de corp în timpul dezvoltării. şi sunt aranjate de-a lungul cromozomului unei muşte în aceeaşi ordine cu regiunea corpului pe care o reglează fiecare. Endless Forms Most Beautiful. în ciuda extra-proteinelor produse din extra-copii. De ce sunt aceste diferenţe restricţionate la relativ puţine amplasamente A D N ? Un motiv este că unele diferenţe sunt letale. Trageţi pârghia verde principală şi veţi vedea cum se declanşează unduiri de pârghii verzi mai mici. momentul crucial este cel al activării exacte a fiecărei pârghii genetice. pb etc. de fapt. Imaginaţi-vă că principalele materiale de construcţie folosite pentru ridicarea unui oraş antic precum Cambridge (unde scriu acum) reprezintă repertoriul mamifer al genelor codificatoare de proteine. mai întâi în iotul de zece. în capitolul 13 vom cerceta şi implicaţiile teologice ale diversităţii noastre genetice. pe scurt. Genele sunt aranjate în ordine de-a lungul cromozomului în aceeaşi secvenţă ca cele opt segmente ale corpului muştei (vezi Figura 4).

acest fapt nu va avea importanţă pentru proteina produsă. deoarece fiecare cromozom conţine o moleculă mare dublu-elicoidală de ADN. iar fidelitatea replicării este verificată de enzimele corectoare (proteine catalitice). Uneori o mutaţie va introduce un codon aberant de stop chiar în mijlocul genei. De exemplu. Cum se acumulează toate aceste diferenţe între diversele genomuri? Există trei mecanisme principale: mutaţiile. maimuţei bonobo. un lanţ din spirala dublu-elicoidală a ADN-ului este copiat cu maximă fidelitate în lanţul-fiică.1371/journal. Pe de o parte. 2 (7): e207. Publicat chimicale — de unde şi reglementările riguroase pentru uplication and Loss in Human and Greatapărea atunci când ADN-ul este expus iradierii sau anumitoronline ?n 2004 iulie 13. iar la plante proporţiile sunt mult mai ridicate. Luând genomul uman ca întreg. implicând segmente de cromozomi sau chiar întregul cromozom. analizate la mai multe populaţii umane diferite. iar noi le vom explica rând pe rând. există procesul selecţiei naturale. de multe ori bazele nucleotide sunt schimbate astfel încât reprezintă o diferenţă faţă de aminoacidul codificat. Alte mutaţii implică ştergeri de secţiuni întregi de ADN. în care genomurile generatoare de organisme cu o rată de supravieţuire mai bună şi cu mai mulţi urmaşi tind să fie transmise mai departe generaţiilor următoare. Dar aceste tipuri mai mari de diversitate în cadrul . atunci nu vom întâmpina dificultăţi în a descifra propoziţia: Anaareoptace. mutaţiile pot Ape Evolution". subiect asupra căruia ne vom îndrepta acum atenţia. Duplicarea genelor reprezintă un alt tip de mutaţie care a jucat un rol vital în procesul evolutiv. 2007. schimbările care se produc cel mai des nu au nicio importanţă pentru organism (se socotesc a fi „neutre"). alte tipuri de mutaţie. Prin urmare. dar „eroare" este un termen doar parţial potrivit în acest context. urmat de o metodă pentru testarea acestei diversităţi prin selecţie naturală. iar uneori acest segment poate conţine una sau mai multe gene. Pe de altă parte. doi: 10. în timp. Ţineţi minte că atunci când vorbim de mutaţii produse la „nivel cromozomial" vorbim încă despre ADN. Dar uneori un segment de ADN este duplicat de două ori şi trecut mai departe celulelor germene. gorilei şi urangutanului au relevat mai bine de 1 000 de gene care au fost duplicate şi care erau specifice uneia dintre aceste specii1.. care se asigură că replicarea s-a produs aşa cum trebuie. Şi totuşi. Foarte rar o schimbare trece totuşi prin sistemul de verificare fără să fie detectată. care îi conferă noi funcţii.atât de diferite precum şoarecii. De exemplu. ne aflăm într-o poziţie mai bună pentru a explica modul în care funcţionează evoluţia.pbio. Genomurile maimuţelor. în alte cazuri există o „diviziune a muncii" în care cele două gene duplicate evoluează pentru a îndeplini diferite aspecte ale unei singure sarcini îndeplinite de gena originară2. dacă o mutaţie va şterge fiecare a treia literă. Duplicarea genelor oferă o modalitate importantă de a genera noutate în cursul evoluţiei. implicând gene sau nu. în mod normal. în timpul replicării ADN-ului şi al diviziunii celulare acelaşi număr de celule este trecut la celulele-fiică. dar genomurile lor sunt încă remarcabil de asemănătoare. atunci. iulie. PloS Biol. Astfel de tipuri de mutaţie „inserţie/ştergere" reprezintă multe din diferenţele constatate între genomurile speciilor înrudite. într-un anumit sens. cimpanzeului. o comparaţie a ADN-ului omului. întoarceţi puţin cârma şi chiar şi cele mai mari vapoare trebuie să se supună şi să schimbe cursul. se bucură de mult interes în proiectul HapMap menţionat mai sus. Acum există metode sofisticate pentru detectarea acestor evenimente de duplicare a genelor. aşadar dacă o mutaţie într-o genă schimbă un A cu un G. diferite de cele ale genei parentale originare. dar care va dobândi eventual o nouă funcţie datorită noii sale structuri. Aşa cum avem majuscule şi punct prin care indicăm începutul şi sfârşitul propoziţiilor. Generarea diversităţii genetice Am prezentat deja ideea diversităţii în rândul genomurilor. Lucrul acesta se poate întâmpla deoarece o bază nucleotidă este ştearsă şi astfel se pierde întreaga semnificaţie a restului genei.0 carte-pio-nicr ? sănătate şi siguranţă care normează folosirea radioizotopilor sau chimicalelor mutagenice în laborator. ADN-ului. Teoria evoluţiei constă în două „mari idei" alăturate şi e nevoie să le înţelegem pe amândouă ca să putem surprinde sensul procesului general (vezi Figura 5). Reversul medaliei este şi el valabil: e foarte probabil ca genomurile care generează organisme cu şansă de supravieţuire mai mică sau foarte redusă şi mai puţini urmaşi să nu fie transmise mai departe. genetică şi genomuri. o schimbare dintr-o nucleotidă în alta. în ADN pot avea loc multe tipuri de mutaţii. Nature 449. dar dacă nu suntem capabili să citim literele decât în grupuri de câte trei. în ciuda asemănării enorme între genomurile lor29. ori inserţii de secţiuni de ADN într-un loc în care nu se găseau înainte. Toate mamiferele din lume — din cele studiate până acum — diferă mult mai mult decât atât. De exemplu. vom pierde complet semnificaţia ei: Ana reo pta ce. Ce înţelegem p r i n evoluţie? Selecţia naturală şi succesul reproductiv Evoluţia — marea idee Având lămurite câteva informaţii de bază legate de datare. iar aceste tipuri de diferenţe. „Mutaţiile punctuale" se referă la schimbări produse într-o singură literă a alfabetului genetic. 673 -674. plus alte diferenţe deja menţionate. mai mult de 20% din gene sunt socotite drept produsul duplicării şi apariţiei evolutive a genelor ancestrale. putem numi aceste tipuri de mutaţii „erori". pp. Creşterea numărului de copii s-a dovedit deosebit de semnificativă mai ales la oameni (134 de gene duplicate la oameni) şi include un număr de gene despre care se crede că sunt implicate în structura şi funcţionarea creierului. astfel că va rezulta un ARN-m trunchiat ce va duce la sinteza unei proteine trunchiate care probabil nu va fi folositoare pentru funcţionarea ei normală. aşa cum se întâmplă când mai mulţi corectori pot omite o greşeală într-un text. Alte mutaţii genetice distrug gena complet şi o împiedică să mai producă o proteină. elefanţii şi oamenii se dezvoltă devenind fiinţe atât de diferite. Vom relua acum mai amănunţit fiecare dintre aceşti paşi. 2004. Toţi oamenii din lume diferă în medie cu o nucleotidă la o mie. câinii. deoarece gena duplicată poate acumula. şi genele au „codoni de start" şi „codoni de stop" care îi spun complexului molecular ce transcrie mesajul în ARN-m unde să înceapă şi unde să se oprească. evoluţia este un proces în două etape: un dispozitiv pentru generarea diversităţii. de exemplu prin mutaţii de tipuri variate care uneori sunt foarte importante pentru abilitatea pe care o are organismul rezultat de a supravieţui şi de a se reproduce. în vreme ce uneori sunt nocive pentru organism în privinţa abilităţii sale de a supravieţui şi a se reproduce şi numai foarte rar reprezintă schimbări care sunt benefice conform acestor criterii. există generarea diversităţii în genom. reproducerea sexuală şi fluxul genelor. De exemplu. deoarece schimbările subtile în funcţia proteinei rezultate din astfel de transformări pot fi foarte importante pentru sănătatea şi bunăstarea noastră. în mod normal. Această perspectivă este foarte importantă ca să înţelegem felul în care funcţionează evoluţia. ferigilor şi bacteriilor diferă chiar şi mai mult. dar adesea mai mulţi tripleţi codifică un acelaşi aminoacid. Mutaţiile mai pot apărea şi la divizarea . nucleotidele GCA şi GCG codifică amândouă aminoacidul alanină.0020207. „Mutaţiile" se referă la orice schimbări în gene apărute ca rezultat al modificărilor fizice ale ADN-ului însuşi şi care pot fi moştenite. Dacă ne imaginăm principiul codonilor tripled aplicat la limba vorbită. Diferenţe minuscule în „pârghiile de control" genetice principale şi în felul în care sunt organizate pot avea efecte uimitoare. Uneori ea nu are nicio importanţă pentru proteina codificată de genă din simplul motiv al redundanţei codului genetic: trei nucleotide la rând (un codon triplet) codifică un singur amino-acid într-o proteină. Unele mutaţii sunt atât de mari încât au loc la nivel cromo-zomial.

dar par să fie remarcabil de asemănători în toate celelalte privinţe3. De regulă. iar atunci când arc loc fecundarea. iar efectele asupra organismului pot fi mult mai profunde. Evolution. atunci când translocaţia taie în două o genă şi o uneşte cu altă jumătate a unei gene din celălalt cromozom. împerecherea limitată poate fi bună pentru câştigarea de premii la concursuri. dar în Apeninii Centrali din Italia există o populaţie de şoareci care au numai 22 de perechi de cromozomi. Translocaţiile apar când un segment de ADN dintr-un cromozom este schimbat cu un segment dintr-un cromozom diferit. p. Poate că acest lucru nu este deosebit de surprinzător. vom fi capabili să calculăm rata exactă a mutaţiei la oameni. dar pe moment această estimare trebuie socotită foarte aproximativă. La oameni şi alte organisme pluricelulare rata de mutaţie este în jur de unu la fiecare un milion de celule germene-linie (sex) şi s-a estimat că rata mutaţiei la om este în jur de o mutaţie la 10 000 de gene pe generaţie (de oameni. celulele se divid mai departe pentru a genera gameţi care au un singur cromozom. între cromozomii împerecheaţi unele segmente de ADN sunt inversate printr-un proces numit „recombinare". nu ne-am afla aici ca să discutăm despre asta. Deci aceasta în sine asigură faptul că progeniturile vor arăta diferit de părinţi. Alteori prin această metodă se formează o genă complet nouă. Micile variaţii moştenite fie din partea mamei. Mutaţia ar putea fi semnificativă pentru sănătatea individului. Addison-Wesley. Lucrul acesta se întâmplă cu siguranţă dacă o pisică de rasă fuge şi se împerechează cu o maidaneză. Schimbările cele mai comune la nivel cromozomial se produc prin inversiuni şi translocaţii. Odată ce se încheie această etapă de dezvoltare a celulei germene. schimbând permanent numărul de cromozomi al acelei specii. Selecţia naturală Odată ce este generat genomul diferit. Mărimea nu este tot ceea ce contează în lumea mutaţiilor. După cum am văzut. aşa cum vom vedea în secţiunea despre speciaţie. sperma şi ovulele au o singură copie a fiecărui cromozom. Vizitatorii aduc cu ei noi variaţii genetice şi încep să le răspândească în rândul populaţiei care până atunci era izolată. Am făcut deja o descriere introductivă a ideii principale a selecţiei naturale. deoarece rezultatul poate fi exprimat în moduri diferite.). 1 -85- . Din această scurtă prezentare ar trebui să reiasă că diversitatea din genomuri este generată de o paletă enormă de tipuri diferite de mutaţie. numai o schimbare sau două. următorul pas important este testarea organismului pe care îl generează acesta în atelierul vieţii: procesul cunoscut drept selecţie naturală. Dar în reproducerea sexuată viaţa devine ceva mai complicată. Ţineţi minte că genele fiecăruia dintre cromozomii pereche nu sunt în mod necesar identice — ar putea exista mici diferenţe în secvenţa lor nucleotidică. şoarecii obişnuiţi de casă au 40 de perechi de cromozomi. Dacă sperma şi ovulele ar avea şi ele perechi de cromozomi. formând în felul acesta o nouă specie de plantă — iar grădinarii manipulează această abilitate în avantajul lor. Mutaţiile nu reprezintă singura modalitate prin care pătrund variaţiile în genom. Inversiunile apar atunci când un segment de ADN este rotit cu 180° pe acelaşi cromozom. ceea ce nu este. pentru că au un singur cromozom şi se divid foarte repede (la fiecare douăzeci de minute pentru unele ploşniţe în condiţii optime. celulele se divid în două printr-un proces cunoscut ca mitoză.Skclton (cd. atunci fecundarea ar avea ca rezultat celule cu de două ori mai mult ADN decât avem nevoie. atunci genele vor începe treptat să varieze mai puţin între indivizii populaţiei. Dar mai există un proces fascinant care ne ajută să fim unici. pentru fiecare pereche de cromozomi umani se petrec. diferenţe care în unele cazuri le diferenţiază funcţionarea. înseamnă că fiecare individ adăposteşte în medie două mutaţii genetice noi. iar acestea s-ar dubla în următoarea generaţie ad infinitum. astfel încât acest tip de mutaţie tinde să fie tratat separat. acest lucru este departe de adevăr: generarea noutăţii în procesul evolutiv este determinată de o paletă impresionantă de mecanisme diferite. De exemplu. Dar comparaţi acest fenomen cu mutaţia unei singure nucleotide dintr-o genă care codifică informaţie reglatoare importantă — „pârghia principală roşie" din analogia de mai sus —. iar cromozomii nou modificaţi sunt distribuiţi la întâmplare în gameţi diferiţi. Numai când vom ajunge la punctul în care secvenţierea genomurilor umane va fi o rutină a practicii medicale normale. Cât de frecvent au loc mutaţiile? Depinde de organism şi există modalităţi variate pentru măsurarea ratelor mutaţiilor: lucrul acesta poate crea confuzie. La plante este ceva destul de obişnuit ca întregul set de cromozomi să se dubleze ca număr. în comparaţie cu 40 mai mici. Al treilea şi cel mai important mecanism de generare a variaţiei în genomurile populaţiei este numit flux genic. chiar dacă nu vor câştiga niciun premiu. „Flux genic" este expresia folosită când o populaţie izolată se împerechează cu animale provenite dintr-o altă locaţie. motiv pentru care trebuie să fiţi atenţi la mâncarea pentru nuntă ţinută în cort în condiţii de vară toridă!). 99. în medie. Deci recombinarea are efectul „amestecării genelor". Am insistat asupra acestor trei modalităţi de a introduce variaţia în genomuri fiindcă adesea se crede în mod eronat că evoluţia presupune numai schimbarea lentă. pentru că în fiecare pereche au câte un cromozom de la fiecare părinte. posibil. Rata mutaţiei pentru o pereche de baze nucleotide la replicare este una la un miliard. Genomurile sunt proiectate să se schimbe. nu de celule). fie din partea tatălui constituie diferenţa în crearea unui individ unic. sârguincioasă ce se naşte din „mutaţia punctuală" în fiecare pereche de baze nucleotide. Deci. Dacă avem 20 000 de gene. iar acesta este inversarea secţiunilor de ADN care are loc între cromozomii împerecheaţi în timpul formării gârneţilor (spermă sau ovule). atunci şoarecele va sfârşi arătând la fel. E foarte probabil ca fluxul genic dinspre pisica maidaneză să asigure pisoi mai sănătoşi. Genomurile sunt prin excelenţă lucrători în echipă. pentru a evita acest lucru. fie de mărime diferită. dar adesea nu este bună şi pentru sistemul imunitar (responsabd cu apărarea împotriva virusurilor şi bacteriilor) al acestor animale care ar avea mai mult de câştigat din diversitatea genetică. In reproducerea asexuată. Creaţie sau evoluţie Selecţia naturală şi succesul reproductiv genomului sunt analizate mai bine prin folosirea unui set distinct de tehnici care detectează asemenea schimbări majore. dar numai mutaţiile petrecute în celulele germene vor fi transmise mai departe generaţiilor următoare. deoarece dacă aceeaşi informaţie genetică este prezentă în 22 de cromozomi oarecum mai mari (în medie). deci mutaţiile nu au loc foarte frecvent4: dar şansele unei mutaţii celulare într-un organism cresc evident direct proporţional cu numărul de celule pe care îl conţine organismul. Dacă o populaţie mică de animale care se încrucişează între ele e izolată de alte populaţii ale aceleiaşi specii. 1993. Genomurile nou rezultate în generaţia următoare ar putea da naştere unor animale mai capabile să se descurce în mediul în care trăiesc. Acelaşi rezultat apare când pisici cu pedigree sau câini de concurs sunt împerecheaţi între ei pentru a continua rasa. Dar nu trebuie să considerăm că cele mai mari schimbări fizice sunt în mod necesar şi cele care au cele mai mari efecte asupra abilităţii organismului de a supravieţui şi a se reproduce. bineînţeles. Acest lucru înseamnă că în noul lor mediu genele ar putea ajunge sub tipuri destul de diferite de control reglator. 105. aşa cum se întâmplă la bacterii. p. Cromozomii individuali pot fuziona cap-la-cap şi pot forma un cromozom mult mai mare care este trecut mai departe în celulele germene. fie de aceeaşi mărime. In timpul dezvoltării acestor celule în tată sau mamă. deoarece aproape toate celulele noastre au perechi de cromozomi. 4 Ibidem. deoarece împerecherea în interior înseamnă că fondul genetic total devine mai omogen. aşa cum transferul costisitor de jucători între echipe de fotbal diferite poate avea rezultate foarte diferite în funcţie de calitatea restului echipei. Dacă nu ar fi fost aşa. al generării unui nou cromozom în care genele variante au noi oportunităţi de exprimare a rezultatelor. Ratele de mutaţie sunt mult mai uşor de măsurat la bacterii. Funcţia genelor este definită de compania pe care o oferă. cromozomii de la mamă şi de la tată se combină pentru a forma alte perechi de cromozomi în celulele embrionului în creştere.

pe steril ?n care nu exist? bacterii nepl?cute. schimbând aminoacidul al 817-lea în aceeaşi proteină. în ciuda prezenţei ca singură copie. De-a lungul generaţiilor. J. acest lucru chiar nu are nicio importanţă. Unele exemple fascinante la populaţiile umane demonstrează cum funcţionează în practică adaptările locale: este evoluţia în acţiune. separate de cromozomul principal. Dar este foarte posibil ca o mutaţie „din vecini". Cu fiecare generaţie botul său a devenit tot mai lung. există o şansă din patru ca unul dintre copii să aibă o doză dublă a genei şi să fie expus. Prin urmare selecţia naturală acţionează ca un filtru riguros pentru reducerea cantităţii de variaţie genetică într-o populaţie. spunând practic „totul este bine.. Atunci de ce nu înlătură selecţia naturală această genă distructivă din populaţie ? Răspunsul este acela că. în doză unică. Cu alte cuvinte.dar acum ar fi de folos o definiţie mai detaliată: „Selecţia naturală este reproducerea diferenţiată de variaţii genetice alternative. în jur de 400 de milioane de oameni se îmbolnăvesc de malarie şi între 2 şi 3 milioane mor din această cauză. ştim că numai câteva vor ajunge să fie un nou smochin şi acelaşi lucru îl vedem într-o zi călduroasă de vară când puful de păpădie pluteşte peste pajişte ca un norişor alb. Deşi pentru inginerii umani procesul poate părea o loterie. 8 decembrie. Bineînţeles că dacă un animal nu supravieţuieşte.. Cum un antibiotic este folosit în general pentru a ucide un anumit lanţ de bacterii. din mai până în august. atunci neuronul emiţător se va contracta şi va muri. cu ramurile şi seminţele căzând pe pământul umed acoperit de frunze. neuronii trebuie să realizeze conexiuni corecte pentru a ne „Creşteţi şi vă înmulţiţi. Scăderea procentului de molii închise la culoare în Marea Britanie de la 12% în 2001 la 2% în 2007 a fost pusă pe seama reducerii poluării atmosferei în această perioadă ( o idee optimistă). Aceste gene mutante sunt în general prezente numai în copii unice. ajutând neamul omenesc să îndeplinească porunca din Geneza 1. în care globulele roşii îşi schimbă forma (devin „celule în seceră") şi blochează capilarele care duc sângele în ţesuturile corpului. "The moths of boturi ?n New Scientist. Dar conteaz? foarte mult pentru copii — dac? (foarte rar) le lipse?te CD45. Acesta este numai un exemplu din numeroasele bacterii care au dobândit rezistenţă antibiotică de diferite tipuri. Numai când doi oameni care poartă amândoi gena mutantă au copii împreună. Un alt exemplu de evoluţie în desfăşurare cu care din păcate mulţi oameni sunt familiari este „stafilococul" rezistent la meti-cilină Staphylococcus aureus (MRSA). în condiţii controlate (da. atunci procesul general al evoluţiei poate fi rezumat succint în trei fraze scurte: Genele suferă mutaţii Indivizii sunt selectaţi Populaţiile evoluează. variaţiile benefice vor fi păstrate şi multiplicate. însă numai atât cât avantajele au fost mai mari decât dezavantajele.3 şi urm. Nu aşa stau lucrurile! Observaţi fraza-cheie de mai sus: „o anumită nişă ecologică". De fapt. acesta este tipul de variaţie care nu are multă importanţă pentru organismul în chestiune. Privind la modul în care se reproduc alte organisme. a demonstrat limpede acest lucru eliberând molii pestriţe închise şi deschise la culoare în grădina sa în fiecare noapte timp de şapte ani. nu toate seminţele de păpădie vor deveni o plantă nouă. în mod uimitor. Gândiţi-vă la milioanele de spermatozoizi înotând în tubul fallopian în cursa pentru fecundarea unicului ovul care în cele din urmă va deveni persoana care sunteţi. dând naştere „derivei genetice". Asta înseamnă evoluţia. unde malaria e frecventă. Dar dacă această conexiune nu este una benefică. dacă nu sunt neutre. continuă să faci treabă bună". Nişa ecologică este cea care defineşte ce tip de adaptare se va dezvolta — botul lung al furnicarului nu va fi de prea mult folos ursului polar. după care sunt selectate cele mai bune pentru efectuarea sarcinii" se aplică tuturor făpturilor vii. aşadar selecţia naturală operează probabil destul de puternic în acest proces. de lungime potrivită pentru a îndeplini funcţia necesară fără a deveni un handicap: furnicarii cu o lungime optimă a botului vor mânca o mulţime de furnici. în fiecare an. stând pe crengile acoperite de funingine. pp. Recent. Nu e de mirare că această bacterie şi progenitura sa vor triumfa în timpul reproducerii (dat fiind că reproducerea pentru cele mai multe bacterii implică numai diviziune celulară asexuată) şi. Privind un smochin agitându-se într-o furtună puternică. încât va încetini fuga de prădători. Numai un neuron mai trăieşte ca să spună povestea pentru fiecare doi care sunt formaţi.288. Iisus însuşi a folosit aceeaşi idee în faimoasa parabolă a semănătorului care sădeşte mult mai multe seminţe decât vor răsări şi vor da o recoltă bună (Matei 13. iar organismul va tinde să lase. Pe de altă parte. Aşa ceva nu se întâmplă suficient de des pentru ca gena mutantă să fie eliminată din rândul populaţiei. selecţia naturală începe să opereze. în rândurile populaţiei există un nivel ridicat de gene mutante care ajută la protejarea purtătorilor acestor variante împotriva infectării cu parazitul malariei ca urmare a înţepăturilor de ţânţari. Care ar putea fi aceste beneficii? în general sunt adaptări care-i îngăduie organismului să prospere într-o anumită nişă ecologică. dar nu este foarte exact. pentru că oferă o modalitate de a verifica genomurile spermatozoizilor care înoată. dezvoltării unei anemii cu celule în seceră.2007. Dacă se formează o conexiune corectă şi ea are succes. spermatozoidul cu genomuri mai puţin bune nu va înota atât de repede. dar într-o măsură mai mică acolo unde malaria este rară. un genetician pe nume Michael Majerus. în acelaşi timp în care se multiplică. Dacă în a 816-a poziţie în lanţul aminoacizilor care alcătuiesc o anumită proteină avem un anumit aminoacid. inclusiv corpurilor noastre. gena mutantă ajută la protejarea împotriva malariei. ei vor să spună că au detectat o schimbare în frecvenţa genelor într-o populaţie.". care este responsabilă pentru transportarea oxigenului în celulele roşii. Unii oameni găsesc greu de înţeles cum un proces simplu în două etape (primele două fraze de mai sus) ar putea duce la toată creativitatea şi complexitatea pe care le vedem în jurul nostru în lumea vie. Observaţi că acest proces de selecţie naturală e foarte diferit de ideea că furnicarul încearcă din răsputeri să ajungă la furnici aflate mai departe. în cele din urmă o bacterie dintr-un miliard va dobândi gena mutantă care oferă rezistenţă. dar acum este foarte răspândit în toate spitalele şi cauzează sute de morţi în rândul pacienţilor internaţi. prin urmare lungind botul şi transmiţându-1 mai departe urmaşilor. Dezvoltarea creierului nostru depinde tot de producţia abundentă urmată de selecţie. creierul nostru conţine în jur de 10u neuroni cu un total de mai mult de IO14 conexiuni între ei. o mare parte a variaţiei în genomuri este neutră din punct de vedere selectiv. în unele cazuri (nu în toate). In practică. nici benefice. Un alt exemplu de adaptare este oferit de ursul furnicar. Ce efort irosit pentru toate milioanele care n-au ajuns primii la linia de sosire! Cursa Grand National nu e nimic în comparaţie cu procesul fecundării umane. mecanismul învingătorului care ia totul a avut un succes remarcabil. de-a lungul multor generaţii. motiv pentru care se întâlneşte des la populaţiile africane. să fie într-adevăr crucială. iar acest proces continuă cu rapiditate în timpul primilor ani ai copilăriei. în faza de dezvoltare a creierului mor mai mulţi neuroni decât cei care ajung să facă parte din creierul adult. purtând cu ele genele rezistenţei. vedem că operează acelaşi principiu al abundenţei şi selecţiei. MRSA a fost descoperit pentru prima dată în 1961 în Marea Britanie. Termenul „supravieţuirea celui mai adaptat" a fost întrebuinţat uneori pentru descrierea selecţiei naturale. hemoglobina S mutantă are ca rezultat o anemie cu celule în seceră. Când este prezentă în doză dublă (varianta genei este prezentă în ambii cromozomi). unde malaria este endemică. dar ideea centrală a selecţiei naturale este reproducerea cu succes care asigură faptul că genele unui individ sunt transmise generaţiei următoare. vor prospera şi vor avea o mulţime de urmaşi. în felul acesta Majerus a confirmat unele descoperiri mai timpurii ale lui Bernard Kettlewell de la Oxford care sugera că prezenţa moliilor pestriţe închise la culoare creştea în zonele industriale unde. Aşadar variantele de aminoacizi din acea poziţie vor deriva cu uşurinţă într-o populaţie (prin împerechere) fără efecte. Una dintre formele mutante ale genei codifică hemoglobina S.. ori se va pierde pe drum. aşadar. Neuronii fac aceasta trimiţând semnale tip antenă altor neuroni. Un exemplu bun e oferit de anumite gene mutante ce codifică proteina hemoglobina. care are nevoie de un bot alungit pentru a ajunge adânc în muşuroaiele furnicilor şi în crevasele înguste pentru a găsi măruntele furnici delicioase. ducând la un sistem imunitar foarte ineficient6. proces cunoscut sub numele de „succes reproductiv". puţinele schimbări benefice care vor trece fără greutate prin filtrul selecţiei naturale se vor răspândi rapid într-o populaţie care se încrucişează. 46-49. Unele preocupări metodologice au pus la îndoială experimentele făcute iniţial de Kettlewell. Deci se atinge un soi de echilibru în 7 De Roode. In acest caz va începe să opereze o presiune selectivă diferită. Dacă punem generarea diversităţii genetice alături de selecţia naturală. cu alte cuvinte gena variantă apare doar în unul din cromozomii pereche. atunci nu se va reproduce. desigur). deoarece supravieţuirea nu este cea mai importantă în acest proces. Din fericire pentru cei care nu vor să aibă păpădii pe peluză (fără succes. Motivul acestui fapt este că majoritatea schimbărilor genetice. variaţiile periculoase sau mai puţin benefice vor fi eliminate"5. care genomurile construiesc war". în jur de 80% din pacienţii care suferă de anemia cu celule în seceră mor înainte să se reproducă. Mai târziu vom da câteva exemple ca să arătăm cum se întâmplă acest lucru: dar pentru moment merită să observăm că acest principiu biologic de bază al „fabricării multor exemplare din ceva. în bine sau în rău. nici altfel. în care se pot dezvolta alte adaptări care să-i îngăduie ursului furnicar să aibă succes în folosirea unor surse de hrană alternative. de vreme ce scad succesul reproductiv. în timpul celor şapte ani. inclusiv la meticilină şi alte antibiotice înrudite cu ea. O mare cantitate de . produsul genei poate oferi protecţie. Crevasele sunt adânci şi într-un anumit punct botul va deveni atât de lung. molecule ADN circulare. un furnicar cu botul lung poate avea mari probleme. oamenii de ştiinţă pot fi destul de obsesivi !) şi măsurând care dintre ele era mai probabil să fie mâncate de păsări7. Dacă dintr-un motiv oarecare rezerva de furnici se termină. credeţi sau nu. Rezistenţa poate fi răspândită între bacterii prin intermediul plasmidelor. nu altul. care pot trece de la o bacterie la alta. de la Cambridge (Marea Britanie).). Când variaţia genetică produce o diferenţă în organism. forma creierul. în unele părţi ale lumii. Dar desigur că este un sistem minunat. bacterie care a dobândit gene ce codifică rezistenţa antibiotică la toate penicilinele. erau camuflate mai bine împotriva prădătorilor. atunci vor fi grav bolnavi din cauza dezimuniz?rii severe dar cele efectuate de Majerus sugerează că molia de culoare închisă continuă să ofere un exemplu valid de funcţionare a selecţiei naturale. un număr mai mare sau mai mic de urmaşi. pe măsură ce indivizii depozitează beneficiile reproductive în recipientele sale. foarte probabil că sunt distrugătoare pentru organism şi vor fi înlăturate din populaţie după câteva generaţii — sau chiar imediat dacă sunt letale —. moliile de culoare închisă erau mâncate mai frecvent decât cele mai deschise la culoare deoarece erau mai uşor de văzut pe fundalul luminos al scoarţei de copac şi al frunzişului. Cele mai multe victime ale malariei sunt copii. Pe parcursul stadiilor incipiente ale dezvoltării embrionare. va transmite mai departe genele rezistente proaspăt dobândite prin intermediul transferului plasmidic. Aşa operează selecţia naturală — şi în acest caz poate opera cu rapiditate — cu prea mare rapiditate! Aşadar când biologii moderni spun că au observat o evoluţie. atunci neuronul receptor trimite un mesaj de supravieţuire neuronului emiţător. determinată de faptul că unele variaţii sunt benefice pentru că sporesc probabilitatea ca organismele să trăiască mai mult sau să fie mai fertile decât alte organisme cu variaţii alternative. transmiţând mai departe generaţiilor următoare genomurile utile lor.

urmate foarte curând după aceea de cele dintâi animale de uscat. Fără ea. şi cu doar trei secunde înainte de miezul nopţii îşi fac intrarea pe scenă oamenii moderni din punct de vedere anatomic. Aşa cum istoria oamenilor dintr-o anumită ţară nu este decât foarte rar un progres lin şi este marcată de perioade lungi de pace. După acest început timpuriu al dimineţii. şi că de atunci a existat o creştere constantă în complexitatea şi diversitatea organismelor vii. în cele din urmă. o jumătate de oră mai târziu urmând extincţiile în masă ce au marcat sfârşitul erei paleozoice. va urma o perioadă destul de lungă de aşteptare până ce organismele unicelulare care conţin nuclee (eucariote) devin vizibile cam pe la ora prânzului. Din acest moment pasul biologic se înteţeşte. dacă ne-am gândi că şi-ar seta cronometrai de 24 de ore la zero şi presupunând că în momentul de faţă este miezul nopţii ? Pe la 2:40 a. şi în trei minute uimitoare apare o diversitate imensă de încrengături. La 9:58 p. când noutatea creativă năvăleşte pe scenă. urmate de diverse tipuri de revoltă socială. Cu doar două minute înainte de miezul nopţii încep să apară hominidele. O modalitate utilă de a ne imagina istoria văzută prin lentilele evoluţiei este să ne închipuim toţi cei 4. Alte şapte ore trec înainte ca organismele pluricelulare (fiinţe vii cu mai mult de o celulă) să înceapă să apară în mări. apar primele mamifere şi cei dintâi dinozauri. In acelaşi timp devine limpede că generarea diversităţii biologice va fi dominată pentru tot restul zilei de codul genetic. ce am vedea că face Creatorul. nu aş fi ajuns să scriu aceste propoziţii.6 miliarde de ani de istorie a Pământului ca fiind adunaţi într-o singură zi. urmează extincţiile în masă din perioada devoniană. istoria evoluţiei nu este nicidecum o traiectorie lină. cu multe din trăsăturile anatomice introduse continuu în multe încrengături până la miezul nopţii. La 11:15 încep să zboare archaeopteryx şi în câteva minute cerul se acoperă de păsări. e caracterizată de un tipar similar. cu organisme unicelulare (procariote). planeta îşi schimbă culoarea pe măsură ce algele albastre-verzi invadează uscatul. la începutul jurasicului. Dacă am avea o vedere panoramică a întregii zile. La 10:11 încep să mişune pe pământ reptilele. vor fi apărut deja forme simple de viaţă. Marile oceane ale lumii încep să-şi schimbe culoarea în momentul în care algele albastre-verzi (cyanobacteria) se răspândesc pe planetă.m. restul este eronat. La 10:50 p. Douăzeci de minute mai târziu încep să apară pentru prima dată plante pe uscat. In realitate. în care dinozaurii sunt eliminaţi. la nivelul de diversitate pe care îl vedem astăzi în jurul nostru.m.m. sub ocârmuirea lui Dumnezeu. până ce ajungem. -88- 1 .Creaţie sau evoluţie Selecfia naturală şi succesul reproductiv „selecţie naturală" a fost implicată în modelarea creierului nostru.m. intersectate cu perioade de dramă intensă. Explozia cambriană începe pe la 9:10 p. Deşi prima parte a presupunerii este corectă. O altă extincţie în masă se produce la 11:39. pe la 8:15 seara. ca bacteriile. iar seara va fi una destul de aglomerată pentru observator. la fel. Aproximativ o jumătate de oră mai târziu. ci o poveste cu perioade lungi în care pare să nu se întâmple nimic nou. dar cinci minute mai târziu se produce o nouă extincţie în masă. istoria evolutivă.m. prosperând până pe la 5:20 a. fiecare cu un plan corporal distinct. Evoluţia — tabloul larg Mulţi oameni au impresia că evoluţia a început cu miliarde de ani în urmă cu organisme unicelulare.

Am precizat deja că există o creştere generală a numărului de gene codificatoare de proteine necesare pentru codificarea organismelor pluricelulare. dacă nu mai mult. „complexitate" este un termen oarecum alunecos.5 and Un alt aspect remarcabil al exerciţiului de gândire al celor „24 de ore" este lunga aşteptare înainte ca primele organisme plu-ricelulare să înceapă să apară în jurul orei 8:15 p. răspândirea speciilor. în locul mamiferelor placentare. ca la canguri. cunoscut ca „răspândirea adaptivă". cele mai multe sunt endemice. dar placa tectonică pe care sunt poziţionate a început să se rupă acum 150 milioane de ani. o creştere a numărului de tipuri de celule folosite pentru construirea diverselor organisme. hiene. în aceste condiţii. Există dovezi solide care demonstrează existenţa celulelor acum miliarde dc ani şi dovezi destul de serioase că viaţa începuse deja acum 3. Fiecare continent are propria colecţie distinctă de fiinţe vii10. ca şi numărul diferitelor interacţiuni dintre aceste părţi. F. nu există o simplă relaţie lineară între numărul de gene şi complexitatea corporală. într-adevăr o perioadă lungă de timp. Explozia cambriană a atras atenţia în mod special pentru că se referă la acea „explozie" a noilor forme de viaţă animală şi a structurilor corporale care au început să apară acum 525 milioane de ani şi practic din ele au derivat toate animalele în forma pe care o cunoaştem astăzi. Consecinţele răspândirii adaptive pot fi văzute călătorind pe continentele şi insulele lumii şi studiindu-le animalele şi plantele. odată ce au pornit în direcţii diferite. iar de atunci înainte mărimea animalelor a început să crească spectaculos. Aceasta se întâmplă când noile forme de viaţă se adaptează la capitalul de hrană şi alte resurse oferite de un anumit mediu. 1 0 250j Am preluat lista care urmeaz? din Ayala.cit. dar poate fi folosit pentru a indica numărul diferitelor părţi fizice. se diversifică mai departe pentru a profita din plin de toate resursele pe care le au la dispoziţie. Prin contrast. p. Numai în timpul aşa-numitei „explozii cambriene". 1102-1109. aşa cum am subliniat deja. dând naştere atât de diferitelor animale pe care le vedem astăzi. Din cele 1 500 de specii de Drosofila cunoscute în lume. apariţia insectelor în timpul perioadelor devoniană şi carboniferă (aproximativ în perioada de acum 400-350 de milioane de ani) a fost urmată de o imensă proliferare a tipurilor de insecte. Nu este nimic „simplu" în 290 au organizarea unei celule. 72 [ed. adică erau de mărimea unei gămălii9. şi a mamiferelor. evoluţia este o teorie care caută cea mai bună explicaţie pentru lucrurile pe care le observă. efig» [458] Primele plante de uscat & [sub-ere] Proterozoic târziu Permian Carbonifer Devonian Silurian Ordovician Cambrian [575-643] -. în comparaţie cu cele unicelulare: în general bacteriile unicelulare se descurcă cu mai puţin de 5 000 de gene.m. în perioada terţiară timpurie (acum 60 de milioane de ani). Carroll. dar pentru observatorul obişnuit lucrurile ar putea părea extrem de plictisitoare.. de asemenea. maimuţe cu nasul îngust şi cozi non-prehensile (cozi care nu sunt adaptate pentru prinderea lucrurilor). iar 94% din plantele cu flori şi mai bine de o mie de specii de melci de uscat au evoluat în mod unic în aceste insule. 96]. cârtiţe. Washington. Dacă ne concentrăm asupra imaginii de ansamblu a istoriei evoluţiei. lucrurile creşteau foarte rar mai mult de 1 milimetru în diametru. Generarea de noutăţi duce la răspândiri adaptive. când apariţia unor forme noi de viaţă a fost urmată. ca mamiferele. marcatori biologici [3500] Primele microfosile Abia la apariţia vieţii pluricelulare au început organismele vii să crească mai mari. 74 [ed. Insulele Hawaii se află la mai mult de 3 200 km depărtare de America de Nord şi au flora şi fauna complet diferite. Australia este caracterizată şi ea de o serie diferită de animale. dar celulele sunt entităţi foarte complexe. iar răspândirea plantelor cu flori. o simplă clipire a pleoapei omului. girafe. In Africa întâlnim rinoceri. MA înseamnă milioane de ani înaintea momentului prezent. op. pentru simplul motiv că odinioară au fost unite. la aproape cincizeci la drosofila şi la două sute.. In biologie (ca şi în alte domenii). acum 525-505 milioane de ani. complexitatea crescândă a fost şi ea o trăsătură frapantă. F. pe care le vedem în jurul nostru astăzi. De exemplu. Joseph Henry Press.. Ca toate teoriile ştiinţifice. fosile ş i problema informării . fără animale care să se plimbe de colo-colo.. acum 575-543 milioane de ani. fără flori. S-a produs. au nevoie în general de aproximativ 20 000 de gene. Biologii ar fi foarte încântaţi dacă ar putea călători înapoi în timp. vom constata că partea vestică a Africii şi coasta de est a Americii se potrivesc destul de bine ca două piese dintr-un puzzle. p. Asta înseamnă „numai" 200-500 de milioane de ani după ce planeta noastră a început să devină locuibilă. hipopotami. Evoluţia explică foarte bine diversitatea biologică existentă în întreaga lume. jaguari. 9 pe 3. Explozia cambriană oferă numai unul din cele câteva exemple de pe parcursul evoluţiei. lame. cit. rom. America de Sud.] Figura 6. o Ayala.2001. spongii şi algele au crescut la diametrul de 5-10 cm. nu are niciunul dintre aceste animale. urşi furnicari şi lupi tasmanieni. specifice celorlalte continente — mamifere care folosesc placenta pentru a-şi hrăni puii în dezvoltare11 —. Istoria principalelor evenimente evolutive. Nature 409.5 miliarde de ani de viaţă pe Pământ (aproximativ). de umplerea diverselor nişe ecologice cu o mare varietate de vietăţi noi. în schimb are pume. au urmat un tipar similar.2001. iar în ultimul capitol vom discuta felurile în care 354( 409 439 490 543 luat fiinţă primele forme de viaţă. 1102-1109. în insulele hawaiiene nu există mamifere locale — probabil se aflau prea departe pentru ca vreun mamifer să înoate sau să plutească până în Hawaii.flfflPKiriene o O CC Proterozoic de mijlw 160 Cele Proterozoic timpuriu ii. Un aspect frapant al acestui rezumat este felul în care a apărut viaţa celulară planeta Pământ într-un timp relativ scurt (în termeni geologici) după formarea pământului. la şapte în ciuperci (un tip evolutiv de fungi antici). Africa şi America de Sud au fost odată parte a aceluiaşi supercon-tinent cunoscut ca Gondwana. ratoni. adesea după o oarecare întârziere. la oamenii actuali. în vreme ce formele de viaţă pluricelulară. Dar este relevantă numai ca explicaţie pentru schimbările minore într-o specie ? Ce se întâmplă cu schimbările mai mari ? O plantă sau un animal se pot transforma treptat în ceva diferit odată cu trecerea timpului ? Cea mai timpurie înregistrare a anumitor grupuri de animale este arătată prin răspândirea [„radiereaT anumitor specii. în Australia domină marsupialele. deoarece în timpul primelor 2. petrecută în cretacicul târziu (acum mai bine de 144 milioane de ani). Din cele 3 750 de insecte care trăiesc pe insulă. Darwin's Gift to Science and Religion. p. neîntâlnite în altă parte a lumii. fără peşti în mare.întreaga istorie înregistrată a omenirii fiind comprimată în mai puţin de o cincime de secundă înainte de miezul nopţii. La scara centimetrilor s-a trecut odată cu înflorirea faunei ediacariene târzii (numită astfel după dealurile australiene unde au fost descoperite pentru prima dată fosilele lor). dar cu multe lucruri care se întâmplau la nivel genetic. tatu şi maimuţe cu nasul larg şi cozi prehensile mari.. zebre. mai ales dacă sunt izolate de alte zone. animalele lor au evoluat separat. la care dezvoltarea timpurie are loc într-un buzunar exterior. pp.8 miliarde de ani. cu apariţia majorităţii genelor folosite ulterior pentru construirea fiinţelor mai mari şi mai interesante (pentru noi). Ce înţelegem p r i n evoluţie? Spetiaţie. Pentru o lungă perioadă de timp. Insulele mici au o floră şi faună mult mai diferite. oposumi. S. Dacă tăiem cu foarfecele Africa dintr-o carte veche de geografie şi procedăm la fel cu America de Sud. cimpanzei şi gorile. care are o latitudine foarte asemănătoare cu Africa şi numeroase habitate similare. Această prosperitate târzie a diversităţii biologice este ilustrată într-un mod mai puţin dramatic în Figura 6. lemuri. cu toate că. Dar. în trecutul nostru evolutiv. făpturile vii de pe Pământ au fost foarte mici: mărimea corporală e un fenomen recent. de la una în bacterie.. chiar dacă în general erau mai degrabă la scara milimetrilor decât a centimetrilor. pentru că puţinele specii care au sosit aici au avut avantajul enorm de a nu înfrunta nicio competiţie în umplerea diferitelor nişe ecologice. De exemplu. tapiri. deoarece noutatea le deschide organismelor drumul unor noi oportunităţi de a prospera în anumite nişe ecologice. lei. în vreme ce acolo nu există ţânţari sau gândaci (ce fericire!). 2007. [Republicat cu acordul Macmillan Publishers Ltd: Na/ure409. rom. pp. Fără păsări. cu stabilirea aceluiaşi cod genetic pe care îl avem astăzi în corpurile noastre.. Q- [610] iele mai vechi urme simetrice de răspândire (animale) 50] Alge roşii pluricelulare [1900-1700] Primele eucariote [2000] Algele albastre-verzi LU Algele verzi [1000-900] Răspândiri ale algelor pluricelulare [1200] < o CC [2750] 3600 Filamente ca cele ale algelor albastre-verzi. cuprinzând inclusiv multe specii specifice acestor insule. aproape o treime trăiesc în Hawaii şi nicăieri altundeva12. „Chance and necessity: the evolution of morphological complexity diversity".

urmărind diferenţele de morfologie (forma. Speciile dispărute trebuie definite pe baza datelor oferite de fosile. şi prin urmare se spune că sunt „izolate din punct de vedere reproductiv". dar nu cred că aceleaşi procese sunt implicate în dezvoltarea unei specii într-o altă specie.Creaţie sau evoluţie Selecţia naturală şi succesul reproductiv Speciaţia Mulţi oameni cred că procesele evolutive sunt de ajuns pentru a explica tipul de variaţie existent în cadrul unei specii. mărimea corpului etc. structura. Această discuţie e legată de termenii „microevoluţie" şi „macroevoluţie". Evident aceasta este o definiţie utdă numai pentru speciile în viaţă. în privinţa următoarelor trei fapte nu există absolut -21- 97- . pe care le vom descoperi pe măsură ce cunoştinţele noastre despre genomuri vor spori şi vom înţelege mai mult diversele modalităţi în care îşi traduc ele informaţia în organisme vii. Numeroase mecanisme ale speciaţiei sunt bine înţelese. Termenul „microevoluţie" e folosit în mod tradiţional cu referire la variaţia din interiorul unei specii.). deci clasificarea speciilor moarte riscă să fie mai puţin sigură. E important să clarificăm mai întâi ce anume înţeleg biologii prin termenul „specie". dar foarte probabil că există şi altele. Dar. O specie înseamnă o populaţie de organisme care se încrucişează între ele. cu toate că diverse mecanisme ale speciaţiei rămân un subiect activ de cercetare şi discuţie în rândul biologilor. ca cele discutate deja. în vreme ce „macroevoluţie" se referă la schimbările care trec dincolo de nivelul speciei. dar nu cu alte organisme.

cit. cit. Se consideră că speciaţia are loc fie prin mecanismele alopa-trice. De fapt. Amintiţi-vă cele „trei fraze" rezumative ale evoluţiei. apa din zona locuită de el şi până în celălalt capăt al lacului ar putea reprezenta o barieră semnificativă. pe care o vom descrie mai jos. cultivatorii de plante au folosit poliploidia ani de-a rândul ca să creeze artificial specii noi de plante şi adesea rentabile din punct de vedere comercial. reprezentând deci o nouă colonie de plante care se pot fertiliza unele pe altele — definiţia unei specii noi. astfel de fenomene geologice oferă oportunităţi similare cu cele pe care le-am observat în cazul insulelor. Oxford..J. D. Indiferent de succesiunea precisă a evenimentelor. în mod normal hibrizii sunt sterili. salamandre şi coleoptere. la care creşterea şi fecundarea embrionului se realizează fără fecundarea de către mascul. M. F. iar peştii cichlidae dintr-un lac sunt destul de diferiţi de cei din alt lac. peştii cichlidae din aceste lacuri reprezintă mai bine de 10% din speciile de peşti de apă dulce din lume. 6535-6542.J. ?i colab. prin care unele populaţii de animale sunt separate prin diverse tipuri de bariere. Coluzzi. Pentru un peşte care trăieşte la marginea unui lac mare. Cele două specii părinte. termenul „barieră" poate însemna lucruri foarte diferite în funcţie de mărime. dintre care una a fost numită T. E. populaţiile sunt fie reticente. care au umplut spaţiile geologice generate în felul acesta. iar altul derivat din T.. F. Anzii conţin în jur de 45 000 de specii de plante şi aproape 60% din cele întâlnite pe platoul andin î n a l t din nord sunt endemice. Şi. mirus are 12 perechi de cromozomi. S. aşa cum o iapă domestică şi un măgar mascul domestic se pot încrucişa pentru a da naştere unui catâr (un hibrid). C. sunt uneori întrebat la prelegeri cum se poate produce speciaţia la animale care se reproduc sexuat când. Hughes. au creat un habitat nou pentru plante şi animale. 3 Ridley. redate mai sus — cea de-a treia frază subliniază faptul că populaţiile sunt cele care evoluează. însă lucrul cel mai important care trebuie subliniat în această discuţie este că nu se poate pune problema unor animale-părinte care dau naştere unor pui care să reprezinte brusc o specie nouă. £ mirus Figura 7. Pentru a vedea rodul fenomenelor recente ale speciaţiei. cd. fie incapabile să se reproducă împreună. Ayala. dubius. cunoscut ca barba-caprei. O barieră pentru un melc nu e totuna cu o barieră pentru un tigru. rivalizând cu cea a peştilor cichlidae din lacurile africane. Un exemplu bun de speciaţie rapidă e oferit de peştele cichlidae care trăieşte în marile lacuri din Africa.. blană mai deasă. cel care se petrece prin izolare reproductivă treptată. De asemenea. M. Aceştia sunt ţânţarii letali din Africa. Tragopogon porrifolius şi Tragopogon dubius. Astfel de specii includ unii creveţi şi unele molii. oceanul apărut reprezintă o barieră extrem de semnificativă pentru reproducere. Trei specii noi de Tragopogon au fost introduse în America de Nord în cursul primelor decenii ale secolului XX şi prosperă în regiunile din estul statelor Washington şi Idaho1 (vezi Figura 7). Agricultura extensivă în Africa a început cu numai 3 000 de ani în urmă şi e legată de apariţia mai multor soiuri virulente ale parazitului malariei şi de o speciaţie rapidă a purtătorului său. p. căci e foarte probabil ca o treime sau mai mult din plantele din grădină să fi fost create recent prin hibridare artificială. dar nu este neobişnuită ca explicaţie pentru originea speciilor cu femele partogenetice. 53. gambiae. având amândouă 18 cromozomi. op. Cele şapte specii diferite de A.5 milioane de ani. este abrevierea pentru Tragopogon) şi ambele au câte şase perechi de cromozomi. Ayala. p. cozi mai mari. Spre deosebire de catâri. Uneori o specie de plantă poate fertiliza o alta. în al doilea rând. de bariere geografice peste care organismele nu pot trece (ca formarea unui nou ocean ce separă două întinderi de pământ. un set derivat din T. în cele din urmă. reproducerea. Poliploidia se petrece în felul următor. agilitate şi aşa mai departe. ci prin diverse inversiuni ale cromozomilor care au promovat izolarea reproductivă. Pentru un animal de uscat care trăieşte pe un continent ce se scindează ca să formeze Africa şi America de Sud. indicând că noua specie conţine cromozomi de la ambii părinţi. există diferite mecanisme care lămuresc speciaţia. Eastwood. Două dintre acestea sunt cunoscute ca T. iar planta hibridă rezultată este tratată cu o substanţă chimică numită colchicină. Oxford. iar dublarea cromozomială s-a petrecut spontan3. "Origin of the superflock of Cichlid fishes from Lake Victoria. nu unul singur. iar acesta are ca rezultat speciaţia simpatrică.. ducând la formarea unei noi specii.. Studii genetice şi geologice recente au dezvăluit însă o imagine mult mai complexă7. Polenul unei plante este întins pe stigma altei plante dintr-o specie diferită.J. Pentru răspândirea speciilor şi speciaţie. Noua specie de Tragopogon minis a fost descoperită prin 1950. iar de atunci încoace d i n aceşti fondatori originari au evoluat nu mai puţin de optzeci şi una de specii diferite de lupine. masculul şi femela dau naştere unui individ care reprezintă o specie nouă. ca lacurile Victoria şi Malawi6. dând naştere unei noi specii. de vreme ce lacul datează de acum aproximativ 750 000 de ani.. în plus. la rândul lor. Alte câteva exemple de speciaţie Tragopogon au fost descrise în America de Nord şi există.J. Coluzzi. 406. două specii noi au apărut în urma unui singur proces îndelungat. Se crede că aproape 50% din speciile de plante cu flori existente au apărut prin poliploidie. A.. 7 Vcrheyan. 2000. Poliploidia este mult mai puţin frecventă la animale decât la plante. fie prin mecanisme simpatrice. în principal alopatrică. Science 300. Tipul cel mai comun de speciaţie în rândul animalelor care practică reproducerea sexuată este. iar atunci fiecare populaţie care se împerechează în interior acumulează treptat propriul set unic de variaţii genetice până ce. de departe. aflată dedesubtul platoului sudamerican). 2 In privinţa speciaţiilor rapide petrecute în sălbăticie. până când va apărea o specie nouă. 2004.2003. ţânţarii tind să se împerecheze numai cu alţi indivizi care au aceeaşi inversiune cromozomială. purtători ai parazitului malariei. Oxford University Press. indiferent de mărimea sau forma animalului. a III-a. au fost introduse în SUA la începutul secolului XX. pp. Tragopogon mirus este infertil cu ambii părinţi. Cu cine se poate împe-rechea acest nou individ. în mod uimitor. porrifolius şi nu se mai poate încrucişa cu niciunul dintre părinţi. pp. lăsând cale liberă unor specii mai noi şi mai rezistente. care este şi el steril. 102. deci speciaţia rapidă de acest tip este foarte frecventă în regnul plantelor2. astfel încât istoria lor e împletită foarte strâns cu istoria umană a Africii. care acţionează atunci când două subpopu-laţii ajung izolate din punct de vedere reproductiv fără să ajungă mai întâi izolate geografic. presupune cel care întreabă. cu diferite ocazii de-a lungul câtorva decenii. R. în acest caz colchicină n u a fost folosită. Poate datorită faptului că speciaţia se poate produce destul de brusc la plante şi într-o măsură mai mică la unele animale (mai degrabă speciale). The Ecology of Adaptive Radiation. „Hybrid speciation in plants: new insights from molecular studies". cu siguranţă că speciaţia se petrece. una din cele mai rapide rate de speciaţie descrise până acum. dubim şi T.. Droso-phila.6 perechi de cromozomi X T. op. gambiae evoluate în această perioadă s-au diferenţiat genetic nu prin poliploidie. and mosquitoes". 1 La plante. mai vechi şi mult mai mic. aşa cum s-a demonstrat prin studiile botanice efectuate pe teren şi prin secvenţierea ADN-ului lupinelor4. 2005. Un exemplu foarte studiat de acest tip provine din genul Tragopogon din America de Nord. dacă sunt reunite. „Chromosome speciation: Humans. Hiscock. M. Dovezile geologice sugerează că lacul a secat complet acum aproape 14 700 de ani şi că atunci a fost „însămânţat" cu două linii distincte de cichlidae din Iacul Kivu. Evolution. speciaţia animală poate fi totuşi surprinzător de rapidă. adaptate la viaţa în condiţii alpine. Pe măsură ce munţii s-au ridicat (datorită mişcării plăcii tectonice Nazca. ca şi unii peşti. în jurul lui 1950. Prima specie hibrid creată artificial a fost o primulă numită Primula kewensis. indiferent despre ce este vorba — deci populaţia va deveni din ce în ce mai diferită de populaţia parentală. Proceedings of the National Academy Sciences USA. nu trebuie decât să privim pe fereastră. pp. dat fiind că (prezumptiv vorbind) este unic în lume ? Insă presupunerea din spatele acestei întrebări este eronată. Rezultă o medie de apariţie a unui fenomen de speciaţie nouă o dată la 19 000 de ani. Odată cu apariţia inversiunilor la genele afectate care influenţează. în aceste lacuri în ultimul milion de ani au apărut peste o mie de specii de cichlidae. o rădăcină care poate fi consumată ca legumă. S-ar putea să trebuiască să aşteptăm sute de generaţii înainte să putem detecta o diferenţă anume între cele două specii şi chiar şi atunci s-ar putea să avem nevoie de ochii antrenaţi ai zoologului. de la jumătatea erei pleistocene.. Pentru o prezentare a speciaţiei plantelor. Studiile au arătat că primele lupine a u sosit în Anzi acum 1. 325-329. M. 2005. M. de asemenea. vezi Hegarty. care are 36 de cromozomi şi a fost derivată din două specii parentale diferite de Primula. fenomene identice de speciaţie Tragopogon ce implică dublare cromozomială şi care s-au produs de mai multe ori în America de Nord. pentru a provoca poliploidia. în New Phytologist 165. recordul actual e deţinut de lupine (întâmplător una din florile mele preferate). gambiae prezintă un interes deosebit întrucât se pot înmulţi numai în medii transformate de agricultura umană.. Blackwell. în unele cazuri ea poate fi observată având loc în sălbăticie în timpul vieţii unui singur biolog cercetător. pe măsură ce se acumulează tipuri diferite de variaţie genetică. formând un hibrid. munţii Anzi din America de Sud s-au ridicat până la înălţimea prezentă. un biolog pe nume Ownbey a descoperit două specii noi de Tragopogon. foarte multe din plantele adaptate vieţii la altitudini joase n-au mai putut înflori. 4 5 Ridley.. Până de curând existau încă mai bine de 170 de specii de cichlidae care trăiau în lacul Victoria din Africa şi iniţial s-a crezut că acestea au evoluat dintr-o singură specie de peşte. East Africa". Analiza din acea vreme a stabilit că T. cum ar fi Hawaii. ca urmare a derivei continentale). Când. acum 2-4 milioane de ani. care au loc atunci când o populaţie e despărţită în două (sau mai multe) subdiviziuni. în primul rând. deoarece izolarea reproductivă are loc chiar şi atunci când specia trăieşte în acelaşi habitat cu specia parentală. deci continuă să fie un obiectiv activ pentru cercetare. porrifolius (T. mirus. numărul mare de specii cichlidae descoperite până de curând în Lacul Victoria oferă un exemplu . Generarea unei noi specii de Tragopogon prin dublare cromozomială. Cu alte cuvinte. până la stabilirea unei colonii care se împerechează separat şi care în cele din urmă se desprinde pentru a forma o specie proprie. cu toate că speciaţia în rândul populaţiilor care se încrucişează sexuat nu este niciodată instantanee. în al treilea rând. într-o populaţie care se încrucişează. îndeplinind deci criteriul de bază al unei noi specii. Aceste noi specii de A.. 411-423. dubius Infertilitate cu speciile-p?rinte 12 cromozomi pereche -o nou? specie (un exem?plu de "poliploidie") nicio îndoială. iar analiza cromozomială a fost efectuată recent. la anumite plante hibridarea poate fi urmată de dublarea numărului de cromozomi. Proceedings of the National Academy of Science 6 Schluter. "Island radiation on a continental scale: exceptional rates of plant diversification after uplift of the Andes". unele dau naştere unor adaptări benefice — picioare mai lungi. Tot schimbările cromozomiale sunt responsabile şi pentru apariţia a şapte specii diferite de ţânţar Anopheles gambiae în ultimii 5 000 de ani5. speciaţia poate avea loc cu rapiditate prin procesul dublării cromozomiale (cunoscut ca „poliploidie").

briggsae. Chiar şi când sunt specialişti în viermi. în cele din urmă. are ciudatul obicei de a se hrăni cu solzii peştilor pe care-i desprinde prin frecare de pe cozile altor peşti! Acum 4 000 de ani un mic lac nou. mai complex? dec?t scurtul rezumat prezentat aici. datorită încrucişării controlate există o mare varietate de câini domestici vii. în condiţii potrivite de mediu. 2004. iar acest lac are deja şapte specii diferite de cichlidae.. dând o nouă semnificaţie faimoasei afirmaţii a lui Rudyârd Kipling că „Estul este Est iar Vestul este Vest şi nu se vor întâlni niciodată"9. număr comparabil cu variaţia dintre indivizii umani. dar nu se încrucişează. într-adevăr. Dacă populaţia de la capătul vestic nu se mai poate împerechea cu cea de la capătul estic. Observatorii de păsări din Europa pot găsi şi pescăruşi argintii (Larus argentatus) — care au capetele albe şi spatele cenuşiu —. forma şi comportamentul câinilor sunt mult mai mari decât cele înregistrate în rândul populaţiei umane. populaţiile s-au întâlnit din nou în Siberia centrală." Ar trebui să fie deja limpede că. unde este localizată unica specie ancestrală de 8 Irwin. altele. „Two worms are better than one". cu ochi galbeni strălucitori. care este mai uniformă şi mai lucioasă. şi distincţia dintre micro. organisme care variază foarte mult ca aspect pot aparţine aceleiaşi specii şi pot avea genomuri foarte asemănătoare.. melodie greşită. căci cele două specii separate (pescăruşul argintiu şi pescăruşul negricios) trăiesc aici fără să se împerecheze. Aceasta este o speciaţie pe care o putem urmări în desfăşurare. Lindblad-Toh. în sudul Californiei există două specii de salamandră.. şi pescăruşi negricioşi. pentru că unele încrucişări se produc încă. 2001. dar nu se încrucişează: sunt specii separate. Aşa cum observă biologul David Wake. comparativ cu cei 14 000 de ani pentru rasele de câini domesticiţi. formând hibrizi în această regiune. ed. care se hrăneşte cu insecte.ste. speciaţia poate fi rapidă (în termeni de timp geologic) şi abundentă. care a studiat salamandrele mai bine de două decenii: „S-au păstrat toţi paşii intermediari. aproape negru (Larus fuscus). Câinii au evoluat din lupi şi domesticirea lor poate fi urmărită până acum 14 000 de ani. „mijlocul" inelului se află la capătul nordic al văii San Joaquin. pe baza dovezilor arheologice. la o populaţie de 400 milioane de câini în lume. cu toate tipurile de mărimi ciudate şi minunate şi care teoretic se pot încrucişa. Alte exemple uimitoare de speciaţie. dar au o biologie şi un proces de dezvoltare foarte similare. Imaginaţi-vă deci surpriza mânuitorilor de gene când au descoperit că genomul lui C. după care au migrat spre părţile estice şi vestice ale platoului. Chiar şi evoluţia cântecelor unor păsări poate genera o populaţie izolată din punct de vedere reproductiv — pe scurt. H. chiar dacă se pot încrucişa. din aproximativ 20 000 de gene codificatoare de proteine într-un genom12. cu o populaţie încrucişată la est care treptat variază pe măsură ce trasăm linia către vest. separarea a făcut ca cele două populaţii să dezvolte suficiente diferenţe ca să devină izolate din punct de vedere reproductiv. elegans are onoarea de a fi primul animal al cărui genom a fost secvenţiat (în 1998). în vreme ce la fiecare capăt al inelului au evoluat în specii distincte.A. iar salamandra Ensatina. prin urmare.. Comparaţi acum acest fapt cu două specii de viermi numite C. Blackwell.. în cazul pescăruşilor. dintre care 65 milioane trăiesc în SUA11. Acum imaginaţi-vă linia dreaptă curbată în cerc. formând două grupuri diferite. încât îl putem clasifica drept pescăruş negricios. al pescăruşului. chiar dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna aşa (când vine vorba. Diviziunea dintre cele două grupuri nu este absolută. numit Lacul Nabugabo. E. numită P. care în mod normal lipsesc. închizând „inelul". Practic fiecare specie exploatează o sursă majoră de hrană din lac. dar hibrizii nu se descurcă prea bine cu prădătorii şi au dificultăţi în a-şi găsi perechea. 1837-1895. Au evoluat în două specii diferite10. aşadar nu se reproduc cu succes. Aşadar speciile cichlidae din aceste două lacuri oferă un exemplu viu al felului în care. pe care le putem observa chiar sub ochii noştri pe teren. Laboratory Press. au evoluat. Se estimează că există între 3 5 0 şi 1 000 de rase de câini. pp.E. Există multe alte exemple de speciaţie-inel de acest tip. K. "The Ballad of East and West". Unele cichlidae mănâncă insecte. cu 800 de gene unice în fiecare specie. pp. pe când de-a lungul coastei au devenit treptat tot mai lucioase. 2003. locul în care se petrece întâlnirea celor două capete este nordul Europei. "Speciation in a ring". una din specii. Fiecare specie nouă şi-a găsit o nişă ecologică specifică. chiar dacă nu e ceva ce faceţi în fiecare zi. în Asia centrală există o pasăre cântătoare mică. vezi Ridley. în ciuda faptului că aspectul şi Ostrandcr. In unele zone cele două populaţii coexistă. Evolution. în vreme ce dacă veţi călători la vest de America de Nord. coloritul pescăruşului argintiu se schimbă până ce undeva în jurul Siberiei centrale devine atât de închis la culoare. cel mai probabil. Esenţa chestiunii este că adesea există o mai mare variaţie morfologică în interiorul unei specii decât între două specii. 11 -110- . Nature 409. între timp în America de Nord veţi găsi numai pescăruşi argintii. dar până la reîntâlnire dezvoltaseră cântece atât de diferite încât păsările populaţiei estice nu s-au mai putut încrucişa cu cele din populaţia vestică8. De exemplu. Creaţie sau evoluţie Speciaţie. Cold Spring Harbor. altele mănâncă plante. 12 Blaxter. In acest caz. deci ar trebui să-1 tratăm cu respect. Aceşti doi factori împiedică cele două forme să se contopească. deşi în practică nu sunt aranjate atât de clar în cerc. cele din Sierra Nevada dezvoltând un colorit mai pătat. precum în exemplul dc mai sus. fosile şi problema informării surprinzător de speciaţie rapidă în acţiune. cu spatele cenuşiu. Aşadar pescăruşii formează o „specie-inel" clasică în jurul emisferei nordice. sunt oferite de aşa-numitele „specii-inel". Când salamandrele au ajuns în partea de sud a Californiei. 50-52. iar altele. Speciile au migrat dinspre sud. elegans şi C.. Nature 426. M. Aceste două popularii coexistă în aceleaşi zone. adio sex. către Siberia. M. Şi totuşi diferenţele între mărimea. D. a ajuns să fie izolat printr-o fâşie de nisip de Lacul Victoria. speciaţia nu are nimic uimitor şi pe măsură ce sporeşte înţelegerea genomurilor. The Dog and its Genome. 395-396. cei doi nu numai că par identici. desigur. briggsae este destul de diferit de al lui C. R. de un alsacian şi un chihuahua). oamenii întâmpină dificultăţi în deosebirea acestor două specii. de exemplu. verzuie. ?n A Victorian Anthology. crustacee. şi E. klauberi. De fapt. elegans. Acestea sunt specii distincte şi nu se împerechează între ele. 333-337. pp. Deci ar trebui să folosim termenul „macroevoluţie" cu referire la genomurile viermilor.. din punct de vedere ştiinţific. Câinii-lup irlandezi pot creşte cam de cincizeci de ori mai mari decât chihuahua. Prin urmare. O modalitate de reprezentare a acestui proces este să ne imaginăm o linie dreaptă de-a latul unui continent. ?i colab. Diferenţele de mărime pot fi atribuite. în mare. şi asta face ca totul să fie atât de fascinant. Speciile din Lacul Nabugabo diferă de cele mai multe specii din Lacul Victoria prin culoarea masculului. s-au divizat de-a lungul fiecărei părţi a văii. pp. eschscholtzii. U. cei mai mulţi animale de casă. a IlI-a. pe parcursul ultimilor 4 000 de ani. trochiloides a cărei arie de răspândire se extinde în inel în jurul platoului tibetan. mergând de la est l a vest. salamandră. 2005. 9 Kipling. aparent imitând un triton veninos ucigaş. Pe măsură ce salamandrele s-au deplasat spre sud. unei singure gene variante cunoscute ca „factorul de creştere 1 insulino-similar". probabil din India. una cu multe pete. descoperită în California. reprezintă un exemplu bine studiat. în care în mijlocul spectrului de diferenţe speciile se încrucişează. De fapt. Oxford.şi macroevoluţie începe să pară mai puţin utilă. welcommei. E. Păsările oferă exemple utile de fenomene de speciaţie-inel datorită mobilităţii lor pe distanţe mari. dintre care cinci nu se întâlnesc în Lacul Victoria şi. Feluritele specii au diferenţe morfologice (structură şi aspect al corpului) determinate de habitudinile lor alimentare.Ill 102- -23- . Compararea secvenţelor genice de la o paletă largă de rase de câini arată că genomurile lor diferă cu aproximativ o nucleotidă la o mie. se pare că ultimul strămoş comun celor două specii de viermi a trăit acum aproape 80-110 milioane de ani. dar C. moluşte. Şi animalele speciază în inel. Giger. unde nu cresc copaci. chiar dacă acum s-au întâlnit — atunci avem o speciaţieinel.

1 2007. Deci faptul că o specie poate ajunge o specie separată. în jur de 10 000 de specii de păsări.edu. implicând mai mult de trei sute de oameni de ştiinţă din cincizeci şi trei de ţări. 657-658. Extincţiile în masă care au avut loc relativ frecvent (în termeni geologici) în cursul istoriei Pământului au jucat un rol important în declanşarea unor noi valuri de diversificare a speciilor. mai ales dacă proporţia de specii criptice se dovedeşte a fi atât de mare pe cât cred unii.barcoding. a tuturor vieţuitoarelor din mare. atât de deosebită din punct de vedere biologic. prima mare extincţie pe care o întâlnim este faimosul eveniment despre care se crede că a dus la dispariţia dinozaurilor. 19 iulie www. aşa-numita . iar întregul proces de descoperire şi clasificare e accelerat de noile abordări genomice. P. două specii separate —. "Hidden species may be surprisingly common". Secvenţele de cod de bară ADN sunt foarte scurte raportate la întregul genom şi pot fi obţinute destul de repede şi ieftin.1 şi 1 extincţie de specie raportată la milioane de specii pe an. Şi totuşi. Nature 448. Extincţii de specii Am subliniat deja faptul că istoria evoluţiei a fost inegală în privinţa dezvoltărilor-cheie în diversitatea formelor de viaţă.. în realitate. Bineînţeles că diferitele mecanisme de speciaţie continuă să reprezinte o arie activă şi fascinantă a cercetării biologice. rata extincţiei era între 0. "World of insects". 69 000 de specii de ciuperci şi 50 000 de specii ori grupuri de specii de copaci. în Geneza 2. şi s-a estimat că 80-95% din speciile de insecte nu au fost încă numite şi catalogate14. 5 1 4 comportamentul lor sunt practic identice şi sunt. Numărul celor clasificate deja este în jur de 2 milioane. Uimitoarea diversitate a speciilor întrucât cei mai mulţi dintre noi putem vedea în jurul nostru doar un număr limitat de animale şi plante. socotit până nu demult o singură specie. 15 300 de specii de peşti.şi macroevoluţie nu este una foarte utilă. dar astăzi speciile dispar cu o rată de 100-1 000 de ori mai rapidă. deşi toţi fac parte din aceeaşi specie şi au genomuri mult mai asemănătoare decât cele două specii de viermi ? Răspunsul la întrebare devine şi mai dificil când ne dăm seama că pe planetă există mult mai multe „specii criptice" decât s-a presupus iniţial. Până să intre oamenii pe scena lumii. elefantul african de tufiş şi elefantul african.si. S-a demonstrat că fluturele-căpitan. 2007. Mai mult de 99% din speciile care au trăit vreodată pe această planetă sunt acum dispărute. acum 65 milioane de ani. De fapt numărul speciilor vii de pe Pământ este cu siguranţă de ordinul milioanelor. nu înseamnă nimic în comparaţie cu alte tipuri de variaţie. Trăim într-o lume dinamică în care apar constant specii noi. Intorcându-ne în timp. extincţia în masă petrecută la limita dintre erele cretacic şi terţiar. ?n New Scientist. Dar dacă a cânta cântecul „greşit" este suficient pentru a plasa o pasăre pe traseul devenirii unei noi specii. Pentru mai bine de 99% din oceanele lumii este încă necesară recoltarea de eşantioane de forme de viaţă marine — aşadar proiectul este ambiţios! E foarte probabil că în anii următori aceste proiecte şi altele vor spori foarte mult rata identificării speciilor. 250 000 de plante cu flori. dintre care 300 000 sunt gândaci. pp. în vreme ce 800 de gene unice nu sunt neapărat de ajuns pentru a face ca un vierme să arate diferit de vecinul său de peste drum (sau gaură ?). Nimeni nu ştie cu exactitate numărul de specii care există pe Pământ. Kxistă 4 629 de specii de mamifere. Codul de bară ADN este o tehnică nouă ce foloseşte o scurtă secvenţă de ADN dintr-o poziţie standardizată şi aprobată a genomului ca diagnostic molecular pentru identificarea la nivelul speciei. Un proiect în desfăşurare este cel al unui „cod de bare" genetic pentru fiecare specie.19-20 stă scris că Dumnezeu i-a cerut lui Adam să numească toate animalele.E. iar conceptul însuşi de specie este important pentru biologie. numărul de specii nou clasificate în fiecare an este totuşi în jur de 10 000. sau ar fi mai potrivit să folosim termenul pentru a descrie imensele diferenţe dintre rasele de câini. Ştim aceasta din urmele fosile despre care vom vorbi în continuare. dar mai avem mult de lucru până să îndeplinim această poruncă! în ciuda progresului lent spre stabilirea numărului total. Figura 8 ilustrează punctele culminante ale extincţiilor în masă petrecute în rândul animalelor marine în timpul extincţiilor din ultimii 500 de milioane de ani. reprezintă zece specii criptice. din păcate. toate aceste numere pălesc în faţa celor 850 000 de specii de insecte identificate până acum. în mare măsură din cauza distrugerii habitatelor naturale. Acest fapt înseamnă că dacă astăzi pe Pământ există zece milioane (de dragul discuţiei) de specii în viaţă.. poate zeci sau sute de mii. în cadrul unei iniţiative diferite. Recensământul Vieţii Marine este un proiect internaţional de 590 de milioane de lire sterline. Genetica modernă schimbă peisajul speciilor. dar sunt destul de deosebite din punct de vedere genetic şi s-a sugerat că aproape 30% din toate speciile de animale ar putea face parte din această varietate criptică 13. e uşor să f i m tentaţi să credem că numărul de specii de pe planetă nu este alât de mare. rata extincţiei o depăşeşte cu mult pe cea a naşterilor. dar cu siguranţă nu milioane. dar în care. atunci de-a lungul istoriei pe planetă au trăit cel puţin un miliard de specii diferite. Consorţiul pentru Codul de Bară al Vieţii este o iniţiativă internaţională dedicată dezvoltării codurilor de bară ADN ca standard global pentru identificarea speciilor biologice15. Deci suma totală a speciilor în lume s-ar putea apropia mai degrabă de 20 de milioane decât de 2 milioane. N. şi chiar dacă programele TV de istorie naturală ne prezintă alte câteva sute.Stork. pentru care în 2001 s-a demonstrat că provine din două specii separate care nu se pot încrucişa. Speciile criptice se referă la animale ce par identice. având ca scop descoperirea şi analizarea. Speciile criptice includ elefantul african. atunci probabil că distincţia tradiţională între micro. până în 2010.

Creaţie sau evoluţie

Speciaţie, fosile şi problema informării

limită K/T16, când au dispărut în jur de 60-75% dintre specii. Deşi cauza extincţiei nu este cunoscută cu certitudine, explicaţia cea mai probabilă este aceea că un asteroid uriaş, estimat ca având un diametru de 14 km a lovit Pământul în acea perioadă, făcând un crater masiv (numit craterul Chicxulub) cu un diametru de 179 km şi 48 km adâncime, îngropat adânc sub sedimentele de pe coasta Yucatan din Golful Mexicului17. S-a estimat că această coliziune a eliberat o energie echivalentă cu detonarea a 108 mega-tone de TNT sau cu o mie de erupţii ale vulcanului Krakatau. Descoperirea-cheie care a indicat coliziunea unui asteroid — chiar şi înainte de descoperirea craterului — a fost nivelul ridicat de elemente terestre rare, cum ar fi iridiul, găsite în peste o sută de locuri de pe suprafaţa Pământului în stratul dc sol caracteristic limitei K/T. Astfel de elemente se întâlnesc concentrate în corpuri extraterestre, dar nu pe Pământ, deci datarea „semnăturilor" de pe rocile din acea perioadă se potriveşte foarte bine cu modelul impactului unui asteroid. Alte specimene geologice caracteristice pentru rocile expuse la un impact puternic, cum ar fi cuarţul lovit, au fost adunate şi ele din craterul Chicxulub şi din alte locuri. Când a erupt Krakatau în 1883, a aruncat în atmosferă 18 km cubi de praf şi cenuşă. Vânturile au purtat praful pe întreaga planetă, ascunzând soarele. Dar evenimentul pare mărunt în comparaţie cu efectele imensului asteroid care a lovit Golful Mexicului, acoperirea soarelui ducând la ierni polare ce au cauzat extincţia prin înfometare a multor specii care au supravieţuit catastrofei iniţiale. Perioada de dezvoltare maximă a dinozaurilor a fost cretacicul, undeva între 145 şi 65 de milioane dc ani în urmă, dar ei au dispărut la limita K/T, împreună cu alte mii de specii. Pe măsură ce Pământul şi-a revenit din şoc şi climatele s-au restabilit şi ele, s-au creat noi ocazii pentru răspândiri adaptive. Situaţia după o extincţie în masă este comparabilă cu cea întâlnită în Anzi după creşterea lor în înălţime, sau în insulele Hawaii când au fost colonizate pentru prima oară cu specii fondatoare. Nişele ecologice sunt goale sau ocupate în mică măsură, prin urmare competiţia pentru resursele de hrană nu este atât de acerbă ca în vremurile normale. Prădătorii anteriori au fost eliminaţi. S-a sugerat că dispariţia dinozaurilor, care dominaseră Pământul înainte de sfârşitul perioadei cretacice, a jucat un rol crucial în evoluţia mamiferelor. Se presupune că până la limita K/T existau mamifere mici, dar nu au avut niciodată ocazia să prospere ori să se diversifice, pentru că erau vânate de dinozauri — viaţa era pur şi simplu mult prea competitivă. Dar au supravieţuit catastrofei asteroidului şi, după dispariţia dinozaurilor, au evoluat rapid în speciile de mamifere pe care le cunoaştem astăzi. O astfel dc supoziţie are o oarecare susţinere, dar juriul deliberează încă atunci când se ajunge la problema originii diversităţii mamiferelor, iar chestiunea este puternic dezbătută între biologi18. Se descoperă tot mai multe fosile de mamifere din perioada cretacică, inclusiv un mamifer bine conservat în Mongolia şi care datează de acum 71-75 milioane de ani19. Dar, indiferent cum va fi soluţionată până la urmă chestiunea, este limpede că extincţia în masă de la limita K/T a generat într-adevăr ocazii noi, nu numai pentru mamifere, ci şi pentru răspândirea adaptivă a multor alte specii din lume. Cretacicul Mai mare decât extincţia de la limita K/T desemneaz? entru cret? este kreide, deci K/T, nu C/T deoarece "C" a fost extincţia în masă din permian, care a avut loc acum aproximativ 251 milioane de ani, o adevărată alt? er?, cea carbonifer?. calamitate, atunci dispărând între 80 şi 96% dintre specii. Extincţia a fost abruptă după standardele geologice, desfăşurându-se în câteva zeci de mii provenit din a?a-numita familie a Este probabil ca asteroidul s? fi de ani, fapt care a dus la unele speculaţii fascinante în privinţa cauzei (cauzelor) extincţiei, oscilând de la vulcani şi asteroizi 20 izilor Baptistina la încălzire globalăde schimbărigenerat ?n urma oxigen din atmosfera Pământului . Robert Berner, de la Universitatea din Yale, a prezentat — un grup imens şi asteroizi în cantitatea de ciocpentru prima dată această teorie, acum acceptată de mulţi, că nivelul actual de oxigen, de 21%, a fost de 30% sau chiar mai mare în timpul doi asteroizi mult mai mari, acum aproximativ 160 de milioane dc ani, perioadei carbonifere, acum 300 pe orbite noi. dar 18 redus R.L.; Gordon, permianul târziu, chiar înainte de Nature 447, nd acest grup de asteroizi mai mici ?n spa?iu, milioane de ani, Vezi s-aCifclli, la numai 1 3 % în C.L., "Re-crowning mammals", extincţia în masă. Scăderea nivelului de oxigen ar fi putut cauza privind impactul 918-919, 2007. 449, pp. 30-31, 2007. Pentru o discu?ie general? o extincţie dramatică pe măsură ce animalele, plantele şi viaţa acvatică adaptate la niveluri mai ridicate pp. idului 23 King, N.;de vezi Rcilly,fost incapabile să facă faţă scăderii NewIndiferent de cauza exactă, în această eutherians and Laurasian origin for împreună cu Academy of Scien ?i extinc?ia, oxigen au "A receptor tyrosine kinase from chaono-flagellates: molecular insights into early animal evolution", Proceedings of the National M., "The Armageddon Factor", ?n lui. 19 Wible, J.R. ?i colab., "Cretaccous perioadă trilobiţii au fost exterminaţi, Carroll, S.B., st, 8 decembrie,alte câteva grupuri de animale şi numeroase plante. Insectele au avut mult de suferit, aceasta fiind singura dată când o extincţie a creat cu pp. 42-45,2007. placental mammals near die K/T boundary", Nature 447, pp. 1003-1006,2007. adevărat un gol în numărul speciilor de insecte (dintotdeauna am crezut că dacă s-ar produce vreodată un război nuclear, gândacii, care au fosile datând de acum 300 milioane de ani, ar putea fi ultimii supravieţuitori de pe Pământ).
Pentru rezumate privind această fascinantă discuţie, vezi Lane, N., „Reading the book of death", Nature 448, pp. 122-125,2007; Ward, P., „Mass extinctions: The microbes strike back", în New Scientist, 9 februarie, 2008.
20

Se crede că extincţia în masă din permian a avut o influenţă creativă majoră asupra diversităţii formelor de viaţă aşa cum le vedem astăzi. O reptilă asemănătoare cu mamiferele, numită Lystrosaurus, a fost unul din puţinele animale care au supravieţuit catastrofei terestre şi, evident un oportunist, a izbutit să umple multe din nişele ecologice golite, devenind excepţional de numeros în întreaga lume. Alte specii au cunoscut răspândiri adaptive pentru a spori diversitatea fiinţelor vii. Catastrofele sunt un fel de tel în oala evoluţiei. Apar noi oportunităţi pentru proliferarea unor noi forme de viaţă. Şi, cu toate că pierderea a 90% din totalul speciilor ar putea părea într-adevăr un eveniment catastrofic, până la urmă din ruine va apărea o diversitate şi mai mare. Catastrofele fac şi ele parte din bogata tapiserie a istoriei evolutive a speciaţiei.

Fosile genetice

Denumirea de fosilă ar putea sugera că vorbim despre ceva mort, îngropat şi de niciun alt folos. Insă aici utilizez termenul „fosilă genetică" ca să fac referire la faptul că evoluţia este incredibil de „scoţiană" (pot spune asta căci, având un nume ca Alexander, strămoşul unui mare număr din genele mele este scoţian). Cu alte cuvinte, dacă descoperim ceva util, ar trebui să fie păstrat cu grijă pentru generaţiile viitoare. „Prudentul scoţian" va şti cum să folosească avantajos lucrurile fără să facă risipă. Astăzi trăim într-o cultură a risipei, dar încă o mai ţin minte pe mama care cârpea aceeaşi pereche de ciorapi până ce deveneau vestigiul propriei lor istorii evolutive. Genomurile sunt ca nişte scoţieni prudenţi. Dacă găsesc o genă care funcţionează bine, încearcă să nu o piardă. Şi dacă nu o pot folosi imediat, o depozitează pentru a o folosi mai târziu. Sau mai putem asemăna genomurile cu garajul nostru în care, în loc să băgăm maşina, depozităm (bine, să fim oneşti, e un depozit bărbătesc) tot felul de piese şi bucăţi, „în caz că vom avea nevoie vreodată", cum se şi întâmplă de fapt! Din perspectiva biologului, cel mai important aspect al teoriei evoluţiei este că explică atât de bine multe lucruri pe care alte teorii nu le pot explica: şi compunerea asemănătoare cu un garaj a genomurilor organismelor vii este explicată foarte bine de un proces evolutiv care implică o descendenţă comună. Toate genomurile organismelor evoluate recent sunt pline de gene vechi, încă în uz, pe care le putem identifica mergând înapoi pe firul evoluţiei. Dar, în plus, ele conţin şi relicvele genelor care nu mai sunt folosite şi segmente de ADN nefuncţional, cum sunt cele derivate din retrovirusuri, replicate pur şi simplu în ADN de fiecare dată când se divide o celulă, oferind indicii incontestabile ale istoriei evoluţiei.
Vezi, dc exemplu, Ciccarclli, F.D. şi colab., „Toward automatic reconstruction oh a highly resolved trec of life", Science 311, pp. 1283-1287, 2006. Remarcaţi cuvântul „toward" („către", n. tr.) din titlu. Este o muncă în desfăşurare şi astfel de „copaci" sau „tufişuri" (cuvântul meu preferat) vor deveni din ce în ce mai exacţi cu trecerea timpului şi pe măsură cc tot mai multe genomuri vor fi secvenţiate. „Copacul" din această lucrare s-a bazat pe treizeci şi una de familii de proteine universale şi acoperă secvenţele genomice a 191 de specii diferite.
21

Dacă ne imaginăm toate speciile care au trăit vreodată ca fiind ramurile şi crengile unui tufiş imens, cu mamifere şi plante cu flori pe ramurile dinspre vârf şi organisme unicelulare, ca bacteriile şi drojdia, în partea de jos, observăm imediat trei lucruri. Primul este acela că speciile care trăiesc astăzi nu sunt reprezentative pentru toate speciile care au trăit vreodată, pentru simplul fapt că multe dintre ele au dispărut. Dar, în ciuda acestui lucru, există încă suficient de multe specii care ne poartă destul de aproape de originea vieţii, permiţându-ne să le secvenţiem genomurile şi să construim un „tufiş" bazat pe genomică21. Al doilea lucru pe care îl remarcăm este acela că rădăcinile tufişului reprezintă fiinţele vii care trebuie să fi existat în momentul apariţiei vieţii şi a primelor celule. Nu avem indicii despre ele şi vom discuta în ultimul capitol această problemă şi chestiunea mai largă a originii vieţii. în al treilea rând, observăm că genomurile tuturor acestor organisme vii sunt conectate între ele. Dacă modelul tufişului este corect, atunci ar trebui să vedem multe gene ale organismelor unicelulare simple de la baza trunchiului în mamiferele şi plantele din vârf, chiar dacă sunt cârpite precum ciorapii din cauza vârstei lor înaintate. Este exact ceea ce vedem. în acelaşi timp am vedea apărând în vârf gene noi, pe care nu le vedem la bază — lucru care poate fi observat şi el. Pe lângă aceste aspecte, dacă la diferite niveluri ale tufişului încep să apară segmente de A D N retroviral şi alte tipuri parazite, nefuncţionale, atunci ar trebui să le vedem „mergând în sus", către ramurile superioare, ilar fără să apară în ramurile de jos, şi aşa se şi întâmplă. Ultima chestiune este atât de importantă, încât o vom discuta separat atunci când vom analiza propria noastră istorie evolutivă. Observăm, de asemenea, că întregul tufiş este unit de faptul că arc acelaşi cod genetic. Sistemul de codoni a câte trei nucleotide pentru codificarea aminoacizilor este universal la toate organismele vii, cu unele variaţii minore. Toate organismele vii independente folosesc ADN-ul pentru a se codifica. întregul tufiş este unit de faptul că împărtăşeşte acelaşi sistem de criptare. Cu ajutorul ingineriei genetice putem lua o genă umană şi o putem pune în bacterie, iar bacteria va citi „cu bucurie" gena umană şi va fabrica proteina umană. Este ca şi cum am lua un fişier dintr-un calculator PC şi l-am pune într-un Macintosh. Similar, putem să luăm o genă umană şi să intervenim genetic pentru ca ea să fie exprimată de un şoarece şi în cele mai multe cazuri respectiva genă umană va îndeplini aceeaşi funcţie ca şi gena şoarecelui. Există motive întemeiate pentru care să nu încercăm să schimbăm un sistem de criptare odată ce acesta este stabilit, căci orice schimbare poate fi letală. Deci codul genetic poate prezenta caracteristica fenomenului QWERTY" de pe tastatura laptopului la care scriu aceste lucruri. Primii dactilografi foloseau o tastatură diferită, dar tastau prea repede la vechile maşini de scris şi anumite taste se blocau frecvent. în procesul rezolvării problemei, proiectanţii au pus literele QWERTY la rând şi aşa au rămas până astăzi, stabilite de istoria evoluţiei maşinii de scris — şi să nu cumva să îndrăzniţi să le schimbaţi!
* Tastatura QWERTY, numită astfel după primele şase litere din partea din stânga sus, a fost alcătuită astfel pentru a reduce bruiajul literelor la maşinile dc scris. în 1932, August Dvorak a dezvoltat ceea cc se dorea a fi o tastatură mai eficientă, în care a plasat vocalele şi cele mai frecvent folosite consoane pe rândul din mijloc, în ideca că între mâna stângă şi cea dreaptă se va stabili un ritm alternativ («. tr.).

Toate celulele sunt nevoite să facă treburi „gospodăreşti", cum ar fi să se dividă, să repare ADN-ul deteriorat, să descompună hrana şi să o folosească pentru a furniza energie, să crească, să se apere de atacurile din exterior şi aşa mai departe. Odată ce genele au evoluat ca să facă un anumit lucru, multe dintre ele au rămas mai mult sau mai puţin neschimbate pe parcursul a miliarde de ani de istorie a evoluţiei. Dacă genele fac o treabă bună, de ce să le schimbăm ? Există multe exemple de astfel de gene. De exemplu coralul Acropora (materialul numit coral este făcut din aceste animale mici asemănătoare cu anemonele) a prosperat în noroiul precambrian acum peste 540 milioane de ani. O mostră de 1 300 de secvenţe de gene din această străveche formă de viaţă a arătat că nu mai puţin de 90% sunt prezente în genomul uman, sugerând că multe dintre genele socotite a fi specifice vertebratelor aveau, de fapt, origini mult mai vechi22.
22

Dennis, C, „Coral reveals ancient origins of human genes", Nature 426, p. 744,2003.

-116-

-25-

Oricine face pâine în casă este familiarizat cu folosirea drojdiei. Drojdiile sunt organisme unicelulare din regnul fungilor, care au un nucleu (deci nu sunt nici plante, nici animale) şi sunt foarte mici: un gram de drojdie conţine 20 000 000 000 (20 de miliarde) de celule vii. Drojdia a apărut ca specie distinctă, împreună cu numeroase alte ciuperci, în era precambriană. Deoarece drojdiile au un nucleu în care să-şi localizeze ADN-ul (spre deosebire de bacterii), ele se divid în moduri foarte asemănătoare cu celulele organismelor pluricelulare, cum suntem noi. Astfel a câştigat Paul Nurse Premiul Nobel. Cancerele sunt provocate de celule care nu se pot opri din divizat. în cariera lui, Nurse a făcut riscantul pas de a hotărî să investigheze cum se divid celulele normale folosind drojdia ca sistem demonstrativ. Numeroşi oameni din acea vreme (anii 1980) credeau că celulele drojdiei se vor dovedi a fi foarte diferite de cele animale şi ne vor spune puţine lucruri despre ceea ce nu funcţionează corect în cazul cancerului. In realitate s-a întâmplat exact contrariul. Nurse, împreună cu alţii, a descoperit că fiecare nivel al diviziunii celulare e reglementat de o clasă-cheie de enzime numite kinaze — o perspectivă vitală pentru cei care doresc să înţeleagă cancerul. S-a demonstrat că această „trusă" fundamentală de proteine codificatoare de gene există, practic, în fiecare celulă cu nucleu din lume, inclusiv în ale noastre, reglând felul în care se divid celulele. Nurse a câştigat Premiul Nobel şi câţiva ani mai târziu a devenit Directorul Fundaţiei Imperiale de Cercetare a Cancerului din Londra (acum Cercetarea Cancerului, Marea Britanie). Selectarea întrebărilor potrivite este adesea cea mai mare provocare pentru un om de ştiinţă. Chiar şi mai bătrâne decât drojdia pe scara evoluţiei sunt celulele coanoflagelate, care au apărut ca specie separată acum aproximativ 900 milioane de ani. Există în jur de 150 de specii de coanoflagelate şi unele înoată singure, propulsându-se cu ajutorul flagelilor, asemănători unor bice, cu care înoată şi apucă hrana. Coanoflagelatele sunt considerate drept exemplele vii ale felului în care trebuie să fi arătat strămoşii organismelor pluricelulare. Imaginaţi-vă deci încântarea cercetătorilor când au identificat o genă dintr-o specie de coanoflagelate numită MBRTK1, care codifică un alt tip de kinază faţă de cele menţionate mai sus, o kinază cu „veri primari" distribuiţi cu generozitate în genomurile organismelor pluricelulare, inclusiv în cele umane23. Milioanele de ani ai istoriei timpurii a evoluţiei, când planeta trebuie să fie arătat destul de plictisitor din punctul nostru de vedere, au fost, de fapt, stupi ai activităţii de producere a genomurilor, în care genele trusei de bază au evoluat până au ajuns la stadiul necesar pentru a conduce maşinăria celulară de bază a tuturor organismelor vii de astăzi. Depozitarea resturilor şi pieselor în garaj prezintă dezavantajul că, dacă acestea nu sunt folosite, atunci vor apărea moliile şi rugina şi în cele din urmă va apărea şi necesitatea de a mai arunca din ele. Dar genomurile nu sunt dispuse să arunce gene vechi, chiar dacă nu mai sunt de folos. De exemplu, propriile noastre genomuri sunt pline cu „pseudogene", segmente de ADN care seamănă atât de mult cu genele funcţionale, încât nu există nicio îndoială în legătură cu provenienţa lor, dar sunt totuşi atât de pline de mutaţii încât sunt incapabile din punct de vedere funcţional să producă proteine, după cum se poate dovedi experimental în laborator. Dacă luăm numai cromozomul 7 ca exemplu, acest segment de ADN conţine 1 150 de gene codificatoare de proteine, dar are şi 941 pseudogene, care stau ca nişte fosile genetice ale trecutului nostru evolutiv. Vom discuta câteva exemple fascinante de acest tip în secţiunea următoare şi în capitolul 9.

De unde vine informaţia genetică nouă?

Cei care nu sunt biologi şi analizează felul în care funcţionează evoluţia sunt deseori uimiţi şi se întreabă de unde vine informaţia, mai ales dacă sunt matematicieni, ingineri ori informati-cieni, obişnuiţi să studieze stocarea de informaţie şi să mânuiască dispozitive foarte diferite de Carroll, diferite, în funcţie de cele utilizate în sistemele biologice. „Informaţia" poate însemna 24 lucruri foarteS.B., op. cit., p. 139. context. Greşeala vine din încercarea de a 2 5 forţa semnificaţia la trecerea dintr-un context în altul. Noble, Evident că există informaţie utilă inclusă în genele ADN, dar aceasta ne conduce la întrebarea de unde a apărut, de fapt, ADN-ul. Vom reveni 2006, pp. 30-31. la această întrebare mai târziu. Pentru moment să observăm însă că informaţiile noi, în termeni biologici, intră (şi ies) din genom tot timpul, nu numai pe parcursul istoriei evoluţiei, ci şi de-a lungul propriilor noastre vieţi. Mutaţiile genetice care provoacă schimbări în secvenţierea aminoacizilor într-o proteină pot fi considerate sigur drept cauză a informaţiei noi. Genomul şi produsele lui nu sunt la fel ca mai înainte. Organismul pe care îl generează poate fi uşor sau extrem de diferit. Acelaşi lucru poate fi valabil pentru mutaţiile genelor reglatoare, dacă acestea sunt cauza unei schimbări a felului în care funcţionează gena şi acelaşi principiu se aplică la mai mult de 500 de secvenţe din genomul uman care codifică recent descoperita clasă de molecule mici de ARN, care codifică informaţie importantă. Fluxul genic introduce şi el informaţie nouă de la o populaţie la alta când acestea se încrucişează. Ţineţi minte că în toate aceste cazuri conţinutul informaţional al unei gene e definit de compania pe care o ţine: orchestra completă este cea care contează. Informaţia nouă poate apărea dintr-o aceeaşi genă plasată într-un nou mediu genomic. Iar genele sunt cooptate deseori să îndeplinească noi sarcini, după ce sunt plasate în echipe diferite. De multe ori noutatea nu vine din adăugarea unei gene noi la genom, ci prin utilizarea în noi combinaţii organizaţionale a genelor aflate deja în el. Toate genele necesare pentru construcţia de noi şi complexe planuri ale corpului în timpul exploziei cam-briene au precedat această perioadă de diversificare cu aproape 50 milioane de ani, după cum s-a descoperit prin analizarea genomurilor speciilor vii de dinaintea acestei perioade24. în acest caz s-ar părea că tocmai cooptarea „genelor vechi" pentru sarcini noi a fost crucială. însă atunci când la un repertoriu genomic se adaugă o genă nouă, repertoriul informaţional potenţial se măreşte enorm. S-a estimat că efectul adăugării unei gene noi la un genom ce conţine 30 000 de gene poate genera, teoretic, uimitorul număr de IO287 posibile noi funcţii25! Duplicarea moştenită a genelor poate reprezenta, de asemenea, o sursă de informaţie nouă. Acum este mai puţin probabil că gena „extra" se va afla sub presiunea selecţiei naturale, deoarece gena ei parentală se află deja în genom, îndeplinindu-şi bine funcţia. Gena nou duplicată poate începe, aşadar, să acumuleze mutaţii în decursul generaţiilor succesive prin procesul „derivei genetice", dobândind în acest fel o nouă funcţie avantajoasă pentru organism, trecând deci de selecţia naturală. O situaţie analoagă poate interveni în timpul dublării cromozomiale, în care sunt duplicate genomuri întregi, aşa cum am discutat mai devreme în contextul despre plante. Acest fapt generează ocazii imense pentru apariţia noutăţii, pentru că nu o singură genă duplicată, ci un genom întreg este liber să devieze mutational şi să facă lucruri noi şi interesante. In practică, genomul mare este redus adesea la o dimensiune mai uşor de mânuit, dar va fi destul de diferit faţă de cum fusese înainte. Există într-adevăr dovezi substanţiale care arată că dublarea unui genom întreg a fost implicată de mai multe ori în evoluţia vertebratelor. Deci toate aceste fenomene de duplicare implică producerea de informaţie nouă. Ca să vedem cum funcţionează acest lucru în practică putem folosi un exemplu luat de la mai vechile noastre prietene, genele Hox, în procesul prin care vedem cum un simplu procedeu de inginerie inversă poate reconstrui fenomene din trecutul evolutiv. In preajma exploziei cambriene, acum o jumătate de miliard de ani, când începea o nouă evoluţie a vertebratelor, genomurile strămoşilor vertebratelor actuale pare să se fi împătrit, după cum am menţionat mai sus, prin două dublări succesive în cursul evoluţiei. Pe atunci existau 13 gene Hox care controlau dezvoltarea planului corporal, care mai apoi s-au înmulţit de patru ori, ajungând la 52. Cele care nu au suferit mai târziu mutaţii pentru a face lucruri utile s-au pierdut ulterior din genom, aşa că mamiferele au rămas astăzi cu 39 gene Hox. Două dintre genele duplicate originar (după cum putem spune văzând secvenţele lor ADN foarte asemănătoare) sunt numite Hoxa 1 şi Hoxb 1, derivate dintr-o genă Hox 1 ancestrală, şi îndeplinesc roluri diferite la mamiferele de astăzi. Hoxa 1 controlează dezvoltarea tulpinii creierului în primele faze ale embrionului, în vreme ce Hoxb 1 direcţionează creşterea nervilor într-o zonă a creierului care controlează expresia facială. Cele două gene produc o proteină identică, dar în părţi diferite ale creierului şi la momente diferite în timpul dezvoltării embrionare timpurii, arătând că, în acest caz, între cele două gene diferă regiunea reglatoare a genei, nu zona de codificare a proteinei. Iată acum partea de inginerie inversă. Cercetătorii erau interesaţi să afle dacă pot întoarce înapoi ceasul evoluţiei prin reconstruirea ancestralei gene Hox 1 la o familie de şoareci modificaţi genetic. Aşa că au luat regiunea reglatoare a genei Hoxb 1, partea responsabilă pentru activarea genei în timpul dezvoltării fetale, şi au ataşat-o la gena Hoxa 1 pentru a reconstrui gena originară Hox 1. Apoi au încorporat-o într-o familie de şoareci în care genele Hoxa 1 şi Hoxb 1 fuseseră înlăturate prin tehnici de inginerie genetică (proces numit „dublu knock-out" în limbajul obişnuit de laborator). Şoarecii rezultaţi s-au dezvoltat normal, arătând că ancestrala genă Hox 1 funcţiona foarte bine26. Iată însă o întrebare interesantă: duplicarea genei pe parcursul evoluţiei a dus la o creştere netă a informaţiei în genom sau nu ? într-un anumit sens, răspunsul este „nu": numai gena ancestrală poate îndeplini sarcinile ambelor gene evoluate. Dar într-un alt sens răspunsul este „da", deoarece la mamifere avem acum un sistem de control mai „sigur" decât înainte. O singură mutaţie în gena Hox 1, care anterior ar fi anulat complet dezvoltarea normală, este protejată acum de informaţia distribuită în două locaţii diferite. O mutaţie dezastruoasă ar putea afecta expresia facială — un lucru care nu este, cu siguranţă, de dorit — dar fără să afecteze mult mai importanta dezvoltare a tulpinii creierului. Genomul a devenit acum un dispozitiv uşor diferit de depozitare a informaţiei. Dacă zburaţi peste Atlantic, cu siguranţă vă veţi simţi liniştiţi că avionul are două motoare în fiecare aripă şi că, dacă unul se strică, avionul tot mai poate ateriza în siguranţă (sau cel puţin aşa vi se spune întotdeauna).
Hooper, R., New Scientist, 12 august 2006.

Alteori în istoria evoluţiei, în genom s-au produs influxuri de informaţie speciale şi chiar mai mari decât cele generate prin duplicarea genelor individuale. Exemplul clasic şi poate cel mai dramatic a apărut atunci când bacteriile, care probabil au început să trăiască simbiotic înăuntrul celulelor, adică au descoperit un stil de viaţă care a oferit avantaje ambilor parteneri, apoi au devenit rezidenţi permanenţi şi s-au dezvoltat în mitocondriile şi cloroplastele pe care le vedem astăzi în celule. Simbioza este ceva cu care trăim cu toţii: în corpurile noastre trăiesc de zece ori mai multe bacterii decât celule (aproximativ IO14 bacterii, comparativ cu IO13 celule). Bacteriile nu ar putea trăi fără noi, iar noi avem cu siguranţă nevoie de ele ca să ne furnizeze vitamine şi alte elemente nutritive. Mitocondriile pe care le avem acum sunt orga-nitc aflate în citoplasmă (zona din afara nucleului) tuturor celulelor animalelor pluricelulare, funcţionând ca „uzine" ale celulei, generând din mâncare energia de care au nevoie celulele ca să funcţioneze în continuare. Cloroplastele sunt organite aflate în celulele plantelor responsabile cu fotosinteza, şi ele „uzine", dar cu altă sursă de energie (soarele). Şi mitocondriile, şi cloroplastele conţin propriul lor ADN, separat de depozitul principal de ADN, aflat în nucleu. Propriul nostru ADN mitocondrial conţine numai 37 de gene dintr-un total de 20 000-25 000 de gene. ADN-ul mitocondrial este moştenit numai de la mamă, deoarece citoplasmă ovulului, cu tot conţinutul său, e folosită pentru a produce mai multe celule după fecundare, mitocondriile din spermă pierzându-se în timpul procesului. Faptul acesta e destul de util pentru geneticienii care doresc să descopere o linie de strămoşi, cum vom discuta mai târziu în capitolul despre evoluţia omului. Dar în contextul actual, mai esenţial este influxul de informaţie suplimentară venit odată cu încorporarea microorganismelor în celule, pentru ca mai târziu să devină organite permanente. Se aseamănă oarecum cu achiziţiile şi fuziunile economice. Dacă o mare companie farmaceutică produce prea puţine medicamente, strategia normală este cea de a cumpăra o companie de biotehnologie mai mică, dar care are tehnologii noi şi cercetări medicale promiţătoare, ambele părţi având de câştigat de pe

Creaţie sau evoluţie

Speciaţie, fosile şi problema informării

urma acestei tranzacţii. Cum ştim că mitocondriile şi cloroplastele au apărut prin intermediul achiziţiilor şi fuziunilor în timpul evoluţiei timpurii ? Ceea ce i-a convins în cele din urmă pe oamenii de ştiinţă au fost marile asemănări dintre aceste organite şi bacterii. Imediat după descoperirea mitocondriilor, la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a observat că acestea erau foarte asemănătoare cu bacteriile, iar acum avem o paletă largă de dovezi care ne arată originile lor bacteriene. Compoziţia membranelor lor este caracteristică bacteriilor, însă adevăratele indicii sunt micile lor genomuri, acestea prezentând mai multe similitudini cu genomurile bacteriene-pă-rinte decât cu genomurile gazdelor. în 1998, Siv Andersson, în Suedia, a descoperit că secvenţa genomică mitocondrială este deosebit de apropiată de R i c k e t t s i a p r o w a z e k i i , dăunătoarea bacterie aerobă ce provoacă tifosul. Acest lucru nu înseamnă că mitocondriile noastre provin la origini exact din acest lanţ de bacterii, dar înseamnă că vin din ceva foarte asemănător. Cuvân-tul-cheie este „aerob", deoarece se referă la acele bacterii care folosesc oxigen pentru metabolismul lor („anaerobele" trăiesc fără oxigen). Se crede că încorporarea unei bacterii aerobe în celulele iniţiale, devenind în cele din urmă ceea ce noi numim acum mitocondrii, a fost cea care le-a înzestrat cu abilitatea de a folosi oxigen, un enorm influx de informaţie genetică folositoare, care a avut un impact uriaş asupra istoriei evoluţiei. într-un t o u r d e f o r c e similar s-a dovedit că ADN-ul cloroplastului este foarte asemănător cu ADN-ul din algele albastre-verzi, un tip de bacterie care procesează lumina şi care trăieşte în oceane şi apă limpede, cea care a colorat apa în verde în jurul orei 6 a.m. în metafora celor 24 de ore ale istoriei evoluţiei. Ar trebui subliniat că ADN-ul din mitocondrii şi cloroplaste trece prin selecţia naturală ca şi ADN-ul nucleic. Influxul de variaţie genetică introdusă în genomurile celulare prin acest proces era cu siguranţă neobişnuit, dar variaţia care a rezultat a rămas în continuare sub presiunea normală a selecţiei naturale. Reproducerea sexuată implică, de asemenea, producerea de informaţie genetică nouă. Genomul fiecărui copil din lume este unic, cu excepţia gemenilor identici. Am fost amuzat într-o zi, stând de vorbă cu un cuplu căsătorit, amândoi savanţi informati-cieni, când şi-au exprimat îndoiala în privinţa abilităţii proceselor evolutive normale de a genera noutate în organisme, de vreme ce propriii lor copii mişunau în jur arătând foarte diferit unul faţă de celălalt! Procesul recombinării în timpul formării gârneţului împreună cu împerecherea cromozomilor bărbatului şi femeii este doar o altă modalitate de a introduce variaţia în genom.
Hamilton, G., „The Gene Weavers", Nature 441, pp. 683-685,2006.

In mod normal asociem virusurile cu gripa sau cu alte boli nedorite. Dar nu toate virusurile sunt dăunătoare pentru noi şi, în plus, ele reprezintă un fond uriaş de informaţie genetică. Virusurile sunt compuse din ADN sau ARN, având câteva proteine compactate pentru infectarea celulelor-gazdă în care trăiesc ca paraziţi, folosind complexul de producţie moleculară al celulei-gazdă pentru a se multiplica. începem să înţelegem tot mai bine imensa varietate a virusurilor existente în lume. Virusurile se găsesc peste tot — la 2 000 de metri adâncime în pământ, în nisipurile deşertului Sahara şi în lacurile îngheţate. S-a estimat că ar exista IO31 particule virale pe planetă27, un număr astronomic (mai ales dacă luăm în calcul că în univers există în jur de IO22 stele). Un kilogram de resturi marine conţine în jur de un milion de virusuri care variază din punct de vedere genetic. Intestinele noastre conţin în jur de 1 200 de virusuri diferite. Cum am menţionat deja, cam 8% din genomurile noastre provin din copii ADN ale virusurilor bazate pe ARN care s-au încorporat ca accesorii pe termen lung. Unele din aceste inserţii au sfârşit prin a îndeplini funcţii utile, ca o genă virală care acum este esenţială pentru dezvoltarea normală a placentei la şoareci şi oameni. Bacteriile au dobândit gene şi mai utile prin infectarea lor cu virusuri, inclusiv toxine pe care le folosesc pentru a-şi ucide competitorii. In jur de IO24 de virusuri noi sunt create în fiecare clipă undeva în lume. Cea mai mare parte a lor mor practic imediat ce nu au succes în infectarea celulelor-gazdă (bacterii în majoritatea cazurilor). Dar numărul generat este atât de mare încât rata lor rapidă de mutaţie asigură destul de frecvent formarea de gene noi care în cele din urmă pot fi încorporate în genomurile altor organisme. Numărul imens de virusuri din lume poate fi socotit, aşadar, drept o fabrică gigantică de producere a genelor, generând un flux constant de informaţie nouă, din care o parte este preluată şi adaptată pentru a fi folosită de alte genomuri. Informaţia genetică poate fi, de asemenea, p i e r d u t ă din genom, pseudogenele oferind un bun exemplu. Maşinile care nu sunt întreţinute vor deveni la un moment dat nefuncţionale. Genele care sunt cerute în exces pentru ca un organism să prospere într-o nişă ecologică dată nu se vor mai afla sub presiunea selecţiei naturale de a se conforma, astfel încât vor acumula mutaţii şi în cele din urmă vor înceta să mai producă proteine. De exemplu nu mai puţin de 63% din genele noastre olfactive sunt permanent inactive. Toate genomurile de mamifere cercetate până acum conţin în jur de 1 000 de gene implicate în simţul mirosului. Aşadar 63% din genele noastre olfactive care nu mai sunt în uz sunt gene abandonate care stau în genomul nostru fără să facă nimic, dar continuând să fie replicate cu fidelitate la fiecare diviziune celulară. De când aţi început să citiţi acest capitol, şi dumneavoastră aţi produs kilometri întregi de ADN pseudo-genic. Este ca şi cum ai intra într-o fabrică şi ai vedea în jur o mulţime de maşini stricate, care nu mai sunt de mult în uz. Poate că sunt învechite, dar ar putea încă să ofere o cantitate mare de informaţie despre evoluţia fabricii. Dacă ne uităm acum la aceleaşi gene olfactive sau ale mirosului la maimuţele din Lumea Nouă, descoperim că aproape toate cele 1 000 de gene sunt în uz — doar în jur de 5% sunt inactive, deoarece mirosul joacă un rol crucial în supravieţuirea şi în succesul reproductiv al maimuţelor. în genomul şoarecelui, 20% dintre gene sunt inactive. Deci la speciile la care un simţ foarte fin al mirosului este esenţial, cele mai multe gene olfactive sunt active, în vreme ce la specii ca a noastră — care pentru supravieţuire nu trebuie să deosebim decât între pizza şi curry — cele mai multe gene ale mirosului sunt inactive. în practică aceasta înseamnă că în gene au avut loc mutaţii care le-au făcut nefuncţionale, dar aceste gene nefuncţionale ne-au fost transmise fără

-116-

-27-

O Evolution, ed. a Hl-a, Blackwcll, Oxford, 2004, pp. 524 ?i urm., ?i ?n Skelton, P. (ed.), Evolution, Addison-Wesley, 1993, pp. 446 ?i urm. tudiul fosilelor genetice ?i cel al fosilelor "reale", vezi Raff, R.A., "Written in stone: fossils, genes and evo-devo", Nature Reviews Genetics, 8, pp. 911-920, 2007. 3 0 O'Donoghue, pp. 38-41,2007.
2 9

probleme, pentru că, de fapt, nu sunt foarte importante pentru succesul nostru biologic ca specie. Genomurile nu sunt, aşadar, entităţi statice cu niveluri fixe de informaţie, ci sisteme dinamice în care conţinutul informaţional se schimbă mereu în grade diferite, din motive diferite. Personal sunt fericit să ştiu asta — cine ar vrea să fie o clonă ? Mai târziu vom spune mai multe despre generarea de informaţie nouă şi de sisteme biologice noi, atunci când vom ajunge la chestiunea istoriei zorilor evoluţiei noastre, a proiectului inteligent şi a originilor sistemelor biologice complexe. Fosile tradiţionale A existat o perioadă în care orice explicaţie a evoluţiei ar fi început invariabil cu fosilele28. Cu siguranţă studierea urmelor fosile a fost fundamentală în apariţia însăşi a teoriei evoluţiei. Deci faptul că o plasez atât de târziu în discuţie nu se doreşte o punere la punct — fosilele au o importanţă crucială —, ci reflectă modul în care apariţia genomicii a transformat enorm natura discursului despre evoluţie. De fapt, chiar dacă nu ar fi existat fosile, tot am fi reuşit să construim cea mai mare parte a istoriei evoluţiei folosindu-ne numai de genetică. De asemenea, spre deosebire de urmele fosile, în urmele genetice nu există lacune. Prin aceasta nu vreau să spun că avem o înregistrare completă a tuturor secvenţelor genomice ale fiecărei specii care a trăit pe Pământ — sigur că nu avem şi nici nu vom avea vreodată, deoarece 99% dintre ele nu mai există ca să putem lua mostre din ADN-ul lor. Totuşi, în acest 1% rămas avem o urmă ADN, inclusiv fosile genetice nefolosite, care ne poartă înapoi până în zorii vieţii. Dar şi „fosilele tradiţionale" sunt, bineînţeles, importante29. O fosilă este orice urmă a unei vieţi trecute. Cele mai multe fosile sunt părţi dure ale corpului, ca oasele, dinţii şi cochiliile, la fel ca şi ţesuturile lemnoase ale plantelor de uscat şi cuticulele insectelor. Fosilele pot include, de asemenea, urme ale unei activităţi animale, cum ar fi vizuinile şi urmele de paşi întipărite în noroi şi substanţele chimice formate de diverse organisme. Când un organism moare, trupul este de obicei mâncat de diferiţi sapro-fagi, inclusiv bacterii. Prin urmare, este foarte probabil că organismele compuse în principal din părţi moi, precum viermii şi plantele, vor lăsa mai puţine fosile decât cele care au părţi dure. Există unele fosile de părţi moi, dar de obicei au fost sedimentate în împrejurări excepţionale sau conservă forme de viaţă extraordinar de abundente. Uneori sunt conservate componentele minerale originare ale părţilor dure, cum ar fi carbonatul de calciu din majoritatea cochiliilor şi hidroxidul de calciu din oase. Alteori apa se infiltrează prin rocile poroase înconjurătoare şi dizolvă materialul scheletic, umplând spaţiul cu minerale cristaline, formând o urmă a fosilei originare. Deseori aceste urme pot reproduce foarte precis materialul viu originar. în Deşertul Pictat, în Arizona, există păduri pietrificate ce conţin copaci cu ţesuturi înlocuite treptat de silicat şi alte minerale iar acum, după 200 de milioane de ani, copacii sunt făcuţi din piatră, dar arătându-ne multe din detaliile lor celulare originare. Pe dealurile din jurul satului Rhynie, din Scoţia, un întreg ecosistem s-a păstrat fiindcă a fost acoperit de apele bogate în silice ale unui izvor vulcanic de acum 410 milioane de ani. Plantele fosile stau încă în picioare, având celule vizibile. Insectele sunt conservate în detalii incredibile, unele agăţându-se încă de tulpinile plantelor pe care au trăit şi au murit30.

poate surprin?i s? afla?i c?, ?n viziunea mea, aceast? carte este o destul de bun? ?i lizibil? introducere ?n istoria evolu?iei. Nu am ?inut o eviden?? prea strict? c?nd am citit-o, dar cred c? Dawkins a r

3 1

Awramik, S.M., "Respect for stromatolites", Nature 441, pp. 700-701, 2006; Allwood, A.C. ?i colab., "Stromatolite reef from the early Archaean era of Australia", Există trei tipuri principale de roci recunoscute33de geologi. Rocile vulcanice încep ca animals", ?ncare, la rândul ei, este rocă topită. Rocile Bottjcr, D.J., "The early evolution of lavă topită, Scientific American, august 2005, pp. 30-35.

Care fosile în care roci ?

metamorfice sunt cele descoperite la mare adâncime sub scoarţa Pământului şi sunt formate prin metamorfoza altor tipuri de roci. Rocile sedimentare, cum ar fi calcarul şi gresia, sunt formate din fragmente minuscule adunate treptat din roci mai mari sau din alte materiale dure, de exemplu din cochilii. Purtate într-un vârtej de nisip, aluviuni sau praf, aceste particule minuscule sunt duse în alte părţi, unde sunt depozitate ca straturi sedimentare. Pe măsură ce sedimentele devin compacte, se transformă treptat în rocă. în aceste roci sedimentare se găsesc cele mai multe fosile. Fosilizarea este rară şi cu cât o specie trăieşte mai departe de stratul sedimentar, cu atât mai puţin probabil este ca membrii speciei să fie fosilizaţi. Speciile care trăiesc chiar deasupra unui strat de sediment, cum ar fi animalele marine care trăiesc mai aproape de fundul mării, este mai probabil să fie fosilizate decât peştii cu habitat mai apropiat de suprafaţă. Animalele terestre au cele mai mici şanse să fie fosilizate. Uneori într-un sediment este compactat atât de mult material organic încât formează un material suficient de omogen ca să devină o parte importantă a stratului de sediment. De exemplu cărbunele, format în timpul perioadei carbonifere (de unde şi numele acesteia), îşi are originea în principal în ferigi şi alte plante înrudite care au prosperat în acea eră (cu 290-354 milioane de ani în urmă), transformate treptat în combustibil fosil preţios sub imensa presiune exercitată de straturile de rocă acumulate deasupra. Creta este un tip de calcar alcătuit din trupuri compacte de miliarde peste miliarde de minuscule creaturi marine unicelulare numite plancton. Ea este alcătuită, prin urmare, din microfosile. De pildă marele strat de cretă vizibil sub forma dealurilor albe din Dover are o grosime de aproximativ 443 m. Rata acumulării de calcar sedimentar format din cretă este între 1 şi 10 cm în o mie de ani. Deci chiar şi la cea mai rapidă (şi improbabilă) viteză, stratului de cretă din Dover i-ar lua 4 milioane de ani ca să se formeze, iar perioada de timp reală pentru depunerea straturilor de cretă ce caracterizează mare parte din sudul Marii Britanii este de 35 de milioane de ani. Aceste lucruri nu se întâmplă peste noapte. Cele mai multe straturi de cretă s-au aşternut în timpul perioadei cretacice, undeva acum 100-60 de milioane de ani. Creta din cretacic este mult mai albă decât alte forme de calcar, pentru că nu are impurităţi. Nivelul mării era foarte ridicat în timpul perioadei cretacice, deci exista o foarte mică suprafaţă de uscat ce ar fi putut furniza alte sedimente care să închidă la culoare textura (de altfel acesta este unul din multele motive pentru care ştim că creta nu s-a depozitat printr-un potop universal). Cele mai timpurii fosile datează dintr-o perioadă de acum 3-3,5 miliarde de ani şi constau în straturi fosilizate de bacterii cunoscute ca stromatolite, variind ca mărime de la câţiva milimetri la mai mult de zece metri. Stromatolitele sunt structuri stratificate care se formează atunci când bacteriile cresc în colonii gigantice pe suprafaţa celulei, iar sedimentele sunt depozitate deasupra sau printre celule, construind multe straturi mineralizate. Stromatolitele se mai formează şi astăzi în lume din algele albastre-verzi fotosintetice, dar mai rar decât în trecut, probabil deoarece în mări şi oceane există acum prădători care consumă bucuroşi această bogată sursă de hrană, în vreme ce astfel de prădători nu existau, desigur, în acele vremuri îndepărtate. Formele caracteristice de con ale multor stromatolite formate acum 2,5-3,5 miliarde de ani sunt reproduse şi în stromatolitele actuale. Deşi au existat unele controverse în privinţa faptului că stromatolitele ar reprezenta sau nu străvechi bacterii fosilizate, cele mai recente informaţii susţin o astfel de interpretare31. Avem date fosile pentru celule cu un nucleu (amintiţi-vă că bacteriile nu au nuclee) dintr-o perioadă atât de îndepărtată cum este cea de acum 1,8 -2,2 miliarde de ani, iar astfel de celule pot fi recunoscute în principal după dimensiunile lor mai mari decât ale bacteriilor (de zece ori mai mari sau şi mai mult). Cele mai timpurii dovezi fosile pentru forme de viaţă pluricelulară, în acest caz algele, datează de acum 1,2 miliarde de ani. Pe uscat fosilele microbiene datează de acum un miliard de ani — până în acel moment orice formă de viaţă se afla în mare, iar pământul era deşert. Cam din jurul perioadei de acum 550-670 milioane de ani, urmele fosile încep să se îndesească, cu fosilele ediacariene descoperite în Australia şi alte fosile similare găsite în alte părţi ale lumii. In principal sunt animale acvatice cu corpul moale, ca meduzele şi viermii. Multe din fosilele animalelor apărute în această perioadă au fost descoperite în Şisturile Burgess, un pat fosilic de şisturi negre numit după Burgess Pass, o trecătoare din Stâncoşii canadieni în Columbia Britanică. Numai Şisturile Burgess conţin în jur de 140 de specii de animale, reprezentând mai mult de zece încrengături ( p h y l a f 2 . Şisturi fosile similare din China, precum Chengjiang din provincia Yunnan, au furnizat mai multe fosile minunate, chiar mai vechi decât cele descoperite în Şisturile Burgess. Animalele ediacariene au continuat să existe şi în perioada cambriană timpurie, dar după aceea au dispărut, complicând şi mai mult clasificarea biologică.
Biologii cataloghează fiinţele vii în grupuri înrudite cărora li se dau nume diferite în funcţie de nivel. începând dc „jos" şi croindu-ne drum spre partea superioară avem în primul rând o specie — organisme care se înmulţesc numai în propriul gen. Speciile sunt grupate în genuri, genurile în familii, câteva familii se combină pentru a forma un ordin, câteva ordine alcătuiesc o clasă (precum mamiferele), clasele formează o încrengătură (precum cordatele, toate animalele care au reţele neurale), iar încrengăturile alcătuiesc un regn (precum cel animal).
32

In aceeaşi perioadă, sau poate chiar mai devreme, începe să apară simetria bilaterală a planului corpului — imaginea în oglindă a braţelor şi picioarelor, atât de caracteristică animalelor de atunci încoace. Primii „bilateralieni", cum sunt numite toate aceste creaturi, au fost descoperite în roci datând de acum 580-600 milioane de ani, în provincia Guizhou din China33. Aici au fost identificate fosile de bilateralieni minusculi (numite V e r n a n i m a l c u l a , adică „animăluţ primăvăratec"), extrem de mici, dar cu clasica structură de imagine în oglindă a bilateralie-nilor. Probabil că aceste făpturi mici trăiau pe fundul mării, hră-nindu-se cu microbii care pe vremea aceea acopereau solul în straturi mari. Cele mai complete urme fosile ale evoluţiei speciilor ne-au parvenit din perioada cambriană. Pe măsură ce scheletele şi alte părţi dure au evoluat, a crescut rapid şi numărul resturilor ce puteau fi fosilizate, îmbunătăţind mult calitatea urmei fosile. Diversele straturi sedimentare ne oferă o înregistrare nepreţuită a istoriei vieţii pe această planetă, cele mai vechi roci aflându-se jos, iar cele mai tinere la suprafaţă. Această aşa-numită „coloană geologică" a fost limpede stabilită în cursul secolului al XIX-lea ca rezultat al observaţiilor făcute în timpul săpăturilor şi de către marii naturalişti victorieni care au fondat ştiinţa modernă a geologiei. Unul din personajele principale în stabilirea coloanei geologice a fost un cleric evanghelist, reverendul Adam Sedgwick (1785-1873), numit primul profesor de geologie la Cambridge, la vârsta de treizeci şi trei de ani. Rădăcinile istorice ale geologiei sunt înfipte adânc în pământul teist. Atât de caracteristice sunt fosilele descoperite în anumite roci, încât fosilele au fost utilizate încă din zorii geologiei ca semne pentru identificarea straturilor sedimentare. Poate părea un argument circular: „datarea rocilor după fosile şi a fosilelor după roci". Corelarea iniţială a fosilelor şi straturilor a fost făcută de inginerul William Smith (1769-1839), care nu a făcut nicio afirmaţia teoretică, ci a observat pur şi simplu consecvenţa asocierii pe măsură ce vedea straturile scoase la iveală de lucrările de şantier. Sedgwick, care a stabilit mai multe straturi decât oricine altcineva în istorie, a folosit o abordare geometrică tridimensională, lucrând de la o „linie de bază" pentru a alcătui o hartă a straturilor, uneori susţinută şi completată de studiul paleontologic. Structura de bază a coloanei geologice a fost completată cu câţiva ani înainte ca Darwin să publice O r i g i n e a s p e c i i l o r , în 1859, şi nu a depins nicicum de presupunerile evoluţioniste (Sedgwick însuşi nu a fost niciodată convins de teoria evoluţionistă). Pe parcursul secolului XX, dezvoltarea tehnicii datării radioizotopice a oferit o confirmare independentă a faptului că stratificarea originară era într-adevăr corectă. Mai mult, după un flirt îndelungat cu „uni-formitarianismul" lyellian în geologie (presupunerea

or. dar întotdeauna este destul de evident ce anume s-a întâmplat şi acestea reprezintă mai degrabă excepţii. Roci datând de acum 350-500 milioane de ani au peşti cu maxilare. inclusiv structuri musculare cu aceleaşi aranjamente corporale de bază. tipic pentru ceea ce vedem azi în origin of whalesjurul the power of independent evidence". Sertarul de jos conţine numai organisme foarte mici.ll. ca broaştele sau reptilele. In legătură cu ca. Abia în rocile de acum 150 milioane de ani începem să întâlnim păsări fosilizate şi. în ciuda lacunelor din urmele fosile. Fiecare sertar e plin cu fosile. 2005. acum avem urme fosile de tranziţie limpezi şi detaliate pas cu pas. Big Bang-ul evoluţiei animale. animale care trăiesc pe uscat. 38-39. M. a fost lămurită foarte limpede în ultimele decenii.A. P. conectate printr-o pereche de oase lungi. Celor mai timpurii plante de uscat le lipseau rădăcinile şi frunzele şi aveau numai sisteme de ramuri. P a n d e r i c h t h y s . Pentru o abordare mai tehnic? ? o istorie evolutivă care presupune o descendenţă comună datorită căreia fiecare ramură a marelui tufiş al vieţii poate fi urmărită înapoi în timp până la trunchiul şi rădăcinile din care a apărut tufişul. de exemplu. op. A m b u l o c e t u s şi balena fosilă B a s i l o s a u r u s . în zilele noastre lumea e împânzită de aceleaşi tipuri de straturi cu aceleaşi tipuri de fosile. Lacuna din urma fosilă a evoluţiei tetrapodelor din perioada dintre acum aproximativ 385 şi 365 milioane de ani a reprezentat unul din imboldurile ce a determinat un grup de cercetare canadian să efectueze repetate excursii de cercetare în nordul Canadei în căutarea altor fosile. unde au fost duşi cu elicopterul pe Insula Ellesmere. Plante fosilizate cu frunze încep să apară în perioada de acum 390-350 milioane de ani. Rocile devoniene pot fi identificate uşor de orice geolog. la numai 1 420 km de Polul Nord.2006. dar şi cu membre şi articulaţii la cot care puteau ajuta animalul să urce pe uscat — după cum exclama unul dintre membrii echipei care a făcut descoperirea. de fapt „trusa completă" atât de familiară la formele de viaţă de astăzi. lumea geologică s-a transformat acum într-o formă de „catastrofism" foarte asemănătoare cu cea promovată de Sedgwick şi colegii săi. De acum 500 de milioane de ani găsim fosile de peşti.132- -29- .B. Dar dacă întrebarea este mai accesibilă: „Avem unele hărţi detaliate ale câtorva zone ale « oraşului» şi nişte idei clare despre modul în care se unesc zonele principale?". „Este ca un peşte care poate face flotări!" Astăzi înţelegem că aceşti peşti primari au profitat de coastele luxuriante care au apărut pentru prima oară pe Pământ în timpul perioadei devoniene. de fapt. Aşa cum savanţii pot identifica uşor cartea lui Isaia în Manuscrisele de la Marea Moartă prin comparaţie cu textele cunoscute anterior. Sertarele din dulapul metaforic adresa electronic? www. indiferent unde se găsesc. atunci ceea ce vedem sunt bucăţi Pentru mai multe informaţii despre Ickthyostega vezi Carroll. Nature 440.. simple. pp.. diversitatea mamiferelor nu apare în urmele fosile decât după dispariţia dinozaurilor. "A Devonian tetrapod-like fish and 3 9 Numeroşi oameni cred că ne mai lipsesc legături în harta vieţii. de fiecare dată când găsim o fosilă intermediară care ilustrează formele de tranziţie dintre două specii. conectate la rândul lor printr-o pereche de oase mai mici.L. Urmărirea tuturor acestor conexiuni fascinante ne-ar îndepărta prea mult de tema principală.indiana. cordate (organisme care au coloană vertebrală. dar nu se întâlnesc fosile de amfibieni. în ultimele sertare găsim specii fosilizate care arată foarte familiar. evoluţia broaş-telor ţestoase şi multe alte exemple36. dar şi cu inconfundabile cozi de peşte37. nu numai de spori. "A firm step from water to land". Planul corpului peştilor cu lobi prezintă numeroase asemănări cu tetrapodele.pdf. în cele din urmă. Spaţiul nu ne permite descrierea tuturor acestor secvenţe fosile bine stabilite. Deci.edu/-ensiweb/lessons/wh. nu reguli. cum ar fi „Old Red Sandstone" din comitatul britanic Devon. antene.E. câteva descoperiri spectaculoase recente ajutând la umplerea golurilor anterioare din această istorie (vezi Figura 9). Sporii fosilizaţi încep să apară limpede în roci datând de acum 475 milioane de ani. 6 aprilie 2006. cu trăsături de peşte. datează de acum 430 milioane de ani. Alte exemple la fel de bine atestate privesc evoluţia mamiferelor. 757-763. . este o specie descoperită în Letonia şi datează din perioada de mijloc a devonianului. şi de atunci Pământul a început să fie tot mai aglomerat.. cit. T i k t a a l i k era cam de mărimea unui crocodil. G. într-un mediu asemănător cu actuala regiune a deltei Mississippi. în apropiere de ecuator. E. Se poate vedea cu uşurinţă că selecţia naturală favorizează succesul reproductiv al acestor peşti care trăiesc într-un mediu acvatic care seacă în sezonul cald. Clack. iar această teorie este presupusă şi în prezenta carte. J. Ahlberg. amfibieni şi insecte.Creaţie sau evoluţie Speciaţie. Prin urmare era capabil să se deplaseze prin apa mică. 747_749j 2006. Prin urmare. precum o erupţie vulcanică.. dar probabil nu şi să meargă pe uscat. Imaginaţi-vă un dulap de arhivă cu multe sertare. mai ordonate. 37 Asemenea constructorilor care au săpat Canalul Mânecii între Marea Britanie şi Franţa. pe măsură ce copacii au început să crească de-a lungul ţărmurilor şi râurilor. fosile şi problema informării arbitrară a vitezelor uniforme de schimbare geologică). 400 de milioane de ani de derivă continentală înseamnă că trăiau. publicate în 2006. Descoperite în Groenlanda. în perioada de acum 230-65 milioane de ani Pământul a fost stăpânit de dinozauri şi reprezintă cele mai importante urme fosile terestre. O astfel de urmă înregistrată e coerentă cu and nostru. vezi Ridley. 538-539. 35 Cook. iar descoperirea de fosile noi ajută la completarea naraţiunii. atunci răspunsul este limpede „da". Dacă traducem tufişul vieţii în metafora unui puzzle uriaş. Uneori o mare convulsie geologică. pp. T i k t a a l i k a lansat o nouă tendinţă. care seamănă mai mult cu un peşte. evoluţia balenei (un mamifer care s-a întors de pe uscat înapoi în mare via P a k i c e t u s . cu ajutorul cărora avea loc tot procesul de fotosinteză. Nature 440. cu legăturile intermediare dintre specii. E ca şi cum am apropia imaginea pe Google Earth ca să ne vedem oraşul şi felul în care se intersectează străzile din vecinătatea noastră. aşezat. secvenţele evolutive bine atestate pe care le avem sunt impresionante. dar depinde la ce se referă ei când spun acest lucru. Şi evoluţia plantelor este întipărită masiv în urmele fosile. Tetrapodele au evoluat din peştii cu lobi. de acum 385 milioane de ani. 3 8 Din mare pe uscat Să ne imaginăm acum că luăm unul din sertarele dulapului nostru şi subdivizăm toate fosilele din acest unic sertar în secvenţe mai detaliate şi the evolution of the tetrapod body plan". cu un schelet pectoral şi centură scapulară cu o formă intermediară între cea a unui peşte cu lobi şi a unui tetrapod. până când. dar e foarte posibil să fie datate mult mai timpuriu decât atât. înseamnă că am generat încă două lacune pe care trebuie să le umplem! Dar având câteva descoperiri fosile foarte recente.. care păstrează pe spate un membru mamifer complet). Urcând spre sertarele de sus. cu cranii plate caracteristice tetrapodelor mai tardive şi cu membre inferioare şi posterioare cu degete. şi anume tranziţia care a scos peştele din apă făcând din el un animal terestru. evoluţia elefanţilor şi a cailor. Peştii vii cu lobi includ peştii cu plămâni pe care îi întâlnim în Africa şi America de Sud. datează de acum 365 milioane de ani. aşa cum am subliniat mai devreme. Trăind fericit în acele îndepărtate ape puţin adânci şi în ţinutul umed din apropiere. Sunt peşti de apă dulce care pot respira aer dacă lacurile lor seacă sau dacă nivelul de oxigen din apă devine prea scăzut. putem începe de la ambele capete ale urmei fosile şi să vedem cum se întâlnesc cele două capete la mijloc. Numai în rocile de acum 350 milioane de ani începem să descoperim animale de uscat fosilizate. evenimente care ar putea foarte bine să fie în legătură unul cu celălalt35. Boston Globe. Peştii moderni cu oase pot fi împărţiţi în două grupuri principale: numeroşii peşti cu aripioare în formă de raze şi mai puţin numeroşii peşti cu lobi. Evoluţia peştilor în tetrapode. Daeschler. Deşi fosilele de T i k t a a l i k au fost descoperite în nordul Canadei. ?i colab. lasunt asemenea diferitelor straturi de roci sedimentare. Desigur. Plantele cu flori fosilizate au început să apară acum 125 milioane de ani. urmate — începând de acum 300 de milioane de ani — de reptile. Nu avem nici măcar un catalog complet al tuturor numelor străzilor. Cele mai vechi fosile de plante întregi. la fel şi geologii pot identifica rocile după fosilele descoperite în ele34. care ilustrează evoluţia unei forme de viaţă spre ceva destul de diferit. S-au descoperit specimene fosile care seamănă chiar mai bine cu tetrapodele decât peştii cu plămân. multe dintre ele reprezentând specii care nu mai trăiesc astăzi. La întrebarea: „Avem o hartă completă a întregului « oraş » al evoluţiei. dar şi cu un crocodil. ochi şi chiar cozi. precum membrele anterioare şi posterioare. pp.. ca noi) şi moluşte. complexitatea şi varietatea fosilelor începe să crească. pe cel mai apropiat teren de fotbal. dar tipuri de peşti foarte diferiţi de cei pe care îi avem azi. numită T i k t a a l i k (după termenul inuit pentru „peşte mare de apă dulce"). I c k t h y o s t e g a ş i A c a n t h o s t e g a sunt clar tetrapode. Condiţiile în care au efectuat ultima săpătură din zonă au fost deosebit de dure — degete degerate şi necesitatea de a trage sistematic cu arma ca să alunge urşii polari38: dar perseverenţa le-a fost răsplătită de câteva descoperiri uimitoare. care coincide cu dramatica scădere de 90% a concentraţiei de dioxid de carbon din atmosferă. care să ne arate în detaliu cum a apărut şi cum se leagă fiecare stradă (= specie în această analogie) de celelalte străzi?". ca să nu mai vorbim despre felul în care se intersectează pentru a forma întregul oraş. Fosilele şi istoria vieţii începând cu perioada cambriană în rocile de acum 505-525 milioane de ani avem o abundenţă bruscă de animale complexe cu membre. într-un anumit sens. răspunsul este „Nu". Ei au descris descoperirea câtorva specimene fosile ale unei noi specii din devonianul târziu. aşa că aici vom ilustra ideea cu un singur exemplu. Aceasta este explozia cambriană. poate răvăşi coloana. inclusiv artropode (cum ar fi crabii). care se potriveşte cu exactitate ca intermediar în secvenţa evoluţiei tetrapodelor (vezi Figura 9)39. de exemplu. cu o armură osoasă care protejează trupul şi fără maxilar la nivelul capului. Acum 370 milioane de ani peştii cu lobi erau mai diversificaţi decât acum.. pp. Fosilele din această perioadă includ reprezentanţi din toate grupurile moderne. R. „Between water and land". reprezentând formele de tranziţie de la o specie la alta. pe care până şi geologii amatori îl pot identifica fără dificultate. Nature 437.

Washington. de asemenea. campaniile sau omiliile predicatorilor vestiţi nu vor avea efect asupra opiniei ştiinţifice. pp. Voturile publice. Scopul principal al acestui capitol este abordarea obiecţiilor ştiinţifice. atunci primul studiu ca autor în N a t u r e sau S c i e n c e este asigurat şi poţi trăi fericit până la adânci bătrâneţi. în grija lui providenţială. Dar există modalităţi bine stabilite de a desfăşura o critică ştiinţifică. care-şi duce la împlinire planul intenţionat al creaţiei. dar tinde să-şi piardă vigoarea sau dispare de tot dacă se întâmplă exact contrariul. Unii biologi atei. Deci obiecţii serioase la evoluţie.33) sau în controlul vremii (Psalmul 148. cariera ta este asigurată pe viaţă. şi că Dumnezeu se află la cârma tuturor lucrurilor care se întâmplă. „şansă". 747-749. aşa cum afirmă în prefaţă.2006. deoarece ştiinţa nu se face aşa. ele sunt întâmplări ale hazardului — nu pot fi prezise sub nicio formă nici de noi. Gândiţi-vă la cursul vieţii voastre de până acum. lucrurile stau exact invers. revărsându-se uneori în presa populară. pe care astăzi le descriem folosind teoria haosului. Reprodus cu acordul Macmillan Publishers Ltd şi al National Academy of Sciences. trebuie prezentate în modul dur. deşi uneori soluţionarea ştiinţifică dizolvă în acelaşi timp şi îngrijorarea teologică. ci ca puncte de vedere care mi-au fost expuse personal după anumite prelegeri despre ştiinţă şi credinţă. dar corect. pentru a ajunge primii la ovul — aţi fi putut foarte uşor să fiţi de sexul opus celui pe care îl aveţi şi ar fi fost nespus de uşor să arătaţi foarte diferit din punct de vedere fizic. sau pe care le-am citit în cărţi de critică a teoriei evoluţiei. în filmul S l i d i n g D o o r s . fie în întâmplările hazardului (Proverbe 16. în hotarele suveranităţii şi planului lui Dumnezeu.] uriaşe de piese unite între ele. chiar în clipa în care se închideau uşile. ori dovezi solide care să dovedească moştenirea unor caracteristici dobândite. F. un anumit spermatozoid a fecundat un anumit ovul pentru a genera individul unic din punct de vedere genetic care sunteţi acum. presiunile politice. Nu numai că ele reprezintă o provocare fascinantă. puse ca o serie de întrebări. prin publicarea de rezultate solide în reviste ştiinţifice cu reputaţie. atunci credeţi că Dumnezeu. uneori există dispute în comparaţie cu care întrebarea „câţi îngeri pot sta pe vârful unui ac" ar putea părea foarte logică.8). Dar în astfel de dezbateri nu se discută dacă evoluţia a avut loc sau nu. deoarece evoluţia luată ca întreg nu este în niciun caz un proces dominat de hazard. Teoria evoluţionistă nu este imună la astfel de dezbateri. Câteodată nu se ţine seama de faptul că unul din scopurile pentru care a scris Dawkins cartea T h e B l i n d W a t c h m a k e r . Aceasta include faptul că. şi unii biologi creştini. Unul din marile mistere ale lumii. din Nature 440.6-11). Poate că unele întâmplări au fost dureroase — poate că lucrurile s-au întâmplat fără voia noastră. fie în lucrările „de tip mai juridic" ale lumii naturale (Psalmi 32/33. lucru de care niciun biolog din comunitatea cercetătorilor nu se îndoieşte.C. lucrul acesta chiar s-a întâmplat. dar şi zone (precum piesele care reprezintă fauna ediacariană) care sunt încă separate. dar îi ţin ocupaţi în mod plăcut cu o sarcină pe care trebuie să o îndeplinească! Obiecţii aduse teoriei evoluţiei Unul dintre cele mai plăcute aspecte pe care le presupune apartenenţa la comunitatea ştiinţifică este robusta dezbatere legată de rezultatele cercetării şi de semnificaţia lor. „Evoluţia este un proces al hazardului. în funcţie de momentul în care o persoană prindea sau nu un anumit tren la metroul londonez. ci despre mecanisme. care adoră să povestească despre cordita de pe coridoarele academiei. Dacă reuşeşti asta. Milioane de spermatozoizi au participat la cursă. de fapt. După cum subliniază cu tărie Proverbe 16. iar uneori acestea pot fi lungi şi istovitoare. Ca să o analizăm mai profund trebuie să ne gândim la vieţile noastre şi la diversele semnificaţii ale acestui mic şi alunecos cuvânt. Dacă sunteţi creştini. foarte strâns împletite pe tot parcursul filmului. apoi găsirea şi publicarea în reviste consacrate a unor rezultate care pot reprezenta o sfidare pentru o anumită teorie. chiar acesta fiind scopul prezentului capitol. mult mai misterios decât originile faunei ediacariene. „întâmplare". moartea şi căderea în păcat. Criticii din afara comunităţii ştiinţifice mi-au spus uneori că niciodată nu va exista speranţa publicării unor date care să pară că ar submina teoria evoluţionistă. ori dovezi ale unor noi forme de viaţă pe fundul vreunui ocean adânc care să prezinte un cod genetic diferit. chiar sarcastice. interpretări şi clasificări şi. deoarece pentru biologi evoluţia este o „vacă sfântă" ce trebuie ocrotită cu orice preţ. Biblia e consecventă în învăţăturile care spun că întâmplări pe care mulţi oameni le-ar pune pe seama hazardului se găsesc.Figura 9." Biblia vede lucrările lui Dumnezeu înfăptuindu-se în toate formele de manifestare a activităţii sale. dar creştinii mai cred. Şi totuşi. Dar biologii care susţin teoria evoluţiei sunt. In Biblie nu există nicio aluzie la faptul că anumite tipuri de fenomene din . Visul oricărui biolog este să facă descoperiri care să răstoarne preţuita teorie. Courtesy of the National Academies Press.34. Fecundarea este într-adevăr un proces al hazardului. sublinierea autorului). De ce să ne oprim la biologie? Gândiţi-vă la puzderia de întâmplări întreţesute în nesfârşit de complexa tapiserie care împlineşte voinţa lui Dumnezeu în vieţile noastre. care ar putea fi semnificativ în acest context. La un anumit nivel. dar cu ajutorul cuiva care „şi-a întins arcul şi a lovit l a î n t â m p l a r e pe regele lui Israel într-o încheietură a platoşei" (3 Regi 22. Aşa se face testarea unei teorii şi este singura cale care va câştiga respectul comunităţii ştiinţifice.33: „Se aruncă sorţii în pulpana hainei. De fapt. iar acest lucru este incompatibil cu Dumnezeul Bibliei. încântaţi de aceste zone încă nesoluţionate. ca Richard Dawkins. Desigur. fapt pentru care acestor subiecte fierbinţi le-am dedicat nişte capitole separate. Ştiinţa prosperă în societăţile deschise în care contrazicerile şi discuţiile sunt încurajate. ca să spunem adevărul. este de ce îşi petrec oamenii timpul mergând prin biserici şi spunând altora să nu creadă în teoria evoluţionistă. D.. în Galaad (3 Regi 22. încă mai credeţi (sper!) că Dumnezeu a vegheat toate acele întâmplări contingente care v-au adus la viaţă. o viaţă se desfăşoară în două direcţii foarte diferite. dar au avut totuşi un impact puternic asupra evenimentelor ce au urmat. nici de altcineva —. articolele populare. fără date suficiente pentru a uni cum trebuie aceste fragmente. nu înseamnă că creştinii nu pot avea întrebări şi obiecţii serioase la evolutionism şi schimbul de opinii în spirit prietenesc este normal. dar hotărârea toată vine de la Domnul. Filmul avea dreptate — diferenţe aparent banale în viaţă pot avea efecte uriaşe. Cele mai mari preocupări teologice sunt exprimate de obicei în legătură cu Adam şi Eva. într-un anumit moment. ca Simon Conway Morris.15-28). iar aceste căi implică durul parcurs prin care devii membru al comunităţii ştiinţifice. Fosile intermediare între peşti şi tetrapode (animale de uscat). Dacă oamenii doresc să arunce o provocare unei teorii. Fraza-cheie este „evoluţia luată ca întreg"." Este intrigant că problema se ridică atât de des. atunci cea mai bună şi mai onorabilă cale de urmat este cea ştiinţifică. [Adaptat de Ayala. Am inclus şi anumite preocupări teologice. Dacă descoperi fosile de iepure în era precambriană sau dovezi incontestabile ale prezenţei oamenilor şi dinozaurilor în acelaşi strat sedimentar. Am formulat obiecţiile de mai jos nu ca pe nişte chestiuni teoretice. dacă există. a vegheat asupra tuturor amănuntelor vieţii voastre chiar din clipa în care v-aţi născut. însă în realizarea acestui exerciţiu e important să ne reamintim cum se desfăşoară activitatea ştiinţifică. bineînţeles. este cel „de a distruge mitul mult prea des îmbrăţişat că darwinismul este o teorie a « hazardului»". Când profetul Michea a prezis că împăratul Ahab va fi ucis în luptă la Ramot. ajung deopotrivă la concluzia că procesul evolutiv nu este o chestiune de hazard. Alte întâmplări au fost destul de banale.

genul acesta de lucruri). coduri genetice variate la specii diferite. Dar sarcina lor este un exerciţiu cvasiistoric: acela de a stabili. presupunând că avem şi o descriere completă a mediului. Dar în ceea ce priveşte mecanismele evolutive. succesul reproductiv poate fi măsurat prin numărarea progeniturilor viabile de-a lungul mai multor generaţii şi realizarea legăturii dintre succes şi variaţia genetică dintre indivizi. o folosim pentru credinţele pe care le avem în legătură cu proprietăţile materiei. originile şi comportamentul uman. geologia şi antropologia. cât şi în practică. Acest citat ?i alte informa?ii despre Gosse sunt preluate dintr-o splen?did? biografie realizat? de Thwaite. va avea nevoie de mulţi ani de muncă pentru a se dezvolta. care se găseşte în interiorul celulelor plantelor. care se întoarce miliarde de ani înapoi în trecutul nostru evolutiv. Se fac studii de teren pe populaţiile de plante şi animale din sălbăticie." Ideea din spatele chestiunii este aceea că „ştiinţa reală" e făcută de savanţi în halate albe care fac experimente în laboratoare. „întâmplare". pot fi supuse eşecului în acţiunile enzimelor reparatoare de ADN. Genomica include tipul de experimente descrise deja. în primul rând există un lip de întâmplări care ţin de hazard şi care sunt predictibile în teorie. mare. ci de mai multe ori în timpul procesului evoluţiei. deoarece nu implică experimente repetabile în laborator. mecanismele evolutive nu se aseamănă nicidecum cu procesele pe care le socotim în mod normal „întâmplătoare". suntem legaţi indisolubil. Teoriile ştiinţifice sunt asemenea unor hărţi care ne ajută să ne croim drum într-un peisaj complex legându-i trăsăturile variate şi dându-le sens. termenul „teorie" e folosit mai curând întrun sens tehnic pentru a desemna acea schemă a ideilor care au sens pentru un anumit set de date.Creaţie sau evoluţie Speciaţie. nu vor să spună că se îndoiesc de veridicitatea ei. cel care caracterizează fenomenele la nivelul cuantumului. impredictibil atât în teorie. până ce judecătorul şi juriul sunt în cele din urmă convinşi. astfel încât să fie transmisă generaţiei următoare. „Teoria evoluţiei nu este cu adevărat ştiinţifică. iar orice altceva nu este ştiinţă reală. nu ca o provocare a teoriei înseşi. de asemenea. Proprietăţile fizice ale universului au fost definite în primele femtosecunde după Big Bang. dar ea nu e totuna cu istoria omenirii. în vreme ce „ingineria inversă" în descendenţa unui şoarece poate reconstitui funcţia unei gene ancestrale. E foarte diferit de celelalte două tipuri de întâmplare şi se referă la filosofia că într-un anumit sens universul a luat fiinţă din întâmplare şi nu are intenţionalitate sau raţiune reală. Preocuparea aflată în spatele problemei este. anatomia comparată şi. una din predicţiile referitoare la starea finală a universului este „moartea fierbinte". Cei care încearcă să susţină acest sistem particular de credinţe folosind prestigiul teoriilor ştiinţifice nu vor găsi niciun sprijin în teoria evoluţiei. care poate fi etichetat drept „hazard metafizic". mai presus de toate. fie foarte mici. dar nu sunt previzibile şi în practică. Merită. Dar sigur că trebuie să tratăm sistemul luat ca întreg. cuvântul „hazard". se realizează experimente controlate pentru introducerea unor populaţii de specii bine definite în medii definite pentru a se observa consecinţele. Există motive serioase pentru care elefanţii nu zboară. Deci o creştere a entropiei implică o creştere a nivelului de dezorganizare a unui sistem. în fiecare din cazuri apare o schimbare în secvenţa genetică. de asemenea. fosile şi problema informării 1 lumea naturală sunt activitatea lui Dumnezeu într-o măsură mai mare sau mai mică decât altele. Linia de demarcaţie este întru câtva neclară. fizicienii nu-şi exprimă îndoiala faţă de marile descoperiri ale lui Einstein atunci când vorbesc despre „teoria relativităţii". Numeroase ramuri ale ştiinţei. nucleul topit al planetei noastre eliberează constant căldură prin scoarţa terestră. Nu s-au aflat de faţă pentru a observa milioanele de ani de evoluţie treptată. nu în semnificaţia ultimă a termenului. „e doar o teorie". dar este limpede pentru fiecare om de ştiinţă. după cum am discutat deja (fosile de iepuri în precambrian. Numai primele două tipuri de hazard sunt relevante pentru evoluţie. fără de care viaţa ar fi imposibilă. Din aceste rânduri ar trebui. Sigur că se pot înşela. urmele fosile. încât unele proteine codificate la oameni şi iepuri au secvenţe aminoacide identice. Fără el nu am fi aici. iar sarcina noastră de oameni de ştiinţă este să descriem cum anume stau lucrurile — ce anume a făcut Dumnezeu ca să aducă la fiinţă această vastă ordine a diversităţii biologice. Teoriei i se aduce o provocare numai dacă sunt descoperite date i r e f u t a b i l e . Profesiunea juridică a dezvoltat de-a lungul secolelor un set de criterii meticuloase pentru deosebirea adevărului de eroare. existenţa unor fenomene de speciaţie în plină desfăşurare. să amintim în trecere şi faptul că atunci când biologii vorbesc despre „teoria evoluţionistă". Aşa stau lucrurile. Nu există un agent ca „hazardul metafizic". implică strângerea dificilă a unei vaste palete de informaţii istorice pentru ca o anumită descoperire sau un fenomen să devină coerente. atunci. se descoperă noi fosile. el se află într-adevăr foarte departe de orice noţiune de „hazard metafizic". inclusiv pe noi. se observă o creştere netă a entropiei. De un lucru putem fi siguri: procesul evolutiv nu ne oferă niciun temei ca să credem că universul este un proces dominat de hazard. ca oameni. în cadrul unui sistem termodinamic complet care include soarele. atunci schimbarea va fi testată de „filtrul" succesului reproductiv. Dimpotrivă. în niciunul din sensurile metafizice. ignoranţa noastră în privinţa viitorului este totală. după cum vom arăta mai târziu. aşadar pe baza solidităţii dovezilor disponibile pot fi trase unele concluzii neîndoielnice. dar nu şi în practică. genomica oferă un evantai imens de informaţii convingătoare în sprijinul originii comune cu variaţii. prin istoria noastră evolutivă. cum ar fi cosmologia. Este o serie de evenimente reglate cu exactitate. cărora uneori le pot scăpa greşeli în timpul procesului de „corectură". A. genomica înaintează cu mare viteză. Unii numesc acest tip de hazard „pură întâmplare". dar şi prin gurile vulcanice de . spaţiul încălzit de soare şi gheaţa care se topeşte. am putea. Dar mutaţiile din ADN se pot produce şi prin expunerea la radiaţie — acesta este un exemplu pentru al doilea tip de hazard. Dar ce înţelegem prin întâmplare. oamenii. mai ales când există şi înregistrări scrise. într-adevăr. „Evoluţia se bate cap în cap cu a doua lege a termodinamicii. De exemplu. furnizând noi şi uimitoare viziuni asupra urmelor fosile înscrise în genomurile tuturor organismelor şi oferind încântătoare înţelegeri noi asupra modurilor în care genele codifică organisme în anumite medii. în care energia solară este transformată în energie celulară folosind substanţa chimică numită clorofilă. ne-am putea gândi la sunet ca fiind „întâmplător". Dar în al doilea tip de hazard. clasificate şi plasate în contextul descendenţelor lor evolutive. deoarece antropologia studiază. nu are prea mare importanţă dacă mutaţiile apar ca urmare a primului tip de hazard sau a celui de-al doilea. Scopul regulilor dovezii în procesul legal este stabilirea cu certitudine a faptului că un eveniment a avut loc sau nu a avut loc. cu un anumit set de elemente şi legi fizice. Procesul a avut loc în anumite medii caracterizate de parametri cum ar fi frigul şi căldura. dacă am avea informaţii despre fiecare dintre milioanele de spermatozoizi care se angajează în cursa pentru fecundarea ovulului. să prezicem care dintre ei va câştiga cursa. mai presus de toate. fapt care vine în contradicţie cu cea de-a doua lege. o teorie ştiinţifică puternică. Prin urmare. Insă diversitatea biologică generată de procesul evolutiv este foarte departe de acest tip de bâzâit întâmplător. lucrurile stau exact invers. indiferent de disciplină. Acesta este un exemplu pentru primul tip de hazard — în principiu ar fi previzibile dacă am cunoaşte suficiente detalii ale sistemului. creşte întotdeauna. Ca biologi. lumina şi întunericul. pe când cea de-a doua este despre ceea ce li s-a întâmplat oamenilor şi ce anume au făcut aceştia. iar materia va fi din ce în ce mai dezorganizată până ce entropia va ajunge la un nivel maxim. „La întâmplare" este doar o descriere comodă pe care noi. O teorie ştiinţifică leagă o serie disparată de fapte şi observaţii şi le ţese într-o naraţiune coerentă.132- -31- . Entropia măsoară uniformitatea în distribuţia energiei. Se întâmplă să fac parte dintr-o echipă de halate albe de biochimişti. Fotosinteza ne oferă un exemplu clasic. Motivul pentru care teoria evoluţionistă este atât de puternică este că explică atât de multe şi atât de bine. că un eveniment a avut loc sau nu. fiind rezultatul unei serii bine organizate de mecanisme care sunt posibile numai într-o lume carbonică. în vreme ce constrângerile gravitaţiei au jucat un rol-cheie în definirea mărimilor şi formelor animalelor şi plantelor. iar dacă această schimbare are loc în celulele germene (spermatozoizi şi ovule). După cum am subliniat deja. Biologii se află într-o postură foarte asemănătoare faţă de teoria evoluţiei. aşadar. Glimpses of the Wonderful — the Life of Philip Henry Gosse 1 In calitate de creştini putem percepe procesul de evoluţie pur şi simplu ca pe modalitatea pe care a ales-o Dumnezeu ca să aducă la viaţă diversitatea biologică. luat în ansamblu.. Modalitatea în care lucrează oamenii de ştiinţă prezintă numeroase asemănări cu profesiile juridice. Când televizorul se strică şi un bâzâit îngrozitor şi fără noimă înlocuieşte programul de pe ecran. în mod inevitabil. ci şi la nivel teoretic. aceea că evoluţia pare să fie o istorie a „creşterii" în termeni de complexitate şi organizare sporită a sistemelor. în ştiinţă. de fiecare formă de viaţă de pe Pământ. Lacunele din masa de cunoştinţe sunt privite ca provocări pentru cercetarea viitoare. Distribuirea geografică a speciilor. Când se dezintegrează un atom radioactiv. teoretic. Aşadar dacă privim procesul general al evoluţiei. aşa cum este cazul evo-luţionismului. cine 1-a provocat şi cum anume. După cum astronomii se pot zgâi prin telescoapele lor la lumina trimisă de stele din cealaltă parte a universului cu milioane de ani-lumină în urmă. iar capitolele anterioare arată numai vârful icebergului în ceea ce priveşte descrierea tipurilor de dovezi folosite în mod curent. Există apoi un al treilea tip de hazard. într-un alt exemplu. să fie evident că întâmplarea n n f a c e nimic. care explică o paletă imensă de date disparate. în care a doua lege a termodinamicii va avea ultimul cuvânt. iar procesul de evoluţie depinde complet de acest set particular de proprietăţi. iar în discuţii oamenii nu ilustrează întotdeauna limpede care este semnificaţia la care se gândesc. Şi există motive serioase pentru care ochiul a evoluat nu o dată. umezeala şi uscăciunea. De exemplu. nici toţi acei paşi care au condus la speciaţie. cum am amintit deja. poate fi folosit cu cel puţin trei semnificaţii distincte. nu avem cum să ştim când va fi emisă următoarea particulă încărcată energetic. ci folosesc termenul „teorie" pentru a se referi la un întreg set de înţelegeri (inclusiv unele matematici dificile) care ne ajută să pricepem comportamentul fizic al lucrurilor atunci când sunt fie foarte mari. Multă muncă experimentală a fost şi mai este desfăşurată pentru generarea datelor care clarifică şi/sau susţin teoria evoluţionistă. Marea diferenţă dintre „ştiinţele istorice" şi istoria practicată în disciplinele umane este aceea că prima se referă la ceea ce s-a petrecut cu lucrurile în trecut." A doua lege a termodinamicii afirmă că entropia unui sistem. tot aşa şi biologii pot să privească în genomurile noastre şi să citească limbajul străvechi al genelor. Motivul este acela că mutaţiile din ADN. însă e x i s t ă credinţa omenească a anumitor persoane că universul nu are nicio semnificaţie ultimă. din informaţiile disponibile. iar aici diferenţa-cheie este aceea că prima tratează natura oamenilor ca specie. ne minunăm în faţa complexităţii şi diversităţii formelor de viaţă ale acestei planete şi a faptului că noi. Mai târziu vom trata mai amănunţit fenomenul „convergenţei". ca în sintagma folosită în vorbirea curentă. Topirea gheţii oferă un exemplu clasic în care. în vreme ce ultima se referă la acţiunile oamenilor ca indivizi şi naţiuni. Faptul că mai sunt încă multe de descoperit şi clarificat nu afectează cu adevărat nucleul teoriei evoluţioniste. ceea ce include energia derivată din soare şi din pământ. dar pot „deduce cea mai bună explicaţie". că există multe modalităţi de a face ştiinţă validă. noi specii sunt identificate. dintre ştiinţe. şi. Un caz convingător se construieşte pas cu pas. în orice sens am înţelege termenul. evoluţia este în multe aspecte un proces foarte conservator: selecţia naturală păstrează unele gene cu atâta grijă în cursul a milioane de replicări şi milioane de ani de evoluţie. hazard şi cum se leagă această înţelegere de evoluţie? Din păcate. iar acest fapt reflectă incapacitatea noastră de a face predicţii nu doar în practică. prin care aceleaşi organe sau trasee biochimice au evoluat de mai multe ori în direcţii diferite pe parcursul istoriei evoluţiei. în care lanţurile trofice sunt construite în nişe ecologice definite exact.

în vreme ce Darwin pregătea O r i g i n e a s p e c i i l o r pentru publicare. Multe organisme unicelulare au pe suprafaţa lor puncte foto-sensibile. A corespondat.19). acum vreo zece mii de ani. deşi în realitate ele sunt mult mai tinere. când a apărut O r i g i n e a s p e c i i l o r a lui Darwin). în dramaticul moment al creaţiei. astfel încât genele implicate devin mai frecvente la o populaţie. dar să le dea tuturor lucrurilor aparenţa unei vechimi mari ? Spun că această întrebare e pusă cu cea mai bună dintre intenţii. desăvârşite sunt lucrurile lui. ca să ne pună credinţa la încercare?" Întrebarea aceasta şi altele asemenea sunt formulate deseori cu cele mai bune intenţii. dacă prezenţa luminii poate fi determinată. ştiinţa însăşi ar fi imposibilă : dar descoperirile noastre sunt. o flagelată fotosintetică unicelulară (colorată verde ca o plantă deoarece conţine clorofilă). singura lui carte care a fost un eşec total.) îngrijorat pentru credinţa copiilor săi. cuvântul grecesc pentru „buric". atunci Dumnezeu este un impostor la scară mare. un sfat exemplar pentru orice creştin ce activează în ştiinţă. pe care le numim „legi". ca să mintă" (Numeri 23. cu mai multe componente.când Dumnezeu cel Atotputernic şi-a propus să creeze un anumit organism. „La ce foloseşte o jumătate de ochi ?" Aşa cum am menţionat mai sus. Un bun prieten al lui Gosse. Gosse era şi un creştin convins. Primul punct pe care trebuie să-1 subliniem este că răspunsul la întrebarea „la ce foloseşte o jumătate de ochi ?" este „la multe". anume cel de a sublinia puterea şi măreţia lui Dumnezeu în creaţia lui. de fapt. vedem că implicaţiile ei pot fi grave atât pentru ştiinţă. cu tot cu amintiri şi cu găurile din ciorapi" (un punct de vedere pe care 1-a formulat mai formal în capitolul al nouălea din T h e A na l y s i s o f M i n d ) . descriindu-1 ca fiind un „David Attenborough al vremii sale". fosile şi straturi ordonate de roci sedimentare şi fosile genetice în genomurile noastre. Mai mult. Astfel de „fante pentru ochi" au . ca ochiul. într-o lume de lumină şi întuneric. deoarece scopul ei este lăudabil. iar la Natură cu celălalt. Următorul pas evolutiv corectează acest neajuns prin formarea unor mici adâncituri în piele pentru a găzdui zonele fotosensibile. cunoscute ca „ochi-puncte". Cu siguranţă lectura lui Gosse 1-a determinat pe Bertrand Russell să comenteze. cât şi pentru credinţă. îngăduie luminii să cadă pe unele puncte mai mult decât pe altele. inventatorul cuvântului „acvariu". de exemplu într-o perioadă de şase zile.pe fundul oceanelor. scria Gosse. cu ţestoase cu lamele pe carapace şi cu buricele oamenilor. credincioşiei lui Dumnezeu şi subversivă pentru întregul demers ştiinţific. ca un cerc ce evoluează permanent. Stephen Jay Gould. cu Darwin. dar cum un sistem (soarele) „descreşte". în mod ironic. a subliniat ideea destul de evidentă că toată această teorie fantastică îl făcea pe Dumnezeu să pară un impostor la scară mare. iar O m p h a l o s nu i-a afectat cu adevărat cariera la vremea respectivă. De parcă Dumnezeu 1-a creat pe Adam instantaneu cu certificat de naştere. stigma euglenei. Cel mai caritabil cuvânt pe care l-au putut găsi criticii contemporani pentru scrierea O m p h a l o s a fost „ingenioasă". reprezintă o parte a sistemului ei de detecţie a luminii. mai târziu. Aşadar ideea principală pe care trebuie să o înţelegem aici este că entropia sistemului luat ca întreg creşte. întregul creaţiei. este dăunătoare pentru înţelegerea biblică a fidelităţii. deşi acum este menţionat frecvent pentru ea şi reprezintă şi motivul pentru care Gosse este pomenit în acest context. în contrast cu viziunea larg acceptată că învăţătura Bibliei cultivă înţelegerea unui univers cu un început şi un sfârşit. completă în diversitatea ei biologică. Totuşi din Scriptură noi. inclusiv cea umană. Oamenii cu vederea afectată sunt cu siguranţă recunoscători pentru faptul că văd măcar limitat. Kingsley avea. fără început şi fără sfârşit. poziţia sa 1-a făcut să adopte o perspectivă non-lineară a timpului. După acest dezastru." Prin urmare. dacă Dumnezeu poate înşela într-un anumit aspect. Cum se aplică acest principiu la organele complexe. Gosse scria odată: „Nu mă pot uita la Biblie cu un ochi. trebuie să le iau laolaltă". susţinând proprietăţile materiei şi energiei astfel încât ne putem aştepta să descoperim principii generale care descriu aceste proprietăţi. nu există o încălcare a celei de-a doua legi a termodinamicii. fiecare fiind favorizat sau nu de selecţia naturală. căci toate căile lui sunt drepte. unde ecosisteme întregi prosperă de pe urma energiei furnizate în acest fel. cu inele în trunchiurile copacilor. clericul anglican Charles Kingsley. nuclee de gheaţă. Dezavantajul de a avea zone fotosensibile pe suprafaţa celulei este acela că. ne aşteptăm ca proprietăţile materiei să fie reproductibile astfel încât să putem continua să repetăm experimente şi să obţinem (sperăm) acelaşi rezultat. când în realitate nu sunt. de încredere — principiile lumii naturale sunt coerente. care nu e cunoscut pentru entuziasmul faţă de credinţa creştină. de asemenea. Aşadar. dar având în realitate numai câteva mii de ani. drept şi adevărat este el" (Deuteronom 32. Prin urmare. Dar amintirea Iui a rămas ca un avertisment ca să ne determine să ne gândim bine la implicaţiile unor afirmaţii pripite făcute cu cele mai bune intenţii.. cu toate că întrebarea cu care am început această secţiune pare. Interpretarea pe care a dat-o Gosse credinţei lui în fixitatea speciilor şi o lectură literală a primelor capitole ale Genezei era întru totul fantezistă. că „poate Dumnezeu ne-a creat pe toţi acum două minute. dar care sunt rău concepute atât din punct de vedere ştiinţific. „lumea a căpătat instantaneu aparenţa structurală a unei planete pe care viaţa exista de mult". inocentă. tot aşa un alt sistem (viaţa) „creşte". dat fiind că intenţia cărţii sale era aceea de a apăra credinţa biblică împotriva sceptidlor! Cartea lui Gosse nu s-a vândut niciodată bine şi cea mai mare parte a exemplarelor tipărite a fost distrusă.. la prima vedere. dacă ar fi citit un astfel de material. probabil nu era tocmai răspunsul la care spera PhiUp. deoarece tema centrală a cărţii era întrebarea: „Avea Adam buric?" Gosse nu credea (în ciuda afirmaţiilor mai târzii ale fiului său) că creaţia ar fi avut loc literalmente în şase zile. în schimb Gosse a încercat să argumenteze că toate procesele naturii sunt circulare: „. Gosse lucra la un alt tip de carte. Cei care au în minte această întrebare se află într-o companie aleasă. o interpretare a Genezei care opta pentru perioade mai lungi de timp. există în mintea lui Dumnezeu care îşi actualizează creaţia prin divinul f i a t într-un anumit moment istoric. iar „Dumnezeu nu este ca omul. acum înţelegem destul de bine felul în care a evoluat ochiul. în comparaţie cu persoanele oarbe — pentru ei reprezintă un avantaj enorm. nu ne poate ajuta în niciun fel să obţinem mântuirea. preferând. Ideea că Dumnezeu îi înşală pe oameni creând lucruri care par mai vechi. a scris odată un eseu compătimitor despre Gosse. cât şi teologic. să analizăm ochiul. Aceasta se poate dobândi numai prin sângele lui Hristos şi prin cuvântul scris al lui Dumnezeu"1. în vremea când Darwin scria O r i g i n e a s p e c i i l o r . cu siguranţă. de îndată ce începem să ne gândim la ea. credem într-un Dumnezeu care este „tăria. direcţia ei nu poate fi identificată în aceeaşi măsură. în cartea sa T h e A q u a r i u m : a n U n v e i l i n g o f t h e W o n d e r s o f t h e D e e p S e a (1854). Datorită fidelităţii lui Dumnezeu în creaţie. Toţi creştinii cred în Dumnezeu ca într-un Creator atotputernic. bazându-ne într-o măsură mai mare pe organismele vii cu ochi ce reprezintă diverse stadii ale procesului evolutiv. în această ecuaţie incluzând şi soarele. un punct de vedere îmbrăţişat de majoritatea colegilor săi savanţi (să nu uităm că lucrarea lui Gosse a fost scrisă înainte de 1859. Şi reacţiile prietenilor săi creştini au fost viguroase. dinaintea prezenţei lui Dumnezeu. un aspect important al teoriei evoluţioniste este acela că implică apariţia unor proprietăţi noi prin paşi treptaţi. („îl faci pe Dumnezeu să spună o minciună". scria Kingsley. dacă „ştiinţa naturală ne poate învăţa multe lucruri folositoare şi ne poate aduce. Gosse a revenit la scrierea de articole ştiinţifice. Aşadar oare nu ar fi putut Dumnezeu să aducă pur şi simplu totul la fiinţă dintr-odată. când apare complet. totul completat cu inele de copaci. album foto de familie şi primul dinte păstrat ca amintire. în care sunt dispuse punctele fotosensibile. Philip Henry Gosse FRS (1810-1888). oare n-ar putea înşela în privinţa oricărui aspect al ordinii create ? Şi dacă lucrurile ar sta astfel. creştini fiind. Credea totuşi că fiecare specie.4). Kingsley mai comenta: „Nici pentru o mie de lire nu aş pune cartea ta în mâinile copiilor mei". Dumnezeu nu ne păcăleşte. Gosse reamintea cititorilor săi (în rezumatul biografului său) că. Mult mai tipic a fost comentariul din W e s t m i n s t e r R e v i e w că teoria lui Gosse era „prea monstruoasă ca să fie crezută". Fără această garanţie. Să fii capabil să întrezăreşti măcar ca prin ceaţă un prădător care se apropie este mai bine decât să nu vezi prădătorul deloc. Credincios este Dumnezeu şi nu este întru el nedreptate. „Poate că Dumnezeu face ca lucrurile să pară mai vechi. Philip. într-un anumit sens. Se intitula O m p h a l o s . dacă Dumnezeu a făcut ca totul să pară de o vechime remarcabilă. răspunzând la întrebările acestuia despre detaliile exacte ale comportamentului porumbeilor. credea cu mult optimism că a găsit o teorie care împăca „afirmaţiile Scripturii şi deducţiile geologice". toate sistemele de detecţie care sporesc conştiinţa faţă de mediu au automat un impact puternic asupra supravieţuirii şi a succesului reproductiv. Ea îi îngăduie euglenei să se mişte spre sursele de lumină pentru a stimula fotosinteza. în funcţie de direcţia luminii. cum mai putem face ştiinţă? Demersul ştiinţific depinde complet de fidelitatea lui Dumnezeu în creaţie. care 1-a pus pe gânduri şi pe Darwin. care trebuie să treacă prin multe stadii intermediare până ce ajung la eleganţa structurală pe care o au în trupurile noastre ? La ce foloseşte o jumătate de ochi ? La această listă am putea adăuga şi restul organelor şi sistemelor complexe din corp: dar. cursul acelui organism era prezent în gândul său. un credincios convins în fixitatea speciilor. în schimb. Căci. Fericitul ciclu al creaţiei este nevăzut până la sunetul fluierului. De exemplu. Formarea unor astfel de „cupe". dreptate obiectând împotriva lui Gosse că.. fusese creată separat de Dumnezeu. de vreme ce ochiul este un exemplu atât de clasic.. a fost unul dintre cei mai citiţi naturalişti ai epocii victoriene. unite printr-o „linie a timpului" acţiunilor lui Dumnezeu.

Ayala. în istoria evolutivă a ochiului. cel mai complex şi conţinând cele mai multe componente din ochiul uman. creierul nostru umple pur şi simplu bucata de informaţie lipsă. Presupunând o perioadă de gestaţie de un an. acelaşi plan pe care îl au ochii noştri. deşi./^^»»1fJ^^. cum ar fi cel de caracatiţă. exemplu viu al amoniţilor străvechi care odinioară străbăteau mările. F. Modelul matematic sugerează că evoluţia completă a unui ochi. dar care acum au dispărut în cea mai mare parte.1 unici |oi In. sporind prin urmare puterea refractivă. / lentile refractive cornee jiforfitroi primitive [Uurex. unele din aceste specii aflându-se pe trasee evolutive paralele. mai primitive. fapt care ne îngăduie să analizăm în detaliu aceste etape (vezi Figura 10). Moluştele cu carapacea despicată (a doua imagine de sus) au un organ oarecum mai avansat. în vreme ce ochii apăruţi la crabi şi la multe alte animale urmează o serie întru câtva diferită de stadii evolutive. Ochii tip gaură-de-ac pot fi întâlniţi şi la melcii de mare cum ar fi cei numiţi abalone ( H a l i o t i s ) . compus din celule pigmentate modelate ca o cupă. cu ochiul de caracatiţă în partea de jos. în timp. în fond. care umple spaţiul dintre lentile şi celulele retinale fotosensibUe. un aranjament mai clar. ~~~ |3—epiteliu _^-\\ strat fotorecepfibră^^^dS nervoasă > lor (celule ^Nx —jfc J Ochi complex :- N pigmentate şi celule nervoase) nerv optica tipa optic . la unii viermi laţi de apă dulce. se ircdc că ochii au oferit avantaje atât de mari încât iniţial au evoluat destul de repede (raportat la timpul evolutiv). aflată în plină desfăşurare. dar interfeţele multiple între solide şi lichide au sporit totodată şi puterea optică. Astfel se creează un mic gol.. cu lichid între ele.Creaţie sau evoluţie O b i e c ţ i i a d u s e t e o r i e i ev o l u ţ i e i evoluat încă dinaintea erei cambriene şi pot fi văzute la unii melci străvechi şi. s-ar fi putut desăvârşi în două mii de etape ce s-ar fi putut desfăşura de-a lungul a 400 000 de generaţii. cristalinul a redus „întreţinerea" necesară pentru a menţine ochiul într-o formă bună. Planariile nu conţin clorofilă şi îşi folosesc „fantele pentru ochi" ca să se îndepărteze de lumină. ar fi putut dura mai puţin de o jumătate de milion de ani2. de genul celor descrişi mai sus şi sunt fibr? nervoasa moluşte care se deplasează foarte încet. apoi într-o măsură şi mai mare la modelul clasic de cameră-„gaură de ac" care apare la N a u t i l us . [Republicat cu permisiunea National Academies Press. \ —epiteliu „lentile gaură-de-ac". toate evoluând sub puternica presiune a selecţiei. Ochiul cel mai simplu se întâlneşte la melcii plaţi (imaginea de sus). nerv optic şi o umoare apoasă (lichid alcalin similar plasmei sangvine). însă reprezintă o îmbunătăţire majoră faţă de petele de ochi. Introducerea lentilelor cristaline a sporit considerabil puterea de refracţie şi. carapacea care feresc celulele fotosensibile de expunerea din toate direcţiile. acum că vechiul model gaură-de-ac fusese depăşit. peste deschizătură au putut începe să crească celule transparente. caracteristici vertebratelor. retină. De asemenea. fiind un material inert. Suntem norocoşi că avem exemple clare ale tuturor stadiilor principale de evoluţie la moluştele vii. Dar o umbră care cade pe „ochii" lor primitivi are un efect puternic. făcând ca melcul să se prindă de piatră cu o forţă incredibilă. Importanţa seriei de exemple la moluşte este că ilustrează felul în care „jumătate de ochi" şi poate chiar „un sfert de ochi" sau numai „10% din ochi" au reprezentat avantaje pentru animalele care le posedau. exceptând unica deschidere pentru lumină. Copyright 2007. Iniţial lichidul a servit ca fluid pentru circulaţia oxigenului. următoarele două imagini. cunoscute drept corneea şi irisul. In acest tip de ochi „gaură-de-ac" nu există cornee şi el nu oferă decât o rezoluţie slabă şi o imagine înceţoşată. uşor modificate faţă de ţesutul epitelial tipic (celulele pielii). O creştere în „fanta cu pigment" se poate observa la moluscă cu carapacea despicată P l e u r o t o m a r i a . despicat? Pleurotomari. de asemenea. secvenţa din Figura 10 nu implică o secvenţă directă de la o specie la alta. un melc marinLjcSS! Figura 10. lentile refractive. a nutrienţilor şi reziduurilor. 3 -161- . cooptând proteine cristaline (descrise mai jos). în ochii noştri. fibrele nervoase sunt colectate în interiorul cavităţii oculare. deci merg către creier fără să traverseze retina. s-au despărţit de lentilele cristaline. în practică. 0 complexitate mai mare se constată la ochii de Nautilus şi Murex. târându-se pe stânci. De fapt. după cum se vede la M u r e x . cu carapacea lui spiralată plutitoare. pe măsură ce deschiderea a crescut încă o dată în dimensiuni pentru a permite pătrunderea unui volum mai mare de lumină. fiind alcătuit doar din câteva celule pigmentate. Melcii plaţi ( p a t e l l i d a e ) au ochi simpli în formă de fantă. evoluţia unui ochi de la un început rudimentar. Stratul de celule epiteliale s-a dezvoltat în cele din urmă în lentile cristaline. ochiul unei caracatiţe nu are o „pată oarbă". corneea oferind un strat protector exterior. Fantele pentru ochi conţin celule de retină puternic pigmentate. completat cu cornee. Spre deosebire de ochii noştri. Acesta este ochiul caracatiţei şi are. un melc marin. permiţând unghiuri de vedere mai largi şi o rezoluţie mai mare a imaginii. ca să protejeze împotriva infecţiei şi să asigure nutriţia. Ochii ilustraţi în Figura 10 se referă numai la evoluţia ochilor tip „cameră". deci nervul optic trebuie să traverseze retina ca să ajungă la creier. Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie]. Ochii la moluştele vii. Dar la ochiul de caracatiţă fibrele nervoase şi nervul optic sunt adunate în afara cavităţii oculare.V% Nautilus) /$£ '^J cavitate umplută ^J%T cu apă epiteliu • . Cu timpul. cum ar fi planaria. aceste celule s-au divizat în două straturi. două straturi de celule specializate.J. în numai câteva milioane de ani. Acest fapt oferă o bună ilustrare a diferitelor modalităţi în care organele noastre îşi reflectă istoriile evolutive specifice. neavând nevoie de fotosinteză. iris.

ca şi lentilele ochilor majorităţii vertebratelor. pentru morfologie (forma şi planul corpului). iar „preadaptare". Ca preambul. Dumnezeu ne-a asigurat că ar trebui să ne concentram în primul rând asupra celor necesare pentru mântuirea noastră şi. Eu personal consider Scriptura drept autoritatea finală în toate chestiunile de credinţă şi comportament. Cel dintâi este primatul autorităţii cuvântului lui Dumnezeu. spre deosebire de revelaţia lui Dumnezeu privind mântuirea. mesajul-cheie de mântuire al lui Dumnezeu pentru omenire s-ar fi pierdut complet în detalii dacă Biblia ar fi încercat să ne expună o înţelegere ştiinţifică a creaţiei. M. de asemenea. ştiinţa modernă poate arunca o oarecare lumină asupra unui fragment biblic. inclusiv specii de oameni. generând diversitatea speciilor pe care o vedem azi. din orice parte ar putea veni ca. Deci. Mai târziu vom vedea. Metodele de datare radioizotopică şi folosirea radioizotopilor în tratarea cancerului depind de aceeaşi fizică. Revenind la biologia implicată. Pentru mine. Leicester. Cristalinul întâlnit uzual la păsări şi reptile este argininosuccinat liaza. Dacă noi. dar ambii termeni se referă la faptul că. nu există mecanisme care să genereze o cantitate atât de mare de diversitate biologică într-un interval de timp atât de mic.2 Evoluţia ochiului oferă. deşi interpretarea pe care o dăm Scripturii este influenţată. canalizat de-a lungul unui număr relativ limitat de trasee viabile. prin selecţie naturală. Cum rămâne cu Geneza? Cum rămâne cu Qeneza? Unii oameni cred că primele capitole ale Genezei sunt incompatibile cu scenariul evoluţionist pe care l-am schiţat pe parcursul celor câteva capitole anterioare. ci se va aştepta ca el să-şi continue educaţia pe măsură ce explorează şi descoperă singur lumea. de la viermi plaţi la vertebrate. Nu e nevoie să dezvoltăm o genă nouă când avem deja la bord una care să îndeplinească foarte bine funcţia. respingerea actualelor metode de datare înseamnă. dar nu cred că ar trebui folosită ca instrument pentru interpretarea unui pasaj — există o diferenţă subtilă. cuvântul lui Dumnezeu este ultimul în orice problemă. aşa cum sunt descrise în curentul principal al ştiinţei. ne-am putea mulţumi să Today f . care din punct de vedere conceptual este acelaşi lucru ca şi preadaptarea. sau o jumătate de milion de ani pentru evoluţia unui ochi. Din acest motiv vor fi citaţi şi comentatorii biblici care au scris despre cartea Genezei cu multe secole . In th secolul al XVII-lea. desigur. De nenumărate ori am stat de vorbă cu musulmani întâlniţi în tren în timp ce călătoream în Turcia şi toţi m-au asigurat că întreaga ştiinţă este cuprinsă în paginile Coranului. De-a lungul celor patruzeci de ani petrecuţi în cadrul comunităţii cercetătorilor în biologie. tratându-le de parcă ar fi texte ştiinţifice. de exemplu. Word Biblical Commentary vol. el trebuia să creadă că mecanismele complexe de atac şi apărare ar fi putut evolua în numai câteva zeci de mii de ani. Exprimând scopurile creatoare pentru pământ şi neamul omenesc într-un limbaj teologic atât de comprimat şi elegant. respingerea globală a fizicii şi chimiei. aşa cum îşi închipuie creaţioniştii pământului tânăr că trebuie să fi fost lumea. iar Bibliile noastre ar fi fost de zece ori mai mari decât sunt acum! Să ne amintim că progresul pe care l-am făcut în înţelegerea ştiinţifică este destul de recent şi că ştiinţa devine depăşită ori de câte ori apar noi date. creştinii. practic. a fost nevoit să creadă într-o formă de evoluţie prin selecţie naturală care s-ar fi desfăşurat mult mai rapid decât oricare alta descrisă vreodată de principalii biologi ai evoluţionismului. Amintiţi-vă că în acest moment pe planeta Pământ există 10-20 de milioane de specii diferite. In al doilea rând. trebuie să subliniem două lucruri. pp. subliniind faptul că evoluţia este un proces foarte organizat şi supus multor constrângeri. creaţioniştii pământului tânăr trebuie să explice de ce avea nevoie gândacul de acest lichid întrun Eden idilic — decât dacă nu cumva. fiindcă dacă Dumnezeu ar fi preferat să ne dea mai degrabă o descriere ştiinţifică decât una teologică a creaţiei sale. fondatorul teoriei creaţionismului „pământului tânăr". câteva exemple excelente ale fenomenului „bucăţilor şi pieselor din garaj". de când am devenit creştin. a Il-a. Acest capitol va analiza dacă această credinţă este într-adevăr justificată. reţinând aceeaşi ştiinţă ca valabilă atunci când este folositoare pentru bunăstarea unei persoane. fi mai bine „dacă Can We Believe Genesis o lăsăm cd. urmat de crearea separată a unui număr de diverse „tipuri" de animale.. care joacă un rol important în metabolizarea acidului lactic produs în muşchi în timpul exerciţiului fizic. op. de tradiţia Bisericii din care facem parte. [Scriptura] să fie desăvârşită pentru 2001. care este foarte asemănător cu proteina de protecţie împotriva căldurii. într-adevăr. Este într-adevăr un gând tentant acela că tot ceea ce trebuie să ştim este inclus în paginile Bibliei şi desigur aşa stau lucrurile în privinţa a ceea ce trebuie să ştim ca să ne mântuim şi să creştem în Hristos. 1987. Lucas. El nu e subordonat niciunei alte autorităţi. In acelaşi timp. pe parcursul evoluţiei. ca să spunem puţin. „Dacă evoluţia ar fi adevărată. unele dintre ele destul de bizare. folosind principiile generale ale interpretării scripturare prezentate deja în prima parte a cărţii. Deci adoptarea unui asemenea scenariu presupune respingerea în masă a ştiinţei de acum. Diverse proteine pot funcţiona ca proteine pentru lentile. un motiv practic. care este valabil pentru toate timpurile. dar chestiunea importantă pe care trebuie să o ţinem minte este că sistemele corporale evoluează deseori folosind bucăţile şi piesele care se găsesc deja în „garajul genomului". Pe scurt. Genesis 1-15. nu putem face (de exemplu) 850 000 de specii de insecte să evolueze în 10 000 de ani. Din moment ce aceste gene reglatoare şi altele erau deja prezente. Niciun părinte iubitor nu-i va da copilului pe tavă toate lucrurile pe care trebuie să le cunoască. E. I. indiferent cât de multe „tipuri" am dori să creăm. nu moleculele însele." Cei care cred într-un pământ tânăr care ar fi fost creat acum aproximativ 10 000 de ani. care ar fi fost complet inutile într-o lume idilică non-violentă de dinainte de căderea în păcat. Pentru început.. ne trezim într-un astfel de impas.. astfel încât să nu mai avem toate aceste discuţii?" „Poate că Dumnezeu a făcut tipurile iniţiale prin acte speciale de creaţie. că ochii au evoluat de mai multe ori în linii de descendenţă independente. Să nu uităm nici că Pax-6 este o „supra-genă"-cheie pentru reglarea dezvoltării ochiului la animale cu toate tipurile de ochi. după cum spune cu îndreptăţire episcopul Wilkins. Există multe alte exemple de acest fel. dacă ideea pământului tânăr ar fi corectă. a evoluat după căderea în păcat. îi lasă pe oameni să descopere restul. numeroase mostre antice de ADN care se întorc în timp cu mult peste 10 000 de ani pentru speciile cunoscute. Word Books. nu am întâlnit niciodată nici cel mai mic motiv ca să mă îndoiesc de această atitudine. nu era necesar ca ele să evolueze din nou. de asemenea. căci aveau pârghiile şi întrerupătoarele necesare pentru construirea odbilor. După cum spunea episcopul puritan din G. inclusiv relativitatea generală. Lentilele ochiului uman. una dintre cele mai abundente familii de proteine care protejează celulele de stres. doar un alt nume pentru enzima lactat dehidrogenază. la vârsta de treisprezece ani. ca şi crocodilii. Avem. iar în această urmă genetică nu avem nicio dovadă pentru genul de schimbări secvenţiale rapide care ar fi necesare pentru generarea unei cantităţi uriaşe de diversitate. Dumnezeu ne-a dat minţi şi abilitatea de a folosi darurile divine ca să explorăm şi să-i înţelegem creaţia. oare Dumnezeu nu ne-ar fi spus aşa în cuvântul său. înseamnă deci că această co-opţiune pe parcursul istoriei evoluţiei a implicat tot soiul de proteine. Exemplele de „speciaţie foarte rapidă" date mai sus. atunci poate ar fi timpul să ne întoarcem la începuturi şi să o luăm de la capăt. Proteinele cristaline care alcătuiesc lentilele ochiului oferă un exemplu remarcabil de co-opţiune. Aşadar scopul discuţiei noastre în jurul textului Genezei nu este nicidecum să vedem cum anume răspunde textul „iscodirilor" venite dinspre teoria evoluţionistă. nu putem respinge arbitrar ştiinţa aplicată numai în datare. Hlocher. de vreme ce metodele de datare se bazează pe aceleaşi legi şi principii fizice care guvernează aceste discipline. Ridley. de asemenea. Există. genetica şi multe alte lucruri. ca să poată explica astfel de structuri. Henry Morris. şi structurile lor evidente de prădători. i-am criticat deja (în capitolul 2 ) pe cei care citesc texte antice cu ochi modernişti. folosesc e-cris-talin. ci să vedem mai degrabă cum ar trebui să înţelegem cartea Genezei în contextul restului Scripturii şi al culturii antice a Orientului Apropiat în care a fost scrisă. Câteva păsări. Waco. astfel de scenarii pun câteva probleme foarte semnificative. scopul pentru care a fost menită" şi „să nu întindem de ea astfel încât să ajungă judecătorul unor astfel de adevăruri naturale ce pot fi descoperite şi prin sârguinţa şi experienţa noastră". un moment potrivit să ne oprim asupra capitolelor cu care se deschide cartea Genezei. desigur. Trebuie să spun că atunci când am parcurs împreună versetele relevante din Coran. Inter-Varsity Press. atunci oricum nimeni nu ar fi înţeles-o. EL. bineînţeles.. că gândacul bombardier nu ar fi putut dezvolta niciodată un mecanism chimic elaborat care să împroaşte un lichid toxic de apărare. o altă enzimă metabolică importantă. entităţi preexistente sunt preluate şi puse să îndeplinească noi funcţii. 261-262. conţin a-cristalin. deoarece argumentând că evoluţia prin selecţie naturală nu ar putea produce organe complexe în milioane de ani.J. Acest fapt a dus la o adevărată confuzie. cit. căci factorul-cheie pare să fie mai curând gradien-tul de concentrare a proteinei din lentile. E uşor să ne pierdem în terminologie. Argumentând. Termenul „co-opţiune" c folosit în mod normal pentru molecule. trebuie să explice şi diversitatea lor actuală. în mod ironic. întotdeauna am procedat aşa. Biblia are alt scop decât acela de a ne spune tot ceea ce trebuie să ştim despre un anumit subiect. pretinsa lor legătură cu aceste aspecte ale ştiinţei nu a fost prea convingătoare. sugerează intervale de timp a câte 14 000 de ani pentru speciaţia diverşilor peşti din familia cichlidae. ar TX. Gena care codifică a-cristalin s-a format aproape sigur prin duplicare de genă. Wilkins (citat în capitolul 2) . presupunând greşit că literatura ştiinţifică oferă un adevăr superior celui găsit în literatura altor discipline care explorează diverse aspecte ale realităţii. cosmologia Big-Bang. cunoscut mai formal drept co-opţiune. care ulterior au evoluat rapid.

toate valoroase pentru indicarea scopului general al cărţii. deoarece în felul acesta putem fi siguri că ne aflăm în faţa atitudinii interpretative adoptate dc creştini de-a lungul veacurilor.3? Felul în care interpretăm Geneza 1 va fi limpede influenţat de genul de literatură pe care credem că îl citim şi. după cum niciun alt pasaj din Biblie nu este literatură ştiinţifică din motive pe care le-am explicat deja în capitolul 2. ştiinţifică a limbajului în orice text antic scris într-o epocă în care o astfel de literatură nici măcar nu exista. 25. deci cel mai sigur ar fi să o tratăm ca atare şi în Geneza 2. Istoria primordială din Geneza 1-11 este fundalul esenţial pentru înţelegerea planului lui Dumnezeu de a face un legământ cu poporul său. impuse textului din momentul în care teoria evoluţiei a fost larg acceptată de numeroşi (dacă nu de toţi) biblişti conservatori şi mai pe larg de Biserici în a doua parte a secolului al XIX-lea. care spune: „Iată obârşia cerurilor şi a pământului. de felul în care este tratat textul în alte părţi ale Scripturii. 1993. Celelalte zece formule t o l e d o t h se găsesc în următoarele locuri. către relatarea creaţiei. 2 Geneza i-1 înfăţişează cititorului pe Dumnezeul care îl va chema pe Avraam şi începe marile naraţiuni patriarhale ce duc la relatările istoriei Israelului în restul Vechiului Testament. Făgăduinţele credincioase făcute de Dumnezeu în legământ oferă cheia înţelegerii marii teme a cărţii.1 (Adam). 37.2 în contextul ei mai larg 1 Înainte să ne familiarizăm cu un pasaj biblic anume.1: „Aceasta este cartea ( s e f e r ) neamului ( t o l e d o t h ) lui Adam" (cartea generaţiilor lui Adam).27 (Terah). „Proză elevată" este una din expresiile folosite uneori pentru Geneza 1. Un tip frapant de structură este caracterizat de fraza ebraică repetată de unsprezece ori ' e l l e h t o l e d o t h (abreviată aici „ t o l e .12 (Ismael). ce contrastează puternic cu zeităţile politeiste atât de dominante în cultura religioasă 3 -161- . în restul Genezei formula este folosită drept introducere. 1 -2. unii comentatori au sugerat că t o l e d o t h indică „înapoi". De-a lungul secolelor a curs multă cerneală în încercarea de a-i găsi denumirea exactă.10 (Sem). Fraza este urmată în mod tipic de un nume-cheie reprezentativ din familia sau generaţia ce urmează a fi descrisă. care indică faptul că limbajul ar trebui socotit figurat. structura Genezei ca pe un prolog (Geneza 1. In orice caz. Structura textului Genezei poate fi înţeleasă în mai multe feluri. T. poate. aşadar. a Genezei. 11.2 (Iacov). „manifest teologic".d o t h " ) care poate fi tradusă ca „acestea sunt generaţiife". „aceasta este istoria familiei". în text există numeroase consideraţii. Este cu totul deplasat să forţăm înţelegerea modernă. care le precedă pe toate celelalte. 44. „eseu teologic" este alta.Creaţie sau evoluţie O b i e c ţ i i a d u s e t e o r i e i ev o l u ţ i e i înainte de Darwin. Geneza este o carte despre familii: despre cea dintâi familie a lui Dumnezeu. Am putea percepe. Este foarte probabil ca aceste secţiuni t o l e d o t h să fi fost grupate iniţial ca istorii aparte de familii şi să fi fost strânse apoi la un loc într-o carte unică.1 (fiii lui Noe). Ce gen de literatură este Geneza 1. Alexander. redat foarte amănunţit din Geneză 12 mai departe.9 (Noe).2.. de la facerea lor. cu numele de familie introductive date în paranteză: 5. şi despre alte familii chemate să-1 urmeze şi să-i dea ascultare în interiorul relaţiei aceluiaşi legământ. deşi pe alocuri are unele rezonanţe poetice şi e posibil să fi fost folosit ca imn în cultul comunitar. alta. 6. Dar.9 (formula apare de două ori pentru Esau). E clar că nu este literatură ştiinţifică în felul în care înţelegem în mod obişnuit termenul. unde „trebuie să descrie ceea ce este generat de ceruri şi pământ.4.Genealogies. iar nu a unor interpretări noi. de asemenea. Tyndale Bulletin. Seed and the Compositional Unity of Genesis". deci nu poate fi istorie în niciunul din sensurile obişnuite ale termenului. . de prea mare ajutor. care-i cuprindea pe toţi cei care-1 cunoşteau şi—I venerau ca pe un Dumnezeu Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? personal. Capitolul 1 din Geneză nu este nici poezie ebraică. e foarte bine să-1 plasăm mai întâi în contextul lui. Geneza 1. fiecare introdus prin formula t o l e d o t h .D.1 şi 36. 11. Este descrierea evenimentelor creaţiei care au avut loc înainte ca cineva să existe pentru a le descrie. de vreme ce capitolul acesta este limpede unic şi distinct de orice alt pasaj din Biblie. căci acesta este textul-cheie care înfăţişează caracterul creator distinctiv al Dumnezeului unic. 25. 10. care vor fi discutate mai jos. Excepţie face Geneza 2.4. Faptul e sugerat de cuvintele din Geneza 5.1-2.3) urmat de zece episoade de mărime variabilă. 36. iar nu procesul prin care sunt generate ele însele"2.19 (Isaac). sau „cartea neamului".. încercarea de a-1 încadra silit într-un gen literar generalizat nu este." Din acest motiv.

într-un mod clar în ebraică.2 începem cu un pământ care era t o h u w a b o h u . Filosoful ?i teologul evreu Philon din Alexandria (aprox.11: „Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii ( t o h u ) şi cumpăna pustiirii ( b o h u ) " . zilele 1-3 sunt cele care se ocupă de problema t o h u . cu un text construit în întregime în jurul anumitor numere. iar în Ieremia 4. în care fiecare cuvânt contează. t o h u w a b o b u are rolul de „linie de bază" de la care pornesc actele creatoare ale Iui Dumnezeu în timpul a şase zile succesive de acţiune. Crearea plantelor Bohu (gol) Plinătatea a fost creată ZIUA A PATRA Crearea luminătorilor care să cârmuiască mersul zilei şi al nopţii ZIUA A CINCEA Crearea păsărilor şi peştilor care să umple cerul şi marea ZIUA A ŞASEA Crearea animalelor şi a oamenilor care să umple pământul şi să mănânce plantele .Hr.173- . In Geneză 1.23-24: „Mă uit peste ţară şi iată este ruinată ( t o h u ) şi pustie ( b o h u ) . dar nu atât de limpede în traduceri3. în vreme ce zilele 4-6 tratează problema b o h u . iar Dumnezeu s-a odihnit ZIUA A ?APTEA 3 Vezi subcapitolul Numerele ş i Geneza 1. a scos ordinea din neant. dar merită să o repetăm aici de dragul completitudinii. le explicau ?i ei cititorilor c? zilele ar trebui interpretate figurat.P?M?NTUL ERA Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? a Orientului Apropiat din acea epocă. Capitolul ne spune că Dumnezeu. sunt cuplate adesea în mod asemănător pentru a descrie pustiirea cc cuprinde pământul când acesta e judecat. Această structură de „Formă şi Plinătate" arată astfel: Crearea cerurilor ?i p?m?ntului a fost terminat?. umplând diferitele forme create cu o varietate de plante şi animale minunate. Tot restul capitolului este ordonat cu grijă: o structură literară atentă. caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele!". Primul capitol din cartea Genezei este într-adevăr fundamental pentru toată Scriptura şi nu putem înţelege restul mesajului biblic dacă nu înţelegem cine ne este revelat în aceste versete. In Geneză 1. o modalitate ebraică foarte puternică de a exprima „fără formă şi gol" sau „pustiu şi vid". dând forma generală a ordinii nou create. 15 ?. Zilele însele sunt prezentate cu ajutorul unei structuri literare care este familiară oricui a folosit un comentariu al Genezei. rostindu-şi cuvântul divin. Insă pentru cititorul evreu. structura însăşi a textului striga „Ordine! Ordine!" — apărând din fundalul dezordonat descris prin t o h u w a b o h u . .172Tohu (fără formă) Forma a fost creată şi cole ?nainte de apari?ia ?tiin?ei moderne. Când aceste cuvinte apar în alte locuri din Vechiul Testament. In această structură.-aprox ZIUA ÎNTÂI Despărţirea luminii de întuneric ZIUA A DOUA Despărţirea apelor pentru a forma cerul şi marea ZIUA A TREIA Separarea mării de uscat. ca în Isaia 34.

nu putem să nu observăm că structura textului e construită în jurul numărului şapte. iar rezumatul din 2. Wenham subliniază. dar prin elementul istoric folosit în materialul lor.174- . cititorul din secolul XXI care deschide acest volum aşteptându-se să descopere termenul „literal" interpretat în termenii unei cronologii stricte a creaţiei şi a zilelor de 24 de ore va avea o surpriză. G. rodul revoluţiei industriale. larg răspândite în Orientul Apropiat în perioada 500-200 Î. prezentarea filmului). în 14. „fel. Exemplul clasic se găseşte chiar în relatările creaţiei din cartea Genezei.4 citim că „Iată obârşia cerurilor şi a pământului. tradus drept „specie". foarte bun). constituie un alt exemplu interesant. ci mai degrabă teama de intenţiile răuvoitoare ale corpurilor cereşti. Seely. P. „The Meaning of Min. deci sugestia că m i n ar însemna acelaşi lucru cu termenul biologic „specie" este limpede o problemă. fraza aceasta 5 lipseşte pentru ziua a şaptea. la sfârşitul pasajului. însă în versetul imediat următor regele Ioaş apare din nou şi—1 vizitează pe Elisei. în mare. în vreme ce prima zi a fost chiar şi fără cer ? Şi cine poate fi atât de nesăbuit încât să creadă că Dumnezeu.3 din Geneză poate fi citit ca un atac polemic şi uneori satiric împotriva naraţiunilor babiloniene şi sumeriene despre creaţie. Anomaliile cronologice. ca în versetul 12: „Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă. Felul în care este structurată naraţiunea în jurul numărului 7 oferă o modalitate de a evidenţia acest punct critic în ochii cititorului. Animalele şi plantele sunt deosebite prin faptul că se înmulţesc după propria lor specie. în care se spune că a fost dimineaţă şi seară. De vreme ce „marii luminători". De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o. soi" în Geneză 1. el indică faptul că principiul sabatului este necesar pentru bunăstarea noastră şi introduce conceptul de „odihnă activă" — o întrebuinţare creativă a timpului nostru. înseamnă aceasta că Ioaş a înviat după 13. pe care le înţelegea nu cronologic. în 1. s-a odihnit. cu siguranţă că zilele nu se referă la zilele noastre obişnuite dc 24 de ore. Aceste diferenţe nu sunt greşeli. 1936. Butterworth. iar la versetul 13 el este deja mort şi îngropat. tiparul ciclului săptămânal de muncă şi odihnă nu se bazează pe anumite cicluri fizice ale Soarelui şi Lunii." Dar acest verset ne face să ne întrebăm: cum înţelegea poporul lui Israel o astfel de învăţătură în contextul ei ? Cu siguranţă ştiau ce însemna odihna. In afară de cele şapte zile. cu toate cele ale gospodăriei. au existat fără soare şi lună şi stele. toate create separat acum vreo 10 000 de ani. De ce această fascinaţie pentru numărul 7 ? La un anumit nivel. ei explică istoria t e o l o g i c ă . Londra. Pare posibil ca sabatul israclit să fi fost introdus ca o înlocuire deliberată a acestui ciclu lunar.. le explicau şi ei cititorilor utilizarea la figurat a limbajului primelor capitole ale Genezei.Hr. Istoria regelui Ioaş.. după cum poate vedea orice om de rând prin simpla observaţie. dar nu ştim cu exactitate cum anume concepeau învăţătura legată de Dumnezeu în calitatea lui de creator.6.16.Hr. apărându-se şi spunând că „Tatăl Meu până acum lucrează. după cum subliniază Iisus. Nu ar trebui să ne îngrijorăm pentru astfel de discrepanţe. Tiparul Genezei de şase zile de lucru urmate de o zi de odihnă este spre beneficiul nostru. Primii comentatori creştini ai Genezei. După cum am menţionat în capitolele anterioare. Revenind la textul Genezei. Când psalmistul făgăduieşte că: „Domnul te va păzi pe tine. Matei aşază astfel ordinea ispitelor: pâine — templu — munte înalt. în vreme ce zilele 1-6 se încheie întotdeauna cu fraza „şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea". ceea ce înseamnă că abordăm textele cu un set de întrebări şi presupuneri care probabil că nu le-ar fi trecut prin minte ascultătorilor originari. o zi de odihnă închinată lui (2.37- . deci este limpede că nu se are în vedere ziua de 24 de ore. Scriitorii biblici îşi organizează deseori materialul potrivit unei topici care nu are multă legătură cu cronologia. (trad. Acest act unic de creaţie a atras. Dumnezeu însuşi stabileşte tiparul pe care trebuie să-1 urmăm. 4 Origene. Conform unei tradiţii babiloniene. pasajul 1. după cum vom discuta mai jos. nu indică o indiferenţă faţă de cronologie sau istorie. In tratatul intitulat „Comentariu literal la Geneză". capitolul 3. caracterizată de binecuvântarea lui Dumnezeu.9). în vreme ce în Geneza 1 cea dea şaptea zi e socotită ca fiind o zi foarte specială. First Principles.17) ca „text-dovadă" în susţinerea interpretării zilelor Genezei ca zile a câte 24 dc ore: „Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul. ?n care dis?cursurile sunt redate textual. S-a remarcat adesea că. Chiar dacă m i n se referă la o categorie mai largă de fiinţe vii. sabatul era considerat o zi binecuvântată. luni şi ani. Pentru noi. ci este revelat în Scriptură ca fiind modelul pentru viaţa noastră de zi cu zi. Unii citează Exod 20. cu sămânţă. Minţile noastre sunt modelate în interiorul unor culturi puternic influenţate de ştiinţă şi tehnologie.5 Dumnezeu a numit lumina „zi".). după felul ( m i n ) şi asemănarea ei. Un alt lucru care poate conduce la distrageri inutile este micul cuvânt ebraic m i n . O înţelegere figurată a Genezei 1 a fost abordarea dominantă a textului în rândul comentatorilor evrei şi creştini cel puţin până în secolul al XIV-lea şi abia în secolul XX. în care Dumnezeu ?nregistrarea scris? a ?edin?elor o perspectivă asupra semnificaţiei acestui lucru. urmărirea lor ne va duce la învăţături teologice bogate şi profunde. Iisus însuşi ne oferă din parlamentul britanic. ci ca pe un fel de inventar al tuturor actelor de creaţie realizate simultan de Dumnezeu. ci că oamenii trebuie să se oprească în fiecare săptămână din muncă dacă doresc să-şi reînnoiască trupul şi mintea.) şi Origene (185254 d. SPCK.2-3). Science and Christian Belief 9. sfinţită de creator.Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? de a explica maniera ordonată în care a creat Dumnezeu. cu sămânţă într-însa. Cu alte cuvinte. relatată în 4 Regi 13-14. De fapt. există unsprezece menţionări ale lui Ioaş şi ale faptelor sale. între înregistrarea morţii în 13. Lucrul acesta poate fi observat limpede în pasiunea modernă pentru cronometrare şi cronologie. nu au fost create până în ziua a patra. Domnul este acoperământul tău. cartea IV. nu are în vedere protecţia lui Dumnezeu împotriva arsurilor solare. După cum tot Iisus spune în altă parte. zilele 7. soarele şi luna.13 şi o nouă precizare a morţii lui.4 încolo vedem o a doua relatare a creaţiei. în prezent pe Pământ există milioane de specii. ca Augustin (354-430 d. Nu cred că cineva se va îndoi că acestea sunt expresii figurate care indică anumite mistere sub înfăţişarea unei istorii4. această istorie nu este Hansard5. Cuvântul „Dumnezeu" este menţionat de 35 (5 x 7) de ori în fragment. în a şaptea zi a fiecărei săptămâni. nici luna noaptea" (Psalmul 120/121. Din nou. făpturi create după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. iar nu omul pentru sâmbătă" (Marcu 2. a cărui versiune finală a fost publicată în 405 d. Numerele şi Geneza 1 6 Şi structura numerică a textului Genezei 1 accentuează interpretarea sa ca naraţiune figurată şi teologică. Găsim un alt exemplu de surprize cronologice ale Bibliei în relatările ispitelor în Luca 4 şi Matei 4. când Augustin foloseşte cuvântul tradus ca „evoluează" nu ar trebui să-1 preluăm cu semnificaţia lui ştiinţifică modernă.10-13 oferă o scurtă biografie a „regelui nelegiuit" Ioaş. 47-56. Cum exprima şi Origene acest punct de vedere: Ce om cu inteligenţă. atenţie care iese la iveală atunci când examinăm textul ebraic. iar altele aparţin zilelor în care el modelează tot ceea ce evoluează de-a lungul timpului în ceea ce eu numesc învelişurile primordiale (6. după aceea. din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul". Departe de aceasta: Augustin vedea activitatea creatoare a lui Dumnezeu ca având două aspecte diferite. De fapt.13 ca să-şi continue domnia? Nu.H. întâlnim o tendinţă crescândă de a interpreta pasajul de parcă ar fi fost scris în limbajul ştiinţei moderne. Cuvântul ebraic pentru „zi" ( y o m ) folosit în acest verset este exact acelaşi ca în Geneza 1. iar evangheliştii folosesc structura literară ca unealtă pentru transmiterea învăţăturii.Hr.1-2. cum ar fi „speciile". cu alte cuvinte. este o utilizare destul de greşită a textului aceea care citeşte în m i n categoriile biologiei moderne. raţiona Origene. în vreme cc relatarea lui Luca este pâine — munte înalt — templu.5-6). E suficient să spunem că acest gen de interpretare presupune în orice caz o utilizare greşită a textului ebraic. 14. când a fost criticat pentru că vindecase în zi de sabat. conţine treizeci şi cinci de cuvinte. Departe de a fi o zi de rău augur. Apoi în 2. iar în ziua a şaptea s-a odihnit. primul verset cuprinzând şapte cuvinte. poate între 10 şi 20 de milioane. pp. care este bolnav. Citind capitolul chiar şi în traducere. adică folosirea contextului pentru înţelegerea semnificaţiei. unde de la versetul 2. în loan 5. Augustin a adoptat şi el tot o interpretare figurată specifică a zilelor din cartea Genezei. asemenea unui gospodar. 21 şi 28 ale fiecărei luni erau socotite nefaste. va socoti că prima zi şi a doua şi a treia. nu al lui Dumnezeu. şi pomi roditori. înseamnă doar că 10. Iisus interpretează figurat cea de-a şaptea zi ca referindu-se la întregul lucrării lui Dumnezeu în creaţie.. numai că este complet inversată ca ordine faţă de Geneza 1.27). restul diversităţii ordinii create. de pildă. „Sâmbăta a fost făcută pentru om. „încrengăturile" şi altele asemenea lor6. aşadar trebuie că folosirea termenului este figurată. „a plantat pomi într-un paradis la răsărit în Eden" . Origene a folosit aici principiul care ar trebui folosit de orice interpret biblic. . în vreme ce „pământ" şi „cer/bolta cerească" apar de 21 (3 x 7) de ori fiecare. odată cu naşterea interpretărilor moderniste ale textului. Este unul din cele mai mari daruri ale Bibliei pentru lume. " Toate acestea sunt menite într-adevăr să sublinieze încă o dată aducerea la fiinţă a ordinii din t o h u w a b o h u . după fel ( m i n ) .17.Hr. şi Eu lucrez". din motive pe care le vom discuta mai jos. care până atunci nu avusese un sistem de perioade ritmice de odihnă.11 (şi 31. Unele lucruri aparţineau zilelor nevăzute în care a creat simultan toate lucrurile. 19. Desigur. neatenţi ori naivi. Evangheliile sunt alcătuite cu o precizie uimitoare. marea şi toate cele ce sunt într-însele. vă întreb. Spre deosebire de zile. că suma cuvintelor din care e alcătuit fiecare verset în ebraică este un număr multiplu de 7. de-a dreapta ta. ambele fiind interese relativ recente în lumea occidentală şi. Deşi în urechile noastre de occidentali ambele naraţiuni sună de parcă ar fi naraţiuni pur cronologice.). al doilea verset paisprezece cuvinte. « Kind »".. avem de şapte ori repetiţia „şi a fost aşa" şi „Dumnezeu a văzut că este bine" (sau foarte bine. 4 Regi 13. Dar toate acestea nu reprezintă nimic în comparaţie cu atenţia acordată creării unei structuri numerice a textului. inversiunile şi juxtapunerile se află în slujba scopului teologic ce determină natura lucrării..1-3. am menţionat deja lipsa dovezilor pentru evoluţia incredibil de rapidă care ar fi necesară pentru generarea milioanelor de specii aflate astăzi în viaţă. Augustin pare să creadă că întreaga potenţialitate a ordinii create era cuprinsă în acele „învelişuri primordiale" create de Dumnezeu instantaneu. . Ziua soarele nu te va arde. deci „zi" în acest caz se referă la întreaga panoplie retroactivă a acţiunilor creatoare ale lui Dumnezeu descrise în primul capitol.10-13 este ceea ce am putea numi un rezumat care să-1 pregătească pe cititor pentru relatarea principală care va veni (sau. e interesant să observăm feluritele modalităţi în care este folosit cuvântul „zi" în contextul acestor naraţiuni. de la facerea lor. „Zilele nevăzute" din expunerea lui Augustin erau zilele aşa cum apar descrise în Geneza 1. Adam fiind creat la început. Sensul celei de-a şaptea zile din Geneză 1 nu este acela că Dumnezeu însuşi şi-a încetat lucrarea prin care susţine universul. Nu se pune problema că scriitorii erau primitivi.. 1997.

ca să se joace în ea. De vreme ce în mitologia babiloniană omul a fost făcut din sângele zeilor. naraţiunea plasează mai întâi crearea lui Adam (versetul 7). făcute de Dumnezeu din raţiuni funcţionale. capitolul 2 din Geneză explică responsabilităţile derivate din faptul că omul e făcut după chipul lui Dumnezeu. neamul omenesc a fost creat în comuniune cu Dumnezeu. Presupunerile constituie într-adevăr un factor important pentru înţelegerea textelor şi evenimentelor atunci când ne deplasăm între culturi şi ere. Lucrul acesta contrastează izbitor cu politeismul dominant în toate celelalte relatări ale creaţiei care ne-au parvenit din literatura antică a Orientului Apropiat. de crearea animalelor. subliniind acţiunile creatoare ale lui Dumnezeu. supunându-se cuvântului său. îi sfărâmă ţeasta cu ghioaga. Fie ca omul să poarte poverile zeilor! Prin contrast. Deci rădăcinile pământeşti ale lui Adam şi responsabilităţile lui pământeşti de a se îngriji de grădină . urmată de aşezarea lui Adam într-o grădină în care Dumnezeu a făcut să crească pomii (versetele 8-9). ci ca fiinţe libere cu responsabilităţi majore faţă de ordinea creată.. pe vremea primelor lecţii despre capitolul 2 din Geneza. De exemplu. leviatanul" de aici este acelaşi „monstru al mării" — simbolizând forţele haosului — pe care îl întâlnim în Geneza 1. în vreme ce în Geneza 1 Dumnezeu realizează întreaga lucrare a creaţiei şi se îngrijeşte de nevoile fizice şi spirituale ale omenirii. însă unul din zeii biruitori." Cu alte cuvinte. nici să le slujeşti. In naraţiunile babiloniene nu exista posibilitatea căderii în păcat. Expresia se referă. al cărui subiect este întotdeauna Dumnezeu. Putem numai să ne închipuim occidentalul naiv. Soarele. însărcinaţi cu diferite activităţi creatoare în diferite zile. In contrast evident cu Geneza 1.5 Aşa cum am menţionat deja. că Dumnezeu „a făcut. luna şi stelele. în total de douăzeci de ori în Geneză 1 şi 2. dar tot de atâtea ori a fost chemat să revină la monoteismul pur din Geneza 1. Geneza respinge acest aspect." Aceeaşi versiune redă 2. ca să vadă cum avea să le numească. ci „jucăuş". să nu te laşi amăgit ca să te închini lor. materia nu e malefică. Căpetenia răzvrătiţilor. a fost ucis. luna. principala zeitate din epopeea E n u m a E l i ş . capitolul 2 . şi stelele".. creând omul ca să fie slujitorul celor victorioşi. reprezentate ca monştri marini aflaţi în ape tulburi. red. balaurul acesta pe care l-ai zidit. Omul devine. versiunea NIV a folosit liber mai mult ca perfectul în traducerea acestor versete. pentru că Domnul Dumnezeul tău lc-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer" (Deuteronom 4. Cuvântul este folosit în versetul 1. în primul rând.27 evidenţiază o idee similară: „Acolo umblă corăbiile.. In primele capitole ale cărţii Genezei există şi un puternic clement etic şi moral absent în povestirile mesopotamienc ale creaţiei. încă o dată. dar cl nu e utilizat în textul Genezei până în 2. căci omenirea a fost creată de la bun început imperfectă din punct de vedere moral. îi taie arterele şi în cele din urmă îi împarte uriaşul trup în două părţi din care formează universul.. textul foloseşte întotdeauna „Adam". stelele şi toată oştirea cerurilor. Vom analiza într-un capitol ulterior chestiunea privitoare la Adam şi Eva şi naraţiunea căderii în păcat. Marduk. Kingu. pentru „omul". la orice bărbat care-şi părăseşte tatăl şi mama pentru a se căsători. cu articol hotărât. în cursul introducerii t o l e d o t h când întâlnim pentru prima oară în Biblie numele lui Dumnezeu aşa cum apare în legământ. pentru a accentua lucrarea lui Dumnezeu în crearea oamenilor. punctul central al naraţiunii prin faptul că este creat cel dintâi. înspre răsărit. accentuând faptul că monştrii mării nu sunt altceva decât o parte a lumii create de Dumnezeul lui Israel. mai apropiată de textul ebraic. Calea răului se opune total poruncilor lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni ca mâncare. apoi de trei ori în versetul 27. după care urmează crearea femeii (versetul 21). care au jucat un rol atât de important în panteonul păgân ca zei adoraţi şi temuţi. de ce una dintre aceste trei utilizări este rezervată pentru monştrii mării ? Ernest Lucas subliniază că în principala povestire mesopotamiană a creaţiei. cu mintea croită de cronometru şi limbajul ştiinţific. Intenţia traducătorilor este aceea de a sugera că vegetaţia şi grădina au fost create înainte de om. şi orice nume pe care-1 dădea Adam fiecărei făpturi vii. Cuvântul ebraic „lumină. Geneza 2 este un text narativ simplu. cum ar fi fost posibil să se elibereze de natura zeilor ? In Geneză. şi acolo 1-a aşezat pe omul pe care-1 întocmise. Geneza. diferite de cele din Geneza 1. zeiţa pântecelui este aici — Să creeze un om muritor. In Geneză. Primul indiciu al scopului celui de-al doilea capitol din Geneză apare în versetul 4. şi lc-a adus la Adam ca să vadă cum avea să le numească.. ci are încuviinţarea divină.8.). înainte să poată crea cerul şi pământul.5 şi 2. dar a picat testul moralei. poporul lui Israel a fost ispitit să venereze soarele. ei doresc să reconcilieze cronologia din Geneza 2 cu cea din capitolul 1. Dacă Geneza 1 a stabilit că neamul omenesc este creat numai după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Un motiv asemănător pentru crearea omului se întâlneşte în epopeea A t r a b a s i s : Belet-li.. Adam este confruntat cu alegerea ascultării sau a neascultării. există numeroase contraste frapante. luminător" folosit pentru desemnarea soarelui şi lunii în acest pasaj e folosit şi pentru desemnarea luminii din sanctuarul reprezentat de cortul întâlnirii şi c posibil ca prin această utilizare scriitorul să sublinieze că ordinea imprimată de Dumnezeu zilelor şi anotimpurilor prin aceşti „luminători" cereşti e corespondentă ordinii date de Dumnezeu şi care caracteriza ritmul cultual al cortului întâlnirii. Conform epopeii babiloniene E n u m a E l i ş („Epopeea creaţiei").24 unde citim că „De aceea va lăsa omul (' i ş ) pe tatăl său şi pe mama sa". a binelui sau răului.4-2. YHWH: „Când Domnul (YHWH) Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. ca să dea grade potrivite de lumină ziua şi noaptea şi să „fie semne ca să deosebească anotimpurile. Nu e o acţiune prea plăcută! Crearea lumii dintr-o crimă nu e o prevestire prea bună pentru ceea ce va urma şi. în NIV citim: „Domnul Dumnezeu făcuse din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului.7) şi este instituit apoi ca păstrător al pământului lui Dumnezeu. creat de Dumnezeu nu ca scăpat de sub control. subliniind rolul pe care-1 are omenirea în ocrotirea pământului. Un alt exemplu din Geneza 1 care pare să aibă în vedere o critică împotriva păgânilor rezidă în folosirea cuvântului b a r a ' . Fugitiva menţiune din versetul 16." Intenţia traducătorilor este.29-30). în loc să aibă un zeu diferit sau o colecţie de zei certăreţi. prin urmare anulând orice formă dc astrologie. Deci o traducere mai naturală a versetelor Geneza 2.. Dumnezeu îi aminteşte poporului său. Cititorii păgâni ar fi fost profund şocaţi de această descriere! Privind mai general la teologia creaţiei din cartea Genezei. nici măcar nu apar în relatarea Genezei până în ziua a patra — o adevărată retrogradare în divizia a doua! Iar aici sunt prezentate ca simple obiecte create. De vreme ce în Geneză 1 cuvântul b a r a ' este folosit doar în aceste trei locuri.8-9. Există însă probleme semnificative cu folosirea mai mult ca perfectului în aceste versete şi într-adevăr el nu este folosit în alte traduceri standard ale Bibliei. teleportat înapoi în timp. Ca pedeapsă. Insă în epopeile babiloniene zeii sunt la fel de corupţi ca şi oamenii. zeii au fost închişi şi siliţi să lucreze ca slugi ale învingătorilor. în repetate rânduri de-a lungul istoriei. unde citim „pe pământ nu apăruse încă niciun arbust şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţise încă" (versetul 5) şi „Domnul Dumnezeu sădise o grădină spre răsărit" (versetul 8). luna şi stelele.. ar fi surprins când omul din vechime l-ar întreba de ce încercările publice (aparent lipsite de succes) de ucidere rituală a duşmanilor se fac folosind o minge tare. Ca el să îndure jugul. Până în acest moment." „Balaurul. Dacă acelaşi occidental ar putea teleporta un localnic de la aceeaşi lecţie înapoi în Londra ca să urmărească un meci de crichet. Dintr-o jumătate a format cerul. Geneza 1 insistă asupra faptului că există un singur Dumnezeu care face absolut totul. zeul creator trebuie să lupte şi să supună forţele haosului. când îi dă omenirii responsabilităţi faţă de pământ şi faţă de toate cele câte sunt pe el şi stabileşte căsătoria ca aspect crucial al ordinii create. oferind o secvenţă de evenimente diferită de cea din Geneza 1 şi cele mai multe traduceri sunt fidele redării textului conform celei mai probabile intenţii din ebraică. Nu există nicio aluzie la concepţia platonică după care spiritualul ar fi superior materialului.Geneza 1. aşadar. iar timpurile verbale folosite în Geneza 2 pentru creaţie nu sunt " NKJV este abrevierea pentru New King James Version. care lea fost dată pentru propria lor bunăstare (1. pentru New Revised Standard Version (n. în Vechiul Testament pentru „om" e folosit un cuvânt ebraic foarte bun (' i ş ) . şi silindu-i să fie sclavi. de exemplu în 2. într-o încercare de a impune textului cronologia din primul capitol al Genezei. o utilizare de aşteptat pentru crearea „cerurilor şi a pământului". pe care l-am comentat în capitolul 1. după chipul său. ori înspăimântător. iar din cealaltă a făcut pământul. din nou o utilizare care nu ne surprinde. în versetul 19. iar din sângele său a fost creată omenirea. într-o încercare de a reconcilia această cronologie cu cea a Genezei 1. în epica păgână omul e creat ca să fie sclavul zeilor. însă apariţia lui în versetul 21 pentru a descrie că Dumnezeu b a r a ' monştrii mării poate părea uimitoare la prima vedere. ne este oferită dc traducerea King James: „Şi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden. după crearea omului din „ţărâna pământului" (versetul 7).19 unde. la Ierusalim. trimiţând asupra omenirii plăgi vicioase pentru ofense neînsemnate.21. Crearea omenirii este marcată de un materialism pământean frapant. Textele ebraice îl pun în lumină pe Adam care este creat din pământ ( ' a d a m a h ) (2. unde animalele şi păsările sunt create înaintea omului. nu lasă desigur loc pentru a fi privite ca jucând un rol în treburile omeneşti. una peste alta. cum ar fi NKJV şi NRSV . a hotărât să-i elibereze pe zei de aceste îndatoriri. Aici nu are loc nicio luptă — Dumnezeu a creat pur şi simplu şi atâta tot. limpede. fără excepţie. Folosind mai mult ca perfectul. generic. Psalmul 103/104. termenul pentru „a crea". ci arc cu totul alte intenţii. Nu există nume mai pământesc decât Adam! încă din al doilea capitol al Genezei.. funcţii destul de mici în comparaţie cu statutul elevat pe care îl au în cea mai mare parte a literaturii mesopotamiene din epoca respectivă. zilele şi anii" (versetul 14). Care este deci scopul capitolului 2 din Geneză ? Textul nu este nicidecum interesat să ne ofere o cronologic. iar apoi prin faptul că restul lumii vii îi este dat omului spre îngrijire. în aceste naraţiuni zeii continuă să sc poarte asemenea unor criminali primejdioşi." Expresia „Domnul Dumnezeu" ( Y H W H E l o h i m ) este folosită de unsprezece ori în acest capitol. pe când acesta se îndreaptă spre Ţara Făgăduinţei: „Privind la cer şi văzând soarele. O strategie asemănătoare poate fi observată în 2. în Geneză bărbaţii şi femeile sunt creaţi nu ca sclavi. un grup de zei s-a răzvrătit împotriva altuia şi a fost înfrânt. în contrast cu alte naraţiuni ale creaţiei din Orientul Apropiat. o înfrânge pe zeiţa potrivnică Tiamat. acum câteva mii de ani. ca aceea că fac prea mult zgomot. cei care abordează cea de-a doua relatare a creaţiei din Geneza 2 având în minte o cronologie strictă vor sfârşi negreşit cu o durere de cap.. El le-a adus la om. acela era numele ei.19). de exemplu. limba ebraică nu are un timp mai mult ca perfect distinct. Marduk. cum este privit cu asprime de către învăţător atunci când întreabă cum poate fi armonizată cronologia din Geneza 2 cu cea din Geneza 1. iar NRSV.19: „Şi Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările văzduhului. arterele i-au fost retezate. critica a istorisirilor păgâne ale creaţiei Una din trăsăturile frapante ale primului capitol din Geneză este insistenţa asupra faptului că unicul Dumnezeu adevărat rosteşte cuvântul divin şi toate iau fiinţă zi după zi.

9). tot Morris spune că aici cuvintele „se pot referi la întreaga perioadă a creaţiei".22-24). 6. . Aşa cum comentează istoricul de la Open University.174- . Dar. atunci poate că faptul nu este surprinzător. obişnuinţele sale mentale l-au înclinat să pună pe seama lucrării Creatorului stabilirea legilor naturii care au generat diversitatea biologică a lumii.. cel puţin jumătate din el a crezut în Dumnezeu. cred eu.. James Moore: „înţelegerea pe care a avu to Darwin despre natură nu s-a îndepărtat niciodată de un punct de vedere teologic. pp.19-20) şi se căsătoreşte (2. Insă Darwin însuşi. ducând la îndepărtarea noastră de Dumnezeu şi de noi înşine. gândindu-se că ea va submina moralitatea creştină şi noţiunile de valoare şi unicitate umană. dar cuvântul „evoluţie" nu apare deloc! Unul dintre motivele acestui fapt este acela că termenul „evoluţie" avea o semnificaţie bine stabilită în biologia timpului lui Darwin. care în 1860 a devenit profesor de istorie modernă la Cambridge. în răcoarea serii. Acesta este Dumnezeul harului.14. darwinismul a generat o gamă foarte largă de reacţii în anii care au urmat imediat momentului 1859 şi o perspectivă într-adevăr echilibrată ar fi cea care ar descrie amănunţit varietatea lor. s-ar fi plimbat prin grădină târşâindu-şi picioarele. care să nu înţeleagă limbajul primelor capitole din Geneză la modul figurat.. Nu am întâlnit niciodată un creştin. atunci nu vom putea înţelege restul mesajului biblic. Aceste capitole reprezintă manifestul de deschidere al Bibliei. în realitate. Unii oameni au văzut în scrierile lui Darwin un complot sinistru de subminare a credinţei în Dumnezeu. insuflate iniţial de Creator în câteva forme sau într-una singură. iar vestea bună Marston. 2001. Pentru a ilustra acest punct de vedere. D.expresia este numai o figură de stil". şi care a creat neamul omenesc după chipul şi asemănarea sa ca să se îngrijească de pământ şi să-i dea ascultare. a fost absolut încântat atunci când Darwin i-a trimis o copie a O r i g i n i i s p e c i i l o r . Când şarpele este blestemat. interpretări. Un alt mare cleric victorian entuziasmat de darwinism a fost Aubrey Moore. adoptând cu recunoştinţă termenul „agnostic" după inventarea cuvântului de către contemporanul şi ferventul susţinător al evoluţiei. Toţi creştinii interpretează figurat primele capitole ale Genezei CreationismuC evoluţionist Una din problemele ridicate de termenul „evoluţie" este aceea că el duce cu sine foarte multă încărcătură istorică. dar apoi rămâne cumva distant de procesul creaţiei. tot Creatorul era responsabil pentru originea vieţii. care ia iniţiativa mântuirii. Morris comentează că „nu va « mânca ţărână »întrun sens literal. care era un Richard Dawkins al secolului al XIX-lea. după cum subliniază Marston. o persoană care credea că Dumnezeu stabileşte legile naturii.8 — „când au auzit glasul Domnului Dumnezeu. A existat şi o minoritate de clerici care s-a opus cu îndârjire teoriei. s-au ascuns Adam şi femeia lui. cu un minimum de comentarii. Lion. nici nu am citit vreunul. şi îşi continua comentariul afirmând: „să crezi că el [Dumnezeu] a creat formele primare. a făcut ceea ce ar fi făcut un prieten". de la începutul atât de simplu au evoluat şi încă evoluează spre nesfârşitele forme nespus de frumoase şi minunate. indicând deci că textele în chestiune sunt tratate figurat şi teologic. Alţi savanţi au contrazis teoria de pe poziţii ştiinţifice. Morris interpretează această expresie ca însemnând „abur".15) sunt scoase aici în evidenţă într-un mod care nu poate trece neobservat. în schimb Darwin a sfârşit prin a porni în faimoasa lui călătorie pe HMS B e a g l e . cu toate că Morris respectă o interpretare strictă de 24 de ore a „zilelor" din Geneza 1. desigur. Interpretarea literală a acestor capitole este punerea fundamentelor teologice pentru tot restul Scripturii. şi aceasta singură. Morris pretinde că Scripturile nu au nevoie. 24-28. să-şi imagineze că Dumnezeu se plimba fizic prin grădină. o expresie care se referă. De fapt. Din perspectiva deistă a lui Darwin. din varii motive ideologice şi politice. dar aici ideea nu este că interpretările lui Morris sunt în mod necesar greşite. Acest fragment este uluitor. Lucrul acesta reiese limpede din ultima propoziţie a O r i g i n i i s p e c i i l o r . un proiect sau un scop şi speranţa că ele ar putea exista. desigur. Dacă privim la istoria felului în care s-a folosit şi s-a făcut abuz de cuvântul „evoluţie". în O r i g i n e a s p e c i i l o r (1859). sub înfăţişarea unui duşman. John. Nici un evreu care citea acest verset nu şiar fi imaginat că Dumnezeul lui Israel. ci mai degrabă că el face. ajutând-o să scape de formele mai extreme ale teologiei naturale şi pretindea că între darwinism şi teologia creştină exista o afinitate specială. 2007. Oxford. de nicio „interpretare". răspunzând la o scrisoare în care era întrebat dacă teis-mul şi evoluţia erau compatibile. cât şi laici. iar dacă începem să interpretăm textul ca şi cum ar fi literatură ştiinţifică sau ca şi cum ar avea menirea să ne spună în ce fel a creat Dumnezeu diversitatea biologică. la legătura spirituală cu Dumnezeu. De exemplu." Darwin a fost atât de impresionat de răspuns. ea menţionează cuvintele „creaţie". care au încorporat rapid teoria în perspectiva lor generală asupra lumii. pe două picioare.". Darwin a spus că cineva putea fi „teist înflăcărat şi evoluţionist". şi curator al Grădinilor Botanice din Oxford. până în ceasul morţii. rwin ?n capitolul este că Dumnezeu este Dumnezeul harului care ne strigă în Faith in the 21 st eşti ?". unde pot fi g?site citatele originale din scrierile lui Henry Morris. dar în text nu se face nicio referire la abur. Dar reflectă şi felul în care a formulat Darwin O r i g i n e a s p e c i i l o r în cadrul formelor de gândire ale teologiei naturale victoriene. Darwin însuşi studia teologia la Cambridge. el demonstrează ce înseamnă să fii făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar au multe să ne spună despre planul lui Dumnezeu şi despre intenţiile lui pentru neamul omenesc. dar nu există dovezi istorice pentru aşa ceva. pe cât este şi să crezi că el a cerut un act nou de intervenţie pentru a acoperi lacunele [lipsurile] pe care el însuşi le făcuse. Paul Marston a oferit o analiză utilă a scrierilor lui Henry Morris. numeşte animalele (2. remarcând că „darwinismul a apărut şi. de fapt.. strigându-1 pe om: „Unde eşti ?" Mai târziu în Geneză aflăm că „Noe mergea cu Dumnezeu" ( c f . capabile de autodezvoltare. Ca şi în Geneza 1. Un cleric academician de la Cambridge care a îmbrăţişat cu căldură darwinismul ne oferă un exemplu interesant. Dacă nu înţelegem că există un singur Dumnezeu care.. nu am întâlnit niciodată un creştin care. Au existat popularizatori ai ştiinţei şi clerici care au acceptat uşor teoria lui Darwin şi au adaptat-o repede la cadrul tradiţional al teologiei naturale. Lifesway.Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? (2. căci Dumnezeu este perfect capabil să spună exact ce gândeşte7. Deci asupra sursei acestor semnificaţii diferite ne vom întoarce acum. La o vârstă înaintată. ca urmare a unei încercări eşuate dc a studia medicina la Edinburgh. deoarece este unul dintre puţinele locuri din O r i g i n e în care apare cuvântul „a evolua". referindu-se la dezvoltarea embrionului. când vine vorba de Geneza 2. citind în Geneza 3. dar nu a fost niciodată hirotonisit. este o concepţie la fel de nobilă despre dumnezeire. şi-a înfăţişat ideile ca pe o teorie strict biologică şi s-a străduit să liniştească toate preocupările că teoria sa avea vreo implicaţie religioasă. Motivul acestei afinităţi. ruşinaţi de goliciunea şi neascultarea lor. Kingsley îi scria lui Darwin: „Tot ceea ce am văzut în ea îmi inspiră respect".. în realitate Morris interpretează frecvent la figurat primele fragmente ale Genezei şi ilustrează această idee făcând referire la cartea lui Morris T h e G e n e s i s R e c o r d (1976)8.. prin cuvântul său divin. aşa cum plănuise tatăl său. Darwin era încă un deist convins. Cum au primit creştinii teoria lui Darwin? Ca orice teorie complet nouă. de fapt. ca să ne 7 din Alexander. Când Geneza 1. scopul în Geneza 2 este să-1 înveţe pe om teologie. citată aici din a şasea şi ultima sa ediţie (1872): Există grandoare în această viziune a vieţii. Rebuilding the Matrix — Science and grădină „Unde Century. atât clerici. felul în care planul lui Dumnezeu a fost respins de omenire. a adus la fiinţă o creaţie bună. lucru pe care nu-1 vom încerca aici1. cu cele câteva puteri ale ei. Understanding the Biblical Creation Passages..15). Morris ia şi blestemul şarpelui „mai mult ca o referire la duşmănia fizică dintre oameni şi şerpi". Au existat oameni de ştiinţă. apropiem iarăşi de el. iar Darwin a preferat să se refere la teoria sa ca la „descendenţă cu modificare". Imaginea de cruciat antireligios i se potriveşte destul de bine lui Huxley. susţinea Moore.39- .7 vorbeşte despre „apele cele de deasupra tăriei" cerului. care umbla prin rai. Romancierul şi socialistul Charles Kingsley. încât a citat aceste rânduri în cea de-a doua ediţie a O r i g i n i i s p e c i i l o r . de-a lungul anilor. Moore susţinea că darwinismul făcuse Bisericii un mare serviciu. atunci pierdem întregul sens al naraţiunii! Aceste pasajecheic nu au nimic dc-a face cu evoluţia. aceasta este mai degrabă o imagine vie a urmărilor păcatului: dacă înainte avuseseră o prietenie strânsă cu Dumnezeu. stabilindu-i parametrii şi priorităţile. cu vorbele „pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale". dar nu i se potriveşte deloc manieratului gentleman Darwin. încă de la Darwin. Oxford. adunând mari cantităţi de date din întreaga lume şi scriind articole despre viermi şi ochelari. Darwin nu a fost niciodată ateu şi cea mai mare parte a vieţii lui a oscilat între teama că nu existau. riscăm să pierdem mesajul teologic central. insuflând viaţă „în câteva forme sau într-una singură"." însă Darwin a găsit cumva neplăcută utilizarea bătăioasă de către Huxley a teoriei evoluţiei pentru a ataca puterea şi prestigiul Bisericii din epoca sa şi a preferat să-şi petreacă timpul izolat la Down House. Cât despre mine. un fonda-tor-cheie al mişcării moderne care a ajuns să fie cunoscută drept creaţionismul pământului tânăr.R. pe când planeta aceasta îşi îndeplinea ciclul conform legii fixe a gravitaţiei. „creator" sau „creat" de nu mai puţin de o sută patru ori. P. se baza pe implicarea intimă a lui Dumnezeu în . care nu are nicio formă atunci când vorbeşte din mijlocul focului (Deuteronom 4.15). aşa cum şi trebuie. întotdeauna. de fapt. Am putea continua. Thomas Henry Huxley. acum Adam şi Eva se ascundeau de Dumnezeu. Şi pe măsură ce Adam lucrează (2.4. Dacă citim primele capitole ale Genezei şi sfârşim prin a discuta despre evoluţie. dacă ne uităm la prima ediţie a O r i g i n i i s p e c i i l o r . în 3. evident. unde a trăit în gospodăria lui victoriană. profesor la Colegiul St. chemându-ne înapoi cu blândeţe şi insistenţă. Cei care cred că primele capitole ale Genezei au o oarecare legătură cu evoluţia au deseori în minte o idee foarte diferită despre ceea ce înseamnă cu adevărat cuvântul „evoluţie" în comparaţie cu sensul strict biologic în care am folosit cuvântul până acum. Când a scris O r i g i n e a s p e c i i l o r .

Nu există o diviziune a muncii între Dumnezeu şi natură. James Dana. Nu e de mirare că filosofia optimistă orientată spre progres a lui Spencer s-a dovedit atât de populară.. în secolul al XIX-lea. şi legea competiţiei dintre ei. Wright a scris chiar „că nu degeaba a fost supranumit darwinismul «interpretarea calvină .. un celebru purtător dc cuvânt metodist. Spencer. scria Carnegie." Teoria evoluţiei a fost înrolată şi pentru cauza colonialismului. într-un articol intitulat „Huxley and Evolution". aşa cum subliniază Moore. în timpul lui Darwin. ea fiind nu numai benefică. McCosh observa că „am susţinut evoluţia. profesor la Stanford. industriei şi comerţului în mâinile câtorva. am privit-o ca modalitatea de a acţiona a lui Dumnezeu şi am descoperit că.1 naturii ■>". atunci când este înţeleasă astfel. care elogiau virtuţile militarismului german conform filosofiei „puterea este corectă". dacă admitem în acelaşi timp că natura există prin voinţa şi acţiunea continuă a lui Dumnezeu. care pune legile în mişcare şi apoi se retrage din creaţie. Trebuie „să acceptăm şi să întâmpinăm cu bucurie. nu era numai un susţinător viguros al darwinismului. Winchell a jucat un rol major în organizarea geologiei ca ştiinţă în Statele Unite şi a fost membru fondator al Societăţii Geologice Americane. Alexander Winchell. De ce? Deoarece numai capitalismul „asigură supravieţuirea celui mai adaptat. nu Darwin. Drummond a încorporat teoria lui Darwin în apologia pentru credinţa creştină. care presupune nu numai supravieţuirea. la fel şi Marx a descoperit legea dezvoltării istoriei umane. Dumnezeu este veşnic lângă noi. a corespondat mult timp cu Darwin şi i-a fost confident. Transformările ideologice ale biologiei în istoria ştiinţei există un proces foarte familiar prin care o teorie importantă. profesor de geologie şi paleontologie la Universitatea din Michigan. profesor de istorie naturală la Harvard şi creştin convins. a fost un entomolog şi un biolog evoluţionist de avangardă al epocii sale. căci nu există şi nu pot exista interpuneri divine în natură. căci Dumnezeu nu poate interfera cu el însuşi. în care fiecare parte lucrează pentru toate şi toate pentru una? El se află pe aceeaşi linie cu evoluţia. omul de afaceri Andrew Carnegie a venit să-i asculte prelegerile. Evoluţionismul a avut destul de mult de suferit de pe urma acestui proces şi a fost folosit pentru a sprijini practic orice tip de . susţinând că tot universul urca spre perfecţiunea ultimă prin operarea inexorabilelor legi fizice. până la începutul anilor 1870. care se numea pe sine „darwinist dintre cei mai curaţi". era preşedintele Colegiului din New Jersey (devenit mai târziu Universitatea Princeton).C. care era trainic ancorat în tradiţia calvinistă. sentimentale şi optimiste ale naturii". Botezarea rapidă a teoriei evoluţiei în doctrina creştină a creaţiei. Spencer începuse elaborarea unui sistem sociologic grandios. James Orr şi geologul George Wright. E interesant să vedem că limbajul „proiectului inteligent" e folosit aici. în Statele Unite. fie să moară în încercarea de a i se opune. Winchell îi asigura pe cititorii publicaţiei M e t h o d i s t Q u a r t e r l y R e v i e w că dc acum era preferabil să accepte „doctrina descendenţei derivative a formelor animale şi vegetale" decât să o respingă. deoarece se potrivea bine cu spiritul epocii — mai ales în Statele Unite. ţinând o influentă serie de prelegeri despre evoluţie. în 1883. care era foarte implicat în misiunile iniţiate de Moody şi Sankey. James McCosh. folosind comparativul „mai adaptat". atunci cine suntem noi să îi spunem lui Dumnezeu cum ar fi trebuit să facă lucrurile ? Dc-a lungul carierei sale. de la Harvard." Annie Besant. în perioada de început a războiului. în cartea S u n s h i n e a n d S t o r m i n R h o d e s i a (1896). A fi un „atom iresponsabil" într-o „lege prestabilită" era o postură foarte convenabilă pentru cineva angajat în suprimarea altei naţiuni. dacă nu dezvoltarea unui nou organism social. B r a d f o r d L a b o u r E c h o întreba retoric în 1871: „Ce este socialismul. cât şi în continuitatea existenţei. darwinismul era acceptat cu repeziciune de mulţi evanghelişti din comunitatea academică. practic fiecare zoolog şi botanist protestant american a acceptat o formă oarecare de evolutionism". Vernon Kellogg. în scrierile sale foarte populare. Trebuie însă să înfruntăm cruda metodă englezească a discursului. „că lucrarea lui Darwin se aliază practic cu credinţa reformată pentru descurajarea interpretărilor romantice.-ism" imaginabil. ci considera. Privind retrospectiv la cei douăzeci de ani dc preşedinţie a Colegiului New Jersey. care mai târziu a contribuit la apariţia termenului „fundamentalism".. a fost un alt geolog american cu convingeri creştine ortodoxe care. deşi aceasta este o descriere deficientă a procesului evoluţiei privit în ansamblu. însă în autobiografia sa. fabianistă. în care supravieţuia numai cel „mai bun din punct de vedere economic". Evanghelistul scoţian Henry Drummond. „mai bun" cu un ton moral apăsat. unde evoluţionismul era privit de publicul larg prin lentilele interpretărilor oferite de Spencer. care este total implicat („imanent") în toate aspectele ei. Darwin a scris că ideile lui Spencer „nu mi-au fost de niciun folos". în timpul Primului Război Mondial. iar O r i g i n e a s p e c i i l o r era „poate cea mai importantă contribuţie la literatura apologetică" din secolul al XIX-lea. dar credea cu tot atâta tărie că „originea naturală a speciilor nu este inconsecventă cu proiectul inteligent al naturii sau cu existenţa unui Creator personal al lumii". Kellogg a fost trimis la cartierul general al StatuluiMajor German ca oficial al efortului internaţional pentru eliberarea Belgiei. este creatorul expresiei „supravieţuirea celui mai adaptat". într-adevăr. cu referire la teoria lui Darwin despre evoluţie. cu ceva timp înainte ca Darwin să publice O r i g i n e a s p e c i i l o r . Rockefeller (1839-1937) susţinea mai târziu că „dezvoltarea unei afaceri mari este numai o supravieţuire a celui mai adaptat" şi capitalismul nu este „decât rezultatul legii naturii şi a legii lui Dumnezeu". ci şi esenţială pentru progresul viitor al rasei". F. George Bernard Shaw remarca odată că Darwin „a avut norocul de a-i mulţumi pe toţi cei care aveau un interes personal". Problema accentului prea apăsat pe teologia naturală. unii susţinători ai darwinismului au fost aproape stânjenitori prin excesele lor. legea inexorabilă pe care Darwin a numit-o atât de potrivit« supravieţuirea celui mai adaptat»". susţinea că selecţia naturală era „un real şi frumos câştig pentru teologia naturală". sc bucură de mult succes. în 1883. Dacă aceasta este modalitatea prin care Dumnezeu a ales să creeze lumea. Asa Gray. Spencer a început să încorporeze evoluţionismul în marea lui schemă. ajutând la publicarea O r i g i n i i s p e c i i l o r în America. Celor din partidul Tory le-a plăcut selecţia naturală pentru că părea să susţină ideile economiei capitaliste de tip l a i s s e z . Deci trebuie să tot înlăturăm din ochelari şi să-i îngăduim teoriei ştiinţifice să-şi îndeplinească funcţia pentru care a fost creată. Prin urmare Moore deschidea braţele evoluţiei întrucât aceasta ar fi restaurat o doctrină creştină adecvată a creaţiei în care un Dumnezeu transcendent este implicat intim atât în aducerea ei la fiinţă. a fost facilitată de o teologie extrem de providenţia-listă.creaţia sa aşa cum este revelată în teologia creştină. Dar încă din această perioadă îl găsim pe Wright comentând că termenul „evoluţie" „a căpătat o binemeritată reputaţie compromiţătoare prin inserarea unor implicaţii teologice şi filosofice eronate şi dăunătoare în semnificaţia lui"." Socialiştii din Marea Britanic au încuviinţat. s-a apropiat treptat de o înţelegere darwinistă a evoluţiei. Engels i-a adus un elogiu lui Marx lângă mormântul acestuia. Wright subliniază o idee importantă: că încă din vremea sa — el scriind la începutul secolului XX — termenul „evoluţie" a fost deviat pentru a sprijini diverse ideologii care nu au nicio legătură cu teoria biologică a evoluţiei înseşi.. Nu înseamnă ateism să credem într-o teorie a dezvoltării. Socialiştii vremii au insistat la fel de mult pe faptul că evoluţionismul sprijinea teoriile luptei de clasă. găsim un număr de scriitori evanghelişti ferm devotaţi darwinismului. iar istoricul american George Marsden raportează că „. în care America a rămas oficial neutră. la Yalc.. era aceea că tindea să genereze mai degrabă conceptul unui Dumnezeu distant. atât de caracteristică multor gânditori de ambele părţi ale Atlanticului. Observaţiile conclusive făcute de Dana în prelegerea de deschidere sunt instructive. ale cărui cărţi despre geologia glaciară au reprezentat ani de-a rândul textele standard în domeniu. „deşi cu puţine excepţii." J. de vreme ce acesta era „un destin pe care nici cea mai marc filantropie nu îl poate schimba.exceptându-1 pe Louis Agassiz.. expansionismul german a fost justificat de ofiţerii Kaizerului. profesor dc istorie naturală la Yale şi editor al publicaţiei T h e A m e r i c a n J o u r n a l o f S c i e n c e . Dintre teologi. viaţa organică a început să evolueze pe pământ —. discuţie la care vom reveni mai târziu. filosoful Herbert Spencer (1820-1903) prezenta deja evoluţionismul într-un cadru pe care Darwin însuşi îl privea cu antipatie. seria de douăsprezece opuscule publicate în perioada 1910-1915. faptele din natură sunt lucrările lui Dumnezeu. deoarece colonistul britanic nu este decât atomul iresponsabil care trebuie să ducă la îndeplinire o lege prestabilită — legea care a dominat pe această planetă încă de când. „concentrarea afacerilor. Din păcate rezultatul final este acela că în conştiinţa publică semnificaţia reală a etichetei aplicate teoriei înseşi se schimbă. dar făcând aceasta. argumentând că negrii ar trebui fie să accepte dominaţia omului alb. De exemplu.. deoarece susţine lupta de clasă în istorie din punctul de vedere al ştiinţei naturale. marea inegalitate". ca Benjamin Warfield. având ataşaţi tot felul de „ochelari" filosofici. ci şi succesul reproductiv. ori între Dumnezeu şi lege. în cimitirul Highgate. nu intră în niciun fel de contradicţie cu Scriptura".. deoarece rezumă o opinie evident influentă în cercurile academice ale americanilor creştini de la sfârşitul secolului al XIX-lea. afirma: „Aşa cum Darwin a descoperit legea dezvoltării naturii organice. în 1877. declara într-un pamflet al epocii: „Sunt socialistă deoarece cred în evoluţie. Sclous a încercat să ia apărarea brutalităţilor guvernării colonialiste. aşa că „Teoria X" devine „Teoria Y" după ce este transformată social. care punea accentul pe suveranitatea totală a lui Dumnezeu asupra întregii ordini create.. în care progresul apărea în societate atunci când o clasă înlătură o alta: Karl Marx îi scria lui Lassalle (16 ianuarie 1861): „Cartea lui Darwin este foarte importantă şi-mi convine de minune. Nu putem spune când am atins ultima limită a descoperirii în privinţa cauzelor secundare. Teologul şi geologul George Wright (1838-1921).. lucrând permanent în şi prin natură. Când Spencer a vizitat America în 1882. susţinea Moore. Din 1840. după unele dubii iniţiale. După publicarea O r i g i n i i s p e c i i l o r . gânditorii creştini de frunte din Marea Britanie şi America au ajuns destul de repede la o înţelegere cu darwinismul şi teoria evoluţiei". extins într-o seric prolixă de zece volume publicate începând din 1860 şi numite S y s t e m o f S y n t h e t i c P h i l o s o p h y . decât al Dumnezeului personal din Biblie. Activitatea lui creatoare este prezentă pretutindeni. a acceptat teoria darwinistă a evoluţiei. Carnegie a scris mai târziu T h e G o s p e l o f W e a l t h (1890) în care argumenta că bogăţia şi îmbunătăţirile civilizaţiei moderne se produseseră numai datorită legii competiţiei. între timp. după care diferite grupuri de interese o preiau pentru a-i folosi prestigiul de teorie ştiinţifică în sprijinul ideologiei lor particulare. Ceea ce găsesc deosebit de fascinant este că în rândul scriitorilor de la F u n d a m e n t a l s . McCosh apăra cu tărie conceptul de selecţie naturală." Când. precum cosmologia Big Bang sau evoluţionismul.f a i r e . Pentru teologul creştin. Istoricul James Moore scrie că. Fascinanta sa carte H e a d q u a r t e r s N i g h t s este o relatare a .D..

Ideea este că niciuna dintre aceste ideologii nu poate deriva în mod raţional din teoria biologică a evoluţiei. Crezul Allmacht [„atotputernic" sau „omnipotenţă"] al selecţiei naturale bazate pe lupta violentă şi competitivă este evanghelia intelectualilor germani. reuşeşte oare teoria evoluţiei să suporte greutatea unei astfel de învestiri ideologice ? Evoluţie. căci aceasta este legea naturală. declara faimosul biolog german Erwin Baur. Scriitorii secolului al XIX-lea. într-un mod asemănător. eugenia şi ateismul. acestea reprezintă diverse aspecte ale acţiunilor creatoare suverane ale lui Dumnezeu în lume. Creationist evoluţionist este cineva care crede cu tărie în suveranitatea lui Dumnezeu asupra întregii ordini create. Ironie. „Trebuie să avem grijă ca aceşti oameni inferiori să nu procreeze". Practic ar fi mai bine să segregăm astfel de persoane timp dc o generaţie. credincioşi care acceptau complet autoritatea Scripturii şi a doctrinei biblice a creaţiei. a fost cel care a făurit termenul „eugenetic" (de la semnificaţia grecească „bine născut"). care credeau în Biblie.. la salvarea speciei umane. cine a proiectat cascada ?" Dennett răspunde la propria întrebare retorică spunând: „Nimeni. Francis Galton. în care se înscriu planul şi scopurile sale. atunci nu vom avea nevoie să privim teoria evoluţionistă ca pe un intrus sinistru sau ca pe un „acid universal" al acestei lumi. creştinii cred într-un Dumnezeu implicat adânc în fiecare aspect al ordinii create. Dar la începutul secolului XX eugenia numai milostivă nu era. pretinde Dawkins. pregătiseră scena. Dawkins nu tratează evoluţia ca fiind „doar" o teorie biologică. precum Spencer. dacă repeţi încontinuu şi suficient de tare unele lucruri. Italicele apar?in originalului. cecitatea sau surzenia ereditară şi alcoolismul sever. biologii americani de frunte au sprijinit mişcarea eugeniei.41- . atunci nu e de mirare că oamenii reacţionează împotriva ei — şi eu aş face-o. Exemplul Indianei a fost urmat de alte cincisprezece state în următoarea decadă. poate fi atât de prompt utilizat şi abuzat de grupuri de interese în sprijinul unor ideologii care nu sunt intrinsece teoriei înseşi. cât şi cele privitoare la mântuire. după cum am observat în capitolul 2. statul Indiana a decretat primul statut din America despre sterilizarea obligatorie. Dacă asta presupune teoria evoluţiei. Exact acesta este scopul eugeniei". confundând teologia cu ştiinţa. Deşi sc poate ca ateismul să fi fost l o g i c demonstrabil înainte dc Darwin.B. cum sunt majoritatea biologilor şi filosofilor naturalişti germani. violatori şi imbecili confirmaţi". Geneticianul Charles Davenport sugera că societatea americană ar trebui: să-i împiedice pe cei slabi la minte. cum par să îşi imagineze un Dennett sau un Dawkins. Hitler le amintea invitaţilor săi Yale University Press. pe care i-am amintit în capitolele anterioare. Dar. Mecanismul său retoric este cel de a pune în faţa cititorului alternative complet opuse. Sigur că marea lucrare de creaţie a lui Dumnezeu e deosebită de minunatul lui plan de mântuire. Textul e un fir narativ care descrie cum a adus Dumnezeu diversitatea la fiinţă şi cum continuă să o susţină clipă de clipă. dar trebuie să repet că ele c o n s ti t u e n u m a i u n î n c e p de?i . creaţioniştii pământului tânăr sunt de acord cu Dawkins! Extremele opuse ale unei dezbateri sunt adesea mai asemănătoare decât ar fi dispus să accepte fiecare pol. Punctul principal aici este felul în care prestigiul marilor teorii ale ştiinţei. unde s-a adoptat o lege care impunea sterilizarea celor care sufereau de o mare varietate de afecţiuni genetice.. inclusiv aspiraţiile gentlemenilor victorieni din secolul al XIX-lea de a crea o lume după chipul şi asemănarea lor. Această luptă nu numai că trebuie să continue. dacă investigăm dincolo de retorică. Savanţii pot avea numeroase lipsuri în felul în care înţeleg ceea ce a făcut şi continuă să facă Dumnezeu în creaţia sa. aşa cum au procedat nenumăraţi creştini dc la Darwin încoace. inclusiv schizofrenia. In loc de gene. prin urmare singura opţiune este darwinismul: Sunt darwinist deoarece cred că singurele alternative sunt lamarckis-mul sau Dumnezeu şi niciuna nu reuşeşte să îndeplinească funcţia de principiu explicativ. o politică oficială care a dus la legiferare în câteva ţări în prima jumătate a secolului XX. idioţi. Ultimele două au eşuat încercând să explice în mod adecvat lumea. iar pe unele dintre acestea le vom lua în considerare în capitolele următoare." „Evoluţia nu este un proces care a fost menit să ne producă pe noi. Odată ce am botezat evoluţionismul în perspectiva noastră creştină. violatori şi criminali să se căsătorească cu alţii asemenea lor. Galton conchidea că. Warfield. atât cele privitoare la creaţie. în subcapitolul „învaţă Biblia ştiinţă ?". arship in Germany's Crimes Against the Jewish People. care se considerau creaţionişti evoluţio-nişti. oferă explicaţii rivale celor oferite de cei care au o credinţă religioasă" .. atunci ea încetează să mai apară ca o sperietoare şi îşi ocupă firesc locul alături de toate celelalte minuni ale creaţiei lui Dumnezeu. Acei creştini care interpretează primele capitole ale Genezei ca reprezentând ştiinţă cad direct în mâinile lui Dawkins deoarece. şi ale filosofului Daniel Dennett. pe alcoolici. Dennett se întreabă dacă diversitatea biologică atât de complexă poate „fi într-adevăr rezultatul unei singure cascade de procese algoritmice care se produc din întâmplare ? Şi dacă este aşa. mai bine de jumătate din state au impus. în modul ei crud şi inevitabil. au oferit ceea ce euge-niştilor din vremea lui li s-a părut a fi suportul ştiinţific al programelor lor. am discutat subiecte precum rasismul. Aceast? idee nu face parte din iteoria curent? a evolu?iei. Gândiţi-vă la creaţie ca la o carte mare. în SUA. sau cel puţin nu i s-au opus. culminând în cele din urmă cu ororile holocaustului lui Hitler. în acest caz al evoluţionismului. Până în 1914. Nu doresc în niciun caz să insinuez că adoptarea poziţiei creaţionismului evoluţionist rezolvă dintr-odată toate problemele. deşi nu au fost principala lor sursă de inspiraţie. lamar-ckismul sau Dumnezeu4. cum ar fi biologul Richard Dawkins. diversitate şi mecanisme de speciaţie. Punând unele aspecte ale creaţiei pe seama puterii şi misterului zeităţilor păgâne. cu veri sau orice altă persoană provenită dintr-o familie cu probleme neurologice. ateism si creationism evolutionist Capitolele anterioare. Pentru Dawkins. variatele transformări ideologice ale evoluţionismului. vărul lui Darwin. ţinând seama de mintea dezvoltată a omului modern „cred că va intra în abilitatea lui să înlocuiască selecţia naturală cu alte procese mai miloase şi nu mai puţin eficiente. După cum a spus odată Karl Marx. promovând cu vigoare ideea în cartea sa H e r e d i t a r y G e n i us (1869). şi evoluţia în particular. a căror condiţie fusese declarată incurabilă de un comitet alcătuit din trei medici. dar care urmăreau scopurile şi lucrarea providenţială a lui Dumnezeu în îndelungatul proces al evoluţiei. 1999 (retip?rire). p. oamenii le vor crede. argumentând că există numai trei modalităţi posibile de a vedea lumea: darwinismul. depresia maniacală. dar aş dori să sugerez că el oferă un cadru bine justificat pentru ca noi să putem continua să ţinem laolaltă cartea Cuvântului lui Dumnezeu şi Cartea lucrărilor lui Dumnezeu într-un mod care să nu o nedreptăţească pe . în care am vorbit despre biologia evoluţiei. ci trece printr-un fel de renaştere în mâinile „noilor atei". „Darwin a făcut posibil să poţi fi un ateu intelectual desăvârşit"3.Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? conversaţiilor avute la cină cu ofiţerii militari ai Kaizerului. le vom face să pară ameninţătoare şi tulburătoare: dar îndată ce creaţia este percepută pur şi simplu ca metoda pe care a ales-o Dumnezeu ca să creeze făpturile vii. la cină că „legea selecţiei justifică această luptă neîntreruptă. noi restricţii privitoare la căsătoria celor cu afecţiuni mintale. O cale mai bună este cea adoptată de creştinii dintr-o epocă mai timpurie. Diversele fire narative ce străbat cartea izvorăsc de la acelaşi autor. într-adevăr. Mai bine de 300 000 de oameni sunt fost sterilizaţi în urma acestei legi între 1933 şi 1939.27. care ne povesteşte că: Profesorul von Flussen este neodarwinist. în 1907." în cartea sa D a r w i n ' s D a n g e r o u s I d e a . Ar fi o exagerare să spunem că teoria evoluţiei a constituit principala inspiraţie a mişcării eugeniste sau a politicilor naziste. Din punct de vedere teologic. Şi totuşi. până ce în minţile oamenilor ajunge inextricabil legată de genul de orori descrise mai sus.. inclusiv noţiunea lui Spencer despre supravieţuirea celui mai adaptat. 1-a ales pentru a aduce la fiinţă uimitoarea diversitate biologică pe care o vedem în jurul nostru. tot restul este iluzie şi anatemă. După cum am subliniat deja în capitolul 2. în secţiunea finală a autobiografiei sale.. stabilesc o falsă antiteză care se potriveşte ca o mănuşă intenţiei lui Dawkins. dar esenţa ideii este că întreaga carte este cartea lui Dumnezeu. accentuează o nuanţă foarte diferită a subiectului nostru în comparaţie cu . ci mai degrabă ca pe procesul pe care Dumnezeu. iar în perioada 1895-1945 SUA a deschis drumul reglementării legislaţiei de tip eugenie. pe de altă parte. în general. Există şi multe alte fire narative ce străbat cartea — istoria popoarelor. Poate cel mai notoriu caz este folosirea evoluţionismului pentru susţinerea eugeniei în încercarea de a-i elimina pe cei „nepotriviţi".. eugenia şi capitalismul pur! Procesul transformării ideologice a teoriei evoluţioniste a lui Darwin nu s-a terminat încă. Mulţi dintre ofiţeri fuseseră profesori universitari înainte de război şi prin urmare aveau o pregătire similară cu cea a lui Kellogg. situaţia se aseamănă întru câtva cu monştrii marini din Geneză 1. săraci. Ea însăşi este produsul unui proces orb. de asemenea. Au fost implicate multe concepţii. fie altceva negândit încă5. 31. încercând să-şi obţină plauzibilitatea prin asocierea repetată a fiecărei ideologii cu teoria biologică însăşi. în Marea Britanie.u t 2 "exemple dc mo?tenire lamarckist? maiau sugerate din c?nd ? legi ale sterilizării progeniturii mine. toate sunt parazite ale teoriei. Viaţa în univers este fie darwinistă. deci astfel de „fapte" trebuiau luate în calcul în evaluarea nivelului de înţelegere al unui grup dat de oameni. Dar. Acesta pare să fie şi stilul propagandistic al lui Dawkins: dacă termenul „evoluţie" este legat suficient de mult timp de ideea de „ateism". care hotăra sterilizarea anumitor „criminali. Legislaţia americană a devenit un tipar pe care îl vor urma multe alte ţări şi nu în ultimul rând Germania nazistă. Atunci numărul celor cu dizabilităţi va fi redus practic la zero.174- . în cele din urmă oamenii vor crede că cele două se implică reciproc. dar ar trebui să continue astfel încât legea naturală să poată duce. când a fost înlocuită cu un program de eutanasiere menit să scape Patria de handicapaţii mintal.. dacă aş crede cu adevărat că evoluţionismul este echivalent cu rasismul. Dennett ilustrează evoluţia ca fiind un „acid universal" care distruge în calea lui orice fundament al sensului şi scopului ultim al vieţii. decât să impunem semnificaţii ştiinţifice unei naraţiuni care nu a avut niciodată astfel de intenţii. prin voinţa lui suverană. Dawkins adoptă poziţia care spune că „ştiinţa în general. povestea poporului lui Dumnezeu şi chiar propriile noastre biografii.-ismele" discutate în capitolul de faţă. un tcism atât de robust subminează înşelăciunea lui Dawkins la fel de sigur cum Geneza 1 a desfiinţat odinioară miturile creaţioniste babiloniene. O parte centrală a tezei lui Spencer era aceea că rase diferite trec prin stadii diferite de „evoluţie culturală" sau dezvoltare. algoritmic. îngăduind supravieţuirea celui mai adaptat". care în mintea lui Hitler a depins mai mult de mitologia naţionalistă a purităţii sângelui. „Nimeni nu încuviinţează noile a de pe o creang? dc sus ?i ?i transmitemai mult casale g?tul mai lung. Asa Gray şi James McCosh. New Haven. este mai potrivit să socotim că textul biblic este o naraţiune teologică ce răspunde la întrebările despre relaţiile lui Dumnezeu cu oamenii şi cu lumea. Nu putem pretinde nici că astfel de transformări ideologice nu au avut nimic de-a face cu monstruoasele politici ale lui Hitler. cum ar fi B. în Marea Britanie. dar nu există lipsuri când vine vorba de interacţiunea lui Dumnezeu cu lumea. în acest proces se schimbă însăşi semnificaţia cuvântului „evoluţie". ci o învesteşte cu o nuanţă ideologică particulară.

Este ceea ce oferă perspectiva atee asupra lumii.H. dar în cele din urmă fundamentele noastre morale se găsesc în Scriptură. Merită să reamintim aici ideea ilustrată mai devreme: există un singur mare „dualism" în gândirea biblică — cel care descrie relaţia dintre Dumnezeu creatorul şi toate celelalte lucruri care există. şi după Darwin. dar în filosofie nu înseamnă altceva. Cambridge University Press. Ideea subliniată de această expresie este că savanţii nu-1 invocă pe Dumnezeu ca explicaţie a lucrurilor în cursul cercetărilor lor ştiinţifice zilnice datorită motivelor teologice enumerate deja. atunci înseamnă lucrarea lui Dumnezeu în toate etapele procesului de evoluţie fără excepţie. 7 Brooke. Naturalismul este filosofia care spune că nu există. după cum nu ne aşteptăm ca doctorul nostru să folosească un limbaj teologic atunci când ne spune că avem gripă sau ca mecanicul să facă trimitere la texte biblice atunci când ne repară maşina. până la sfârşitul secolului al XVIII-lca matematicienii francezi Laplace şi Lagrange au arătat că iregularităţile induse în orbitele planetare se puteau autocorecta. Aşadar nu este deosebit de util să ne gândim la Dumnezeu ca ciupind câte o mutaţie ocazională pe undeva sau provocând extincţia unei specii altundeva. Căci în el trăim şi ne mişcăm şi suntem" (Fapte 17. dat fiind că Dumnezeu este responsabil de întregul lui. iar lucrurile erau foarte mici. în cele din urmă ştiinţa va avansa. De exemplu. Opere în mai multe volume şi conferinţe substanţiale caută să dea răspunsuri la această întrebare şi nu vom putea să rezumăm răspunsurile în câteva paragrafe scurte. în care credea. în filosofie. termenul „naturalism" arc o semnificaţie foarte precisă. dar în ştiinţă susţinea că Dumnezeu a făcut posibilă o „reformare" ocazională în mişcarea planetelor ca să corecteze neregularităţile provenite din presupusa fricţiune cc ar fi avut loc la trecerea lor prin „eter" („eter" despre care ştim acum că nu există). Odată ce adoptăm această poziţie. De aceea sugerez să renunţăm la expresia „naturalism metodologic". iar aşa-numitul „dumnezeu" dispare odată cu trecerea timpului. El este definit drept „o perspectivă asupra lumii care exclude supranaturalul sau spiritualul" ( O x f o r d D i c t i o n a r y ) . dacă privim evoluţionismul prin lentile ateiste. literatura avocaţilor proiectului inteligent. Nu doresc decât să sublinieze că nu îl invocăm pe Dumnezeu în explicaţiile ştiinţifice din motivele enumerate mai sus. filosoful şi matematicianul german luteran Leibniz îl critica pc Newton fiindcă invoca miracole ocazionale ca să acopere deficienţele din teoria sa. Dacă ne uităm pe fereastră şi vedem o pisică jucându-se cu un şoarece. Chiar şi la vremea respectivă. aşa cum procedează Dawkins atunci când scrie că în evoluţie el nu vede „nici un proiect. Oamenii de ştiinţă sunt angrenaţi în călătoria de descoperire a universului pe care Dumnezeu 1-a adus la fiinţă şi continuă să îl susţină. Este cu atât mai mult cazul atunci când vorbeşte Dumnezeu. Desigur. exact invers. In mod similar. Oricine citeşte articole sau cărţi despre chestiunea creaţie/evoluţie sau. Teismul biblic subminează o astfel de poziţie. înseamnă aceasta că savanţii creştini oferă „explicaţii naturaliste" atunci când îşi scriu lucrările ştiinţifice ? Bineînţeles că nu. Lucrurile au stat astfel şi înainte. nimic altceva decât o indiferenţă oarbă şi nemiloasă". cuvintele noastre acţionând într-un mod cauzal de sus în jos pentru a obţine răspunsul dorit. ca să punem în aplicare standardele morale ale lui Dumnezeu avem nevoie deseori să ne rugăm din adâncul sufletului. Cum ar putea fi altfel? — concluziile sunt construite în însăşi premisa iniţială. Astfel de ilustrări din istoria ştiinţei demonstrează cât de uşor poate deveni victima hazardului genul de argument folosit de Newton atunci când neglijăm să aplicăm tipul dc teism viguros al teologiei biblice a creaţiei. ordonează şi susţine providenţial tot ceea ce există. terminologia este cea inutilă. Cum creează Dumnezeu procesul evolutiv? Dacă cineva doreşte să se numească „creaţionist evoluţionist". care impregnează orice aspect al vieţii lor de fiecare zi. O lumină roşie dc alarmă ar trebui să se aprindă imediat undeva în neuronii noştri când întâlnim astfel de expresii. în teoria evoluţionistă nu văd nimic care ar putea susţine ateismul. faptul este irelevant pentru acţiunile creatoare ale lui Dumnezeu şi acea lacună nu ar trebui în niciun caz folosită ca argument pentru existenţa lui Dumnezeu. Fapt care scoate în evidenţă al treilea motiv teologic pentru a nu-1 aduce pe Dumnezeu în discursul ştiinţific: dacă o facem. fie în secolul I. Putem numai să descoperim ceea ce Dumnezeu a creat deja. Dar aş dori să sugerez că folosirea adjectivului „naturalist" în acest context este destul de nepotrivită. nu ne vom baza (sper eu) propriul comportament moral faţă de animale sau oameni pe comportamentul pisicii. Dumnezeu vorbeşte pentru a-şi duce la îndeplinire intenţiile şi scopurile. Acesta este infamul „argument al dumnezeului-lacu-nelor" care apare şi acum cu o monotonă regularitate în literatura creştină şi atee deopotrivă. nu încercarea de a extrapola o raţiune etică din procesele biologice pe care le observăm în lumea din jurul nostru. Ca parte a procesului de creaţie pe care încercăm să-1 observăm. în miliardele dc ani când (după părerea noastră) nu s-au întâmplat prea multe pe pământ. dar şi ca recunoaştere a faptului că universul este lucrarea unui Creator înţelept — deci folosirea lui Dumnezeu ca explicaţie pentru frânturi din acest univers nu ar avea prea mult sens. Alice in Wonderland. Dumnezeu era cu siguranţă central pentru teologia creaţiei. în cunoaşterea ştiinţifică. nici mai puţin"6. deoarece ele pot atrage foarte multe presupuneri şi o cantitate considerabilă de bagaj nedorit. Cu cât descoperim mai multe. Primii filosofi naturalişti nu au fost întotdeauna la fel de coerenţi în privinţa acestei chestiuni. făcând din el un simplu dispozitiv explicativ într-un întreg evantai de explicaţii materiale competitive. Pentru Newton.. 1991. Fundamentul stabilirii principiilor potrivite pentru cârmuirea alegerilor noastre de viaţă este revelaţia. nu să remedieze întârzierea ceasului"7. când viaţa s-a diversificat şi a devenit mai interesantă (din nou. în toate locurile şi în toate modurile". Un lucru este limpede: singurul răspuns corect la întrebarea „Cum interacţionează Dumnezeu cu lumea?" este „In toate momentele. Ideea este în regulă.25) şi „nu e departe de fiecare dintre noi. în artă şi arhitectură cuvântul are o semnificaţie diferită. Din acelaşi motiv nici eu nu voi folosi expresia „naturalism metodologic" pentru a mă referi la ceea ce fac savanţii în cercetarea lor ştiinţifică. în parte în încercarea de a le permite filosofilor natu-ralişti (cum erau numiţi pe atunci oamenii de ştiinţă) să îşi facă treaba fără să se amestece în disputele religioase ale vremii. Leibniz insista că „miracolele sunt menite să împlinească nevoia de har. într-adevăr. După cum spunea Brooke. deoarece este evident că putem percepe situaţia numai din perspectiva noastră foarte limitată de creaturi condiţionate de timp. fie nu este. oamenii de ştiinţă care sunt şi credincioşi nu-1 aduc pe Dumnezeu în discursul lor ştiinţific zilnic din trei motive teologice foarte bune. Faptul că animalele fac sau nu fac anumite lucruri este irelevant pentru standardele morale pe care Dumnezeu ni le pune dinainte în Scriptură. Şi după cum nu încălcăm nicio lege a fizicii atunci când cerem cuiva la masă să ne dea sarea. nici mai mult. Nu-i numim „naturalişti" pe contabilii creştini din cauza absenţei terminologiei teologice din rapoartele contabile ale companiilor. indiferent de credinţele lor personale. descoperindu-i gândurile în ordinea creată. uneori căutând sfatul altora şi străduindu-ne serios să înţelegem feluritele probleme implicate. Biblia. un gând tulburător. După câte se părea nu era nevoie de corecţiile ocazionale ale lui Dumnezeu. fie în secolul XXI. Bineînţeles. şiretlicul anexării „evoluţionismului" ca sprijin pentru programele ideologice îşi pierde puterea de convingere. la un nivel infinit mai înalt. Când vorbim ca simpli oameni. de fapt. umplând golul. Aşadar dacă avem sau nu o lacună Lewis Carroll. Creştinii cred că toate descrierile biologice. prin cuvântul său puternic. căci Dumnezeul în care credem este cel care creează. Cambridge. ci intru ca un explorator creştin care caută cu nerăbdare să descopere tot mai multe din minunile lumii lui Dumnezeu. Desigur. Some Historical Perspectives. căci implicaţia neafirmată este aceea că cercetătorii creştini îşi vor lăsa credinţa în Dumnezeu la uşa laboratorului. prin cauzalitate de sus în jos.niciuna dintre ele. Dumnezeu este cel care dă „tuturor viaţă şi suflarea şi toate" (Fapte 17. In capitolul 2 am subliniat felul în care Dumnezeu creează prin cuvânt în Scriptură. lumea se schimbă — nimic nu mai e la fel ca înainte de a fi deschis gura să vorbim. Geneza 1 oferind primul exemplu. creaţioniştii evoluţionişti nu vor căuta să-şi derive moralitatea din ordinea creată. In primul rând. de fapt. deoarece procedând astfel îşi asumă „riscul newtonian" de a promova un argument defectiv de tipul dumnezeul-lacunelor. căci nu există nimic altceva de descoperit. nu în natură. deci numai un ateu poate oferi explicaţii cu adevărat naturaliste pentru ceva. De ce să nu vorbim despre „explicaţii ştiinţifice" ale lucrurilor ? — termenul rezolvă problema la fel de bine şi menţine neutralitatea în privinţa convingerilor personale ale savantului care oferă explicaţiile. deoarece în acest context este înşelătoare. nici rău şi nici bine. mecanismele şi procesele evoluţiei nu ne sunt date — din fericire — ca exemple de urmat! Este evoluţia naturalistă? Uneori un anumit mod de a întrebuinţa limbajul poate tulbura apele în acest gen dc discuţii şi faptul este cât se poate de adevărat în folosirea atât de maleabilului termen „naturalist". nu ceea ce oferă teoria evoluţiei în sine. în al doilea rând. înţelegem acum ce anume doresc să spună unii creştini atunci când afirmă că ştiinţa oferă „explicaţii naturaliste". Când un „dumnezeu" este invocat pentru explicarea unei anumite lacune din cunoaşterea noastră ştiinţifică actuală. aducând lucrurile la existenţă. deoarece implicaţia inevitabilă a unei astfel de sugestii este că Dumnezeu ar fi mai puţin implicat în celelalte aspecte ale procesului. Când intru în laborator nu încetez brusc să mai cred în Dumnezeu — departe de aceasta. cu atât îl preamărim mai mult pe Dumnezeu. tot după părerea noastră) şi la fel ca în . 162. Cum le predica Pavel filosofilor epicureici şi stoici din Atena. pc care o vom analiza mai îndeaproape în capitolele următoare. Această tradiţie a fost întemeiată de fondatorii Societăţii Regale. Dimpotrivă: creştinii care merg cu Dumnezeu în puterea Duhului vor fi foarte conştienţi de prezenţa şi călăuzirea lui Dumnezeu. deoarece o astfel de strategie îl degradează pe Dumnezeu. inevitabil îl vom interpreta într-un cadru ateu. Science and Religion. Absenţa referinţelor specifice la Dumnezeu nu face ca vieţile noastre să fie brusc „naturaliste". Dar Dumnezeu fie este autorul întregii cărţi a creaţiei. într-o măsură şi mai mare. tot aşa. va da peste expresii ca „explicaţii naturaliste" sau „naturalism metodologic". nu ne aflăm într-o poziţie prea bună pentru a răspunde satisfăcător la întrebare. Dacă imanenţa lui Dumnezeu în lumea creată înseamnă ceva. nu putem accepta ambele variante. p. când lucrurile stau. J. ci din cuvântul lui Dumnezeu. sunt încercări de a înţelege lumea lui Dumnezeu. Creştinii nu au investiţii teologice ascunse în ignoranţa ştiinţifică! Astăzi. fără excepţie. în ştiinţa modernă există tradiţia de a nu folosi termenul „Dumnezeu" ca explicaţie într-un discurs ştiinţific. Dumnezeu. atunci este perfect rezonabil să îl întrebăm cum interacţionează Dumnezeu cu lumea în aducerea la fiinţă a acestui proces.27-28). „când folosesc un cuvânt. acest fapt implică imediat ideea că Dumnezeu este mai puţin implicat în alte aspecte ale creaţiei sale investigate şi ele ştiinţific. la fel ca şi în explozia cambriană. cl înseamnă ceea ce aleg eu să însemne. Cum spun şi nemuritoarele cuvinte ale lui Humpty-Dumpty. nici un scop.

din toate zilele creaţiei. Acestea vor fi hrana voastră. Este absolut fidel în susţinerea proprietăţilor energiei şi materiei. iar ştiinţa ar fi fost imposibilă.Crezi". Şi. oameni care puteau auzi glasul lui Dumnezeu." Pe măsură ce implicaţiile a ceea ce înseamnă să fii făcut după chipul lui Dumnezeu sunt lămurite în Geneza 2.3. Termenii „chip şi asemănare" nu apar laolaltă decât aici şi în Geneza 5. care nu mai existase până atunci pe pământ. Tot ceea ce facem şi tot ceea ce pot face savanţii este să descrie proprietăţile materiei pe care Dumnezeu a adus-o la fiinţă într-un chip atât de graţios. există un material de fond care oferă contextul pentru firul principal al naraţiunii." Ca să ne asigurăm că înţelegem că a d a m se poate referi la omenire. Când un autor uman scrie un roman. Odată ce vom fi analizat textul. Dumnezeu este autorul întregii poveşti a creaţiei. Dacă lucrurile nu ar fi stat aşa. Nu este spre slava lui Dumnezeu să numim miracole lucruri pe care Dumnezeu însuşi nu le numeşte astfel în cuvântul său. ca de obicei. Cine au fost ftdam si Tata? Cadru generat Pentru a afla cine au fost Adam şi Eva trebuie să pornim de la textul biblic. dar care ar putea fi şi altfel fără ca acţiunea principală să se schimbe. admiraţia vizitatorului faţă de oameni ca proiectanţi nu se diminuează deloc. scriind şi susţinând textul ordinii create. numai lucrarea creatoare din ziua a şasea este aleasă ca fiind „foarte bună" (versetul 31). dar că oamenii au proiectat şi au construit roboţii. Aceasta nu ar trebui să micşoreze câtuşi de puţin preţuirea şi lauda pe care i-o aducem lui Dumnezeu pentru creaţia sa. Adam ca omenire Prima menţiune a lui „Adam" în Biblie apare în Geneză 1. nu doar al unor fragmente. nici în continuarea ei — în termenii „miraculosului". de exemplu. spre deosebire de animale. In al doilea rând. al creării plantelor şi animalelor. Deci dacă relatările par. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor talc. De îndată ce sunt făcute animalele sălbatice ( c f . după care vom vedea dacă există rezonanţe interesante cu relatarea evoluţionistă. Ceea ce descriem aici este teism. în plus. Când marţianului i se spune după aceea că maşina este construită. dar alte părţi ale poveştii sunt cruciale şi importante. Adam şi Eva în contextul biblic Cuvântul ebraic ' a d a m e folosit în primele capitole ale Genezei în trei moduri diferite. Aici întâlnim un nou tip de fiinţă. Biserica medievală încuraja un interes nesănătos pentru miracole şi le-a revenit reformaţilor să-i aducă pe creştini înapoi la un echilibru biblic mai mare. păsările cerului. dar se sublinia faptul că umblăm prin credinţă. In acelaşi timp ei pot prospera în comunitatea ştiinţifică. în care miracolele nu erau negate. în schimb. ca şi precursorii lor din secolul al XIX-lea.1-2: „când a făcut Dumnezeu pe Adam ( o m ) .Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? procesul relativ rapid de evoluţie care în cele din urmă a dus la apariţia noastră pe planetă. atât bărbaţilor. Dumnezeu nu a vorbit niciunui animal din Geneza 1. Dar. îi ţine pe oamenii de ştiinţă ocupaţi şi fericiţi). De-a lungul secolelor au existat numeroase dezbateri în privinţa conţinutului exact al expresiei „făcut după chipul lui Dumnezeu". indiferent dacă credem în evoluţie sau nu.25). cât şi femeilor. unde fiul lui Adam. animalele domestice. iar în următorul pe dovezile fosile şi antropologice. este creată omenirea ca să stăpânească asupra lor ( c f . au marele privilegiu de a se bucura de fiecare aspect al creaţiei lui Dumnezeu.Hr. Cauzele secundare sunt. Cu alte cuvinte. El este transcendent şi imanent în relaţie cu acest continuum spaţiu-timp. In cultura Orientului Apropiat se obişnuia ca regii să-şi aşeze imaginea la hotarele teritoriului.. ci mai degrabă sporeşte prin descoperirea că oamenii. în capitolul de faţă concen-trându-ne pe genetică. . In al treilea rând. Unii oameni găsesc dezamăgitor faptul că Biblia nu descrie în general munca de creaţie a lui Dumnezeu — nici în iniţierea. inclusiv de înţelegerea răbdării şi puterii lui Dumnezeu de a aduce la fiinţă ordinea creată actuală prin procesul evoluţiei. este descris cu această expresie. de fapt. motiv pentru care ele continuă să aibă proprietăţile pe care le au. Nu vom începe cu relatarea evoluţionistă. Imaginaţi-vă un marţian care vede pentru prima dată o maşină şi imediat pune crearea ei pe seama oamenilor. ceva foarte diferit. şi cu cel de „supunere". atunci întregul roman va avea un cu totul alt final decât dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat.26-27 în contextul „manifestului teologic" cu care începe Biblia. „foarte bună" se poate referi la întregul proces al creaţiei descris în toate zilele. toate le-ai supus sub picioarele lui.. decât dacă le înţelegem foarte bine pe amândouă. Deci creaţioniştii evoluţionişti de astăzi. şi-au îndeplinit scopurile cu ajutorul roboţilor. observăm imediat trei puncte-cheie.. In 1979. 1-a făcut după chipul lui Dumnezeu. „neam omenesc": „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem o m ( ' a d a m ) după chipul şi după asemănarea noastră.. în această analogie a cauzei prime.43- . pp. Multe detalii de pe parcurs ar fi putut foarte bine să fie diferite şi faptul nici nu este atât de important din perspectivă teologică (deşi. a făcut bărbat şi femeie. în nord-estul Siriei a fost descoperită statuia unui rege. fie ele plante of ancient texts". ca oameni de ştiinţă. Set. din fericire." Un alt aspect deosebit de important al faptului de „a fi făcut după asemănarea lui Dumnezeu" este acela că implică o relaţie cu Dumnezeu. din timpul lui Darwin. în ziua în care i-a făcut. textul se străduieşte să sublinieze că atât bărbatul. în primul rând. iar legătura este atât de strânsă încât ar fi greu să evităm concluzia că cele două sunt legate între ele. unde semnificaţia este limpede cea de „omenire". aşa cum sunt enumerate în Geneza 1. „că atunci când o rândunică înşfacă un ţânţar Dumnezeu a plănuit ca o anumită rândunică să înşface acel ţânţar în exact acea clipă ?" Gray a răspuns cu înţelepciune că nu percepea interacţiunile lui Dumnezeu cu ordinea creată în aceşti termeni. Aşa stau lucrurile şi cu povestirea creaţiei lui Dumnezeu.26). „neamul omenesc") cu puţin faţă de îngeri. Căci indiferent dacă alege să lucreze prin intermediul proceselor normale ale creaţiei sau prin intervenţia dramatică în viaţa unui individ. ceea ce noi.. deci crearea omenirii este indicată drept apogeul naraţiunii. 1.174- . Noţiunea de autoritate divină delegată de Dumnezeu neamului omenesc e coerentă cu termenul „stăpânire". Aceasta nu înseamnă că toate părţile povestirii au valoare egală. Dumnezeu este cauza primă care defineşte şi însufleţeşte toate proprietăţile materiei conţinute în univers. aceste versete sunt reiterate în cuvintele care deschid a doua secţiune t o l e d o t h din Geneză. integrarea lor se va face cu multă atenţie la sfârşit. după cum vom analiza mai amănunţit în capitolul următor. în Geneză responsabilitatea regală de a avea grijă de pământ este încredinţată tuturor oamenilor. ca să stăpânească peştii mării. ele vor fi primite cu bucurie şi îl vor preamări şi mai mult pe Dumnezeu. investigăm şi descriem în cercetarea noastră. la statuie se face referire ca la „chipul şi asemănarea" regelui1. accentul pus pe faptul că omenirea este făcută după chipul lui Dumnezeu apare lângă porunca de a stăpâni peste toate celelalte făpturi vii. Deismul este ideea unui Dumnezeu distant care face universul la începuturi. după chipul lui Dumnezeu 1a făcut. nu existau oameni cărora Dumnezeu să le poată arăta harul său prin intermediul miracolelor în cursul originii vieţii şi 1-2 and recent studies sau animale. Ei ar dori să interpună un miracol la fiecare dintre cuvintele creatoare ale lui Dumnezeu. dar în versetul 28 a binecuvântat neamul omenesc şi i-a adresat cuvinte. Numai omenirea a fost făcută după chipul lui Dumnezeu în naraţiunea Genezei. în ambele echivalente. îi scria Darwin lui Gray. subliniind aspectele teologice şi figurate ale naraţiunilor. Limbajul cauzelor primare şi secundare nu este perfect. foarte diferite.5-6: „Micşoratu-l-ai pe dânsul (pe „om". aşa cum am discutat în capitolul 2. » Şi a făcut Dumnezeu pe o m după chipul său. inscripţionată cu realizările lui. din versetul 26. Creatorul tuturor lucrurilor. care credeau în Biblie. Asa Gray. cele două cuvinte fiind folosite interşanjabil. doctrina biblică a Ekimnezeului creator implicat intim în fiecare atom al universului. cât şi femeia sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. In vreme ce în textele babiloniene şi asiriene numai regii sunt descrişi ca fiind făcuţi după chipul zeilor. suntem de acord cu toţii că nu existau oameni în timpul creării tuturor celorlalte făpturi. „. asirian şi aramaic. toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul. Bărbat şi femeie a făcut şi i-a binecuvântat şi le-a pus numele: o m . Ca să descoperim nuanţele acestor întrebuinţări vom adopta aceeaşi atitudine interpretativă folosită în capitolul 7.26-27. Dacă eroul bea ceai în loc de cafea la pagina 78. nu vă temeţi. probabil că faptul nu are prea multă însemnătate. în care providenţa lui Dumnezeu era percepută mai larg în lucrarea sa în lume. Această înţelegere a lucrării lui Dumnezeu în creaţie nu este deism. în studiul biologiei sau în interacţiunile cu prietenii lor cu preocupări ştiinţifice. referindu-ne la miriada de interacţiuni ce au loc între toate energiile şi materiile fizice ale universului. vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. folosind diferite modele. Miracolele din Scriptură sunt în mare măsură făcute de Dumnezeu ca semne particulare ale harului său în viaţa oamenilor. în 5. 141-149. Primul. Dumnezeu ca primă cauză este garantul proprietăţilor universului şi motivul pentru care trăim într-un cosmos coerent. ca reprezentare a puterii şi autorităţii lor. de roboţi într-o fabrică. ci mai degrabă vom proceda invers — vom asculta ceea ce are de spus Biblia. putem sublinia două aspecte ale conceptului de „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". Dar dacă eroul este ucis la pagina 144. vom lua în calcul dovezile evoluţiei umane. din versetul 28. numai omenirea este făcută după chipul lui Dumnezeu şi. prin lucru. totul este lucrarea lui Dumnezeu şi ar trebui să îl preamărim aşa cum se cuvine. 1995. pentru a vedea cum ar putea interacţiona cele două viziuni. Pentru scopurile de faţă. exceptând posibilitatea de a face ocazional miracole. 1. datând din secolul al IXlea î. Psalmistul David alege limbajul regal în Psalmul 8. dar ne poate ajuta în această situaţie. Exact aceasta a fost problema pusă de Darwin în faimoasa lui corespondenţă cu profesorul botanist creştin de la Harvard. deci nici noi nu ar trebui să o facem. atunci nu am mai fi putut vorbi despre „legile fizicii". iniţiind. cauzele secundare.7). In cele din urmă vom angaja o conversaţie între naraţiunea biblică şi cea ştiinţifică. delegarea autorităţii divine parc într-adevăr să fie un element-cheie al termenului. încercând după aceea să o impunem textului biblic. pe parcurs. cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pc el. Deci Science and Christian Belief 7. nu prin vedere (2 Corinteni 5." Dacă plasăm Geneza 1. cea teologică şi cea ştiinţifică. Iar în versetul 29 Dumnezeu îi face daruri omenirii: „Iată. Dar Biblia nu foloseşte limbajul miracolelor. nu într-un univers întâmplător sau magic în care ceea ce se va întâmpla este întotdeauna o chestiune de conjunctură. stabileşte legile fizice şi după aceea se retrage fără a mai interacţiona cu creaţia lui. nu putem începe să stabilim legături între cele două relatări. încrezători că indiferent ce lucruri noi va scoate ştiinţa la lumină. cum ar fi învierea lui Lazăr din morţi.

. îi ia una din coaste şi o foloseşte ca să alcătuiască femeia. deci alegerea lui „' a d a m " pentru „om" pare aici un instrument de învăţătură folosit anume pentru a-i explica cititorului că ' a d a m nu numai că provine din ' a d a m a h . Numirea b a w w a poate fi introdusă aici pentru a aduce viaţă şi speranţă în tabloul destul de întunecat al căderii în păcat (despre care vom discuta în capitolul următor). care înseamnă „a trăi". sădit în . în Eden. dar cu ajutorul comentariilor. ea se va numi femeie ( ' i ş ş a ) . Şi. în primul rând. foarte material. ci un om foarte special. pe potriva lui").19). Iar când ajungem în Noul Testament. că ' a d a m a devenit n e f e ş . care acum începe să combine două cuvinte ebraice diferite pentru „om".9). spre răsărit". făcut din ţărâna pământului. iar după cădere îl strigă pe om „Unde eşti ?" (3. Cuvântul ebraic folosit aici este n e f e ş . îi dă porunci ( c f .4-5). Dacă la sfârşitul capitolului 2 din Geneza 2 am ajunge să discutăm mai degrabă despre operaţii chirurgicale pe coaste decât despre instituţia căsătoriei. darLimbajul „sufletului" i-a făcut pe unii creştini săca "pentru c? era verset este o descriere a a devenit mama. A treia idee importantă subliniată în Geneza 2. suflare. riscăm să utilizăm greşit textul. ci din coastă. Ea este una din componentele vieţii relaţionale pe care Dumnezeu a plănuit-o pentru neamul omenesc. Iisus s-a referit la acest pasaj în următorii termeni. o creatură sau o persoană luată ca întreg. apare din nou. ' a d a m " în timp ce a fost creat..17. 2. dacă abordăm primele două capitole ale Genezei gândindu-ne mai degrabă la cronologie decât la teologie. iar în unele cazuri chiar cadavru. atunci vom pierde semnificaţia textului. care implică atât de multă suferinţă şi înstrăinare. Spre deosebire de ' a d a m care nu primeşte un nume specific. se transformă în Adam — nume propriu. . el a zis: « N-aţi citit că cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie ? » Şi a zis: « Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup»" (Matei 19. Căsătoria este o instituţie creată de Dumnezeu. poate o ambiguitate intenţionată. dar Dumnezeu îi dă şi importanta sarcină de a avea grijă de ' a d a m a h — pământescul Adam va fi îngrijitorul pământului lui Dumnezeu. 3. . ambele cuvinte derivând din rădăcina verbului h a y a . nemurirea este legată nu de suflet. dar niciunul dintre ele nu este potrivit să fie h a v v a h . pentru ca împreună să împlinească responsabilitatea măreaţă a stăpânirii pământului. ?n 2. căci ar fi surprinzător de aflat cât de diferite pot fi presupunerile noastre pe această temă de ceea ce ne învaţă. anume că „nu este bine să fie omul singur. bărbatul îşi exercită responsabilitatea administrativă asupra făpturilor vii.16). deci în utilizarea lor există un grad destul de ridicat de fluiditate. Şi observăm. scutul şi ajutorul [ ' e z e r ] tău. în care ambii parteneri sunt credincioşi.7). Semnificaţia exactă a acestui verset a fost foarte discutată de comentatori. ' a d a m " în 2. O discuţie completă în jurul acestei chestiuni ar necesita. ' a d a m " . nu la sfârşitul ei. în Deuteronom 33. . la fel cum s-a întâmplat şi cu „vieţuitoarele" din Geneza 1. Atât de pământescul ' a d a m . nici din picioare. „bărbatului" în Geneza 2 este o lucrare de creaţie specială a lui Dumnezeu.. Natura materială a creaţiei. s-ar putea referi la rolul Evei de mamă a tuturor celor care vor experimenta viaţa nouă prin cunoaşterea lui Dumnezeu. iar în versetele 19-20 „ o m u l " . Aşa că am procedat ca întotdeauna în asemenea împrejurări — am efectuat propriul studiu lingvistic folosind numai Biblia. în cincisprezece cazuri din douăzeci şi unu. Geneza 2. la plural — este folosită pentru animale. pe măsură ce verificam sutele de utilizări ale acestor cuvinte în textul biblic." sau "pentru c? sufletului nemuritor an?? posi?bil? aici. când se spune că a „cunoscut-o iarăşi pe femeia sa". inclusiv cea a omului.22). iar dacă îi răstălmăcim înţelesul. limbajul relaţional continuă. este subliniată în versetul 9: după aşezarea omului în „grădină. După cum s-a spus adesea: „nu din capul lui. AV American Version).19 sunt h a y y a h în ebraică. fără să-şi găsească însă o parteneră potrivită. pentru . iar în Geneza 2. bineînţeles. se ridică cortina pe scena vieţii — ca să intre regele. Implicaţia neafirmată de aici este aceea că femeia este una cu bărbatul în ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu.15)." Spre deosebire de „ ' a d a m " şi de animalele care au fost făcute din ţărână. nu orice om bătrân. soţie în acest context) şi vor fi amândoi un trup. Biblia.20 femeia este numită h a v v a (Eva. Dacă pornim pe această cale. ca să fie călcată în picioare de el. punând accentul nu pe bărbat şi femeie ca indivizi cu nume. TEV „suflet English Version) viu". există o anumită ambiguitate în folosirea cuvântului ' a d a m .19. deci traducerea corectă este „omul".căsătorie şi grija faţă de pământ. un spaţiu mult mai mare decât cel pe care îl avem la dispoziţie. După cum sc obişnuieşte în cultura tradiţională a Orientului Mijlociu. forţă de viaţă. trebuie să presupunem folosirea articolului hotărât şi nu încape nicio îndoială că aceasta este o strategie deliberată în acest text întreţesut strâns. Aşa că Dumnezeu ia iniţiativa să-1 adoarmă pe ' a d a m . aşadar textul subliniază pur şi simplu că viaţa şi suflarea lui ' a d a m au depins cu totul de lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. Expresiile prin care se redă faptul că ca c luată din coasta bărbatului şi exclamaţia bărbatului atunci când este pus alături de femeie („os din oasele mele şi carne din carnea mea!") servesc la sublinierea intimei complementarităţi dintre bărbat şi femeie.25. poate omul reprezentativ pentru toţi ceilalţi oameni. numele de persoană nu au articol hotărât. să-i facem ajutor (ebraică: ' e z e r ) potrivit pentru el" (versetul 18. 2. ci de învierea trupului.. când „Adam". tradusă ca „vieţuitoare". Aici avem un limbaj metaforic viu pentru exprimarea unor adevăruri teologice profunde care stau la baza relaţiei de căsătorie.8). care ne este prezentat în Geneza 2.". suflet. de fapt. îmi amintesc de o etapă timpurie a vieţii mele de creştin în care eram foarte confuz din cauza numeroaselor feluri în care erau întrebuinţaţi termenii „suflet" şi „spirit" de către diverşi predicatori şi autori creştini. 3. sabia şi slava ta". pentru a afla ce cuvânt ebraic sau grecesc era folosit şi în care context. cuvântul cel mai frecvent folosit pentru „om" în Vechiul Testament (de fapt de 1 671 ori). articulat. sălaşul emoţiei şi dorinţei. iar faptul acesta este subliniat la începutul relatării. cu toate jocurile lui de cuvinte. Nu există niciun temei ca să înţelegem acest fragment ca referindu-se la adăugarea la ' a d a m a unui „suflet" imaterial nemuritor.20. Primul este acela că. Deci crearea lui ' a d a m este plasată acum la începutul creaţiei. Aici.17 şi 3. deci un astfel de studiu poate lua destul de mult timp! Crearea. Există câteva nuanţe foarte importante în aceste versete. femeia se distinge prin faptul că a fost făcută direct din . observăm folosirea articolului hotărât în faţa lui ' a d a m .29 despre poporul lui Israel se spune că e binecuvântat deoarece „Cine este asemenea ţie. îi oferă omului un partener de căsătorie ( c f . fraza-cheic ar putea foarte bine s? fie tradus? creadă că acest mama. încă o dată. în textul ebraic. care se referă la temeliile căsătoriei. un Today's ?cerea greac? a Vechiului Testament). De exemplu în unele versete în locul articolului hotărât alături de ' a d a m apare ceea ce în ebraică se numeşte o „prepoziţie inseparabilă". că ajutorul [ ' e z e r ] şi apărătorul nostru este" (Psalmul 33/32. care poate însemna. Aşadar femeia este chemată să lucreze alături de bărbat. reprezintă baza expunerii teologice a naturii omenirii aşa cum urmează în restul Scripturii. suflet]" (2. pentru că este luată din bărbatul ( ' i ş ) său». dar recomandarea mea este să efectuaţi o explorare personală a textului biblic. ' a d a m " (cu articol hotărât). adăugată retrospectiv de narator. Cuvântul n e f e ş este folosit de 695 de ori în Vechiul Testament ebraic (şi de cele mai multe ori nu este tradus ca „suflet". după cum redau unele traduceri. aici lui Dumnezeu îi pasă de neamul omenesc şi îi oferă toate cele necesare. Cum am spus deja.21.21.19 o exact aceeaşi expresie în ebraică — „ n e f e ş viu".20. popor izbăvit de Domnul. Ne este înfăţişat un Dumnezeu personal care caută să intre în relaţie cu cei făcuţi după chipul şi asemănarea sa. literal „ajutor care să i se potrivească. ca pe un text care se referă la o operaţie în timpul căreia Dumnezeu administrează anestezic şi manipulează chirurgical coasta unui bărbat pentru a genera o femeie.16. dar indiferent ce ne învaţă Scriptura în altă parte în privinţa acestui lucru. termenii „suflet" şi „spirit" sunt folosite deseori interşanjabil. a făcut [ y a t s a r ] pe om [ ' a d a m ] şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie [ebraică: n e f e ş . ca să-1 stăpânească. . nu a căpătat un n e f e ş pe lângă ceea ce era. încă o dată. în al doilea rând. 2. două lucruri au devenit foarte limpezi. astfel încât să poată furniza cele două afirmaţii de bază din versetele 23 şi 24: „Şi a zis omul ( ' a d a m ) : «Iată acesta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. ar însemna să pierdem complet sensul. în ebraică. sine. Adam ca „omul" şi ca nume personal Scopul capitolului 2 din Geneză nu este. ca în capitolul 1. Domnul Dumnezeu îl aşază pe om în grădina Edenului ( c f . femeii După cum crearea „omului".20. de fapt. care subliniază rolul acestuia ca fiinţă creţrtă după chipul lui Dumnezeu. Al doilea lucru este acela că Biblia ne încurajează să ne gândim la natura umană mai degrabă ca la o unitate trup-sufletspirit decât ca la o compoziţie tripartită trup + suflet + spirit. întruchipând felul în care ne ajută Dumnezeu pe noi. Mai mult.18 ne spune că aceasta este ideea lui Dumnezeu — Dumnezeu este cel care vede că „' a d a m " (cu articol hotărât) este singur. fără articol hotărât. destul de greu de depistat atunci când „Adam" este folosit pentru prima dată ca nume propriu2. deoarece contextul îi conferă o semnificaţie diferită). ambasadorul lui Dumnezeu pe pământ! Dar este un rege prăfuit: „luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ [ebraică: ' a d a m a h ] . „bărbatul". textul zugrăveşte crearea „femeii" ca pe un act creator special care împlineşte planul relaţional al lui Dumnezeu şi scopurile lui pentru omenire. suflare. ci ca reprezentând orice bărbat şi femeie: „Răspunzând. în funcţie de context: viaţă. ci mai degrabă să se concentreze asupra rolului pe care îl au în contextul creaţiei oamenii făcuţi după chipul lui Dumnezeu. în Geneză 2. aceea că ' a d(Revised Version) ?i RSV (Revised Standard Version) ?n 3. în acelaşi timp însă. în primirea poruncilor sale şi în faptul că „umblă alături de el" ( c f . în orice caz. există un cuvânt perfect valabil pentru „om" în ebraică ( ' i ş ) . trup. Diversele traduceri aplică interpretări diferite pentru momentul în care ' a d a m începe să fie folosit ca numele de persoană „Adam". Aşadar cel mai bine ar fi să nu fim prea dogmatici în legătură cu momentul exact din text în care „ a d a m " . am putea pierde unele nuanţe importante dacă nu ne raportăm la textul ebraic. textul foloseşte un joc de cuvinte care pentru noi se pierde în traducere. cu analiza pe care o face Dumnezeu situaţiei. animalele care mărşăluiesc dinaintea lui . „viaţă") „pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii"3. împlinind făgăduinţa făcută în credinţă din versetul 15. Dumnezeu este ' e z e r al omului. este o căsătorie aranjată. . „bărbatului" (versetul 22). tradusă ca „lui" sau „pentru" în Geneză 2. o asemenea idec este greu de susţinut pentru acest pasaj din Geneza. în Geneza 3. citindu-1 cu ochii noştri moderni. să ofere o perspectivă largă a unui „manifest al creaţiei". în Geneza 1. ca să-i fie pe potrivă". s-ar putea să ne trezim cu o durere de cap. ne asumăm riscul. RV a m a devenit o fiinţă vie sau. un punct asupra căruia vom reveni.24 şi 2. iar articolul hotărât e utilizat constant până în Geneza 4. de asemenea. iar aceste interpretări depind de context. cu nu mai puţin de douăzeci dc menţionări ale „omului" în Geneza 2 şi 3. Dumnezeu „a făcut să răsară din pământ [ ' a d a m a f 1 ] tot soiul de pomi". De aceea va lăsa omul (' i ş ) pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa (' i ş ş a . Psalmistul se roagă: „Sufletul nostru aşteaptă pe Domnul. Fraza în care se spune că ea va deveni „mama tuturor celor vii". omul reprezentativ. deci aici se subliniază o anumită idee teologică: iată „omul". Dacă luăm acest fragment evident literar şi figurat. Dacă în miturile creaţioniste babiloniene oamenii sunt creaţi ca să fie sclavii zeilor. aşa cum este numită în cele din urmă soţia lui în 3.7 este ?n 2. pe care apoi i-o duce „omului". Principala utilizare a cuvântului ' e z e r în Vechiul Testament este pentru descrierea lui Dumnezeu însuşi. femeie. Centrală pentru această relatare este crearea instituţiei căsătoriei.

Daţi la un moment dat peste nişte fotografii vechi ale bunicii. de fapt. înainte să analizăm mai amănunţit acest fapt. cu precădere în contextul căderii în păcat şi al semnificaţiei ei ca fundal pentru lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Primatele vii de astăzi variază enorm ca mărime.A. inteligenţă. Un alt termen comun este „hominid". Două versete mai încolo îl întâlnim pe Cain „construind o cetate". căci vor purta numărul unic tatuat pe braţe. Foley. pun curcubeul meu în nori. Aşadar H o m o s a p i e n s .. dar noi avem. care pe cine a voit. o frază folosită şi în altă parte în capitolele despre patriarhi (ca în 12.8." în contextul acestei naraţiuni. văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase. Motivul acestei certitudini se datorează genomicii comparate. R. istorie a vieţii şi arhitectură dentară. ca să fie semn al legământului dintre mine şi pământ" (Geneza 9. grupă care include lemurii şi tarsienele. împreunaţi-vă repede mâinile. legământul este reînnoit iar comunitatea credincioşilor merge mai departe: „Iată. R. e important să înţelegem care este starea actuală a teoriei evoluţiei umane. R.. după cum spune limpede versetul 15. După ce am lămurit unele definiţii.32. numărul unic să fie tatuat pe braţul acestora şi tot aşa. fiul lui Set. un număr format din treizeci de cifre e foarte mic în comparaţie cu însemnul specific construit în secvenţele celor patru tipuri de literc-baze nucleotide diferite care compun alfabetul genetic. dintre care două menţionări se găsesc în Geneza 3 şi 4. aspecte ale anatomiei reproductive. op. mama mamei dumneavoastră. Cele două sute de specii de primate aflate astăzi în viaţă reprezintă ce a mai rămas dintr-o răspândire adaptivă care probabil a dat naştere unui total de. maimuţele păianjen şi uistiti.A. nu vrem să spunem că oamenii moderni din punct de vedere anatomic (adică noi) s-au tras direct din maimuţe. R. Uitaţi-vă acum la degetele mari. După ce Dumnezeu i-a scăpat pe Noe şi familia lui de apele potopului. iar oamenii. în Noul Testament. Hominidele. poate. care este de două mii de ori mai mare. identificarea strămoşului comun de la care „a pornit" numărul unic ar fi o chestiune foarte simplă.38: „. şi aproape sigur va avea şi ea o gropiţă! în acest scenariu.5 şi următoarele. în acest context.9). Prin urmare. să zicem degetul mare stâng peste cel drept. traducerea NIV îl face pe Pavel să proclame în Atena: „El a făcut fiecare neam de oameni dintr-un singur om. Urma trecutului nostru evolutiv e înscrisă într-un mod de neşters în ADN-ul fiecărei celule din corpul nostru. Nu pare să fie o lume nepopulată. acum vom analiza câteva exemple ale modurilor în care genetica modernă a stabilit fără nicio îndoială moştenirea noastră comună cu maimuţele. şi-au ales dintre ele soţii. iar în continuarea capitolului este enumerată genealogia lui Set. ca semn al legământului. Principles of Human Ev Adam şi Eva în restul Scripturii Nu avem nevoie să citim mult mai departe în textul Genezei ca să găsim implicaţia clară că „bărbatul" şi „femeia" nu erau singurii oameni în vremea aceea.26). ca în genealogia reprodusă în Luca 3. este unul din cele douăzeci şi două de ordine vii din clasa mamiferelor5. şi care împărtăşesc anumite trăsături comune. dar este foarte probabil ca fraţii sau copiii să aibă aceeaşi aşezare a degetelor mari. Pseudogenele Gândiţi-vă la prima voastră verişoară. Să zicem că este fiica surorii mamei dumneavoastră. copii. deci Pavel subliniază cel mai probabil ideea generală a omenirii luate în ansamblul ei. el i se plânge lui Dumnezeu: „De mă izgoneşti acum din pământul acesta. treptat. dar şi pe cea a altor primate. ci de alţi oameni. Ele pot fi clasificate în patru grupe mari: 5 Prosimienii.. Eva este menţionată doar de patru ori în toată Biblia. prin contrast cu ceilalţi oameni descrişi. nu invers. pp. De vreme ce acum cunoaştem nu numai propria noastră secvenţă completă de ADN. poate. Pentru detalii. Care dintre degetele mari este deasupra şi care dedesubt ? Lucrurile pot sta foarte diferit cu mâinile prietenului care nu vă este şi rudă. 127 şi urm. în cartea Faptele Apostolilor. ne aflăm într-o poziţie mult mai avantajoasă decât acum câţiva ani ca să putem identifica istoriile evolutive ale unor gene şi secvenţe.14). urangutanii şi gibonii. Maimuţele din Lumea Nouă. însă alte numere vor avea „succes" şi vor prolifera. începem să înţelegem ce putere are genetica atunci când trebuie să lămurim descendenţa comună. oamenii moderni din punct de vedere anatomic. e limpede că urmează judecata. şi alte secvenţe parţiale de informaţii din genomurile câtorva primate. maimuţele aflându-se în Africa şi estul Asiei.4 etc. câteva definiţii ar putea fi utile. dacă doriţi să-i spuneţi copilului „încetează să te mai porţi ca o maimuţă!". care nu apare în niciunul din manuscrisele greceşti. să nu vă încurcaţi când în literatura biologică este întrebuinţat termenul „uman". aşa că vom lăsa discutarea acestor menţiuni pentru capitolele următoare. ci numai tipuri diferite de maimuţe.2: „fiii lui Dumnezeu. copii. C. Dacă vom continua să ne imaginăm aceste numere unice risipite în genomurile noastre.Creaţie sau evoluţie Cum rămâne cu Geneza? 4 O prezentare accesibil? e oferit? ?n Zimmer. la rândul lui.. Ţineţi minte că nu există o specie numită „maimuţă".. desigur. fiul lui Enos. grupă care include maimuţele şi oamenii. ca să locuiască pe toată suprafaţa pământului . De fapt. instituirea cultului divin. la rândul lui. e folosit frecvent ca adjectiv pentru descrierea speciilor fosile hominide. cuvântul „primat" nu se referă la arhiepiscopii Bisericii Anglicane. stil complet de locomoţie.. dar termenii folosiţi mai sus rămân în uzul curent. Foley. Aici vom face numai o scurtă prezentare. Acest lucru înseamnă întradevăr a face parte din descendenţa credincioşilor în Dumnezeu — împlinirea poruncilor dumnezeieşti. până la gorila de munte. bunica este ultimul strămoş comun din partea familiei mamei. dar prin aceasta nu se emite o judecată de valoare. care spun simplu: „Din unul a făcut fiecare neam de oameni. iar la final vom oferi referinţe pentru cei care doresc să citească mai mult pe această temă4. nu pentru a vorbi despre oamenii „făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". atunci cl s-ar putea referi la primejdiile căsătoriei în afara comunităţii de credincioşi. Noe a făcut ceea cc Adam şi Eva nu au mai făcut imediat după căderea în păcat.. Lewin. Adam este menţionat doar de nouă ori. H o m o s a p i e n s (specia noastră) este unul dintre cele aproximativ două sute de exemple de primate vii care formează împreună ordinul primatelor. O copie ar fi suficientă pentru demonstraţie. „fiii lui Dumnezeu" s-ar putea referi la cei din descendenţa divină ce urcă înapoi până la Adam. pe care am prezentat-o în capitolul 3." Dacă interpretarea este corectă — şi subliniez că acest fragment e recunoscut ca fiind foarte greu de interpretat —. pe care-1 închei cu voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi. . 1013 copii. La începutul capitolului 5 din Geneză. care cântăreşte în jur de 80 de grame.174- . Where Did We Come From?. Primatele sunt caracterizate de o anatomie particulară a mâinilor şi picioarelor.. De exemplu. Aşadar unele numere vor începe. Lemurii se găsesc mai ales în Madagascar. ar fi bine să fiţi ceva mai precişi („încetează să te mai porţi ca un gibon!"). acum aproximativ şase milioane de ani. în 4. de la şoarecele lemur. vreme de generaţii. care au început să apară acum 200 000 de ani. deoarece genele codificatoare de gropiţe vor începe să fie slăbite de alte gene care construiesc faţa.". cu relatarea potopului. întâlniţi în Africa şi estul Asiei. Maimuţele din Lumea Veche. cit. Descendenţa dumnezeiască ce porneşte dc la Set culminează cu Noe şi familia sa în 5. Deci. Hove. care nu mai sunt acum în viaţă şi care urmăresc evoluţia umană de la ultimul nostru strămoş comun cu maimuţele până acum. Atunci. ci la un grup de animale care au început să se răspândească cu aproximativ 50 de milioane de ani în urmă. Când Cain a fost blestemat de Dumnezeu după asasinarea fratelui său Abel. Dumneavoastră aveţi gropiţe în obraz. Sute de generaţii şi mii de ani mai târziu. o temă majoră în această predică.. Aceste tipuri de trăsături moştenite se datorează multor gene. cum ar fi macacii şi babuinii. de când era tânără. iar două în Noul Testament. NIV a adăugat cuvântul „om". Folosind expresia „moştenire comună cu maimuţele". deşi căzuţi în păcat. 2006. deci gropiţele nu vor merge la nesfârşit înapoi în arborele genealogic al familiei. din diverse motive. acest proces pentru orice fel de trăsături moştenite. Gropiţele se moştenesc. Aţi putea repeta. de fapt. Ea arc gropiţe în obraz.. urmat de o amplă diversificare a descendenţelor noastre prin intermediul mai multor stadii. fiul lui Adam. care nu proveneau din această descendenţă divină.12-13). deoarece indivizii nu vor avea. cuvântul fiind folosit în sens biologic în contextul anatomici comparate. fiecare persoană va putea cu uşurinţă să-şi găsească rudele îndepărtate din toată lumea. Ce se va întâmpla peste câteva sute de generaţii ? Evident că unele numere vor muri. dintr-un t o l e d o t h care introduce „cartea neamului lui Adam" aflăm că aşa cum Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu. şi oricine mă va întâlni mă va ucide" (4. vezi Lewin. care „era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului" (6. reală sau imaginară. Evoluţia umană — genetica înainte de a vedea dacă există vreo legătură între învăţăturile biblice despre Adam şi Eva şi teoria evoluţionistă a originilor omului. Şi acestea sunt limitate la America Centrală şi de Sud (de unde şi numele). adică a continuat să „umble cu Dumnezeu" (3. 13. la toate cele aproximativ douăzeci de specii noi descrise în urmele fosile începând cu 1940. cum ar fi cimpanzeii etc. Genetica modernă a dus la sisteme de clasificare mai sofisticate decât cele prezentate aici. după cum ni sc înfăţişează în 6. care se referă la diversele specii ale „familiei umane".25." (Fapte 17. abilităţi vizuale. Ultimul nostru strămoş comun pare să fi trăit. sugerând.). cum ar fi maimuţele urlătoare.8). Să ne mai imaginăm acum şi că numărul femeii domină în fiecare căsnicie şi că toate femeile din lume de la începutul regimului totalitar venit la putere sunt tatuate cu numere de treizeci de cifre alese la întâmplare. să dispară. după dispariţia dinozaurilor. Dar să ne imaginăm acum un regim totalitar care ajunge la putere (Doamne fereşte!) şi tatuează pe braţul fiecărei persoane un număr unic de treizeci de cifre. atunci când sunt ordonate în secvenţe de ADN lungi de sute sau mii de litere. ca şi acum. în primul rând ar trebui subliniat faptul că moştenirea pe care o avem în comun cu maimuţele este una dintre cele mai sigure concluzii ale biologiei contemporane. Apple Press. nu vă căsătoriţi cu necredincioşi! Indiferent care ar putea fi interpretarea corectă.circa şase mii de specii. Mai mult. Ea ne-ar putea ajuta să interpretăm altfel destul de dificilul verset din Geneza 6. li s-a încredinţat marea responsabilitate a îngrijirii pământului pentru Dumnezeu. fiul lui Dumnezeu. gorilele. iar când copilul are. specificate mai degrabă ca secvenţe de baze nucleotide decât ca numere imprimate pe braţe. dar istoria familiei şi asemănarea este reluată în t o l e d o t h despre Noe. Nu de animalele sălbatice se teme aici Cain. mă voi ascunde de la faţa ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ. Cu toţii suntem muzee fosile genetice ambulante! Mi se pare ironic faptul că oamenii care neagă moştenirea noastră comună cu maimuţele poartă în corpurile lor în jur de 10 milioane de milioane (1013) copii (conţinutul ADN al fiecărei celule) ale istoriei lor evolutive. pretutindeni! Maimuţele includ animale ca cimpanzeii. tot astfel lui Adam „i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi după chipul său şi i-a pus numele Set". Aşadar pasajele următoare ar putea fi interpretate cel mai bine drept „descendenţa divină" a lui Adam şi a Evei cărora. este ultima specie de hominid rămasă în viaţă.45- .. cum ar fi cimpanzeul şi macacul-rezus. cu instrucţiunea ca toţi copiii fiecărei persoane să fie tatuaţi cu acelaşi număr. naşterea lui Set e văzută de Adam ca o înlocuire a lui Abel cel ucis şi poate că nu este o coincidenţă faptul că mărirea familiei lui Set este asociată cu comentariul: „atunci au început oamenii a chema numele Domnului". care.

sau semnale „stop" ce indică sfârşitul unei gene (ca punctul de la sfârşitul unei propoziţii). scoţând gena din funcţiune. MANENYTKVTEFIFTGLNYN. Fiecare aminoacid este. M. în acelaşi fel. reprezentat dc o literă diferită din alfabet. tot ceea ce trebuie să ştiţi este că există patru tipuri diferite de baze nucleotide în alfabetul ADN (abreviate A. în prezent astfel de date genetice sunt folosite frecvent la tribunal pentru a conferi certitudine condamnărilor. ceea ce înseamnă că nu mai pot fi transcrise corect în ARN-m. T) organizate în triplete tribazice numite codoni. Scientific 295. pp. la Universitatea Yale. Genele au nevoie de „regiuni promotoare" în ADN care le îngăduie să fie activate corect şi. MANENYTKVTEFIFTGLNYN. el este totuşi copleşit numeric de transpozonii care nu joacă niciun rol. Am prezentat deja pseudogenele în capitolul 3: gene care erau funcţionale la strămoşii noştri îndepărtaţi şi care îşi păstrează funcţia la reprezentanţii vii ai respectivelor descendenţe. . MANENYTKVTEFIFTGLNYN. ca noi. Friedman. vezi Gcrstein.. Ca să înţelegeţi ceea ce urmează. MANENYTKVTEFIFTGLNYN. precum transpozonii. astfel încât o propoziţie genetică care avea un sens foarte clar să devină după aceea o incoerenţă. ci al acelei jumătăţi din genomurile noastre compuse din ADN nefuncţional. la care mirosul nu este atât de crucial. motiv pentru care putem folosi pseudogenele în investigaţia istorică. C. trebuie să mai ştiţi că există 20 de aminoacizi diferiţi şi că secvenţa lor într-o proteină este definită cu exactitate de secvenţa literelor A. dar care au fost dezactivate în genomurile noastre. zăcând ca o maşinărie părăsită. Ţineţi minte că o singură mutaţie poate „scoate din cadru" literele secvenţei ADN.. supravieţuire şi succesul reproductiv al organismului.7 Rouquier. Aceasta înseamnă că în jur de 300 de pseudogene receptoare olfactive umane sunt gene funcţionale în genomurile şobolanilor şi şoarecilor. care arc un web-site: American. C. fiecare codon codificând un aminoacid. S. sau că se transcrie o versiune trunchiată a genei.. Fiecare pseudogenă mutantă este unică şi.2006. ca un punct mutant apărut în mijlocul unei propoziţii. Pentru o recenzie accesibilă.org. De aceea secvenţa acelor secţiuni de ADN uman care tind să varieze foarte mult între indivizi este folosită pentru generarea unei „amprente genetice" în analizele legiste. câteva dintre „acordajele" olfactive se pot pierde fără ca acest fapt să ne primejduiască viaţa sau vreun membru al corpului. şi al pseudogenelor care şi-au pierdut funcţia. descoperire foarte recentă şi uimitoare. util pentru cei interesaţi să citească mai mult. din cauza faptului că este aproape imposibil ca o anumită secvenţă să apară întâmplător de două ori. ?n Hum Mol Gene Au apus de mult zilele în care fizicienii şi chimiştii îi puteau acuza pe biologi că nu sunt suficient de precişi în datele lor — specificitatea desăvârşită a lungilor catene de ADN este la fel de exactă ca orice altă noţiune în ştiinţă. care se află de obicei sub o presiune puternică a selecţiei. 48-55. "A gene recently inactivated in human defines a new olfactory receptor family in mammals". mutaţiile din aceste regiuni pot genera şi ele pse-udogene. care codifică un aminoacid din compunerea unei secvenţe proteinice. parazit. prin urmare. pseudogene. dar pentru ceea ce urmează nu este necesar să ştim ce literă se aplică unui aminoacid anume. La multe primate. Deci genele olfactive mutante nu sunt eliminate prin procesul de vânturarc al selecţiei naturale. Domeniul pseudogcnclor a fost analizat prin munca dc pionierat din laboratoarele lui Mark Gcrstein. Nu este cazul genelor codificatoare de proteine. G. Chiar dacă un transpozon capătă. „*"). Diferenţa nu c surprinzătoare dacă ne gândim cât de mult depind rozătoarele de simţul mirosului pentru supravieţuire şi succesul reproductiv.. descoperirea secvenţelor unice de ADN pe care le avem în comun reprezintă o dovadă puternică a descendenţei comune. aranjate în codonii tripleţi. Uneori un „codon de stop" prematur este introdus chiar în mijlocul genei. 6 www. Această mutaţie a transformat al unsprezecelea triplet de baze GAA (care codifică aminoacidul cunoscut ca acid glutamic. apare dintr-un fenomen unic şi ircpetabil. unele au acumulat atât de multe defecţiuni încât pentru identificarea lor sunt necesare programe sofisticate de computer6. de asemenea. aşadar. Dacă multe pseudogenc sunt uşor dc recunoscut. deoarece şansele ca o altă persoană să prezinte acelaşi set de secvenţe sunt foarte mici. din cauza faptului că proteinele produse de ele sunt fundamentale pentru sănătate. „E") în TAA (un semnal stop de dezactivare. foarte rar.. Am subliniat deja faptul că toate genomurile dc mamifere studiate până acum conţin în jur de 1 000 dc gene implicate în miros. C. o funcţie utilă şi devine o secvenţă funcţională de ADN. dar care continuă să facă parte din genomurile animalelor şi oamenilor. aşa-numitele gene olfactive. Un mare avantaj practic este că acum putem face muncă de detectiv pe fosile şi putem descoperi foarte exact de unde au provenit ele în istoria noastră evolutivă. ori că este produsă o genă disfuncţională.pseudogenc. G şi T în ADN. astfel. dar s-a transmis la oameni cu o mutaţie din G în T7. Zheng. urangutani şi giboni. Una din genele olfactive ilustrează foarte bine felul în care sunt convertite genele în pseudogene. C. D. ca o amintire a istoriei noastre evolutive. ci contribuie la marca noastră colecţie de pseudogene în rafturile colbăite ale muzeelor noastre de fosile genetice. om cimpanzeu gorilă urangutan gib on Gena olfactivă în chestiune este complet activă la cimpanzei. Pseudogenele devin nefuncţionale acumulând un număr mic de mutaţii. dintre care nu mai puţin dc 63% sunt dezactivate la oameni şi sunt. S-a descoperit că genomul uman conţine cel puţin 19 000 de pseudogene şi tot mai multe continuă să fie identificate. ?i colab. Deci acum secvenţa aminoacidă a secţiunii relevante din proteina olfactivă generată arată aşa: MANENYTKVT* FIFTGLNYN. In plus. Delettre. deci se pare că aceste fosile genetice din genomurile noastre depăşesc numeric genele codificatoare de proteine.

g u l o n o .GTTTCAGGAATGTTCTATTTT[Alu]AGGAATGTTCTATTGTAAGAA. -47- -231 - . Pentru cei cărora le place să se joace de-a detectivii. Nishikimi. Este vorba de Ohta. 8 acele secvenţe ADN „copiate" fără să aibă o funcţie. Secvenţa şobolanului realizează o enzimă GLO funcţională. Toate aceste exemple indică urma de neşters lăsată de trecutul evolutiv în genomurile noastre. the missing enzyme in L-ascorbic acid biosynthesis". gorilă şi urangutan GTTTCAGGAACGTTCTATTGTAAGAA. G.y . merită să petrecem câteva minute privind cu atenţie la Figurile 11 şi 12. inserate în secvenţe cu o lungime de la 8 000 la 11 000 de baze nucleotide. Avem aproape toate (99%) aceste inserţii fosilizate în genomurile noastre în comun cu cimpanzeii.. Tipul cel mai comun de inserţii numără în total 3 milioane şi multe au o lungime de până la 6 000 perechi de baze nucleotide. Figura 12 arată locul precis al inserţiei în genomurile speciilor despre care discutăm. deci destul de uşor de ratat! Când cineva este infectat cu un retrovirus ca HIV. Y. Ea are o lungime de sute de perechi de baze nucleotide. acum aproximativ 6 milioane de ani. Ca un alt exemplu.. dar nu este prezentă în ADN-ul urangutanului. Iată motivul8: 80 şobolan GAGGTGCGCT om GGGGT/1CGCT cimpanzeu GGGCT4CGCT urangutan GGGGTGCGCT macac GGGGTGCGCT Această schemă arată secvenţa nucleotidică (numerele nucleotide 80-107) în acea parte a genei care a suferit mutaţia. au o genă numită g u l o care codifică o enzimă numită L . M. Genomurile sunt locuri minunate ca să urmărim şi să ne dăm seama ce s-a întâmplat. deci şobolanii nu au nevoie să mănânce portocale ca să-şi menţină sănătatea. motivul pentru care HIV este o afecţiune letală.GTTTCAGGAATGTTCTATTGT[Alu]AGGAATGTTCTATTGTAAGAA. indică faptul că mutaţia a apărut o singură dată la un strămoş al maimuţelor mari şi macacilor. S-a inserat într-o zonă care nu codifică proteine din genomul strămoşului comun al omului. înţelegerea originii noastre. Acest lucru ne spune imediat că fenomenul inserţiei trebuie să fi avut loc după ce linia noastră de descendenţă s-a separat de cea a urangutanului. dar la nucleo-tida 97 le lipseşte un „A". să apară „de nicăieri" în genomurile noastre sunt infime. urangutan absentă Urangutan Figura 12. necesară prevenirii scorbutului.. într-o anumită zi a săptămânii. în cazul HIV. din nou. Ca să demonstrăm cât de uşor poate fi identificată inserţia Alu exactă. ca şobolanii şi şoarecii.. După cum puteţi vedea din tabel. s-a produs o mutaţie.. într-o celulă germene a unui anumit hominid. Inserţie Alu cu duplicaţie-ţintă în acest exemplu. Genomurile noastre sunt tatuate cu trecutul lor evolutiv. Nu vă încântă prea mult gândul că aveţi un strămoş comun cu şobolanul. lipsindu-i de vitamina C. în Biochim Biophys Acta 1472. Motivul este că stocul lor dc fructe sc epuiza după câteva săptămâni pe mare. iar acum întreaga populaţie a moştenit această mutaţie. "Homo divinus: The ape that bears God's image". Prezenţa la toate speciile primate examinate a acestei mutaţii întâmplătoare. independent de descendenţa noastră. acest fapt demonstrează fără echivoc că respectivele specii trebuie să fi provenit dintr-un acelaşi strămoş comun. 408. ideea elementelor transpozabile — sau gene care sar de la locul lor — din care sunt formate aproape jumătate din genomurile noastre.. care are ca rezultat producerea unei proteine trunchiate nefuncţionale datorită semnalului „stop" mutant. gorilă prezentă Figura 11. Science and Chr 100 90 Creaţie sau evoluţie CGATGACA CGATGACA CGATGACA CGATGACA e n e r a l TCACCCGAGG TCACC7G_G/1C i n e a u f o s t A d a m ş i E v a ? C a d r u GCGATGACA TCACC7/G_Gv4 TCACCC4_G/1 TCACCQ4 A g Acest tabel înseamnă că dc la ultimul nostru strămoş comun cu maimuţele.l a c t o n ă o x i d a z ă (de unde vine şi numele genei. cea mai mare parte a ei continuând să fie publicată şi în prezent9. Şansele ca aceeaşi mutaţie să se producă mai mult de o dată în exact aceeaşi literă genetică într-o genă cu o lungime de mii de litere sunt. „gena săritoare" este numită „inserţie Alu". ADN-ul din virus este încorporat în celulele lui. dat fiind că majoritatea mamiferelor o fac ? Unele mamifere. Aceste tipuri de secvenţe sunt asemenea numerelor unice tatuate pc braţ din analogia noastră de mai sus.. cu aproximativ 12-15 milioane de ani în urmă. ilustrat în Figura 11.. analizaţi următorul exemplu.. observat la urangutan Multiplicaţi acest tip de observaţie de câteva mii de ori şi veţi avea o idee despre cât de importante sunt aceste fosile genetice pentru dezvăluirea trecutului nostru evolutiv. rctrovirusurile încorporează mesajul ADN în genomuri fără să facă vreun rău individului. există sute de alte exemple ale acestui tip de muncă de detectiv desfăşurată pentru clarificarea descendenţei noastre. gândiţi-vă de ce marinarii din secolele trecute sufereau de obicei de scorbut în călătoriile lungi. nu-i aşa? Măcar strămoşul nostru comun cu restul lumii vii ar trebui să ne ajute să fim umili! Dc vreme ce avem mai bine de 19 000 de pseudogene în genomuri.. Dacă una din aceste secvenţe a fost inserată într-o anumită locaţie precisă în genomurile unor specii diferite. cu alte cuvinte secvenţe care nu ar fi fost posibil să sfârşească în genomurile noastre printr-un proces întâmplător. care sunt implicate în apărarea împotriva atacului viral. Dar. iar în unele cazuri această infecţie apare în catcnele celulelor germene. deci noi nu mai avem decât versiunea pseudogenă nefuncţională a genei g u l o şi trebuie să mâncăm portocale ca să fim sănătoşi. . 1999. principalele celule-ţintă sunt celulele T ale corpului. cimpanzeului şi gorilei. cimpanzeului şi gorilei. de cimpanzeu. nefuncţională şi purtând mutaţia critică. Şansele ca acea genă olfactivă. infinitezimale. deoarece anihilează sistemul de apărare al corpului.. Poziţia inserţiei în genomul uman. V J Loc-ţintă continuu. secvenţele genetice ale primatelor sunt aproape identice cu ale şobolanului. Inserţii retrovirale Mai multe investigaţii genetice devin posibile datorită celor opt procente din ADN-ul nostru care la origine provin din retrovirusuri. GLO). ceea ce înseamnă că ADN-ul inserat astfel devine o parte permanentă a genomului tuturor descendenţilor acelui individ. în capitolul 3. Elemente transpozabile Am prezentat mai devreme.. cele mai multe cu macacii şi o mare parte din ele cu mamifere înrudite mai de departe. „Random nucleotide substitutions in primate non-functional gene for L-gulono-y-lactone oxidase. Perioada inserţiei Alu în ADN-ul primatelor om prezentă — Duplicare-ţintă Inserţie Alu cimpanzeu prezentă r >rV Om . Ca să vă formaţi o idee despre cât dc importante sunt astfel de observaţii pentru înţelegerea descendenţei noastre.GTTTCAGGAATGTTCTATTTT[Alu]AGGAATGTTCTATTGTAAGAA.. cu minuscule modificări muta-ţionale între secvenţele din jurul locului de inserţie: dar inserţia lipseşte cu totul la urangutan în exact acelaşi loc unde este reprezentată secvenţa continuă.9 Exemplele de pseudogene expuse aici sunt luate dintr-un excelent rezumat f?cut dc Finlay.. putem vedea imediat că secvenţa „inserţie Alu" s-a localizat exact în acelaşi loc în fiecare genom. Insă acum mai bine de 40 de milioane de ani s-a produs o mutaţie în descendenţa primatelor. Oricine poate citi evidenţa! Urmărind literele ADN (bazele nucleotide) în cromozomii omului. cu sutele ei de aminoacizi. în multe cazuri. Gorilă . De ce nu putem produce vitamina C noi înşine.. p. foarte improbabile. necesară pentru sintetizarea vitaminei C. Cimpanzeu . Singura interpretare plauzibilă este aceea că am moştenit gena disfuncţională în prezent din trecutul nostru animalic. schimbându-1 pe „G" cu „T". dar care ne oferă valoroase fosile genetice pentru clarificarea istoriei noastre evolutive.

Cu alte cuvinte. Această schemă arată locul inserţiei unui retrovirus cunoscut drept K105 cu o lungime de mii de perechi de baze nucleotide şi indicat aici ca [HERV].0 pereche de cromozomi umani uniţi în centromer. într-o anumită zi a unei anumite săptămâni. iar partea din mijloc.. Este un gând uluitor.Deci. în interesul nostru. avem 23 dc perechi de cromozomi. într-un anumit an. 2005. istoriile evolutive care se întorc milioane de ani înapoi. cit. reproducând cu fidelitate. Fuziuni cromozomiale Noi.. Povestea „perechii lipsă" constituie un alt mare exemplu de investigaţie istorică ce dezvăluie descendenţa noastră comună cu maimuţele. cu milioane de ani în urmă. cu toţii continuăm să îi facem milioane de copii. e posibil să descoperim unde nu mai apare K105 în genom. Capetele cromozomilor se numesc telo-meri. Fiecare cromozom este compus dintr-o singură moleculă ADN compactată strâns cu proteine. în vreme ce maimuţele mari au 24 de perechi. Din nou. op. Ca să înţelegem povestea trebuie să ştim cum arată o pereche cromozomială. încă o dată. G. se numeşte centromer. întorcândune suficient de mult în urmă în timpul evolutiv pe urmele fosile ale primatelor. celulele noastre sunt asemenea unor mici cărţi de istorie. în fiecare zi a vieţii noastre. acea secvenţă ADN retrovirală a fost inserată într-o anumită celulă germene a unuia dintre strămoşii noştri şi a rămas acolo până în zilele noastre. Un singur exemplu este suficient ca să ilustrăm ideea: om CTCTGGAATTC[HERV|GAATTCTATGT cimpanzeu CTCTGGAATTCrHERVIGAATTCTATGT bonobo CTCTGGAATTCrHERVIGAATTCTATGT 10 Exemplul este din Finlay. . oamenii. Centromer Tebmeri Figura 13. cu mare exactitate. ceea ce ne arată Figura 13. care este poziţionat în genomurile noastre exact în acelaşi loc în care se găsea în genomurile strămoşilor noştri10. unde se unesc cei doi cromozomi.

cimpanzeilor şi maimuţelor bonobo a trăit acum 5—7 milioane de ani.5 milioane de ani. unde s-au contopit cei doi telomeri. alcătuind un grup de specii. ramificându-se ulterior din nou. intact în proporţie de 40% şi botezat Lucy. Multe din fosilele descoperite ale acestora şi ale altor hominizi timpurii au fost făcute în Valea Marelui Rift. în Tanzania. Gibonii sau desprins ca linie descendentă aparte acum aproximativ 18 milioane de ani. Ar însemna să credem într-un Dumnezeu care îi induce deliberat pe oameni în eroare. Paleontologii ne pot spune multe din studierea minuţioasă a dinţilor. deocamdată nu ştim precis acest lucru. Este Dumnezeu un impostor? Am menţionat aici numai câteva din sutele de exemple de semnături unice care identifică descendenţa noastră comună cu maimuţele. linia noastră evoluând în paralel de atunci încoace. nu putem porni pe o asemenea cale. creatură peste care n-ai fi vrut să dai într-o noapte întunecată. ca uriaşul G i g a n t o p i t h e c u s de pildă. ca noi). răspândindu-se în cele din urmă în Orientul Mijlociu şi Asia. deşi lucrurile nu stau deloc aşa. în 1973. începutul zidirii lui Dumnezeu" (Apocalipsa 3. cum ar fi S a h e l a n t h r o p u s . Lucy era mică de statură şi cântărea puţin peste 30 kg. că vom avea parte de o mântuire veşnică ? Nu. astfel încât să pară că avem un strămoş comun cu maimuţele. La masculii speciei mărimea creierului atingea 450 cm cubi (calculat în funcţie de dimensiunea craniului fosil).14). de unde şi expresia de „maimuţe mari". Fuziune cromozomială. în Etiopia. 11 Figura este reprodusă din Finlay. Probabil hominizii ca Lucy au lăsat urmele de biped găsite în cenuşa vulcanică de la Laetoli. iar în punctul de fuziune al cromozomului uman. G. doar că avem un strămoş comun. s-a făcut şi spectaculoasa descoperire a primului A us t r a l o p i t h e c u s . Primatele nu s-au mai bucurat de habitate atât de spaţioase. Astfel. cu un craniu care din spate seamănă destul dc bine cu cel al cimpanzeului. 3 Totuşi. care datează de acum 4. un schelet de femeie vechi de 3.. excepţie făcând doar Africa. care este „martorul cel credincios şi adevărat. Lucrurile devin mult mai limpezi în cazul următorului grup important de specie hominidă apărută. aşa cum am văzut în capitolul 6. 2p şi 2q. Centromerul funcţional al cromozomului 2 se aliniază cu cromozomul de cimpanzeu 2p. este ca şi cum braţele noastre ar fi acoperite cu sute de numere unice care ne pot duce înapoi în linie dreaptă până Ia maimuţe. Amintiţi-vă că noi nu nc tragem din cimpanzei. Evoluţia umană arată ca un „tufiş evolutiv" clasic. cit. datând de acum 3. cealaltă linie dc descendenţă a maimuţelor mari continuând să crească în dimensiuni. Rămăşiţele centromerului redundant al unuia din cromozomii maimuţei ancestrale poate fi întâlnit şi el. de tipul celui obişnuit în apariţia oricărei specii noi. doi cromozomi diferiţi dc maimuţă (numiţi 2p şi 2q) au fuzionat pentru a forma cromozomul 2 uman. Problema teologică profundă şi evidentă a acestei insinuări. Acum 7 milioane de ani nu existam nici noi. Secvenţele ADN din cromozomul uman sunt exact aşa cum ne aşteptăm să fie din acest scenariu.Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Cadru general în timpul evoluţiei. adică telomerii a doi cromozomi mai mici dc maimuţă au fuzionat pentru a forma un cromozom mai mare. ele conţin un amestec fascinant dc trăsături specifice maimuţelor şi oamenilor moderni3. 2005. „A precious little bundle". după care să implanteze în genomul uman aceste milioane de secvenţe unice diferite. Cu toate că Figura 15 lasă impresia că cei dintâi hominizi fac parte din aceeaşi linie de descendenţă care duce la omul modern. pp. cum ar fi braţele lungi. A r d i p i t k e c u s r a m i d u s este o specie fosilă descoperită în 1994. în cele din urmă dând naştere singurului reprezentant rămas astăzi din această ramură evolutivă. din care numai una duce la omul modern. atunci cum am mai putea fi siguri în privinţa făgăduinţelor făcute de el în legământ ? Cum am mai putea crede în marea făgăduinţă pe care ne-a făcut-o. A spune adevărul despre creaţia lui Dumnezeu este o responsabilitate profundă şi constituie o parte a credinţei noastre în el. 3% din fiecare genom se deosebe?te de un altul. care adesea reprezintă părţile cel mai bine conservate ale acestor fosile. însă o ramură foarte importantă! Spre deosebire de azi. A.. când descendenţa noastră a apărut din strămoşii gorilelor1. este improbabil ca Lucy şi semenii ei să fi fost primii care au preferat să meargă în două picioare. 278-279. E posibil ca următorul punct important de ramificaţie în istoria noastră evolutivă să fi avut loc cu 8-11 milioane de ani în urmă. ?tergerile ?i ad?ug?rile dep??esc muta?iile punctuale ?n privin?a gener?rii unui genom di cromozomial. nici ei. în această diagramă triunghiurile reprezintă telomerii. aceste date fac să pară foarte probabil ca cromozomul 2 uman să fi derivat din fuziunea a doi cromozomi ancestrali de maimuţă marc.4 milioane de ani şi. Telomerii sunt compuşi din multe repetări ale secvenţei nucleotidice TTAGGG. Pentru detalii trebuie să ne îndreptăm atenţia spre urmele fosile. secvenţa se găseşte „cap la cap". Dacă Dumnezeu ar fi un astfel de impostor. Desigur. oferind astfel noi dovezi ale descendenţei noastre comune cu maimuţele. doar o treime din cea a omului modern. Cine au fost Adam si 'Eva? Ştiinţa şi Qeneza î n dialog Evoluţia umană — imaginea de ansamblu Până acum am luat în considerare numai datele genetice care demonstrează unitatea genetică dintre noi şi restul făpturilor însufleţite. In acelaşi timp. ai cărei reprezentanţi au trăit cu 2—4 milioane de ani în urmă. din rudele noastre cele mai apropiate aflate în viaţă. în care genul nostru este una din ramuri. care supravieţuieşte în habitatul indonezian.2 milioane de ani. Ca să ne referim la analogia noastră cu numărul unic de treizeci de cifre tatuat pe braţ. Cei mai timpurii hominizi identificabili în linia noastră de descendenţă datează de acum aproximativ 6 milioane de ani. Curând după aceea au fost descoperite alte fosile din aceeaşi specie şi au fost numite A u s t r a l o p i t h e c u s a fa r e n s i s . precum cel din Figura 14 . dar care are încă nevoie de multe alte piese ce trebuie descoperite pentru completarea detaliilor. făcând să pară că avem o descendenţă comună cu maimuţele. Faptul acesta s-a întâmplat prin fuziune „cap la cap". Datele genetice sugerează că ultimul strămoş comun oamenilor. iar Pământul se răcea. dar ele nu sunt singurele date care ne spun ceva despre istoria evoluţiei noastre. 2006. căci procedând astfel am distorsiona revelaţia scripturară a lui Dumnezeu în Hristos. Tot acolo. Oasele unui hominid vechi de 6 Wood. Celelalte maimuţe mari din Asia au dispărut. iar triunghiul dublu din dreapta reprezintă locul în care s-a produs fuziunea ce a generat cromozomul uman. Luate împreună. op. deşi lucrurile nu stau deloc aşa ?" Sugestia că Dumnezeu a plantat „fosile moleculare" înşelătoare în corpurile noastre este echivalentă cu sugestia că Dumnezeu a plantat în piatră fosile fizice înşelătoare ca să-i pună credinciosului credinţa la încercare. pentru că în acel moment în tabăra antropologilor se auzea cântecul trupei Beatles L u c y i n t h e S k y W i t h D i a m o n d s . centromer existent punct de fuziune V V C BA locaţia relicvei centromerice tuziune telomerică umanoidul derivat centromere ale cromozomilor ancestrali maimuţe mari ancestrale non-umane Figura 14. care ne furnizează un mozaic fascinant în care principalele secţiuni din imagine sunt acum limpezi. Lucy păstra câteva trăsături dc cimpanzeu. cel de-al doilea ca mărime dintre cromozomii noştri. Nature 443. Acolo maimuţele mari au apărut ca linie distinctă de primate. degetele încovoiate şi forma cutiei toracice.4). o persoană care refuză să creadă aceste date covârşitor de convingătoare poate spune oricând ceva de genul „Oare nu ar fi putut Dumnezeu să creeze oamenii separat de maimuţe. pe acest criteriu. dar cu dinţi caracteristici hominizilor mai recenţi. centromer c ?nseamn? c?. cimpanzeii şi maimuţele bonobo2. combină trăsături specifice maimuţelor cu unele mai recente. de asemenea. A us t r a l o p i t h e c u s . 4 -237- . fapt care a dus la retragerea pădurilor tropicale în mai multe părţi ale lumii. acum 25 de milioane de ani nivelul dioxidului de carbon în atmosferă era în scădere. fiind posibil ca din maimuţe să se fi ramificat mai multe linii de descendenţă hominide.. despre care se presupune că ar fi avut peste trei metri înălţime şi mai mult de 500 kg. implicaţi în fuziune. Secvenţa ADN a restului de cromozom uman 2 se potriveşte foarte exact cu secvenţele celor doi cromozomi de cimpanzeu. Lucy avea o conformaţie anatomică erectă. Figura 15 ilustrează tabloul general al evenimentelor petrecute ulterior. Un astfel de Dumnezeu amăgitor nu este Dumnezeul din Biblie al cărui cuvânt „este drept şi toate lucrurile lui întru credinţă" (Psalmul 32/33. B. este aceea că îl transformă pe Dumnezeu într-un impostor la scară mare. bipedă (adică era aptă din punct de vedere anatomic să meargă în două picioare. mai specifică pentru cimpanzei decât pentru oameni. după cum se vede din schemă.

cu toate că S a h e l a n t h r o p u s . numit O r r o r i n t u g e n e n s i s .milioane de ani. ne este cunoscut doar prin . sugerează locomoţia bipedă şi. descoperit în Kenya în 2002. din aceeaşi perioadă.

cu cranii alungite. alţii susţinând că sunt. dar există şi alte posibilităţi. Este improbabil ca acesta să fi fost şi cazul lui H o m o e r g a s t e r . ca variante ale aceleiaşi specii. H o m o h a h i l i s a trăit în Africa acum aproximativ 1. s-ar părea că tehnologia lui H o m o e r e c t u s a încremenit pur şi simplu.6 milioane ani. problema depistării liniei evolutive care duce la H o m o s a p i e n s . dar câteva observaţii sugerează că fosilele ar putea aparţine într-adevăr unei noi specii. unde ar fi evoluat în H o m o e r e c t u s . în ciuda acestor semne foarte timpurii ale posturii bipede. Până de curând s-a crezut că H o m o h a b i l i s a evoluat în H o m o e r g a s t e r / e r e c t u s . şolduri înguste şi o cutie toracică în formă de „butoi". cunoscută ca f o r a m e n m a g n u m . Nişte antropologi care săpau într-o peşteră din insula indoneziana Flores au anunţat în 2004 o descoperire uluitoare: găsiseră rămăşiţele fosile ale câtorva hominizi înalţi de aproape un metru. alături de structurile sociale tot mai dezvoltate4. care începe să apară în urmele fosile de acum 1. H o m o s a p i e n s arhaic s-a răspândit în toată Europa şi în Asia. A u s t r a l o p i t h e c u s a f a r e n s i s . In loc să cioplească pietre ca să obţină muchii ascuţite. -51- -243- . cute adânci deasupra sprâncenelor şi o cutie toracică rotunjită. pe baza studiilor genetice vehiculându-se cifre între 3 000 şi 12 000 de indivizi6. basc nature of Neanderthals". "What is the 187-188. de fapt. fosile descoperite recent au dovedit că acum 1. O posibilitate fascinantă este aceea ca H o m o f l o r e s i e n s i s să reprezinte o populaţie de H o m o e r e c t u s care s-a stabilit în insula Flores şi ale cărei dimensiuni s-au micşorat cu timpul.44 milioane de ani H o m o h a b i l i s coexista cu H o m o e r e c t us lângă lacul Turkana. Neanderthalienii sunt verii noştri primari. între peninsula iberică (Spania de azi) în vest şi Uzbekistan în est. ca şi pentru dezvoltarea neuronală şi culturală. Acheul. cunoscute ca unelte Lcvallois. Totuşi. fosilele au stimulat dezbateri extraordinare în comunitatea ştiinţifică. "The Littlest Human". care se concentrau pe un anumit tip de vânat. care îşi propune să genereze o secvenţă completă a genomului neanderthalian. 2005. In cele din urmă H o m o e r e c t u s a dispărut în diferite momente din diversele regiuni geografice în care locuia. C. un defect genetic care i-a făcut să rămână atât de mici în înălţime. de vreme ce oamenii moderni au coexistat cu neanderthalienii în Europa timp de aproape 10 000 de ani. în cele din urmă. Ramurile mai groase care leagă casetele indică un consens general privitor la modul în care sunt legate grupurile între ele [din Zimmer. februarie. dat fiind că cele mai recente specimene de „hobbit" ar trebui să permită izolarea unor mostre ADN pentru analiză.A rborele evolutiv Creaţie sau evoluţie H . cunoscuţi şi ca H o m o s a p i e n s arhaici. Powlcdgc. ca cerbul sau bizonul.8 milioane de ani şi până în urmă cu 30 000 de ani. ocupând succesiv aceleaşi peşteri.hobbit?". p. Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog tf. primele unelte de piatră nu apar decât în urmă cu 2. Erau vânători încercaţi. ca aceea specifică pentru Lucy şi pentru cimpanzei. cam de mărimea creierului de cimpanzeu5. O specie foarte apropiată de H o m o e r g a s t e r este H o m o e r e c t u s . înainte de a dispărea.. prin aşa-numita tehnologie acheuleană. numită H o m o f l o r e s i e n s i s . Acest tip de folosire a uneltei a reprezentat prima schimbare tehnologică semnificativă petrecută într-o perioadă de un milion dc ani. 21 6 Foley. cu doar 200 cm cubi mai puţin decât dimensiunea medie a creierului oamenilor moderni. Where Did We Come From?. H o m o h a h i l i s avea încă anumite caracteristici dc maimuţă. urmează un model similar cu cel stabilit pentru H o m o e r e c t u s şi H o m o h e i d e l b e r g e n s i s . Londra. se află sub centrul craniului.80 m. S-a reuşit recoltarea de mostre de ADN de la specimene neanderthaliene. aproape jumătate din mărimea creierului uman. uneltele erau tăiate în forme predeterminate şi mai versatile. cu trăsături anatomice distincte de cele ale lui H o m o e r e c t u s şi. Desigur. dezbaterile nu s-au încheiat. cu aproximativ 30 000 de ani în urmă. în acest domeniu surprizele ne aşteaptă la tot pasul.A.ergasi P-toisei^Rf0bustul P. dar. iar practicile de vânătoare în comun sunt considerate un motor în selectarea după agilitate şi rezistenţă. în Kenya. Istoria evoluţiei Homo sapiens î n ultimele 7 milioane de ani.. pentru a fi înlocuit în anumite zone de un val nou de emigranţi hominizi africani. pp. 2004. petrecută în ultimele două milioane de ani. cu picioare lungi. încă se discută aprins posibilitatea ca neanderthalienii să fi avut vreun tip de limbaj. naturală acţionând în favoarea acestui set de caracteristici ce conferă succes reproductiv grupurilor de vânători din savana africană. The Human Story. M.gamier deduse între speciile hominide Relaţii între grupurile majore de hominide Ajmca/ius A. răni provocate de înjunghiere şi oase rupte. ca la oameni. Heredity 98. Poreclite „hobbiţi" de cei care au studiat specimenele. Homo sapiens Apariţia lui H o m o s a p i e n s . Aşadar postura bipedă nu a fost de ajuns. Una dintre posibilităţi este aceea ca H o m o e r g a s t e r să fi apărut în Africa acum aproximativ două milioane de ani. Hove. 41. prin care se leagă creierul de măduva spinării. nu există nicio dovadă că şi-ar fi îngropat morţii. "The pp. ca la maimuţele mari. Simultan s-au dezvoltat şi câteva specii H o m o . Oricare ar fi fost secvenţa exactă a evenimentelor. creierul la fel de mare ca al oamenilor. numită după orăşelul St. şi e posibil chiar să-şi fi petrecut o parte din timp în copaci. Neandertbalienii Cu aproximativ 300 000 de ani în urmă a apărut în Europa o altă ramură a tufişului evolutiv: ncanderthalienii. Suliţele de lemn datând de acum 400 000 de ani au fost găsite pe locul unui lac antic din Germania. Din Africa. Se consideră că un rol crucial în creşterea dimensiunilor creierului a fost jucat de confecţionarea şi folosirea unor unelte sofisticate. Din anumite puncte de vedere. ajungând până la aproximativ 1. intermediul unor părţi fosilizate din craniu. până în China. nu în spate. pornind de la ultimul strămoş pe care îl avem în comun cu maimuţele. apăruţi în Africa acum aproape 600 000 de ani. R. cu o evoluţie iniţială în Africa. Probabil că în cele din urmă problema va fi tranşată de cercetările efectuate pe ADN. ci abundenţa lor. cu toate că fără obiecte care să sugereze o credinţă în viaţa de apoi. singură. şi nu există nici dovezi elocvente privitoare la religia sau arta omului de Neanderthal. mărimea creierului hominizilor nu a început să o depăşească pe cea a cimpanzeilor decât milioane de ani mai târziu. O posibilitate este aceea ca H o m o e r g a s t e r să fi apărut ca alergător de succes pe distanţe lungi. cu un creier de trei ori mai mic decât al nostru. omul modern din punct dc vedere anatomic. pp. să provoace „revoluţia culturală" asociată cu creşterea dimensiunilor creierului. Aria totală în care au trăit a fost întinsă. Această tehnologie mai avansată a fost asociată şi ea cu creşterea dimensiunilor creierului. Totuşi. şi nici vreun semn de artă. 2007. în condiţii climatice dure. R. Casetele arată cele patru mari grupuri de specii hominide recunoscute de majoritatea oamenilor de ştiinţă din domeniu. Apariţia lui H o m o e r e c t u s a fost asociată cu dezvoltarea unor unelte mai sofisticate. după care să fi migrat în Asia. In momentul în care scriu. Cu braţe lungi şi picioare scurte.. un fenomen evolutiv obişnuit la speciile care adoptă habitate insulare. Nu se cunosc motivele dispariţiei lor. afarensd A t Figura 15. Cel mai surprinzător lucru a fost datarea foarte recentă a fosilelor: între 95 000 şi 18 000 de ani în urmă. care conduce la scenarii alternative privitoare la modul în care s-ar putea aranja piesele în acest mozaic. îşi îngropau morţii. 4 Propriul nostru gen H o m o a apărut în Africa acum două sau trei milioane de ani în urmă. Mirazon Lahr. iar analiza secvenţelor de ADN mitocondrial vine în sprijinul ideii că oamenii moderni şi neanderthalienii au avut un strămoş comun în urmă cu aproximativ 500 000 de ani şi că între cele două specii nu au existat încrucişări semnificative. cu 80 000 de ani în urmă. secvenţa va arunca mai multă lumină asupra chestiunii discutate aici. urmată de o migrare în restul lumii. la dispariţia neanderthalienilor. PLoS Biology 4. Pe măsură ce sunt descoperite tot mai multe resturi fosile de hominizi. odată completată. exemplare ale speciei noastre care sufereau de microcefalie.6 milioane de ani şi avea un creier ceva mai mare decât A us t r a l o p i t h e c u s . Foarte probabil Vezi Dunbar. până la 680 cm cubi. Descendenţa exactă care a condus la H o m o este încă foarte discutată. ceea ce a dus. Se află în desfăşurare un proiect mai ambiţios. cel mai probabil proveniţi din H o m o h e i d e l b e r g e n s i s . Mai mult. c limpede că H o m o e r e c t u s a fost prima specie de hominizi care a migrat în masă din Africa începând cu aproape 1. 2006. probabil numărul efectiv al populaţiei lor nu a fost niciodată prea marc. Neanderthalienii trăiau în grupuri mici. bine adaptaţi la condiţiile aspre dc climă în care trebuie să fi trăit atunci când calota nordică de gheaţă a avansat şi s-a retras pe suprafaţa Europei într-o succesiune de ere glaciare. întor-cându-se acum 50 000 dc ani. Totuşi. K. „în butoi". nas foarte marc. acum 200 000 de ani. nu în ultimul rând.. Aceştia erau H o m o h e i d e l b e r g e n s i s . unde s-au descoperit pentru prima oară unelte de acest tip. selecţia 5 Wong. pentru creativitatea şi intuiţia care au dus la un astfel de avans fiind necesare schimbări importante în creierul lui H o m o s a p i e n s arhaic. nea. tocmai în Indonezia. Apple Press. aethiopicus? ?| Homo Paranthropus Australopithecus Hominizi timpurii Perioada din care datează fosilele Relaţii A. mai degrabă în peşteri decât în adăposturi construite. Acum 300 000 de ani făceau deja unelte de piatră de un tip nou.8 milioane de ani şi care în multe privinţe arată mai mult ca noi decât ca H o m o h a h i l i s . şi e posibil ca toţi cei trei factori să fi acţionat împreună. iar dimensiunile creierului au crescut până la aproximativ două treimi din creierul oamenilor de astăzi. Gaura de la baza craniului de S a h e l a n t h r o p u s . în urma unei glaciaţiuni îndelungate în Europa. ftoresiepi H. Neanderthalienii aveau o constituţie robustă. Şi craniul începe să semene tot mai mult cu al nostru. lăsânduşi resturile fosile în Asia. cu aproximativ două milioane de ani în urmă. T. având câteva similitudini anatomice cu H o m o e r e c t u s . de această dată până la nivelul de 850-1 100 cm cubi.]. Erau buni vânători.. ?n Scientific American.M. cu o nouă creştere a dimensiunilor creierului la 1 200 de cm cubi. nu este lipsa specimenelor fosile. alături de oasele unor cai măcelăriţi. atât de apropiată încât unii antropologi le analizează împreună. cu toate că sunt mai degrabă înspăimântători. detaliile acestui mozaic vor începe să se clarifice. acestea sunt suficiente pentru a indica o poziţie erectă. neanderthalienii au migrat spre Levant. 41-49. însă boala şi schimbările climatice oferă o explicaţie la fel de bună. e posibil să fie vorba de competiţia cu oamenii pentru aceeaşi resursă de hrană. unii sugerând că e vorba de o nouă specie.8 milioane de ani în urmă. Una din posibilităţi este aceea ca precursorul imediat să fie specia lui Lucy. dar răspunsul este pur şi simplu acela că nu ştim nimic în această privinţă. pentru obţinerea cărora erau cioplite bucăţi mari de piatră ca să servească drept cuţite. şi în anumite părţi ale Europei începând de acum 1. Faber. aşa că acum pare mai probabil ca ambele specii să aibă un strămoş comun şi să reprezinte ramuri diferite ale tufişului evolutiv. din Franţa. cântărind cu aproape 30% mai mult decât omul modern dc aceeaşi înălţime. Examinarea fosilelor a scos la iveală artrită. nu de „pâlnie".

model care deocamdată este dominant10. Dacă. iar faptul că noi am supravieţuit este un semn al planului suveran şi iubitor şi al scopurilor pe care le are Dumnezeu cu neamul omenesc. ?i colab. A doua observaţie interesantă rezultată din studiile făcute pe secvenţa ADN-ului uman mitocondrial este aceea că ADN-ul mitocondrial non-african din orice altă parte a lumii prezintă asemănări remarcabile. localizate în afara nucleului şi conţinând propriul lor fragment minuscul de ADN. descrise mai sus. datorată reparării ineficiente a ADN-ului. Trebuie să ţinem seama de faptul că mitocondriile sunt micile centrale de energie ale celulelor. s-au întors în Europa. Studii asupra acestor secvenţe prelevate de la oameni din diferite zone geografice sugerează că toate secvenţele microsatelite îşi au originea într-un individ care a trăit acum 156 000 de ani. ci doar momentul în care s-a întâmplat să trăiască cel de la care provin toţi cromozomii Y masculini. Faptul se conformează ideii că diferite populaţii umane au trăit în diferite părţi ale Africii în perioada 200 000-100 000 înaintea datei prezente. Vezi discuţia în Bcrtranpetit. bărbatul dc la care sunt moşteniţi toţi cromozomii Y (masculini) nu marchează neapărat momentul exact al apariţiei speciei noastre. oamenii moderni ajungând în Asia şi în Australia cam acum vreo 50 000 dc ani. Insă o migrare semnificativă din Africa nu pare să fi avut loc mai devreme de acum 70 000 de ani. spre deosebire de ADN-ul nucleic. petrecute acum aproximativ 75 000 de ani. De exemplu. cu toate că detaliile acestei evoluţii rămân necunoscute. populaţia totală număra uneori doar câteva mii de indivizi. generând un „ceas genetic" în care acumularea mutaţiilor se poate calcula numai grosier în termeni de timp şi furnizând totodată o măsură a gradului de rudenie care depinde de cât de diferite sau asemănătoare sunt versiunile variante ale secvenţelor de ADN mitocondrial. Cu toate că estimările variază. transmitere. ADN-ul mitocondrial este moştenit numai de la mamă. aici sunt prezentate numai 15 generaţii. ca de pildă 50 000 de ani. ambii părinţi. Acesta trece printr-un proces de amestecare majoră la fiecare generaţie. un sprijin suplimentar pentru modelul originii omului "din Africa" a venit dintr-un studiu detaliat al dimensiunilor craniului uman. 2007. Am fost vână-tori-culegători. Dezvoltarea culturală a lui Homo sapiens Cunoştinţele noastre despre viaţa culturală şi socială în primii 100 000 de ani de existenţă umană sunt puţine. întrucât numai bărbaţii au cromozom Y şi îl transmit altor bărbaţi. „microsatelitele" sunt mici catene de ADN ce conţin segmente repetate ale unor secvenţe nucleotidice scurte. aşa-numita „Evă mitocondrială" (Figura 16). dar acestea sunt discutabile. 2007. Nature 423. „Genome. De exemplu. ilor pornind din Africa poate fi g?sit? ?n Jones. şi alte metode genetice pentru investigarea evoluţiei umane continuă să fie utile. . găsite la Skhul şi Qafzeh. pp. Din perspectivăştiinţifică. Amintiţi-vă însă că în cazul celei mai mari părţi a ADN-ului nostru — ADN-ul nucleic — nu se aplică acelaşi mod de 002.. diversity. în timp ce. aşa cum s-a stabilit în funcţie de scheletele parţiale atribuite fără echivoc lui H o m o s a p i e n s . Investigaţiile amănunţite asupra secvenţelor ADN-ului mitocondrial la populaţii umane din întreaga lume au scos la iveală două observaţii interesante pentru evoluţia umană. care poate fi originea tuturor mitocondriilor. cu aproximativ 40 000 de ani în urmă. ci doar că pe linie feminină. Nu înseamnă în niciun caz că această femeie a fost singura femelă din specia umană aflată în viaţă în acel moment. ci doar că descendenţii masculini ai celorlalţi au avut linii de urmaşi care la un moment dat s-au stins. De asemenea.. Amintiţi-vă că acest lucru nu înseamnă că individul acesta a fost singurul mascul în viaţă la vremea respectivă. ADN-ul mitocondrial. cu o vechime estimată la 195 000 de ani. O singură mamă Figura 16. ?i colab. J. Câteva expansiuni limitate ale speciei noastre avuseseră deja loc până în Levant. poate câteva mii sau mai puţini. Prima este aceea că datele „ceasului genetic" indică existenţa unei „Eve mitocondriale" în Africa acum aproximativ 150 000 de ani. Clark. Pentru simplificare. prin urmare. ADN-ul mitocondrial furnizează o citire mai directă a transformărilor mutaţionale acumulate de-a lungul generaţiilor şi care caracterizează deosebirile dintre diverse populaţii umane. 2003. cu cele 16 596 de perechi de baze nucleotide şi cele 37 de gene ale sale. 36-41. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. J. Desenând pur şi simplu arbori genealogici pe spatele unui plic.D. în sudul Etiopiei. aşa-numita „Evă mitocondrială". în cele din urmă toate numerele vor înceta să mai fie transmise. Astăzi suntem atât de obişnuiţi cu populaţii umane dense încât uităm că o bună parte din istoria noastră timpurie populaţia umană a fost foarte redusă numeric. +/. un model foarte asemănător cu ceea ce ilustrează Figura 16 în privinţa transmiterii ADN-ului mitocondrial feminin. "Going Global". în timp ce în ADN-ul mitocondrial al unor populaţii africane diferite există deosebiri mutaţionale mai mari. 742-747. 1 Au fost sugerate şi date recente.5 0007. Frapant în privinţa acestor abordări genetice. datorită răspândirii rapide a genelor benefice. în Etiopia. and origins: The Y chromosome as a storyteller". A. Modul in care se moşteneşte ADN-ul nostru mitocondrial de la o singură femeie. 346-348. ca şi apartenenţa la poporul evreu. vezi Manica. exceptând studiile nean-derthaliene. în perioada în care eram cu toţii africani. 2003. după cum s-a stabilit prin datarea cu izotopi de argon8. din două motive distincte.' pp. Genetica a fost de foarte mult ajutor în urmărirea evoluţiei şi migraţiei lui H o m o s a p i e n s . 26 octombrie. Astfel. cu o vechime de 160 000 de ani. rata sa de mutaţie este de aproape zece ori mai rapidă decât în cazul ADN-ului nucleic. între populaţiile de H o m o s a p i e n s şi cele mai vechi de H o m o e r e c t u s — care într-o anumită perioadă s-au suprapus în mare măsură cu H o m o s a p i e n s — ar fi existat încrucişări masive. pe care nu îl putem expune în detaliu aici. Totu?i. de la p. Mai întâi. spre exemplu. este întru câtva înşelătoare. date conforme cu cele privitoare la apariţia lui H o m o s a p i e n s . 2005. pp. Expresia „Eva mitocondrială". cu 115 000 de ani în urmă. în Israel. pp. Din perspectivă teologică. prin definiţie. secvenţele ADN din acest cromozom pot fi analizate ca un tip de echivalent masculin al analizei ADN-ului mitocondrial. prin anii 1980. 2000. unde sunt cunoscuţi drept populaţia de Cro-Magnon. Gândiţi-vă la analogia cu „numărul tatuat pe braţ" pe care am folosit-o mai devreme. ca şi a altora. analiza genetică a cromozomilor Y din mostrele masculine colectate de la populaţii din întreaga lume sugerează că individul masculin de la care au derivat toţi cromozomii Y existenţi astăzi în lume a trăit în Africa în urmă cu aproximativ 100 000-150 000 dc ani1. Această descoperire a furnizat un sprijin puternic pentru modelul evoluţiei umane pornite „din Africa". transmiţându-şi ADN-ul mitocondrial la întreaga populaţie non-africană existentă azi în lume. dar în cele din urmă linia lor de descendenţă se stinge. deoarece evoluţia se poate produce mai rapid în populaţiile mici. atunci ar fi trebuit să ne aşteptăm la date mult mai vechi pentru presupusa Evă mitocondrială. într-un număr suficient de mare de generaţii. D.. Cele mai vechi fosile bine conservate ale omului modern din punct de vedere anatomic provin din Kibish. Astfel. 6927-6929. în analiza ADN făcută în scopuri legale. acest lucru este important. putem arăta foarte uşor că ADN-ul mitocondrial al tuturor oamenilor care trăiesc astăzi în lum'e trebuie să-şi aibă originea într-o singură femeie. Acum circa 15 000 de ani au pătruns în America de Nord prin strâmtoarea Bering9. care este amestecat în mod constant prin procesul de reproducere sexuată. ?n New Scientist. vom ajunge în cele din urmă la o singură femeie. şi că aceste valuri de emigraţie din Africa. aşa cum s-a întâmplat cu neanderthalienii. prima femeie care a purtat acel număr pe braţ devine „Eva mitocondrială" din acest exemplu ilustrativ. cu o lungime dc două până la cinci perechi de baze şi care acumulează mutaţii rapid. pp. Nature 448. datele genetice sugerând faptul că. 733-736. este faptul că toate rezultatele lor se potrivesc cu ideea apariţiei noastre relativ recente ca specie separată în Africa în ultimii 200 000 de ani. rămăşiţele celorlalte specii de hominizi sunt pur şi simplu prea vechi pentru recoltarea unor eşantioane de ADN.. lăsând mitocondriile mamei ca sursă a tuturor mitocondriilor care în cele din urmă ajung în toate celulele corpului nostru. de vreme ce mitocondriile transmise prin spermă se pierd din zigot la scurtă vreme după fecundare. cum ar fi H o m o h e i d e l b e r g e n s i s . Observaţi că există multe alte femei în viaţă alături de „Eva mitocondrială". cu excepţia unuia. în al doilea rând. Alte cranii fosile aparţinând cu certitudine speciei noastre au fost găsite în satul Herto. care mai apoi s-au răspândit. 747-752. lăsând un singur număr pe braţele tuturor membrilor unei populaţii. după care. Pe lângă studierea ADN-ului mitocondrial. foarte utilizată în presa populară la vremea când a fost introdus pentru prima oară conceptul. Pentru explorarea evoluţiei umane sunt folosite activ şi alte porţiuni ale ADN-ului uman — este un domeniu vast. fiind utile. prin combinarea unor versiuni cu mutaţii ale ADN-ului 33. 97.H o m o s a p i e n s a evoluat dintr-o specie de H o m o s a p i e n s arhaic. pentru furnizarea „amprentelor genetice" ale individului. Pe măsură ce trecem prin multe mii de generaţii. este deosebit de util în această privinţă. am fi putut dispărea foarte uşor. s-au produs cu un număr relativ mic de oameni.

Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog Am făcut câteva inovaţii în folosirea uneltelor. ca şi cel mai vechi obiect de podoabă cunoscut. folosite aproape sigur pentru colorare. piatră şi lemn. din valea Ardeche. Prezenţa altor obiecte decorative preţioase în acest sit şi în altele este cu siguranţă coerentă cu credinţa într-o formă de viaţă de apoi. Faimosul sit Sungir. unele religii de azi consideră că moartea fizică nu este capătul ultim al vieţii şi totuşi nu-şi îngroapă morţii. Acum vreo 70 000 de ani. dar al căror scop real e posibil să fi fost pur decorativ. reprezintă zeiţe tribale. acum 30 000 de ani a început o înflorire a expresiei artistice. fapt ce sugerează că mărgelele făceau parte din vestimentaţia cu care a fost înmormântat copilul. unde peste o sută cincizeci de exemple de artă rupestră încântătoare datează de acum 31 000 de ani până în perioada de acum aproximativ 12 000 de ani. în jurul taliei sale se aflau aproape două sute cincizeci de dinţi de vulpe arctică perforaţi. canalul hipoglos uman este semnificativ mai mare decât cel măsurat la hominizii din specia A u s t r a l o p i t h e c u s şi la maimuţele mari şi este similar cu cel care se găseşte în craniul lui H o m o s a p i e n s arhaic. în special în Europa. probabil pentru agăţat la gât. în diferite părţi ale Africii. care permit controlul respiraţiei necesar pentru vorbire. cea mai veche în peştera Chauvet. iar cea mai apropiată sursă de obsidian se găseşte la aproximativ 320 km distanţă. importantă. desigur. într-adevăr. Este foarte posibil. Franţa. Primul este anatomic: în ce moment au început hominizii să dezvolte un tip de anatomie care să permită vorbirea? O parte anatomică importantă care poate fi măsurată la craniile fosile este mărimea canalului hipoglos. Din aceeaşi perioadă provin broşe. „doamnele Michelin". Stringer. gaura de la baza craniului prin care trec nervii de la creier spre limbă. datând de acum 31 000 de ani. sugerând că dotarea neuronală era pregătită pentru această funcţie cu aproximativ o jumătate de milion de ani înainte. datează cam din aceeaşi perioadă. pp. trăiau oameni care au lăsat în urmă cincizeci şi şapte de bucăţi de ocru (hematit). Oamenii din Herto au început să facă lame din obsidian. făcute din os. -53-243- . Cele mai multe au fost găsite în Franţa şi Spania. Nature 449. ca şi cum ar fi fost ataşaţi cândva unei centuri sau ar fi format una. în Rusia. Dezvoltarea limbajului Când anume s-a dezvoltat limbajul în evoluţia oamenilor este un subiect foarte aprig disputat şi nu există niciun răspuns clar.2007. să te ocupi de înmormântarea unor oameni fără să crezi neapărat în viaţa de apoi (şi elefanţii îşi îngroapă morţii). Există trei factori principali care influenţează rezolvarea acestei probleme. oameni de Cro-Magnon mai recenţi care au venit după neander-thalieni în aceste zone. Ocrul roşu gravat sistematic într-o peşteră din Blombos. alături de câteva unelte miniaturale din piatră şi dovezi ale faptului că mâncau scoici2. datează de acum aproape 22 000 de ani şi conţine câteva morminte. Din creier către muşchii care controlează limba. maxilarul şi buzele e necesar să coboare o cantitate uriaşă de informaţii care să controleze vorbirea. aşa că măsurarea dimensiunii canalului hipoglos nu furnizează un răspuns indiscutabil. făcute în general din fildeş sau piatră şi care. iar un flux mai mare de informaţie înseamnă un nerv mai mare. inclusiv scheletele a doi copii aşezate cap la cap. sugerând faptul că schimburi de materiale şi/sau unelte aveau loc deja la o dată atât de timpurie. Acest lucru a fost dedus din faptul că într-o peşteră din Tanzania s-au găsit lame de obsidian datând dc acum 100 000—130 000 de ani. Ele includ introducerea unei întregi game de unelte mai sofisticate. primul din cele două situri în care s-au descoperit schelete ale unor oameni de Cro-Magnon aflându-se în două locaţii care azi se găsesc pe teritoriul Cehiei şi datând de acum aproape 25 000 de ani. ţinând cont că vână-torii-culegători de astăzi nu caută hrană şi materiale la mai mult de 80 km de locul în care sunt stabiliţi. Totuşi. după unii. Curând după aceea vin cele dintâi dovezi clare ale unor înmormântări intenţionate. pentru un stadiu evoluat al vorbirii fiind necesară poziţionarea lui mai jos în gât.. pe coasta Africii de Sud. animale cioplite şi numeroase figurine. aşa cum se întâmplă în hinduism. la Pinnacle Point. Schimbul de unelte se desfăşura probabil pe mai multe sute de kilometri. Cu 164 000 de ani în urmă.. existentă deja în aceste comunităţi umane. inovaţii culturale semnificative încep să apară numai odată cu aşa-numita „revoluţie din paleoliticul superior". In plus. S. ci îi incinerează. unde pescuiau. Africa de Sud. adunau scoici şi vânau foci. Dar trebuie să adăugăm că unele studii au dovedit că măsurătorile efectuate la diferite specii se suprapun întru câtva. Dimpotrivă. Sungir este unul dintre cele mai vechi cazuri cunoscute în care s-au găsit podoabe pe schelete umane. 793-794. de asemenea. Poate sunt mai elocvente importantele transformări anatomice apărute la oamenii moderni. Toată această artă este asociată cu populaţiile magdaleniene. „The coast in colour". 2 McBearty. diferite grupuri de H o m o s a p i e n s confecţionau mai multe tipuri de unelte. care a început cu aproximativ 50 000 de ani în urmă. Poziţia larin-gelui este. o trăsătură umană pe care aparent o avea şi H o m o s a p i e n s arhaic. Lângă gâtul copilului se găsea un ac de fildeş. dar nu prea multe. treizeci şi nouă de cochilii de melc găurite. cu toate că ele nu sunt o dovadă a ei. Apoi. C. Unul era acoperit cu aproape cinci mii de mărgele. Acum circa 125 000 de ani oamenii s-au stabilit în diferite locuri de pe coastele Africii.

CB pentru limbajul în sine.Ei "S. şi aici nu e vorba doar deEcircuitele3 neuronale esenţiale B -2 Q. afirmând că al patrulea ordin de intenţionalitate a apărut acum 500 000 de ani. aşa cum ilustrează Figura 17.2 «o 8« — CO-JC „ CD 3 Dunbar..11 2 o. Dunbar speculează. pentru a ne implica în credinţele religioase ale comunităţii sunt necesare câteva ordine de intenţionalitate. s-ar părea că în linia de descendenţă a hominizilor există o relaţie liniară între dimensiunile creierului şi numărul de ordine de intenţionalitate. R. m ca n 03 c ■= S O "3 E 0 ca CD ca £ . op. Vezi şi Mithcn. de fapt. De asemenea. The Prehistory of the Mind. conţine o discuţie utilă despre relaţia dintre mărimea creierului şi „teoria minţii". arătând că ea a suferit o evoluţie rapidă (şi anume şi-a diversificat secvenţa) după desprinderea liniei noastre de descendenţă din cea 'CO c o <P CD < << -SG o O 6 O o O CD •O_ « i i CO O ? 3O E %% . O a treia arie de cercetare. In 2001 s-a stârnit multă vâlvă când o echipă de cercetători de la Oxford a anunţat că a descoperit mutaţii în gena FOXP2 la o familie pakistaneză ai cărei membri prezentau anumite defecte caracteristice de limbaj. Aceasta este abilitatea minţii noastre de a înţelege că există alte minţi care gândesc la fel şi care au intenţii şi scopuri care pot fi asemănătoare sau foarte diferite de ale noastre. Acest lucru a dus la investigarea intensivă a genei amintite. extrem de activă. cu fiecare nivel de intenţionalitate numărat: „Presupun [1] că gândeşti [2] că eu cred [3] că există un Dumnezeu care intenţionează [4] să ne influenţeze viitorul. poate odată cu limbajul. iar al cincilea a apărut odată cu omul modern din punct de vedere anatomic.» o a> . Intr-un exemplu dat de Robin Dunbar. De exemplu. poate chiar cinci.. un aspect foarte important al identităţii noastre umane. Thames & Hudson. S.<B o o Tipul potrivit de aparat mintal este şi el un factor-cheie în dezvoltarea limbajului. 1996." In general. cei care pot opera cu şase ordine constituind o minoritate. Londra. cam în timpul apariţiei lui H o m o s a p i e n s arhaic.r ^3 "c3 l i . cit. Considerăm de la sine înţeleasă această „citire a gândurilor". oamenii par a fi limitaţi la cinci ordine dc intenţionalitate. patru. ci şi de o „teorie a minţii"3. care caută să elucideze dezvoltarea limbii este genetica. pentru că El înţelege dorinţele noastre [5]. însă ea este. ..

e posibil ca sute de gene diferite să fi avut nevoie de mutaţii pentru a construi aparatul neuronal adecvat pentru limbaj. în jurul lui 9000 Î. „Early Urban Development in the Near East". situată în sud-estul Turciei. Nu ne miră că descoperim gene implicate în protecţia de boli în interiorul procesului de selecţie naturale. Domesticirea oilor. rogojinile de stuf. dar toţi investigatorii par să fi căzut de acord că limbajul uman funcţiona deja acum 50 000 de ani.£S -a CD JB? Ll_ w a maimuţelor. comerţului extensiv. Dovezile arheologice sugerează că la începuturi Ierihonul a avut în jur de cinci sute de locuitori. în jurul anului 8000 î. şi în multe dintre aceste situri se fac săpături şi în momentul de faţă. odată cu inventarea scrisului. unde cei 250 000 de aborigeni — sau chiar mai mulţi — erau cu toţii vânători-culegători atunci când s-a înfiinţat acolo prima aşezare europeană.. cum ar fi Tell Brak. ţinem pe loc orice evoluţie semnificativă. în China. religioase şi culturale uşor recognoscibile ca fiind tipic umane. unde s-au găsit tehnologii foarte dezvoltate. sătenii cultivând grâu şi orz pe câmpia aluvionară14. prezentat în capitolul 3. In primele aşezări oamenii se îmbrăcau cu piei de animal. acum existau şi centre urbane importante. Dar nu există. De exemplu. situl de la Gobekli Tepe.. în preajma anului 8000 Î. de exemplu. E. începând cu 10 000 î.. Beneficiile îngrijirii medicale şi igienice occidentale s-au răspândit în întreaga lume. funiile de trestie şi coşurile de bambus. pp. vopsite în verde şi croite ca tunici şi fuste. Primul este acela că în epoca neolitică în întreaga lume existau foarte mulţi oameni angajaţi în activităţi economice. criteriul „succesului reproductiv diferenţiat" devine mai puţin semnificativ.. orezul a început să fie cultivat cam din 9500 î. Nature 449. pe măsură ce oamenii sunt puşi în faţa unor probleme dc adaptare. ele încep să aibă în medie mai puţini copii. îngrijindu-i pc cei slabi şi handicapaţi din punct de vedere fizic. dar reocupat ulterior de agricultori sedentari. foarte departe de apariţia unei noi specii. pe măsură ce majoritatea populaţiilor umane devin mai prospere.Hr. astfel. genomul uman evoluează continuu. obsidianul fin (sticla vulcanică neagră. Mesopotamia avea deja comunităţi agricole înfloritoare şi o viaţă urbană dezvoltată. cu siguranţă. în sensul că acolo găsim primele expansiuni ale urbanizării. dacă lucrurile stau aşa..Hr. Science 317. „este poate pentru prima oară în istoria omenirii când o populaţie complet viabilă a locuit în acelaşi loc într-o aceeaşi perioadă"15. „Similar. pe măsură ce se răspândeşte în lume.Hr. au început să apară oraşe mesopotamicne mai mari. agricultorii au trăit în satul — apoi oraşul — Ierihon începând cu 9600 î. vieţii civice.a> ^ . caprelor şi câinilor a avut şi ea un rol în trecerea la viaţa sedentară a primilor agricultori din sate şi oraşe. pc malurile Eufratului (acum inundat din cauza construirii barajului Tabaka). oamenii din satul neolitic Cayonu. întinzându-se din Turcia până în sudul Iordaniei de azi. unde creşterea urbană s-a petrecut în preajma anului 4000 Î. în Iordania. In 6000 î. Science 5317. v_ ca ca a) m ea ca =! o w CD 'f2 S E K = . şi ocupându-1 neîntrerupt până în ziua de azi. a arătat că în satul Abu Hureyra. în special cele privind evitarea noilor patogeni. posibilitatea ca oamenii să se dezvolte până ajung o altă specie. în sudul Turciei. scoteau cupru dintr-un zăcământ aflat la 20 km distanţă.2007. Faptul că antropologii estimează diferit momentul dezvoltării limbajului. tranziţia de la vânat şi cules la o viaţă mai sedentară s-a petrecut în aceeaşi perioadă. Lawler. făcând din el mărgele. Oameni ca inuiţii şi laponii.A. dat fiind că îngrijirea medicală rămâne inadecvată în multe părţi ale lumii şi oricum nu reuşeşte să vindece fiecare boală în cele mai bune condiţii. ocazional cu fibre împletite. yet so different". Cam prin 3500 î. lucioasă) folosit în toate aşezările din zonă provine dintr-o singură sursă. susţinute pe piloni masivi din calcar. p. Cu alte cuvinte. pp.Hr... Proiectul HapMap.E ca CD ca -c QO Q.. După cum comentează Steven Mithen. CD |rvj a> 5= . într-un interval de timp suficient de mare. oamenii purtau primele forme de ţesături. decoraţi cu animale sălbatice şi alte simboluri.Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog CD 1 c— ^ ss CD Ei § O a> -* 3. De exemplu.Hr. în multe alte părţi ale lumii stilul de viaţă bazat pe vânătoare şi cules a rămas predominant. ca plugurile şi lopeţile. Totuşi. Cel mai vechi obiect lăcuit cunoscut azi în lume provine tot din Japonia: un pieptene lăcuit în roşu găsit într-un mormânt datând din 7000 î. şi este asociat în forme domesticite cu situri neolitice ca cel de la Bashidang.§ CO X? =s . O Oamenii evoluează în continuare? Una dintre grijile exprimate adesea de creştini în legătură cu evoluţia umană vizează continuarea acestui proces astăzi şi. deoarece cuplurile tind să aibă numai doi 4 Ur. şi există trei motive foarte întemeiate datorită cărora producerea fenomenului unei noi speciaţii este foarte puţin probabilă. Pielea oamenilor a devenit mai albă pe măsură ce s-au mutat de la tropice către medii mai reci. o adaptare la frig ce apăruse şi la neanderthalieni când au fost nevoiţi să înfrunte epocile glaciare din Europa. în Japonia. au dezvoltat un trup îndesat. Cu siguranţă. şi colab.Hr. în sud-estul Turciei. desigur. pentru simplul motiv că. prezintă dovezi clare ale faptului că a fost un centru ritual. „Murdcr in Mesopotamia ?". J. Pe acest fundal cultural şi istoric trebuie analizate primele capitole ale Genezei. a dat la iveală fascinante selecţii genetice rămase în urma selecţiilor naturale active în cadrul populaţiilor umane.2007. Primul este legat direct de porunca lui Iisus de a ne iubi semenii ca pe noi înşine.Hr. bineînţeles. tibia lor e mai scurtă în raport cu femurul. Siturile au dat la iveală culturi neolitice înfloritoare în care se făcea agricultură. lângă Petra. dar în momentul în care s-a fondat oraşul Beidha. erau legate prin rute comerciale active. cu încăperi circulare şi bănci aşezate de-a lungul pereţilor.= ™ CD jS TJ c CD O ta "T | |j to lo ca o 8. în momentul în care oamenii au început să renunţe la stilul de viaţă dc vână-tori-culegători şi să se ocupe de agricultura sedentară. E CD c ÎS CD ca — CD <D o CD — ■= O I I . dar e posibil şi să fi fost stimulat de aceasta.2007. pe măsură ce ascultăm dc porunca lui Iisus. Ol . au trăit vânători-culegători care în jurul anului 12 300 î. în timpul erei neolitice. In schimb. de la 500 000 până la perioada de acum 50 000 de ani. au crescut foarte mult.ca fc. gena digerării amidonului este duplicată la oamenii care în mod tradiţional au diete bogate în amidon. chiar şi afectaţi de diferite boli sau alte diza-bilităţi. zona dintre fluviile Tigru şi Eufrat cunoscută astăzi ca Irak. o singură „genă a limbajului" care să fi înlesnit apariţia acestuia.Hr. 1188. care pierde mult mai puţină căldură decât cel al africanilor înalţi de la tropice. constituie leagănul civilizaţiei. cârlige şi foi de metal. în 1788. Al doilea este acela că Mesopotamia. Al doilea motiv este că. -256-55- . Satul a fost apoi abandonat. fără adăposturi în jur. 762-763. Mai exact.C. de-a lungul văii Iordanului. oferindu-le tuturor oamenilor mai multe oportunităţi de a avea succes reproductiv. domesticirea cailor şi măgarilor apărând câteva mii de ani mai târziu. Toate centrele neolitice din regiune. s-a descoperit că Hayden. de pildă. Se poate ca limbajul să fi acţionat ca declanşator al înfloririi culturale umane care a început în acea perioadă. De asemenea. au început să folosească locul ca pe o bază. iar vasele japoneze de ceramică sunt cele mai vechi din lume. Scopul acestei scurte schiţe a perioadei neolitice este să scoatem în evidenţă două lucruri.Hr. în sensul strict al termenului „evoluţie". care au trăit mii de ani în condiţii arctice. şi unde există dovezi foarte clare ale unor confruntări violente4. Răspunsurile adaptive ale populaţiei la diferite medii pot fi văzute de toată lumea. arată el însuşi cât de puţine lucruri ştim. în nord-estul Siriei. în Palestina. Această tranziţie a fost treptată şi a apărut în moduri diferite în diferite părţi ale lumii.Hr. chiar dacă nu toate au dus la tranziţia spre practici agricole domestice în acelaşi timp. producţiei industriale şi autorităţii centralizate. şi multe dintre ele se datorează muncii de misionariat medical care a sporit începând cu secolul al XIX-lea. A. Arheologia. în plus. Până acum a fost descoperită o întreagă salbă de aşezări neolitice. numărul genelor individuale duplicate se poate afla într-o selecţie naturală continuă la populaţiile umane. Era neolitică Utilizarea limbajului se consolidase. de fapt. în special în Australia. Ştim acest lucru deoarece. la africanii din vestul continentului sunt favorizate variante ale celor două gene legate de infecţia cu virusul Lassa5. cu instrumente din lemn.Hr. atunci cum rămâne cu scopurile lui Dumnezeu pentru neamul omenesc creat după chipul şi asemănarea lui ? Există motive foarte întemeiate pentru a considera că astfel de griji sunt nefondate. De fapt. existând dovezi ale artei şi ale unor practici rituale al căror sens exact e greu de pătruns. îngrijirea medicală modernă este un mare „nivelator genetic".Hr. un oraş care a înflorit începând cu 7000-5000 î.. Dacă acest lucru este valabil. din raţiuni sociale. astfel de schimbări evolutive interesante sunt. astfel încât şansele ca oamenii să atingă vârsta reproducerii. 1164-1165.S -a cu n >S 3. Se prea poate ca „tuşele genetice de finisare" să fi avut loc după apariţia omului modern. Temele religioase par legate de teamă şi de pericolul sălbăticiei.

relatările despre Adam şi Eva din Geneză reprezintă un mit în sensul tehnic al termenului. despre Adam şi Eva. acestora li s-a manifestat ce însemna acest chip în practică. ci să ne întrebăm ce tip de evenimente s-ar putea afla „în spatele textului". Prin urmare. dar ulterior aici avea să se găsească o comunitate ai cărei membri ştiau că sunt chemaţi să îndeplinească o misiune sfântă. din câte ştim. astfel de evoluţii şi-ar putea face apariţia numai dacă vreun dictator nebun ar decide să impună un astfel de plan.2007 (descărcare gratuită dc la www. La fel cum eu pot ieşi azi pe străzile din Cambridge şi. Modelele A-C sunt conforme cu actuala concepţie ştiinţifică despre evoluţia umană. Al treilea motiv. idei şi speculaţii. Voi prezenta fiecare model cât mai pozitiv şi mai înţelegător cu putinţă. amândouă. oferindu-şi propriile explicaţii pentru sensul vieţii lor. scopul primelor capitole din cartea Genezei este să furnizeze o explicaţie teologică pentru rolul şi importanţa omenirii în intenţiile lui Dumnezeu. cei care îl cunosc pe singurul Dumnezeu adevărat. p.R. dar în modelul C aceşti doi agricultori sunt singurii cărora Dumnezeu alege să li se reveleze. M. tema principală a întrebărilor puse. fără a invoca alţi factori posibili. unul asemenea lui. în sensul că se situează dincolo de istorie aşa cum o înţelegem în mod normal.J. pp. dar în final nu putem şti cu siguranţă care dintre modele este cel corect. aşa cum o vom face mai jos. care este citit pur şi simplu în textele Genezei. pp. în schimb. nu există nicio dovadă temeinică pentru a presupune că o maimuţă sau nişte hominizi diferiţi de H o m o s a p i e n s au avut vreodată credinţe religioase. dar şi ilegală. „bărbatul".copii (sau un alt număr mic. Science & Christian Belief 20. Adam şi Eva au fost oameni reali. Dumnezeu. pentru a genera o expunere cu sens. deoarece sugerează că nu există nicio conexiune între expunerea teologică şi cea biologică. în plus. există prea multe necunoscute ca să putem fi dogmatici în această chestiune. R. nr. chemându-i să intre în relaţie cu el. întemeierea unei noi familii a lui Dumnezeu pe pământ. aşa încât ei să-1 poată cunoaşte ca Dumnezeu personal. pentru a crea o nouă rasă de fiinţe care să se poată reproduce numai între ele. dar nu şi suficient pentru a fi viu din punct de vedere spiritual. ca şi modelul B. Modelul B Modelul B este o viziune protoistoncă graduală. expresia Homo divinus a fost utilizată prima dată în acest fel de către John Stott. aşezată în forma unei naraţiuni despre Adam şi Eva care este un mit în sensul tehnic al termenului. nu despre genetică. nu în virtutea vreunui lucru făcut de ei. Pur şi simplu atât în expunerea evoluţiei. Faraday Paper. Cu siguranţă putem prezenta diferite modele care descriu relaţiile posibile. el nu şi-a recunoscut doar un seamăn H o m o s a p i e n s — erau o mulţime în jur —. care ar fi avut loc de-a lungul unei perioade mai îndelungate din istoria timpurie a omenirii în Africa. la care ei au răspuns cu ascultare şi veneraţie6. aşadar. 6 Modelul B a fost bine prezentat în Day. nu exista nicio modalitate fizică de a-i deosebi pe Adam şi Eva de contemporanii lor. Când Adam a recunoscut-o pe Eva ca „os din osul meu şi carne din carnea mea". speciaţia se produce în populaţii izolate. cu toate că modelul meu favorit va deveni evident pe măsură ce vom înainta. împreună cu scopurile sale. Populaţia lumii în epoca neolitică este estimată undeva între unu şi zece milioane. . Este în regulă să avem convingerile noastre în această chestiune. Berry. în sensul că ar fi avut o cunoaştere personală mântuitoare a lui Dumnezeu. not Creation or Evolution. nu există absolut nicio dovadă că fiinţe anterioare lui H o m o s a p i e n s erau vii din punct de vedere spiritual. cu toate că este un sens ce trimite la evenimente presupuse reale. sperăm şi ne rugăm ca o asemenea iniţiativă oribilă să nu se materializeze niciodată! Adam. „The nature of human nature". Nimeni nu poate spune că modelul propriu este cel „evident". concentrându-se. în această privinţă suntem unici. în esenţă. este acela de a aduna la un loc diferite date. este făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Scopul acestor modele. Conform modelului C. oamenii divini. Scripture Union. în această viziune. Nu înseamnă că înainte de această chemare nu existau agricultori sedentari. reprezentative a lui „Adam". şi biologia evoluţionistă. nu are sens să prezentăm problema ca şi cum ea ar fi deja tranşată. De aceea. Suntem pregătiţi. alcătuită din toţi cei care aveau să ajungă să-1 cunoască personal. modelul C atrage atenţia asupra naturii tipologice. în continuare vom trece în revistă modelele care au fost propuse pentru a face legătura între învăţăturile teologice ale primelor capitole din Geneză. mai ales că apariţia unei speciaţii la populaţiile mamifere durează cel mai probabil zeci de mii de ani. Cu siguranţă au existat credinţe religioase şi înaintea acestui moment. dar H o m o d i v i n u s a marcat momentul în care Dumnezeu a ales pentru prima oară să se reveleze pe sine neamului omenesc. acest model consideră că. „Adam. din Orientul Apropiat. Din această perspectivă. dacă este vreunul. într-o formă ce putea fi înţeleasă în cultura Orientului Mijlociu. Prin urmare. acest prim cuplu — sau comunitate — a primit numele de H o m o d i v i n u s . A fi om modern din punct de vedere anatomic era necesar. dar nu şi al altora. fără excepţie. Jeeves. Când. dar în satul global în care trăim existenţa unei astfel de populaţii izolate este foarte puţin probabilă. nu în ultimul rând prin spaţiul pe care i-1 voi aloca în comparaţie cu celelalte. Textul din Geneza 1 spune limpede că întreaga omenire. Modelul C sugerează că prin revelarea lui Dumnezeu în faţa lui Adam şi a Evei.J. asupra relevanţei expunerilor din Geneză pentru concepţia pe care o avem în prezent despre omenirea creată după chipul lui Dumnezeu. cele dintâi treziri ale spiritului uman s-au petrecut în contextul monoteismului. Dincolo de faptul că o astfel de manipulare genetică este deocamdată imposibilă din punct de vedere ştiinţific. însemna o relaţie personală cu Dumnezeu. cărora a dorit să li se reveleze într-un mod special. anthropology and the Genesis record — taking Genesis seriously in the light of contemporary science". în Church of England Newspaper. Primul este colonizarea unor planete îndepărtate de către o populaţie umană care să rămână apoi izolată de planeta noastră zeci de mii de ani — un scenariu foarte puţin probabil. din care îşi trage numele orice neam în cer şi pc pământ" (Efcscni 3. Prin urmare. chemaţi să-1 cunoască personal pe Dumnezeu. nu pot şti care dintre ci este viu din punct de vedere spiritual. Pavel spune: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos. în comuniune cu Dumnezeu. 115-143. Ideea a mai fost discutată într-un mod foarte util şi în câteva publicaţii dc R. cred eu. în „ziua aceea măreaţă şi înfricoşătoare" vom fi chemaţi să dăm socoteală pentru viaţa noastră. după cum este cazul şi astăzi. a existat şi o creştere treptată a conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu şi a stăpânirii lui peste vieţile lor. Science & Christian Belief 10. Understanding the Bible. Aşadar trebuie ca la un moment dat în istorie oamenii să fi experimentat viaţa spirituală. în contextul doctrinei căderii în păcat. căci concepţia noastră despre păcat este inevitabil în strânsă legătură cu cea privitoare la Adam şi Eva. ca şi în cazul modelului A. 2008. şi la început era normal ca oamenii să se întoarcă spre Creatorul lor. 17 iunie 1968. când oamenii îl căutau pe Dumnezeu sau căutau zei în felurite părţi ale lumii. prin supunerea faţă de poruncile apoi în Stott. lui. prin inginerie genetică. a ales un cuplu de agricultori din neolitic. Acela a fost momentul în care Dumnezeu a hotărât să-şi formeze noua lui familie spirituală pe pământ. despre poruncile şi responsabilităţile revelate. Modelul A Modelul A este o viziune anistorică prin care întreaga problemă este anulată. Modelul C Modelul C este tot o viziune protoistorică. aşadar. A. în timp ce modelele D şi E nu sunt. aşa cum se sugerează prin folosirea articolului hotărât în textul Genezei. 1972. 7 Din câte ştiu eu. aşa şi în modelul C. după cum am discutat mai sus. supunere faţă de poruncile lui. pentru a uşura identificarea în timpul discuţiei. 12. doar uitându-mă la oameni — toţi membri ai speciei H o m o s a p i e n s — . cea a poporului evreu din acea perioadă.W. drept cap suprem al întregii omeniri în viaţă Ia vremea respectivă. acest model localizează întâmplările în cultura şi geografia furnizate de textele Genezei.14-15). 63. de aceeaşi însemnătate cu moartea şi învierea lui Iisus pentru păcatele noastre. e orientat spre nişte evenimente localizate în istorie care ar putea corespunde expunerii teologice furnizate de cartea Genezei. adică este o poveste sau o parabolă ce are drept scop principal expunerea adevărurilor imuabile fără constrângerile particularităţilor istorice. pentru întrebarea: „Ce relaţie — dacă există vreuna — ar putea exista între aceste două expuneri ?" De la bun început trebuie să mărturisim că nu cunoaştem răspunsul exact. chemaţi să fie slujitorii creaţiei lui Dumnezeu. a genomului anumitor indivizi. 1998. Adam şi Eva din relatarea Genezei7. care au trăit într-o epocă istorică şi într-o zonă geografică anume. Prin urmare. problema apariţiei celor dintâi oameni vii spiritual nu poate primi un răspuns. fără loc pentru divergenţe justificabile de opinie. Creation and Evolution. ca şi cum ar fi un punct central al doctrinei. ceea ce înseamnă că nu este istorică în sensul propriu al termenului. H o m o d i v i n us au fost primii oameni cu adevărat vii din punct de vedere spiritual. şi fiecare model va fi discutat din nou în capitolul următor. în aşa fel încât să fie coerente cu relatarea teologică furnizată. Este un model despre viaţa spirituală. indivizi asemănători din punct dc vedere genetic cu Adam şi Eva. Al doilea este schimbarea deliberată.faraday-institutc.. primele capitole din Genezăreprezintă. J. cât şi în propria noastră interpretare a Scripturii. Londra. „Bărbatul" este văzut. o repovestire a acestui episod timpuriu sau a unei serii de episoade din istoria evoluţiei noastre. sau poate o comunitate de agricultori. dar se referă totuşi la întâmplări care s-au petrecut în anumite locuri şi momente. ci numai prin harul lui Dumnezeu. Vezi şi Berry. de scenariile ştiinţifico-fan-tastice. Toate modelele implică încorporarea unor idei şi speculaţii inexistente în naraţiunile biblice. R. în mărinimia lui. dar. chemat să împărtăşească viaţa lui Dumnezeu. o cunoaştere personală a lui Dumnezeu pe care n-o mai avuseseră înainte. părerile noastre exacte privitoare la Adam şi Eva nu vor fi. aşadar. Cu atât mai puţin această problemă nu trebuie să devină mărul discordiei printre creştini. alcătuită din toţi cei care au avut încredere în Dumnezeu prin credinţa care se exprimă în ascultarea voinţei lui. aşa cum copiii de azi par gata să creadă în Dumnezeu aproape imediat după ce încep să vorbească. Eva şi evoluţia Am expus pe scurt învăţătura Bibliei despre Adam şi Eva şi am oferit o expunere foarte succintă a felului în care înţelegem în prezent evoluţia umană.. în modelul B. chiar dacă s-ar putea să nu avem suficiente date ca să reuşim să dăm un răspuns sigur. ci un seamăn credincios.. Aici scopul nu este să-i impunem textului teologic un sens ştiinţific. Mai mult. Prin urmare. aleşi de Dumnezeu să reprezinte noua lui omenire de pe pământ.org). De asemenea. inclusiv celelalte milioane de oameni care trăiau în lume în epoca neolitică şi mai târziu. formând rădăcinile spirituale ale credinţei iudaice. sau în timpul unei perioade oarecare de evoluţie culturală sau lingvistică desfăşurate de atunci încoace. Aşadar nu putem evita întrebarea istorică privitoare la momentul în care s-ar fi putut petrece acest lucru. neesenţială pentru mântuire.. pe măsură ce s-au dezvoltat oamenii moderni din punct de vedere anatomic în Africa de acum 200 000 de ani. Modelul B sugerează că. Modelele sunt etichetate de la A la E. dar trebuie să ţinem minte că este o problemă secundară. Spre deosebire dc modelul B. care discută foarte bine problemele ridicate în această secţiune în Berry.J. fiecare viziune implică interpretarea textului biblic şi invocarea unor scenarii posibile care merg mult dincolo detextul în sine. 3-47. Singurele fenomene posibile de speciaţie care ar putea apărea la populaţiile umane ţin. aşa cum sunt utilizate ele în ştiinţă. căci eu cred că acest lucru generează cel mai bun tip de discuţii.J. în funcţie de ţară). Mai mult. indiferent de statutul lor genetic sau economic..

liber-arbitru. dar nu suficiente. Este cazul genealogiei pe care o dă Matei pentru Iisus.Hr. care va deveni apoi accesibilă oricui. şi din nou: „Judecătorul a tot pământul va face. atunci. acestea nu sunt de ajuns pentru construirea unei relaţii cu Dumnezeu." Menţionarea instrumentelor muzicale (Geneza 4. care plasa crearea lor în 4004 î. fiul lui Dumnezeu" (Luca 3. dintr-un potop local. putem lăsa liniştiţi acest lucru în grija celui care „judecă cu dreptate" (1 Petru 2. nu au fost strămoşii întregii populaţii de pe faţa pământului. ei înşişi vor deveni fondatori şi mentori.fiul lui Enos. care susţine că planeta noastră a fost creată de Dumnezeu acum aproximativ 10 000 de ani şi că toate vietăţile au fost create literalmente în şase zile a câte 24 dc ore. şi susţinuţi de „pomul vieţii" (despre care vom spune mai mult în continuare). în contextul păcatului originar.Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog Familiile trebuie să înceapă de undeva. un model care se menţine şi în restul Bibliei. nu există nicio dovadă geologică pentru un potop global. nedreptate ?" Creştinii care-şi pierd vremea speculând pc marginea acestor lucruri pot părea judecători ai destinului lumii. împreună cu animalele esenţiale pentru bunăstarea lor. mă bucur să-1 folosesc ca model de lucru. întrebarea despre cei care au trăit înainte de Adam şi Eva nu e foarte diferită de altele pe care le-am putea pune. cum ar fi aurul şi onixul (Geneza 2. pentru a reînnoi legământul cu Dumnezeu ( c f . şi nu invocăm miracole pentru fapte care în textul Genezei nu sunt descrise ca fiind miraculoase. De fapt. Asta ne lasă numai modelul C. Lăsând totul la o parte. Dumnezeu s-a revelat chiar de la început ca fiind un Dumnezeu relaţional.15): o aluzie puternică la agricultura sedentară. Dar modelul C va interpreta relatarea potopului ca făcând referire la salvarea celor care au „mers pe calea Domnului" (Geneza 6. care au fost creaţi direct de Dumnezeu din „ţărână din pământ". Modelul E Modelul E e reprezentat de „creaţionismul pământului tânăr". Poziţia generală a Bibliei este aceea de a-1 considera pe Adam ca personaj istoric. deşi singurul lucru cu care toţi creştinii sunt de acord în acest context este acela că la un moment dat în istorie oamenii au început să-1 cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat într-un mod personal. a primelor celule. Aşadar în modelul C ideca este aceea că prin iniţiativa lui Dumnezeu în viaţa lui Adam şi a Evei. uitând că această prerogativă este numai şi numai a lui Dumnezeu. cât şi desemnarea lui ca „fiu al lui Dumnezeu". iar fondurile internaţionale sunt atât de mari încât toţi studenţii vor avea un loc gratuit. Compararea modelelor Modelul A are dezavantajul că pierde contactul cu orice tip de expunere istorică. Modelul C nu va răspunde la toate întrebările teologice pe care le-ar putea pune cineva. sintetizând prin urmare mai multe generaţii într-o singură frază scurtă. ca bonificaţie. iar dacă pe parcurs va apărea un model mai bun. dar lipseşte repovestirea de contextul Orientului Apropiat şi o rupe de rădăcinile sale iudaice.. ci în Africa de acum (probabil) peste 100 000 de ani.12: „Când vei lucra pământul. Potopul este o altă problemă care necesită abordarea în strânsă legătură cu H o m o d i v i n us propus de modelul C. cu toate că acest lucru omite câteva generaţii menţionate în liste importante din Vechiul Testament. care s-ar potrivi şi cu vorbele spuse de Dumnezeu lui Cain din Geneza 4. Contextul cultural al lui Adam şi al Evei ca indivizi reali. nu numai că vor obţine fondurile pentru ca ţara lor să înfiinţeze universitatea. cineva care făcea parte din noua familie a lui Dumnezeu pe pământ: „. nu începeţi să speculaţi cu privire la ce se întâmplă cu studenţii din primul an care pică la examene!). nu pentru completitudine istorică. aşa că e greu să evităm toate întrebările privitoare la protoistorie. care este destinul veşnic al tuturor celor care au trăit înainte de Adam şi Eva? Răspunsul este că nu avem nici cea mai mică idee. în felul acesta fiind întemeiată noua familie a lui Dumnezeu pe pământ. Sunt menţionate metale preţioase şi alte materiale. limbaj. care a fost destinul veşnic al celor care trăiau în Australia pe vremea când tablele legii îi erau date lui Moise pe muntele Sinai? La fel. „Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-1 făcuse şi 1-a pus în grădina cea din Eden. 3. ne vom opri asupra unor pasaje relevante în acest sens. ca şi a altora. De fapt. De fapt. de vreme ce Cain îşi exprima teama că va fi ucis cât timp va fi „fugar zbuciumat pe pământ" (Geneza 4. aşa cum vom vedea în capitolul următor. aşa cum indică şi datele ştiinţifice. iar limbajul din cartea Genezei. nu ştim.12). dar. Contextul cultural al relatării din Geneză pare foarte asemănător cu cel al agricultorilor neolitici. şi ilustrează doar cele mai semnificative puncte discutate (aşa că vă rog. ci se bucură de ocrotirea noii instituţii prin faptul că aleg să facă parte din ca.22). în acest sens. este coerent cu textul Genezei. Ţările bogate ale lumii vor fi de acord să contribuie cu miliarde la fondul pentru premiu. o discontinuitate frapantă între toate vietăţile şi Adam şi Eva. oare. când în realitate nu ar fi aşa.9). a rolului de călăuză jucat de ei. H o m o d i v i n us . iar Adam şi Eva au fost creaţi miraculos din pământ în a şasea zi. materiale care nu ar fi fost de prea mult interes pentru vânători-culegători. Modelul A mai are şi consecinţa inevitabilă a golirii căderii în păcat de orice conţinut istoric. Cu toate că în secolul al XVII-lea arhiepiscopul Ussher a calculat pentru Adam şi Eva o dată bazată pe informaţiile genealogice biblice. Cel puţin cred că este important pentru creştini să vadă în ce fel pot fi integrate -256- -57- . care nu exista înainte.23-38) pare să sublinieze atât identitatea lui Adam ca personaj istoric real. în special în crearea unui cod genetic.11-12) şi bronzul şi fierul (Geneza 4.. Una din multele probleme ridicate de ambele modele este aceea că dovezile ştiinţifice pentru strămoşii comuni cu maimuţele sunt atât de copleşitoare. O asemenea repovestire a evenimentelor de la începuturi în termeni teologici nu este imposibilă. Prin urmare. care merită urmărit ceva mai în profunzime. agricultori într-o comunitate din Orientul Apropiat.25). Acest model percepe. iar în capitolul următor. ci strămoşii spirituali ai celor care au experimentat de atunci încoace harul mântuitor al lui Dumnezeu.20-21). fiul lui Set. Din fericire nu suntem meniţi să judecăm pământul.. nu există motive biblice pentru a susţine modelul D sau modelul E. Imaginaţi-vă că Organizaţia Naţiunile Unite decide să organizeze o uriaşă competiţie internaţională cu scopul de a finanţa fondarea unei universităţi de top într-o ţară cu venituri mici. din orice ţară din lume. nedreptate?" (Geneza 18. Poporul lui Dumnezeu a fost cel salvat în arcă. capacitate de rugăciune -. Chemându-i pe Adam şi Eva să intre în relaţie cu el şi unul cu celălalt. Cu toate că acest model cuprinde o paletă mai mare de versiuni diferite. sunt necesare. în ce mă priveşte.21) este şi ea caracteristică pentru o comunitate sedentară.38). pentru orice persoană din orice colţ al lumii s-a deschis posibilitatea de a intra în familia lui Dumnezeu prin credinţă şi ascultare. în afară de cazul în care încercăm să citim textul biblic ca pe un manual ştiinţific. ca şi acum. genealogie aranjată în trei grupuri a câte paisprezece generaţii (Matei 1). dar are dezavantajul că sugerează că în spatele naraţiunii teologice din primele capitole ale Genezei stau evenimente care nu s-au petrecut nicidecum în Orientul Apropiat. Prin contrast. modelul explică vechea problemă a locului de unde şi-a luat Cain soţie! Datele genealogice sunt şi ele conforme cu existenţa lui Adam şi a Evei ca personaje istorice reale care au trăit acum 6-8 000 de ani. deşi devastator. iar Dumnezeu a ales să-şi întemeieze noua familie de pe pământ cu doi indivizi întru totul obişnuiţi. nu ca pe un text teologic. printr-o serie de miracole. Genealogia din Luca ( c f . sunt gata să renunţ la C şi să-1 adopt pe cel nou. nu este aceea că modelul însuşi se găseşte în textul Genezei — nu este aşa. care a afectat zona văii Eufratului şi împrejurimile. mântuiţi prin harul lui. ca s-o lucreze şi s-o păzească" (Geneza 2. Dar ne dă încredere Avraam: „Judecătorul a tot pământul va face. care aminteşte de „fiecare vietate de pe faţa pământului" care va fi „pierdută" se poate referi pur şi simplu la „lumea" cu care erau familiarizaţi Noe şi cei din familia lui. în sensul că toate sunt de acord că evoluţia în sine nu are nimic de-a face cu relatarea despre Adam şi Eva aşa cum e descrisă în cartea Genezei. ideea acestui model. bucurându-se de studii. încercarea de a suprapune un scenariu ştiinţific (în acest caz genetic) peste un text teologic antic înseamnă pur şi simplu să ratăm sensul acelui text. Să repetăm: desigur. Se deschide o cale nouă spre o comunitate educaţională de înaltă calitate. indicarea exactă a datei nu schimbă cu nimic ideea principală din spatele modelului C. în linii mari el sugerează că pământul este foarte bătrân. nu în urma unui proces evolutiv. evenimentele din istoria omenirii care ar putea fi cel puţin „consecvente cu" relatarea teologică din cartea Genezei. Nu ştiu dacă modelul C este corect. Atributele umane apărute în timpul procesului evolutiv erau necesare pentru comuniunea cu Dumnezeu — conştiinţă. pentru a sublinia idei teologice. Dar. aşadar. Modelul B are multe puncte atractive şi este plauzibil ca scenariu. acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie. De exemplu. în realitate chiar şi pe vremea lui Ussher existau mai multe estimări. probabil acum aproximativ 6 000-8 000 de ani. fie ea săracă sau bogată. asemenea nouă. în relatarea din cartea Genezei existau şi alţi oameni în afară de linia descendenţilor credincioşi născuţi din Adam şi Eva. aşa cum a fost menit să fie. dar că Dumnezeu a intervenit în mod miraculos în anumite momente istorice ale evoluţiei. pentru că sprijinul financiar este deja asigurat. concurând cu reprezentanţii tuturor celorlalte ţări. 1 Petru 3. aşa cum botezul continuă să însemne şi astăzi mântuirea fiecărui credincios ( c f . oare. uneori genealogiile sunt prezentate în Biblie formal. Nu există niciun motiv să nu acceptăm relatarea din Geneză despre potop ca întâmplare istorică în care au fost salvaţi credinciosul Noe şi familia lui. structuri sociale relaţionale. Modelele A-C sunt toate conforme cu biologia evolutivă. Analogia nu este perfectă. De exemplu. Ideea este generarea unui model de lucru care să exploreze „naraţiunea din spatele naraţiunii". cu siguranţă nu există date genetice care să sugereze că întreaga omenire îşi are originea într-o familie de acum 6-8 000 de ani din Orientul Apropiat. a principalelor „tipuri" de animale şi în crearea omenirii. fiul lui Adam. de vreme ce neagă orice continuitate între lumea animală şi omenire. încât e greu să evităm concluzia problematică din punct de vedere teologic că Dumnezeu este un soi de impostor — întrucât face să pară că genomurile noastre au o continuitate dc dezvoltare cu lumea animală. atunci ca şi acum. dar este bună ca să redăm ideca principală a ascendenţei lor. dar.11-17). o idee care are o importanţă deosebită în discuţia noastră de mai jos despre căderea în păcat. Modelul D Modelul D reprezintă diferitele puncte de vedere pe care le putem grupa sub titlul „creaţionismul pământului bătrân" sau „creaţionism episodic". Dacă vor câştiga. ca parte a înţelegerii. Geneza 9. alcătuită din oameni din toate popoarele. Repet. modelul C propune rolul lor de călăuză pentru restul omenirii. modelele D şi E sunt incompatibile cu actuala înţelegere ştiinţifică a evoluţiei umane. Aşa că cei doi aleşi îşi exercită supremaţia gândindu-se şi la toţi cei care vor face mai târziu parte din noua comunitate academică. Iar cei care au fost salvaţi şi în cele din urmă au ajuns pe uscat. Motivul este acela că genealogiile biblice pot folosi expresia „fiu al lui" cu înţelesul „descendent din". Observaţi că studenţii cu loc gratuit nu sunt descendenţi pe linie genetică din cei doi fondatori. aşa cum am sintetizat mai sus. Mai mult.23). Tot ce trebuie să facă o ţară participantă este să aleagă un bărbat şi o femeie din mediul academic care să participe la un concurs internaţional cu întrebări.

Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile sale" (Isaia 57. pentru ca ei să poată merge alături de el. el îi arată acestuia că el. Când mureau. a fost Kurban Bayram (sărbătoarea jertfei). „au adus Domnului jertfe şi au înălţat arderi de tot Domnului. Mai târziu în textul biblic Dumnezeu îl va chema pe Avraam să-şi lase ţinutul de baştină şi să plece spre Ţara Făgăduinţei. enormă.. perioadă în care musulmanii sărbătoresc faptul că Avraam a încuviinţat să-şi jertfească fiul. cum ar fi cancerul ? în plus. Totuşi. animalelor carnivore şi păsărilor (Iov 38. sălaşul morţilor". ucise fie pentru purificarea de păcate. şi nici şeolul nu este acelaşi lucru cu învăţătura despre iad din Noul Testament. bogăţie şi slavă (1 Paralipomene 29. Fiecare familie trebuie să sacrifice o oaie sau o capră. acea lume a umbrelor pentru cei răposaţi. Evoluţia nu implică doar moartea animalelor. con-chizând apoi: „de aceea a şi fost el omorât" (versetul 14). Aceasta este una din multele sfere în care nu e nevoie să asmuţim ştiinţa şi credinţa una împotriva celeilalte. o viaţă urmată de moarte. de asemenea.S.6).1-2). s-a rugat: „Domnul omoară şi învie. Scriptura. măcar în principiu. Iar cel mai bun loc pentru a începe este. o mie de berbeci şi o mie de viţei cu turnările lor şi o mulţime de jertfe de la tot Israelul" (1 Paralipomene 29.18). Un aspect uimitor în textele Vechiului Testament este proporţia foarte mare de morţi animale implicate de sistemul de sacrificii. apoi plecăm spre şeol. „Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ. Nicăieri în Vechiul Testament nu există nici măcar cea mai vagă sugestie că moartea fizică a oamenilor sau animalelor. ci şi dispariţia unor specii întregi. ci şi afecţiuni genetice şi nenorociri pentru bunăstarea şi fericirea noastră. In 1 Paralipomene 10. şi vei zice « Voi mânca şi carne ». ca întotdeauna.21). străzile din Ankara erau pline de oi duse „ca mielul la tăiere". Mai târziu au fost date legile detaliate despre care animale pot fi mâncate şi care nu. Aceste două capitole din Iov (38-39) în special revelează un Dumnezeu care se bucură de bogăţia şi diversitatea ordinii pc care a creat-o: calul care „bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate" (39. Dumnezeu e văzut adesea ca agentul direct al morţii.8 ne furnizează o sinteză tipică morţii unei mari căpetenii : „Apoi.7). Şeolul este un fundal omniprezent al morţii în Vechiul Testament. Personal urăsc să văd cum e ucis un animal. Finalul inevitabil pe care îl 1 aduce ea aruncă o umbră întunecată asupra termenului aşa cum e folosit în Vechiul Testament: „Că locuinţa morţilor (şeol) nu te va lăuda şi moartea nu te va preaslăvi. inclusiv copiii care de-abia au început să meargă. Avraam a murit la bătrâneţi adânci. Se estimează că în lume există 5 xlO30 bacterii. - Evoluţia şi înţelegerea biblica a morţii O problemă semnificativă pe care o au unii creştini în privinţa ideii de evoluţie darwinistă este aceea că implică miliarde de ani de moarte. Cu toate că în cărţi mai tardive din Vechiul Testament există indicii asupra posibilităţii învierii.6). că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare" (versetul 13). Geneza 9. când obiectează faţă de scrisoarea care i-a fost trimisă cu cererea de a-1 vindeca pe Neeman de lepră: „Au doară eu sunt Dumnezeu. Consumarea unei cantităţi mari de carne era văzută ca una dintre binecuvântările lui Dumnezeu: „Când va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarele tale. nu există nicio îndoială că Dumnezeul din paginile Vechiului Testament nu numai că o susţine. dar în zilele de Bayram întreaga familie. uciderea animalelor fiind un aspect normal al vieţii de zi cu zi. aşa cum am descris deja în capitolul 5. cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioşia ta" (Isaia 38. vulturul ai cărui pui „beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile. a fost rău înaintea Domnului şi de aceea 1-a omorât Domnul. Geneza 25." Regele Israelului dă la iveală destul de limpede concepţia vremii despre rolul lui Dumnezeu în viaţă şi moarte. Levitic 24.. Avem bucata noastră de pământ.5 vorbeşte despre „somnul de moarte". mănâncă şi carne. grămada ar avea peste 45 km înălţime. dacă în Vechiul Testament se vorbeşte într-un limbaj destul de brutal pentru urechile noastre delicate despre Dumnezeul care „omoară oameni". acolo se adună vulturii" (39. fără niciun fel de alt câştig. Modelul C se potriveşte. căci „sângele acesta curăţeşte sufletul" (Levitic 17. După potop. Moartea însăşi e prezentată ca „drum fără întoarcere" (Iov 16. slăbind.30.22). Atât moartea oamenilor. Dacă am aşeza trupurile omeneşti ale morţilor din fiecare zi unul peste altul. vin şi pleacă în ceea ce pare o stupefiantă şi uriaşă scară rulantă a vieţii. Se obiectează: cum ar putea un Dumnezeu bun şi iubitor să creeze omenirea printr-un proces atât de dureros şi risipitor. Vechiul Testament nu face întotdeauna deosebire între cauzele primare şi secundare. în societăţile urbanizate occidentale suntem de obicei feriţi de vederea morţii animale. dar fiind mult mai bogat în conţinut în ebraică decât în alte limbi.7). Psalmul 90/91. Idealul Vechiului Testament este o viaţă lungă şi folositoare în ascultarea voinţei lui Dumnezeu. Apollos.20). Iar Iov a grăit: „în mâna lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri" (Iov 12. „Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte.diverse niveluri ale discursului teologic şi ştiinţific ca să formeze o expunere coerentă. regii buni „adormeau cu părinţii lor" (de exemplu Solomon în 3 Regi 11.4 regele Saul este rănit în bătălie şi apoi se sinucide aruncându-se în sabie.30). pe Isaac (despre care musulmanii cred că era Ismael). „locuinţa. stabilind un model pentru toţi cei care mai apoi au umblat cu Dumnezeu. în vechiul legământ nu există o învăţătură dezvoltată a învierii. în prima săptămână după ce ne-am mutat la Ankara. este cel care potoleşte foamea leilor şi le dă hrana corbilor. Asta nu înseamnă în niciun caz că animalele sunt lipsite de valoare — departe de aşa ceva. ca să omor şi să fac viu ?" (4 Regi 5. care implică o competiţie în care diferenţele genomice le conferă avantaje de reproducere anumitor animale. dar asta nu-1 împiedică pe narator să spună câteva versete mai apoi că a murit „pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului. mai cu seamă celor săraci. reprezintă altceva decât modelul normal stabilit de Dumnezeu pentru pământul lui. moartea spirituală aici şi acum şi moartea spirituală veşnică. Moartea fizică Pe măsură ce parcurgem toate pasajele despre moarte din Vechiul Testament. Ieroboam în 3 Regi 14. Acelaşi Psalm ne reaminteşte că „puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară hrană de la Dumnezeul lor" (versetul 22). unde este menţionat de 476 de ori. dar în acest scurt capitol putem măcar să începem.7 spune fără ocolişuri: „Dar Ir. aceasta nu implică în mod necesar vreo intervenţie miraculoasă. blocând astfel de la bun început întreaga concepţie despre evoluţie. Aşa cum am observat deja când am discutat despre imanenţa lui Dumnezeu în creaţie. precum ţi-a grăit El. cu toate că este la fel de clar că aici se face referire la un animal domestic.39-41). în Turcia. P. . cu felul în care sc concentrează Scriptura asupra faptului că unii indivizi sunt chemaţi să împlinească voinţa lui Dumnezeu. tradus în general ca „mormântul". 2002. ne putem gândi la cele aproximativ 155 000 de morţi umane zilnice sau la cele 108 care au loc în fiecare minut. în a doua zi în care se aduceau mulţumiri pentru încheierea construirii Templului sub domnia regelui David. a doua zi după aceasta: o mie de miei. căci privesc aceeaşi realitate din două perspective diferite. la scară mare. într-adevăr. legea levitică stipula clar că dacă cineva lua viaţa unui animal trebuia să plătească o despăgubire.10)." Traiul până la o vârstă înaintată era considerat o binecuvântare de la Dumnezeu.. Şeolul este locul de unde nu există întoarcere.3-4). în zilele dinaintea bairamului. Levitic 11). destinul tuturor celor care vor muri (Iov 30. el e văzut ca agent direct în moartea animalelor în Psalmi 103/104. ca să nu mai vorbim de bacterii. Nu încape îndoială că scara morţii pe această planetă este. cât şi cea a animalelor este văzută ca fiind cu totul sub stăpânirea supremă a lui Dumnezeu. dar este cel care trebuie lăudat de „tot ce are suflare". balaurii şi toate adâncurile" (Psalmi 148. primul lucru care ne frapează este cât de pământeşti şi prozaice sunt relatările referitoare la ea. în care nenumărate animale şi plante.43. îndreptându-se inevitabil spre moarte.28).18). fără excepţie (Psalmi 150. aşa că o relatare despre Saul care se sinucide nu este văzută deloc ca o explicaţie rivală pentru aceea că a fost omorât de Dumnezeu.11).23)'. fapt ce arată clar că vânarea şi consumarea cărnii reprezentau o practică normală pentru poporul lui Dumnezeu (cf. Geneza 38. Când Ana i-a mulţumit lui Dumnezeu la Şilo pentru pruncul ei. aşa încât „în ţărână se vor întoarce". . sătul de zile şi s-a adăugat la poporul său. Astăzi am putea numi aceste versiuni „relatări complementare" ale aceleiaşi întâmplări. dar pentru cei mai mulţi oameni din lume lucrurile nu stau aşa. Asta înseamnă cu siguranţă mai mult decât cele IO22 stele din univers şi implică un număr uriaş de morţi zilnice. întâiul născut al lui Iuda. Le vom analiza pe rând. neamului omenesc i s-a îngăduit în mod expres să mănânce animale. Regele David a murit la o vârstă destul de înaintată. astfel încât mai mult de 99% din totalul speciilor care au trăit vreodată nu mai sunt în viaţă astăzi. El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate" (1 Regi 2. o va chema pe Maria să-1 aducă pe lume pe Mântuitor şi va chema o armată dc profeţi şi căpetenii să îndeplinească sarcini precise în planul lui suveran. pentru tratarea unui subiect atât dc amplu ar fi nevoie de o altă carte. bucurându-se de viaţă lungă. Ce spune Biblia despre moarte? Biblia cunoaşte trei tipuri de moarte: moartea fizică. cu condiţia să nu consume şi sângele (cf. Dacă moartea unei bacterii pare o chestiune mai puţin îngrijorătoare. Shades of Sheol — Death and Afterlife in the Old Testament. unii creştini cred că înainte de căderea în păcat nu exista niciun fel de moarte. nu Iov. iar altora nu ? Şi cum ar putea un Dumnezeu iubitor să creeze printr-un proces care implică diversitatea genetică. Leicester. Evident. peste 92% trăind sub pământ şi cântărind la un loc cam cât toate plantele din lume. după dorinţa sufletului tău" (Deuteronom 12.20). Johnston.21). Dar în ceea ce priveşte „natura sălbatică neîmblânzită". îl va chema pe Moise să-şi ajute poporul să se elibereze din sclavie. unde „le ia duhul". pentru că sufletul tău doreşte să mănânce carne. Când Domnul îi vorbeşte lui Iov din mijlocul furtunii. se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept. El intră în pace în groapă. fapt care nu pare să difere deloc de orientarea generală a revelaţiei biblice. prin care nu sunt generate doar noi specii. fiind mai degrabă un loc neutru de odihnă ce reprezintă toate dezavantajele pierderii vieţii. Şi asta în fiecare zi. după o durată rezonabilă de viaţă. fie ca jertfe de mulţumire. tăindu-i gâtul şi apoi mâncându-i carnea şi oferindu-le şi vecinilor din ea. La fel a chemat şi doi agricultori din neolitic ca să primească anumite porunci ale lui Dumnezeu. care aparţine cuiva ( c f .

Pavel scrie despre „slujirea cea spre moarte. Care este legătura dintre moarte şi căderea în păcat ? Evoluţia şi căderea în păcat -256- -59- . parcă s-ar deschide o uşă din viitor către prezent. ascultătorii lui sc înfurie din cauza celor auzite. Credincioşi sunt cei care au murit pentru păcat ( c f . Această descriere ne poate da o oarecare idee despre cum era viaţa în vremurile Vechiului Testament. O. Eşti ca şi mort.17. suntem mai pregătiţi să abordăm învăţăturile biblice privitoare la căderea în păcat. moartea fizică pare mai degrabă un inamic ce trebuie înfrânt. unde moartea fizică este acceptată ca soarta firească a neamului omenesc. cei care cred în el vor muri fizic. fie că dormim. prietenul nostru.13). le-a spus celor care o jeleau că „n-a murit. Când trecem de la Vechiul la Noul Testament. care e privită ca o pedeapsă tipică pentru anumite păcate. Atunci când moartea spirituală este înlocuită dc viaţa spirituală. ca să ne dea speranţă şi curaj. prin care străluceşte o lumină puternică. Când Iisus a înviat-o pe fiica lui Iair din morţi. mi s-a aflat a fi spre moarte. „cel ce ascultă cuvântul meu şi crede în cel ce m-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni. mă duc să-1 trezesc" (loan 11.7). nu voim să fiţi în neştiinţă. Ideea morţii spirituale se găseşte într-o formă embrionară şi evident poetică şi în alte locuri din Vechiul Testament. dar pentru scopul nostru prezent cel mai frapant este modul în care accentuează Iisus contrastul dintre viaţa spirituală şi moartea spirituală.4-5) „Pe voi care eraţi morţi.Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog se adună pe stradă în jurul oii când păstorul îi taie beregata. pentru că au fost eliberaţi de puterea şi pedeapsa păcatului. nu. 6. dată spre viaţă. Singura excepţie la acest fapt ar presupune ca Iisus să se întoarcă cât timp suntem în viaţă. Când Pavel predica evanghelia în Antiohia Pisidiei. aceasta este singura moarte de care trebuie să ne temem. săpată în litere. iar Natan îi spune lui David: „Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta. Moartea spirituală este rea. în Geneza 3. Frapant la noţiunea de „a doua moarte" este că. „Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu cel preaînalt voi fi". m-a înşelat şi m-a ucis prin ea" (7. „Eraţi morţi prin greşelile şi prin păcatele voastre". când jertfirea rituală a animalelor juca un rol central în viaţa de zi cu zi a poporului lui Dumnezeu. dar. făcând ca moartea fizică să pară mult mai întunecată decât înainte. nici plângere. când regele David se căieşte pentru păcatul adulterului. Insă a doua moarte este cea cu adevărat înspăimântătoare. pentru multa sa iubire cu care ne-a iubit. 70/71. Ideea apare embrionar în Vechiul Testament. care duc la viaţa în Hristos.24). sunt consolate prin cuvintele lui Iisus: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: « Cel ce biru-ieşte nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua »" (Apocalipsa 2.3.13-14). temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena. în Noul Testament aflăm motivul morţii fizice înseşi. După moartea şi învierea Domnului Iisus. 29/30.5-6. Evanghelia după loan subliniază în mod special faptul că viaţa veşnică începe acum. a adormit şi s-a adăugat la părinţii lui şi a văzut stricăciune" (Fapte 13. prin faptul că legea i-a dezvăluit puterea păcatului în viaţa lui. nici durere nu vor mai fi. diferenţa este ca între o plimbare prin pădure noaptea la lumina lunii şi o plimbare prin aceeaşi pădure a doua zi la amiază: contrastele sunt mult mai frapante. Din aceste exemple reiese clar că nu moartea în sine e cauzată de păcat.2). Şi. aflăm că moartea însăşi e „aruncată în râul de foc. sau îi mulţumeşte că a fost scăpat (de ex. Noul Testament ia cuvântul „moarte" din Vechiul Testament. Cu siguranţă regele Iezechia nu credea că anii săi sunt mulţi atunci când a căzut bolnav şi trăgea să moară. într-un alt sens „nu vor muri niciodată". După ce am trecut în revistă pe scurt concepţia Bibliei despre moarte. Moartea fizică nu are loc în împărăţia lui Dumnezeu. învierea credinciosului la viaţa veşnică devine mesajul preponderent în Noul Testament: aşadar în Noul Testament moartea fizică nu este niciodată înspăimântătoare pentru credincios. „ A doua moarte" In Noul Testament ne este înfăţişat şi un al treilea tip de moarte.26). luând îndemn prin poruncă. la sfârşit (Apocalipsa 20.36). aşa cum vom examina amănunţit mai jos. căci: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă. de păcat: „Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite. de patru ori. subminând în acelaşi timp puterea morţii prin puterea învierii. Iisus vorbeşte despre ea în Matei 10. Moartea fizică este esenţială dacă vrem să înaintăm spre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu. Dar „legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii" (8. pe piatră" (2 Corintcni 3. şi tu nu vei muri". „dar Dumnezeu. despărţirea permanentă de Dumnezeu. Odată cu proclamarea veştii celei bune a împărăţiei de către Iisus.52). Dumnezeu v-a adus la viaţă.11). Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. ne-a făcut vii împreună cu Hristos — prin har sunteţi mântuiţi!" (2. desigur. nici strigăt. Iisus le-a spus ucenicilor: „Lazăr. Bisericile primare din Asia Mică. 85/86. numită uneori „a doua moarte". 12. care nu au nădejde" (1 Tesaloniceni 4. slujind în timpul său voii lui Dumnezeu.23-24. căci Iisus „a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea. Lumea umbrelor din ş e o l se cristalizează în puternicul contrast în alb şi negru dintre rai şi iad. dovada unei vieţi noi constă în roadele iubirii. a adormit. căci Iisus „a murit pentru noi.33). Niciun cititor al Noului Testament nu poate să nu rămână impresionat de realitatea evidentă a morţii spirituale zugrăvite pentru noi aici. dar poate fi îndreptată dacă nc punem încrederea în lucrarea săvârşită dc Hristos pc cruce pentru ispăşirea păcatelor noastre.1). dar Dumnezeu i-a răspuns cu îndurare la rugăciuni şi i-a mai dat cincisprezece ani de viaţă. dar e ilustrată bogat în Noul Testament. indiferent dacă moartea este aşteptată ( c f . spune Pavel scriind către Biserica din Efes (Efeseni 2. şi îl transformă în ceva care nu-şi află locul în împărăţia viitoare a lui Dumnezeu.2).14. pierdere şi căinţă sunt totdeauna prezente la plecarea dintre vii a unei persoane dragi. Noul Testament vorbeşte deseori despre credincioşii care mor spunând că „adorm". Iisus învie morţi. căci din ea nu există întoarcere. fie că veghem. potrivit celor spuse de Iisus. el nu se referea la moartea fizică. observă că „David. Iisus plânge la mormântul lui Lazăr.14). dar nu s-a întâmplat aşa pentru niciun credincios până în momentul în care scriu aceste cuvinte (cu toate că cine ştie ce se poate întâmpla mâine — trebuie să fim pregătiţi!). spune Iisus. este moartea". spune Iisus. nu va vedea moartea în veac" (8. moartea veşnică. prin care ne-a adus mântuirea de păcat. ca să nu vă întristaţi. dar totodată este accentuată şi speranţa învierii în Hristos.12)." Şi secera nemiloasă e scoasă din scenă de îndată ce sunt vestite noile ceruri şi pământul cel nou. ci s-a mutat de la moarte la viaţă" (loan 5.10-11). nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea" (1 Corin-tcni 15.19). Când Pavel era „dat morţii". tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe păcătoşi" (Iov 24. După ce a murit Lazăr. Pavel arată modul în care legea ne dezvăluie natura noastră păcătoasă şi nevoia de mântuire. împreună cu el [cu Hristos]" (Coloseni 2. viii sunt cei „sculaţi din morţi" (6. scrie Pavel (1 Corinteni 15. cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte" (1 loan 3. Moartea timpurie putea fi cauzată. dar. pe noi cei ce eram morţi prin greşelile noastre. cel puţin într-o primă instanţă. Moartea spirituală Expresia „moarte spirituală" nu apare în textul biblic. sentimentele de durere. 4 Regi 20. Ideea morţii spirituale este atât de intrinsecă Noului Testament încât adesea poate fi deosebită dc moartea fizică doar din context. în marea lui Scrisoare către romani. Tema legii care aduce moartea spirituală este reluată la nesfârşit în scrisorile lui Pavel. cu el împreună să vieţuim" (1 Tesaloniceni 5.1).14). drept pedeapsă ( c f . Apoi. pentru ca noi.1-2) sau tragică ( c f . când suntem eliberaţi de sub stăpânirea morţii spirituale prin credinţa în Hristos: „adevărat grăiesc vouă". „Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". comentează scriitorul folosind prezentul. Desigur.51). prin evanghelie" (2 Timotei 1.28: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul. ci mai degrabă moartea prematură. De fapt." Expresia „a doua moarte" nu apare în această formă decât în cartea Apocalipsci.15). în fărădelegile şi în netăicrea împrejur a trupului vostru. Odată cu propovăduirea şi faptele împărăţiei lui Dumnezeu. strigă femeia ispititoare în Proverbe 9. dar bezna morţii spirituale este pusă întotdeauna în contrast cu posibilitatea căinţei şi credinţei. tu deja „te pogori în iad ( ş e o l ) . ci la moartea spirituală. în cerurile noi şi pământul nou. spun babilonienii în Isaia 14. anume moartea spirituală care continuă şi dincolo de această viaţă. Geneza 23. Psalmistul strigă adesea spre Dumnezeu ca să fie scăpat de ş e o l . Ea reprezintă moartea veşnică. să moştenim împărăţia cu noile noastre trupuri înviate. iar sufletul nu pot să-1 ucidă. O legătură între păcat şi moartea fizică poate fi văzută şi în 2 Regi 12. aflate în suferinţă. care nu se poate împlini decât prin Hristos: „Şi porunca.13). decât dacă murim fizic înainte. Nu putem ajunge la învierea trupului. 2 Regi 18. Referindu-sc la legea mozaică. „Vrăjmaşul cel din urmă. Pavel dorea ca toţi credincioşii să ştie: „despre cei ce au adormit. cu toate că apoi s-a dovedit că fiul lui David era sortit totuşi unei morţi premature.11). Imaginea prin care ne e zugrăvită alungarea lui Adam şi a Evei din grădina Edenului. ( c f . ne oferă unul din cele mai sugestive tablouri ale morţii spirituale din toată Biblia. prin care moştenim împărăţia lui Dumnezeu ajunsă la împlinire. nu vei putea. bogat fiind în milă.10). Discipolii au înţeles greşit şi credeau că Iisus vorbeşte despre somnul fizic. întregul oraş mirosea ca un abator. Psalmi 17/18. ca ceilalţi. căci „carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu. Singurul tip de moarte văzut ca anormal în Vechiul Testament era moartea neobişnuit de timpurie sau moartea cauzată de pedeapsa lui Dumnezeu.13). ci doarme" (Luca 8. spune profetul. care va fi nimicit.50). pentru că iubim pe fraţi. Iisus a venit să „să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa" (Evrei 2. iar uneori cele două tipuri de moarte sunt îmbinate în discurs. privind impasibil cum se scurge sângele în canal. dar Iisus „vorbise despre moartea lui" (versetul 13). căci cele dintâi au trecut" (Apocalipsa 21.4). iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile ş e o l ul u i " .10). Cel mai adecvat mod de a înţelege acest capitol al Genezei ca referindu-se la moartea spirituală pare să fie perspectiva teologică a Noului Testament. dar ne oferă un mijloc la îndemână pentru descrierea înstrăinării dc Dumnezeu cauzate de păcat. desigur. „omul nu ştie că acolo sunt numai umbre. Pentru că păcatul. Când Iisus spune „adevărat. adevărat zic vouă: dacă cineva va păzi cuvântul meu. „Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi. în cele mai de jos ale adâncului" (versetul 15).

în restul Bibliei râurile sunt utilizate frecvent pentru a simboliza prezenţa lui Dumnezeu: „Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu. Probabil textul inspirat intenţionează să sublinieze prezenţa lui Dumnezeu ca izvor ultim al tuturor binecuvântărilor şi resurselor fizice atât de esenţiale pentru bunăstarea omului din vremea aceea. Modelul E Creaţionismul pământului tânăr din modelul E se deosebeşte foarte marcat de modelul D în ceea ce priveşte căderea în păcat. nu a căii lui Dumnezeu. Cantităţi uriaşe dc cerneală au curs pentru a lămuri ce anume reprezintă aceşti pomi. Există întotdeauna pericolul de a construi castele de nisip pe o doctrină biblică. Tigru şi Eufrat ( c f . Ca şi modelul D. dacă nu ar fi păcătuit. în ziua în care vei mânca din el. interpretarea metaforică a capitolului 2 din Geneză nu se face ca reacţie la teoria evoluţiei. cuprinzându-i pe toţi cei care vor intra într-o relaţie personală cu Dumnezeu prin credinţă.10) poate fi un mod de a sublinia rodnicia grădinii. Grădina Edenului (Geneza 2. deoarece este mai scurt. fără cel mai mic semn că ar fi interesată să ofere răspunsuri la întrebările pe care le-am putea pune noi din curiozitate. săracă în detalii. încercările de a atribui o poziţie geografică specifică grădinii Edenului au eşuat întotdeauna. Modelele C-E acceptă faptul că aceste responsabilităţi erau îndeplinite de Adam şi Eva ca agricultori neolitici sedentari care-şi îngrijeau recoltele. ducând la moartea spirituală. căzând apoi din starea de har prin nesupunerea faţă dc poruncile lui Dumnezeu8. probabil înspre est raportat la poziţia geografică a poporului lui Israel. deoarece textul Genezei încorporează multe imagini pentru bogăţie şi poziţie geografică. Lui Adam i se spune că poate mânca din orice pom din grădină. Scopul nostru aici va fi să privim doctrina în contextul specific al istoriei evolutive a omenirii aşa cum am schiţat-o deja. In cele ce urmează vom continua să interpretăm primele capitole din cartea Genezei ca pe un text exprimat într-un limbaj figurat. p. căderea este povestea veşnică a oricărui om. Căderea în păcat înfăţişată de textul Genezei Mă întreb uneori dacă nu cumva creştinii nu-şi iau doctrina căderii în păcat mai mult din Paradisul pierdut al lui Milton decât din paginile Sfintei Scripturi. Totuşi. în favoarea alegerii căii omului. ca ci să o cultive şi să se bucure de ca. Mai mult. Modelul B Modelul B este viziunea protoistorică. un loc al abundenţei încontrast cu pustiul deşertic ( c f . dar care indică limpede punc-telc-cheie.18). moartea fizică a animalelor şi oamenilor este privită ca ceva ce se petrece în cadrul istoriei evolutive. Biblia foloseşte adesea imaginea unui copac pentru a simboliza viaţa şi prezenţa lui Dumnezeu. G.8) reprezintă mediul bogat şi fertil în care Adam şi Eva se bucurau îndeplinindu-şi responsabilităţile. fără nicio valoare istorică. Fison „înconjoară toată ţara Havila. odată cu păcatul originar au intervenit schimbări în legile ştiinţei. Isaia 51. Aşa cum am subliniat deja.4). dar vom rămâne la termenul „cădere". conchizând că „pare foarte probabil ca [Edenul] să fie simbolul unui loc în care sălăşluieşte Dumnezeu. cit. dar care atunci când sunt luate laolaltă nu se potrivesc niciunui loc anume10. iar dogmatismul nu-şi are locul în cazul unui subiect care i-a ţinut ocupaţi atât de mult timp pe comentatori. dar văd căderea în păcat ca sursă a morţii fizice şi spirituale pentru Adam şi Eva. Fiecare persoană repetă această istorie în propria experienţă atunci când nu reuşeşte să facă ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la ea. Cuş. plasată într-un context cultural din Orientul Apropiat. pentru a genera un tablou compozit al minunilor şi bogăţiilor lumii pe care Dumnezeu a adus-o la fiinţă pentru Adam şi Eva. . ar putea fi tipul de mediu avut aici în vedere. modelul mai sugerează şi că înainte de cădere nu exista niciun fel de moarte. protopărinţii noii familii a lui Dumnezeu pe pământ. pentru a forma râul principal. care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea" (Psalmi 1. adică purtând de grijă pământului. pp. cum trebuie să sc fi întâmplat pc atunci (Geneza 3.9). Aşadar e posibil ca autorul să fi dorit să unească aici mai multe imagini ale bogăţiei şi abundenţei. în mijlocul grădinii se află doi pomi. cel puţin nu pentru animalele cu sânge. Este o poveste care scoate în evidenţă moartea spirituală specifică pentru neamul omenesc. la fel ca în Geneza 2.10. Principalele abordări vor fi discutate conform modelelor A-E descrise în capitolul 10. O astfel de interpretare se potriveşte cu prezenţa pietrelor preţioase enumerate în 2. prefigurând cortul întâlnirii şi templele de mai târziu"9. Mai mult. Edenul e înfăţişat ca o oază cu apă din belşug. „Cum a început păcatul" poate fi un titlu mai potrivit. Tigrul şi Eufratul sunt bine cunoscute în Mesopotamia.3. 2005.Doctrina păcatului originar a produs de-a lungul secolelor o cantitate uriaşă de expuneri şi comentarii.1). acest model consideră că. împrăştiind radiaţii în toată lumea. lucru într-adevăr surprinzător dacă interpretăm limbajul literal. Authentic. iar Adam şi Eva au fost făcuţi din „ţărână din pământ". Adam şi Eva au fost creaţi direct din „ţărână din pământ". iar termenul nu este folosit nici în textul Genezei.. dar aici avem situaţia inversă. dar amănuntele rămase furnizează o teologie esenţială pentru înţelegerea restului mesajului biblic. în această viziune anistorică discuţiile despre biologia evolutivă umană sunt irelevante. prin naraţiunea ce îi are pe Adam şi Eva ca personaje. 61. într-adevăr. astfel încât să nu le ratăm. 10 Vezi discuţia în Wenham. aşa încât oazele câmpiei mesopotamiene. In textul Scripturii găsim o relatare foarte scurtă. in Paradise. Este o naraţiune teologică ce descrie comuna experienţă umană a înstrăinării de Dumnezeu prin nesupunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu. Printr-o extindere a modelului. în această viziune. Darul prezenţei lui Dumnezeu în 8 Modelul este bine descris în Whorton. Iezechiel 31. într-adevăr. Geneza 25.18. în capitolul final al cărţii Apocalipsei — care în foarte multe privinţe construieşte o paralelă a descrierii grădinii Edenului în descrierea simbolică a împărăţiei lui Dumnezeu — găsim „râul şi apa vieţii. deoarece. vei muri negreşit" (2. Odată ce am schiţat sumar modelele în acest context. Alte pasaje din Vechiul Testament care menţionează Havila sugerează că ea ar reprezenta o zonă din Arabia Saudită. Astfel. pc lângă convingerea că pământul a fost creat cu doar 10 000 de ani în urmă. „pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului" (2. Sfeşnicul de aur păstrat în cortul întâlnirii poate fi foarte bine un pom al vieţii stilizat ce aruncă lumină peste cele douăsprezece pâini care simbolizează viaţa lui Dumnezeu care sprijină cele douăsprezece tribun ale lui Israel ( c f . limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului" (Apocalipsa 22. iar moartea fizică a animalelor şi oamenilor este privită ca ceva ce ţine strict de istoria evolutivă. a început să funcţioneze legea a doua a termodinamicii — care nu se aplica înainte — ducând la moarte şi degradare în lumea biologică.10-14).. De câte ori este menţionat în Vechiul Testament.1-9). Modelul C sc referă la moartea spirituală. Geneza 2. ca să putem compara diferitele modele. prin căderea lui în păcat.31-35. 2. aşa încât. unde am prezentat diferitele concepţii despre Adam şi Eva. căci. Modelul A Amintindu-ne că acest model percepe relatările din cartea Genezei ca fiind texte pur teologice. la fel şi păcatul intră în lume odată cu prima nesupunere deliberată faţă de porunca lui Dumnezeu.16-17). aşadar. vom cerceta mai de aproape textul Genezei şi unele pasaje din alte părţi ale Scripturii în care acesta este interpretat. scris în scopul de a comunica adevăruri teologice accesibile tuturor oamenilor.35). Aici râul belşugului izvorăşte din prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum o bombă cu hidrogen explodează cu o forţă sălbatică. râul care curge din Eden şi se împarte în patru braţe (sau „capete".24)! în naraţiunea din Geneza 2. Pomul vieţii simbolizează viaţa cu Dumnezeu. indiferent de perioada culturală în care ar trăi ei. o viziune care sugerează că odată cu evoluţia omului modern din punct de vedere anatomic a crescut treptat şi conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu şi a chemării lui în viaţa omului. Gordon Wenham subliniază că estul este locul din care răsare soarele. în restul Scripturii nu găsim nicăieri oameni care să caute grădina Edenului ca entitate geografică precisă sau care să se refere la ea ca la un loc anume. op.11). Scriitorul vorbeşte despre plantarea unei grădini în Eden „spre răsărit". Levitic 24.9). Variantele acestui model consideră în general că moartea fizică a plantelor şi animalelor a apărut înainte de păcatul originar. fără să se ajungă la un consens până în momentul de faţă. 1 Regi 15.. toată omenirea cade în păcat odată cu el. Cu alte cuvinte. limbajul „căderii" nu este deloc caracteristic Scripturii. M. relatarea frapează mai mult prin ceea ce nu spune decât prin ceea ce spune. Exod 25. lucru deloc surprinzător în nişte ţinuturi deşertice în care vederea unui pom verde într-o oază continuă să aducă şi acum alinare călătorului obosit şi plin de praf. şi nu avem niciun motiv să credem că Adam şi Eva nu sunt înfăţişaţi ca având acces liber la acest pom — el nu le era interzis. c/ Ieremia 17. iar „lumina este una din metaforele biblice favorite pentru revelaţia divină" ( c f . felul în care înţelegem relatarea referitoare la Adam şi Eva pregăteşte terenul pentru ceea ce credem că s-a întâmplat în episodul căderii în păcat. care în Antichitate era cu siguranţă o sursă dc aur ( c f . Isaia 2.9. etichetaţi ca H o m o d i v i n us . un proces istoric care se desfăşoară de-a lungul unei perioade îndelungate de timp. Adam şi Eva nu ar fi murit fizic sau spiritual niciodată. cit. Milton Keynes. fie prin mutarea în cer fără intervenţia morţii fizice (în acest punct părerile sunt împărţite). există multe trăsături ale grădinii care sugerează că aceasta e privită ca un sanctuar arhetipal. ci este o tradiţie interpretativă cu rădăcini adânci în istoria Bisericii. dar râurile Fison şi Cuş n-au fost identificate niciodată.S. Cel care meditează la legea lui Dumnezeu este asemenea unui „pom răsădit lângă izvoarele apelor. De aceea. Ca şi în modelul A. desigur. dar „din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci. urmată de moartea spirituală.3. în modelul C căderea în păcat devine neascultarea lui Adam şi a Evei faţă de voinţa revelată a lui Dumnezeu. Cum se întâmplă şi în modelul A. După cum am punctat deja. 36.7). o relaţie destrămată între omenire şi Dumnezeu. Rolul lui de călăuză este valabil în ambele sensuri. în geografia reală afluenţii se unesc. In plus. râul d i n Eden ramificându-se în Fison. De exemplu. dar nişte imagini care veneau din zone separate. ideile principale par limpezi... Modelul C Ne amintim că modelul C consideră că Adam si Eva au fost oameni adevăraţi din punct de vedere istoric. Căderea în păcat devine astfel respingerea voită a acestei conştiinţe. înţelegerea păcatului originar în modelul A decurge firesc din acest punct de pornire. în care sc află aur" (2. Perils 9 Wenham. cel Preaînalt a sfinţit locaşul lui" (Psalmi 45/46. In anumite privinţe. în modelul B căderea în păcat este. nici altundeva. fără ca acestea să fie justificate de textul în sine. fără antecedente evolutive. înţelepciunea este „pom al vieţii pentru cei ce o stăpânesc" (Proverbe 3. op.12.8). Psalmi 35/36. răspândind întoată lumea contaminarea spirituală a păcatului.2-4. G. 64-67. de exemplu. şi au trăit la propriu în grădina Edenului. Relatarea Genezei privitoare la cădere devine astfel o repovestire dramatică a acestui proces străvechi. moartea fizică a animalelor şi oamenilor este privită ca un aspect ce ţine strict de istoria evolutivă. fie pe pământ. atât de evidentă în grădină. Modelul D In creaţionismul pământului bătrân din modelul D. Adam şi Eva ar fi fost nemuritori (dacă n-ar fi păcătuit). cum Adam este capul întregului neam omenesc. centrul civilizaţiei umane.

nu nesupunerea. cât şi în cel metaforic. dar nici ei nu s-au ridicat la înălţimea ei. Osea 10.25) — pare că textul Genezei e derulat invers.10. lipsindu-1 de nemurire. 3. în special a duşmanilor" (vezi şi Psalmi 71/72.14). Neevreii nu au ascultat îndemnurile conştiinţei lor. Limbajul colorat. în sensul pe care lam sugerat. şerpii nu mănâncă ţărână. fără lege vor şi pieri. Adam şi Eva îşi exercită şi experimentează propria judecată morală. în versetul 7: „atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi. într-adevăr.4 face să fie foarte greu să interpretăm termenul y o m ca fiind o zi de 24 de ore în contextul Genezei. nea-vând lege. Ideea că neevreii nu au ascultat îndemnurile conştiinţei poate fi considerată un argument în sprijinul modelului B. Toţi sunt în aceeaşi barcă.17. pământul va produce „spini şi ciulini" (versetul 18). care denotă fertilitate şi înflorire atât în sensul literal.2. continuând cu descrierea căderii în păcat a regelui din Tyr ca pe o alungare din Eden. Geneza 3 ne oferă una din cele mai impresionante descrieri ale morţii spirituale din întreaga Scriptură. In altă parte în Scriptură. Comparaţia se regăseşte şi în simbolismul Apocalipsei 22.20. în grădina lui Dumnezeu"." înstrăinarea în relaţii. în sensul că aluziile la ea ca naraţiune distinctă sunt rare.. iar „limba dulce este pom al vieţii" (Proverbe 15. vor fi „ca Dumnezeu". prin Adam. prezenţa „spinilor şi ciulinilor" e văzută ca un semn al judecăţii lui Dumnezeu ( c f . deşi nu eşti Dumnezeu. dar au murit spiritual. în chipul unui şarpe. Există aici o rezonanţă evidentă cu ceea ce pretinde şarpele în Geneza 3. în Geneza 3.8). ci dc la Dumnezeu. aceasta este o situaţie în care oamenii nu au primit o revelaţie a legii lui Dumnezeu. 3. Pomul cunoaşterii binelui şi răului devine astfel un simbol puternic al autonomiei morale. seminţe care cresc şi contaminează recolta când fermierul nu se îngrijeşte cum se cuvine de pământ. fiind un adevărat chin. expuse adineauri.22). Romani 16. prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor. implică „umilirea abjectă. Evrei 6. Satana. aceştia. şi nu numai: par să contrazică direct Scriptura. Cu toate că în context implicaţiile totale ale speranţei mesianice conţinute în această prevestire sunt embrionare. înţelepciunea şi viaţa vin din ascultarea lui Dumnezeu („frica de Domnul"). Dumnezeu va obţine în cele din urmă victoria prin Hristos. şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor" (versetul 2). cunoscând binele şi răul" (Geneza 3. Ce fel de viaţă ? După ce Adam şi Eva cedează ispitelor şarpelui. dar în alte părţi din Scriptură e folosit ca simbol pentru Satana (Apocalipsa 12.9. fără lege. Expresia „ruinată şi pustie" este aceeaşi t o h u w a b o h u care se găseşte în ebraică şi în Geneza 1. prin lege vor fi judecaţi" (2.4). care să aibă grijă de a d a m a f 3 aşa cum s-ar cuveni. ci om.5).17). care înseamnă „creştere" sau „înmulţire" ?). Michea 7. care arătă că Dumnezeu este cel care le dă pradă puilor de leu şi leşuri corbilor şi că acesta este pământul creat de el. dar tu. Femeii Dumnezeu i-a spus: „voi înmulţi mereu necazurile tale. 1. ceea ce înseamnă că nu nc putem baza pe lumina dată de alte refermţe scripturare pentru a-i interpreta semnificaţia. dar nici din text.. unde Dumnezeu îi spune regelui din Tyr: „Inima ta s-a îngâmfat şi a zis: « Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor »..8. Şarpele nu este identificat în această naraţiune. aşa cum ar putea indica avertismentul din Geneza 2.18-20). Amintirea faptului că omul se va întoarce în pământ (versetul 19) pare să nu fie o consecinţă a nesupunerii lui. Roadele neascultării au fost într-adevăr amare.19-20). Apocalipsa 12). iar pe acestea trebuie să le tratăm cu mai multă atenţie. ei au fost alungaţi din grădina Edenului în care se afla pomul vieţii. tot ce au cunoscut a fost goliciunea lor! Aşa că e dificil să interpretăm pomul oprit ca semnificând faptul că înainte dc căderea în păcat ci nu cunoşteau binele şi răul. Ele sunt adevărate castele de nisip.11). Acest lucru este într-adevăr rău.2). Pe de altă parte. cu toate că au dovada minunii creaţiei în sine ( c f . 3. când Ghilgameş găseşte o plantă care îi oferă secretul vieţii. dacă Adam şi Eva vor mânca din fructul oprit. Un exemplu şocant se găseşte în Iezechiel 28. Interzisul „pom al cunoştinţei binelui şi răului" e amintit doar în relatarea din cartea Genezei. Supunerea faţă de legea lui Dumnezeu „luminează ochii" (Psalmi 18/19. iar tu îi vei înţepa călcâiul" (versetul 15). cât şi ai Evei s-au deschis într-adevăr după ce au mâncat din fructul oprit.16). iar viaţa se pierde prin neascultare. Bineînţeles.17).. Apoi Iezechiel se plânge în versetele 12-13: „Tu erai pecetea desăvârşirii. Mesajul dur al judecăţii pe care Ieremia c chemat de Dumnezeu să-1 ducă poporului lui Dumnezeu conduce la o carte care înfăţişează aproape o inversare a relatării creaţiei din primele capitole ale Genezei. departe de a deveni ca Dumnezeu. Pavel spune că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu ( c f . Biblia nu putea exprima mai limpede faptul că pomul vieţii simbolizează prezenţa lui Dumnezeu." •învinovăţirea. iar mâncarea fructului exprimă dorinţa omului de a îndeplini mai degrabă pro-pria-i voinţă decât pe cea a lui Dumnezeu." -256- -61- . separând-o de cea a lui Dumnezeu. Căderea în păcat în restul Scripturii Relatarea căderii se remarcă prin absenţa ei din restul Vechiului Testament. dacă ne amintim că oricum Adam este hărăzit să se întoarcă în pământ.12). făcând rod de douăsprezece ori pe an. caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele" (versetul 23 şi următoarele). accentuând totodată natura figurată a limbajului — Dumnezeu „a aşezat la răsăritul grădinii celei din Eden heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare. aşa încât n-aveau să mai mănânce din el şi să „trăiască în veci" (versetul 22). este exprimat foarte exact: „blestemat va fi pământul p e n t r u t i n e \ " Agricultura va fi de acum înainte asociată cu „truda grea".39. Isaia 49. Dumnezeu nu-i blestemă pe ei. Ieremia 4 ne oferă o descriere vie a acestei inversări: „Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie. S-ar părea că în cartea lui Ieremia neascultarea poporului lui Dumnezeu destramă frumuseţea ordinii create pe care Dumnezeu a adus-o la fiinţă. ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor. La fel cum Geneza 2. fie o minciună sfruntată atunci când îi spune Evei că dacă mănâncă din pom „vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu. îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu" (versetul 2). Evrei 2. care îi învinovăţesc sau îi şi apără" (2. şarpe şi pierderea vieţii apare în E p o p e e a l u i G h i l g a m e ş . în versetul 12: bărbatul spune: „femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine. ci pe şarpe ( c f . dar impactul păcatului a adus un sentiment al înstrăinării de acest rol. Cuvintele par alese anume pentru a sublinia realitatea întunecată a îndepărtării lor dc Dumnezeu şi anulează orice sugestie că Adam şi Eva ar putea restabili relaţia cu Dumnezeu prin propriile eforturi. „mincinos şi tatăl minciunii" (loan 8. deşi atât ochii lui Adam. că. atât de central pentru ideea binecuvântării aduse de Dumnezeu în viaţa unei femei în acel context cultural. cu roadele dumnezeieşti ce apar în viaţa omului. Blestemul aruncat de Dumnezeu asupra pământului prin Adam. In acest text dens din punct de vedere teologic nu există nicăieri vreo sugestie că pământul în sine ar fi fost blestemat fără vreo legătură cu Adam sau că ceva s-a schimbat pe pământ ori în ceruri ca urmare a căderii în păcat. singura speranţă este harul lui Dumnezeu şi mântuirea pe care Dumnezeu o dă ca pe un dar. nu vreun alt pământ atât de diferit încât cu greu ar semăna cu acesta. pământul ( c f . naşterea copiilor (versetele 16-19).. care pune la îndoială adevărul cuvântului lui Dumnezeu." (Proverbe 11. Tu te aflai în Eden. iar de atunci încoace vedem consecinţele rele ale nesupunerii faţă de poruncile lui Dumnezeu. mai ales în vremea sarcinii tale. viaţa nu vine de la plantă. O interpretare mai plauzibilă vine din observaţia că. Uneori se sugerează în mod uluitor că „legile naturii" s-au schimbat odată cu păcatul. Munca bărbatului nu va mai fi bucurie..8)11. ci mai degrabă aduce aminte că truda pentru scoaterea recoltei din pământ este foarte firească. „căci nu este părtinire la Dumnezeu" (2. povestitorul comentează ironic că. ci va fi stricată de păcat.Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog viaţa credinciosului este asemuit cu pomul vieţii: „Rodul dreptăţii este un pom al vieţii. ochii le sunt deschişi ca să-şi vadă goliciunea. să păzească drumul către pomul vieţii" (versetul 24). Aşa cum am subliniat mai devreme. în versetul 10: bărbatul răspunde: „am auzit glasul tău în rai şi m-am temut.44) care „de la început păcătuieşte" (1 loan 3. aşa cum îi prevenise Dumnezeu. aşa încât Adam nu va mai fi un adevărat paznic al pământului. în versetul 16: „şi el te va s t ă p â n i .14-15). 3. In ciuda duşmăniei de o viaţă între oameni şi forţele răului şi ale morţii.23. se tinde spre interpretarea lor ca relatări figurate. în dureri vei naşte copii" (3. deoarece o astfel de interpretare se bazează pe sugestiile amăgitoare ale şarpelui. evreii au avantajul că au primit revelaţia legii date prin Moise. căci. limbajul Noului Testament foloseşte acest pasaj ca să descrie biruinţa ultimă a lui Hristos asupra lui Satana ( c f .23). şi faptul că Adam şi Eva nu au murit fizic în ziua în care nu s-au supus lui Dumnezeu subliniază încă o dată nevoia de a interpreta sensul cuvintelor în funcţie dc contextul acestora. dar un şarpe înghite planta. din fire fac ale legii. aşa încât toţi au nevoie de îndreptăţirea prin credinţă ( c f . unde e folosită în antiteză cu viţa de vie. care îl includ şi pe cel de „experienţă". Aici sunt zugrăvite foarte sugestiv toate consecinţele morţii spirituale care urmează păcatului: ruşinea. îşi sunt loruşi lege. Prin contrast. Un astfel de limbaj apocaliptic spectaculos e folosit frecvent în alte pasaje pentru a vorbi despre judecata lui Dumnezeu ( c f ." (4. Caracterul figurat al limbajul e subliniat de blestemul aruncat asupra şarpelui: „şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale" (versetul 14). expresia „bine şi rău" e folosită în literatura juridică a perioadei respective pentru a descrie responsabilităţile legale. pe care şi-o acoperă şi apoi se ascund de Dumnezeu. 24. " înstrăinarea de ceea ce dă satisfacţie şi identitate bărbatului şi femeii — munca. pornind de la căderea în păcat! Insă în Noul Testament găsim pasajele pauline care explică mai clar căderea lui Adam în păcat.9. iar câţi au păcătuit în lege. căci dezastrele păcatului apar limpede pagină după pagină. în ebraică. departe de a muri. pasajul spune foarte clar că Adam şi Eva au murit ca urmare a păcatului lor. deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Mâncând fructul. Blestemele din Geneză 3 reprezintă o răvăşire totală a vieţii oamenilor. ca să-1 cităm pe Wenham. în Geneza 3. Pe lângă gravele consecinţe ale păcatului. aşa încât „câţi. în 3." frica. Isaia 13.14) şi. se poate spune că aproape fiecare pagină înfăţişează realitatea căderii. înaintea unui păcat se află îngâmfarea. Dar în noul legământ drumul înapoi către pomul vieţii este deschis prin lucrarea de ispăşire a lui Hristos pe cruce: „Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!" (Apocalipsa 22. Când sunt menţionate grădina Edenului sau relatarea căderii în păcat. dar este complet absent din limbajul auster din capitolul 3 al Genezei. „Mă uit şi iată nu este niciun om şi toate păsările cerului au fugit. aceea mi-a dat din pom şi am mâncat. Căderea în păcat expusă în Romani In primele capitole ale Scrisorii către romani.14. şi m-am ascuns. Aici se subînţelege că femeia ştia deja totul despre durerile facerii (altfel de ce ar fi folosit termenul ebraic r a b a h .30). Ca urmare a neascultării lui Adam şi a Evei. în fiecare lună dându-şi rodul. Poate fi acest pasaj o descriere a celor dintâi oameni moderni din 11 Hilary Marlow mai subliniază şi că „tema spinilor şi a ciulinilor ca simbol pentru ceea ce este greşit în societate e deosebit de puternică în Isaia 1. 20. Dar există şi o rază de speranţă: „îţi va zdrobi capul. spune fie jumătăţi de adevăr. unde „de o parte şi de alta a râului" din noul Ierusalim „creşte pomul vieţii. căci sunt gol.9). căci atunci „când păgânii care nu au lege.17. Cuvântul ebraic pen-i i u „cunoaştere" are o gamă largă dc înţelesuri. au păcătuit. Legătura dintre mâncarea unui fruct. nici din descoperirile ştiinţifice nu există vreo dovadă pentru a susţine astfel de speculaţii.

pasajul ar putea furniza într-adevăr o astfel de interpretare. trupul este mort pentru păcat.21). Acest pasaj este important deoarece subliniază încă o dată ideca la care se face aluzie în Romani 5. atunci cei care „au adormit în Hristos au pierit" (versetul 18). Pavel s-ar putea gândi şi la speranţa viitoare a pământului. Nu încape îndoială că în Noul Testament moartea fizică este un vrăjmaş ce trebuie nimicit. viaţă pentru dreptate" (8. 54. după ce a explicat în capitolul 5 păcatul lui Adam. pentru că sfârşitul acelora este moartea" (6. viaţa spirituală care începe acum şi va continua în veşnicie. a puterilor cereşti. răscumpărarea trupului nostru" (versetul 23). „vrăjmaşul cel din urmă. totuşi. Centrul capitolului 5 din Romani este versetul 8: „Dar Dumnezeu îşi arată dragostea lui faţă de noi prin aceea că. O astfel de interpretare se reflectă în comentariul lui Francis Bacon. Intorcându-ne de unde am lăsat Scrisoarea către romani. Viaţa veşnică începe acum. Dacă suntem în Hristos acum. 14 Moo. care a învăluit întreaga omenire asemenea unui nor dăunător. Dumnezeu a vrut ca lumea să arate mai degrabă ca sala de tranzit din aeroportul Heathrow.21). indiferent cât de chinuitoare este. iar versetul 14 spune clar că „omul" la care se referă Pavel este Adam: „Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră. Pavel spune că. Cei drepţi 12 Piccadilly Line este una dintre magistralele metroului londonez. care ne va feri de „a doua moarte". Şi acest lucru poate fi schiţat pe spatele unui plic. ducând la îngrijorarea lui Pavel din versetul 12 că există unii în Corint care neagă faptul că morţii pot fi înviaţi. atunci nu eşti creştin ( c f . iar noi nu putem moşteni împărăţia fără să trecem prin poarta ei. pentru noi.. bineînţeles.10). a unui Adam real din punct dc vedere istoric. La început vine „trupul firesc". o altă trăsătură a modelului C.17: „Căci." Pavel reintroduce aici ideea că păcatul." Dc ce anume am fost scăpaţi ? Am fost vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. nu fizică ( c f . unde poposim. versetul 53). atunci în câteva mii dc ani pământul s-ar acoperi de oameni care nu ar putea decât să stea în picioare. „ce roadă aveaţi atunci ? roade de care acum vă e ruşine. calea preamăririi trece întotdeauna pe cărarea suferinţei. versetul 10). deşi aluzia nu este atât de evidentă şi nu există citări directe. să spunem. îndreptarea care dă viaţă"." Viaţa spirituală începe acum. şi al doilea Adam. este intrinsecă în Romani 5.. Moartea fizică este intrinsecă scopurilor lui Dumnezeu pentru viaţa omenească pe pământ. Iar această mântuire aduce viaţa veşnică ( c f . cea de a doua prin artă şi ştiinţă. Dar putem încerca să ajungem la o lectură coerentă a textului. §52. pus în contrast cu al doilea Adam: Hristos. Cei care trăiesc în Duh sunt copiii lui Dumnezeu ( c f . ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu". Novum Organum II. spune Pavel — dacă nu ai duhul lui Hristos. cele mai evidente rezonanţe între Vechiul Testament şi acest pasaj se găsesc în Isaia 24-2714. versetul 9). deci nu este vorba. „Suspinul" lui apare din acest eşec în privinţa bunei îngrijiri şi din aşteptările implicate. aşa şi prin îndreptarea adusă de unul a venit. Şi aceste pasaje se referă la moartea spirituală şi au sens numai dacă le considerăm ca atare." Avem aici încă o paralelă între moartea spirituală. aduce moartea spirituală. este „duh dătător de viaţă" (versetul 45). nu legea în sine. J. Dacă oamenii — ca să nu mai vorbim de alte fiinţe — n-ar muri şi ar continua să se înmulţească. deşi acest pasaj nu exclude alte modele. scoţând la iveală contrastul dintre trupul nostru fizic actual. Se poate ca în această secţiune Pavel să se fi gândit la consecinţele căderii în păcat. Aşa cum mama aşteaptă bucuria naşterii. Pentru a dobândi nemurirea în forma unui trup înviat trebuie să scăpăm întâi de vechiul trup fizic ( c f .4-5). Aici ni se pune dinainte alegerea propriu-zisă: dacă vom trăi conform vechii noastre naturi păcătoase. deoarece Hristos a înviat cu adevărat. care a adus păcatul şi moartea. în ceea ce priveşte viaţa noastră fără Hristos. pasajul scoate încă o dată în evidenţă ideea rolului de călăuză (versetele 21 şi 22). Ce s-a întâmplat de am ajuns „vrăjmaşi ai lui Dumnezeu" ? „Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea. In Press. Când Pavel spune în versetul 18 că. pentru că nu arc loc în împărăţia deplină a lui Dumnezeu. sunt şi moştenitori." (Geneza 3. dar continuă subliniind că. care este veşnică.. la moartea fizică. Creaţia a fost supusă deşertăciunii nu prin propria alegere (Pavel nu crede în Mama Natură!). ne-am „îngropat cu El în moarte. cam ca pe Piccadilly Line la oră de vârf12. ci „din cauza aceluia care a supus-o" (versetul 20).. Pedepsirea pământului descrisă în aceste capitole este urmată de o judecată cosmică mai amplă.9-22 and Isaiah's Cosmic Covenant". o imagine care nu se prea potriveşte cu ideea pe care o au cei mai mulţi despre paradis! Din fericire. în New Testament Studies. dar ca să ne putem alătura acestui cântec biruitor. dar dacă vom trăi în Duh. Dacă aşa staulucrurile. dar extinde sublinierea la contrastul dintre primul Adam. aceea că va fi transformat într-un pământ nou. exact la fel cum şi Adam a avut la început un trup firesc (versetul 45). 5. Ideea morţii spirituale cauzate de păcat şi a vieţii spirituale dobândite prin Hristos este dezvoltată ulterior în Romani 5. vom muri — şi aici e vorba tot despre moartea spirituală —. şi anume „carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu. versetul 13). precum în Adam toţi mor. la o mântuire universală automată. aşa cum şi Iisus este personaj istoric ( c f . deoarece limbajul lui Pavel este pe alocuri ambiguu. De asemenea. ci mai degrabă la faptul că beneficiile mântuitoare ale morţii lui Hristos pot ajunge la toţi cei care şi-au pus încrederea în el. ce reprezintă viaţa veşnică pentru toţi cei care sunt „în Hristos". Totuşi. prin botez" (6. Ca membri ai familiei. în Scriptură. evident. Un creştineste „Hristos în persoană". şi la care se poate ajunge prin credinţă. Aş vrea să menţionez că. Dar a fost supusă „cu nădejdea că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii. Acest lucru îl face pe Pavel să se gândească mai departe la consecinţele pe care le au mântuirea noastră şi noul nostru rol de „fii ai lui Dumnezeu" pentru întreaga ordine creată: „Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" (versetul 19). „Romans 8. 2008. şi aşa cum trăim suferinţa aşteptând răscumpărarea trupului nostru în învierea viitoare. despre o moarte fizică — din fericire! De fapt. el pare foarte coerent cu modelul C. ca împreună cu El să ne şi preamărim" (versetul 17). lucru care în acest context se referă. Cu toate că o legătură cu păcatul nu este imposibilă în mintea lui Pavel. nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea" (versetul 50). cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împăraţi în viaţă prin unul Iisus Hristos. modelul C. căci Dumnezeu are putere asupra ordinii create. boldul tău ?" (versetul 55). Mai există u n moment-cheie în această secţiune. aşadar. Limbajul este consecvent şi cu ideea rolului de călăuză ( c f . sortit descompunerii fizice.4). Urmează apoi versetele-cheie 21 şi 22: „Că de vreme ce printr-un om a venit moartea. după asemănarea greşelii lui Adam. lucru demonstrat şi de relaţia strânsă de care se bucură cu Tatăl lor ceresc în familia lui ( c f . Totuşi. în cartea Genezei: „Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale. mântuirea vine la pachet. „copiii lui Dumnezeu". moarte. prima prin religie şi credinţă.18-27 Ultimul pasaj pe care trebuie să-1 analizăm a fost folosit adesea pentru construirea ideilor privitoare la ce s-a întâmplat în momentul căderii în păcat. aşteptând înfierea. In termeni grosolani. la care am făcut deja aluzie înainte. Pare că nu există niciun motiv să presupunem că Pavel sc îndoia că Adam despre care vorbeşte a fost o persoană reală — „omul" (Adam) este comparat cu „omul" Iisus. Ele nu sprijină ideea că păcatul lui Adam a adus moartea fizică întregii lumi. biruinţa ta ? Unde îţi este. aşa şi în Hristos toţi vor învia. Pavel priveşte către ziua în care creaţia însăşi va atinge acea libertate în Duh pe care copiii lui Dumnezeu o trăiesc şi pe care a explicat-o în prima parte a capitolului ( c f . în această privinţă susţinând." (1. el trebuie luat în contextul învăţăturii din Scrisoarea către romani în ansamblul său. şi creaţia aşteaptă şi suspină până când va fi îngrijită din nou cum trebuie de către omenirea mântuită. el nu se gândeşte. dar „ultimul Adam". Suntem cu toţii fie „în Adam". vom fi vii ( c f . Pavel dezvoltă în continuare ideea morţii şi vieţii spirituale şi în Romani 6. trebuie să înţelegem implicaţiile lui. ambele pierderi pot fi îndreptate parţial chiar din această viaţă. pentru toţi oamenii. moarte.28). Ruptura apărută în ordinea creată prin păcatul lui Adam devine astfel „deşertăciunea" căreia i-a fost supus pământul pentru că nu a fost îngrijit de neamul omenesc aşa cum intenţionase Dumnezeu. Viitoarea noastră înviere se înrădăcinează în întregime în faptul trecut al învierii lui Hristos. cu o generaţie la fiecare treizeci de ani. fără care nu vom moşteni trupul înviat. dar acum ne-am împăcat cu el prin moartea Fiului său ( c f . Romani 8.Africa. dar „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi" (versetul 18). dar ne continuăm drumul. pentru că păcatul a existat înainte dc apariţia legii. şi viaţa spirituală. dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul. vorbind despre moartea „omului vechi" pe măsură ce ne identificăm cu moartea lui Hristos. în această interpretare. iar Duhul. Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Iisus însuşi. în secolul al XVII-lea: „Căci prin cădere omul a căzut în acelaşi timp din starea lui de inocenţă şi din stăpânirea pe care o avea asupra creaţiei. urmată şi ea de stăpânirea glorioasă a Domnului asupra Muntelui Sion. începând cu porunca dată oamenilor de Dumnezeu în Geneză: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul. versetele 12 şi 17). şi viaţa prin învierea dată de Iisus. care va fi nimicit."13 Când se referă la „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu". In restul capitolului 5 din Romani Pavel face o comparaţie sugestivă între primul Adam. oricât de importat ar fi acest lucru. 13 Bacon. Căci. „dacă Hristos este în voi.. Apoi putem striga triumfător cu apostolul : „Unde îţi este. care în modelul B dobândesc treptat conştiinţa stăpânirii lui Dumnezeu asupra vieţii lor şi totuşi o resping ? Luat separat. vedem că în Romani 8 Pavel opune noua noastră viaţă în Duh vechii noastre naturi păcătoase. După cc Hristos va veni din nou. versetele 15-16). natural (versetul 44). şi viaţa după înviere dată de Hristos. spune Pavel. Totuşi. aşa cum noi „suspinăm în noi. este moartea" (versetul 26). „toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" (versetul 22). Cine ar putea fi ? Se poate presupune că Dumnezeu. el este ca „începătură [a învierii] celor adormiţi" (versetul 20). tot printr-un om şi învierea morţilor. care aduce viaţa veşnică. „precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii. loan 3. F. Aici intrăm în pasajul care i-a ţinut ocupaţi secole întregi pe comentatori şi pe doctoranzii în teologie! Adevărul este că nu putem fi prea dogmatici cu privire la cele ce urmează. care este chip al celui ce avea să vină. atunci noua viaţă va continua veşnic în trupul nostru înviat. unde spune că noi. aşa cum reiese clar din restul epistolei. versetele 14 şi 17). pc măsură cc ne moştenim trupul înviat. pentru că toţi au păcătuit în cl" (versetul 12). Căderea în 1 Corinteni D Acest pasaj constituie o paralelă apropiată cu Romani 5. hărăziţi să moştenească cerurile noi şi pământul nou pe care Dumnezeu le pregăteşte pentru noi. cu toate că versetul 12 arată că moartea spirituală le-a venit tuturor oamenilor prin faptul că au păcătuit. la fel cum trupul nostru muritor va fi transformat în trup înviat. ceea ce înseamnă că noua naştere pe care i-o explică Iisus lui Nicodim implică o renaştere spirituală. dar ca moştenitori alături de Hristos „pătimim împreună cu El. Pavel s-ar gândi la blestemul aruncat de Dumnezeu asupra pământului prin Adam. Fiecare persoană este responsabilă de propriile păcate.. aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii. însă în acest capitol discuţia se referă la învierea corporală a lui Iisus. pământesc. cu trupul lui destinat morţii fizice. credincioşii. versetele 19-20). versetul 14).17). când nc căim pentru păcatul nostru şi ne punem credinţa în Hristos. Identificarea lui Adam ca personaj istoric. . fie „în Hristos". evident.

dar nu şi sângele lor ( c f . acest lucru pare foarte convenabil la prima vedere. că moartea a existat pc pământ încă dc la începutul vieţii şi că cele două sunt într-adevăr legate — nu putem avea una fără cealaltă. S. în realitate nu rezolvă cu adevărat problema morală a suferinţei. viaţa ne-ar fi considerabil mai scurtă decât în prezent. că nu ar trebui să încercăm să alinăm suferinţa pe care le-o aduce atât oamenilor. ar trebui să dorim acelaşi lucru şi pentru alţii. Dacă aşezăm povestea Genezei în contextul ei. atunci interpretarea căderii în păcat poate începe să se centreze în jurul comportamentului uman antisocial sau al apariţiei conflictului.9-22 nu are intenţia de a construi castele de nisip în care în momentul căderii în păcat pe pământ ar fi avut loc schimbări fizice spectaculoase care ar fi afectat măsurarea timpului şi legile naturii. Pasajul subliniază. ca în cazul neuropatiilor ereditare. iar păcatul implică înstrăinarea de Dumnezeu. chiar şi cele unicelulare. Pentru noi. 9. Am menţionat deja că durerile naşterii au devenit mai mari pentru Eva ca urmare a căderii în păcat. am ignora voioşi tumori fatale şi am mesteca sticlă spartă cu dinţii cariaţi. „An SCN9A channelopathy causes congenital inability to experience pain". la un nou principiu al moralităţii. teologic pe care ni-1 oferă Geneza 1-3. iar acest lucru este urmat de reînnoirea legământului dintre Dumnezeu şi Noe. Waxman. Dar. aşteptarea prezentă a drepţilor care speră.. A murit înainte de a împlini paisprezece ani. ori chiar al comportamentului uman necesar pentru simpla supravieţuire. Biblia nu ne spune nici că nu exista durere înainte de păcat. nu se I l ' i ' i n Srriptură. Căderea în păcat e legată de responsabilitate morală şi păcat.2006. ale mâncării bune. Modelul C nu va răspunde fiecărei întrebări pe care am vrea să o punem. pe măsură ce creşte sensibilitatea. Durere şi moarte înainte de căderea în păcat? In cercurile evanghelice în care am fost crescut era comună convingerea că înainte de căderea în păcat nu existau durere. senzoriale şi autonome15. De exemplu. ca urmare a unei sărituri de pe un acoperiş. precum în cer şi pe pământ" (Matei 6. Nu voi spune altceva decât că. Am început să studiez biologia şi am descoperit dovezi indiscutabile. ca şi în restul Scripturii. 831-832. Primul lucru pe care îl face Noe când iese din arcă este să jertfească animale şi păsări curate ( c f . figurat. La organismele superioare. oricât de importante ar fi aceste lucruri. pp. 894-898. Abel avea şi sacrifica oi ( c f .. T. ci de o relaţie cu Dumnezeu care s-a rupt din cauza mândriei umane. Prin urmare. Pe măsură ce m-am maturizat în credinţa creştină. apărute într-o perioadă timpurie nespecificată din apariţia lui H o m o s a p i e n s (modelul B). înfrângerea morţii şi posibilitatea vieţii înainte de moarte". moartea şi boala au fost prezente dintotdeauna în făpturile vii. ca şi moartea fizică ne-au însoţit de la început. Căderea în păcat şi modelele A-E Ce consecinţe au cele spuse mai sus asupra modelelor A-E ? Din fericire nu prea încâlcite! A devenit deja evident că nu cred că susţinerea modelelor D sau E reprezintă o opţiune realistă în lumina Scripturii ori a ştiinţei.10). Din această discuţie reiese limpede faptul că Romani 8. 16 Cocs. Toate organismele. ale unui apus şi ale unei seri plăcute la teatru. fiindcă înseamnă că toate lucrurile rele din lume pot fi puse pe seama păcatului uman. făgăduinţa că slava lui Dumnezeu va fi revelată. De fapt. 26. Pain: the Gift Nobody Wants. Nature 444. 8. în spiritul căruia am fost crescut. Diane Publishing. modelul C este rezonabil „conform" atât cu datele biblice.2). la noile ceruri şi la pământul nou. cât şi modelul C ar putea încorpora foarte uşor modelul A în ceea ce priveşte căderea în păcat. din cauza mutaţiilor dintr-un anumit canal de sodiu16. şi colab. în aceste capitole avem câteva paralele tematice cu Romani 8. Am descoperit că dinozaurii sufereau de osteomielită cu mai bine de 65 de milioane de ani înainte de căderea în păcat. desigur.5 numeşte un „legământ veşnic". astfel încât moartea biologică este implicită în pasaj ( c f .G. 2006. suferind în acest răstimp dureri ca ale unei femei ce stă să nască ( c f . în care acestuia i se permite expres să mănânce toate animalele. printre speciile care au dispărut şi nu au reuşit să-şi transmită genele până în zilele noastre. dar pare mai probabil ca principala sursă a raţionamentelor sale să fi fost cartea lui Isaia.3-4). Au fost descoperiţi indivizi din trei familii pakistaneze diferite care nu puteau simţi deloc durerea. îşi băga cuţite în mâini şi se plimba pe cărbuni încinşi fără să simtă durerea. 4. Dar cred că furnizează un model de lucru rezonabil pentru a propune o istorie antropologică care să stea în spatele eseului inspirat. Această premisă ne lasă doar modelele A-C. conştiinţa durerii devine mai mare.J. după căderea în păcat. Aşa că m-am întors la Biblie şi am fost foarte surprins să descopăr că nu exista nicio dovadă pentru tiparul imagistic al stării dinainte de căderea în păcat aşa cum apare ea în P a r a d i s ul p i e r d u t al lui Milton. pp. O relaţie nu poate fi ruptă prin păcat decât dacă există înaintea acestuia. 7. Cu toate că s-ar putea să nu ne placă ideea. Creştinii cred că repetăm căderea în păcat în vieţile noastre prin faptele noastre păcătoase. de ce ar trebui să înceapă să sufere peştii din adâncul mării ca urmare a unui păcat omenesc de pe îndepărtatul uscat? într-un anumit sens. personificarea răspunsului creaţiei în faţa judecăţii. Dacă relatarea căderii în cartea Genezei este pur anistorică şi figurată (modelul A ) sau dacă este povestea înstrăinării treptate de Dumnezeu. Isaia 26. decât dacă suferinţa animalelor ar fi legată arbitrar de acţiunea umană. iar eu unul sunt bucuros să am acest model până când va apărea altul mai bun. toate acestea apărând ca urmare a neascultării din partea lui Adam şi a Evei. complexitatea creierului. aşa cum nc-a învăţat să ne rugăm: „facă-se voia ta. durerea este esenţială pentru supravieţuire. poziţia pe care o adoptasem fără să reflectez părea tot mai puţin acceptabilă. dar morţii vor trăi şi vor „cânta de bucurie" ( c f . Am aflat şi despre fosile şi am vizitat Muzeul de Istorie Naturală ca să văd miile de specimene fosile ale animalelor cu sânge care au murit acum milioane de ani. * Hrand.2-4). Apocalipsa 21. Geneza 1. Dacă aşa stau lucrurile. nu de un comportament greşit. De exemplu. nefiind responsabilitatea lui Dumnezeu. iar Noe făcea distincţia între animale curate şi necurate ( c f .Creaţie sau evoluţie Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog aşteaptă venirea Domnului. S-ar putea să fie greşit şi n-aş dori să-1 susţin mai mult decât experimental. Cei care neagă realitatea durerii fizice. Toate acestea din cauza unei simple mutaţii în gena care codifică unul dintre cele zece tipuri de canale de sodiu. J. de fapt durerea este esenţială pentru sănătatea şi starea noastră de bine8. atunci Dumnezeu încuviinţează mâncarea plantelor şi animalelor de către oameni. Astfel. 3. Avem nevoie de durere ca să supravieţuim! Dar avem nevoie cu adevărat de atât de m ul t ă durere pentru a supravieţui? Răspunsul biologic este aproape cu siguranţă „da".29-30). Pe măsură ce textul Genezei înaintează. folosirea animalelor cahrană este tot mai strâns legată de folosirea lor pentru sacrificiu.20). o stare în care nu exista durere. după părerea mea. Acest lucru este ilustrat foarte realist de acele rare afecţiuni medicale în care experienţa senzorială în general — durerea în special — este redusă sau chiar absentă. cât şi animalelor.21). însă în toate aceste povestiri.. Suntem datori faţă de întreaga ordine creată şi ar trebui să le facem altora ceea ce am vrea să ni se facă nouă. iar eu am murit" (Romani 7. După cum precizează Jonathan Moo. altfel nici nu am fi aici să discutăm despre asta. care nu e legată de sociobiologie. Sistemul nostru nervos s-a format în milioane de ani de evoluţie pentru a genera exact acele tipuri de durere care ne pot asigura cel mai bine supravieţuirea. nu există niciun indiciu că înainte de cădere nu ar fi existat moarte fizică sau obiceiul de a consuma carne.17). ne-am duce la şcoală cu meningită. Ne angajăm în activităţile de vindecare ale lui Iisus nu pentru că privim în urmă la vreo presupusă stare de dinaintea căderii în păcat. Durerea este o proprietate esenţială a vieţii biologice. în schimb. dar în acelaşi timp pot f i foarte conştiente şi de durere atunci când aceasta îşi face apariţia. ca bacteriile şi ciupercile. ca pentru toate organismele vii. ar fi o problemă mai mică dacă suferinţa animală ar fi fost conectată dc un întreg sistem al creaţiei proiectat astfel încât să ducă. nivelurile de durere experimentată au jucat un rol important în trecutul nostru evolutiv şi continuă să fie esenţiale pentru asigurarea supravieţuirii noastre în prezent. pe care le-am trecut deja în revistă în această carte. aş spune că ele nu ne duc la miezul doctrinei biblice a căderii în păcat. Problema modelelor A şi B este că tind (deşi nu în mod necesar) să-i I I i t l i urne pe oameni spre o doctrină a căderii care. Dumnezeu este cel care.9-10). British Journal of Anaesthesia 94. a bolii şi a morţii înainte de căderea în păcat sunt asemenea struţilor care-şi ascund capul în nisip. Pe scurt. ci pentru că privim înainte. atunci Romani 8 devine o prezentare a modului în care destinul pământului e strâns legat de viitorul omenirii prin ceea ce Isaia 24. Iisus însuşi a vindecat oameni ce sufereau de „chinuri şi boli" (Matei 4. conştiinţa mediului şi perceperea durerii par să crească în paralel: Fiinţele care posedă conştiinţă realizează într-un mod unic bucuriile sexului. 1999. ceea ce nu înseamnă.. „What usc is pain ?".24). Fără durere am merge cu picioarele rupte. Pacientul care a atras iniţial atenţia asupra faptului a fost un copil care dădea „spectacole de stradă". boală şi suferinţă. „A channel sets the gain on pain". pentru că dacă suferinţa animalelor a început odată cu căderea omului în păcat. 146-149. cu consecinţe profunde pentru starea spirituală a omenirii şi pentru grija pe care trebuie să o poarte oamenii pământului. Din perspectiva apologeticii creştine.P. atunci Dumnezeu rămâne responsabil moral pentru legătura dintre cele două lucruri. rolul jucat de omenirea răscumpărată în scopurile pe care le are Dumnezeu pentru pământ acum şi în viitor. La fel. Slujirea lui Iisus a ţintit întotdeauna spre aducerea binecuvântărilor împărăţiei viitoare în prezent. folosirea imagisticii durerilor naşterii. au mecanisme prin care simt ceea cc se petrece în jurul lor. că virusurile şi bacteriile erau endemice de miliarde de ani (amintiţi-vă de straturile de stromatolite) şi că variaţiile genetice ale ADN-ului înseamnă că îmbătrânirea.18). Mamiferele al căror sistem nervos lucrează ineficient şi nu reuşesc să transmită mesaje urgente de „acţiune" la creier se numără. -256- -63- . din compasiune şi pentru că durerea nu aparţine împărăţiei lui Dumnezeu ( c f . mai ales dacă sistemul nervos se dezvoltă. Indiferent cât de mult ne repugnă ideea. le-a dat lui Adam şi Evei veşminte din piele de animal ( c f . Realitatea nu va dispărea. Perceperea durerii este o consecinţă inevitabilă a sensibilităţii. unde nu va exista durere. Durerea umană şi animală. Prezentele încercări terapeutice pentru reducerea durerii la oameni şi animale funcţionează ca semne ale împărăţiei. Astfel de reflecţii nu exclud posibilitatea ca în timp ce a scris Romani 8 Pavel să fi avut în minte Geneza 3. cât şi cu cele ştiinţifice. P. durerea este practic un bine. atât modelul B. probabil.4). 2005. din simplul motiv că unele lucruri nu ne sunt spuse. inclusiv „suferinţa pământului cauzată de pedeapsa dată de Domnul pentru păcatul omului. 15 Nash. mult mai probabil subliniind ideea teologică a necesităţii sacrificiului animal numai pentru cei care păcătuiseră. De vreme ce am prefera ca durerea să ne fie alinată. a răzvrătirii şi a păcatului împotriva lui Dumnezeu. Când scriem secţiunile de discuţii în lucrările ştiinţifice obişnuim să spunem că datele noastre sunt „conforme cu" modelul particular pe care îl propunem pentru a ne explica rezultatele. în cele din urmă. Nature 444. cred eu. o realitate pe care Pavcl ne-o descrie atât de plastic atunci când este pus în faţa exigenţei poruncilor lui Dumnezeu: „păcatul a prins viaţă. pp. Este puţin probabil ca textul să se refere la vegetarianism.

Londra. Sc dovedeşte că sursa problemei ne oferă şi câteva soluţii. Grand Rapids. 1990. Hebblethwaite. 1989. încă din secolul al XIX-lea Asa Gray îi scria lui Darwin de la Harvard. R. orice plus am vrea să menţionăm — ceva ce noi. nu trebuie să rămânem tăcuţi. J. The problem of Evil — a Reader.. Evil and God of Love.. suntem puşi cu toţii în faţa provocărilor teologice privitoare la modul în care poate coexista credinţa noastră într-un Dumnezeu iubitor cu realitatea unei lumi a suferinţei... Discuţia noastră despre moartea biologică.. niciun argument nu e convingător. . nu va micşora niciodată îngrozitoarea realitate a pierderii unei persoane dragi. J. Darton. MacMillan. Londra. Oxford. ci asupra aşa-numitului „rău natural" care este implicit în procesul evolutiv17. Astăzi ne aflăm într-o poziţie mult mai bună decât a lui Gray ca să ne dăm seama câtă dreptate avea. Swinburne. Biologia este o „ofertă-pachet". 2000. şi tot ce pot face aici este să meditez la câteva din problemele implicate. pe care fireşte le vom trăi cu toţii. făcuţi din ţărână. 2005. care implică multă moarte şi suferinţă. Totuşi. oamenii. Taylor. ceva dăunător pentru starea noastră de bine. Londra. 18 Wolterstorff.M. profesor de teologic filosofică la Universitatea Yale. Blackwcll. Veniţi şi staţi lângă mine. N.. ce consecinţe practice are căderea în păcat asupra populaţiei de aborigeni din Australia. atunci am fi observat brusc o lumină apărând în Orientul Apropiat şi răspândindu-se în toată lumea. Oxford University Press. M. într-un mod uşor arid. Astfel. Pentru că există munţi. în multe feluri. 19 Fiddes. 2003. Adams. 2001. R. Londra. o responsabilitate ce nu poate fi îndeplinită decât trăind într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Ce am nevoie să aud de la voi este că ştiţi cât e de dureros. se pot spune o mulţime de lucruri. susţinând că durerea animală şi umană nu sunt trăsături ale naturii de care trebuie să ne plângem. The Problem of Evil. Argumentele care tratează această problemă sunt cuprinse în câteva demersuri de teodicee. Pe această temă se scriu cărţi întregi. indiferent dacă privim înainte sau înapoi — sau în ambele sensuri —. ca şi noi." Chiar şi după ce am făcut asemenea specificări importante. aceasta este oferta-pachet pe care o primim. Peril in Paradise.. cum numai Creatorul ar putea avea. sintetizate în clipa morţii unor stele ce explodează. un termen care se referă la încercările de a explica modul în care un Dumnezeu bun şi atotputernic poate crea o lume în care se găsesc răul şi suferinţa.). Is Nature Ever Evil?. W. Hick scrie: „Căutând să justificăm căile pregătite omului de către Dumnezeu.dacă un model ca C este corect. Spre acest subiect ne vom îndrepta acum atenţia.. unde îi găsim pe Adam şi Eva ca pe nişte oameni normali. Adams. Horrendous Evils and the Goodness of God. Londra. M. The Christlike God. (ed. New York. ca şi cum reflecţiile raţionale ar putea fi de ajuns ca să exprime suferinţa trăită dc el sau ca să facă dreptate la nivel pastoral — şi este clar că ele nu ar putea face aşa ceva. nitrogenul şi alte elemente-cheie ale vieţii. îşi pot pierde viaţa încercând să facă asta. în restul Scripturii accentul cade mai degrabă pc aşteptarea cerurilor noi şi a pământului nou decât pe privirea retrospectivă spre Eden. am găsit următoarele cărţi utile: Hick. 1999. Ar trebui să încep spunând că în abordarea subiectelor de acest tip există marele pericol ca discuţia să pară umilitoare pentru o persoană care trece printr-o perioadă de suferinţă. Pentru că este. accentul cade pe restaurarea acestui paradis imaginat. Putem 17 Scriind acest capitol. E v i l a n d t h e G o d o f L o v e . Evil. desigur. Atunci când discutăm despre căderea în păcat cu unii creştini. o parte a problemei este constituită de tendinţa comună de a ni-i imagina pe Adam şi Eva ca pe nişte supraoameni. Drees. luând în considerare toate lucrurile. Moartea este îngrozitoare. Am nevoie să aud că sunteţi alături de mine în deznădejde. în care suntem scutiţi de orice grijă şi răspundere. ai cărei strămoşi trăiau acolo cu zeci de mii de ani înainte ca Adam şi Eva să fi trăit în Orientul Apropiat ? Răspunsul scurt este. Termenul „teodicee" derivă din celebra carte scrisă de marele filosof şi matematician Gottfried Leibniz (16461716) şi publicată în 1710. P. Ad ams. ca urmare a acţiunii plăcilor tectonice. există persoane cărora lc place să se caţere pe ei. Dar modelul C sugerează că dacă am fi privit acum câteva mii de ani Pământul de pe Lună cu „ochelari pentru detectarea vieţii spirituale". SCM Press. Elphinstone. Longman & Todd. care avea de înfruntat provocări medicale grave. Dacă vă gândiţi că sarcina dumneavoastră de consolare este aceea de a-mi spune că. Evil and the Cross. Nu-1 putem raţionaliza pe Dumnezeu. Sunt sensibil la astfel de probleme. ştiinţific. sortiţi să se întoarcă în ţărână. nu spuneţi că nu e chiar aşa de rău. şi nici nu putem explica pe de-a-ntregul suferinţa şi răul. B. din care facem parte şi noi. 1994. New York.M. Asta înseamnă că aproape orice aspect pozitiv. unul dintre cei mai buni în domeniul său. Suffering and Love. p. Providence and the Problem of Evil.."18 Aş vrea să redau şi cuvintele lui Paul Fiddes. dar care. A. Suffering and religion. Acolo s-a întâmplat ceva cu urmări veşnice asupra stării spirituale a omenirii. Eerdman. Trăind noua viaţă în Hristos. reflectând asupra morţii fiului său într-un accident de alpinism: „Vă rog. dat fiind mediul planetar. spunând unui grup cât dc umilit se simte atunci când ia parte la o discuţie pe tema suferinţei. aşa cum am subliniat deja. M. Oxford. aşa încât lumea dinainte de căderea în păcat devine lumea unui stat asistenţial perfect. că nu ştim. fapt care pe mine unul mă face să mă simt uşurat. H. Past Event and Present Salvation. nu-mi sunteţi alături în suferinţă. răuCnaturaC sipro6Cema teodiceei Problema pe care o avem în faţă este cea a modului în care un Dumnezeu bun ar putea alege să creeze o diversitate biologică. trăind într-un mediu care seamănă întru câtva cu raiul pe pământ. ci mai degrabă fenomene concomitente necesare în procesul creativ. 1985. Blochcr. SPCK. Odată ce avem carbonul. fosforul. pe banca de doliu.M. Kregel. iar biologia ne este de mare ajutor în această privinţă. trebuie să vă apropiaţi. concentrându-mă nu atât asupra răului moral care apare din liberul-arbitru uman. Oxford. îmi amintesc că l-am auzit odată pe un foarte elocvent cercetător. Oxford University Press. fără să dispară. (ed. Collins. aşa că secţiunea care urmează conţine un „avertisment dc sănătate": acestea nu fac parte din tipul dc reflecţii care pot ajuta o persoană care trece printr-o perioadă de suferinţă (cu toate că ar putea-o face). printr-un asemenea proces lung şi risipitor. alt tată care şi-a pierdut un fiu în împrejurări tragice şi a scris: „în cele din urmă. în care omul devine măsura tuturor lucrurilor. Londra.). Whorton. slăbind. 1962. Milton Keynes. suntem tentaţi inevitabil să extindem simţul slab al credinţei întrun scop divin ascuns şi suveran la o hartă deschisă a providenţei. ca şi noi.V. demonică. Acolo nu-mi sunteţi de niciun ajutor. Lament for a Son. nu noi. t BvoCutia. ci vă aşezaţi departe de mine. pe măsură ce păcatul şi moartea spirituală au pătruns în lume. Este o imagine hrănită de gândirea iluministă laică. 1992. privim ca pozitiv pentru viaţa şi starea noastră de bine — va avea un minus inevitabil. Din fericire. dar având uimitoarea responsabilitate de a îngriji pământul lui Dumnezeu. Freedom."19 îmi amintesc şi de înţeleptele cuvinte ale lui John Hick din prefaţa cărţii care a devenit clasică în domeniu. în acelaşi timp. încercândastfel să „justifice căile lui Dumnezeu pentru oameni". din care o bună parte este rezultatul direct al procesului de evoluţie însuşi. Authentic. Insă aceste scenarii trec mult dincolo de orice text biblic. 1987. 1998. M.B. nu este chiar aşa de rău. Larrimore. Iată cuvintele lui Nicholas Wolterstorff. Dumnezeu este judecătorul drept al lumii.. 207. dar cred că au o valoare pastorală în pregătirea noastră pentru momentele viitoare în care vom avea de suferit. Routlcdge. oxigenul. Ca să mă consolaţi.S. Cornell University Press. Există munţi pc pământ..

Risipă în comparaţie cu c c ? Creştinii îl venerează pe Dumnezeu..M. ca leii. Fără mutaţii nu ne-am fi aflat aici. creaţia implică delegarea într-o anumită măsură a sarcinilor naturalistului ceresc { c f . Niciun animal faptul că la 518 gene analizate care toat? energia necesar? din elemente chimice. Mărimea uimitoare a universului. 22 Check. ne putem exercita responsabilitatea morală. dezmierdându-mă pe rotundul pământului lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor" (versetele 27. Toate acestea ne dau o idee referitoare la scara despre care vorbim aici. teologul Jack Haught se concentrează mai cu seamă asupra noţiunii teologice de „kenoză". sau faptul că rechinii folosesc uneori focile pe post de mingi. nici poporul lui Israel. Iar fără variaţii genetice am fi fost cu toţii nişte clone. dacă este urmat. din câte ştim noi lumea animală reală este amorală şi nu are etică. fără toate încercările transformării treptate în Hristos. să-1 omoare şi să-1 mănânce. Ideea este că. atunci eu eram ca un copil mic alături de el. Este mult mai dificil să facem generalizări atunci când avem un singur exemplu. când el a tras bolta cerului peste faţa adâncului. Recent. Primul studiu la scară largă care a urmărit descoperirea mutaţiilor cancerigene într-un eşantion dat de gene care codifică o clasă de enzime e imposibil? f?r? numite kinaze a arătat pluricclular nu poate tr?i deriv?ndu-?icodificau kinaza. Toate formele de viaţă sunt interdependente. Aşa cum am văzut. Dumnezeu care aruncă în spaţiu IO22 stele şi „pc toate pe nume le cheamă" (Isaia 40. fiind „dispus să rişte dezordinea şi devierea ce apar efectiv în evoluţia frumuseţii cosmice". Fără această rezonanţă. explozia din cambrian petre-cându-se relativ recent în istoria Pământului. ne furnizează un fundament util de la care să pornim în reflecţia pe această temă. prin care. fiind alcătuită după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. 645-646. Pe măsură ce cunoştinţele noastre ştiinţifice sporesc. de obicei.. 153-158. dc vreme cc a făcut un univers atât de vast şi atât de bătrân. înaintea Domnului. care spune: „ale melc sunt toate fiarele câmpului. din iubire. de ofertă-pachet. Trebuie să preţuim toate lucrurile aşa cum le preţuieşte Dumnezeu. dar pentru pisică sau rechin acest comportament face parte din natura lor specifică. dar Dumnezeu a fost. care să redea şi să prezică ritmul evoluţiei. Biologia este într-adevăr oexemplu a creierului. veselindumă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa lui. inclusiv de carnivorele impresionante. cu toate exemplele ce pot f i date4: Creaţie sau evoluţie Evoluţia. cu energie. „în care fiecare pas este un pas nesigur către necunoscut". Deşi în paginile cărţilor pentru copii apar şobolani neînduplecaţi şi nevăstuici răuvoitoare care-şi pot pune în aplicare planurile ticăloase. pp. Dacă organismul dumneavoastră e făcut să alerge după ceva care se mişcă. dar acest lucru se face pentru a preveni ca el să sfâşie şi alţi oameni.2007. 2007. care nu cauzează nicio boală la acestea. dar sugerează că el a ales deliberat să-şi restricţioneze puterea ca să-i îngăduie ordinii create să fie ea însăşi şi. alegând să nu ne lăsăm conduşi de pasiunile noastre animalice. creşterea treptată a nivelului de oxigen în atmosfera Pământului este importantă pentru diversificarea vieţii pe Pământ. Un leu poate fi împuşcat pentru că a sfâşiat pe cineva care a intrat în cuşca lui. atunci ar fi durat în jur dc o oră. cauzează boli atunci când sunt prezente la oameni22. Oamenii nu au fost prin preajmă ca să poată aprecia frumuseţea şi măreţia planetei şi a diversităţii ei biologice preţ de mai bine de 99% din istoria acesteia. speciaţia este un proces relativ lent. dintre care 158 au fost identificate ca producătoare de carcinogeneză20. Dc ce atunci şi nu mai devreme ? O cercetare mai profundă ar putea stabili de ce s-a întâmplat aşa. numai oamenilor. Prin urmare. Trăim într-o lume incredibil de dinamică. Este o imagine foarte diferită de cea a directorului de întreprindere industrială care face tot posibilul să reducă pierderile. într-un anumit sens. să-şi exprime „libertatea". cât de esenţiale sunt mutaţiile pentru istoria noastră evolutivă şi pentru diversitatea noastră. nici viaţa noastră. „Makc way for monkics".. Dimensiunea prezentă a universului este legată de vârsta lui actuală multiplicată cu viteza luminii. Nature 446. dar aici sunt implicaţi şi mulţi alţi factori. Din punct de vedere teologic e greu să ne dăm seama ce ar putea însemna „risipa" pentru Dumnezeu.H. ci şi durerea. Nature 447. o sarcină considerabil mai uşoară atunci când suntem dispuşi să-i permitem Duhului Sfânt să ne umple viata ( c f . Oricât de potrivită ar părea această imagine pentru un context comercial. pentru că tocmai au consumat o cutie de mâncare pentru pisici. „Guilt by association". dar indiferent de răspuns există un acord general în privinţa faptului că animalele nu sunt responsabile moral pentru acţiunile lor în niciun fel care să se asemene cu responsabilitatea umană. răul natural şi problema teodiceei Biologia este o "ofert?-pachet" PLUS Viaţa Supravieţuirea Mutaţiile sunt esenţiale pentru existenţa şi diversitatea noastră Apoptoza este esenţială pentru dezvoltare şi previne cancerul Bacteriile sunt esenţiale pentru o viaţă sănătoasă Mâncarea MINUS Moartea Durerea Mutaţiile cauzează cancer şi boli genetice Disfuncţiile apoptotice pot cauza cancer Bacteriile ne pot ucide Creşterea speciilor reactive de oxigen -> deteriorare a ADN-ului -> îmbătrânire organice sintetizate în alte organisme ajung la ele. Problema teodiceei Modul în care abordează teologii şi filosofii problema teodiceei tinde să apară din concepţia lor despre Dumnezeu şi despre interacţiunile pe care le are el cu lumea. au fost identificate 1 000 de lan?ul trofic. dar probabil Dumnezeu poate fi asemuit marelui artist din studio. cauzând boli genetice sau canccrc — costurile necesare pentru traiul într-o lume în care viaţa se bazează pe carbon. viaţa existentă pe planeta Pământ. E. de asemenea. Avantajul perceput în construirea unei teodicee coerente este acela că 20 Greenman. cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu mine este" (Psalmi 49/50. p. Aceasta nu este cruzime. Dar se poate spune că nu numai viaţa bazată pe carbon. ci doar felul de a fi al pisicii. Morţile de tot felul fac loc în mod constant vieţii. urm? ?n celule cancerigene. anume descoperirea rezonanţelor precise în carbon. Toate analogiile cu lucrarea creatoare a lui Dumnezeu sunt inadecvate. cu cele IO11 galaxii care conţin fiecare aproximativ IO11 stele. Am văzut. Uneori s-a spus că avem un Creator risipitor. -3146 . în Proverbe 8 găsim o descriere plină de vioiciune a rolului pe care-1 joacă înţelepciunea în aprecierea şi bucuria pentru ordinea creată: „Când el a întemeiat cerurile eu eram acolo. dacă am face asta. cum ar fi carbonul şi oxigenul. Apoptoza înscrise în aceeaşi?i ?n antropică. deoarece nu ar fi existat diversitatea necesară pentru ca selecţia naturală să poată opera. Dumnezeu lasă creaţia să fie ea însăşi. care uşurează sintetizarea acestuia din heliu via beriliu. Dar adevărul este că universul trebuie să fie atât de vast şi bătrân pentru ca unele elemente. Şi factorul „timp" este vital în apariţia diversităţii biologice pe care o vedem pe planeta noastră astăzi. Iar dacă Dumnezeu alege să creeze printr-un proces lung. nu pentru că leul trebuie pedepsit. un mare naturalist care se bucură de bogăţia şi diversitatea lumii naturale create de el. Odată iniţiat procesul de fotosinteză. Problema cruzimii Noţiunea de cruzime implică premeditarea şi decizia conştientă de a acţiona cu cruzime. Adesea un astfel de comportament ţine. boala şi moartea bazate pe carbon sunt joac? un rol-chcic fişă dezvoltarea normal? a organelor.19-20). Aşa cum doresc să se sfinţească într-o clipă. nu e nevoie să degradăm valoarea restului lumii biologice.. Dacă universul ar fi avut dimensiunea sistemului nostru solar.30-31). un timp evident insuficient pentru un pământ rodnic! Universul trebuie să fie atât de mare pentru ca noi să existăm. nici viaţa Bisericii. de instinctul de vânătoare. Dar toate lucrurile pe care le ştim despre Dumnezeu ne spun că nu aşa a ales să creeze. Revelaţia legii morale date de Dumnezeu în Biblie ne furnizează un model care. 21 Bowcock. una prea solidă din perspectivă teologică. este ca o mie de ani.11-12). Iar o observaţie şi mai fascinantă este aceea că versiunile mai multor gene găsite la maimuţe. Dar aceleaşi variaţii genetice ne predispun la anumite boli. chiar dacă e o minge sau o sfoară. fiindcă putem alege să n-o facem. şi o mie de ani ca o zi" (2 Petru 3. 2007. care nouă ne pare foarte lent — care-i problema ? „O singură zi. unii creştini vor şi un Dumnezeu care să fie mai mult magician. şi chiar dacă nu vă este foame. să-şi fluture bagheta ca să creeze lucruri instantaneu. nu este surprinzător că. Deoarece avem liber-arbitru. arătând la fel. Geneza 2. toate sunt complet dependente de mutaţii. atunci nu e surprinzător faptul că treceţi la acţiune după cea mai mică mişcare. să sc poată sintetiza şi în felul acesta să poată apărea viaţa. Este încă foarte discutabil dacă există o intenţionalitate animală autentică sau un „simplu" comportament animal. cincizeci de echipe de cercetare au folosit 500 000 de marcatori genetici de la fiecare dintre cei 17 000 de subiecţi pentru a identifica douăzeci şi patru de factori genetici de risc pentru şapte boli umane frecvente21. Mulţi comentatori insistă asupra atotputerniciei lui Dumnezeu. C. Nature 446. în care există o cantitate uriaşă de intrări şi ieşiri zilnice. după mine.. In expunerile antropice privitoare la acordul fin al constantelor fizice ale universului se dă exemplul descoperirii făcute de Fred Hoyle.care exemplele ar?tate aici constituie numai o mostr?. Descoperirea vieţii pe alte planete ar fi foarte utilă în acest proces. calităţi ale gândirii atribuite. Chiar dacă subliniem valoarea unică a neamului omenesc făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. dobitoacele din munţi şi boii. ar trebui să ne ferim să încercăm să ni-1 închipuim pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră când vine vorba de chestiunea risipei.26) este. în multe cazuri nederanjându-se să-i mai mănânce. A. recoltate din 210 cancere diferite.8). devine posibil să începem descrierea unor „principii de apariţie" mai generalizate. nicio particulă de carbon nu s-ar fi produs în vreo stea şi nu s-ar fi aflat aici. pp. De exemplu. Vanstone vorbeşte despre activitatea lui Dumnezeu în creaţie. prin moarte. apoi să supună acel ceva. de asemenea. Romani 7. scoate în evidenţă contrastul puternic dintre comportamentul animal şi cel uman. 840. atunci am putea fi acuzaţi pe bună dreptate de cruzime. Expresia "specie reactiv? de oxigen" se refer? la o form Problema risipei Obiecţia potrivit căreia evoluţia este un proces foarte „risipitor" nu este. creativitate şi vopsea care sare în toate părţile. W. şi este necesar pentru păstrarea abilităţilor de care pisica are nevoie ca să rămână în viaţă. şi colab. aruncându-le în toate părţile înainte de a le mânca. suferinţa. ca în cazul pisicii. un proces din care apar bogăţia şi diversitatea ordinii create.14-25). Unii oameni consideră problematic faptul că pisicile se joacă cu şoarecii înainte de a-i ucide.

Lewis a scris o frază celebră: „Dumnezeu.universul actual. începem să vorbim despre predicţie în procesul evolutiv. dar aceasta este o „descriere poetică şi plină de simboluri a armoniei şi păcii care vor domni la venirea epocii mesianice"24. ori care au fost folosite de Dumnezeu pentru a le arăta acele porţiuni din viaţa lor în care au dat dovadă de neascultare şi care aveau nevoie să fie îndreptate. inclusiv de a administra regnul animal. Dar Dumnezeu pregăteşte ceruri noi şi un pământ nou. Pe lângă indiciile din pasaje ca Romani 8. definită de propria fiinţă. nu există îndoială că durerea şi suferinţa umane pot fi folosite pentru aducerea oamenilor la o credinţă mântuitoare sau. Atât cât sunt în lume. Trebuie să fac. într-o ordine creată cu deviaţii precare de la voinţa Creatorului vor exista cu siguranţă victime. Oferă. nu din cauza păcatului. de ce nu-ţi scoate blândul tău Creator spinul din labă? Dar ce fel de spin e acesta? Şi. există pc baza voinţei lui Dumnezeu şi îşi primeşte sensul din scopul lui". dar problema acestora va fi tratată diferit de diferiţi gânditori din domeniu. scrisă pe o mulţime de foi aruncate în jurul ei pe podeaua sufrageriei. sunt consecinţele libertăţii de dezvoltare acordate creaţiei. în schimb „dezordinea şi devierea" ordinii. şi a uns cu tină ochii orbului. medical sau în vreun alt fel. Prin contrast. de s-a născut orb ? » Iisus a răspuns: « Nici el n-a păcătuit. iar cele mai bune aspecte ale ei se vor desăvârşi în împărăţia lui Dumnezeu. şi în cele din urmă întreaga ordine creată va fi răscum-pârfttă. când Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. textul biblic e caracterizat de un realism pământesc atunci când descrie ordinea creată. el nu a creat raiul — în schimb.S. Austin Farrer întreabă cu multă însufleţire: „Săracă. Viziunea mea reflectă o expresie oarecum mai solidă a atotputerniciei lui Dumnezeu. oportunitatea unei fapte de milostivire în actuala epocă a răului. Şi zic: « Planul meu va dăinui şi toată voia mea o voi face »" (Isaia 46. Aici ideea nu este una a păpuşarului divin. Nu are doar valoare instrumentală. zicând: « învăţătorule. ca să nu mai vorbim de toţi descendenţii lor din nenumăratele cărţi de acest gen pentru copn. Era o lume bună.Dumnezeu nu mai este responsabil direct pentru defectele ordinii create. 232. în schimb. Astfel de pasaje generează o viziune „puternic intenţională" a lui Dumnezeu în relaţie cu creaţia lui în general şi cu poporul lui în special. Aşa cum am menţionat deja. ceea ce am putea numi o viziune „slabă intenţional" a interacţiunii lui Dumnezeu cu lumea. Autorul ceresc scrie scenariul şi dăruieşte universului proprietăţile susţinute continuu de el. lumină a lumii sunt. ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. C. până este ziuă. pe care am rezumat-o în capitolul 2. unde nu va exista durere sau suferinţă. Ca o observaţie pragmatică. cine a păcătuit.1: „Şi trecând Iisus. alături de Flopsy. p. Bible Commentary. cu limitatele noastre cunoştinţe umane. După cum vom analiza pe scurt în capitolul următor. Să nu mă înţelegeţi greşit.. ascunsă. Nashville. dar sunt conştient şi de faptul că tigrii pot ucide." în relatările evanghelice Iisus vede boala ca pe un rău.. pentru aceste victime având în vedere un tip de împlinire la sfârşitul timpului. acesta sau părinţii lui. în care Iisus va fi în cele din urmă Domn. ci a unui Dumnezeu care înzestrează activ universul cu toate proprietăţile şi potenţia-lităţile carc-i pun în practică voinţa." Lumea vie este o ofertă-pachet. Autoarea J. în frumoasa lui carte E v i l a n d t h e C r o s s .. Isaia nu vede nicio contradicţie în a spune despre împărăţia mesianică. dar identifică drept victime ale evoluţiei acele vieţi animale care nu au avut niciodată oportunitatea de a înflori. în această viziune nu există.K. ceea ce înseamnă pur şi simplu că oamenii vor putea locui în pace. » Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Şi i-a zis: « Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâl-cuieşte: trimis). ci mai degrabă în contrast cu împărăţia deplină a lui Dumnezeu. strigă în durerea noastră. loan 9. exacerbând astfel tendinţa spre senti-mentalizare. Tennessee. cât ar mai rămâne din labă ? Cât din creaţie ? Cum ar fi un univers fizic din care s-ar înlătura interferenţele între sisteme ? N-ar mai fi deloc un univers fizic. cu toate că nu ne sunt date detaliile privitoare la ce implică exact acest lucru. Aşa că Dumnezeu a creat o lume dură. o lume care se potrivea perfect cu scopurile lui. Nc sunt comune viaţa şi moartea. a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat. Aş spune că o viziune robustă a atotputerniciei şi suveranităţii lui Dumnezeu asupra ordinii create se potriveşte mai bine cu doctrina biblică a creaţiei. ele au o valoare intrinsecă legată de fiinţa lor. îmi place acest gen de literatură. O parte a problemei ce apare chiar şi la simpla discutare a acestei chestiuni este aceea că oamenii trăiesc adesea în oraşe mari. Cu siguranţă nu este o lume în care oricine îşi poate permite să se simtă mulţumit şi satisfăcut. (ed.. nu văd nicio nevoie de a înveşmânta lumea diversităţii biologice cu limbajul dramatic al pătimirilor lui Hristos. Corpurile noastre conţin aproape sigur molecule derivate din corpurile unor oameni morţi demult. E adevărat că Isaia îşi închipuie împărăţia mesianică drept locul unde „lupul va paşte la un loc cu mielul. loc pentru „kenoză" în contextul lucrării de creaţie a lui Dumnezeu. Facem cu toţii parte din acel lung lanţ trofic fără de care biosfera nu poate funcţiona. departe de lumea animalelor sălbatice. dar pe de altă parte cred că ar trebui să ne ferim de sentimentalizarea exagerată a lumii animalelor. fiind ucise de timpuriu de către prădători. spre slava noastră" (1 Corinteni 2. şchiopă-tândă lume. In al doilea rând. Prin contrast. Şi alţi teologi reformaţi formulează viziuni similare. Propun o abordare teologică diferită în privinţa organismelor vii în ceea ce priveşte prezentul. Poate că orbirea omului era congenitală. ca să folosesc expresia lui Jack Haught. al victimelor evolutive şi al nevoii de mântuire a animalelor care au avut parte de „vieţi neîmplinite". atunci nu mi se pare că ar avea prea mult sens să vorbim despre un Dumnezeu creator care nu a ştiut şi nu ştie ce se va petrece în creaţia lui. Mai mult. ci doar o recunoaştere a faptului că ele pot oferi ocazii speciale pentru creşterea spirituală în această „vale a facerii sufletului".1. dac-ar fi scos. care vor pune în aplicare scenariul. are valoare proprie.. lucrările celui ce m-a trimis pe mine. ca o piesă cu pătimirile lui Hristos ce implică „măcelărirea nevinovaţilor". In această perspectivă. Desigur. indiferent dc cauză. de pildă. Mai întâi. când nimeni nu poate să lucreze. îi îndeplinesc perfect intenţiile şi scopurile. 23 Southgate. Personal. în al treilea rând. Valoarea bacteriilor stă în natura lor intrinsecă.). Suntem fiinţe legate unele de altele. Dumnezeu a fost singurul care s-a putut bucura de prezenţa vietăţilor pe pământ. Detaliile cărţilor au fost stabilite pe măsură ce acestea erau scrise şi multe dintre ele ar fi putut arăta altfel. aşadar. îi sunt îndatorat lui Christopher Southgate pentru o ver- liunc de dinainte de tipar a capitolului său din acest volum. posibilitatea de a face predicţii în unele sisteme biologice începe să pară mai realizabilă. fără a schimba structura generală a intrigii.25)." Cei mai mulţi creştini care au trecut prin pelerinajul vieţii îşi vor aminti experienţele în care durerea sau suferinţa de un oarecare fel i-a trezit din trândăvia spirituală. Peters T. Henri Blochcr. Este o lume în care există durere şi moarte şi o mulţime de încercări pentru confortul şi starea noastră de bine. aşadar. Evil. că vine noaptea. un lucru care până de curând ar f i fost considerat nerealist. Fără durere nu există câştig. apărută odată cu Winnie the Pooh. pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci.7). suntem parte a marii magazii de informaţie genomica.10). Ştiu că aceasta a fost experienţa mea. Acesta este adevărul suprem ce reprezintă „înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu. G. Pentru teologul Christopher Southgate această viziune nu merge suficient de departe23. Broadman Press. a răului. ea nu aparţine epocii care va veni. prin aceasta refe-rindu-se la victimele procesului evolutiv. şi o bună parte din noi conţine molecule reciclate de la animale şi plante moarte. în care creaţia se îndepărtează de voinţa lui. fiecare pagină a Vechiului Testament ne aminteşte de încântarea lui Dumnezeu pentru toate făpturile creaţiei sale. că „nu va fi acolo leu" (Isaia 35. care scoate în evidenţă încrederea lui Dumnezeu în crearea şi sprijinirea proprietăţilor materiei. Aici e loc din belşug pentru speculaţii. Fiecare organism operează în propria nişă ecologică şi îşi exprimă natura specifică. leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni" (Isaia 65. în Bennet. dar adevăratul răspuns este acela că nu vom afla asta decât atunci când vom ajunge la momentul respectiv. Holmes Rolston vorbeşte despre o creaţie cruciformă ( „ o creaţie formată prin cruce"). care apare nu ca o consecinţă a răului moral produs de acţiunile oamenilor cu liber-arbitru. „. Southgate scrie că „aceste vieţi torturate şi frustrate cer cu siguranţă mântuirea din partea Dumnezeului care a generat ordinea evolutivă". Cum arată. împărtăşim acelaşi cod genetic şi carne şi sânge foarte asemănătoare. a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii lui l-au întrebat. proprietăţi care. dacă suntem creştini. într-un alt pasaj. Dumnezeu spune prin profetul Isaia: „De la început eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. 2008. de fapt. cu tot binele şi răul. . Rolston sugerează că suferinţa trăită de nenumărate creaturi pe parcursul procesului evolutiv este răscumpărată de şansa la viaţă pe care o oferă ea altor vietăţi din ecosistem. tinde să promoveze o perspectivă particulară asupra procesului evolutiv însuşi care generează ceea ce numim „victime evolutive". Pe aproape tot parcursul istoriei planetei noastre. aşa cum ne spune Geneza. Trebuie să admit că nu mă simt în largul meu când văd asemenea încercări umane de a pătrunde în arta contabilităţii divine. Cottontail şi Peter. ca mijloc prin care Dumnezeu poate intra în viaţa noastră. Concepţia biblică despre Dumnezeu înfăţişează pe cineva care ştie sfârşitul încă de la început. în suveranitatea lui. Scriptura este foarte tăcută în ceea ce priveşte viitorul răscumpărat al animalelor şi plantelor. în care ne aflăm. Aceasta este „intenţionalitatea puternică" a autorului. » Acestea zicând. a creat universul actual ca o pregătire pentru noile ceruri şi noul pământ. Piglet şi Tigger. poate folosi astfel de lucruri pentru un rezultat pozitiv nu este deloc un motiv să neglijăm combaterea durerii şi suferinţei. dar. Valoarea unui urs stă în caracteristicile lui unice. Nu există nimic accidental în direcţia generală a ordinii create şi nici în îndeplinirea planului lui Dumnezeu de a-i da omenirii rătăcite mântuirea prin Hristos. ci din cauza neîmplinirii eshatologice. într-un anumit sens. aşa cum se spune în Geneza 1. fiecare organism este valoros pentru Dumnezeu ca parte a ordinii create de el. C. După cum scrie John Hick. faptul că Dumnezeu. teodiceea cu un Dumnezeu care a stabilit pentru lume intenţii şi scopuri care sunt şi vor fi îndeplinite prin ordinea creată ? Asta ne aminteşte de ideea lui John Hick despre lumea prezentă ca „vale a facerii sufletului". 1971.9). Aceasta este o caracteristică a britanicilor. pentru că Dumnezeu nu-şi neagă în niciun fel propria natură în cursul procesului creator. dar soarta lui Harry Potter şi a lui Voldemort au fost prezente în scenariu de la început. provocată de variaţii genetice. cel puţin în principiu. Este o lume în care dependenţa de harul lui Dumnezeu este singura opţiune sigură. avem în mod evident datoria de a ne îngriji de întreaga ordine creată. şi epoca ce va veni — împlinirea împărăţiei lui Dumnezeu — este cea care arată cel mai limpede caracteristicile „răului natural". Rowling povesteşte că înainte de a începe să scrie cele şapte romane H a r r y P o t t e r avea în minte planul general al întregii serii şi schiţa în mare. cred că ştiinţa se potriveşte din ce în ce mai mult cu o astfel de viziune. nici părinţii lui. nu e util doar pentru că slujeşte într-un anumit mod scopurilor noastre. Dacă noi. urşii pot sfâşia şi chiar şi porcii sălbatici pot fi extrem de violenţi. Cred că această tensiune între epoca actuală. toate vietăţile îşi dau viaţa pentru altele. 24 The Broadman Evolution and Genocide. fiecare creatură joacă un rol al ei în istoria generală a evoluţiei — noi. Pe de o parte. în conformitate cu planul lui desăvârşit. Astfel de pasaje nu intenţionează să ne furnizeze istoria naturală a împărăţiei desăvârşite a lui Dumnezeu. Este o lume în care creşterea morală şi spirituală e posibilă — este mai degrabă o tabără de antrenament decât una de vacanţă. Southgate nu are nicio problemă cu durerea şi moartea apărute în procesul evolutiv. făpturile vii. Este megafonul lui. o lume care trebuia şi trebuie să fie supusă de oamenii creaţi după chipul şi asemănarea lui. mai mult decât ar fi putut părea cu numai un deceniu în urmă.

ducând astfel şi la mântuirea pământului însuşi. Exista. ghidul ne îndemna să găsim o moschee dintr-un anumit sat. Mişcarea a apărut în conştiinţa publică la începutul anilor 1990. Aşadar e posibil ca oferta biologică pachet pe care o avem. William Dembski. în cele din urmă au ajuns amândoi să-şi pună încrederea în Hristos. ce nu poate fi dobândit decât în felul acesta. pe cealaltă coastă a dealului. Aşa cum Domnul nostru Iisus a fost făcut „desăvârşit" sau „complet" prin suferinţă. conducându-1 în „vremea ce va veni". ca şi mine. De ce nu putem avea viitorul acum ? Dintr-un anumit motiv. ca alternativă la evolutionism. gazda mea s-a dus acolo după câteva zde. deşi are influenţe şi în alte părţi. A adus-o să locuiască alături de ei într-o casă de lângă Tokyo şi. fără niciun recurs la Dumnezeu sau la vreo entitate supranaturală. cineva poate fi în legătură cu Dumnezeu prin propria suferinţă şi în acea suferinţă. care aparent oferea interpretarea corectă. scrisă de acelaşi autor. ne-am întrebat brusc dacă nu cumva mai există o moschee în sat. A reieşit că prima moschee. Ca urmare a traumei. cel mai greu lucru atunci când faci un traseu în altă ţară este găsirea punctului de pornire al traseului. am observat o Biblie pe bancheta din spate şi aşa am ajuns în curând să purtăm o conversaţie din care am descoperit că era creştin. mai vizibilă. -3146 . prin harul lui Dumnezeu. a fost suficientă pentru a face ca întreaga poveste să devină incoerentă. ca să înţelegem pe deplin toate motivele metodelor divine folosite pentru atingerea scopurilor lui Dumnezeu — cum am putea ? Dar într-o bună zi. îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste. unde nu se găseau decât lămpi mici. la fel. soţia lui a suferit o cădere nervoasă severă. cea „incorectă". în care critică teoria evoluţionistă. rolul teoriei cuantice în fizica actuală oferă o analogie bună. în Statele Unite programa este controlată într-o măsură semnificativă de consiliile şcolare locale. Mult mai târziu mama ei. cu sediul la Discovery Institute din Seattle. Să fim în legătură cu realitatea făcută de Dumnezeu. dat fiind stadiul actual al cunoştinţelor noastre. înainte de a muri. în cele din urmă a găsit-o în viaţă într-un adăpost pentru sinistraţi. Există un bine mai mare. Când am urcat în maşina lui. să f i e cu adevărat singura modalitate prin care să se poată forma oameni cu adevărat liberi. In măsura în care este legătură. Pennsylvania. adusă la zi recent în T h e E d g e o f E v o l u t i o n (2007). Pentru aceia care. să nu uităm că Hristos a luat asupra lui toată durerea şi agonia morţii fizice şi spirituale. primul copil li s-a născut mort. Să găsim moscheea a fost destul de uşor. membrii acestuia le-au cerut profesorilor să predea PI în paralel cu teoria 25 The Wedge Strategy. In timp ce aşteptăm. astăzi centrul de operaţiuni al activităţilor PI. O bucată de informaţie mutantă. restul vine de la sine. slavă veşnică covârşitoare" (2 Corinteni 4. negăsind altă vindecare pentru durerea lor în afară de cruce. De ambele părţi familiile s-au opus noii lor credinţe. dar din alte motive. a ieşit la iveală toată povestea călătoriei spirituale făcute de el şi familia lui. mai presus de orice. fiindcă lacrimile ce mi se prelingeau pe faţă în timp ce-1 ascultam erau mai puţin vizibile. cu toate că într-o bună zi s-ar putea să reuşim acest lucru. dar şi pentru că fundalul doctrinei biblice a creaţiei. dar nimic altceva nu s-a mai potrivit cu descrierea din carte. a sporit în anii 1990 prin câteva procese prin care consiliile unor şcoli din Statele Unite au încercat să promoveze predarea teoriei PI în şcoală. Situaţia se complică prin separarea strictă între religie şi stat existentă în Statele Unite. Desigur. când stăteam aşezaţi cu picioarele sub noi. când îl vom vedea „faţă către faţă" (1 Corinteni 13. a scris mai apoi cartea D a r w i n o n T r i a l . chiar şi în suferinţă. 1998. Johnson a descoperit cartea lui Richard Dawkins T h e B l i n d W a t c h m a k e r şi. de la Princeton Theological Seminary. oricum nu în această viaţă. poate că unele dintre piesele lipsă vor fi completate. indicaţiile d i n ghid căpătau sens. astfel că. O perspectivă mai matematică a fost adusă de un alt lider american al mişcării PI. chiar dacă este o legătură dureroasă. Washington. The Center for Renewal of Science and Culture. Ne-am oprit să discutăm cu imamul moscheii. durere şi suferinţă. Era la fel de derutat ca şi noi. astfel încât să poată răspunde liber iubirii lui Dumnezeu şi să-1 cunoască pe vecie? Nu vom şti niciodată răspunsul la această întrebare. situaţia ar arăta foarte diferit. O informaţie corectă a readus totul la normal. M-am bucurat de întunecimea din restaurant. dar nu i-a putut găsi casa dărâmată — întregul cartier fusese distrus. Acum câţiva ani ţineam un seminar de cercetare într-o universitate din Japonia. răul natural şi problema teodiceei Am fost mereu surprins să întâlnesc creştini care au ajuns la credinţă prin suferinţă. Curând după căsătorie. care încadrează această carte. cel dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi. au o viziune solidă despre paternitatea şi suveranitatea lui Dumnezeu asupra ordinii create. Totuşi. în parte pentru că ridică un set de probleme oarecum diferite de cele pe care le-am studiat până acum. aceasta este speranţa de viitor a tuturor celor care şi-au pus nădejdea în Hristos. dar în prezent nu putem încorpora teoria cuantică în logica şi experienţele umane normale. aceşti promotori. aşa încât să putem fi eliberaţi de asuprirea păcatului. Au vizitat-o mereu la spital şi. punând acolo oameni desăvârşiţi ? în fond. In anii 1990.9). viitoarea familie mântuită a lui Dumnezeu poate fi întemeiată numai prin cruce. SUA. incitat de retorica antireligioasă a lui Dawkins. iubire. în cele din urmă 1-a găsit pe Hristos.16-17). Spre deosebire de programa naţională ce caracterizează sistemul de învăţământ din Marea Britanie şi din alte ţări europene. este bună. să trecem de cimitir şi apoi să găsim poteca spre stânga. Mişcarea PI a luat o amploare semnificativă în 1996. când un biochimist catolic de la universitatea Lehigh. „Teoria proiectului promite să răstoarne influenţa sufocantă a viziunii materialiste despre lume şi să o înlocuiască cu o ştiinţă în consonanţă cu convingerile creştine şi teiste. în măsura în care este dureroasă. fiind într-o vacanţă la munte în sud-vestul Turciei. poate că dacă am avea câteva piese în plus din mozaicul problemei răului natural. răul şi suferinţa lumii. nu avem în mână toate piesele acestui puzzle. se afla în oraş când acesta a fost distrus în mare parte de un cutremur de pământ. La sfârşitul anilor 1990 au lansat „strategia blocajului". După încheierea seminarului. ne furnizează baza pentru o critică adecvată."25 Profilul politic al PI. în măreţia lui. urmărind instrucţiunile din ghidul nostru de încredere. îngrozită. Aflat într-o vizită la Londra. După o discuţie ameţitoare şi alte câteva explorări lipsite de succes. ne aduce nouă. iar drumul era foarte bun ? Drumeţiile montane în acea parte a Turciei nu reprezintă încă o metodă curentă dc relaxare. gazda mea m-a invitat la masă într-un restaurant local. Acest lucru a dus la un tratament prelungit la un psihiatru care s-a dovedit a fi creştin. când el avea maşină. el a gustat moartea pentru fiecare om" (Evrei 2. „Proiectul inteligent" este o mişcare antidarwinistă ce caută să identifice exemple foarte clare ale unui proiect în organismele vii. anume ideea că totul poate fi explicat prin ştiinţă. Aşa cum ştiu toţi excursioniştii. şi noi suntem chemaţi să călcăm pe urmele lui. mai presus de orice măsură. trăind în căldura unei familii creştine. Deocamdată trebuie să aşteptăm răbdători răspunsurile pe care nu le-am primit încă. înseamnă să fim în contact cu el. nu este. uşor şi trecător. chiar dacă omul nostru cel din afară se trece. care presupune absenţa educaţiei religioase din şcoli. Suferinţa poate fi privită ca un semn al distanţei noastre faţă de Dumnezeu.12). împreună cu alţii. Mai târziu. Michael Behe. Astfel. Cu vreo două săptămâni înainte de a scrie aceste rânduri. care trăia singură în Kobe. mama lui s-a îmbolnăvit de cancer şi a venit dintr-un oraş îndepărtat să se interneze într-un spital nu departe de gazda mea. Drumul către cerurile noi şi pământul nou trece prin cruce. mâncând t a m p a r a . doar cu hainele de pe ea — pierduse totul. Johnson a fost deranjat cel mai mult de presupunerea lui Dawkins venită din filosofia naturalistă. lansată printr-o serie de cărţi scrise de un profesor de drept de la Universitatea din California. fusese construită după publicarea ghidului. De ce nu poate crea Dumnezeu noile ceruri şi noul pământ fără moarte. Odată ce l-ai găsit. în acest caz. Phillip Johnson. aşa că am reuşit să facem o plimbare minunată. Uneori chiar şi o singură piesă de informaţie în plus poate lămuri o situaţie altfel derutantă. în funcţie de răspunsul pe care îl dă fiecare persoană suferinţei. a scris o carte intitulată D a r w i n ' s B l a c k B o x : t h e B i o c h e m i c a l C h a l l e n g e t o E v o l u t i o n (1996). Dintr-o perspectivă utilitaristă. Dar cât de diferit este când aceeaşi durere apare din pricina unui prieten şi nu din puterea nepăsătoare a naturii. Aşa cum nu putem găsi un înţeles în teoria cuantică. pentru ca noi să putem cunoaşte viaţa adevărată acum şi să avem atât dc multe de aşteptat: „Ci pe cel micşorat cu puţin faţă de îngeri. Căci necazul nostru de acum. s-o luăm prin dreapta ei. s-au asociat cu Centrul pentru Reînnoirea Ştiinţei şi Culturii. Seattle. „i se cădea aceluia. mă plimbam cu soţia mea. din pricina morţii pe care a suferit-o. Odată porniţi de la moscheea corectă. care este deasupra realităţii şi este. a găsit tipuri diferite de suferinţă pentru a aduce o întreagă familie la o viaţă nouă. Pentru o ilustrare ceva mai ştiinţifică a aceleiaşi idei. „De aceea nu ne pierdem curajul şi. ca să desăvârşească prin pătimire pe începătorul mântuirii lor" (Evrei 2. bolii şi morţii trebuie să fie a t â t de mare pentru a duce familia mântuită a lui Dumnezeu. SUA. funcţionează perfect ca teorie — toate experimentele îi confirmă predicţiile. The Discovery Institute. Cea mai mare enigmă teologică pentru noi este motivul pentru care costul în termenii suferinţei. scrie autorul Scrisorii către evrei. pe Iisus. în principal o mişcare americană. unde Hristos a luat asupra lui tot păcatul. sau ceva foarte asemănător cu ea. Atunci când în Dover. căci suntem supuşi cosmosului prin simplul fapt că suntem creaturi. deci invizibilă. în cerurile cele noi şi în pământul nou. următoarea reflecţie a lui Diogenes Allen. pentru care sunt toate şi prin care sunt toate. afirmând că scopul Centrului nu este „altul decât demontarea materialismului şi a moştenirii lui culturale".10). a început şi ea să creadă în Domnul Iisus. între timp. Domnul. ar putea fi extrem de potrivită pentru încheierea acestui capitol: Prin Hristos e posibil să înţelegem modul în care este prezentă iubirea Tatălui în toate lucrurile. prin suferinţă. Proiectul inteligent si ordinea creaţiei Am lăsat cu bună ştiinţă la urmă analizarea teoriei proiectului inteligent (PI). El şi soţia lui proveneau din medii budiste. prin viaţa în această „vale a facerii sufletului". prin răspunsul liberului-arbitru. Dar chiar şi posibilitatea unui răspuns afirmativ ne furnizează o teodicee foarte puternică. scoţându-le în faţă ca dovezi ale existenţei unui proiectant. De ce voiam să mergem pe jos prin vale. a fost ales un consiliu şcolar favorabil predării teoriei proiectului inteligent. „Căci ducând pe mulţi fii la mărire".Creaţie sau evoluţie Evoluţia. în cărţi ca T h e D e s i g n I n f e r e n c e : E l i m i na t i n g C h a n c e T h r o u g h S m a l l P r o b a b i l i t i e s (1998) şi T h e D e s i g n R e v o l u t i o n (2004). alese prin vot popular.

un promotor al PI în Marea Britanie. Debating Design — From Darwin to DNA. 12 septembrie 2005. Acest fapt a dus la proteste din partea părinţilor. Dembski. Behe spune că. Complexitatea ireductibilă Michael Behe sugerează că în sistemele biologice există unele entităţi atât de complexe încât n-ar fi putut evolua „din întâmplare" (prin procesele darwiniste). „What every theologian should know about creation. ceea ce înseamnă că probabilitatea matematică a apariţiei unei astfel de entităţi brusc. alte secvenţe biochimice şi. desemnat de preşedintele Bush.. fără a implica în mod necesarcredinţa în Dumnezeul credinţei creştine. progrese pe care le-am trecut în revistă în capitolele 3-528. 1996. Flagelul bacterian Există câteva probleme legate de aceste afirmaţii. sistemul imunitar. teoria ta ştiinţifică nu-1 afirmă pe Dumnezeu într-o formă sau alta: ai sugerat că proiectantul ar putea fi un fel de extraterestru rău. teoria evoluţionistă nu e capabilă. încât sistemul în cauză trebuie să fi apărut „dintr-un proiect". Prin urmare.. Căci aceasta este într-adevăr o mişcare cu un set deosebit de propuneri. Cu toate că în capitolele următoare ale cărţii autorul apără PI. Frec Press. sau cine mai ştie ce. Nu există nicio posibilitate ca el să f i putut evolua prin „numeroasele. Harvard University Press. W. cu toate că în altă parte susţine că „teoria proiectului inteligent este perfect compatibilă cu originea comună"30. capitolul 6 arată mai degrabă ca un text creationist standard. şi de vreme ce este imposibil ca ceva atât de complex ca flagelul să apară pe deplin format printr-un mecanism evolutiv. Oxford. la un proces foarte mediatizat. aşa încât să nu le atribuim oamenilor ceea ce sperăm noi că s-ar putea să susţină. cit. în special în ceea ce priveşte opoziţia fermă faţă de teoria lui Darwin. lucru ilustrat în următorul schimb de opinii publicat în T h e G u a r d i a n . Dar.. deoarece.darwinistă a evoluţiei. Cu toate că prin exportarea ideilor din Statele Unite ele sunt prezentate uneori de către interpreţii europeni drept un alt mod de a formula argumentul tradiţional al proiectului. are pregătire de pastor al Bisericii Unificării fondate de Sun Myung Moon. într-un strămoş comun nouă şi maimuţelor şi într-un rol semnificativ al selecţiei naturale în procesul de evoluţie. evolution and design". 29 Dembski. deoarece „nu este ştiinţă" şi „nu întruneşte regulile esenţiale care limitează ştiinţa la explicaţii naturale ce pot fi testate". de vreme ce promotori mai recenţi ai PI susţin că ideile lor sunt strict ştiinţifice. The Design Revolution. Ca în orice mişcare de idei... IntcrVarsity Press. Dar. O structură de complexitate ireductibilă este definită dc Behe drept „un singur sistem compus din câteva părţi bine asamblate care interacţionează între ele şi contribuie la funcţia de bază. în timp ce „organismele au trecut printr-o transformare în cursul istoriei naturale". vezi capitolul 7. William Dembski susţine că. între scriitorii teoriei PI există o diversitate considerabilă de opinii. alţii ar putea pretinde că e extraterestru. W. PI nu este acelaşi lucru cu creaţionismul pământului tânăr. Cred foarte mult în citirea cu atenţie a scrierilor publicate de fiecare mişcare pentru a putea înţelege care sunt pretenţiile iniţiatorilor. p. de tipul mecanismelor biochimice implicate în coagularea sângelui. Boston. în anii 1990. reia multe din argumentele standard ale creaţionismului împotriva a ceea ce el numeşte „macroevoluţie" şi „origine comună". Printre promotorii PI se numără şi agnostici. 30 Dembski.. Ruse. unele dintre ele fiind deja trecute în revistă în această carte.. M.J. J. flagelul bacterian. în The Creationists. vreo putere n e w a g e . cu toate că o vom face într-o măsură mai mare din perspectiva teologiei biblice a creaţiei. . cu toate că mass-media din Marca Britanie confundă adesea teoria proiectului inteligent cu creaţionismul. Sugestia mea este aceea că afirmaţia lui Phillip Johnson din 1996 este absolut exactă. 31 Behe. luteran practicant. cred că această afirmaţie este nedreaptă faţă de promotorii PI. unde John Sutherland 1-a intervievat pe Michael Behe9: Sutherland: Nu e un secret că eşti catolic. Cu toate că mi se pare plăcut să cred că este Dumnezeu. PI este o formă de „creaţionism episodic"."31 Prin urmare. măruntele modificări succesive" pc care le imagina Darwin pentru etapele procesului evolutiv. care susţin explicit că PI este o idee strict ştiinţifică. inferând că atunci când sunt identificate astfel de sisteme de o complexitate ireductibilă. Cambridge. Judecătorul a decis că PI nu mai poate fi predat în şcoli. M.. The Guardian. în principiu. Jonathan Wells. un sistem care încetează să mai funcţioneze dacă o singură parte este îndepărtată"33. op. Scriitorii care susţin PI constituie şi ei un grup eterogen în privinţa convingerilor religioase şi a teologiei. aşa cum vom vedea. în 1996. John Lennox. trebuie să fim atenţi atunci când evaluăm viziunile promotorilor PI. 28 Lennox. PI e un „văr primar" al creaţionismului. Un înger sau vreo forţă satanică. cred că ar f i cinstit să spunem că. Scopul meu în acest capitol nu este acela de a detalia istoria şi politica mişcării PI26. iar fiinţele umane au fost create într-un mod special"29. la o analiză generală. R. 26 O sarcină îndeplinită dc Numbers. caz prezidat de judecătorul Jones. deoarece ele prezintă o gamă foarte variată. 32 Numbers. aşa cum înţeleg eu lucrurile. Transactions 3. 27 Cf. deşi ei consideră că argumentele lor inferează necesitatea proiectului şi. 2007. New York. M. „această transformare s-a petrecut în limite stricte. Darwin's Black Box. prin urmare. La fel. W. Free Press. pp. De fapt. despre aceste entităţi se spune că sunt „de o complexitate ireductibilă". Behe oferă mai multe exemple. 2007. 384. un proiectant (nespecificat). PI reprezintă renaşterea unui anumit tip de teologie şi prin urmare trebuie privit în această lumină. în cadrul mişcării există o ezitare în privinţa identificării „proiectantului". scriind: „E greu să ne imaginăm cum ar putea exista dovezi mai puternice pentru originea comună a cimpanzeilor şi oamenilor. un alt cercetător de la Discovery Institute. părând să nu fie la curent cu progresele recente făcute în genetică şi în interpretarea datelor fosile. Scrierile lui Phillip Johnson conţin multe din argumentele tradiţionale împotriva evoluţiei ce pot fi întâlnite şi în scrierile creaţioniste. 2004. din întâmplare. se poate „deduce un proiect". 2004. Downers Grove.A. îi vom lua în considerare aici din punctul de vedere al ştiinţei. de vreme ce astfel de sisteme pot funcţiona adecvat numai dacă toate componentele lor sunt prezente în acelaşi timp. The Edge of Evolution — the Search for the Limits of Darwinism. R. 1-8. p. ca Phillip Johnson. Aşa că ei nu pornesc de la Scriptură în expunerea ideilor lor. A. că „aceasta nu este şi nu a fost niciodată o dezbatere privitoare la ştiinţă. care în 2005 au dus. Phillip Johnson a declarat despre teoria PI. când în realitate ei nu susţin aşa ceva. iar literatura PI tinde să fie complet lipsită de referinţe biblice. iar prima este de ordin ştiinţific. William Dembski a trecut la ortodoxia răsăriteană32. în anumite privinţe. New York. Aşa este ? Behe: Foarte corect.. ale cărui cărţi au fost publicate în principal de editori evanghelişti ca Inter-Varsity Press. Dembski merge mai departe. care afirmă explicit că lucrurile nu stau aşa27. Toate dovezile din biochimie indică faptul că este un agent foarte inteligent. totuşi. Cambridge University Press. 2006. Michael Behe crede cu tărie într-un pământ bătrân. God's Undertaker — Has Science Buried God?. 33 Behe. cel mai celebru. Michael Behe e catolic. 39. cu toate că acum este angajatul unei universităţi baptiste. este atât de mică. Acestea fiind spuse. să furnizeze o explicaţie pentru astfel de entităţi.A. Ceva despre care nu ştim nimic deocamdată. Mulţi dintre iniţiatorii mişcării sunt creştini evanghelişti. Pe de altă parte. Lion. ci una privitoare la religie şi filosofie".. la rândul lor. ci mai degrabă de a trece în revistă principalele idei formulate de promotorii PI.

pe lângă acestea. necesar pentru legarea flagelului de suprafaţa celulei bacteriene.ambndgc. aşa încât. M. De ce atât de multe ? Răspunsul este că şirul de paşi prin care o protează activează o alta constituie un sistem de amplificare în care un declanşator iniţial poate produce un răspuns foarte rapid la baza cascadei. Intre bacterii există diferenţe mari în privinţa structurii flagelului. dar în mod normal această regiune este bine învelită de restul moleculei. spre satisfacţia tuturor. W. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. ba chiar dimpotrivă. încă o dată. Este ca o vâslă flexibilă cu motor în afară. prin urmare. capitolul 5. Cu siguranţă acesta nu este ultimul cuvânt în domeniu şi reprezintă numai un stadiu al cercetării în desfăşurare. molecula care asigură stocarea şi transferul energiei în toate celulele vii. începând formarea cheagului.2007. Factorul VII şi Factorul IX. pp. asemenea „factorului de virulenţă" injectat de Y e r s i n i a . flagelul bacterian. H. în total.. dacă un singur factor activ (protează) poate activa douăzeci de molecule ale următorului factor din lanţ. din cele 42 de „proteine flagelare standard" de care are nevoie o bacterie cum ar fi E .. e dificil să ajungem la certitudinea că SST3 a evoluat din flagel sau invers. . aşa încât porţiunile lipicioase. multe dintre elementele flagelului au roluri şi funcţii deja cunoscute şi larg răspândite la organismele vii. se dovedeşte că numeroase componente ale sistemului au mai multe funcţii diferite. la nevoie. un comutator. un cârlig.. în ce priveşte cele 24 de proteine „principale" considerate ancestrale pentru toate bacteriile cu flagel.. însă nu avem motive să nu credem că traseul evolutiv detaliat al bacteriilor flagelare nu va fi stabilit până la urmă. esenţială pentru acest motor. ca orice alt organism viu de pe pământ.. Ruse. Vezi şi un comentariu critic în Doolittle. cu multiple utilizări. De fapt. Aşadar aici avem un modul parte integrantă a funcţiei flagelului. De pildă. De obicei în generarea acestui aparat sunt implicate 40-50 de gene. Cambridge University Press. răul natural şi problema teodiceei Putem începe cu un simbol al PI. Motorul e alimentat prin transmiterea de ioni şi e prins în membrana celulei bacteriene. un motor acţionat de ioni. Totuşi. prin care informaţia genetică este schimbată lateral între bacterii prin diferite presiuni.F. Dar ştiinţa se mişcă foarte repede şi deja mulţi dintre paşii făcuţi în evoluţia acestui sistem au fost elucidaţi. iar flagelul în sine conţine aproximativ 30 de proteine. foloseşte mişcarea ionilor pentru a produce ATP. să devină aderente. Din acest motiv. dar ansamblul este format în general dintr-un corp de bază care ancorează dispozitivul în membrana celulei bacteriene. deficient la hemofilici. 2004. „The flagellum unspun". care injectează direct otrăvuri în alte celule.. dar care la anumite bacterii îndeplineşte şi o funcţie independentă de cea a flagelului. descoperite pe suprafaţa celulei bacteriene. Ochman. 104.A. Factorul X are nevoie de alte două proteaze pentru a fi declanşat. Flagelinele descoperite în zona filamentului sunt asemănătoare cu proteinele cunoscute ca piline. principala moleculă care conţine energie într-o celulă.R. devenind astfel primul factor activ din lanţ. Este nevoie de prezenţa în sânge a unei proteine fibroase solubile (fibrinogenul). numită Factorul X.. mecanismele de coagulare a sângelui sunt asemănătoare. Zhaxybayeva. descoperim că proteinele individuale ale flagelului sunt larg răspândite la fiinţele vii. De fapt. flagelul are multe componente şi module care sunt folosite independent în alte contexte bacteriene34.. dintr-un loc în altul. bacteria care provoacă ciuma bubonică („moartea neagră" care a făcut ravagii în populaţia Europei medievale). atunci într-un astfel de sistem se poate obţine foarte uşor o amplificare de milioane de ori a semnalului iniţial. Similar. în Dembski. De asemenea. Dacă ideea complexităţii ireductibile este corectă. numite fibrine. 7116-7121. Aceste observaţii făcute în structura moleculară internă a flagelului înlesnesc descoperirea modului în care ar fi putut evolua separat componentele individuale ale sistemului. Unul din modurile în care atacă bacteriile este folosirea sistemului secretor tip 3 (SST3). 27 au fost identificate deja ca fiind foarte asemănătoare cu proteinele din alte bacterii. deoarece în acest caz flagelul nu ar mai fi „ireductibil" — ar fi posibilă desfacerea sistemului în componente. O. Iar declanşatorul „armei de coagulare" este activat de diferiţi factori furnizaţi de ţesuturile distruse. Această ATP-sintetază funcţionează în toate celelalte membrane bacteriene folosind schimbul de energie pentru producerea mişcărilor de rotaţie. La rândul lui. Coagularea ar avea loc şi fără sistemul de amplificare. de fapt. De ce începe trombina să adune brusc bucăţi de fibrinogen ? Răspunsul este că trombina însăşi este activată de o altă protează. care la rândul lor au nevoie de alţi factori. ATP-sintetaza 35. utilizată pentru a transmite energic 36 Liu. care din acest motiv au o coagulare defectuoasă a sângelui.Creaţie sau evoluţie Evoluţia. un filament şi. atunci nicio componentă şi niciun model din flagel nu ar trebui să aibă alte funcţii independente. 34 Miller. într-adevăr. cu „vâsla" ieşind în afară (vezi Figura 18). a fost publicată o propunere detaliată pentru istoria evolutivă a flagelului36. după care acesta activează alte douăzeci. conferind gazdei avantaje absolut independent de orice rol pe care l-ar putea avea în flagel. Fibri-nogenul are un miez lipicios. un sistem dc exportare a altor proteine. El constituie într-adevăr un echipament minunat care-i permite bacteriei să înoate în mediul din jurul ei. R510-R512. Pentru a forma un cheag. de o „complexitate ireductibilă". „reacţia în cascadă" care duce la formarea cheagurilor implică peste douăzeci de componente. Proteazele sunt enzime (proteine care au rol catalizator) care adună mici bucăţi din alte proteine. aşa încât selecţia naturală darwinistă să poată opera independent de flagel. printre care şi Factorul VIII. flagelul nu este.Evolution: reducible complexity — the casc for bacterial flagclla". La majoritatea vertebratelor care ne seamănă. Current Biology 17. Design — From Darwin to DNA. Interesant la SST3 în contextul de faţă este faptul că are în compoziţie aproape 10 proteine foarte asemănătoare cu corpul de bază al flagelului (vezi Figura 18). bacteria ştie cum să atace şi cum să se apere. K. -314- 6 . R. 2007. o enzimă protează (trombina) deschide învelişul fibrinogen. pe care Behe îl descrie în D a r w i n ' s B l a c k B o x ca reprezentând un „sistem complex ireductibil". Debating ('. pot fi cooptate foarte uşor în sistemul de coagulare a sângelui. Descoperirea unor trasee evolutive detaliate la bacterii este îngreunată de fenomenul de transfer lateral al genelor. „Stepwise formation of the bacterial flagellar system". numai că s-ar produce mult mai încet. c o l i (inclusiv unele necesare pentru formarea flagelului). Coagularea sângelui Raţionamente ştiinţifice similare sunt valabile şi pentru sistemul de coagulare a sângelui. O porţiune a flagelului operează ca un canal pentru schimbul de ioni de tipul celui care funcţionează independent în membranele tuturor bacteriilor. motorul rotativ pe bază de ioni al flagelului nu este unic. 35 ATP este abrevierea pentru adenozintrifosfat. Aşa că. W.

furnizând un sistem important pentru reglarea echilibrului electrolitic. un echinoderm. De vreme ce atât receptorul cât şi ligandul său trebuie să fie utili.F. nu trebuie decât să aşteptăm un deceniu. dc fapt. pentru că este prezentă în toate cele trei ramuri majore ale vieţii: eucariotele (ca noi). 2097-2101. aşa cum am spus mai sus.. scenariu care nu este improbabil. De asemenea. prin urmare. foarte probabil datorită duplicării de gene.. nu este nici pe departe la fel de bun ca al nostru. aceste două mici schimbări au înzestrat RG cu proprietatea de a lega strâns aldosteronul. în orice caz.. şi un scenariu coerent îşi va face apariţia." Darwin însuşi s-a referit la originea speciilor ca la „misterul misterelor". suficient pentru a produce coagularea sângelui. Ideea a fost bine exprimată de Augustin. cu mult înainte ca aldostcronul să evolueze. ar trebui să găsim sisteme mai simple dc coagulare a sângelui la animalele din care s-au dezvoltat vertebratele. op. existenţa unui „proiectant". în al doilea rând. care transmit semnale din exterior în celulă. sistemul lor circulator are o presiune relativ scăzută. Astfel. 39Jiang. utile la astuparea tăieturilor. în jurul anului 1900. pentru a-1 face mai sofisticat. urmată de pierderea altor liganzi concurenţi. iar ideea de „dumnezeu" se micşorează treptat. Y. cum ar fi menţinerea presiunii osmotice corecte. Aşadar. Oricine crede în teismul biblic solid pe care l-am promovat în această carte ar trebui să considere astfel de argumente ca nefiind necesare. atunci tot ce putem face noi. de fapt. Este o recunoaştere onestă a faptului că „argumentul ignoranţei" este un ostatic periculos al norocului. Singura diferenţă în acest punct este aceea că PI propune un „proiectant" prea puţin definit în lacuna ignoranţei noastre actuale. . printr-un proces numit „învierea genelor ancestrale". cit. că avem o cunoaştere absolută — suntem departe de asta. în biologie există multe exemple de „proteine cu o a doua funcţie" — proteine care îndeplinesc sarcini foarte diferite. pp. desigur. spre deosebire de al nostru. Surprizele pândesc la tot pasul. trebuie să fie strâns ataşată de receptor şi să declanşeze semnalul. 73-76. se leagă de alte proteine. pp. o altă moleculă. Acest mecanism simplu le-ar fi conferit primelor vertebrate care l-ar fi folosit un avantaj foarte mare în procesul de selecţie. ca urmare a unei mutaţii. 2003. Ruse. 7527-7532. o ilustrare evidentă a modului în care sistemele cu componente multiple se pot asambla prin mecanismele expuse de darwinism. J. nevertebratele ca steaua de mare şi viermii nu sângerează letal din două motive. deci corpul nostru conţine sute de proteaze. sângele lor conţine diverse forme de globule albe lipicioase. 41•'" I Jcmbski. oamenii de ştiinţă. RM este foarte asemănător cu receptorul glucocorticoid (RG). dar este foarte adecvat pentru animale a căror inimă nu pompează sângele cu presiune mare. De exemplu. W. găseşte numai la tetrapode (animale care trăiesc pe uscat). „The cvolvability of promiscuous protein functions". în principiu. Acum s-a demonstrat că preferinţa aldosteronului pentru RM faţă de RG se datorează schimbărilor apărute în doi aminoacizi40. Science 312. 1999. Prin urmare. doar pentru ca apoi misterul să fie desluşit. Mai întâi. Bineînţeles. în contextul discuţiei despre miracole. cel puţin în unele cazuri. dar care astăzi sunt folosite pentru funcţii foarte diferite. atunci în secolul următor. a avut suficient timp pentru a fi folosită în alte scopuri. teoria proiectului inteligent ar ieşi din discuţia ştiinţifică"41. Dar cu Dumnezeu nu este aşa. Mesagerii chimici care circulă în fluxul nostru sangvin cunoscuţi ca hormoni sunt liganzi tipici pentru diferiţi receptori. explicaţia e foarte uşoară... construind treptat sistemul rapid cu multiple componente pe care îl folosim astăzi. pp. p.. într-un pasaj pe care l-am citat deja: „Când se întâmplă aşa ceva. dar am văzut deja în această carte că. Aşadar nu degeaba această placă turnantă a poziţiei PI a fost acuzată că este un argument al „proiectantului-lacunelor". la sistem se pot adăuga şi alte componente. Aşa cum recunoaşte şi Dembski. aşa încât argumentele complexităţii ireductibile încep să pară foarte slabe. este esenţială în argumentul principal al PI privitor la presupusa incapacitate a mecanismelor teoriei evoluţiei de a reuşi să explice. organismele sunt forţate în mod natural să-1 accepte. De exemplu. In ştiinţă căpătăm înţelepciunea de a spune „niciodată să nu spui niciodată". „Evolution of hormone-receptor complexity iy molecular exploitation". fiind originea ei şi susţinând zi după zi creaţia în miriadele de detalii. Pentru aceasta.. 8-11. globulele albe sunt deplasate în gaură. Doolittle. dar mai cred şi că numai prin golurile din cunoaşterea noastră actuală avem dovada incontestabilă că Dumnezeu este proiectantul. care. „Presence of a vertebrate fibrinogen-like sequence in an echinoderm". nu mai lipsea decât ca o protează cum e trombina să fie orientată greşit către sânge. Pe vremea lui Darwin. evident. 97-101. entitatea discutată. 323. şi colab. De vreme ce moleculele de tipul fibrinogenului erau deja prezente cel mai probabil în plasma sangvină şi având iniţial alte funcţii. dar nu şi pe altele. cât mai bine putem. Este limpede că multe dintre ele au apărut în istoria noastră evolutivă prin duplicarea genelor. ni se pare o întâmplare împotriva naturii. Pe parcursul evoluţiei. mai relevant pentru subiectul de faţă.Ar putea explica un mecanism evolutiv de ce a luat naştere acest sistem ? De fapt. M. asemănători din punct de vedere chimic. R. Ca sistem. ci mai degrabă fiecare componentă este deja prezentă. de ţesutul în care se găsesc sau chiar de locul pe care îl ocupă în celulă38. of the National Academy of 38Jcffery. şi blochează scurgerea sângelui. abilitatea receptorilor mineralocorti-coizi de a lega aldosteronul era prezentă ca produs colateral structural al parteneriatului cu liganzi mai vechi.J.A. inexplicabil prin mecanismele evolutive normale. X. la începutul secolului al V-lea. odată stabilit un sistem cu adevărat eficient. Nu mai rămâne decât să facem măsurători din ce în ce mai precise. evoluţia abilităţii de a sintetiza aldosteronul este un fenomen relativ recent. De genesi ad litteram. şi colab. cum evoluează ei împreună ? Pare o situaţie clasică „oul sau găina". aşa că faptul de a face investiţii teologice bazate pe ignoranţa ştiinţifică actuală nu poate reprezenta o mişcare prea abilă. în Trends in Biochemical Sciences 24. Analiza arborelui genetic indică faptul că fenomenul duplicării genei care a dus la apariţia RG şi RM a avut loc acum mai bine de 450 milioane de ani. Reţineţi că „deducerea proiectului" şi. iar în acea etapă nimeni nu şi-ar fi putut imagina că unităţile moştenite sunt lanţuri de baze nucleotide conţinute în moleculele pe care acum le numim ADN. acest lucru ar fi dus la un sistem simplu cu trei componente. aşa încât poate avea o funcţie utilă chiar şi în absenţa aldosteronului. aşa cum ne spune Biblia. Următoarea parte a explicaţiei ştiinţifice pentru evoluţia coagulării sângelui ne cere să găsim o genă codificatoare de fibrinogen într-un organism mai simplu decât cel vertebrat. a fost descoperită o genă care codifică o proteină similară cu fibrinogenul37. de ce să fie schimbat ? Corpul nostru este înţesat de molecule din vechi epoci ale evoluţiei. Doolittlc. Prin alăturarea a două sau trei proteine deja existente pentru alte funcţii. Mai târziu. 2005. ceea ce conferă organismului care exprimă acest set dc gene un mare avantaj în privinţa selecţiei. Aharoni A. există o enzimă numită fosfoglucoză-izomerază care joacă un rol-cheie în metabolismul energetic. Proceedings Sciences USA. Dacă există un sistem bun. Iată cum s-a pronunţat Lordul Kelvin într-un discurs la Asociaţia Britanică pentru Progresul Ştiinţei. ori că ştiinţa nu mai poate progresa. pe măsură ce ştiinţa progresează.F. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. Autorii lucrării care descrie această evoluţie propun expresia „exploatare moleculară" pentru desemnarea acestui proces prin care gene prezente anterior în genom sunt cooptate pentru sarcini diferite.. cu toate că asta nu înseamnă. Proteazele care conţin şirul de factori implicaţi în coagularea sângelui sunt legate toate una de cealaltă — sunt membre ale aceleiaşi „familii" de proteine. este să descriem ce face Dumnezeu. cu câţiva ani înainte de marile descoperiri ale lui Einstein: „Nu mai este nimic nou de descoperit în fizică."42 Istoria ştiinţei este plină de exemple în care oamenii au crezut că au descoperit un mister absolut inexplicabil. mulţi promotori ai PI cred cu adevărat că Dumnezeul creator al Bibliei a făcut toate lucrurile existente şi susţin asta. 37 Xu. RG leagă corti-zolul foarte bine. presupusul mister dispare. De îndată ce apar noi informaţii. Receptorii sunt proteine cuprinse în membranele celulare. nu au muşchi! Receptorii şi liganzii Treptat sunt descoperite şi alte exemple ce demonstrează modalităţile prin care evoluează sistemele complexe. adesea mai puţin. în funcţie de poziţie — înăuntrul sau în afara celulei —. 87. Nature Genetics 37. pp. care la cele mai multe vertebrate leagă hormonul de stres cortizol. după apariţia peştilor fără maxilar. se poate forma un sistem simplu care să îndeplinească o sarcină precisă cum ar fi coagularea sângelui. analog al mult mai discreditatului argument al „dumnezeului-lacu-nelor".. Această enzimă este probabil activă în evoluţie de mai bine de un miliard de ani. pe parcursul evoluţiei. e interesant să aruncăm o privire peste sistemele folosite dc nevertebrate pentru a preveni pierderile de sânge. Ideea esenţială pe care trebuie s-o reţinem este că astfel de sisteme nu sunt asamblate dintr-odată într-un singur organism (lucru care ar fi cu adevărat excepţional). împreună cu activarea trombinei de către o altă protează. De exemplu. Una dintre enigmele subliniate uneori de Behe este relaţia dintre un receptor şi declanşatorul lui. departe de a fi o „cutie neagră". originea speciilor nu este chiar atât de misterioasă. Aşadar este foarte uşor să ne imaginăm cum ar fi putut evolua sistemul de coagulare la vertebrate. Alţi paşi din acest şir s-ar fi putut adăuga ulterior ca elemente suplimentare. Aşadar. unde devin lipicioase. Aceste două cerinţe au fost îndeplinite. într-adevăr. în ce priveşte sistemele mai simple de coagulare a sângelui. colagenul de pildă. Răspunsul. odată ce suntem de acord (aşa cum sunt câţiva iniţiatori de marcă ai PI) că selecţia naturală poate explica unele sisteme biologice. « natura » este ceea ce face el. S-a dovedit că genele care codifică proteaze cuprind până la 3 % din genomul uman. C. pentru el. trebuie să acceptăm că sistemele complexe se pot dezvolta prin procese darwiniste. 100.T. 42 Augustin. „dacă pentru fiecare caz de complexitate biologică poate fi produs prompt un mecanism care să îl explice. dacă nu în deceniul următor. dacă un vas de sânge este rupt. Proiectantul-lacunelor ? Cu toate că fiecare presupus sistem de „complexitate ireductibilă" este considerat de promotorii PI ca fiind. aldosteronul este un hormon din corpul nostru care se leagă de receptorul mineralocorticoid (RM). în care „dumnezeu" e folosit ca explicaţie pentru enigme pe care ştiinţa nu le poate explica deocamdată. Când sunt tăiate. fiind trecut apoi mai multor urmaşi. pare să fie cooptarea proteinelor deja prezente.2006. pp. 1990. dar poate fi găsit şi la plante şi bacterii. „The evolution of vertebrate blood Coagulation as viewed from a comparison of puffer fish and sea squirt 40 Bridgham. mecanismele de coagulare a sângelui furnizează. mecanismul moştenirii era complet opac. iar această abilitate se genome". în 1990. Desigur. eubacteriile (gândacii) şi archaea. R. în principiu. la castravetele de mare. dar îndeplinind altă sarcină. „Moonlighting Proteins". unde să aibă un alt tip de funcţie. argumentul proiectantului se evaporează cu repeziciune. dar pe lângă acest rol are cel puţin patru alte funcţii diferite. numită „ligand". acetilcolina este un neurotransmiţător de care avem nevoie pentru ca nervii noştri să comunice cu muşchii. Dacă Dumnezeu este autorul întregii ordini create. S-a mai dovedit şi că. Sistemul de coagulare a sângelui folosit de vertebrate a rămas foarte stabil în ultimele 400 de milioane de ani de evoluţie care ne separă de peştelebalon39. dar un hormon foarte apropiat poate fi legat şi de RM.

Revenind pe pământ. o teorie care putea fi considerată ştiinţificăîn secolul al XVII-lea ar putea să nu mai fie considerată validă astăzi — a fost testată de mult. Acestea sunt: Bchc. în realitate. căci altfel ar rămâne fără slujbe! Iniţiatorii PI s-au repezit să sugereze că există o conspiraţie a editorilor de reviste pentru a împiedica publicarea materialelor de acest gen. Apoi. fie promotor al PI. spunându-mi şi că mai are două lucrări din reviste mai filosofice care nu sunt listate de PubMed. Cazul flagelului bacterian demonstrează că această idee a fost falsificată. -314- 7 . Nu există „celule simple" sau „trasee biochimice simple". nu fac parte din gândirea ştiinţifică. la reflecţia asupra complexităţii biologice. Behe discută pe larg evoluţia rezistenţei parazitului malariei. în aceeaşi celulă germene la un anumit individ. Dar ceea ce ar putea să-i scape uşor cititorului este faptul că aceste calcule se bazează pe ipoteza că întregul sistem se asamblează dintr-odată. Toate sunt sisteme cu multiple componente. unele sunt mai complexe decât altele. ea nu adaugă nimic la discuţii. şi sunt recunoscători că lucrurile stau astfel.. Bchc. desigur. un scenariu foarte improbabil. înainte ca susţinătorii PI să se arunce asupra acestei observaţii pretinzând că sprijină ideea că PI este o teorie ştiinţifică. Pentru creştin. deoarece simt că el va elimina cumva alte tipuri de explicaţii. este de înţeles că mulţi oameni sunt impresionaţi când citesc în literatura PI despre imensa improbabilitate ca sistemele biochimice să apară „din întâmplare". Pentru ca analogiile să funcţioneze. Pentru mine nu este foarte evident motivul pentru care programul SETI ar trebui să aibă ceva de-a face cu înţelegerea originilor flagelului şi nici cel pentru care o secvenţă de numere prime ca potenţial semnal intergalactic s-ar asemăna cu secvenţele ADN. dacă nu există date care. susţinând că „pentru ca oamenii să aibă o mutaţie ca aceasta din întâmplare ar trebui să aşteptăm zece milioane de ani de câteva sute de milioane de ori". Ca o ironie. Este într-adevăr un bun exemplu de evoluţie în acţiune. 16. răul natural şi problema teodiceei Unii creştini se neliniştesc în faţa progresului rapid al ştiinţelor. Niciun om de ştiinţă nu-şi imaginează că evoluţia funcţionează astfel. există şi concepţiile estetice. e evident că această probabilitate este infinitezimală. aşa cum vom discuta mai jos. politice. Dar aş spune că analogiile de acest tip sunt pur şi simplu irelevante pentru înţelegerea entităţilor biologice. De exemplu. am muncit cu sârg la acest proiect timp de doi ani. E ca şi cum am compara mere cu pere. generând mii de publicaţii în literatura ştiinţifică. Inchipuiţi-vă că am în laborator un doctorand căruia i-am dat sarcina de a găsi o metodă de semnalizare biochimică complexă a traseului globulelor albe care ne apără organismul de virusuri. mi-am zis. L-am întrebat pc Michael Behe dacă statisticile sunt corecte. atunci aceasta nu-şi are locul în ştiinţă. Filosoful Karl Popper a considerat falsificarea potenţială drept una dintre liniile de demarcaţie între ştiinţă şi non-ştiinţă. de exemplu. conducându-ne la un program fructuos de cercetare. Aceasta înseamnă că lucrările propuse sunt trimise altor experţi din domeniu. pp. deoarece există module din flagel care au funcţii independente. aşa cum am menţionat în contextul aceleiaşi plângeri lansate de creaţionişti. din cele două motive menţionate. aşa încât noţiunea devine redundantă. Lavoisier şi Schroedinger. pp. Dar calculul se bazează pe nişte premise eronate. singurele lucrări care contează din punct de vedere academic sunt cele din revistele care publică pc bază dc referat. de fapt. Un astfel de salt pretins ştiinţific trebuie să ducă. acest lucru nu ne ajută să generăm un set de experimente care să testeze ipotezele. pot să falsifice o teorie. deoarece în realitate nu face distincţie între două entităţi biologice. 43 Behe. Dar. desigur. cel puţin atunci când vorbim despre arheologie şi medicină legală. dar rezultatul este cu siguranţă acela că doctorandul va fi trimis înapoi în laborator. Aşadar în mai bine de un deceniu de eforturi ştiinţifice. dar într-un context relevant. Behe a calculat şansele ca exact aceste două mutaţii să apară în aceeaşi genă. Mai întâi. Oamenii de ştiinţă acceptă teoriile ca fiind ştiinţifice atunci când au potenţialul de a fi socotite explicaţii mai bune decât alte teorii (un potenţial deschis la testările experimentale suplimentare). Dar toate acestea sunt exemple în care ştim deja că sunt implicate comportamente umane intenţionate sau acţiuni intenţionate ale presupuşilor omuleţi verzi. independente. De exemplu. „Self-organization and irreducibly complex systems: A reply to Shanks and Joplin". aş putea susţine foarte simplu că toate sistemele biologice. nu numai că îşi va putea publica descoperirile în revistele de elită. pp. Behe însuşi va genera un program fructuos de cercetare centrat pe ideca lui de „complexitate ireductibilă". Am introdus expresii ca „ireductibil complex" şi „complexitate ireductibilă" şi am reuşit să găsesc doar şapte exemple în care acestea apar în titlul sau în rczumatul-refcratul lucrărilor ştiinţifice44. unul se referea la tratamentele din spitale. Behe observă din literatură că există două mutaţii diferite care trebuie să apară în aceeaşi genă pentru a genera rezistenţa la clorochină. explicaţiile teologice „la nivelul de sus" le cuprind pe toate celelalte şi le dau un sens suprem în cadrul larg al scopurilor pe care le are Dumnezeu pentru creaţie în general şi pentru noi în special. noţiunea de „complexitate ireductibilă" nu pare să fi generat un program fructuos de cercetare. M. Ca răspuns la astfel de critici. în P u b M e d publicaţii ale laboratorului său. în ea am citit că descoperirea că proiectul inteligent a operat în generarea mecanismelor biochimice complexe „trebuie socotită drept una din cele mai mari realizări din istoria ştiinţei". iar el mi-a confirmat amabil prin e-mail. Popper susţinea că. Ideea complexităţii ireductibile. Din acest motiv. într-un anumit sens. ca să nu spun mai mult. ca să se străduiască mai mult! Dacă spunem că ceva este „proiectat"." Vă las să vă imaginaţi restul conversaţiei. „descoperirea rivalizează cu cele făcute de Newton şi Einstein.Creaţie sau evoluţie Evoluţia. morale. Pentru generarea unei celule este nevoie de mii de produse ale genelor. relaţionale. op. doar spunând că ceva din biologie este „proiectat" nu ajungem la o înţelegere mai bună a relaţiilor dintre componentele materiale care alcătuiesc materia vie. care caută dovada vieţii inteligente în altă parte a universului. 685-709. la un program fructuos de cercetare. Behe aplică acest lucru la evoluţia umană. foarte sterile pentru ştiinţă şi. M. sunt. etichetarea unei entităţi biologice ca „proiectată" nu conduce la un program experimental utilizabil în testarea ipotezelor. Potenţialul de falsificare este un temei necesar. legale. dar n-am găsit decât patru pe bază de referat (singurele care contează în ştiinţă). cit. dar după doi ani de muncă asiduă studentul vine în cabinetul meu şi spune: „îmi pare foarte rău. Biology and Philosophy. promotorii PI citează metode de investigare ca arheologia. există o idee principală a PI — falsificată în anumite cazuri şi inerentă în „complexitatea ireductibilă" — conform căreia componentele individuale ale sistemului nu au funcţii separate. de fapt. fiecare etapă oferind organismului respectiv un avantaj în cadrul selecţiei naturale. dar asta nu face teoria să devină ştiinţifică (în secolul XXI). In acelaşi fel avem nevoie de informaţia fundamentală că oamenii de ştiinţă tind să-şi trimită unul altuia secvenţe de numere prime atunci când comunică în spaţiu. La cele mai prestigioase reviste rata respingerii poate fi dc 90% sau chiar mai mare. Totuşi. prin adăugarea fiecărei componente sau fiecărui submodul. Pe lângă nivelurile religioase şi ştiinţifice asupra vieţii. dar nu suficient pentru a socoti că avem de-a face cu o teorie ştiinţifică. Simpla indicare a presupuselor probleme din explicaţiile darwiniste nu poate fi socotită drept construire a unei teorii ştiinţifice — nu este nevoie de o „deducere a proiectului" pentru a face o astfel de critică şi. „deducerea proiectului" nu constituie o parte a practicii ştiinţifice. O afirmaţie îndrăzneaţă. fie creationist. Dar. 232-233. sociologice. oricine face descoperiri bine susţinute care subminează teoria evoluţiei aşa cum este ea înţeleasă în prezent. şi avem nevoie de toate. Dembski se referă adesea la filmul C o n t a c t . aşadar. nu rivale între ele. Dar amintiţi-vă că există multe tipuri de explicaţii pentru această realitate complexă pe care o numim viaţă. în principiu. dar traseul de semnalizare are prea multe componente pentru a putea fi analizat adecvat. 155162. ele sunt sterile şi. Argumentul susţine că astfel de investigaţii ştiinţifice arată că încercarea de a găsi semne de inteligenţă este parte a ştiinţei. Cum va testa doctorandul meu în laborator ideea că traseul biochimic de semnalizare este proiectat? Cum poate fi falsificată o astfel de idee? în afară de cazul în care ideile din domeniul ştiinţelor biologice sunt testabile. De fapt. E nevoie doar de câteva secunde pentru scanarea milioanelor de lucrări ştiinţifice din P u b M e d . în cartea lui T h e E d g e o f E v o l u t i o n . e bine să ne amintim că nu se face primăvară cu o singură floare.2000. iar subiectul lucrării nu era constituit de acest concept45. Am căutat. Dacă vom calcula probabilitatea ca un modul cu treizeci de componente. ML. m-am orientat către P u b M e d . în care eroina (Jodie Foster) detectează un model de semnale din spaţiu ce pot fi interpretate numai ca semn al inteligenţei. Pretenţiile ştiinţifice ale mişcării PI reprezintă motive de îngrijorare. 2001. Fiecare ramură a investigaţiei ştiinţifice trebuie abordată cu metodele şi instrumentele relevante pentru disciplina în cauză. Da. astfel încât nu suntem surprinşi să găsim dovezi ale acestui comportament. pe bună dreptate. Desigur. la medicamentul clorochină. şi niciuna nu menţiona conceptul în titlu sau în rezumat. după cum am menţionat şi mai sus. Toţi biologii ştiu că mai este mult de lucru la teoria evoluţiei. Bazându-se pe un raport care spune că o astfel de rezistenţă apare spontan în unul din IO20 paraziţi. deci cred că este dc o complexitate ireductibilă şi este proiectat. Ca să aflu.. care fac un referat înainte ca editorul revistei să accepte ori să respingă lucrarea. găsită falsă şi abandonată. „ireductibil complexe" — aceasta este doar o altă definiţie a vieţii.J. criptografia şi medicina legală.J. aşa cum am văzut în cazul flagelului. Evoluţia se produce treptat. care sc pare că generează situaţii dc „complexitate ireductibilă" — un gând oarecum alarmant! Desigur. în niciunul din aceste cazuri expresiile nu erau folosite în sensul dat dc promotorii PI. nu fac parte din demersul ştiinţific. sunt. ca să nu mai vorbim despre interpretarea ei. P l a s m o d i u m . dar fiecare sistem poate fi definit ca „ireductibil complex" conform definiţiei lui Behe.. A generat PI un program de cercetare? Am citit cartea lui Behe D a r w i n ' s B l a c k B o x în 1996. una dintre cele mai cuprinzătoare baze de date cu literatură ştiinţifică. să se asambleze din întâmplare. teoria că planetele au influenţe funeste asupra destinelor oamenilor este în principiu falsificabilă. care funcţionează corect numai dacă au toate componentele. imediat după publicare. „Reply to my critics: A response to reviews of Darwin's Black Box: the biochemical challenge to evolution". Pasteur şi Darwin"43. în sine. De fapt. fără excepţie. bazându-se pe faptul că în cazul flagelului (şi în altele) complexitatea ireductibilă a fost falsificată. deoarece ştiinţa prezentată poate fi ea însăşi greşită uneori. dar va deveni şi celebru. împreună cu cea de „deducere a proiectului". 45 Aceste căutări în baza de date PubMed s-au încheiat la 24 noiembrie 2007. Aşadar în PI avem de-a face cu „eroarea numerelor mari" — cu matematicieni care atribuie rate de improbabilitate anumitor lucruri din cauza faptului că nu înţeleg cu adevărat biologia aflată în spatele acelor lucruri. ori programul SETI. istorice şi de multe alte feluri. iar acestea sunt complementare. Philosophy of Science 67. 44 în publicaţiile ştiinţifice. asociată ei. trebuie să existe cel puţin o legătură între cele două entităţi comparate. Insă aceasta e o luptă cu morile de vânt.

unde McCosh foloseşte expresia pentru a se referi la acţiunile creatoare ale lui Dumnezeu în procesul selecţiei naturale darwiniste. Asta vom face acum cu evoluţia. ca să ne concentrăm asupra unor lucruri mai utile. aşa cum în general pot exista mai multe trasee pentru variaţia genetică funcţională. E de înţeles faptul că cei mai mulţi creştini se simt instinctiv de acord atunci când aud că se foloseşte sintagma „proiect inteligent".11). se încadrează PI mai bine ca filosofie sau ca teologie ? Până acum am folosit cuvântul „proiect" ca şi cum sensul lui ar fi lipsit de ambiguitate. cu atât pare să prezinte exact acele semne de inteligenţă despre care susţinătorii PI cred că sunt plasate în lacunele ascunse non-darwiniste. K. 2007. iar modelele care încep să prindă contur sunt remarcabile.. Aşa că termenul pare să fi avut o proprie evoluţie a înţelesului de-a lungul anilor scurşi de atunci! 46 Mai multe detalii pot fi găsite într-o recenzie făcută de Miller. dar lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Cu cât privim mai mult teoria darwinistă a evoluţiei luată în ansamblu. „Falling over the edge". iar cei mai mulţi creştini sunt familiarizaţi cu „argumentele proiectului". nu simultane46. Nature 447. . credem într-un Dumnezeu creator care este inteligenţa supremă. pe bună dreptate. Calculul probabilităţilor arată cu totul altfel atunci când schimbările apar secvenţial şi progresiv. Dar chiar şi în exemplul P l a s m o d i u m ales de el. 1055-1056. prin care măreţia.12993 4415?0 Creaţie sau evoluţie desigur. In fond. „proiect" are mai multe nuanţe şi trebuie definit cu atenţie dacă vrem să purtăm o discuţie utilă. citată deja în capitolul 7. există dovezi suficiente că rezistenţa la clorochină apare prin mutaţii secvenţiale. primul loc în care am găsit în literatura de specialitate expresia „proiect inteligent" (s-ar putea să fie şi exemple mai vechi) este o conferinţă a lui James McCosh. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor lui o vesteşte tăria" (Psalmi 18/19. în ansamblu. mi-e teamă că acest capitol a fost mai degrabă negativ. 15 *Boo Cutia — inttCigmta şi proiectată? Dat fiind că principiile de bază ale teoriei proiectului inteligent par să se înscrie în ştiinţa contemporană. aşa cum cred eu că este PI. Pot exista câteva trasee mutaţionale diferite prin care se poate ajunge la rezistenţa la medicament. preşedintele viitoarei Universităţi Princeton. dar uneori e necesar să curăţăm terenul de ideile nefolositoare. Când vizităm o galerie de artă. Ironie. adesea trebuie să ne aşezăm la distanţă de o pânză mare ca să putem aprecia pictura în ansamblu. frumuseţea şi ordinea universului sunt citate. Ca şi cuvântul cu multiple faţete „întâmplare". pp. ca dovezi ale lucrării lui Dumnezeu.

ci doar o altă expresie pentru „ignoranţă". însă după aceea avem nevoie de revelaţia biblică să ne conducă la cunoaşterea lui Dumnezeu ca Dumnezeul personal care ne iubeşte şi ne mântuieşte. în orice parte a lumii. Dar această concluzie este n o n . care este ţinta principală. Cred că este echitabil să tragem concluzia că PI este o formă de teologie naturală reconstruită. Teologia naturală este o încercare de a demonstra existenţa lui Dumnezeu sau. Astfel. începând cu membrii triburilor care trăiesc în junglă (unde e mai uşor) şi până la locuitorii oraşelor (unde este mai greu). Alţii vorbesc despre un proiectant care „a încărcat de la bun început" toată informaţia proiectului necesară în univers. Prima problemă — argumentul ignoranţei Este un argument foarte utilizat în literatura PI şi arată în felul următor. Dar această imagine nu seamănă deloc cu revelaţia biblică a unui Dumnezeu creator. „proiect" cu sensul A este folosit pentru a face trimitere la relaţiile dintre proprietăţi.. Ideea principală a acestui pasaj este aceea că oricine. printre prietenii PI sc numără „budişti. cum este cazul membranei de lipide de la suprafaţa celulei. Aşa cum remarcă Dembski.20). deoarece. înţelegându-se din făpturi. pornind de la proprietăţile universului în general şi ale lumii noastre în special. Unde se situează PI în această paletă de înţelesuri ? Intr-un subset special al înţelesului B. cu nuanţe de scop. A doua problemă — eroarea categorială A doua problemă filosofică semnificativă ce apare din modul de utilizare a cuvântului „proiect" în PI este aceea că reflectă o „eroare categorială" în folosirea limbajului. se găsesc în comentariul lui Pavel: „Cele nevăzute ale lui se văd de la facerea lumii. Phillip Johnson remarcă faptul că „teiştii care cred că Dumnezeu există cu adevărat nu trebuie să presupună că el nu a jucat niciodată un rol detectabil în creaţia biologică". iar cuvântul „proiect" este folosit în general cu trei sensuri distincte: Sensul A: Aranjament al formei şi aparenţei. Este lucrul la care se gândea J. atunci înseamnă că suntem neştiutori cu privire la modul în care au apărut şi că trebuie să depunem mai multe eforturi pentru a afla. Am definit deja „naturalismul" în sensul lui filosofic în capitolul 8. iar multele secole de strădanii în acest sens sugerează că încercarea nu va da roade. ca flagelul sau coagularea sângelui. Fundamentele biblice. îşi construiesc un cuib şi aşa mai departe. Totuşi. Par să ştie ce vor să facă: se hrănesc. de-a lungul dezvoltării biologice. totuşi. formă şi funcţie. întrucât se bazează pe „argumentul ignoranţei". dacă deducem existenţa „proiectantului" din ideea de „proiect" fără ajutorul revelaţiei biblice. Pe lângă faptul evident că. aşa încât nu ne gândim să folosim cuvântul „proiect" referitor la pietre. atât de familiare filosofiei greceşti. care se formează spontan. Acesta este un exemplu a ceea ce în comunitatea ştiinţifică se numeşte „fluturat din mână". iar cuvântul „proiect" este rareori folosit. Utilizarea cuvântului „proiect" în acest context nu este o explicaţie pentru orice. că dacă nu putem explica deocamdată existenţa anumitor entităţi biologice prin proprietăţi bazate pe legi sau prin evoluţie. dar finalul a fost limpede încă de la început: ticălosul Voldemort avea să-şi primească pedeapsa. Unii promotori PI. Este limbajul acţiunii şi intenţionalităţii. vitalişti. Cu toate acestea."48 Prin urmare. parapsihologi. Astfel. versetul 19) şi ar trebui să poată trage concluzia evidentă că au existat o putere divină şi o natură divină în spatele acestei lumi uimitoare şi frumoase. Dar când privim pietrele. e dificil să evităm ideea unui Dum-nezeu-proiectant asemănător unui inginer ceresc care ocazional mai meştereşte din când în când la creaţia al cărei autor este. cu toate că autorii care susţin PI au grijă să menţioneze că ei nu invocă miraculosul în explicaţiile lor. ce-i drept. cu referire la proiectarea Templului sau la „maşini construite (proiectate) cu meşteşug. Personal. ci într-o formă de teologie naturală în care Dumnezeul din Scrisoarea către romani e înlocuit de un „proiectant" vag. cum am spus. poate cu mai multă onestitate. Dar nu ni se oferă nicio explicaţie privitoare la modul în care putea fi prezervată această informaţie pe parcursul milioanelor de ani de istorie a universului. informaţie care s-a „materializat" apoi la momentul oportun. iar PI „nici măcar nu are nevoie de existenţa unui Dumnezeu" 47. că Dumnezeu există.K. PI şi naturalismul Nu trebuie să pătrundem prea mult în literatura PI pentru a găsi „naturalismul filosofic" al acesteia. A treia problemă — natura şi identitatea proiectantului A treia problemă principală a noţiunii de proiect în curentul PI este teologică. o formă viguroasă. ca să le pună în turnuri şi pe la colţurile zidurilor şi să arunce cu ele săgeţi şi pietre mari" (2 Paralipomene 26. Dacă am atribui acum cuvântul „proiect" unei entităţi biologice ar însemna să încercăm să reintroducem în ştiinţă limbajul teleologiei aristotelice. Poate detaliile s-au schimbat între timp. „naturalist" si „naturalism" într-un mod foarte diferit de cel în care sunt ele utilizate în mod normal în discursul filosofic (iar în domeniul artelor aceste cuvinte au un alt sens. referindu-se în acest context la ideea de proiect. o gândire care produce un plan destul de precis. ca „viziune asupra lumii care exclude supranaturalul sau spiritualul". poate vedea minunea creaţiei lui Dumnezeu („fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor". nu ar fi putut apărea prin paşii progresivi de genul celor implicaţi în procesul evolutiv. PI nu depinde de relatarea biblică a creaţiei. Revolution. Acest argument este propus ca „metodă empirică pentru detectarea inteligenţei în natură". Dumnezeul care nu poate fi cunoscut decât prin credinţă. Sensul C: A avea intenţii şi scopuri. în sistemele biologice. restul argumentului este absolut greşit. nu decurge din premise. cel puţin în mâinile unora ca Dembski. pur şi simplu nu contează ca explicaţie pentru nimic. autor a tot ceea ce există. momentul şi etapa în care a fost injectat în procesul biologic acest presupus proiect de către presupusul proiectant. poate deschide ochii ca să vadă ce a făcut Dumnezeu. motiv pentru care avem nevoie de restul Scrisorii către romani (şi al Bibliei!) pentru a explica ce fel de Dumnezeu este acesta şi ce a făcut pentru noi prin Hristos. arhitecţilor şi creatorilor vestimentari. în care dovada pentru existenţa puterii veşnice şi a naturii divine a lui Dumnezeu este accesibilă tuturor. „Detectabil"! Oricine. aşa cum am subliniat deja. de fiecare dată în sensul B. care este autorul creaţiei. 25. Această abordare prezintă. Avem un fenomen biologic complex. Inginerul trebuie să dea descrieri foarte corecte. Răspunsurile oferite sunt foarte asemănătoare cu intervenţiile miraculoase. Sensul B: Plan specific detaliat. Un motiv al acestei poziţii este dorinţa de a prezenta teoria PI ca pe o idee „strict ştiinţifică". complicând problema). deoarece nu ştim exact cum evoluează o entitate complexă. Dacă amestecăm limbajul metafizic cu descrierile ştiinţifice. acest lucru nu s-a întâmplat pentru că filosofii naturalişti au negat că tot ce sc află în lumea lui Dumnezeu are un scop ultim — nici vorbă! —. în forma ei mai robustă. aceasta nu a evoluat. adică veşnica lui putere şi dumnezeire. Consider că din perspectivă creştină e îngrijorător faptul că promotorii PI insistă atât de mult pe faptul că nu-şi caută principalele convingeri în Scriptură. suveran peste fiecare aspect al ordinii create. nu face predicţii şi nu conduce la experimente. neagă explicit faptul că detectarea „proiectului" în fenomenele biologice indică în mod necesar existenţa Dumnezeului din Biblie. se înmulţesc. Acesta este limbajul inginerilor. ci doar pentru că au observat că. iar aceasta este „proiectul". chiar a anumitor caracteristici ale lui Dumnezeu. altfel podul sau clădirea se vor prăbuşi. Dar Pavel mai spune la fel de limpede că acele cunoştinţe pe care le dobândim pe această cale numită azi „teologie naturală" sunt limitate. fără excepţie. este necesar să te concentrezi asupra explicaţiilor fizice ale lucrurilor. p. cuvintele „proiect". Faptul că „împăratul nu are haine" în această privinţă este uşor de arătat dacă-i întrebăm pe promotorii PI despre modul. plato-nişti şi agnostici oneşti.A. datorită unor proprietăţi specifice lipidelor? (Unul dintre exemplele lui Behe. tipică pentru PI.Creaţie sau evoluţie Evoluţia — inteligentă şi proiectată? Sensurile termenului „proiect" Cuvintele sunt definite de folosirea lor. prin urmare a fost „proiectată". Dembski percepe „deducerea proiectului" ca identificând acele entităţi din biologie „ireductibil complexe" ce dovedesc o „anumită complexitate". Aşa cum am menţionat. pentru a realiza un demers ştiinţific. evoluţia nu este un „proces întâmplător". Promotorii PI spun că. „Mai exact. ele nu par să facă prea multe lucruri. Aşadar teologia naturală ne poate duce până la credinţa că există undeva un anumit tip de mare putere divină. cu scopul de a o introduce în sălile de clasă din Statele Unite. în traducerea NIV a Bibliei. sunt foarte bucuros că nu slăvesc un inginer ceresc care mai repară din când în când ordinea creată. explicaţii care căutau mai degrabă scopuri finale decât proprietăţi ale lucrurilor. ca să numim doar câţiva". Problema apare totuşi odată cu prostul obicei al lui Phillip Joh nson de a folosi cuvintele „natural". Priviţi (la microscop) anumite bacterii. ajungem invariabil la confuzie. jungieni. Nu încape îndoială că această abordare a fost extrem de reuşită.15). începând din secolul al XVII-lea ştiinţa a început să facă progrese reale datorită faptului că filosofi naturalişti ca cei din Societatea Regală au decis să se concentreze asupra proprietăţilor lumii fizice fără să facă recurs la explicaţii d e genul celor teleologice. păsările sau pisicile. „deducerea proiectului" formează baza pentru argumentarea existenţei unui „proiectant" care joacă rolul înfăţişat în sensul B. aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare" (Romani 1. care. limbajul auctorial. este cu totul străin de conceptul biblic de teologie naturală. Aici există. Aici nu avem o problemă: creştinismul este duşmanul naturalismului filosofic. pentru că. Dă dovadă de un comportament bazat pe legi. evident. Acest lucru ne spune că ideea proiectului cu înţelesul B era prezentă în acele vremuri. şi aici nu intenţionez să-i defăimez pe ingineri. astfel încât putem spune că sunt „proiectate" biologic cu aceste scopuri. lucru care face şi mai interesant faptul că ideea nu a fost aplicată niciodată ca metaforă pentru lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. într-adevăr. ci un Dumnezeu şi Tată al Domnului nostru Iisus Hristos.s e q u i t u r . în termeni ştiinţifici. hinduşi. p. trei probleme — două filosofice şi una teologică. ni se sugerează. W. însă tipul de argument al proiectului/proiectantului care este prezentat. altfel concluzia — „aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare" — nu ar fi rezonabilă. pornind de la minunile creaţiei. Am putea spune la fel de bine. luată în ansamblu. gânditori new age. Rowling atunci când şi-a notat ideile pentru cele şapte romane H a r r y P o t t e r pe care urma să le scrie. 41. „proiecte" şi „proiectat" sunt folosite în total de unsprezece ori. scopul ei este să demonstreze empiric existenţa proiectului şi în felul acesta şi a proiectantului. -354- -73- . The Design 48 Ibidem. Phillip Johnson face comentarii ca cel de mai jos: 47 Dembski. cel puţin pentru o anumită formă de teologie naturală. un tip care implică cunoaşterea complexelor structuri ale sistemelor biochimice. pornind de la ştiinţă. nimeni nu are nevoie de un doctorat în biochimie pentru a conchide. ideea lui Dumnezeu ca „proiectant" în acest sens ingineresc nu se găseşte în Biblie. fără să fie nevoit să studieze biologia formală.) N u ? Atunci poate fi explicat acest ansamblu printr-un „proces evolutiv întâmplător" ? Nu ? Atunci nu ne mai rămâne decât o a treia alternativă. ca Dembski.

cu toate că suntem un „accident măreţ". Darwinism defeated College Publishing. dar nu şi în altele. ca şi în restul cărţii. proteine şi ADN este foarte surprinzător. 63. poate cel mai bun mod de a ne testa credinţa. Au importanţă toate acestea. Aşa cum ne-am străduit să subliniem. atunci nu există „procese naturaliste". dacă nu s-ar fi petrecut câteva fapte întâmplătoare marcante. mutaţiei şi selecţiei naturale. P." Aceasta este o viziune foarte contingenţă asupra evoluţiei. dar. W. alte trăsături sunt aproape sigur proiectate. într-o recenzie din N a t u r e : „Istoria contingenţă a vieţii ar fi putut fi privită ca argument împotriva oricărei direcţii şi a oricărui tipar în cursul evoluţiei sau în forma vieţii. avem motive să atribuim aceste sisteme proiectului. Cum ar putea fi explorarea lumii lui Dumnezeu un demers naturalist ? Ca orice filosofic. 203. sugerând că.49 în acelaşi capitol al cărţii Johnson comentează şi faptul că „evoluţia teistă poate f i descrisă mai exact ca n a t u r a l i s m teist"50. The Design revolution. şi un fundal al „explicaţiilor naturaliste". iar diferitele inovaţii erau necesare pentru evoluţia unor noi mijloace de trai. Una dintre trăsăturile tulburătoare ale scrierilor lui Johnson este motivul pentru care califică el ştiinţa drept imperiul răului. 141. Adesea teoriile lor sunt greşite şi trebuie modificate sau abandonate. Este organizată în amănunt şi foarte constrânsă. Behe dă exemplul unei celule ca să ilustreze sensul la care se referă: „Anumite trăsături ale celulei par să fie rezultatul unor procese naturale simple. Asta remarcă Sean Carroll. iar o astfel de gândire pare să derive dintr-o doctrină foarte inadecvată a creaţiei. nu să propovăduiască despre sensul suprem în lucrări ştiinţifice. mecanici auto sau orice altceva..Putem concepe că Dumnezeu. apa curgătoare poate aduce suficiente sedimente pentru a bloca o parte dintr-un râu. pe fundalul cărora pot fi detectate aceste „sisteme proiectate". nu o discuţie despre cel mai bun traseu către Edinburgh. un termen ca „naturalism teist" este oximoronic. Intr-o lucrare ştiinţifică susţinem (desigur!) că datele prezentate sunt „conforme cu" modelul nostru favorit actual. nu am simţit niciodată vreo aversiune faţă de propria-mi credinţă creştină în timpul celor aproape patru decenii petrecute în comunitatea cercetătorilor biologi. 53 Dembski. explicaţia că Dumnezeu îşi îndeplineşte planul şi scopurile sale desăvârşite prin intermediul istoriei biologice. oameni de ştiinţă laici care susţin că evoluţia nu este conformă cu ideea direcţiei şi scopului. Scrierile mele şi ale unor colegi ca Michael Behe susţin căproiectul este detectabil în biologie. odată ce facem câţiva paşi înapoi şi privim istoria evolutivă ca întreg. Dar în cadrul unui teism biblic solid nu există nimic în ordinea creată. ca şi cum am numi pe cineva „fascist comunist". întrebându-se dacă nu cumva complexitatea diversităţii biologice poate „fi cu adevărat rezultatul unui simplu şir de procese algoritmice bazate pe întâmplare. De la mecanicul meu auto aştept repararea maşinii. dar nu a tuturor. Arătând că susţinătorii PI sunt consecvenţi în ceea ce susţin în această privinţă.E. luată în ansamblu. ateul nu are niciun temei să considere că ar putea exista un scop suprem într-o astfel de explicaţie. Filosoful Daniel Dennett este de acord. restul argumentului său nu ar avea prea mult sens: de vreme ce identificarea unor entităţi proiectate este posibilă. O observaţie interesantă este aceea că sub complexitatea biologică descoperim o reţea de principii care se dovedesc a fi mai puţine şi mai simple decât ar fi putut să fie. influenţându-le viaţa şi munca de zi cu zi."52 încă o dată Behe face distincţie între „procesele naturale". evoluţia este departe de a fi un proces întâmplător. în teologia biblică a creaţiei ordinea naturală e văzută ca o reţea continuă a activităţii creatoare a lui Dumnezeu. M. Dar. un creştin va fi de părere că o explicaţie providenţialistă a procesului de evoluţie e perfect posibilă. . că substitute naturaliste ca mecanismul ceasornicarului orb sunt neadecvate şi contrare evidenţelor. pentru că implică descoperirea minunilor creaţiei lui Dumnezeu. vedem foarte limpede că Dembski are în vedere o lume biologică explicată în mare parte prin „mecanisme naturaliste" şi „forţe naturale". 52 Ibidem. 208. adică o contradicţie în termeni. Acest contrast este şi mai puternic în scrierile lui Behe: Legile naturii pot organiza materia — de exemplu. hai să o punem din nou. fără un astfel de fundal. cu toate că biologi ca Julian Huxley mai scriu şi acum cărţi pentru publicul larg în care îşi expun ideea de progres evolutiv la scară largă. Regent 50 Ibidem.. (ed. dintr-un anumit motiv. Biologii trebuie să sc ocupe de ceea ce au de făcut în munca lor profesională. Dennett şi destul de mulţi alţi comentatori cunoscuţi insistă asupra faptului că o înţelegere adecvată a procesuluievolutiv exclude orice posibilitate de a-1 înţelege ca furnizor de dovezi pentru plan şi scop. 51 Behe. Uri Alon. ci adunăm date care pot fi pentru sau împotriva unei teorii.p. Teis-mul creştin. una care implică „legile naturale" şi alta care implică „proiectul". şi voi da câteva exemple ca să arăt ce vreau să spun. că mamiferele s u n t într-un anumit sens mai avansate decât drojdia. muncitori în fabrică. ori au început să sune ca o despicare a firului în patru ? Cred că ele sunt într-adevăr foarte importante. Au dreptate ? Ei bine. ştiinţa n u este un demers naturalist pentru creştinul care este şi om de ştiinţă. Prin contrast. Darwin's Black Box. Dembski spune: „Teoreticianul proiectului nu susţine că fiecare structură biologică a fost proiectată. fiindcă naturalismul este fals. Aceasta pare să fie o declaraţie foarte limpede ce exprimă convingerea că există un „univers din două bucăţi"."53 Şi: „Dacă în sistemele biologice actuale se înfăţişează o complexitate specifică. Face asta fără legătură cu faptul că ei sunt oameni de ştiinţă. Cu excepţia naturalismului într-adevăr postmodern (sau a celui într-adevăr confuz). nu poate exista credinţă simultană în Dumnezeu şi în naturalism. algoritmic. Faptul că în fiecare celulă apar reţele complexe de interacţiuni între mii de metabo-liţi. dacă există un Dumnezeu care creează. 52. iar limbajul progresului a început să apară tot mai puţin în literatura despre evoluţie.E. atunci nu putem conchide că a fost proiectată51. Ştiinţa este un demers sfânt. iar creierul uman are mai multe capacităţi decât acela al unui şoarece de câmp. (Unele aspecte se pot datora unor forţe pur naturale. Vancouver. un bine cunoscut biolog evolutiv de la Universitatea Wisconsin-Madison. iar şansele ca ceva asemănător inteligenţei umane să apară în această reluare sunt incredibil de mici. suntem un „accident cosmic de moment". Lamourcux. Dar întrebarea pe care aş vrea să o pun aici este întru câtva diferită. un fundal „naturalist" neproiectat este esenţial.J. desigur. care reflectă „legile naturale". ? The Johnson-Lamoureux Debate on Biological Origins. Dar. sublinierea mea. dacă este forţat.. Astfel. fără excepţie. deoarece literatura PI lasă impresia că există ceva inerent „naturalist" în anumite aspecte ale ordinii create. care să nu fie creat şi susţinut de Dumnezeu. pentru a facilita detectarea componentelor „proiectate". p. Dumnezeu nu ar putea crea prin „procese aparent naturaliste". pe cât suntem de siguri că totul a fost. iar influenţa teologiei creştine asupra apariţiei ştiinţei moderne a dat întotdeauna relaţiei dintre cele două un sentiment de înrudire. Cele mai relevante legi sunt cele ale reproducerii biologice. Johnson. Evoluţia inteligentă în capitolele 3-5 am arătat că. realizată cu ajutorul matematicii între anii 1920 şi 1930. de la Institutul Weizmann. forţându-1 să-şi schimbe cursul. în Johnson.. Este evoluţia proiectată? Am fost foarte critic cu încercarea de a impune „sensul B" al termenului „proiect" în biologie: pe Aristotel nu 1-a ajutat prea mult. Este ideea dc evoluţie coerentă cu un Dumnezeu care are intenţii şi scopuri pentru creaţia lui ? Oamenii de ştiinţă folosesc dc obicei sintagma „coerent. care joacă rolul unui cartier general al naturalismului filosofic — iar eu am crezut dintotdeauna că „onorurile" aparţin avocaţilor! Adevărul este că sunt mulţi creştini în comunitatea ştiinţifică. Nu înseamnă să spunem că fiecare aspect al acestor sisteme a fost proiectat. 50. care pot fi recunoscute şi detectate. tipul de teism la care sc referă Johnson în acest pasaj. Hai s-o lăsăm aşa. Dar este evident că formele de viaţă mai mari şi mai complexe au evoluat din strămoşi simpli unicelulari. Gould. 54 Ibidem. din simplul motiv că." Carroll îşi alege cuvintele cu grijă. oameni ca Richard Dawkins constituie o specie foarte rară în comunitatea cercetătorilor în biologie. Din fericire. Conform paleontologului Stephen Jay Gould. din acelaşi punct de plecare. teoria evoluţiei a devenit o ştiinţă mai riguroasă. Tot ce pot face oamenii de ştiinţă este să descrie activitatea lui Dumnezeu cât mai bine le stă în putinţă. în aceste pasaje şi în multe altele din cărţile sale. In biologie nu „demonstrăm lucruri". şi chiar şi cei mai laici colegi ai mei îl consideră un extremist. cine a proiectat şirul?"." Astfel.A. Explicaţia oferită de evoluţie ne înfăţişează proprietăţi care sunt mai conforme cu o viziune teistă sau cu una ateistă asupra lumii ? Aş spune că descoperirile biologice recente arată foarte clar că viziunea teistă oferă o explicaţie mai rezonabilă pentru existenţa istoriei generale a evoluţiei pc planeta Pământ. Cred că biologii au avut şi au dreptate excluzând noţiunile teleologice (idei despre scopurde supreme) din discursul lor profesional. comentează: 49 P. Sinteti-zându-şi viziunea. aşa cum am văzut în această carte. Există. Dacă este aşa. p. 1999. limitată. dar cu siguranţă aceasta nu este singura posibilitate. p. poeţi. p. avocaţi.). Evident. şi nu ne va ajuta nici pe noi. Gould scrie: „Să derulăm înapoi caseta vieţii până la primele zile ale Şisturilor Burgess. Johnson conturează un contrast între ceea cc el percepe ca „aspecte proiectate". şi entităţile care sunt „proiectate". însă este cu totul altceva să ne întrebăm dacă procesul de evoluţie este conform cu „sensul C" al cuvântului „proiect".O. Mecanismele naturaliste ca mutaţiile şi selecţia operează în istoria naturală pentru a adapta organismele la mediul lor.. Aşadar ar fi perfid să negăm o anumită formă dc direcţionare a săgeţii timpului biologic. orice biolog trebuie să recunoască faptul că organismele pluricelulare s u n t mai complexe decât bacteriile. conform sensului din dicţionar al „naturalismului". Dacă o structură biologică poate fi exprimată în termenii acestor legi naturale. D. într-adevăr. sublinierea mea. a făcut întreaga creaţie prin procese aparent naturaliste. după dezvoltarea sintezei neo-darwiniste şi după fuziunea dintre selecţia naturală şi genetică. consecinţele ei ar fi fost complet diferite. iar altele probabil la fel. In ce mă priveşte. Ani de-a rândul biologii au încorporat limbajul „progresului" în discursul lor ştiinţific.)"54 Aici. naturalismul filosofic sc află în mintea unora. Este el însuşi produsul unui proces orb. mult mai mulţi decât în domeniul ştiinţelor umaniste." „Evoluţia nu este un proces proiectat pentru a ne produce pe noi. conform cu" în discutarea anumitor părţi din lucrările ştiinţifice. p. Iar în privinţa unor caracteristici putem fi la fel de siguri că au fost proiectate. reprezintă credinţa într-un Dumnezeu creator care este originea şi suportul a tot ce există. Dar. ideea progresului este ineluctabilă. Dennett răspunde la propria întrebare retorică spunând: „Nimeni. Totuşi. Ca să nu avem dubii în privinţa interpretării acestei afirmaţii.

Nu este un proces aleatoriu. aşa că este interesant să vedem cum acest limbaj este reluat treptat. Acest lucru implică faptul că banda vieţii proteinelor poate fi reprodusă la scară mare şi chiar predictibilă. aşa cum ilustrează Figura 19. Un grup de cercetători de la Harvard a publicat în 2006 o lucrare intitulată „Darwinian evolution can follow only very few mutational paths to fitter proteins"56.. Aşa-numitele „peisaje adaptive" joacă un rol important în discursul despre evoluţie. iar zarurile genetice sunt aruncate până când este generată acea structură a enzimei care optimizează adecvarea la funcţia specifică. Acelaşi set redus de „motive de reţea" descoperit la bacterii a fost găsit şi în reţelele de reglare genetică din diferite organisme. de exemplu.. Vârfurile reprezintă zonele de „adaptare optimă". a vorbi despre evoluţie ca fiind în vreun sens „predictibilă" ar fi constituit o erezie în literatura ştiinţifică. departe de ceea ce ne imaginam. D. şi colab. Enzimele sunt proteine cu rol de catalizator în procesul vieţii. -354-75- ..Simplicity in biology".Reţelele biologice par construite.. limitate. Iată un alt exemplu al acestei tendinţe. Cu alte cuvinte. Acestea reprezintă în mod tradiţional imagini topografice ale adaptării diferitelor populaţii la nişe ecologice locale.. în Nature 445. Este ca şi cum am pune un traseu evolutiv în faţa unei gene care codifică o enzimă. „Empirical fitness landscapes reveal acccsiblc evolutionary paths".. Cam două sute din aceste tipuri sunt comune tuturor regnurilor vii. Ultima propoziţie din rezumatul lor este fascinantă: „Conchidem că o bună parte din evoluţia proteinelor va fi limitată în mod asemănător." Până de curând. 56 Weinrcich. în principiu. Nature 446. pp. într-o lucrare recentă din N a t u r e : „Faptul că numai câteva trasee sunt favorizate implică şi că evoluţia ar putea fi mai reproductibilă decât se consideră în general. este frapant faptul că. 55 Alon. nu există decât câteva căi pentru a ajunge la o anumită funcţie protei-nică. sau chiar predictibilă. Cu alte cuvinte. reamintindu-ne că într-o proteină care poate avea o lungime de câteva sute de aminoacizi se găsesc douăzeci de tipuri de aminoacizi. din numai câteva tipuri de modele. descoperim că marea majoritate se pot încadra în numai 1 400 de familii de proteine. deoarece numai anumite mutaţii conduc la această funcţie. nu pare să fie aşa: mecanismele vieţii par să fie în mare măsură constrânse. înfăţişate la fel ca modelele tridimensionale folosite pentru a ne reda zone muntoase ca cele din Alpi. Science. fiind impus pur şi simplu de observaţiile făcute de oamenii de ştiinţă în studierea mecanismelor vieţii. proteinele. şi colab. Conceptul „peisaje adaptive" poate fi aplicat şi structurilor şi funcţiilor enzimelor. ce tip de sistem molecular trebuie să se dezvolte pentru a da naştere diversităţii pe care o vedem astăzi ? Cum poate exista în rândul mamiferelor o diversitate ca cea dintre oameni. chiar şi numai cu un deceniu în urmă. în realitate.J.25 ianuarie 2007. Să luăm. 7 aprilie 2006. în literatura ştiinţifică recentă. numite „motive de reţea" . cu o oarecare aproximare. U.. bazate pe toate genomurile secvenţiate până acum. Evoluţia pare să fi „redescoperit" la nesfârşit aceleaşi modele în sisteme diferite. Se presupune că numai acest set conţine toate funcţiile necesare pentru organizarea proceselor biochimice ale vieţii. toate vietăţile sunt unite nu numai prin acelaşi cod genetic. Cu alte cuvinte...Creaţie sau evoluţie Evoluţia — inteligentă şi proiectată? . care sunt provocările lansate la adresa ideii lui Gould de contingenţă extremă care operează în procesul de evoluţie. dacă examinăm toate proteinele cunoscute în lume şi motivele structurii lor."11 „Evoluţia potenţialului evolutiv" este unul dintre domeniile la modă în cercetarea biologică actuală. 497. Dat fiind că acum avem peste trei sute de secvenţe geno-mice disponibile de la diverse organisme şi că am stabilit structurile 3-D pentru mii de proteine. F. în ciuda faptului că toţi avem doar 20 000-25 000 de gene ? Răspunsul 11 Poelwijk..2007. fiecare pas pe această cale fiind prezervat de beneficiile aduse organismului care utilizează enzimă. Cei care au cercetat evoluţia anumitor proteine au fost impresionaţi şi de modul strict limitat prin care s-a ajuns la structurile acestora. 111-114. Autorii conchid. ci şi prin posedarea unui set de structuri proteinice foarte elegante şi strict limitate.M. Reiese din nou că traseele evolutive pentru atingerea unei anumite funcţii de către o anumită enzimă sunt extrem de limitate. cimpanzei şi şoareci.55 în această privinţă este interesant să vedem. . inclusiv plante şi animale. acest lucru ar genera un număr astronomic de structuri proteinice diferite. p. în care populaţia este bine adaptată la mediul ei specific.

Canestro. într-un comentariu asupra ideii lui Gould a aleatoriului suprem în istoria evoluţiei. op. and Scaffolds: The Role of Modular Interactions in the Evolution and Wiring of Cell Signaling Circuits". R. 943-949. deschid porţile oportunităţii pentru o altă gloată de norocoşi. pp. organe sau structuri biochimice în linii de descendenţă independente. atunci veţi putea intui destul de bine modul în care operează căile de semnalizare celulară. Nature Reviews Genetics. 283-284. în ambele cazuri dinţii-sabie au evoluat absolut independent.. într-un univers ordonat. In biologia evolutivă acest lucru e cunoscut de multă vreme. Dacă trăieşti pe o planetă cu lumină şi întuneric. atunci aceştia sunt dinţii pe care îi va obţine. Istmul Panama nu a lipit America de Nord de America de Sud decât acum câteva milioane de ani."60 De exemplu. Nature Reviews 59 Conway Morris. Conway Morris scrie că „. Totuşi. G. coloritului fluturilor şi la multe alte lucruri58. pp. „Evolutionary developmental biology and genomics". S. pp. în care există o naraţiune biologică ce culminează cu noi ca observatori. . atunci numărul de cutii negre ce pot fi umplute cu succes pare într-adevăr mic. numai un număr relativ mic de genomuri vor genera organisme care se pot dezvolta în diferite nişe ecologice de pe planeta Pământ. 61 Op.astăzi se consideră în general că istoria vieţii este ceva mai mult decât o încurcătură contingenţă punctată de catastrofale dispariţii la scară largă care. Aşadar aruncarea zarului genetic în evoluţie este o modalitate minunată de a genera atât noutate. atunci tot ce vedem este ceea ce era foarte probabil să rezulte. calculaţi laolaltă. 8. Cambridge University Press.. pe o planetă cu aceste proprietăţi particulare. 2003. ai nevoie de ochi. Cutiuţele negre indică segmentele evolutive ce conduc la diversele plante şi animale pe care le vedem astăzi pe planeta noastră.. Dacă o felină mare are nevoie să vâneze eficient într-un anumit mediu.. aşadar. Genetics. cit. Figura 20 ilustrează asemănările izbitoare dintre dinţii ca nişte pumnale ai felinei placentare cu dinţi-sabie (jos) şi echivalentul ei marsupial din America de Sud (sus. condamnând un grup. fiecare cutie reprezentând un genom posibil. Solution — Inevitably Humans in a Lonely Universe.2006. Marsupialele sunt animale de genul cangurilor şi urşilor wombat.Derulând din nou banda istoriei vieţii. deloc aleatoriu. aşa că îi vei şi obţine! Unul dintre cele mai remarcabile şi mai vizibile exemple de convergenţă este ilustrat de asemănările dintre marsupialcle care au evoluat separat în Australia şi America de Sud. 8. în Annual Reviews of Biochemistry 75. 58Muller. Se consideră că tehnica reţinerii oului de către mamă înaintea apariţiei naşterii de pui vii a evoluat separat de aproximativ o sută de ori numai la şerpi şi şopârle. Alte marsupiale se găsesc în America de Sud.B. „Evo-Devo: extending the evolutionary synthesis". şi colab.2007.. cunoscut ca thylacosmilids). multe dintre ele asemănându-se foarte mult cu echivalentele lor placentare din alte părţi ale lumii. rezultatul final va fi o biosferă extrem de diferită. p. şi totuşi.P...2007. cit. Trăim. ca în Figura 21. iar limitările vieţii fac foarte probabilă. Potenţialul evolutiv al sistemelor biologice e sprijinit de principalele „piese legate" care permit „modulelor Lego" să se unească pentru a forma mai multe ansambluri diferite având diverse funcţii. Nature Reviews Genetics. Fenomenul „convergenţei" în evoluţie mai subliniază şi modul în care procesul luat ca întreg dă dovadă de ordine şi limitare. Ochii compuşi şi cei complecşi. convergenţa mimetismului insectelor şi păianjenilor cu morfologia furnicii a evoluat independent de cel puţin şaptezeci de ori.. . în care exteriorul celulei e conectat la interior prin intermediul „receptorilor".este acela că apariţia unei specii noi pare să implice numai arareori schimbări radicale în proteine. şi au şi ele echivalente în alte părţi ale lumii. prin strângerea mai multor sute de exemple de convergenţă. aripilor insectelor. Circuitele de reglare existente sunt întrebuinţate în moduri noi pentru evoluţia penelor. 8. Dacă ne imaginăm spaţiul proiectat în procesul evolutiv ca pe o matrice de miliarde de cutiuţe gri. „The road to modularity". recent fiind subliniat spectaculos de Simon Conway Morris. Cel mai remarcabil lucru va fi acela că nu va exista nimic care să semene câtuşi de puţin cu oamenii. pp. Motifs. în cartea sa L i f e ' s S o l u t i o n — I n e v i t a b l e H u m a n s i n a Lonely Universe59. şi colab. 2007. Cambridge. Wagner. 932-942. dar unul fructuos în privinţa antropismului. Cu alte cuvinte. G. dacă nu chiar inevitabilă. Convergenţa se referă la evoluţia repetată a aceloraşi căi. apariţia diferitelor proprietăţi biologice [de exemplu inteligenţa]"61. dar în acelaşi timp pare să fie restrânsă de necesitatea unui număr relativ limitat de entităţi vii. în timp ce Australia a început să se separe de Antarctica acum o sută de milioane dc ani. iar procesul evolutiv le va „descoperi" repetat pe acestea. Multe marsupiale australiene au echivalente printre placentarele din Africa. care dau naştere unor pui mai puţin dezvoltaţi şi îi cresc într-un buzunar exterior.. Dacă trăim într-un univers cu acest tip de fizică şi chimie. profesor de paleobiologie la Universitatea Cambridge. Aceasta implică folosirea unor proteine adaptoare şi de cuplare folosite pentru unificarea căilor de semnalizare din interiorul celulelor. pp. 655-680. ceea ce ştim despre evoluţie sugerează exact reversul: convergenţa este ubicuă.. „Domains. fiecare specie arătând destul de asemănător. Dacă v-aţi jucat vreodată cu Lego.P. 57 Bhattacharyya. Conway Morris observă: „Convergenţa oferă o metaforă a modului în care navighează evoluţia prin imensităţile combinatorii ale « hiperspaţiului» biologic. 921-931. în timp ce placentarele sunt animale care-şi hrănesc puii până la o fază mai avansată de dezvoltare în uter. înainte de naştere... Nu putem spune. C. având însă foarte mult de-a face cu modul în care sunt conectate între ele diferite „module de sistem"57. . au evoluat de peste douăzeci de ori de-a lungul evoluţiei. cât şi diversitate. Life's 60 Idem. . şt colab. 127.. deoarece a evoluat pentru a ocupa o nişă ecologică similară.

Creaţie sau evoluţie Evoluţia — inteligentă şi proiectată F=\ fţ=\KZ\ K=\ KT\ |t^.|tN It2") f t ^ fv^^ r r ^ r f R =4 I I I I I I -77-373- .

de vreme ce universul arc probabil o biochimie uniformă. datele de până acum sugerează că viaţa de I M P . dar. că diversitatea biologică pe care o vedem este „inevitabilă" — căci experienţa noastră în privinţa existenţei vieţii se bazează pe un singur exemplu —.i 1t£ II it s f r id t x ffc s it s I I it s I I ItX I I I tH I its its its T pe baze ştiinţifice reale.

dar s-ar putea să mă înşel — dificultatea prezicerii ritmului progresului ştiinţific este notorie. este posibil ca în acest caz să avem de-a face cu un argument de tipul „ateism al lacunelor". prefer să atac probleme ştiinţifice care au şansa de a fi rezolvate în decursul vieţii mele. Tot ce fac aceste cifre este să furnizeze parametri provocatori pe care oamenii de ştiinţă angajaţi în cercetarea originii vieţii trebuie să-i evalueze. Câteva descoperiri importante pot transforma foarte uşor situaţia. Să ne amintim şi că studiile privind originea vieţii nu constituie cu adevărat o parte a biologiei evolutive. exista întotdeauna o „ultimă redută" (de obicei într-o peşteră printre stânci sau în vreun loc asemănător) în care eroii se îngropau ca să reziste în faţa hoardelor invadatoare. vitalismul a acţionat la fel ca PI. în calitatea noastră de creştini. capitolele 9-11. fără excepţie. Suntem cu toţii de acord în această privinţă. studiul ştiinţific al originii vieţii a luat avânt abia în ultima jumătate de secol. cu rădăcini istorice foarte adânci. deoarece cred în dictonul regretatului imunolog Peter Medawar. Avea să treacă un secol până când situaţia a devenit mai limpede. căutând să-şi înrădăcineze argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu în lacunele cunoaşterii noastre ştiinţifice actuale. nu se progresează prea mult. cit. tot ne-am mai întreba dacă aşa s-au petrecut lucrurile la început. identificarea materialelor organice şi căutarea vieţii pe alte planete au dat şi ele un impuls puternic domeniului. întârziind investigaţiile ştiinţifice. 62 Am descoperit două cărţi deosebit de utile în pregătirea acestui capitol : Conway Morris. S. Hazcn. In anumite aspecte. creştinismul este o religie foarte materialistă. aşa cum pare să creadă Lennox. Dacă în cele din urmă se va dovedi că poate fi rezolvată în practică este discutabil. potrivite pentru existenţa vieţii. In orice caz. Istoria evoluţiei pe această planetă afişează în ansamblu un nivel tot mai ridicat de complexitate. prin care ateii caută să-şi susţină lipsa de credinţă în Dumnezeu bazându-se pe interpretarea datelor ştiinţifice care par iniţial plauzibile din cauza lipsei de cunoştinţe în privinţa acestor date. Unul dintre aspectele hazlii ale acestui domeniu de investigaţie este acela că adună laolaltă atât de multe discipline. sunt complet inutile!" Cred că suntem cu toţii de acord că asta ar fi o insultă. în ce perioadă am fi fost mai uimiţi de creaţia lui Dumnezeu: în 1855. Ideea a devenit foarte populară în prima jumătate a secolului XX (şi rămâne populară în cercurile n e w a g e ) . ultimele descoperiri ale biologiei evolutive sunt mai coerente cu explicaţia teistă bazată pe u n plan pe care ne-o revelează Biblia decât cu orice explicaţie ateistă în care existenţa unei astfel de istorii ordonate. că e l a n u l v i t a l . şi le lasă cercetătorilor din Lennox. Dat fiind că viaţa este scurtă. Acest lucru pare să fie mai conform cu o ipoteză mai providenţialistă privitoare la sensul general al diversităţii biologice — în care suntem incluşi şi noi —. care se concentrează asupra transmiterii trăsăturilor ce se pot moşteni prin intermediul ADN-ului. personal sunt bucuros că nu este domeniul meu. o reacţie obişnuită este: „Ei bine. Desigur. Imaginaţi-vă că trăiţi în vremea lui Darwin. care au o rezonanţă sinistră. care nu va putea fi umplut vreodată altfel decât prin invocarea ideii dc proiectant.. spunând „este proiectat!". cit. op. când nimeni n-avea idee de mecanismele genetice ce implicau ADN-ul. despre materialele lui Dumnezeu. Motivul pentru care Lennox e atât de convins de această idee este acela că. şi cel mai bun lucru este ca în această chestiune să ne păstrăm mintea deschisă. ce ar fi putut avea rezultate complet diferite.. In biologie începe să pară că întregul sistem este pus la punct într-un mod atât de organizat încât apariţia vieţii inteligente era inevitabilă. Un motiv simplu este acela că lucrarea lui Dumnezeu în creaţie nu depinde de faptul că noi o putem înţelege sau nu. Susţinătorii PI ar face mult mai bine să-şi cheltuiască timpul explicând „inteligenţa" acestor aspecte ale ordinii create. John Lennox. arătând că. prin care este indicat reglajul fin al constantelor fizice ale universului. J. a ţinut şi ca pe loc cercetările în domeniu. dar par tot mai puţin credibile pe măsură ce înţelegerea procesului — în acest caz a celui evolutiv — devine mai cuprinzătoare. e foarte conştient de pericolele argumentului „dumne-zeul-lacunelor". Totuşi. 2005. constrângere genomică şi convergenţă.Creaţie sau evoluţie Evoluţia — inteligentă şi proiectată oriunde din univers ar putea arăta destul de asemănător. Aceasta a fost ideea. când nu se ştia nimic despre mecanismele de moştenire. atunci este foarte puţin probabil ca acest lucru să aibă loc. După mine. limitate şi direcţionale a vieţii e condamnată să rămână o anomalie. Explorarea spaţiului şi astrobiologia. Dacă un grup de maimuţe sunt puse la lucru apăsând la întâmplare pe tastatură. geofizicienilor şi biochimiştilor. domeniu provocarea de a duce munca mai departe pentru a găsi modul în care s-a întâmplat. pe care le înţelegem din perspectivă ştiinţifică. dar pe de altă parteadmir oamenii de ştiinţă care se „aventurează" în zone unde şansele nu sunt atât de mari. Dar să proclami plin de încredere că preţioasele materiale pe care Dumnezeu le făureşte cu atât de multă grijă în momentele în care stelele mor explodând nu au potenţialul de a crea viaţă mi se pare la fel de insultător. ci ţin mai mult de domeniul de cercetare al chimiştilor. Joseph Henry Press. Un mister mai mare decât originea vieţii mi se pare motivul pentru care creştinii ar trebui să atribuie lumii lui Dumnezeu caracteristici cu rezonanţă păgână. materialiste. De fapt. în literatura PI se poate citi încă opinia că este imposibil ca viaţa să fi putut apărea din substanţe chimice. dcoscbindu-lc de materia brută.) Tot ce vom reuşi vreodată. deoarece. Chiar dacă selecţia naturală darwinistă reuşeşte să explice istoria evolutivă a tuturor organismelor vii care conţin ADN. Aşa cum am subliniat deja. cei din generaţiile anterioare n-au dat din umeri în faţa misterului profund al moştenirii genetice. Este aceasta lumea lui Dumnezeu sau nu ? Imaginaţi-vă că intraţi în studioul' unui artist şi vedeţi tuburile de vopsele aranjate frumos într-un loc. R. în cadrul căreia Dumnezeu are intenţii şi scopuri pentru ordinea creată. va fi o descriere pas cu pas a modului în care Dumnezeu a făcut-o. Nimeni din domeniu nu crede că viaţa a început cu molecule complexe ca proteinele sau ADN-ul. în principiu. Noi credem că toate materialele din univers. naturaliste". dacă există o forţă misterioasă care „explică" materia vie. după cum am discutat. care spune că ştiinţa arc de-a face cu „arta a ceea ce este rezolvabil". dacă facem un calcul al şanselor apariţiei lucrurilor complexe prin procese întâmplătoare. Totuşi. atunci sc prea poate să nu se fi întâmplat în acel fel (cu toate că e posibil să sc fi întâmplat). deocamdată este evident că nu avem un set convingător de astfel de paşi — trebuie să fim conştienţi că aceasta este adevărata lacună din cunoaşterea noastră ştiinţifică actuală. dacă vom reuşi. astfel că toate calculele privitoare la probabilităţile minime sunt o pierdere de timp. o problemă mai filosofică.. De fapt. De ce cheltuiesc creaţioniştii şi susţinătorii PI atât timp luptându-se cu morile de vânt ? Cercetările privitoare la originea vieţii Esta un subiect destul de vast ca să umple singur o carte. sunt materialele lui Dumnezeu.. la începutul anilor 1950. potrivit cărora istoria evoluţiei este o desfăşurare total întâmplătoare. cu toate că într-un context diferit. să-i spui lui Dumnezeu ce potenţialităţi există sau nu în materialele lui ? (Un ecou din Romani 9.M. într-un sens. problema nu este imposibil de rezolvat62. biofizicienilor. iar instrumentele şi conceptele ştiinţifice necesare pentru începerea abordării problemei s-au dezvoltat după 1950. Originea vieţii şi a informaţiei biologice necesare pentru funcţionarea vietăţilor pare să joace în literatura creaţionistă şi PI un astfel de rol. 16 Originea vieţii în tinereţe. „Cine eşti tu. aşa că aici nu voi încerca decât să semnalez câteva moduri în care se desfăşoară cercetarea originii vieţii. prin „forţe oarbe. este interesant să observăm că. inhibând interesul pentru cercetări suplimentare. sau în 1955. Dennett şi alţii. când descoperirea proprietăţilor ADN-ului a dus la paşi remarcabili pentru această înţelegere? Eu votez pentru 1955! Slavă Domnului. ca să folosim o expresie a lui Henri Bergson (în 1907). Washington. a umplut toate făpturile vii. atunci ce experimente se pot face pentru a testa această ipoteză ? Fascinaţia cu care PI generează cifre foarte improbabile este la fel de nefolositoare ca şi ideea vitalismului. o idec care etichetează efectiv această viziune ca o formă dc creaţionism episodic'. Nu ar trebui să fim surprinşi să auzim că fondurile pentru aceste domenii sunt mai abundente în Statele Unite şi sunt adesea legate de NASA şi de programul său de explorare a spaţiului. Dar staţi puţin — aici vorbim despre substanţele chimice făcute de Dumnezeu. decât să se concentreze asupra părţilor pe care nu le înţelegem. dar crede totuşi că originea vieţii şi a complexităţii biologice reprezintă un „gol" în principiu. numită „vitalism". op. contează rezultatul din punct de vedere teologic ? Aş vrea să sugerez că teologic nu are nicio importanţă dacă reuşim sau nu să înţelegem ştiinţific originea vieţii. Chiar dacă oamenii de ştiinţă reuşesc să vină cu o secvenţă convingătoare a paşilor chimici şi biochimici care duc de la substanţele chimice organice dc bază la un sistem viu. apoi îi spuneţi artistului: „Ai ales culorile nepotrivite.. când citeam poveştile din B o y s ' O w n .20. Vom examina câteva idei şi cercetări puţin mai încolo. odată cu elucidarea structurii ADN-ului. de exemplu. ci au muncit din greu ca să afle cum a făcut Dumnezeu acest lucru. Genesis — the Scientific -79- -373- . Dacă ceva este foarte puţin probabil. întregul proces de moştenire fiind o mare „cutie neagră". Quest for Life's Origin. Un motiv pentru acest start lent este faptul că biochimia este o disciplină relativ recentă. Eu unul cred că vom avea nevoie de cel puţin încă un secol ca să ne facem o idee rezonabilă despre secvenţa detaliată a fenomenelor care au dus la apariţia vieţii. omule". nu în practică. la fel cum creştinii au întrebuinţat adesea argumente de tipul dezastruos „dumne-zeul-lacunelor". Se pare că există un principiu antropic biologic paralel cu principiul antropic din fizică. La început. cu toate că acest lucru nu înseamnă că habar n-avem. spune-mi de unde vine acest ADN — atât să-mi spui!" Deocamdată avem o idee foarte vagă despre provenienţa ADN-ului. făcând mai puţin plauzibile afirmaţiile lui Gould.

ar putea extermina viaţa aşa cum o ştim. astfel încât masa de HAP detectabilă în spaţiu a fost estimată ca fiind mai mare decât biomasa (masa materialului biologic) totală a Pământului. 10. Un avantaj al acestor medii este protecţia pe care o oferă faţă de radiaţiile ultraviolete ale soarelui. Acesta este stadiul pe care nu-1 vom vedea niciodată pe planeta Pământ (decât dacă este ascuns adânc în subteran). să fi aterizat pe Pământ în urmă cu patru miliarde de ani. Unele propuneri de sinteză a principalelor elemente constitutive ale vieţii au fost construite minuţios. elementele din tabelul periodic (harta sintetică a tuturor elementelor chimice) sunt proiectate să se combine doar în unele moduri. care se formează oriunde privim. Dar trebuie să fi existat multe stadii în care această emergenţă a acţionat. asemănătoare monoxidului de carbon şi hidrogenului. pp.M. vor mai fi descoperiţi şi alţii. nitrogen şi vapori de apă. cum ar fi căldura sau lumina. luate în ansamblu. şi ar fi imposibil să facem o distincţie clară între „viaţă" şi „non-viaţă" în oricare dintre ele. dat fiind că au supravieţuit aterizării şi că meteoriţii au bombardat serios Pământul în perioada dinaintea apariţiei vieţii.1073/ pnas. au fost studiaţi intens şi.) până la treisprezece atomi (de exemplu ciano-penta-acetdena [H(C2)5CN]). ca de obicei. un teren de vânătoare şi pentru specialiştii în microbiologic care caută gândaci neobişnuiţi.Cum am indicat deja. 63 Pentru o abordare mai tehnică a acestei idei. In acelaşi mod. nu era atât de neospitalieră pentru viaţă pe cât este astăzi. Genesis — the Scientific Quest for Life's Origin. Alte locuri potrivite pentru sinteza moleculelor organice foarte complexe pot fi şi cele din adâncul pământului. Diferite piese Lego sunt proiectate în aşa fel încât să se poată îmbina în mai multefeluri.5-3 miliarde de ani. prezentând astfel cel puţin unul dintre aspectele importante ale vieţii. precursorii din care sunt derivaţi prezintă aceeaşi deviere. 64 Compuşii pe bază de carbon din aceşti nori variază în complexitate. Nu avem niciun motiv să ne pronunţăm asupra chestiunii într-un fel sau în altul. Huang. în sus sau în jos. în viziunea lui Wachtershăuser. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. Se pare. Nu vă lăsaţi păcălit de termenul „dens" — aceşti nori nu sunt deloc denşi după standardele pământului. p. câţiva sunt bogaţi în carbon.. Există dovezi că primele bacterii erau „extremofile". Dacă am avea şi alte exemple de viaţă. Desigur. Y. reproducerea în laborator a condiţiilor de căldură şi presiune din adâncul pământului oferă posibilităţi interesante de sinteză a moleculelor vieţii.0709909105. conţinând cantităţi semnificative de aminoacizi. cantităţile reale în care se găsesc aceşti compuşi sunt şi ele enorme. între apariţia componentelor esenţiale ale vieţii organice până la cea a celulelor. iar singurele motive pentru care craterele de pe Pământ nu mai sunt vizibile sunt eroziunea şi faptul că scoarţa Pământului este reînnoită constant de plăcile tectonice. de multe ori chiar molecule mari. cei care au componente pe bază de carbon. formă. dar în ei s-au descoperit mai bine de o sută patruzeci de componente. frig sau presiune. dar celulele sunt foarte complexe şi nu încape îndoială că în apariţia acestei complexităţi a existat o întreagă serie de etape.5 miliarde de ani a evidenţiat posibilitatea ca aceste medii acvatice de înaltă presiune să fi fost locuri de apariţie a vieţii. Planeta Marte era pe atunci mai umedă. Aminoacizii sunt toţi „stângaci". în timp ce zaha-rurile care alcătuiesc ARN-ul şi ADN-ul sunt „dreptace".. cu patru părţi acoperite de bumbi ce pot fi folosiţi la îmbinarea cu alte părţi pentru a construi aproape orice. paşii spre un astfel de sistem sunt inevitabili şi rapizi. şi compuşi dc carbon simpli. Experimentele au arătat că microbii pot supravieţui unei astfel de călătorii în spaţiu şi impactului masiv al aterizării. Ibid. dar această abordare a lansat un program de cercetare pentru continuarea studiilor. vezi Hazen. Vezi şi Kwok. C0 . 2 2 65 Pizzarello. fiecare stadiu fiind important în felul său. 104. ci pe baza materialelor din meteoriţi veniţi de pe Marte.. Printr-un proces lung şi complex.R. de tipul celor care formează elementele esenţiale ale materiei vii. dar n-aş băga mâna-n foc pentru asta. ce conţinea microbi marţieni. reacţionează pe suprafaţa sulfidelor pentru a produce molecule mai mari. nu numai pentru că este imposibil de detectat în forme fosile (care să nu fie celule). că în univers există procese care prezintă o tendinţă de a genera orientarea spre stânga a aminoacizilor. s-a dovedit că au în componenţă aminoacizi simpli şi elemente înrudite cu zahărul şi lipidele. Toată lumea e de acord că viaţa e un fenomen „emergent". De exemplu. în aceste proprietăţi chimice este încorporată o cantitate enormă de informaţie incipientă. Carbonul şi elementele constitutive ale vieţii Viaţa aşa cum o cunoaştem depinde de remarcabila putere de combinare chimică a carbonului. Cu toate că (deocamdată) nu furnizează dovezi pentru viaţa pe Marte. organisme care trăiesc în condiţii extreme de temperatură. piesele jocului furnizează o analogie bună cu construcţia chimică a elementelor vieţii. viaţa celulară poate fi extrem de robustă. „Funcţional information and the emergence of biocomplcxity". dacă ar avea loc astăzi. cu urme sau cantităţi mici de metan şi amoniac. Deoarece spaţiul este enorm. faza creativă începe odată cu prinderea lor în grupuri de două sau trei. care tind să rupă componentele carbonice complexe neprotejate. monoxid de carbon. viaţa celulară a apărut pe pământ remarcabil de repede. durând „poate două săptămâni"67! Nu este surprinzător că astfel de afirmaţii îndrăzneţe au fost întâmpinate cu un oarecare scepticism. aşa încât noi să fim până la urmă marţieni. S. sau chiar mai mult. capitolul 8. conţinând o duzină de atomi sau chiar mai mulţi64. Astfel. „The synthesis of organic and inorganic compounds in evolved stars". Printre aceştia se numără hidrocarbonaţi aromatici policiclici (HAP). dintre care câteva au fost foarte puternice. dar posibilităţile sunt limitate de dimensiune. în mod asemănător descoperim părţile componente esenţiale ale vieţii. de dinaintea apariţiei ADN-ului. pp. am putea începe să le comparăm şi să le confruntăm cu a noastră. HCN. O observaţie fascinantă este faptul că multe dintre elemen-tele-cheie ale vieţii există sub formă de imagine-oglindă. 985-991. S. 2004. Pământul a fost atât de asaltat de meteoriţi încât apariţia vieţii în acea perioadă e foarte puţin probabilă.'Asta este partea uşoară.. elementele constitutive ale proteinelor. asemenea celulelor bacteriene. O problemă fundamentală în cercetare şi în acelaşi timp o problemă în abordarea chestiunii din perspectiva probabilităţilor matematice este aceea că nu putem cădea de acord cu privire la ce este viaţa! Poate părea evident că viaţa constă în entităţi care cresc şi se multiplică independent. Washington. şi proiectul vieţii este cuprins în tabelul periodic. Dar nimeni nu ştie dacă extremofilele au fost singurele organisme care au supravieţuit condiţiilor aspre de la suprafaţa pământului timpuriu sau dacă reprezintă într-adevăr primul tip de microbi care au evoluat. Mulţi dintre aceşti compuşi pe bază de carbon. Abia în urmă cu patru miliarde de ani bombardarea Pământului s-a redus suficient de mult încât să apară condiţiile care să ducă la apariţia vieţii. aşadar. e bine să ne păstrăm mintea deschisă pentru orice posibilitate. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. Odată formată. minerale care se găsesc din abundenţă în gurile hidrotermale.. abundente pe dorsalele oceanice. de tipul celor care. 2005. au dat la iveală faptul că aminoacizii extraterestri sunt deviaţi cu toţii spre stânga65. Aşa-numiţii „nori moleculari denşi" din spaţiu sunt bogaţi în elemente chimice care pot fi detectate şi identificate după modul în care absorb emisiile dc lumină. Aşa cum din piesele de Lego se pot construi o mulţime de lucruri. Celedouă forme sunt asemenea mâinilor: una este reflexia în oglindă a celeilalte. originea vieţii pe Marte nu face decât să împingă investigaţiile într-un moment şi într-un loc mai îndepărtate. chimistul german Giinter Wachtershăuser a emis o teorie detaliată bazată pe proprietăţile sulfidelor de fier şi nichel. în plus. M. Nu este imposibil ca un meteorit mare. de la unul-trei atomi (dc exemplu CO. Cea mai timpurie dovadă (indirectă) a vieţii datează de acum 3. proteinelor şi celulelor. dar într-un proiect limitat de piesele avute la dispoziţie. 67 Răspuns la o întrebare dintr-un seminar recent. moleculele simple. Carbonul este asemenea unor piese Lego. Bacteriile pot supravieţui sute de mii de ani în gheaţa Antarcticii. cel puţin la scară temporală geologică. după ce s-a îndepărtat cu atenţie posibilitatea contaminării. poate sute. potrivit unor estimări. 66 Hazen. Nu poate fi ignorată nici posibilitatea ca viaţa să fi fost transferată pe Pământ de pe Marte. Indiferent de răspuns. dar nu e atât de uşor să vii cu alternative creative care să poată fi testate. R. Condiţiile de pe planeta Marte erau mult mai favorabile vieţii în momentul în care Pământul era încă prea fierbinte pentru a permite aşa ceva. Meteoriţii sunt fragmente de asteroizi care au aproximativ aceeaşi vârstă cu sistemul solar. Poate că cel mai util scenariu ar fi descoperirea unei forme incipiente de viaţă. nu în altele. Nature 430. Cu toate că atmosfera timpurie exactă face obiectul unor discuţii aprinse. pentru a forma toată materia lumii. ceea ce înseamnă că într-un anumit stadiu o colecţie de substanţe şi molecule chimice au început să prezinte proprietăţi foarte distincte de suma părţilor lor şi care nu ar fi putut fi prezise prin examinarea părţilor componente63. Acest lucru nu este deloc imposibil şi s-a pretins deja că a fost găsită. prezenţa bumbilor pe anumite părţi ale piesei şi aşa mai departe. Un posibil loc în care o astfel de atmosferă e mai puţin relevantă sunt gurile hidrotermale. inclusiv unii care nu au fost detectaţi încă în norii moleculari. iar pentru câteva locuri o atmosferă asemănătoare cu cea a Pământului dc la începuturi. atât în Pacific cât şi în Atlantic. Ingredientele esenţiale sunt o sursă de energie. ci şi pentru că după apariţie vietăţile ar fi devorate rapid de celule. fără îndoială. prin care ies gaze vulcanice încinse care permit înflorirea unui biosistem bogat şi exotic. Uitaţi-vă la lună într-o noapte senină şi observaţi-i craterele — multe dintre ele au fost făcute în perioada în care era bombardat Pământul. un mediu foarte bun pentru protejarea de contaminare. care în mod obişnuit au călătorit un milion de ani înainte de a ajunge aici şi. contribuţia unor astfel de elemente la formarea vieţii nu poate fi ignorată... Reproducerea în laborator a presiunilor înalte şi a mediului încins din astfel de guri poate duce la generarea amoniacului şi aminoacizilor. Dar de ce sunt stângaci toţi aminoacizii din materia vie? Studiile asupra unui meteorit necontaminat descoperit în gheaţa Antarcticii. Nu există (deocamdată) dovezi că vreunul dintre aceste elemente provine din viaţa de pe alte planete.8 miliarde de ani. în această perioadă au avut loc. In prima jumătate de miliard de ani de existenţă. 29 februarie 2008. şi fiecare proteină din corpul nostru reflectă această tendinţă. 113. „Molecular asymmetry in extraterestrial chemistry: Insights from a pristine meteorite". . dar. Până acum au fost descoperiţi pe Pământ mai mult de douăzeci de meteoriţi marţieni. chiar dacă nu direct. 17 000-22 000 de impacturi. Alexandre. Urmăriţi un copil care se joacă pentru prima oară cu piese Lego. în acest sistem. Faptul că au fost recuperate fosile microbiene din depozite hidrotermale vechi de 3. ca pirita. H 0 etc. Aşa-numiţii „meteoriţi carbonici". din fericire cu o intensitate mult mai mică decât acum patru miliarde de ani. se consideră că era formată în principal din dioxid de carbon. se formează un ciclu chimic ce se poate copia pe sine. Joseph Henry Press. Câteva tipuri diferite de locaţii de pe pământ s-au dovedit fezabile pentru sinteza elementelor constitutive ale vieţii. R. 8574-8581. în afară de faptul că roade piesele (şi uneori încearcă să le înghită). poate avea şi oceane. singurul lucru important în ştiinţă. însă dovezi indiscutabile ale existenţei celulelor apar de acum 3. Oamenii de ştiinţă care sintetizează aceste substanţe în laborator descoperă că ele sunt făcute ca un amestec de molecule stângace şi dreptace. şi colab. într-adevăr. ne-ar fi foarte util să descoperim viaţă fosilă sau chiar viaţă existentă pe alte planete. Acesta este un domeniu în care e foarte uşor să critici de pe margine. Adăugarea diferitor minerale cu rol catalizator duce la generarea unor tipuri diferite dc molecule bogate în carbon66.M. au fost descoperiţi în meteoriţii care continuă să cadă pe Pământ.2007.

trebuie să mărturisesc că stilul lui de prezentare nu era chiar Sclipitor. The Babraham Institute. în câteva ore se formează molecule ARN lungi de zece nucleotide. au multe variante ce conţin diverse metale. odată sintetizate într-o secvenţă corectă. a făcut experimente în care erau amestecate argile. o diferenţă mare faţă de cazul'în care aminoacizii ar fi asemenea unor piese de Lego aruncate la întâmplare pe podea: dar nu este cazul lipidelor. Am menţionat deja că moleculele de genul lipidelor se găsesc în meteoriţi şi pot fi sintetizate din materiale simple. ei se pot diviza — o formă primitivă de replicare. organizarea este cuprinsă chiar în ţesătura universului. . împreună cu alte câteva trucuri chimice. este aceea că anumiţi microbi primitivi pot parcurge invers acest ciclu. într-adevăr. op. în condiţii care Ic imită pe cele ale pământului timpuriu. pentru a se agrega corect. S. molecule esenţiale pentru sinteza proteinelor în celulele pe care le cunoaştem astăzi. Puteau fi încorporaţi aceşti „catalizatori originali" în enzimele mai eficiente apărute ulterior? Timpul ne va spune asta. dar ne dau o idee despre modul în care e posibil să fi început compartimentarea moleculelor vieţii pe pământ în perioada lui timpurie. Un anumit tip de lipide. şi există o mulţime de idei cu privire la modul în care au apărut. unde au format spontan vezicule lipide de tipul celor observate prima dată de Bangham. fac proteinele să se adapteze corect în câteva secunde. A c u m aş fi fascinat să merg din nou la acele cursuri. Desigur. Discuţiile despre originea vieţii se învârt adesea în jurul problemei „oul sau găina". în Australia. un traseu metabolic esenţial. ca în administrarea medicamentelor. împreună cu Alee Bangham. producerea „micilor molecule de carbon" ale vieţii nu este foarte problematică. evidenţiind în acelaşi timp rolul fundamental pe care îl joacă apa în procesele vieţii. însă de atunci lipozomii au ajuns să aibă numeroase utilităţi. 53. 1809-1818. p. şi porneşte cu acidul citric carbon-6.. cunoscute ca „hidroxizi cu strat dublu". iar după două săptămâni ating lungimi de cincizeci de nucleotide sau mai multe. Un centimetru cub de argilă poate conţine particule cu o arie a suprafeţei echivalentă cu nouă terenuri de tenis70. dar oarecum exotică. cu capetele hidrofile în afară şi cozile hidrofobe înăuntru. De asemenea. propusă de Wăchtershăuser. „A giant step towards artificial life ?". In anii 1960. deci cum se desfăşura înainte de apariţia enzimelor ? O posibilitate. Centrala.rutgers. formate din silicon cu legături puternice şi atomi dc aluminiu prezintă şi ele diferenţe de compoziţie care ar putea impune anumite ordini în secvenţele moleculelor. P.A. Şi mai remarcabil este faptul că diferite proteine se pot autoasambla. Se poate ca în timpul apariţiei vieţii să se fi format structuri de genul lipozomilor. fără aplicaţii practice. şi eram numai şaisprezece studenţi în tot anul. Suprafeţele erodate din natură prezintă nenumărate crăpături şi pori care ar putea furniza matrice de alt tip pentru sinteza chimică. entuziasmaţi de cercetările privitoare la originea vieţii. ataşându-li-se un fosfat — un pas foarte semnificativ. sau invers. Alee Bangham. După izolarea fracţiunilor lipide. Astăzi fiecare pas al ciclului este catalizat cu o enzimă proprie (amintiţi-vă că enzimele sunt proteine specializate). Sistemele emergente complexe au nevoie de o concentraţie suficientă a substanţelor reactive în mediul de apariţie. Ar trebui. Ciclul invers ilustrează modul în care poate fi „fixat" (încorporat) dioxidul de carbon în molecule de carbon mai complexe. Ciclul e format din unsprezece elemente chimice. D. mai mult decât suficientă pentru reacţie. asemănătoare proteinelor. Lumea ARN-ului O macromoleculă-cheie despre care nu am discutat prea mult până acum este ARN-ul. Dar producerea moleculelor mai mari — aşanumitele „macromoleculc" necesare vieţii —. este aceea ca sulfidele de genul piritei să fi fost catalizatorii originali. pentru că într-adevăr Ciclul Krebs este central pentru viaţa aşa cum o cunoaştem. capabile să furnizeze zone de protecţie pentru autoorganizarea moleculară. care conţin 5. pp. formând o bărcuţă. se agregă spontan formând structura potrivită pentru a-şi îndeplini sarcinile. De atunci. numite lipozomi. cu mult înainte de apariţia complicatului proces de fotosinteză. au fost folosite pentru sinteza zaharurilor. fără niciun ajutor. în Trends -81-373- in Biotechnology.. oxigen şi hidrogen. 1741-1750. cercetătorii le-au pus în suspensie în apă. Este ca şi cum am privi nişte piese Lego plutind în baie. îmi pare rău să spun că. am audiat cursuri ţinute de Sir Hans Krebs. ca să nu mai vorbim de asamblarea lor într-un sistem care să se automultiplice. gândiţi-vă la experimentul realizat de David Deamer.Creaţie sau evoluţie Evoluţia — inteligentă şi proiectată Producerea macromoleculelor în orice caz. Sinteza macromoleculelor complexe non-lipide nu ar fi putut avea loc în soluţiile foarte diluate din oceanele pământului timpuriu.. numite „fosfolipide". „Modcls of primitive cellular life: polymerases and templates in liposomes". fiecare făcut din carbon. iar studenţii cu ochi scânteietori şi păr lung din anul întâi voiau să audă numai lucruri noi. întrebându-se dacă mai întâi au apărut catalizatorii. care capturau aglomerări de macromolecule. 335-338. Proprietăţile materiei aranjate corect sunt mult mai uluitoare decât îşi dau seama majoritatea oamenilor. Aşa că acum putem începe cu molecule de acetat cu doi atomi de carbon. care pare să dea roade. Acest lucru se petrece în corpul nostru în mod automat. ele au proprietatea remarcabilă de a se asambla singure. 2006. Aşadar descoperirea faptului că moleculele 68 Vezi http://stock. în anii 1930. şi oricine poate vedea cum se întâmplă asta într-un film de pe web68. de milioane de ori pe zi şi nu-1 lăudăm pe Dumnezeu pentru el. acestea sunt departe de viaţă. material suficient pentru pornirea altor două cicluri. fiecare moleculă fiind punctul de plecare pentru sinteza unei întregi game de alte molccule-cheie pentru viaţa celulară. dacă particulele sunt mici. până ajungem înapoi la acidul citric carbon-6. care. stimulate de aceleaşi forţe care duc la autoasamblarea proteinelor. ca săamintim doar câteva (şi iată un alt exemplu dc cercetare care oferă produse cu mare valoare comercială şi nu ar fi putut fi prezisă). la centrul meu de cercetare. cit. aşa încât să producă proteina codificată. cu lungimi de câteva duzini de aminoacizi — un scenariu ce ar putea fi reprodus pe fundul unui bazin de apă în care avem urme de argilă71. deoarece pare probabil ca sistemele protejate care se automultiplică să fi apărut de timpuriu în procesul vieţii.html 69 Monnard. B 72 Deamer. şi colab. Aceste straturi duble de lipide sunt structuri care alcătuiesc membranele fiecărei celule din corpul nostru. în Philosophical Transactions of the Royal Society of London B biological Sciences 362. pp. Dacă punem lipidele în apă. nu cum s-a descoperit ceva cu treizeci de ani în urmă. Mineralele din argilă. Vom avea două straturi de lipide aşezate „spate în spate". laureat al Premiului Nobel şi deja celebru pentru descoperirea Ciclului Krebs (sau ciclul acidului citric). autoasamblarea corectă are nevoie exact de secvenţa corectă de aminoacizi prezenţi în fiecare proteină.. pp.cabm. a descoperit că o simplă manipulare a acestor lipide ar putea declanşa generarea spontană a unor mici vezicule închise. cu toate că problema permeabilităţii este abordată deja experimental69. se vor autoasambla pentru a forma faimosul „strat dublu de lipide". o provocare serioasă va fi aceea de a descoperi cum a apărut acest tip de sistem. care încep dintr-odată să se asambleze singure. care apoi se divide într-o moleculă de acetat şi una de oxaloacetat. de care Krebs nu a fost conştient la început. şi acestea. şi colab. Dat fiind că straturile duble de lipide sunt impermeabile la apă (altfel s-ar dizolva). a fost surprins să descopere că mai bine de 0. La vremea respectivă aceasta era considerată o observaţie interesantă. putem pune o genă umană într-o bacterie.2007. urmaţi de moleculele ce conţineau informaţia şi puteau transmite instrucţiuni generaţiei următoare. Profesorul Krebs ne-a ţinut un curs întreg despre modul — pas cu pas — în care a descoperit ciclul acidului citric. la sfârşit. Unde s-ar fi putut întâmpla asta ? Suprafeţele argiloase oferă o matrice interesantă pentru reacţiile chimice cu suprafeţe enorme. Argilele pot fi folosite şi ca schele pentru sintetizarea ARN-ului. Feldspatul poate conţine milioane de astfel de mici buzunare cu o lungime apropiată de cea a celulelor vii. 70 Conway Morris. O descoperire fascinantă. Aşa se asamblează celebrul flagel.com. Odată ce sunt generate macromoleculele vieţii. Totuşi. oxaloacetat carbon-4. absorbind din mediu noi materiale lipide. terapia genetică şi industria cosmetică. Aminoacizii hidrofobi se aranjează în interior. acţionând ca şabloane pentru formarea mai multor vezicule. conţinând o serie de compuşi pe bază de carbon. polime-rizându-se pentru a forma molecule mici. rezultând astfel vezicule ce conţineau ARN72. 4 şi apoi 3 atomi de carbon. pentru a forma ansambluri complexe de genul „microcipurilor biologice" care îndeplinesc funcţiile vieţii. 23. în Philosophical Transactions of the Royal Society of London biological Sciences 3612. nucleotide şi lipide ARN. în circumstanţe adecvate. în care straturile duble de lipide se închid pentru a forma unităţi autonome. Face acest lucru deoarece conţine un amestec de aminoacizi iubitori de apă („hidrofili") şi temători de apă („hidro-fobi"). Pe atunci biochimia era încă o materie nouă (cel puţin la Oxford). Corpul nostru conţine mii de proteine care. Destul de interesant este faptul că multe enzime metabolice „moderne" au în centru un mic buchet de fier. Deamer a obţinut o bucată de 90 de grame din celebrul meteorit Murchison. adăugând molecule de dioxid de carbon pentru a forma piruvat carbon-3. şi-a luat un an sabatic la Babraham. Luisi a arătat că lipozomii nu sunt entităţi statice.jp/ english/mailmag/2004/01 la. Un alt grup de minerale. agregându-se pentru a îndeplini funcţii specifice. deoarece acestea formează coloana vertebrală a fiecărei molecule de ARN sau ADN. ci pot creşte. reminiscenţe ale minusculelor bucăţi de minerale sulfidice. dar cele mai multe proteine o fac singure. provenit de pe Marte şi găsit pe un câmp dc lângă Melbourne. unele mai convingătoare decât altele. După extragerea substanţelor. Când nucleotidele sunt puse pe o suprafaţă argiloasă. universal pentru toate celulele vii. Desigur. iar cei hidrofili în exterior. care apoi se agregă corect în eprubetă.. biochimistul elveţian Pier Luigi Luisi a făcut progrese semnificative în înţelegerea proprietăţilor de autoasamblare a lipidelor. este o cu totul altă problemă.1% din material era organic. un biochimist. în acest domeniu s-au înregistrat câteva progrese modeste. metabolică a vieţii Mediile mici şi închise sunt foarte importante pentru reacţiile care simulează viaţa timpurie. şi că membranele celulare de azi conţin sute de proteine care permit comunicarea prin stratul dublu de lipide. 2005. Astfel. uneori fără niciun ajutor din exterior. „Self-assembly processes in the prebiotic environment". Ocazional au nevoie de ajutorul unor proteine numite acompaniatoare. Cercetările mele implică studierea funcţiilor unor astfel de microcipuri. Aminoacizii se pot concentra şi ei în argilă. In primul an (1964) pe care l-am petrecut la Oxford pentru a mă specializa în biochimie. în 1975. 71 Deamer. ciclul invers al acidului citric este un motor cu automultiplicare ce se dublează de fiecare dată. De exemplu. dar în această sferă există un program interesant de cercetare.edu/blast/ şi http://nanonct. numărul studenţilor care veneau la cursul lui Krebs a scăzut la doi sau trei. Lipozomii sunt şi autocatalitici. Geneticianul Jack Szostak. însă unele au şi susţinere experimentală. care este divizat pentru a forma molecule tot mai mici. pe atunci profesor de chimie. Pentru a arăta că o astfel de muncă nu este deloc departe de materiile disponibile pe pământul timpuriu. au un „cap" hidrofil şi o „coadă" lungă hidrofobă bogată în carbon. de la Harvard. D. nichel şi atomi de sulf.

De vreme ce codonul ARN-t este „imaginea în oglindă" a antico-donului ARN-m. care estimează că numărul de coduri genetice care conţin fiecare numere diferite de nucleotide care ar putea fi funcţionale este de aproximativ 270 milioane. 73 Winkler. 74 Chen. S. Remarcabil este faptul că acest set de codoni tripleţi sunt optimizaţi pentru a-şi îndeplini funcţiile eficient. New Scientist. Tripleţii s-au „eliberat" de rolul original de a ajuta la optimizarea structurii ARN. de exemplu în informatică. până când. Ideea de bază este foarte simplă. ARN-ul şi originea codului genetic în celulele de astăzi. dar dacă sunt anterioare proteinelor în istoria vieţii. of Life and Evolution of Biosphere. 633-655. Amintiţi-vă că aminoacizii sunt prezenţi în meteoriţi şi mulţi dintre ei pot fi sintetizaţi în condiţii prebio-tice. unindu-sc cu alte molecule de ARN. devin evidente şi alte noi proprietăţi minunate. despre lipozomii lui Dumnezeu şi lumea ARN a lui Dumnezeu. Aşa că acum ARN-t se prinde de aminoacidul partener la un capăt şi foloseşte codonul triplet pentru a se cupla cu anticodonul specific din ARN-m. şi colab. polimerul ARN apare închis spontan în vezicule lipide. dar aş vrea să semnalez o teorie aparte. asemenea enzimelor. dacă luăm secvenţe ARN întâmplătoare. 179-19H.. putem vedea că ne-am întors la codon. 25. 61. S Hurst. iar aceste funcţii catalizatoare se găsesc la celule din toate ramurile principale ale vieţii. au ceea ce le trebuie pentru a ajuta viaţa să se dezvolte. bogat în proteine. Această problemă a fost cercetată în amănunt de Freeland şi colegii lui. aşa încât interacţionează mai bine cu anumiţi aminoacizi. 281-286. a fost primită cu mult entuziasm. pp. 2005. dar în practică unii codoni sunt folosiţi ca semnale de „start" şi „stop" pentru sinteza proteinelor. aşa cum par să stea lucrurile. Alain Monnard. deoarece chimia universului parc foarte asemănătoare. Annual Reviews t r ip li of Biochemistry 74. în felul acesta fiind imitate condiţiile pământului prebiotic77. oriunde ne-am uita. prin incubare la temperaturi între -7 şi -24°C timp de un an. dacă găsim viaţă pe alte planete.<s< i p eI d theory". PIN ( P e r s o n a l I d e n t i f i c a t i o n N u m b e r s ) . întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Geneza 1. şi vedem care dintre ele interacţionează preferenţial cu un anumit aminoacid. ribozimele au o gamă limitată de abilităţi de catalizare în comparaţie cu enzimele. trebuie să fim recunoscători că procesul are loc automat şi nu trebuie să ne gândim la el. A. ideea că ARN-ul a fost molecula cu informaţie-cheie apărută înaintea ADN-ului. pe scurt. dar suntem încă departe de ţintă. 4. De exemplu. Complexitatea biologică apare cu paşi mici.V. pp. aşa că ar fi potrivit să încheiem cu biogeneza. în Origin 2007. 77 Rajamani. 104.. G. şi colab. Ele pot controla chiar şi exprimarea genelor73. codonul specific pentru producerea aminoacizilor lui. atunci erau cele mai bune la vremea lor. ribozimele pot cataliza sciziunea (divi-zându-se în părţi mai mici). Dumnezeu spune că sunt „bune" — aşa ar trebui să facem şi noi. L Trends in Biochemical Sciences. . în Journalof Molecular Evolution. pentru că acest proces se petrece de milioane de ori în celulele fiecărei persoane care citeşte această pagină. 79 Yarus.2). Tot aşa pătrunde şi informaţia în sistemul biologic: prin substanţe care au proprietăţi ce duc la ansambluri mai mari de componente care. apare o enzimă care îi leagă cu peptide şi vom avea repede o proteină completă. Poate că a fost selectat. astfel încât mai mulţi aminoacizi sunt codificaţi de mai mult de un codon.. Fiecare şofer ARN-t conţine. care a devenit tot mai eficientă în realizarea unor sarcini ca replicarea ARN-ului. Cristalele de gheaţă ar fi putut concentra nucleotidele de până la cinci sute de ori. Hauke Trinks a crescut polimeri ARN în gheaţă marină artificială. „Control of gene expression by a natural metabolite-responsive ribozyme". procesul intracelular prin care aminoacizii sunt plasaţi în secvenţa adecvată ca să producă o proteină funcţională. Aşadar nu e poate de mirare că sistemul codonului triplet pe care l-am moştenit este atât de potrivit pentru sarcina pe care o are de îndeplinit. Reiese că. nu înţeleg de ce creştinii vor să atribuie noţiuni păgâne ca „forţe naturale oarbe" materiilor sfinte ale lui Dumnezeu. . S. la care se ataşează selectiv. cei 64 de codoni tripleţi folosiţi în fapt sunt mult mai eficienţi decât alte milioane care ar fi putut fi folosiţi. X. La început „pământul era netocmit şi gol. De fapt. Trăim în lumea lui Dumnezeu. Bănuiala mea este că. fiecare ARN-t conţine codonul triplet exact pentru aminoacidul care se găseşte în ADN. „The RNA world on ice: a new scenario for the emergence of RNA information". permiţând transmiterea informaţiei genetice prin replicare. „Ribozyme catalysis of metabolism in the RNA world".. 2()()> . astfel încât poate îndeplini funcţii genetice similare. prin procedura simplă a inducerii condiţiilor hidrice (apoase) şi anhidrice (fără apă). Aici nu am făcut decât să semnalizez câteva piese care ar putea intra în mozaicul originii vieţii. pe care le deţinem încă de la apariţia vieţii. Ele pot cataliza şi toate cele trei stadii principale ale sintezei proteinelor.. iar unele lanţuri de ARN se pot replica.2006. ARN-m conţine o serie de „anticodoni" pentru fiecare aminoacid derivat din codonii tripleţi de nucleotide din ADN. dar asta nu înseamnă că ar trebui să subestimăm în vreun fel materialele lui non-biologice. poate furniza şi un indiciu important în privinţa locaţiei formelor timpurii de viaţă — acestea ar fi putut apărea mai probabil foarte încet sub gheaţă decât rapid în medii calde. D. Am prezentat deja codonul triplet din ADN care specifică un anumit aminoacid şi modul în care ARN-m transmite o copie a imaginii în oglindă a informaţiei ADN către citoplasmă celulei. atunci este mult mai probabil să alegem exact acele molecule ARN care conţin codonul triplet despre care ştim că specifică aminoacidul respectiv decât ne-ar permite pura întâmplare s-o facem.. unindu-se cu alte lanţuri ARN pentru a genera molecule mai mari. iar funcţia lor ca ribozime nu este cea mai importantă în mediul actual. iar codul degenerează. pp. Acest lucru a condus la ipoteza „lumii ARN".. unde ARN-ul devine mai puţin stabil75. deoarece pentru un creştin acest limbaj nu este potrivit. Dar am menţionat acest proces dintr-un anumit motiv. iar de altele nu. a sugerat şi el că s-ar putea folosi cristale de gheaţă ca matrice pentru polimerizarea bazelor nucleotide care alcătuiesc ARN-ul. Fiecare aminoacid are un anumit ARN-t cu care se leagă.Emergence of a fast-reacting ribozyme that is capable of undergoing continuous evolution". generând lanţuri ARN lungi de până la patru sute de nucleotide76. în Chemical Biodiversity. iar codul tripleţilor ar putea fi remarcabil de asemănător cu al nostru. Lucru şi mai important. şi colab. 2007.. şi biochimiştii de azi pot învăţa multe din modul în care ar putea opera selecţia naturală în moleculele vieţii „în sălbăticie". în medii bogate în lipide. 12 august. Acest aminoacid tinde să se lege de acele molecule ARN care au anumite baze triple. unde se ataşează la o linie de asamblare bazată pe ribozomi. Este adevărat. Vorbim despre substanţele chimice ale lui Dumnezeu şi moleculele lui Dumnezeu. la Hamburg. Cu alte cuvinte. 16 noiembrie 78 Freeland. la rându-i. Odată ce aminoacizii se aliniază în ordinea specifică în linia de asamblare pentru ARNm/ribo-zom. Faptul că ribozimele foarte mici au rol catalizator în condiţii de frig. 76 Fox. I .C. Selecţia artificială a ribozimelor în laborator. Acestea nu înseamnă nimic. ARN-t. „Origins of the genetic code: tiu. Plaja de reacţii ce pot fi catalizate de ribozime este foarte impresionantă. nu să facem investiţii teologice şi apologetice bazate pe ignoranţa noastră ştiinţifică actuală. şi totuşi. polimerii asemănători ARNului pot fi sintetizaţi pornind de la componentele lor nucleotidice de bază. ARN-ul are o structură foarte asemănătoare cu a ADN-ului. ceea ce sugerează că ar putea fi mecanisme antice. concluzia fiind aceea că „alegerea naturii [pe pământ] ar putea fi întradevăr cel mai bun cod posibil"78. poate îmi revizuiesc pronosticul la o jumătate de secol — progresele înregistrate sunt foarte semnificative. Am început acest capitol spunând că ar mai putea trece un secol până când vom avea o explicaţie rezonabilă pentru modul în care a început viaţa. accelerând artificial procesul în laborator. Dacă toate astea ne ameţesc. pp. Nature 428. furnizează indicii importante despre modul în care ar fi putut fi selectate ribozimele iniţiale de-a lungul unor perioade mult mai mari de timp74. Din fericire. în vene lichide microscopice. Un rol important al ARN-ului în sintetizarea proteinelor este aşa-numitul „transfer de ARN" sau. Codul de identificare personală. iar „codonii tripleţi eliberaţi" au ajuns să joace rolul esenţial de cod genetic universal în toate celulele existente azi pe pământ. 75 Vlassov. de lungimi aproximativ echivalente cu secvenţele ARN-t. ele devin foarte importante — nu trebuie uitate. în pasul final de hidratare. Recitind literatura ştiinţifică. diferite tipuri de ARN joacă roluri diferite. W. de către aminoacizii pentru care acum sunt codificaţi mai degrabă de către ADN-ul nostru decât de ARN (codul ARN poate fi convertit înapoi în ADN). pe care acum îl folosim toţi ca să luăm bani de la bancomat ia naştere ca un număr cu patru cifre aleatorii. Probabil că Dumnezeu iubeşte aceste materiale. Dar. şi colab. pe noi ne iubeşte şi mai mult. de fapt. atunci va avea ADN. deoarece ea ilustrează modul în care generarea informaţiei în biologie poate însemna ceva foarte diferit de ceea ce înseamnă în alte domenii. Moleculele de ARN cu o astfel de activitate catalizatoare sunt cunoscute ca ribozime.. M. 2004. „Lipid-assisted synthesis of RNA-like polymers from mononucleotides". molecule spectaculoase care furnizează o posibilă cale de a evita dilema „oul sau găina". 35-28. . odată alese să îndeplinească o anumită sarcină (să fie PIN-ul nostru). pp. In această carte în general şi în acest capitol în special nu am făcut decât să explorez câteva din uimitoarele moduri în care Duhul lui Dumnezeu a început să creeze ordinea vie într-o lume goală şi lipsită de forme. Am început această carte cu Geneza. Ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru puţinul pe care-1 cunoaştem şi—1 înţelegem. .ARN pot acţiona nu numai ca magazii de informaţie genetică. Nu am vorbit nicăieri aici despre „forţe naturale oarbe" care fac anumite lucruri. 2000. Proceedings of the National Academy of Sciences USA. Imaginaţi-vă acidul ca pe o marcă de maşină şi acest ARN-t ca pe un şofer care nu conduce decât marca respectivă. făcută la începutul anilor 1980. la rândul lor. Voytck. Instabilitatea inerentă a ARN-ului e cercetată prin studii asupra stabilizării ribozimelor şi catalizarea în condiţii de frig.F. pentru că a făcut foarte multe. p Ip I. mai precis ca să întrebăm: de unde vine codul triplet al ADN-ului? Există o literatură ştiinţifică bogată care încearcă să dea un răspuns la această întrebare. Aminoacizii sunt cei care „aleg" de la început codonii tripleţi optimi. structura 3D a moleculei ARN e influenţată într-un grad considerabil de prezenţa sau absenţa unei anumite secvenţe cu trei baze nucleotide... ci şi cu rol catalizator. Exact la fel cum Darwin a învăţat foarte multe despre selecţia naturală studiind înmulţirea porumbeilor. Cum aşa? Aici intră în joc „teoria tripletului eliberat"79. Aşa cum am subliniat deja. devin dependente una de cealaltă şi sunt selectate pentru a funcţiona cu succes. 264-273. Cu un cod triplet şi patru nucleotide diferite există 64 de codoni posibili pentru 20 de aminoacizi. diferenţiindu-se doar prin una din bazele nucleotide.B. un chimist de la Harvard. Golurile sunt în continuare mai mari decât spaţiul ocupat de piesele posibile. Joyce. în timp. şi colab.

în realitatea păcatului şi a nevoii noastre de mântuire prin ceea ce a ispăşit Hristos pe cruce pentru păcatele noastre. antireligios sau religios — toate aceste atribute sunt impuse teoriei din exterior. Creştinii ar trebui să-i lase pe oamenii de ştiinţă să-şi facă treaba fără să mai considere că aceştia sunt angajaţi în vreun soi de conspiraţie sinistră pentru promovarea materialismului şi naturalismului. Ar trebui să lăsăm teoriile ştiinţifice să-şi facă treaba lor în contextul practicii ştiinţifice. Istoria evoluţiei este perfect coerentă cu Dumnezeul creator revelat de Biblie. Faptul că luăm evoluţia drept teorie biologică nu ar trebui să ne afecteze credinţa creştină în unicitatea rolului omenirii făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ce e rău în asta ? -83- . In evolutionism nu există nimic intrinsec materialist. pe cât sunt şi unii creştini. care are intenţii şi scopuri pentru această lume. furnizează paradigma în interiorul căreia se desfăşoară toate cercetările biologice actuale.Postfaţă Sper că răspunsul meu la întrebarea din titlul acestei cărţi este acum evident. de fapt. inclusiv pentru noi. Dacă nu este. Oamenii de ştiinţă nu pot decât să exploreze şi să caute să înţeleagă lucrarea lui Dumnezeu. nu să căutăm să le transformăm în scopuri ideologice. în cădere. Ateii sunt tot atât de vinovaţi de acest tip de transformări. înseamnă că nu ştiu să comunic! Credinţa personală mântuitoare prin Hristos în Dumnezeu care a dat viaţă tuturor lucrurilor şi continuă să le susţină prin Cuvântul lui plin de putere este pe deplin compatibilă cu teoria darwi-nistă a evoluţiei care.

ar trebui să facem tot ce putem pentru a împiedica o astfel de situaţie stânjenitoare. înfruntăm criza încălzirii globale.Desigur. E trist că nu toţi creştinii au luat în seamă sfatul lui Augustin. Atacarea teoriei evoluţiei aduce dezbinare şi împarte comunitatea creştină. să fim bunii îngrijitori ai tuturor lucrurilor pe care le-a lăsat în seama noastră ? Intr-o zi vom fi chemaţi să dăm socoteală pentru ceea ce am făcut cu viaţa noastră. ca să nu mai vorbim de pierderea biodiversităţii şi degradarea mediului la o scară masivă. Cei care-şi îngroapă talantul nu vor fi trataţi cu îngăduinţă { c f . ruşinea nu este atât aceea că un neştiutor este luat în râs. Ne aflăm în faţa marii încercări de a ajunge cu mesajul evangheliei la o lume pierdută. Din experienţa mea în comunitatea ştiinţifică ştiu că astăzi cuvântul „creştin" este echivalat adesea cu ideea creaţionismului sau a proiectului inteligent. când ne pregătim pentru cerurile noi şi pământul nou şi să ne punem cu adevărat viaţa în slujba creşterii împărăţiei lui Dumnezeu. dar asta îi preocupă în fiecare zi. Promovarea unei astfel dc dihotomii false nu este doar falsă din punct de vedere teologic (citiţi Scrisoarea către galateni!). Adevărata încercare nu e aceea de a da răspunsul „corect" la titlul acestei cărţi. Matei 25. Nu pot exprima această idee mai bine decât a făcut-o Augustin în secolul al V-lea. au fost creştini în adolescenţă. In loc să ne cheltuim energia pe campanii creaţio-niste. când a comentat atitudinea anumitor creştini faţă de ştiinţa acelor vremuri: Este neplăcut şi periculos pentru un necredincios să audă un creştin. Unii oameni de ştiinţă de înaltă ţinută. ridicând bariere de prisos în calea celor care doresc să ştie mai multe despre inima învăţăturilor credinţei creştine. . spre marea pierdere a celor pentru a căror mântuire trudim. ci aceea că oamenii din afara credinţei socotesc că scriitorii noştri sacri aveau astfel de opinii şi că. presupunând greşit că el este împotriva lui Dumnezeu.14-30).. ci şi foarte dăunătoare creşterii împărăţiei lui Dumnezeu. probabil atunci când vorbeşte despre înţelesul Sfintei Scripturi. ci să alegem să purtăm de grijă creaţiei aici şi acum. spunând prostii despre aceste subiecte. harurile şi abilităţile umane în sprijinul evanghelizării ? Cum rămâne cu nevoile medicale şi economice ale lumii ? Decât să investim milioane de lire şi dolari în publicarea unor reviste lucioase care atacă evoluţia. scriitorii Scripturii noastre sunt criticaţi şi respinşi. acum atei sau agnostici. de ce să n-o investim pentru a face ce ne-a spus Dumnezeu în cartea Genezei — să avem grijă de creaţia lui. ca fiind oameni fără de carte1.. sunt stânjenitori şi aduc un renume prost evangheliei. De fapt. Promovarea publică a creaţionismului şi a proiectului inteligent continuă să creeze bariere intelectuale pentru oamenii de ştiinţă. dar au renunţat la credinţă din cauza vreunui membru bine intenţionat din biserica lor care le-a spus că nu pot fi buni creştini dacă în acelaşi timp cred şi în evoluţie. descrierile pe care le dau ei lucrărilor lui Dumnezeu sunt incomplete. suntem plătiţi să studiem lumea lui Dumnezeu — un privilegiu extraordinar ! Creştinii care şi-au făcut o misiune din atacarea evoluţionismului. făcând şi mai dificilă răspândirea veştii bune despre Hristos. De ce să nu folosim toţi aceşti bani. Campaniile creştine împotriva evoluţiei reprezintă o uriaşă „pistă falsă" care abate atenţia credincioşilor de la demersuri mai importante. energia. nu e mai bine să ajutăm săracii sau să luptăm cu HIV ori să finanţăm orfelinate ? E ironic faptul că acei creştini care vorbesc despre creaţie cu cel mai mare entuziasm nu sunt întotdeauna şi cei mai implicaţi în îngrijirea creaţiei. reducând semnificativ posibilitatea ca ei să ia în serios cuvântul evangheliei.

239 Evoluţia şi înţelegerea biblică a morţii 275 Evoluţia şi căderea în păcat 286 Evoluţia. fosile şi problema informării 101 Obiecţii aduse teoriei evoluţiei 145 Cum rămâne cu Geneza ? 168 Creaţionismul evoluţionist 188 Cine au fost Adam şi Eva ? Cadru general 212 48 Cine au fost Adam şi Eva? Ştiinţa şi Geneza în dialog .Cuprins Prefaţă 7 Ce înţelegem prin Creaţie ? 11 Doctrina biblică a creaţiei 25 Ce înţelegem prin evoluţie ? Datare.. ADN şi gene Ce înţelegem prin evoluţie ? Selecţia naturală şi succesul reproductiv 79 5. .inteligentă şi proiectată ? 353 Originea vieţii 376 Postfaţă 399 T a b e l u l f i g u r i l o r 402 Indice 403 . răul natural şi problema teodiceei 311 Proiectul inteligent şi ordinea creaţiei 330 Evoluţia . Ce înţelegem prin evoluţie ? Speciaţie.

Faith and Postmodemity (Apollos. 2004. în 2008. în colaborare cu Hob White). membra al St. I )c acelaşi autor. and Religion. ALEXANDER. ALEXANDER CREAŢIE SAU EVOLUŢIE Trebuie să alegem ? Traducere din limba engleză de RAMONA NEACŞA-LUPU şi VIOREL ZAICU BUCUREŞTI. Bentlcy (ed. şi ca profesor asociat dc biochimie în instituţii dc învăţământ din diverse ţări. Faith and Ethical Challenges (Lion.). Transdisciplinary Approaches in the Dialogue Between Science. Nicolescu şi M. doctor în biologie moleculară. Can We Know Anything? Science. The Edge of Reason (Continuum. la Curtea Veche Publishing a mai apărut. în A. 2008). cărţile lui se concentrează asupra relaţiei dintre ştiinţă şi credinţă. A activat în calitate de cercetător în mai multe instituţii prestigioase. Edmund College la Universitatea Cambridge.). Salutate de critică şi public. Stavinschi (ed. Cambridge. 2001). DENIS R. director al Faraday Institute for Science and Religion. Art. precum centrul de cercetare a cancerului din Marea Britanic.DENIS R. în B. 2010 . 2005). „Science and religion — negotiating the 21st century i lipids". a fost conducătorul Programului dc Imunologic Moleculară şi directorul Laboratorului pentru semnalizarea şi dezvoltarea limfocitclor la Babrafiam Institute. propunând un cadru general bine fundamentat şi obiectiv pentru un dialog intcrdisciplinar ce exclude conflictul sau discontinuitatea: Rebuilding the Matrix — Science and Faith in the 21st Century (Lion. Liban. Beyond Belief Science. „ Evolutionary biology and the purposes of God". printre care Turcia. In prezent este redactor-şef al revistei Science & Christian Belief şi membru al comitetului Christians in Science. Japonia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful