GENEZA DESIGNULUI

CAP. 1. DESIGNUL ÎN RELAŢIE CU ESTETICA INDUSTRIALĂ În secolul nostru apare evidentă preocuparea ca obiectul cu destinaţie practică să fie şi frumos. Terminologie - 1849 – Design – Journal of Design: Un design bun echivalează cu o afacere bună. (H.Cole) - 1913 – Design industrial – Oficiul American de Proprietate în legătură cu extinderea protecţiei asupra acestei activităţi Definiţie Cuvântul englezesc design denumeşte noul fenomen de civilizaţie ce aduce în discuţie obiectele funcţionale, fabricate în serii mari, capabile să încânte privirea fără a recurge la efectele ornamentului şi decoraţiunii inutile. Înţelesuri Design = desen, schiţă, proiect (En) De + Signum (semn) (Lat) Designare = a trasa, a ordona, a indica (Lat) - Plan mental - Schemă de abordare a unui lucruî - Crochiu - Intenţie - Scop final avut în vedere atunci când se începe o acţiune

-

Idee generală Construcţie Compoziţie Proiectare, etc.

Dicţionarul de artă – Ed. Medidiane 1995: Design reprezintă termenul contemporan care desemnează ansamblul de concepţii şi procedee vizând proiectarea estetică a obiectelor de uz practic: maşini, unelte, mobilier, vestimentaţie, ambalaje, etc. Principala semnificaţie: proiectare estetică. Desemnează procesul complex de concepere şi proiectare a formelor funcţionale şi frumoase totodată, potrivit exigenţelor timpului de faţă. Design indistrial = design ce se referă la producţia de serie Formele tip design se caracterizează prin respectarea anumitor condiţii: - O anumită proiectare - Un anumit mod de execuţie
1

- Tehnologii înalte - Utilaje perfecţionate Acestea impun: 1. Realizarea şi procurarea obiectului să nu implice eforturi economice prea mari 2. Obiectul astfel realizat să fie uşor de folosit, manevrat şi manipulat 3. Obiectul tip design să ofere maximum de confort sau randament posibil la momentul respectiv 4. Obiectul să necesite minimum de cheltuieli pentru întreţinere ori funcţionare 5. Forma trebuie să urmeze funcţia obiectului, ea fiind dependentă de aceasta din urmă 6. Produsul trebuie să răspundă exigenţelor privind protecţia mediului Relaţia design – estetică industrială: frumuseţea utilă Paul Souriau: Frumuseţea raţională → nu există incompatibilitate între funcţionalitate (util) şi frumos → orice lucru este frumos atunci când corespunde, fără posibilitate de reproş, propriului său scop. Jaques Vienot: a pus bazele disciplinei Estetica industrială. Estetica industrială este ştiinţa frumosului în domeniul producţiei industriale. Domeniul său este cel al locului şi ambianţei muncii, al mijloacelor de producţie şi al produselor. Şcoli şi curente ce au determinat şi influenţat designul 1. Shakers - la sfîrşitul sec. 18, în SUA - Produse, în special mobilier, fără decoraţiuni, dar cu elemente componente structurate într-o perfectă ordine de puritate şi simplitate - Armonie între funcţie şi formă → funcţionalism Arts and Crafts Arte şi meşteşuguri; William Morris – 1860 - 1900 A imprimat produselor următoarele caracteristici: liniile simple, rezistenţă, calitate şi funcţionalitate. Produsele astfel realizate au fost foarte apreciate, ele fiind apoi copiate pe scară largă. - Tentativă de reîntoarcere la artizanat - Preţ mai ridicat - Expoziţii de mobilă, tapiserie, obiecte uzuale (expoziţia din 1893 → prima manifestare a stilului modern - Producţia artizanală – producţie mecanizată, concentrare urbană → mare contradicţie istorică - Grafica publicitară (afişul) – ramură fundamentală a designului comunicaţiilor vizuale - Ţeluri pragmatice: structura raţională a obiectului, logică fără compromisuri în folosirea materialelor şi exprimarea procesului de fabricaţie direct în valori plastice - Revoltă împotriva producţiei de serie (de proastă calitate) - Influenţă asupra arhitecturii - Aesthetic Movement → stil britanico-oriental - Linii simple, curate, lipsite de aglomerări → stil de viaţă pentru clasa de mijloc - Susţinători: Oscar Wilde, Aubrey Beardsley → doctrina artă de dragul artei - Motiv principal: floarea soarelui
2. 2

fiind foarte mult inspirat din natură. fiind o îmbinare între mai multe stiluri: cubism. Din acest motiv este considerat a fi un stil eclectic. SUA (asociere cu stilul de viaţă hollywoodian) . Eclecti = a alege din diverse stiluri ceea ce este mai bun. 4. . L’Art Nouveau – sfârşitul sec. Ea a imprimat produselor un stil geometric caracterizat prin simetrie şi foarte multe contraste. 19 – începutul sec.Expoziţia de arte decorative de la Paris.Sinteză între viziunile geometrizantă.Italia – Stile liberty . Art Deco – din 1925. mobilier. ornamentalistă. Elementul decorativ devine el însuşi element funcţional.3. .În RO: arhitectură Art Nouveau – trăsături caracteristice în ornamentaţia clădirilor şi interioarelor.2 variante stilistice: varianta liniei sinuoase – varianta geometrizată . textile.Austria – Sezession .Germania – Jugendstil . Este specific artei decorative. 1925 → Marea Britanie.Ţările de Jos – Nieuwe Kunst . diferitele versiuni ale figurantismului modern . futurism şi Art Nouveau. 20 Această mişcare a imprimat produselor următoarele caracteristici: liniile curbe.Anglia – Modern Style .Căutarea unei arte totale. fără excese ornamentale.Arhitectură. modernism. grafică de carte 3 .Reacţie împotriva tendinţei de uniformizare şi sărăcire formală a obiectelor Apare simultan în: . stil foarte diferit de ceea ce se găsea în acel moment pe piaţă.Opoziţie la istoricism . înlăturarea diferenţelor dintre artele majore şi artele minore . Paris Această mişcare a apărut ca o prelungire a mişcării Art Nouveau şi s-a manifestat pentru prima dată în Franţa.

vasele din metal emailat. 4. trecându-se la stilizarea formei produsului. carcasele ceasornicelor. numai pentru că acestea nu mai erau moderne. Aceasta este etapa care caracterizează epoca actuală. când se renunţă complet la elementele decorative. acestea devenind discrete. mânere la uşi. 2. Etapa consumistă Această etapă apare după 1950. ca urmare a progresului tehnic rapid. Însă manifestarea la maxim a interesului pentru forma plăcută s-a făcut în defavoarea calităţilor funcţionale ale produselor. supradimensionări. piesele fiind fixate în panouri complexe (mecanizare. Bunăstarea materială prezentă în ţările dezvoltate din punct de vedere economic a făcut ca. fără prea mari eforturi înlocuirea unor produse cumpărate anterior cu altele. până 1950. ceea ce dă impresia unui obiect nou.ETAPELE DEZVOLTĂRII DESIGNULUI 1. Se ajunge la „cosmetizarea” produselor greu vandabile. Etapa echilibrată 4 . formele din sticlă şi ceramică. consumatorii să-şi permită. 3. Etapa modernistă – de la Modern Style Această etapă a caracterizat începutul anilor 1900. mobilierul. Aceasta a făcut ca obiectul să fie greu manevrabil iar preţul lui să crească corespunzător acestor adaosuri: aplice. Se caracterizează prin tendinţa de a concepe frumuseţea obiectului util la nivelul simplei compoziţii vizuale pe care aceasta o comportă. proaste. Etapa aplicativistă În această etapă se considera că obiectul se poate impune atenţiei cumpărătorului numai dacă posedă anumite elemente decorative complexe aplicate pe părţile vizibile. Etapa stilistă – styling = conferire de stil Se face simţită după 1930. aplatizări). Treptat dispare munca manuală. astfel încât obiectul nu mai poate fi reparat sau recondiţionat. greu procurabile şi relativ costisitoare. Interesul maxim pentru forma plăcută se face în defavoarea calităţilor funcţionale. Creatorii = stilişti. când începe să se renunţe la formele prea încărcate cu ornamente. se mizează pe efectele obţinute prin stilizarea formei (alungiri. automatizare). Se renunţă la utilizarea elementelor decorative. Etapa modernistă caracterizează perioada anilor 30. când se renunţă la materialele rezistente.

De asemeni se întâlnesc încrustaţii cu fildeş şi sidef (se obţin din scoici). care să corespundă optim propriului lor scop. dar excesiv de luxos. consumuri foarte mici. STILUL 1. Stilul medieval sau gotic a fost înlocuit cu unul elegant. mătasea. necesitând. Se urmăreşte obţinerea unor produse cu o „viaţă” cât mai lungă. Este un stil de inspiraţie egipteană. apariţia lui se datorează victoriei lui Napoleon în Egipt. Stilul baroc – este specific sec. 5. Criza energetică a resurselor va determina o reconsiderare totală a produselor fabricate în care totul va trebui raportat la întrebuinţările pe care le are obiectul respectiv. al XV-lea. el a fost influenţat de arhitectura medievală a bisericilor cu arcade ascuţite şi cu o puternică tendinţă spre verticalitate. Stilul Rococo mai este cunoscut şi sub denumirea de Ludovic al XV-lea şi este un stil luxos. XII-XV. ca şi culoare predomină roşul iar ca lemn mahonul (mahon închis cu tentă vişinie). În stilul baroc sunt folosite materiale scumpe. Acest stil a apărut pentru prima dată în Franţa de Nord şi a imprimat obiectelor un caracter auster. Specific stilului renascentist este faptul că picioarele mobilei se termină în „labă de leu” iar mesele sunt rotunde. atât pentru realizare. Michelangelo este unui dintre cei care a inclus în operele sale elemente ale viitorului stil baroc. El a apărut pentru prima dată la Florenţa în Italia ca urmare a faptului că stilul gotic nu a fost acceptat niciodată în această ţară pentru că a fost considerat unul barbar. cât şi pentru întreţinere sau funcţionare. Stilul include ca ornamente medalioane cu litera „N” de la Napoleon sau motive legate de Sfinx (picioarele mobilei se termină în labe de leu). al XVI-lea.reprezintă o continuare a stilului baroc. Stilul gotic – este caracteristic pentru sec. catifeaua iar auriul este prezent peste tot. Apar pentru prima dată scaunele tapisate. cum sunt: pielea.Este etapa spre care ne îndreptăm. care a corespuns tendinţei de comoditate a epocii. unde obiectele erau excesiv de ornamentate. Termenul Rococo vine de la cuvântul francez „rocaille” şi care înseamnă „scoică” şi cuvântul „barocco”. Acest stil şi-a atins apogeul în Franţa. Cuvântul „baroc” este de origine portugheză „barocco” şi înseamnă ceva migălos şi realizat în cele mai mici detalii. ornamentaţiile sunt mai delicate. Stilul Empire – este caracteristic anilor 1800. Stilul Rococo . Stilul renascentist – este specific sec. el transmite căldură şi linişte şi nu se va demoda niciodată. predominând ornamentul în formă de scoică. este un stil somptuos ce îşi atinge apogeul în timpul lui Napoleon. Stilul clasic – se potriveşte oricărui gust şi oricărei exigenţe. 2. 6. 4. 3. 5 .

(gravuri în lemn. ornamente. ca forme şi decoraţii. bandă magnetică). Reproducerea = forma obţinută cu mijloace mecanice. de cele mai diverse categorii. tapiserii. ţesături. replici (înlocuitori de artă) Copia artistică = lucrarea ce se realizează după original (de către cineva înzestrat cu talent. Succedanee = copii. la nivelul elementelor vizuale principale. covoare. dar şi tonuri neutre. roz. imprimeuri elegante şi bogate ce oferă clasă oricărei locuinţei. aceste forme se apropie mai multe de familia formelor „tip design”.) Direcţii de dezvoltare în producţia de înlocuitori: Produse care.De obicei în acest stil se folosesc combinaţii din două sau trei stiluri diferite. care ţine de talentul estetic al fiecăruia. chiar în condiţii industriale. ce reconstituie mai mult sau mai puţin fidel. disc. Imprimeurile florale şi dungile sunt folosite ocazional.surogate 6 . lito.Funcţie pozitivă în cadrul vieţii sociale contemporane. forme de sticlă stanţate. . Replica = exemplarul realizat manual de către un artist după o operă existentă. ARTĂ ŞI INDUSTRIE Din antichitate a existat preocuparea de a multiplica anumite forme artistice greu accesibile. Caracteristic acestui stil sunt liniile curbe. nelipsită fiind culoarea roşie. el însuşi un creator). Domenii: bijuterii. ci devin doar pretext pentru noua formă. permiţînd accesul tot mai larg al oamenilor. materie şi spaţiu. Înlocuitorii tehnici şi industriali de artă = produse ce preiau cu mijloace industriale şi la scara marilor serii diverse efecte decorative. turnate. de la procedeele tehnice până la mici particularităţi de formă. CAP. Stilul eclectic (a lua ceea ce este mai bun) – cunoscut sub numele de stil casual – are la bază ideea de împrumut a trăsăturilor din mai multe stiluri. bej. culoare.2.Preluarea cu statut de prototip a unor reuşite sau conceperea unor replici industriale ale acestora. Funcţii succedanee artistice: . Acest stil se potriveşte excelent pentru orice tip de spaţiu. concepute pentru forme utile sau prevalent utile. covoare industriale. în condiţiile în care datele. pe care îl respectă. exemplarul unei opere existente. (forme de ceramică în serie cu calcomanii. 8. putând fi identificat după culorile delicate de crem. este un stil imaginativ. par a fi „continuări” sau imitaţii ale unor serii reuşite de altă dată. ca alb şi negru. Uneori dimensiunile copiei variază uşor faţă de original. la adevăratele valori. metal.7. coordonatele şi eventual subiectul acesteia nu sunt respectate întocmai. apoi înregistrări pe peliculă de film. Stilul romantic – se caracterizează printr-o combinaţie frumoasă de culori liniştitoare.Funcţie negativă . . perne împodobite cu desene de mare fineţe. etc.

televiziunea Terminologie: Artă kitsch sau kitsch al artei Operă kitsch Ambianţă kitsch Mobilier kitsch. excesul de mijloace faţă de necesităţi 2. de calitate superioară. de ordin magic sau ludic. literatură kitsch.Mentalitate şi comportament subcultural . muzică.Surogat = produsul realizat industrial. de la un simplu obiect. mai ales. nedezvoltat. 7 . Dezvoltarea vieţii economice în jurul vechilor nuclee de viaţă urbană Caracterul nociv al surogatelor . pictură . care ori nu se găseşte. 19 pictori munchenezi confecţionează şi pun în vânzare primele prototipuri ale picturii kitsch.Deformarea sau alterarea sensibilităţii estetice la mari mase de (milioane de) oameni Fenomenul KITSCH Kitsch = cuvânt german intraductibil. intrat ca atare în fondul de termeni internaţionali ai esteticii şi utilizat pentru a desemna arta de prost gust. ori nu este accesibil tuturor cumpărătorilor. pseudo-arta. Este o pseudo-artă sau artă-surogat. a unui gust estetic pervertit. muzică kitsch. chemat să înlocuiască pe piaţă un alt produs. Modificarea relaţiei creaţie-producţie-consum. datorită preţului ridicat. Ascensiunea vieţii burgheze. Dezvoltarea rapidă şi impetuoasă a producţiei industriale 3.Genuri recente ale artei: cinematografia. Domenii de manifestare – indisolubil legat de artă: . etc. de ordin etic (sentimentalismul). Apare în toate sferele de manifestare.sec. abundenţa materială. din materiale necostisitoare. la starea de spirit şi mentalitatea generalizată kitsch – ca expresie şi satisfacere a unui gust estetic primitiv. însă poate apare în numeroase alte ipostaze care nu au de-a face cu arta. decor kitsch. precum şi toate acele produse estetice concepute în spiritul exploatării doar a unuia sau a unora dintre grupurile de stimuli ce intră în compunerea artei: stimuli de ordin biologic. artiştii îşi permit să îl preia cu titlu de distracţie estetică → etapa reconsiderării în curs de înfăptuire a conceptului. După 1900 → îmbracă conotaţii negative. Verkitschen = a face ceva de mântuială Sf. odată cu epoca artei populare.Genurile tradiţionale ale artei: literatură.Confuzia dintre arta autentică şi produsul ce se pretinde echivalent . prezentând asemănări cu cele scumpe. depersonalizarea muncii umane prin „multiplicare” 4. Cauzele expansiunii: 1. necizelat şi.

Este un fenomen surogat.Rareori suprafeţe neîntrerupte. predispus a fi receptiv la vulgaritate. Kitsch-ul modern al supermarketului este un mod de acces la cultură pentru masele largi.- Se referă la un univers lipsit de profunzime şi de semnificaţii sociale umane superioare Public kitsch cu gusturi estetice kitsch. violet la liliachiu-lăptos. Obiectul kitsch . simetria.Contraste de culori pure. combinaţii între culorile curcubeului . materiale sau de altă natură. dar sunt mai scumpe.Materialele încorporate „mascate”: lemnul imită marmura. la gregar (spirit de turmă) sau melodramantic. purtătorul ideii fundamentale a civilizaţiei kitsch: există şi lucruri mai bune. claritate. care lipseşte sau este inaccesibil din motive financiare. sub raport estetic. 2. Un neokitsch al consumabilului. armonia şi contrastul. Funcţia. structura. Elementele de estetica mărfurilor sunt: funcţia forma culoarea - - linia ornamentul contrastul 8 . care înlocuieşte autenticul. al mulţimii de elemente tranzitorii – apariţia magazinelor cu preţ mic şi a supermagazinelor. Este în esenţă un sistem estetic de comunicare pentru mase largi. CAP. constituie categorii estetice cu ajutorul cărora se apreciază. simboluri.. treceri de la roşu la roz-bomon. al obiectului văzut ca produs. complementare.3. . Caracterul de masă al fenomenului kitsch: kitsch-ul reprezintă un produs de masă şi pentru mase. Etape în dezvoltarea kitsch-ului 1.Toate acestea în opoziţie cu produsele a căror valoare estetică se definieşte prin echilibru. etc. suprafeţe umplute sau îmbogăţite cu reprezentări . desenul. obiectele de zinc sunt alămite. proporţia. este expresia cercetării.Contururi complexe. forma. încâlcite . mărfurile. stabilirii şi satisfacerii preferinţelor şi aşteptărilor masei neinformate. simbolizată de marele magazin. culoarea. armonie. ornamente . ELEMENTE ALE ESTETICII MĂRFURILOR Elementele esteticii mărfurilor pot fi explicate şi caracterizate prin intermediul categoriilor estetice. ornamentul. 1860-1900: triumful burgheziei. stilul. linia. supermarketul adoptă doctrina culturală demografică: publiciului să i se dea ceea ce cere).

Echilibrul dintre funcţie-formă-structură este o necesitate de care se ţine seama permanent la proiectarea produselor. funcţia exprimă destinaţia (scopul) produsului. un mijloc de expresie a mişcării liniile groase sunt mai rigide şi mai greoaie Asocierea mai multor feluri de linii amplifică rezultatele expresive. forma exprimă configuraţia în care obiectul apare ca produs al muncii omeneşti. astfel încât ea poate atrage sau respinge consumatorul. floral. datorită contrastului lor implicit. simulând bunul gust. geometric. - - liniile drepte au cea mai mică valoare ornamentală liniile orizontale sugerează o natură statică liniile oblice par dinamice şi sugerează deplasarea liniile circulare au cea mai mare valoare ornamentală liniile frânte par neliniştite şi rupte liniile curbe. care se dezvoltă larg pot sugera plenitudinea liniile care curg dezordonat creează impresia de agitaţie liniile subţiri sunt mai flexibile. Ornamentul capătă o valoare de utilitate în condiţiile în care el nu este un adaos de prisos. Liniile au funcţie constructivă şi funcţie expresivă. În acest echilibru. Ornamentul are caracter naţional şi istoric. ca marfă. va fi prost proiectat şi nu va avea succesul scontat pe piaţă. Ornamentul poate fi: figurativ. grafic. Cu ajutorul liniilor se transpune imaginea unei idei. aranjamentul şi coeziunea moleculelor. mai suple. obţinându-se desenul. în vederea alcătuirii ei. forma fiind dependentă de funcţie. zoomorf. de funcţionalitatea şi utilitatea produsului respectiv. antropomorf. nu este strident. Linia delimitează şi circumscrie toate obiectele vizibile. iar structura exprimă modul cum este dispusă materia.Forma este generată de structura materialului. Forma produselor provoacă omului o reacţie emoţională conştientă sau inconştientă. el corespunde unor nevoi. 9 . formele geometrice şi aerodinamice creând o atmosferă plăcută. Expunerea repetată a unui obiect cu o formă complexă îl poate face mai atractiv pe măsură ce consumatorul devine familiar cu forma acestuia. Între forma produselor şi proprietăţile funcţionale ale acestora există o legătură strânsă. Un produs conceput fără să se ţină cont de funcţia sa. fantezist.

Unii specialişti consideră că proporţia ideală în design este dată de numărul de aur Şirul lui Fibonacci şi numărul de aur Numărul de aur este considerat fi prezent peste tot în universul ce ne înconjoară.5.618 Numărul de aur a fost denumit aşa de către Leonardo Davinci. 0 şi 1. fiind considerat cel mai mare matematician european din Evul Mediu. 3. Leonardo Davinci este cel care a stabilit silueta omului perfect. (desenul omul vitruvian). se obţine un şir care converge către numărul de aur şi care are valoarea ø = 1. suprafeţe. în Italia.2011 LEGĂTURA DINTRE PROPORŢIE ŞI DESIGN Proporţia reprezintă raportul elementelor de design din punct de vedere al mărimilor lor: dimensiuni. El este cel care a descris regulile după care se efectuează operaţiile aritmetice elementare. Şirul lui Fibonacci porneşte de la 2 valori iniţiale. 1. Leonardo Fibonacci s-a năcut la Pisa. fascinaţia numărului constând de fapt în armonia şi echilibrul raportului pe care îl reprezintă.26. în care raportul laturilor este egal cu numărul ø.13.2. volume.10. 21 Se constată că dacă se face raportul a doi termeni consecutivi ai şirului. exceptând-ul pe primul. pe care a amplasat-o într-un pătrat şi un cerc. Acest tip de dreptunghi a fost considerat ca reprezentând proporţia divină. 0. 10 . iar celelalte numere se obţin din adunarea precedentelor 2.1. 8. Pe baza numerelor din Şirul lui Fibonacci se pot construi aşa-numitele dreptunghiuri de aur. el desemnează proporţiile ideale pentru orice obiect.

bionica este relativ tânără. termenul fiind compus din cuvintele biologie şi tehnică. galben şi portocaliu (au lungimi de undă mari) b. nu există decât la nivelul ochiului. 2. ea nu are o existenţă proprie. Ea este rezultatul influenţei radiaţiilor electromagnetice vizibile. indigo şi violet (au lungimi de undă mici) Culoarea reprezintă o anumită bandă a spectrului electromagnetic. luminozitate şi saturaţie. culori calde: roşu. Ca ştiinţă. culori reci: verde. identificarea problemei căutarea de analogii în natură analiza exemplelor din natură căutarea de soluţii tehnice pentru problema respectivă după modelele naturale găsite ALEGEREA CULORILOR ÎN DESIGN Culoarea. Din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra psihicului uman. şi anume Davinci şi Michelangelo. ca efect. 11 . Etapele aplicării bionicii în design 1. ci este numai o interpretare fiziologică. Luminozitatea cea mai ridicată o posedă culorile din zona de mijloc a spectrului (îndeosebi galbenul) iar cea mai scăzută o au colorile din segmentele extreme (îndeosebi indigo şi violet). VIAVGOR Intensitatea sau încărcătura energetică a undelor electromagnetice determină luminozitatea sau gradul de strălucire a culorii. care face ca o culoare să ni se pară mai mult sau mai puţin vie. 3. Bionica s-a născut din descoperirea că invenţiile deseori uimitoare ale naturii sunt cu mult superioare soluţiilor găsite de oameni pentru rezolvarea problemelor respective. 4. Cel care a dat numele acestei ştiinţe a fost pilotul de aviaţie american Jack Steele. deşi preocupări în domeniu au avut titanii Renaşterii. care a denumit-o „Bionics”. culorile se împart în: a. Tonalitatea unei culori este dată de lungima de undă. deci proiectarea unor sisteme artificiale prin analogie cu cele naturale. iar cele care absorb toate lungimile de undă sunt percepute ca fiind negre. având o lungime de undă capabilă să stimuleze conurile retiniene. Culoarea poate fi caracterizată prin tonalitate. Corpurile care reflectă toate lungimile de undă sunt percepute ca fiind albe. animale sau vegetale.BIONICA ŞI UTILIZAREA EI ÎN DESIGN Prin bionică se înţelege transferul în tehnică a unor modele. albastru.

însă anumite nuanţe pot genera senzaţia de atracţie şi optimism Alb Creează senzaţia de reţinere. negativ b. vesel. Saturaţia unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu culoarea albă. dar poate crea Creşte rezistenţa plămânilor senzaţia de nelinişte Este o culoare distantă. puritate Poate fi obositor prin strălucire excesivă Negru Creează senzaţia de nelinişte. Efectele fiziologice şi psihilogice ale folosirii culorilor în design Ansamblul structurilor nervoase şi a organelor implicate în procesul vederii comandă cel puţin 90% din totalul activităţilor zilnice. Culoare Roşu Efecte fiziologice Creşte presiunea sanguină Ridică tonusul muscular Activează respiraţia Este calorific (creează senzaţia de căldură) Accelerează bătăile inimii Menţine presiunea sanguină Favorizează secreţia gastrică Efecte neurpsihice Este o culoare foarte caldă Este un stimulent general Creează senzaţia de apropiere în spaţiu Portocaliu Culoare caldă Stimulent emotiv Creează senzaţia de apropiere în spaţiu Predispune la optimism şi sociabilitate Galben Influenţează funcţionarea normală a Este o culoare caldă şi veselă sistemului cardiovascular Stimulează vederea Stimulează nervul optic Creează senzaţia de apropiere în spaţiu Predispune la comunicativitate Verde Scade presiunea sanguină Este o culoare rece. gravă. depresie şi sobrietate Din punct de vedere al efectelor psihologice culorile se caracterizează prin a. culorile deschise au efect stimulativ. descurajant.Puritatea sau saturaţia reprezintă însuşirea culorii de a fi mai concentrată sau mai pală. Aceasta face ca aparatul vederii să constituie una din cauzele importante ale apariţiei fenomenelor generale de oboseală. dar Scade tonusul muscular liniştitoare Calmează respiraţia şi frecvenţa Favorizează deconectarea nervoasă pulsului Creează senzaţia de depărtare în spaţiu Violet Creşte rezistenţa cardiovasculară Este o culoare rece. pozitiv 12 . liniştitoare Dilată vasele capilare Folosită în exces poate conduce la depresii Creează senzaţia de depărtare în spaţiu Predispune la concentrare şi linişte interioară Albastru Scade presiunea sanguină Este o culoare foarte rece. culorile închise au un efect depresiv.

Având în vedere necesitatea protejării aparatului vizual împotriva oboselii. Preferinţele pentru culori În urma sondajelor s-a stabilit următoarea tipologie pe sexe a preferinţelor cromatice: culoarea albastru se întâlneşte cel mai frecvent la bărbaţi culorile mov. negrul având tendinţa de a absorbi căldura b.2011 Funcţionalitatea culorilor Principiile care stau la baza folosirii culorilor sunt: eliminarea strălucirii orbitoare eliminarea contrastelor excesive din câmpul vizual evitarea încordării ochiului prezentarea mărfurilor astfel încât acestea să fie puse la maxim în valoare Funcţionalitatea culorilor constă în: culoarea produsului poate contribui la creşterea vânzărilor culoarea are un rol de protecţie a produselor ambalate împotriva luminii şi umidităţii culoarea poate fi utilizată pentru a atrage cât mai mult atenţia cumpărătorilor asupra produsului şi a întreprinderii producătoare Utilizare culorilor în scop funcţional se face astfel: a. În design se recomandă folosirea unui număr de 3 până la maxim 5 culori. De asemenea este utilizată şi culoarea galben. chimice etc. pentru protecţia produselor alimentare. pentru protecţia faţă de temperaturi se va folosi albul şi culorile strălucitoare care resping căldura prin reflectare. albastru se întâlnesc cel mai frecvent la femei culorile oranj şi albastru se întâlnesc în egală măsură la ambele sexe 13 . a produselor cosmetice. se impune prudenţă în folosirea culorilor şi păstrarea unei moderaţii în folosirea contrastelor de culori. se utilizează ambalajele colorate (pentru bere se foloseşte culoarea brună sau verde închis. pentru semnalizarea sau identificarea butoanelor de control roşul reprezintă cea mai bună alegere. 02. întrucât este uşor de recunoscut. pentru a o proteja de efectele dăunătoare ale razelor solare) c.c. culorile prea vii şi stridente sunt obositoare. care împreună cu roşu atrage cel mai bine atenţia. fiind o culoare vizibilă şi la intensităţi reduse ale luminii.11. roşu.

există de cele mai multe ori şansa ca printre acestea să se regăsească soluţia salvatoare) 2. fără nominalizarea autorului. Critica nu este admisă în timpul şedinţei (varietate ideilor emise creşte atunci când frica de ridicol este înlăturată) 3. care pot conduce la rezolvarea problemei). Membrii grupului pot fi persoane cu specialităţi apropiate. până când se opreşte de la sine. portocaliu şi galben. acesta trebuie lăsat să se manifeste. care mai este cunoscută şi sub denumirea de furtuna creierului. care s-a inspirat dintr-o metodă indiană. Înaintea şedinţei de brainstorming se stabileşte un lider şi un secretar. el trebuind să aibă capacitatea de a scoate grupul din momentele de stagnare. iar apoi roşul şi verdele. denumită aşa după numele celui care a făcut-o cunoscută. Ideile sunt numerotate şi notate de către secretar imediat după momentul emiterii. Astfel se ajunge la emiterea de idei cu adevărat valoroase. Reacţiile la stimulii cromatici sunt influenţată de vârstă. respingând roşul. În grup se creează efectul de reacţie în lanţ (o idee a unui participant poate genera o altă idee altui participant sau chiar celui care a emis-o. Numărul optim fiind de 5-6 membri. negrul şi violetul.copii până la 2 ani nu percep conştient decât albul şi negrul şi doar de la 3 ani încep să perceapă diferenţiat albastrul şi galbenul. Grupul poate fi alcătuit din 3-10 membri. atfel: . Atunci când apare efectul de emitere a ideilor în lanţ. albastrul şi verdele. Aceştia participă şi ei la emiterea de idei. Principalul rol al liderului este să asigure emiterea de idei într-un număr cât mai mare. veche de 400 ani. Extrovertiţii au mari afinităţi pentru roşu. Cantitatea poate genera calitate (întrucât în decursul unei şedinţe se emite un număr mare de idei. Principiile metodei sunt: 1. de regulă. cascada ideilor sau metoda Osborn.Persoanele introvertite preferă cu cu predilecţie culorile pastelate. evitând. Această metodă a fost elaborată în 1938 de profesorul american Alex Osborn. METODE ŞI TEHNICI PENTRU GĂSIREA CELOR MAI BUNE SOLUŢII ÎN DESIGN Tehnica Brainstorming. 14 . dar pot fi persoane cu profesii diferite.

Exemplu de check-list: 1. Tehnica Delphi poate fi utilizată în 2 scopuri: 1. Se stabileşte liderul şi secretarul. pe fiecare din membri grupului.2011 Tehnica Delphi Această metodă a fost elaborată în anii 60 de profesorul american Olaf Helmer. Pentru prognoze pe termen mai îndelungat 15 . care are ca utilitate stimularea creativităţii grupului ajuns într-un moment de stagnare. liderul le analizează împreună cu conducătorul de proiect. În timpul şedinţei este bine ca membrii grupului să-şi noteze propriile idei. 6. stabilind soluţia optimă pentru rezolvarea problemei. etc. Ce se întâmplă. Observaţie: atunci când în timpul şedinţei scade fluxul emiterii de idei. arătând în mod clar care sunt cerinţele ce trebuie îndeplinite de viitoarea soluţie. 5. decât după ce ideea precedentului a fost complet emisă şi înregistrată. culoarea. Unui membru al grupului nu i se dă cuvântul. După ce toate ideile au fost strânse. 7. Responsabilul de proiect expune problema de rezolvat. Se constatase însă că cei care aveau o reputaţie ştiinţifică deosebită şi talent oratoric reuşeau să-şi impună opinia. După câteva zile conducătorul de proiect va contacta din nou. 2. până când vor lua cuvântul. 3. pentru a nu le uita. Ce se întâmplă dacă aşezăm obiectul cu susul în jos? 3.Timpul afectat unei şedinţe este de 30 – 45 min. dacă se schimbă structura. Liderul preia conducerea şedinţei. Responsabilul de proiect alege problema de rezolvat. chiar dacă existau soluţii mai bune. Ce alt material s-ar putea folosi? 2. Scopul este culegerea de noi idei. Pentru a alege una sau câteva propuneri sau soluţii dintr-un şir preexistent 2. 4. 8. care sunt semnalizate prin ridicarea mâinii. fiind atent la cererile de luări de cuvânt. se poate folosi o listă cu întrebări. ce pot apărea după aceast scurtă perioadă de incubaţie. care nu vor fi înştiinţaţi dinainte de tema şedinţei. Se întrunesc membrii grupului.11. forma. denumită check-list. ea apărând ca o alternativă la metoda comitetului ce presupunea discuţii în mai multe runde pentru alegerea unei soluţii. Atmosfera în timpul şedinţei trebuie să fie plăcută iar ţinuta participanţilor să fie lejeră.? 16. de data aceasta individual. Nu este indicat ca între membrii grupului să existe antipatii sau adversităţi. Etapele unei şedinţe de brainstorming: 1.

Conducătorul de proiect pregăteşte într-o formă clară şirul de variante din care se va face alegerea. Se alcătuieşte chestionarul pentru prima rundă şi se selecţionează specialiştii 3.11. Principiile metodei sunt 1. Eliminarea deficienţelor din cadrul metodei comitetului prin efectuarea a mai multor runde de consultări pe bază de chestionare care se trimit specialiştilor întruniţi.Alegerea unor soluţii tehnice de proiectare .Ca domenii. De regulă la consultarea Delphi se folosesc între 5-15 specialişti.Comerţ . După colectarea opiniilor din prima rundă se alcătuieşte o informare cu rezultatele primei runde.Etc. metoda se aplică în domenii precum: .2011 DESIGNUL AUTO 16 . Corecta alcătuire a chestionarelor Tehnica Delphi presupune parcurgerea următoarelor etape: 1. se trimite şi o informaţie cu opiniile emise în prima rundă 6. Calitatea pegătirii celor chestionaţi b. fără ca aceştia să ştie că fac parte din acelaşi grup. 2. O consultare Delphi poate dura de la câîteva minute până la câteva săptămâni sau chiar mai mult. până când răspunsurile se stabilizează. Valoarea rezultatelor obţinute în urma acestei tehnici depind de: a. în plus faţă de chestionarul iniţial. 23. aceştia rămânînd neschimbaţi până la terminarea unei consultări Delphi. Se trimit chestionarele prin email 4. 2. putându-se lua decizia finală. Utilizarea feed-back-ului de opinie. Procedură se repetă până la stabilizarea rezultatelor. Tehnica Delphi este o tehnică de grup la care pot participa numai specialişti în domeniul analizat. fără a se nominaliza autorii opiniilor 5. În a doua rundă.

dar cu dimensiuni exterioare reduse 2. Anii 85-86 au marcat un rezultat excepţional în domeniul studierii formei aerodinamice a automobilului. Aurel Perşu şi-a brevetat invenţia în Germania. Totodată.12. studiile de marketing au relevat faptul că în 90% din cazuri primează tocmai factorul estetic. el a propus ca roţile să fie introduse în interiorul caroseriei. Creşterea numărului de modele cu tentă familială 3. grafica şi culoarea 17 . În anul 1908 în SUA firma Ford a fost cea care a revoluţionat designul automobilelor prin lansarea modelului Ford T de culoare neagră. de 0. acestea conferind personalitate automobilului.Cu toate că majoritatea potenţialilor cumpărători au afirmat că la achiziţioarea unui automobil nou primează caracteristicile tehnice. Renaul 14. 07. tocmai pentru că nu au plăcut publicului (ex. benzină sau biocombustibil). În 1923 inginerul român Aurel Perşu a fost cel care a demonstrat faptul că automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie să fie proiectat sub forma unei jumătăţi a unei picături de apă în cădere. Acesta este motivul pentru care modele foarte reuşite din punct de vedere tehnic au colapsat. rezultatul fiind autoturismul prototip al firmei Ford.Forma.13. cu cât automobilul se adresează unei clase mai superioare. cu atât avem şanse mai puţine de a găsi modele viu colorate. Dezvoltarea segmentului maşinilor citadine cu spaţiu interior confortabil. care a fabricat prima caroserie metalică închisă. denumit Probe V şi care avea un coeficient aerodinamic incredibil. (Vezi Mercedes şi Rolls Royce). care l-a depăşit pe cel al cunoscutului avion cu reacţie F15.2011 DESIGNUL AMBALAJELOR Elementele designului de ambalaj sunt: . pentru a reduce rezistenţa aerului la înaintarea automobilului. iar în Europa designul a fost revoluţionat de firma Citroen. Apariţia vehiculelor electrice sau cu alimentaţie hibridă (curent electric. În ceea ce priveşte alegerea culorilor. Este foarte important ca în designul auto să se păstreze elementele de identificare şi de tradiţie a firmei. iar General Motors şi Ford i-au făcut propuneri pentru achiziţionarea patentului. performanţele şi fiabilitatea acestuia. Aceasta deoarece se consideră că culoarea trebuie să contribuie la confortul psihic al individului. Pe plan internaţional se remarcă următoarele tendinţe în designul auto: 1. VW K70).

designerul trebuie să cunoască efectul acestora şi mecanismul perceperii lor de către consumatori. îl are asupra consumatorilor. obiectivul principal fiind vânzarea aceluiaşi produs în întreaga lume cu acelaşi ambalaj. Kodak a optat pentru culoarea galben. Kodak. Însă. Cu cât unicitatea unui produs este mai pronunţată. Coca Cola. să fie cunoscute în întreaga lume. 18 . Aceasta a făcut ca mărci ca Marlboro. Minolta. înainte de a se decide pentru folosirea unei culori. Culoarea reprezintă un element deosebit de important în identificara ambalajului. etc. Ea trebuie să stimuleze imaginaţia. să prezinte produsul într-un mod atrăgător şi să declanşeze un efect imediat. Pentru anumite grupe de produse se vor folosi forme modulate de ambalaj. În prezent se remarcă preocuparea designerilor de a adapta forma ambalajelor la întrebuinţări suplimentare. desenelor şi simbolurilor ce contribuie la impactul iniţial pe care un produs. O mare atenţie trebuie acordată coloristicii. mai ales atunci când acestea sunt comercializate la nivel internaţional. prin ambalajul său. distribuit cu succes şi cumpărat de consumatori. cu modul de amplasare în spaţiile comerciale şi cu cerinţele consumatorilor În prezent. cu scopul de a pătrunde pe noi pieţe şi de a atrage noi consumatori. însă cele mai multe firme urmăresc diversificarea. Grafica cuprinde totalitatea fotografiilor. care prin marea lor putere de sugestie devin caracteristice şi uşor de reperat (vezi forma sticlei de Coca-Cola) 3. ci şi puterea de sugestie a informaţiilor. ţinând totuşi cont de limba. astfel încât produsul să fie remarcat şi dorit de cumpărător. iar Coca Cola pentru culoarea roşu. Tendinţa actuală în conceperea graficii ambalajelor este ca aceasta trebuie să fie simplă dar expresivă. sloganurilor. Sunt firme care îşi păstrează forma ambalajului de mulţi ani (Coca Cola) şi continuă să aibă succes pe piaţă. Stabilirea formelor în raport cu destinaţia. Să prezinte o capacitate maximă de protecţie fizico-mecanică sau chimică a produsului pe parcursul circuitului de la producător al consumatorul final 2. Astfel unele ambalaje din carton pot lua forma unor genţi care servesc la transportul sticlelor sau cutiilor metalice. nu doar vizibilitate. Grafica ambalajului este esenţială în formarea imaginii estetice a produsului. Spre exemplu.Forma – trebuie să îndeplinesască următoarele condiţii: 1. cu atât produsul va fi recunoscut. cultura şi cadrul legislativ specific fiecărei ţări. care trebuie să asigure. datorită globalizării pieţei ambalajul a devenit un important instrument de comunicare. mentalitatea.

În concluzie. etc.Clientela medie 19 . Există anumite culori (gri sau maro) care nu sunt favorabile pentru ambalaje. Albastrul este culoarea supărării. Ex. roşucarmin sau purpuriu pot diferenţia articolele de lux faţă de celelalte produse. poate provoca o creştere considerabilă a vânzărilor acelui produs. moarte. gri şi maro sunt culorile cel mai puţin capabile de a crea un apel pentru cumpărarea unui produs. Albastrul închis. Astfel în China nu se recomandă utilizarea culorii alb. alegerea culorii unui ambalaj trebuie să se facă în funcţie de: . Chinezii admit însă corelaţia înre culori şi organele corpului.: pentru inimă şi creier se foloseşte galbenul. fără a schimba grafica sau forma. care este asociată cu doliul. În Pakistan. însă culori ca violet.Unele teste efectuate în SUA au dovedit că simpla schimbare a culorii unui ambalaj. În general culoarea cea mai vizibilă este galbenul auriu. unde din motive de tradiţie. urmată de roşu şi verde. Anumite culori nu se recomandă a fi folosite pe anumite pieţe.Natura obiectului . religie sau politică nu favorizează desfacerea produselor respective. Israel şi Venezuela culoarea galben nu este simpatizată. tristeţe. însă ambele culori sunt apreciate în Grecia.Locul de vânzare preferenţial . cultură. pentru sistemul nervos portocaliul. Acestea fiind şi culorile drapelului naţional.

2012 DESIGNUL ŞI ESTETICA AMBIENTULUI COMERCIAL Primele încercări de a construi un mediu organizat pentru comerţ au avut loc în Anglia.sec. situat în afara oraşului a fost construit în 1956 în Minneapolis. Persoanele care 20 . Acest ultim tip de centru comercial este specific SUA. marile magazine apelând la consultanţă specializată pentru aşezarea mărfii la raft. designerul va lua în considerare impactul fizic şi psihologic asupra clienţilor. iar primul centru comercial închis. Cca. Metode şi tehnici de aranjare a produselor pe raft Cunoaşterea anumitor trucuri de aşezare a mărfii în magazin poate genera o creştere semnificativă a vânzărilor realizate de comercianţi. acoperite. la sf. Etalarea mărfurilor În ceea ce priveşte etalarea mărfurilor. el urmărind crearea unei atmosfere care să influenţeze pozitiv comportamentul de cumpărare. Un magazin poate fi împărţit în mai multe zone: Zona de la intrare este una critică.01.11.19. Primul centru comercial situat în centrul oraşului a apărut în anii 50 în Rotterdam. în timp ce centrul comercial poziţionat în afara oraşului rămâne o caracteristică europeană. ea fiind cunoscută sub denumirea de zonă de decompresie. apoi în Franţa au început să apară pieţele mari. Prin urmare produsele nu se aşează la întâmplare pe rafturi. întinse pe o suprafaţă relativ mare. Aici are loc fenomenul de trecere de la mediul exterior al străzii la cel interior. 60% dintre consumatori iau decizia de cumpărare la raft în funcţie de modul în care sunt prezentate diferitele mărci. al magazinului.

numărul de contacte dintre vânzător şi client se află în corelaţie directă cu volumul vânzării. Efectul de bumerang şi dreapta invariabilă Efectul de bumerang apare atunci când cumpărătorii. Prin urmare. De exemplu lactatele şi pâinea se aşează în partea din spate a magazinului pe rafturi. De asemenea. Timpul petrecut în magazin reprezintă un factor cheie pentru creşterea vânzărilor: cu cât un client stă mai mult în magazin. întrucât ele nu vor beneficia de atenţia cuvenită din partea clienţilor. astfel încât clienţii să parcurgă aleile dintre rafturi de la un capăt la celălalt. Fenomenul se datorează faptului că omul absoarbe şi prelucrează informaţia în emisfera cerebrală stângă. Designul spaţiilor comerciale pentru vânzări eficiente. în loc să parcugă intervalul dintre rafturi pe toată lungimea acestora ajung până aproape de mijloc şi se întorc. Din acest motiv se recomandă să nu se amplaseze mărfuri în zona de decompresie. cu atât el poate cumpăra mai mult. cumpărătorul scanează magazinul de la stânga la dreapta şi îşi opreşte privirea asupra unui obiect din dreapta. produsele cele mai „populare” se aşează la mijlocul şirului de rafturi sau chiar în partea din spate a magazinului.au intrat în magazin fac între 5-13 paşi pentru a se adapta la noile condiţii de iluminat şi pentru a-şi încetini deplasarea pentru a putea privi în jur cu mai multă atenţie. Din acest motiv. Dreapta invariabilă se referă la faptul că toţi cei care intră într-un magazin îşi întorc prima dată privirile spre dreapta. dar o asimilează şi o utilizează în mod logic în emisfera dreaptă. Rezultatul este acela că. atunci când se aranjează produsele în magazin o atenţie deosebită se va acorda produselor aranjate în partea dreaptă. Joseph Weishar Amplasarea pe segmente sau în brand-block 21 . Asta se întâmplă pentru că majoritatea oamenilor sunt dreptaci.

astfel încât consumatorul să fie determinat să parcurgă toată suprafaţa magazinului.În cazul amplasării pe segmente nu se ţine cont de marcă. 22 . Produsele voluminoase.: ciocolata: grupate. Produsele de apel se amplasează la mijlocul raionului pentru a obliga consumatorul să se deplaseze cât mai mult. În cazul magazinelor mici antreprenorii trebuie să creeze spaţii mici de expunere în care să aranjeze produsele pe categorii. va căuta produsele de apel (cunoscute şi sub denumirea de produse tractoare) pentru care el a şi intrat în magazin. se amplasează la nivelurile inferioare ale rafturilor. Alegerea unui produs în faţa raftului este cu 20% mai rapidă în cazul amplasării în brand-block faţă de amplasarea pe segmente. produsele fiind amplasate pe categorii. Amplasarea produselor în brand-block ţine cont de procesul de căutare la raft a produselor şi de posibilitatea clientului de a compara performanţele pentru o anumită grupă de produse. Conform studiilor cca. Categoria cu cea mai mare frecvenţă de cumpărare se va amplasa la începutul raftului. odată intrat în magazin. mai puţin rentabile. sau o parte cât mai mare din ea. apoi ciocolata cu lapte. toate mărcile: ciocolata cu alune. în timp ce produsele noi sau cu oferte speciale sunt poziţionate la nivelul mâinilor şi ochilor. astfel încât cumpărătorul să găsească uşor ceea ce caută. În brand-block produsele care aduc cele mai mari încasări se vor expune în zona centrală. 76% dintre consumatori au senzaţia că sunt mai multe produse la raft în cazul amplasării în brand-block. Din acest motiv. iar în cadrul categoriei brandul cel mai bine vândut va fi plasat la început. Brand-block: grupate pe mărci. etc. spaţiul de vânzare trebuie împărţit cât mai eficient. fără ca el să aibă sentimentul că se plimbă inutil. Traseul cumpărătorului în magazin În primul rând clientul. ex. în timp ce produsele de impuls se vor amplasa la capetele de raft sau la casele de marcat.

acestea reprezentând mesajul publicitar cel mai scurt. iar hainele se vor aşeza pe categorii: bărbaţi. femei. 18.01. de preferat în partea dreaptă. Articolele de îmbrăcăminte cele mai bine vândute se vor aşeza la intrarea în magazin. Aranjarea articolelor în magazinele de îmbrăcăminte Produsele aflate la promoţie se vor expune pe aleile centrale ale magazinelor. Emblema unui produs se poate concepe prin următoarele modalităţi: 1. copii. care vor comunica ideea dorită de producător 3. Sugestivitate şi armonie: ele trebuie să sugereze produsul şi mai ales calitatea lui. Alegerea unor elemente geometrizate. etc. sport. La case este indicat să se plaseze produsele de impuls de dimensiuni mici. Alegerea şi stilizarea unei imagini până la încărcarea cu semnificaţia dorită 2. Inventarea unui semn sau unui simbol abstract Mărcile trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 1. întipărirea mărcii în memoria consumatorului are un efect dublu şi de durată 23 .Zona casei de marcat Spaţiul din această zonă generează încasări destul de mari şi ocupă un loc important în amenajarea magazinului. mănuşi.2012 DESIGNUL ŞI ESTETICA GRAFICII PUBLICITARE Publicitatea unui produs începe cu marca de fabrică şi emblema.) şi standuri cu produse aflate în stadiu de promovare sau articolele care se vând cel mai bine. La casă se vor amplasa produsele de impuls (şosete. etc. de preferat grupate pe categorii.

Se recomandă evitarea culorilor stridente. Albul – în general culorile pierd din tonalitate. dă o impresie de lumină şi căldură. accentuează dinamismul culorilor calde şi este foarte des aleasă pentru a face opoziţie cu detaliile colorate 6. mai ales dacă nu ne cunoaştem dinainte interlocutorul şi nu ştim dacă are simţul umorului. alcătuite din 2 – 4 silabe. Claritate . ele câştgând în intensitate. etc. fiind o culoare caldă. Dacă există dubii în asortarea culorilor.2. Violet – dă impresia de mişcare. de destindere 4. gri. fiind utilizată ca şi culoare de fond 8.marca trebuie să fie uşor de memorat 3. cel mai bine este să se opteze pentru clasica combinaţie alb şi negru. mai rar. Oranj – posedă un fel de putere hipnotică. ci mai ales prin cunoştinţele la nivel intelectual ale persoanei în cauză. Maro – permite ochiului să se relaxeze. Negru – în general culorile au un efect mai mare atunci când sunt plasate pe un fond negru. Verde – devine din ce în ce mai rece. Gri – este o culoare folosită cu pedilecţie ca şi culoare de fond.grafica de la Vodafone) 2.marca trebuie să fie uşor de recunoscut şi citită repedede cei cărora li se adresează 4. în timp ce culorile deschise pot sugera non-conformism. întrucât clasicul nu se demodează niciodată. însă este utilizată mai rar. dar provoacă un sentiment de insatisfacţie 7. care nu acceptă dominaţia altei culori (ex. cum sunt: portocaliu. 24 . La întâlnirile de afaceri este bine să nu riscăm. el putând astfel atrage sau respinge spectatorul 5. indiferent de modul în care este folosită. Galbenul – înveseleşte ochiul. În întâlnirile de afaceri se va urmări impresionarea nu prin ţinută. maro închis. Cele mai potrivite culori pentru întâlnirile de afaceri sunt: bleumarin. În mediul de afaceri ţinuta este deosebit de importantă: culorile închise transmit sobrietate. Albastrul – este cea mai rece culoare. Concizie . atunci când sunt plasate pe un fond alb 10. DESIGNUL VESTIMENTAR Culoarea. având o luminozitate slabă. pe măsură ce se apropie de albastru. pe măsură ce proporţia de roşu creşte 3. negru şi. Simplitate . deoarece generează un sentiment de tristeţe. de gravitate şi austeritate. care se transformă însă într-un sentiment de agresivitate. perceput de fiecare individ în mod inconştient. atunci când conţine puţin roşu ea dă un sentiment plăcut.marca trebuie să fie alcătuită din cuvinte scurte. transmite un mesaj subliminal. Alegerea culorilor în grafica publicitară 1. însă utilizat cu alb dă impresia de rigiditate 9. negrul plasat pe un fond colorat dobândeşte strălucire datorită puterii culorii de fond. Este bine însă ca ţinutele să fie accesorizate cu culori deschise. pentru a da luminozitate persoanei care le poartă. turcoaz. Roşu – foarte des utilizată în publicitate.

Nu se recomandă ţinutele casual la întâlnirile de afaceri. 25 . însă ele pot sugera şi o anumită inflexibilitate ce poate fi confirmată sau infirmată de atitudinea persoanei în cauză.Ne îmbrăcăm în culori deschise mai ales atunci când dorim să atragem atenţia asupra noastră. Culorile închise sugerează în primul rând seriozitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful