You are on page 1of 23

INFRACŢIUNEA DE TRAFIC DE INFLUENŢĂ 1.

Aspecte comune ale infracţiunilor de corupţie Infracţiunile de corupţie (în sens restrâns - dare şi luare de mită, primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă) sunt cuprinse în primul capitol al Titlului VI „Infracţiuni care aduc atingere activităţii organizaţiilor de stat. Organizaţiilor publice sau altor activităţi reglementate de lege". Dispoziţiile din Codul penal trebuie, însă, coroborate cu prevederile Legii nr. 78/2000 privind prevenirea. descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Obiectul juridic generic al infracţiunilor de corupţie îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea organizaţiilor de stat şi a organizaţiilor publice" . Infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul au drept obiect juridic special fasciculul de relaţii sociale care se formează , se desfăşoară, în mod normal, numai în condiţiile îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcţionari. Profesorul Vasile Dobrinoiu face referire şi la existenţa unui obiect juridic nemijlocit al infracţiunilor de corupţie constituit de relaţiile sociale legate - indiferent dacă este vorba de formarea, desfăşurarea ori dezvoltarea lor - de cinstea, corectitudinea şi probitatea funcţionarilor, ca o condiţie necesară a îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi a activităţii organelor de stat şi publice . Existenta sau inexistenţa obiectului material la infracţiunile de serviciu este o problemă controversată în doctrină. Se consideră că, adesea, la aceste infracţiuni lipseşte obiectul material (nu se observă întotdeauna existenţa unui obiect material). Considerăm că infracţiunile de corupţie nu au obiect material deoarece acţiunea faptelor incriminate ca acte de corupţie nu se îndreaptă asupra unei entităţi din lumea materială.
1

a)Subiecţii infracţiunilor

Subiect activ al infracţiunilor de dare de mită şi trafic de influenţă poate fi orice persoană (acestea fiind infracţiuni cu subiect necircumstanţiat). Legea nr. 78/2000 prevede în art.7 alin.3 o circumstanţă agravantă în cazul în care fapta prevăzută în art.257 C.p., a fost săvârşită de o persoană din cele menţionate în art.1 al legii speciale (la acest articol s-a făcut deja referire în capitolul ce privea accepţiunile noţiunii de corupţie). Subiect activ al infracţiunilor de luare de mită şi primire de foloase necuvenite este o persoană care trebuie să aibă calitatea de funcţionar. Legea specială prevede o circumstanţă agravantă în art.7 alin. 1 - dacă luarea de mită a fost săvârşitâ de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenienţilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor. Subiect pasiv general al tuturor infracţiunilor de corupţie este statul. a cărni autoritate şi credibilitate este grav pusă în pericol prin săvârşirea acestor fapte Subiectul pasiv special este organizaţia de stat sau publică în al cărui serviciu se află funcţionarul incorect (în cazul luării şi dării de mită, al primirii de foloase necuvenite) ori cu privire la care s-ar putea crea bănuiala că este necinstit (în cazul traficului de influenţă). In doctrină se arată că în unele cazuri poate fi subiect pasiv special şi o persoană fizică (Ex.: persoana care a dat mită în situaţia în care a fost constrânsă la aceasta de către funcţionarul corupt) însă acest subiect pasiv special este un subiect secundar

2

„dă") sau într-o inacţiune („nerespingerea promisiunii unor foloase necuvenite în cazul uneia din modalităţile alternative de realizare a infracţiunii de luare de mită"). În literatura juridică de specialitate se face referire la condiţiile concomitente care însoţesc elementul material şi care privesc printre altele. „primeşte”. "promite". trafic de influenţă sunt infracţiuni cu conţinuturi alternative. "acceptă". 3 . momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii (înainte sau în timpul îndeplinirii unui act de serviciu de către subiectul activ . la traficul de influenţă. Urmarea imediată constă întotdeauna într-o stare de pericol pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcţionari şi pentru desfăşurarea activităţii organizaţiilor publice. deoarece subiectul pasiv principal rămâne organizaţia publică sau de stat în care funcţionarul îşi desfăşoară activitatea.la luarea şi darea de mită. inoculându-se opinia că aparatul de stat este corupt. natura obiectului acţiunii tipice (bani sau alte foloase) şi caracterul acesteia (necuvenit). Legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea prin care se realizează elementul material al infracţiunilor de corupţie şi rezultatul faptei rezultă din materialitatea acţiunii desfăşurate de infractor (EX RE).Elementul material în conţinutul normativ al infracţiunilor de corupţie constă într-o acţiune („pretinde". după efectuarea actului de serviciu – la primirea de foloase necuvenite).sau adiacent. pentru existenţa infracţiunii fiind suficientă realizarea numai unei singure modalităţi prevăzute în texul incriminator. luare de mită. Latura obiectivă . Infracţiunile de dare de mită. infracţiunea de primire de foloase necuvenite se realizează printr-o activitate unică („pretinderea de bani ori de alte foloase"). "oferă”.

În privinţa banilor.p. De asemenea. ale dării efective de mită. aceste infracţiuni pot fi săvârşite şi în forma continuată. acceptarea de promisiuni (în cazul traficului de influenţă) constituie acte pregătitoare ale primirii efective de mită.Codul penal român nu pedepseşte actele preparatorii ca formă infracţională. 4 .Latura subiectivă .În cazul infracţiunilor de luare de mită. dar în cazul unor infracţiuni cu un grad sporit de pericol social. primire de foloase necuvenite se consumă în momentul realizării acţiunii sau inacţiunii prevăzute în textul incriminator. Conform art. iar dacă acestea nu se găsesc condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. infracţiunile prevăzute în art. dar datorită pericolului social sporit. „tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta".254 257 C. se sancţionează cu pedeapsa închisorii. a fost pusă pe acelaşi plan cu infracţiunea propriu-zisă.21 C. Formele infracţiunilor . primirii de foloase necuvenite şi a traficului de influenţă se aplică confiscarea specială. Infracţiunile de luare de mită. nerespingerea sau acceptarea promisiunii (în cazul luării de mită). pentru luarea de mită existând şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi. valorilor sau bunurilor care au făcut obiectul luării de mită. actele pregătitoare sunt asimilate tentativei ori sunt incriminate ca infracţiuni de sine stătătoare. ale primirii de bani sau alte foloase pe care legiuitorul le-a incriminat ca infracţiuni autonome. primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă forma de vinovăţie cu care sunt săvârşite aceste infracţiuni este intenţia directă. promisiunea de bani sau alte foloase (la darea de mită). dare de mită. La infracţiunea de corupţie tentativa nu se sancţionează. fiind incriminată ca acţiune de sine-stătătoare. De regulă. dare de mită. După cum s-a observat în doctrină.p.

relaţiile sociale privitoare la desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care să se bucure personalul acestora. Obiectul juridic special este constituit din relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care să se bucure personalul acestora. 5 . Având în vedere acestea. activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibila cu suspiciunea că funcţionarii pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor. o altă opinie consideră că sunt ocrotite în special relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu. creează o stare de suspiciune în legătură cu corectitudinea funcţionarilor. In literatura juridică de specialitate s-a susţinut ca obiectul juridic special este format din relaţiile sociale a căror normală desfăşurare implică combaterea şi reprimarea faptelor acelor persoane care. esenţa obiectului protecţiei penale şi anume. de persoane care au o influenţă reală sau presupusă asupra lor. speculând reala sau pretinsa lor influenţa pe lângă un funcţionar.Dolj acest delict apăra administraţiunile publice contra discreditului ce rezultă din activitatea intermediarilor şi loveşte şi în actele de venalitate şi corupţie a funcţionarilor şi a discreditului ce se arunca asupra lor din faptul intermediarilor.b) Obiect juridic Obiectul juridic generic al infracţiunii de trafic de influenţă este format din relaţiile sociale referitoare la activitatea organizaţiilor publice. După cum observa Ion Ionescu . considerăm întemeiată prima opinie care exprima într-o formă sintetică şi cuprinzătoare în acelaşi timp.

corpul persoanei) asupra căreia se îndreaptă materialitatea actului de conduită. amenmţându-1 cu un pericol de vătămare materială sau provocându-i efectiv o astfel de vătămare. Acest punct de vedere are drept argument o decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem datând din anul 1973 şi care arată că "banii .c) Obiect material În privinţa existenţei sau inexistenţei obiectului material la infracţiunea de trafic de influenţă în doctrină s-au conturat două opinii. însă în anumite situaţii. Bunurile sau foloasele primite ori pretinse de traficul de influenţă reprezintă lucruri date pentru savarsirea infractiunii. obiectul material lipseşte. legarea unei colecţii de cărţi). 6 . obiectul material este reprezentat de "entitatea materială (un obiect ori un lucru oarecare. iar aceste relaţii sociale nu se pot exprima intro entitate materială.257 C. un animal. energia fizică a acestuia. conform definiţiei. Considerăm că opinia minoritară este cea corectă deoarece . atunci când folosul primit de făptuitor constă în prestarea unei munci de către cumpărătorul de influenţă (repararea unui automobil. fiind vorba de o noţiune abstractă. nu are obiect material. valorile sau orice alte bunuri care au format obiectul material al infracţiunii de primire de foloase necuvenite sau al infracţiunii de trafic de influenţă se confiscă”. Opinia majoritară în doctrina susţine că. de regulă. Unii autori considera că infracţiunea prevăzută în art. ori primeşte un bun (obiectul material constă în acest caz în bunul respectiv).p. nu poate fi vorba de existenţa unui obiect material al infracţiunii de trafic de influenţă. Oricum valoarea socială ocrotită prin incriminarea traficului de influenţa constă în relaţiile sociale cu privire la desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private.

"potrivit legii are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare. In eventualitatea în care fapta este comisă de un funcţionar.p. iar acesta are si el atribuţii în legătură cu actul pe care urmează să-1 îndeplinească funcţionarul de a cărui favoare se prevalează. Infracţiunea de trafic de influenţă. responsabilitatea şi libertatea de voinţă şi acţiune). a primit 7 . urmărire sau judecare a infracţiunilor".. fiind o persoană care.d) Subiecţii infracţiunii Subiect activ nemijlocit al infracţiunii de trafic de influenţă poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale pentru a putea răspunde penal (condiţii referitoare la vârsta. instigării şi complicităţii. cu condiţia ca făptuitorul să fi asigurat persoana că va beneficia şi de serviciile care intră în competenţa sa". din punctul de vedere al participaţiei penale poate fi comisă atât sub forma autoratului.257 C. există un concurs de infracţiuni între luare de mita şi trafic de influenţă. maximul se va majora. Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar. acesta este un terţ în raport cu funcţionarul vizat de a îndeplini actul de serviciu. legea specială menţionează ca. Instanţa supremă a statuat ca "în cazul în care autorul infracţiunii de trafic de influenţa. coautoratului. Codul penal nu prevede faptul ca subiectul activ al traficului de influenţă trebuie să fie circumstanţiat. La pedeapsa prevăzută la art. în cazul în care acesta este circumstanţiat. după ce a pretins un anumit folos pentru a determina pe un funcţionar să facă un act ce intră in atribuţiile sale de serviciu.

care. în care termenul al treilea lipseşte: A tratează cu B şi acesta se oferă a-i realiza o afacere. instituţia publică sau orice altă persoană juridica unde este încadrat funcţionarul. se impune stabilirea situaţiei juridice a acestora. dar. Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este buna reputaţie a organizaţiilor publice. Este posibil ca însuşi intermediarul să conceapă infracţiunea şi să-1 determine pe autor să o comită cu ajutorul său. odinea publică este 8 . Subiect pasiv speciale este organul de stat. profesorul V. astfel. şi alte persoane în afară de traficantul de influenţă.folosul printr-o altă persoană. indiferent de modul cum A înţelege să-şi facă afacerile. cel care 1-a ajutat în acest mod la realizarea unuia din conţinuturile alternative ale infracţiunii este complice” . Cumpărătorul de influenţă nu este subiect activ. oricât de veroasă ar fi nu constituie însă un delict. conform conţinutului normativ. deoarece în situaţia provocării există trei termeni: A determină prin anumite mijloace pe B pentru a comite un delict C. Ţinând cont că la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă participă. deci nu va răspunde penal. În traficul de influenţă avem cu totul altă situaţie. în persoana intermediarului se vor cumula calităţile de instigator şi complice. Subiect pasiv secundar este funcţionarul vizat de influenţa reala sau presupusă a traficantului de influentă şi asupra căruia se induce suspiciunea că ar fi corupt sau coruptibil. Intr-o monografie consacrată infracţiunii de trafic de influenţă. întrucât instigarea absoarbe complicitatea. el va răspunde numai pentru instigare. Dongoroz susţine că în privinţa instigării la comiterea acestei fapte (instigare venită din partea cumpărătorului de influenţă) trebuie admisă soluţia nepedepsirii celui ce cumpăra influenţa.

Astfel. de la cel care. Există corupţie activă atunci când cel ce corupe nu este funcţionarul în atribuţiile căruia se află îndeplinirea sau neîndeplinirea actului respectiv. majoritatea legislaţiilor penale incriminează corupţia sub forma activă şi pasivă. Totodată se consideră că prin nepedepsirea cumpărătorului de influenţă legiuitorul a voit să asigure denunţarea acestui delict. Situaţia cumpărătorului de influenţă este tranşată in doctrina penala româna.în cazul luării de mită). De aceea nu considerăm că prin impunitatea cumpărătorului de influenţă este favorizată denunţarea faptei de către acesta. legiuitorul a socotit că e bine să pedepsească această atitudine şi a creat traficul de influentă.vătămată de atitudinea lui B care-şi pune influenţa în serviciul unor astfel de afaceri. încearcă să-şi asigure serviciile acestuia. aceşti termeni sunt înşelători. considerăm că. Ca urmare. Totuşi. vor conduce şi la pedepsirea celui ce cumpără influenţa. în sensul că în anumite situaţii calificate drept corupţie pasivă (de pildă. Aceeaşi situaţie poate fi întâlnită şi în cazul traficului de influenţă. bani sau alte foloase" este clar că cel ce cumpăra influenţa realizează că acţiunea ce urmează a fi făcută de funcţionar în urma intervenţiei traficantului de influenţă este una ilegală. anumite aspecte . In momentul în care traficantul de influenţă "primeşte ori acceptă promisiunea de daruri. se 9 . corupţia pasivă există în momentul în care iniţiativa de a fi corupt provine de la funcţionar. odată clarificate. prin intermediul celui ce-şi pune în joc influenţa reală sau presupusa asupra unui funcţionar. însa. Deci traficul de influenţă nu îndeplineşte rolul termenului C şi unde nu este provocare nu poate fi nici provocator. iniţiativa poate veni şi de la cel ce da mita. căci el nu are nici un interes să denunţe fapta în situaţia în care actul solicitat a fost efectuat.

sau care exercita un serviciu public sau este investită cu un mandat electiv public. nepedepsirea . 10 . în acelaşi fel nici intermediarii de care acesta s-a folosit nu comit nici o infracţiune. posturi. fără drept. atunci în persoana intermediarului se vor cumula calităţile de instigator si complice. această soluţie a fost adoptată şi de legiuitorul francez art.1 în care este incriminat traficul de influenţă săvârşit de particulari: se pedepseşte fapta unei persoane de a face. In cazul intermediarilor de care se foloseşte cumpărătorul de influenţă soluţia este. determinându-1 pe autor să o comită cu ajutorul lui. debuşee sau orice altă decizie favorabilă.impune. dar. el va răspunde numai pentru instigare. Alte persoane care apar în situaţiile de fapt în care se comite infracţiunea de trafic de influenţă sunt intermediarii. de lege ferenda. ca ea să abuzeze de influenţa sa reală sau presupusă spre a obţine de la o autoritate publică semne onorifice. Opinăm ca numai intermediarii de care s-a folosit traficantul de influenţă pot avea calitatea de complice. ca cel ce cumpăra influenţa să fie sancţionat. Dacă intermediarul a conceput săvârşirea infracţiunii. direct sau indirect.433 . promisiuni ori de a da cadouri. daruri sau orice foloase pentru a obţine de la o persoană deţinătoare a autorităţii publice. ca şi la acesta. cum cumpărătorul de influenţa nu comite nici o infracţiune. Dar şi cel ce trafică influenţa se poate folosi de intermediari. oferte. întrucât instigarea absoarbe complicitatea. dar au acţionat cu intenţia de a înlesni săvârşirea infracţiunii. 0 parte a doctrinei consideră că vor fi complici toţi cei interpuşi între cumpărătorul de influenţă şi cel care şi-a traficat influenţa şi care au înlesnit acest delict. De altfel. deoarece.

cunoscând că traficantul de influenţă se prevalează de influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are asupra sa. În situaţia în care funcţionarul este de rea-credinţă. indiferent dacă cedează sau nu intervenţiei şi îndeplineşte sau nu actul de serviciu (funcţionarul este complice chiar dacă. Dacă prin efectuarea actului vizat de traficul de influenţă.p.248 C. în concurs real cu complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă. el poate fi complice la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. atunci el săvârşeşte infracţiunea de luare de mită. ori a acceptat sau nu a respins promisiunea unor foloase el se face vinovat de comiterea infracţiunii de luare de mită în calitate de autor. neefectuând actul.246 . Dacă funcţionarul a fost de bună . In funcţie de buna sau reaua credinţă de care funcţionarul a dat dovadă în legătură cu fapta săvârşită de traficantul de influenţă. el poate fi tras la răspundere pentru aceste infracţiuni în calitate de autor. funcţionarul poate avea poziţii juridice diferite.. atunci el nu poate fi considerat participant la această infracţiune.Se cuvine a fi precizată şi situaţia funcţionarului faţă de care autorul are sau lasă să se creadă că are influenţa. primirea foloaselor de către autorul infracţiunii). Dacă funcţionarul a pretins bani sau alte foloase. ori a primit bani ori alte foloase. Dacă funcţionarul a pretins în vederea efectuării actului. a acceptat ori nu a respins promisiunea unor foloase pentru a efectua actul solicitat. funcţionarul şi-a încălcat vreo îndatorire de serviciu şi a cauzat vreuna din urmările prevăzute în art. deci nu a ştiut că autorul s-a prevalat de influenţa reală sau presupusa pe care ar avea-o asupra lui şi dacă a cedat intervenţiei acestuia.credinţă. înlesneşte prin comportamentul său. Dacă actul solicitat a fost efectuat cu încălcarea îndatoririlor de serviciu şi a cauzat vreuna din 11 .

dând curs intervenţiei. direct sau indirect. Din textul de lege rezultă că iniţiativa comiterii acelei fapte penale poate veni de la cumpărătorul de influenţă (acesta dă bani sau alte foloase 12 . a cererii de a i se da un bun sau o sumă de bani.246 .p. iar "a pretinde" înseamnă formularea. în mod expres sau tacit. daruri. "A primi" bani ori alte foloase înseamnă a le prelua. ori cu altă infracţiune (daca. 3. a comis o faptă penală). pentru sine ori pentru altul.urmările specifice acestei infracţiuni vom fi în faţa unui concurs real între complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă cu infracţiunea de luare de mită cu infracţiunile prevăzute în art. "a accepta" înseamnă a manifesta acordul cu privire la promisiunile făcute. acţiunea de traficare a influenţei se poate realiza prin una din următoarele modalităţi: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori prin acceptarea de promisiuni. Fiind o infracţiune cu conţinuturi alternative. Latura obiectivă. de către făptuitor.248 C. În oricare din aceste modalităţi acţiunea de traficare a influenţei poate fi realizată direct ori prin intermediari. a) Elementul material b) Urmarea imediată c) Legătura de cauzalitate a) Elementul material La infracţiunea de trafic de influenţă elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei de către o persoană care are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-1 determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

nu-şi manifestă acordul cu privire la primirea bunurilor ori la acceptarea promisiunii respective. În această privinţă. in această situaţie fiind vorba de o infracţiune distinctă de traficul de influenţă. Contraprestaţia pentru intervenţia traficantului de influenţă poate să constea "în bani sau "alte foloase". ci şi nepatrimonială. nu este suficientă doar oferta sau promisiunea ci este necesară şi primirea banilor sau foloaselor oferite. deoarece plătind preţul despre care este vorba. fie complice la infracţiunea de luare de mită. ori acceptarea promisiunii sau a darurilor de către făptuitor. suntem de acord cu argumentarea potrivit căreia dacă autorul ar primi foloasele pentru funcţionar nu ar mai avea loc o "vânzare de influenţă" . simplul fapt că acesta dă bunurile sau foloasele ori le promite nu poate constitui infracţiune atât timp cât autorul infracţiunii. dimpotrivă. terţul interesat nu cumpără influenţa autorului. Deoarece banii sau foloasele reprezintă contraprestaţia terţului interesat pentru vânzarea de influenţă. cumpărătorul de influenţă. “daruri". Dacă făptuitorul primeşte foloasele pentru funcţionar. In literatura juridică de specialitate se consideră că atunci când iniţiativa porneşte de la traficant fapta de a fi pretins este suficientă pentru existenţa infracţiunii. "promisiuni". ci serviciul ce-i va fi făcut de funcţionar. traficantul de influenţă. Prin "alte foloase" se înţeleg nu numai avantaje de natura patrimoniala . legiuitorul român nu a mai 13 . când iniţiativa porneşte de la terţul interesat. atunci el este fie instigator. Subscriem acestui punct de vedere deoarece.ori promite asemenea bunuri ori foloase) ori de la traficantul de influenţă (acesta pretinde bani sau alte foloase). S-a pus de asemenea problema dacă în sfera noţiunii "pentru altul" poate intra şi funcţionarul care trebuie să îndeplinească actul de serviciu respectiv. neavând calitatea de subiect activ al infracţiunii.

Prin "a avea influenţă" asupra unui funcţionar înseamnă a avea trecere pe lângă acel funcţionar.specificat în textul de lege că acestea ar fi "necuvenite".n.117 C. în serviciul unei unităţi din cele la care se referă art. . 145 (n. cu orice titlu. a se bucura de încrederea acestuia. ele fiind în toate cazurile necuvenite pentru că nu poate fi de conceput ca unei persoane particulare sa i se cuvină legal o retribuţie pentru intervenţia ei pe lângă un funcţionar. precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. 1. că se bucură de încrederea acestuia. în scopul de a-1 determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale". indiferent cum a fost investită. retribuită sau nu.unităţi publice sau de interes public). permanent sau temporar .p. Este realizată aceasta cerinţă şi atunci când făptuitorul nu dezminte 14 . a fi în bune raporturi cu el. prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită. Pentru existenţa elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă este necesar să fie îndeplinite anumite cerinţe esenţiale precum: *Acţiunea prin care se realizează elementul material să fie săvârşită pe baza influenţei pe care autorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcţionar. Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. o însărcinare de orice natură. Prin expresia "lasă să se creadă că are influenţă" asupra unui funcţionar se înţelege că făptuitorul creează terţului interesat falsa impresie că are trecere pe lângă funcţionarul respectiv. Conform art.

De asemenea. este vorba şi de o inducere în eroare. întrucât prin incriminare s-a urmărit ocrotirea prestigiului unităţilor publice şi private. pentru a obţine folosul respectiv. de influenţa sa reală sau presupusă asupra funcţionarului în atribuţiile căruia intra îndeplinirea sau neîndeplinirea actului solicitat.p. În situaţiile de acest tip.afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului. în analiza faptelor. amăgindu-1 sau convingându-1 pe terţul interesat. trebuie avut în vedere că în conţinutul specific al infracţiunii de trafic de influenţă pot apare elemente de amăgire (cel în cauză nu se bucură de influenţa pe lângă funcţionarul respectiv. susţinând că. Nu suntem în cadrul infracţiunii de trafic de influenţă atunci când pentru a obţine folosul necuvenit. făptuitorul nu s-a prevalat de influenţa sa. reală sau presupusă.fiind exclusă încadrarea juridică în infracţiunea de înşelăciune .257 C. pe care însa traficul de influenţă o absoarbe in conţinutul său. pe lângă funcţionar. pe care nici nu-1 cunoaşte). problema unde se sfârşeşte mandatul salariat şi unde începe traficul de influenţă ? Soluţia este aceeaşi: dacă pentru a obţine mandatul. mandatarul s-a prevalat de influenţa sa. S-a pus mult timp problema dacă simplul fapt de a interveni pe lângă un funcţionar ca să îndeplinească sau nu un act în legătură cu atribuţiile sale de serviciu se încadrează sau nu în situaţiile reglementate în art. aceste elemente nu schimbă însă configuraţia juridică a infracţiunii . Practica judecătorească s-a pronunţat în acest sens. de o înşelăciune. asupra funcţionarului care trebuie să îndeplinească sau nu actul ce face obiectul mandatului. când făptuitorul lasă să se creadă că are influenţa. reală sau presupusă. Se ridică. pentru realizarea unei corecte încadrări juridice. suntem în prezenţa 15 . Dacă cel care a intervenit nu s-a prevalat. nu este culpabil de trafic de influenţă. deşi nu are.

fie ca instigare la luarea de mită sau complicitate la această infracţiune. Chiar dacă funcţionarul respectiv nu a fost nominalizat. nu se cere ca terţul interesat să fi crezut sau nu că făptuitorul se bucură de trecerea de care se prevalează.chiar dacă atunci când a promis această intervenţie nu a menţionat numele funcţionarului care va face intervenţia şi indiferent daca transferul solicitat a fost sau nu obţinut ». serviciul ori actul în vederea căruia va interveni. atribuind un nume acelui funcţionar. fapta poate fi reţinută ca înşelăciune. pentru existenţa infracţiunii. Practica judiciară s-a pronunţat în acest sens : « Fapta aceluia care primeşte o sumă de bani de la o persoană. ca făptuitorul să se refere la un funcţionar determinat generic prin calitatea sau competenţa lui. Dacă autorul a pretins sau primit foloase neindicând funcţionarul pe lângă care va interveni.infracţiunii de trafic de influenţă. 16 . într-o altă localitate. este suficient. Nu interesează dacă făptuitorul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau lasă să creadă că are influenţă . atunci când sunt întrunite elementele de inducere în eroare corespunzătoare. dacă sunt întrunite şi celelalte elemente specifice. să reiasă şi persoana pe lângă care se va interveni. sau să se precizeze actul în aşa fel încât . Pentru existenţa infracţiunii este necesar doar ca traficantul de influenţă să se prevaleze de influenţa sa. în mod indirect. e suficient ca propunerea sau acceptarea de a interveni să vizeze o anumită autoritate sau instituţie. De asemenea. constituie infracţiunea de trafic de influenţă nu aceea de înşelăciune . numele este real sau fictiv. fapta neputând fi calificată drept trafic de influenţă . pentru a interveni în vederea obţinerii transferului acesteia. nu interesează dacă traficantul de influenţă. sau cel puţin autoritatea. nu este îndeplinită condiţia prevalării de influenţa sa.

deoarece pericolul social al infracţiunii provine de ia mijloacele întrebuinţate . 1 C.p. a promis părţii vătămate că va interveni pentru a-i obţine acesteia aprobarea cererii pentru instalarea unui post telefonic este înşelăciune. fapta inculpatului care. abuziv şi prejudiciabil . în art.p. dând să se înţeleagă că are trecere pe lângă şefii săi. de asemenea .215 alin. Dacă acest act nu intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului. Prin adoptarea noului cod penal din 1936 nu se mai face distincţie dacă actul este legal sau nu. Prima instanţă constatând că inculpatul nu a făcut altceva decât să înşele pe partea vătămată. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca persoana juridică din care face parte funcţionarul să aibă competenţa de a efectua actul în vederea căruia este traficată influenţa şi.. prevalarea de influenţă 17 . Nu prezintă relevanţă pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă faptul că actul respectiv este legal sau nu. Apelul s-a respins cu motivarea în drept că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca funcţionarul pe lângă care inculpatul are sau lasă să se înţeleagă că ar avea influenţă. funcţionarul respectiv. ci infracţiunea de înşelăciune. Astfel. făcând parte din acel organ să aibă competenţa de a efectua actul solicitat.• Făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar public sau funcţionar spre a-1 determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. să fie competent a rezolva favorabil pretenţiile celui care solicită intervenţia ceea ce nu este cazul.257 C. în doctrina şi jurisprudenţa anterioară Codului penal de la 1936 se consideră că există trafic de influenţă numai atunci când actul vizat de intervenţia făptuitorului era «un act ilegal. întrucât şeful său nu avea nici o competenţă pentru instalarea posturilor telefonice a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. fapta nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă.

fapta constituind fie infracţiunea de înşelăciune. precum şi de faptul dacă infractorul a urmărit realizarea unei acţiuni sau inacţiuni ilicite sau licite. sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia. În consecinţă. sau este imaginar. în funcţie de manoperele. Totuşi. răspunderea sa penală se stabileşte atât pentru infracţiunea de trafic de influenţă cât şi pentru instigare la abuz în serviciu. lipseşte obiectul intervenţiei implicată de săvârşirea traficului de influenţă. prejudiciabilă pentru prestigiul funcţionarilor şi al unităţilor publice sau private în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. fie cea de şantaj.legitim sau nelegitim – în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului. Dacă făptuitorul face în mod obiectiv intervenţia pentru a-1 determina pe funcţionar la o acţiune sau inacţiune ilicită. Instanţa supremă a decis în acest sens că persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real . dacă acest interes nu există.reală sau presupusă. Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă se mai cere ca persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real şi nu imaginar ca această intervenţie să se efectueze. pe lângă care s-a promis că se va interveni. Nu prezintă relevanţă nici faptul că actul solicitat a fost sau nu efectuat ori dacă intervenţia a avut loc. răspunderea sa penală se stabileşte pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi pentru infracţiunea de dare de mită. să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenţiei. respectiv metodele folosite de autor în scopul obţinerii folosului material injust. • Acţiunea ce constituie elementul material al traficului de influenţă să fie realizată mai înainte ca funcţionarul. 18 . iar dacă autorul cumpără favoarea funcţionarului. la individualizarea pedepsei se va ţine seama de faptul dacă intervenţia s-a exercitat.

c) Legătura de cauzalitate La traficul de influenţă. Practica judiciară a decis că atât timp cât pretinderea nu a avut loc anterior sau concomitent cu intervenţia. fapta nu constituie infracţiunea de trafic de influenţă. raportul de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei.p. infracţiunea de înşelăciune. această stare de pericol este creată de discreditarea activităţii funcţionarilor datorată inducerii opiniei că funcţionarii publici sau ceilalţi funcţionari pot fi influenţaţi în luarea deciziilor şi că sunt coruptibili. 19 . 257 C. ci. atunci pretinderea sau primirea foloaselor ori acceptarea de promisiuni. de daruri trebuie să se realizeze înainte de efectuarea actului. fiind în situaţia unei infracţiuni de pericol.. urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru activitatea unităţilor publice sau private şi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu .Această cerinţă derivă din prevederile art. Dacă foloasele au fost dobândite de funcţionar atunci suntem în sfera primirii de foloase necuvenite. Dacă acesta este scopul. elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă nu sunt întrunite. (EX RE). b) Urmarea imediată În cazul infracţiunii de trafic de influenţă. Dacă făptuitorul pretinde sau primeşte banii sau foloasele după ce funcţionarul a îndeplinit actul. nefiind de conceput ca pretinderea sau tratativele dintre traficantul de influenţă şi terţul interesat să aibă loc după ce actul în vederea căruia ar urma să se intervină a fost deja realizat. conform căruia scopul urmărit prin traficarea influenţei este acela de a-1 determina pe funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. eventual.

„Făptuitorul care prin reprezentarea faptului că. acceptând promisiuni sau daruri. făptuitorul . prevalându-se de influenţa pe care ar avea-o asupra unui funcţionar sau asupra altui salariat şi primind sau pretinzând foloase ori acceptând promisiuni în orice mod. traficul de influenţă se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. urmăreşte producerea lui. aceasta este intenţia.” Opinia majoritară consideră pentru realizarea laturii subiective a traficului de influenţă. face să se nască îndoieli în privinţa reputaţiei şi onestităţii funcţionarului ( în cazul intenţiei directe) sau acceptă (în cazul intenţiei indirecte) producerea unor asemenea consecinţe. Latura subiectiva a infracţiunii de trafic de influenţă În ceea ce priveşte forma vinovăţiei cu care se săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă. acela al determinării funcţionarului să facă sau să nu facă un act ce intră în cadrul atribuţiilor sale de serviciu.4. fiind necesară o intenţie calificată. Potrivit uneia dintre aceste opinii. 20 . caracterizată printr-un scop. În literatura juridică penală a existat o controversă cu privire la modalitatea intenţiei: intenţie directă şi intenţie indirectă sau numai intenţie directă. pretinzând ori primind bani sau alte foloase. Subscriem acestei din urmă opinii deoarece în cazul traficului de influenţă. făptuitorul are reprezentarea rezultatului faptei) pericolul creat pentru desfăşurarea activităţii unităţilor publice sau private prin discreditarea condiţiei morale a funcţionarilor din aceste unităţi) şi.ştie că foloasele pe care le primeşte sau pretinde sunt „preţul" intervenţiei sale pe lângă funcţionarul abilitat pentru a-1 determina să îndeplinească sau nu actul solicitat.săvârşind cu voinţă acţiunea specifică elementului material al infracţiunii . intenţia indirectă nu este suficientă.

257 C. profesorul V.. în acest caz nu se mai cere ca terţul interesat să-şi manifeste voinţa în sensul încheierii pactului ilicit. traficantul de influenţă săşi manifeste voinţa în sensul acceptării darurilor sau promisiunii.convenţie ilicită) prin care. efectuarea actului funcţional . convenţia ilicită întovărăşită de remiterea sau promisiunea folosului material. în schimbul darurilor sau foloaselor primite sau pretinse. Şi în literatura recentă s-a susţinut că analiza art.n. S-a mai susţinut că.dintre care numai primele două sunt necesare pentru existenţa infracţiuni.257 C. duce la constatarea unei succesiuni de operaţii: prevalarea de trecere. intervenţia. infracţiunea consumându-se în momentul formulării pretenţiei cu privire la „preţul" 21 . sau că hotărârea infracţională a autorului este insuficientă pentru realizarea infracţiunii. Din analiza prevederilor art. iniţiativa aparţinându-i traficantului de influenţă. Pentru a se putea realiza „primirea" de bani sau alte foloase ori „acceptarea promisiuni" este necesar să existe o ofertă din partea cumpărătorului de influenţă şi totodată.p. fiind necesar şi acordul celeilalte persoane . Dongoroz considera că se face culpabil de delictul de trafic de influenţă persoana care a încheiat acel „pactum sceleris" (n.p. „târgul ilicit” are ca obiect intervenţia inculpatului pe lângă un funcţionar. se obligă a interveni. A treia modalitate normativă prin care se realizează elementul material al traficului de influenţă constă în simpla „pretindere” de bani sau alte foloase. Astfel . „pretindere de bani ori alte foloase" ori „acceptarea de promisiuni". rezultă că infracţiunea de trafic de Influenţă se poate realiza prin una din următoarele modalităţi: „primire de bani ori alte foloase".În literatura juridică penală mai veche s-a acreditat ideea că pentru a exista infracţiunea de trafic de influenţă este necesar acordul de voinţă dintre terţul interesat şi traficantul de influenţă.

22 . Din moment ce înţelegerea ilicită nu caracterizează toate modalităţile infracţiunii. rezultă că ea nu este de esenţa infracţiunii.influenţei.

Dobrinoiu. . 3/1998.Gh. Traficul de influenţă şi înşelăciunea. Bucureşti.D. . H.BIBLIOGRAFIE: .V.. R. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. partea specială.D.P.Boroi A. Drept Penal. . Lazăr. Nistoreanu. Bucureşti. Ed. Beck. nr. Pascu. 23 . 2006. Partea specială. Dongoroz. Drept penal. Ciuncan. Editura Academiei. partea specială. C. V. Editura Europa Nova. I. V.