You are on page 1of 1

Parcul National Tierra del Fuego, Argentina

Apartine Argentinei, asezat fiind in partea argentiniana a insulei Tierra del Fuego – Tara de Foc. (Lamurire: Argentina si Chile impart suveranitatea asupra teritoriilor Patagoniei si Tarii de Foc. Tara Focului e de fapt un arhipelag, cu o multime de insulite in jurul unei insule mai maricele, cu suprafata de 48.000 km2). Pe acesta insula principala – numita oficial Marea Insula a Tarii de Foc, dar adesea desemnata doar cu apelativul Tierra del Fuego – se afla parcul national cu acelasi nume. Numele de Tara de Foc i se datoreaza lui Magellan; trecand prin stramtoarea care-i poarta azi numele – si care desparte insula mare de continent –, navigatorul a zarit, licarind in departare, o multime de luminite si a crezut ca mii de “indieni” asteapta pe tarm, pregatindu-se sa-i atace flota. Erau insaindigeni din tribul Yaghan, care aprinsesera focuri cu niste intentii cum nu se poate pasnice, pur si simplu pentru a se incalzi. Clima subpolara aspra, rece, cu vanturi puternice si ceturi, dar peisaje minunate, cu cascade, lacuri, paduri, ghetari si munti – acesta e Parcul National Tierra del Fuego, unde semne plantate ici-colo anunta ca aici se termina soseaua Pan-Americana, un “drum” (de fapt o retea de drumuri) care, pornind din Alaska, strabate ambele Americi, cu o singura “pauza” (ce-i drept, una lunga de 87 de kilometri, intr-o regiune de mlastini si paduri tropicale din Panama si Columbia, numita Darien, regiune care n-a putut fi inca strapunsa de constructorii de sosele). Ceea ce iti intareste, probabil, senzatia ca aici se termina lumea cunoscuta (desi e doar o impresie), cu atat mai mult cu cat exista si un tren numit – poetic si incitant – Trenul “Capatul Lumii”, care plimba vizitatorii pe o distanta de 5 km, prin interiorul rezervatiei. E un tren cu aburi, un soi de mocanita, care strabate pufaind plaiurile inghetate ale Tarii de Foc, unde, totusi, exista multa viata. Da, in acest loc aspru, unde vara temperatura rar depaseste 9 grade Celsius, iar iarna e mai mereu in jur de 0 grade, traiesc aproape100 de specii de pasari – pescarusi, condori, bufnite, rate salbatice de tot felul – si mamifere: vulpi,guanaco (o specie de lama salbatica), vidra sudica, iepuri si castori (introdusi de om, cu rezultate nu prea fericite pentru ecosistemul originar). Totusi, locul si-a pastrat indeajuns de mult din caracterul sau specific, pentru a-i incanta pe cei dornici sa cunoasca peisajele si biodiversitatea dinspre capatul de miazazi al lumii.